audit bancar

ION NITU * ALIN NITU – AUDIT BANCAR

1

Cuprins

Titlu: Tehnici, proceduri si practica in auditul bancar

CAPITOLUL 1 CONCEPTUL DE AUDIT

CAPITOLUL 2 PRINCIPIILE SI FORMELE AUDITULUI

BANCAR

3

1.1. Definitia si tipologia misiunilor de audit 4 1.2. Organizarea auditului intern 11 1.2.1. Lansarea si strategia 11 1.2.2. Orientarea si planificarea 13 1.2.3. Desfasurarea misiunii 20

1.3 Auditul extern CAPITOLUL 3 PRACTICILE AUDITULUI BANCAR 30

3.1 Relatiile bancii cu auditorii externi si cu autoritatea de reglementare 2.1. Faza preliminara a misiunii propriu-zise: cunoasterea clientului (“knowledge of the business”)

30

2.2 Evidenta activităţii de audit 38

51 51 3.2 Raportul de audit extern 58

3.2.1. Formarea opiniei de audit 59 3.2.2. Conţinutul raportului de audit 66

3.2.3 Elementele de baza ale raportului de audit 68

CAPITOLUL 4 PROCEDURI DE AUDIT INTERN AL

ELEMENTELOR DIN SITUAŢIILE FINANCIARE 75 4.1. Elemente de activ 75

4.1.1 Numerar si elemente asimilate 75 4.1.2. Conturi de creanţe 76

4.1.3. Investitii in valori mobiliare 77 4.1.4. Mijloace fixe 83

4.2 Elemente de datorii si capitaluri proprii 86 4.2.1 Conturi de disponibilitati si depozite 86 4.2.2. Capitalul propriu 89 4.2.3 Rezultatul reportat 92

4.3. Elemente de cont de profit si pierdere 92 4.3.1. Venituri 92 4.3.2. Cheltuieli 96

CAPITOLUL 5 AUDITUL EXTERN AL SITUAŢIILOR

Formatted: Italian (Italy)


2

FINANCIARE EMISE DE SOCIETĂŢILE BANCARE 99 5.1 Cadrul general de desfăşurare a auditului 99

5.1.1 Scopul auditului si principiile care guvernează activitatea de audit 99 5.2 Tipuri de servicii profesionale 101

5.2.1. Auditul de certificare 102

5.2.2. Servicii conexe 103 5.3 Abordarea auditului. Comunicarea auditorului cu conducerea companiei 105

5.3.1 Abordarea auditului 105 5.3.2 Comunicarea auditorului cu conducerea companiei 115

5.3. Rolul sistemului informatic 117 5.3.1 Implicarea sistemelor informatice in auidtul bancar 117 5.3.2 Evaluarea riscului IT 119

5.4. Teste de audit 121 5.4.1 Teste de substanţa 121 5.4.2 Testele predictive ("Predictive/directional tests") 123 5.4.3 Procedurile analitice 125

5.5 Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit extern 130 5.6. Studii de caz 136

5.6.1. Cazul 1 136

5.6.2. Cazul 2 136

5.6.3. Cazul 3 137

Capitolul 6 AUDITUL OPERAŢIONAL INTERN Al

PRINCIPALELOR DEPARTAMENTE CONSTITUITE IN

SOCIETATILOR BANCARE

141

6.1. Auditul activitatii diviziei/departamentului de tezaur si casierie. 141 6.2. Auditul angajamentelor si creantelor extrabilantiere 147 6.3 Auditul activitatii diviziei/departamentului de trezorerie 161 6.4. Auditul activitatii de produse şi servicii pentru persoane fizice 165 6.5 Auditul activităţii diviziei/departamentului de carduri 6.6 Auditul ( riscului operational)

182

Capitolul 7 ELEMENTE DE BAZA ALE CODULUI PRIVIND

CONDUITA ETICA SI PROFESIONALA IN DOMENIUL

AUDITULUI FINANCIAR

198

CAPITOLUL 8 RISCUL DE AUDIT 204

8.1. Evaluarea sistemului de control intern si a sistemului contabil 205 8.1.1. Evaluarea sistemului de control intern 206 8.1.2. Evaluarea sistemului contabil 208

8.2. Evaluarea riscurilor de audit 214 GLOSAR DE TERMENI UTILIZATI IN NORMELE DE AUDIT

FINANCIAR

219

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 227

Capitolul 1 CONCEPTUL DE AUDIT


3

Auditul reprezinta, în viziunea multor autori, activitatea de examinare

profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi

independentă în raport cu un criteriu de calitate.

Semantic, denumirea de “audit” provine de la cuvantul italian “audire”,

care inseamna “a asculta, a auzi”, iar radacinile auditului provin din activitatea

economica desfasurata inca din Evul Mediu. Fără a putea fi precizată data exactă

sau localizarea geografică într-un anumit stat.

Din punct de vedere istoric, se delimitează mai multe tipologii ale auditului,

diferenţiate în funcţie de categoria ordonatorilor de audit (entităţile care solicită

auditul), de auditori sau de obiectivele auditului. Aceste tipologii s-au dezvoltat

şn timp, pe masură ce dezvoltarea economică a generat specializări din ce şn ce

mai distincte ale necesităţilor de control şi evaluare.

Până la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de conducători,

biserică sau stat având în general un obiectiv clar, de identificare a fraudelor şi

de pedepsire a hoţilor şi de prevenire a unor astfel de fapte cu scopul de a proteja

patrimoniul propriu al entităţii respective.

Auditorii erau numiţi din rândul preoţilor, consideraţi ca fiind exemple de

moralitate şi având referinţele necesare de cunoaştere a fenomenelor în special

economice.

Perioada secolelului al XVIII-lea şi până la jumătatea sec. al XIX-lea a

produs mutaţii şi în tipologia ordonatorilor de audit. Guvernele, tribunalele şi

acţionarii au înlocuit clasele sociale conducătoare feudale, iar auditorii erau

recrutaţi din rândul celor mai buni contabili. Obiectivele auditului se extind

acum asupra prevenirii si reucerii fraudelor, pedepsirea celor vinovaţi si

identificării soluţiilor de prezervare a patrimoniului.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea se clarifică relaţia dintre auditaţi şi

auditorii aleşi din rândul profesioniştilor contabili sau jurişti. Obiectivul lor

auditorilor era déjà mai concret, repsectiv atestarea realităţii situaţiilor

Formatted: French (France)



4

financiare, cu scopul de a se evita erorile şi frauda şn zona financiară.

În primele decade ale secolului XX, auditul este realizat de profesionişti

specializaţi în audit alături de contabili. Lucrările de audit erau comandate de

stat şi de acţionari.

Perioada anilor 1940-1970, când comerţul internaţional se dezvoltă iar

relaţiile dinre state se deschid, este dominată de creşterea accelerată a

schimburilor internaţionale de bunuri şi servicii. Ordonatorii de audit apar şi din

în rândul băncilor, patronatului şi al instituţiilor financiare datorită dezvoltării

pieţelor de capital. Efectuarea auditului se realizat de către profesionişti de audit

şi contabilitate, iar obiectivele cunosc o formă elevată de atestare a sincerităţii şi

regularităţii situaţiilor financiare. În această perioadă, datorită dezvoltării

profesiei contabile şi a influenţelor asupra cadrului contabil conceptual, anglo-

saxonii dezvoltă activitatea de audit pe continentul european, introducând

conceptele de standardizare internaţională.

În anii 1970-1990, obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea

controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate,

principii şi reguli de evaluare) şi a normelor de audit. În această perioadă încep

să se delimiteze şi domeniile auditului, acesta depaşind zona financiar contabilă

şi specializându-se ca materie, profesiune şi principii în funcţie de domeniul

vizat, conducând spre domenii specifice ale auditului calitaţii, auditului

sistemelor informatice, etc.

Ordonatorii de audit sunt statele, terţii, acţionarii, băncile, întreprinderile

etc., iar auditorii sunt profesionişti în domeniile respective, organizaţi ca profesii

liberale independente sau societăţi de expertiză şi audit. În prezent, domeniile

economice sunt complexe şi nu mai pot fi analizate multilateral şi obiectiv

pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialiştilor de înaltă

probitate morală şi profesională. Faptele economice analizate şn zona auditului

financiar, operaţiunile şi documentele evaluate reprezintă baza pentru formularea


5

unor opinii care atestă imaginea fidelă a conturilor, calitatea controlului intern,

respectarea normelor şi protecţia contra fraudelor naţionale şi internaţionale.

Auditorii, ca specialişti cu o pregătire teoretică superioară, cu o autoritate şi

competenţă, sunt denumiţi experţi. Apare activitatea de expertiză, care reuneşte

profesionişti cu cunoştinţe teoretice şi practice şi care, în urma contractelor

primite de la terţi, cercetează situaţiile financiare.

Una dintre definiţiile actuale ale auditului, la care se face referire tot mai

frecvent în literatura de specialitate, este cea publicata în 1973 de către AAA

(Asociatia Amerciana a Auditorilor) în cadrul Declaraţiei privind conceptele de

baza ale auditului. Potrivit AAA, "auditul este un proces sistematic de obţinere si

evaluare în mod obiectiv a unor afirmaţii privind. acţiunile si evenimentele cu

caracter economic în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor

afirmaţii cu criteriile prestabilite, precum si de comunicare a rezultatelor către

utilizatorii interesaţi."

Standardul International de Audit - ISA 120, precizează la paragraful 3 ca:

„... situaţiile financiare sunt întocmite si prezentate anual si sunt destinate

nevoilor comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori. Mulţi dintre

utilizatori se bazează pe aceste situaţii financiare ca fiind sursa lor principala de

informaţii, deoarece ei nu au posibilitatea sa obţină informaţii adiţionale care sa

satisfacă nevoile lor informaţionale specifice..." De aici rezulta rolul

semnificativ pe care îl capătă auditul vis-a-vis de utilizatorii informaţiei

contabile: auditorul este singurul care, independent de conducerea întreprinderii

ce a întocmit situaţiile financiare de sinteza, este în măsura sa dea o asigurare

rezonabila asupra faptului ca situaţiile respective nu sunt viciate de fraude sau de

erori semnificative si, prin urmare, pot fi utilizate cu suficienta încredere în

procesul de luare a deciziilor.



6

Băncile sunt instituţii de credit care, conform Legii nr. 58/1998

republicată cu modificările cuprinse in L. Nr. 343/17.07.2006, « desfăşoară cu

titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile

de la public şi de acordare de credite în cont propriu ». Activitatea bancară are,

prin natura ei atât o componentă comercială (bancile cumpără şi vând o marfă)

cât şi financiară (marfa băncilor fiind banii). Din acest punct de vedere, băncile

acţionează pe piaţă atât ca instituţii comerciale al căror scop este maximizarea

profiturilor, cât şi ca intermediari monetari, ce asigură redistribuirea banilor în

economie. Astfel, impactul poziţiei financiare al unei bănci se manifestă nu

numai asupra deciziei acţionarilor şi clienţilor băncii respective dar şi asupra

unui intreg segment al economiei dimensiunile acestui segment fiind direct

dependente de dimensiunile băncii. Mai mult decât atât, calitatea unică a

băncilor de creatoare de monedă fac din acestea un canal semnificativ de

implementare a politicilor monetare la nivel guvernamental, astfel că asigurarea

transparenţei în ceea ce priveşte realitatea poziţiei unei bănci, stabilitatea

financiară a acesteia şi prezentarea unor situaţii financiare credibile, reprezintă

mai mult decât o necesitate pentru structurile administrative dintr-un stat. De

aceea asigurarea si organizarea auditului în domeniul bancar au o importanţă

deosebită, particularităţile acestui mediu al economiei impriând o anumită

specificitate activităţilor legate de audit.

CAPITOLUL 2

PRINCIPIILE SI FORMELE AUDITULUI BANCAR

Auditul bancar reprezinta ansamblul de actiuni de evaluare, verificare si

control a activitatii bancii, implicit a documentelor financiar-contabile finale


7

elaborate de aceasta (bilantul contabil, contul de profit si pierderi), pentru a

stabili daca acestea ofera o imagine fidela a activitatii perioadei (de obicei un an

finaciar).

Se pot distinge doua trasaturi fundamentale ale auditului bancar:

- depistarea erorilor si a fraudei;

- prevenirea erorilor si a fraudei.

Exista o falsa impresie generala ca scopul auditului este de a depista erori,

fraude, dar nu acestea sunt elementele definitorii ale unui audit. Auditul poate

releva prezenta unor greseli sau a unei fraude, dar aceste elemente sunt trasaturi

secundare ce apar in urma unei activitati normale de audit. Auditul implica, in

principal, actiuni de verificare si control ale activitatii bancii si certificarea in

final a corectitudinii, sub toate aspectele semnificative, a cifrelor inscrise in

documentele financiar-contabile finale.

1.1. Definitia si tipologia misiunilor de audit

Tipologia auditului cuprinde o serie de clasificari ale acestui proces

multidimensional dupa cum urmeaza :

1. In functie de obiectivul urmarit auditul este:

Auditul situatiilor financiare in care se examineaza informaţiie din

situaţiile financiare de sinteza. Criterul de auditare consta in normele nationale si

internationale de contabilitate iar raportul de audit contine exprimarea unei opinii

cu privire la prezentarea unei imagini fidele a acestor situaţii, conform criteriului

stabilit. De cele mai multe ori, situaţiile financiare incluse in acest audit sunt :

bilantul contabil, contul de profit si pierderi, situatia fluxurilor de trezorerie,

situaţia modificarilor in capitalul propriu, precum si notele insotitoare ale

declaratiilor financiare.



8

Auditul de conformitate in care se examineaza acţiunile bancii din

perspectiva politicilor stabilite, codurilor, normelor si reglementarilor, etc., in

scopul evaluarii eficientei si eficacitatii lor in atingerea obiectivelor organizatiei.

iar raportul de audit contine referiri la conformitatea cu politicile, codurile, etc.

stabilite. In mod normal, rezultatele auditelor externe de conformitate sunt

raportate unei persoane din interiorul entitatii economice auditate si nu unor

utilizatori externi. Managerii reprezinta principalul grup de utilizatori interesati

de rezultatele auditului de conformitate din perspectiva respectarii

reglementarilor si regulilor interne si externe asociate unei activitati pe care o

conduc.

Auditul operaţional in care se examineaza activităţile bancii sau doar o

parte a acestora din perspectiva diferitelor obiective ale acesteia, raportul de

audit furnizand recomandări de îmbunătăţire a activităţilor auditate. Dupa

raportul de audit, managerii asteapta, in mod normal, recomandari pentru

ameliorarea activitatilor operationale. Un exemplu de audit operational este

evaluarea eficientei si acuratetei prelucrarii operatiunilor legate de acordarea si

urmarirea rambursarii creditelor. Din cauza numarului mare si diversitatii

domeniiilor a caror eficacitate operationale poate fi evaluata, este imposibil de

definit un proces de audit operational standard. Realizarea unui audit operational

si raportarea rezultatelor acestuia sunt mai greu de definit decat celelalte doua

tipuri de audit. Eficienta si efciacitatea oeratiunilor sunt mult mai dificild e

evaluat in mod obiectiv decat evaluarea situatiilor finaniare sau a conformitatii,

dificultatea venind in special din subiectivismul definirii criteriilor, astfel ca

auditul operational este mai aproape de un porces de consultanta manageriala

decat de unul de audit in sensul cunsoctul al termenului. In mod practic, băncile

preferă si solicita auditorilor externi un audit operational pe activitatea de

creditare, datorită extremei sensibilitati a acestu domeniu al activitatii bancare,



9

insa, in contextul recunoasterii importantei riscurilor operationale in prezent si

autidul operational capata importanta, in primul rand pe planul auditului intern.

2. In functie de modalitatea de organizare a activitatii de audit si de

apartenenta auditorilor, se pot distinge trei tipuri de audit:

Auditul guvernamental, care se efectueaza de catre angajaţii instituţiilor

publice specializate (cum ar fi primăriile, Ministerul Finantelor Publice, Curtea

de Conturi, etc., sau in cadrul sistemului bancar, de catre Banca Nationala a

Romaniei) si poate include audit de conformitate si audit operational iar in cazul

misiunilor de supraveghere ale Bancii Nationale a Romaniei, si auditul situatiilor

financiare.

Auditul bancar extern este activitatea de audit organizata de catre un

auditor independent – o firma specializata in activitatea de audit, ca urmare a

solicitarii bancii, contra unui comision platit de banca comerciala respectiva.

Bancile comerciale, prin legea bancara in vigoare (Legea nr. 58/1998 cu

modificarile si completarile ulterioare, art. 61 si art. 62), sunt obligate sa apeleze

la un auditor independent (auditor extern) - o societate de expertiza contabila

autorizata in conditiile legii sa desfasoare activitate in Romania - care acorda

asistenta de specialitate, certifica situatiile finaciare finale si informeaza Banca

Nationala a Romaniei cu privire la orice act fraudulos.

Banca comerciala numeste auditorul independent si are obligatia de a

publica bilantul contabil impreuna cu opinia auditorului independent.

Auditul bancar intern este activitatea de audit organizata in interiorul unei

banci comerciale de catre un departament specializat al bancii, inclus in

organigrama acesteia, la un nivel care sa permita independenta activitatii de

audit si a opiniei formulata si transmisa conducerii bancii in urma auditului

efectuat.

Acesta se poate defini ca o examinare de specialitate, ca o evaluare a

activitatii desfasurate de banca atat la nivelul directiilor generale, directiilor de



10

specialitate si compartimentelor functionale din cadrul centralei bancii

respective, cat si la nivelul unitatilor teritoriale, avand ca obiect sprijinirea

conducerii centrale si a unitatilor teritoriale in vederea adoptarii celor mai

adecvate masuri in activitatea proprie, in raporturile cu Banca Nationala a

Romaniei, cu actionarii si clientii bancii comerciale.

De asemenea, auditul intern exercita controlul final ce cuprinde analize ale

sistemului intern de control, in vederea constatarii modului de utilizare a

resurselor si in vederea informarii conducerii asupra deficientelor constatate,

inclusiv a masurilor ce se impun a fi luate.

Asadar, auditul intern reprezinta o verificare de tip:

• endogen (verificarea este realizata printr-o structura specializata din

interiorul bancii);

• ex-post (verificarea este realizata la sfarsitul unei actiuni sau decizii

puse in aplicare de compartimentele de specialitate ale bancii

comerciale);

• continuu (verificarea este realizata pe parcursul unui an calendaristic

asupra activitatii globale desfasurata de sistemul auditat, in scopul

identificarii partilor slabe ale sistemului si masurilor ce se impun pentru

remedierea lor in timp util).

Departamentul de audit intern, pe baza unui plan si unei metodologii

prestabilite, va realiza un diagnostic general al bancii, sub aspect tehnic,

managerial si financiar-contabil. Functiile structurii organizatorice de audit

intern sunt direct proportionale cu responsabilitatile pe care conducerea i le-a

atribuit, cu marimea si structura bancii, cu calitatea auditorului.

Trebuie sa mentionam ca auditul intern nu se confunda cu controlul intern.

Acestea sunt categorii economice diferite. In plus, controlul intern face el insusi

obiectul auditului intern.


11

Auditul bancilor comerciale poate fi obiectul atat al activitatii de audit

extern (prin intermediul unei societati de audit specializata), cat si al celei de

audit intern.

In interiorul bancii, misiunile de audit sunt duse la indeplinire de catre

divizia/departamentul de audit intern, care, asa cum am mai precizat, este

subordonata direct conducerii bancii, tocmai pentru a asigura independenta fata

de serviciile sau filialele auditate.

Planul de audit intern este plurianual (in general trienal) si presupune

inspectarea:

- serviciilor operationale si a serviciilor descentralizate (operatiuni de

incasari si plati, operatiuni de casierie, activitati de creditare etc);

- serviciilor functionale sau centrale (departamentul juridic, de

trezorerie, de informatica, de personal, decontari externe, decontari

interne, activitatea pe baza de carduri etc).

In general, cu ocazia pregatirii unei interventii de acest gen, este

recomandabil ca auditorul sa asculte si dezideratele directiilor / serviciilor /

sucursalelor controlate.

In acest mod, auditul intern nu mai este asociat unic cu ideea de control

exercitat de conducerea bancii, ci este perceput ca un interlocutor privilegiat,

capabil sa furnizeze sfaturi si recomandari, gratie expertizei pe care o realizeaza.

Misiunile de audit intern ce pot fi intreprinse sunt de tipuri diferite, intrucat

ele trebuie sa raspunda unor obiective variate. Astfel, se disting urmatoarele

tipuri de misiuni de audit intern:

1. Misiunile clasice – sunt cele realizate in mod normal in cadrul unui program

de audit si care vizeaza un sector de activitate, un departament al bancii, o

sucursala a acesteia etc. Obiectivele unei astfel de evaluari sunt cele traditionale

pentru acest tip de misiune: securitatea, eficacitatea si calitatea serviciilor


12

bancare, respectarea dispozitiilor legale de catre banca, fiabilitatea /

exhaustivitatea informatiilor etc.

In acest cadru, controlul serviciilor operationale este cel mai adesea anual,

in timp ce controlul serviciilor functionale nu este efectuat decat o data in cursul

planului plurianual.

2. Misiunile “flash” – sunt misiuni scurte, avand ca obiectiv realizarea rapida a

unui diagnostic sau verificarea rapida a unuia sau mai multor puncte specifice.

Ele pot constitui o etapa pregatitoare a unei misiuni clasice, respectiv de luare la

cunostinta, sau pot declansa o astfel de misiune.

Obiectivele unei astfel de misiuni “flash” pot fi, spre exemplu:

de a verifica respectarea limitelor de risc de schimb sau de expunere pe anumite

instrumente;

- de a verifica justificarea conturilor unui departament sau ale unei

sucursale (numarul conturilor utilizate, soldurile si miscarile acestora);

- de a verifica existentul din tezaurul societatii bancare, cum ar fi

numerarul, hartiile de valoare, metalele pretioase etc;

- de a verifica aplicarea unei proceduri specifice (spre exemplu,

implementarea unei proceduri speciale de lucru pentru mesajul SWIFT

MT940, implementarea unei proceduri speciale pentru un client

important al bancii);

- de a verifica controlul intern al unei entitati determinate etc.

Aceste misiuni sunt, in general, declansate la cererea conducerii centrale a

bancii. Ele pot fi foarte eficiente, deoarece rezultatele sunt rapide, sunt putin

costisitoare si, mai ales, prin frecventa si imprevizibilitatea controalelor,

contribuie la mentinerea presiunii.


13

3. Investigatiile – sunt declansate ca urmare a aparitiei unei probleme specifice:

pierderi (in general, fiecare sucursala este organizata ca centru de profit),

depasiri de limite (delegarea competentelor in teritoriu implica impunerea unor

limite de actiune care nu trebuie depasite decat cu acordul prealabil al centralei,

colaborarea cu bancile corespondente trebuie sa fie condusa in cadrul unor limite

de risc si de expunere), fraude, deturnari etc.

Obiectivul lor este de a ancheta circumstantele care au condus la aparitia

problemei, de a stabili responsabilitatile, de a trage invataminte si de a da

recomandari pentru ca aceste situatii sa nu mai apara.

4. Misiuni tematice sau transversale – au drept scop studierea unei problematici,

identificata in prealabil, care se regaseste in toata banca sau la mai multe entitati:

functia comerciala a bancii (activitatea de vanzare a produselor si serviciilor

bancii), gestiunea riscurilor de credit sau a riscurilor de dobanda, capacitatea

informaticii de a satisface nevoile diversilor utilizatori, eficienta functiei de

control de gestiune sau de gestiune a activului si pasivului etc.

Acest tip de misiune are rolul unei consultante interne si constituie

prelungirea fireasca a functiei de audit.

5. Auditul de management – acest tip de misiune depaseste rolul traditional al

auditului, in sensul in care, la obiectivele clasice, se adauga o apreciere motivata

asupra capacitatii oamenilor si a organizatiei de a profita de mediu si de

mijloacele disponibile. Aceasta este o sarcina grea, care cere auditori

experimentati si adevarati profesionisti. Evaluarea trebuie insotita de

recomandari si se desfasoara avand in vedre mi multe aspecte:

- pertinenta obiectivelor fixate;

- adecvarea mijloacelor puse in practica in plan comercial, de gestiune

interna, in plan uman etc;



14

- calitatea personalului si a conducerii bancii;

- performantele realizate in functie de obiectivele fixate si de mediu.

1.2. Organizarea auditului intern

1.2.1. Lansarea si strategia

Bancile isi organizeaza compartimentele de audit in vederea asigurarii

desfasurarii acestei activitati in mod independent si eficient. De regula,

compartimentul de audit intern este separat din punct de vedere organizatoric de

controlul intern, in sensul ca aceste doua structuri ale bancii sunt conduse de

persoane diferite, ale caror misiuni nu se interpun.

Auditorul - persoana din cadrul departmenentului / compartimentiului de

audit care isi asuma responsabilitatea finala pentru misiunea de audit ce urmeaza

a fi intreprinsa – este cel care va defini strategia de audit, precizand:

factorii existenti si cei depistati, care pot implica riscuri de erori semnificative;

eroarea este definita ca o greseala neintentionata; se spune ca exista o eroare

semnificativa in informatii atunci cand respectivele informatii sunt declarate sau

inregistrate in mod gresit (eronat);

- obiectivele critice de audit si modalitatile de abordare retinute pentru

atingerea acestor obiective;

- abordarea generala de audit privind controlul intern al activitatii

controlate;

- punctele specifice de atins in prezentarea informatiei financiare;

- competentele specialistilor care se considera a fi necesare pentru

ducerea la bun sfarsit a misiunii;

- recursul la tehnicile de revizie asistata de calculator.




15

Strategia de audit poate fi definita ca un proces ce vizeaza determinarea

orientarii generale de audit, in cursul careia este recomandabil sa se faca legatura

intre cunoasterea activitatii clientului si punctele asupra carora se vor concentra

lucrarile de audit.

Pentru elaborarea strategiei de audit trebuie examinate punctele-cheie

relative la activitatea si situatiile financiare ale departamentului auditat, cat si

incidenta acestora asupra auditului.

Identificarea acestor factori conditioneaza reusita auditului.

Strategia de audit se realizeaza si in scopul elaborarii unui program de

lucru pe baza caruia sa se poata formula o opinie finala pertinenta asupra

gestiunii entitatii auditate.

De aici rezulta ca, obiectivele ce trebuie avute in vedere pe parcursul

elaborarii strategiei de audit sunt:

� intelegerea activitatii departamentului auditat;

� identificarea riscurilor legate de sectorul de activitate in care activeaza

departamentul in cauza;

� identificarea obiectivelor critice de audit si elaborarea abordarii de audit

corespunzatoare;

� intelegerea caracteristicilor controlului intern, astfel incat sa se poata

confirma faptul ca se poate adopta o abordare de audit bazata pe sisteme,

(spre exemplu, pentru tranzactiile de rutina);

� examinarea problemelor legate de intocmirea situatiilor financiare;

� identificarea necesitatii apelului la experti;

� examinarea posibilitatii de aplicare a tehnicilor de reviziure asistata de

calculator.

Trebuie remarcat faptul ca, strategia de audit este un element fundamental

al abordarii auditului, intrucat prin procesul de definire al strategiei se permite sa

se obtina elemente probante ale misiunii de audit, prin concentrarea lucrarilor


Formatted: Spanish (Spain-Modern

Sort)


16

asupra obiectivelor de audit pentru care exista un risc de eroare marit, evitandu-

se controalele inutile asupra obiectivelor de audit pentru care riscul de eroare

este mic.

Toate aceste aspecte legate de strategia de audit vor fi trecute intr-un

Memoriu Specific de Strategie, al carui format va fi adaptat circumstantelor, si

care vor fi comunicate, in cadrul unei sedinte, echipei de auditori ce va participa

la misiune; in plus, membrii echipei trebuie informati ori de cate ori apar

schimbari in aceasta strategie pe parcursul actiunii de auditare.

Desi conducatorul misiunii este cel insarcinat cu elaborarea si modificarea

strategiei de audit, precum si cu comunicarea acesteia echipei de auditori, acesta

poate delega anumite sarcini si poate cere avizul colegilor sai din banca si

specialistilor externi, in special persoanelor care fac parte din echipa de audit.

1.2.2. Orientarea si planificarea

Strategia de audit serveste drept baza pentru elaborarea planului de audit.

Pregatirea planului de audit presupune urmatoarele etape:

1. efectuarea procedurilor analitice de control, astfel incat sa se faciliteze

planificarea auditului:

• identificarea posturilor importante din situatiile financiare, categoriilor

de tranzactii si afirmatiilor continute in situatiile financiare de sinteza;

• definirea obiectivelor de audit si confirmarea obiectivelor critice de

audit identificate in momentul realizarii strategiei de audit;

• evaluarea diferitelor categorii de riscuri:

- riscul inerent;

- riscurile majore de eroare pentru fiecare obiectiv de audit in parte;


17

- in urma analizei procedurilor de control intern, realizarea unei

evaluari preliminare a riscului de nerealizare corecta a controlului

intern fata de obiectivele de audit;

2. fixarea hotararilor luate cu ocazia planificarii auditului intr-un Plan de

Interventii si a procedurilor de audit retinute intr-un Program de Lucru;

3. obtinerea aprobarii pentru hotararile luate cu ocazia planificarii auditului si a

procedurilor de audit retinute, inainte de inceperea misiunii de teren;

4. comunicarea Planului de Interventii echipei de audit;

5. comunicarea schimbarilor survenite pe timpul desfasurarii misiunii de audit si

instruirea membrilor echipe de audit pentru a face fata acetsor schimbari.

Cu ocazia planificarii este necesar sa se contacteze specialistii care vor

interveni in cursul misiunii de audit (informaticieni, specialisti in domeniul

juridic si fiscal etc), sa se precizeze care sunt obiectivele acestora si care este

munca pe care o vor efectua in cadrul misiunii de audit.

Este necesar sa se planifice utilizarea procedurilor de audit care permit

obtinerea elementelor probatorii ale misiunii de audit.

Pregatirea planului de interventii

Strategia de audit este procesul prin care se determina orientarea generala a

auditului. Faza de planificare a auditului are drept scop asigurarea precizarilor

asupra orientarii de audit alese si de a furniza instructiunile pentru a ghida echipa

pe timpul misiunii de audit.

Deciziile luate cu ocazia planificarii auditului sunt instrumentate in Planul

de interventie. Acesta reprezinta in rezumat aspectele tehnice si aspectele

logistice ale misiunii.

Planul de interventii nu repeta punctele mentionate in Memoriul de

strategie, dar poate fi combinat cu acesta. El este intocmit de catre unul din

auditori in conformitate cu strategia de audit si va fi supus aprobarii inaintea



18

inceperii principalelor lucrari de teren. Dupa aprobare, el este comunicat tuturor

membrilor echipei.

Analiza detaliata a continutului planului de interventii, presupune studierea

a doua tipuri principale de aspecte care sunt abordate in campul de planificare:

1) aspectele tehnice se refera in special la orientarea adoptata de echipa de audit

in ceea ce priveste obiectivele critice de audit si control intern; selectarea

procedurilor de audit se va baza pe cunoasterea activitatii clientului, analiza

informatiilor financiare si evaluarea riscului de erori mari. Din acest punct de

vedere, etapele sunt:

a) Realizarea procedurilor de control analitic pentru a facilita planificarea

auditului si pentru a ameliora cunoasterea generala a activitatii

departamentului auditat, daca acestea nu au fost realizate odata cu

elaborarea strategiei de audit

Aceasta etapa este necesara pentru a ne asigura ca informatiile

utilizate in audit sunt pertinente; rezultatele acestor proceduri de control

trebuie discutate cu conducerea departamentului vizat de misiunea de

audit.

Pe baza procedurilor de control analitic trebuie sa se identifice posturile

semnificative ale situatiilor financiare si categoriile de tranzactii

importante, mai ales daca se realizeaza un audit financiar.

b) Cunoasterea controlului intern si alegerea orientarii auditului

Cu ocazia elaborarii strategiei de audit, seful misiunii ia contact cu

principalele caracteristici ale controlului intern specific activitatii ce

urmeaza a fi auditata. Pentru a planifica auditul, este necesar sa se mareasca

cunoasterea despre diferite componente ale controlului intern privind

fiabilitatea situatiilor financiare, indiferent de orientarea de audit retinuta.



19

Cunoasterea sau actualizarea informatiilor despre controlul intern se

realizeaza cu ajutorul procedeelor urmatoare: discutii cu conducerea

departamentului, observarea activitatii si a modului de desfasurare a

operatiunilor, examinarea limitata a operatiunilor si inregistrarilor.

Din punct de vedere tehnic, cunostintele obtinute cu ocazia planificarii

trebuie sa fie suficiente pentru a identifica:

- riscurile de erori majore;

- factorii care influenteaza riscul de erori majore;

- natura, durata si intinderea procedurilor de audit.

Dupa analiza aprofundata a controlului intern, se va proceda la o evaluare

preliminara a riscului de nerealizare corecta a controlului intern pentru fiecare

obiectiv de audit.

2) aspecte logistice sunt examinate in scopul realizarii eficiente a sarcinilor si

procedurilor de audit definite in prealabil. In cadrul planificarii este

recomandabil sa se evalueze resursele interne de care are nevoie auditul, cat

si momentul si locul in care se vor manifesta aceste necesitati. Din acest

punct de vedere trebuie luat in considerare:

- necesarul de personal si celelalte necesitati pentru executarea misiunii;

- auditorii externi care pot sa fie eventual implicati in executarea misiunii;

- utilizarea tehnicilor de revizie asistata de calculator;

- calendarul prevazut pentru lucrarile de audit; acesta depinde de factori ca:

� natura, calendarul si talia procedurilor de audit;

� disponibilitatea personalului din cadrul departamentului de

audit intern si al departamentului auditat;


20

- locul unde se va desfasura auditul; este recomandabil sa se lucreze in

birourile departamentului auditat, intrucat personalul departamentului

auditat este mult mai usor de contactat;

- intocmirea bugetelor in termeni de timp si, eventual, de costuri; in general,

un buget detaliaza controalele ce urmeaza a fi realizate, cunostintele,

competentele si experienta de care este nevoie, precum si timpul si

costurile alocate misiunii; el constituie suportul indispensabil pentru

contabilitatea analitica auditului intern.

Bugetele in termeni de timp si de costuri, ecartul intre buget si realitate si

analiza acestui ecart nu sunt incluse in doarele de lucru, toate acestea fiind

eliminate in momentul in care nu mai sunt utile.

Pe masura desfasurarii misiunii de audit, este bine sa se procedeze la

efectuarea de ajustari ale bugetului, sa se compare timpul real cu timpul prevazut

si sa se estimeze timpul si costurile suplimentare fata de bugetul fixat.

Planificarea aspectelor logistice de audit presupune in general o colaborare

stransa cu departamentul auditat, inclusiv organizarea unor sedinte cu

conducerea si personalul angajat al acestuia, pentru a se conveni asupra unor

probleme importante, cum ar fi: calendarul de audit si locurile ce urmeaza a fi

vizitate, situatiile si informatiile pe care le va furniza personalul departamentului

in cauza etc.

In concluzie, in conformitate cu normele de referinta ale auditului financiar,

orice plan de misiune de audit trebuie sa contina informatii cu referire la:

1) societatea bancara – prezentare generala: denumire, coordonate, structura

organizatorica, locurile unde isi desfasoara activitatea, surt istoric,

obiectul de activitate, conducere si persoane de contact;

2) conturi – organizare si politici contabile, conturi previzionale, situatia

evolutiva a conturilor de rezultate si a principalelor posturi din bilanturile

contabile;




21

3) sisteme si domenii semnificative – determinarea pragului de semnificatie,

identificarea functiilor si conturilor semnificative, prezentarea zonelor de

risc, identificarea punctelor forte si a celor slabe ale sistemului, stabilirea

atitudinii conducerii fata de controlul intern;

4) misiunea – natura acesteia (certificarea de conturi anuale, de conturi

consolidate, atestarea unor situatii particulare), principalele condditii

pentru realizarea activitatii de control (documente de solicitat, functii de

evaluat, data inventarului fizic, confirmari de primit, interventii ale

specialistilor);

5) organizarea misiunii – numarul si nivelul membrilor echipei, utilizarea

lucrarilor auditorilor interni sau externi, calendarul de interventii pe teren;

6) bugetul – determinarea orelor necesare pe feluri de lucrari, calculul

costurilor estimate in functie de experienta membrilor echipei, compararea

numarului orelor necesare cu limitele stabilite de normele profesionale si

justificarea diferentelor.

Continutul tip al unui plan de misiune este urmatorul (exemplu):

PLANUL DE MISIUNE

I. Prezentarea societatii bancare


22

- denumirea societatii,

- sediul social,

- capital social si actionari,

- scurt istoric,

- consideratii succinte privind obiectul

de activitate, piata, concurenta.

II. Informatii contabile

- bugete si conturi previzionale,

- particularitatile sistemului contabil,

- principiile contabile: prudenta,

permanenta metodelor utilizate,

continuitatea activitatii, independenta

exercitiului, comparabilitatea conturilor

anuale, intangibilitatea bilantului de

deschidere, noncompensarea posturilor

de activ si pasiv.

III. Definirea misiunii:

- natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate, previziuni;

- alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in unitatea auditata.

IV. Sisteme si domenii semnificative:

- prag de semnificatie,

- functii si conturi semnificative,

- zone de risc identificate,

- controale semnificative pe care ne

putem sprijini.

V. Orientarea programului de lucru:

- aprecierea controlului intern,

- lucrari deosebite,

- cofirmari de obtinut, interne sau

externe,

- inventare fizice,

- asistenta de specialitate necesara:

informatica, fiscala, juridica, tehnica,

- documente necesare pentru

activitatatea desfasurata.

VI. Echipa de specialisti si timpul alocat desfasurarii misiunii.

VII. Planificarea:

- repartizarea lucrarilor,

- datele interventiilor pe etape,

- lista rapoartelor, scrisorile de

confirmare si alte documente ce

urmeza a fi emise, cu data limita pana

la care acestea vor fi prezentate.

1.2.3. Desfasurarea misiunii



23

Acest capitol se ocupa de descrierea modului in care se realizeaza

interventia de audit in plan practic si a modului in care se traduce aceasta in

dosarul de audit.

1. O echipa organizata

Repartizarea sarcinilor este o procedura initiala, determinanta pentru

misiunea de audit si depinde de structura ierarhica a echipeI; seful de misiune

are functia de incadrare si supervizare, asigurand in special analizele privind

punctele critice de audit si redactand raportul de audit. Colaboratorii sai au in

sarcina realizarea testelor si a controalelor.

Subordonarea sefului de misiune direct conducerii bancii este de altfel

garantia de independenta a echipei de audit intern fata de membrii

departamentului auditat.

2. Aprecierea controlului (auditului) intern

Auditul intern este ansamblul coordonat al tuturor masurilor adoptate in

interiorul societatii bancare pentru:

- protejarea activelor;

- promovarea eficacitatii exploatarii;

- asigurarea respectarii dispozitiilor legale;

- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile.

Auditul intern cuprinde:

a. controlul administrativ intern

b. verificarea interna a operatiilor

c. autocontrolul salariatilor

d. controlul contabil intern.

Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat

constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei

dintre datele contabilitatii si realitate.


24

Elementele de baza ale sistemului de audit intern sunt:

� existenta unui plan de organizare (definirea sarcinilor, definirea

limitelor de competenta si a raspunderilor, modul de circulatie a

informatiilor)

� competenta si integritatea personalului

� existenta unei documentatii satisfacatoare la nivelul societatii bnacare

respective (pornind de la producerea informatiilor si pana la arhivarea

acestora).

In scopul evaluarii auditului intern, auditorul orienteaza interventiile sale

asupra a trei intrebari principale:

a. care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiective

realizarea unui audit intern eficient?

b. Sunt aceste proceduri aplicate?

c. In ce masura aceste proceduri satisfac crearea unui bun audit

intern si pot conduce la elaborarea de documente financiar

contabile corecte?

Auditorii nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai

acele elemente pe care vor sa se sprijine, alcatuind un program de verificare

care cuprinde urmatoarele etape:

a) descrierea procedurilor utilizate pentru elaborarea documentelor

justificative, stabilirea circulatiei documentelor si a sistemelor de

contabilizare a acestora (se utilizeaza tehnici descriptive sau diagrama de

circulatie – flow-chart);

b) efectuarea testelor de conformitate, care au ca obiect obtinerea confirmarii

ca descrierea procedurii a fost corect inteleasa si corepunde procedurilor

aplicate in unitatea respectiva; se pot efectua dupa diferite modalitati ca:

observarea directa, confirmare verbala, observarea ulterioara constand din

reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa;


25

c) evaluarea preliminara pentru a evidentia punctele slabe si forte ale

procedurilor sistemului contabil si de control intern;

d) efectuarea de teste de permanenta in scopul verificarii daca punctele forte

sau slabe fac obiectul unei aplicari efective si constante;

e) evaluarea definitiva si documentul de sinteza in care se precizeaza:

- veritabilele puncte forte;

- punctele slabe ca urmare a conceperii defectuase a sistemului de control

intern;

- punctele slabe datorate unor aplicari eronate a procedurilor sistemului.

Atunci cand anomaliile de functionare a sunt numeroase si pot afecta

fiabilitatea inregistrarilor contabile, auditorul va fi obligat sa-si reconsidere

evaluarea preliminara si nu va tine cont de auditul intern pe care l-a crezut util

pentru stabilirea programelor de control a conturilor.

Sondajele asupra functionarii sistemelor sunt organizate urmarindu-se

cele 2 tipuri de controale interne: controale de prevenire si controale de

detectare.

Auditorul semnaleaza conducerii, oral sau in scris, observatiile pe care le

are asupra controlului intern. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca

refuza certificarea sau daca o va face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea

mediului existent.

Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un raport asupra

controlului intern, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii:

- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a

folosi conducerii unitatii;

- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati, pentru a

fi mai usor difuzate;





26

- analiza fiecarei probleme, in mod logic, de o maniera constructiva,

pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca instrument de

ameliorare a procedurilor.

3. Controlul conturilor

In functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente,

auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata

obtine elementele probante, necesare fundamentarii opiniei sale.

Aceasta etapa a misiunii are drept obiectiv reunirea elementelor probante

suficiente pentru a exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce

presupune respectarea reglementarilor legale, si anume:

- regulile de prezentare si evaluare stipulate de normele in vigoare;

- regulile de prudenta;

- regulile referitoare la inventarieri;

- regulile de tinere a registrelor contabile si a contabilitatii;

- existenta activelor si a documentelor care atesta proprietatea societatii

bancare asupra acestora.

Programul de control al conturilor poate fi:

- restrans, cand controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare ca

inregistrarile contabile ale operatiunilor sunt fiabile;

- extins, cand nu se poate sprijini pe concluziile controlului intern.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care

contine rubricile urmatoare:

1. lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile conturilor anuale;

2. intinderea esantionului, tinand seama de pragul de semnificatie si

eventualele erori ce pot fi descoperite;

3. indicarea datei la care a fost efectuat controlul, pentru stabilirea

cronologica a auditului;

4. referinta pentru foaia de lucru;




27

5. problemele intalnite.

Pe tot parcursul misiunii sale, auditorul urmareste obtinerea elementelor

probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra conturilor anuale,

utilizand procedee si tehnici care privesc:

� controlul asupra pieselor justificative;

� observare fizica;

� examenul analitic.

Pentru obtinerea elementelor probante, tehnicile de control folosite sunt:

� inspectia fizica si observatia;

� confirmarea directa de la terti;

� examenul documentelor primite de catre societatea bancara si care

servesc ca documente justificative sau la controlul operatiunilor

respective;

� examenul documentelor emise de catre societatea bancara;

� controlul aritmetic;

� analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;

� examen analitic, care consta in:

- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din conturile anuale

si datele anterioare si previzionale ale societatii bancare;

- analiza abaterilor si tendintelor;

- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile

efectuate;

- sinteza informatiilor verbale obtinute de la personalul de executie sau

de conducere al societatii bancare.

Tinand cont de numarul mare de operatiuni care se efectueaza de catre o

societate bancara, auditorul nu poate verifica integral rulajele sau soldurile unui

cont; el va cauta elementele probante prin analiza unui esantion adecvat,

utilizand tehnica sondajului.



28

Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit

numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a

elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la

intreaga masa sau multime.

Auditorul poate folosi:

• sondajul statistic;

• sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala, care

insa nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra

intregii populatii.

Eficacitatea unui sondaj este determinata de definirea precisa a

obiectivelor sale. Auditorul trebuie sa explice in acest sens:

• ce urmareste sa probeze: in aceasta etapa auditorul trebuie sa

defineasca ceea ce va considera eroare sau anomalie (sa demonstreze

ca punctajul dintre avizele de expeditie si facturi poate evidentia toate

expedierile in curs de facturare);

• ca rata erorilor existente in multime nu depaseste rata maxima

acceptabila de anomalii de functionare, adica pragul peste care

auditorul va considera ca, controlul intern nu functioneaza de o

maniera satisfacatoare.

Alegerea masei trebuie bine identificata: numar de elemente sau valoare

cumulata in functie de natura sondajului efectuat; identificarea criteriilor care

vor permite sa se decida in timpul efectuarii sondajului daca elementul este

corect sau nu; cifrarea ratei de anomalii si de erori maxim acceptabile.

4. Documentarea lucrarilor de audit

4.a. Dosarul exercitiului



29

Cuprinde totalitatea elementelor unei misiuni a caror utilitate nu depaseste

exercitiul controlat si permite asamblarea tuturor lucrarilor de la organizarea

misiunii si pana la redactarea raportului.

Dosarul exercitiului este utilizat pentru:

• mai buna organizare si controlul misiunii;

• documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca

programul s-a desfasurat fara omisiuni;

• inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la

colaboratori;

• justificarea opiniei emise si redactarea raportului.

Dosarul exercitiului cuprinde:

• planificarea misunii:

• note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de catre altii;

• datele si durata vizitelor, locurile de interventie;

• compunerea echipei;

• data pentru emiterea raportului;

• bugetul de timp si realizarea lui.

• supervizarea lucrarilor:

• note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele

ridicate;

• aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea,

programul lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziile lucrarilor si

continutul raportului de audit.

• aprecierea controlului intern:

• evaluarea punctelor tari, punctelor slabe si zonelor de risc;

• foi de lucru privind bazele de stabilire ale sondajelor asupra

functionarii sistemelor si detalii asupra sondajelor efectuate;

• comentarii asupra anomaliilor descoperite.


30

• obtinerea de elemente probante:

• program de lucru;

• foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate,

eventualele comentarii si concluzii;

• documente sau copii de documente de la unitate sau de la terti

justificand cifrele examinate;

• detalii asupra detaliilor efectuate asupra conturilor anuale comparatii si

explicatii ale diferitelor variatii precum si concluziile;

• sinteza generala arezultatelor pe diferitele etape ale misiunii si tratarea

distincta a punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de

certificare;

• foi de lucru cu privire la faptele delictuale.

4.b. Dosarul permanent

Dosarul permanent permite evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si

transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a

intreprinderii.

Elementele unui dosar permanent sunt:

• fisa de caracterizare a unitatii auditate;

• scurt istoric al unitatii auditate;

• organigrama unitatii auditate;

• persoanele care angajaza unitatea auditata;

• conturile anuale ale ultimelor exercitii;

• note asupra statutului;

• procese verbale ale Consiliului de Administratie si Adunarii Generale a

Actionarilor;

• structura grupului;

• contracte, asigurari.


31

Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:

• tinut la zi:

• sa contina informatii actualizate cele perimate fiind eliminate ;

• sa nu contina documente voluminoase ale unitatii.

Cand se lucreaza asupra unor posturi din conturile anuale sau in alte

domenii auditorul poate:

• cerceta daca informatiile privind subiectul se gasesc in dosarul

permanent;

• verifica daca se prevedea aducerea la zi a dosarului permanent.

In concluzie, un dosar permanent trebuie sa cuprinda toate informatiile

permanente asupra operatiunii sau structurii controlate, si in special:

- organigrama departamentului;

- statisticile tranzactiilor;

- descrierea procedurilor;

- o analiza a punctelor importante din cotrolul intern;

- diverse informatii sau documente cu caracter permanent;

- rapoartele anterioare.

Dosarul de lucru pentru o misiune prin sondaj trebuie sa curpinda in mod

clar toate fisele de lucru elaborate, care contin operatiunile selectionate pentru

control, anomaliile gasite si, evident, concluziile. Acest dosar trebuie aprobat in

mod obligatoriu de catre seful misiunii.

Toate dosarele intocmite sunt pastrate si puse la dispozitia controlorilor

externi, care vor putea aprecia astfel magnitudinea si calitatea controalelor

efectuate.


32

5. Programe de lucru detaliate, care sunt definite inaintea declansarii

misiunii si dupa ce s-a definit strategia de audit. Ele contin obiectivele si

controalele de efectuat pentru sectiunile cuprinse in dosarul de lucru.

6. Rapoarte de calitate

Raportul de audit este suportul si scopul oricarei interventii de acest gen.

El este documentul pe baza caruia se fac aprecieri asupra:

- oamenilor (atat personalul departamentului controlat, cat si auditorii);

- eficientei structurii controlate;

- procedurilor si sistemului de control intern.

Principalele conditii de forma pe care trebuie sa le indeplineasca un

astfel de raport sunt:

- sa fie ingrijit si accesibil, deoarece acesta este destinat difuzarii;

- sa nu se foloseasca un limbaj prea tehnic;

- sa fie concis si bine organizat, dat fiind faptul ca el se adreseaza unor

persoane care nu au intotdeauna timpul necesar pentru a citi si analiza un

raport lung.

Raportul nu trebuie sa fie o sanctiune, ci, dimpotriva, trebuie sa propuna

baza de reflectie pentru ameliorarea in viitor a gestiunii riscurilor

departamentului auditat.

1.3 Auditul extern

In conformitate cu prevederile OUG nr. 75/1999, republicată, « Auditul

financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către

auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate

cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit ».

Această definiţie include, aşa cum se vede, atât activitatea de audit intern cât şi

cea de audit extern în zona auditului financiar, presupunând că ambele versiuni


33

de audit pot avea ca obiect situaţiile financiare. Ceea ce separă auditul extern

de auditul intern este însă în primul rând categoriile de beneficiari ai

rapoartelor de audit.

Astfel, în vreme ce rapoartele de audit intern au ca beneficiari

(ordonatori) în primul rând reprezentanţii proprietarilor societăţii şi

managementul acesteia, rapoartele de audit extern sunt destinate în mode

evident în primul rand terţilor, satisfacând interesul acestora legat de

cunoaşterea cât mai exactă a realităţii situaţiilor financiare ale societăţii,

certificată de către persoane independente.

În categoria persoanelor interesate de rezultatele auditului extern sunt

incluse:

o Investitorii care urmăresc valoarea propriei lor investitii în societate

şi calitatea acesteia exprimată în valoarea dividendelor ;

o Angajaţii societăţii, ce sunt interesaţi de stabilitatea financiară a

societăţii ;

o Statul, interesat de realitatea şi exactitatea taxelor şi impozitelor

plătite de societate

o Partenerii de afaceri ai societăţii, respectiv creditorii, inclusiv

furnizorii societăţii, ce sunt interesaţi de lichiditatea şi solvabilitatea

societăţii şi clienţii, interesaţi de calitatea pe termen lung a relaţiei cu

societatea.

Ţinand cont de pretenţiile justificate ale terţilor interesaţi de calitatea

auditului extern, este de la sine înţeles faptul că, pe de o parte, calificarea

auditorului extern trebuie dovedită – această activitate fiind obligatoriu a se

realiza de către persoane specializate – iar pe de altă parte trebuie dovedită şi

independenţa auditorului faţă de societate, astfel încât cititorul rapoartelor de



34

audit să aibă certitudinea obiectivităţii informaţiilor prezentate de acesta. Din

acest motiv, băncile îşi aleg auditorii situaţiilor financiare dintre numele

recunoscute sub aspectul calificării şi independenţei, iar relaţiile lor de afaceri

ce depaşesc de regulă graniţele unei ţări, impun acestora alegerea unui auditor

financiar recunoscut pe plan internaţional, al cărui nume rezonează şi în ţările

de origine ale partenerilor bancari. Reglementările bancare româneşti chiar

impun ca situaţiile financiare publicate de băncile din România să fie auditate

de auditori cu experienţă şi independenţă recunoscute. Spre exemplu,

condiţiile de autorizare pentru funcţionarea unei bănci în România (art. 17 din

Legea bancară nr. 58/1998 republicată), prevăd nominalizarea auditorului

financiar, experienţa şi indenendenţa acestuia fiind o condiţie a autorizării (cf.

art. 20 din Legea menţionată). Schimbarea auditorului este de asemenea,

obligatoriu a fi notificată îi acceptată de către instituţia de autorizare. De

asemenea, partenerii băncilor ţin cont, în evaluarea riscurilor legate de relaţia

cu o anumită bancă, şi implicit a nivelurilor limitelor de angajare financiară cu

aceasta, de calitatea şi renumele auditorului financiar.

