37
Calificare profesională: Tehnician în activităţi economice PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ DE NIVEL 3 Coordonator: Elev:

Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

  • Upload
    rodica

  • View
    2.473

  • Download
    13

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Calificare profesională: Tehnician în activităţi economice

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUIDE CALIFICARE PROFESIONALĂ DE NIVEL 3

Coordonator:Elev:

Page 2: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME

CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………...2

Capitolul I - Stocuri – active circulante ale patrimoniului 1.1. Noţiuni generale………………………………………………………………………………….41.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor…………………………………………51.3. Contabilitatea analiticã…………………………………………………………………………...61.4. Contabilitatea sinteticã………………………………………………………………...................7

Capitolul II – Evaluarea stocurilor

2.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu…………………………………………………..102.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune……………………………………………………..11

Capitolul III – Contabilitatea materiilor prime si materialelor

3.1. Generalităţi………………………………………………………………………………...........153.2. Conturi utilizate………………………………………………………………………................153.3. Operaţii contabile……………………………………………………………………………….16

Bibliografie………………………………………………………………………………………….22

Anexe

1

Page 3: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME

Argument

Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, find formulate în lucrarea sa, “Tratatus de computis et scripturis”, care a apărut la Veneţia in anul 1494.El analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce apaţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea in care au avut loc. În concepţia sa, partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere = capital, respectiv, ce posed şi cui datorez. Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averii şi implicit a capitalului este reprezentata ca un raport intre primire şi dare, respectiv, între debitor, cel care primeşte valoarea, şi creditor, cel care o avansează. Procedând astfel, Luca Paciolo a formulat o judecată care se ridică la rangul de principiu fundamental al contabilităţii ca disciplină ştiinţifică. Începând cu anii ’90, pe măsura dezvoltării echipamentelor (calculatoare, imprimante) s-au utilizat fişierele cu acces direct în locul fişierelor secventiale.Ansamblul acestor informaţii constituie baza de date alimentată pe măsura derulării operaţiuniilor care permit editarea documentelor contabile în forma clasică şi pe suport de hârtie (jurnale, conturi, situaţii fiscale, situaţii contablile de sintezã) Aceastã nouã arhitecturã modificã profund logica funcţionãrii sistemului contabil. În contextul celor amintite anterior, s-a elaborat prezenta lucrare, cu atenţie şi exigenţă prin abordarea de tip conceptual al problematicii aferente contabilitãţii stocurilor şi în egalã măsură prin prezentarea corectă a tratamentelor contabile actuale în interdependenţa lor cu aspectele de natură fiscală care prezintă interes pentru agenţii economici. Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii  dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite de managerii firmei. În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc. Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienţi tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci când porneşte procesul tehnologic. Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate). Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.

2

Page 4: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME

Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere: din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă; din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri. Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru, obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru. Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare. Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului. Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine, siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel al producţiei, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale. Lucrarea “Contabilitatea materiilor prime” este împãrţitã în 3 capitole: capitolul I “Stocuri – active circulante în patrimoniu”, capitolul II “Evaluarea stocurilor” şi capitolul II “Contabilitatea materiilor prime şi materialelor”. În primul capitol am prezentat cateva noţiuni generale privind stocurile (le-am clasificat dupã mai multe criterii <<dupã sursa de provenienţã, dupã apartenenţa la patrimoniu, dupã gradul de individualizare şi modul de gestionare>>, am prezentat documentele primare utilizate pentru evidenţa stocurilor. Tot în acest prim capitol am explicat ce inseamnã contabilitatea analiticã a stocurilor (aici am prezentat si explicat fecare metoda în parte: metoda cantitativ-valoricã, metoda operativ-contabilã sau pe solduri şi metoda global valoricã) şi contabilitatea sinteticã a stocurilor. În cel de-al II-lea capitol am explicat cum se face evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu dar şi la ieşirea din gestiune (aici am prezentat detaliat toate metodele folosite << metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO); metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO); metoda costului mediu ponderat CMP>> totodatã exemplificândule) În cel de al III -lea capitol am arãtat cum se ţine contabilitatea materiilor prime şi materialelor. Pentru început am prezentat câteva generalitãţi privind contabilitatea materiilor pime şi materialelor, apoi am prezentat conturile utilizate pentru ţinerea evidenţei contabile. Pe baza celor douã metode de inventariere <<în cazul utilizãrii inventarului permanent şi în cazul utilizãrii inventarlui intermitent >> am arãtat operaţiile contabile care trebuie sã se facã în orice întreprindere.

