LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ROMAN

LUCRARE PENTRU EXAMENUL DE ATESTARE PROFESIONALA SESIUNEA

MAI-IUNIE 2015

Sustinator, Îndrumător

Lucaci Aurelia Prof. Tabuci Eugenia

1

CONCEPTIA DESPRE JOCUL DE HANBAL

2

Cap.I Generalitati ale jocului de handbal

1.1 ARGUMENT

In opinia mea, sportul este un element indispensabil din rutina omului, este un factor benefic pentru sanatate si pentru divertisment, iar handbalul imbina aceste doua lucruri in cel mai frumos mod posibil.

Pentru a cunoaste si practica un sport avem nevoie de obtinerea mai multor informatii despre acesta : istoria sportului respectiv, regulile dupa care se desfasoara, informatii tehnico-tactice, cat si date despre structura sa.

Am ales aceasta ramura a sportului deoarece in el regasesc imbinarea perfecta intre miscare, relaxare, competite, antrenament, satisfactie, dar si munca asidua. Il concep ca un sport in care jocul de echipa este poate cel mai pronuntat si important din restul sporturilor. Este un sport ce poate fi jucat atat de persoane de sex masculin, cat si feminin, acesta fiind un alt factor ce a contat in alegerea acestui frumos, dar si dificil drum, handbalul.

Din punctul meu de vedere, nu exista dezavantaje in acest sport. Ambitia este factorul care primeaza in reusita lumii handbalului. O persoana cu obiective si teluri de atins, care lupta pentru ele, depune efort pentru a se ridica la standarde inalte, va reusi si va deveni o persoana implinita cu ajutorul acestui sport. Prin prisma handbalului sportivul isi mentine organismul sanatos, devine mai responsabil, fiind un sport ce necesita organizare, este un mijloc de relaxare si cunoastere prin care sportivul cunoaste oameni noi si in acelasi timp locuri noi. Turneele si cantonamentele ofera din plin acest prilej, imbinandu-se intr-un mod placut cu antrenamentul necesar pregatirii sportivilor.

Structura jocului de handbal nu este una complicata, ci este compusa din elemente tehnico-tactice, reguli si trebuie cunoscuta de practicantii acestui sport pentru a-si desfasura activitatea intr-un mod corect si corespunzator.

In paginile ce urmeaza sunt cuprinse date despre istoria jocului, caracterul evolutiv al tehnicii, explicatii si exemple in conformitate cu: pasarea mingii, tehnici de aparare, tehnici de atac.

3

1.2 OBIECTIV

Handbalul este o disciplina sportiva care a figurat permanent în Planurile învatamântului preuniversitar si universitar. Structuri motrice ale jocului sportive, practicat cu mingea manevrata cu mâna, apar si în programele prescolarilor, ceea ce a facut ca selectia timpurie sa coboare pâna catre vârsta de 6-7 ani.

Accesibilitatea sa, cât si aria larga de practicare pe toate continentele au facut ca handbalul sa fie introdus în curricula scolara la majoritatea tarilor lumii.Prin prevederea acestei discipline în Planul de învatamânt al facultatilor de sport, înca de la nivelul anului I, s-a urmarit familiarizarea tuturor studentilor cu caracteristiciletehnico-tactice si structurale ale handbalului si mai ales însusirea practica, atât în atac, cât si în aparare.

Un alt obiectiv al procesului de predare-învatare si evaluare la aceastadisciplina îl constituie cultivarea algoritmului metodic aferent însusirii tuturor elementelor si procedeelor în concordanta cu aplicarea practica a prevederilorRegulamentului de joc.

Se au în vedere logicul, rationalul si unitatile de învatare, astfel ca viitorul absolvent sa poata preda, învata si evalua în scoala acest joc în concordanta cu normele si principiile psiho-pedagogice ale fiecarei vârste.