Rapoartele de audit extern devin astfel documente financiare oficiale ale

instituţiilor bancare, o carte de vizită a acestora, certificată şi, într-o anume

măsură, garantată de auditorul financiar. Apare astfel o structură simbiotică a

intereselor celor două instituţii, ce se reprezintă reciproc din punct de vedere al

imaginii pe piaţă.

Pe de altă parte, auditul extern se orientează în special asupra studierii

situaţiilor financiare ale societăţii. Aceasta presupune în primul rând analiza

politicilor contabile ale societăţii, congruenţa acestora cu standardele şi

normativele contabile, precum şi analiza modalitaţilor în care societatea aplică

aceste politici contabile în demersul contabil regăsit în situaţiile financiare.

Produsul contabilităţii îl reprezintă informaţia contabilă, iar obiectivul său

este obţinerea unei imagini fidele a situaţiilor financiare anuale care cuprind


35

bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie şi

notele la conturile anuale .

Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii care prezintă fidel

rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii, reflectă realitatea economică a

tranzacţiilor realizate, sunt imparţiale, prudente, relevante şi credibile. Pentru

realizarea calităţii informaţiilor prezentate în situaţiile financiare se aplică

prevederile Standardelor de Contabilitate Naţionale relevante şi/sau

Standardele de Contabilitate Internaţionale pentru a oferi o imagine fidelă a

patrimoniului, a profitului (pierderii) şi a fluxurilor de trezorerie. De precizat

că în ultimii ani autorităţile de reglementare în domeniul contabilităţii

(Ministerul Finanţelor Publice şi organismul profesional contabil – Corpul

Exterţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România, respectiv Banca

Naţională a României pentru instituţiile de credit) fac eforturi considerabile

pentru armonizarea standardelor contabile naţionale cu standardele

internaţionale de contabilitate şi cu standardele europene contabile, înca uşor

diferite de standardele internaţionale.

Diversitatea activităţilor economico-financiare, dezvoltarea pieţelor de

capital, a instituţiilor bancare, etc. au condus la creşterea complexităţii

lucrărilor contabile ce pot atrage erori în prelucrarea datelor, interpretarea şi

evaluarea lor cu consecinţe negative asupra deciziilor utilizatorilor de

informaţii contabile.

Mai mult, producătorii de informaţii contabile nu pot fi obiectivi faţă de

operaţiunile efectuate şi, implicit, faţă de rezultatele concretizate în conturile

anuale, ceea ce ridică semne principiale de incertitudine cu privire la calitatea

şi obiectivitatea demersului contabil.

Incertitudinile asupra realităţii informaţiei contabile cuprinse în situaţiile

financiare anuale poate fi date şi de calităţile moral-profesionale ale

producătorilor de informaţii .



36

La rândul lor, utilizatorii informaţiei contabile investitorii, salariaţii, credi-

torii, furnizorii, clienţii, guvernele şi administraţiile, publicul, în funcţie de

specificul mediilor economice, culturale, politice şi juridice diverse, au interese

diferite asupra nevoii de informare.

Conflictul de interese între utilizatorii şi producătorii de informaţie

contabilă trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale în domeniu,

reprezentată de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil,

contabil autorizat cu studii economice superioare, societăţi de expertiză,

cenzori etc., înscrişi ca membri în Camera Auditorilor Financiari.

Scopul activităţii auditorilor este acela de a restabili o încredere

rezonabilă între producători şi utilizatori ai informaţiei contabile. Astfel,

auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari

ai informaţiei contabile, atunci când aceştia iau decizii economice.

Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 1 arată că „informaţia finan-

ciară are ca obiectiv furnizarea unei informaţii utile în luarea deciziilor

economice şi financiare“.

Obiectivul de utilitate al informaţiei este preluat în toate cadrele

conceptuale de contabilitate. Deci între producători şi beneficiari ai informaţiei

contabile se interpune auditorul, în calitatea sa de expert contabil. Expertul

contabil este un profesionist de înaltă clasă cu o pregătire teoretică superioară,

cu calităţi morale şi etică profesională, o experienţă practică îndelungată,

recunoscut în domeniul respectiv ca persoană de mare competenţă şi autoritate.

Auditul a fost definit în literatura de specialitate străină şi naţională ca

examinarea profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în

vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situaţiilor

financiare anuale

Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii utile pentru adoptarea

deciziilor economice, pentru a hotărî utilizarea profitului, oportunitatea de



37

cumpărare sau vânzare a unei investiţii de capital, pentr a evalua deficienţele în

răspunderea managerială, capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte

beneficii angajaţilor săi, pentru a evalua garanţiile pentru credite acordate

întreprinderii, a determina politicile de impozitare, pentru calculul profitului şi

distribuirea dividendelor ori a elabora date statistice despre venitul naţional.

Situaţiile financiare sunt întocmite conform unui model contabil bazat pe

costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului

financiar. În acest sens, s-a elaborat „Cadrul general de întocmire şi prezentare

a situaţiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate

Internaţionale. Acest cadru poate fi aplicat oricărui model contabil, precum şi

concepte privind capitalul şi menţinerea lui, opţiunea pentru tratamente

contabile alternative permise de IAS.

Auditorii trebuie să aibă în vedere, potrivit „Cadrului general“,

îndeplinirea obiectivului situaţiilor financiare, caracteristicile calitative care

determină eficienţa informaţiei contabile din situaţiile financiare, modul de

evaluare a elementelor pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare ca

fiind principala sursă de informaţii a utilizatorilor.

Astfel, auditul financiar contabil este orientat spre:

1. verificarea respectării cadrului conceptual al contabilităţii (postulate,

principii, norme şi reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne

stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar).

Procedura reprezintă o înlănţuire logică de operaţiuni, cu scopul de a atinge un

anumit obiectiv.

2. verificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a situaţiilor financiare,

imaginea lor fidelă, clară şi completă pe întreg exerciţiul financiar. Legea

Contabilităţii nr. 82/1991 va fi aplicată împreună cu Cadrul general de

armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire şi




38

prezentare a situaţiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de

Contabilitate Internaţionale şi Naţionale.

Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere şi prelucrare a

datelor sunt bine stabilite şi dacă se aplică în permanenţă. Câmpul de aplicaţii

nelimitat al contabilităţii impune aplicarea unei deontologii profesionale care

implică prudenţa, regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare. Aceasta

presupune o imagine fidelă a patrimoniului, a contului de profit şi pierdere şi a

fluxurilor de trezorerie. Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea

principiilor arătate mai sus.

Regularitatea contabilităţii presupune respectarea regulilor procedurilor

contabile şi a principiilor general acceptate prevăzute de Legea Contabilităţii

nr. 82/1991 şi de Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor

financiare elaborat de IASC, precum şi de Standardele de Contabilitate

Internaţionale şi Naţionale. Principiile contabile sunt enunţate şi de Standardele

Naţionale de Contabilitate.

1. Principiul prudenţei trebuie să răspundă, potrivit Directivei a IV-a, la

două imperative:

• Numai beneficiile realizate la data închiderii bilanţului pot fi înscrise

în acest cont;

• Trebuie să se ţină seama de toate riscurile previzibile şi de pierderile

eventuale care au apărut în cursul exerciţiului sau al unui exerciţiu

anterior, chiar dacă aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decât

între data de închidere a exerciţiului şi data de întocmire a bilanţului.

Trebuie să se ţină cont de deprecieri, indiferent dacă exerciţiul se

încheie cu pierderi sau cu beneficii.

Principiul trebuie aplicat cu bună-credinţă; el nu admite supraevaluarea

elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de


39

pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile

generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior.

În elaborarea situaţiilor financiare pot apărea incertitudini care inevitabil

sunt recunoscute prin prezentarea naturii şi a valorii lor. De exemplu, încasarea

creanţelor incerte şi litigioase, durata de viaţă probabilă a echipamentelor

tehnologice.

Doar câteva exemple unde prudenţa înseamnă a lua în calcul un grad de

precauţie în efectuarea raţionamentelor necesare pentru a realiza estimări în

condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraeva-

luate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.

În acelaşi timp, prudenţa nu permite constituirea de rezerve sau provizi-

oane fără obiect sau supradimensionate, subevaluarea conştientă a activelor sau

veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor.

2. Principiul permanenţei metodelor are ca obiect continuitatea aplicării

regulilor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elemen-

telor patrimoniale şi a rezultatelor, astfel încât să se asigure comparabilitatea în

timp a informaţiilor contabile.

3. Principiul continuităţii activităţii care presupune că entitatea

patrimonială îşi va continua în mod normal funcţionarea într-un viitor

previzibil fără a intra în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a

activităţii. Astfel, situaţiile financiare trebuie să fie întocmite pe o bază diferită

de evaluare.

4. Principiul independenţei exerciţiului se referă la delimitarea în timp a

cheltuielilor şi veniturilor aferente activităţii agentului economic pe măsura

angajării acestora şi a trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă.

Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci

când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este

încasat sau plătit şi este înregistrat în evidenţele contabile şi raportat în



40

situaţiile financiare ale perioadelor aferente. Situaţiile financiare care respectă

acest principiu oferă informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile

trecute, care au implicat plăţi şi încasări, dar şi despre obligaţiile de plată din

viitor şi despre resursele privind încasările viitoare.

5. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu.

Bilanţul de deschidere trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a

exerciţiului anterior. Orice eroare constatată în exerciţiul curent aferentă

exerciţiului încheiat se operează fără să se modifice bilanţul din exerciţiul

anterior.

6. Principiul necompensării. Elementele de activ şi de pasiv se

evaluează şi se înregistrează în contabilitate separat, fără să fie permisă

compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi

între veniturile şi cheltuielile înregistrate în contul de rezultate.

7. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv În

vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va

determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element

individual de activ sau de pasiv.

8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului Potrivit

acestui principiu, toate informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să

reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma

lor juridică.

9. Principiul pragului de semnificaţie. Pragul de semnificaţie arată

valoarea semnificativă a oricărui element şi trebuie prezentat separat în cadrul

situaţiilor financiare. Toate elementele care au valori nesemnificative şi sunt de

aceeaşi natură sau au funcţii similare sunt consemnate, fără să fie necesară

prezentarea lor separată.

În situaţia în care se fac abateri de la aceste principii în cazuri

excepţionale, ele vor fi prezentate în notele la conturile anuale. Notele vor fi


41

însoţite de motivaţiile acestor abateri, precum şi de prezentarea unei evaluări a

efectelor lor asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a contului de

profit şi pierdere.

Sinceritatea urmăreşte aplicarea cu bună-credinţă a principiilor şi regulilor

contabilităţii. Persoana desemnată cu întocmirea situaţiilor financiare este

obligată să analizeze operaţiunile înregistrate în documentele primare înainte

de a fi înregistrate în contabilitate din punct de vedere legal şi al eficienţei lor.

Pentru auditor, sistemul informaţional reprezintă principala sursă de informare,

dar şi unul dintre obiectivele sale.

Importanţa auditului financiar contabil constă în sporirea credibilităţii

informaţiei din situaţiile financiare, pentru viitoarele decizii ale utilizatorilor de

informaţii. Faptul că verificarea bilanţului contabil se face de un auditor

independent, un bun profesionist, cu calităţi morale deosebite concură la

realizarea uneia dintre calităţile informaţiei contabile, şi anume credibilitatea

ei.

Pentru o firmă, implicit pentru o societate bancară, auditul reprezintă şi o

vedere critică de ansamblu pentru evaluarea unei situaţii financiar-contabile

determinate. Evaluarea critică a situaţiilor financiare se face de un profesionist

independent, care trebuie să-şi îndeplinească misiunea fără a ţine seama de

posibile conflicte de interese existente între utilizatorii externi de informaţie şi

unitatea auditată.

Utilizatorii de informaţie contabilă folosesc situaţiile financiare pentru

deciziile lor viitoare. Adesea, ei au interese diferite faţă de alţii, astfel:

1. Investitorii prezenţi şi potenţiali sunt interesaţi de riscul inerent al

tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. Ei au nevoie de

informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să

vândă acţiunile. Acţionarilor nu le este indiferentă informaţia care le

permite să evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti dividende. Ei doresc




42

o transparenţă totală cu privire la situaţia patrimoniului, mărimea profitului

şi modul de repartizare a acestuia. Pe de altă parte, obţinerea de dividende

cât mai mari va reduce sursele de finanţare necesare dezvoltării.

2. Salariaţii. Personalul angajat şi sindicatele care reprezintă salariaţii sunt

interesaţi de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii

lor. Ei au în vedere informaţii care le permit să evalueze capacitatea

întreprinderii de a oferi remuneraţii, pensii, oportunităţi profesionale,

specializări etc.

3. Creditorii financiari sunt preocupaţi de informaţii care le permit să evalueze

dacă întreprinderea are posibilitatea să ramburseze împrumuturile primite şi

dobânzile aferente la scadenţă.

4. Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţii care le

permit să determine dacă sumele pe care le au de primit vor fi plătite la

scadenţă. Creditorii comerciali sunt interesaţi pe o perioadă mai scurtă dacă

nu sunt dependenţi de continuarea activităţii întreprinderii ca principal

client al firmei, interesaţi dacă îşi pot încasa sumele avansate.

5. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii, mai ales

când au tranzacţii economico-financiare pe termen lung şi sunt dependenţi

de acea societate.

6. Guvernul şi administraţiile fiscale sunt interesate de alocarea resurselor şi

de activitatea societăţii precum şi de valoarea profitului impozabil. Aceste

informaţii vizează dezvoltarea sau inhibarea unor sectoare de activitate

pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calcule

macroeconomice în vederea determinării venitului naţional, a Produsului

Intern Brut şi a altor indicatori statistici.

7. Publicul este interesat de întreprinderi în ceea ce priveşte numărul de

angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta


43

publicul prin informaţii despre evoluţia în prezent şi în viitor a sferei

activităţii întreprinderii, a potenţialul ei financiar.

8. Managerii Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta situaţiile

financiare ale întreprinderii revine conducerii. Dacă nu sunt acţionari

principali, ei urmăresc prin situaţiile financiare să arate un rezultat financiar

confortabil, astfel ca activitatea lor să fie apreciată pozitiv, dar în acelaşi

timp, pentru a nu fi distribuite dividende mari, cu scopul de a păstra sursele

de autofinanţare.

Obiectivul situaţiilor financiare este aşadar acela de a furniza informaţii

despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare care

satisfac necesităţile economice ale majorităţii utilizatorilor. Ele reprezintă

rezultatele administrării întreprinderii de către conducător, inclusiv modul de

gestionare a patrimoniului şi a resurselor încredinţate. Există utilizatori care

doresc să evalueze modul de administrare sau responsabilitatea conducerii

pentru a lua decizii economice.

Situaţiile financiare nu oferă însă toate informaţiile de care utilizatorii au

nevoie pentru luarea deciziilor economice, deoarece, în mare măsură, acestea

arată efectele financiare ale unor evenimente trecute şi nu oferă, de regulă,

informaţii nefinanciare.

Credibilitatea în imaginea fidelă furnizată de contabilitate este dată de

respectarea cadrului conceptual contabil, de aplicarea corectă a calităţii proce-

durilor utilizate, de principiile referitoare la regularitate şi sinceritate, de

calităţile moral-profesionale ale producătorilor de informaţii contabile.

Auditul este chemat să exprime o opinie independentă asupra situaţiilor

financiare, menită să apere în mod egal pe toţi utilizatorii de informaţie

contabilă. Pe baza opiniei lor, utilizatorii iau decizii care necesită evaluarea

capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru a plăti angajaţii,


44

furnizorii, dobânzile, de a rambursa creditele şi de a plăti dividendele. Pentru a

evalua capacitatea de a genera numerar, informaţiile trebuie sintetizate asupra

poziţiei financiare, performanţei şi modificările ce sunt posibile să apară cu

privire la solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii.

Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile

viitoare de creditare, modul în care beneficiile şi fluxurile viitoare de trezorerie

vor fi repartizate între cei care au interes faţă de întreprindere.

Lichiditatea şi solvabilitatea sunt utile pentru a previziona capacitatea

întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare scadente, de a formula

raţiona-mente despre eficienţa cu care firma poate utiliza noi resurse.

Informaţiile suplimentare sunt cuprinse în Notele la situaţiile financiare.

Utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare este dată de carac-

teristicile calitative: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi

comparabilitatea informaţiilor.

Inteligibilitatea situaţiilor financiare semnifică faptul că acestea trebuie

uşor înţelese de utilizatori, care dispun de cunoştinţe suficiente privind

activitatea întreprinderii, noţiuni de contabilitate. Chiar dacă informaţiile

complexe incluse în situaţiile financiare prin relevanţa lor concură în luarea

deciziilor economice şi sunt dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori, ele nu

trebuie omise.

Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile utilizatorilor

care concură la evaluarea evenimentelor trecute, prezente sau viitoare,

corectând sau confirmând evaluările lor anterioare. Convergenţa rolului de

previziune cu cel de confirmare a informaţiilor este evident. Astfel, informa-

ţiile despre structura activelor şi pasivelor au valoare pentru utilizatori atunci

când previzionează capacitatea întreprinderii de a profita de oportunităţi şi de a

elimina riscurile potenţiale. Aceleaşi informaţii au rolul de a confirma

previziunile anterioare şi rezultatele activităţilor planificate.


45

Informaţiile cu privire la poziţia financiară şi performanţele precedente

sunt frecvent utilizate pentru deciziile viitoare: plata dividendelor şi a salariilor,

evoluţia preţurilor privind garanţiile, capacitatea întreprinderii de a-şi onora

obligaţiile scadente.

De asemenea, veniturile şi cheltuielile cu caracter accidental, excesive sau

anormale trebuie evidenţiate distinct în Note.

Natura informaţiei şi pragul de semnificaţie influenţează relevanţa

informaţiei. Există situaţii când natura informaţiei este suficientă pentru a

determina relevanţa sa. Spre exemplu, dezvoltarea unei secţii de producţie

poate evalua riscurile şi oportunităţile întreprinderii cu privire la concurenţa

furnizorilor în achiziţia necesarului de materii prime, piaţa potenţială a

clienţilor interesaţi să cumpere produsele fabricate, preţurile pieţei şi

concurenţa cu privire la desfacerea stocurilor de produse.

În alte situaţii, natura şi pragul de semnificaţie ale informaţiei sunt

necesare. Spre exemplu, o pondere mare a conturilor curente cu solduri reduce

trebuie avută în vedere pentru a previziona evoluţia şi stabilitatea acestora fără

a fi nevoie de o prezentare detaliată. Informaţiile sunt semnificative dacă

omisiunea sau informaţia eronată ar putea influenţa deciziile economice ale

utilizatorilor care le iau pe baza situaţiilor financiare.

Pragul de semnificaţie este dependent de mărimea elementului sau a erorii

analizate prin prisma omisiunii sau a unei părţi a situaţiilor financiare greşite.

Pragul de semnificaţie reprezintă o limită peste care valoarea erorii prezentate

în situaţiile financiare poate influenţa negativ decizia utilizatorilor.

Informaţia prezentată în situaţiile financiare are calitatea de a fi credibilă

atunci când nu conţine erori semnificative, iar utilizatorii au încredere că

reprezintă corect ceea ce se aşteaptă în mod rezonabil să reprezinte.

Dacă informaţia este relevantă dar nu este credibilă, recunoaşterea ei

poate conduce la decizii eronate. De exemplu, dacă un client creditat are un



46

litigiu pentru neplata la termen a ratelor scadente şi ar fi foarte aproape ca acest

litigiu să se termine în avantajul clientului, nu ar fi cea mai bună soluţie pentru

bancă să înregistreze în bilanţ un provizion la întreaga valoare. Cel mai bine ar

fi ca valoarea debitului solicitat şi a conflictului existent să fie prezentată într-o

notă a situaţiilor financiare.

Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să aibă în vedere reprezentarea

fidelă a tranzacţiilor şi evenimentelor care se concretizează în active, obligaţii

(datorii), capitalul propriu ca sursa proprie de finanţare, ce trebuie să îndepli-

nească criteriile de recunoaştere.

Informaţiile financiare sunt supuse unui anumit risc de lipsă de

credibilitate. Dificultăţile existente pentru identificarea tranzacţiilor, alte

elemente patrimoniale ce urmează să fie evaluate, conceperea şi aplicarea

tehnicilor de evaluare şi prezentare pot atrage riscul ca informaţia să nu fie

credibilă.

Pentru a minimaliza riscul cu privire la credibilitatea informaţiei, se are în

vedere ca tranzacţiile şi evenimentele prezentate de informaţia contabilă să fie

în concordanţă cu realitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică.

Prevalenţa economicului asupra juridicului influenţează informaţia pentru a

atinge credibilitatea sa. În acelaşi timp, informaţia cuprinsă în situaţiile

financiare trebuie să fie neutră, lipsită de influenţe.

Selectarea şi prezentarea informaţiei, pentru a satisface un obiectiv

dinainte stabilit, afectează neutralitatea sa.

Credibilitatea informaţiei nu poate fi realizată dacă există influenţe din

interiorul întreprinderii sau din afară.

De asemenea, persoana însărcinată cu elaborarea situaţiilor financiare

trebuie să includă un grad de precauţie pentru evaluarea activelor şi veniturilor

în condiţii de incertitudine. Prudenţa nu permite subevaluarea datoriilor şi a

cheltuielilor şi supraevaluarea activelor şi a veniturilor. În acelaşi timp,


47

prudenţa nu permite constituirea de provizioane fără obiect sau subevaluarea

voită a activelor sau a veniturilor. În astfel de cazuri, situaţiile financiare nu

mai sunt neutre şi nu mai pot fi credibile dacă prudenţa nu este aplicată corect.

Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să fie transparente, complete în

limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie în strânsă corelaţie cu costul

obţinerii acelei informaţii.

O omisiune sau eroare a cărei semnificaţie este importantă conduce la o

informaţie falsă, lipsită de credibilitate.

Nevoia de comparabilitate nu este rutină, pentru a deveni un impediment

în introducerea de standarde de contabilitate care să ofere o mai bună imagine

fidelă a situaţiilor financiare. Evidenţierea în contabilitate în mod unitar a unei

tranzacţii economico-financiare sau eveniment este dăunătoare dacă metoda

respectivă nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate.

Politica contabilă trebuie schimbată dacă există alte alternative mai relevante şi

credibile.

Utilizatorii trebuie să fie capabili să identifice diferenţele între politicile

contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente utilizate atât de aceeaşi

întreprindere de la o perioadă la alta, cât şi de diferite unităţi. Prezentarea

politicilor contabile utilizate de întreprindere concură la realizarea

comparabilităţii.

Compararea situaţiilor financiare în timp de către utilizatori conduce la

identificarea tendinţelor în poziţia financiară şi performanţele întreprinderii.

Structurile bilanţului, legate direct de evaluarea poziţiei financiare, sunt

activele, datoriile şi capitalul propriu. Structura contului de profit şi pierdere,

legată în mod direct de evaluarea performanţei, o constituie veniturile şi

cheltuielile.

O informaţie relevantă şi credibilă are şi limite. Este vorba de opor-

tunitatea raportărilor financiare, raportul cost – beneficiu şi echilibrul între



48

caracteristicile calitative ale informaţiei contabile. Standardele Internaţionale

de Contabilitate precizează că întârzierea exagerată în raportarea informaţiei

datorită exesului de analiză conduce la pierderea relevanţei informaţiei. Condu-

cerea este nevoită în astfel de situaţii să selecteze între valoarea relativă a

raportării la un moment dat şi furnizarea de informaţii credibile.

Pentru a realiza un echilibru între relevanţă şi credibilitate, elementul

fundamental este satisfacerea adecvată a necesităţilor utilizatorilor în procesul

de luare a deciziilor economice. Într-o raportare financiară se poate realiza

relevanţa, dar aceasta să nu fie credibilă. Astfel, o informaţie oportună conduce

la raportarea tuturor aspectelor unei tranzacţii sau a unor evenimente, fără ca

acestea să fie cunoscute afectându-se astfel credibilitatea.

Pe de altă parte, dacă raportarea este permanent întârziată până când sunt

cunoscute toate detaliile legate de acea tranzacţie, informaţia este credibilă, dar

nu mai prezintă relevanţa aşteptată. Ea este de utilitate redusă pentru utilizatori

care între timp au trebuit să ia deja decizii.

Raportul cost – beneficiu al informaţiei este mai degrabă o limitare sau o

constrângere decât o caracteristică calitativă. De regulă, beneficiile rezultate

din informaţii trebuie să depăşească costul furnizării acestora. Evaluarea

profiturilor şi a costurilor reprezintă un raţionament profesional. Costurile nu

sunt suportate în totalitate de utilizatorii care au beneficii de pe urma

informaţiilor.

De regulă, informaţia este pregătită pentru un utilizator, iar alţii pot obţine

beneficii şi se pot bucura, spre exemplu, de furnizarea informaţiilor

suplimentare. În practica economică relaţia cost-beneficiu este greu de aplicat

cazurilor particulare.

Echilibrul între caracteristice calitative este necesar pentru a satisface

obiectivul situaţiilor financiare.

Formatted: Spanish (Spain-ModernSort)


49

Situaţiile financiare sunt adesea analizate şi validate ca prezentând o

imagine fidelă a poziţiei financiare (activele, datoriile şi capitalul propriu),

performanţa (profitul ca bază de referinţă pentru alţi indicatori: rentabilitatea

investiţiei sau rezultatul pe o acţiune) şi modificările poziţiei financiare a unei

societăţi.

În elaborarea situaţiilor financiare, majoritatea societăţilor adoptă

conceptul financiar al capitalului (banii investiţi sau puterea de cumpărare

investită). Selectarea celui mai bun concept privind capitalul trebuie să aibă la

bază necesităţile utilizatorilor de informaţii prezentate în situaţii financiare.

Dacă utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit sau

a puterii de cumpărare a capitalului investit, societatea va adopta conceptul

financiar al capitalului. Dacă utilizatorii sunt preocupaţi de capacitatea de

exploatare a societăţiii, va trebui utilizat conceptul fizic al capitalului. În

funcţie de conceptul ales, se tinde către realizarea obiectivului urmărit în

determinarea profitului.

Menţinerea capitalului financiar are loc atunci când profitul se obţine în

condiţiile în care valoarea financiară sau monetară a activelor nete la sfârşitul

exerciţiului financiar este mai mare decât valoarea financiară sau monetară a

activelor nete de la începutul perioadei.

Menţinerea capitalului fizic are loc atunci când profitul se obţine în

condiţiile în care capacitatea de exploatare la sfârşitul perioadei este mai mare

decât capacitatea de la începutul perioadei.

Conceptul de menţinere a capitalului oferă punctul de referinţă pentru

măsurarea profitului. Profitul este valoarea care rămâne după ce cheltuielile au

fost deduse din venituri. Dacă cheltuielile depăşesc veniturile, valoarea

reziduală este o pierdere netă.


50

Alegerea bazelor de evaluare şi a conceptului de menţinere a nivelului

capitalului determină modelul contabil utilizat pentru elaborarea situaţiilor

financiare.

Există modele contabile diferite care prezintă un anumit grad de relevanţă

şi credibilitate, iar managementul trebuie să găsească un echilibru între

relevanţă şi credibilitate.

Sintetizând cele prezentate mai sus, auditul trebuie să restabilească o

încredere rezonabilă între producătorii şi utilizatorii de informaţie contabilă.

Rolul lor de a asigura utilizatorii de informaţii că s-au respectat principiile

contabile general acceptate şi procedurile interne stabilite de conducerea

întreprinderii, precum şi reflectarea imaginii fidele a situaţiilor financiare

reprezintă cheia succesului în menirea pe care o au.

CAPITOLUL 3

TEHNICI, PROCEDEE SI INSTRUMENTE ALE AUDITULUI

BANCAR

3.1 Relatiile bancii cu auditorii externi si cu autoritatea de reglementare

În materie de audit bancar o serie de reglementări generale şi specifice

guvernează atât formele de audit cât şi relaţiile băncii cu entităţile din amontele

şi avalul procesului de auditare. Astfel, pornind de la obligaţiile prevăzute în

Legea nr. 31/1991 privind societăţile comerciale, republicată şi respectiv Legea

bancară nr. 58/1998, republicată privind organizarea activităţii de audit intern

şi angajarea de auditori externi, ţinând cont de Standardele Internaţionale de

audit adoptate de comunitatea profesională din România, şi având în vedere


51

prevederile Normei nr. 17/2003 a Băncii Naţionale a României privind

organizarea şi controlul intern al activităţii instituţiilor de credit şi

administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea şi desfăşurarea

activităţii de audit intern a instituţiilor de credit, şi de asemenea Hotărârea

Camerei Auditorilor Financiari din România Nr. 88/2007 pentru aprobarea

Normelor de audit intern, băncile trebuie să-şi asume toate eforturile de

organizare a proceselor de audit intern şi de angajare de auditori externi,ţinând

cont de specificul activităţii şi de interesele proprii ale autoritatilor de

supraveghere şi ale terţilor interesaţi.

Astfel relatiile sistemului de audit si control intern cu entitatile externe ce

au misiunea legala de a efectua auditarea unei banci sunt generate de

reglementarile Bancii centrale care, in baza functiei sale de supraveghere,

solicita opinia auditorilor externi asupra activitatii bancilor.

Sistemul de audit Auditorul

si control intern independent

Autoritatea de supraveghere

Cu precadere in activitatea bancara, prezenta auditorilor externi este

indiscutabila, indiferent de magnitudinea si eficienta dispozitivului de control

si audit intern. Aceasta pentru ca, in Romania, asa cum am mai precizat, legea

bancara in vigoare stabileste, pentru bancile comerciale autorizate sa

desfasoare activitati specifice, obligativitatea numirii unui auditor extern care

sa asiste banca in tinerea evidentelor contabile, sa emita o opinie asupra




52

situatiilor financiare, precum si sa informeze Banca Nationala a Romaniei

asupra actelor frauduloase care au avut loc in interiorul bancii.

Auditul intern si extern au axe de interventie care pot fi identice sau

complementare.

In ceea ce priveste interventiile identice, recursul la auditul extern poate fi

justificat prin:

• ratiuni logistice, cum ar fi: lipsa de disponibilitate a auditului intern,

supletea recursului la auditorii externi;

• ratiuni tehnice: apelul la o specializare pe care auditul intern nu o

stapaneste, sau pe care nu este capabil sa o puna in practica in cele mai

bune conditii de rentabilitate.

In ceea ce priveste interventiile complementare, interventia auditului

extern vine in completarea lucrarilor realizate de auditul intern si este in special

cazul interventiilor de audit contabil, pentru intocmirea situatiilor financiare

publicabile (asa-numitul “comisariat de conturi”).

In nici un caz recursul la auditul extern nu trebuie interpretat ca o

denigrare a auditului intern de catre conducerea bancii. Din acest motiv este

preferabil si natural sa se stabileasca relatii de colaborare intre echipa de audit

intern si cea de audit extern, in scopul de a optimiza costurile si timpii de

interventie, precum si de a mari calitatea concluziilor celor doua tipuri de audit,

printr-un schimb de informatii si de cunostinte.

De aceea, pentru a-si completa imaginea asupra bancii si a-si formula o

opinie riguroasa, auditorul extern se va baza pe concluziile formulate de

departamentul de audit intern, concentrandu-si atentia in continuare asupra

evaluarii functiei de audit intern, asupra testarii si evaluarii sistemelor de

control intern concepute pentru asigurarea acuratetei inregistrarilor contabile si

a securitatii activelor, asupra folosirii tehnicilor de esantionare etc.



53

Acest gen de cooperare este aplicabila si organelor de control ale

autoritatii de tutela, intrucat acestea se pot baza pe lucrarile auditului intern

pentru a determina modalitatile de abordare a controlului ce urmeaza sa il

efectueze. Mai mult, in acest context, apare evidenta si existenta unei legaturi

intre auditorii externi si autoritatile de tutela, pornind de la doua ratiuni:

autoritatea de tutela isi poate exercita controlul avand la baza opinia si

sesizarile auditorului extern;

autoritatea de tutela poate apela in exercitarea controlului la serviciile unui

auditor independent.

In Romania, institutia care raspunde de autorizarea si supravegherea

prudentiala bancara, urmarind functionarea normala a sistemului bancar, este

Banca Nationala a Romaniei.

Aceasta supraveghere se realizeaza, conform legii bancare in vigoare:

pe baza raportarilor de prudenta bancara facute de catre departamentele

specializate din banca; aceste raportari fac si ele, periodic, obiectul controlului

intern;

Principalele cerinte prudentiale bancare impuse de legislatia in vigoare in

materie sunt:

1. nivelul minim de solvabilitate sau gradul de adecvare al capitalului

(calculat ca raport intre capitalurile sau fondurile proprii ale societatii

bancare si totalul activelor si elementelor din afara bilantului ponderate

in functie de gradul lor de risc – minim 8 sau 12%, in functie de

modalitatea de calcul aleasa);

2. expunerea maxima fata de un singur debitor (nu poate depasi de 12 ori

capitalul propriu al debitorului);

3. expunerea maxima agregata fata de imprumutatii mari (nu poate depasi

de 8 ori capitalul propriu al bancii);


Formatted: English (U.K.)



54

4. nivelul minim de lichiditate (determinat in functie de scadentele

creantelor si angajamentelor bancii);

5. clasificarea creditelor acordate si a dobanzilor neincasate aferente

acestora si constituirea provizioanelor specifice de risc (cf.

Regulamentului BNR nr.2/2000, creditele si plasamentele se clasifica in:

standard / in observatie / substandard / indoielnic / pierdere, prin

aplicarea simultana a doua principii – serviciul datoriei si initierea de

proceduri judiciare);

6. pozitia valutara (exprimata procentual in functie de nivelul fondurilor

proprii: active in valuta – pasive in valuta / fonduri proprii * 100 >=

20%);

7. administrarea resurselor si plasamentelor bancii;

8. extinderea retelei de sucursale si alte sedii secundare ale bancii;

9. prin inspectii efectuate de catre personalul bancii Nationale a Romaniei,

imputernicit in acest sens, sau de catre auditori independenti numiti de

banca centrala.

Bancile comerciale sunt obligate sa permita personalului bancii Nationale

a Romaniei si auditorilor independenti numiti de aceasta, care efectueaza

inspectia, sa le examineze evidentele, conturile si operatiunile si sa furnizeze,

la solicitarea lor, toate documentele si informatiile legate de administrarea,

controlul intern si operatiunile bancii.

Daca in urma efectuarii actiunilor de supraveghere, Banca Nationala a

Romaniei constata incalcarea legii si a reglementarilor prudentiale sau o

situatie financiara precara, aceasta poate aplica o serie de sanctiuni:

avertisment scris dat bancii, limitarea operatiunilor bancii, amenda, retragerea

aprobarilor date conducatorilor bancii, retragerea autorizatiei bancii respective,

precum si o serie de masuri de remediere, inclusiv masuri de instituire a

supravegherii speciale a bancii sau a administrarii speciale a acesteia.


55

In multe privinte, autoritatea de supraveghere si auditorul intern/extern

(cu exceptia cazului in care auditorul extern a fost numit de autoritatea de

supraveghere pentru a servi scopului urmarit de aceasta) au preocupari

complementare privind aceleasi probleme, desi focalizarea preocuparilor lor

poate fi diferita, astfel:

Supraveghetorul este preocupat de: Auditorul este preocupat de:

- stabilitatea bancii, in scopul de a asigura

interesele depunatorilor; in acest scop, el

monitorizeaza viabilitatea prezenta si viitoare a

bancii si foloseste situatiile financiare pentru a

evalua activitatile de dezvoltare ale bancii;

- raportarea asupra pozitiei financiare a bancii si

de rezultatele operatiunilor sale; in acest scop, el

se preocupa de viabilitatea continua a bancii pe

perioada analizata (de obicei un an de la data

bilantului), pentru a sustine principiul

continuitatii activitatii pe baza caruia sunt

intocmite situatiile financiare;

- mentinerea unui sistem solid de control intern,

ca baza pentru o conducere sigura si prudenta a

bancii;

- evaluarea controlului intern, pentru a determina

gradul de siguranta al sistemului in planificarea

si efectuarea activitatilor sale;

- existenta unui sistem contabil adecvat, ca o

premisa pentru obtinerea unor informatii

financiare credibile pentru comensurarea si

controlul riscului.

- asigurarea ca inregistrarile contabile dupa care

sunt intocmite situatiile financiare au fost

generate si mentinute in mod corespunzator.

De aceea, este necesar ca atunci cand un supraveghetor utilizeaza situatii

financiare auditate, acesta sa tina cont de faptul ca situatiile au fost intocmite

pentru un scop care este diferit de scopul pentru care el doreste sa le

foloseasca.

Cu toate acestea, exista multe situatii in care activitatea supraveghetorului

si cea a auditorului pot fi folositoare una celeilalte, prin informatiile pe care le



56

detin din activitatea specifica desfasurata si pe care le comunica sub forma

scrisorilor si rapoartelor conducerii bancii. Avand in vedere aceste beneficii,

devine necesar ca aceste comunicari sa fie facute in scris, astfel incat ele sa

faca parte din inregistrarile bancii la care sa aiba acces toate partile interesate.

Pot exista insa circumstante in care, fie auditorul, fie supraveghetorul, sa

considere necesara o comunicare directa intre cele doua entitati: indiciu de

frauda la nivel inalt, cazurile in care auditorul doreste sa demisioneze in cursul

unui audit sau in care are o opinie ireconciliabila cu conducerea bancii asupra

unor aspecte semnificative ale situatiilor financiare, cazurile in care

supraveghetorul detine informatii care ar putea afecta semnificativ situatiile

financiare si raportul auditorului, cazul in care auditorul considera ca trebuia

comunicata supraveghetorului o anumita situatie si conducerea bancii a esuat in

efectuarea acestei comunicari etc.

Pentru a pastra preocuparea ambelor parti privind confidentialitatea

informatiilor obtinute, este normal ca, atunci cand intalnirile intre auditor si

supraveghetor devin necesare, conducerea bancii in cauza sa fie prezenta sau,

cel putin, informata, desi in putine tari exista proceduri speciale privind

contactele bilaterale intre supraveghetor si auditor. Totusi, chiar si acolo unde

acestea nu exista, pot aparea situatii exceptionale care sa justifice o astfel de

comunicare directa intre cele doua entitati.

Un exemplu de situatie care sa implice excluderea conducerii bancii de la

discutii ar fi aceea ca prezenta sa la discutii ar compromite scopul intalnirii.

Din acest motiv, unele tari au indepartat constrangerile impuse de

pastrarea confidentialitatii de ambele parti, pentru a da posibilitatea schimbarii

informatiilor importante, dar confidentiale.

A devenit un lucru obisnuit intr-un numar de tari (inclusiv in Romania) ca

auditorul extern sa efectueze sarcini specifice autoritatii de tutela, sau sa emita

rapoarte speciale in conformitate cu cerintele formulate de supraveghetor, cu


57

scopul de a-l asista pe acesta la indeplinirea indatoririlor sale; astfel de sarcini

sunt:

− daca au fost statisfacute conditiile de licentiere;

− daca indicatorii de acoperire specificati (gradul de adecvare al

capitalului, pozitia valutara, expunerea maxima fata de un

singur debitor, lichiditatea bancii etc) sau alte cerinte

prudentiale au fost indeplinite cu exactitate;

− daca tranzactiile bancii care au venit in atentia auditorului pe

parcursul misiunii de audit sunt in conformitate cu legile in

vigoare aplicabile bancilor;

− daca sistemele de generare si mentinere a inregistrarilor

contabile si sistemele de control intern sunt adecvate etc.

Este clar ca supraveghetorul are interesul mentinerii unor standarde inalte

ale auditului bancii, de aceea el va cauta sa mentina un contact apropiat cu

organismele profesionale de audit.

Cererile adresate auditorilor externi pentru a asista indatoririle specifice

de supraveghere trebuie sa se faca in contextul unui cadru general bine definit,

poate chiar consemnat in legislatia nationala, avand la baza urmatoarele

criterii:

a) responsabilitatea de baza in oferirea de informatii complete si exacte

supraveghetorului trebuie sa ramana a conducerii bancii; rolul auditorului

este acela de a acorda credibilitate suplimentara acelor informatii;

b) relatia normala dintre auditor si clientul sau trebuie protejata, de aceea

autoritatea de supraveghere trebuie sa ceara bancii facilitatea obtinerii

informatiilor cerute de auditor, examinarea lor de catre supraveghetor

trebuie sa se faca prin intermediul bancii, iar intalnirile dintre auditorul

extern si supraveghetor sa se desfasoare in prezenta reprezentantilor bancii;



58

toate aceste relatii trebuie sa se bazeze fie pe o forma statutara, fie pe o

forma contractuala;

c) inaintea incheierii oricarui acord cu supraveghetorul, auditorul extern

trebuie sa analizeze daca pot aparea conflicte de interese;

d) in masura posibilitatilor, supraveghetorul trebuie sa descrie in termeni

cantitativi nivele de referinta pe baza carora pot fi apreciate performantele

bancii, astfel incat auditorul extern sa poata raporta daca acestea au fost

atinse sau nu;

e) sarcinile auditorului extern trebuie sa tina cont de competenta sa tehnica si

practica;

f) cooptarea auditorului extern trebuie sa aiba o baza rationala, in sensul ca ea

sa fie complementara muncii obisnuite de audit si sa fie efectuata mai

economic si mai expeditiv decat de catre supraveghetor;

g) trebuie protejata confidentialitatea informatiilor obtinute de catre auditor

prin relatia sa profesionala cu alti clienti ai acestuia si care nu sunt

disponibile bancii sua publicului.

Ca o concluzie generala a celor prezentate in acest capitol, putem spune ca

intre cele trei entitati care se implica in activitatea de control si evaluare a

bancilor comerciale: 1. sistemul de control si audit intern, 2. auditorul extern si

3. Banca Nationala a Romaniei, exista o legatura puternica, bazata in mod

obligatoriu pe colaborare, pe buna-credinta si bune intentii.

In acest mod, activitatea bancara se va desfasura in conformitate cu

reglementarile legale in vigoare si cu cerintele de prudentialitate impuse de

autoritatea de tutela, precum si in concordanta cu obiectivele si tintele de

dezvoltare impuse de conducerea centrala a bancii respective.

DE revenit cu comentarii N 17 si HCAFR 88



59

2.1. Faza preliminara a misiunii propriu-zise: cunoasterea clientului

(“knowledge of the business”)

In ceea ce priveste banca, cunoasterea activitatii acesteia cere auditorului

sa inteleaga:

- mediul economic;

- mediul reglementar;

- conditiile de piata, inclusiv gradul de expunere la concurenta (analiza

principalilor concurenti, punctele slabe si punctele forte, masurile luate

pentru a reactiona in fata concurentei etc), pentru fiecare domeniu de

actiune sau, dupa caz, pentru fiecare tara in care opereaza banca;

Auditorul trebuie sa cunoasca bine produsele si serviciile oferite de

banca. Pentru aceasta el trebuie sa ia cunostinta de numeroasele variante ale

serviciilor de depozit, decontare, creditare, trezorerie etc. prestate de banca si

care continua sa se diversifice, ca raspuns al cerintelor unei piete concurentiale.

De asemenea, pentru toate aceste solutii bancare, auditorul trebuie sa fie

in masura sa identifice si sa evalueze riscurile inerente si evidentierile

contabile, pe baza documentatiilor folosite la prelucrarea tranzactiilor (exemple

de tranzactii ce se cer a fi intelese atat din punct de vedere teoretic, cat mai ales

practic – operational: contractele forward si swap, optiuni pe valuta si pe valori

mobiliare, scrisori de garantie si avaluri primite/acordate, acreditive etc).

In general, portfoliul de operatiuni cu clientela al unei banci cuprinde

concentratii dense de credite acordate pentru domenii specializate (import-

export, imobiliar, al transporturilor, al resurselor naturale, al industriei sau

agriculturii etc), iar pentru intelegerea naturii acestor credite este necesara

cunoasterea contractelor, a partenerilor si a practicilor de raportare specifici

fiecarui domeniu de activitate.




60

De asemenea, referitor la portofoliul de credite al bancii auditate, trebuie

sa se cunoasca in detaliu valoarea creantelor indoielnice si/sau nerecuperate,

precum si dimensiunea provizioanelor si corelarea acestora cu pierderile

probabile din creante.

Pe langa aceste documentari, echipa de auditori mai vizeaza:

- informatii privind legalitatea organizarii si structurii de functionare a

bancii, inclusiv extrase sau copii ale documentelor legale de

constituire;

- structura organizationala, cu diferitele niveluri de responsabilitate;

- identificarea domeniilor semnificative ale activitatii bancii;

- analiza surselor de venit ale bancii;

- informatii referitoare la natura, durata si extinderea procedurilor de

control si audit intern din anii precedenti si opiniile formulate in

raportari;

- activitatea si rezulatele anterioare ale entitatii auditate: obiectivele

strategice si strategia conducerii pentru atingerea lor, planurile si

programele de activitate ale bancii, bugetele si executiile bugetare ale

anilor anteriori, situatiile financiare auditate ale exercitiilor financiare

incheiate;

Analiza conturilor anuale creeaza posibilitatea aprofundarii datelor

economico-financiare, iar examinarea acestora in dinamica, pe 2-3 ani, poate

sublinia tendintele spre progres si dezvoltare ale entitatii sau invers, spre

restrangerea activitatii.

De asemenea, pentru auditul care se desfasoara intr-un mediu de sisteme

informationale computerizate, prezinta importanta pentru auditori cunoasterea

modului de organizare si functionare a sistemelor CIS (Computer Information

System) si EFTS (Electronic Found Transfer System – Sistemul de Transfer al

Fondurilor), indeosebi cu privire la:



61

- calculul si inregistrarea dobanzilor incasate si platite;

- organizarea si desfasurarea activitatilor de schimb valutar si de

tranzactionare a titlurilor de valoare;

- gradul de informatizare a sistemului contabil din banca (auditorul

trebuie sa solicite si sa verifice materializarea informatiei pentru toate

operatiunile bancii);

- transferurile de fonduri intre sediul central si sucursale, filiale, precum

si rulajele prin sistemele automate de plati (EFT) SWIFT (Society for

Worldwide Financial Telecomunication – Societatea de

Telecomunicatii Interbancare Mondiale) si CHAPS (Clearing Houses

Automated Payment System – Societati de compensare integrate in

sistemele automate de plati interbancare).

Faza preliminara de cunoastere a clientului presupune din partea

auditorilor sa evalueze si sistemul de control intern al bancii, respectiv masura

in care acesta este capabil sa asigure verificarea modului de cunoastere si

respectare a normelor legislative si reglementare in vigoare, a hotararilor si

deciziilor manageriale.

Evaluarea se poate realiza cu ajutorul unor instrumente de tipul

chestionarelor specializate pe operatiuni sau al tablourilor sintetice de evaluare

care permit identificare punctelor forte si punctelor slabe ale dispozitivului de

control intern.

Exemplu de controale de identificat cu ajutorul chestionarelor adecvate

fiecarui tip de operatiune bancara:

1. credite – controlul presupune realizarea urmatoarelor cerinte obligatorii:

� sa se asigure ca exista o acoperire suficienta, o urmarire si o

divizare a riscurilor;



62

� sa se asigure ca exista dosare de calitate;

� sa se asigure ca exista un serviciu de recuperare a creditelor

dinamic;

� sa verifice daca sistemul de delegari este clar definit;

� sa verifice corecta separare a sarcinilor;

� sa valideze sistemul informatic utilizat in analiza interna a

clientilor creditati;

� sa valideze fiabilitatea sistemului contabil de evidentiere a

creditelor;

� sa verifice daca exista o gestiune de portofoliu adecvata etc;

2. depozite – controlul trebuie sa se asigure ca exista:

� securitatea si stabilitatea depozitelor;

� o politica bancara bine definita in domeniul depozitelor;

� un bun sistem de informare si de control de gestiune;

� o comunicarea pro-activa cu clientii deponenti;

� supravegherea conturilor cu risc si a conturilor neutilizate in mod

curent;

� stapanirea resurselor la termen;

� justificarea miscarilor in conturile deponentilor etc;

3. operatiuni cu titluri – controlul trebuie sa se asigure ca:

� banca respecta regulile de echitate, prin care banca sa nu lezeze

interesele clientilor sai, in favoarea operatiunilor in nume propriu;

� ordinele executate in numele clientilor fac obiectul unui contract

scris prealabil;

� banca cere clientilor constituirea unei acoperiri pentru ordinele

transmise;



63

� titlurile depozitate la banca nu servesc drept garantie pentru alte

operatiuni desfasurate de banca in nume propriu;

� exista o procedura de urmarire a erorilor si reclamatiilor;

� exista o corecta separare a sarcinilor intre front-office si back-

office;

� se respecta regulile de confidentialitate;

� se respecta obligatiile fata de administratia fiscala etc;

Exemplu de tablou sintetic de evaluare

Obiectiv evaluat Puncte forte Puncte slabe

Obiectivele entitatii - dau suficiente informatii si indicatii asupra scopului urmarit de entitate;

- sunt difuzate in mod eficace la salariati si conducerea bancii;

- sunt legate coerent cu strategiile si planurile operationale

- nu exista sau sunt ambigue; - sunt prea numeroase sau

prea des modificate; - nu sunt comunicate

personalului care trebuie sa le duca la indeplinire;

- nu sunt sustinute de strategie si planuri operationale

Identificarea riscurilor

- mecanismele de identificare sunt adecvate;

- riscurile importante sunt identificate pentru fiecare obiectiv important;

- procesul de analiza a riscurilor cuprinde evaluarea importantei riscurilor, a probabilitatii de de producere si determinarea masurilor de luat

- nu exista mecanisme care permit intelegerea si dominarea riscurilor;

- riscurile sunt acceptate fara a face obiectul unui studiu aprofundat

- expunerea la risc este tratata numai in momentul in care riscul a aparut

Gestionarea schimbarilor

- exista mecanisme de adaptare a entitatii la schimbari;

- exista mecanisme care permit anticiparea, identificare si raspunsul la unele evenimente de rutina cu impact asupra obiectivelor generale si care pot fi tratate de persoinal in cadrul activitatii lor normale

- se constata rezistenta la schimbari

Integritate si etica - exista si se aplica un cod de conduita privind norme de etica si morala, conflictul de interese, practici in

- codul de conduita este prost definit si ne gasim in una din situatiile urmatoare:


64


relatiile cu personalul, consultantii, clientii, investitorii, asiguratorii etc

a) se exercita presiuni pt realizarea unor obiective nerealiste; b) o buna parte din remuneratia codnucerii este legata de realizarea obiectivelor

Activitatile CA - membri Consiliului de Administratie participa activ la gestionarea entitatii, fiind independenti de conducerea operativa a bancii, obtin informatii suficiente si la timp

- CA suporta influenta conducerii operative si nu sunt corect informati

Importanta care se da competentei

- exista fise de post; - se analizeaza periodic cunostintele

si competentele pentru exercitarea unei functii

- nu exista fise de post si nu se efectueaza analize periodice ale cunostintelor si competentelor

Stilul de conducere - riscurile sunt acceptate numai dupa un studiu riguros insotit de consultarea CA in ceea ce priveste nivelul acceptabil de risc;

- exista contacte frecvente intre conducerea centrala si cunducerile operationale, mai ales cand se lucreaza in zone geografice indepartate;

- conducerea are o atitudinbe prudenta

- conducerea se angajeaza in operatiuni foarte riscante, fara consultarea prealabila a CA;

- conducerea are o atitudine agresiva

Structura organizationala

- structura adaptata dimensiunii si activitatilor desfasurate;

- cunostintele si experienta principalilor conducatori sunt pe masura functiilor pe care ei le ocupa;

- entitatea are capacitatea de a produce o informatie adecvata pe baza careia sa-si desfasoare activitatea

- organizarea este prea complexa pentru dimensiunea si activitatile desfasurata;

- sistemul informatic este neadecvat;

- nivelul cunostintelor si experieneti sunt insuficiente

Atribuirea responsabilitatilor si imputernicirilor

- responsabilitatile sunt atribuite in mod clar, iar delegarile sunt reale;

- personalul este suficient; - nivelul de competente este adaptat

taliei bancii, naturii si complexitatii activitatii desfasurate

- deciziile sunt luate de cativa indivizi;

- imputernicirile si responsabilitatile conduecatorilor sunt prost definite;

- rotirea persoanalului e face


65


mult prea des; - exista prea mutle nivele

ierarhice Gestiunea resuraselor umane

- exista proceduri de recrutare, promovare si remunerare a salariatilor;

- se efectueaza controale asupra situatiei din trecut a candidatilor selectionati, in special in ceea ce priveste activitatile considerate de entitate ca inacceptabile;

- criteriile de promovare sunt coerente cu codul de conduita si cu normele de comportament

- recrutarea, formarea, avansarea si remunerarea salariatilro sunt tratate caz cu caz;

- programele de formare sunt insuficiente si nu sunt considerate prioritare;

- nu se iau in considerare performanetele individului in evaluare;

- efectivul nu este adaptat la nevoile structurii

Sistemul informational

- permite obtinerea de informatii adecvate pe plan extern si intern;

- furnizeaza persoanelor cu raspundere, la momentul potrivit, informatii detaliate pe baza carora isis pot exercita responsabilitatile in mod eficient;

- evolueaza in cadrul unui plan strategic corelat cu strategia globala a bancii;

- este sustinut de conducerea bancii, dupa cum o demonstreaza resursele umane si materiale care sunt afectate

- furnizeaza informatii prea detaliate sau prea condensate;

- este considerat inutil de catre conducere;

- este invechit sau neadapata; - nu are personal suficient; - furnizeaza informatii

insuficiente

Supervizarea - personalul are dovada zilnica ca sistemul de control functioneaza;

- informatiile obtinute in plan extern sunt in concordanta cu informatiile produse in plan intern;

- valorile contabilizate sunt comparate periodic cu activele fizice corespunzatoare;

- procesul de control intern este finalizat printr-o sedinta de formare, care sa dovedeasca conducerii eficienta acestuia;

- verifcarea intelegerii si aplicarii de catre salariati a codului de conduita

- corecta aplicare a sarcinilor este corect sau putin urmarita;

- exista putine persoane de conducere;

- recomandarile facute de auditori interni si externi sunt ignorate;

- diferentele fata de planuri nu sunt analizate

Evaluari prin sondaj - se realizeaza evaluari distincte de controlul intern;

- metoda de evaluare a sistemului de control intern este adecvata

- intinderea, frecventa ssu metoda de evaluare prin sondaj sunt discutabile


Sort)



66


Comunicarea slabiciunilor de care da dovada controlul intern

- exista un mecanism de detectare si semnalare a slabiciunilor identificate la controlul intern;

- proceduri adecvate de detectare a slabiciunilor;

- masurile luate pentrru remedierea slabiciunilor sunt adecvate

- nu exista canal de comunicare clar definit, care sa permita transmiterea de recomandari

Pentru a putea intelege activitatea bancii, auditorul trebuie sa efectueze

si o evaluarea a sistemului contabil aplicat in banca.

