Astmul Bronsic

ARGUMENT

Astmul bronşic este o entitate clinică cunoscută cu aproximativ 1000 de

ani î.e.n. Numele vine de la grecescul astmos – a gâfâi.

În jurul anului 1500 a fost separată o formă de astm pulmonar bronşic şi o

formă de astm cronic. În ultimii 15 ani s-au făcut progrese mari în

cunosterea etiologiilor astmului bronşic, în fiziopatologie, imunologie,

clinica şi tratamentul acestuia. Sunt o serie de aspecte de fond care definesc

astmul bronşic. Acesta este uneori o boală, în sensul că are o etiologie bine

conturată, de asemeni o patologie clară. În alte cazuri nu este decât un

sindrom aşa ca sub această etichetă diagnostică se grupează diverse entităţi

clinice.

Un alt aspect de bază în astmul bronşic şi care îl caracterizează este starea

de hiperreactivitate traheobronşică, aceasta referindu-se la bronhii, a căror

musculatură face uşor spasm uneori persistent la inflamaţia cu edem, ce

apare episodic în peretele traheobronşic şi la producerea în execes de mucus

in arborele traheobronşic.

Există si alte particularitaţi ale reactivităţii exagerate. Ea este difuză,

generalizată în ambii pulmoni afectând de la caz la caz bronhii de ordin mai

mic sau mai mare. Afectarea de bronhii de ordin mare, diminuând calibrul

deja mic al acestora, poate duce la o obstruare aproape completă a lor, cu o

perturbare gravă în ventilaţia pulmonară.

Alt caracter al hiperreactivităţii este variabilitatea ei mare atât de la

individ la individ, ca intensitate şi tip de bronhie afectată cât şi la acelaşi

individ, în timp. Această variabilitate este spontană sau poate fi indusă.

Hiperreactivitatea bronhică este reversibilă de obicei sub tratament însă

şi spontan cu caracter capricios. Faptul că este reversibilă imprimă aspectul

de hiperreactivitate episodică aceste stări, în astmul bronşic.

1

Din punct clinic caracteristicile sunt aspectele de paroxisme şi au ca

substrat îngustarea episodică a lumenului bronhiilor, datorită

hiperreactivitaţii lor. Aceste accese se traduc prin tuse, dispnee, respiraţie

şuierată. Între crize, starea bronhiilor poate reveni la normal imediat după

accces, alteori în timp mai scurt sau mai lung ramân în fundal de

hiperreactivitate bronhică.

Dacă reactivitatea restantă este de intensitate mică, aceasta nu se tarduce

prin semne clinice, este sub clinică, dar poate fi agravtă şi de felul acesta,

evidenţiată de o citaţie a bronhiilor care survenind pe bronhii deja intr-un

anume grad de hiperreactivitate poate induce diminuarea bruscă de lumen

bronhic si declanşa semne clinice ce pot merge pană la criza de astm. Pe

acest fundal accesele de astm apar mai uşor, sunt mai dese şi mai grave.

Din punct de vedere anatomic se întâlnesc leziuni ale bronhiilor cu

caracter reversibil cu edem, infiltrat conţinând adesea euzinofile sub

endoteliu, care uneori se descuameză, alteori au aspect de infecţii

bacteriene, câteodată discretă proliferare de glande mucoase, hipertrofia

musculaturii bronhice. Structurile de la bronhiola terminală spre alveole nu

sunt afectate; ele sunt distinse prin fenomenul încarcerării de aer care apare

datorită faptului ca obstrucţia bronhică din astm împiedică ventilaţia

normală bronhică şi face ca în expir o parte din aer să nu poată fi expulzat

acumulându-se şi dilatând treptat structurile pulmonare terminale.

2

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

APARATULUI RESPIRATOR

Noţiuni de anatomie

Aparatul respirator este alcătuit din plămâni şi conductele aeriene,

formaţiuni care se divid spre periferie astfel: parenchimul pulmonar în lobi,

segmente, lobuli, acini şi alveole şi conductele aeriene în trahee, bronhii,

bronhiole şi canale alveolare.

Fiecare segment sau lob are o independenţă fiziologică şi patologică

relativă, procesele inflamatorii având adesea o distribuţie topografică lobară

(lobite) sau segmentară (zonite).

Plămânul drept are trei lobi iar cel stâng are doi lobi. Lobii sunt

despărţiţi prin scizuri şi sunt alcătuiţi din segmente şi lobuli. Legatura dintre

plămâni şi peretele toracic este realizată prin pleură, o seroasă dublă:

parietală, în contact intim cu peretele toracic şi viscerală, care acoperă

plămânii, mulându-se pe scizurile interlobare. Între cele două foiţe se află

cavitatea pleurală, cu presiune uşor negativă (mai mică decât presiunea

atmosferică) şi conţinând o cantitate mică de lichid. Datorită pleurei,

plămânii sunt intim legaţi de peretele toracic, urmând mişcările acestuia.

Aerul pătrunde prin orificiile nasului şi trece prin faringe, laringe şi

trahee, care în dreptul vertebrei T4 se bifurcă în cele două bronhii principale.

Locul unde bronhiile pătrund în plămâni se numeşte hil. Ultimele ramificaţii

ale bronhiilor se termină la nivelul acinului care este un conglomerat de

alveole.

3

Alveola, element funcţional respirator care este unitatea cea mai

mică de parenchim. În alveole au loc schimburi respiratorii. Sistemul

vascular al plămânilor este alcătuit dintr-o reţea nutritivă formată din

arterele bronşice şi o reţea funcţională, care provine din arterele pulmonare.

La nivelul ultimelor ramuri arterelor pulmonare – capilarele

pulmonare – au loc schimbări gazoase. Reţeaua capilară are o suprafaţă de

120-150 m², permiţând ca prin plămâni să treacă în fiecare minut 6-7 l

sânge.

În condiţii de repaus nu funcţionează toate capilarele, care devin

însă active, în condiţii de suprasolicitare (efort, procese patologice).

4

5

Noţiuni de fiziologie

Respiraţia este fenomenul vital. Dacă organismul nu poate rezista

mai mult de 30 zile fără hrană, 3-4 zile fără apă, nu poate fi lipsit de oxigen

mai mult de câteva minute.

Respiraţia este o funcţie care asigură eliminarea CO2 şi aportul de

oxigen către celulele organismului. Această funcţie cuprinde trei timpi:

pulmonar, sanguin şi tisular.

Timpul pulmonar realizează primul moment al schimburilor

gazoase. La nivelul membranei alveolo-capilare, oxigenul trece din aerul

alveolar în sânge , iar CO2 în sens invers.

Timpul sanguin realizează transportul gazelor între plămân – organ

de aport şi eliminare – şi ţesuturi, care consumă oxigen şi eliberează dioxid

de carbon.

Timpul tisular reprezintă al treilea moment al schimbărilor gazoase

– respiraţia internă.

La nivelul ţesuturilor oxigenul pătrunde în celule iar dioxidul de

carbon, produsul rezidual al catabolismului este eliminat.

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care

reprezintă etape ale respiraţiei pulmonare (ventilaţia, difuziunea şi

circulaţia).

Ventilaţia este o succesiune de mişcări alternative de inspiraţie şi

expiraţie care reprezintă deplasarea unor volume de aer. În timpul inspiraţiei

se aduce până la nivelul alveolei aer atmosferic, bogat în oxigen şi practic

aproape lipsit de dioxid de carbon, iar în timpul expiraţiei se elimină aer

pulmonar, sărac în oxigen şi bogat în dioxid de carbon. Inspiraţia este un act

6

activ, expiraţia este un act pasiv. Impulsurile acestei activităţi ritmice

pornesc din centrul respirator bulbar, care suferă influenţa dioxidului de

carbon din sânge dar şi influenţa scoarţei celebrale.

Inspiraţia – pătrunderea aerului în plămâni se realizează prin

mărirea diametrelor cavitaţii toracice (anteroposterior, transversal şi sagital)

datorită intervenţiei muşchilor respiratori (intercostali,

sternocleidomastoidieni, scalenii şi diafragmul). În cursul inspiraţiei

plămânii urmează mişcările cutiei toracice datorită contactului intim realizat

prin pleură şi ca urmare, se destind.

Presiunea intrapulmonară scade sub cea atmosferică şi aerul intră în

plămâni. Încetarea contracţiei muşchilor respiratori face ca diametrele cutiei

toracice să redevină la dimensiunile anterioare şi aerul să părăsească

plămânii. Cu fiecare inspir obişnuit, în plămâni pătrunde un volum de aer de

aproximativ 500 ml. Acelaşi volum de aer părăseşte plămânul prin expiraţie.

Acesta e aerul respirator curent.

Capacitatea vitală este volumul de aer care poate fi expulzat din

plămâni în cursul unei expiraţii forţate, care urmează unei inspiraţii forţate.

Valoarea normală este de 3-5 l dar poate varia în circumstanţe fiziologice şi

patologice.

În componenţa sa intră: volumul curent (500 ml), volumul

inspirator de rezervă (VIR), adică volumul care mai poate fi inspirat în

plămân la sfârşitul unei inspiraţii de repaus, printr-o inspiraţie forţată (2000

ml) şi volumul expirator de rezervă (VER) care este volumul de aer care

poate fi expulzat din plămâni la sfârşitul unei expiraţii de repaus, dacă

individul face o expiraţie forţată.

7

Dar ventilaţia creşte şi cu frecvenţa mişcărilor respiratorii până la o

anumită limită, când chiar dacă creşte frecvenţa, ventilaţia scade. Aceasta

este frecvenţa optimă de 80-90 cicluri ventilatorii/minut la individul normal.

Volumele de aer care pătrund în plămâni nu se răspândesc uniform.

În situaţii patologice, cum sunt reducerea calibrului bronşic (astm,

bronşită, compromisiuni) sau colabarea parenchimului (pleurezii,

atelectazie), distribuţia aerului în plămâni este neuniformă, ea determină

creşterea zonelor de alveole hiperventilate.

Difuziunea reprezintă schimburile gazoase din membrana alveolo-

pulmonară. Acest proces depinde de:

- diferenţa dintre presiunile parţiale ale O2 şi CO2 de o parte şi de alta a

membranei alveolo-capilare, deci din alveola şi din capilare;

- structura membranei alveolo-capilare şi procesele patologice care

îngroaşă membrana, îngreunează trecerea liberă a gâzelor;

- suprafaţa activă a membranei alveolo-capilare, care poate varia în

limite mari (20-200 ml).

Circulaţia pulmonară – pentru asigurarea respiraţiei pulmonare

este obligatorie şi o circulaţie corespunzătoare, care să permită trecerea unei

cantităţi normale de sânge.

Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulaţiei generale

dar presiunile şi rezistenţele din arterele pulmonare sunt mult mai mici.

Această caracteristică esenţială pentru respiraţie ţine seama de marea

distensibilitate şi capacitate a circulaţiei pulmonare.

Datorită acestei proprietăţi circulaţia pulmonară tolerează mari

creşteri de debit fară modificări de presiune, fenomene care nu se întâmplă

în circulaţia generală.

8

9

CAPITOLUL II

ASTMUL BRONŞIC

DEFINIŢIE

Astmul bronşic este un sindrom clinic caracterizat prin reducerea

generalizată, variabială şi reversibilă a clibrului bronhiilor, cu crize

paroxistice cu dispnee expiratorie şi raluri sibilante. Dispneea paroxistică

este consecinţa a trei factori care induc bronhostenoza, edemul mucoasei

bronşice, hipersecreţia şi spasmul. Primele două componente sunt fixe,

ultima la bilă. Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronşic sunt necesare

cel puţin trei din urmatoarele cinci criterii: antecedente alergice personale

sau familiale, debutul crizei înainte de 25 de ani sau după 50, dispnee

paroxistică expiratorie şi frecvent vespero-nocturnă, reversibilitatea crizelor

sub influenţa corticoizilor sau simpaticomimeticilor, tulburări de distribuţie,

perturbări ale volumelor plasmatice şi ale debitului expirator (în special

scăderea VEMS).

ANATOMIA PATOLOGICĂ

Relevă bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme

numeroase şi muşchi netezi hipertrofiaţi.

CLASIFICARE

Clasificarea astmului bronşic distinge următoarele forme:

• astm bronşic pur – care apare la tineri, cu echivalenţe alergice,

cu interval liber între crize

• astm bronşic impur (complicat) – în care crizele apar pe fondul

unor modificări permanente (de obicei bronşită astamtică)

10

• astm bronşic extrinsec (alergic pur) – care apare la tineri cu

antecedente alergice familiale, echivalente alergice, interval liber între crize,

în prezenţa unor alergene, absenţa altor boli pulmonare preexistente, cu teste

cutanate şi de provocare (40% din cazuri de astm bronşic)

• astm bronşic intrinsec – care apare după 40 ani cu puţine

intervale libere, de obicei ivindu-se în timpul iernii; se asociază cu tuse şi

expectoraţie mucopurulentă şi factori infecţioşi (bronşite cronice)

În funcţie de severitatea manifestărilor se deosebesc:

• astm cu crize rare şi de intensitate redusă

• astm cu dispnee paraxistică

• astm cu dispnee continuă

• stare de rău astmatic

ETIOPATOGENIE

Astmul bronşic nu este o boală, ci un sindrom, care durează toată viaţa

(bolnavul se naşte şi moare astmatic), cu evoluţie îndelungată, discontinuă,

capricioasă. Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor

general (terenul atopic) şi un factor local (hipersensibilitatea bronşică).

Esenţialul este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus

ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la alergene

(antigene). Cele mai obişnuite alergene sunt: polenul, praful de cameră,

păarul şi scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare

(lapte, ouă, carne) sau medicamentoase (acidul acetilsalicilic, penicilina,

aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii

predispuşi atopici, induc formarea de anticorp (imunoglobuline); în cazul

astmului imunoglobuline E. Imunoglobulina E aderă selectiv de bazofilele

de sânge şi ţesuturi, în special la nivelul mucoaselor, deci şi a bronhiilor. La

11

recontactul cu alergenul, cuplul imunoglobulina E – celulă bazofilă

bronşică, declanşează reacţia alergică (antigen-anticorp, cu eliberarea de

mediatori chimici bronhoconstructori (acetilcolina, histamina, bradichinina)

şi apariţia crizei de astm. Terenul astmatic corespunde tipului alergic de

hipersensibilitate imediată. Al doilea factor esenţial pentru astm este

hipersensibilitatea bronşică faţă de doze minime de mediatori chimici,

incapabili la individul normal să provoace criza de astm. La început criza

paroxistică este declanşată numai de alergene. Cu timpul pot interveni şi

stimuli emoţionali, climaterici, reflecşi. În toate tipurile însă, criza apare mai

ales noaptea, când domină tonusul vagal (bronhoconstrictor).

SIMPTOMATOLOGIE

La început crizele sunt tipice cu început şi sfârşit brusc, cu intervale

libere, mai târziu apar semnele bronşitei şi ale emfizemului cu dispnee.

Sindromul clinic este datorat aproape totdeauna spasmului bronşic, secreţiei

bronşice şi edemului mucoasei.

Simptome subiective

Se descriu prodroame ca:

- oboseală progresivă

- anxietate

- tulburări digestive necaracteristice

- tuse uscată

- rinoree

- strănut

- lăcrimare

- prurit al pleoapelor

- cefalee

12

Dispneea

Criza de astm este cu atât mai dramatică cu cât apare noaptea sau

spre dimineaţă. Dispneea devine paroxistică, bradipneică, cu expiraţie

prelungită şi şuierătoare.

Bolnavul rămâne la pat sau sau aleargă la fereastră, pradă setei de

aer. De obicei stă în poziţie şezândă, cu capul pe spate şi sprijinit în

mâini, cu ochii injectaţi, jugularele turgescente.

În atacul de astm crizele de dispnee se repetă în 24 de ore. În timpul

crizei, toracele este imobil, cu inspiraţie forţată. Criza se termină în

câteva minute sau ore, spontan sau sub influenţa tratamentului.

Există şi manifestări echivalente: tusea spasmodică, criza

spasmodică, ,,febra de fân’’, rinita alergică, eczema, urticaria, migrena,

edemul Quinke.

În starea de rău astamtic dispneea este intensă, permanentă, nu

cedează la administrare de Andrenalină. Pot apare apoi în această stare

de rău astmatic: tiraj, cianoză, tahicardie, imposibilitatea de a vorbi,

transpiraţii abundente. Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize

violente, durând peste 24-48 ore, rezistând la tratament, de obicei fără

tuse şi expectioraţie, cu polipnee, asfixie, cianoză, colaps vascular,

somnolenţă, pană la comă.

Tusea

Poate fi uneori singura manifestare clinică a astmului sau poate

provoca ea însăşi un acces. Este la început uscată, spastică, chinuitoare, cu

sputa vâscoasă, albicioasă, perlată, bogată in E %. Apare de obicei la

sfârşitul crizei.

Expectoraţia

Este perlată, formată din mucus albicios gros, cu mare opaline şi dure,

spiralată uneori. Apare la sfârşitul crizei.

13

În status astmaticus expectoraţia este foarte redusă sau absentă.

Simptome obiective:

• palidiate

• cianoză moderată

• transpiraţii reci

• oboseală

• deshidratare, în starea de rău astmatic

• asfixie progresivă, comă, deces – în cazurile foarte grave

La copii se mai constată:

• tonus muscular scăzut

• deprimarea cunoştinţei şi a răspunsului la durere

• retracţie inspiratorie

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Astmul la adult

Relativ facil de diagnosticat având:

• anamneză sugestivă

• confirmare prin spirometrie, PEAK FLOW-metrie

Trebuie excluse însă câteva afecţiuni.

A. Corpi străini intrabronşici:

Obstrucţie ,,mecanică” a căilor aeriene:

• radiografie, bronhoscopie

• mimează uneori adevăratele ,,crize” de astm: wheezing, tuse,

expectoraţie

• dispnee inspiratorie dominantă

14

B. BPOC (vezi dificultăţi de diagnostic)

C. Boli de sistem:

Manifestări astmatice în boli cu hiper – eozinofilie (>20-30% în

formula leucocitară);

1. Sindronul Churg-Strauss

• astm sever, cu debut tardiv, greu receptiv la tratament

• stare generală alterată

• angeită pulmonară, cardiovasculară, digestivă, cutanată,

neurologică

2. Panarterită nodoasă

• radiologic – infiltrate migratorii recidivante

• impact mucoid – obstrucţie bronşică prin dopuri mucoase

• paraclinic

- creşterea lgE totale >3000

- hipereozinofilie

- sindrom inflamator

3. Hipersensibilitate bronşică de tip III (Antigen – IgG) la aspergillus

fumigatus

Diagnostic pozitiv:

• dozare precipitine anti-aspergillus

• creşterea lgE specifice

• înfiltrare RX recidivante fugace

• pusee succesive de astm

D. Parazitoze

• Înfiltrat radiologic uni/bilateral, fugace

15

• Eozinofilie sanguină

• ± sindrom febril, tuse, dispnee, raluri sibilante

• Ascaridiază, biharioză, toxocara canis, trichineloză

E. Sindrom carcinoid

Cacinoid

• pulmonar

- bronşic central • bronhoscopie

- pulmonar • radiografie

• extrapulmonar - digestiv

• crize tip astmatic + rush cutanat + vărsături + debaclu + diareic

+ crampe abdominale (frecvente pentru cele extrapulmonare)

• creşte acidul hidroxiindolacetic urinar

INVESTIGAŢII PARACLINICE PRACTICABILE

PENTRU DIAGNOSTICUL ASTMULUI

1. Testele cutanate:

• evaluarea statusului alergic, a atopiei

• nu sunt utile în diagnosticul pozitiv al astmului

• evidenţiază atopia

Utile pentru identificarea posibililor alergeni (TRIGGERI)

• praf de casă

• polen

• păr de pisică, etc.

16

2. Testarea hiperreactivităţii bronşice

Se face când spirometria este normală şi există anamneză sugestivă

pentru astm

Este testul ”bronhomotor” de provocare a bronhoconstrucţiei la:

• acetilcolină, metacolină

• histamină

POZITIV când VEMS scade cu 15-20%

3. Citologia sputei – frecvent eozinofili

4. Teste sanguine

• uneori eozinofilie: >300/dl

>2% în formula leucocitară (FL)

• valori foarte ridicate: >1000/dl

>30% în FL

În sindroamele eozinofilice cu manifestări astmatice:

• aspergiloza bronhopulmonară alergică

• ”angeite” pulmonare

- panarterita nodoasă

- Sindromul Churg-Strauss

• parazitoze – Sindromul Loeffler, trichineloza

5. Testul de efort

• Efortul reprezintă un ”TRIGGER” pentru toţi astmaticii

• Există adolescenţi , tineri adulţi asimptomatici:

- cu handicap funcţional pulmonar important ”când fac efort” sau

”sport”

- există posibilitatea de a fi etichetat ca ”Sindromul nevrotic”, dacă

nu se efectuează teste funcţionale

• Funcţia pulmonară începe să se degradeze la sfârşitul a 5-6 minute de

efort, severitatea maximă a crizei de astm înregistrându-se la 4-6 minute

17

după încetarea efortului.