3

Page 5: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Article I. Capitolul I

Article II. Stocuri – active circulante ale patrimoniului

1.1. Noţiuni generale

Stocurile şi producţia în curs de execuţie se pot defini ca fiind ansamblul de bunuri materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul unitaţilor economice care sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare, pot fi vândute dupa încheierea procesului de prelucrare urmarea unui ciclu de producţie sau ele se pot vinde în starea în care s-au cumpărat. “Stocurile privite ca şi componente ale activelor circulante se află într-o continuă mişcare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii prime, producţie în curs, produse finite, bani).” În categoria stocurilor sunt cuprinse: - materiile prime, care participã în mod direct la fabricarea produselor - materiale consumabile, respective materiale auxiliare, combustibilii, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţele şi materialele de plantat, care participã sau ajutã la procesul de producţie - materialele de natura obiectelor de inventar - produsele, respectiv - produse finite - semifabricate - produse reziduale - animale şi pãsãri - ambalajele care includ stocurile utilizate pentru pãstrarea şi transportul bunurilor - producţia în curs de execuţie , adicã producţia care nu a parcurs toate etapele procesului tehnologic - mãrfurile, adicã bunurile cumpãrate de unitate în vederea revânzãrii prin unitaţile proprii sau prin alte unitãţi comerciale În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră: - bunuri cu valoare mai mica decât limita prevazutã de lege pentru a fi considerate mijloace fixe - echipamente de protecţie, echipamente de lucru şi imbrãcãminte specială - mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsurã şi control -baracamente, amenajãri provizorii Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

după sursa de provenienţã - stocuri cumpãrate- stocuri fabricate

după apartenenţa la patrimoniu - stocuri care fac parte din patrimoniu

- stocuri care nu fac parte din patrimoniu după gradul de individualizare şi modul de gestionare

- stocuri identificabile - stocuri interschimbabile sau fungibile

De asemenea, în categoria stocurilor mai intrã bunurile aflate în custodie pentru prelucrarea sau în consignaţie la terţi. În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.

Page 6: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor

Acitvele circulante genereazã diverse operaţiuni legate de procesele de: - aprovizionare - păstrare - eliberare din depozite - prelucrare în procesul de producţie - inventariere - vânzare Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:

Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de încãrcare a gestiunii primitorului

Factura fiscală, care întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fãrã aviz de însoţire a mărfii. Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, care se întocmeşte la primirea şi recepţia bunurilor, în cazurile când există diferenţe la recepţie , când sunt depozitate în mai multe locuri şi când sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare

Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitãrii unor bunuri provenite din producţie proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii ca restituiri la locurile de depozitare iniţiale

Intrarea bunurilor în gestiune se relizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces care presupune parcurgerea anumitor etape:

recepţia transportului pe baza documentului denumit “Proces verbal de constatare” recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul sã întocmeascã “Nota de

recepţie şi constatare de diferenţe” recepţia calitativă, realizată de cãtre specialişti, tehnologi Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi urmãtoarele documente: Avizul de însoţire a mărfii şi Factura fiscală, pentru ieşirile în afara uniăţii patrimoniale Bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date în consumul productive Fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a ieşirilor din

magazine Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de măfuri prin unităile cu amăuntul

Documentul de evidenţã operativăla depozit este “Fişa de magazie”.Livrarea măfurilor şi a produselor se face pe baza “Dispoziţiei de livrare”, “Avizului de însoţire a măfii” şi a “Facturii fiscale”. În general documentele de evidenţa a stocurilor evidenţiazăintrăile, ieşirile şi existenţele de la un moment dat şi pentru un anumit loc de depozitare.De asemenea, ele reperezintã sursele de informaţii pentru controlul operativ şi contabil. În funcţie de specificul activitãţilor, mai pot fi întocmite şi alte documente de evidenţã operative cum sunt:

Raportul de gestiune Registrul stocurilor Bonul de primire în consignaţie Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie Borderoul de predare a documentelor

Page 7: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

1.3. Contabilitatea analiticã a stocurilor

În vederea asigurării integrităii stocurilor, unităţile mari trebuie săîşi organizeze o contabilitate analiticã a stocurilor.Unitãţile mici şi mijlocii care folosesc metoda inventarului intermitent în contabilitatea sinteticã a stocurilor nu organizeazã contabilitate analiticã a stocurilor. Unităile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică stocurilor pot sã organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din urmãtoarele metode:

metoda cantitativ-valorică metoda operativ-contabilăsau pe solduri metoda global valorică

Metoda cantitativ valoricã, pe fişe de cont analitic

După aceasta metodă, la locurile de depozitare se ţine o evidenţã cantitativã cu ajutorul formularului “Fişa de magazie” pe fiecare sortiment, iar lacontabilittae se ţine o evidenţã cantitativ-valoricã cu ajutorul formularului “Fişa de cont analytic pentru valori materiale”, tot pe fiecare sortiment. Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:

operarea cantitativã a stocurilor în fişele de magazine întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor înregistrarea documentelor în “ Fişele de cont analytic pentru valori materiale verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de magazie cu cele din Fişele de cont

analic verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de cont analitic cu situaţia din Fişele de

cont sintetic cu ajutorul Balanţelor de verificare analitice Înregistrările în “Fişele de analitic pentru valori materiale” se fac, document cu document, pe baza documentelor de intrare-ieşire a bunurilor stocabile în şi din gestiuni care au stat la baza înregistrãrii în “Fişa de magazie”.

