UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE I ADMINISTRAREA AFACERILOR CRAIOVA

1

SPECIALIZAREA : Audit i Management financiar contabil

Profesor coordonator:

Prof.univ.dr Domnioru Sorin

Masterand:

Ciurezu Ionu Valeriu

Craiova,2015

2

1. ASPECTE GENERALE

1.1 Aspecte generale privind activitatea de producie

O economie modern se caracterizeaz prin uniti productive cu un nalt grad de concentrare,

combinare i specializare a produciei, dotate cu maini, unelte i instalaii de nalt tehnicitate, cu

un nalt grad de automatizare i robotizare.

Procesul de productie - ansamblul activitatilor desfasurate n mod constant, organizate,

conduse i realizate de ctre om cu ajutorul mijloacelor de munc i al proceselor naturale care au

loc n legatur cu transformarea materiilor prime n produse i servicii.Orice proces de producie

cuprinde, obligatoriu, trei elemente:

- mijloacele de munc

- obiectele muncii

- munca .

Producia este activitatea social n care oamenii cu ajutorul mijloacelor de producie, exploateaz

i modific elemente din natur n vederea realizrii de bunuri materiale destinate necesitilor de

consum

Obinerea bunurilor materiale, ca rezultat al desfurrii procesului de producie

industrial,constituie activitatea principal a ntreprinderilor industriale.

Activitatea de obinere a bunurilor materiale presupune existena unui ansamblu de materii

prime i materiale, numite i obiecte ale muncii, preluate din natur sau reprezentnd rezultatul altor

activiti. Prin prelucrarea lor cu ajutorul mijloacelor de munc acionate sau supravegheate de om,

acestea devin bunuri economice destinate satisfacerii nevoilor de consum ale societii.

Activitatea de producie cuprinde:

- fabricaia propriu-zis a bunurilor materiale industriale, activitate realizat prin intermediul

procesului de producie industrial;

- lucrrile de laborator, de cercetare i asimilare n fabricaie a noilor produse, activiti legate

n mod direct de fabricaia propriu-zis.

Producia este cel mai important proces din lanul valoric al unei companii productoare, iar

calitatea i competitivitatea pe pia a produselor rezultate din procesul de producie este decisiv.

Pentru ndeplinirea acestor deziderate este esenial eficiena sistemului informatic de gestiune a

3

activitii. Numai implementarea unei soluii informatice perfect modelate pe specificul activitilor

unei ntreprinderi productoare poate asigura premisele competitivitii acesteia.

O ntreprindere (firma) indiferent de mrime, forma de proprietate i organizare - produce bunuri i

servicii destinate vnzrii pe pia, scopul urmrit fiind obinerea de profit.

Cu alte cuvinte, ntreprinderea este veriga organizatoric unde are loc fuziunea dintre factorii de

producie (resurse umane i material-organizatorice) cu scopul de a produce i desface bunuri

economice n structura, cantitatea i calitatea impus de cererea de pe piaa i obinerea de profit.

n cadrul oricrei economii, ntreprinderea urmrete realizarea urmtoarelor obiective:

economic;

social.

Obiectivul economic se concretizeaz n:

optimizarea permanent a combinrii factorilor de producie utilizai n vederea

obinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri ct mai reduse i avnd n permanen n

vedere situaia pieelor de aprovizionare i desfacere;

distribuirea veniturilor obinute din procesul de producie.

Obiectivul social este determinat de faptul c activitatea oricrei ntreprinderi se desfoar ntr-un

context social dat. Rolul social al ntreprinderii se manifest:

faa de salariai, deoarece acetia i consum o mare parte din timpul lor n cadrul

ntreprinderii unde trebuie s existe condiii favorabile att din punct de vedere al muncii desfurate

ct i din punct de vedere al salarizrii acestora. Prin masurile ntreprinse, managerii trebuie s

creeze condiii favorabile pentru promovarea att a personalului ct i a tehnologiei.

fa de consumatori, pentru care ntreprinderea industrial trebuie s produc cele

mai bune produse i servicii cerute de ctre acetia; pentru aceasta ntreprinderea trebuie s

furnizeze o informaie ct mai complet i obiectiv asupra produselor sale, prin politici de

publicitate i reclam ct mai adecvate.

