ASTMUL BRONSIC

DEF:astmul bronsic este o criză de dispnee paroxistică ,expiratorie ,provocată de

stenoză functională,spastică a bronhiilor.

Sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizată, variabilă şi reversibilă, a

calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie şi raluri sibilan-te.

Dispneea paroxistică este consecinţa a trei factori, care induc bronhostenoza:

edemul mucoasei bronşice, hipersereţia şi spasmul. Primele două componente sunt

fixe, ultima –labilă.

FAC.DETERMINANTI:

factor general (terenul atopic, alergic) de obicei predispus ereditar

Alergene: polenul, praful de cameră, părul și scamele de animale, fungi

atmosferici, unele alergene alimentare ( lapte, ouă, carne) sau

medicamentoase (Acidul acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona, unele

produse microbiene), detergent, coloranti

Nealergeni:

fac infectiosi

expuneri la: frig, ceata, umezeala, trecere brusca de la frig la cald

fac emotionali

factor local (hipersensibilitatea bronşică)

SIMPTOMATOLOGIE:

Criza apare de obicei în a doua jumătate a nopţii, de obicei brutal, cu dispnee

şi nelinişte, prurit şi hipersecreţie; alteori este anunţată de prodroame

(strănut, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee).

Dispneea devine paroxistă, bradipneică, cu expiraţie prelungită şi

şuierătoare. Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la fereastră, pradă setei de

aer. De obicei stă în poziţie şezândă, cu capul pe spate şi sprijinit în mâini,

ochii injectaţi, nările dilatate, jugulare turgescente. în timpul crizei, toracele

este imobil, în inspiraţie forţată;

La percuţie - exagerarea sonorităţii; sunt prezente raluri bronşice, în special

sibilante, diseminate bilateral.

La sfârşitul crizei, apare tuşea uscată, chinuitoare (deoarece expulzarea

secreţiilor se face cu dificultate), cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată)

Criza se termină în câteva minute sau ore, spontan sau sub influenţa

tratamentului. Există şi manifestări echivalente: tuşea spasmodică, coriza

spasmodică "febra de fin", rinita alergică, eczema, urticaria, migrena,

edemul Quinke.

mai frecvent noaptea

dispnee cu caracter expirator prelungit:-bradipnee cu expiratie

fortata(zgomnotoasa,suieratoare)urmata cu

tuse si expectoratie mucoasa

pozitie sezanda cu capul plecat pe spate si sprijinit in maini

faciesul exprima spaima ,sete de aer,exoftalmie,gura intredeschisa

teg palide cenusii ,transpiratii reci

hipersonoritate pulmonara

brahicardie

dureaza ¼- 3 ore si se termina relativ brusc

Simptome subiective

Se descriu prodroame ca:

oboseală progresivă

anxietate

tulburări digestive necaracteristice

tuse uscată

rinoree

strănut

lăcrimare

prurit al pleoapelor

cefalee

dispneea

tusea

expectoraţia

Simptome obiective:

- palidiate

- cianoză moderată

-transpiraţii reci

- oboseală

-deshidratare, în starea de rău astmatic

-asfixie progresivă, comă, deces – în cazurile foarte grave

La copii se mai constată:

• tonus muscular scăzut

• deprimarea cunoştinţei şi a răspunsului la durere

• retracţie inspiratorie

INVESTIGAŢII PARACLINICE

1. Testele cutanate:

• evaluarea statusului alergic, a atopiei; nu sunt utile în diagnosticul pozitiv al

astmului; evidenţiază atopia- Utile pentru identificarea posibililor alergeni

(TRIGGERI); praf de casă; polen; păr de pisică, etc.

2. Testarea hiperreactivităţii bronşice

Se face când spirometria este normală şi există anamneză sugestivă pentru astm

Este testul ”bronhomotor” de provocare a bronhoconstrucţiei la:

• acetilcolină, metacolină

• histamină

POZITIV când VEMS scade cu 15-20%

3. Citologia sputei – frecvent eozinofili

4. Teste sanguine

• uneori eozinofilie: >300/dl

>2% în formula leucocitară (FL)

• valori foarte ridicate: >1000/dl

>30% în FL

În sindroamele eozinofilice cu manifestări astmatice:

• aspergiloza bronhopulmonară alergică

• ”angeite” pulmonare

- panarterita nodoasă

- Sindromul Churg-Strauss

• parazitoze – Sindromul Loeffler, trichineloza

5. Testul de efort

• Efortul reprezintă un ”TRIGGER” pentru toţi astmaticii

• Există adolescenţi , tineri adulţi asimptomatici:

- cu handicap funcţional pulmonar important ”când fac efort” sau

”sport”

- există posibilitatea de a fi etichetat ca ”Sindromul nevrotic”, dacă

nu se efectuează teste funcţionale

• Funcţia pulmonară începe să se degradeze la sfârşitul a 5-6 minute de

efort, severitatea maximă a crizei de astm înregistrându-se la 4-6 minute

după încetarea efortului.

6. Radiografia, radioscopia

• aspect normal sau hiperinflaţie

• utile pentru excluderea altor cauze ale sindromului obstructiv

• infiltrate tranzitorii

- aspergiloză bronhopulmonară

- Sindrom Loeffler

7. Bronhoscopia

• nu se practică de rutină

• utilă pentru diagnosticul diferenţial

- corpi străini

- carcinoid intrabronşic

• folosită în scop de cercetare

- biopsii, LBA (lavaj bronhoalveolar) înainte şi dupa terapie.

CONDUITA DE URGE NTA:

crizele de astm pot fi tratate si in ambulator

bolnavul mentinut in pozitie sezand,sprijinit in pozitie comoda,va fi

linistit ,sters de transpiratie

medicatia de urgenta prescrisa de medic:-antispastice:Papaverina,Lizadon

-bronhodilatatoare:Miofilin,Eufilina

-HHC 50-200 mg i.v

-oxigenoterapie

Tratament

Măsurile profilactice:

o vizează combaterea fumatului şi propaganda antitabacică

o evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxele respiratorii

o evitarea virozelor respiratorii şi în primul rând, aglomeraţiilor în

timpul epidemiilor

În criză:

Se urmăreşte combaterea spasmului bronşic prin medicaţie

bronhodilatatoare: ADRENALINA, EFEDRINA, MIOFILIN, BRONHODILATIN

(IZOPRENALINA), ASTMOFUG, ALBUTEROL, BEROTEC (FENOEROL).

chimioprofilaxia recidivelor bronşitice, în astmul bronşic intricat se

realizează cu Tetraciclină 1 g/zi, mai rar Penicilină V. S-au încercat

şi eritromicina, Ampicilina şi Biseptolul. Cu acesta din urmă s-au

obţinut rezultate bune în lunile de iarnă.

tratamenul cu aerosoli

hidratarea corectă a bolnavului

kineziterapia (cultura fizică terapeutică, gimnastica respiratorie)

terapia ocupaţională

cura balneară (în special Govora)

speleoterapia (practicată în salin)

climatoterapia şi mai ales hiposensibilizarea specifică

(Imunoterapia)

Corticoterapia: PREDNISON, SUPERPREDNOL, EXPECTORANTE ŞI

MUCOLITICE, BISOLVAN, MUCOSOLVIN.

Antibiotice