16
prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator 1 / 16 Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator prof. drd. Felicia Stela Ionescu CCD Mureș 0. Argument Dincolo de tradiţia surplusării tezaurului de concepte ale analizei discursului, cercetarea noastră ţinteşte la stabilirea de conexiuni pertinente şi edificatoare ale domeniilor şi componentelor studiului lingvistic cu exerciţiul ingineriei lingvisticea domeniului (re)construcţiei didactice a informaţiei prin comunicarea mediată de calculator. 0.1. ipoteza Luând în considerare aprecierea prof. dr. Elena Dragoş, potrivit căreia comunicarea nu mai este considerată un simplu transfer de cunoştinţe, ci o strategie de persuasiune şi interpretare, ea se bazează pe o relaţie fiduciară (de încredere) modulată de instanţele explicite ale credibilizării şi asumării acestei credibilităţi“, (Dragoş, 2000: 89) ne propunem să identificăm, în această cercetare, gradul în care unele elemente definitorii ale conceptului de discurs şi, în mod particular, unele mecanisme discursive se regăsesc între caracteristicile discursului didactic mediat de calculator. În acest scop, pornim de la ideea că discursul didactic reprezintă o formă particulară a discursului, la nivelul căreia caracteristicile conceptului se regăsesc în grade diferite de manifestare. Ne ocupăm, pentru a cerceta aceste caracteristici, de definirea conceptelor, formulată de teoreticienii discursului şi ai discursului didactic / comunicării didactice mediate, trecem în revistă definiţiile şi analizele realizate de teoreticieni asupra discursului didactic şi ale comunicării didactice mediate de calculator, pentru ca, în final, să apreciem unele aspecte de pragmatică lingvistică manifestate în acest tip special de discurs. Formulăm, aşadar, ipoteza discursul didactic, mai ales cel mediat de calculator, potenţează, pe de o parte, şi minimalizează, pe de altă parte, manifestarea unora dintre caracteristicile comunicării, în general, ale comunicării didactice, în special. 1. Stadiul actual al cercetării pragmatice 1.1. teorii ale discursului

Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

  • Upload
    phungtu

  • View
    250

  • Download
    1

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

1 / 16

Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu

CCD Mureș

0. Argument

Dincolo de tradiţia surplusării tezaurului de concepte ale analizei discursului,

cercetarea noastră ţinteşte la stabilirea de conexiuni pertinente şi edificatoare ale domeniilor şi

componentelor studiului lingvistic cu exerciţiul „ingineriei lingvistice“ a domeniului

(re)construcţiei didactice a informaţiei prin comunicarea mediată de calculator.

0.1. ipoteza

Luând în considerare aprecierea prof. dr. Elena Dragoş, potrivit căreia „comunicarea

nu mai este considerată un simplu transfer de cunoştinţe, ci o strategie de persuasiune şi

interpretare, ea se bazează pe o relaţie fiduciară (de încredere) modulată de instanţele explicite

ale credibilizării şi asumării acestei credibilităţi“, (Dragoş, 2000: 89) ne propunem să

identificăm, în această cercetare, gradul în care unele elemente definitorii ale conceptului de

discurs şi, în mod particular, unele mecanisme discursive se regăsesc între caracteristicile

discursului didactic mediat de calculator.

În acest scop, pornim de la ideea că discursul didactic reprezintă o formă particulară

a discursului, la nivelul căreia caracteristicile conceptului se regăsesc în grade diferite de

manifestare. Ne ocupăm, pentru a cerceta aceste caracteristici, de definirea conceptelor,

formulată de teoreticienii discursului şi ai discursului didactic / comunicării didactice mediate,

trecem în revistă definiţiile şi analizele realizate de teoreticieni asupra discursului didactic şi

ale comunicării didactice mediate de calculator, pentru ca, în final, să apreciem unele aspecte

de pragmatică lingvistică manifestate în acest tip special de discurs.

Formulăm, aşadar, ipoteza că discursul didactic, mai ales cel mediat de calculator,

potenţează, pe de o parte, şi minimalizează, pe de altă parte, manifestarea unora dintre

caracteristicile comunicării, în general, ale comunicării didactice, în special.

1. Stadiul actual al cercetării pragmatice

1.1. teorii ale discursului

Page 2: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

2 / 16

Discursul este aproape unanim considerat de cercetători drept o unitate a pragmaticii.

Sunt definite şi explicate în articole științifice, o serie de noţiuni care contribuie la

circumscrierea noţiunii de discurs. Într-o abordare sumară şi nu neapărat cronologică, vom

trece în revistă câteva abordări ale definiţiei discursului, ca variantă sintagmatică a limbajului,

de astă dată insistând numai asupra acelora care se înscriu mai exact pe linia cercetării

noastre.