Obiectivul social este tot mai mult asociat ntreprinderilor moderne. Din acest punct de vedere o

ntreprindere trebuie s gseasc un rspuns adecvat la urmtoarele probleme: inflaia,

managementul cu fa uman, protecia mediului i a consumatorilor i criza de energie.

Inflaia apare ca un fenomen de cretere a preurilor sau ca o depreciere a puterii de cumprare. Ca

urmare a creterii preurilor apar modificri n comportamentul consumatorilor, acetia reducndu-i

drastic nevoile de consum fa de anumite produse, boicotnd n acest fel pieele de desfacere ale

4

anumitor productori. Apare astfel necesitatea adaptrii productorilor la noile condiii de pia

influenate de fenomenul inflaiei.

Managementul cu fa uman presupune luarea n considerare nu numai a factorilor organizaionali

ci i a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu fa uman implic crearea unui echilibru

ntre obiectivele de producie i rentabilitate i dorinele salariailor.

Protecia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei ntreprinderi cu

repercusiuni att pe plan juridic ct i social.

Protecia consumatorului este de asemenea un element important care trebuie avut n vedere de

fiecare ntreprindere, astfel nct deciziile pe care le iau, s in seama de dorinele i nevoile

beneficiarilor ei.

Criza de energie provine din capacitile reduse pe plan mondial de a acoperi nevoile din ce n ce

mai mari de diferite feluri de energie.

1.2 Aspecte generale privind auditul de produs

AUDIT DE PRODUS: reprezinta examinarea unui eantion prelevat din cantitatea de produse

realizate, pentru a determina n ce msur sunt satisfcute condiiile referitoare la calitatea

produsului. n cursul auditului de produs se examineaz procesul de producie a produsului

respectiv.Produsul poate fi att semifabricat ct i produs finit.

Auditul de produs se aplic n urmtoarele situaii:

- pentru produsul cu cele mai multe neconformiti;

- reclamaii sistematice de la client;

- validarea unui produs nou ;

- modificarea unui produs existent

Tipuri de audit de produs :

a) audit de produs complet - urmrete produsul, pornind de la produsul finit ambalat, gata de

livrare la client, napoi pe parcursul diferitelor stadii ale fluxului de fabricaie, pn la materiile

prime si materiale de baz;

b) audit de produs final - cuprinde examinarea doar a produsului finit ambalat i a inspeciilor i

ncercrilor finale;

5

Scopul auditului de produs - este, de a oferi dovada conformitii produsului, precum i

eficacitatea i eficiena procesului de producie.

Alte obiective:

evaluarea nivelului calitii produsului

cutarea posibilitilor mbuntirii calitii produsului

evaluarea adecvanei locului inspeciei

evaluarea eficacitii inspeciilor

Auditul de produs se aplic n stadii adecvate ale produciei i livrrii produselor pentru a

stabili, pentru un anume produs:

conformitatea produsului fa de dimensiunile prestabilite,

funcionalitatea acestuia,

existena, insuficiena sau absena documentrii necesare i suficiente a ceea

ce este efectiv realizat la produs,

eficacitatea punerii n practic a dispoziiilor prestabilite de ambalare,

respectarea modului de etichetare.

Auditul de produs se efectueaz n completarea metodelor curente utilizate pentru

monitorizarea i msurarea produsului, eantionul de produs putnd fi:

o produsul ambalat ;

o produsul finit ;

o produs intermediar (subansamble, materiale)

Auditorul cu ajutorul eventual al specialitilor, de regul responsabilul de proiectarea

produsului/tehnologiei de fabricaie poate s judece adecvarea la obiective a dispoziiilor

prestabilite.

