Upload
georgealink
View
285
Download
10
Embed Size (px)
Citation preview
Capitolul I
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a circulaţiei cerebrale
1.2 Arterele.
Irigatia arteriala a creierului este strans legata de cele cinci vezicule ale
tubului neural primitive: telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal,
mielencefal. Fiecare vezicula are aport arterial specific si constant; dupa aceea
o artera a irigat o anumita vezicula cerebrala, ea participa, de obicei, si la
irigarea veziculei vecine, situate imediat cranial. Astfel vascularizatia arterial a
veziculelor cerebrale se intrica in sens caudo-cranial, ca olanele unui acoperis.
Relatia dintre marile artere ale creierului si segmentele tubului neural.
În mod cu totul general, irigatia arteriala a creierului se realizeaza printr-
un trunchi principal asezat bazal; acesta da nastere unor ramuri perforante
mediale si laterale, destinete structurilor bazale, apoi se continua la suprafata
creierului ca artera terminala, destinata structurilor dorsal. Arterele perforante
proximale, mai subtiri, iriga grupele celulare mediale si bazale, filogenetic mai
vechi;cele laterale, de un calibru mai mare, iriga grupele celulare dorsale si
laterale, filogenetic mai noi. Arterele superficial destinate cortexului sunt de fapt
cele mai distale artere perforante destinate celor mai noi grupe celulare.
7
Începand cu segmental cel mai rostal al tubului neural, prima artera
intalnita este artera cerebrala anterioara, ramura terminala a arterei carotide
interne. Din primul segment al arterei cerebrale anterioare pornesc ramuri
perforante care iriga partea mediala si bazala a telencefalului. O artera destul de
mare se poate indrepta lateral spre spatiul perforat, in care patrunde in
vecinatatea ramurilor perforante mediale ale arterei cerebrale medii. Aceste
ramuri fine se anastomozeaza adesea inainte de a patrunde in creier. De pe
versantul lateral al arterei cerebrale anterioare, la originea arterei comunicante
anterioare sau imediat proximal de aceasta origine, exista o artera perforanta
mare, artera Heubner; printr-un traiect retrograde, aceasta se indreapta catre
portiunea rostro-mediala a substantei perforante anterioare pe unde patrunde in
creier pentru a participa la irigarea capului nucleului caudat si a regiunii
adiacente a putamenului. Arterele cerebrale anterioare se apropie una de cealalta
in fisura interemisferica si comunica, pe linia mediana, fie printr-un trunchi
transversal, fie prin inosculatie; dupa aceasta, se curbeaza in jurul genunchiului
corpului calos si se continua pe suprafata corpuluicalos irigand partile mediale
ale lobilor frontali.
Ramurile corticale ale arterei cerebrale anterioare
1.artera frontal inferioara; 2.artera frontal interna anterioara; 3.artera frontal interna medie; 4.artera frontal
interna posterioara caloso-marginala; 5.arterele parietale interne; A.paracentrala; B. precuniana; C. parieto-
occipitala; 6.artera paricaloasa posterioara.
Caudal, artera cerebrala anterioara se intinde pana la spleniusul corpului
calos. Ramurile sale trec peste marginea medial a lobului frontal si se
8
anastomozeaza cu ramurile arterei cerebrale medii la aproximativ 2 cm distanta
de linia mediana; in regiunea lobului patrat seanastomozeaza si cu ramuri ale
arterei cerebrale posterioare.
Ramurile individuale ale arterei cerebrale anterioare variaza de la un
creier la altul, dar teritoriul global de irigatie a trunchiului principal este
constant.
Anastomozele arterelor corticale- 1.artera frontal interna anterioara; 2.artera frontala interna medie; 3.artera
frontala interna posterioara; 4.arterele parietale interne; 5.artera pericaloasa posterioara, 6.artera orbito-frontala;
7.artera precentrala; 8.artera centrala; 9.artera ascendenta; 10.artera parietala posterioara.