6. Radiografia, radioscopia

• aspect normal sau hiperinflaţie

• utile pentru excluderea altor cauze ale sindromului obstructiv

• infiltrate tranzitorii

- aspergiloză bronhopulmonară

- Sindrom Loeffler

7. Bronhoscopia

• nu se practică de rutină

• utilă pentru diagnosticul diferenţial

- corpi străini

- carcinoid intrabronşic

• folosită în scop de cercetare

- biopsii, LBA (lavaj bronhoalveolar) înainte şi dupa terapie.

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Evoluţia este îndelungată, variabilă, capricioasă.

Prognosticul de viaţă este mai bun dar cel de vindecare este rezervat.

COMPLICAŢIILE ÎN ASTMUL BRONŞIC

Dintre complicaţiile astmului bronşic avem:

• infecţii bronhopulmonare

- bronşite cronice

- bronşiectazia

• emfizem pulmonar

• insuficinţă respiratorie

18

• cord pulmonar cronic

Forma pură apare la copii şi are tendinţa să diminueze la pubertate.

Alteori accesele devin frecvente, subintrate sau se instalează starea de rău

astmatic, cu timpul apărând toate aceste complicaţii.

TRATAMENTUL ÎN ASTMUL BRONŞIC

Astmul bronşic răspunde la o gamă largă de preparate şi proceduri. În

general tratamentul a fost expus la bronşita cronică; şi în această afecţiune

măsurile preventive sunt foarte importante.

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

O măsură preventivă, care vizează hiperreactivitatea bronşică a

astmaticului, este evitarea expunerii la diverşi factori care o pot influenţa

negativ: fumul de ţigară, ceaţă, iritaţii mucoasei nazale, schimbările bruşte

de temperatură, expunerea la noxele respiratorii.

Se vor evita virozele respiratorii, aglomeraţiile în timpul epidemiilor.

Este indicat a se evita alimentele excitante (condimente, alcool),

medicamentele alergice ca: penicilina, enzimele proteolitice.

Se combate abuzul de simpatico-mimetice deoarece induc astmul

drogaţilor.

Influenţa componentei psihice

Se face prin psihoterapie obişnuită în care se include şi o relaţie bună

între pacient şi asistentul medical, fie prin instruirea pacientului cu privire la

cauzele bolii sale, măsurile de prevenire, respectarea administrării

medicamentelor indicate de medic.

Măsuri fizice

• drenajul de postură, percuţiile toracice, gimnastica respiratorie

19

• însuşirea unei tehnici de tuse pentru a obţine o expectoraţie

eficientă a secreţiilor mucoasei, sunt indicate în cazurile de infecţie bronşică

Drenaj postural

• decubit ventral cu perna sub abdomen

• aceeaşi poziţie cu capul înclinat la 20°

• decubit dorsal cu patul la 20°

• decubit lateral drept (stâng) cu patul înclinat

• poziţie şezând

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

În tratamentul asmului bronşic antitusivele nu se administrează decât

în cazuri deosebite. Sunt contraindicate: morfina, opiacee, tranchiliante,

neuroleptice – se combate abuzul de simpatico-mimetice şi de medicamente

alergizante.

În criză:

Se urmăreşte combaterea spasmului bronşic prin medicaţie

bronhodilatatoare:

ADRENALINA – se admistrează ½ fiolă

(1 ml) prin injecţie subcutanată

EFEDRINA – se administrează (1 ml) intramuscular. Acţionează

rapid, dar prin abuz agravează boala. Se găseşte şi sub formă de comprimate

(0,05 g)

Ca reacţii adverse pot apărea:

• insomnii

• tremurături

• palpitaţii

20

• creşterea tensiunii arteriale

• retenţii de urină

MIOFILIN – se administrează 1-2 fiole (10 ml), intavenos lent. Se

găseşte şi sub formă de comprimate (0,01 g). Se administrează ,,per os’’ 3

comprimate pe zi.

Are acţiune bronhodilatatoare moderată şi efecte secundare reduse.

BRONHODILATIN (IZOPRENALINA) – comprimate (0,01 g). Se

administrează 3 comprimate pe zi sublingual. Este un bronhodilatator

puternic dar cu acţiune de scurtă durată. Poate opri la început criza de astm.

Folosirea îndelungată poate duce la obişnuinţă sau la rău astmatic.

Ca reacţii adverse apar:

• palpitaţii

• ameţeli

• dureri precordiale

Se administrează şi sub formă de aerosoli (0,5-1 ml la 3 ore). Se

folosesc şi flacoane prevăzute cu dozimetru.

ASTMOFUG – sirop, se administrează ,,per os” cu linguriţa (3

linguriţe pe zi)

ALBUTEROL 0,5 mg sau SALBUTAMOL 0,1-0,2 mg – se

administrează sub forma de aerosoli, în inhalaţie (pulverizare orală 1-2

pufuri).

BEROTEC (FENOEROL) se găseşte sub formă de spray, are efecte

asemănătoare cu SALBUTAMOL-ul

CORTICOTERAPIA

PREDNISON – o tabletă pe zi (5 mg) administrată oral

21

SUPERPREDNOL – o tabletă pe zi (0,5 mg) administrată oral

Produse retard: SINACTENRETARD 1 mg la 7-15 zile administrată

per os

În tratamentul corticoterapiei, doza totală trebuie administrată

dimineaţa, fiind preferat tratamentul discontinuu (la 2-3 zile) şi

corticoterapia-retard sau în aerosoli.

În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave:

tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime: 30 mg pe

zi Prednison ca tratament de atac, 5 mg pe zi ca tratament de întreţinere.

EXPECTORANTE ŞI MUCOLITICE

BISOLVAN – comprimate 3/zi

MUCOSOLVIN

Soluţii pentru inhalaţii (2 ml *3/zi)

Tratamentul de fond

Se urmăreşte combaterea factorilor infecţioşi, alergici şi a

bronhospasmului.

Tratarea infecţiei bronşice se face cu:

• sulfamide – Biseptol 2*2 tablete pe zi

• antibiotice–Ampicilină, Tetraciclină, Oxacilină

Fizioterapia şi termoterapia aplicate în staţiuni cu climat favorabil de

recuperare a astmaticilor datorită numărului redus de alergeni din atmosferă:

Govora, Slănic Moldova, Slănic Prahova.

Corticoterapia de întreţinere face parte din tratamentul de fond.

22

TRATAMENTUL UNOR FORME PARTICULARE DE

ASTM

• ASTMUL CU DISPNEE PAROXISTICĂ: simpatico-mimeticele

trebuie evitate, pericolul de abuz fiind prea mare. Miofilinul administrat

intravenos poate combate dispneea dar nu previne crizele

• ASTMUL CU DISPNEE CONTINUĂ: corticoterapia rămâne

medicaţia de elecţie. Sistează crizele de 24 de ore.

• STAREA DE RĂU ASTMATIC – hemisuccinat de hidrocortizon

(HHC) în doză iniţială de 25-100 ml intravenos, urmat de perfuzii cu

200-400 mg pe zi cu soluţii de glucoză 5 %.

Tratamentul parenteral trebuie să fie cât mai scurt, urmărindu-se

scoaterea bolnavului din criză. Ca doză de întreţinere 5+10 Prednison, cu

tratament de protecţie (K, Ca, antiacide, regim desodat).

Se administrează de la început oxigen 2-4 l/minut, pe sondă nazală,

intermintent.

Tot în starea de rău astmatic se mai administrează:

• Antibiotice: Tetracilină, Ampicilină

• Fluidifiante ale secreţiilor bronşice

• Substituţie de lichide 2-3 l/24 ore, sub controlul presiunii

venoase

• Diazepam 5-10 mg – acţionează anxiolitic şi sedativ, fără a

deprima centrul respirator.

În urma aplicării unui tratament eficace se poate obţine la unii bolnavi

o ameliorare evidentă, nu numai a crizelor de dispnee ci şi a

hiperreactivităţii bronşice.

23

CAPITOLUL III

ÎNGRIJIRI GENERALE ŞI SPECIALE LA

PACIENŢI CU ASTM BRONŞIC

ÎNGRIJIRI GENERALE:

1. Asigurarea condiţiilor de mediu:

- saloanele trebuie să fie luminate intens şi permanent să fie prevăzute

cu terase, temperatura optima 19°C

- ventilaţia saloanelor trebuie sa fie optimă

- se va asigura un mediu calm, liniştit

- curăţenia să se facă zilnic cu substanţe dezinfectante folosindu-se

cârpe umede şi aspiratoare

- dezinfecţia trebuie făcută curent şi terminată la plecarea bolnavului

din spital.

2. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

- se monitorizează: tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, temperatura,

diureza, scaunele şi notarea valorilor obţinute în Foaia de Observaţii

Se urmăreşte:

- temperatura

- culoarea şi integritatea mucoaselor şi tegumentelor

- respiraţia

- caracterul tusei

- expectoraţia

- pruritul

- numărul şi consistenţa scaunelor

24

- culoarea şi cantitatea de urină

- edemele

- aportul de lichide

- greutatea corporală

- modificări ale comportamentului (somnolenţă, oboseală, anxietate,

depresie)

- asigurarea odihnei

- interzicerea alcoolului şi tutunului

3. Pregătirea pacientului pentru investigaţii

Se face pregătirea fizică şi psihică pentru următoarele investigaţii şi

însoţirea pacienţilor:

- bronhografia

- spirografia

- spirometria

- spiroergografia

- analiza gazelor

- teste farmacodinamice : testul bronhodilatator

testul bronhoconstrictor

- măsurarea PEF-ului la domiciliu

- electrocardiograma

- radiografia toracică

- ecografii abdominale

- teste cutanate

- examene de laborator: spută, sânge, urină

4. Asigurarea regimului igieno-dietetic:

- în perioada febrilă regim hidric bogat în vitamina C

25

- când febra scade se administrează o dietă hipercalorică uşor

digerabilă brânză de vaci, ceai neîndulcit, legume, lapte, carne albă, fructe

- se evită grăsimile de origine animală

- regim desodat în perioada tratată cu corticoizi

- aport suficient de lichide 2-3 l/zi

- bolnavii cu expectoraţie fetidă înainte de masă îşi vor face toaleta

cavităţii bucale cu subsanţe dezodorizante (apa de gură)

5. Toaleta bolnavului se face în funcţie de starea generală ferit de curenţi de

aer. Schimbarea lenjeriei de corp se va face imediat ce bolnavul transpiră

abundent. Tegumentele se sting cu alcool mentolat şi se pudrează cu talc

pentru prevenirea escarelor

Educaţia sanitară a bolnavului se va face pentru a se folosi scuipători, batiste

de unică folosinţă şi respectarea regulilor de igienă.