6

2. Auditul financiar contabil privind stocurile n cadrul entitilor de producie

2.1 Aspcte teoretice privind contabilitatea stocurilor

IAS 2 se aplic pentru contabilizarea tuturor stocurilor reflectate n situatiile financiare ntocmite n

sistemul costului istoric, cu excepia:

a) produciei n curs de executie obtinuta n cadrul contractelor de constructie, inclusiv celor de

prestari de servicii direct legate de acestea (IAS 11 - Contracte de constructie);

b) instrumentelor financiare (IAS 39 - Instrumente financiare: recunoastere si evaluare);

c) stocurilor de produse agricole, forestiere, minereuri care apartin producatorilor atunci cnd

sunt evaluate la valoarea realizabila neta, pe baza unor practici specifice fiecarui sector n parte.

Stocurile sunt active:

a) deinute pentru a fi vndute pe parcursul desfsurarii normale a activittii;

b) n curs de productie pentru a fi vndute n perioadele urmatoare;

c) sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru productia unor bunuri

sau pentru realizarea unor servicii.

Valoarea neta realizabila este pretul de vnzare estimat a fi obtinut pe parcursul desfasurarii

normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea elementului de stoc, precum si a

costurilor asociate vnzarii acestuia.

1. Evaluarea stocurilor

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte

costuri suportate pentru a aduce stocurile n forma si n locul n care se gasesc n prezent.

Aceste costuri pot fi:

a) Costurile de achizitie a stocurilor care cuprind pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe (cu

exceptia acelora pe care ntreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscale), costuri de

transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale

7

si servicii. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina

costurile de achizitie.

Costurile de achizitie pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct din achizitionarea

recenta de bunuri facturate n valuta doar n acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul

alternativ prevazut de IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Aceste diferente de

curs valutar se limiteaza doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetara accentuata

mpotriva careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire a riscului si care afecteaza datorii care

nu pot fi deconectate, rezultate din achizitia recenta a stocurilor.

b) Costurile de productie a stocurilor includ costurile direct aferente unitatilor produse, cum ar fi

costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei de productie,

fixa si variabila, generata de transformarea materialelor n produse finite. Regia fixa de productie

consta n acele costuri indirecte de productie care ramn relativ constante, indiferent de volumul

productiei, cum sunt: amortizarea, ntretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu

conducerea si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta n acele costuri indirecte

de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei,

cum sunt costurile indirecte cu materiile prime si materialele si cu forta de munca.

Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacitatii normale

de productie. Capacitatea normala de productie este productia estimata a fi obtinuta, n medie, de-a

lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, n conditii normale, avnd n vedere si pierderea

de capacitate rezultata din ntretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual de productie

poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala. Valoarea regiei fixe

alocate fiecarei unitati de produs se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a

neutilizarii unor active. Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala n perioada n care a

aparut. n exercitiile n care se nregistreaza o productie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea

regiei fixe alocate fiecarei unitati de produs este diminuata, astfel nct stocurile sa nu fie evaluate la

o valoare mai mare dect costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati de produs pe baza

folosirii reale a facilitatilor productive.

Un proces de productie poate aduce la obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de

exemplu, al produselor cuplate sau n cazul n care un produs este principal si altul este un produs

secundar. Atunci cnd costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs n

parte, acesta se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate

baza, de exemplu, pe valoarea de vnzare relativa pe fiecare produs, fie n stadiul de productie n

8

care produsele devin identificabile, fie n momentul finalizarii procesului de productie. Prin natura

lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. n aceste cazuri, ele sunt adesea

evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca

urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera n mod semnificativ fata de costul sau.

c) Alte costuri se includ n costul stocurilor numai n masura n care reprezinta costuri suportate

pentru a aduce stocurile n forma si n locul n care se gasesc n prezent. De exemplu, poate fi

adecvata includerea n costul stocurilor a regiilor sau costul proiectarii produselor destinate anumitor

clienti.

Mai jos sunt enumerate exemple de costuri care nu trebuie incluse n costul stocurilor, ci sunt

recunoscute drept cheltuieli ale perioadei n care au survenit:

a) Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie nregistrate peste limitele

normale admise;

b) Cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor n care astfel de costuri sunt necesare n

procesul de productie, anterior trecerii ntr-o noua faza de fabricatie;

c) Regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor n forma si n locul n

care se gasesc n prezent; si

d) Costuri de desfacere.

n anumite circumstante, costul ndatorarii poate fi inclus n costul stocurilor. Aceste circumstante

sunt identificate prin tratamentul contabil alternativ permis IAS 23 Costul ndatorarii.