1.3 SCURT ISTORIC AL JOCULUI

Nu cunoastem satisfacator o ramura sportiva atâta vreme cât nu îi stim istoria. Nimic nu se poate întelege sau explica fara istorie. Toate schimbarile petrecute

în evolutia regulilor si a jocului însusi înseamna timp si spatiu istoric. În evolutia istorica si traditionala a handbalului ca joc si fenomen social sunt de consemnat nu atâtbogatia sau varietatea structurilor de joc, deci a bagajului motric în ansamblu, cât aparitia si evolutia unor situatii de învatare si perfectionare: antrenamentul, lectia dehandbal (exersarea, inclusiv a partii neîndemânatice) si competitia, întrecerea ca mijloc de evaluare si verificare periodica a celor antrenate.

Configuratia actuala a jocului de handbal dateaza din Epoca Moderna, mai precis din a doua jumatate a secolului XIX.

Pare a fi un joc sportiv „fara....poveste”, adica fara o istorie precisa, cum se exprimau într-o carte, bine scrisa, marii gazetari Calin Antonescu si Hristache Naum(1975, p. 6-7), carte din care mai retinem ca handbalul „a fost descoperit – ca sa zicem asa – în laborator. Adica a fost inventat în anii Primului Razboi Mondial, de unprofesor de educatie fizica din Germania, pe nume Karl Schelenz”, care inspirat de fotbalul englez s-a gândit ca mingea poate fi jucata si cu mâna. Pe la 1917, se jucaudeja Torbal, Raffbal si Fusbalspiel – variante ale handbalului.

Dintr-o alta sursa, acest început este plasat ceva mai devreme, dar pe alte meleaguri, respectiv în anul 1898, când profesorul danez Holger Nielsen a introdus înlectiile sale jocul denumit Handbold. Aproximativ în aceeasi perioada aparea înCehoslovacia Házená, jocul ce avea sa se numeasca Handbal în 7 sau pe teren redus(M. Cojocaru, N. Nedef,1989, p. 27).

4

Într-adevar, handbalul are în structura sa cam tot ce-i trebuie pentru un joc complet, caruia nimic nu i se mai poate lua sau adauga; un joc creat în laboratorul civilizatiei europene.

Numai ca astazi stim mai multe despre jocurile cu mingea, si ceea ce stim sigur este ca ele nu au avut un epicentru; sunt de o vârsta cu omul, homo ludens neputând sa

traiasca fara aceasta componenta a culturii si civilizatiei. Pâna în prezent, nici o civilizatie nu a putut afirma despre sine ca este mostenitoarea legitima a acestui joc sau a practicilor care l-au precedat sau îi sunt contemporane.

Structuri ale handbalului, cum ar fi pasarea, prinderea, aruncarea mingii la zid, la colt, în triunghi, în cerc, patrat si în alte formatii, apar înca în antichitatea greco-romana.

Numeroase detalii sigure se gasesc si în tratatul medicului roman Galenus (sec. II d. Hr.), Despre exercitiul cu mingea mica, iar pentru detalii suplimentarerecomandam Greck Athletics (London, 1925, p.108-122). Handbalul este un jocsolidar cu oina noastra, care, ca orice joc de echipa, nu a figurat nici el în programulJocurilor Olimpice antice. Lucru foarte curios si nelamurit satisfacator.

Trecutul îndepartat al handbalului nu-i mai sarac în evenimente reprezentative decât fotbalul, rugbyul sau baseball-ul. Prin urmare, sa nu-i pretindem mai multe antecedente istorice, caci nu ni le poate oferi. Pretinsa continuitate în istorie a unei ramuri/probe sportive pentru a umple golurile risca sa apeleze la trasee frauduloase.

Un impuls în alcatuirea structurii actuale a acestui joc l-a provocat descoperirea mingii din cauciuc natural, la rascrucea dintre mileniile I si II, de catre azteci, stramosii mexicanilor de astazi. Calitatile noilor mingi – si în primul rând aceea de a sari – au produs o adevarata revolutie în sfera ludicului: au aparut jocuri cu mingea ce se desfasurau la înaltime, deci deasupra solului. În al doilea rând, tarile cu o clima aspra, tarile nordice, primele care si-au amenajat Sali de sport pentru timpul nefavorabil, sunt si cele dintâi care au dat reguli pentru desfasurarea jocurilor în spatii acoperite si restrânse. O vreme, handbalul s-a mai desfasurat afara, în aer liber (cel în 11 jucatori), pâna când si alte tari (europene, în primul rând) si-au amenajat sali spatioase, care sa gazduiasca si acest joc în 7 jucatori.