Artera cerebral medie iriga treimea mijlocie a telencefalului si este
considerata ca a doua ramura terminal a arterei carotide interne; ea trece
transversal peste trigonul olfactiv si dorsal de polul temporal, dand nastere
ramurilor sale periferice superficial. Cateva mici ramuri perforante iau nastere
din trunchiul principal, aproape de originea acestuia din artera carotida interna;
aceste perforante, în număr de 6- 20, patrund in creier lateral si caudal de cele
ale arterei cerebrale anterioare. Exista anastomoze intre perforantele cerebralei
medii si cele ale cerebralei anterioare, ca si intre cele ale cerebralei medii, dar
toate aceste anastomoze se realizeaza inainte ca arterele sa patrunda in substanta
cerebral. O artera perforanta mare paraseste, in unghi ascutit, fie trunchiul
principal al arterei cerebrale medii distal de perforantele descries, fie ramurile
primare de diviziune ale trunchiului principal. Acest vas este in mod frecvent
9
denumit artera striata lateral si iriga masele celulare ale ⅓ laterale a globului
palid, corpul nucleului caudat si claustrumul, de asemenea si capul mucleului
caudat si putamenul, caudal de teritoriul irigat de perforantele arterei cerebrale
anterioare. In cursul trecerii acestei artere prin capsula interna se observa ramuri
foarte putin numeroase; leziunile capsule apar ca o consecinta a leziunii grupelor
celulare, intre care este situate. Partea bazala a lobului frontal si varful lobului
temporal sunt irrigate de vasele superficial care deriva din artera cerebral medie.
Trunchiul arterei cerebrale medii se imparte in doua sau trei subdiviziuni
principale si, trecand de regiunea fasciculului uncinat, intra in fisura sylviana;
aceste ramuri iriga suprafata lateral a lobului frontal, regiunea pre- si
postcentrale, regiunile parietala postero- laterala si occipital lateral, precum si
girul temporal superior. La suprafata creierului exista anastomoze cu arterele
cerebral anterioara si posterioara.
Artera coroidiana anterioara ia nastere din artera carotida fie ca un
trunchi unic, al carui diametru variaza intre 0,1 si 1 mm, fie sub forma unui grup
de vase mici. Imediat dupa originea ei, da nastere catorva ramuri pentru nucleul
amigdalian si hipocamp; ramuri mici, originare putin mai distal, iriga coada
nucleului caudat si comlexul hipocampic. In locul in care trunchiul principal
incruciseaza ventral tractul optic, el da nastere unor ramuri perforante subtiri
care patrund in creier si iriga partea medial a globului palid; mai distal, gasim
ramuri care patrund in partea bazala a diencefalului, fiind destinate talamusului
ventro- lateral;in fine, unele ramuri sunt destinate corpului geniculat lateral.
Artera coroidiana anterioara patrunde apoi in fisura coroidiana (fanta Bichat) si
se termina in plexurile coroide ale cornului temporal al ventriculului lateral.
Aretera cerebral posterioara este portiunea proximala a arterei cerebrale
posterioare, iar cele doua ramuri de diviziune terminal a arterei bazilare, ca
portiuni ale arterelor mezencefalice.
Primele ramuri ale arterei cerebrale posterioare proximale (comunicanta
posterioara) iriga nuclei hipotalamici, cateva perforante subtiri patrund in
grupele celulare subtalamice, iar ceva mai distal o ramura mai voluminoasa iriga
10
treimea anterioara a talamusului. Din portiunea distal a arterei cerebrale
posterioare, in locul unde incepe traiectul ei pe fata interna a emisferei cerebrale,
iau nastereramuri perforante care patrund, unele, in fisura hipocampica (intre a
IV-a si a V-a circunvolutie temporala) si ajung la nucleul dorsal al talamusului;
altele patrund prin fisura coroidiana si se ramifica in plexurile coroide; alte
ramuri trec peste nucleul posterior al talamusului, intra in fisura cerebral
transversa si patrund in planseul ventriculului al III-lea. Pentru a se ramifica in
plexurile coroide de la acest nivel. Artera cerebral posterioara distal iriga lobul
occipital si majoritatea lobului temporal, cu exceptia polului si a circunvolutiei
T1.
Ramurile corticale ale arterei cerebrale posterioare
1.artera occipital; 2.artera temporo-occipitala; 3.artera temporala medie; 4.artera temporala anterioara.
Artera se anastomozeaza cu arterele cerebrala anterioara si medie pe
suprafata emisferei cerebrale si cu ramurile arterei coroidiene anterioare. Exista
si o circulatie colaterala la nivelul hipotalamusului intre ramurile arterei
cerebrale posterioare proximale si mici ramuri originare direct din artera
carotida interna.