6. Administrarea tratamentului:

La indicaţia medicului se administrează:

- antiinflamatoare

- bronhodilatatoare

- expectorante

- antibiotice după antibiogramă

- simpaticomimetice

- oxigenoterapie

Se respectă regulile de administrare a medicamentelor:

- orarul

- doza şi calea de administrare

26

ÎNGRIJIRI SPECIALE

Asistenta medicală va instrui bolnavul să evite factorii declanşatori ai

crizei de astm bronşic, trebuie identificaţi in mod individual la toţi bolnavii

astmatici deoarece sunt diferiţi de la un pacient la altul.

Factori ce pot determina apariţia crizei de astm bronşic:

- factori cauzali: alergeni, medicamente, sensibilizanţi profesionali

- infecţii respiratorii virale: rinite , faringite, sinuzite

- efortul fizic şi hiperventilaţia

- alimente (coloranţi şi aditivi)

- factori emoţionali

Asistenta medicală va cunoaşte semnele şi simptomele din criza de A.B.

şi până la venirea medicului va administra:

- bronhodilatatoare spray 2 pufuri la nevoie

- simpaticomimetice: corticoid inhalator

- oxigenoterapie

- miofilinul se administrează în criză i.v. lent pentru prevenirea

tulburărilor de ritm

- bolnavul trebuie sa adopte o poziţie pentru uşurarea respiraţiei:

semişezând sau ortopnee

- supravegherea psihicului bolnavului are o mare importanţă deoarece

lipsa de O2 deranjează psihicul acestuia dând anxietate, depresie, stare

de agitaţie

Asistenta medicală:

- trebuie să stabilească un plan de execuţie a gimnasticii respiratorii

recomnadat de medic

- va informa pacientul de caracterul cronic al bolii, care poate fi

stăpânită printr-o terapie corectă şi controlată

27

- trebuie să observe condiţiile de exacerbare a bolii şi îndepărtarea lor

- ajută pacientul pentru satisfacerea nevoilor fundamentale

- administrează tratamentul prescris şi urmăreşti efectele secundare:

tahicardie, aritmie, greaţă şi vărsături

- monitorizează funcţiile vilate la 15 minute

- asigură hidratare corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor

- educă pacientul in în vederea:

- modului de administrare a tratamentului la domiciliu

- respectarea regimului alimentar prescris

- evitarea factorilor care produc criza de A.B.

- modul de întreţinere şi utilizare a aparatului pentru aerosoli la

domiciliu

- necesitatea curelor climaterice în special salive

- regim de viaţă echilibrat şi gimnastică respiratorie

- toaleta cavităţii bucale după expectoraţie

28

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CAZURILOR A, B, C

PREZENTAREA CAZULUI A

1. INTERVIU:

NUME - M

PRENUME - G

VÂRSTA - 65 ani

SEX - Bărbătesc

DOMICILIUL - localitatea Ciurea. Jud. Iaşi

OCUPAŢIE - pensionar

RELIGIE - ortodox

GREUTATEA - 82 kg

ÎNĂLŢIMEA - 1.78 m

STARE CIVILĂ - căsătorit

2. MOTIVELE INTERNĂRII :

- Dispnee expiratorie cu ortopnee

- Tuse cu expectoraţie mucoasă

3. ISTORICUL BOLII :

Bolnav cunoscut cu astm bronşic infecto-alergic cu crize repetate, se

internează în prezent pentru dispnee expiratorie, tuse cu expectoraţie sero-

mucoasă, ortopnee.

29

Bolnavul a prezentat numeroase remisiuni bronşice cu evoluţie spre

BPOC şi de aproximativ 10 ani, episoade de decompensare cardiacă dreaptă

cu tulburări de ritm cardiac. În niembrie 2004 a prezentat semne de

insuficienţă miocardică, stadiu cronic cu localizare antero-septală şi

inferioară şi dispnee continuă.

Prezintă edeme la membrele inferioare. Sa instituit tratamentul de urgenţă

cu: Miofiline, HHC, oxigen, cu evoluţie favorabilă. Se internează în prezent

pentru diagnostic şi tratament.

4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE SI

PATOLOGICE :

- Astm bronşic infecto-alergic

- BPOC

- Cord pulmonar cronic decompensat

- Sechele de infarct de miocard inferior şi anteroseptal

- Septal

5. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE :

- Mama – astm bronşic

- 3 copii aparent sănătoşi

- Sora D.Z. gr. II

6. CONDITII DE VIAŢA SI MUNCĂ :

Fost muncitor la fabrica de cărămidă ( inhalare de praf). În prezent

locuieşte împreună cu soţia intr-un apartament cu 2 camere.

30

7. COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU:

Nu consumă tutun, cafea, alcool.

8. EXAMEN OBIECTIV:

Stare generală - alterata

Stare de nutriţie - inapetenţă

Stare de constienţă - păstrată

Facies - normal

Tegumente – uşor cianotice perinazal şi perioral

Mucoase - normale

Fanere - normal implantate

Ţesut adipos – bine reprezentat

Sistem ganglionar - repalpabil

Sistem muscular - normoton

- normokinetic

- normotrof

Sistem osteo-articular - aparent integru

Aparat respirator :

- Torace uşor dilatat

- dispnee expiratorie cu ortopnee

- wheezing

- Raluri sibilante

- Tiraj intercostal şi subclavicular şi tuse frecventă

31

Aparat cardio-vascular :

- ortopnee

- şoc apexian in spatiul V intercostal

- zgomate cardiace normale

- puls 90b/min.

- TA - 150/90mmHg

Aparat digestiv :

- inapetenţă

- cavitate bucală - normală

- faringe - uşor congentiv

- ficat, splină, pancreas şi căi biliare - nepalpabile

- abdomen suplu mobil cu respiratia

- tranzitul şi frecvenţa scaunelor - constipaţii

Aparat uro - genital :

- loje renale nedureroase

- mictiuni fiziologice

S.N. ,endocrin , organe de simţ :

- cefalee

- motilitate normală

- sensibilitate normală

- reflexe cutanate prezente

- reflexe osteotendinoase prezente bilateral

- tulburari sfincteriene - absente

- nervi cranieni normali clinic

32

9. EXPLORĂRI :

a) Analize de laborator :

DATA FELUL ANALIZEI

MOD DE PRELEVARE

VALORI BOLNAV

VALORI NORMALE

23.02.2007HematologieH.B Prin punctie

venoasă se recoltează 2 ml de sange cu anticoagulant EDTA-c 1%

109% 12-16 g%H.T 40% 36-46%Leucocite 7.0000/mm³ 4.000-8.000/mm³PN 57% 65%M 9% 6-7%L 21% 25-28%Eozinofile 5% 0.5-1%VSH Prin puncţie

venoasă fără stază se recoltează 1.6 ml sânge pe 0.4 ml anticoagulant startul de Na 3.8%

7 mm/ 1h 5-25 mm/1h

BiochimieFibrinigen Punctie venoasă, se

recoltează 4-5 ml sânge cu 0.5 ml citrat de Na sau heparină

300 mg% 200-400 mg%

Sumar de urină

Se recoltează dimineaţa prima urină după igiena organelor genitale, 10 ml de urină

Glucoză - absentAlbumină - absentSediment urinar-rare epitelii plate

Glucoză - absentAlbumină - absent

33

b) Examene paraclinice:

Rx:- leziuni ale bronhiilorECK – ritm sinusal 64 c/sEcografie abdominală:- ficat cu structură omogenă, hiperflectogenă- pancreas, rinichi, splină – normal ecograficSpinogramă:- CV – 80%- VEMS – 68.2%- IT – 76%

34

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nr.crt

NEVOIA MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

SURSA DE DIFICULTATE

1 N.de a respira si a avea o buna circulatie

Dispnee respiratorie; tahicardie cu polipnee; tiraj intercostal şi subclavicular, obstrucţia căilor respiratorii; tuse frecventă

Hiperalergie; edemul mucoasei bronşice; hipersecreţie de mucus; scăderea capacităţii de expansiune pulmonară

2. N.de a bea şi a mânca

Inapentenţă Dispepsie gastrică; intoleranţă pentru alimente condimente

3. N.de a elimina Constipaţie cu meteorism abdominal; scăderea diurezei

Tranzit încetinit; imposibilitatea exerciţiului fizic

4. N.de a se mişca şi a păstra o bună postură

Dificultate în adoptarea unei poziţii comode

Anxietate; scăderea capacităţii de expansiune pulmonară

5. N.de a se odihni Insomnii; somn agitat şi treziri frecvente

Hipoxie cerebrală; dispnee expiratorie anxietate

6. N.de a se îmbrăca şi dezbrăca

Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

Durerea

7. N.de a fi curat şi a avea tegumente protejate

Tegumente cianotice; edeme Boala

8. N.de a păstra temperatura corpului în limite normale

Tegumentele sunt reci Boala

9. N.de a evita pericolele

Anxietate, iritabilitate Frica de moarte

10. N.de a comunica Pacientul acceptă cu greu boala, izolare

Perceperea bolii ca pe o pedeapsă

11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi îndeplini rolul social

Anxietate, durere

12. N.de a se recrea Incapacitate în efectuarea activităţilor recreative

Starea depresivă

13. N.de a învăţa Diminuarea concentrării Lipsa de informare; anturaj necunoscut

14. N.de a-şi practica religia

Dificultatea de a practica activităţi religioase

Spitalizare

35

TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ

MEDICAMENTMOD DE PREZEN-

TARE

MOD DEADM.

DOZA ADM./ZI

MOD DE ADM. LA PACIENT

EFECTE SECUNDARE

1.Ventolin SRRAY inhalaţii 4-6 pufuri/zi 1-2 pufuri x3/zi

2.Miofilim Fiole IV 2 fiole/zi 10 fiole/ziIV lent

3.Aspacardin Cp Per os 1-2 cp/8-10 h 2 cp/8 h4.Brofimen Cpr Per os 8-16mg/zi 1cprx3/zi

5.Fenobarbital Cp Per os 1 cp 1 cp seara la culcare

6. Furosemid Fiole IM 2 fiole /zi 1x2 fiole /zi7. Oxigenoterapie

Prin sondă nazo-

faringiană

6-8 l/minut 6-8 l/minut

36

PLAN DE ÎNGRIJIRE: CAZUL A

Diagnostic de nursing

Obiective Interventii autonome si delegate

Evaluare

23.02.2007

Dispnee paroxistică cu respiraţie şuierătoare

-Reducerea lipsei de aer

-Asigur pacientului poziţie semişezând.-Aerisesc camera si asigur temperatura optimă de 19°C.-Administrez oxigen 4-6 l/minut.