Iata de ce nu ne putem pronunta cu privire la începuturile acestui joc într-o zona sau alta, deoarece nu am cercetat îndeajuns traditiile altor tari, cum ar fi: Ungaria, România, Cehoslovacia, ale caror echipe s-au aflat de la început între primele cinci din lume, alaturi de cele nordice sau ale neamurilor germanice. Desi am participat la faurirea istoriei handbalului, poate nu vom mai avea un titlu de campioni mondiali, asa cum nu vom mai avea un Eminescu. Dar, deocamdata, aceste valori fac parte din tezaurul vesnic al României si trebuie pastrate cu sfintenie. Acestuia ar trebui sa i se adauge si cele sase titluri de campioni mondiali universitari (1973, 1975, 1977, 1981,1985, 1987), precum si performanta unica de a fi urcat pe podiumul olimpic la editiile din 1972 (München),1976 (Montreal),1980 (Moscova) si 1984 (Los Angeles).

5

Cap 2:CONCEPTIA DESPRE JOCULUI DE HANDBAL

2.1NOTIUNI INTRODUCTIVE

Definirea conceptuluiAcest concept exprima totalitatea procedeelor si deprinderilor cu care este înzestrata fiinta umana pentru practicarea unei ramuri (probe) sportive, înconcordanta cu prevederile regulamentelor în vigoare. Alti autori (L. Vasilescu, Enciclopedia. IV; I. Kunst,1963) nuanteaza putin continutul notiunilor, care în handbal se refera la manevrarea mingii (prinderea, pasarea, aruncarea, driblingul, respingerea si blocarea ei), miscarea sau deplasarea în teren a jucatorilor – pe scurt, structuri si actiuni motrice prestabilite, accesibile, concretizate în elemente si procedee tehnice folosite cu eficienta maxima în joc.

Tehnica „pura” nu exista decât în demonstratiile si chinogramele cu caracter metodic, caci în realitate acest ansamblu de structuri se afla în relatie directa cu procesul de joc si în interdependenta cu tactica si calitatile psihofizice ale jucatorului. Cu alte cuvinte, tehnica se supune legitatilor biomecanicii, biofizicii, anatomiei, fiziologiei etc., astfel ca fiecarui procedeu tehnic îi corespunde un anumit mecanism de baza.

C a ract e ristici ale tehnicii Tehnica în jocul de handbal se caracterizeaza prin miscari aciclice. De aici si

natura efortului: anaerob, în care pulsul cunoaste o variatie specifica acesteicategorii. În al doilea rând, tehnica acestui joc contine miscari rationale aflate într-odesfasurare logica, în care nimic nu este în plus sau în minus. Folosirea si valorificarea tuturor datelor oferite de gândirea stiintifica si tehnica, în general, confera tehnicii acestui joc caracteristicile unui proces instructiv- educativ constient.

Prin însusirea si perfectionarea tehnicii se contribuie la îmbogatirea bagajului motric al individului, la dezvoltarea calitatiilor sale psiho-fizice, pericolul de accidentare fiind redus. În sfârsit, tehnica are un caracter evolutiv. Dinamica evolutiei sale spre desavârsire fiind determinata nu numai de legitatile activitatii nervoase superioare descoperite de-a lungul anilor, ci si de alti factori, ca cei enumerati mai jos.

Caracterul evolutiv al tehnicii

De-a lungul vremii, atât elementele tehnice ca forme fundamentale de miscare, caracteristice atacului sau apararii, cât si procedeele tehnice (actiunile concrete din joc,stilul, nota personala imprimata executiilor de fiecare jucator) au evoluat si sauperfectionat în raport cu:

dezvoltarea tacticii jocului;

6

aparitia unor noi materiale: suprafete si mingi, adezivi, echipament, înregistrari video etc.;

cresterea ariei geografice de practicare a handbalului de mare performanta; modificarile aduse regulamentului; aparitia jucatorilor cu talie înalta la majoritatea posturilor; adâncirea specializarii pe posturi.

