Ne indreptam oare noi oamenii catre o autodistrugere controlata? Este de fapt evolutia omenirii o involutie care ne aduce aproape de sfarsitul lumii?Planeta moare incetul cu incetul sufocata de poluare, defrisari, distrugere, razboaie, presiune antropica Specii superbe de animale se sting sub ochii nostri. Natura le-a creat in milioane de ani de evolutie, oamenii le distrug in cativa ani. Se ridica o singura intrebare. Dupa disparitia animalelor, urmam noi, oamenii ?Oamenii si liderii statelor lumii nu au respectat angajamentele pe care si le-au asumat in 2002 in ceea ce priveste stoparea reducerii biodiversitatii pe Terra pana in 2010, iar aceasta mare paguba aduse planetei si, implicit locuitorilor ei, s-a accelerat in loc sa scada.Afirmatiile au fost facute de experti ai ONU intr-un material publicat de revista Science.Am progresat atat de putin incat se poate spune ca nu am progresat deloc, in demersul de a reduce presiunile asupra speciilor, habitaturilor si ecosistemelor. Biodiversitatea continua sa se piarda intr-un ritm mai rapid ca niciodata, afirma intr-un comunicat Stuart Butchart, autorul studiului, de la Centrul Mondial de Supraveghere pentru Conservarea Naturii, pentru Science.In cadrul cercetarii au fost analizati 30 de indicatori - de la schimbarile suferite de populatiile unor specii, pana la riscul de extinctie - iar in urma acestor analize rezulta ca rata declinului biodiversitatii nu a fost stopat. Mai grav este ca rezultatele studiului arata ca omenirea nu va reusi sa realizeze acest lucru nici in 2015.nclzirea global, poluarea excesiv, epuizarea resurselor planetei - toi aceti factori atrn prea greu peste btrna noastr cas. ns principalul factor declanator este omulStudii recente arata ca, pastrand aceasta rata de expansiune, vom depasi 20 si poate chiar 30 de miliarde in urmatorii 40 de ani si ca vom ramane, inevitabil, fara resurse de baza precum apa, hrana si combustibil.

Intre timp, distrugem planeta intr-un mod pasional si dupa ce vom reusi sa ducem la pierzanie toate formele de viata, le-am putea urma la randul nostru, in ignoranta ce ne caracterizeaza special.

Totusi, aceste cuvinte inspaimantatoare nu reprezinta finalul povestii, ci exista speranta. Cu ajutorul tehnologiilor moderne si al "instinctului de supravietuire", s-ar putea sa ne aratam capabili a salva planeta si, deodata cu ea, omenirea.

Pamantul s-a aflat de 5 ori la un pas de autodistrugere

Pe tot parcursul Razboiului Rece, omenirea a trait cu teama ca SUA si URSS vor putea declansa un razboi nuclear. Si acum exista aceasta teama, insa motivul este putin diferit. Daca atunci ne temeam de inceperea unui razboi, acum ar trebui sa ne facem griji in privinta propriilor arme nucleare.

Omenirea s-a confruntat in mai multe randuri cu accidente nucleare, fiind de mai multe ori la un pas de autodistrugere. Dezvoltarea agresiva a aresenalului nuclear la nivel planetar poate duce la pierderea controlului asupra acestuia.

Broken Arrow, Faded Giant sau NucFlash sunt cateva nume de cod folosite in domeniul militar pentru incidentele nucleare de pana acum. Au fost zeci de evenimente de acest gen pana acum, insa cinci dintre ele vor ramane in istorie ca fiind cele mai grave, potrivitio9.com.

Baza aeriana Travis, 1950 - Broken Arrow

In timpul Razboiului din Coreea, armata americana s-a gandit serios sa foloseasca arme atomice. In august 1950, zece bombardiere de tip B-29 Superfortress au plecat de la baza Air Force din California spre Guam. Fiecare avea la bord o bomba atomica Mark IV, de doua ori mai puternica decat bomba atomica care a fost folosita in Japonia la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial.

La un moment dat, unul dintre avioane s-a confruntat cu probleme la un motor si la trenul de aterizare, fapt pentru care generalul Robert Travis a ordonat intoarcere la baza.

Nu s-a mai intamplat acest lucru, deoarece avionul s-a prabusit, curmand viata intregului echipaj si a catorva persoane aflate la sol. Din fericire, bomba nu fusese activata, ceea ce a dus doar la detonarea explozibilului conventional. Altfel, numarul victimelor s-ar fi ridicat la cateva milioane.

Reactorul Fermi I, 1966 - Faded Giant

Un alt eveniment nefericit s-a petrecut la 5 octombrie 1966, pe malul lacului Erie, cand reactorul nuclear Enrico Fermi s-a confruntat cu o disfunctionalitate la sistemul de racire cu sodiu, fapt ce a cauzat topirea partiala a miezului.