Metoda operativ contabilã sau pe solduri

Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fişelor de conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil şi înlocuirea ei cu fişe centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri.Aceastã metodã presupune evidenţa mişcãrii stocurilor la contabilitatea materialelor numai în expresie valoricã pe gestuni, conturi de stocuri şi grupe de bunuri. Suprimarea fişelor de cont analitice pe feluri de stocuri de la compartimentul financiar-contabil impune conducerea corectã, cu cea mai mare atenţie, a evidenţei operative a stocurilor la locurile de depozitare. Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:

evidenţa cantitativã a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu ajutorul Fişei de magazie

întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fişelor de magazie şi a documentelor de intrare-ieşire în contabilitate

întocmirea Registrului stocurilor la sfârşitul lunii în care se trec: - cantitãţile de stocuri preluate din fişele de magazie - preţurile unitare - totalul valorilor determinate

Page 8: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

întocmirea Fişei centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri

Metoda global valoricã

Aceastã metodă presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii, cât şi în contbilitate. Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont pentru operaţiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa operative şi cea contabilã. Aceastã metodă se utilizează mai ales în cazul unităţilor de desfacere cu amãnuntul. “Aceastã metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când nu existã obligaţia legală, iar managerii unitãţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei evidenţe cantitativ valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni”. La locul de depozitare se foloseşte formularul denumit “Raport de gestiune” care se completeaza numai valoric , pe baza documentelor de depunere a numeraruluirezultat din vânzãri în casieria unitãţii sau direct în conturile bancare ale acesteia. La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se ţine cu ajutorul “Fişei de cont pentru operaţiuni diverse”. Controlul concordanţei înregistrãrilor effectuate la gestiuni şi în contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele douã evidenţe. Este o metodã cu multiple avantaje mai ales în domeniul reducerii volumului de muncã.

1.4. Contabilitatea sinteticã a stocurilor

Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de conturi general, denumitã “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”.Aceste conturi sunt conturi de bilanţ sau de inventar. Ele furnizeazã informţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie. Soldul lor este debitor şi este un sold care se preia în activul bilanţului. Conturile de stocuri au funcţia contabilă de activ. Ele se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea unităţii patrimoniale prin achiziţionarea de la furnizori, aportate de către asociaţi, realizate din producţia proprie şi din alte surse. Ele se crediteazã cu valoarea stocurilor ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale prin consum, vânzare şi alte destinaţii. Soldul conturilor este debitor şi reprezintã valoarea bunurilor şi srviciilor în stoc sau în sold la sfârşitul exerciţiului financiar. Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmãtoarele grupe de conturi: grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale” grupa 33 “Producţia în curs de execuţie” grupa 35 “Produse” grupa 36 “Animale” grupa 37 “Mãrfuri” grupa 38 “Ambalaje” grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţia în curs de execuţie” Dupa conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupeazã astfel:

Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor,

respectiv conturile 308, 348, 388, 378 şi conturile de provizioane Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind conturi din grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.

Page 9: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Dupã funcţia contabilă, aceste conturi sunt conturi de active. Ele se debitează cu valoarea stocurilor intrate.Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite.Soldul final al contului este debitor şi reprezintă stocurile existente la un moment dat. Conturile rectificative, sau substractive care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor.În aceastã categorie intrã urmãtoarele conturi:conturile 308, 348, 368, 388. Dacã se utilizeazã ca şi conturi de active, conturile de diferenţe de preţ funcţioneazã astfel:

conturile se debiteazã cu diferemţele de preţ (în roşu sau negru) aferente stocurilor intrate şi se crediteazã cu diferenţele de preţ aferente stocurilor ieşite

soldul final al conturilor este debitor şi poate în roşu sau negru, el reprezentând diferenţele de preţ aferente stocurilor existente în unitate

contul 378 “Diferenţe de preţ la mãrfuri”, este un cont de pasiv şi începe sã funcţioneze prin a se credita

se crediteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor intrate în unitate se debiteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor ieşite din unitate soldul final al contului este creditor şi repezintã adaosul comercial aferent mãrfurilor din stoc conturile din grupa 39 sunt conturile din provizioane, şi din punct de vedere a funcţiei

contabile sunt conturi de pasiv conturile de provizioane se crediteazã cu valoarea provizioanelor de depreciere constituite sau

majorate conturile de provizioane se debiteazã în momentul anulãrii sau diminuãrii provizioanelor soldul final al conturilor de provizioane este creditor şi reprezintã provizioanele constituite şi

neutilizate Contabilitatea sinteticã va reflecta:

stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentã şi nu poate fi decât debitor

intrãrile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocuriloe, ce se vor înregistrate în debitul conturilor corespunzãtoare

ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma rulajul creditor al conturilor de stocuri

în baza elementelot menţionate mai sus se va stabili în permanenţã stocul scriptic al bunurilor

Folosirea acestei metode presupune: utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, dacã este cazul conducerea unei contabilităţi a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de

contabilitate analitiăã descrise mai sus Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent, deşi presupune un volum mare de muncã, asigurã o cunoaştere mai riguroasã a mãrimii stocurilor şi un mai bun control al integritãţii patrimoniului.Metoda inventarului intermittent poate fi utilizatã de unitãţi patrimoniale mici şi mijlocii şi se caracterizeazã prin faptul cã în contabilitatea sinteticã nu se urmãresc stocurile intrate şi ieşite în cursul perioadei de gestiune. Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început - achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreazã direct asupra conturilor de cheltuieli