Cesare Segré (Segré, 1986) - Discursul este înlănţuire cu scopuri semnificative

a unor cuvinte din langue. Adoptarea termenului de discurs de către lingviştii

postsaussurieni se încadrează fie în tentativele de a rezolva antinomia langue /

parole, fie în cele de a clarifica natura şi funcţiile sintagmelor;

A. H. Gardiner (apud Moeschler, Reboul 1999: 39) - Discursul este activitatea

umană, declanşată, în general, de un eveniment particular, de un stimul, prin

care un locutor comunică cu un interlocutor, utilizând semnale verbale

organizate după un cod comun;

Eric Buyssens defineşte discursul considerând combinaţiile în care subiectul

vorbitor utilizează codul limbii în vederea exprimării gândirii sale personale,

diferenţiindu-l de parole prin care înţelege mecanismul psiho-fizic care-i

permite să exteriorizeze aceste combinaţii;

Dominique Maingueneau (apud ) - Limba este considerată un ansamblu finit

relativ stabil, iar discursul este loc al creativităţii, al contextualizărilor

imprevizibile ce conferă noi valori unităţilor limbii;

Elena Dragoş (2000: 54) menţionează că direcţia culturalistă, saussuriană

acordă discursului accepţiunea lui parole (parole este un act individual de

voinţă şi inteligenţă);

Direcţia psihosistematică - discursul este activitatea verbală momentană,

realizată prin acte de vorbire, în limitele impuse de limbă (Dragoş, 2000: 54);

Emile Benveniste (apud ) - accentuează distincţia saussuriană între raporturile

asociative şi raporturile sintagmatice, arătând că, din punctul de vedere al

teoriei enunţării, discursul este un eveniment verbal;

Anca Runcan Măgureanu (Semantică și semiotică 1981: 44) identifică două

înţelesuri ale termenului:

"discursul este activitatea lingvistică individuală (parole, énonciation,

performance), care impune studiul urmelor enunţării în obiectul produs"

(Semantică și semiotică 1981: 44);

Page 3: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

3 / 16

"discursul este activitatea lingvistică cu caracter social, bazată pe

existenţa unor reguli (convenţii) normative care reglementează utilizarea

regulilor constitutive ale unei limbi naturale" (idem 1981: 44);

discursul este manifestarea caracterului pragmatic al comunicării, comunicare

în anumite condiţii de producere, este PAROLE + CONDIŢII DE

PRODUCERE.

În lucrarea Introducere în teoria argumentării şi metodologie, Andrei Marga, Ştefan

Minică, Marius Mureşan (Marga, 2004: 30) realizează atât o definire, cât şi o clasificare a

discursului.

"Discursul este acea formă mai înaltă a comunicării în care se tematizează

satisfacerea pretenţiilor de validitate problematizate şi se schimbă argumente pentru a

întemeia pretenţii de adevăr, respectiv de justeţe." (Marga, 2004: 30)

Discurs teoretic – când în dezbatere este pretenţia de adevăr a susţinerilor şi

operăm cu argumente recrutate dintre cunoştinţele empirico-teoretice şi în

cadrul unor asumpţii teoretice (Marga, 2004: 30);

Discurs practic – în dezbatere este pretenţia de justeţe a regulilor şi se operează

cu argumente recrutate dintre cunoştinţele moral-practice şi în cadrul unor

reprezentări ale dreptului şi ale moralei. (Marga, 2004: 30)

Ne vom ocupa în continuare de o decantare, dintre clasificările şi caracterizările

discursului, a trăsăturilor specifice discursului didactic, mai apoi a celui mediat de calculator.

2. Schiţă de istorie a limbajului didactic românesc

2.1. excurs de definiri ale discursului didactic / comunicării didactice

Daniela Rovenţa-Frumuşani (2000: 141-142) identifică o serie de tipuri de discurs

structurat, valabile şi în cazul comunicării didactice:

discurs de tip narativ - „organizat secvenţial, prezentând acţiuni şi evenimente

corelate prin relaţii cauzale, finale şi temporale“ (logica povestirii depinde de

logica acţiunii raţionale, a comportamentului cu sens);

discurs de tip descriptiv - organizat „ca o constelaţie de atribute şi specificări

(nomenclaturi geografice, muzicale)";

discurs de tip expozitiv - „asociat analizei şi sintezei reprezentărilor

conceptuale";

discurs de tip instructiv - „care incită la acţiune (fişe, prospecte)";

discurs de tip argumentativ - „centrat pe o luare de poziţie“ şi „care urmăreşte

adeziunea la anumite idei“.