Activitatea preliminara de cunoastere a entitatii auditate, care se

concretizeaza in informatii si documente, trebuie consemnata in documente

personale de lucru care servesc la largirea orizontului de cunoastere. Ulterior,

printr-un tratament adecvat al informatiilor, acestea se transforma in constatari

si concluzii, care contribuie treptat la formarea opiniei auditorului cu privire la

activitatea desfasurata de banca.

Sursele semnificative de informatii pentru auditor privind activitatea

bancii si a partenerilor sai sunt:

1) discutiile cu personalul din diferite departamente, filiale, sucursale si/sau

centrala bancii;

2) discutiile cu structurile interne de control;

3) discutiile cu auditorii legali (cenzorii) si cu specialistii din afara bancii, de

exemplu: economisti, experti financiari, brokeri, dealeri etc pentru probleme

deosebite care depasesc competenta echipei de auditori;

4) vizite la subunitatile teritorile ale bancii;

5) solicitarea managementului bancii de a furniza informatii scrise referitoare

la aspectele semnificative desprinse din situatiile financiare sau la modul in

care s-au desfasurat sedintele Comitetului de Directie sau Consiliului de

Administratie (tranzactii bancare derulate in cadrul exercitiului dar

neinregistrate in contabilitatea bancii, necuprinse in bilant si contul de



67

rezultate, informatii referitoare la producerea unor erori, fraude sau

ilegalitati in care au fost implicati manageri sau salariati ai bancii etc).

In cazul in care managementul refuza sa raspunda la solicitarile

auditorului si nu ii pune la dispozitie documentele sau informatiile necesare

aprofundarii sau explicarii unor probleme semnificative, cu efecte asupra

limitarii obiectului auditului, raportul auditorului va consemna aceasta situatie

cu precizarea imposibilitatii stabilirii unei opinii de audit calificate.

Pe baza acestor documentatii aprofundate efectuate in fazele preliminare

ale misiunii de audit – faza de lansare si faza de planificare, echipa de auditori

este capabila sa-si defineasca obiectivele de audit si sa stabileasca procedurile

cele mai potrivite pentru atingerea acestor obiective.

2.2 Evidenta activităţii de audit

ISA 500 este standardul de audit care reglementează

evidenta/documentarea "Probelor de audit" si stipulează tehnicile si metodele

ce trebuie utilizate de către firmele de audit.

Documentele de lucru ale auditorului trebuie sa facă referire la toate

problemele care sunt importante pentru susţinerea si elaborarea raportului.

Scopul documentelor de lucru consta in:

• sprijina auditorul in desfăşurarea activităţii sale si permite acestuia

adoptarea unei abordări metodice. Utilizarea unui index standard al

dosarului de audit pentru fiecare secţiune principala, sustinut de un

index detaliat pentru cuprinsul fiecărei secţiuni, facilitează trimiterile

la informaţiile conţinute in dosar;

• constituie o evidenta a planificării, naturii, duratei si întinderii

activităţii de audit, precum si a concluziilor trase pe baza probelor



68

obţinute. Echipa de audit trebuie sa cunoască responsabilitatea care ii

revine de a documenta corespunzător ariile de lucru;

• faciliteaza revizia adecvata a foilor de lucru;

Conţinutul documentelor de lucru

Documentele de lucru pentru audit trebuie pregătite astfel incat sa

faciliteze realizarea obiectivelor de audit.

Obiectul, conţinutul si scopul trebuie sa fie clare, fără alte explicaţii.

Documentele de lucru trebuie intocmite pe măsura efectuării auditului si

nu trebuie lăsate incomplete sau sa conţină aspecte inutile.

Gradul de extindere a documentaţiei auditului este o problema de

raţionament professional, iar auditorul trebuie sa-si bazeze decizia privind

extinderea documentaţiei pe ceea ce ar fi necesar pentru a înlesni unui auditor

experimentat, fără legaturi anterioare cu auditul respectiv, sa înţeleagă

activitatea desfăşurata si temeiul deciziilor luate.

Calitatea, tipul si conţinutul documentelor de lucru vor varia in funcţie de

circumstanţe, dar acestea trebuie sa cuprindă, informaţii precum:

• Informaţii privind structura legala si organizationala a bancii;

• Extrase sau copii ale documentelor, contractelor si proceselor-verbale

importante;

• Informaţii privind sectorul, mediul economic si legislativ in cadrul

căruia funcţionează banca auditata;

• Probe privind procesul de planificare si modificările ulterioare;

• Probe despre faptul ca sistemul de contabilitate si control intern al

bancii a fost evaluat;

• Probe privind evaluarea riscului inerent si de control, precum si

revizuirile acestora;

• Analizele tranzacţiilor si soldurilor;


69

• Analizele indicatorilor economico-financiari si ale tendinţelor

semnificative ale acestora;

• O evidenta a naturii, duratei si întinderii procedurilor de audit si

rezultatele acestor proceduri;

• Copii ale corespondentei cu auditorii externi, experţi si alte terţe

persoane;

• Copii ale corespondentei cu interdepartamentale, rapoarte către

administratori sau conducere si note ale discuţiilor cu administratorii si

conducerea privind probleme de audit;

• Scrisori de confirmare a declaraţiilor conducerii;

• sinteza a aspectelor semnificative ale auditului respectiv, cuprinzând

detalii despre informaţiile disponibile, sumele implicate, opiniile

conducerii, concluziile despre rezolvarea sau tratarea acestor

probleme;

• Copii ale situaţiilor financiare aprobate.

Standardizarea

Deşi specificarea precisa a conţinutului si a formatului documentelor de

lucru ar fi greşita, compartimentele de audit ar trebui sa depună eforturi in

vederea standardizării documentelor, pentru a îmbunătăţi eficienta cu care

acestea sunt elaborate si revizuite.

Standardizarea presupune întocmirea documentaţiei intr-un anumit

format. Standardizarea se poate referi la:

• Formatul de prezentare a acestora (pe format hârtie sau in format

electronic);

• Identificarea datelor privind departamentul si activitatile unitatilor

auditate;


70

• Toate tabelele trebuie indexate corespunzător si sa facă trimiteri la

situaţiile financiare;

• Munca efectuata, concluziile trase, analiza erorilor trebuie detaliate pe

larg;

• Păstrarea in dosare la secţiunea corespunzătoare.

• Modele de documentare a muncii de audit in cazul reviziei sistemului

de control intern

Din documentarea înţelegerii obţinute de auditor in urma reviziei

sistemului de control intern orice perosana implicate in activitatea de revizie

trebuie sa răspundă la următoarele întrebări:

� Ce funcţii sunt efectuate si de către cine?

� Ce documente/rapoarte se utilizează?

� Cine le emite si care este destinaţia lor?

� Ce curs urmează si cine le arhivează?

� Ce evidente se păstrează si unde?

� Care sunt punctele de segregare a responsabilităţilor?

In vederea facilitării utilizării si înţelegerii documentaţiei asupra

sistemului de control intern, auditorul poate folosi grafice care prezintă:

1) Fluxuri de documente

Acestea urmăresc fluxul documentelor de la emitere/primire pana la

utilizarea finala sau expediere si redau toate operaţiile si controalele existente

pe acest flux.

2) Fluxuri de informaţii

Aceste grafice pornesc de la înregistrarea contabila si se ajunge pana la

tranzacţia care a generat-o. Contabilitatea porneşte de la tranzacţie si ajunge la

note contabile iar auditul porneşte de la note contabile in vederea testării

tranzacţiilor.



71

Graficele pe fluxuri de informatii sunt orientate către fluxul informaţional

si se ignora documentele care nu sunt materiale sau copiile documentelor,

caracterizandu-se prin :

� Prezintă informaţia in format sintetic;

� Evidenţiază mai bine punctele de control intern;

� Sunt uşor de înţeles, dar necesita mai multa experienţa in completarea

lor;

� Se utilizează in cazul unor tranzacţii mai complexe;

Pentru a nu le incarca cu informaţii inutile, graficele trebuie:

� Sa se folosească un singur simbol pentru un document/operaţie;

� Sa urmărească direcţia sus-jos si dreapta-stanga;

� Sa aibă un sfârşit bine definit;

� Sa se termine cu fluxul principal poziţionat in coltul dreapta jos iar

liniile de legătura intre simboluri sa fie reduse la strictul necesar.

3) Utilizarea chestionarelor

Auditorul poate decide obţinerea evidentelor de audit prin utilzarea

diferitelor tipuri de chestionare, care pot fi:

� Chestionar privind existenta controalelor interne - arata daca exista

controale care sa acopere anumite obiective;

� Chestionar de evaluare a controalelor interne — stabilesc capacitatea

controalelor interne depistate anterior in a preveni si detecta erorile.

Proiectarea chestionarelor asupra controalelor interne trebuie sa răspundă

următoarelor întrebări:

- Cat de bune sunt controalele interne;

- Ce erori/nereguli pot apare in punctele slabe ale controalelor;

- Pot fi materiale aceste erori/neregulari taţi;

- Ce proceduri de substanţa se pot folosi pentru a le depista si

cuantifica.



72

Avantajele utilizarii chestionarelor

Chestionarele sunt structurate pe obiective stricte si ca urmare pot fi

utilizate pentru o varietate mare de sisteme;

Răspunsurile primite vor ajuta echipa de audit sa identifice controalele

cheie pe care le vor verifica in faza de testare a controalelor.

Chestionarele ajuta la identificarea punctelor slabe in care trebuie

efectuate teste de substanţa mai detaliate

Dezavantajele chestionarelor

Daca chestionarele sunt vag formulate exista riscul de a genera

neînţelegeri si de a nu identifica controale importante.

In anexa nr. 1 sunt trecute exemple chestionare de audit de conformitate si

audit operational din diferite domenii de activitate ale unei banci.

Documentarea electronica a auditului

Pachetele informatice de foi de lucru au fost create pentru a simplifica

munca de audit. Aceste programe oferă suport nu numai in pregătirea foilor de

lucru dar si in realizarea detaliilor grupelor de conturi, a balanţei de verificare

si chiar a situaţiilor financiare. Corelaţiile si calculele sunt automat verificate.

Avantajele hârtiilor de lucru electronice constau in:

- Introducerea unei ajustări va modifica automat toate conturile implicate

pana la nivel de situaţii financiare;

- Riscul de apariţie a erorilor este redus;

- Foile sunt ordonate si uşor de revizuit;

- Se realizează o mare economie de timp

- Transferul electronic este posibil

- Verficarea automata a corectitudinii si completitudinii foilor de lucru.

Dosarele de audit


Sort)


73

Datorita caracterului recurent, probele de audit se păstrează in funcţie de

caracterul permanent sau temporar (pentru exerciţiul financiar auditat). Astfel,

in practica exista următoarele tipuri de dosare:

1. Dosarul de audit permanent

Acest dosar trebuie sa conţină documentele si orice alta informaţie cu

caracter permanent. Conţinutul acestui dosar trebuie standardizat prin utilizarea

unui index pentru o mai buna orientare in cadrul aceluia. Informaţiile ce ar

putea fi incluse intr-un dosar permanent sunt următoarele:

a) Informaţii despre banca (unitatea bancara):

- informaţii generale;

- detalii despre activitate;

- organigrama;

- conturi de decontare si personale cu drept de semnătura

- conducerea si alt personal relevant;

- detaliu asupra partilor cu care banca se afla in relaţii speciale.

b) Informaţii si contracte sau acte cerute de lege

- copii ale contractelor de deschidere a conturilor si a contractelor de credit;

- copii ale contractelor de leasing si ale titlurilor de proprietate;

- copii ale evaluărilor de terenuri si clădiri;

- deconturile asupra taxelor si impozitelor platite;

- detalii despre legile si alte acte normative relevante.

c) Sistemul contabil

- prezentare a registrelor si a evidentelor;

- prezentarea sistemului informatic;

- politicile contabile semnificative aplicabile;

- scrisorile de recomandări către conducere.


74

Documentaţia cuprinsa in dosarul permanent trebuie actualizata

corespunzător si revizuita anual.

Dovada acestor actualizări si revizuiri trebuie cuprinsa in dosar, eventual

prin utilizarea unui formular de actualizare anuala.

2. Dosarul de audit curent

Acest dosar trebuie sa conţină toate informaţiile relevante pentru perioada

financiara pentru care se face auditul. Nu se poate specifica in mod exact ce

informaţii trebuie sa cuprindă acest dosar, pentru ca aceasta depinde de

specificul fiecărui angajament. Principiul după care trebuie structurat acest

dosar este de a facilita revizuirea muncii de audit.

Trimiterile / referentarile

Munca de documentare presupune trimiterea informaţiilor de la nivelul cel

mai detaliat la nivelul cel mai sintetic al informaţiilor. Standardele de audit nu

recomanda o metode de referentare a situaţiilor financiare cu evidentele de

audit, in principiu, se recomanda o standardizare a procedurii de referentare.

Proceduri de supervizare si revizuire

Aceste proceduri se refera la revizia interna a muncii efectuate pe

parcursul angajamentului de audit si sunt stipulate in ISA 220 "Controlul de

calitate al auditului". Acest standard cere auditorilor sa implementeze acele

proceduri interne care sa asigure ca probele de audit respecta etica, tehnicile si

practicile de audit.

Responsabiltatea personalului implicat in activitatea de audit


75

Pe parcursul derulării controlului de calitate trebuie identificate

responsabilităţile si gradul de competenta a fiecărei categorii de personal din

cadrul departamentului de audit. De aceea, auditorul coordonator trebuie sa se

asigure ca atribuţiile delegate sunt indeplinite de persoane care au o pregătire

profesionala corespunzătoare si sunt prin urmare potrivite sa desfăşoare munca

de audit. Auditul trebuie efectuat de un membru al personalului care dispune de

suficiente aptitudini si cunoştinţe pentru angajamentul respectiv.

Proceduri de supraveghere si verificare

Orice munca distribuita asistenţilor trebuie indrumata, supravegheata si

revizuita intr-o maniera care sa ofere o garanţie rezonabila ca activitatea

respectiva a fost realizata competent. In ce măsura va fi indrumata,

supravegheata si revizuita munca asistenţilor va depinde de competenta

acestora.

Responsabilitatea finala

In cazul in care munca de audit de detaliu este distribuita unui asistent,

responsabilitatea finala pentru audit va reveni auditorului responsabil, chiar

daca revizuirea a fost efectuata in parte de un alt membru al personalului

calificat corespunzător. Implicarea auditorului responsabil in procesul de

revizuire este întotdeauna obligatorie, indiferent de gradul de competent a

personalului implicat si de mărimea clientului.

Indrumarea

Aceasta presupune informarea asistenţilor cu privire la responsabilităţile

si la obiectivele ce decurg din sarcinile care le-au fost atribuite. De asemenea,

presupune informarea acestora despre specificul activităţii bancii si despre

orice probleme care pot afecta munca lor.



76

Comunicarea poate avea loc prin şedinţe de lucru, dar include si discutii

neoficiale, utilizarea manualelor si a programelor de audit, precum si analizarea

planului de audit general.

Supraveghere

Supravegherea include următoarele funcţii:

1. Monitorizarea evoluţiei auditului, pentru a vedea daca:

i) asistenţii au aptitudinile si competenta necesara pentru a realiza

activitatea delegata;

ii) munca se desfăşoară in concordanta cu planul de audit general si cu

programul de lucru.

2. Informarea si abordarea problemelor materiale apărute in timpul auditului,

prin analizarea importantei lor si prin adaptarea corespunzătoare a planului

si a programului de audit;

3. Rezolvarea diferentelor de raţionament profesional si luarea in considerare a

nivelului de consultare necesar.

Lipsa supravegherii poate avea drept consecinţa nu numai un audit

ineficient, si ci, in anumite cazuri, lipsa unor probe de audit adecvate. In cadrul

firmelor mici de audit, activitatea este deseori delegata personalului lipsit de

experienţa, care desfăşoară munca de teren fără supraveghere. In momentul in

care se face revizuirea si sunt identificate deficiente, este necesara munca

suplimentara. Aceasta poate implica noi vizite la unitatea bancara

/departamentul auditat sau cereri de informaţii suplimentare. Obţinerea acestor

informaţii poate fi foarte dificila atunci când timpul presează finalizarea

auditului.

Verificare


77

Munca efectuata de fiecare asistent trebuie revizuita de personalul cu

experienţa corespunzătoare, pentru a vedea daca:

- activitatea a fost desfăşurata in acord cu progamul de audit;

- activitatea desfăşurata si rezultatele obţinute au fost documentate in

mod corespunzător;

- problemele semnificative de audit au fost rezolvate sau sunt reflectate

in concluziile de audit;obiectivele procedurilor de audit au fost

îndeplinite;

- concluziile exprimate sunt in concordanta cu rezultatele activităţii

desfăşurate si susţin opinia de audit.

In funcţie de necesitate, trebuie revizuite in mod regulat:

- planul de audit general si programul de audit;

- evaluarea riscurilor inerente si de control, inclusiv rezultatele testelor

de control si eventualele modificări aduse planului de audit general si

programului de audit, in consecinţa;

- documentaţia obţinută din testele de fond si concluziile trase pe baza

acestora, inclusiv rezultatele consultărilor;

- situaţiile financiare, ajustările propuse si raportul propus de auditori.

Activitatea de audit din etapa planificata este orientata pe domenii

specifice, fiind necesara reunirea tuturor acestor domenii de lucru si revizuirea

lor, pentru a permie elaborarea unui raport asupra situaţiilor financiare.

Evident, persoana care efectuează verificarea trebuie sa dispună de aptitudini

corespunzătoare. Atunci când verificarea este finalizata, trebuie sa se incheie

cu o concluzie generala, din care sa rezulte daca concluziile desprinse din

munca de detaliu, împreuna cu o revizie generala a situaţiilor financiare, permit

auditorului sa-si formeze o opinie corespunzătoare asupra conturilor.


78

Revizuirea situaţiilor contabile

Responsabilităţile auditorului nu se limitează, in ceea ce priveste

revizuirea, la teste de audit. Este esenţial ca persoana care face revizuirea sa

confirme:

1. ca politicile contabile utilizate la întocmirea conturilor sunt conforme cu

standardele de contabilitate, prezentate adecvat, aplicate consecvent si

corespunzătoare naturii activităţii. In etapa de revizuire, auditorul trebuie de

asemenea sa verifice daca au apărut noi factori in cursul auditului care pot

sa pună sub semnul întrebării politicile contabile adoptate (spre exemplu,

probleme de continuitate a activităţii) si, implicit, daca este necesara vreo

modificare de politica.

2. ca situaţiile contabile sunt conforme cu cerinţele legale si alte reglementari

relevante. Pentru a asigura realizarea conformităţii este probabil utila o lista

de verificare intr-o forma sau alta, care sa acopere cerinţele legale si

profesionale. Daca situaţiile contabile nu sunt conforme dintr-un anumit

motiv, auditorul trebuie sa ia in considerare acest aspect in contextul

raportului de audit.

3. ca imaginea prezentata de situaţiile contabile corespunde cu nivelul de

cunoaştere a clientului de către auditor si cu rezultatele altor proceduri de

audit, iar maniera de prezentare este corecta. Acest obiectiv poate fi

îndeplinit numai atunci când auditorul cunoaşte foarte bine activitatea

bancii si când este in situaţia de a identifica practicile si tranzacţiile

neobişnuite. Auditorul nu trebuie sa fie influenţat de dorinţa conducerii de a

prezenta anumite evenimente intr-o lumina fie favorabila, fie nefavorabila,

astfel incat sa le satisfacă anumite scopuri personale.

Persoana care efectuează verificarea

Rolul specific pe care si-l asuma auditorul coordonator in aceasta privinţa

va depinde de implicarea unui supervizor sau a unui manager in procesul de




79

verificare. In absenta fie a unui supervizor, fie a unui manager, auditorul

coordonator trebuie sa-si asume responsabilitatea deplina pentru aceasta

funcţie. Este foarte important ca, indiferent cine efectuează verificarea

dosarului de audit, aceasta activitate sa fie evidenţiata. Se recomanda ca

persoana ce face verificarea sa semneze si sa dateze toate situaţiile in dosarul

care a fost verificat.

Probele privind verificarea trebuie sa se regăsească in:

- documentele de detaliu elaborate de asistentul de audit, acordând o atenţie

deosebita rezultatelor si concluziilor obţinute, pentru a asigura ca acestea

sunt in concordanta cu obiectivele de audit, si bineinteles, masurilor luate in

cazul fiecăreia dintre erorile descoperite si altor probleme nerezolvate;

- programele de audit, pentru a verifica aria de aplicabilitate si exhaustivitatea

acestora si, implicit, pentru a confirma desfăşurarea unei activităţi de audit

adecvate

- revizuirea generala, care sintetizează rezultatele perioadei si care ar putea

include si analiza pe baza de indicatori si in procedurile de revizuire

analitice;.

- revizuirea situaţiilor contabile din punctul de vedere al conformităţii cu

standardele de contabilitate si cu alte reglementari relevante. De asemenea,

revizuirea ar trebui sa acopere verificarea calculelor, a trimiterior la note si

a greşelilor gramaticale;

- daca este cazul, scrisoarea de confirmare a declaraţiilor sau scrisoarea către

conducere in forma de proiect;

- listele de verificare pentru prezentările din conturi si listele de verificare

pentru finalizarea auditului, produse de auditor.



80

3.2 Raportul de audit extern

Rezultatul unui audit, efectuat de catre un auditor (independent) asupra

situatiilor financiare ale unei entitati se regaseste intr-un raport incheiat la

terminarea misiunii.

Raportul de audit este un instrument la fel de important ca si situatiile

financiare auditate, dar care cuprinde si alte informatii.

Continutul lui trebuie sa arate in scris o exprimare clara a opiniei asupra

situatiilor financiare considerate ca un intreg.

De altfel, Comitetul Provizoriu al Camerei Auditorilor din Romania cu

asistenta si autoritatea Institutului Expertilor Contabili din Scotia (membru al

IFAC) au elaborat in cadrul Standdardelor de Audit, standardul nr. 700 care

cuprinde instructiuni privind forma si continutul raportului de audit.

3.2.1. Formarea opiniei de audit

Pentru a exprima opinia sa privind conturile anuale, auditorul trebuie sa

examineze si sa sintetizeze informaţiile rezultate din probele de audit colectate.

Aceste probe trebuie sa asigure ca:

� Situaţiile financiare au fost elaborate in conformitate cu standardele de

raportare identificate, care au fost aplicate cu consecventa;

� Situaţiile financiare sunt conforme dispoziţiilor regulamentare si

legale;

� Imaginea data de ansamblul situaţiilor financiare corespunde

cunoaşterii generale a companiei pe care o auditeaza;

� Toate elementele materiale care contribuie la o buna prezentare a

situaţiilor financiare au fost corect prezentate in situaţiile financiare

auditate.




81

In baza evaluării tuturor evidentelor de audit, auditorul decide asupra

tipului de opiniei aplicabil situaţiilor financiare auditate, urmărind impactul pe

care constările sale ii au asupra situaţiilor financiare (A se vedea arborele

decizional prezentat in continuare).

Exista dezacorduri asupra principiilor

contabile

Da

Da

Nu

Situatiile financiare pot fi influentate

de ele Nu

Sunt masurabile

Da

Nu

Nu

Da

Influenteaza situatiile fnanciare


82

Tipuri de opinie:

A. O opinie fără rezerve ("Unqualified opinion") este exprimata atunci când

auditorul a obţinut convingerea respectării tuturor elementelor menţionate

anterior. O opinie fără rezerve semnifica ca toate modificările intervenite in

principiile contabile sau in modul lor de aplicare, precum si incidenţa

acestor modificări au fost rezonabil determinate si înscrise in situaţiile

financiare auditate.

B. Opinii modificate. In aceasta categorie se includ:

1) Aspecte care nu afectează opinia auditorului, prezentate sub forma unui

paragraf de evidenţiere a aspectelor In acest fel, auditorul prezintă cititorilor

un aspect material care afectează situaţiile financiare, dar care nu afectează si

opinia auditorului si care este inclus intr-o nota la situaţiile financiare in care

aspectul este prezentat in detaliu. In general, acest paragraf este inserat după

paragraful de opinie.

Situaţii in care se impune inserarea unui paragraf de evidenţiere:

a) Existenta unei responsabilităţi suplimentare statutare de raportare, caz in

care acest paragraf poate avea următorul conţinut:

"Fără a exprima o opinie cu rezerve, menţionam faptul ca situaţiile financiare

anexate nu sunt destinate sa prezinte poziţia financiara, rezultatele operaţiunilor si

modificările poziţiei financiare ale Companiei in conformitate cu standardele X ,

publicate de Comitetul Y. In cazul in care aceste standarde ar fi fost aplicate,

Opinie Refuz de certificare

Opinie



83

situaţiile financiare rezultate ar fi semnificativ diferite fata de cele prezentate.

Efectul diferentelor dintre standardele contabile locale si cele adoptate la nivel

internaţional nu a fost cuantificat si prezentat in situaţiile financiare. De asemenea,

in special datorita efectului hiperinflatiei, care nu este corectat in situaţiile

financiare anexate, acestea ar putea sa nu furnizeze o baza pentru efectuarea de

comparaţii intre exerciţiile financiare. Date fiind aceste aspecte, prin prezenta nu ne

exprimam o opinie asupra situaţiilor financiare in conformitate cu standaedele X,

care sunt diferite de standardele XX in conformitate cu care au fost pregătite

situaţiile financiare anexate".

b) Existenta unor aspecte privind principiul continuităţii activităţii

companiei, care sunt prezentate in mod adecvat in situaţiile financiare,

auditorul poate emite o opinie necalificata pe care sa o modifice prin

introducerea unui paragraf de evidenţiere a problemei legate de

principiul continuităţii a activităţii, după cum urmează:

"Fără a exprima o opinie cu rezerve atragem atenţia asupra notei X din situaţiile

financiare. Societatea a suferit o pierdere neta de XXX in timpul anului incheiat la X

si, la acea data, datoriile curente ale societăţii depăşeau activele sale curente de

XXX si datoriile sale totale depăşeau activele sale totale de XXX. Aceşti factori,

impreuna cu alte aspecte explicate in nota X, generează indoieli serioase ca

societatea va fi capabila sa continue activitatea."

c) Existenta unei incertitudini semnificative, respectiv in cazul apariţiei

unui aspect a cărui rezolvare depinde de acţiuni sau evenimente viitoare

ce nu sunt sub controlul direct al companiei si a căror soluţionare poate

afecta situaţiile financiare, auditorul are obligaţia introducerii in opinie a

unui paragraf de evidenţiere a acestor aspecte. Un asfel de paragraf poate

avea următorul conţinut:

"Fără a califica opinia noastră, atragem atenţia asupra Notei X din situaţie

financiare anexate. Compania este implicata intr-un proces in care are calitatea de

parat fiind acuzata de incalcarea unor drepturi de licenţa. Compania a depus o

acţiune de intampinare si au avut loc audieri preliminare. In prezent, nu poate fi




84

estimat rezultatul acestui proces, iar in situaţiile financiare nu s-au constituit

provizioane pentru datoriile contingente ."

2) Aspecte care afectează opinia auditorului, ce determina 3 tipuri de opinii:

1. Opinie cu rezerve/calificata ("Qualified opinion") este emisa atunci când

auditorul concluzionează ca nu este in măsura sa exprime o opinie fără

rezerve, dar ca incidenţa dezacordului cu conducerea companiei in ceea

ce priveşte situaţiile financiare, a incertitudinii sau a limitării intinderii

muncii de audit este de natura sa nu-i asigure auditorului confortul care

sa-i permită exprimarea unei opinii nefavorabile sau sa-1 conducă la

imposibilitatea exprimării opiniei;

In cazul in care compania nu si-a putut prelungi creditele primite de la

finanţatori, iar in situaţiile financiare acest fapt nu a fost prezentat in mod

corespunzător, iar acest aspect poate afecta capacitatea companiei de a-si

continua activitatea, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata. In

aceasta situaţie, calificarea exprimata in opinie poate avea următorul

conţinut:

"In cursul anului X, compania nu si-a putut prelugi creditele obţinute de la

banci. In lipsa acestor surse de finanţare exista indoieli serioase asupra capacităţii

companiei de continuare a activităţii. Aceasta situaţie impune ajustarea ulterioara in

suma de X (moneda in care au fost întocmite situaţiile financiare anexate) efectuate

asupra valorii activelor si datoriilor înregistrate, care nu este inclusa in situaţiile

financiare anexate.

In opinia noastră, cu excepţia omisiunii informaţiilor incluse in paragraful

precedent, situaţiile financiare au fost intocmite corespunzător in toate aspectele

materiale si prezintă in mod fidel poziţia financiara a companiei la data X si a

rezultatelor operaţiunilor sale si a fluxurilor de numerar pentru anul incheiat la

aceasta data, in conformitate cu X (standardul de raportare in conformitate cu care

au fost elaborate respecivele situaţii financiare)."

2. Opinie contrara ("adverse opinion") este exprimata atunci când un

dezacord cu managementul companiei asupra situaţiilor financiare



85

prezintă un caracter semnificativ si are o incidenţa de asemenea natura

ca auditorul considera insuficienta menţionarea unei simple rezerve in

raportul sau pentru a prezenta natura înşelătoare sau incompleta a

situaţiilor financiare.

In cazul unui dezacord cu managementul companiei asupra

politicilor contabile, opinia contrara poate fi formulata astfel:

"In opinia noastră, datorita efectelor aspectelor discutate in paragraful

precedent, situaţiile financiare nu prezintă o imagine fidela a poziţiei financiare a

companiei la data X, precum si a rezultatelor operaţiunilor sale si a fluxurilor de

numerar pentru anul incheiat la aceasta data, in conformitate cu X [standardul de

raportare in conformitate cu care au fost elaborate respectivele situaţii financiare]."

3. Imposibilitatea exprimării unei opinii ("Disclaimer opinon") exista

atunci când influenta posibila a unei limitări in întinderea lucrărilor sau a

unei incertitudini este de asemenea natura ca auditorul nu este in măsura

sa formuleze o opinie asupra situaţiilor financiare. In aceasta situaţie

concluzia auditorului prezentata in raportul de audit poate avea

următorul conţinut: "Nu am putut urmări toate inventarele fizice si confirma

toate conturile de creanţe datorita limitărilor in aria de aplicabilitate a activităţii

noastre create de societate". Datorita semnificaţiei aspectelor discutate in

paragraful precedent, nu exprimam o opinie cu privire la situaţiile financiare

anexate".

De fiecare data când auditorul emite o altfel de opinie decât cea

fără rezerve, trebuie sa prezinte clar, intr-un paragraf care precede

opinia, motivele care justifica decizia sa si sa facă trimitere la o nota

anexa mai aprofundata.

Exemple de dezacorduri cu managementul companiei

� Insuficienta provizioanelor pentru riscuri de credit;


86

� Imobilizari corporale supraevaluate datorita unor utilizarii unei metode

de evaluare nepotrivite;

� Nerespectarea principiului independentei exerciţiului;

� Erori in clasificarea clienţilor (clienţi incerţi incluşi in categoria

clienţilor obişnuiţi).

Oricare ar fi natura deficientelor constatate, auditorul trebuie sa prezinte in

opinie:

a) Natura dezacordului;

b) Postul si suma respectiva;

c) Influenta asupra rezultatului net.

d) Limitările întinderii desfăşurării muncii de audit se refera la

imposibilitatea auditorului de a folosi mijloacele pe care le considera

necesare si suficiente pentru obţinerea probelor de audit, in baza cărora

saşi exprime opinia.

Cazuri in care poate apare limitarea ariei de aplicabilitate:

- Impusa de împrejurări: ex: semnarea contractului de servicii după

încheierea exerciţiului, a împiedicat auditorul sa asiste la inventarierea

fizica si nu s-a putut asigura de realitatea stocurilor inventariate prin

aceste teste de audit;

- Impusa de conducerea companiei fie prin contract, fie prin refuzul de a

pune la dispoziţie anumite documente sau de efectua anumite operaţiuni

(ex: refuza trimiterea scrisorilor de circularizare clienţilor in condiţiile in

care auditorul considera acest lucru essential). Limitarea se mai poate

realiza si prin insuficienta onorariilor. De asemenea, absenta auditului

intern poate constitui o limitare la controlul exhaustivităţii înregistrărilor




87

si a fiabilităţii lor, (auditorul lucrează prin sondaje al căror volum este in

funcţie de calitatea auditului intern).

In anumite împrejurări, conducerea companiei nu dispune de informaţii

suficiente pentru a transpune o anumita situaţie in situaţiile financiare deoarece

valoarea este necunoscuta sau nesigura;

Probabilitatea realizării este nesigura. Fie ca riscul este previzional sau nu,

auditorul nu a putut obţine elementele probante suficiente pentru a justifica

suma provizionata sau absenta constituirii provizionului.

In funcţie de importanta limitărilor se va emite o opinie cu rezerve sau un refuz

de opinie. In paragraful ce precede opinia, auditorul va indica:

- Împrejurările care 1-au impiedicat sa folosească diligentele considerate

utile;

- Imposibilitatea obţinerii elementelor/dovezilor suficiente prin alte mijloace

de control;

- Suma posturilor din situaţiile financiare influenţate de limitări.

- Acest paragraf va prezenta toate elementele de informare asupra

incertitudinii:

- Natura riscului;

- Postul/posturile contabile influenţate;

- Valoarea maxima a riscului, daca se cunoaşte, sau specificarea faptului ca

riscul nu poate fi estimat;

- Incapacitatea de a a soluţiona incertitudinea si de a evalua impactul asupre

situaţiilor financiare.

Existenta incertitudinii despre continuitatea activităţii sau când ea este

definitiv compromisa, auditorul examinează daca transpunerea contabila a

acestei situaţii este conforma principiului continuităţii activităţii si apreciază

consecinţele trebuie in raportul sau.



88

3.2.2 Conţinutul raportului de audit

In 1994, IFAC a revizuit Standardul privind conţinutul raportului de audit

asupra situaţiilor financiare, principalele modificări referindu-se la următoarele

patru laturi esenţiale:

a. Responsabilităţile conducerii societăţii si ale auditorului in legătura cu

conturile anuale auditate

Este obligatorie inserarea in opinie a responsabilităţii partilor: "Situaţiile

financiare anexate au fost întocmite sub responsabilitatea conducerii companiei X.

Responsabilitatea noastră este ca, pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra

acestor situaţii financiare".

b. Obiectivele angajamentului de audit si standardele de audit utilizate

Pentru a răspunde cerinţelor IFAC, auditorul trebuie sa introducă in opinia

sa un paragraph care sa conţină aceste informaţii, cum ar fi: "Noi am realizat

auditul in conformitate cu Standardele X adoptate de Y (organismul de adoptare a

standardelor de audit aplicate pe parcursul angajamentului). Aceste standarde cer ca

auditul nostru sa fie planificat si executat astfel incat sa obţinem o asigurare rezonabila ca

situaţiile financiare nu conţin erori materiale. Un audit include examinarea, pe baza de

teste, a probelor de audit ce susţin sumele si informaţiile prezentate in situaţiile financiare.

Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite si a estimărilor

materiale făcute de către conducere, precum si evaluarea prezentării generale a situaţiilor

financiare. Noi consideram ca auditul nostru constituie o baza rezonabila pentru

exprimarea opiniei noastre."

c. Situaţii care conduc la apariţia incertitudinilor



89

Se va face distincţia intre incertitudinile legate de continuitatea activităţii

de celelalte incertitudini:

Observaţie Refuz de calificare

Incertitudini legate de continuitatea activităţii

Observaţie obligatorie Refuz de certificare posibil in circumstanţe excepţionale

Alte incertitudini Observaţie posibila Imposibilitatea certificării

d. Natura si locul observaţiilor in raport

Observaţiile se fac după opinia auditorului, in următoarele situaţii:

- Pentru a lamuri cititorul asupra unor puncte privind situaţiile

financiare;

- Pentru a semnala elemente importante care totuşi nu afectează

conturile anuale.

3.2.3 Elementele de baza ale raportului de audit

Raportul de audit cuprinde urmatoarele elemente de baza:

1. Titlul: de obicei se utilizeaza titlul de “auditor independent” pentru cele

intocmite de acestia. Acest titlu permite sa se faca distinctie intre raportul

unui auditor financiar si alte raporte care se fac la nivelul unitatii, elaborate

de catre persoane din conducerea unitatii, Consiliul de Administratie sau

alte persoane care nu sunt auditori independenti.

2. Destinatarul: raportul de audit trebuie sa fie adresat in conformitate cu

conditiile prevazute in angajament si in reglementarile locale. De obicei,

fie actionarilor, fie Consiliului de Administratie al unitatii pentru care s-a

facut auditul situatiilor financiare.


90

3. Paragraful de deschidere sau introductiv: care cuprinde:

� identificarea situatiilor financiare ale entitatii, care au fost auditate,

inclusiv data si perioada acoperita de situatiile financiare.

� declaratie privind responsabilitatea conducerii entitatii precum si

responsabilitatea a auditorului (aceea de a exprima o opinie

independenta asupra situatiilor financiare pe baza auditului).

Situatiile financiare constituie declaratii ale conducerii entitatii,

situatii care impun din partea conducerii efectuarea estimarilor si

rationamentelor contabile semnificative, precum si determinarea

principiilor si metodelor contabile corespunzatoare utilizate in pregatirea

situatiilor financiare. Responsabilitatea auditorului este aceea de a audita

situatiile financiare prezentate, cu scopul de a exprima o opinie asupra lor.

De exemplu : “am efectuat auditul bilantului anexat al bancii X la data de

31.12.200x precum si a contului de profit si pierderi, a situatiilor fluxurilor de

numerar aferente pentru anul incheiat. Aceste situatii financiare sunt

responsabilitatea conducerii societatii. Responsabilitatea noastra consta in

exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare pe baza auditului efectuat.”

4. Paragraful referitor la aria de aplicabilitate: se refera la faptul ca in raport

trebuie sa se prezinte declaratia conform careia auditul a fost efectuat in

conformitate cu Standardele de Audit nationale si international ; de

asemenea trebuie sa se precizeze si aria de aplicabilitate a acestuia. Aria de

aplicabilitate se refera la abilitatea auditorului de a desfasura procedurile de

audit cerute in mod necesar de circumstante. Aceasta este necesara

cititorului raportului ca o asigurare a faptului ca auditul a fost desfasurat in

conformitate cu standardele sau practicile stabilite. Daca nu sunt

specificate, atunci se considera ca standardele aplicate sunt cele indicate de

adresa auditorului.



91

5. Raportul trebuie sa cuprinda o declaratie asupra faptului ca auditul a fost

planificat si desfasurat pentru a se obtine o asigurare rezonabila asupra

situatiilor financiare si ca acestea nu contin erori semnificative.

6. Raportul de audit trebuie sa releve ca auditul include:

� examinarea, pe baza de teste, a probelor pentru sustinerea sumelor din

soldurilor conturilor din situatiile finaciare si a altor informatii

prezentate in raportul de audit;

� evaluarea principiilor contabile folosite la intocmirea situatiilor

financiare;

� evaluarea estimarilor semnificative facute de conducerea unitatii;

� evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare.

7. De asemenea raportul de audit trebuie sa includa o declaratie a

auditorului asupra faptului ca auditul confera o baza rezonabila asupra

opiniei. Termeni folositi: “am efectuat acest audit in concordanta cu Standardul X.

Aceste standarde solicita planificarea si efectuarea auditului in vederea obtinerii unei

asigurari rezonabile ca situatiile financiare nu contin erori semnificative, ca

examinarea s-a facut pe baza de teste si ca s-a facut evaluarea principiilor contabile si

a estimarilor semnificative facute de conducerea unitatii precum si evaluarea

prezentarii generale a situatiilor financiare. Consideram ca auditul nostru ofera o baza

rezonabila pentru opinia noastra.”

8. Paragraful referitor la opinie: raportul trebuie sa contina in mod clar

opinia auditorului daca situatia financiara prezinta o imagine fidela (sau

daca prezinta in mod corect, sub toate aspectele semnificative) a evidentei

contabile, in concordanta cu un cadru general de raportare financiara si

atunci cand este cazul, daca situatiile financiare indeplinesc cerintele

statutare.

Termenii folositi pentru exprimarea unei opinii arata ca auditorul a

avut in vedere la realizarea raportului numai aspectele semnificative ale

situatiilor financiare. Pe langa termenii de fidelitate si prezinta sub toate



92

aspectele semnifcative, un raport de audit poate sa cuprinda si o opinie

referitoare la respectarea cerintelor statutare sau legale privind intocmirea

situatiilor financiare. Termeni folositi:

� “in opinia noastra, situatiile financiare ofera o imagine fidela a pozitiei

financiare a societatii si a rezultatelor activitatii pentru anul incheiat in

concordanta cu Standardele Internationale de Contabilitate”;

� “in opinia noastra prezinta in mod corect, sub toate aspectele semnificative

rezultatele activitatii si a fluxurilor de numerar, precum si a pozitiei financiare

a societatii la finele anului 200X in situatiile financiare si sunt in conformitate

cu normele legale sau statutare”.

9. In conditiile in care nu reiese clar tara a carei principii contabile au fost

aplicate, aceasta trebuie stabilita, in general atunci cand raportul este

transmis in afara tarii de origine pentru ca cel care citeste sa inteleaga ce

standarde de contabilitate au fost aplicate. Termeni utilizati “… in

conformitate cu principiile contabile generale acceptate in tara A...”

10. Data raportului: ziua in care s-a incheiat auditul. Aceasta informeaza

cititorul ca auditorul a analizat efectul asupra rezultatelor financiare, asupra

raportului privind evenimentele si tranzactiile cunoscute pana la data in

care s-a efectuat raportul. Raportul nu poate fi datat la o data inainte ca

conducerea unitatii sa aprobe si sa semneze situatiile financiare.

11. Adresa auditorului: trebuie sa indice un amplasament, care este orasul de

domiciliu al Biroului de audit.

12. Semnatura auditorului: raportul de audit trebuie sa fie semnat in numele

societatii de audit cu numele personal al auditorului. De obicei, raportul

este semnat in numele societatii, deoarece auditorul isi asuma

responsabilitatea pentru audit.



93

Raportul auditorului trebuie sa exprime o opinie fara rezerve atunci cand

se ajunge la concluzia ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela, in

concordanta cu cadrul general de raportare stabilit.

O opinie fara rezerve indica de asemenea ca orice modificare care apare in

principiile contabile sau in metodele de aplicare, precum si efectele acestora au

fost determinate si prezentate corespunzator in situatiile financiare.

Dar exista si situatii in care rapoartele sunt intocmite cu rezerve de catre

auditori, atunci cand acestia nu-si pot desfasura activitatea conform normelor

legale.

Rezerva este determinata de:

1. existenta unei limitari a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului;

2. existenta unui dezacord cu conducerea referitor la acceptabilitatea

politicilor contabile aplicate, a metodelor de aplicare de acestea

referitoare la situatiile financiare.

Limitarea ariei de aplicabilitate:

� poate fi impusa de unitate (atunci cand termenii angajamentului

specifica faptul auditorul nu va putea efectua o procedura de audit

considerata ca necesara);

� poate fi impusa de anumite circumstante (atunci cand auditorul a fost

numit ulterior momentului inventarierii stocurilor si nu a putut

participa la acesta);

� poate fi impusa de divergentele de opinie intre auditor si evidentele

contabile existente (atunci auditorul va incerca sa desfasoare proceduri

alternative rezonabile pentru a obtine probe de audit suficiente pentru a

sustine o opinie calificata).



94

Atunci cand exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii

auditorului ce necesita exprimarea unei opinii calificate sau imposibilitatea de

exprimare a opiniei, raportul auditorului trebuie sa prezinte limitarea si sa

indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar fi putut fi determinate ca

fiind necesare, daca nu ar fi existat limitarea.

Termeni utilizati: “am auditat situatiile financiare al societatii A..... . Cu exceptia celor

discutate in paragraful care urmeaza, am desfasurat auditul in concordanta Standardele de

Audit. Nu am urmarit inventarierea faptica a stocurilor fizice, deoarece aceasta a fost

anterior datei in care noi am prelut auditul. Datorita naturii evidentelor contabile nu am

fost convinsi de corectitudinea stocurilor folosind alte proceduri de audit....”

Dezacordul cu conducerea

Atunci cand auditorul nu poate fi de acord cu conducerea cu privire la

aspecte cum ar fi, acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de

aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor in situatiile

financiare. In cazul in care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru

situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata sau o

opinie contrara.

In vederea realizarii rapoartului de audit, in situatia in care exista una sau

mai multe divergente intre auditor si conducerea unitatii auditate, opinia

formulata de acestea poate fi:

� opinie cu rezerve sau calificata - trebuie exprimata atunci cand

audiorul nu poate exprima o opinie fara rezerve, dar efectul oricarui

dezacord cu conducerea sau limitarea ariei de aplicabilitate nu este atat

de semnificativ si de profund, incat sa necesite o opinie contrara sau o

imposibilitate de exprimare a unei opinii;




95

� opinie contrara - trebuie exprimata atunci cand efectul unui dezacord

este atat de semnificativ si de profund pentru situatiile financiare, incat

auditorul concluzioneaza ca nu este oportuna o opinie cu rezerve

determinata de prezentarea incompleta sau inselatoare a situatiilor

financiare;

� imposibilitate de exprimare a unei opinii - trebuie sa fie exprimata

atunci cand efectul posibil al limitarii ariei de aplicabilitate este atat de

semnificativ si cuprinzator, incat auditorul nu poate sa obtina

suficiente probe de audit si nu poate exprima o opinie asupra situatiilor

financiare.

Daca auditorul exprima o opinie alta decat una fara rezerve, in raportul de

audit trebuie inclusa o prezentare clara a motivelor si o cuantificare a efectelor

posibile asupra situatiilor financiare. Aceste informtii vor fi prezentate intr-un

paragraf separat ce precede opinia sau imposibilitatea exprimarii unei opinii si

poate include o referire la o analiza mai larga, intr-o nota la situatiile

financiare.


96

CAPITOLUL 4

PROCEDURI DE AUDIT INTERN AL ELEMENTELOR DIN

SITUAŢIILE FINANCIARE

4.1. Elemente de activ

4.1.1 Numerar si elemente asimilate

Auditorul trebuie sa se asigure ca:

- Soldurile de casa reprezentând disponibilul, toate valorile de incasat, in curs

de incasare sau plasate la instituţiile financiare sunt corect înregistrate.

- Soldul de casa este prezentat corect si clasificat corespunzător, in funcţie de

lichiditatea diferitelor elemente componente, considerandu-se ca depozitele

blocate in diferitele conturi bancare au cea mai scăzuta lichiditate.

- Elementele asimilate numerarului sunt înregistrate, prezentate si clasificate

corect.

Testele aplicate de auditor pentru verificarea corectitudinii si

completitudinii soldurilor de numerar, sunt:

- Confirmarea soldurilor de casa, presupune confirmarea soldurilor coturilor

casa cu disponibilul efectiv din casierie.

- Controlul confirmărilor bancare, presupune întocmirea unei confirmări de

control al conturilor rulate, verificarea corectitudinii aplicării principiului

independetei exerciţiului si urmărirea răspunsurilor la scrisorile de

circularizare.


97

Testul de închidere a conturilor interbancare, presupune:

- Pentru conturile inchise in timpul anului se va verifica daca operaţiunea s-a

efectuat in baza autorizărilor date de persoanele cu responsabiliati in acest

sens. Daca banca confirma ca un cont a fost inchis la iniţiativa sa, se va

investiga la nivelul managerial corespunzător.

- Investigarea motivelor care au condus la închiderea contului, prin studierea

corespondentei transmise de către banca.

4.1.2. Conturi de creanţe

Testele trebuie sa determine daca:

- Creanţele reprezintă toate sumele datorate bancii la sfârşitul perioadei,

auditorul trebuind sa verifice corectitudinea înregistrării acestora, precum si

modul de prezentare a informaţiilor cu privire la creanţele bancii. Auditorul

trebuie sa verifice in mod special creditele (reprezentand iesiri de numerar

efective), creanţele cesionate (valoarea acestora, terţii in favoarea cărora s-

au cesionat), verificarea înscrierii acestora la arhiva electronica. Sumele

prezentate reprezintă drepturi reale ae bancii.

- Provizioanele pentru creanţe îndoielnice, veniturile si reducerile de

provizioane sunt calculate, descrise si prezentate in mod corect si adecvat,

fără a fi supraevaluate sau subevaluate (in cazul provizioanelor).

Provizioanele pentru creanţe îndoielnice, veniturile si reducerile de

provizioane au fost alocate perioadei adecvate.

A. Testarea Registrelor jurnal

1. Obţinerea reconcilierii soldurilor creditelor cu evidentele contabile din

Cartea Mare (in lei si in valute) la data trimiterii scrisorilor de confirmare

(circularizarii) sau la sfârşitul perioadei.

Pentru obţinerea reconcilierii se pot efectua următoarele teste si proceduri:


98

- Verificarea încrucişată a totalurilor de control din Cartea Mare, cu sursa

care a condus la generarea acestuia.

- Examinarea documentelor justificative pentru detectarea elementelor

materiale sau neobişnuite.

- Verificarea balanţei pentru a se asigura faptul ca toate soldurile creanţelor

înregistrate sunt incluse in situaţiile financiare.

- Urmărirea cu atenţie sporita a creanţelor scadente la un an de la data

bilanţului. Reclasificarea acestora in creanţe pe termen lung, daca este

cazul.