Stare generală alteratăTA = 130/70 mmHgP = 90 b/minT = 36.5°C Polipnee – 25 r/minCriza cedează după administrarea medicamentelor:-eliminare uşoară a sputei

Anxietate, instabilitate, frica de moarte iminentă

-Liniştirea pacientului

-Explic pacientului mecanismul bolii.-Supraveghez permanent pacientul comunicând permanent.-Mă exprim clar şi ascult opiniile

24.02.2007

Tuse cu expectoraţie perlată şi obstrucţia căilor respiratorii

-Favorizarea expectoraţiei

-Asigur pacinetului un aport crescut de lichide călduţe pentru fluidificarea secreţiilor-Administrez la indicaţia medicului bronhodilatatoare, expectorante.

Favorabilă

37

Insomnii, somn agitat şi treziri frecvente

-Pacientul să prezinte un somn liniţtit

-Învăţ pacientul să-şi respecte permanent orele de somn.-Învăţ pacientul exerciţii de relaxare.-Administrez la indicaţia medicului Fenobarbital

25.02.2007

Cianoză periorală şi perinazală

-Pacientul să diminueze cianoza

-Învăţ pacinetul exerciţii de respiraţie.-Administrez O2 2-4 l/h-Administrez medicaţia recomandata.

Favorabilă cu diminuarea cianozei

Constipaţii cu meteorism abdominal

-Pacientul sa aibă scaun de consistenţă normală.

-Asigur un regim bogat în fibre alimentare.-Ofer pacientului lichide.-Efectuez masaj abdominal pentru mărirea pristalismului -Administrez la indicaţia medicului laxativ.

Favorabilă cu eliminarea scaunului

Gust amar în cavitatea bucală datorită medicaţiei

-Pacientul să nu mai prezinte gust amar

-Efectuez igiena cavităţii bucale.-Clătesc gura bolnavului cu soluţie odorizantă (apă de gură)

Dispare senzaţia de gust amar

26.02.2007

Stare de rău astmatic.

-Prevenirea hipoxiei.-Liniştirea pacientului.

-Asigur un mediu calm şi de siguranţă pacientului.-Supraveghez permanent pacientul.-Administrez O2

2-4 l/h-Administrez medicaţia pentru starea de rău astmatic: corticoterapie inhalatorie, bronhodilatatoare şi antihistaminice

Favorabilă cu ameliorarea starii de rău astmatic

Retenţie hidrosalină cu scăderea diurezei şi apariţia echemelor D = 1 l/24 ore

-Corectare -Asigur regim desodat-Administrez la indicaţia medicului Furosemid

Reducerea edemelorDiureză = 1.5 l /24 h

38

27.02.2007Dispepsiei gastrică

Combaterea dispepsiei

-Asigur regim de cruţare gastro-biliar cu eliminarea alimentelor colecistokinetice

Diminuarea dispepsiei gastrice

Vertij Pacientul să nu mai prezinte vertij

-Asigur pacientului un mediu de siguranţă.-Însoţesc pacientul când vrea să se ridice.-Învăţ pacientul să se ridice brusc din pat şi să stea în poziţie şezând câteva minute înainte de a se ridica.

Pacientul prezintă o stare mai bună

39

PREZENTAREA CAZULUI B

1. INTERVIU:

NUME: F

PRENUME: S

VÂRSTA: 50 ani

SEX: masculin

DOMICILIUL: loc. Iaşi, Jud. Iaşi

OCUPAŢIA: pensionar

RELIGIA: ortodox

GREUTATEA: 68 kg

ÎNALTIMEA: 1.65 m

STARE CIVLĂ: căsătorit

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

Dispnee expiratorie

Tuse cu expectoraţie moco-purulentă

Anxietate, transpiraţii reci

3. ISTORICUL BOLII:

Debut insidios la vârsta de 11 ani cu dispnee de efort, tuse uscată,

rinoree, senzaţii de nas înfundat strănut, simptome ce au debutat după băi

reci în apă de munte. A fost internat în spitalul de pediatrie dar nu s-a putut

pune diagnosticul de astm bronşic. După a fost diagnosticat cu astm bronşic

(teste cutanate pozitive: praf, polen, spray). Crizele apar la efort fizic mare ,

stres psihic şi după miroze pulmonare.

40

În anotimpurile reci şi umede prezintă frecvent viroze pulmonare şi

crize de astm bronşic: ziua 2-3 crize iar noaptea 2 crize/pe săptămână de

aproximativ 4 ani:

Tratament urmat:

- Miofilin fiole şi capsule

- HHC fiole în crize

- Prednison 3 cp/zi cu reducerea la un comprimat la 5 zile

4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI

PATOLOGICE:

Rujeolă - 6 ani

Hepatită virală A - 7 ani

Astm bronşic alergic şi apoi infecto-alergic

Pneumonie bazală stângă

5. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE

Tata - ciroză hepatică, arteriopatie membre inferioare

6. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

Fost muncitor (rectificator) piese auto, în prezent pensionar. Locuieşte

împreună cu soţia şi 2 copii într-un apartament de 3 camere.

7. COMPORTAMENT FAŢA DE MEDIU:

Nu consumă tutun, alcool şi cafea.

41

8. EXAMEN OBIECTIV:

Stare generală - alterată


Stare de conştienţă - păstrată

Facies - simetric

Tegumente - palide

Mucoase - normale


Ţesut adipos - bine reprezentat

Sistem ganglionar - nepalpabil

Sistem muscular -normoton

-normotrof

-normokinetic

Sistem osteo-articular -aparent integru

Aparat respirator:

- excursii costale normale

- torace normal conformat

- tiraj intercostal

- raluri crepitante

- tuse productivă perlată

- 26 r/min. - polipnee

Aparat cardio-vascular:

- soc apexian in spatiul V inercostal

42

- zgomote cardiace normale

- puls - 100 b/min

- TA - 140/80 mmHg

Aparat digestiv:

- inapetenţă

- cavitate bucală normală

- faringe şi amigdale normale

- ficat, splină, pancreas, cai biliare - nepalpabile

- abdomen suplu mobil cu respiraţia

- tranzitul şi frecvenţa scaunelor: constipaţie

Aparat uro-genital:


- micţiuni fiziologice

Sistem nervos, endocrin, organe de simţ:

- cefalee


- sesibilitate normală

- reflexe cutanate prezente

- reflexe asteo-tendinoase prezente bilateral

- tulburări sfincteriene - absente

- nervi cranieni normali clinic

43

9. EXPLORĂRI:

a) Analize de laborator:- eozinofilele sunt crescute în A.B.- se găsesc în sânge în formula leucocitară şi în spută

DATA FELUL ANALIZEI

MOD DE PRELEVARE

VALORI BOLNAV

VALORI NORMALE

22.04.2007

Hematologie Se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe anticoagulant EDTA c1%

10.1 g% 12-16 g%

HB 36% 36-46%HT 3.900/mm³ 4.000-8.000

mm³LeucocitePN 43% 65%

M 6% 6-7%L 41% 25-28%Eozinofile 7% 0.5-1%

VSH

Prin puncţie venoasă se recoltează fără stază venoasă 1.6 ml sânge pe 0.4 anticoagulant citratul de Na 3.8%

5 mm/h 5-25 mg%

Biochimie

Fibrinogen

Prin puncţie venoasă se recoltează 4-5 ml de sânge cu 0.4 ml florură de Na sau heporină

500 mg% 200-400 mg%

b) Explorări paraclinice- RX - leziuni ale bronhiilor şi ale musculaturii bronşice- ECK - ritm sinusal 100 c/s- Ecografie abdominală: ficat cu structură omogenă uşor hipernflatogenă,

pancreas, rinichi, splină - normal ecografic

Spirogramă:- CV = 78%- VEMS = 65.2%

44

- IT = 79%

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂVIRGINIA HENDERSON

Nr.crt

NEVOIA FUNDAMENTALĂ MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ


1. N.de a respira şi a avea o bună circulaţie

Dispnee respiratorie; secreţie mucopurulentă

Hiperalergie; edemul mucoasei bronşice; hipersecreţie de mucus

2. N.de a bea şi a mânca Inapetenţă Dispepsie gastrică; intoleranţa pentru alimente condimentate

3. N.de a elimina Hipersecretie bronsica

Dispnee expiratorie; edemul mucoasei respiratorii



Anxietate; scăderea capaci-tăţii de expansiune pulmonară

5. N.de a se odihni Insomnii; somn agitat şi treziri frecvente


6. N.de a se îmbrăca şi dezbrăca Dificultate în a se imbrăca şi dezbrăca

Durerea

7. N.de a fi curat şi a avea tegumente protejate

Tegumente cianotice

Boala


Tegumentele sunt reci, cianotice

Boala

9. N.de a evita pericolele Anxietate, iritabilitate

Frica de moarte iminentă

10. N.de a comunica Pacientul accept cu greu boala, izolare



Anxietate, durere

12. N.de a se recrea Incapacitate în efectuarea activită-ţilor recreative

Starea depresivă

13. N.de a învăţa Diminuarea concentrării

Lipsa de informare; anturaj necunoscut

14. N.de a-şi practica religia Dezinteres faţă de nevoile sale

Spitalizare

45

spirituale


Nrcrt

MEDICAMENT

MOD DE PREZENTARE

MOD DE ADM.

DOZA ADM.PE ZI

MOD DE ADM.LA PACIENT

EFECTE SECUN-DARE

1. Berotec Spray Inhalaţie 4-6 pufuri/zi

1-2 pufuri/3/zi

2. HHC Fiole 50 mg Injectabil i.v. lent

50 mg/zi 2x250 ml/zi

3. Miofilin Fiole Injectabil i.v. foarte lent

2 fiole/zi 1x2/zi

4. Fenobarbital Comprimate Per os 1 cp/4h 1 cp/zi

5. Clordelazin Drajeuri Per os 3 dr/zi 1x3 dr/zi

6. Tetracilină Capsule Per os 50 mg/kg corp/zi

1x4/zi

8. Ketotifen Comprimate Per os 1 mg x2/zi

1 cp seara

9. Algolcamin Fiole i.v. 1x4/zi 1 la nevoie

46

PLAN DE INGRIJIRE: CAZUL B

Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate

Evaluare

22.04.2007Dispnee paroxistică cu respiraţie şuierătoare


-Asigur pacientului un mediu calm, liniştit-Aşez pacientul în poziţie semişezând-Administrez 02

4-6 l/min.