Page 4: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

4 / 16

După Daniela Rovenţa-Frumuşani (2000: 140), în analiza discursului, operaţia

clasificatoare este o condiţie firească: „un tip de discurs este o configuraţie de trăsături

formale, asociate unui efect de sens, caracterizând atitudinea locutorului faţă de discursul său

şi, prin discurs, faţă de destinatar“ (Marandin 1979)

Discursul, ca eveniment, ca generare, este „un proces premergător produsului

obţinut, care este textul (scris sau oral). Discursul trebuie conceput „în situaţie", ancorat într-

un anume context cultural şi social, modelat de o anume epistemă, vizând o anume finalitate,

dependentă de statutul (rolurile) agenţilor discursivi (conform conceptului de context: verbal,

referenţial, situaţional, acţional şi psihologic, precizat de Herman Parret) (apud Rovenţa

Frumuşani, 2000: 140).

3. Probleme de metodologie a cercetării

3.1. obiectul studiului

3.2. metode de cercetare

3.3. finalităţile studiului

4. Pragmatica discursului didactic

4.1. concepte operaţionale provenind din analiza pragmatică

"Una dintre sarcinile pragmaticii este de a explica cum poate ajunge un auditor să

înţeleagă o enunţare la modul non literal şi de ce locutorul a ales mai curând un mod de

expresie nonliterală decât un mod de expresie literală. În alţi termeni, pragmatica are ca

sarcină să descrie, cu ajutorul unor principii non­lingvistice, procesele de inferenţă necesare

pentru a accede la sensul comunicat de enunţ" (Moeschler, 1999).

5. Discursul didactic - forme şi caracteristici

5.1. definiţii

În lucrarea ''Langage et discours, éléments de sémiolinguistique'', apărută la Paris în

1983, Patrick Charaudeau (Institutul Naţional al Audiovizualului Francez) - directorul

departamentului de lingvistică al Universităţii din Paris, citat de Doina Săucan, (coautor al

Dicţionarului de analiză a discursului - Maingueneau) arată că discursul didactic este o

Page 5: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

5 / 16

comunicare de mare complexitate psiho-socio-cognitivă, în care se reunesc (care convoacă)

toate procedurile discursului în general, toate operaţiile de punere în scena discursivă a

obiectului învăţării, aparatul enunţiativ (care conferă locul şi statutul protagoniştilor actului de

limbaj), aparatul narativ (care organizează şi descrie lumea prin prisma operaţiilor mentale,

cognitive) şi, în sfârşit, aparatul retoric care organizează şi descrie materialul lingvistic din

punctul de vedere al operaţiilor de punere în relaţie morfo-semantică.

Noi privim discursul didactic ca pe un discurs educaţional, pedagogic. Sunt autori

care fac o dihotomie între discursul pedagogic de predare/însuşire a cunoştinţelor, marcat de o

didacticitate primară, directă, explicită, supus unui „contract“ didactic ferm, şi discursul

didactic în general, „orice discurs care îşi propune să transmită informaţii şi cunoştinţe unui

destinatar generic“ (Vasile Dospinescu - Semiotica şi discursul didactic) şi care presupune o

didacticitate secundară, indirectă, uneori implicită, generată de o intenţionalitate

conjuncturală, contigentă.

Acum, chiar dacă este puternic legitimat şi ar trebui ca educatorul să se bucure de

autoritate, discursul didactic (comunicarea didactică) tot este centrat(ă) pe elev, subordonat

nevoilor acestuia de cunoaştere.

Concepţiile, conceptele, constructele sunt instrumente esenţiale pentru profesori, care

le pot folosi ca indicii ale unei gândiri pe cale de a se construi, pentru a stabili grila de

lectură/înţelegere a elevului, pentru a determina alegerea proceselor didactice şi a-i permite

elevului construirea obiectului de cunoaştere, activitate care supradetermină apoi actele de

limbaj ale profesorului. Elevul devine astfel co-constructor al discursului clasei,

determinându-l pe profesor să-şi formuleze discursul în funcţie de producţiile anterioare ale

elevului, pe care le evaluează, corectându-le prin reformulare şi repetare.

Putem spune că discursul didactic antrenează o întreagă paletă de acte locutorii şi de

maniere semantice (provocări, acte de persuasiune) având ca scop să reconstruiască o

competenţă ideală, corespunzătoare modelului de om pe care profesorul vrea să-l formeze.