B. Testarea existentei creanţelor prin circularizarea soldurilor de închidere

Selectarea conturilor din balanţa care vor face obiectul transmiterii

scrisorilor de circularizare. Modalitatea de eşantionare precum si procentul din

sold care se testează in acest fel este o chestiune de judecata profesionala a

auditorului implicat in derularea auditului.

Aplicarea procedurilor alternative in cazul in care nu se primeşte un

număr suficient de răspunsuri la aceste scrisori, precum si in cazul apariţiei

unor discrepante fata de înregistrările bancii.

Examinarea documentelor justificative pentru a verifica soldurile

înregistrate, in cazul in care nu se răspunde scrisorilor de confirmare.

4.1.3. Investitii in valori mobiliare

Obiective de audit

Principalele obiective in auditarea investiţiilor si a veniturilor asimilate

investiţiilor sunt acelea de a determina daca:

- Toate investiţiile înregistrate in bilanţ sunt deţinute de banca (Existenta);





99

- Toate veniturile înregistrate din investiţii au fost realizate de banca la data

bilanţului (Existenta).

- Toate investiţiile deţinute de banca si toate veniturile acumulate din

investiţii la data bilanţului au fost înregistrate in contabilitate

(Completitudine);

- Investiţiile si veniturile din investiţii sunt înregistrate in bilanţ si in contul

de profit si pierdere la o suma corespunzătoare (Evaluare)

- Banca deţine investiţiile înregistrate in bilanţ si nu exista nici o restricţie

asupra lor (Drepturi si obligaţii)

- Investiţiile si veniturile asimilate sunt clasificate, descrise si prezentate in

mod corespunzător in situaţiile financiare si in notele explicative, in

conformitate cu principiile contabile (Prezentare)

Proceduri ilustrative

1. Compararea soldurilor finale cu cele iniţiale si investigarea oricăror variaţii

anormale (sau absenta variaţiilor).

2. Compararea valorii de piaţa a titlurilor din perioada curenta cu cea din

perioada precedenta .

3. Efectuarea de teste de rezonabilitate a veniturilor din dobânzi prin

multiplicarea ratei medii de dobânda cu media sumelor investite.

Teste de detaliu

Observarea indiciilor referitori la investiţii neobişnuite (titluri fictive sau

cu risc mare). Discutarea cu clientul a procedurilor folosite pentru a determina

daca scăderea valorii de piaţa a investiţiilor este sau nu temporara.

Se determina daca orice scădere a valorii de piaţa sub cost este sau nu

temporara, prin efectuarea unor sau tuturor din următoarele proceduri:

- revizuirea celor mai recente situaţii financiare auditate ale emitentului;



100

- stabilirea perioadei in care valoarea de piaţa a fost sub cost;

- stabilirea termenilor generali ai prospectului de emisiune si a evenimentelor

specifice care pot influenta operaţiile emitentului;

- se stabilieste daca declinul valorii de piaţa corespunde tendinţelor ciclice ale

industriei emitentului sau reflecta un declin prelungit in industria

respectiva ;

- compararea modificărilor valorii de piaţa a emitentului cu tendinţele din

industria emitentului si de pe piaţa globala;

- compararea modificărilor valorii de piaţa ale investiţiei cu cele ale

investiţiilor similare;

- determinarea existentei intenţiei si abilitaţii bancii de a deţine investiţia

pentru o perioada suficenta pentru a permite recuperarea valorii de piaţa;

- revizuirea câştigurilor realizate si nerealizate după data bilanţului.

Proceduri specifice

- Se determina daca amortizarea unei investiţii pe baza unui nou cost ca

rezultat al declinului valorii de piaţa, care nu este temporar, este considerata

ca pierdere realizata. De asemenea, testarea calculului pierderilor

înregistrate.

- Se determina daca noul cost de baza al investiţiei amortizate iniţial, nu este

schimbat după revenirea valorii de piaţa.

- Se face revizuirea sumarului investiţiilor amortizate pentru stabilirea

completitudinii si elementelor neobişnuite.

- Se concluzioneaza aspura corectitudinii ajustărilor de depreciere

înregistrate.

- Se face verificarea calculelor pierderilor si câştigurilor din vânzările

investiţiilor.



101

- Se face verificarea calculelor amortizării primelor din obligaţiuni

sau acumulării discount-ului obligaţiunilor.

- Se analizeaza practicile specializate ale industriei.

Proceduri de urmărit in cazul tranzacţiilor cu titluri ce au posibilitatea de

răscumpărare (REPO)

- Confirmarea termenilor angajamentelor de răscumpărare in curs. Termenii

ar trebui sa cuprindă tipurile si ratele de cupon al colateralului si data de

răscumpărare si preturile.

- Determinarea reputaţiei si siguranţei deţinătorilor colateralului. Aceşti

deţinători ar trebui sa fie banci recunoscute sau companii de tutela,

independente de broker/dealer-ul care efectuează tranzacţia si care sunt

specializate in furnizarea de servicii de păstrare.

- Revizuirea reputaţiei si poziţiei financiare a broker/dealer-ilor sau a altor

părţi implicate in tranzacţii.

- Determinarea credibilităţii financiare si a responsabilităţii legale ale oricărei

companii sau agenţii care asigura încheierea tranzacţiilor.

- Revizuirea avizelor broker-ilor si a altei documentaţii privind completarea

tranzacţiilor de răscumpărare in timpul perioadei ulterioare datei bilanţului.

- Determinarea legalităţii tranzacţiilor si a conformităţii cu politicile stabilite

si cu regulile aplicabile, atunci când este cazul.

- Revizuirea si evaluarea procedurilor interne de audit referitoare la

convenţiile de răscumpărare.

- Proceduri adiţionale pentru testarea tranzacţiilor in care banca are calitatea

de cumparator-imprumutator

- Examinarea titlurilor deţinute sau cererea unei confirmări a titlurilor

deţinute in păstrare si determinarea deţinătorului legal al titlurilor.



102

- Daca un custode are reputaţie si credibilitate îndoielnice, este necesara

obţinerea unei revizii din partea unei terţe persoane sau efectuarea unor

proceduri privind controalele asupra păstrării titlurilor de către custode.

Determinarea valorii colaterale a titlurilor

- Proceduri specifice (proceduri care oferă asigurare pentru obiective

particulare de audit):

• Verificarea existentei si dreptului de proprietate a investiţiilor

înregistrate, prin confirmări sau examinări ale evidentelor dreptului de

proprietate (certificatele de acţionar).

• Revizuirea minutelor, convenţiilor si răspunsurilor de confirmare

pentru evidenta existentei investiţiilor, privilegiilor, garanţiilor sau

altor interese in investiţii si a angajamentelor de achiziţie sau vânzare a

investiţiilor.

• Inspectarea cotatiilor de piaţa, situaţiilor financiare ale companiilor in

care se investeşte si a altor evidente ale valorii curente sau ale sumei

capitalului investit.

• Determinarea corectitudinii sumei raportate a investiţiilor.

- Alte proceduri aplicabile in cazul evaluării proceselor de rutina

Aceste proceduri nu se efectuează când s-au evaluat controalele ca fiind

efective si s-au testat descoperindu-se ca se poate pune baza pe ele sau alte

proceduri substantive pot furniza o asigurare suficienta in cazul apariţiei de

erori. Se pot aplica aceste tipuri de proceduri când s-au evaluat controalele ca

fiind eficiente, dar nu s-au testat (in special atunci când riscul combinat pentru

cont este moderat sau mare, deoarece in asemenea circumstanţe se evelueaza



103

riscul inerent ca fiind mare) si este cu atât mai posibila aplicarea când s-au

evaluat controalele ca fiind ineficiente, in mod deosebit când s-a evaluat riscul

combinat ca fiind mare.

Tipuri de proceduri:

- Verificarea existentei si a dreptului de proprietate al investiţiilor

înregistrate prin confirmarea sau examinarea evidentelor dreptului de

proprietate (certificatele de acţionar).

- Revizuirea proceselor verbale, convenţiilor si răspunsurilor de

confirmare pentru evidenta existentei investiţiilor, privilegiilor,

garanţiilor sau altor interese in investiţii si a angajamentelor de

achiziţie sau vânzare a investiţiilor.

- Inspectarea cotatiilor de piaţa, situaţiilor financiare ale companiilor in

care se investeşte si a altor evidente ale valorii curente sau sumei

capitalului investiţiilor.

- Determinarea corectitudinii sumei raportate a investiţiilor.

- Durata si extinderea procedurilor efectuate corespund evaluării

riscului.

Diminuarea valorii de piaţa

In acest sens se evaluează toate titlurile ale căror valori de piaţa sunt sub

valoarea contabila la data bilanţului pentru a determina daca diminuarea valorii

de piaţa este permanenta sau nu, iar in acest sens auditorul aplica judecata

profesionala.

Auditorul trebuie sa evalueze rezonabilitatea estimărilor privind valoarea

recuperabila a investiţiilor, respectiv prin înţelegerea următoarelor aspecte:



104

- Diminuarea valorii de piaţa este datorata unor condiţii specifice unui

anumit titlu;

- Diminuarea valorii de piaţa este datorata condiţiilor generale din piaţa

care reflecta evoluţia economiei sau a unei anumite industrii;

- Data înregistrării câştigurilor sau pierderilor realizate sau nerealizate.

- Daca in baza evidentelor obţinute auditorul concluzionează ca acestea nu

susţin soldul, fie nu reflecta valoarea recuperabila, iar pe piaţa se

manifesta o perpetuare a deprecierii, iar acest fapt nu este reflectat in

situaţiile financiare, auditorul trebuie sa inscrie aceasta concluzie in

raportul emis.

Documentaţia muncii de audit făcuta pentru acest element bilantier

include, fără insa a se limita la:

� Detalierea procedurilor aplicate si concluziile acestora;

� Relaţia dintre natura, durata si intinderea procedurilor aplicate pentru

evaluarea estimărilor contabile, proceselor de rutina si non-rutina sau

referinţa la documentarea unor astfel de relaţii in alta parte decât in foile

de lucru; Problemele apărute si bazele de rezolvare;

� Sumarul investiţiilor si conturilor asimilate si activitatea in aceste conturi

in timpul perioadei; Motivaţiile comerciale pentru achiziţii si vânzări;

� Planurile angajamentelor pentru viitoarele achiziţii si vânzări de investiţii;

Lista investiţiilor verificate si confirmate fizic; Răspunsurile la

confirmări;

� Detalii privind costul, capitalul investit, valoarea de piaţa si eventualele

evidente care susţin soldul fiecărei investiţii;

� Rezultatul procedurilor analitice de revizie aplicate;

� Detalii privind privilegiile, gajurile, dobânzile titlurilor si restricţiile

asupra folosinţei sau vânzării investiţiei


105

4.1.4. Mijloace fixe

In categoria mijloacelor fixe sunt înregistrate toate si doar mijloacele fixe

aparţinând bancii sau deţinute sub forma unui contract de leasing care sunt

folosite in operaţiile de exploatare ale bancii sau sunt in curs de construire si

sunt înregistrate la cost istoric.

Intrările de imobilizări pe parcursul auditului sunt înregistrate

corespunzător si reprezintă toate si doar mijloacele fixe sau in curs aparţinând

bancii.

Costul si amortizarea cumulata si sumele cu amortizarea aplicabila tuturor

casărilor, mijloacelor ce nu mai sunt utilizate si vânzările au fost corect

inregistrate.

Depreciarea cumulata, descongestionările si amortizarea sunt corect

inregistrate, având in vedere duratele utile si valorile reziduale aşteptate.

Investiţiile in mijloace fixe inregistrate pot fi aşteptate a se realiza.

Mijloacele fixe impreuna cu amortizarea cumulata sunt corect evidenţiate,

clasificate si corespunzător prezentate (inclusiv prezentarea datoriilor).

A. Revizuire analitica

1. Se face un test de previziune a amortizării/deprecierii totale a imobilzarilor

corporale si necorporale pentru perioada curenta. Se compara suma

previzionala cu sumele înregistrate si se explica fluctuaţiile materiale sau

neobişnuite.

Verificarea daca perioadele de amortizare si metodele folosite sunt

aceleaşi cu cele folosite in anul precedent;

Se face roll-forward-ul mijloacelor fixe (ROL si USD sau EUR)

Obţinerea unui roll-forward asupra conturilor de mijloace fixe.

Se testează si se efectuează următoarele operaţii:


106

� Se confrunta soldurile de deschidere ale anului curent cu cele de

închidere ale anului precedent.

� Se confrunta soldurile de închidere ale exerciţiu curent cu registrul

contabil si cu grupurile stabilite.

� Reconcilierea conturilor selectate privind soldurile acestora la sfârşitul

anului cu registrele contabile sau cu alte documente justificative.

� Se încearcă justificarea unor probleme apărute in cadrul procesului de

reconciliere.

B. Observarea efectiva a existentei fizice a mijloacelor fixe

Se procedeaza la :

� Inventarierea locului, tipului si starea fizica a mijloacelor fixe care

prezintă solduri materiale in balanţa.

� Se observa starea in care se afla mijloacele fixe notandu-se orice activ in

plus, neutilizabil sau nefolositor.

� Se obţin explicaţii privind activele neutilizate sau nefolositoare. Se

evaluează realizabilitatea acestor active si se evaluează daca este necesar

sa se facă ajustări asupra conturilor bilantiere.

C. Se evaluează politicile, procedurile si controalele bancii in ceea ce

priveşte inventarierea mjloacelor fixe, respectiv :

� Trebuie revizuita reconcilierea inventarului faptic cu cel scriptic.

� Se verifica elementele numărate cu înregistrările corespunzătoare din

contabilitate.

� Se explica conformitatea reconcilierii.

D. Testarea dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe



107

� Se identifica mijloacele fixe aflate in patrimoniu cu documentele de

proprietate.

� Se confirma transferurile de mojloace fixe de la alte unitati sau de la

centrala (daca nu au fost confirmate in coroborare cu alte zone ale

auditului).

� Se revizuieşte gradul de detailiere (prezentarea) făcute la situaţiile

financiare (conturi in afara bilanţului si note) in legătura cu elementele

de activ gajate, ipotecate sau cedate in garanţie.

E. Se verifica intrările si transferurile de mijloace fixe

Se obţine o lista a intrărilor materiale de mijloace fixe si se testează daca

aceste înregistrări sunt efectuate corect.

Se asigura ca echipamentele vechi vândute sau înlocuite cu unele noi au

fost descărcate din gestiune.

F. Se verifica casările/vânzările de mijloace fixe

Se obţine o lista a ieşirilor materiale de mijloace fixe si se obţine

asigurarea ca aceste ieşiri au fost corect înregistrate.

G. Cheltuieli de întreţinere aferente mijloacelor fixe

Se revizuiesc acele cheltuieli materiale pentru reparaţii si întreţinere

pentru a se vedea care se pot capitaliza. Se examinează documentele

justificative.

H. Poliţe de asigurări

Se obţine documentatia cu toate poliţele de asigurare existente pentru

mijloacele fixe. Se analizează daca acoperirea oferita este adecvata

standardelor impuse.


Sort)


108

4.2 Elemente de datorii si capitaluri proprii

4.2.1 Conturi de disponibilitati si depozite

Obiectivele auditului sunt de a determine daca:

a. Miscarile din conturile de disponibilitati si depozite care se refera la

evenimentele ulterioare închiderii bilanţului au fost înregistrate corect.

b. Conturile de disponibilitati si depozite sunt descrise si clasificate corect si

daca au fost prezentate corespunzător in notele anexate la situaţiile

financiare.

A. Testarea Registrului jurnalul

Obţinerea reconcilierii jurnalului de cumpărări cu Cartea Mare prin

circularizare la sfârşitul perioadei. Testarea si compararea totalurilor cu

documentele suport, examinarea documentelor justificative

referitoare la elementele materiale sau neobişnuite si insumarea înregistrărilor

din jurnalul de cumpărări, pentru a se asigura asupra completitudii soldului

(respectiv ca au fost înregistrate toate disponibilitatile si depozitele clientilor).

Verificarea jurnalului pentru detectarea soldurilor neobişnuite (de ex. sume

rotunde, alte sume datorate, solduri debitoare); investigarea documentelor

justificative si propunerea reclasificarii, daca este cazul.

B. Circularizarea clientilor

Selectarea unui eşantion de clienti; asigurarea faptului ca selecţia a fost

făcuta in funcţie de rulajul contului curent al clientului, mai degrabă decât in

baza soldurilor contului la sfârşitul perioadei de raportare. In definitiv alegerea


109

elementelor care vor fi confirmate (rulaje sau solduri) este o

chestiune de judecata profesionala. Etapele ce trebuie urmarite sunt :

1. Obţinerea reconcilierii pentru răspunsuri neobişnuite, care diferă fata de

răspunsul aşteptat; testarea si examinarea documentelor justificative pentru

reconcilierea elementelor.

2. Investigarea variaţiilor materiale.

3. In cazul in care nu se primeşte răspuns la circularizari, se efectuează

proceduri alternative, după cum urmează:

a. Daca este posibil, se obţin direct declaraţii ale clientilor si se efectuează

aceleaşi proceduri ca in cazul rasupunsurilor neobişnuite primite in urma

circularizarii.

b. Revizuirea plaţilor făcute către aceşti clienti ulterior atei circularizarii;

verificarea plaţilor făcute la data primirii auditului.

4. Sumarizarea rezultatelor circularizarii, incluzând acoperirea obţinută in

urma acesteia, răspunsurile primite si toate sumele care reprezintă diferente.

Propunerea eventualelor ajustări.

5. Decizia asupra completitudinii informaţiilor obţinute in urma aplicării

testelor de audit.

6. Concluzii in baza rezultatelor circularizarii.

C. Testarea furnizorilor de utilitati, a plaţilor ulterioare, a facturilor neplatite

si primirea documentelor, cuprinzand urmatoarele etape:

1. Revizuirea plaţilor făcute ulterior sfârşitului perioadei, pe parcursul ultimei

zi de lucru pe teren.

2. Compararea plaţilor făcute pentru bunuri primite inainte de sfârşitul

perioadei cu datoria respectiva înregistrata la sfârşitul perioadei.


110

3. In sens invers, se obţine asigurarea ca facturile pentru bunurile si serviciile

primite după sfârşitul perioadei nu au fost înregistrate ca fiind aferente

perioadei precedente.

D. Sume datorate partilor aflate in relaţii speciale cuprinde etapele:

1. Identificarea sumelor datorate persoanelor in relatii speciale cu banca si

determinarea factorilor care le-au cauzat.

2. Compararea soldurilor curente cu cele din perioada anterioara si explicarea

fluctuaţiilor semnificative sau neobişnuite.

3. Revizuirea naturii si volumului tranzacţiilor, pentru a determina daca au fost

autorizate si daca sumele au fost folosite in scopul pentru care au fost

acordate.

4. Verificarea corectitudinii clasificării unor astfel de sume in bilanţ

5. Luarea in considerare a necesitaţii de prezentare a conturilor si tranzacţiilor

respective.

6. Luarea in considerare a confirmărilor sumelor datorate partilor afiliate, in

cazul in care sumele sunt materiale.

7. Daca exista suspiciuni asupra faptului ca tranzacţii materiale nu sunt

dezvăluite, se ia in considerare investigarea membrilor managementului

pentru a identifica părţile afiliate, utilizând tehnici de analiza a datelor

pentru găsirea de nume, adrese comune, etc. in bazele de date de furnizori si

clienţi sau alte asemenea tehnici.

4.2.2. Capitalul propriu

Auditul capitalului presupune efectuarea următoarelor verificări pentru a

se vedea daca:

3. Elementele de capital si alte elemente asimilate capilalurilor reprezintă toate

sumele vărsate pentru acţiunile comune emise, sumele vărsate peste


111

valoarea nominala (prime de capital), rezultat reportat si sume vărsate de

către banca pentru a-si răscumpăra propriile acţiuni.

4. Sumele aferente capitalului social si a altor conturi de capital social sunt in

concordanta cu hotărârile AGA (sau alte dispoziţii ale statutului societăţii

sau cu aprobările legale acordate) si cu legile naţionale si daca sunt

înregistrate corect.

5. Toate tranzacţiile cu capitalul social sau alte conturi de capitaluri proprii

efectuate pe perioada in care are loc auditul sunt corect înregistrate.

6. Sumele aferente capitalului social si al altor conturi de capitaluri proprii

sunt prezentate si clasificate corect in situaţiile financiare si notele (inclusiv

restricţiile aferente rezultatului reportat, opţiuni asupra pachetului de

acţiuni, planurile sau obligaţiile de răscumpărare a pachetelor de acţiuni,

dividendele preferenţiale restante, creditorii privilegiaţi in cadrul lichidării,

etc) aferente.

A. Proceduri analitice

Recalcularea soldului fiecărei tip de acţiune, inmultind numărul de acţiuni

cu valoarea nominala menţionata in statutul societăţii. Se verifica variaţiile

semnificative sau neobişnuite. Se verifica daca numărul acţiunilor proprii nu

depăşeşte numărul acţiunilor autorizate.

B. Teste privind modificările in conturile de capital

1. Se efectuează un roll-forward pentru fiecare cont.

a. Verificarea soldurilor iniţiale a anului precedent si a soldurilor finale cu

cele din Cartea Mare.

b. Verificarea mişcărilor cu documentele suport.

2. Actualizarea documentelor ce permit prezentarea componentelor de

capitaluri proprii.



112

3. Cunoasterea regulamentului intern, hotărârilor legale, statutului bancii,

corespondenta cu consilierul juridic, daca este cazul, pentru orice schimbare in

componenta acţiunilor de-a lungul timpului.

4. Verificarea schimbărilor in conturile de capital ulterior perioadei încheiate

(anterior publicării raportului de audit). Se iau in calcul ajustările la si/sau

prezentările in situaţiile financiare, daca este cazul.

C. Verificări ale tranzacţiilor nemonetare

Daca modificările soldului final al contului decapital sunt datorate

tranzacţiilor nemonetare cum ar fi fuziune, reorganizare, lichidare, reinvestirea

de capital intr-o alta companie, atunci:

� Se asigura daca partea cu care societatea bancara desfăşoară tranzacţii

este o parte afiliata deoarece aceasta ar putea sa influenţeze evaluarea

si contabilizarea tranzacţiilor.

� Daca aceasta nu este o parte afiliata, se verifica valoarea justa a

activelor nete distribuite sau primite

D. Verificarea dividendelor declarate si plătite

1. Pentru dividendele declarate in timpul anului, se face o analiza a sumei

declarate a acestora (pe acţiune si pe total) pentru fiecare tip de acţiune, data

plaţii acestora si numărul de acţiuni la care exista dividende

restante. Se urmăreşte:

a. Asigurarea ca numărul de acţiuni la care exista dividende restante este

bazat intr-o maniera rezonabila pe numărul de acţiuni existente la

inceputul si la sfârşitul perioadei.

c. Calculul dividendelor pe acţiune, datele de înregistrare si plata cu

hotărârile autorizate menţionate



113

3. Se verifica daca sumele calculate (pe acţiune si dividendele totale)

corespund cu cele prezentate in situaţiile financiare

4. Daca societatea bancara plăteşte dividendele direct acţionarilor, se verifica

prin eşantionare plata acestora in contul actionariatului. Se recalculează

sumele plătite inmultind dividendele pe o acţiune cu numărul de acţiuni

deţinute de actionar, aşa cum este menţionat in Registrul Acţionarilor.

4.2.3 Rezultatul reportat

Se efectueaza urmatoarele analize:

� Roll-forward asupra rezultatului reportat (sau a pierderii)

� Se efectuează roll-forward pentru rezultatul reportat

� Se verifica soldul iniţial cu soldul final aferent perioadei anterioare

� Se verifica si alte modificări prin trimitere la foile de lucru aferente altor

elemente auditate

� Verificarea restricţiilor aferente rezultatului reportat

Se discuta cu compartimentul contabilitate orice restricţie asupra

rezultatului reportat. Se actualizează documentaţia aferenta si se asigura ca

asemenea restricţii sunt prezentate corect in situaţiile financiare.

4.3. Elemente de cont de profit si pierdere

4.3.1. Venituri

Obiectivele auditului pentru elementele de venituri sunt:

• Asigurarea ca veniturile din dobanzi sunt corect înregistrate si ca nu au

existat omisiuni materiale de tranzacţii;



114

• Provizioanele pentru creanţele neincasate, dobanzile, celelalte

provizioane au fost inregistate in perioada in care s-au realizat (si nu in

perioada in care s-au incasat sau recuperat);

• Valoarea si natura veniturilor si provizioanelor pentru creanţe

neincasate, in principal cele pentru credite si dobanzi, sunt corect

prezentate si clasificate in situaţiile financiare si notele explicative

anexate.

Teste de substanţa

A. Se pot efectua in etapa preliminară sau finala, iar extinderea testelor

selectate va depinde de judecata profesionala a echipei de audit, de riscurile

specifice si de gradul de adecvare a sistemului de control intern.

1. Proceduri Analitice - Generale

1. Banca trebuie sa dispuna de informatiile lunare necesare pentru o analiza a

veniturilor pe produs bancar, pe tipuri de clienti, pe valute sau pe

segmente de piaţa, inclusiv provizioane si creanţe negociate.

2. In baza reconcilierii totalurilor veniturilor cu Cartea Mare, se examineaza

conturile cu importanta materiala sau evoluţiile neobişnuite.

3. Se va verifica concordanta dintre rulajele lunare si a celor din registrul

jurnal sau din alte registre similare. Se vor documenta diferentele materiale

sau neobişnuite.

4. Se vor compara veniturile realizate si cele incasate pe produs bancar, pe

tipuri de clienti, pe valute sau pe segmente de piaţa cu sumele din

perioadele precedente si cu sumele previzionale pentru perioada curenta.

Se vor investiga diferentele materiale sau neobişnuite.


115

5. Se va compara marja bruta din profit total cu cea pe produs sau serviciu ,

precum si cu marjele simlare din perioada precedenta si cu previziunile

făcute. Se vor documenta fluctuaţiile neobişnuite.

6. Se vor compara dobanzile negociate, cu cele din perioada precedenta si cu

sumele previzionale pentru perioada curenta. Se vor investiga fluctuaţiile

neobişnuite.

7. Pentru fiecare tip de produs bancar, clienti, valute sau segmente de piaţa se

va calcula un nivel mediu al dobanzii pentru perioada curenta si se vor

efectua următoarele teste:

• Se compara dobanzile medii calculate cu sumele din anii trecuţi. Se vor

evidenţia schimbările survenite in cursul perioadei.

• Se compara dobanzile medii ale perioadei cu sumele previzionale din

punct de vedere al valorii creditelr acordate. Se vor investiga fluctuaţiile

neobişnuite.

• Se compara documentele justificative pentru creditele acordate, cu

veniturile înregistrate si cu evidentele contabile si se va evalua daca

veniturile sunt rezonabile in comparaţie cu volumul creditului si

dobanda medie a perioadei.

• Se compara soldurile veniturilor cu soldurile perioadei precedente si cu

soldurile previzionale pentru perioada curenta.

2. Teste de recunoaştere a veniturilor

1) Se discuta cu persoanele din segmentul de raportare despre politicile

contabile, in special a celor aplicate asupra veniturilor, care urmăresc :

• Identificarea si validarea schimbărilor intervenite in politicile contabile

de recunoaştere a veniturilor, precum si a modului in care aceste

schimbări au un impact asupra realizarii acestotra ;




116

• Verificarea modului de aplicare a politicilor contabile si daca situatiile

de neaplicare au fost prezentate in situaţiile financiare.

2) Se discuta cu persoana responsabila, existenta unor neclarităţi cu privire la

durata incsarilor. Se vor investiga mai ales:

• Colectabilitatea;

• Restantele;

• Garanţiile si alte obligaţii;

Pe baza acestor discuţii se determina daca un venit va fi sau nu realizat

sau daca nu vor apărea situati de pierderi. Se propun ajustări.

3) Daca banca a avut tranzacţii in perioada curenta in care recunoaşterea

veniturilor nu s-a făcut (ex. la terminarea unui contract de credit) banca va

trebui sa elaboreze o analiza cu privire la aceste venituri. Aceste tranzactii

se verifica prin următoarele proceduri:

Având la baza gradul de incertitudine al incasarii veniturilor si alte fapte

relevante, se determina daca metoda de recunoaştere a venitului este cea

adecvata si daca a fost folosita si in anii precedenţi.

Se revizuiesc contractele de credit, impreuna cu documentele justificative

pentru a se stabili metoda de recunoaştere a venitului aplicata in perioada

curenta.

Se iau in considerare tranzacţiile care au generat venituri eşalonate

semnificative.

3. Testarea respectării principiului independentei exercitiilor

Auditorul se poate baza pe concluziile sistemului de control intern al

bancii (rapoarte de control). In acest caz, se revizuiesc registrele contabile la

date anterioare si ulterioare datei bilanţului.


117

Se face o reconciliere intre conturile de venituri si cele de creanţe aferente

perioadei curente, pentru a se obţine asigurarea ca toate tranzacţiile au fost

înregistrate in perioada corecta.

Verificarea analizei veniturilor realizate in ultimele zile din exerciţiul

financiar care se auditeaza, precum si câteva zile după inceprea noului an

financiar.

4.3.2. Cheltuieli

Auditul elementelor de cheltuieli cuprinde următoarele:

• testarea modului de recunoaştere a cheltuielilor, respectiv daca acestea

sunt recunoscute in conformitate cu principiul independentei

exercitiilor;

• toate costurile si cheltuielile sunt înregistrate in contul de profit si

pierdere ;

• costurile si cheltuielile din contul de profit si pierdere sunt înregistrate

la valoarea corecta ;

• costurile si cheltuielile sunt corect clasificate, descrise si prezentate in

situaţiile financiare, inclusiv in notele la situaţiile financiare, in

conformitate cu principiile contabile ;

Proceduri analitice

Cheltuielile cu dobanda

� Compararea marjei brute a profitului aferent anului curent (pe luna, pe

produs) cu cea a anului precedent si cu bugetul previzional;

investigarea oricăror variaţii neobişnuite.


118

� Analizarea marjei brute a profitului, compararea costului dobanzii cu

cel actual, efectuarea reconcilierii intre costul dobanzii si costurile de

functionare;

� Compararea ponderii costurilor indirecte in total costuri, precum si cu

datele comparative si datele cu anii precedenţi.

� Investigarea fluctuaţiilor neobişnuite si absenta celor prevăzute.

� Compararea resurselor cu plasamentele;

� Compararea pondereii costului total / nr. de angajaţi, cu costurile din

anii precedenţi

� Compararea productivităţii medii si a nivelului de salarizarie mediu cu

cele înregistrate in anii precedenţi.

Elemente de cheltuieli

� Verificarea bugetelor previzionale cu costurile si cheltuielile efective

pe luna sau pe trimestru ;

� Comparaţie intre chletuielile cu dobanda si veniturile din dobanzi ;

� Compararea comisioanelor din servicii si a costurilor cu comisioanele;

� Investigarea relaţiei intre cheltuielile administrative si dobanda platita

si compararea cu anii precedenţi ;

� Verificarea cheltuielilor cu contribuţia la CAS/ angajat si compararea

cu cea înregistrata in anii precedenţi ;

� Aplicarea unui test de rata a dobânzii prin multiplicarea datoriei medii

cu rata medie a dobânzii ;

� Compararea amortizării din perioada curenta cu cea din anii trecuţi, cu

sumele bugetate si cu soldul mijloacelor fixe.

Teste de detaliu

� Revizuirea sumelor din Cartea Mare

� Revizuirea cheltuielilor in avans si a cheltuielilor angajate, daca sunt

rezonabile.


119

� Revizuirea registrului de casa si investigarea elementelor neobişnuite ;

� Revizuirea alocării cheltuielilor;

� Efectuarea reconcilierii datoriilor financiare cu Cartea Mare.

Proceduri specifice

� Compararea cheltuielilor din anul curent cu cele de anul trecut si cu

sumele bugetate. Daca cheltuielile sunt auditate la o data diferita de

sfârşitul anului, se va revizui si activitatea de roll-forward de la data la

care se efectuează controlul pana la sfârşitul anului.

� Revizuirea rapoartelelor financiare interimare si se investigarea

fluctuaţiilor daca acestea exista.

� Efectuarea unui test de cheltuieli de pe statul de plata

� Compararea productivităţii medii a angajaţilor pe ora sau pe grup, cu

anii precedenţi

� Analiza abaterii costului salarial de la costul standard

� Revizuirea numarului de angajaţi


120

CAPITOLUL 5

AUDITUL EXTERN AL SITUAŢIILOR FINANCIARE EMISE DE

SOCIETĂŢILE BANCARE

5.1 Cadrul general de desfăşurare a auditului

5.1.1 Scopul auditului si principiile care guvernează activitatea de audit

Obiectivul angajamentelor de audit al situaţiilor financiare este:

• exprimarea unei opinii asupra modului de întocmire a situaţiilor

financiare supuse auditarii, asupra tuturor aspectelor materiale, in

conformitate cu un cadru general de raportare financiara clar

identificat;

• de a oferi credibilitate situaţiilor financiare auditate, ceea ce rezida din

calitatea de auditor independent precum si din integritatea,

profesionalismul, obiectivitatea, atenţia, si conduitaauditorului care a

examinat situaţiile financiare. Utilizatorii situaţiilor financiare nu

trebuie sa considere ca raportul de audit oferă o garanţie a viabilităţii

viitoare a companii si nici asupra eficientei si onestităţii conducerii

companiei.



121

Principiile generale ale auditului bancar

In activitatea sa auditorul trebuie sa acţioneze in concordanta cu anumite

reguli, cum sunt:

1. Auditul trebuie sa fie condus in conformitate cu standardele de audit

aplicabile intr-o anumita tara sau in conformitate cu Standardele

Internationale de Audit.

2. Pe tot parcursul angajamentului de audit, auditorul trebuie sa

folosească scepticismul profesional, deoarece situaţiile financiare pot

conţine erori materiale si nu întotdeauna declaraţiile conducerii sunt

exacte sau corecte;

3. Auditorul trebuie sa-si desfăşoare activitatea in baza acelor proceduri

de audit necesare pentru a putea expima concluziile desprinse in opinia

de audit. Procedurile desfăşurate trebuie sa fie in conformitate cu ISA

sau cu cerinţele organismelor profesionale, cu clauzele stabilite in

contractul de servicii profesionale, cu un cadru de rapoartare clar

definit, cu legislaţia si reglementările in vigoare.

Principiile fundamentale care guverneaza profesia si care trebuie

respectate de toţi profesioniştii sunt:

Integritatea - profesioniştii trebuie sa dea dovada de onestitate si corectitudine

pe parcursul desfăşurării serviciilor contractate;

Obiectivitatea - profesioniştii trebuie sa dea dovada de obiectivitate, iar

judecata profesionala sa nu fie afectata de interese interne (care ţin de auditor)

sau externe, prejudecăţi, conflicte de interese sau alte influente externe;




122

Asocierea numelui auditorului cu anumite situaţii financiare

Numele unui auditor este asociat cu informaţia financiara, atunci când

acesta ataşează un raport la acea informaţie sau este de acord cu folosirea

numelui sau intr-o relaţie profesionala.

Daca auditorul are cunoştinţa de folosirea in mod inadecvat a numelui sau

in asociere cu informaţia financiara, acesta trebuie sa ceara conducerii

companiii respective sa ia acele decizii considerate de auditor necesare pentru

remedierea inconvenientelor create de utilizarea numelui sau (ex. informarea

terţelor părţi cunoscute ca utilizatoare a situaţiilor financiare asupra erorii,

soluţionarea pe cale juridica a neintelegerii, etc).

5.2 Tipuri de servicii profesionale

Auditorii pot desfăşura următoarele tipuri de angajamente de asigurare:

audit si serviciile conexe, respectiv revizii limitate, angajamente de compilare

si proceduri agreate.

Asigurarea este gradul de satisfacere al auditorului cu privire la situaţiile

financiare, obţinute prin analizarea probelor colectate in urma efectuării

procedurilor specifice.

Din punct de vedere a nivelului de asigurare furnizat, angajamentele de

audit se impart in 2 categorii:

1. Nivel inalt si moderat de asigurare - sunt asigurate angajamentele de

audit si respectiv de revizie limitata;

2. Fără asigurare - specific angajamentelor de proceduri agreate si celor

de compilare. In urma acestor angajamente, auditorul nu exprima nici o

certificare.

O sinteza a serviciilor furnizate si a nivelului de asigurare cerut de acestea se

prezinta dupa cum urmeaza :


123

Servicii conexe Audit

Revizie limitata Angajament de

proceduri agreate

Angajament de

compilare

Nivel de asigurare furnizat

Asigurare inalta, dar nu absoluta

Asigurare moderata

Fără asigurare Fără asigurare

Raport furnizat Asigurare pozitiva Asigurare negativa Constatarea procedurii

Identificarea informaţiei compilate

5.2.1. Auditul de certificare

Scopul audititului este de certificare (prin emiterea opiniei de audit) a

faptului ca situaţiile financiare sunt/nu sunt întocmite in mod corespunzător sub

toate aspectele materiale, in conformitate cu un cadru de raportare clar

identificat. In raportul auditorului independent, conformitatea este expimata

prin expresiile "situaţiile financiare anexate oferă o imagine fidela" sau

"situaţiile financiare sunt prezentate in mod fidel sub toate aspectele

materiale".

Opinia de audit oferă un nivel inalt, dar nu absolut, de asigurare, asupra

faptului ca situaţiile financiare auditate nu conţin erori materiale/semnificative,

ceea ce sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare. Aceasta situaţie este

exprimata in mod pozitiv in raportul de audit ca o asigurare rezonabila.

Definirea conceptului de materialitate

Fiecare element semnificativ ce trebuie prezentat in situaţiile financiare.

Valorile nesemnificative trebuie agregate cu valorile de natura sau funcţie

similara si nu trebuie prezentate separat.

Situaţiile financiare rezulta din prelucrarea unui volum mare de tranzacţii

care sunt structurate prin agregare pe grupe in funcţie de natura sau funcţia lor.

Etapa finala a procesului de agregare si clasificare este prezentarea de date


124

condensate si clasificate care formează elemente-randuri, fie in situaţiile

financiare propriu zise, fie in note. Daca un element nu este in mod individual

material, atunci el este agregat cu alte elemente fie in situaţiile financiare

propriu-zise, fie in note. Un element care nu este suficient de material pentru a

fi prezentat separat in situaţiile financiare propriu-zise poate fi, totuşi, suficient

de material pentru a fi prezentat in note.

In acest context, informaţia este materiala daca neprezentarea sa ar putea

influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor

financiare. Pragul de materialitate depinde de mărimea si natura elementului

judecat in circumstanţele particulare ale omisiunii sale. Când se apreciază daca

un element sau un cumul de elemente este material, sunt evaluate impreuna

natura si mărimea elementului respectiv. In funcţie de circumstanţe, fie natura,

fie mărimea elementului ar putea fi factorul determinant. De exemplu, activele

individuale de aceeaşi natura si funcţie sunt agregate chiar daca valorile

individuale sunt mari. Totuşi, elementele mari care diferă ca natura sau funcţie

sunt prezentate separat.

Auditul se bazează pe testarea elementelor care au un impact material

asupra situaţiilor financiare precum si asupra intelegerii de către utilizatori a

poziţiei financiare a companiei auditate. Auditul nu poate genera un nivel

absolut de asigurare datorita unor limitări cum sunt:

1. Examinarea pe baza testelor, a probelor de audit ce susţin sumele si

informaţiile prezentate in situaţiile financiare;

2. Utilizarea raţionamentului professional;

3. Inerenta limitare a oricărui sistem contabil si de control intern;

4. Natura probelor de audit, respectiv majoritatea probelor care pot fi

colectate au caracter persuasiv si nu concluziv. In vederea exprimării

opiniei sale, auditorul trebuie sa obţină probe de audit suficiente care

sa-1 conducă la formarea unei concluzii intemeiate.




125

5.2.2. Servicii conexe

a. Revizia limitata - "Limited review"

In cazul angajamentelor de revizie limitata, auditorul efectuează o serie de

proceduri care nu au aceeaşi extindere ca cele efectuate in cazul unui

angajament de audit, in vederea identificării indiciilor care ar putea duce la

concluzia ca situaţiile financiare nu sunt întocmite in conformitate cu un cadru

general de raportare clar identificat, sub toate aspectele materiale.

In general, procedurile de audit aplicate in cadrul angajamentelor de

revizie limitata includ, fără a se limita insa la proceduri analitice aplicate

asupra elementelor materiale din situaţiile financiare. Baca in urma aplicării

acestor proceduri, auditorul identifica riscuri semnificative ca situaţiile

finaciare sa conţină erori materiale, poate apela la acele teste de audit pe care i

le impune raţionamentul profesional astfel incat sa poate identifica erorile.

Revizia limitata nu presupune evaluarea sistemelor contabile si de control

intern, teste ale înregistrărilor, probe care se bazează pe inspecţie, observare a

procedurilor, confirmarea si calcul, răspunsuri la chestionare specifice

proceduri care sunt specifice anagajamentelor de audit. In consecinţa raportul

auditorului furnizează o certificare negativa, ceea ce însemna ca oferă un nivel

moderat de asigurare cu privire la faptul ca situaţiile financiare revizuite nu

conţin erori materiale. Aceasta situaţie este exprimata sub forma unei asigurări

negative.

b. Angajament de proceduri agreate - "Agreed upon procedure"

In cazul acestui tip de angajament, auditorul furnizează numai un raport

al constatărilor fără sa-si exprime opinia cu privire la acele proceduri.

Raportul care prezintă constatările rezultate din activitatea desfăşurata de

auditor nu oferă nici o asigurare, utilizatorii raportului fiind cei care evaluează




126

procedurile si constatările raportate de către auditor. In baza constatărilor

prezentate in raport, utilizatorii isi formează propriile opinii. Utilizatorii

raportului sunt in exclusivitate părţile care au convenit asupra procedurilor care

trebuie efectuate, deoarece alte părţi care nu cunosc cadrul in care s-a agreat

efectuarea acelor proceduri pot interpreta in mod greşit rezultatele.

c. Angajament de compilare - "Compilation"

Aceste angajamente combina expertiza contabila cu cea de audit, in

vederea colectării informaţiilor si pregătirii situaţiilor financiare. In astfel de

situaţii, auditorul nu testează informaţiile contabile si deci nu oferă nici o

asigurare, fiind angajat numai pentru pregătirea informaţiilor si prezentarea lor

intr-un grad de detaliu inteligibil si uşor de utilzat.

Atenţia, cunoştinţele tehnice si experienţa profesionala sunt principalele

motive pentru care se apelează la auditori pentru compilarea situaţiilor

financiare.

In practica, marea majoritate a angajamentelor de compilare au ca scop

principal translatarea situaţiilor financiare întocmite in baza anumitor standarde

contabile in situaţii financiare pregătite in conformitate cu cerinţele altor

standarde de contabilitate.

In cadrul acestui angajament, auditorul are mai mult calitate de contabil,

iar raportul emis nu exprima nici o asigurare.

5.3 Abordarea auditului. Comunicarea auditorului cu conducerea

companiei

Practic, efectuarea auditului presupune derularea mai multor etape:


127

5.3.1 Abordarea auditului

1. Evaluarea riscurilor

In procesul de acceptare / planificare a auditului, auditorul trebuie sa

evalueze riscul apariţiei unor declaraţii eronate materiale in situaţiile financiare

care au la baza frauda si eroarea, si trebuie sa solicite conducerii informaţii

referitoare la orice frauda sau eroare materiala care a fost descoperita. Mai mult

in faza de evaluare a posibilităţii de accepatare a clientului, auditorul poate (si

este recomandat) sa refuze desfăşurarea serviciilor sale profesionale in situaţia

in care acest risc este semnificativ.

Auditorul nu este si nu poate fi considerat responsabil pentru prevenirea

fraudelor si erorilor. Totuşi, faptul ca o banca solicita periodic (anual/ bianual)

efectuarea auditului poate avea un efect de prevenire/descurajare a fraudei.

Frauda si eroarea

Frauda se refera la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsa de una sau

mai multe persoane responsabile cu conducerea companiei, salariaţilor sau

terţilor, acţiune care are ca efect o interpretare eronata a situaţiilor financiare.

Frauda poate implica:

• manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor sau documentelor;

• aplicarea eronata a politicilor contabile;

• alocarea necorespunzatoare a activelor;

• înregistrarea de tranzacţii fără substanţa sau eliminarea/omiterea efectelor

tranzacţiilor din evidentele contabile.

Eroarea se refera la o greşeala neintenţionata apăruta in situaţiile

financiare, cum ar fi:




128

• greşeli matematice sau contabile in cadrul înregistrărilor aferente si al

datelor contabile;

• trecerea cu vederea sau interpretarea greşita a faptelor;

• aplicarea greşita a politicilor contabile.

Condiţii/evenimente care pot conduce auditorul la semnalarea posibilităţii

apariţiei unei erori/fraude:

• Proiectarea deficienta a sistemelor de contabilitate;

• Proiectarea inadecvata a sistemului de control intern;

• Disfunctionalitatile apărute in sistemul de control intern;

• Dubii referitoare la integritatea sau competenta conducerii;

• Obstructionarea auditorului in obţinerea de probe acoperitoare pentru

audit. Astfel de situaţii sunt restrictionarea auditorului in exercitarea

procedurile de audit conform planificării pentru a obţine o asigurare

rezonabila cu privire la auditul efectuat, netransmiterea scrisorilor de

circularizare, răspunsuri evazive sau nerezonabile ale conducerii in

timpul auditului.

Exemple:

• Se manifesta sincope continue in corectarea deficientelor majore ale

controalelor interne si sau ale organelor de avizare si supervizare

• Documentare inadecvata a tranzacţiilor, cum ar fi lipsa autorizărilor

corespunzătoare, a documentelor justificative, modificări ale

documentelor (toate aceste probleme de documentare induc o

semnificaţie importanta in cazul in care sunt aferente unor tranzacţii

importante sau neobişnuite).

• Un număr excesiv de diferente intre înregistrările contabile si

confirmările terţilor, probe de audit divergente si modificări

inexplicabile ale indicatorilor activităţii operaţionale.




129

• Desfăşurarea de tranzacţii neobişnuite, in special aproape de incheierea

anului financiar, care au un efect material asupra supraevaluării

veniturilor, (ex. tranzacţii cu părţile aflate in relaţii speciale, plaţi mari in

comparativ cu serviciile de care compania a beneficiat)

• Conducerea este dominata de o singura persoana (sau de un mic grup) si

nu exista un consiliu sau comitet de supervizare eficient

• Personal inadecvat (din punct de vedere al numărului si al pregătirii

profesionale) care activează in departamentul financiar-contabil ;

• Schimbări frecvente ale consilierilor juridici, ale auditorilor interni si

externi, schimbare a personalului cheie din segmentul de raportare al

companiei;

• Existenta unor presiuni neobişnuite in cadrul companiei, datorita unor

factori cum sunt:

o In cazul societăţilor listate la bursa care se confrunta cu oferte

publice sau fuziuni, profitul companiei trebuie sa urmeze un

anumit trend pentru a susţine preţul de piaţa al acţiunilor sale;

o Sectorul de activitate este in declin, iar cazurile de faliment sunt in

creştere;

o Dependenta semnificativa de unul sau câteva produse / clienţi.

o Presiuni exercitate asupra personalului departamentului de

contabilitate de a produce situaţiile financiare intr-un interval de

timp neobişnuit de redus.

In funcţie de evaluarea riscului de eroare/frauda, auditorul trebuie sa

elaboreze proceduri de audit pentru a obţine asigurarea rezonabila a faptului ca

sunt detectate declarările eronate, cauzate de fraude si erori materiale.

Prin urmare, auditorul caută probe de audit corespunzătoare, suficiente

pentru a conchide ca nu au apărut fraude si erori care pot fi materiale pentru

situaţiile financiare, sau - in cazul in care au apărut -, ca efectul fraudelor este




130

reflectat corespunzător in situaţiile financiare, sau ca erorile au fost corectate.

In mod normal, probabilitatea de detectare a erorilor este mai mare decât cea de

detectare a fraudelor, datorita faptului ca fraudele sunt, de obicei, insotite de

acţiuni special desemnate pentru a acoperi existenta lor.

Datorita inerentelor limitări ale activităţii de audit, se manifesta un risc

inevitabil ca erorile materiale din situaţiile financiare cauzate de fraude si, intr-

o măsura mai mica, de erori, sa nu poată fi detectate.

2 Evaluarea sistemului de control intern

Auditul se bazează pe controalele interne in vederea reducerii numărului

testelor efectuate asupra soldurilor conturilor.

In acest scop auditorul trebuie sa evalueze sistemul de control intern al

companiei, care se face in faza de planificare, iar pe parcursul derulării

auditului, sistemul de audit intern trebuie testat.

Sistemul de controale interne reprezintă ansamblul politicilor si

procedurilor adoptate si aplicate de conducerea unei companii in vederea

asigurării conducerii corecte si eficiente a activităţii, incluzând aderenta la

politicile interne, siguranţa activelor societăţii, prevenirea, si detectarea erorilor

si a fraudelor, acurateţea si completitudinea înregistrărilor contabile precum si

pregătirea la timp a informaţiilor financiare.

Standardele Internationale de Audit (ISA) definesc doua elemente de

control si anume mediul de control si procedurile de control dupa cum

urmeaza :

a. Mediul de control este cadrul in care controalele operează si este

determinat in mare măsura de conducerea companiei, respectiv de atitudinea

generala, acţiunile si comportamentul acestuia in raport cu sistemul de control

intern.

Mediul de control este reflectat de următorii factori:




131

• Filozolfia si stilul managementului: atitudinea managementului fata de

controalele interne este importanta. Auditorii sunt interesaţi daca

managementul este interesat numai de obţinerea anumitor obiective si

daca ar putea evita unele controale si daca ar avea oportunitatea sa o

facă.

• Structura organizatorica a companiei: In fiecare companie este

obligatoriu ca responsabilităţile (inclusiv cele legate de raportare) sa

fie strict stabilite si repartizate.

• Metoda managementului de a impune controalele: se refera atât la

abilitatea managementului de a supraveghea întreaga activitate sau de

a şti cum sa delege acest lucru unor persoane competente, cat si la

modul in care şefii de departament reuşesc sa se asigure ca activitatea

companiei este realizata de oameni calificaţi, cu experienţa si motivaţi.

b. Procedurile de control sunt acele politici si proceduri adiţionale mediului de

control pe care managentul le-a stabilit in vederea atingerii obiectivelor

companiei si includ acele proceduri proiectate sa prevină sau detecteze si

corecteze erorile.

ISA defineşte o serie de proceduri de control intern cum sunt:

• Aprobarea si controlul documentelor;

• Controlul aplicaţiilor computerizate;

• Verificarea acuratetii calculelor;

• Menţinerea si revizuirea controlului asupra conturilor si balanţei de

verificare;

• Raportarea, revizuirea si aprobarea reconcilierilor (se refera la

reconcilierile cu terţii făcute la sfârşit de an)

• Compararea rezultatelor inventarierii si înregistrările contabile

(numerar, stocuri, etc.);


132

• Compararea datelor interne cu informaţii externe (e.g. compararea

bunurilor livrate către un client cu bunurile primite de acesta din

urma). Limitarea accesului fizic direct la activele si informaţiile

companiei;

• Compararea si analizarea rezultatelor financiare cu bugetul.

Scopul implementării controalelor interne este ca managementul sa se asigure

asupra unor aspecte cum sunt:

• Tranzacţiile sunt efectuate in baza autorizării de către persoane cărora

le-au fost delegate astfel de responsabiltati;

• Toate tranzacţiile si evenimentele sunt corect înregistrate (valoare, cont

contabil si perioada aferenta)

• Accesul la activele companiei este permis numai după obţinerea

autorizărilor specifice

• Se efectuează o reconciliere periodica a înregistrărilor contabile cu

existenta faptica a activelor supuse verificării.

• Limitarea sistemului de control intern

• Orice sistem de control intern nu oferă managementului o asigurare

absoluta ca sistemul de control intern funcţionează conform

parametrilor definiţi, datorita limitărilor inerente ale oricărui sistem de

contol. Astfel de limitări pot fi:

• Costul aplicării procedurilor de control nu trebuie sa depăşească

valoarea posibilelor pierderi.

• Majoritatea tranzacţiilor efectuate de companie sunt tranzacţii de

rutina, in cazul cărora existenta unor proceduri extensive de control

intern ar putea cauza disfunctionalitati ale activităţii companiei;

• Posibilitatea erorilor umane;



133

• Posibilitatea evitării unor controale interne pe baza înţelegerii dintre

persoanele responsabile;

• Abuzul in exercitarea controlului;

• Posibilitatea ca o procedura de control intern sa devină insuficienta

datorita modificărilor intervenite in activitatea/organizarea unei

companii.