Page 10: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

- la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate ori provenite din perioada precedentã, neconsumate, cu care se degreveazã cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri Ieşirile de stocuri se determinã astfel:

Ieşiri=Stoc iniţial + Intrãri – Stoc final

Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente - bunurile obţinute din producţie proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidenţa operativă de la locurile de depozitare - pe mãsura vânzãrii sau a ieşirii lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fãrã sã fie necesarã destocarea lor - la finele perioadei se inventariazã bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedentã dar nevândute, şi se înregistreazã asupra conturilor de variaţia conturilor Relaţia matematicã de determinare acestor stocuri este urmãtoarea:

Intrãri = Stoc iniţial + Vânzãri – Stoc final

Pentru producţia în curs de execuţie, determinarea se face numai la sfârşitul perioadei prin metode diferite şi se înregistreazã în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzãtoare, dar la începutul perioadei urmãtoare operaţia respective se stornează. Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor şi al asigurării integrităţii lor.

Capitolul IIEvaluarea stocurilor

2.1.Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Page 11: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt reflectate în contabilitatea sintetică valoric, cel mai adesea în contabilitatea analitiăã cantitativ-valorică şi numai cantitativ în evidenţa operativă de la depozite. Preţurile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poartă numele de preţuri de înregistare.În cazul materiilor prime , materialelor consumabile , materialelor de natura obiectelor de inventar , ambalajelor achiziţionate din afara unitãţii, acestea pot fi reflectate în contabilitate la:

costul de achiziţie preţul standard preţul de facturare

Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Costul de achiziţie ppoate fi considerat cost istoric şi poate fi luat în considerare la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare. Potrivit IAS 2 “costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpãrare, inclusive taxele de transport şi celelalte taxe de cumpãrare , costurile de transport şi manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziţie” Preţul standard este un preţ prestabilit care constã în evaluarea şi înregistrarea stocurilor în preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentã. El devine preţ de înregistrare şi presupune evidenţierea distinctã a diferenţelor de preţ faţã de costul de achiziţie. În cazul utilizãrii preţului standard, se impune actualizarea periodicã a acestuia. Diferenţele de preţ pot fi favorabile , când preţul standard este mai mare decât costul efectiv, şi se înscriu în roşu sau nefavorabile, când preţul standard, se impune actualizarea periodicã a acestuia. Repartizarea diferenţelor de preţ se face asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient care se calculeazã astfel:

Coeficient = (Soldul iniţial al diferenţelor de preţ + Diferenţe de preţ aferente intrãrilor în de repartizare cursul anului) / (Soldul iniţial al stocurilor la preţ standard + Valoarea intratã

la preţ standard)

Coeficientul astfel determinat se pondereazã cu valoarea bunurilor ieşite , la preţ standard. Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura acestuia . Preţurile de facturare devin preţuri de înregistarare în contabilitate dacã diferenţele de preţ faţã de costul de achiziţie se evidenţiazã distinct. Costul de producţie este valoarea alocatã bunurilor obţinute din producţia proprie şi el cuprinde cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. În afara cheltuielilor care intrã în costul de producţie , apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producţie şi care se numesc chletuieli ale perioadei.Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperã, cheltuieli de administraţie care nu participã la finalizarea bunurilor tehnice sau prin evaluare. Valoarea de aport este valoarea alocatã bunurilor aduse ca aport în natura, fie în cazul constituirii unei societãţi comerciale, fie în situaţia majorãrii de capital. Aceastã valoare se determinã prin expertize tehnice sau prin evaluare. Valoarea justã este valoarea alocatã bunurilor dobândite cu titlu gratuity sau prin donaţie. Valoare justã sau valoare de utilitate se poate determina în funcţie de preţul pieţei, starea sau amplasarea bunurilor.

Page 12: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

“Valoarea realizabilã netã” reprezintã preţul de vânzare estimate c ear putea fi obţinut pe parcursul desfãşurãrii normale a activitãţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare revânzãrii.

2.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune

Evaluarea ieşirilor din stoc , respective din gestiune, se face cel mai adese tinând cont de valoarea de intrare în stoc. Datoritã faptului cã bunurile stocabile pot fi interschimbabile şi fungibile, în activitatea practicã este greu sã se identifice în cazul ieşirilor lotul din care se face ieşirea. Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în situaţia utilizãrii costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt:

metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO) metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO) metoda costului mediu ponderat CMP

Indiferent de metoda aleasã pentru evaluarea ieşirilor din stoc , “aceastã metodã trebuie aplicatã cu consecventţã pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul”.Schimbarea metodei de evaluare în anumite situaţii excepţionale trebuie sã fie însoţitã de explicaţii privind motivul schimbãrii metodei şi efectele asupra rezultatului.

Metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)

Denumirea metodei provine din limba englezã “First in, first out”. Aceastã metodã are la bazã ideea cã primele loturi de bunuri cumpãrate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute la valoarea de intrare a primei intrãri aferente unui lot. Ca urmare, bunurile ieşite dni gestiune se evalueazã la valoarea de intrare a primei intrãri aferente unui lot. Elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpãrate sau produse cel mai recent. Metoda se aplicã în cadrul unitãţilor cu o gamã sortimentala diversificatã şi în perioade în care existã o relative stabilitate a preţurilor. În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:

evaluarea ieşirilor la costurile mai scãzute evaluarea stocurilor finale la preţuri mai mari majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent

În condiţiile scãderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect: ieşirile sunt evaluate la preţurile mai mari stocurile sunt evaluate la preţurile mai mici reducerea profitului, a impozitului pe profit şi afectarea nesemnificativã a trezoreriei

Exemplu:În problema de mai jos vom prezenta stocul iniţial şi mişcãrile din cursul lunii aprilie“materie primã”

Data Operaţia Cantitate Cost unitar1 IV Stoc iniţial 500 10

Page 13: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

2 IV Aprovizionare 200 127 IV Consum 4008 IV Aprovizionare 200 159 IV Consum 400

Data Operaţia Intrãri Ieşiri StocuriQ P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare

1 IV Stoc iniţial

500 500

2 IV Aprov. 200 1,2 240 500200700

11,2

500240740

7 IV Consum 400 1 400 100200300

11,2

100240340

8 IV Aprov. 200 1,5 300 100200200500

11,21,5

100240300640

9 IV Consum 100200100400

11,21,5

100240150490

100 1,5 150

Tot 400 540 800 890 100 150

Metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)

Denumirea metodei provine din limba engleaza “Last in , first out”. În conformitate cu aceastã metodã, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc în ordinea celor mai recente intrãri. Pe mãsura epuizãrii successive a fiecãrui lot, stocurile ieşite din gestiune se evalueazã la costul lotului anterior. Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adicã la cele mai mari costuri, micşoreazã rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mica valoare posibilã a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.Şi în acest caz documentele de evidenţã a stocurilor trebuie structurate în mod corespunzãtor.Reluãm exemplul de mai sus prin utilizarea acestei metode de evaluare a ieşirilor:

Data Operaţia Intrãri Ieşiri StocuriQ P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare

1 IV Stoc 500 1 500

Page 14: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Iniţial2 IV Aprov 200 1,2 240 500

200700

11,2

500240740

7 IV Consum 200200400

1,21

240200440

300 1 3008 IV Aprov. 200

1,5300 300

200500

11,5

300300600

9 IV Consum 200200400

1,51

300200500 100 1 100

Total 400 5400 800 940 100 100

Atunci când costul stocurilor este determinat cu ajutorul acestei metode, situaţiile financiare trebuie sã conţinã informaţii suplimentare care sã prezonte diferenţa între valoarea stocurilor specificate în bilanţ şi una dintre urmãtoarele valori:

valoarea cea mai mică dintre valoarea determinată folosind metoda LIFO şi valoarea realizabilă netă

valoarea cea mai mică dintre costul current la data bilanţului şi valoarea realizabilă netă

Utilizarea acestei metode conduce la: reducerea profitului brut scãderea impozitului pe profit şi neafectarea în mod semnificativ a trezoreriei descreşterea volumului fizic al activelor la sfârşitul perioadei contabile subevaluarea soldurilor la finele perioadei

Metoda costului mediu ponderat

Metoda costului mediu ponderat se poate aplica în activitatea practicã în douã versiuni, şi anume:

metoda costului mediu ponderat al ultimei intrãri (CMPUI) metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrãrilor dintr-o perioadã (CMPTI)

CMPUI = VP + VI / SP + CI

VP, SP, stocul perecedent valoric şi cantitativ VI, CI, intrãrile valoric şi cantitativ

Data Operaţia Intrãri Ieşiri StocuriQ P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare

1 IV StocIniţial

500 10000 5000000

2 IV Aprov. 200 12000 2400000 500200

1000012000

50000002400000

Page 15: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

700 10571 74000007 IV Consum 200

200400 10571

240000020000004228400 300 10572 3171600

8 IV Aprov. 200 15000 3000000 300200500

105721500012343 6171600

9 IV Consum 200200400 12343 4937200 100 12343 1234400

Total 400 54000000 800 9165600 100 1234400

Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrãrilor dintr-o perioadã

Aceastã metodã este aplicabilã în situaţia combinãrii inventarului permanent cu inventarul intermitent. Relaţia matematicã utilizatã este următoarea:

E = Si + I – Sf

Data Operaţia Intrãri Ieşiri StocuriQ P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare

1 IV StocIniţial

500 1 500

2 IV Aprov. 200 1,2 240 7007 IV Consum 400 3008 IV Aprov. 200 1,5 300 5009 IV Consum 400 100Total 400 540 800 1,1555 924,4 100 1,156 11,56

Comparând cele douã variante ale metodei costului mediu ponderat se constatã cã evaloarea ieşirilor din stoc dupã a doua variantã prezintã avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieşirilor în cursul periodei de gestiune. Prima variantă oferã posibilitatea evaluãrii ieşirilor în cursul perioadei de gestiune.Aceastã metodã prezintã inconvenientul unui calcul mai complex. Metoda costului mediu ponderat (CMP) şi metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) sunt considerate tratamente contabile de bazã iar metoda ultimului intrat- primul ieşit este considerate tratament contabil alternativ

Capitolul III

Contabilitatea materiilor prime şi materialelor

3.1. Generalităţi

Page 16: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Această categorie de stocuri este reprezentatã de acele bunuri care sunt achiziţionate de la terţi (din exteriorul întreprinderii) pentru a fi consummate în procesul de producţie (în interiorul întreprinderii) şi cuprinde: materiile prime, materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventar.