Costul stocurilor unui prestator de servicii.

Costul stocurilor unui prestator de servicii consta, n primul rnd, din manopera si din alte costuri

legate de personalul direct angajat n furnizarea serviciilor, inclusiv personalul nsarcinat cu

supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Costurile cu personalul angajat n activitatea de

desfacere si administratie nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli n perioada n care au loc.

Tehnici de masurare a costurilor

Diverse tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda pretului cu

amanuntul, pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor metode

aproximeaza costul. Costul standard ia n considerare nivelurile normale ale materialelor si

consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite

periodic si ajustate, daca este necesar, n functie de conditiile actuale.

Metoda pretului cu amanuntul este adesea folosita n comertul cu amanuntul pentru a masura costul

stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este

9

practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului. Costul bunurilor vndute este calculat

prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vnzare al stocurilor. Procentajul marjei brute

utilizat ia n considerare stocurile al caror pret a fost redus sub pretul de vnzare initial. Adesea este

utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

Formule de determinare a costului

Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si

destinate unor comenzi distincte trebuie determinate prin identificarea specifica a costurilor

individuale.

Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile

ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei

comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse.

2.2 Proceduri de audit financiar al stocurilor

Auditul financiar are ca obiective principale :

- reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniului si a rezultatelor financiare in bilantul contabil si

in contul de profit si pierdere ;

- exprimarea unei opinii, de a sti daca situatiile financiare prezinta o imagine fidela a afacerilor

agentului economic la data bilantului si a rezultatelor pentru exercitiul financiar incheiat, cu

respectarea legilor in vigoare si a practicilor din tara in care agentul economic isi are sediul ;

- mentinerea calitatii si coerentei sistemului contabil, astfel incat sa asigure certitudinea reflectarii in

bilant si in contul de profit si pierdere, in mod corect, sincer si complet a patrimoniului, a situatiei

financiare si a rezultatelor exercitiului ;

- imbunatatirea utilizarii informatiei contabile ;

- aprecierea performantelor si a eficientei sistemelor de informare si organizare. Pe baza

procedurilor si testelor pe care le considera necesare, auditorul determina si analizeaza riscurile care

pot contribui la exprimarea unei opinii necorespunzatoare in raportul de audit.

Se identific diferitele categorii de stocuri n funcie de activitatea inteprinderii: mrfuri, materii

prime, n curs de fabricaie, produse finite.

10

Se precizeaz dac inventarul fizic privete toate categoriie de stocuri, n integralitatea lor sau prin

sondaj. n practic societatea nu poate proceda la inventarierea prin sondaj dac n cursu anului nu a

inut evidena prin metoda inventarului permanent.

Se precizeaz data cnd s-a efectuat inventarul fizic i se confrunt cu datele nregistrate n conturi

la sfritul anului aducnd ajustrile necesare n funcie de operaiile dintre data inventariului i data

nchiderii.

Se verific dac intreprinderea a redactat i a adus la zi o procedur scris de inventor anual; se

identific punctele slabe care ar putea fi ameliorate.

Obiectivul auditarii stocurilor il reprezinta analizarea si evaluarea, utilizand tehnici si procedee

specifice, in scopul obtinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza carora se atesta si se certifica

documentele si evidentele, sistemul contabil in ansamblu in inregistrarea si urmarirea stocurilor de

bunuri ale unei entitati.. Din punct de vedere al auditului, sistemul de control intern reduce lucrarile

de rutina, verificarile mecanice asupra totalizarilor contabile si implica rationamentul si judecata,

accentuarea examenului de ansamblu, analiza, evaluarea si sondajul statistic.

Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism

profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in mod

semnificativ.

Auditarea stocurilor implic masurarea performanei prin prisma celor 3E :

- economicitate

- eficienta

- eficacitate

Economicitatea - presupune ca un obiectiv dat sa fie atins prin minimizarea costurilor intrarilor, dar

cu conditia respectarii calitatii.