Evaluarea sistemului de control intern permite auditorilor:

• Sa evalueze daca sistemul contabil este adecvat ca baza de pregătire a

situaţiilor financiare;

• Sa identifice tipurile de greşeli/erori ce pot apărea in situaţiile

financiare;

• Sa considere factorii ce determina riscul de apariţie a erorilor;

• Sa stabilească cele mai adecvate proceduri de audit.

Criteriile de stabilire a naturii, duratei si detalierii procedurilor de audit sunt:

• Materialitatea;

• Mărimea si complexitatea companiei;

• Evaluarea riscului inerent;

• Complexitatea sistemului informatic;

• Tipul de controale interne;

• Natura documentarii controalelor interne.

Daca auditorul decide sa se bazeze pe sistemul de control al companiei,

atunci trebuie sa efectueze toate testele necesare pentru a se asigura ca acesta

este corect conceput, ca acoperă ariile riscante din activitatea companiei si ca

este efectiv implementat. Aceasta asigurare trebuie făcuta cu ocazia fiecărui de




134

angajament de audit si presupune actualizarea informaţiilor deţinute de auditori

prin aplicarea unor proceduri specifice cum sunt:

• Interviuri cu conducerea si personalul companiei;

• Studierea manualelor de proceduri interne, a manualelor ce descriu

sistemul in ansamblu si fiecare poziţie a organigramei;

• Revizuirea documentelor, inregistrarilor si rapoartelor generate de

sistem;

• Inţelegerea activităţii sucursalelor si punctelor de lucru (daca este

cazul).

In vederea stabilirii celei mai adecvate strategiii de audit care sa-i ofere

auditorului posibilitatea obţinerii unei bune intelegeri asupra sistemului

contabil si de control intern, auditorul trebuie sa parcurgă următoarele etape:

• Evaluarea preliminară a riscurilor neacoperite de sistemul de control,

presupune evaluarea eficientei controalelor interne in prevenirea,

depistarea si corectarea erorilor materiale.

Întotdeauna vor exista riscuri in aceasta arie datorita limitelor

inerente existente in orice sistem de control intern sau contabil.

• Evaluarea relaţiei dintre riscurile inerente si riscurile legate de controale.

In ariile in care riscurile inerente sunt mari, conducerea trebuie sa

instituie controale mult mai riguroase pentru a putea preveni si depista

erorile materiale. De aceea, riscurile inerente si riscurile aferente

controalelor trebuie analizate impreuna.

• Documentarea intelegerii si evaluării riscului de control - in cazul in care

riscurile legate de controale nu sunt semnificative, concluziile auditorilor

vor fi documentate prin note, răspunsuri la chestionare, grafice etc, in

funcţie de amploarea activităţii .

• Testarea controalelor. In acest fel auditorul se asigura asupra:




135

− Proiectării eficiente a controalelor interne si contabile, care oferă

sistemului încredere asupra capacităţii de prevenire, detectare,

corectare a erorile materiale;

− Utilizării efective a acestor controale in perioada auditata, care se

face prin:

o Verificarea documentelor care atesta ca aceste controale

au funcţionat eficient in perioada auditata (Ex:

autorizarea tranzacţiilor);

o Întrebări referitoare la controalelor interne si observarea

directa a acelor controale interne care nu se

concretizează in documente (Ex: cine efectuează efectiv

o operaţiune nu cine ar trebui sa o efectueze conform

organigramei);

• Reefectuarea procedurilor de control (Ex: reconcilierea conturilor bancare

cu extrasele de banca);

• Examinarea documentelor care atesta opiniile managementului (Ex:

revizuirea proceselor verbale CA in care se analizează si aproba situaţiile

financiare, precum si masurile corective luate, daca este cazul)

• Testarea sistemului informatic in ansamblu (Ex: controlul accesului la

informaţie) sau pe module specifice.

In urma aplicării acestor procedee, auditorul trebuie sa obţină răspunsuri

la intrebari precum: cum, cat de frecvent si de către cine sunt aplicate

controalele interne, care sunt abaterile de la controale care pot conduce la

creşterea riscurilor (si care vor face obiectul unor analize si testate separate).

In general, observaţiile directe ale auditorilor sunt, in general, mult mai

relevante decât obţinerea unei înţelegeri obţinute prin completarea

chestionarelor.



136

De notat ca in auditurile recurente se pot folosi concluziile auditului

precedent (după ce s-a verificat ca sunt sigure), dar trebuie analizate toate

modificările apărute in controalele interne in perioada curenta.

Verificarea controalelor interne poate fi făcuta pe parcursul perioadei

auditate, urmând ca evaluarea finala sa se facă in funcţie de:

• Rezultatele testelor din perioada interimara;

• Intervalul de timp rămas pana la sfârşitul perioadei auditate;

• Schimbările apărute in sistemul contabil si cel de control intern;

• Natura si suma tranzacţiilor;

• Mediul de control (in special controlul asupra avizării tranzacţiilor);

• Natura, întinderea si durata procedurilor de substanţa ce urmează a fi

aplicate.

Abordarea procedurii finale privind evaluarea riscurilor legate de

controale poate consta in:

1. Finalizarea muncii daca se constata ca sistemul contabil si cel de control

intern a funcţionat eficient pe toata durata auditata;

2. Extinderea si diversificarea procedurilor de substanţa când se constata

devieri semnificative;

3. Comunicarea in scris către management a tuturor deficientelor

semnificative depistate asupra controalele interne.

5.3.2 Comunicarea auditorului cu conducerea companiei

Este importanta pe toata durata auditului, dar devine cruciala in faza

finala.

a) Comunicarea cu managementul in timpul auditului

Se refera la discuţii purtate cu conducerea privind:

• Înţelegerea activităţii desfăşurate de companie;

• Planul de audit;


137

• Informarea managementului asupra modificărilor intervenite in

legislaţie sau in standardele de audit;

• Obţinerea informaţiilor necesare pentru evaluarea riscurilor ce pot

afecta auditul;

• Primirea de explicaţii, dovezi si descrieri de la management sau de la

nivelele inferioare/operaţionale din cadrul organizaţiei;

• Prezentarea observaţiilor si sugestiilor apărute in urma auditului

privitoare la eficienta operaţiunilor desfăşurate, a administatiei, a

strategiilor de afaceri, etc.

• Prezentarea de către management a unor informaţii neauditate

impreuna cu situaţiile financiare auditate, despre care auditorii

considera ca sunt inconsecvente sau denaturează situaţiile financiare;

• Anunţarea oricăror întârzieri in efectuarea muncii de teren care vor

genera întârzieri in emiterea raportului de audit;

• Informarea managementului asupra oricăror diferente materiale intre

rezultatele auditului si conturile companiei;

• Prezentarea acelor rezultate ale procedurilor analitice de audit care ar

putea interesa managementul.

In vederea obţinerii informaţiilor cu valoare de proba de audit, auditorul

trebuie sa poarte discuţii cu persoanele direct implicate si vor fi documentate

print-un memoriu/memorandum care se ataşează la dosar.

b) Comunicarea cu managementul la sfârşitul auditului, când se vor discuta:

• Dificultăţile întâmpinate pe parcursul auditului;

• Eventuale divergente intre auditori si management privind situaţiile

financiare;

• Ajustările de audit semnificative, indiferent daca au fost sau nu

înregistrate in situaţiile financiare;




138

• Principalele îngrijorări ale auditorilor cu privire la politicile contabile

si informaţiile prezentate in note, care ar putea modifica raportul de

audit;

• Eventuale nereguli sau încălcări ale legislaţiei depistate in timpul

auditului;

• Principalele riscuri cu care se confrunta companiea (ex: continuitatea

activităţii);

• Recomandările pe care le pot face auditorii la sfârşitul muncii de teren.

• Cerinţe:

• Discuţiile se vor purta cu managementul de pe nivelul adecvat.

• Comunicarea se poate face verbal (documentata in dosar) sau in scris.

• Este obligatorie întâlnirea cu Consiliul de Administraţie si auditorii

interni,

c) Comunicarea privind controlul intern al companiei

Chiar daca nu este scopul principal al muncii de audit, rezultatele

analizării si testării controalelor interne pot adaugă valoare clientului daca sunt

aduse la cunoştinţa acestuia in timp real, ceea ce poate conduce la

imbunatatirea activităţii acestuia, la intarirea sistemului de control intern.

5.3. Rolul sistemului informatic

5.3.1 Implicarea sistemelor informatice in auidtul bancar

Implicarea sistemelor informatice atât in audit, cat si in activitatea

clienţilor nu schimba principiile de baza ale auditului. Totuşi, poate determina

modificări cu privire la abordarea muncii de audit ca de exemplu necesitatea

existentei in echipa a unui specialist in sisteme informatice care :

• sa înţeleagă sistemele utilizate de client;



139

• sa stabilească influenta utilizării sistemelor informatice in evaluarea de

ansamblu a riscurilor (exemplu: încadrarea tranzacţiei in conturile

corespunzătoare);

• sa proiecteze si sa efectueze testele adecvate pentru verificarea

controalelor si a procedurilor de substanţa.

In stabilirea ponderii pe care o va avea auditarea sistemului informatic se

va tine cont de:

a) Importanta si complexitatea implicării sistemului informatic in toate

aplicaţiile contabile. O aplicaţie poate fi clasificată in categoria complex

atunci când:

• Volumul tranzacţiilor este atât de mare incat utilizatorului ii va fi

foarte dificil sa depisteze si sa corecteze erorile de procesare;

• Calculatorul generează automat tranzacţii care sunt transferate altor

aplicaţii;

• Sistemul informatic efectuează calcule complicate sau generează

automat tranzacţii care nu pot fi verificate si validate independent;

• Tranzacţiile cu alte companii se realizează electronic fără revizuirea

manuala a corectitudinii.

b) Structura organizatorica a companiei si implicarea IT in activitate

(concentrarea sau dispersia proceselor computerizate precum si modul in

care afectează diviziunea muncii);

c) Disponibilitatea informaţiilor, modalitatea de obţinere a informaţiilor de

către auditori (datele se arhivează sau sunt disponibile numai in format

electronic).

Principalele riscuri aferente controalelor interne in aria sistemelor

informatice sunt urmatoarele:

1) Lipsa posibilităţii de urmărire a tranzacţiilor;


140

2) Tratarea uniforma a tranzacţiilor;

3) Lipsa posibilităţii de separare a funcţiilor;

4) Posibile erori/nereguli(in dezvoltarea, menţinerea si exploatarea IT;

accesul neautorizat la informaţii, etc.);

5) Riscuri privind iniţierea si executarea tranzacţiilor;

6) Dependenta de alte controale care se suprapun sistemului informatic;

• unele date generate de IT pot fi utilizate in prelucrări manuale

ulterioare, al căror rezultat depinde si de corectitudinea datelor din

IT;

• corectitudinea datelor generate de una din aplicaţiile IT depinde de

controlul general al IT;

• Posibilitatea de creştere exagerata a controlului managementului

5.3.2 Evaluarea riscului IT

Riscurile inerente si cele aferente controlului intern pot avea atât efecte

generale, cat si efecte financiar -contabile.

In determinarea testelor necesare identificării riscurilor de funcţionare

intr-un mediu informatic, auditorul trebuie sa aibă in vedere următoarele

considerente:

• Persoanele care prelucrează datele pot sa fie, uneori, singurele care

cunosc punctele slabe ale sistemului putând profita de ele;

• Dispariţia unor puncte de segregare a muncii ca urmare a existentei

unor responsabilităţi incompatibile pentru aceeaşi persoana;

• Aprobarea manuala a unor tranzacţii (plaţi către banca)

• Incapacitatea urmăririi integrale a unei tranzacţii. Unele date pot fi

păstrate numai in format electronic.

• Procesarea manuala a tranzacţiilor permite urmărirea integrala a

acestora: documente justificative, înregistrări in contabilitate, arhivare




141

si raportare. In cazul sistemelor informatice, unele porţiuni ale acestui

parcurs pot fi numai in format electronic si pot fi păstrate numai pentru

o perioada scurta de timp.

• Evaluarea accesului la date si programe, al diferiţilor utilizatori/non-

utilizatori; Dezvoltarea si întreţinerea programului; Suportul software

al sistemului;

• Controlul asupra accesului la aplicaţiile speciale ale programului

(acces limitat, parole). Controalele interne existente in mediu

informatic pot fi:

o Controale asupra aplicaţiilor IT, respectiv controalele efectuate

asupra aplicaţiilor contabile importante ale companiei se

efectuează pentru a se asigura ca toate tranzacţiile sunt

autorizate si înregistrate, toate procesările sunt complete, corecte

si realizate in timp real.

o Controale privind organizarea si administrarea IT;

• Controale privind dezvoltarea si întreţinerea aplicaţiilor sistemului.

Testele efectuate trebuie sa ofere o buna intelegere asupra:

o Modului de testare a implementării si documentarii sistemului;

o Posibilităţii de modificare a aplicaţiilor;

o Accesului la sistem;

o Aplicatii dezvoltate extern;

• Controale privind operaţiile efectuate electronic; aceste controale

urmăresc daca:

o Sistemele sunt folosite numai in scopurile autorizate;

o Au acces doar persoanele autorizate;

o Sunt utilizate numai programele autorizate;

o Erorile de procesare sunt detectate si corectate.

• Controale implementate;aceste controale urmăresc daca:



142

o Achiziţionarea sau modificarea sofware-ului se face numai un

urma autorizării, testării si implementării;

o Accesul este restricţionat doar la persoanele autorizate.

• Controale asupra aplicaţiilor IT

o Controlul asupra intrărilor trebuie sa asigure un grad rezonabil de

siguranţa ca:

� Tranzacţiile sunt corect autorizate;

� Tranzacţiile sunt corect convertite in format informatic si

înregistrate in bazele de date;

� Tranzacţiile nu sunt omise, modificate sau dublate;

� Tranzacţiile incorecte sunt respinse de sistem si retrimise;

o Controale asupra ieşirilor trebuie sa asigure un grad rezonabil de

siguranţa ca:

� Rezultatele prelucrării sunt corecte;

� Accesul este permis doar persoanelor autorizate;

� Ieşirile sunt transmise persoanelor autorizate in timp real.

Evaluarea sistemului de control al sistemului informatic, presupune

efectuarea de proceduri atât pe parcursul desfăşurării auditului cat si in timpul

planificării auditului. Auditorul trebuie sa implice persoane cu experienţa in

sistemele de calculatoare si in controalele aferente acestora.

5.4. Teste de audit

5.4.1 Teste de substanţa

Auditorul trebuie sa aplice acele proceduri care sa fie suficiente pentru a

susţine aserţiuni asupra situaţiilor financiare si sa asigure colectarea

informaţiilor necesare formarii opiniei.

Testele de substanţa au ca scop detectarea erorilor materiale din situaţiile

financiare si sunt de două tipuri:

Formatted: English (U.S.)




143

1) Proceduri analitice

2) Alte proceduri de substanţa, cum sunt testarea in detaliu a tranzacţiilor si

soldurilor conturilor incluse intr-o anumita aserţiune a situaţiilor

financiare, revizia întâlnirilor si hotărârilor Consiliului de administraţie,

Adunării Generale a Acţionarilor, a cerificarilor efectuate de diferitele

organisme de reglementare, avizare si supervizarea directorilor.

In continuare sunt prezentate principalele aserţiuni pe care trebuie sa le

îndeplinească situaţiile financiare, precum si testele specifice de audit pe care

le poate folosi auditorul.

Aserţiunea situaţiilor financiar-

contabile

Teste specifice de audit

Completitudine ("Complition") Revizuirea elementelor ulterioare datei bilanţului Teste privind corectitudinea separării exercitiilor financiare Revizii analitice Cnfirmarea soldurilor diferitelor conturi Verificări încrucişate

Drepturi si obligaţii ("Rights and obligations"

Verificarea facturilor in vederea identificării proprietarului respectivului activ Confirmarea soldurilor de către terţe -părţi

Evaluare ("Valuation") Verificarea valorii facturate Recalcularea Verificarea politicilor contabile din punct de vedere al rezonabilitatii si consecventei utilizării de la o perioada la alta

Existenta ("Existence") Verificarea fizica Confirmări de la terţe părţi Teste privind corectitudinea separării exercitiilor financiare

Realizarea efectiva ("Occurrence")

Verificarea documentelor justificative Confirmări ale directorilor ca tranzacţiile sunt legate de interesele generate de desfăşurarea afacerii Verificarea elementelor achiziţionate / cedate din companie

Măsurarea ("Measurement") Recalcularea corectitunii sumelor Confirmări de la terţe părţi Evaluări ale experţilor Revizuire analitica


144

Prezentarea ("disclosure") Verificarea respectării prevederilor legilor in vigoare si a standardelor contabile Verificarea prezentării unei imagini fidele

In vederea realizării programelor de lucru, auditorul trebuie sa

urmărească:

o Confirmarea soldurilor de deschidere cu foile de lucru aferente

perioadei anterioare

o Verificarea Cărtii Mari pentru identificarea tranzacţiilor

"neobişnuite" (care nu sunt specifice activităţii desfăşurate de

client sau politicilor comerciale si contabile ale acestuia);

o Verificarea informaţiilor primite de la client cu înregistrările

contabile aferente, pentru a obţine certitudinea cu privire la

completitudinea informaţiilor sintetizate in situaţiile financiare;

o Efectuarea reviziei analitice ("analytical review") care in general

are scopul verificării coerentei informaţiilor financiare auditate;

o Testarea in detaliu a tranzacţiilor (mai ales a celor "neobinuite");

o Testarea detaliata a componentei soldurilor;

o Revizia modului de prezentare si gradul de detaliere a situaţiilor

financiare.

5.4.2 Testele predictive ("Predictive/directional tests")

In functie de scopul urmărit prin aplicarea lor, testele predictive pot fi:

1. Teste efectuate pentru detectarea erorilor (care au ca efect supra sau

subevaluarea elementelor incluse in situaţiile financiare), care presupun

verificarea documentelor contabile primare, respectiv a documentelor in

care au fost înregistrate tranzacţiile si a modului in care s-au reflectat in

conturi.




145

Exemplu: In cazul testelor de verificare a valorii vânzărilor (respectiv

daca vânzările au fost înregistrate la preţul corect, valabil la momentul

tranzacţie) trebuie verificate prin sondaj o serie de facturi de vânzare

selectata prin metode de eşantionare specifice din jurnalul de vânzări.

Preturile vor fi apoi comparate cu lista oficiala de preturi valabila la data

incheierii tranzacţiei.

2. Teste efectuate pentru detectarea omisiunilor (care au ca efect

subevaluarea)

Spre deosebire de prima categorie de teste, cea de-a doua presupune

testarea finala a înregistrărilor contabile (isi nu sa inceapa cu ele ca in

primul caz). Subevaluarea prin omisiune nu poate fi detectata pornind de

la inregistrareas in sine, deoarece ca conturile nu conţin aceste elemente

si deci nu pot intra in esantioanele de testare.

Exemplu: Daca testul este efectuat pentru a descoperi daca

achiziţiile de materii prime au fost procesate corespunzător, testul ar

incepe cu notele de intrare-receptie in gestiune ale bunurilor, care sa fie

apoi verificate cu situaţia rezultata in urma inventarerii sau cu jurnalul de

vânzări.

Tipul si scopul testelor direcţionale sau de variaţie/trend ar trebui stabilite

inainte de selectarea eşantionului. Daca eşantionul ales pentru a testa

corectitudinea si validitatea jurnalului de vânzări a fost selectat dintr-un fişier

al facturilor de vânzare, atunci acesta nu insemna ca nu exista erori in jurnalul

de vânzări. Acest tip de test este recomandat atunci când se doreşte testarea

aserţiunilor situaţiilor fianciare cum sunt existenta, completitudine, drepuri si

obligaţii si evaluare.

Matricea următoare prezintă corespondenta intre diferitele elemente

cuprinse in situaţiile financiare si aserţiunile specifice:



146

Tipul de

cont

Scopul urmărit

prin test

Testele de baza conferă asigurare in ceea ce priveşte:

Activ Pasiv Venituri Cheltuieli Activ Supraevaluare

("Supra") Sub Supra Supra Sub

Pasiv Subevaluare (Sub") Sub Supra Supra Sub

Venit Subevaluare Sub Supra Supra Sub

Cheltuiala Supraevaluare Sub Supra Supra Sub

Avantajul major al acestui mod de abordare a testelor de audit este

raportul eficienta-cost. Astfel:

o activele si cheltuielile sunt testate pentru a nu fi supraevaluate, iar

pasivele si veniturile pentru a nu fi subevaluate, deci un element nu

poate fi testat si pentru supraevaluare si pentru subevaluare.

o se auditeaza direct in mod special acele elemente care pot fi supuse

înregistrării eronate, adică venituri neinregistrate si cheltuieli nereale

(înregistrate intenţionat sau nu)

5.4.3 Procedurile analitice constau in analiza ratelor si a tendinţelor

semnificative inclusiv investigarea fluctuaţiilor si relaţiilor ce nu sunt in

concordanta cu alte informaţii relevante sau care se abat de la sumele

prevăzute.



147

Auditorul trebuie sa folosească procedurile analitice, atât in momentul

planificării cat si pe tot parcursul desfăşurării auditului. ISA 520 stipulează ca

procedurile analitice includ:

o Compararea cu:

• Informaţii similare din perioadele precedente

• Rezultatele anticipate ale companiei conform bugetelor si estimărilor

• Estimări pregătite de către auditori

• Informaţii despre activitate, cum ar fi compararea ratelor vânzărilor

clientului in raport de creanţe cu media industriei, sau cu cele ale altor

companii de mărime apropiata si din aceeaşi ramura de industrie

o Proceduri pentru anumite elemente financiare a căror evoluţie se aşteaptă sa

se încadreze intr-un anumit trend, bazat pe trecutul companiei (exemplu:

estimări privind evoluţia raportului intre profit si vânzări);

o Compararea diferitelor informaţii financiare si non-fmanciare in vederea

verificării corectitudii informaţiilor de natura financiara (exepmlu: legatutra

dintre costurile cu salariile si numărul de angajaţi)

Auditorul are la îndemână surse de informare cum sunt:

- Informaţii financiare provizorii

- Bugete

- Rapoartele către conducere

- Informaţii non financiare

- Registre de casa si banca

- Sume de incasat din vânzări

- Procese verbale ale adunărilor generale

- Discuţii sau corespondenta cu clienţii la sfârşitul anului

- Informaţii specifice si generale despre industrie pentru a evalua

performanta clientului in raport cu anumite cadre de raportare.


148

Abordarea procedurilor analitice ca proceduri de substanţa ISA 520

stipulează ca auditorii trebuie sa decidă daca folosirea procedurilor analitice ca

si proceduri de substanţa vor fi eficiente in reducerea riscului de detectare a

erorilor survenite asupra anumitor aserţiuni ale situaţiilor financiare. Auditorii

pot folosi in mod eficient date analitice produse de către companie, cu condiţia

ca ei sa fie satisfăcuţi de modul in care aceste date au fost pregătite.

Factorii pe care un auditor ar trebui sa-i aibă in vedere in folosirea

procedurilor ananlitice ca si proceduri de substanţa sunt prezentaţi in

continuare:

Factori Exemple Obiectivele procedurilor analitice si măsura in care rezultatele pot fi credibile

Procedurile analitice pot fi un bun indicator in ceea ce priveşte completitudinea populaţiei in baza căreia se face eşantionarea

Măsura in care informaţia poate fi analizata

Procedurile analitice pot fi mult mai eficiente când sunt aplicate unei informaţii financiare pe părţile componente ale tranzacţiilor

Disponibilitatea informaţiei Informaţii financiare: bugete sau previziuni Informaţii non-financiare: numărul de unităţi produse sau vândute, numărul de sucursale prin care compania isi desfăşoară activitatea, etc

Siguranţa informaţiei disponibile

Daca bugetele sunt pregătite cu suficienta atenţie

Relevanta informaţiei disponibile

Daca bugetele sunt intocmite conform unor aşteptări realiste si nu conform unor deziderate ale companiei

Sursa informaţiei Sursele independente sunt in general mai de încredere fata de cele oferite de companie

Comparabilitatea informaţiei Variate informaţii din industrie pot fi adunate pentru a fi comparate cu cele ale unei companii ce produce si vinde produse similare

Informaţiile obţinute in baza auditurilor anterioare

Eficienta contabilităţii si a sistemului de control intern Tipurile de probleme care au determinat ajustări ale situaţiilor financiare in perioadele anterioare

Materialitatea elementelor in cauza

Când soldurile din balanţa sunt materiale auditorii nu se bazează doar pe proceduri analitice

Alte proceduri de audit care vizează aceleaşi aserţiuni ale situaţiile financiare

Alte proceduri pe care auditorii le au in vedere când revizuiesc gradul de colectibilitate a creanţelor, cum ar fi chitanţele de încasare, confirma sau nu suspiciunile iniţiale din aplicarea procedurilor analitice




149

Acurateţea cu care pot fi prelevate rezultatele procedurilor analitice

Auditorii se aşteaptă in mod normal sa obţină mai multa consistenta din compararea raportului intre profitul brut si vânzările mai multor perioade decât comparând toate cheltuielile, cum ar fi cele de cercetare sau publicitate

Frecventa cu care apare o anumita legătura

Un tipar repetat luna de luna, dar care nu este similar cu cele din situaţiile financiare anuale

Estimarea riscului inerent si a riscului de control

Daca controlul intern asupra procesării ordinelor de vânzare este slab, iar riscul de control este ridicat, auditorii se pot baza intr-o mai mare măsura pe teste asupra tranzacţiilor si a soldurilor individuale decât pe proceduri analitice

Adesea, odată cu testarea controlalelor asupra informaţiei non-financiare

pot fi efectuate si de teste asupra controalelor contabile. De exemplu, in

stabilirea controalelor asupra procesării facturilor de vânzare, compania poate

stabili controale asupra înregistrării numărului de unităţi vândute. In aceste

circumstanţe, auditorul ar putea testa controalele asupra înregistrării unităţilor

vândute coroborat cu teste de control asupra procesării facturilor de vânzare.

a Investigarea fluctuaţiilor semnificative si a elementelor neobişnuite sau

legaturilor intre elemente

Atunci când in baza procedurilor analitice efectuate, auditorul identifica

fluctuaţii semnificative sau legaturi care nu sunt in concordanta cu alte

informaţii relevante sau care prezintă devieri de la un trend estimat, atunci

aceştia trebuie sa investigheze si sa obţină explicaţii si dovezi suficiente.

Investigarea va incepe cu chestionarea conducerii si apoi prin corelarea

răspunsurilor acestora cu alte informaţii/probe obţinute pe parcursul

desfăşurării auditului, cu înţelegerea auditorilor cu privire la activitatea

derulata de client. In cazul in care auditorul utilizează proceduri analitice,

trebuie sa tina cont de faptul ca fiecare ramura de industrie e diferita si fiecare

companie in cadrul unei ramuri de industrie are specificul sau.



150

Daca explicaţia obţinută de la conducere nu este satisfăcătoare pentru

auditor el trebuie sa conceapă proceduri alternative in vederea colectării

informaţiilor care sa explice fluctuaţiile sau diferitele conexiuni.

b. Analiza indicatorilor poate fi o tehnica foarte utila, dar de obicei relevanta

acestora este destul de mica.

Auditorul ar trebui sa compare rezultatele perioadei curente cu cele ale

perioadei precedente sau cu indicatorii diferitelor companii reprezentative.

c Alte tehnici si proceduri pot include:

o Examinarea conturilor interdependente, respectiv a conturilor de

venituri si cheltuieli cu cele din bilanţul contabil. Compararea

acestora oferă informaţii asupra menţinerii unei corelări

rezonabile;

o Analiza tendinţelor. Pot fi folosite tehnici statistice sofisticate in

vederea comparării perioadei curente cu cea precedenta;

o e.Teste de rezonabilitate. Acestea implica calculul valorii aşteptate

a unui element comparandu-1 cu valoarea actuala, de exemplu

pentru amortizarea liniara.

(cost + intrari - iesiri) x deprecierea % = modificarea in CPP

d. Indicatori uzitaţi in analizele auditorului

o Conturi interdependente o Rata profitului brut, pe total si pe

produs, pe luna, pe trimestru (daca este posibil)

o Viteza de rotaţie a creanţelor (durata) o Viteza de rotaţie a stocurilor (cifra de

afaceri raportata la costul bunurilor vândute)

o Lichiditatea o Testul acid o Gradul de îndatorare

o ROE (profit inainte de impozitare raportat la total active minus pasive curente)

o Datorii si achiziţii o Stocuri si costul mărfurilor vândute o Active imobilizate si amortizarea,

reparaţii si cheltuieli de întreţinere o Active intangibile si amortizarea o împrumuturi si cheltuielile cu

dobânzile o Investiţii si venituri din investiţii





151

o Creanţe si cheltuieli cu creanţele îndoielnice

o Creanţe si vânzări

Procedurile analitice pot fi utilizate si in analiza altor informaţii, cum

sunt:

o Examinarea modificărilor apărute in structura produselor, clientelei,

nivelului încasărilor;

o Evaluarea efectului modificărilor de preţ asupra costului bunurilor vândute

o Luarea in considerare a efectului inflaţiei, a conflictelor la nivelul industriei,

modificărilor in ceea ce priveşte metodele de producţie si modificări ale

activităţii asupra costului cu salariile

o Obţinerea explicaţiilor pentru toate variaţiile majore analizate folosind un

sistem de cost standard.

o Compararea tendinţelor privind producţia si vânzările si evaluarea

necesarului de provizioane pentru stocuri greu vandabile

o Asigurarea ca modificările in ceea ce priveşte procentul cheltuielilor cu

salariile si a celor general administrave in total cheltuieli de producţie sunt

reflectate in costul produselor

o Verificarea concordantei cheltuielii cu chiria înregistrata in evidentele

contabile cu cea stipulata in contractul de închiriere

o Verificarea concordantei ratelor de leasing cu cele stipulate in contract

o Cheltuieli cu întreţinerea autovehiculelor cu existenta acestora

o Revizuirea contului de profit si pierdere in vederea determinării elementelor

ce ar fi putut fi omise (ex: vânzări de fier vechi, contribuţii speciale la

fondurile de pensii, provizioane pentru dezafectare)

5.5 Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit extern



152

Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze

informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii.

Actiumile se refera la :

• cunoasterea globala a unitatii auditate;

• aprecieri cu privire la independenta si la absenta incompatibilitatilor in

misiunea de audit;

• examenul de competenta corespunzator specificului unitatii auditate;

• contactul cu auditorul anterior;

• decizia de aceptare a mandatului;

• respectarea altor obligatii profesionale;

• intocmirea unei fise de acceptare a mandatului.

In afara de elementelor de identificare a unitatii patrimoniale, auditorul

cauta sa obtina si elemente care sa-i permita aprecierea celor mai importante

riscuri existente, retinand informatii cum ar fi:

• controlul insuficient sau carente notabile;

• contabilitatea netinuta corect si la timp;

• atitudinea conducatorilor fata de respectarea legii si a organelor

publice si administrative;

• personal incompetent;

• rotatia cadrelor prea mare si anormala;

• conflicte sociale;

• independenta exercitiilor nerespectata;

• onoararii insuficiente;

• conflicte intre conducere si actionariat.

Dupa analiza tuturor factorilor de risc auditorul poate lua una din

urmatoarele decizii:

• acceptarea mandatului fara riscuri aparente;




153

• acceptarea mandatului, care insa va necesita o supraveghere si masuri

particulare;

• refuzul mandatului.

Daca auditorul accepta mandatul, el trebuie sa intocmeasca fisa de

acceptare a mandatului care va servi ca act justificativ. Ea are ca obiectiv:

• posibilitatea de a colecta informatiile de baza pentru identificarea

unitatii, a conducerii, a obiectului de activitate, a marimii acesteia;

• de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii (analiza

situatiilor, analiza riscurilor, contacte cu conducerea);

• de a indica bugetul necesar;

• de a formaliza procedurile de acceptare;

• de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg din

acceptarea mandatului (scrisori catre conducere, catre un coleg sau

scrisoare de acceptare a mandatului si incheierea contractului de audit).

Normele nationale de audit prevad ca auditorii externi sa-si defasoare

activitatea pe baza de contract, din care nu poat lipsi elemente de baza ca :

normele de lucru - se vor mentiona interventiile ce urmeaza a fi efectuate de

auditor;

• termenele - se vor mentiona termenele de depunere a rapoartelor;

• calendarul interventiilor - sa se precizeze perioadele in care vor avea

loc demersurile, cunoasterea generala, aprecierea procedurilor de

control intern, controlul documentelor, asistenta pentru inventarierea

lor, controlul conturilor si al documentelor de sinteza;

• onorariile - se au in vedere timpul necesar pentru efectuarea diferitelor

lucrari, nivelul de responsabilitate si calificare profesionala a

auditorilor.


154

Obiective de control şi proceduri de audit. Obiectivele de audit următoare

trebuie considerate în evaluarea structurii de control intern referitoare de

exemplu la investiţiile şi tranzacţionarea titlurilor:

1. Achiziţiile şi vânzările de titluri trebuie să fie realizate numai pe baza unei

autorizări corespunzătoare pentru a se asigura că politicile bancare respectă

cerinţele de lichiditate şi alte prevederi impuse de autoritatea de

reglementare;

2. Toate tranzacţiile autorizate cu titluri sunt înregistrate corect şi la timp;

3. Activele sunt protejate (securizate) corespunzător indiferent că se află

localizate în sediul băncii sau în custodie;

4. Toate veniturile realizate din investiţii şi tranzacţionarea titlurilor pe

termen scurt sunt reflectate corect şi încasate în mod regulat.

5. Procedurile de audit aplicabile auditului investiţiilor includ atât teste de

fundamentare, cât şi teste de control; ele nu diferă semnificativ de

procedurile aplicate segmentului de investiţii ale companiilor care operează

în alte sectoare de afaceri. Este cunoscut faptul că băncile se angajează în

tranzacţii de vânzare cumpărare de titluri cu angajamente „reversibile" -

reverse agreements.

a. Investiţii în titluri financiare. Investiţiile în titluri financiare reprezintă un

activ important care este generator de venituri pentru o bancă. Principalul

obiectiv al departamentului de investiţii este de a maximiza contribuţia acestor

active la profitabilitatea globală a băncii în paralel cu menţinerea stabilităţii şi a

unui grad de lichiditate adecvat. Strategiile de investiţii trebuie să

fie complementare tuturor celorlalte activităţi şi operaţiuni ale băncii. Pentru a-

şi atinge simultan ambele obiective - lichiditate şi profit - portofoliul de

investiţii trebuie să fie administrat într-o aşa manieră încât să permită

echilibrarea scadenţelor. Pentru a realiza acest echilibru, managementul băncii



155

trebuie să poată anticipa tendinţele de depozitare (economisire) şi nevoile de

creditare ale clienţilor, fără a expune banca la un risc ridicat de pierdere în

momente de creşteri ale ratei dobânzii, în perioadele caracterizate prin creşteri

ale ratei dobânzii, programarea ordonată a scadenţelor investiţiilor permite

reinvestirea câştigurilor obţinute în investiţii generatoare de randamente

superioare. Deşi riscul inerent asociat portofoliului de investiţii poate fi

minim - dat fiind caracterul general al investiţiilor realizate de băncile

comerciale - expunerea la riscul de fluctuaţii pe piaţă a randamentului

investiţiilor este prezent. In mod normal, titlurile financiare sunt achiziţionate

la o valoare bonificată prin primă sau discount. Amortizarea primelor, respectiv

discountul acumulat trebuie recunoscute în contabilitate prin metoda

dobânzii, care generează o rată de randament constantă raportată la valoarea

contabilă ajustată a titlurilor. Atunci când titlurile sunt păstrate până la

scadenţă, acumularea discountului şi amortizarea primelor elimină

recunoaşterea câştigurilor sau pierderilor din situaţiile financiare. Băncile

comerciale totuşi sunt afectate adesea de fluctuaţiile nivelului depozitelor şi

creditelor care impun vânzarea titlurilor financiare înainte de scadenţă în

scopul acoperirii nevoii de lichiditate.

b. Tranzacţionarea titlurilor financiare pe termen scurt.

Băncile achiziţionează frecvent şi deţin instrumente de datorie cu scopul

de a le revinde; în astfel de operaţiuni băncile acţionează ca dealeri de titluri, în

acest sens, aceste titluri trebuie reflectate distinct. Spre deosebire de titlurile de

investiţii, care sunt păstrate pe o perioadă de timp relativ îndelungată,' titlurile

financiare sunt deţinute în scop de revânzare la un preţ care să genereze

unprofit. Managementul trebuie să-şi exprime intenţia cu privire la acele titluri

la momentul achiziţiei. Atunci când acţionează ca dealer, o bancă, fie

individual, fie într-un grup sindicalizat de bănci, poate achiziţiona titluri emise



156

de autorităţi guvernamentale la un preţ prestabilit determinat pe parcursul

procesului de licitaţie. Banca poate ulterior să vândă/plaseze titlurile

guvernamentale pe piaţa secundară sau unui investitor instituţional. Marja de

preţ reprezintă câştigul care compensează serviciile de plasament, respectiv

riscul asumat legat de fluctuaţia nefavorabilă a preţului titlurilor pe piaţă.

Normele de audit avertizează că titlurile deţinute în scop de revânzare

trebuie reflectate la valoarea de piaţă, iar fluctuaţia câştigurilor sau pierderilor

nerealizate relative la aceste titluri trebuie recunoscută în contul de profit şi

pierdere. De obicei, autorităţile de reglementare permit şi utilizarea costului,

valorii de piaţă sau a valorii minime dintre cost şi valoarea de piaţă. Practicile

americane descurajează însă utilizarea costului pentru evaluarea acestor titluri.

c. Alte activităţi. Principala preocupare a auditorului în ceea ce priveşte

activele nebancare este legată de acele active nebancare care generează datorii

contingente ale băncii din cauza neîndeplinirii corespunzătoare a

responsabilităţilor de agent fiduciar. Auditorul trebuie să examineze

angajamentele fiduciare ale băncii şi să aprecieze măsura în care banca se

conformează acestora, în acest sens, trebuie acordată o atenţie specială

activelor fizice deţinute respectiv testării activităţii compartimentului de audit

în acest segment pentru a se asigura cu privire la securitatea şi integritatea

acestor active. De obicei, auditul acestui segment se bazează pe utilizarea unor

teste de control şi de fundamentare, cu accent pe verificarea situaţiilor de

reconciliere elaborate de bancă.

De asemenea, auditorul trebuie să determine măsura în care o bancă este

angajată în activităţi generatoare de elemente extrabilanţiere, activităţi care

atrag angajamente şi contingente (inclusiv instrumente financiare derivate) ce

pot avea un impact semnificativ asupra situaţiilor financiare. Investigaţiile


157

întreprinse de auditori printre membrii conducerii băncii sunt de obicei

materializate în declaraţiile conducerii obţinute de auditori la finele anului.

De asemenea, un aspect important în auditul altor active

nebancare constă în examinarea tranzacţiilor sub raportul clasificării

acestora: vânzări de active sau aranjamente de finanţare.

5.6. Studii de caz

5.6.1 Cazul 1

Banca „ABC" este o bancă comercială şi un client tradiţional al

cabinetului de consultanţă, expertiză contabilă şi audit. In urmă cu trei ani,

banca a apelat la serviciile cabinetului pentru consultanţă contabilă în ceea ce

priveşte implementarea standardelor internaţionale de contabilitate pentru

elaborarea şi publicarea situaţiilor financiare. Procesul de implementare a

standardelor a fost finalizat anul precedent, începând cu l ianuarie 2003,

cabinetul acordă băncii ABC servicii de consultanţă managerială, în special pe

problematica administrării portofoliului de investiţii.

Este 15 mai 2003, iar cabinetul a primit de la banca ABC o ofertă care

conţinea intenţia băncii de a solicita serviciile de audit financiar contabil pentru

situaţiile financiare corespunzătoare exerciţiului financiar care se încheie la 31

decembrie 2003. Cabinetul este deja angajat într-o misiune de audit extern la o

societate comercială care activează în sectorul import/producţie/ export de

utilaje industriale. Aceasta societate este un client tradiţional semnificativ al

băncii ABC.

� In cadrul cabinetului se discuta pe scurt implicaţiile ofertei formulate de

ABC aspra eticii profesionale la care se raporteaza ca auditori.


158

� Se discuta apoi procedurile de audit pe care cabinetul le-ar întreprinde

înainte de a accepta oficial oferta primită de la ABC.

5.6.2 Cazul 2

Din experienţa auditorului în relaţie cu acest client se cunoaşte faptul că

ABC are o activitate relativ restrânsă comparativ cu celelalte bănci comerciale

care operează pe piaţă, deţinând doar patru sucursale. Fiecare sucursală este

localizată în oraşe distincte fata de cel unde se află sediul principal.

Principalele operaţiuni desfăşurate de ABC constau în atragerea de depozite de

economii de la populaţie, în lei şi în valută, respectiv acordarea de credite unui

segment restrâns de agenţi economici care operează în sectorul industrial. In

plus, banca furnizează servicii de administrare a conturilor curente ale agenţilor

economici cărora le acordă credite. In cursul anilor precedenţi, intervenţiile

băncii pe piaţa interbancară au fost numeroase atât sub raportul volumului

tranzacţiilor, cât şi al frecventei.

Managementul băncii este interesat în diversificarea surselor de venit prin

introducerea unor instrumente de creditare noi — credit-card şi credite

ipotecare, respectiv prin achiziţia titlurilor guvernamentale cu scop de

revânzare (operaţiuni de agent guvernamental). ABC utilizează un sistem

contabil computerizat realizat, implementat şi monitorizat de departamentul

propriu de informatică.

Din consiliul director al băncii, fac parte directorii departamentelor:

contabilitate, control intern, relaţii cu clientela, politici şi strategii

investiţionale.

Înainte de a formula un răspuns oficial la oferta primită, cabinetul a

desemnat un auditor cu experienţă să documenteze etapa preliminară a misiunii

de audit. Acesta are ca sarcini următoarele :



159

� Indicarea informaţiilor pe care le va solicita conducerii, băncii pentru a

aprecia riscul inerent şi de control la care se expune banca ABC.

� Indicarea surselor de provenienţă, precum şi informaţiile suplimentare pe

care auditorul le considera utile pentru a evalua riscurile inerente şi de

control la care este expusa banca ABC .

5.6.4. Cazul 3

In urma unor vizite întreprinse la sediul băncii ABC, auditorul desemnat

de cabiteul de audit a colectat următoarele informaţii:

«Banca a fost auditată anul precedent de un cabinet independent de audit.

Raportul de audit aferent situaţiilor financiare elaborate pentru 31 decembrie

2002 conţine o opinie cu rezerve, motivată de insuficienţa probelor de audit

constituite cu privire la creanţele băncii (nu s-au primit toate confirmările

pentru creanţele analizate).

Banca participă zilnic pe piaţa interbancară în medie cu 5% din

volumul tranzacţiilor de pe piaţă.

Portofoliul de credite indică o concentrare a creditelor acordate

(de circa 62% din total credite) către un număr restrâns de clienţi

(circa 13% din totalul clienţilor băncii).

Banca centrală a anunţat adoptarea unor măsuri de restrângere a

creditelor de consum prin creşterea rezervelor minime obligatorii

pentru depozitele atrase în moneda naţională şi prin impunerea

unor prevederi obligatorii pentru băncile comerciale de acordare

a acestor credite în baza unui avans minim, giranţi, etc.1 Deficitul bugetar este

finanţat în prezent în proporţie de 70% intern şi 30% extern. Pentru finanţarea

şi refinanţarea internă a deficitului bugetar, guvernul aplică o politică de

emisiune a titlurilor de trezorerie cu scadenţă de 3 luni. Majoritatea

tranzacţiilor de plasament al titlurilor guvernamentale se realizează prin


160

licitaţie pe piaţa bancară, si numai o mică pondere este obţinută prin

plasamente către populaţie. Totuşi, guvernul a anunţat recent că intenţionează

ca pe termen scurt şi mediu să crească finanţarea prin vânzarea titlurilor către

populaţie. In mod tradiţional, banca XYZ acţionează ca agent al guvernului

pentru astfel de plasamente. Pe de altă parte, banca centrală împreună cu

ministerul finanţelor lucrează la normele de autorizare si punere în funcţiune a

pieţei secundare a titlurilor de stat care, după cum se preconizează, va fi

operaţională începând cu 30 octombrie 2004. Dobânda anuală medie a pieţei la

depozitele atrase în lei este de 10% (depozitele la vedere), 15% (depozite la

termen de 3 luni), 16.5% (la. depozitele la termen de 12 luni), respectiv 18%

(pentru depozitele mai mari de un an). Dobânda medie anuală de pe piaţă este

de 11,5 (la descoperit de cont curent), 20% (la credite pe termen de 3

luni), 25% (pentru creditele acordate pe termen de 12 luni), respectiv 32%

(pentru creditele acordate pe termene mai mari de un an). Obiectivul anunţat de

guvern pentru rata anuală a inflaţiei este de 15.3% (medie), respectiv 16.2%

(decembrie 2003/decembrie 2002) pentru anul 2003. În anul 2002, rata

inflaţiei a fost de 25% (medie), respectiv 27,4% (decembrie 2002/decembrie

2001). Depozitele atrase de ABC sunt structurate astfel: depozite la 1 luna

47% din valoarea totală a depozitelor; depozitele la termen intre 3-6 luni

reprezintă circa 15,7% din valoarea totală a depozitelor, respectiv depozitele la

vedere reprezintă circa 37,3% din valoarea totală a depozitelor (din care peste

70% sunt conturi curente ale clienţilor bancari). Depozitele sunt bonificate de

SBS cu l punct procentual peste dobânda medie a pieţei (pentru toate

termenele). Departamentul de informatică are un personal format din 3

operatori (proaspeţi absolvenţi angajaţi de bancă în urmă cu aproximativ l an),

2 programatori, 2 ingineri de sistem (din aceste două categorii fac parte

persoane cu o vechime în bancă între 10-14 ani). Şeful departamentului este un

informatician de profesie care fost recent promovat în această funcţie de pe




161

poziţia de director adjunct la departamentul financiar. În ceea ce priveşte

organizarea structurii de control intern, banca deţine un departament care are în

subordinea sa trei birouri cu atribuţii distincte: control financiar preventiv,

audit intern şi analiza portofoliului de credite. Rapoartele de activitate sunt

întocmite lunar şi sunt transmise consiliului de administraţie al băncii prin

intermediul directorului departamentului de control intern.

Pe 23 mai 2003 unul dintre clienţii băncii a fost acţionat în instanţă

pentru declararea stării de faliment. In primele luni ale anului 2003, ABC a

acordat clientului falimentar descoperiri de cont care nu au fost rambursate

integral.

Auditorii Laycom Industries susţin că aceasta a contractat un împrumut

semnificativ de la ABC. Pe parcursul auditului situaţiilor financiare ale

companiei, auditorii au constatat că activele circulante ale acesteia au suferit o

depreciere importantă cu un impact major asupra lichidităţii.

Rapoartele recente ale organismului de supraveghere bancară reflectă în

general conformarea băncii cu regulile prudenţiale emise de banca centrală.

Sarcinile auditorilor constau în:

� Pe baza informaţiilor colectate de auditor se analizeza principalele

domenii de interes pentru auditul financiar şi se elaborează un

memorandum de planificare a misiunii de audit.

� Cunoscând informaţiile de mai jos, se elaboreaza bugetul preliminar

financiar şi de fond de timp aferent misiunii de audit.

Membrii misiunii Audit

interimar

Examinare

finală

Tarif /oră

Partener/asociat 1 zi 3 zile 400 USD Manager Auditor senior-şef de misiune

3 zile 3 săptămâni

2 zile 325 USD 275 USD


162

Auditor -informatician

1 săptămână 175 USD

Auditor -fiscalitate Auditor contabilitate bancară 4 zile

1 săptămână 4 zile

175 USD 150 USD

2 asistenţi 3 săptămâni 2 săptămâni 100 USD

CAPITOLUL 6

AUDITUL DE CONFORMITATE SI OPERAŢIONAL INTERN Al

PRINCIPALELOR DEPARTAMENTE CONSTITUITE IN

SOCIETATILE BANCARE

Auditarea compartimentelor sau structurilor organizatorice ale unei banci

vizeaza trasaturile specifice ale fiecarei activitati in parte, in contextul

obiectivelor generale ale procesului de audit. Una din modalitatile cele mai

folosite in procesele de auditare o reprezinta chestionarele cu grile tematice

care, data fiind diversitatea activitatilor supuse auditului precum si nivelul

semnificativ de analiza plafonat la semnificatiile atribuite activitatilor evaluate

in procesul auditarii, sunt sintetizate intr-un set de trasaturi cu caracter

bilateral, usor de centralizat si care presupune o calificare abordabila si

transparenta. Exemplele de mai jos trec in revista unele din aspectele tipice

activitatilor bancare ce fac obiectul de lucru al auditului de conformitate si

auditului operational.

6.1. AUDITUL ACTIVITATII DIVIZIEI/DEPARTAMENTULUI DE TEZAUR SI CASIERIE



163

I. Auditul de conformitate

1.1 Sunt definite, cu claritate, sarcinile si atributiile Diviziei/Departamentului de tezaur si

casierie?

1.2 Sunt definite, cu claritate, sarcinile si atributiile serviciilor din componenta

Diviziei/Departamentului de tezaur si casierie?

1.3 Exista fisa postului completata pentru fiecare salariat al Diviziei/Departamentului?

1.4 Fisa postului este semnata si datata de fiecare salariat al Diviziei/Departamentului de

luare la cunostinta?

1.5 Fisa postului, semnata si datata, este avizata de seful ierarhic al fiecarui salariat?

1.6 In exercitarea actului de conducere, apar situatii conflictuale intre conducere si

personalul aflat in functii de executie ?

Exista aspecte de indisciplina individuala (ex: absente si intarzieri la program, parasirea

locului de munca – pe perioade mai lungi – pentru rezolvarea unor probleme personale,

etc) ?:

II Audit operational

Divizia de tezaur si casierie

1.1.Organizeaza activitatea compartimentelor de casierie din unitatile bancii?

1.2.Coordoneaza activitatea compartimentelor de casierie din unitatile bancii?

1.3.Asigura aplicarea prevederilor din actele normative si normele de lucru cu privire la

operatiunile cu numerar si alte valori?

1.4.Organizeaza si tine evidenta:

1.4.1. miscarii numerarului existent in Tezaurul central?

1.4.2. miscarii valutei existente in Tezaurul central?

1.4.3. certificatelor de depozit existente in Tezaurul central?

1.4.4. titlurilor de valoare detinute si inregistrate in conturile in afara bilantului?

1.5.Exercita zilnic controlul faptic si scriptic asupra:

1.5.1. valutelor existente in Tezaurul central, prin punerea de acord a evidentelor

contabile cu existentul faptic din tezaur?

1.5.2. certificatelor de depozit existente in Tezaurul central, prin punerea de acord a

evidentelor contabile cu existentul faptic din tezaur?

1.5.3. titlurilor de valoare existente in Tezaurul central, prin punerea de acord a

evidentelor contabile cu existentul faptic din tezaur?



164

1.6.Urmareste decontarea intre sedii a valutei efective care circula intre unitatile bancii?

1.7.Intocmeste balanta de verificare zilnica privind operatiunile reflectate in conturile

gestionate de directie?

1.8.Tine evidentele valorilor din Serviciul tezaurul central in conformitate cu prevederile

Normelor metodologice in vigoare ?

1.9.Gestioneaza valorile din Serviciul tezaurul central in conformitate cu prevederile

Normelor metodologice in vigoare?

1.10. Pastreaza valorile din Serviciul tezaurul central in conformitate cu prevederile

Normelor metodologice in vigoare

1.11. Analizeaza necesarul de valuta al unitatilor operative, in vederea satisfacerii

solicitarilor de plati ale acestora?

1.12. Remite gropuri cu valuta la alte societati bancare din tara si din strainatate?

1.13. Remite gropuri cu alte valori la alte societati bancare din tara si din strainatate?

1.14. Primeste gropuri cu valuta de la alte societati bancare din tara si din strainatate?

1.15. Primeste gropuri cu alte valori de la alte societati bancare din tara si din strainatate?

1.16. Primeste valuta deteriorata de la unitatile bancare teritoriale in vederea valorificarii la

bancile externe partenere?