Stocurile de materii prime sunt bunuri care participã direct la fabricarea produselor, regãsindu-se integral sau parţial, în stare iniţialã sau în stare transformatã, în produsul obţinut.

Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participã sau ajutã la procesul de fabricaţie sau de exploatare fãrã ade regãsi, de regulã, în produsul realizat.Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materiale pentru ambalat, piesele de schimb, seminţele şi materialele de plantat, furajele etc

Stocuri de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu îndeplinesc cumulative condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizãrilor corporale, adica, fie au durata de utilizare mai mica de un an, fie au valoarea de intrare mai mica decât limita legalã. Astfel de bunuri pot fi: echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru şi imbrãcãmintea specialã impuse salariaţilor de normele de protecţie a mmuncii sau de regulamente speciale; sculele, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparate de mãsurã şi control (AMC-uri) , mecanismele, matriţele şi alte obiecte similare; baracamentele şi amenajãrile provizorii de şantier, care sunt bunuri achiziţionate sau contruite în regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de construcţii, cum ar fi:bãrãci, podeţe, schele, etc.

3.2. Conturi utilizate

Pentru Planul de conturi general aprobat prin OMFP nr. 306/2002 şi, respectiv, pentru întreprinderile mari OMFP nr.94/2001 contabilitatea materiilor prime şi a materialelor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale” care are urmãtoarea structurã: 301 “Materii prime” 302 “Materiale consumabile” 3021 “Materiale auxiliare” 3022 “Combustibili” 3023 “Materiale pentru ambalat” 3024 “Piese de schimb” 3025 “Seminţe şi materiale de plantat” 3026 “Furaje” 3028 “Alte materiale consumabile” 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” 308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” Conturile 301 “Materii prime”, 302 “Materiale consumabile” şi 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” sunt, dupã conţinutul economic, conturi de active circulante materiale, iar dupã funcţia contabilã, conturi de activ. În situaţia aplicãrii inventarului permanent, aceste conturi se debiteazã cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor intrate în întreprndere şi se crediteazã cu valoarea la preţde înregistrare a materiilor prime şi materialelor ieşite din activul întreprinderii. Soldul debitor al conturilor reprezintã valoarea materiilor prime şi materialelor existente în stoc. În situaţia aplicãrii inventarului intermitent, aceste conturi se debiteazã numai la sfârşitul lunii cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor existente în stoc, stabilitã pe baza inventarului , şi se crediteazã sau se debiteazã în roşu la începutul lunii cu valoarea stocului

Page 17: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

iniţial de materii prime şi materiale, care se include în cheltuielile aferente acestor stocuri reprezentate de conturile 601 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”. Contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime” se utilizeazã atunci când evidenţa stocurilor de materii prime şi materiale se ţine la un alt cost decât costul de achiziţie (efectiv), respectiv la un cost standard (prestabilit). Prin urmare, aşa cum aratã şi denumirea, acest cont ţine evidenţa diferenţelor (în plus sau în minus), dintre costul de achiziţie şi preţul standard aferente materiilor prime, materialelor consumabile şi materialelor care utilizeazã inventarul permanent. Dupã conţinutul economic, este un contrectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime şi materialelor, iar dupã funcţia contabilã, este un cont de activ. Se debiteazã cu diferenţele de preţ în plus (costul de achiziţie mai mare decât preţul standard) înregistrate “în negru” sau în minus (costul de achiziţie mai mic decât preţul standard) înregistrate “în roşu” aferente materiilor prime şi materialelor intrate în gestiune.Se crediteazã cu diferenţele de preţ în plus (“în negru”) sau în minus (“în roşu”) aferente materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezintã diferenţele de preţ în plus (nefavorabile, “în negru”) sau în minus (favorabile, “în roşu”) aferente materiilor prime şi materialelor existente în stoc.

3.3. Operaţii contabile

A. În cazul utilizãrii inventarului permanent

Materii prime şi materiale consumabile evaluate la cost de achiziţie

I. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintã la începutul lunii un stoc iniţial de materii prime de 200 kg. evaluat la cost de achiziţie de 1,92 lei/kg. În cursul lunii se achiziţioneazã 500 kg materii prime la preţul de facturare de 2,1 lei/kg, TVA 19 % achitate ulterior prin bancã. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziţii sunt de 50 lei, TVA 19 % şi se achitã în numerar. Din stocul de materii prime existent se dau în consum , în cursul lunii, 500 kg evaluate dupã metoda costului mediu ponderat. 1.Achiziţionare materii prime, conform facurii (500 * 21.000)

% = 401 Furnizori 1249,5301 Materii prime 1050

4426 TVA deductibila 1995

2.Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime

401 Furnizori = 5121 Casa în lei 1249,5

3.Cheltuielile de transport achitate în numerar

% = 5311 Casa în lei 59,5 301 Materii prime 50

Page 18: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

4426 TVA deductibilã 9,5

4.Costul de achiziţie unitar al materiilor prime cumpărate (1,05 + 50) / 500 = 2,2 lei/kg