Acel ''contract'' de transmitere trebuie reactivat în mod constant cu ajutorul unor proceduri de

captare (trezirea atenţiei, solicitarea elevilor), situaţie în care Paolo Fabbri consideră discursul

ca ''un câmp de manevre didactice'' în care sunt angajaţi actanţi, ale căror interese nu sunt

întotdeauna convergente. Profesorul şi elevul ''negociază un simulacru de contract enunţiativ,

contract care defineşte nivelul de inteligibilitate, fondează competenţa pragmatică a

profesorului, în calitatea sa de ''reglator'' al ''luărilor de cuvânt“ în plan sintagmatic, între

actanţii comunicării.

Page 6: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

6 / 16

Acest contract enunţiativ validează, de fapt, strategia didactică, pe de o parte şi

selectarea lacunelor în cunoştinţele elevului, pe de altă parte şi ''solicită'' acceptarea de către

elev a ''înfăptuirii'' cognitive a profesorului.

Credem că putem numi aici acea ''înfăptuire interpretativă'', acel ''faire interprétatif''

despre care vorbesc Greimas şi Courtes, semiotică, o înfăptuire reflexivă, care controlează

procesul de transmitere de cunoştinţe pentru a asigura derularea sa în condiţii optime şi

evaluarea rezultatelor.

La Vasile Dospinescu, în lucrarea „Semiotică şi discurs didactic“ se găseşte o

articulare a schemei CINEVA ÎNVAŢĂ (PREDĂ) CEVA CUIVA pe teoria comunicării, iar

cele 5 întrebări (Laswell) pentru a descrie şi defini fenomenul comunicării, devin CINE

PREDĂ ?, CE ?, CUI ?, UNDE ?, CUM ?, CÂND ?, CU CE EFECTE ?

CINE este profesorul, CE - conţinutul disciplinei, CUI - elevul, UNDE - locul actului

predării, CÂND - durata şi momentul actului pedagogic, CUM - condiţiile discursului şcolar

ş.a.m.d., iar CU CE EFECTE se raportează la dobândirea competenţei cognitive de către elev,

receptor al discursului didactic şi la recunoaşterea acestuia de instanţa delegată. Catherine

Kerbrat-Orrechioni (citată tot de Doina Săucan) (La mise en place, Décrire la conversation -

Ligon 1987) stabileşte şi dinamismul unui tip de discurs pe care în numeşte pre-pedagogic,

marcat puternic de spectrul elevului, de fiecare dată când profesorul îşi pune în cauză

performanţa pedagogică. Deţinătorul acestui discurs este profesorul care se dedublează

ocupând, în raport cu el însuşi, în poziţia de enunţiator al propriului discurs, locul elevului.

Acest discurs este de fapt o simulare a discursului real ce urmează a fi actualizat în clasă,

discurs în situaţie. În situaţia aceasta delimitată spaţio-temporal de ora de clasă, profesorul

recurge, în afara limbii naturale, la alte coduri semiotice (limbaj mimico-gestual, coduri

iconice etc.) pentru punerea în scenă a obiectului învăţării.

Se poate spune că nici un al tip de discurs, poate cu excepţia celui teatral, nu recurge

pt a ajunge la receptor, la un arsenal atât de bogat de mijloace semiotice.

5.2. formele discursului didactic: argumentarea, explicaţia, descriere, naraţiune.

A. discursul argumentativ este un discurs al performanţei - se caracterizează prin forţă

persuasivă, utilizează toate categoriile de enunţuri (descriptive, apreciative, prescriptive)

şi urmăreşte obţinerea rezultatelor intenţionate prin intervenţii discursive.

B. explicaţia didactică este secvenţa discursivă construită în vederea înţelegerii unei situaţii,

concept, relaţii, în centrul ei stau valori necontroversate, recunoscute ştiinţific.

C. descrierea aduce în faţa elevilor elemente care ţin de ordinea naturală a lucrurilor,

concretizate în propoziţii. Asigură o anumită coloratură retorică intervenţiei discursive,

Page 7: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

7 / 16

creează stări emoţionale, activează pasiuni, interese, aspiraţii, utilizându-se cu succes la

clasele mici.

D. naraţiunea folosită mai ales în predarea literaturii, filosofiei, alături de explicaţie şi este

în măsură să-l introducă pe elev în atmosfera problematicii discursului şi să îl facă părtaş

la această aventură cognitivă specifică fiinţei umane.

Discursul didactic trebuie, de fapt, privit şi ca o intervenţie cu valoare cognitivă, dar

şi afectivă, profesorul intervine asupra elevului în amplitudinea personalităţii sale.

5.3. construcţia discursului didactic mediat

Luând în considerare definirea elementelor constitutive ale discursului, aşa cum sunt

ele prezentate de d-na prof. dr. Elena Dragoş (2000: 56-57), vom încerca să le decantăm la

nivelul discursului didactic, în susţinerea căruia este interpus calculatorul

A. Agentul sau locutorul

a. "cunoaşterea parţială a sistemului receptor“ - se manifestă prin...

b. "sistemul de dorinţe în afara cărora intenţia nu e motivată"

c. "sistemul intern de evaluări“ de la care derivă judecăţile de valoare implicate în

actele de vorbire/comunicare"

În cadrul comunicării didactice, agentul se construieşte prin...