1.17. Primeste valuta retrasa din circulatie de la unitatile bancare teritoriale in vederea

valorificarii la bancile externe partenere?

1.18. Pastreaza casetele ATM ale aparatelor instalate in sediile bancii?

1.19. Gestioneaza casetele ATM ale aparatelor instalate in sediile bancii?

1.20. Alimenteaza casetele ATM ale aparatelor instalate in sediul bancii ori de cate ori este

necesar?

1.21. Intocmeste zilnic situatia centralizata a alimentarilor cu numerar de la sucursalele

B.N.R. pe care o transmite la centrala bancii Nationale a Romaniei?

1.22. Intocmeste zilnic situatia centralizata a alimentarilor cu numerar de la alte societati

bancare pe care o transmite la centrala bancii Nationale a Romaniei?

1.23. Intocmeste zilnic situatia centralizata a:

1.23.1. platilor pe total banca?

1.23.2. incasarilor pe total banca?

1.23.3. soldului la casa valutara pe total banca?

1.24. Raporteaza zilnic la Banca Nationala a Romaniei:






165

1.24.1. incasarile pentru USD efectuate prin casele de schimb valutar ale unitatilor

operative?

1.24.2. incasarile pentru EUR efectuate prin casele de schimb valutar ale unitatilor

operative?

1.24.3. platile pentru USD efectuate prin casele de schimb valutar ale unitatilor

operative?

1.24.4. platile pentru EUR efectuate prin casele de schimb valutar ale unitatilor

operative?

1.24.5. cursurile valutare aferente zilei respective?

1.25. Intocmeste situatia incasarilor in numerar la lei efectuate de unitatile din reteaua

bancii?

1.26. Intocmeste situatia incasarilor in numerar la valuta efectuate de unitatile din reteaua

bancii?

1.27. Intocmeste situatia platilor in numerar la lei efectuate de unitatile din reteaua bancii?

1.28. Intocmeste situatia platilor in numerar la valuta efectuate de unitatile din reteaua

bancii?

1.29. Elaboreaza informari pentru conducerea bancii?

1.30. Intocmeste raportul anual privind activitatea de casierie pentru anul precedent?

1.31. Prezinta conducerii bancii raportul anual privind activitatea de casierie pentru anul

precedent?

1.32. Stabileste masuri pentru imbunatatirea activitatii de casierie?

1.33. Colaboreaza cu Divizia de organizare si resurse umane la stabilirea:

1.34. normelor de munca pentru lucratorii din compartimentele de casierie ale unitatilor

bancii?

1.35. normativelor de personal pentru lucratorii din compartimentele de casierie ale

unitatilor bancii?

1.36. Efectueaza:

1.36.1. indrumarea asupra operatiunilor de casierie desfasurate de unitatile din reteaua

bancii?

1.36.2. controlul asupra operatiunilor de casierie desfasurate de unitatile din reteaua

bancii?

1.37. Participa, impreuna cu celelalte compartimente din Centrala bancii si conducerile

sucursalelor la implementarea strategiei de dezvoltare a bancii?




166

1.38. Stabileste comisionul aferent fiecarei remiteri efectuate?

1.39. Transmite unitatilor teritoriale comisionul aferent fiecarei remiteri efectuate?

1.40. Urmareste rationalizarea raportarilor transmise de sucursalele judetene prin

optimizarea permanenta a fluxurilor informationale?

Activitatea de evidenta si gestiunea valorilor

2.1 Organizeaza si tine:

- evidenta analitica a numerarului efectiv existent in Tezaurul central?

- evidenta sintetica a numerarului efectiv existent in Tezaurul central?

- evidenta analitica valutei efective existente in Tezaurul central?

- evidenta sintetica a valutei efective existente in Tezaurul central?

2.2 Organizeaza miscarea valutelor, defalcat pe fiecare fel de valuta?

2.3 Tine evidenta:

- certificatelor de depozit?

- titlurilor de valoare detinute si inregistrate in conturile in afara bilantului?

2.4 Intocmeste:

- scrisorile pentru remitere valori?

- notele contabile care insotesc gropurile valutare?

2.5 Tine evidenta analitica pe cupiuri a certificatelor de depozit primite de la Tezaurul

central?

2.6 Tine evidenta analitica pe cupiuri a certificatelor de depozit remise la Tezaurul central?

2.7 Intocmeste scrisori de remitere valori pentru certificatele de depozit?

2.8 Tine evidenta centralizata pe fiecare fel de valuta, pentru bancnotele straine deteriorate

primite la Tezaurul central ?

2.9 Intocmeste notele contabile aferente valutelor scoase din circulatie valorificate de banca

externa?

2.10 Urmareste decontarea remiterilor cu valuta de la bancile corespondente din strainatate?

2.11 Urmareste decontarea alimentarilor cu valuta de la bancile corespondente din

strainatate?

2.12 Efectueaza decontarea remiterilor cu valuta de la bancile corespondente din

strainatate?

2.13 Efectueaza decontarea alimentarilor cu valuta de la bancile corespondente din

strainatate?


Sort)




167

2.14 Executa zilnic controlul scriptic asupra:

- valutei existente in Tezaurul central?

- certificatelor de depozit existente in Tezaurul central?

- titlurilor de valoare existente in Tezaurul central?

- altor valori existente in Tezaurul central?

2.15 Tine evidenta valutei efective care circula intre unitatile bancii?

2.16 In baza raspunsurilor primite de la unitatile bancare teritoriale pentru necorelarile

contabile aparute la sfarsit de luna, se efectueaza corectiile aferente, pe feluri de valuta ?

2.17 Asigura evidenta centralizata a operatiunilor de schimb valutar efectuate de unitatile

operative, in vederea informarii Diviziei/Departamentului de resort din Banca Nationala

a Romaniei?

2.18 Intocmeste balanta de verificare zilnica privind operatiunile in conturile gestionate de

directie/departament?

2.19 Transmite balanta de verificare zilnica, Diviziei/Departamentului de contabilitate ?

Activitatea de casa si tezaur central

3.1 Tine evidentele valorilor din cadrul compartimentului de tezaur central, in conformitate

cu prevederile din Normele metodologice de casa in vigoare?

3.2 Gestioneaza valorile din cadrul Serviciului tezaurul central, in conformitate cu

prevederile din Normele metodologice de casa in vigoare?

3.3 Pastreaza valorile din cadrul compartimentului de tezaur central, in conformitate cu

prevederile din Normele metodologice de casa in vigoare?

3.4 Primeste gropurile cu valute provenite din excedentul unitatilor teritoriale ale bancii?

3.5 Verifica continutul gropurilor cu valute provenite din excedentul unitatilor teritoriale ale

bancii?

3.6 Confirma continutul gropurilor cu valute provenite din excedentul unitatilor teritoriale

ale bancii?

3.7 Analizeaza necesarul de valuta al unitatilor operative in vederea solicitarilor de plati ale

acestora?

3.8 Numara bancnotele si monedele metalice romanesti, prin grupa de verificare organizata

in cadrul compartimentului de tezaur central?

3.9 Verifica bancnotele si monedele metalice romanesti, prin grupa de verificare organizata

in cadrul compartimentului de tezaur central?


168

3.10 Triaza bancnotele si monedele metalice romanesti, prin grupa de verificare organizata

in cadrul Serviciului tezaurul central?

3.11 Impacheteaza bancnotele si monedele metalice romanesti, prin grupa de verificare

organizata in cadrul compartimentului de tezaur central?

3.12 Numara bancnotele si monedele metalice straine, prin grupa de verificare organizata in

cadrul compartimentului de tezaur central?

3.13 Verifica bancnotele si monedele metalice straine, prin grupa de verificare organizata in


3.14 Triaza bancnotele si monedele metalice straine, prin grupa de verificare organizata in


3.15 Impacheteaza bancnotele si monedele metalice straine, prin grupa de verificare

organizata in cadrul compartimentului de tezaur central?

3.16 Primestsi gestioneaza :

- certificatele de depozit?

- alte titluri de valoare?

3.17 Asigura transportul delegatilor unitatilor teritoriale, care preiau gropuri cu valuta de la

compartimentul de tezaur central ?

3.18 Efectueaza, la nivelul centralei, eliberari de valuta la alte societati bancare?

3.19 Efectueaza, la nivelul Centralei, incasari de valuta de la alte societati bancare?

3.20 Efectueaza zilnic punctajul valorilor gestionate de serviciul tezaurul central, cu

evidentele contabile ale compartimentului de evidenta si gestiunea valorilor?

3.21 Efectueaza zilnic punctajul valorilor manipulate de serviciul tezaurul central, cu

evidentele contabile ale compartimentului de evidenta si gestiunea valorilor?

3.22 Pastreaza si gestioneaza casetele ATM ale aparatelor instalate in sediul bancii?

3.23 Alimenteaza cu numerar casetele ATM ale aparatelor instalate in sediul bancii, ori de

cate ori este necesar?

3.24 Remite organelor de politie bancnotele suspecte a fi false, pe baza de proces verbal?

3.25 Remite organelor de politie bancnotele suspecte a fi contrafacute, pe baza de proces

verbal?

3.26 Asigura buna functionare a sistemelor de:

- paza a tezaurul central?

- alarmare a tezaurul central?

3.27 Urmareste evolutia soldurilor valutare la nivelul sucursalelor?




169

3.28 Ia masuri pentru asigurarea unui sold de numerar in valuta optim la nivelul

sucursalelor, corelat cu solicitarile clientilor bancii?

6.2. AUDITUL ANGAJAMENTELOR SI CREANTELOR EXTRABILANTIERE

I Auditul de conformitate

1.1.Sunt definite, cu claritate, sarcinile şi atribuţiile Departamentului angajamente

documentare?

1.2.Sunt definite, cu claritate, sarcinile şi atribuţiile serviciilor din componenţa

Departamentului angajamente documentare?

1.3.Există fişa postului completată pentru fiecare salariat al departamentului, semnată şi

datată de luare la cunoştinţă, precum şi avizată de şeful său ierarhic?

1.4.În exercitarea actului de conducere, apar des situaţii conflictuale intre conducere şi

personalul aflat in funcţii de execuţie?

1.5.Aspecte de indisciplină individuală (ex: absenţe şi intarzieri la program, părăsirea locului

de muncă - pe perioade mai lungi – pentru probleme personale, etc.) au un caracter

frecvent?

II Auditul operational

Divizia/Departamentul angajamente documentare

1.1.Utilizează toate modalităţile şi instrumentele de decontare folosite in sistemul bancar

internaţional in funcţie de cerinţele şi natura tranzacţiilor economice şi de

particularităţile zonelor şi ţărilor unde se află partenerii externi:

1.1.acreditivul documentar?

1.1.incasso-ul simplu?

1.1.incasso-ul documentar?

1.1.ordinul de plată simplu?

1.1.ordinul de plată documentar?

1.1.altele (de precizat in raportul de audit intern)?

1.2.Pregăteşte şi negociază aranjamentele de plăţi?

1.3.Pregăteşte şi negociază aranjamentele de compensare?

1.4.Pregăteşte şi negociază aranjamentele de barter?

1.5.Efectuează operaţiunile de decontări cu instrumentele de plată adecvate?


170

1.6.Organizează şi efectuează decontări externe pentru importurile de bunuri realizate de

imprumutaţii beneficiari ai acordurilor de imprumut (şi mandataţi ai acestora) incheiate

intre statul roman şi instituţii financiare internaţionale (BIRD, BERD, BEI) in condiţiile

stabilite de comun acord in cadrul convenţiilor de lucru?

1.8.Organizează şi efectuează decontări externe pentru executări de lucrări realizate de




1.8.Organizează şi efectuează decontări externe pentru prestări de servicii realizate de




1.9 Asigură inregistrarea operaţiunilor de incasări in valută, in conturile de bilanţ prin

intocmirea notelor contabile direct?

1.10 Asigură inregistrarea operaţiunilor de incasări in valută, in conturile din afara

bilanţului prin intocmirea notelor contabile direct?

1.11 Asigură inregistrarea operaţiunilor de incasări in valută, in conturile din afara

bilanţului prin sisteme computerizate?

1.12 Asigură inregistrarea operaţiunilor de plăţi in valută, in conturile de bilanţ prin

intocmirea notelor contabile direct?

1.13 Asigură inregistrarea operaţiunilor de plăţi in valută, in conturile de bilanţ prin sisteme

computerizate?

1.14 Asigură inregistrarea operaţiunilor de plăţi in valută, in conturile din afara bilanţului

prin intocmirea notelor contabile direct?

1.15 Asigură inregistrarea operaţiunilor de plăţi in valută, in conturile din afara bilanţului

prin sisteme computerizate?

1.16. Analizează condiţiile pentru descentralizarea treptată a operaţiunilor de decontări

externe?

1.17. Întocmeşte şi transmite instrucţiuni şI circulare pentru punerea in aplicare a

reglementărilor valutare in domeniul plăţilor externe?

1.18. Ia măsuri pentru intocmirea raportărilor privind operaţiunile de incasări şi plăţi in

valută către B.N.R. şi pentru nevoile interne?



171

1.19. Urmăreşte raţionalizarea raportărilor transmise de sucursalele judeţene prin

optimizarea permanentă a fluxurilor informaţionale şi cere avizul conducerii băncii

pentru a solicita de la sucursalele judeţene alte categorii de lucrări decat cele aprobate

prin ordinul preşedintelui?

Activitatea de urmarire a creantelor

2.1 Efectuează toate operaţiunile bancare privitor la creanţele băncii, conform Legii nr.

29/1994, in domeniul:

� acreditivelor?

� garanţiilor?

� incasso-urilor?

� ordinelor de plată?

2.2 Derulează operaţiunile, conform Convenţiilor dintre Ministerul Finanţelor/Banca

Naţională a Romaniei/Banca Romană de Comerţ Exterior, cu privire la:

� incasări in valută de cont?

� plăţi in valută de cont?

� aranjamente bancare incheiate pe baza acordurilor de barter?

� aranjamente bancare incheiate pe baza acordurilor de clearing?

� aranjamente bancare incheiate pe baza acordurilor de cooperare?

2.3 Execută inregistrările curente contabile in conturile specifice serviciului?

2.4 Verifică extrasele de cont?

2.5 Urmăreşte rezolvarea posturilor nesoluţionate de pe borderourile de incasări intervenind

pentru a urgenta rezolvarea acestor sume la Ministerul Finanţelor Publice?

2.6 Urmăreşte rezolvarea posturilor nesoluţionate de pe borderourile de incasări intervenind

pentru a urgenta rezolvarea acestor sume la clienţi?

2.7 Urmăreşte rezolvarea posturilor nesoluţionate de pe borderourile de plăţi intervenind

pentru a urgenta rezolvarea acestor sume la Ministerul Finanţelor?

2.8 Urmăreşte rezolvarea posturilor nesoluţionate de pe borderourile de plăţi intervenind

pentru a urgenta rezolvarea acestor sume la clienţi?

2.9 Verifică, lunar, concordanţa evidenţei contabile cu cea operativă şi cu inventarele

extrabilanţiere, organizate pe ţări?

2.10 Urmăreşte incasarea comisioanelor şi spezelor specifice acestei activităţi?

2.11 Acordă la cerere consultanţă tehnico-bancară:


172

� clienţilor băncii?

� ministerelor interesate (Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Industriei şi

Resurselor)?

� Banca Naţională a Romaniei?

Activitatea de emitere si urmarire acreditive – incasso import

a. Acreditive import

3.1. La primirea cererilor de deschide de acreditiv – CDA – de la agenţii economici in

calitate de ordonatori, analizează conţinutul acestora sub următoarele aspecte:

3.1.1. Sunt completate toate casetele formularului potrivit datelor din documentaţia

anexată?

3.1.2. Sunt respectate prevederile Regulamentului valutar şi anexelor acestuia?

3.1.3. Clauzele şi condiţiile acreditivelor sunt exprimate: in concordanţă cu normele şi

uzanţele internaţionale, care guvernează acreditivele?

3.1.4. Există menţiunea certificată sub semnătura conducerii unităţilor bancii cu

privire la blocarea sumei de plată (valoarea acreditivului + comisioane şi speze

bancare):

� intr-un cont de depozit (cash colateral) cand plata se face din surse proprii?

� cu indicarea contului de credite in valută, in situaţţile in care pentru plata

respectivă s-a obţinut un credit in valută?

3.1.5. Există semnătura direcţiei/direcţiilor de resort in situaţiile in care operaţiunea

economică are la bază:

� convenţie de credit incheiată intre banca şi imprumutaţi sau reprezentanţii acestora

pentru derularea tehnică a acordurilor de imprumut obţinute pe piaţa externă?

� un aranjament bancar incheiat intre BANCA şi imprumutaţi sau reprezentanţii

acestora pentru derularea tehnică a acordurilor de imprumut obţinute pe piaţa

externă?

� convenţie de lucru incheiată intre BANCA şi imprumutaţi sau reprezentanţii

acestora pentru derularea tehnică a acordurilor de imprumut obţinute pe piaţa

externă?

3.1.6. Emit acreditivele de import luand in considerare toate aspectele de mai sus şi le

transmite către băncile desemnate de clientul ordonator ?


173

� SWIFT, indicand numerele de referinţă din evidenţele serviciului?

� telex, indicand numerele de referinţă din evidenţele serviciului?

� letric, indicand numerele de referinţă din evidenţele serviciului?

3.1.7. Remit agenţilor economici ordonatori copiile acreditivelor emise, prin unităţile

bancii, unde aceştia au deschise conturile in valută?

3.1.8. Urmăresc primirea de la băncile desemnate a confirmării, avizării termenilor şi

condiţiilor acreditivului şi le transmite către beneficiari?

3.1.9. Transmit băncilor străine desemnate modificările de clauze şi condiţii la

acreditivele emise, potrivit instrucţiunilor ordonatorilor (in cazul majorării valorii

acreditivelor se verifică şi CDA-urile primite)?

3.1.10. Înregistrează in conturile in afara bilanţului toate operaţiunile privind conturile

extrabilantiere?

3.1.11. Primesc de la băncile desemnate documentele in utilizarea acreditivelor emise şi

le controlează dacă sunt conforme cu:

� clauzele prevăzute in acreditive?

� condiţiile prevăzute in acreditive?

� uzanţele internaţionale?

3.1.12. La primirea scrisorii de garanţie, se verifică:

� autenticitatea semnăturilor?

� concordanţa termenilor?

3.1.13. La primirea documentelor cu discrepanţe, decid asupra:

� acceptării acestora in termen rezonabil, potrivit prevederilor legale?

� refuzului acestora in termen rezonabil, potrivit prevederilor legale?

3.1.14. În acest scop sunt contactaţi ordonatorii cărora li se solicită in scris poziţia cu

privire la:

� acceptarea documentelor aplicate la acreditivele emise?

� refuzul documentelor aplicate la acreditivele emise?

3.1.15. Comunică băncilor remitente prin cele mai rapide mijloace de

teletransmisie/expediţie decizia luată ca bancă in conformitate cu prevederile legale?

3.1.16. Comunică Diviziei/Departamentului de trezorerie datele referitoare la plăţile in

utilizarea acreditivelor indicand data valutei, in scopul obţinerii vizei de disponibil

pentru autorizarea plăţilor respective?



174

3.1.17. Înregistrează plăţile in utilizarea acreditivelor prin debitarea contului in valută al

importatorului şi creditarea contului băncii corespondente, care a efectuat plata?

3.1.18. Percep comisioanele şi spezele bancare aferente tuturor operaţiilor efectuate in

cadrul acreditivelor emise, inregistrandu-le corespunzător?

3.1.19. Înregistrează, in conturile in afara bilanţului, plăţile efectuate in cadrul

acreditivelor emise şi utilizate?

3.1.20. Întocmesc, operativ, fişele de evidenţă ale acreditivelor emise care sunt clasate

la dosarele acreditivelor respective?

3.1.21. Efectuează corespondenţa:

� internă in legătură cu derularea operaţiunilor in cadrul acreditivelor emise?

� externă in legătură cu derularea operaţiunilor in cadrul acreditivelor emise?

3.1.22. În vederea arhivării, verifică perceperea corectă a veniturilor din comisisioane şi

speze bancare:

� in lei, la operaţiunile serviciului, după care predă dosarele acreditivelor lichidate la

arhiva banci, potrivit normelor de arhivare?

� in valută, la operaţiunile serviciului, după care predă dosarele acreditivelor

incheiate la arhiva bancii, potrivit normelor de arhivare?

3.1.23. Realizează aceleaşi operaţiuni de analiză şi control efectuate in cadrul

acreditivelor şi in cazul plăţilor pe baza ordinelor de plată documentare, cu menţiunea

utilizării de către ordonatorii acestora a formularelor DPVE?

3.1.24. Asigură, la cererea clienţilor băncii, consultanţă tehnică bancară pe probleme

specifice?

3.1.25. Sesizează sucursalelor orice aspecte apărute in derularea operaţiunilor

documentare?

b. Incasso import

3.2.1. Primeşte de la băncile remitente externe documentele de import insoţite de

instrucţiunile de incasso, intocmite conform regulilor internaţionale?

3.2.2. Examinează existenţa documentelor listate in scrisoarea de remitere şi le

inregistrează in registrul de evidenţă?

3.2.3. Întocmeşte scrisoarea de avizare a documentelor de import primite, pe formular

tipizat şi o transmite importatorului roman?





175

3.2.4. O copie a acestei scrisori este transmisă băncii externe remitente pentru

confirmarea primirii documentelor de import indicand şi referinţa bancii ?

3.2.5. Asigură obţinerea acceptării de către tras contra documentelor comerciale, in

situaţiile in care instrucţiunile condiţionează eliberarea documentelor de acceptare

unor trate?

3.2.6. Tratele acceptate:

� sunt remise la banca exportatorului?

� se păstrează “in trustee”, conform instrucţiunilor băncii remitente?

3.2.7. Urmăreşte:

� achitarea de către tras a tratelor la scadenţă?

� incasarea dibanzilor aferente, conform instrucţiunilor băncilor remitente?

3.2.8. Face, cand este cazul, demersurile necesare pentru punerea in aplicare a

instrucţiunilor primite de la banca remitentă cu privire la protestul tratelor pentru

neacceptare sau neplată?

3.2.9. Eliberează importatorului documentele comerciale şi financiare numai după

efectuarea plăţii, in situaţiile in care instrucţiunile băncii remitente prevăd eliberarea

documentelor contra plată?

3.2.10. Transferă sumele, fără intarziere, in favoarea băncii remitente in concordanţă cu

termenii şi condiţiile din instrucţiunile de incasso?

3.2.11. Întocmeşte nota contabilă pentru debitarea contului importatorului şi

inregistrarea in conturile in afara bilanţului?

3.2.12. Întocmeşte şi transmite avizele către banca remitentă cu privire la situaţia

incasso-ului:

� de acceptare?

� de plată?

� de neacceptare?

� de neplată?

3.2.13. Păstrează documentele comerciale şi financiare in conformitate cu instrucţiunile

băncii remitente, in caz de neacceptare?

3.2.14. Păstrează documentele comerciale şi financiare in conformitate cu instrucţiunile

băncii remitente, in caz de neplată?

3.2.15. Returnează documentele comerciale şi financiare in conformitate cu

instrucţiunile băncii remitente, in caz de neacceptare?



176

3.2.16. Returnează documentele comerciale şi financiare in conformitate cu

instrucţiunile băncii remitente, in caz de neplată?

3.2.17. Asigură:

� perceperea comisioanelor şi spezelor bancare?

� incasarea comisioanelor şi spezelor bancare?

Activitatea de urmarire ordine de plată emise

a) În sistem centralizat

4.1.2. Primeşte dispoziţiile de plată valutară externă intocmite de importatori – DPVE -

insoţite de documentaţia necesară şi le verifică in ceea ce priveşte:

- respectarea regulamentelor valutare interne?

- asigurarea elementelor necesare pentru intocmirea ordinului de plată extern?

- menţiunea cu privire la blocarea sumei (inclusiv spezele şi comisioanele bancare) in

contul ordonatorului?

- menţiunea cu privire la blocarea sumei (inclusiv spezele şi comisioanele bancare) in

contul de credit confirmat de Direcţia analiză clientelă?

4.1.3. Înregistrează DPV-urile in registrul de evidenţă?

4.1.4. Obţine de la Departamentul de trezorerie, viza de disponibil in vederea:

- efectuării transferului extern?

- data valutei?

- numele băncii unde se află contul NOSTRO pentru valuta respectivă?

4.1.5. Emite ordinele de plată externe sub formă de mesaje :

- SWIFT, pe baza DPVE-urilor primite şi verificate, conform pct. 2.4.1. şi le transmite

băncilor corespondente externe?

- telex, pe baza DPV-urilor primite şi verificate, şi le transmite băncilor corespondente

externe?

- letric, pe baza DPV-urilor primite şi verificate, şi le transmite băncilor corespondente

externe?

4.1.6. Întocmeşte notele contabile in valută ale ordonatorilor?

4.1.7. Asigură perceperea şi incasarea comisioanlor si spezelor bancare?

4.1.8. Clarifică situaţia plăţilor efectuate şi neapărute in extrasele de cont primite de la

băncile corespondente, in colaborare cu serviciile din Divizia de contabilitate şi

Divizia relaţii internaţionale?



177

4.1.9. Prelucrează operaţiunile de decontare, preluate prin notele contabile de la Divizia de

contabilitate, in legătură cu stornările de sume din sucursale?

4.1.10. Întocmeşte:

- corespondenţa externă pentru obţinerea de detalii de plată?

- corespondenţa externă pentru obţinerea de modificări de termene?

- corespondenţa internă pentru obţinerea de detalii de plată?

- corespondenţa internă pentru obţinerea de modificări de termene?

4.1.11. Emite mesaje SWIFT pentru plata comisioanelor cerute de băncile corespondente?

4.1.12. Prelucrează ordinele de plată primite:

- din străinătate, in favoarea clienţilor altor bănci comerciale din Romania?

- de la alte bănci din Romania, in favoarea clienţilor altor bănci comerciale din Romania?

4.1.13. Întocmeşte, pentru cele care au opţiunea “our”, mesaje de solicitare a comisioanelor

la extern?

4.1.14. Efectuează operaţiunile de transfer pentru ordinele de plată prelucrate?

b) În sistem descentralizat

4.2.1. Primeşte, de la Serviciul SWIFT, borderoul ordinelor de plată intocmit pe unităţi

teritoriale, in care sunt cuprinse datele privind ordinele de plată emise, verificate şi

validate sub responsabilitatea unităţilor BANCII, pe baza cărora se generează automat

notele contabile?

4.2.2. Obţine, prin reţeaua informatica, ordinele de plată sub formă de mesaje SWIFT, pe

baza elementelor din borderou?

4.2.3. Efectuează un control logic-formal asupra principalelor elemente din fiecare ordin de

plată, dand o atenţie deosebită corectitudinii următoarelor menţiuni:?

- codificarea corectă a băncilor la care avem conturi NOSTRO, ţinand seama de valuta in

care s-a dispus transferul?

- existenţa codului SWIFT şi a denumirii băncilor din campurile care specifică:

• corespondentul băncii ordonatorului

• coresondentul băncii beneficiarului?

• instituţia financiară aflată intre banca căreia ii este destinat mesajul şi banca la

care are cont beneficiarul (intermediar)?

• banca la care are cont deschis beneficiarul?




178

- concordanţa dintre conţinutul explicaţiei din campul conţinand informaţia privind

motivul transferului cu menţiunea din campul referitor la detalii privind comisioanele şi

spezele percepute pentru operaţia respectivă?

- corectitudinea datei valutei (azi plus două zile lucrătoare, in general şi, in particular, in

aceeaşi zi).

4.2.4. Percepe comisioanele şi spezele bancare aferente ordinelor de plată emise, intocmind

mesajele SWIFT şi notele contabile aferente?

4.2.5. Încasează comisioanele şi spezele bancare aferente ordinelor de plată emise, intocmind

mesajele SWIFT şi notele contabile aferente?

4.2.6. Arhivează documentele privind operaţiunile executate?

Activitatea de urmarire acreditive – incasso export

a) Acreditive export

4.3.2. Primeşte acreditivele deschise de băncile emitente străine

- direct?

- prin SWIFT?

- prin telex cifrat?

- letric?

4.3.3. Verifică autenticitatea mesajelor primite privind acreditivele?

4.3.4. Analizează dacă instrucţiunile primite prin acreditive sunt clare şi precise şi, in

cazurile necesare, solicită clarificări din partea băncilor emitente?

4.3.5. Înregistrează in registrul de evidenţă acreditivele primite pentru a fi transmise

beneficiarilor?

4.3.6. Avizează beneficiarilor acreditivele primite, pe care le transmite acestora insoţite de o

scrisoare de avizare, pe formular tipizat?

4.3.7. Îndrumă beneficiarii acreditivelor primite să contacteze direct ordonatorii acreditivelor

in vederea efectuării modificărilor solicitate de către beneficiari?

4.3.8. În cazul in care există instrucţiunea băncii emitente de a adăuga confirmarea bancii,

decide dacă işi asumă o asemenea responsabilitate din punct de vedere al condiţiilor

acreditivului?

4.3.9. Avizează clienţilor ordinele de plată documentare?



179

4.3.10. Notifică băncilor emitente primirea acreditivelor şi transmiterea acestora

beneficiarilor, pe formular tipizat?

4.3.11. La cererea beneficiarilor acreditivelor, transmit băncilor emitente modificările

solicitate de către aceştia in ccea ce priveşte unele clauze şi condiţii din acreditivele

primite?

4.3.12. Avizează beneficiarilor :

- Acreditivelor, modificările de clauze şi condiţii ale acestora, pe formular tipizat?

- ordinelor de plată documentare modificările de clauze şi condiţii ale acestora, pe

formular tipizat?

4.3.13. Controlează documentele primite de la beneficiarii:

- acreditivelor in utilizarea acestora in ce priveşte clauzele şi condiţiile din acreditivele

avizate?

- ordinelor de plată documentare in utilizarea acestora in ce priveşte concordanţa cu

clauzele şi condiţiile din ordinele de plată avizate?

4.3.14. Contactează beneficiarii:

- acreditivelor pentru punerea in ordine a documentelor prezentate cu discrepanţe şi, in

cazul in care acest lucru nu este posibil, solicită acordul de transmitere a documentelor in

forma prezentată?

- ordinelor de plată documentare pentru punerea in ordine a documentelor prezentate cu

discrepanţe şi, in cazul in care acest lucru nu este posibil, solicită acordul de transmitere

a documentelor in forma prezentată?

4.3.15. Remit băncilor desemnate documentele prezentate de beneficiari in utilizarea

acreditivelor/ordinelor de plată documentare, cu o scrisoare de remitere pe formular

tipizat, in care se menţionează toate documentele prezentate şI eventualele

discrepanţe constatate?

4.3.16. Solicită băncilor desemnate să transfere contravaloarea in valută a documentelor de

export remise la incasare in funcţie de instrucţiunile de plată menţionate in acreditiv?

4.3.17. Creditează contul in valută al beneficiarului:

- acreditivelor cu data de valută corespunzătoare, prin debitarea contului băncii

corespondente respective, la primirea avizului de credit de la banca emitentă?

- ordinelor de plată documentare cu data de valută corespunzătoare, prin debitarea

contului băncii corespondente respective, la primirea avizului de credit de la banca

emitentă?



180

- acreditivelor cu data de valută corespunzătoare, prin debitarea contului băncii

corespondente respective, la primirea mesajului de plată testat de la banca emitentă?

- ordinelor de plată documentare cu data de valută corespunzătoare, prin debitarea

contului băncii corespondente respective, la primirea mesajului de plată testat de la

banca emitentă?

4.3.18. Urmăresc in vederea incasării, scadenţa in cadrul acreditivelor cu plata la termen?

4.3.19. Urmăresc şi reclamă documentele remise la incasare şi neincasate?

4.3.20. Verifică şi reclamă nerespectarea datelor de valută solicitate?

4.3.21. Avizează cesiunile de creanţă primite de la beneficiarii acreditivelor sau alte bănci,

cu respectarea reglementărilor valutare in vigoare?

4.3.22. Efectuează transferuri de acreditive la cererea beneficiarilor, cu respectarea normelor

interne şi internaţionale?

4.3.23. Întocmesc toată corespondenţa:

- externă legată de derularea acreditivelor primite?

- internă legată de derularea acreditivelor primite?

4.3.24. Percepe comisioanele şi spezele bancare pentru toate operaţiunile legate de

acreditive, potrivit tarifului de comisionare şi in conformitate cu clauzele din

acreditive?

4.3.25. Întocmesc situaţiile zilnice privind volumul lucrărilor şi totalul incasărilor?

4.3.26. Verifică şi corectează, dacă e cazul, lunar, inventarul in vederea unei evidenţieri

corecte a operaţiunilor aflate in vigoare?

4.3.27. Asigură la cererea clienţilor băncii, consultanţa tehnică bancară pe probleme

specifice serviciului?

b) Incasso export

4.4.1. Primesc documentele de export de la agenţii economici clienţi ai băncii, insoţite de

instrucţiuni de incasso intocmite conform regulilor uniforme internaţionale şi le

inregistrează in registrul de evidenţă?

4.4.2. Examinează existenţa documentelor menţionate in scrisoarea de prezentare intocmită

pe formular tipizat, sub semnăturile autorizate ale firmelor exportatoare

4.4.3. Verifică dacă instrucţiunile de incasso sunt complete şi precise, examinand cu o grijă

rezonabilă conţinutul acestora?



Sort)




181

4.4.4. Întocmesc scrisoarea de remitere a documentelor de export, care conţine instrucţiunile

de incasso, conform standardelor din regulile uniforme internaţionale?

4.4.5. În scrisoare se dau instrucţiuni precise privind plata sau eliberarea documentelor

contra acceptate a unei trate?

4.4.6. În scrisoare se dau instrucţiuni precise privind protestul tratei in caz de neacceptare?

4.4.7. În scrisoare se dau instrucţiuni precise privind neplata la scadenţă?

4.4.8. În scrisoare se dau instrucţiuni precise cu privire la părţile care suportă spezele şi

comisioanele bancare?

4.4.9. Remit aceasă scrisoare impreună cu documentele comerciale şi financiare băncii

externe insărcinată cu derularea?

4.4.10. Transmit exportatorului roman copia scrisorii de remitere a documentelor in

străinătate, in vederea informării acestuia asupra efectuării remiterii?

4.4.11. După primirea de la băncile externe a tratelor acceptate, acestea se restituie

clientului?

4.4.12. Decontează exportatorului roman valoarea documentelor remise la incasso, pe baza

avizului de credit primit de la banca externă, prin intocmirea notei contabile?

4.4.13. Decontează exportatorului roman valoarea documentelor remise la incasso, pe baza

mesajului de plată testat (mesaj SWIFT, telex, letric) primit de la banca externă, prin

intocmirea notei contabile?

4.4.14. Calculează comisioanele şi spezele bancare in lei şi valută, aferente operaţiunilor

executate?

4.4.15. Încasează comisioanele şi spezele bancare in lei şi valută, aferente operaţiunilor

executate?

4.4.16. Înregistrează comisioanele şi spezele bancare in lei şi valută, aferente operaţiunilor

executate?

Activitatea de urmarire ordine de plată primite

4.5.1. Primeşte ordinele de plată externe emise de băncile străine in favoarea persoanelor

juridice, sub forma mesajelor SWIFT?


juridice, sub forma mesajelor telex?


182


juridice, sub formă letrică?

4.5.4. Analizează existenţa elementelor de bază necesare in conţinutul ordinelor de plată

primite privind identitatea părţilor?

4.5.5. Analizează existenţa sumei?

4.5.6. Analizează data valutei?

4.5.7. Analizează destinaţia sumei?

4.5.8. Analizează modul de suportare al spezelor şi comisioanelor?

4.5.9. Înregistrează ordinele de plată in registrul de evidenţă, numai de la băncile cu cont

LORO şi autorizări de debitare?

4.5.10. Asigură numerotarea ordinelor de plată (număr de referinţă)?

4.5.11. Asigură contarea ordinelor de plată (contul băncii străine)?

4.5.12. Asigură codificarea ordinelor de plată?

4.5.13. Calculează şi incasează comisioanele şi spezele bancare in lei, aferente operaţiunilor

executate?

4.5.14. Calculează şi incasează comisioanele şi spezele bancare in valută, aferente

operaţiunilor executate?

4.5.15. Introduce in sistemul informatic intern elementele necesare in vederea validării?

4.5.16. Transmite mesajele SWIFT la banca ordonatoare pentru recuperarea comisioanelor

in cazul in care se indică OUR?

4.5.17. Transmite ordine de plată prin telex la solicitarea clienţilor?

4.5.18. Întocmeşte autorizări de debitare a unui ordin de plată la cererea băncii emitente?

4.5.19. Întocmeşte autorizări de anulare a unui ordin de plată la cererea băncii emitente?

4.5.20. Întocmeşte autorizări de returnare a unui ordin de plată la cererea băncii emitente?

4.5.21. Întocmeşte corespondenţa internă legată de ordinele de plată?

6.3 AUDITUL ACTIVITATII DIVIZIEI/DEPARTAMENTULUI

DE TREZORERIE

I. Audit de conformitate

1.1.Sunt definite, cu claritate, sarcinile si atributiile Diviziei/Departamentului de trezorerie?

1.2.Sunt definite, cu claritate, sarcinile si atributiile serviciilor din componenta

Diviziei/Departamentului de trezorerie?


Sort)


183

1.3.Exista fisa postului, completata pentru fiecare salariat al Diviziei/Departamentului,

semnata si datata de luare la cunostinta, precum si avizata de seful sau ierarhic?

1.4.In exercitarea actului de conducere, apar des situatii conflictuale intre conducere si

personalul aflat in functii de executie?

1.5.Actele de indisciplina individuala (ex: absente si intarzieri la program, parasirea locului

de munca - pe perioade mai lungi – pentru probleme personale, etc. ) au un caracter

frecvent?

II Audit operational

Activitatea de analiza si politici monetare

1.1. Gestioneaza riscul de lichiditate si riscul de dobanda?

1.2. Asigura mentinerea unei structuri optime a activelor si pasivelor bancii?

1.3. Analizeaza posibilitatile de asigurare a surselor in lei pentru creditare?

1.4. Analizeaza posibilitatile de realizare a surselor in lei necesare pentru asigurarea

rezervei minime obligatorii in cuantumul reglementat de Banca Nationala a

Romaniei?

1.5. Analizeaza posibilitatile de realizare a surselor in lei pentru asigurarea sumelor

necesare efectuarii platilor din cont si in numerar, dispuse de clientii bancii?

1.6. Analizeaza posibilitatile de asigurare a sumelor necesare efectuarii platilor prevazute a

se realiza la nivelul centralei bancii?

1.7. Intocmeste si transmite, zilnic, la Banca Nationala a Romaniei

1.8. “Situatia centralizata a activelor si pasivelor interbancare”?

1.9. “Situatia resurselor si plasamentelor”?

1.10. “Calculul nivelului rezervei minime obligatorii”?

1.11. “Bilantul masei monetare”?

1.12. “Situatia dobanzilor active si pasive practicate de Banca”?

1.13. “Situatia disponibilitatilor persoanelor fizice si juridice nerezidente”?

1.14. “Situatia disponibilitatilor bancii remunerate si neremunerate ale persoanelor fizice si

juridice”?

1.15. “Situatia disponibilitatilor si depozitelor constituite drept garantie la Fondul de

garantare a depozitelor bancare”?

1.16. Determina, pe baza raportarilor zilnice, tipurile si volumul fondurilor atrase de catre

banca, in vederea calcularii nivelului rezervei minime obligatorii?



184

1.17. Analizeaza, zilnic, situatia rezervei minime obligatorii si actioneaza pentru realizarea

nivelului prevazut al acesteia, in colaborare cu arbitrajul?

1.18. Asigura atragerile si rambursarile de resurse din liniile de credit puse la dispozitie de

institutiile publice?

1.19. Intocmeste si supune aprobarii conducerii executive a bancii prognozele de trezorerie

in vederea stabilirii necesarului de resurse si, implicit, pentru asigurarea lichiditatii

bancii, trimestrial, pentru elaborarea programului de credite al bancii?

1.20. Intocmeste si supune aprobarii conducerii executive a bancii prognozele de trezorerie

in vederea stabilirii necesarului de resurse si, implicit, pentru asigurarea lichiditatii

bancii, anual si pe perioade de 1-3 ani, pentru intocmirea prognozelor privind

resursele si plasamentele bancii pe termen mediu?

1.21. Prelucreaza datele transmise de unitatile teritoriale, precum si datele incarcate la

nivelul centralei bancii, pentru raportarea acestora conducerii executive a bancii, in

vederea fundamentarii deciziilor de management a trezoreriei cu privire la situatia

contului curent?

1.22. Prelucreaza, zilnic, datele, transmise de unitatile teritoriale, precum si datele incarcate

la nivelul centralei bancii, referitoare la evolutia resurselor bancii, in lei si valuta,

pentru raportarea acestora conducerii executiva a bancii, in vederea fundamentarii

deciziilor de management a trezoreriei?

1.23. Prelucreaza datele, transmise de unitatile teritoriale, precum si datele incarcate la

nivelul centralei bancii, referitoare la situatia zilnica centralizata pe banca a activelor

si pasivelor interbancare, pentru raportarea acestora conducerii executive a bancii, in

vederea fundamentarii deciziilor de management a trezoreriei?

1.24. Prelucreaza, saptamanal, datele, transmise de unitatile teritoriale, precum si datele

incarcate la nivelul centralei bancii, referitoare la situatia vanzarilor, rascumpararilor

si a soldului certificatelor de depozit, pentru raportarea acestora conducerii executive

a bancii, in vederea fundamentarii deciziilor de management a trezoreriei?

1.25. Prelucreaza, zilnic, datele, transmise de unitatile teritoriale, precum si datele incarcate

la nivelul centralei bancii, referitoare la situatia depozitelor constituite de agentii

economici pentru care banca bonifica dobanzi diferentiate, pentru raportarea acestora

conducerii executive a bancii, in vederea fundamentarii deciziilor de management a

trezoreriei?


185

1.26. Asigura incadrarea plasamentelor si resurselor raportate de sucursale si agentii in

codurile de transmitere stabilite unitar la nivelul centralei bancii?

1.27. Intocmeste Raportul privind nivelul resurselor si plasamentelor la sfarsitul fiecarui

trimestru?

1.28. Elaboreaza propuneri privind politica dobanzilor active si pasive in functie de costul

resurselor si plasamentelor si de evolutia dobanzilor pe piata interbancara?

Activitatea de arbitraj

2.1. Stabileste cursul de schimb al leului contra principalelor valute convertibile in vederea

efectuarii operatiunilor in cont cerute de clientii bancii?

2.2. Efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare intre diverse valute, precum si intre

moneda nationala si celelalte valute?

2.3. In afara arbitrajistilor bancii, care isi desfasoara activitatea in interiorul salii de arbitraj,

mai sunt autorizate si alte persoane sa efectueze operatiuni de arbitraj pe piata financiar-

valutara?

2.4. Se mai efectueaza si alte operatiuni de arbitraj, in afara celor efectuate din interiorul

salii de arbitraj prin utilizarea aparaturii tehnice Reuters, telefonul sau telexul din

dotatrea acesteia?

2.5. Este respectata obligatia, potrivit careia, fiecare arbitragist trebuie sa consemneze in

pozitia bancii si in caietul individual operatiunile efectuate?

2.6. Se efectueaza operatiuni de arbitraj de catre un arbitragist in numele altuia?

2.7. Pentru operatiunile de arbitraj efectuate de un arbitragist in numele altuia exista

procedura aprobata?

2.8. Abitragistul de serviciu, puncteaza, la sfarsitul zilei, toate operatiunile inscrise pe copia

emisa de aparatura Reuters (sau confirmarile pe care le completeaza in cazul

operatiunilor prin telefon) cu operatiunile inscrise de fiecare dealer in pozitia bancii?

2.9. Arbitragistul de serviciu puncteaza nota de activitate si pozitia cu evidentele Back-

Office-ului din ziua respectiva?

2.10. Pozitia si nota de activitate sunt prezentate spre semnare sefului de serviciu si

directorului de catre arbitragistul de serviciu?

2.11. A fost depasita limita operatiunilor deschise in cursul zilei ?




186

2.12. Pentru pozitiile lasate deschise peste noapte a fost luata aprobarea sefului de serviciu

sau directorului si de asemenea, au fost inscrise in formularul special cu specificarea

ordinelor lasate peste noapte in piata (profit taking sau stop-loss)?

2.13. A fost depasita limita si a abaterea maxima de +/- 1,5% fata de cursul valutar la care

s-a efectuat fiecare operatiune de vanzare-cumparare pentru pozitia lasata deschisa

peste noapte a compartimentului arbitraj?

2.14. Efectueaza operatiunile de plasare si atragere de depozite in lei si valuta pe piata

interna si internationala, in corelare cu situatia lichiditatii bancii?

2.15. Utilizeaza instrumentele specifice pentru obtinerea de profit din operatiunile de pe

piata valutara si monetara (arbitraj valutar, arbitraj de dobanda, swap-uri, etc.)?

2.16. Regleaza, permanent, structura valutara a bancii pentru mentinerea unui echilibru intre

activ si pasiv si a unei structuri corespunzatoare resurselor proprii in valuta?

2.17. Efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare de valute efective contra valute de cont,

in functie de necesitatile de numerar ale bancii?

2.18. Efectueaza operatiuni derivate (swap-uri, optiuni, futures) ?

2.19. Efectueaza operatiuni cu titluri de stat pe piata primara si secundara?

2.20. Efectueaza operatiuni cu metale pretioase?

6.4. AUDITUL ACTIVITATII DE PRODUSE ŞI SERVICII PENTRU PERSOANE

FIZICE

I Audit de conformitate

1.1.Sunt definite cu claritate sarcinile şi atribuţiile Diviziei de produse şi servicii bancare

pentru persoane fizice?

1.2.Sunt definite cu claritate sarcinile şi atribuţiile serviciilor din componenţa Diviziei de

produse şi servicii bancare pentru persoane fizice?

1.3.Există fişa postului completată pentru fiecare salariat al departamentului?

1.4.Fişa postului este semnată şi datată de fiecare salariat al departamentului de luare la

cunoştinţă?

1.5.Fişa postului, semnată şi datată, este avizată de şeful ierarhic al fiecărui salariat?

1.6.În exercitarea actului de conducere, apar situaţii conflictuale între conducere şi

personalul aflat în funcţii de execuţie ?


187

1.7.Au loc aspecte de indisciplină individuală (ex: absenţe şi întârzieri de la program,

părăsirea locului de muncă – pe perioade mai lungi – pentru rezolvarea unor probleme

personale, etc.) ?:

II Auditul operational

Departamentul de produse şi servicii pentru persoane fizice

2.1.Organizează activitatea de:

- creditare pe termen scurt, pe baza obiectivelor din Planul anual de activitate şi ale

politicii bancii în domeniul sectorului persoane fizice?

- creditare pe termen mediu, pe baza obiectivelor din Planul anual de activitate şi ale


- creditare pe termen lung, pe baza obiectivelor din Planul anual de activitate şi ale


- eliberare a scrisorilor de garanţie bancară, pe baza obiectivelor din Planul anual de

activitate şi ale politicii bancii în domeniul sectorului persoane fizice?

- încasări în favoarea persoanelor fizice rezidente, pe baza obiectivelor din Planul anual

de activitate şi ale politicii bancii în domeniul sectorului persoane fizice?

- încasări în favoarea persoanelor fizice nerezidente, pe baza obiectivelor din Planul

anual de activitate şi ale politicii bancii în domeniul sectorului persoane fizice?

- plăţi din ordinul persoanelor fizice rezidente, pe baza obiectivelor Planul anual de


- plăţi din ordinul persoanelor fizice nerezidente, pe baza obiectivelor din Planul anual


- alte noi produse destinate persoanelor fizice, pe baza obiectivelor din Planul anual de


- alte noi servicii destinate persoanelor fizice, pe baza obiectivelor din Planul anual de


2.2.Coordonează activitatea de:



- creditare pe termen mediu, pe baza obiectivelor din Planul anual de activitate şi ale




188

- creditare pe termen lung, pe baza obiectivelor din Planul anual de activitate şi ale


eliberare a scrisorilor de garanţie bancară, pe baza obiectivelor din Planul anual

- încasări în favoarea persoanelor fizice rezidente, pe baza obiectivelor din Planul anual


- încasări în favoarea persoanelor fizice nerezidente, pe baza obiectivelor din Planul

anual de activitate şi ale politicii bancii în domeniul sectorului persoane fizice?

- plăţi din ordinul persoanelor fizice rezidente, pe baza obiectivelor din Planul anual de


- plăţi din ordinul persoanelor fizice nerezidente, pe baza obiectivelor din Planul anual


2.3.Îndrumă activitatea de:



- creditare pe termen mediu, pe baza obiectivelor si politicii bancii în domeniul

sectorului persoane fizice?

- creditare pe termen lung, pe baza obiectivelor şi politicii în domeniul sectorului

persoane fizice?

- eliberare a scrisorilor de garanţie bancară, pe baza obiectivelor şi politicii în domeniul

sectorului persoane fizice?

- încasări în favoarea persoanelor fizice rezidente, pe baza obiectivelor şi politicii în

domeniul sectorului persoane fizice?

- încasări în favoarea persoanelor fizice nerezidente, pe baza obiectivelor şi politicii în


- plăţi din ordinul persoanelor fizice rezidente, pe baza obiectivelor şi politicii în


- plăţi din ordinul persoanelor fizice nerezidente, pe baza obiectivelor şi politicii în


- alte noi produse destinate persoanelor fizice, pe baza obiectivelor şi politicii în


- alte noi servicii destinate persoanelor fizice, pe baza obiectivelor şi politicii în


2.4.Participă la programarea:


Sort)


189

- masei monetare?

- creditului?

2.5.Participă la dimensionarea:

- masei monetare?

- creditului?

2.6.Face propuneri:

- de stabilire a dobânzii ca preţ de utilizare a creditului?

- referitoare la termenele de acordare a creditului?

2.7.Analizează documentaţiile privind cererile de:

- produse care depăşesc competenţa de aprobare a unităţilor teritoriale ale băncii?

- servicii care depăşesc competenţa de aprobare a unităţilor teritoriale ale băncii?

2.8.Întocmeşte modelele de prezentare, spre aprobare, la:

- Comitetul de credite?

- Comitetul de direcţie (după caz)?

2.9.Colaborează cu departamentele de specialitate din administraţia centrală a băncii pe

linia:

- creării de noi produse pentru persoane fizice?

- creării de noi servicii pentru persoane fizice?

- dezvoltării de noi produse pentru persoane fizice?

- dezvoltării de noi servicii pentru persoane fizice?

- repartizării plafoanelor de credite pe sucursale?

- elaborării rapoartelor privind activitatea de creditare ce se înaintează Comitetului de

direcţie şi Consiliului de administraţie?

- efectuării analizei semestriale a calităţii portofoliului de credite oferit persoanelor

fizice pentru stabilirea eventualelor provizioane de risc?

- elaborării programelor şi tematicilor privind recuperarea creanţelor băncii?

- elaborării convenţiilor şi procedurilor de lucru pentru clienţii mari ai băncii?

- realizării strategiei băncii şi promovării de produse noi pentru persoane fizice?

2.10. Asigură promovarea de:

- servicii bancare pentru salariaţii băncii?

- produse bancare pentru salariaţii băncii?

2.11. Asigură derularea curentă a operaţiunilor de decontare necomerciale, concretizată în:

- încasări în favoarea persoanelor fizice rezidente?




190

- încasări în favoarea persoanelor fizice nerezidente?

- plăţi din ordinul persoanelor fizice rezidente?

- plăţi din ordinul persoanelor fizice nerezidente?

- prelucrarea cecurilor în valută (bancare şi de călătorie)?

- transmiterea la extern a cecurilor în valută (bancare şi de călătorie)?

- decontarea către beneficiari după încasare a cecurilor în valută (bancare şi de

călătorie)?

- gestionarea cecurilor în valută (bancare şi de călătorie) vândute de banca?

- plăţi în valută cash din:

- conturile personale ale clienţilor?

- cecuri ale clienţilor?

- ordine de plată ale clienţilor?

- alte operaţiuni ale clienţilor?

- elaborarea, tarifului de comisioane, ori de câte ori este necesar?

- supunerea spre aprobare, a tarifului de comisioane, ori de câte ori este necesar?

- supunerea spre modificare, a tarifului de comisioane, ori de câte ori este necesar?

- corespondenţa cu băncile străine pe problemele direcţiei?