Accidentul a fost atribuit unei piese de zirconiu care obtura un ghid de curgere in sistemul de racire cu sodiu. Desi doua din cele 105 bare combustibile s-au topit pe durata incidentului, contaminarea cu substante radioactive nu a avut loc in afara vasului reactorului.

Ce s-a intamplat la Fermi I a fost rezultatul lipsei standardelor de siguranta, a experientei in constructia reactoarelor nucleare si a unor greseli tehnice.

Constructorii au facut modificari la sistemul de racire fara a se documenta, astfel ca inginerii ce lucrau in reactor nu au stiut de existenta placilor de dispersie in rezervorul cu sodiu lichid.Daca in vremea Razboiului Rece speram ca orgoliile liderilor politici sa nu fie mai mari decat responsabilitatea care i-a cocotat tocmai in varf, astfel incat sa se ajunga la declansarea unui razboi, astazi ne rugam sa nu fim victimele unor arme nucleare scapate de sub control.

Totodata, ne place sa credem ca la baza testarii acestor arme nu ar putea exista nici macar cea mai mica urma de neatentie, suficienta pentru a declansa un dezastru nuclear.

Dupa cum spunea, accidentele nucleare pot inlocui fara probleme efectele unui conflict armat intre marile puteri. Nu de putine ori, acestea au adus lumea la un pas de autodistrugere.

Dorinta arzatoare pentru construirea armelor nucleare in masa ne poate distrage atentia de la un aspect vital: pierderea controlului asupra arsenalului nuclear planetar.

Tybee Island, 1958 - Broken Arrow

La 5 februarie 1958, un bombardier american de tip B-47 s-a ciocnit cu un avion de vanatoare F-86, in timp ce transporta o bomba Mark 15, in timpul unui exercitiu militar.

In urma incidentului, pilotul avionului B-47 a lua decizia de a arunca bomba in Oceanul Atlantic, langa Savannah.

O suprafata de trei mile patrate a fost cercetata timp de noua saptamani in vederea gasirii bombei, insa operatiunile s-au dovedit a fi zadarnic

Bomba a mai fost cautata si in anul 2001, insa tot fara succes. In 2004 s-a anuntat ca s-ar fi gasit pe fundul oceanului un obiect despre care se crede ca ar fi respectiva bomba.

Esential de stiut este faptul ca, daca bomba ar fi fost armata si ar fi explodat, intregul oras Savannah ar fi disparut de pe fata Pamantului.

Idaho Falls, 1961 - Faded Giant

Considerat cel mai macabru dezastru nuclear din SUA, incidentul Idaho Falls este foarte putin cunoscut.

Reactorul SL-1 de la National Reactor Testing Station a fost un unul experimental, aflat sub ingrijirea armatei americane. In noaptea de 3 ianuarie 1961, alarmele de caldura au pornit imediat ce reactorul a atins pragul critic in timpul procedurilor de mentenanta, fapt ce a cauzat vaporizarea apei din jurul miezului. Bara de control si partea de sus a vasului au fost aruncate in aer.

Personalul de urgenta si-a facut aparitia la fata locului, insa nu a reusit sa ajunga in camera de control decat dupa 90 de minute, nivelul radiatiilor fiind foarte ridicat. Cand au intrat, cei doi operatori erau deja morti.

Chiar si dupa ce au fost scose din cladirea reactorului, cadavrele erau puternic contaminate radioactiv, fiind necesara ingroparea acestora in morminte de plumb si beton.

Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala (NORAD), 1979 NucFlash

Desi toate echipamentele de la Cheyenne Mountain au fost supuse unor inspectii riguroase, au existat cel putin doua ocazii in care o defectiune in cadrul componentei de comunicatii computerizate aproape ca a declansat al Treilea Razboi Mondial.

La 9 noiembrie 1979, o defectiune la nivelul componentei de comunicatii computerizate a cauzat aparitia unor mesaje de avertizare la posturile de comanda ale Fortelor Aeriene SUA din toata lumea.

Acestea semnalau faptul ca un atac cu arme nucleare era in desfasurare. Un incident similar a avut loc si la data de 2 iunie 1980, cand un tehnician din cadrul NORAD a incarcat o banda de test, insa a omis sa comute sistemul in starea de "test", fapt ce a condus la transmiterea unui flux constant de avertizari false la posturile de comanda din toata lumea.

In acea situatie, comandantii echipelor de zbor asteptau comanda de atac. Pentru sase minute tensionate, nimeni nu a stiut sigur daca a inceput sau nu cel de-al Treilea Razboi Mondial.

Ciudat este faptul ca nimeni nu a folosit "telefonul rosu" pentru o confirmare din partea rusilor. Totul s-a terminat abia cand satelitii Advanced Early Warning au indicat ca nu exista pericolul unui atac nuclear.

Eroarea s-a produs de la o caseta de antrenament, care a emis semnale pozitive false. In limbaj militar, un NucFlash este o detonare nucleara ce ar putea duce la izbucnirea unui razboi nuclear.