-Favorabilă

Inapetenţă -Pacientul să-şi recapete apetitul

-Asigur mese mici cantitativ şi la intervale scurte de timp-Ofer pacientului lichide şi vitamina C-Supraveghez pacientul în timpul servirii mesei

-Favorabilă

Subfebrilitate 38°C -Scăderea febrei-Menţinerea în limite normale

-Administrez lichide călduţe-Aerisesc camera şi-i asigur temperatura 19°C-Administrez algolcamin I.M-Aplic comprese umede pe fruntea pacientului-Monitorizez funcţiile vitale şi votez în F.O.

-Favorabilă cu scăderea temperaturii-TA – 130/80 mmHg-R – 16 r/min.-T - 37°C După 1 oră 36.8°C

Tuse cu expectoraţii perlată aderentă


-Aerisesc camera-Administrez medicaţia cu expectorante-Învăţ pacientul să scuipe în batistă de unică folosinţă sau în scuipătoare

-Staţionară

Recoltare sputei pentru examenul bacteriologic şi citologic

-Invăţ pacientul să-şi recolteze sputa de dimineaţă înainte de spălarea pe dinţi-Instruesc pacientul să

-Pregătesc 2 recipiente, 2 cutii Petri una pentru examenul bacteriologic şi a doua pentru examenul citologic

-Recoltare corectă

47

strângă numai spută nu şi resturi alimentare sau salivă

23.04.2007

Durere în hipogastru

-Combaterea durerii

-Ofer pacientului regim de cruţare gastrică şi hepatobilară

-Durerea diminuează în urma regimului

Cefalee şi vertij -Combaterea durerii

-Comunic cu pacientul pentru aflarea cauzei pentru cefalee-Învăţ pacientul să se odihnească în perioada dintre crize-Administrez la indicaţia medicului

-Favorabilă

24.04.2007

Greaţă şi vărsături 2 vărsături alimentare

-Pacientul să nu mai prezinte greţuri şi vărsături

-Administrez mese mici cantitativ -Administrez tratamentul greţurilor la indicaţia medicului

-Favorabila cu diminuarea greturilor si absenţa vărsaturilor

Tulburarea ciclului somnului

-Pacientul să doarmă normal

-Învăţ pacientul să-şi respecte orele de somn-Administrez la indicaţia medicului

-Favorabilă

25.04.2007Dispnee cu expiraţie prelungit şi constricţie toracică

-Prevenirea crizelor

-Supraveghez pacinetul şi-i monitorizez funcţiile vitale-Administrez antiinflamatoare pentru prevenirea crizelor de astm bronşic:-Administrez i.v. lent ½ fiolă Miofilin + HHC perfuzabil

-Stare uşor alterată• puls 100/accelerat• respiraţie tahipnee >25 r/min.-HTA – 90/60 mmHg-criza cedează-pacientul prezintă o satre de bineR = 19 r/minTA = 11/70 mmHg, P = 85 b/min

48

Vertij -Diminuarea vertijului

-Învăţ pacientul să nu facă mişcări bruşte -Însoţesc şi ajut pacientul pentru satisfacerea nevoilor

-Evoluţie staţionară

Dispepsie gastrică -Combatere -Administrez regim hiposodat şi de cruţare gastrică-Explic pacientului importanţa regimului alimentar sănatos în stăpânirea bolii

-Dureri gastrice diminuante

26.04.2007Cianoză periorală şi perinazalăTegumente palide

-Prevenirea crizelor -Liniştirea pacientului

-Supraveghez permanent pacientul-Îi asigur condiţii de calm şi siguranţă-Administrez tratamentul pentru prevenirea crizei de astm bronsic

-Favorabilă cu diminuarea cianozei

Tulburarea ciclului somnului-insomnie şi oboseală

-Pacientul să doarmă un numar suficient de ore noaptea 8-10 ore-Să prezinte o stare de bine

-Învăţ pacientul să respecte programul orelor de somn-Învăţ pacientul să facă exerciţii de respiraţie şi relaxare în perioadele dintre crize-Administrez la indicaţia medicului un somnifer slab

-Favorabilă

PREZENTAREA CAZULUI C

1. INTERVIU:

NUME: C

49

PRENUME: V

VÂRSTA: 56 ani

SEX: masculin

DOMICILIUL: loc.Leţcani, jud.Iaşi

OCUPAŢIA: salariat – mecanic auto

RELIGIA: ortodox

GREUTATEA: 82 kg

ÎNĂLŢIMEA: 1.79 m

STARE CIVILĂ: căsătorit

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

Dispnee expiratorie.

Tuse cu expectoraţie muco-purulentă

3. ISTORICUL BOLII:

Bolnavul diagnosticat cu astm bronşic infecto-alergic la 48 ani, după

dese acutizări bronşice şi pulmonare.

Este diagnosticat cu hipertensiune arterială. Urmează tratament cu

hipazin şi dipiridamol .De două luni acuză: dispnee expiratorie, transpiraţii

reci. Urmează tratament cu Ampicilină, Miofilin, Brofinen.

Simptomotologia nu se amelioreză.

4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE:

- Astm bronşic infecto-alergic. - HTA

5. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE

Soră decedată neoplasm de colon

6. CONDIŢII DE VIATĂ SI MUNCĂ:

50

Locuieşte intr-o casă de 5 camere cu soţia şi copilul are condiţii decente

de locuit. Munceşte 10 ore pe zi intr-un service auto

7. COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU:

Neagă consumul de alcool, tutun şi cafea.

8. EXAMEN OBIECTIV:

Stare generală - alterată


Stare de conştienţă - păstrată

Facies - faţă suptă. Ochi infundaţi în orbite

Tegumente - palide

Mucoase - normale


Ţesut adipos - bine reprezentat

Sistem ganglionar - nepalpabil

Sistem muscular -normoton

-normotrof

-normokinetic

Sistem osteo-articular - aparent integru

Aparat respirator:

- torace normal

- excursii costale simetrice

- dispnee expiratorie

- raluri sibilante

- tuse productivă frecventă

51

- R = 25 r/min

Aparat cardio-vascular:

- şoc apexian în spaţiul V inercostal

- zgomote cardiace normale

- TA – 150/95 mmHg

- P – 80 b/min.

Aparat digestiv:

- inapetenţă

- cavitate bucală normală

- faringe - normal

- ficat, splină, pancreas şi căi biliare - nepalpabile

- abdomen suplu mobil cu respiraţia

- tranzitul şi frecvenţa scaunelor – normal

Aparat uro-genital:


- micţiuni fiziologice

S.N. , endocrin, organe de simţ:

- cefalee


- reflexe cutanate - prezente

- reflexe osteo-tendinoase – prezente bilateral

- tulburări sfincteriene – absent

- nervi cranieni normal clinic

9. EXPLORĂRI:

a) Analize de laborator:

DATA FELUL MOD DE VALORI VALORI

52

ANALIZEI PRELEVARE BOLNAV NORMALE24.04.2007

Hematologie

HB Prin puncţie venoasă se recoltează 2ml sânge pe anticoagulant EDTA 1%

10.19% 12-169%HT 36% 36-46%Leucocite 3.900/mm³ 4.000-8.000/mm³GR 4.500.000/mm³ 4.000.000-

5.200.000/mm³PN 43% 65%M 6% 6-7%L 41% 25-28%E 7% 0.5-1%VSH Prin puncţie

venoasă fără stază, se recoltează 1,6 ml sânge pe 0,4 ml anticoagulantul citratul de Na 3,8%

5 mm/h 5-25 mm/h

Biochimie

Uree Prin puncţie venoasă dimineaţa pe nemâncate se recoltează 5 ml sânge fără anticoagulant

12.8 g/24h 6.17 g/24hCreatinina 1,29/24h 1-1,6/24hTGP 24 U/l 5-35 U/lTGO 32 U/l 15-42 U/l

Glicemie Prin puncţie venoasă se recoltează 5 ml sânge cu anticoagulant florură de Na 0.4 ml

107 mg% 75-115 mg%Fibrinogen 340 mg% 200-400 mg%

Spută pentru bacteriologie

Pacientul expectorează sputa în cutie Petri

Pneumococ prezent

Negativ

b) Explorări paraclinice:

Radiografie pulomnară Spaţii intercostale lărgite.

53

Radioscopie Leziuni ale bronhiilor. Ecografie abdominală Ficat cu structură omogenă. Pancreas, rinichi, splină - normal ecografic. Colecist – torsionat, mărit în volum, fără calculi. Spinogramă CV – 80% VEMS – 66.4% IT – 79%

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSONNr.crt

NEVOIA MANIFESTARI DE DEPENDENŢĂ


54

1. N.de a respira si a avea o buna circulatie

Dispnee respiratorie; secreţie mucopurulentă

Hiperologie; edemul mucoasei bronşice; hipersecreţie de mucus

2. N.de a bea şi a mânca Inapetenţă Intoleranţă pentru alimente condimentate

3. N.de a elimina Hipersecretie bronsica, rinoree

Dispnee expiratorie; edemul mucoasei respiratorii



Anxietate; scăderea capacităţii de expansiune pulmonară

5. N.de a dormi si de a se odihni Insomnii; somn agitat şi treziri frecvente


6. N.de a se imbraca si dezbraca Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

Durerea

7. N.de a fi curat si a avea tegumente protejate

Tegumente cianotice

Boala


Tegumentele sunt reci, cianotice

Boala

9. N.de a evita pericolele Anxietate, iritabilitate

Frica de moarte iminentă

10. N.de a comunica Pacientul acceptă cu greu boala, izolare



Anxietate, durere

12. N.de a se recreea Incapacitate în efectuarea activită-ţilor recreative

Starea depresivă

13. N.de a învăţa Diminuarea concentrării

Lipsa de informare; anturaj necunoscut

14. N.de a-şi practica religia Dezinteres faţă de nevoile sale spirituale

Spitalizare

55


Nrcrt MEDICA-

MENT

MOD DE PREZEN-

TARE

MOD DE

ADM.