2.12. Monitorizează întreaga activitate privind produsele şi serviciile băncii oferite

persoanelor fizice, prin:

- crearea unei baze de date?

- exploatarea aplicaţiilor informatice la nivelul departamentului?

2.13. Îndrumă unităţile teritoriale ale băncii privind aplicarea corectă şi unitară a:

- normelor şi instrucţiunilor de lucru pe linia asigurării de produse şi servicii bancare


- hotărârilor organelor de conducere ale băncii pe linia asigurării de produse şi servicii

bancare pentru persoane fizice?

2.14. Controlează unităţile teritoriale ale băncii privind aplicarea corectă şi unitară a

normelor şi instrucţiunilor de lucru pe linia asigurării de produse şi servicii bancare


Serviciul credite persoane fizice

3.1 Primeşte documentaţiile de credit pentru sumele ce depăşesc competenţa de aprobare a

sucursalelor (salariaţii băncii, persoane fizice)?




191

Analizează documentaţiile de credit pentru sumele ce depăşesc competenţa de aprobare

a sucursalelor (salariaţii băncii, persoane fizice)?

3.2 Primeşte documentaţiile de credite pentru care sucursalele nu au competenţă de

aprobare:

- Pentru directori executivi ai unităţilor teritoriale ale bancii ?

- persoane fizice care solicită credite pentru consum personal?

3.3 Analizează documentaţiile de credite pentru care sucursalele nu au competenţă de

aprobare ?

3.4 Întocmeşte referatele de analiză a creditelor prin care propune, după caz:

- condiţiile de aprobare a creditelor?

- condiţiile de acordare a creditelor?

condiţiile de utilizare a creditelor?

condiţiile de rambursare a creditelor?

- motivele amânării creditelor?

- motivele respingerii creditelor?

3.5 Colaborează cu departamentele de specialitate din administraţia centrală a băncii şi face

propuneri în vederea:

- întocmirii programului trimestrial de credite?

- repartizării plafoanelor pe sucursalele judeţene?

- perfecţionării procedurilor privind creditarea persoanelor fizice?

- perfecţionării normelor de lucru privind creditarea persoanelor fizice?

- elaborării rapoartelor privind activitatea de creditare ce se înaintează Comitetului de

direcţie şi Consiliului de administraţie?

3.6 Urmăreşte aplicarea unitară a normelor de lucru în domeniul creditării persoanelor

fizice?

3.7 Îndrumă activitatea unităţilor teritoriale în domeniul creditării persoanelor fizice?

3.8 Controlează activitatea unităţilor teritoriale în domeniul creditării persoanelor fizice?

3.9 Urmăreşte modul de realizare a programului de credite, pe baza:

- informărilor primite de la sucursalele judeţene?

- constatărilor proprii?

3.10Analizează, periodic, modul de realizare a programului de credite, pe baza:

- informărilor primite de la sucursalele judeţene?

- constatărilor proprii?





192

3.11Întocmeşte nota de sinteză?

3.12Analizează situaţia creditelor nerambursate la scadenţă?

3.13Urmăreşte ca unităţile teritoriale ale băncii să acţioneze pentru:

- lichidarea acestora?

- prevenirea acestora?

3.14Analizează sesizările adresate de:

- persoane fizice către banca privind activitatea de creditare?

- alte instituţii către banca privind activitatea de creditare?

3.15 Analizează reclamaţiile adresate de:

- persoane fizice către banca privind activitatea de creditare?

- alte instituţii către banca privind activitatea de creditare?

3.16 Propune modul de soluţionare al acestora?

Activitatea de analiză şi proiectare produse şi servicii noi

4.1 Elaborează principiile de bază ale:

- noilor produse pentru persoane fizice în scopul distribuirii prudente a riscului

prezentat de diferite categorii de persoane fizice?

- noilor servicii pentru persoane fizice în scopul distribuirii prudente a riscului prezentat

de diferite categorii de persoane fizice?

4.2 Elaborează parametrii:

- noilor produse pentru persoane fizice în scopul distribuirii prudente a riscului

prezentat de diferite categorii de persoane fizice?

- noilor servicii pentru persoane fizice în scopul distribuirii prudente a riscului prezentat

de diferite categorii de persoane fizice?

4.3 Elaborează proceduri specifice produselor create?

4.4 Elaborează proceduri specifice serviciilor create?

4.5 Adaptează procedurile, pe parcurs, în funcţie de evoluţia acestora?

4.6 Propune acordarea de facilităţi acelor clienţi fideli care acoperă o gamă mare de produse

şi servicii oferite de către bancă?

4.7 Propune acordarea de pachete de produse acelor clienţi fideli care acoperă o gamă mare

de produse şi servicii oferite de către bancă?

4.8 Coordonează şi îndrumă activitatea sucursalelor în domeniul implementării noilor

produse şi servicii oferite de către bancă persoanelor fizice, urmărind:



193

- respectarea riguroasă a criteriilor de selectare a solicitanţilor?

- propunerea de măsuri organizatorice menite să asigure derularea operativă a acestora?

- pregătirea personalului pentru însuşirea procedurilor de lucru specifice?

4.10 Asigură negocierea convenţiilor dintre bancă şi diverşi prestatori de servicii pentru

persoane fizice?

4.11 Înaintează convenţiile reprezentanţilor autorizaţi ai bancii în vederea semnării?

4.12 Organizează periodic, în colaborare cu departamentul de organizare şi resurse umane

instruirea personalului din departamentul produse şi servicii bancare pentru persoane

fizice şi din unităţile teritoriale în vederea:

- perfecţionării relaţiei bancă-client printr-o mai bună activitate de cunoaştere şi

îmbunătăţire a ofertei băncii?

- însuşirii şi aplicării normelor şi procedurilor specifice, inclusiv a tehnicilor de analiză

financiară şi de prevenire şi înlăturare a riscului în relaţia bancă-persoană fizică?

4.13 Colaborează cu celelalte direcţii din administraţia centrală pe linia:

- gestionării resurselor?

- realizării veniturilor băncii?

- prevenirii riscului bancar?

4.14 Monitorizează întreaga activitate privind produsele şi serviciile băncii oferite

persoanelor fizice?

4.15 Primeşte raportările periodice ale sucursalelor privind gama de produse şi servicii

acordate de către bancă persoanelor fizice?

4.16 Întocmeşte note de sinteză pe care le înaintează spre analiză şi decizie ?

4.17 Asigură promovarea de:

- produse bancare pentru salariaţii băncii?

- servicii bancare pentru salariaţii băncii?

4.18 Valorifică informaţiile oferite de divizia de marketing referitoare la produsele şi

serviciile oferite de alte bănci, prin crearea de noi produse şi servicii menite să

îmbunătăţească gama de produse bancare a bancii ?

4.19 Urmăreşte permanent evoluţia produselor şi serviciilor bancare oferite persoanelor

fizice?

4.20 Solicită diviziei de marketing efectuarea de sondaje în rândul clienţilor asupra modului

de percepţie al acestora?

4.21 Analizează:







194

- sesizările adresate băncii de către persoane fizice?

- reclamaţiile adresate băncii de către persoane fizice?


Activitatea de urmarire ordine de plată necomerciale emise

5.1 Analizează DPV-urile şi dispoziţiile de transfer primite împreună cu documentele

anexate princorespondenţă de creditare de la unităţile teritoriale ţinând cont de

Regulamentul valutar şi circularele referitoare la aplicarea acestuia?

5.2 Verifică dacă:

- datele din DPV corespund cu cele din anexe?

- spezele şi comisioanele au fost calculate corect de unităţile teritoriale ale bancii,

conform tarifului de comisioane în vigoare?

5.3 Pe baza documentaţiei de mai sus, se întocmeşte ordinul de plată:

- la intern, introducându-se datele în terminalul infomatic, completând corect toate

câmpurile necesare operaţiunii respective, după ce s-a obţinut în prealabil avizul

Direcţiei de trezorerie referitor la sumă?

- la extern, introducându-se datele în terminalul infomatic, completând corect toate

câmpurile necesare operaţiunii respective, după ce s-a obţinut în prealabil avizul

diviziei de trezorerie referitor la sumă?

5.4 Validează plăţile introduse pe terminalul infomatic controlând datele pe baza

documentelor anexate la operaţiune?

5.5 Autorizează plăţile introduse ?

5.6 Întocmeşte notele contabile de evidenţă a operaţiunilor pentru ordinele de plată

introduse la SWIFT, pentru care nu se generează automat nota contabilă?

5.7 Întocmeşte note contabile de debitare a clienţilor bancii, pentru spezele şi comisioanele

băncilor corespondente aferente plăţilor efectuate la care s-a menţionat „OUR”?

5.8 Analizează reclamaţiile primite de la:

- clienţi referitoare la plăţi?

- bănci corespondente referitoare la plăţi?

5.9 Rezolvă reclamaţiile primite ?

5.10 Întocmeşte corespondenţa pentru:

- clarificarea instrucţiunilor de plată la cererea clienţilor?

- modificarea unui ordin de plată la cererea clienţilor?



195

- anularea unui ordin de plată la cererea clienţilor?

5.11 Raportează lunar la B.N.R. operaţiunile valutare de capital, conform Regulamentului

valutar?

5.12 Primeşte ordine de plată transmise prin SWIFT de la băncile corespondente cu cont

LORO prin care se:

- alimentează conturile clienţilor bancii?

- dispun plăţi către clienţii altor bănci?

5.13 Întocmeşte note contabile de debitare a conturilor LORO ale băncilor ordonatoare şi de

creditare a conturilor clienţilor bancii ?

5.14 Calculează comisioane conform tarifului de comisionare în vigoare?

5.15 Ordinele de plată primite sunt lucrate în regim de urgenţă, astfel ca în data valutei

sumele sunt deja transmise la sediile bancii respective şi se pot efectua plăţile la

prezentarea clienţilor la ghişee?

5.16 În data valutei lucrătorul bancar avizează, telefonic, telegrafic sau letric, clienţii

respectivi de primirea sumelor şi sunt invitaţi să se prezinte la ghişeu pentru efectuarea

plăţilor, în cazul în care aceştia nu au cont la banca?

5.17 Acordă sprijin şi îndrumare unităţilor bancii în:

- analizarea documentaţiei referitoare la plăţi?

- iniţierea plăţilor de către cele care au fost conectate la sistemul SWIFT?

5.18 Urmăreşte aplicarea corectă a tarifului de comisioane şi speze bancare?

5.19 Urmăreşte aplicarea corectă a prevederilor interne referitoare la comisionarea

operaţiunilor (pentru fiecare bancă corespondentă în parte)?

Activitatea de monitorizare depozite băneşti persoane fizice

6.1 Elaborează principiile de bază şi parametrii noilor depozite băneşti persoane fizice în

scopul distribuirii prudente a riscului prezentat de diferite persoane fizice?

6.2 Elaborează proceduri specifice noilor tipuri de depozite băneşti persoane fizice?

6.3 Adaptează pe parcurs, procedurile, în funcţie de evoluţia acestora?

6.4 Propune acordarea de:

- facilităţi persoane fizice acelor clienţi fideli şi care acoperă o gamă mare de produse şi

servicii oferite de către bancă?

- depozite băneşti persoane fizice acelor clienţi fideli şi care acoperă o gamă mare de

produse şi servicii oferite de către bancă?



196

6.5 Coordonează şi îndrumă activitatea sucursalelor judeţene în domeniul implementării

noilor depozite băneşti persoane fizice, urmărind:

- respectarea riguroasă a criteriilor de selectare a solicitanţilor?

- propunerea de măsuri organizatorice menite să asigure derularea operativă a acestora?

- pregătirea personalului pentru însuşirea procedurilor de lucru specifice?

6.6 Organizează periodic, în colaborare cu divizia de organizare şi resurse umane instruirea

personalului din domeniul monitorizarii depozitelor băneşti persoane fizice şi din

unităţile teritoriale în vederea:

- perfecţionării relaţiei bancă-client printr-o:

• mai bună activitate de cunoaştere a ofertei băncii?

• mai bună activitate de îmbunătăţire a ofertei băncii?

- însuşirii:

• normelor şi procedurilor specifice?

• tehnicilor de analiză financiară?

• tehnicilor de prevenire a riscului în relaţia bancă-persoană fizică?

• tehnicilor de înlăturare a riscului în relaţia bancă-persoană fizică?

- aplicării:

• normelor şi procedurilor specifice?

• tehnicilor de analiză financiară?

• tehnicilor de prevenire a riscului în relaţia bancă-persoană fizică?

• tehnicilor de înlăturare a riscului în relaţia bancă-persoană fizică?

6.7 Colaborează cu celelalte departamente din administraţia centrală pe linia:

- gestionării resurselor?

- realizării veniturilor băncii?

- prevenirii riscului bancar?

6.8 Monitorizează întreaga activitate privind depozitele băneşti persoane fizice, prin:

- crearea unei baze de date?

- exploatarea

- aplicaţiilor informatice la nivelul direcţiei?

6.9 Primeşte raportările periodice ale sucursalelor privind gama de depozite băneşti

persoane fizice?

6.10 Analizează datele primite?


Sort)




197

6.11 Centralizează datele primite?

6.12 Întocmeşte note de sinteză pe care le înaintează spre analiză şi decizie ?

6.13 Asigură promovarea de depozite băneşti persoane fizice pentru salariaţii băncii?

6.14 Înaintează, în acest scop, propuneri Consiliului de administraţie?

6.15 Monitorizează depozitele băneşti persoane fizice oferite de alte bănci în vederea

asigurării competitivităţii ?

6.16 Urmăreşte permanent evoluţia depozitelor băneşti acordate persoanelor fizice, cu

încadrarea acestora în strategia băncii?

6.17 Analizează sesizările şi reclamaţiile adresate băncii de către persoane fizice?


6.19 Participă la realizarea tematicilor de control specifice, la nivelul unităţilor teritoriale,

dispuse de conducerea bancii ?

Activitatea de urmarire ordine de plată primite pentru persoane fizice

7.1 Înregistrează, în ordine cronologică, ordinele de plată primite spre prelucrare şi

corespondenţa legată de acestea, prin:

- SWIFT?

- telex?

7.2 Analizează fiecare ordin de plată?

7.3 Identifică, pentru fiecare ordin de plată,:

- suma?

- ordonatorul?

- beneficiarul?

- sediul unde se va achita?

7.4 Calculează contravaloarea în lei, la cursul zilei, reprezentând taxe şi impozite datorate

bugetului statului, pentru fiecare ordin de plată?

7.5 Totalizează valorile în lei pentru toate ordinele de plată reprezentând taxe şi impozite?

7.6 Întocmeşte ordine de plată SWIFT în favoarea clienţilor altor bănci pe baza ordinelor

de plată primite de la băncile:

- corespondente?

- din ţară?

7.7 Conlucrează zilnic cu divizia de contabilitate în legătură cu:





198

- primirea sumelor din ordinele de plată în extrasele emise de băncile corespondente

externe?

- evidenţierea sumelor din ordinele de plată în extrasele emise de băncile corespondente

externe?

7.8 Remite corespondenţa externă pentru rezolvarea omisiunilor din ordinele de plată

privind:

- numele beneficiarului, în cazul clienţilor altor bănci?

- adresa beneficiarului, în cazul clienţilor altor bănci?

- banca beneficiarului, în cazul clienţilor altor bănci?

7.9 Întocmeşte mesaje SWIFT prin care se cer băncilor corespondente comisioanele

cuvenite băncii noastre în cazul ordinelor de plată cu menţiunea OUR în detalii de

comision?

7.10 Întocmeşte zilnic, corespondenţa externă ca răspuns referitor la data achitării ordinelor

de plată, urmare a reclamaţiilor primite de la băncile corespondente?

7.11 Autorizează băncile solicitatoare de stornări, pentru debitarea conturilor noastre?

7.12 Întocmeşte notele contabile de stornare din contabilitate după primirea sumelor din ţară

şi debitarea conturilor de către băncile corespondente?

7.13 Întocmeşte corespondenţa sau ia legătura telefonic cu unităţile din ţară pentru

informare asupra situaţiei sumelor transmise?

7.14 Verifică, la solicitarea:

- clienţilor existenţa ordinelor de plată în favoarea clienţilor bancii?

- sucursalelor existenţa ordinelor de plată în favoarea clienţilor bancii?

7.15 Întocmeşte, la sfârşitul fiecărei luni:

- situaţia privind valoarea ordinelor de plată lucrate?

- valoarea totală în USD a comisioanelor încasate?

7.16 Analizează actualizarea periodică a tarifului de comisioane?

7.17 Propune actualizarea periodică a tarifului de comisioane?

Compartimentul urmarire cecuri bancare

8.1 Realizează activităţile specifice legate de:

- primirea gropurilor cu cecuri expediate de unităţile teritoriale ale bancii?

- primirea gropurilor cu cecuri de la alte bănci, care conform convenţiilor încheiate,

trimit spre valorificare cecurile prin intermediul bancii?


Formatted: English (U.S.)



199

- verificarea gropurilor cu cecuri expediate de unităţile teritoriale ale bancii?

- verificarea gropurilor cu cecuri de la alte bănci, care conform convenţiilor încheiate,

trimit spre valorificare cecurile prin intermediul bancii?

- înregistrarea gropurilor cu cecuri expediate de unităţile teritoriale ale bancii?

- înregistrarea gropurilor cu cecuri de la alte bănci, care conform convenţiilor încheiate,

trimit spre valorificare cecurile prin intermediul bancii ?

8.2 Efectuează înregistrarea scrisorilor de remitere ce însoţesc cecurile, în funcţie de:

- unitatea teritorială, atribuind fiecăreia o referinţă numerică?

- banca remitentă, atribuind fiecăreia o referinţă numerică?

8.3 Expediază copia scrisorii astfel confirmată în teritoriu?

8.4 Înregistrează cecurile primite din ţară pe:

- tipuri de cecuri (de călătorie, eurocecuri, de trezorerie, cecuri bancare)?

- feluri de valută (USD, EUR, GBP, CAD, etc.)?

- categorii de beneficiar (persoană fizică sau persoană juridică)?

- bănci corespondente?

8.5 Pregăteşte cecurile pentru transmiterea lor externă în vederea valorificării (crosare,

andosare, fotocopiere)?

8.6 Constituie remiteri externe pe:

- tipuri de cecuri, stabilind şi perioada de rezervă uzuală prevăzută de norme la data

constituirii remiterii externe?

- feluri de valută, stabilind şi perioada de rezervă uzuală prevăzută de norme de la data

constituirii remiterii externe?

- categorii de beneficiar (persoane fizice şi persoane juridice), stabilind şi perioada de

rezervă uzuală prevăzută de norme de la data constituirii remiterii externe?

- bănci corespondente, stabilind şi perioada de rezervă uzuală prevăzută de norme de la

data constituirii remiterii externe?

8.7 Verifică existenţa şi localizarea în Bankers Almanac a băncilor trase, altele decât cele

corespondente şi ale relaţiilor de cont ale acestora cu băncile agreate de societatea

bancara respectiva, în vederea încasării acestor tipuri de cecuri?

8.8 Întocmeşte scrisori de remitere pentru fiecare remitere externă?

8.9 Transmite, spre încasare, la băncile corespondente cecurile pe tipuri de remitere?

Evidenţiază în contabilitate prin validare, remiterile externe pe fiecare tip de remitere:

- cecuri necumpărate?



200

- persoane fizice?

persoane juridice?

8.10Verifică la divizia de contabilitate:

- comisioanele percepute de băncile externe pentru anumite remiteri?

- comisioanele percepute de băncile externe pentru anumite cecuri?

- spezele percepute de băncile externe pentru anumite remiteri?

- spezele percepute de băncile externe pentru anumite cecuri?

8.11Înregistrează la departamentul de contabilitate:

- comisioanele percepute de băncile externe pentru anumite remiteri?

comisioanele percepute de băncile externe pentru anumite cecuri?

- spezele percepute de băncile externe pentru anumite remiteri?

- spezele percepute de băncile externe pentru anumite cecuri?

8.12Identifică şi avizează, după caz:

- telefonic, beneficiarii cecurilor trase de băncile externe pe banca?

- letric, beneficiarii cecurilor trase de băncile externe pe banca?

8.13Prelucrează documentele ce atestă încasarea de la băncile corespondente a contravalorii

cecurilor pe fiecare tip de remitere?

8.14Evidenţiază contabil documentele ce atestă încasarea de la băncile corespondente a

contravalorii cecurilor pe fiecare tip de remitere?

8.15Analizează cazurile speciale legate de cecurile returnate neonorate de băncile externe

din diverse motive ?

8.16Rezolvă cazurile speciale legate de cecurile returnate neonorate de băncile externe din

diverse motive ?

8.17Recuperează de la beneficiari spezele percepute de băncile corespondente pentru

cecurile neonorate?

8.18Colaborează cu departamentul juridic în vederea soluţionării aspectelor procedurale

legate de unele debite în valută provenite din cecuri returnate neonorate?

8.19Achită prin ghişeul specializat sumele reprezentând contravaloarea cecurilor depuse

spre încasare la nivelul unităţilor teritoriale respective?

8.20Verifică cazurile şi reclamaţiile privind situaţia cecurilor depuse de clienţi la ghişeele

bancii?

8.21Analizează cazurile şi reclamaţiile privind situaţia cecurilor depuse de clienţi la ghişeele

bancii?



201

8.22Soluţionează cazurile şi reclamaţiile privind situaţia cecurilor depuse de clienţi la

ghişeele bancii?

8.23Intocmeşte corespondenţa externă legată de încasarea contravalorii cecurilor remise la

încasare, dar pierdute pe traseul poştal extern respectiv, scrisoare de garanţie şi

fotocopia cecului pierdut?

8.24Prelucrează informaţiile primite de la băncile corespondente externe legate de:

- pierderea unor cecuri de călătorie?

- pierderea unor cecuri bancare?

- furtul unor cecuri de călătorie?

- furtul unor cecuri bancare?

- contrafacerea unor cecuri de călătorie?

contrafacerea unor cecuri bancare?

8.25Transmite tuturor unităţilor teritoriale ale bancii lista cu:

- cecurile de călătorie pierdute, în vederea prevenirii achitării acestor cecuri?

- cecurile de călătorie furate, în vederea prevenirii achitării acestor cecuri?

- cecurile bancare contrafăcute, în vederea prevenirii achitării acestor cecuri?

8.26 Oferă relaţii prin telefon clienţilor bancii pentru probleme legate de cecuri, potrivit

competenţelor prevăzute în norme?

8.27 Realizează activităţile privind vânzarea cecurilor de călătorie în valută prin reţeaua

bancii:

- prin încheierea de convenţii cu organizaţiile internaţionale sau băncile străine emitente

pentru perfectarea circuitului?

- prin încheierea de convenţii cu organizaţiile internaţionale sau băncile străine emitente

pentru perfectarea mecanismului de decontare a acestora?

- prin organizarea fluxului de operaţiuni în bancă referitor la aceste cecuri?

Efectuează operaţiunile legate de evidenţa cecurilor de călătorie:

- înregistrează datele din chitanţele de vânzare în registrele speciale?

- corelează chitanţele din teritoriu aferente vânzărilor de cecuri de călătorie?

- înregistrează stocul cecurilor de călătorie aflat la banca ?

- comunică periodic reprezentanţilor regionali ai emitenţilor cecurilor de călătorie:

• situaţia vânzărilor?

• stocul curent?




202

8.28Efectuează demersurile necesare (scrisori, mesaje fax, mesaje SWIFT) aprovizionării

periodice cu:

- cecuri de călătorie?

- tipizate specifice?

- materiale promoţionale?

8.29Transmite emitenţilor cecurilor de călătorie – American Express şi Thomas Cook –

contravaloarea cecurilor de călătorie vândute şi documentele care atestă acest transfer,

în termenul stabilit:

- copia mesajului SWIFT?

chitanţele de vânzare în original?

Informează emitenţii asupra:

- unor situaţii legate de anularea unor cecuri de călătorie?

- unor situaţii legate de distrugerea unor cecuri de călătorie?

- cauzelor ce au stat la baza operaţiunii?

8.30Realizează activităţile privind emiterea cecurilor bancare de către banca:

- încheie convenţii cu băncile străine pentru perfectarea circuitului?

- încheie convenţii cu băncile străine pentru perfectarea mecanismului de decontare a

acestor cecuri?

- încheie convenţii cu băncile străine pentru organizarea fluxului de operaţiuni referitor

la aceste înscrisuri?

- defineşte conţinutul grafic al cecurilor bancare vândute de banca?

- selectează conţinutul grafic al cecurilor bancare vândute de banca?

8.31Efectuează demersurile necesare (corespondenţa, mesaje SWIFT) privind

aprovizionarea periodică cu astfel de cecuri?

8.32Centralizează dispoziţiile de transfer şi documentele justificative aferente acestora,

sosite de la unităţile teritoriale şi prelucrate de Serviciul decontări valutare interbancare?

8.33Centralizează documentele contabile care atestă depunerea sumelor necesare emiterii

unui cec, sosite de la unităţile teritoriale?

8.34Analizează problemele legate de:

- neîncasarea cecurilor emise de banca, la solicitarea ordonatorului plăţii (pune la

dispoziţia ordonatorului copia cecului sau scrisoarea, face corespondenţa sau trimite

mesaje SWIFT privind oprirea la plată „stop-plata” a acestor cecuri)?





203

- pierderea cecurilor emise de banca, la solicitarea ordonatorului plăţii (pune la



8.35Rezolvă problemele legate de:

- neîncasarea cecurilor emise de banca, la solicitarea ordonatorului plăţii (pune la



- pierderea cecurilor emise de banca, la solicitarea ordonatorului plăţii (pune la



8.36Asigură reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind cecurile emise de banca:

- în momentul eliberării acestora către beneficiar?

- în momentul încasării acestora de către beneficiar?

8.37Încheie relaţii de corespondent cu băncile străine pentru încasarea cecurilor?

8.38Analizează şi propune actualizarea periodică a tarifului de comisioane, în funcţie de:

- modificarea condiţiilor interne de desfăşurare a activităţii?

- modificarea condiţiilor externe de desfăşurare a activităţii?

8.39Analizează şi propune actualizarea periodică a tarifului de speze, în funcţie de:

- modificarea condiţiilor interne de desfăşurare a activităţii?

- modificarea condiţiilor externe de desfăşurare a activităţii?

8.40Realizează activităţile specifice privind transferul rapid de fonduri în reţeaua Plati

electronice, respectiv:

- convenţii cu reprezentanţa societăţii Plati electronice International Ltd., privind

oferirea în regim de exclusivitate a acestui serviciu financiar la ghişeele bancii?

- mecanismul de decontare specific transferului?

8.41Colaborează cu divizia de contabilitate, privind primirea documentelor:

- legate de încasarea din străinătate a sumelor aferente plăţilor efectuate către clienţi?

- pentru plata externă a sumelor încasate de la clienţi?

8.42Evidenţiază în contabilitate sumele primite în funcţie de soldul operaţiunilor cu

străinătatea?

8.43Evidenţiază în contabilitate sumele plătite în funcţie de soldul operaţiunilor cu

străinătatea?




204

8.44Intocmeşte corespondenţa externă aferentă extinderii numărului de agenţi teritoriali ai

reţelei?

8.45Realizează corespondenţa externă privind solicitarea de:

- tipizate – formulare de transfer?

- tipizate – formulare de primire?

materiale promoţionale adecvate?

8.46Oferă relaţii la telefon clienţilor, legate de operaţiunile în sistemul Plati electronice?

8.47Oferă relaţii la telefon unităţilor teritoriale, legate de operaţiunile în sistemul Plati

electronice?

8.70 Elaborează în colaborare cu departamentele implicate, metodologia de lucru în reţeaua

Plati electronice?

8.48 Elaborează, în colaborare cu departamentele implicate, norme şi instrucţiuni de lucru

privind operaţiunile cu cecuri?

6.5 AUDITUL ACTIVITĂŢII DIVIZIEI/DEPARTAMENTULUI DE CARDURI

I Audit de conformitate

2.1 Sunt definite, cu claritate sarcinile şi atribuţiile Diviziei de carduri?

2.2 Sunt definite, cu claritate, sarcinile şi atribuţiile serviciilor din componenţa Diviziei de

carduri?

2.3 Există fişa postului completată pentru fiecare salariat al direcţiei, semnată şi datată de

luare la cunoştinţă, precum şi avizată de şeful sau ierarhic?

2.4 În exercitarea actului de conducere, apar des situaţii conflictuale intre conducere şi

personalul aflat in funcţii de execuţie?

2.5 Aspecte de indisciplină individuală (ex: absenţe şi intarzieri la program, părăsirea locului

de muncă - pe perioade mai lungi – pentru probleme personale, etc.) au un caracter

frecvent?

2.6 În perioada supusă auditării au fost inregistrate reclamaţii ale clienţilor, posesori de

carduri, in ce număr şi care a fost natura acestora (se va detalia in raportul de audit

intern)?

2.7 Divizia de carduri a răspuns la sesizările inregistrate şi in ce a constat natura

răspunsurilor (aspectul va fi detaliat in raportul de audit intern, inclusiv al timpului in

care a fost transmis răspunsul):?


205

Audit operational

Divizia de carduri

2.1 Coordonează implementarea obiectivelor strategice ale băncii in domeniul cardurilor?

2.2 Asigură administrarea şi exploatarea aplicaţiilor informatice :

- Aplicatia de gestiune a cardurilor?

- Aplicatia contabila?

- Asigură monitorizarea sistemului de evidenta si transfer?

2.3 Asigură relaţia cu organizaţiile internaţionale VISA INTERNATIONAL şi EUROPAY

INTERNATIONAL şi alte organizaţii, in ceea ce priveşte implementarea noilor proiecte

şi soluţionarea problemelor curente legate de sisteme şi tranzacţiile cu carduri?

2.4 Administrează conturile de card prin procesarea tranzacţiilor efectuate de deţinătorii de

carduri ai bancii:

- in reţeaua bancii?

- in reţeaua altor bănci?

2.5 Desfăşoară activitatea de atragere a comercianţilor, prin deplasări la sediul acestora

pentru prezentarea sistemului şi a avantajelor oferite?

2.6 Încheie contracte cu aceştia?

2.7 Întreţine sistemul de evidenţă al comercianţilor şi colaborează cu ROMCARD pentru

soluţionarea diverselor probleme ce apar pe parcursul desfăşurării activităţii?

2.8 Efectuează investigaţiile necesare soluţionării reclamaţiilor clienţilor privind tranzacţiile

cu carduri?

2.9 Asigură monitorizarea funcţionării sistemului integral de procesare carduri (AS/400,

ATM-uri, POS-uri, comunicaţii şi server PC):

2.10 Organizează modul de lucru pe sisteme cu asigurarea securităţii şi corectitudinii

funcţionării sistemului?

Asigură menţinerea permanentă a legăturii sistemului central de carduri cu

automatele, POS-urile şi cu ROMCARD:

2.11 Asigură derularea contractului cu furnizorii de echipamente?

2.12 Efectuează plata comercianţilor acceptatori de carduri pe baza informaţiilor ?

2.13 Identifică rapoartele cu privire la frauda pe carduri furnizate de organizaţiile

internaţionale?


Sort)



206

2.14 Pune la dispoziţia specialistului in fraudă rapoartele cu privire la frauda pe carduri

furnizate de organizaţiile internaţionale?

2.15 Asigură inregistrarea in contabilitatea bancii a operaţiunilor aferente tranzacţiilor cu

carduri VISA şi EUROPAY, efectuate de banca:

- in calitate de client?

- in calitate de acceptator de carduri?

2.16 Întocmeşte proiectul programului propriu de activitate ce urmează a fi inclus in

programul anual şi trimestrial de activitate al băncii:

2.17 Întocmeşte proiectul programului lunar de deplasări al salariaţilor la unităţile

teritoriale, pentru indrumare şi control pe probleme de carduri?

2.18 Asigură instruirea personalului din unităţile teritoriale pe probleme de carduri?

2.19 Urmăreşte raţionalizarea raportărilor transmise de sucursalele judeţene prin

optimizarea permanentă a fluxurilor informaţionale şi solicită avizul conducerii băncii

pentru a cere de la sucursalele judeţene alte categorii de lucrări decat cele aprobate prin

lista anexă la ordinul preşedintelui?

Activitatea exploatare şi producţie carduri

3.1. Asigură executarea planului de implementare a strategiei bancii in domeniul cardurilor?

3.2. Asigură administrarea şi exploatarea aplicaţiei de gestiune instalată pe calculator prin:

- cunoaşterea structurii funcţionale, a modului de operare şi intreţinere a sistemului de

gestiune ?

- gestionarea modulelor sistemului?

- intreţinerea bazelor de date şi a parametrilor din sistem prin operarea modificărilor

necesare impuse de activitate?

- efectuarea salvărilor periodice a bazelor de date şi a sistemului de gestiune (carduri,

tranzacţii, jurnale)?

- asigurarea contactului (corespondenţă, convorbiri) cu firma de service?

3.3. Asigură administrarea şi exploatarea aplicaţiei contabile prin:

- cunoaşterea structurii funcţionale?

- a modului de operare şi intreţinere a sistemului?

- efectuarea salvărilor periodice a bazelor de date?




207

- asigurarea contactului de service (corespondenţă, convorbiri)?

3.4. Asigură monitorizarea sistemului informatic de oglindire, in timp real, a sistemului de

producţie pe sistemul de back-up?

3.5. Asigură rezolvarea incidentelor apărute in cadrul acestui proces?

3.6. Asigură relaţia cu organizaţiile internaţionale VISA INTERNATIONAL, EUROPAY

INTERNATIONAL şi, in perspectivă, alte organizaţii in ceea ce priveşte:

- implementarea noilor proiecte (testare, certificare)?

- soluţionarea problemelor legate de sistem?

- tranzacţiile de carduri?

3.7. Procesează şi transmite, spre decontare, tranzacţiile cu carduri efectuate in reţeaua de

automate bancare şi POS-uri a bancii de către:

- deţinătorii de carduri emise de banca

- deţinătorii de carduri emise de alte bănci din ţară şi străinătate?

3.8. Asigură zilnic reconcilierea intregului sistem de carduri cu ATM-urile, cu POS-urile, cu

reţeaua externă, in baza unei aplicaţii de back-office dezvoltată in cadrul serviciului?

3.9. Procesează şi debitează, in contul de card, tranzacţiile efectuate de deţinătorii de carduri

ai bancii:

- in reţeaua bancii?

- in reţeaua altor bănci?

3.10. Autorizează, in situaţii de urgenţă, tranzacţii cu carduri, pe baza consultării

disponibilului existent in contul de card?

3.11. Primeşte de la Serviciul clienţi cererile de emitere de card aprobate de conducerea

direcţiei, le codifică prin atribuirea numărului de identificare şi a numărului de cont şi

introduce datele in sistemul Card Management,?

3.12. Personalizează cardurile in sensul :

- selectează fişierul conţinand cardurile, pe tipuri de card, incărcate in cursul zilei

precedente?

- generează lista de control, efectuează corecţiile şi creează fişierul cu carduri corecte?

- transmite fişierul către echipamentul de personalizat carduri?

3.13. Generează codul personal (PIN) aferent fiecărui card emis?

3.14. Selectează fişierul cardurilor procesate?

3.15. Generează PIN-urile?

3.16. PIN-urile se tipăresc pe plicuri speciale autocopiative?



208

3.17. Cardurile procesate şi personalizate impreună cu plicurile speciale autocopiative, care

conţin codul personal (PIN) se predau Compartimentului monitorizare clienţi?

3.18. Arhivează cererile de emitere de card, după numărul de identificare a clientului, pe

tipuri de produse?

3.19. Deschide conturile de card in sistem ?

- se generează fişierul conţinand cardurile emise in formatul solicitat de?

- se copiază fişierul pe sistem ?

- se execută procedura de incărcare de noi conturi?

3.20. Remite Serviciului de decontare şi evidenţă carduri:

- dispoziţiile de incasare de deschidere cont de card?

- ordinele de plată pentru alimentarea contului?

3.21. Efectuează alimentările automate ale conturilor de card pentru salariaţii firmelor care

transmit sumele necesare prin sistemul de compensare interbancar?

3.22. Verifică corespondenţa dintre:

- totalul alimentărilor automate din fişierul transmis de către client?

- lista alimentărilor?

- documentul contabil care atestă intrarea sumelor respective in contul Băncii?

3.23. Execută procedura de contabilizare?

3.24. Generează lunar fişierul cu taxele de administrare şi de emitere ulterioară de carduri?

3.25. Efectuează calculul şi contabilizarea dobanzilor penalizatoare?

3.26. Răspunde solicitărilor venite din partea clienţilor privind analiza cauzelor care au

determinat nefinalizarea unor tranzacţii? (se va intreba şi care este frecvenţa

nefinalizării unor tranzacţii, precum şi durata de timp in care se răspunde clienţilor)

3.27. Analizează cauzele care au determinat netransmiterea tranzacţiilor spre decontare?

3.28. Soluţionează cauzele care au determinat netransmiterea tranzacţiilor spre decontare?

3.29. Pune la dispoziţia clienţilor, la cerere, informaţii suplimentare privind tranzacţiile cu

card efectuate?

3.30. Procesează refuzurile de plată ale băncii, in calitate de bancă acceptatoare?

3.31. Constată debitele apărute in relaţia cu deţinătorii sau cu comercianţii şi informează

Compartimentul monitorizare clienţi in vederea demersurilor pentru recuperarea

acestora?

3.32. Emite carduri şi PIN-uri noi la cererea clientului?


209

3.33. Deblochează cardurile regăsite de către client, pe baza cererii acestuia, vizată de

personalul unităţii Băncii?

3.34. Procesează şi transmite, in teritoriu, lista cardurilor furate/pierdute, transmisă de

organizaţiile internaţionale?

3.35. Preia cererile de lichidare cont de card?

3.36. Verifică predarea cardurilor?

3.37. Verifică disponibilul din contul de card?

3.38. Calculează dobanda aferentă?

3.39. Transmite cererile Compartimentului de decontări şi evidenţă carduri pentru a fi

operate in cont?

3.40. Generează, lunar, carduri noi, pentru inlocuirea celor care expiră in cursul lunii

respective?

3.41. Predă cardurile şi listele aferente Copartimentului de clienţi?

3.42. Întocmeşte, periodic (zilnic, lunar, trimestrial, anual), rapoarte, situaţii statistice şi

financiare cu privire la activitatea desfăşurată, la solicitarea conducerii

departamentului?

3.43. Contribuie la imbunătăţirea sistemului de carduri prin dezvoltarea de aplicaţii

proprii?

3.44. Asigură contactul (corespondenţă, convorbiri) cu firmele furnizoare de echipamente

soft, hard şi comunicaţii, in vederea soluţionării problemelor apărute in desfăşurarea

activitaţii?

3.45. Analizează ofertele primite din partea firmelor furnizoare de aplicaţii software şi

contrasemnează contractele?

3.46. Asigură gestiunea cardurilor cu descoperit de cont şi a tranzacţiilor efectuate cu

acestea?

3.47. Furnizează Serviciului clienţi informaţii privind sumele trase in descoperit şi

neacoperite conform condiţiilor de utilizare?

3.48. Asigură dezvoltarea de aplicaţii informatice noi necesare pentru buna organizare şi

dezvoltare a activităţii cu carduri?

Activitatea de monitorizare clienţi

4.1. Desfăşoară activitate de atragere a clienţilor prin:

- culegerea de informaţii despre clienţii potenţiali de la unităţile Băncii din teritoriu?





210

- deplasare la sediul comercianţilor?

- prezentarea sistemului şi a avantajelor acestuia?

4.2. Încheie contracte cu comercianţii:

- primeşte contractele remise de unităţile teritoriale sau de către client?

- analizează informaţiile referitoare la client?

- formulează recomandarea şi vizează contractul?

- remite contractul, spre semnare, conducerii direcţiei?

4.3. Introduce comerciantul in sistemul de evidenţă menţinut la nivelul serviciului:

- atribuirea codului de identificare pentru sediul central şi pentru fiecare punct de vanzare?

- atribuirea codului de activitate şi a limitei de autorizare?

4.4. Remite, la ROMCARD :

- fişele de inregistrare comerciant şi a anexei referitoare la comision, pentru crearea bazei

de date şi verificare?

- actualizează baza de date a comercianţilor, menţinută la ROMCARD?

4.5. Remite Serviciului tehnic datele referitoare la comerciant, in vederea executării

plăcuţei pentru imprinter sau pentru configurarea POS-ului?

4.6. Personalizează imprinterele?

4.7. Preia POS-urile?

4.8. Distribuie instrucţiunile, corespunzătoare activităţii desfăşurate, completate cu:

- codul de identificare?

- codul activităţii?

- limita de autorizare?

4.9. Distribuie chitanţele tip, imprinterele şi POS-urile către:

- comercianţi?

- unităţi teritoriale?

4.10. Distribuie, către comercianţi, listele cardurilor furate/pierdute?

4.11. Instruieşte personalul cu sarcini in domeniul cardurilor din cadrul unităţilor teritoriale

ale Băncii?

4.12. Asigură:

- istruirea comercianţilor?

- menţinerea contactului cu clienţii (convorbiri telefonice, corespondenţă)?

4.13. Transmite:

- chitanţele de vanzare la ROMCARD, in vederea procesării pentru decontare?





211

- chitanţele de eliberare de numerar la ROMCARD, in vederea procesării pentru

decontare?

4.14. Colaborează cu ROMCARD pentru soluţionarea diverselor probleme ce apar pe

parcursul desfăşurării activităţii?

4.15. Efectuează investigaţiile necesare soluţionării disputelor şi reclamaţiilor clienţilor

privind tranzacţiile cu carduri?

4.16. Preia, analizează şi formulează recomandarea:

- aprobat pentru cererile de emitere de card?

- neaprobat pentru cererile de emitere de card?

4.17. Prezintă spre aprobare cererile conducerii diviziei?

4.18. Preia documentele contabile:

- ordine de plată privind deschiderea conturilor de card şi le cuplează cu cererea de

emitere?

- dispoziţii de incasare privind deschiderea conturilor de card şi le cuplează cu cererea de

remitere?

4.19. Preia cererile aprobate şi le predă Serviciului exploatare şi producţie carduri, pentru

procesare?

4.20. Efectuează investigaţiile considerate ca necesare in legătură cu cererea de emitere de

card depusă de clientul potenţial?

4.21. Contactează unităţile teritoriale ale Băncii pentru comunicarea aprobării cererii?

4.22. Preia, pe bază de semnături, cardurile personalizate, PIN – materialele şi listele pe

unităţi teritoriale?

4.23. Asigură securitatea cardurilor personalizate?

4.24. Cuplează cardurile cu PIN-urile şi le confruntă cu lista cardurilor aferente fiercărei

unităţi teritoriale?

4.25. Pregăteşte plicurile conţinand cardurile personalizate şi codurile personale de

identificare (PIN)?

4.26. Urmăreşte:

- primirea confirmărilor din teritoriu privind cardurile remise?

- investigarea eventualelor probleme?

- clasarea confirmărilor?

4.27. Preia şi transmite, spre soluţionare:

• reclamaţiile deţinătorilor privind:




212

- neconcordanţele intre numele deţinătorului şi cel inscris pe card?

- adresa?

- data de expirare?

• reclamaţiile unităţilor teritoriale privind:

- neconcordanţele intre numele deţinătorului şi cel inscris pe card?

- adresă?

- data de expirare?

4.28. Remite extrasele lunare de cont?

4.29. Efectuează demersurile privind recuperarea debitelor inregistrate in contul

deţinătorilor de card?

4.30. Preia cardurile găsite in ATM-urile bancii şi le predă către Compartimentul de

exploatare şi producţie carduri pentru distrugere?

4.31. Preia cardurile bancii găsite in ATM-urile bancii şi le restituie către deţinători?

4.32. Preia noile carduri care le inlocuiesc pe cele expirate?

4.33. Asigură gestionarea noilor carduri?

4.34. Asigură distribuirea noilor carduri către unităţile teritoriale?

4.35. Asigură monitorizarea zilnică a activităţii comercianţilor:

4.36. valoarea tranzacţiilor decontate?

4.37. numărul şi motivul tranzacţiilor de plată?

4.38. Asigură urmărirea, pentru fiecare comerciant, a parametrilor cheie care pot identifica

operativ frauda:

4.39. numărul săptămanal al tranzacţiilor?

4.40. volumul săptămanal al tranzacţiilor?

4.41. valoarea medie a unei tranzacţii?

4.42. Asigură stabilirea unui model de comportament al deţinătorului de card pentru

tranzacţiile de cumpărare bunuri/servicii (număr şi valoare tranzacţii/zi), pe tipuri de

carduri emise de Banca?

4.43. Asigură identificarea fraudei in activitatea de emitere?

4.44. Contactează deţinătorul pentru obţinerea de informaţii referitoare la tranzacţii?

4.45. Solicită blocarea cardului?

4.46. Asigură respectarea securităţii:

4.47. cardurilor in cadrul Băncii?

4.48. PIN-urilor in cadrul Băncii?




213

4.49. cererilor de emitere card in cadrul Băncii?

4.50. Verifică modul in care sunt respectate instrucţiunile Băncii privind acceptarea la plată

a cardurilor?

4.51. Instruieşte unităţile teritoriale ale Băncii:

- in vederea atragerii de clienţi?

- cu privire la procedurile de emitere a cardurilor?

Activitatea tehnica

5.1. Asigură exploatarea reţelei locale instalate in departament ?

5.2. Asigură parametrizarea aplicaţiilor instalate pe sisteme pentru a asigura, in condiţii

optime:

- comunicaţiile?

- controlul reţelei de ATM-uri?

- controlul reţelei de POS-uri?

5.3. Asigură utilizarea programelor licenţiate, instalate pe sistemele Diviziei de carduri,

prin asigurarea modului de lucru pe sisteme, cu respectarea corectitudinii sistemelor?

5.4. sigură monitorizarea incidentelor şi supravegherea tehnică, in timp real, a funcţionării

sistemului integrat de procesare carduri?

5.5. Întocmeşte situaţiile statistice privitoare la incidente şi le transmite zilnic către

conducerea direcţiei şi, la cerere către alte organe de conducere din banca?

5.6. Asigură parametrizarea optimă a soft-urilor instalate pe maşinile de personalizat

carduri?

5.7. Asigură, pentru cardurile personalizate, corespondenţa cu standardele tehnice ale

siglelor sub care se emit cardurile?

5.8. Asigură activităţile tehnice de producţie fizică a cardurilor pe baza fişierelor primite de

la Serviciul exploatare şi producţie carduri, in condiţii corespunzătoare de calitate?

5.9. Predă, spre distribuire, cardurile personalizate către Serviciul clienţi?

5.10. Asigură indrumarea tehnică necesară pentru funcţionarea sistemului integrat de

procesare carduri prin identificarea imediată a incidentelor tehnice care apar şi ia

măsuri de remediere:

- prin indrumarea tehnică a personalului din unităţile bancii?

- prin furnizorii de servicii?

5.11. Asigură stabilirea parametrilor de funcţionare a ATM-urilor?




214

5.12. Asigură testarea parametrilor de funcţionare a ATM-urilor?

5.13. Asigură corelarea acestora cu cerinţele clienţilor bancii?

5.14. Asigură corelarea acestora cu standardele in vigoare?

5.15. Asigură stabilirea parametrilor de funcţionare a POS-urilor?

5.16. Asigură testarea parametrilor de funcţionare a POS-urilor?

5.17. Asigură corelarea acestora cu cerinţele clienţilor bancii?

5.18. Asigura corelarea acestora cu standardele in vigoare?

5.19. Asigură coordonarea activităţilor tehnice de parametrizare pentru ATM-uri pe baza

datelor primite de la unităţile bancii?

5.20. Asigură coordonarea activităţii tehnice de instalare pentru ATM-uri pe baza datelor

primite de la unităţile bancii?

5.21. Asigură coordonarea activităţilor tehnice de parametrizare pentru ATM-uri pe baza

datelor furnizate de Serviciul clienţi?

5.22. Asigură coordonarea activităşii tehnice de instalare pentru ATM-uri pe baza datelor

furnizate de Serviciul clienţi?

5.23. Asigură coordonarea activităţilor tehnice de parametrizare pentru POS-uri pe baza

datelor primite de la unităţile bancii?

5.24. Asigură coordonarea activităţilor tehnice de parametrizare pentru POS-uri pe baza

datelor furnizate de Serviciul clienţi?

5.25. Asigură coordonarea activităşii tehnice de instalare pentru POS-uri pe baza datelor

furnizate de Serviciul clienţi?

5.26. Asigură supravegherea tehnică, in timp real, a reţelei de ATM-uri?

5.27. Asigură supravegherea tehnică, in timp real, a reţelei de POS-uri?

5.28. Identifică problemele tehnice ce apar?

5.29. Ia măsuri de soluţionare rapidă, prin intermediul personalului tehnic şi de casierie din

unităţile bancii?

5.30. Ia măsuri de soluţionare rapidă, prin intervenţia firmelor furnizoare de servicii?

5.31. Asigură elaborarea procedurilor de exploatare şi a normelor tehnice specifice bancii,

care să asigure funcţionarea in condiţii tehnice optime a reţelei de ATM-uri?

5.32. Asigură elaborarea procedurilor de exploatare şi a normelor tehnice specifice bancii,

care să asigure funcţionarea in condiţii tehnice optime a reţelei de POS-uri?

5.33. Asigură menţinerea permanentă a comunicaţiilor care fac legătura sistemului integrat

de procesare carduri?




215

5.34. Depistează in timp real incidentele tehnice referitoare la comunicaţii şi ia măsuri de

remediere rapidă a lor ?

5.35. Participă, impreună cu Divizia de informatică, la implementarea unei strategii comune

de comunicaţii in unităţile bancii?

5.36. Rezolvă impreună cu specialiştii Diviziei de informatică, problemele de comunicaţii

legate de carduri?

5.37. Asigură instruirea personalului tehnic şi de casierie din unităţile bancii privind modul

de:

- exploatare curentă a reţelelor de ATM-uri?

- exploatare curentă a reţelelor de POS-uri?

- exploatare curentă a reţelelor de comunicaţii?

5.38. Asigură instruirea personalului tehnic şi de casierie din unităţile bancii privind modul

de remediere a incidentelor tehnice care apar la:

- reţelele de ATM-uri?

- reţelele de POS-uri?

- reţelele de comunicaţii?

5.39. Furnizează, deţinătorilor de carduri, informaţiile tehnice necesare referitoare la

reclamaţiile efectuate de deţinătorii de carduri?

5.40. Asigură menţinerea legăturii cu:

- furnizorii de echipamente hardware?

- furnizorii de aplicaţii software?

- furnizorii de servicii de comunicaţie?

5.41. Asigură derularea de service cu furnizorii de echipamente?

5.42. Urmăreşte respectarea graficelor de intervenţie in automatele bancare?

5.43. Urmăreşte respectarea graficelor de intervenţie in echipamentele de calcul?

5.44. Urmăreşte calitatea intervenţiilor?

5.45. Avizează facturile prezentate de furnizori pentru serviciile prestate?

5.46. Analizează aspectele tehnice ale ofertelor ?

5.47. Testează calitatea ofertelor?

5.48. Contrasemnează contractele incheiate cu furnizorii?

Activitatea de credite card





Sort)


216

6.1. Primeşte şi analizează cererile pentru emiterea cardurilor de credit in lei, transmise de

unităţile teritoriale?

6.2. Primeşte şi analizează cererile pentru emiterea cardurilor de credit in valută, transmise

de unităţile teritoriale?

6.3. Verifică şi aprobă cererea de card de credit, in funcţie de rezultatul analizei de scoring

efectuată la nivelul unităţilor teritoriale şi de propunerile acestora?

6.4. Verifică şi respinge cererea de card de credit, in funcţie de rezultatul analizei de

scoring efectuată la nivelul unităţilor teritoriale şi de propunerile acestora?

6.5. Transmite cererile aprobate către Compartimentul de exploatare şi producţie carduri in

vederea emiterii cardurilor şi generării codurilor de PIN?

6.6. Gestionează derularea creditelor acordate pe baza cardurilor, in ceea ce priveşte:

- rambursarea ratelor scadente?

- incasarea dobanzilor aferente?

- incasarea comisioanelor aferente?

6.7. Monitorizează derularea creditelor acordate pe baza cardurilor, in ceea ce priveşte:

- rambursarea ratelor scadente?

- incasarea dobanzilor aferente?

- incasarea comisioanelor aferente?

6.8. Identifică deţinătorii de card cu intarzieri la rambursarea ratelor scadente de 1, 2, 3

luni, stabilind soluţii de recuperare a creditelor restante?