B. Situaţia de act (starea de fapte)

a. - orice propoziţie descrie o stare de fapte; este „domeniul unei intenţii de a acţiona“

.

b. Noţiuni circumscrise:

formaţia discursivă

comunitatea discursivă (Maingueneau, 1987)

universul de discurs

câmpul discursiv

spaţiul discursiv

C. Motivul / intenţia, formal, pot fi tratate ca entităţi modalizatoare

D. Practica discursivă, ca noţiune complementară - aprofundează articularea dintre

discurs şi condiţiile de producere şi presupune delimitarea noţiunii de formaţie

discursivă

E. Formaţia discursivă, componentă a formaţiei ideologice.

În acelaşi studiu sintetizator, d-na prof. dr. Elena Dragoş subliniază că „structura

internă a discursului depinde de prezenţa vs. absenţa interlocutorilor“ (2000: 63) şi, de aici,

Page 8: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

8 / 16

noi desprindem concluzia că discursul didactic se încadrează tipului discurs dialogat / discurs

povestire, având în vedere şi celelalte clase de discurs menţionate: discurs conversaţie /

discurs expunere, discurs didactic /neutru) vs. discurs polemic (idem)

5.4. procedee discursive didactice

Ion Albulescu vorbeşte despre procedee discursive didactice

Procedee discursive

explicaţia

definiţia

5.5. argumentarea - proiecţii în discursul didactic mediat

Referindu-se la argumentare ca mecanism discursiv, în sinteza „Introducere în

pragmatică", d-na prof. dr. Elena Dragoş (2000: 84) consideră că „argumentarea acţionează în

discurs dialogal“ .

Din această perspectivă, credem că discursul didactic mediat de calculator se poate

caracteriza prin anihilarea efectului dialogal şi prin inducerea de mărci temporale feed-back-

ului, elongaţie temporală, absenţa elementelor de comunicare paraverbală.

De asemeni, putem considera că funcţiile elementelor nonverbale sunt intensificate,

iar imperativele argumentării, ca „spaţiu privilegiat al reconstrucţiei limbajului ca acţiune“

(Rovenţa Frumuşani, 1995:148) sunt suprapotenţate, devin mult mai importante decât în

comunicarea didactică normală.

5.6. influenţa calculatorului asupra comunicării didactice

Răspândirea tehnologiei informaţionale în societatea contemporană, utilizarea

acesteia toate domeniile de activitate umană a influenţat fundamental şi educaţia. Sistemul de

învăţământ a reacţionat prompt la noile exigenţe de formare.

Instruirea asistată de calculator, ca tehnologie de tratare, stocare şi comunicare a

informaţiilor apare ca una din cele mai bogate resurse şi cea mai adaptabilă dintre maşinile de

instruire.

În instruirea asistată de calculator au un rol important programele (software) realizate

în acest scop şi care îndeplinesc funcţii complementare: de informare, de exerciţii, de

evaluare, de modelare (elevul este confruntat cu un caz particular sau date particulare),

utilitare (asigură asistenţă construcţiei de texte, grafice), de simularea (în afara situaţiilor

adevărate).

Calculatorul este tehnologia de comunicare interactivă - proces de comunicare în

care emiţătorul şi receptorul joacă alternativ rol de comunicator, fiecare primind un feedback

Page 9: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

9 / 16

imediat şi complet. Comunicarea de masă, convenţională (presa) este puţin interactivă, pentru

că fluxul de mesaje este unilateral.

Interactivitatea este un control reciproc, exercitat mai ales asupra conţinutului

comunicării interpersonale. Tehnologiile de comunicare nu permit acelaşi grad de

interactivitate, ca şi comunicarea interpersonală, dar datorită noilor reţele Videotex, online,

programele educaţionale, deosebirile tind să se estompeze.

AVANTAJE DEZAVANTAJE

formă atractivă

ritm personal

implicare

priceperi şi deprinderi neasistate de factorul

uman

Competenţa şi dezvoltarea profesorului rămân condiţia asigurării succesului.

6. Concluzii

Reforma curriculară a sistemului de învăţare este orientată în intenţiile ei esenţiale,

de o nouă concepţie privind instruirea şi educarea tinerei generaţii. Tocmai de aceea,

profesorul, prin discursul didactic practicat nu îşi mai propune să transmită pur şi simplu idei,

ci şi să argumenteze în favoarea lor şi să-i determine pe elevi să le accepte, pentru a le

influenţa schimbările de natură cognitivă, afectivă şi comportamentală.