Se întelege ca nu au evoluat toate elementele tehnicii: pozitia fundamentala, miscarea în teren, tinerea, prinderea si pasarea mingii, driblingul, interceptarea si scoaterea mingii de la adversar, fentele sau miscarile înselatoare, blocarea aruncarilor la poarta, elementele tehnicii specifice jocului portarului. Alergarea, prinderea, aruncarea, de pilda, sunt la fel ca ale omului primitiv. Au evoluat, de asemenea, procedeele tehnice; atât cele simple (aruncarile la poarta, de pilda), cât si cele complexe, cum ar fi aruncarea la poarta, precedata de pas adaugat, urmata de finalizare din saritura.

Astazi, s-a perfectionat pe scara larga tehnica individuala necesara efectuarii marcajului, a blocarii aruncarilor la poarta si a scoaterii mingii din tinerea ei echilibrata sau din timpul driblingului. Nu acelasi proces s-a petrecut cu tehnica specifica jocului de atac si tehnica aparatorului.

Specializarea temeinica a jucatorilor pe mai multe posturi – atât în atac, cât si în aparare – este o tendinta generalizata, ale carei efecte se vad în crestereaeficientei competitionale si a spectaculozitatii jocului.

Toti marii nostri jucatori, ca Ioan Kunst Ghermanescu, Virgil Hnaterau totodata excelenti specialisti pe diferite posturi si dispuneau de o pregatire completa. Specializarea pe posturi a aparut din necesitatea obtinerii unei eficiente maxime din partea fiecarui jucator, în functie de dezvoltarea sa fizica, de calitatile motrice si psihice, de maiestria lui tehnico-tactica si, nu în cele dinurma, de inteligenta sa în joc – marturisea în una din putinele sale carti V. Hnat, creatorul procedeului de aruncare la poarta prin evitare la înaltime medie, valoare mondiala a handbalului.

2.2TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL

Sistematizarea elementelor si procedeelor în atac si aparare

Toate jocurile sportive urmaresc crearea unor situatii cât mai favorabile, dar regulamentare, pentru a ajunge în fata portii, a panoului, a fileului etc., respectiv în „zona fierbinte”, unde se hotaraste evolutia scorului. Întreg arsenalul tehnico-tactic al echipei este pus în evidenta cu acest prilej, fie în atac, fie în aparare.

Descompunerea elementelor structurale si recompunerea lor – din considerente de ordin didactic – s-au facut de specialisti la mai toate jocurile si ele se regasesc în literatura cu profil metodic înca din a doua jumatate a secolului XIX. Nici jocul de handbal nu a ramas mai prejos, sistematizari de acest fel întocmind pâna acum Paul Cercel (1983), Ioan Bota (1984) si altii. Cea mai

7

completa, apartine însa fostilor profesori de la Facultatea Spiru Haret, I. Kunst Ghermanescu si Virgil Hnat (2000).

In atacElementele tehnicii jocului în atac:

a) Pozitia fundamental de atac; b) Miscarea in terenc)Tinerea mingii;d)Prinderea mingii;e)Pasarea mingiif)Driblingul;g)Aruncarea la poartah)Fenta

Elementele tehnicii jocului în aparare:a) Pozitia fundamentala de aparare;b) Miscarea în teren specifica apararii;c) Atacarea adversarului cu corpul; d)Scoaterea mingii de la adversar; e) Blocarea aruncarilor la poarta.

Tehnica jocului portarului:a) Pozitia fundamentala de aparare;b)Deplasarea în poarta;c) Prinderea mingii;d) Respingerea mingii;e) Plonjonul;f) Miscarile înselatoare (fentele);g) Degajarea mingii.

Asa cum am afirmat, elementele tehnicii jocului de handbal cuprind mai multe p r o c e d e e t e hni c e , dupa cum urmeaza:

a) Pozitia fundamentala de atac: înalta; medie.b) Miscarea în teren: alergarea tropotita; alergarea lansata; alergareaserpuita printre aparatori; deplasarea cu pasi adaugati; patrunderea în adâncime;retragerea cu spatele; schimbarea simpla de directie; schimbarea dubla de directie;saritura de pe loc cu bataie pe 1 sau 2 picioare; saritura cu elan; oprirea din deplasare. c) Tinerea mingii: cu doua mâini; cu o mâna; prin apucare; echilibrata.d) Prinderea mingii:

8

Fig. 1. În atac Fig. 2. În aparare

Fig. 3

a. b. c. d.

e. f. g.