DOZA ADM.PE

ZI

MOD DE ADM.LA PACIENT

EFECTE SE-

CUNDA-RE

1. VentolinSpray

Inhalaţii

2-6 pufuri/zi

1x3/zi

2. HHCFiole I.v.

50 mg/24h

50mg/24h

3. Teotard Capsule Per os

11-13mg/kg/zi

1x2csp/zi

4. Nifedipin Comprimate Per os 80mg/zi 1x3/zi5. Dexametazonă Fiole i.v. 15mg/zi În criză6. Ampicilină Capsule I.M 4g/zi 1x4cps/zi7. Brofinen Comprimate Per os 8-16mg/zi 1x3/zi8. Diazepam Comprimate Per os 2-10mg/zi 1/zi9. Metolcopramid

Comprimate Per os 2mg/zi1 – la nevoie

10.

Algolcamin Fiole I.M 500mg/zi

1 – la nevoie

PLAN DE ÎNGRIJIRE: CAZUL C

56

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

20.04.2007Stare de rău astmatic

-Prevenirea hipoxiei

-Asigur poziţie semişezând-Liniştirea pacientului-Administrez la indicaţia medicului i.v. lent HHC+1/5 fiolă de Miofilin

-Staţionară

Dispnee paraxistică cu wheezing


-Administrez oxigen-Administrez bronhodilatatoareinhalaţii la indicaţia medicului

-Favorabilă

21.04.2007Anxietate şi teamă de moarte

-Liniştirea pacientului

-Supraveghez permanent pacientul -Îl ajut în satisfacerea nevoilor -Monitorizez funcţiile vitale

-TA = 150/90mmHg P = 80 b/min. R = 22r/min T = 38.2°C

Febră T = 38.2°

-Scăderea T la limite normale

-Ofer pacientului lichide călduţe-Administrez algolcamin I.M la indicaţia medicului

-Favorabilă T = 36.8°C

22.04.2007Tuse cu expectoraţie muco-purulentă


-Asigur pacientului poziţie de menaj postural -Ofer lichide în cantitate mare pentru fluidificarea secreţiilor-Administrez la indicaţia medicului taratamentul fluidifiant al secreţiilor brosice

-Eliminare uşoară a secretiilor

HTA cu edeme ale membrelor inferioare.TA = 160/95 mmHg

-Scaderea TA la limite normale -Diminuarea edemelor

-Asigur pacientului un mediu liniştit de siguranţă-Scad aportul de lichide-Administrez medicaţia prescrisa-Învăţ pacientul să facă mişcare pentru diminuarea edemelor-Monitorizez funcţiile

-După o oră: TA = 140/90 mmHg R = 19 r /min P = 80 b/min

57

vitale23.04.2007Durere în hipogastm -Combaterea

durerii -Ofer pacientului regim de cruţare gastrică hepatobilară.

-Durerea diminuează în urma regimului

Cefalee şi vertij - Combaterea durerii

-Comunic cu pacientul pentru aflarea cauzei pentru cefalee-Învăţ pacientul să se odihnească în perioada dintre crize-Administrez la indicaţia medicului antalgice

-Favorabilă

24.04.2007Greaţă şi vărsături3varsaturi alimentare

-Pacientul să nu mai prezinte greţuri şi vărsături

-Administrez mese mici cantitativ-Administrez tratament greţurilor la indicaţia medicului

-Favorabilă

Tulburarea ciclului somnului

-Pacientul să doarmă normal

-Învăţ pacientul să-şi respecte orele de somn-Administrez diazepam la indicaţia medicului

-Favorabilă

CAPITOLUL V

58

DESCRIERE A TREI TEHNICI DE INGRIJIRE

1. MĂSURAREA PEF-ului LA DOMICILIU

Se efectuează cu ajutorul unui dispozitiv simplu numit debitmetru de

vârf sau peak flow-meter. Acest aparat permite măsurarea PEF în timpul

unui expir forţat, parametru care reflectă foarte fidel gradul de obstrucţiei

bronşice.

Tehnica înregistrării PEF-ului:

- Poziţia stând relaxat pe un scaun cu aparatul în mâna dreaptă în poziţie

orizontală

- Deplasaţi cursorul în ţia 0

- Trageţi aer adânc în piept

- Lipiţi buzele de piesa cilindrică a aparatului fără ca limba să intre în tub

- Suflaţi aerul cu toată puterea cât mai repede

- Se repetă manevra de trei ori şi dintre acestea se notează pe fişă valoarea

cea mai mare a PEF-ului.

Măsurătorile se fac dimineaţa şi seara la aceleaşi ore şi se înregistrează

pe un grafic dat de medicul de familie sau pneumolog.

2. ADMINISTRAREA OXIGENULUI (OXIGENOTERAPIA)

59

Scop: terapeutic – îmbogăţirea aerului inspirat cu oxigen în

concentraţii diferite, pe cale inhalatorie, pentru combaterea stării de hipoxie,

în scopul ameliorării concentraţiei de oxigen din sânge. Trecerea oxigenului

de la nivelul pulmonar în sânge este condiţionată de unii factori a căror

alterare determină unle tipuri de hipoxie: anemică – datorită lipsei de

hemoglobină; hipoxică – datorită insuficienţei ventilatorii; histotoxică –

datorită blocării fermenţilor respiratori la nivelul celulelor; circulatorie –

datorită tulburărilor de circulaţie. La nivelul ţesuturilor, oxigenul este

utilizat sub forma dizolvată în plasmă, în cantitate de 0.3 ml oxigen la 100

ml sânge. Oxigenoterapia creşte această cantitate dizolvată până la 1.8 – 2.2

ml oxigen la 100 ml sânge, prin administrarea oxigenului la presiunea de o

atmosferă.

Indicaţii:

Oxigenoterapia se indică: în hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă,

edem pulmonar acut, infarct miocardic); în hipoxii respiratorii de diverse

cauze şi grade; stări de şoc; bolnavilor anesteziaţi cu anestezie generală,

până la revenirea stării de conştienţă; bolnavilor cu complicaţii

postoperatorii (hemoragie, tulburări cerculatorii, respiratorii); lăuze şi nou-

născuţi cu suferinţe în oxigenare.

Surse de oxigen: staţie centrală de oxigen; microstaţie; bomba de oxigen

de 300-10.000 l oxigen comprimat la o presiune de 150 atm. Pentru a se

putea administra, presiunea se reglează cu reductorul de presiune

debitmetrul (care indică volumul în litri de oxigen pe minut) şi se umidifică

cu ajutorul barbotorului

Administrarea oxigenului se face cu: sondă sau cateter nazal, ochelari,

mască fără reinhalarea gazului expirat, cort de oxigen.

60

Sonda nazală se introduce în nară până la faringe.

Utilizarea sondei nazale permite evitarea reinhalării aerului expirat, dar o

parte din oxigen se pierde prin expiraţia pe gură. Deoarece expiraţia durează

dublu cât inspiraţia, oxigenul trebuie administrat într-un debit triplu faţă de

cel dorit să fie inspirat.

Prin sondă se administrează un debit de 12 l pe minut.

Cateterul nazal – cateter cu orificii laterale multiple: se introduce în nară

până la faringe, schimbându-se de la o nară la alta; se poate introduce şi în

pipa laringiană

Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixează după urechi şi au două sonde

de plastic care pătrund în nări. Se recomandă la copii şi la bolnavii agitaţi.

Masca pentru oxigenoterapie (cu inhalarea aerului expirat) se fixează

acoperind gura şi nasul pacientului. Masca permite reinhalarea gazului

expirat, iar pentru facilitarea eliminării CO2 se foloseşte un balon.

Masca pentru oxigenoterapie (fără reinhalarea gazului expirat) prezintă

un sistem de valve care dirijează fluxul de gaze; este greu suportată de

bolnavi datorită hamului de etanşeitate.

Cortul de oxigen nu poate depăşi o concetraţie a oxigenului peste 50%,

realizează o circulaţie deficitară a aerului, ducând la încălzirea pacientului

(se impune răcirea cu gheaţă sau folosirea corturilor cu refrigerator).

Efectuarea oxigenoterapiei cu sondă nazală

1. Dezobstruarea căilor aeriene şi asigurarea unei ventilaţii eficiente.

2. Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus.

3. Se introduce cateterul în nazofaringe cu mişcări blânde, paralele cu

palatul osos şi perpendicular pe buza superioară.

4. Se fixează sonda cu leucoplast.

5. Se fixează debitul de 4-6 l/min.

61

6. Se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor.

7. Oxigenul se umidifică înainte de a ajunge la pacient în barbotoare

speciale; neumidificat, oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie.

8. Se va administra gazul cu intermitenţă şi se va supraveghea debitul.

Efectuarea oxigenoterapiei prin mască

1. Se verifică scurgerea oxigenului din sursă.

2. Se pune masca în mâna bolnavului, pentru a-i uşura controlul măştii

şi i se susţine mâna. Debitul oxigenului va fi de 10-12 l/min.

3. Se aşază masca pe piramida nazală şi apoi pe gură.

4. Când bolnavul s-a obişnuit cu masca, se aşază cureaua de fixare în

jurul capului.

5. Rezervorul se strânge la inspiraţie şi se umple în expiraţie.

Incidente:

Pătrunderea gazului prin esofag duce la distensie abdominală; înfiltrarea

gazului la baza gâtului produce emifizemul subcutanat, datorită fisurării

mucoasei.

• Nu se unge cateterul cu substanţe grase: este pericol de explozie şi de

pneumonie.

• Bombele de oxigen se aşază singure, fixate pe un portbutelie,

orizontal, pentru a evita loviturile.

• Oxigenul din butelie nu se foloseşte fără manometru de distribuire.

3. SPIROGRAMA

62

Pregătirea bolnavului pentru spirogramă:

- bolnavul trebuie să fie în repaus 3-4 ore înaintea examenului, proba se

face dimineaţa pe nemâncate în laboratorul de spirografie, după ce s-a

odihnit jumătate de oră.

- asistenta îi măsoară înălţimea şi greutatea corporală.

- racordarea aparatului se face printr-o piesă bucală (sau mască), se

pensează nasul şi se lasă câteva minute ca bolnavul să respire liniştit

obişnuindu-se cu respiraţia în aparat.

- înălţimea curbei corespunde inspiraţiei şi se măsoară în cm, iar coborârea

curbei corespunde expirului.

Determinarea volumelor respiratorii se face în felul următor:

- după o respiraţie obişnuită de 20-30 secunde bolnavul este solicitat să

facă un inspir maxim urmat imediat de un expir cu maximă intensitate

pentru CV.

- se repetă respiraţia maximală de cel puţin trei ori şi se măsoară cu rigla

distanţa dintre extremele curbei, cea mai mare reprezintă valoarea CV

(capacitatea vitală) la care se adaugă valoarea factorului BTSP = 10 %

(temperatură, presiune, saturaţie în vapori de apă).