El apelează la mijloace retorice şi logice cu ajutorul căruia modifică sentimentele,

convingerile, atitudinea elevilor, atrăgându-i de partea unor idei, decizii, sau îndepărtându-i

de altele. Calitatea actului didactic este dată de capacitatea sa de a-şi multiplica efectele

formative asupra elevilor. Succesul cel mai mare în are atunci când recurge la strategii activ-

participative (interactive) care în transformă pe elev în subiect al instruirii, ce se dezvoltă prin

acţiune proprie. Comunicarea didactică mediată este o formă de excepţie a acestuia, a actului

didactic.

7. note

i Ipoteza lucrării, tezei noastre, tocmai în această abordare am găsit-o, mai precis într-o idee a lui

Greimas, menţionată de Elena Dragoş şi de Daniela Rovenţa Frumuşani: „semioticile modale se subsumează

semioticilor comunicaţionale, dominate de conceptul de eficacitate (legată de comunicarea asumată sau

participativă)“ .

Page 10: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

10 / 16

Câtă vreme comunicarea nu mai este considerată un simplu transfer de cunoştinţe, ci o strategie de

persuasiune şi interpretare, ea se bazează pe o relaţie fiduciară (de încredere) modulată de instanţele explicite ale

credibilizării şi asumării acestei credibilităţi. (Dragoş, 2000);

Page 11: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

11 / 16

8. Bibliografie

* * * 1981, Semantică şi Semiotică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică (Sub Red.

Acad. I. Coteanu, Prof. Dr. Lucia Wald),

ALBULESCU, ION, 2004, Pragmatica predării, Cluj-Napoca, Presa Unversitară Clujeană,

ALBULESCU, ION, ALBULESCU, MIRELA, 2006, Pedagogia comunicării, Cluj-Napoca,

Editura NAPOCA STAR.,

ALBULESCU, ION, 2006, Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină şi

creativitate, Editura Paralela 45,

ANSCOMBRE, JEAN CLAUDE, 1990, Voulez-vous dériver avec moi? , [în]

Communications, 32, Voulez-vous dériver avec moi? , p. 61 -124.

ARMENGAUD, FRANÇOISE, 1985, La pragmatique, Paris, Presses Universitaires de

France., deuxième édition mise à jour 1990, juin, (reeditat 1995).

ARMENGAUD, FRANCOISE, 1986, La pragmatique, [în] Communication et langages, La

pragmatique, Armand Colin, p. 126-127.

BARTHES, ROLAND, 1994, Plăcerea textului, Cluj, Editura Echinox, (traducere de

Marian Papahagi, postfaţă de Ion Pop).

BEACCO, JEAN-CLAUDE & MOIRAND, SOPHIE, 1995, Autour des discours de

transmission des connaissances, [în] Langages, Autour des discours de

transmission des connaissances, Armand Colin, p. 32-53.

BEACCO JEAN-CLAUDE, MOIRAND SOPHIE, 1995, Autour des discours de

transmission des connaissances, [în] Langages, n° 117, 29e année,

<http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/lgge_0458-

726x_1995_num_29_117_1704>, Consulté le 17 août 2010

BENTOLILA, A., 1977, Temps, aspect et modalisation dans un acte de communication,

[în] Langue française, Temps, aspect et modalisation dans un acte de

communication, Armand Colin, p. 58-70.

BERRENDONNER, ALAIN, ____, Eléments de pragmatique linguistique, Les Editions de

Minuit,

BIDU-VRANCEANU, ANGELA, CALARASU, CRISTINA, IONESCU-RUXANDOIU,

LILIANA, MANCAS, MIHAELA, PANA DINDELEGAN, GABRIELA,, 2001,

Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira

CHARAUDEAU, PATRICK, 1983, Langage et discours, éléments de semiolinguistique,

Paris,

Page 12: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

12 / 16

COIRIER, P. & PASSERAULT, J. M., 1990, Expertise et stratégies dans le résumé de

textes argumentatifs, [în] L'année psychologique, Expertise et stratégies dans le

résumé de textes argumentatifs, Université René Descartes, Paris 5, p. 359-380.

CORTI, MARIA, 1981, Principiile comunicării literare, Bucureşti, Editura Univers

(Traducere De Ştefania Mincu, Prefaţă De Marin Mincu),

CRISTEA, TEODORA, 1983, Lingvistica discursului şi didactica limbilor străine, [în]

Limbile modeme în şcoală, I, Lingvistica discursului şi didactica limbilor

străine, p. 11-18.