Creierul intermediar şi posterior este irigat de artere ce tin de sistemul
vertebro-bazilar. Artera bazilara se divide terminal in cele 2 artere
mezencefalice. Unele ramuri perforante ale acestor artere patrund in portiunea
adiacenta a diencefalului;altele, mediale si laterale, iriga grupele celulare ale
tegumentului creierului mijlociu. Aceste ramuri perforante formeaza pediculul
retromamilar cu un plan anterior, talamoperfornt, si unul posterior sau
11
peduncular. Segmental distal al arterei mezencefalice se termina in regiunea
tegumentului mezencefalic; majoritatea ramurilor terminale patrund in coliculul
superior sic el inferior, dar cateva se continua rostal spre diencefalul alaturat,
formand pediculul talamogeniculat. Atat la nivelul mezencefalului, cat si al
diencefalului arterele se arborizeaza si se intrepatrund in interiorul substantei
cerebrale, fara sa se anastomozeze intre ele.
Arterele creierului posterior provin din ramuri ale sistemului vertebra-
basilar. Baza puntii este irigata de ramurile a 6-8 artere care iau nastere din
artera bazilara; 4-6 din aceste artere sunt destinate, ca artere perforante,
exclusive puntii, in timp ce doua artere mai mari si amume artera cerebeloasa
superioara si artera cerebeloasa antero- inferioara se continua la nivelul
cerebelului.
Artera mare cea mai rostala a metencefalului, artera cerebeloasa
superioara, ia nastere cativa mm sub sau chiar la nivelul terminarii arterei
bazilare. Uneori, chiar in acest loc, o artera perforanta destul de voluminoasa ia
nastere din artera bazilara; alteori, aceasta perforanta este o ramura a arterei
cerebeloase superioare. Mai lateral, artera cerebeloasa superioara poate da
nastere unor perforante subtiri, destinate portiunii laterale a tegumentului pontin,
si unei ramuri voluminoase, destinate fetei dorso-laterale a cerebelului.
Trunchiul principal se divide pe dorsul cerebelului intr-un nr. de ramuri
terminale. Cateva ramuri mici sunt destinate coliculului posterior, iar altele, mai
numeroase, se indreapta caudal si patrund in nuclei cerebelosi. Ramura
terminala principala a arterei cerebeloase superioare se ramifica pe suprafata
dorso- rostala a emisferelor cerebeloase a vermisului.
A doua artera mare, artera cerebeloasa antero-inferioara, îşi are
originea, impreuna cu perechea ei, in treimea caudal a arterei bazilare. Aceasta
artera are o origine si un teritoriu variabile; poate aparea ca o aretera unitara sau
poate fi construitadin mai multe ramuri mici.
12
După ce da nastere la mai multe perforante mici pentru punte, merge
parallel cu nervii cranieni VII si VIII spre meatul acustic intern si ajunge pe fata
bazilara a cerebelului, la a carei irigatie contribuie.
Artera auditiva interna isi poate avea originea in aproape oricare punct al
arterei cerebeloase antero- inferioare; mai rar apare ca un ram separate al arterei
bazilare. Uneori artera cerebeloasa antero- inferioara este destul de voluminoasa
pentru a prelua teritoriul arterei cerebeloase postero-inferioare; alteori, este
posibila si situatia exact inversa. Anastomoze voluminoase exista deseori intre
arterele cerebeloase antero- si postero-inferioare.
Portiunea cea mai caudal a creierului, aceste vase si intalnesc pe partea
ventral a maduvei cervical si formeaza artera spinal anterioara. Asemanator cu
irigatia altor regiuni ale creierului posterior, grupele celulare central ale bulbului
sunt irigate de perforantele central subtiri care deriva di ambele artere vertebrale
si din artera spinal anterioara.
De pe versantul lateral al arterei vertebrale ia nastere o artera mare,
artera cerebeloasa postero- inferioara. Ramurile ei perforante iriga portiunea
dorso- laterala a bulbului, dar uneori aceste perforante laterale pot aparea si
separate din artera vertebrala. Artera cerebeloasa postero- inferioara se imparte
la nivelul partii dorso- laterale a bulbului intr-o ramura laterala, care iriga cele
doua treimi caudale ale bazei si portiunea laterala a emisferei cerebeloase, si o
ramura medial, care iriga vermisul si portiunea medial a bazei emisferei
cerebeloase; unele ramuri ale acestei artere intra in plexurile coroide ale
ventriculului al IV-lea.