6.9. Identifică deţinătorii de card cu intarzieri la rambursarea ratelor scadente cu peste 90

de zile, stabilind soluţii de recuperare a creditelor restante?

6.10. Transmite unităţilor teritoriale modificări privind creditele la care există probleme in

derulare?

Activitatea monitorizare tranzacţii returnate (chargeback)

7.1. Primeşte, analizează şi prelucrează documentele privind tranzacţiile refuzate la plată

de către băncile emitente?

7.2. Iniţiază procedurile de refuz la plată a tranzacţiilor efectuate de către deţinătorii de

carduri emise de banca?

7.3. Realizează procedurile privind tranzacţiile returnate (chargeback-urile) in activitatea

de acceptare a cardurilor in reţeaua de comercianţi ai bancii?


217

7.4. Urmăreşte derularea procedurilor de refuz la plată a tranzacţiilor conform regulilor

VISA şi EUROPAY?

Activitatea de decontări şi evidenţă carduri

8.5. Participă la elaborarea strategiei băncii in privinţa dezvoltării afacerii cu carduri, in

ceea ce priveşte emiterea de noi produse ?

8.6. Prezintă spre analiză şi aprobare, conducerii departamentului planul de implementare a

strategiei aprobate?

8.7. Asigură executarea planului de implementare la termenul stabilit, aducand la

cunoştinţa conducerii departamentului eventualele situaţii apărute care pot influenţa

implementarea strategiei?

8.8. Asigură relaţia cu organizaţiile internaţionale din domeniul cardurilor (VISA

INTERNATIONAL, EUROPAY INTERNATIONAL şi in perspectivă alte

organizaţii) :

8.9. Asigură cunoaşterea in profunzime a:

- sistemului?

- regulilor de operare?

- cerinţelor organizaţiilor internaţionale cu care banca colaborează (VISA

INTERNATIONAL, EUROPAY)?

8.10. Asigură comunicarea informaţiilor referitoare la bancă in sistemul VISA şi

EUROPAY?

8.11. Asigură actualizarea informaţiilor referitoare la bancă in sistemul VISA şi

EUROPAY?

8.12. Răspunde operativ la solicitările VISA şi EUROPAY ?

8.13. Asigură intocmirea documentaţiei necesare (formulare, scrisori de intenţie etc.) ?

8.14. Asigură intocmirea documentaţiei necesare (formulare, scrisori de intenţie etc.), pentru

elaborarea programelor de certificare?

8.15. Desfăşoară activitatea de corespondenţă şi convorbiri telefonice pentru rezolvarea

diverselor probleme ?

8.16. Asigură intocmirea şi transmiterea raportărilor trimestriale privind operaţiunile cu

carduri ale Băncii către:

- organizaţiile internaţionale?

- Banca Naţională a Romaniei?





218

8.17. Efectuează plata comercianţilor acceptatori de carduri pe baza informaţiilor (rapoarte,

fişiere) referitoare la tranzacţii transmise de ROMCARD?

8.18. Menţine contactul cu clienţii (convorbiri telefonice, corespondenţă) pe probleme

legate de decontarea tranzacţiilor cu carduri?

8.19. Prelucrează fişierul cu taxele de administrare şi de emitere ulterioară de carduri,

transmis de Serviciul exploatare şi producţie carduri?

8.20. Debitează conturile deţinătorilor de carduri cu taxele de regenerare a PIN-ului?

8.21. Asigură soluţionarea reclamaţiilor clienţilor cu privire la tranzacţiile nefinalizate la

automatele Băncii?

8.22. Identifică rapoartele cu privire la frauda pe carduri furnizate de organizaţiile

internaţionale?

8.23. Pune la dispoziţia specialistului in fraudă rapoartele cu privire la frauda pe carduri

furnizate de organizaţiile internaţionale?

8.24. Arhivează documentele pe baza cărora se desfăşoară activitatea ?

8.25. Transmite către băncile emitente cardurile reţinute, pentru incasarea recompensei, de

către comercianţi?

8.26. Asigură inregistrarea in contabilitatea Băncii a operaţiunilor aferente tranzacţiilor cu

carduri VISA şi EUROPAY, efectuate de Banca, in calitate de emitent de carduri,

pe baza rapoartelor (outgoing) :

- VISA transmise de ROMCARD?

- EUROPAY transmise de ROMCARD?

8.27. Asigură reconcilierea tranzacţiilor cu carduri in calitatea Băncii de acceptator de

carduri (verificarea corespondenţei dintre outgoing şi incoming)?

8.28. Efectuează analiza conturilor aferente automatelor bancare ale Băncii?

8.29. Efectuează:

- alimentarea conturilor de card?

- transferurile din contul de card la cererea deţinătorului?

- lichidarea conturilor de card la cererea deţinătorului?

- analiza conturilor aferente activităţii de carduri?

8.30. Asigură soluţionarea disputelor ce apar in relaţia cu deţinătorii de carduri ?

8.31. Întocmeşte corespondenţa care priveşte tranzacţiile efectuate de deţinătorii de card?

8.32. Asigură intocmirea şi transmiterea, la Banca Naţională a Romaniei, a situaţiilor

săptămanale privind garantarea operaţiunilor cu carduri in lei?



219

8.33. Asigură intocmirea şi transmiterea, la Banca Naţională a Romaniei, a situaţiilor

trimestriale privind tranzacţiile Băncii, in calitate de acceptator de carduri?

Activitatea de monitorizare riscuri

9.1.Gestionează aplicaţia informatică de risc, prin intermediul căreia sunt monitorizate

tranzacţiile efectuate in reţeaua de comercianţi de către deţinătorii de carduri?

9.2.Gestionează aplicaţia informatică de risc, prin intermediul căreia sunt monitorizate

tranzacţiile efectuate in reţeaua de ATM-uri de către deţinătorii de carduri?

9.3.Analizează şi stabileşte criteriile de parametrizare a activităţii de acceptare?

9.4.Analizează şi stabileşte criteriile de parametrizare a nivelului de evaluare a riscului?

9.5.Transmite către băncile emitente mesaje privind verificarea validităţii unor tranzacţii?

9.6.Propune conducerii departamentului restricţionarea activităţii la anumiţi comercianţi?

9.7.Identifică din rapoartele generate de sistem fraudele pe carduri şi le pune la dispoziţia

Serviciului tranzacţii returnate (chargeback)?

CAPITOLUL 7

ELEMENTE DE BAZA ALE CODULUI PRIVIND

CONDUITA ETICA SI PROFESIONALA IN DOMENIUL AUDITULUI

FINANCIAR

Codul de etica si conduita profesionala elaborat de Camera Auditorilor

din Romania, are drept scop stabilirea cadrului general de desfasurare a

activitatii de audit, in scopul atingerii unor obiective comune, prin respectarea

unor principii stabilite la nivel international.

Profesiunea de auditor este caracterizata prin urmatoarele elemente:

detinerea unor capacitati intelectuale dobandite prin pregatire si educatie;

aderarea la un un cod de valori si de conduita care sa includa si mentinerea

unei imagini obiective;






220

acceptarea unei datorii fata de societate in schimbul unor restrictii in utilizarea

unui titlu sau in acordarea unei calificari.

Obiectivele unui auditor in desfasurarea profesiunii sunt:

� credibilitatea - in urma desfasurarii activitatii de audit, auditorul trebuie

sa prezinte informatii reale, credibile;

� profesionalismul - clientii, angajatorii si alte parti interesate au nevoie

de persoane care sa poata fi identificate cu claritate ca profesionisti in

cadrul domeniului de audit;

� calitatea serviciilor -este necesara asigurarea ca toate serviciile obtinute

de la un auditor sunt efectuate la cel mai inalt standard de performanta;

� increderea - utilizatorii serviciilor furnizate de auditori profesionisti

trebuie sa poata avea incredere ca exista un cadru care guverneaza

desfasurarea acestor activitati.

Regulile de etica care trebuie respectate de catre un auditor in cadrul

misiunilor desfasurate au la baza urmatoarele principii fundamentale:

d. integritatea - auditorul in desfasurarea unei misiuni de audit trebuie sa fie

drept, cinstit si sincer;

e. obiectivitatea - auditorul trebuie sa fie corect si sa nu permita ca anumite

prejudecati sau idei preconcepute sa influenteze modul de raportare a

opiniei sale, adica sa aiba un comportament impartial atunci cand

intocmeste raportul de audit;

f. competenta profesionala si atentia cuvenita - un auditor trebuie sa

desfasoare serviciile profesionale cu atentia cuvenita, competenta si cu

responsabilitate, si are datoria permanenta de a-si mentine cunostintele si

aptitudinele profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura ca un client

sau un angajator beneficiaza de avantajele unui serviciu profesional

competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practica, legislatie si tehnice;



221

g. confidentialitatea - un auditor trebuie sa respecte confidentialitatea

informatiilor dobandite pe parcursul derularii serviciilor profesionale si nu

trebuie sa dezvaluie nici o astfel de informatie fara o autorizare

corespunzatoare si specifica, cu exceptia in care exista un drept sau o

obligatie legala sau profesionala care sa impuna dezvaluirea acelor

informatii;

h. conduita profesionala - un auditor trebuie sa actioneze intr-o maniera

corespunzatoare reputatiei profesiei si trebuie sa evite orice comportament

ce ar pute discredita profesiunea;

i. standardele tehnice - un auditor trebuie sa desfasoare servicii profesionale

in concordanta cu standardele tehnice si profesionale. Standardele tehnice si

profesionale sunt cele date de :

- IFAC;

- Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate;

- Organismele profesionale membre sau alte organisne cu atributiuni de

reglementare.

Atat obiectivele, cat si principiile fundamentale sunt de natura generala si nu

sunt desemnate a fi utilizate pentru solutionarea problemelor de etica. Codul

furnizeaza unele indrumari referitoare la aplicarea in practica a obiectivelor si

principiilor fundamentale, in ceea ce priveste un numar de situatii specifice ce

apar in profesia de auditor.

INTEGRITATEA SI OBIECTIVITATEA

Integritatea implica nu doar onestitatea, ci si desfasurarea corecta a

activitatilor si sinceritatea. Principiul onestitatii impune tuturor auditorilor

obligatia de a fi corecti, onesti din punct de vedere intelectual si neimplicati in

conflicte de interese.



222

Auditorii profesionisti de practica publica au sarcini de raportare si de a

furniza managementului servicii de consultanta in domeniul fiscalitatii si a

altor aspecte financiare.

Alti auditori profesionisti eleboreaza situatii financiare, efectueaza servicii

de audit intern sau isi defasoara activitatea ca manageri financiari.

In procesul de selectare a situatiilor si practicilor tratate in cadrul

cerintelor de etica legate de obiectivitate, o atentie deosebita trebuie acordata

urmatorilor factori:

- auditorii sunt expusi unor situatii care implica posibilitatea exercitarii de

presiuni asupra lor;

- auditorul nu trebuie sa permita aparitia de prejudecati sau sa se lase

influentati de catre alte persoane;

- auditorii au obligatia ca personalul implicat in serviciul de audit sa adere

la principiul obiectivitatii;

- auditorii trebuie sa nu accepte sau sa ofere cadouri care ar putea avea o

influenta considerabila si necorespunzatoare asupra deciziei lor sau a

celor care deruleaza activitatea.

COMPETENTA PROFESIONALA

Auditorii nu trebuie sa se prezinte ca avand experienta pe care nu o au in

domeniul de desfasurare a activitatii.

Competenta profesionala poate fi divizata in doua etape:

- atingerea competentelor profesionale, care cere initial un inalt standard al

studiilor generale, urmate de studii de specialitate, pregatire profesionala si

examinari sustinute in legatura cu subiectele profesionale relevante si o

perioada de experienta profesionala;

- pastrarea competentelor profesionale, care impune o cunoastere permanenta

a ultimilor evolutii in domeniul profesiunii de auditor atat cele de la nivel




223

national cat si cele de la nivel international in domeniul contabilitatii,

auditului, a altor reglementari si statutare, deasemenea trebuie sa adopte un

program orientat spre asigurarea controlului calitatii performantei

serviciilor.

CONFIDENTIALITATEA

auditorii au obligatia de a respecta confidentialitatea informatiilor dobandite in

cursul derularii serviciilor profesionale, informatii referitoare la activitatea unui

client sau unui angajator;

auditorii pot face exceptie de la regula de mai sus in situatia in care i s-a dat

permisiunea de a dezvalui informatiile, sau in cazul in care exista o datorie

legala sau profesionala;

auditorii au obiligatia de a se asigura ca, subordonatii si persoanele de la care

se obtine consultanta si asistenta, respecta principiul confidentialitatii;

auditorii nu trebuie sa utilizeze informatiile dobandite in perioada desfasurarii

de servicii profesionale in folosul personal sau al altor persoane.

CONSULTANTA IN DOMENIUL FISCAL

Auditorul care acorda servicii fiscale profesionale este indreptatit sa

determine cea mai buna pozitie in favoarea unui client sau a unui angajator si

care sa fie in conformitate cu legea;

Auditorul nu trebuie sa ofere unui client asigurarea ca declaratia fiscala

pregatita si consultanta fiscala oferita sunt neatacabile;

auditorul care ajuta la pregatirea si intocmirea unei declaratii fiscale ar trebui sa

comunice clientului ca responsabilitatea pentru continutul declaratiei revine in

primul rand clientului;




224

Auditorul in cadrul unei consultante fiscale sau aunei opinii cu consecinte

semnificative date unui client trebuie sa fie inregistrata sub forma unei scrisori

sau sub forma unui memoriu pentru dosare.

ACTIVITATI INTERNATIONALE

Auditorul poate desfasura activitati, atat in plan intern, cat si in plan

international, dar trebuie sa tina seama de regulile din statul in care realizeaza

auditul; totodata trebuie sa fie membru al organismului din tara in care face

auditul;

Auditorul autorizat sa-si exercite profesia intr-o tara, poate avea resedinta

legala in alta tara, sau poate fi temporar in vizita in acea tara pentru a executa

servicii profesionale;

Cand auditorul executa servicii intr-o tara alta decat tara de origini si

exista diferente asupra problemelor specifice intre cerintele etice a celor doua

state, trebuie sa aplice:

Daca cerintele din tara in care serviciile sunt executate sunt mai putin

severe decat Codul Etic IFAC, atunci trebuie sa fie aplicat Codul Etic IFAC;

daca cerintele etice din tara in care se executa serviciile sunt mai severe ca cele

din Codul Etic IFAC, atunci se aplica cerintele din tara in care este executat

serviciul;

Daca cerintele din tara de origine sunt obligatorii pentru serviciile

executate in afara tarii si sunt mai severe ca cele de mai sus, atunci cerintele

etice a tarii de origine trebuiesc aplicate.

PUBLICITATE

Publicitatea reprezinta comunicarea de informatii publicului referitor la

furnizarea de servicii de catre auditori, in scopul obtinerii de contracte

profesionale.



225

Pentru promovarea activitatii lor auditorii ar trebui:

- sa nu foloseasca mijloace care ar aduce profesiunii faima proasta;

- sa nu aiba pretentii exagerate pentru serviciile pe care ei sunt capabili sa le

ofere, pentru competenta pe care ei o au, sau pentru experienta pe care au

castigat-o;

- sa nu denigreze activitatea altor auditori.

Activitati incompatibile cu cea de auditor

- un auditor nu trebuie sa se angajeze simultan in activitati care creaza un

conflict de interese, sau care sa aduca atingere independentei cu ocazia

prestarii de servicii;

- auditorul nu trebuie sa-si asume o functie de conducere ,sau sa ia decizii de

gestiune pentru un client, dupa ce intocmeste raportul de audit.

CAPITOLUL 8

RISCUL DE AUDIT

Standardul international “Evaluarea riscurilor si controlul intern” face

urmatoarele precizari: “Auditorul trebuie sa obtina o intelegere suficienta a

sistemelor contabil si de control intern pentru a planifica auditul si dezvolta o

abordare eficienta a acestuia. Auditorul trebuie sa foloseasca rationamentul

profesional pentru evaluarea riscului de audit si stabilirea procedurilor de audit

necesarepentru a se asigura ca riscul este redus pana la un nivel minim

acceptat.”



226

In consecinta, atributiile auditorului sunt complexe si se refera in principal

la:

� luarea in considerare a riscului de audit;

� luarea in considerare a riscului inerent;

� luarea in considerare a riscului de nedetectare;

� evaluarea riscurilor si stabilirea unor proceduri si tehnici de audit pentru

monitorizarea si micsorarea acestora;

� intelegerea sistemului contabil;

� intelegerea sistemului de control intern in vederea derularii planului si

programului de audit.

In analiza procesului de audit evaluarea riscului ocupa un loc deosebit de

important. După unii autori, evaluarea riscului de audit ar trebui sa constituie

preocuparea centrala a auditorului. Pe scurt, riscul de audit ar putea fi definit

ca riscul pe care un auditor si-l asuma de a emite o opinie de audit neadecvata

în ceea ce priveşte situaţiile financiare pe care le auditeaza.

Din acest motiv auditorii urmăresc în mod special, încă din momentul în

care accepta misiunea de audit, dar si pe tot parcursul misiunii în sine,

riscurile care pot apărea si care îi pot conduce la opinii care nu reflecta

realitatea. După momentul identificării riscurilor, auditorii îşi stabilesc

întinderea procedurilor de audit în funcţie de zonele de risc. Cu cât riscul este

mai mare în ceea ce priveşte o anumita activitate a unei intreprinderi

(inclusiv in cazul unei banci), cu atât mai mult timp se va aloca verificării

activităţii respective.

In general, normele precizează ca riscul de audit trebuie stabilit la un nivel

redus, facându-se aşadar apel aproape în exclusivitate la raţionamentul

profesional al-auditorului. Astfel, obiectivul principal pe care auditorul îl are în




227

vedere constă în proiectarea şi implementarea unor proceduri de audit care să-i

permită reducerea riscului de audit la un nivel acceptabil.

8.1. Evaluarea sistemului de control intern si a sistemului contabil

Preocuparile manageriale referitoare la controlul intern trebuie sa se

concentreze in principal asupra a doua directii principale:

1. dezvoltarea si actualizarea continua a sarcinilor departamentului de

control intern;

2. supravegherea neintrerupta a aplicarii IAS, a corectitudinii situatiilor

financiar contabile de inchidere a exercitiului si efectuarii auditului

financiar extern in concordanta cu IAS.

Sistemul contabil reprezinta ansamblul procedurilor si documentelor unei

entitati care permit prelucrarea operatiunilor patrimoniale in scopul inregistrarii

acestora in conturi. Acesta sintetizeaza si raporteaza tranzactiile si

evenimentele care s-au produs.

Sistemul de control intern consta dintr-un ansamblu de politici si

proceduri, adoptat de conducerea bancii in vederea supravegherii:

� modului de realizare a obiectivelor manageriale,

� eficientei activitatii,

� realizarii politicilor de gestionare riguroasa si de protectie a activelor, de

prevenire si descoperire a fraudelor si erorilor,

� asigurarii exactitatii si exhaustivitatii inregistrarilor contabile

� elaborarii situatiilor financiare in conformitate cu prevederile legale.

8.1.1. Evaluarea sistemului de control intern




228

Sistemul de control intern are ca preocupare centrala verificarea modului

de cunoastere si respectare a normelor in vigoare, a hotararilor si deciziilor

manageriale, a procedurilor interne privind:

� efectuarea inregistrarilor contabile si intocmirea balantelor;

� aprobarea si controlul documentelor de sinteza a exercitiului;

� compararea datelor interne cu sursele de informatii externe;

� compararea rezultatelor controalelor activitatii de incasari si plati in

lei/valuta si a inventarierilor cu inregistrarile contabile;

� limitarea accesului fizic la active si inregistrarile contabile;

� compararea si analiza rezultatelor financiare cu prevederile bugetare;

� elaborarea, aprobarea si actualizarea normelor interne relationale si de

operare;

� controlul aplicatiilor sistemelor computerizate.

Importanta pe care banca o acorda controlului intern si resurselor necesare

este recunoscuta la nivel managerial si intarita de autoritatile bancare de

reglementare.

Controlul intern este conceput ca un atribut al conducerii, acesta furnizand

managementului informatiile necesare pentru obtinerea eficientei operationale

in conditiile respectarii legilor si reglementarilor in vigoare.

Astfel, esecurile bancare au condus la adoptarea hotararii privnd

constituirea la nivelul bancilor a unui compartiment distinct de control intern,

care are acces nelimitat la operatiunile, datele si activitatea personalului bancii.

Controlul intern trebuie sa aiba o strategie bine definita prin care sa se

stabileasca:

� obiectivele

� scopul

� prioritatile operationale ale departamentului.



229

Evaluarea sistemului si a fiabilitatii controlului intern, a gradului de

adecvare a acestuia cu functiile si activitatea bancii cuprinde 2 etape;

1. intelegerea procedurilor si a tratamentului de prelucrare a informatiei

financiar-contabile si calitatea controlului intern

2. verificarea structurilor functionale si a capacitatii de cuprindere a

atributiilor, actiunilor si documentelor de control intern.

Auditorul trebuie sa tina seama permanent insa de specificul activitatii

bancare, si anume:

� bancile opereaza un volum mare de tranzactii care implica sume

importante de bani;

• parte din operatiunile derulate de banca fac obiectul unor reguli speciale

de contabilitate care presupun reguli distincte de control;

� pentru a rezista concurentei de pe piata bancile sunt obligate sa-si

dezvolte continuu produsele si serviciile oferite, ceea ce necesita

asigurarea faptului ca procedurile contabile sunt actualizate permanent

si ca rezultatele controalelor interne sunt valorificate corespunzator;

� tranzactiile efectuate de banca in nume propriu sau in numele clientilor

trebuie sa fie inregistrate intr-o maniera care sa permita verificarea

acestora de catre clienti si de catre conducerea bancii.

Prin cunoasterea sistemului de control intern, auditorul poate determina

capacitatea bancii de a tine sub control fenomenele la nivel micro, limitand

astfel erorile ori fraudele semnificative. In acest sens, competentele

departamentului de control intern sunt:

• verificarea documentelor de tranzactionare si balantelor lunare in scopul

analizei dinamicii principalilor indicatori;

• analiza fluxurilor de intrari si iesiri de numerar;

• analiza structurii creantelor si a gradului de recuperare a acestora;

• analiza dinamicii deppozitelor;


230

• analiza efectelor, pozitive sau negative, rezultate din tranzactiile cu efecte

comerciale si titluri efectuate;

• analiza evolutiei cursului de schimb al monedei nationale si determinarea

implicatiilor acestei evolutii asupra rezultatelor bancii;

• analiza calitatii portofoliului de credite etc.

8.1.2. Evaluarea sistemului contabil

Sistemul contabil elaborat in baza Legii contabilitatii nr. 82/1991

(republicata) si a Regulamentului de aplicare a acesteia, este compus din:

• planul de conturi general;

• normele metodologice de utilizare a conturilor;

• monografia principalelor inregistrari contabile aferente operatiunilor

economice;

• registrele de contabilitate impreuna cu normele de utilizare a acestora;

• conturile anuale: bilantul, contul de profit si pierdere, anexa si normele

metodologice de intocmire ale acestora.

In ceea ce priveste contabilitatea societatilor bancare, aceasta este

intocmita in conformitate cu Legea contabilitatii nr. 82/1991 si Ordinul

Ministrului Finantelor si Guvernatorului BNR nr. 1418/344 din 01.08.1997

privind aprobarea Planului de conturi pentru societatile bancare si a normelor

de utilizare a acestuia. In completarea reglementarilor bancare in domeniul

contabil, Banca Nationala a Romaniei si Ministerul finantelor publice au emis

si au modificat ulterior, pe masura adoptarii principiilor cuprinse in standardele

internationale de contabilitate, Ordinul 1982/5/2001 privind Reglementarile

contabile armonizate cu Directiva Comunităţilor Economice Europene

nr.86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.


231

In conformitate cu prevederile legale, societatile bancare au obligatia sa

asigure in conditiile legii:

• intocmirea documentelor justificative pentru orice operatiune care

afecteaza patrimoniul bancii;

• inregistrarea in contabilitate a operatiunilor patrimoniale;

• inventarierea patrimoniului bancii;

• controlul asupra operatiunilor efectuate;

• furnizarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia

patrimoniului si rezultatele obtinute de banca.

Registrul jurnal, registrul inventar si Cartea mare impreuna cu

documentele justificative, precum si bilantul contabil, constituie documente

contabile oficiale pentru exercitarea controlului asupra operatiunilor

patrimoniale efectuate si pot fi admise ca proba in justitie.

Planul de conturi utilizat de banci si normele aferente cuprind simbolurile

conturilor necesare inregistrarii in contabilitatea unitatii a operatiunilor

patrimoniale ce pot avea loc, continutul si functiile fiecarui cont, monografia

contabila a principalelor operatiuni, precum si criteriile de dezvoltare in

analitic a conturilor sintetice.

Sistemul contabil prevede conducerea contabilitatii in partida dubla,

avand obligatia asigurarii:

• inregistrarii cronologice si sistematice in contabilitate a tuturor operatiunilor

patrimoniale, in conturi corespondente, prin debitarea unora si creditarea in

contrapartida a altora;

• stabilirii totalului sumelor debitoare si creditoare si a soldului fiecarui cont;

• intocmirii balantei de verificare lunare;

• inventarierii, cel putin o data pe an, a activelor patrimoniale.

In consecinta, auditorul trebuie sa cunoasca sistemul contabil al bancii si

planul de conturi pe care aceasta il utilizeaza, pentru a intelege:



232

• principalele operatiuni bilantiere si extrabilantiere, sursele de informare in

legatura cu acestea, precum si reflectarea lor in evidenta contabila si in

situatiile financiare de sinteza;

• modul de organizare si conducere a contabilitatii, de aplicare a planului de

conturi si de intocmire a documentelor financiare de sinteza.

Prin verificarile efectuate, auditorul trebuie sa stabileasca modul in care:

- operatiunile bancii s-au desfasurat in concordanta cu reglementarile legale,

hotararile si normele interne avizate/aprobate de comitetul de directie/consiliul

de administratie;

- toate tranzactiile au fost inregistrate, in mod cronologic, in conturile

corespunzatoare;

- este asigurata protectia datelor din sistemele informatice, a comunicatiilor

intra si interbancare;

- se realizeaza stocarea si pastrarea informatiei financiar contabile;

- este efectuata inventarierea elementelor patrimoniale si punerea de acord a

inregistrarilor din contabilitate cu realitatile rezultate in urma inventarierii;

- este asigurata respectarea legalitatii, conformitatii si continuitatii reflectarii

operatiunilor patrimoniale in conturile contabile si situatiile financiare de

sinteza.

In baza articolului 59 din Legea bancara nr. 58/1998 cu modificarile si

completarile ulterioare, situaţiile financrae ale bancilor nu sunt considerate ca

avand valabilitate legala de catre autoritatile in drept, fara ca bilantul, contul de

profit si pierdere si anexele sa fi fost verificate si semnate pentru certificare de

catre auditorul autorizat al bancii.

Bilantul contabil, alcatuit din bilant, contul de profit si pierdere, anexa si

raportul de gestiune (raportul administratorilor) se depune si la


233

Divizia/departamentul Generala de Supraveghere a societatilor bancare din

cadrul BNR, la termenul stabilit (15 aprilie), impreuna cu o copie a codului

fiscal, procesul verbal al Adunarii Generale a Actionarilor, o copie a balantei

de verificare a conturilor sintetice, raportul cenzorilor.

In conformitate cu prevederile aricolului 62 din Legea bancara nr.

58/1998 cu modificarile si completarile ulterioare , fiecare banca are obligatia

sa publice bilantul contabil, dupa aprobarea lui de catre Adunarea Generala a

Actionarilor, impreuna cu opinia auditorului independent asupra acestuia.

Un exemplar al raportului anual intocmit de auditorul independent se

depune de catre fiecare banca, pana cel mai tarziu la data de 31 mai a anului

urmator la Divizia/departamentul Generala de Supraveghere a societatilor

bancare din cadrl BNR.

Raportul auditorului trebuie sa cuprinda opinia sa din care sa rezulte daca

situatiile financiare prezinta o imagine fidela a conditiei bancii, referiri in ceea

ce priveste practicile si procedurile controlului intern si ale cenzorilor, precum

si recomandarile facute bancii pentru remedierea eventualelor practici si

proceduri necorespunzatoare.

Anexa la bilant este deosebit de importanta in ceea ce priveste stabilirea

modului de intocmire a documentelor financiar contabile, ea permitand

cunoasterea metodelor contabile utilizate la:

evaluarea elementelor patrimoniale;

calculul amortizarilor si provizioanelor;

determinarea si clasificarea angajamentelor financiare;

inregistrarea in evidentele contabile a modificarilor capitalului;

stabilirea si inregistrarea diferentelor de conversie;

inregistrarea veniturilor si cheltuielilor si analiza profitabilitatii societatii

bancare.



234

Pentru a-si exprima opinia in legatura cu sistemul contabil si capacitatea

acestuia de a reflecta o imagine fidela, clara si completa cu privire la

patrimoniu, situatia financiara si rezultatele exercitiului inscrise in conturile

anuale, auditorul trebuie sa aiba acces nelimitat la documente si proceduri, la

structurile financiar contabile si la operatori, pana la nivelul administratorilor si

al presedintelui bancii.

In cazul in care exista anumite limite de acces, acestea trebuie aduse la

cunostinta auditorului in scris, de catre managementul societatii bancare,

pentru a fi excluse din misiunea de audit.

Prin actiunile desfasurate, auditorul trebuie sa raspunda urmatoarelor

cerinte/problematici privind:

- organizarea si conducerea lucrarilor de stabilire a situatiei patrimoniului si a

bilantului de inchidere a exercitiului;

- respectarea metodelor si procedurilor de inchidere a conturilor si de

intocmire a situatiilor financiare;

- efectuarea corecta a inregistrarilor in conturi si a sintezei corespunzatoare a

informatiilor preluate din evidenta contabila;

- organizarea periodica a inventarierii patrimoniului si valorificarea

corespunzatoare a rezultatelor acesteia;

- realizarea strategiilor si optiunilor de gestionare a patrimoniului;

- modul de efectuare a controlului intern, modalitatea de stabilire a

responsabilitatilor la nivelul societatii bancare, precum si modul de solutionare

a deficientelor constatate;

- modul de respectare a deciziilor conducerii societatii bancare;

- asigurarea permanenta a protectiei valorilor patrimoniale.

- In urma analizei corespunzatoare a activitatii desfasurate de societatea

bancara si a obtinerii de raspunsuri concludente asupra problemelor contabile

mai sus prezentate, auditorul trebuie sa continue cu evaluarea obiectivelor,


235

procedurilor, documentelor si modului de valorificare a concluziilor de catre

management.

Activitatea asupra careia trebuie sa-si orienteze atentia auditorul este

foarte vasta, fapt pentru care acesta trebuie sa decida asupra caror domenii,

activitati si obiective isi va concentra preocuparile.

Auditorul trebuie sa evalueze riscul care poate aparea in prelucrarea

informatiilor selectionate:

- riscul de esantionare (auditorul trebuie sa raspunda la intrebarea: au fost

retinute pentru control toate operatiunile semnificative?)

- operatiunile inregistrate in contabilitate sunt reale si corecte, conforme cu

reglementarile in domeniu?

Procedurile utilizate de auditor pentru valorificarea constatarilor

controlului intern trebuie sa tina seama de:

marimea si gradul de complexitate a activitatii bancii pe care o auditeaza;

pragurile de semnificatie pe care si le-a stabilit la diferitele activitati,

produse si servicii ale bancii;

continutul si importanta problemelor cuprinse in documentele controlului

intern, nivelul masurilor propuse si insusite de management;

riscul de audit.

Inaintea redactarii raportului final, aprecierile personale pe care auditorul si le-

a conturat sunt examinate impreuna cu managerii diferitelor structuri,

departamente si filiale.

8.2. Evaluarea riscurilor de audit

Atat sistemul contabil cat si sistemul de control intern furnizeaza

informatii managementului societatii bancare, in conditiile actiunii anumitor

limite inerente fiecarui sistem, limite care se refera la:


236

1. asigurarea profitabilitatii activitatii de control, prin prisma costurilor si al

veniturilor pe care aceasta le genereaza;

2. prin control creste nivelul de rutina in ceea ce priveste desfasurarea

operatiunilor bancare;

3. riscurile care se manifesta in aceasta activitate (riscul de eroare datorat

neglijentei, neatentiei, rationamentelor gresite sau intelegerii eronate a

instructiunilor);

4. riscul de frauda sau inselaciune care se poate manifesta prin

complicitatea cu anumiti manageri sau salariati din banca sau din afara

acesteia;

5. posibilitatea utilizarii abuzului de autoritate de catre persoana investita

cu responsabilitati pe linia controlului intern;

6. riscul ca procedurile de acontrol sa fie inadecvate sau sa nu fie

actualizate permanent, pe masura aparitiei si implementarii de noi

reglementari interne, ale legislativului sau ale autoritatii de supraveghere

bancara.

Identificarea si monitorizarea permanenta a riscurilor de audit reprezinta

obiectul Standardului de Audit nr. 400 „Evaluarea riscurilor si controlul

intern”.

Acesta precizeaza: „Dupa intelegerea sistemelor contabil si de control

intern, auditorul trebuie sa faca o evaluare preliminara a riscului de control, la

nivelul asertiunii pentru fiecare sold de cont sau categorie de tranzactii

semnificativa”.

In ceea ce priveste procesul de audit, standardul 400 considera ca riscul de

audit isi are originea in continutul opiniei pe care auditorul are obligatia sa o

inscrie in raportul de audit.

Forma opiniei si calitatea acesteia se regasesc in continutul bilantului, a

contului de profit si pierderi si a anexei la bilant, in probabilitatea ca acestea sa


237

contina sau nu erori semnificative, sa ascunda fraude si abateri de la principiile

contabile, legislatia si reglementarile in vigoare.

Riscul exprima pericol, inconvenient care are o anumita probabilitate de a

se produce pe termen scurt, caz in care ar putea avea consecinte reale sau

potentiale negative asupra activitatii desfasurata de auditor.

In conformitate cu Standardul de Audit nr. 100, riscul de audit reprezinta

riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit incorecta atunci cand exista

erori semnificative in situatiile financiare.

Riscul de audit are 3 componente:

riscul inerent consta in faptul ca rulajul sau soldul unui cont contabil sau

al unei categorii de tranzactii poate contine erori semnificative izolate sau

impreuna cu erorile din alte solduri de cont sau categorii de operatiuni

patrimoniale, ca urmare a unor greseli ale controlului intern sau defectiuni

manageriale.

riscul dependent de control consta in faptul ca o eroare semnificativa

existenta in soldul unui cont, intr-o categorie de tranzactii izolate sau impreuna

cu erorile din alte solduri de cont sau categorii de tranzactii nu a fost prevenita,

nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern.

riscul de nedescoperire consta in faptul ca auditorii, prin controalele

efectuate nu au reusit sa sesizeze o eroare semnificativa in soldul unui cont sau

intr-o categorie de tranzactii, izolate sau impreuna cu alte solduri sau categorii

de operatiuni patrimoniale.

Principalele tipuri de riscuri care se manifesta in activitatea bancara se

asociaza riscului de audit, conducand in anumite situatii la consecinte

dramatice pentru societatea bancara in cauza.

Riscul de audit se determina prin folosirea tehnicilor de sondaj statistic.

Sondajul reprezinta o estimare, cu un anumit grad de siguranta, a rezultatului


238

unei actiuni, obtinuta pe baza examinarii analitice a unui esantion din totalul

populatiei considerate.

Estimarea presupune stabilirea a 2 indicatori:

1. gradul de abatere admis al rezultatului reprezinta probabilitatea ca

rezultatul sa fie inexact (un grad de precizie de 95% se obtine prin

constatarea a 95 de probe certe din 100 posibile; sau 5 probe din 100 se

accepta sa fie inexacte)

2. gradul de precizie al rezultatului reprezinta intervalul in care poate

fluctua rezultatul obtinut (o precizie de +/-2 pentru un rezultat de 15

exprima posibilitatea unui rezultat situat intre 13-17) <=> exista o sansa

de 95% ca rezultatul asteptat sa fie intre 13 si 17, iar 5% din sanse sunt

ca acesta sa fie mai mic de 13 si mai mare decat 17.

Modelul matematic general de determinare a riscului de audit este:

RA = riscul de audit

RI = riscul inerent de control, general admisibil

RC = riscul caracteristic activitatii de control

DR = capacitatea de detectie a riscului

Riscul general pe care si-l asuma auditorul in respectarea princiipiilor si

derularea activitatii de verificare si certificare a situatiilor financiare ale

exercitiului se situiaza in urmatoarele limite:

riscul inerent de control ~50%

riscul caracteristic de control ~50%

Aceste niveluri sunt considerate acceptabile in cazul limitarii

investigatiilor cu privire la calitatea actiunii de inventariere, de determinare a

RA = RI x RC x DR


239

valorii actuale a patrimoniului inventariat, la stabilirea amortizarii, la

aprecierea marimii si oportunitatii provizioanelor.

Limita maxima a riscului acceptat de auditori este, in general, de pana la

5%.

Daca auditorul stabileste ca marimea riscului inerent de control nu poate fi

determinata, deoarece nu a participat la inventariere si deci necunoscand

calitatea inventarierii, riscul se afla la nivelul maxim 100%.

In practica nu se procedeaza la determinarea pe cale matematica a riscului

de audit. Experienta a aratat ca riscul de audit se afla la un nivel intermediar

intre riscul ridicat al activitatii de control si nivelul de detectie a riscului care se

afla la limite scazute.

Spre exemplu, daca riscul inerent de audit se evalueaza la un nivel ridicat,

iar riscul de control se evalueaza la un nivel moderat atunci gradul acceptabil

de detectie a riscului este scazut.

La examinarea situatiilor financiare de inchidere a exercitiului, auditorul

este chemat sa stabileasca niveluri anticipate ale riscurilor cu care se confrunta,

parametrii diferitelor conturi si balanta de verificare.

Este indicat ca auditorul sa manifeste maximum de obiectivitate si

scepticism profesional in evaluarea calitatii informatiei contabile constatate in

documentele de evidenta.

Fiabilitatea si obiectivitatea sunt afectate in procesul de audit al conturilor

anuale de relatia inversa dintre marimea riscului de audit si continutul

documentelor de evidenta prevazute a fi auditate, dintre incarcatura

informationala, corectitudinea acesteia si nivelul inerent al riscului, dintre

pragul de relevanta al informatiei si volumul documentelor auditate.


240

GLOSAR DE TERMENI UTILIZATI IN NORMELE DE AUDIT

FINANCIAR

Audit = exprimarea de catre auditor a unei opinii conform careia situatiile

financiare au fost stabilite, in toate aspectele lor semnificative, conform unei

referinte contabile identificate (“da o imagine fiddela” sau “prezinta in mod

sincer sub toate aspectele semnificative”)

Audit intern = compartimentul de control din cadrul entitatii, care efectueaza

verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al unitatii si are ca

obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile


241

Sistem de control intern = ansamblul de politici si proceduri puse in aplicare

de catre directiunea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului,

unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acestei unitati. Acest

procedeu implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor,

prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea

inregistrarilor contabile, stabilirea la timp a informatiilor ffinanciare.

Control substantiv = procedurile folosite de auditor (interventii proprii)

pentru obtinerea de elemente probante.

Audit extern = auditul efectuat de persoane din afara unitatii controlate

Auditor = persoana care isi asuma responsabilitatea intr-o misiune de audit

(persoana fizica sau persoana juridica)

auditor intern

auditor extern

Auditor in functie = auditorul care depune un raport asupra situatiilor

financiare ale exercitiului precedent si care continua sa-si asume aceste functii

si pentru exercitiul in curs

Cabinet de audit = societate care ofera servicii de audit, cuprinzand mai multi

asociati, salariati sau un auditor independent

Colaboratori = angajati care participa la audit pe langa un auditor.



242

Scrisoare de misiune = scrisoare confirmand acceptarea de catre auditor a

unei misiuni de audit, care descrie obiectivul si intinderea auditului, cat si

responsabilitatile fata de client si forma raportului.

Expert = persoana sau cabinet care poseda competentele, cunostintele si o

experienta in alt domeniu decat auditul sau contabilitatea

Asocierea numelui auditorului de informatiile publicate = un auditor

angajeaza responsabilitatea sa asupra informatiilor financiare atunci cand el

redacteaza un raport asupra acestei informatii sau autorizeaza utilizarea

numelui sau in momentul publicarii acestora.

Sistem contabil = ansamblul de proceduri si documente ale unei unitati

patrimoniale care permit tratarea operatiunilor in scopul inregistrarii lor in

conturi. Acest sistem permite identificarea, analizarea, calcululul, clasarea,

inregistrarea si recapitularea tranzactiilor si a altor evenimente.

Situatii financiare = conturi anuale = bilant, contul de rezultate (contul de

profit si pierdere), tabloul de finantare (situatia miscarilor de trezorerie, sau un

tablou cu resurse si utilizari), note anexe si alte situatii si documente

explicative care fac parte integranta din situatiile financiare

Situatii financiare rezumate = o intreprindere poate elabora situatii care

rezuma situatiile sale financiare in scopul informarii unor grupuri de utilizatori

interesati numai de principalele trasaturi ale situatiilor financiare ale acelei

intreprinderi



243

Norme nationale de audit = ansamblul de norme de audit stabilite de catre un

organism competent la nivel national, care au caracter obligatoriu si care se

aplica in realizarea unei misiuni de audit sau de servicii conexe

Practici nationale de audit = ansamblul de reguli de audit care nu au valoarea

de norme definite de un organism competent la nivel national si care sunt in

mod obisnuit aplicate de auditori intr-o misiune de audit sau misiuni conexe.

Servicii conexe = cuprind examenele limitate, examenele pe baza de proceduri

convenite si misiuni de compilare

Proceduri convenite = misiune in care un auditor pune in lucru proceduri de

audit stabilite de comun acord cu unitatea patrimoniala si tertii interesati.

Destinatarii raportului de audit trag ei insile concluziile din lucrarile

auditului. Acest raport este destinat exclusiv partilor care au convenit

procedurile de pus in lucru, caci alte parti care nu cunosc motivele pentru care

s-au convenit procedurile, risc sa interpreteze eronat rezultatele.

Proceduri analitice = constau in analizarea indicatorilor si a tendintelor

semnificative, inclusiv analiza fluctuatiilor si relatiilor cu alte informatii

relevante in cazul in care apar discrepante sau care sunt foarte diferite fata de

valorile previzionate.

Proceduri de control = acele politici si proceduri in plus fata de mediul de

control, pe care conducerea le-a stabilit in scopul indeplinirii obiectivelor

specifice ale activitatii.


244

Teste de procedura = teste de control care permit obtinerea de elemente

probante privind eficacitatea conceperii sistemelor contabile si de control

intern, ceea ce se traduce prin a stabili daca aceste sisteme sunt proiectate

corespunzator pentru a putea preveni, detetecta si corija erorile semnificative

functionarii controalelor interne in tot timpul exercitiului.

Sondaje in audit = aplicarea procedurilor de audit numai la o parte din

elementele unui sold de cont sau dintr-o categorie de tranzactii, permitandu-i

astfel auditorului sa obtina si sa evalueze elementele probante asupra anumitor

caracteristici ale elementelor selectionate in vederea tragerii unei concluzii

asupra intregii populatii.

Populatia = ansamblul de date din care auditorul selectioneaza un esantion

pentru a ajunge la o concluzie

Riscul de esantionare = apare din posibilitatea ca acea concluzie a auditorului

ce este bazata pe un esantion, sa difere de concluzia la care s-ar fi ajuns daca

intreaga populatie ar fi fost supusa aceleiasi proceduri de audit.

Riscul de neesantionare = apare datorita faptului ca majoritatea probelor de

audit sunt mai degraba cuprinzatoare decat concludente, iar auditorul poate

utiliza proceduri neadecvate sau poate interpreta eronat probele si prin urmare

nu recunoaste o eroare.

Asertiune privind conturile anuale = ansamblul de criterii, explicite sau nu,

retinute de catre conducerea unitatii patrimoniale pentru elaborarea situatiilor

financiare (conturilor anuale), care se pot clasifica in:

- existenta: un activ sau o datorie exista la un moment dat



245

- drepturi si obligatii: un activ sau o datorie apartine unitatii la o anumita

data

- aparitie: o tranzactie sau un eveniment care priveste entitatea in cauza si

care s-a produs in timpul perioadei

- exhaustivitate: toate activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au

fost inregistrate si toate faptele importante au fost mentionate

- evaluare: inregistrarea unui activ sau unei datorii la valoarea sa de

inventar

- valorizare: un activ sau o obligatie este inregistrat la valoarea contabila

adecvata, iar veniturile si cheltuielile sunt alocate exercitiului caruia ii

apartin

- prezentarea informatiilor: un element este prezentat, clasificat si descris in

conformitate cu cadrul general de raportare financiara adecvat

Declaratii ale directiunii = declaratii facute de conducerea unitatii auditorului

in cursul unui audit, in mod spontan sau ca raspuns la intrebarile

(chestionarele) puse de auditor

Ipoteza de continuitate a exploatarii = ipoteza conform careia intreprinderea

isi va continua activitatea in viitorul previzibil si nu are intentia de a proceda la

o reducere semnificativa a activitatii sale. In consecinta activele sale sunt

evaluate pe baza costului istoric si nu pe baza valorii nete, realizabila sau

lichidativa

Estimare contabila = evaluarea aproximativa a soldului unui post contabil, in

absenta unei metode de masurare precisa



246

Documentatie = ansamblul de documente (documente de lucru) pregatite de

auditor, sau pe care auditorul le-a obtinut si pastrat, necesare pentru realizarea

auditului.

Dosare de lucru = documente de lucru = documente care strang informatii

referitoare la natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit efectuate cat

si a rezultatelor acestor proceduri si concluziile la care ajunge auditorul

pornind de la elementele probante culese.

Limitarea intinderii lucrarilor de audit = limitarea campului de investigatii

al auditorului, uneori impusa de intreprindere, alteori dictata de anumite

circumstante (de de exemplu cand calendarul misiunii nu permite auditorului sa

controleze inventarul fizic al stocurilor) sau atunci cand documentele contabile

sunt incomplete sau cand auditorul nu este in masura sa puna in lucru

procedurile apreciate ca necesare.

Risc de audit = riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit incorecta

atunci cand exista erori semnificative in situatiile financiare. Elemente

componente:

Riscul inerent = posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de

tranzactii sa comporte erori semnificative izolate sau cumulate cu erori in

alte solduri sau categorii de tranzactii, datorate insuficientei controlului

intern.

Riscul legat de control = reprezinta riscul ca o eroare aparuta in soldul

unui cont sau intr-o categorie de tranzactii, si care poate fi semnificativa,

fie in cazul in care este izolata, fie daca este cumulata cu erori din alte

solduri sau categorii de tranzactii, sa nu fie prevenita, detectata sau

corectata la timp prin intermediul sistemului contabil si de control intern.


247

Riscul de nedetectare = este riscul ca procedurile fundamentale de control

utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau intr-

o categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa, indiferent daca

este considerata in mod individual sau daca este cumulata cu erori din alte

solduri sau categorii de tranzactii.

Non conformitate = este folosit pentru a se face referire la omisiuni sau acte

comise de entitatea controlata in mod intentionat sau nu, care sunt contrare

legilor si reglementarilor in vigoare

Anomalie = informatie financiara deformata ca urmare a unei erori sau fraude

Deficiente majore = insuficiente ale controlului intern care pot avea

repercusiuni semnificative asupra situatiilor financiare

Asigurare asupra fiabilitatii informatiilor = satisfactia auditorului referitor

la fiabilitatea unei declaratii formulate de catre o parte cu privire la alta parte;

gradul de satisfactie atins prin aceasta, nivelul de asigurare care poate fi emis

rezulta din procedurile puse in lucru si din rezultatele obtinute.

Asigurare rezonabila = asigurare ridicata dar nu absoluta, ceea ce se traduce

in raport prin faptul ca informatiile auditate nu sunt deformate de erori sau

anomalii semnificative.


248

Bibliografie selectiva

1. Acte normative generale

� Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar

si a Garzii Financiare (MO 64/1991)

� Legea bancara 58/1998 cu modificarile si completarile ulterioare (MO

121/1998)

� Normele 8/1999 ale BNR privind limitarea riscului de credit al bancilor

(MO 245/1999)


249

� Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor

de coruptie (MO 219/2000)

� Legea 21/1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor (MO

18/1999)

� OG 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv (MO

430/1999)

� HG 720/1991 privind aprobarea normelor de organizare si exercitare ale

controlului financiar (MO 75/1992)

� Ordinul ministrului Finantelor 332/2000 privind aprobarea Normelor

Metodologice Generale pentru organzizarea si organizarea auditul intern in

baza OG 119/1999 (MO 96/2000)

� Audit financiar 2000 (Standarde de audit, Codul privind conduita etica si

profesionala) – Editura Economica 2000

� Auditul financiar contabil, servicii conexe de consultanta in bancile

comerciale – Alexandru Rusovici, Floarea Cojoc, Gheorghe Rusu (Editura

Monitorul Oficial 2001)

� Ghid practic de aplicare a Standardelor internationale de contabilitate

(Editura Economica 2001)

� Practica auditului la institutiile publice si legislatia utila (Editura Adevarul

2000)

� Norme Nationale de Audit (CECCAR 2000)

� Audit Financiar Contabil (Dumitru Scutaru, Editura Economica 1997)

� Expertiza contabila si audit financiar contabil (Mircea Boulescu, Marcel

Ghita – Editura Didactica si Pedagogica 1999)

� Gestiune si audit bancar (Editura pentru stiinte nationale 2001)

� Moneda, credit, banci (Basno, Dardac – Editura pentru stiinte nationale

2001)

� Managementul Riscului Bancar (I. Nitu – Editura Expert 2000)


250

� Gestiunea Riscurilor Bancare (Luminita Roxin – Editura Didactica si

Pedagogica 1997)

� Banci, Sisteme de plati, Riscuri (M. Diaconescu - Editura Economica 1999)

2. Acte normative in domeniul creditarii

� Legea bancara nr. 58/1998 cu modificarile si completarile ulterioare ;

� Regulamentul B.N.R. nr. 2/2000 referitor la clasificarea, creditelor si

plasamentelor, precum si la constituirea, regularizarea si utilizarea

provizioanelor specifice de risc de credite ;

� Normele interne ale fiecarei banci in activitatea de creditare

3. Acte normative in domeniul decontarilor

� Ordonanta Guvernului nr. 11/31.01.1996;

� Regulamentul nr. 10/14.11.1994 si circulara nr. 34/1995 a BNR;

� Regulamentul nr. 3/1996 al BNR;

� Regulamentul nr. 1/2001privind organizarea si functionarea la BNR a

Centralei Incidentelor de Plati;

� Scrisoare circulara nr. 17/1997 a BNR;

� Circulara nr. 24/1996 a BNR;

� Circulara nr. 1/1997 a BNR si Ordin BNR nr.37/1997 privind masuri de

reglementare a platilor interbancare.

4. Acte normative in domeniul operatiunilor valutare

� Regulamentul BNR nr.1/2004 privind efectuarea operatiunilor valutare

impreuna cu Normele regulamentului valutar, cu modificarile si

completarile ulterioare;

� Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 si Instructiunile nr.I/1994 de aplicare a

acesteia.


251

5. Acte normative in domeniul operatiunilor cu numerar

� Regulamentul nr.2 /1996 al B.N.R. privind operatiunile de incasari si plati

in numerar

� Regulamentul nr.1/2004 al B.N.R. privind efectuarea operatiunilor valutare

� Regulamentul privind organizarea si functionarea Tezaurului Central

� Circulara nr.4/1996 a B.N.R. privind redistribuirea numerarului

� Circulara nr.7/1998 a B.N.R.

� Scrisoarea circulara nr.V/3/177/1997 a B.N.R.

6. Acte normative in domeniul prevenirii spalarii banilor

� Legea nr. 21/1999

� Hotararea Guvernului Romaniei nr. 268/1999 privind constituirea Oficiului

National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor

7. Acte normative in domeniul investitiilor

� Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii,

modificata si completata cu Legea nr.453/2001

� Hotararea Guvernului Romaniei nr.273/1994 privind receptia lucrarilor de

constructii si instalatii aferente acestora

� Legea nr.10/1995 privind calitatea in constructii

� Hotararea Guvernului Romaniei nr.376/08.07.1994 privind metodologia de

elaborare a devizului general pentru obiectivele de investitii.


Documents

audit bancar