DOSPINESCU, VASILE, 1998, Semiotica şi discurs didactic, Bucureşti, Editura Didactică

şi Pedagogică,

DRAGOŞ, ELENA, 2000, Introducere în pragmatică, Cluj, Casa Cărţii de Ştiinţă,

DUCROT, O., 1979, Les lois de discours, [în] Langue française, Les lois de discours,

Armand Colin, p. 21-33.

ECO, UMBERTO 1982, Tratat de semiotică generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, (Traducere De Anca Giurescu Şi Cezar Radu, Postfaţă Şi Note De

Cezar Radu), seria Enciclopedia de buzunar

EZECHIL, LILIANA, 2002, Comunicarea educaţională în context şcolar, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică,

FONTANIER, PIERRE, 1977, Figurile limbajului, Bucureşti, Editura Univers (Traducere,

Prefaţă Şi Note De Antonia Constantinescu),

HARRIS, ZELLIG S., 1969, Analyse du discours, [în] Langages, Analyse du discours,

Armand Colin, p. 8-45.

IONESCU-RUXANDOIU, LILIANA, 1991, Naraţiune şi dialog în proza românească -

Elemente de pragmatică a textului literar, Bucureşti, Editura Academiei

Române,

IONESCU-RUXANDOIU, LILIANA, 1995, Conversaţia: structuri şi strategii. Sugestii

pentru o pragmatică a românei vorbite, Bucureşti, Editura ALL, seria

Lingvistică şi Filologie,

LATRAVERSE, FRANÇOISE, ____, La pragmatique: Histoire et critique, Bruxelles;

Belgique Pierre Mardaga, Editeur,

MAINGUENEAU, DOMINIQUE, 1987, Nouvelle tendances en analyse du discours, Paris,

Hachette,

MARGA, ANDREI, MINICĂ, ŞTEFAN, MUREŞAN, MARIUS, 2004, Introducere în

teoria argumentării şi metodologie,

Page 13: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

13 / 16

MOESCHLER, JACQUES, REBOUL, ANNE, 1999, Dicţionar enciclopedic de

pragmatică, Cluj, Editura Echinox, (Traducere Din Limba Franceză De: Elena

Dragoş, Ligia Florea, Ştefan Oltean, Liana Pop, Dorina Roman, Carmen Vlad;

Coordonarea Traducerii: Carmen Vlad, Liliana Pop),

MOESCHLER, JACQUES, AUCHLIN ANTOINE,, 2005, Introducere în lingvistica

contemporană, Cluj, Editura Echinox, (Traducere din Limba Franceză de: Liana,

Pop),

PARRET, HERMAN, 1983, L'énonciation en tant que deictisation et modalisation [în]

Langages, 13, juin, L'énonciation en tant que deictisation et modalisation p. 83-

97.

PERELMAN, CH., OLBRECHTS-TYTEKA, , 1970, Traité de l'argumentation. La

nouvelle rhétorique, Bruxelles, Editions de l'Institut de Sociologie. Université

Libre de Bruxelles, 2e édition.

REBOUL, ANNE, MOESCHLER, JACQUES, 1998, La pragmatique aujourd'hui, Une

nouvelle science de la communication, [în] paru dans le mensuel Sciences

Humaines, no. 89, décembre, Paris, Point Senil,

http://www.unige.ch/lettres/linge/moeschler/

REBOUL, ANNE, MOESCHLER, JACQUES, 2001, Pragmatica, azi. O nouă ştiinţă a

comunicării, Cluj, Editura Echinox, Pop), (Traducere Din Limba Franceză:

Liliana,

ROVENŢA-FRUMUŞANI, DANIELA, 2000, Argumentarea, modele şi strategii,

Bucureşti, Editura BIC ALL,

SĂUCAN, DOINA-ŞTEFANA, 2003, Comunicarea didactică, Bucureşti, Editura ATOS,

TUŢESCU, MARIANA, 2005, L'Argumentation, Introduction a l'étude du discours, [în]

Bucureşti, Editura Universităţii,

http://www.unibuc.ro/eBooks/lls/MarianaTutescu-Argumentation/index.htm

februarie

Page 14: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

14 / 16

9. CUPRINS

0. Argument .............................................................................................. 1

0.1. ipoteza ............................................................................................ 1

1. Stadiul actual al cercetării pragmatice ................................................ 1

1.1. teorii ale discursului ....................................................................... 1

2. Schiţă de istorie a limbajului didactic românesc ................................. 3

2.1. excurs de definiri ale discursului didactic / comunicării didactice 3

3. Probleme de metodologie a cercetării ................................................. 4

3.1. obiectul studiului ............................................................................ 4

3.2. metode de cercetare ........................................................................ 4