5.Consum de materii prime, conform bonului de consum

Cump = (200 * 19,2+ 500 * 2,2) / ( 200 + 500) = 2,12 lei/kg

601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 1060

II. Se cunosc următoarele date legate de materialele auxiliare ale unei întreprinderi: Stoc iniţial:100 l, evaluat la cost de achiziţie de 1,5 lei/l; cumpãrãri în cursul lunii:400 l la cost de achiziţie de 1,75 lei/l, TVA 19 %; consum de materiale auxiliare:350 l ; lipsã la inventar: 20 l ; Stoc final: 130 l.Lipsa la inventar se imputã gestionarului la preţul de 1,8 lei/l, TVA 19 % urmând sã se recupereze din salariul acestuia .De asemenea, se ştie cã întreprinderea ţine evidenţa stocurilor de materiale auxiliare la costul (efectiv) de achiziţie, iar ieşirile din stoc sunt evaluate dupã metoda FIFO.

1.Achiziţionare materiale auxiliare, conform facurii (400 * 1,75)

% = 401 Furnizori 8333021 Materiale auxiliare 7004426 TVA deductibilã 133

2.Înregistrarea consumului de materiale auxiliare, conform bonului de consum

FIFO: 100 * 1,5 + 250 * 1,75 = 587,5

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 587.5

3.Înregistrarea lipsei la inventar (20 * 1,75 = 35)

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 35

4.Imputarea lipsei

4282 Alte creanţe în legãturã cu personalul

= % 42,84

7588 Alte creanţe din explotare 364427 TVA colectatã 6,84

Materiale consumabile evaluate la preţ standard

Page 19: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

1. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezintã la începutul lunii un stoc iniţial de materiale auxiliare de 100 kg evaluate la preţul standard de 1,5 lei/kg, iar diferenţele de preţ aferente stocului iniţial sunt de 20 lei.În cursul lunii se cumpãrã 400 kg materiale auxiliare cu preţul de facturare de 1,75 lei/kg, TVA 19 % care se achitã în numerar, şi se dau în consum 300 kg materiale auxiliare. 1. Achiziţionare materiale auxiliare (preţ standard: 1,5 * 400 ; preţ de facturare: 1,75 * 400 ; diferenţe de preţ: 0,25 * 400)

% = 401 Furnizori 8333021 Materiale auxiliare 600

308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale

100

4426 TVA deductibilã 133

2. Achitarea în numerar a facturii

401 Furnizori = 5311 Casa în lei 833

3 .Înregistrarea consumului de materiale auxiliare, înregistrate la preţ standard (300 * 1,5 = 450)

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 450

4.Calcularea coeficientului de repartizare diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din stoc K308 = (Si 308 + Rd 308) / (Si 3021 + Rd 3021)

= (20 + 100) / (150 + 600) = 0.16

5.Înregistrarea diferenţelor de preţ aferente consumului de materiale auxiliare (450* 0.16 = 72)

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale

72

2.O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezintã la începutul lunii un stoc iniţial de piese de schimb de 20 buc. Evaluat la preţul stabdard de 20 lei/buc., diferenţele de preţ aferente stocului iniţial fiind de 16 lei. În cursul lunii se achiziţioneazã 120 buc. Piese de schimb la preţ de facturare de 17,5 lei/buc, TVA 19 %, cheltuielile de transport facturate tot de furnizorul de piese de schimb sunt de 60 lei, TVA 19 %, în cursul aceleiaşi luni, 60 buc. piese de schimb.

1. Achiziţionare piese de schimb, înregistrate la preţul standard de 20 lei/buc.Costul de achiziţie al pieselor de schimb = 120 * 17,5+ 60 = 2160Preţul standard = 20 * 120 = 2400Diferenţe de preţ = 2160 – 2400

Page 20: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

% = 401 Furnizori 2570.43024 Diferenţe de preţ la materii prime

şi materiale2400

4426 TVA deductibilã 2.40

2.Achitarea cu ordin de platã a facturii

401 Furnizori = 5121 Conturi la bãnci 2570,4

3.Înregistrarea consumului de piese de schimb, înregistrate la preţ standard (60 * 200= 1200)

6024 Cheltuieli cu piesele de schimb = 3024 Piese de schimb 1200

4.Calcularea coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din stoc K308 = ( Si 308 + Rd 308) / (Si 3024 + Rd 3024) = ( 16 + 224 ) / ( 400 + 2400) = 224 / 2800 = -0.08

5.Înregistarea diferenţelor de preţ aferente consumului de piese de schimb (1200 x – 0.08 = -96)

6024 Cheltuieli cu piesele de schimb = 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale

96

B.În cazul utilizãrii inventarlui intermitent

I. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă urmãtoarele date privind materialele consumabile: Soldul iniţial al contului 302 “Materiale consumabile” este în valoare de 2500 lei, iar stocul iniţial asociat acestui sold este de 100 kg. În cursul lunii se cumpãrã 120 kg materiale consumabile la preţul de 27, lei/kg, TVA 19 % achitate ulterior prin ordin de platã . La inventarierea de la sfârşitul lunii se constatã un stoc de materiale consumabile de 20 kg. evaluat la 500 lei.