Tinerea mingii si prinderea ei:a) Tinerea mingii cu o mâna;b) Tinerea mingii cu doua mâini;c) Prinderea mingii cu doua mâini;d) Prinderea mingii la piept;e) Prinderea mingii care vine din lateral;f) Prinderea mingii joase;g) Culegerea mingiilor rostogolite

9

Cu o mana - din alergarePrinderea mingii - din saritura

Cu doua maini - de pe loc

Prinderea mingi cu doua mâini: în dreptul pieptului; la piept; din lateral; la înaltimea capului; deasupra capului; în dreptul soldului; în dreptul genunchilor; care atinge sau ricoseaza din pamânt.Ridicarea mingilor: care stau pe sol; care se rostogolesc pe sol.Stoparea mingilorPrinderea mingii cu o mâna: deasupra umarului; din lateral; la piept.

e) Pasarea mingii

Fig.4a. b. c. d.

e. f. g. h.

i. j. k. l.

10

P a s a re a m i n gii: a) Cu o mâna de la umar;b) Lateral din dreptul umarului;c) Lateral pe lânga sold;d) Pe la spate;e) Prin împingere cu o mâna;f) Cu doua mâini;g) Pasa lansata cu o mâna;h) Pasa din saritura;i) Pasa din pronatie;j) Pasa pe la spate;k) Pasa pe sub picior;l) Pasa înapoi pe deasupra umarului.

Transmiterea mingii sau pasarea ei se pot face (din punct de vedere al actiunii bratului) prin: aruncarea zvârlita, aruncarea prin împingere, aruncarea pe la spate, ca si prin combinari si variatiuni ale acestor forme de aruncare.

Pasarea mingii cu o mâna:Pasa zvârlita: pe deasupra umarului; lateral pe lânga umar; lateral pe lânga sold.Pasa lansata: pe lânga sold; lateral pe lânga umar.Pasa prin împingere: din dreptul umarului; prin fata pieptului.

Pasarea mingii cu doua mâini: pe deasupra capului; pe deasupra umarului; de la piept; de la sold.

Pase speciale: (cu precadere pentru angajarea pivotului): pase din pronatie; pasa înapoi pe deasupra umarului; pasa pe la spate; pasa pe sub picior; pasa cu pamântul; pasa pe sub axila.

11

D r i b li n g u l simplumultiplu: în linie dreapta; serpuit; cu schimbari de directie.

Fig. 5 – Driblingul

A r un c a re a la p oa r t a Aruncarile la poarta se pot executa: de pe loc, din alergare cu sprijin pepiciorul din partea bratului de aruncare, din saritura, din plonjon, cu pas încrucisat, cu pas saltat, cu pas adaugat, pe la spate, cu evitare.

Aruncarea azvârlita: pe deasupra umarului cu cotul îndoit; pe deasupraumarului cu bratul întins; lateral pe lânga umar; pe lânga sold; pe lânga genunchi; pe deasupra capului prin evitare.

Aruncarea din saritura: zvârlita pe deasupra umarului, cu cadere (aterizare) pe piciorul de bataie; zvârlita pe deasupra umarului, cu cadere (aterizare) pe piciorul opus celui de bataie; cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare; zvârlita lateral pe lânga umar; precedata de pas încrucisat; precedata de pas saltat; cu întoarcere în aer în actiunea de învaluire.

Aruncarea din plonjon: cu cadere în fata; cu cadere laterala; cu elan pregatitor pe piciorul drept; cu saritura (plonjon sarit).

Aruncarea cu pas încrucisat: zvârlita pe deasupra umarului; zvârlita lateral pe lânga umar; zvârlita pe lânga sold; zvârlita pe lânga genunchi;

Aruncarea cu pasi adaugati: zvârlita pe deasupra umarului; zvârlita lateral pe lânga umar.