Eficienta reprezinta raportul dintre costuri (intrari) si rezultate (iesiri)

Eficacitatea presupune maximizarea rezultatelor (iesirilor) comparativ cu intentiile si cu

obiectivele propuse

n auditarea stocurilor trebuiesc respectate toate principiile care stau la baza auditului finaciar:

- exhaustivitatea(integralitatea) - toate operatiunile care privesc stocurile sunt nregistrate n

contabilitate pe baza documentelor justificative

- realitatea - toate elementele din evidentele contabile sa corespunda cu cele identificate fizic

- corecta inregistrare in contabilitate si corecta prezentare in conturile anuale a operatiunilor,adica

ele trebuie sa fie: contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se respectarea independentei

11

exercitiului financiar, sa fie corect evaluate, urmarindu-se respectarea regulilor si principiilor

contabile si a metodelor de evaluaare a stocurilor, sa fie corect totalizate, astfel incat sa li se asigure

o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare.

Auditul financiar al stocurilor are drep obiective:

1. Evaluarea la intrare a stocurilor de materii prime i materiale la cost de productie si achizitie.

2. Identificarea stocurilor la nivelul patrimoniului entitii. Asigurarea faptului c stocurile

exist i sunt deinute de societate.

3. Evaluarea corect la ieire a stocurilor , conform metodelorcunoscute. Asigurarea faptului c

ieirile de stocuri au fost corect contabilizate .

4. Urmrirea consecvenei n aplicarea metodei contabile de evaluare la ieire a stocurilor. Se

urmrete exactitatea n aplicarea metodei contabile privind stocurile prin aplicarea principiului

independenei exerciiului.

5. Se verific exhaustivitatea informaiei privind stocurile de materii prime,material, produse

finite.

6. Corelarea dintre balana i bilantul contabil.

7. Identificarea stocurilor depreciate i greu vandabile i verificarea constituirii de provizioane

necesare.

8. Se verifica daca stocurile cu o micare lent sau fr micare au fost corect evaluate, la

valoarea net realizabil.

9. Verificarea corectitudinii inventarierii.

10. Aplicarea reducerilor comerciale si financiare.

12

Fluxul informaional privind stocurile

Stocurile iau numeroase forme, n funcie de natura activitii nteprinderi. Atsfel o ntreprindere

productoare va avea numeroase stocuri de materii prime, materiale, productie n curs precum i

stocuri pe poduse finite.

Circuitul stocurilor ncepe odat cu achiziia de materii prime, materiale necesare pentru

producie, astfel este necesar existena unui control adecvat al achiziiilor de aceea folosirea cererilor

de aprovizionare sunt necesare pentru ca departamentul de aprovizionare s plaseze comenzile

pentru articolele de stoc necesare, sau emiterea acestor cereri de aprovizionare automat de computer

la un nivel prestabilit.

Primirea stocurilor comandate se face pe baza facturi de la furnizor sau avizului, cantitatea i

calitatea bunurilor fiind verificate de ctre biroul de aprovizionare apoi ntocmnindu-se nota de

intrare i recepie i constatare de diferene. Din momentul primiri stocurilor acestea sunt

depozitate pn n momentul cnd aceste vor fi utilizate n procesul de producie. La predarea

13

stocurilor ctre secia de producie se ntocmneste bonul de predare, iar la nivelul seciei de

producie se ntocmneste bonul de consum.

Metode practice de testare a corelaiilor n cadrul unui audit al stocurilor si produciei n curs

Vom insista asupra obiectivelor de audit legate de modul de afectare al Contului de Profit i

Pierdere prin intermediul conturilor de produse finite, diferene de pre privind produsele finite i

producie n curs de execuie

A) Teste de audit pentru a determina dac societatea a denaturat rezultatul exerciiului

prin intermediul conturilor 711/712 ce in de "costul stocurilor de produse si servici

A1) Se investigheaz care sunt cheltuielile considerate ncorporabile:

Aceast informaie este important deoarece:

a) n cazul n care se includ n costul produselor cheltuieli pe care Ordinul 1802/2014 i IAS 2 le

consider ca nencorporabile, efectul final este de majorare artificial a rezultatului activitii;

b) n cazul n care nu se include n costul produselor o serie de cheltuieli care ar fi de fapt i de drept

nencorporabile, efectul final este de diminuare artificial a rezultatului activitii;

Cnd se constat astfel de situaii, auditorul trebuie s determine dac rezultatul a fost influenat n

mod semnificativ:

se obine de la societate balana de verificare cu rulajele lunare ale conturilor de cheltuieli n

formatelectronic; prelundu-se ntr-un program de calcul tabelar , unde, pentru fiecare lun n parte,

se aplic rulajelor conturilor de cheltuieli procentul de ncorporare n costul produselor finite; acest

procent se preia din metodologia de calcul a costului efectiv pe care fiecare societate trebuie s o

aib, i poate varia de la 100% pentru cheltuielile directe, pn la 0% pentru cheltuielile

nencorporabile; fcnd pe coloan totalul cheltuielilor astfel calculat, se obine costul efectiv al

produciei pentru fiecare lun n parte, calculate dup metodologia societii auditate; n paralel, prin

aceeai metod se determin costul efectiv lunar folosindu-se procentele de ncorporare considerate

corecte, si se face diferena fa de costul lunar determinat de societate; totalul diferenelor lunare

reprezint valoarea cu care a fost influenat artificial rezultatul exerciiului, care trebuie comparat cu

pragul de semnificaie n vederea formrii unei concluzii cu privire la acest aspect;

A2) Se verific dac lun de lun se respect corelaia:

14

se obine de la societate fia contului 711 pentru fiecare lun n format electronic; cu ajutorul unui

program de calcul tabelar se selecteaz nregistrrile reprezentnd recepii de produse finite,

nregistrrile reprezentnd diferenele de pre de la finele fiecrei luni, precum i recepia produciei

n curs i se totalizeaz aceste rulaje pe fiecare lun n parte; totalul cheltuielilor lunare ncorporabile

se obine din balana de verificare cu rulaje lunare, eliminndu-se cheltuielile nencorporabile; avnd

toate aceste informaii, se poate compara totalul rulajelor din contul 711 aferente produciei obinute

n fiecare lun cu totalul cheltuielilor ncorporabile; n cazul n care sunt diferene, totalul lor

reprezint afectarea artificial a rezultatului exerciiului, care de asemenea trebuie comparat cu

pragul de semnificaie pentru a se putea lua o decizie n aceast privin;

A3) Testarea soldului final al conturilor 711/712 ce in de " costul stocurilor de produse

si servici, pe baza soldurilor iniiale i finale ale conturilor de stocuri cu care intr n

coresponden: (Total solduri finale) (Total solduri iniiale) = Soldul final al contului 711 (din

Contul de Profit i Pierdere)

n cazul n care rezultatul este mai mare dect 0, soldul contului 711 este creditor; dac rezultatul

este mai mic dect 0, soldul contului 711 este debitor. n cazul n care nu se respect aceast

corelaie, nseamn c, n cursul anului, contul 711 a intrat n coresponden i cu alte conturi, n

afar de cele enumerate mai sus i care reprezint funciunea normal a acestuia.

Aceast corelaie poate fi afectat de nregistrri contabile de genul:

- se obin produse finite, care sunt folosite ca materie prim n alte procese de producie (un fel de

semifabricate), iar recepia lor este nregistrat n felul urmtor: 301 = 711

- n momentul consumului, se consider un consum de materie prim i este nregistrat ca atare:

601 = 301

Dei aceste nregistrri sunt greite din punct de vedere al contrii, nu denatureaz rezultatul

exploatrii.

A4) Se verific dac produsele finite vndute sunt scoase din gestiune la aceeai valoare

la care au fost recepionate (cost prestabilit, pre de vnzare) - n cazul n care produsele finite

sunt scoase din gestiune la o valoare mai mic dect cea la care au fost recepionate, societatea i

15

majoreaz artificial rezultatul. Dac scoaterea din gestiune a produselor finite vndute se face la o

valoare mai mare dect cea de intrare, se obine o diminuare artificial a rezultatului.