Capacitatea vitală (CV) reprezintă cantitatea de aer expulzat din

plămâni printr-o expiraţie forţată după o inspiraţie profundă. Valoarea CV

variază între 3.500-5.000 ml aer şi este în funcţie de vârsta, înălţimea, sexul

şi gradul de antrenament al pacientului. Valorile obţinute la spirograf se

raportează la valorile ideale ale vârstei, sexului, taliei respective, care sunt

calculate după anumite formule sau scoase din tabele standard.

Capacitatea vitală a plămânilor este alcătuită din trei valori:

• Volumul curent (VC)

• Volumul inspirator de rezervă sau aerul complementar (VIR)

• Volumul expirator de rezervă (VER)

63

Volumul curent este cantitatea de aer mobilizat în cursul unei inspiraţii

sau expiraţii de repaus. Valoarea lui este de 500-600 ml.

Volumul inspirator de rezervă este cantitatea de aer care pătrunde în

plămâni în timpul unei inspiraţii forţate. Valoarea lui este de 1.500-2.000

ml.

Volumul expirator de rezervă este cantitatea de aer care nu se mai

poate expulza din plămâni în urma unei expiraţii forţate. Valoarea lui este de

800-1.500 ml.

Valorile se exprimă în litri pe minut. Valorile ideale ale CV variază în

funcţie de vârstă şi sex, între 5-8 litri. Cu spirograful se mai pot măsura

volumele de gaz deplasate pe unitatea de timp – debitul vantilator pe minut

care se obţine înmulţind volumul curent cu frecvenţa respiraţiei. Dintre

acestea sunt: ventilaţia pulmonară/min., debitul respirator maxim (DRM)

indirect, volumul expirator maxim/sec. (VEMS), consumul de oxigen/min.

VEMS este volumul maxim de aer pe acre bolnavul îl poate expira în

prima secundă a unei expiraţii forţate şi maxime, după o inspiraţie maximă

Tehnica:

Bolnavul conectat la un spirograf face o inspiraţie maximă, apoi este pus

sa-şi ţină aerul inspirat (apnee), după care face o expiraţie cu maximum de

intensitate şi viteză. Proba se repetă de 3-4ori, lăsând bolnavul să se

odihnească între probe. Înscrierea curbei VEMS-ului se face dând aparatul

la o viteză de derulare a hârtiei de 2-6 cm/sec.

Pentru calcul se alege curba VEMS-ului cea mai mare, se măsoară în cm,

se înmulţeşte cu coeficientul aparatului, la care se adaugă factorul BTPS.

Cifra obţinută reprezintă VEMS care în mod normal este între 2.500-4.000

ml şi reprezintă 80 % din CV. VEMS-ul reflectă gradul de permeabilitate

bronşică şi de elasticitate pulmonară.

Determinarea debitului ventilator maxim direct/min. (acesta oboseşte

bolnavul). Se poate determina carând bolnavul să respire cu efort maxim

64

timp de un minut, de aceea s-a recurs la o formulă de calculare a DRM –

indirect = VEMS*37 până la vârsta de 50 ani şi VEMS*30 peste 50 ani. Se

obţine astfel valoarea debitului vantilator maxim indirect real şi teoretic.î

Capacitatea reziduală funcţională este cantitatea de aer care rămâne în

plămâni. Valoarea este de 1.500 ml.

Capacitatea pulmonară totală reprezintă capacitatea vitală + volumul

rezidual. CP = CV + VR

Indicele Tiffeneau sau indicele de permeabilitate bronşică se calculează

după formula: IT = VEMS*100/CV. Valoarea normală este 70-85 % din

VEMS-ul real.

65

CAPITOLUL VI EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Informarea şi educarea pacientului este un proces continuu şi

individualizat în care trebuie să se ţină seama de vârsta bolnavului, gradul

de înţelegere şi cultură, severitatea bolii şi complexitatea măsurilor de

tratament.

Bolnavul trebuie informat asupra caracterului cronic al bolii (nu se

vindecă) în schimb poate fi stăpânită printr-o terapie corectă şi controlată:

- trebuie să se observe condiţiile de exacerbare a bolii, factorilor

profesionali, domestici, psihoemoţionali, infecţiile care trebuie evitate.

- să cunoască semnele clinice de exacerbare şi de gravitate deosebită a

acceselor mai lungi precum şi eficienţa drogurilor.

- să folosească la domiciliu aparate simple de măsurare a PEF, să noteze

variabilitatea pentru a observa gradul de agravare a bolii.

- să cunoască tratamentul imediat în criză şi pe termen lung ca tratament

de fond al astmului.

- să înveţe să administreze corect pufurile din dispozitivele tip ,,spray’’

CONCLUZII

66

Concluziile la care au ajuns medicii specialişti sunt unele triste: astmul

bronşic este o boală frecventă, subdiagnosticată sau tardiv diagnosticată

(diagnosticul este adesea stabilit de la 3 pâna la 5 ani de la debutul bolii),

ceea ce duce şi la un tratament inadecvat, şi din păcate, este o afecţiune

caracterizată de o tendinţă ascendentă.

Astmul bronşic este o boală cu un debut precoce: 30% dintre cazuri

manifestă simptomele bolii sub vârsta de 1 an, 50% dintre cazuri - sub 2 ani,

iar 80% - sub 5 ani... Ca atare, boala este foarte greu de depistat, mai ales ca

simptomele sale pot "păcăli" uşor parintele vigilent, care consideră că

strănutul, tusea şi respiraţia dificilă pot fi doar consecinţele fireşti ale unei

răceli mai puternice.

Alte cauze care duc la o depistare tardivă a bolii sunt: infecţiile căilor

respiratorii inferioare la vârsta mică, ce mimează simptomele astmului

bronsic, formele atipice de astm, respectiv tuse persistenta, tusea la efort -

este un fapt cunoscut ca marii sportivi ai lumii au dezvoltat un astm bronşic

la efort, pe care il ţin sub control prin medicamentaţie.

La aceste cauze se adaugă si rezerva medicilor de a formula diagnosticul

de astm bronşic de la declanşarea primelor episoade bronhoobstructive,

deoarece, mai mult decât oricine, doctorii ştiu că aceasta este o boală care

nu se vindecă, iar o asemenea veste nu este usor de suportat de către părinţi.

Poate una dintre cauzele cu o importanţă covârşitoare în amânarea unui

diagnostic corect o reprezintă lipsa de informare a pacientului, in special a

parinţilor acestuia, care nu ştiu foarte clar ce înseamna astmul bronşic si

rinita alergica si care sunt manifestările lor clinice.

Prof. dr. Dimitrie Dragomir a precizat că astmul bronşic si rinita alergică

reprezintă două afecţiuni subdiagnosticate si tratate insuficient la nivel

mondial, ducând la întârzierea de formulare a diagnosticului. Astfel,

agravarea lor lent progresivă duce la ineficienţa măsurilor de tratament -

arborele bronşic se îngustează foarte mult, inflamaţia devine din ce în ce

67

mai evidentă si mai supăratoare şi foarte puţin sensibilă la tratamentul

bronhoinflamator.

În cazul astmului bronşic, exagerările sunt reversibile la debut, aceasta

fiind una dintre caracteristicile bolii, însă devine o afecţiune din ce în ce mai

dificil de controlat, ducând la ireversibilitatea manifestărilor clinice. Acest

lucru este valabil atât in cazul astmului bronşic, cât şi în cel al rinitei

alergice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

68

1. C. Borundel – Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura

Medicală, Bucureşti, 1988

2. G.A. Baltă – Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor vol. I, II, Editura

Didactică şi pedagogică Bucureşti 1988

3. G. Pandele – Semiologie medicală vol. I, Citografia UMF Iaşi, 1994

4. I. Gr. Posea, R. Păun – Bolile alergice, Editura Medicală, Bucureşti,

1997

5. I. Lungu – Semiologie medicală, vol. I, Citografia UMF Iaşi, 1984

6. L. Tirică – Îngrijiri acordate pacienţilor de către asistenta medicală,

Editura Viaţa Românească, Bucureşti 1998

7. L. Tirică – Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească 1995

8. L. Tirică – Urgenţe chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti 1998

9. L. Tirică – Explorări funcţionale, Editura Medicală, Bucureşti 1998

10. R. Păun – Terapeutica Medicală, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti

1982

11. R. Păun – Tratat de medicină internă vol. I – Bolile aparatului

respirator,

Editura Medicală, Bucureşti, 1983

12. S. Şuteanu – Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, vol. I, Editura

Medicală, Bucureşti, 1982

F.E.G. (Fundaţia Ecologică Green)Şcoala Postliceală F.E.G.

69

Specializarea A.M.G.

LUCRARE DE DIPLOMÃ

Îndrumător, Asistent medical primar Cursant, Georgeta Paşnicu Stera Dana Paraschiva

IAŞI2008

F.E.G. (Fundaţia Ecologică Green)

70

Şcoala Postliceală F.E.G.Specializarea A.M.G.

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU ASTM BRONSIC

Îndrumător, Asistent medical primar Cursant, Georgeta Paşnicu Sterea Dana Paraschiva

IAŞI2008

71

CUPRINS

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

APARATULUI RESPIRATOR ............................................................ 7

CAPITOLUL II ASTMUL BRONSIC - Definiţie....................................................................................................10 - Anatomie patologică ...............................................................................10 - Clasificare............................................................................................. 10 - Etiopatogenie ....................................................................................... 11 - Simptomatologie.....................................................................................12 - Diagnostic diferenţial ..............................................................................14 - Investigaţii paraclinice ..............................................................................16 - Evoluţie. Prognostic ...............................................................................18 - Complicaţii..............................................................................................18 - Tratament..................................................................................................19

CAPITOLUL IIIÎNGRIJIRI GENERALE ŞI SPECIALE ÎN ASTMUL

BRONŞIC....................................................................................................24

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CAZURILOR A, B, C.................................................29

- PREZENTAREA CAZULUI A..............................................................29

- PREZENTAREA CAZULUI B..............................................................40

- PREZENTAREA CAZULUI C................................................................ 50

CAPITOLUL VDESCRIEREA A TREI TEHNICI DE ÎNGRIJIRE.............................59

MĂSURAREA PEF – ului LA DOMICILIU........................................59

ADMINISTRAREA OXIGENULUI.....................................................60

SPIROGRAMA......................................................................................63

CAPITOLUL VIEDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE........................................................66

72

MOTTO:

,, Nimic din ce este omenesc nu trebuie să rămână străin celui care este chemat să practice medicina ”

Jean Delay

73

Documents

Astmul Bronsic