Aruncarea cu pas saltat: zvârlita pe deasupra umarului; zvârlita lateral pe lânga umar; zvârlita lateral pe lânga sold; zvârlita pe lânga genunchi.

Aruncarea pe la spate: înapoi pe lânga sold; înapoi prin lateral; cadere în plonjon pe spate.

12

Aruncarea cu evitare: cu pas încrucisat; cu saritura precedata de pas saltat; cu plonjon lateral în partea opusa bratului de aruncare; cu plonjn lateral pe partea bratului de aruncare.

Alte procedee de aruncare la poarta: cu prinderea mingii din saritura deasupra semicercului, sau din plonjon sarit; cu bolta peste portar.

Fig. 6

a. b.

c.

d. e. f.

g. h.

13

Aruncarea la poarta:a) de pe loc;b) din saritura; c) din alergare; d) din saritura;e) din plonjon cu cadere în fata;f) din plonjon cu cadere laterala;g) pe lânga sold;h)prin evitare.

F e nta s au m i sc ar e a în se latoare

Fenta de corp:fenta simpla de pornire; fenta dubla de pornire; schimbarea simpla de directie; fenta cu pivotare.

Fenta de pasare :zvârlita, urmata de pasarea mingii cu un alt procedeu;zvârlita, urmata de aruncarea la poarta;zvârlita, urmata de deplasare în dribling.

Fenta de aruncare la poarta

Urmata de pasarea mingii: zvârlita de deasupra umarului; zvârlita lateral pe lânga umar; din pronatie;înapoi pe deasupra umarului;înapoi pe deasupra umarului, mâna executând miscarea de aruncare înainte;pe la spate;pe sub picior;cu pamântul.

Urmata de dribling si patrundere: din saritura urmata de patrundere în dribling; urmata de aruncare la poarta cu un alt procedeu de aruncare: fenta de aruncare pe deasupra umarului urmata de aruncare pe lânga sold; fenta de aruncare pe lânga sold urmata de aruncare la poarta prin evitare; fenta de aruncare la poarta cu pasiîncrucisati; fenta de aruncare la poarta cu pas saltat urmata de aruncare din saritura.

14

În aparare

Pozitia fundamentala: înalta; medie.

15

Miscarea în teren:-alergarea cu spatele;-deplasarea laterala cu pasi adaugati;- deplasarea în fata (înainte) cu pasi adaugati;- retragerea cu spatele pe semicerc;-oprirea; -întoarcerea; -saritura:a) cu bataie pe un picior;b)cu bataie pe doua picioare: de pe loc ; cu elan (ca la volei).

Fig. 7. Scoaterea mingii din tinere echilibrata

Atacarea adversarului cu corpul:La închiderea patrunderilor spre poarta; la circulatia pe semicerc.

Scoaterea mingii de la adversar:din dribling: prin atac din fata; prin atac din

lateral; prin atac din spate;din tinere echilibrata.

Blocarea aruncarilor la poarta:• cu bratele întinse în sus: de pe loc; din saritura;• cu bratele întinse lateral;• blocarea mingilor joase: cu doua mâini; cu o mâna.

a. b. c. d.

16

17

Fig .8

a) a mingilor înalte;b) a mingilor laterale;

Blocarea aruncarilor la poarta:

c)a mingilor joase;d) a mingilor joase cu o mâna si un picior.

2.3. Te hnic a joc ului por tar ului

Pozitia fundamentala: în mijlocul portii; în colturile portii. Deplasarea în poarta: cu pasi adaugati; cu pasi încrucisati. Prinderea mingiiRespingerea mingii: cu bratul (bratele); cu piciorul.Plonjonul: de pe loc; cu elan.Miscarile înselatoare: la aruncarile de 7 m; în timpul actiunilor de joc.Degajarea mingii: de pe loc; cu pasi încrucisati; cu pasi adaugati.

Fig. 9Tehnica portarului

a. b.

c d. e.

f. g.

h. i.