B) Teste de audit pentru verificarea calculelor diferenelor de pre aferente produselor finite

Diferenele de pre se stabilesc ca diferen ntre costul efectiv al produciei recepionate n

cursul lunii i valoarea produciei recepionate la cost prestabilit. Astfel, testarea calcului

diferenelor de pre se face n felul urmtor:

pornind de la balana cheltuielilor cu rulaje lunare se obine costul efectiv de producie

aferent fiecrei luni (din totalul cheltuielilor nregistrare n contabilitatea financiar se elimin

cheltuielile nencorporabile); din fia contului 711, se selecteaz nregistrrile aferente obinerii

produselor finite la cost prestabilit i nregistrarea produciei n curs la finele lunii i se face un total

pe fiecare lun; diferenele de pre care trebuiau nregistrate n fiecare lun sunt egale cu diferena

dintre veniturile aferente produciei obinute la pre standard i producia n curs, pe de o parte, i

totalul cheltuielilor ncorporabile, pe de alt parte;

diferenele de pre astfel calculate se compar cu diferenele de pre nregistrate de societate,

stabilindu-se eventualele abateri;

C) Teste de audit pentru verificarea calculului coeficientului de repartizare a

diferenelor de pre aferente produselor finite vndute

Acest test de audit se poate aplica doar acelor societi care folosesc pentru determinarea

coeficientului de repartizare K urmtoarea formul:

se obin de la societate balanele lunare din exerciiul financiar auditat; se obin valorile

coeficientului de repartizare a diferenelor de pre, aa cum au fost ele determinate de societate, iar

pentru fiecare final de lun se verific respectarea corelaiei: (Soldul final 345) x (K aferent lunii

respective) = Soldul final 348 Dac aceast corelaie nu se respect, nseamn c nu a fost calculat

correct coeficientul de repartizare, aadar rezultatul exerciiului a fost denaturat.

16

CONCLUZII

Activitatea de audit al stocurilor este complx, deorece mplic o serie vast de cunotine.

Stocurile ocup un loc foarte important n cadrul bilanului unei entiti de producie, i de

aceea modul cum sunt nregistrate, evaluate, pastrate joac un rol important n activitatea de

menagement a societaii deoarece acestea sunt elementele definitorii care dau substan bunurilor

entitai.

Produsele sunt cele care asigur resursele bneti necesare desfsurri, dezvoltarii i

continuitii activitaii ca urmare managementul stocurilor i al calitaii acestora trebuie realizat n

condii optime i de eficien deorece acesta este esenial pentru entitate.

Totodat i managementul costurilor joac un rol important deoarece aceste au un impact

major aupra rezultatului exerciiului i asupra fluxului de resurse bnesti.

n ncheiere Jacques Renard: Auditul este ca mirosul de gaz: este rareori agreabil,dar poate,

de regula, sa evite explozia

17

BIBLIOGRAFIE

Arens Loebbecke Audit, o abordare integrate, editura ARC

Afanase Constantin Audit financiar contabil, editura EUROPLUS

2010

Ioan Mihilescu si colectivul Audit financiar, editura Independenta economica,2008

Sorin Briciu Audit Financiar suport de curs 2010, Alba Iulia Sorin Domnisoru Audit finaciar integrat - suport de curs 2010,

Craiova

www.cafr.ro

www.biblioteca digitala. Ase.ro

18

CUPRINS

1. ASPECTE GENERALE ..................................................................................................................... 2

1.1 Aspecte generale privind activitatea de producie .......................................................................... 2

1.2 Aspecte generale privind auditul de produs .................................................................................... 4

2. Auditul financiar contabil privind stocurile n cadrul entitilor de producie.................................................... 6

2.1 Aspcte teoretice privind contabilitatea stocurilor ......................................................................................... 6

2.2 Proceduri de audit financiar al stocurilor .................................................................................. 9

Metode practice de testare a corelaiilor n cadrul unui audit al stocurilor si produciei n curs....... 13

CONCLUZII ............................................................................................................................................. 16

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................... 17

CUPRINS .................................................................................................................................................. 18