3.3. finalităţile studiului ........................................................................ 4

4. Pragmatica discursului didactic ........................................................... 4

4.1. concepte operaţionale provenind din analiza pragmatică .............. 4

5. Discursul didactic - forme şi caracteristici .......................................... 4

5.1. definiţii ........................................................................................... 4

5.2. formele discursului didactic: argumentarea, explicaţia, descriere,

naraţiune. ....................................................................................... 6

5.3. construcţia discursului didactic mediat .......................................... 7

A. Agentul sau locutorul ....................................................................... 7

B. Situaţia de act (starea de fapte) ......................................................... 7

C. Motivul / intenţia, formal, pot fi tratate ca entităţi modalizatoare7

D. Practica discursivă, ca noţiune complementară - aprofundează

articularea dintre discurs şi condiţiile de producere şi presupune

delimitarea noţiunii de formaţie discursivă ................................ 7

E. Formaţia discursivă, componentă a formaţiei ideologice. ............. 7

5.4. procedee discursive didactice ......................................................... 8

5.5. argumentarea - proiecţii în discursul didactic mediat .................... 8

5.6. influenţa calculatorului asupra comunicării didactice .................... 8

6. Concluzii ............................................................................................... 9

7. note ....................................................................................................... 9

8. Bibliografie ......................................................................................... 11

9. CUPRINS ............................................................................................ 14

Page 15: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

15 / 16

ANEXA 1

Într-o anexă a prezentei cercetări am definit câteva importante concepte legate de

argumentare.

acţiuni pe relaţia locutor-alocutor:

a. convingere (a învinge pe cineva - interlocutorul, preopinentul, cu propriile

argumente) se bazează pe probe;

b. persuadarea (a contribui la ideile (tezele) subiectului vorbitor; dându-i

iluzia independenţei în alegere); poate declanşa acţiunea.

strategii discursive: cele care susţin caracterul argumentativ al discursului; sunt relaţii

succesive reunite într-un sistem logic (Vignaux, apud Tuţescu) şi comportă 3 feluri de

operaţii: discursive, logice, retorice

strategii argumentative: interogaţia (interogaţia retorică), negaţia polemică,

respingerea cauzei, metafora (şi chiar ipoteza, justificarea, dezminţirea)

orientarea argumentativă a enunţului, forţa argumentativă (a semnifica, pentru un

enunţ înseamnă a orienta)

operatori argumentativi (conectori pragmatici - cuvinte ale discursului) care susţin

forţa argumentării (şi sunt conjuncţii coordonatoare şi subordonatoare, locuţiuni

adverbiale, sintagme care leagă acte de vorbire, nu enunţuri) (Tuţescu 1999)

acte de argumentare (mai abstracte decât argumentarea; sunt acte ilocuţionare

realizate în şi prin enunţ unic al cărui enunţiator acreditează o concluzie primită de la

destinatar (idem 1999: )

tipuri de argumentare:

a. explicite (discurs ştiinţific) sau

b. implicite (discursul publicitar) – posibile sau decisive

clase argumentative - noţiune legată de cea de concluzie sau de locutor; forţa

argumentativă - identificată în cadrul aceleiaşi clase argumentative, pornind de la a

cărei considerare delimităm argumente slabe, puternice;

scară argumentativă (Moeschler, Reboul 1999: 510) - indică relaţia de ordine sau de

forţă din interiorul unei clase argumentative; o scară argumentativă este o clasă

argumentativă orientată, ordonată;

modalizare şi argumentare - modalizarea presupune ideea că, în analiza semantică a

unui enunţ se are în vedere conţinutul său propoziţional şi un punct de vedere al

Page 16: Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

prof. drd. Felicia Stela Ionescu, Aspecte ale discursului didactic mediat de calculator

16 / 16

vorbitorului asupra acestui enunţ, dictum şi modus, aspecte asumate şi de

argumentare; pragmatica (prin modalităţi şi argumentare) este locul de reuniune a

trei elemente: cunoaşterea enciclopedică, apoi cunoaşterea limbajului şi acţiunea

(Rovenţa-Frumuşani).

teatralitate (Vignaux anul) - discursul intervine în judecata receptorului, îl schimbă

atitudinal, îl convinge, practic argumentarea dispune de o structură teatrală. (Tuţescu,

1999) actori (subiectul sau obiectul care acţionează); procese (relaţii între actori);

situaţii (context în care se nasc relaţii dintre actori şi procese); mărci ale operaţiilor

(determinări, asocieri, calificări diverse); discursul e astfel mai mult decât un discurs,

argumentarea spune mai mult decât se exprimă.

atitudinile propoziţionale mobilizate în procesul argumentării ca elemente de

formare a discursului