18

a) pozitia fundamentala;

b) deplasarea în poarta;

c) prinderea mingii;

d) degajarea mingii;

e) respingerea mingii cu ajutorul bratelor;

f) respingerea mingii cu ajutorul bratelor;

g) respingerea mingii cu piciorul;

h) apararea mingii;

i) respingerea mingii.

19

Logic si rational în structura jocului

Tinerea mingii: cu o mâna sau cu doua.

Prinderea mingii: cu doua mâini; ridicarea mingii; stoparea mingii.

Pasarea mingii: cu o mâna; cu doua; de pe loc; din alergare; pase speciale.

Driblingul: simplu, multiplu.

Aruncarea la poarta: cu pas adaugat; cu pas încrucisat; din alergare; din saritura; din plonjon.

Fente: cu minge; fara minge (de corp).

Jocul portarului: pozitie fundamentala, deplasare, prinderea sau respingerea mingii, lansarea contraatacului, plonjonul.

20

Câteva principii de ordin tehnic si tactic

Jocul de handbal – si nu numai el – are în structura sa nu numai faze dinamice, izvorâte din deplasarea generala (în atac sau aparare) a jucatorilor si a mingii, ci si câteva faze statice. Acestea din urma apar: la începerea jocului; la reînceperea dupa marcarea golului si consumarea primei reprize; la aruncarile libere; la aruncarile de la margine.

Durata fazelor statice a scazut foarte mult în jocul modern, crescând în schimb viteza de deplasare (a jucatorilor si a mingii).

De mare importanta este respectarea schemelor logice fundamentale în atac (înaintarea rapida spre poarta adversa, sustinerea coechipierului cu mingea, pastrarea posesiei, punerea în valoare a celui care poate marca golul) si în aparare (recuperarea mingii, contraatacul, presingul, marcajul).

21

CAP 3: CONCLUZII

         Structurile recomandate de programa scolara au in vedere acest aspect. Astfel, cele prevazute pentru jocurile sportive – procedeele tehnico–tactice de exemplu – pot fi utilizate in anumite conditii si ca mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice, sau pentru educarea initiativei, imaginatiei, capacitatii de anticipare si de decizie, etc.

         Obiectivul de dezvoltare si de perfectionare a calitatilor motrice trebuie sa stea permanent in atentia profesorului de educatie fizica.

         Valoarea educativa a jocurilor sportive este recomandabila, data fiind actiunea lor pozitiva multilaterala asupra personalitatii omului si in special asuprea tineretului.

22

BIBLIOGRAFIE

1.    ALBU CONSTANTINEducatia fizica la clasele V – VIII, Editura Sport – Turism, Bucuresti 1977

2.    ALBU CONSTANTINEducatia Fizica  la clasele V-VIII, Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1977;

3.   BIRO F., ROMAN C., DRAGOS P., 

Handbal – initiere Editura Universitatii Oradea 2002

4. BOTA MARIA,  ION BOTA

Handbal. 500 exercitii pentru invatarea jocului Editura Sport – Turism Bucuresti 1990

5.    BRATA M.Metodica Educatiei Fizice Scolare, Editura Universitatii Oradea 1996

6.   CALIN ROMAN, FRANCISC BIRO

Jocuri pentru initiere in handbal Oradea, Editura Universitatii, Oradea 2003

7.    CERCEL PAULCalitatile motrice in handbal Editura Sport – Turism, Bucuresti 1975

8. CERCEL PAULHandbal – antrenamentul echipei masculine,    Editura Sport – Turism Bucuresti 1983

9. DEMETER ABazele Fiziologice ale educatiei fizice scolare in : Fiziologia educatiei fizice si sportului, Editura Stadion, Bucuresti 1970

10. GHERMANESCU I. KUNST

Handbal, Editura Sport – Turism Bucuresti 1978

11. GHERMANESCU, Kunst I.,  si colaboratorii

Teoria si metodica handbalului, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti 1983

12. GOGALTAN VInstruirea copiilor si juniorilor in handbal, Editura Stadion, Bucuresti 1974,

13. MITRA GHEORGHE MOGOS ALEXANDRU

Metodica educatiei fizice, Editura Sport - Turism Bucuresti 1980

14. POPESCU C.Lectiile de handbal Editura Stadion Bucuresti 1971

23