1.La începutul lunii – includerea în cheltuieli a soldului iniţial de materiale consumabile, pornind de la premise cã se vor consuma în cursul lunii

302 Materiale consumabile = 602 Cheltuieli cu materiale consumabile 2500

2. Achiziţionare materiale consumabile, conform facturii (120 * 27,5)

% = 401 Furnizori 3927602 Cheltuieli cu materiale consumabile 3300

4426 TVA deductibilã 627

Page 21: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

3.Achitarea cu ordin de plată a facturii

401 Furnizori = 5121 Conturi la bãnci în lei 3927

4.Înregistrarea stocului final de materiale consumabile stabilit la inventariere

302 Materiale consumabile = 602 Cheltuieli cu materialele consumabile

500

5.Calcularea consumului de materiale consumabile dupã formula:

E = Si + I + Sf

2500 + 3300 – 5000 = 5300

II. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintã la începutul lunii un stoc iniţial de materii prime de 200 kg. evaluat la cost de achiziţie de 1,92 lei/kg. În cursul lunii se achiziţioneazã 500 kg materii prime la preţul de facturare de 2,1 lei/kg., TVA 19 % achitate ulterior prin bancã. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziţii sunt de 50 lei, TVA 19 % şi se achitã în numerar. Din stocul de materii prime existent se dau în consum, în cursul lunii, 500 kg evaluate dupã metoda costului mediu ponderat. La sfârşitul lunii, prin inventariere, se constatã un stoc de materii prime de 200 kg.

1.La începutul lunii – includerea în cheltuieli a soldului iniţial de materii prime, pornind de la premisa cã se vor consuma în cursul lunii (200 * 1,92)

301 Materii prime = 601 Cheltuieli cu materiile prime 384

2.Achiziţionare materii prime, conform facuri (500 * 2,1)

% = 401 Furnizori 1249,5601 Cheltuieli cu materiile prime 1050

4426 TVA deductibilã 199,5

3.Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime

401 Furnizori = 5121 Conturi la bãnci în lei 1249,5

2. Cheltuielile de transport aferente stocului achiziţionat, achitate în numerar

% = 5311 Casa în lei 59,5601 Cheltuieli cu materiile prime 50

4426 TVA deductibilã 9,5

4. Determinarea costului unitar mediu ponderat

Page 22: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Cump = (200 * 1,92 + 500 * 2,2) / ( 200 +500)= 2,12 lei/kg

5.Înregistrarea stocului final de materii prime stabilit la inventariere şi evaluat la costul unitar mediu ponderat (200 * 2,12 = 424)

301 Materii prime = 601 Cheltuieli cu materiile prime 424

6.Calcularea consumului de materii prime

(384 + 1050 + 50) – 424 = 1060

Page 23: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

BIBLIOGRAFIE

1. Deaconu A. Bilanţul contabil al agenţilor econimici – modele de analizã, Editura Intelcredo, Deva, 19992. Dumbravã P. Contabilitate financiarã, Editura Presa universitarã Clujeanã, Cluj Napoca3. Feleagã N., Tratat de contabilitate financiarã, Editura Economicã, Bucureşti, 1998 Ionaşcu I. 4. Feleagã N., Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea internaţionalã, editura

Malciu L. CECCAR, Bucureşti, 2004 5. Pântea I.P., Contabilitatea financiarã – sinteze şi aplicaţii practice, Editura Intelcredo, Deva, 2001 6. Pântea I.P. Contabilitatea financiarã – studii de caz şi teste grilã, Editura Intelcredo,

Deva, 2002 7. Paşca N. Situaţii financiare ale unitãţilor economice din România, Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj – Napoca, 2002 8. Pop A. Contabilitatea financiarã româneascã armonizatã cu Directivele Contabile Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo Deva, 2002 9. Ristea M. Contabilitatea financiarã, Editura Universitarã, Bucureşti, 2004 10. Tiron T.A. Contabilitatea financiarã a societãţilor comerciale mici şi mijlocii, Editura Dacia, Cluj – Napoza, 2004

Page 24: Atestat - Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Evidenţa contabilă a materiilor primela societatea comercială “AL – BAN “ S.R.L. SIBIU

Sediul societăţii comerciale “AL – BAN” S.R.L. este în localitatea Sibiu, Alea Haiducului, nr. 6, ap. 40, jud. Sibiu.

S.C. “AL – BAN “ S.R.L. , funcţionează în baza Legii nr. 31/1990, sub formă de societate cu raspundere limitată, fiind persoană juridică română. Obiectul de activitate a societăţii este 2811 Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice (inclusiv PVC).

Societatea are dreptul de a efectua, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, toate tipurile de tranzacţii şi operaţiuni comerciale, financiare, cu bunuri mobile şi immobile care sunt considerate necesare sau utile dezvoltării şi extinderii obiectului său de activitate.

Pentru partea practică a acestei lucrări am înregistrat câteva achiziţii de materii prime la societatea comercială “AL – BAN “ S.R.L., ce au avut loc pe parcursul lunii octombrie şi noiembrie 2009. Astfel, pentru fiecare factură, am realizat recepţia ei (nota de recepţie), bonul de consum, fişa de magazie şi nota contabilă.