1.2. Venele.
Întocmai ca şi arterele creierului, venele au un raport determinat cu
structurile cerebrale; dar, spre deosebire de artere, venele formeaza nu unul, ci
doua sisteme functionale. În timp ce irigatia arteriala este asigurata de un singur
sistem de artere asezat ventral, sangele venos emerge dorsal pe doua cai distinct,
dar interconectate, una superficiala si alta profunda.
13
Numai sistemul profund primeste aferente venoase din intregul creier,
dupa un model asemanator cu cel arterial; tributare sistemului profund, se afla
intr-un raport mai strans cu tubul neural decat arterele. Un al doilea sistem
dreneaza sangele venos al cortexului cerebelos si cerebral catre sinusurile durei
mater supradiacente; aceste vene sunt mai superficial decat arterele si pot fi
considerate, de aceea, ca adevarate vene meningiene. Numeroase colaterale
leaga ambele sisteme venoase intre ele, precum si venele aceluiasi sistem.
Venele superficial ale cortexului cerebral alcatuiesc 3 grupuri principale.
Primul este grupul venelor cerebrale superioare si se gasestepe pportiunea dorso-
medial si dorso-laterala a emisferei cerebrale; aceste vene, patru la nr., se
apropie de sinusul longitudinal superior sub un unghi ascutit, in raport cu
directia curentului sanguine. Al doilea grup sau grupul mijlociu se gaseste pe
portiunea infero- lateral a emisferei (venele cerebrale mijlocii). Al treilea, sau
grupul bazal, este localizat pe suprafata inferiara a creierului si este cunoscut sub
numele de grupul venelor cerebrale inferioare.
Schema drenajului venos cranian
1.sinusul petros superior; 2.sinusul drept; 3.sinusul pietros inferior; 4.sinusul cavernos
Înainte de a parasi cortexul cerebral si a ajunge la sinusul venos
respective, venele fiecarui grup se unesc intr-unul sau mai multe trunchiuri.
Printre numeroasele vene anastomotice care leaga grupurile intre ele, proemina
14
marea vena Trolard, care leaga grupul superior de cel mijlociu, pe fata lateral a
emisferei cerebrale, si vena mare anastomotica a lui Labbé, care porneste din
fisura sylviana, incruciseaza lobul temporal si se varsa in sinusul lateral. Venele
de pe fata interemisferica au anastomoze cu venele profunde din regiunea venei
Galen. Venele de pe fata bazala a emisferelor cerebrale, impreuna cu cele de pe
fata lateral si impreuna cu vena Rosenthal sunt conectate la sistemul venos
profund. De la nivelul cerebelului, venele superficial sunt conectate direct la
sinusurile durale. Aceste canale venoase parasesc cerebelul, ca o singura vena
sau ca un grup de vene, in 6 locuri: de la portiunea rostro-dorsala a fiecarei
emisfere la sinusul pietros de fiecare parte; de la portiunea dorso-caudala a
fiecarei emisfere la sinusurile durale din teritoriul supradiacent; de la vermisul
rostral la vena cava Galen; de la vermisul dorso-caudal la fluens sinuum
(teascul Herofil). Venele superficial au numeroase anastomoze cu sistemul
venos profund al creierului posterior.
Sistemul venos profund este in legatura cu venele tuturor segmentelor
creierului. Fine canale venoase care provin de la cortexul fiecarei emisfere
cerebrale - venele transcerebrale- merg parallel cu fibrele substantei albe, pentru
a se intilni cu venele corpilor striate in peretele lateral al venticulilor laterali. Din
partea restrala a telencefalului aceste vene transcerebrale converg spre a forma
venele septale. Vena septala, terminala si a plexurilor coroide, toate trei asezate
sub ependim, converg de fiecare parte si patrund in portiunea rostrala a fisurii
cerebrale transverse, luand numele de vena cerebral interna. Perechea de vene
cerebrale interne se indreapta caudal printre faldurile piei mater, fiecare primind
un affluent din portiunea caudal a emisferei respective
Din partea ventral a corpului striat venele se varsa in vena colectoare
bazala a sistemului profund, numita vena Rosenthal. In drumul sau spre vena
Galen, vena Rosenthal primeste tributare de la baza telencefalului rostral si de la
nuclei diencefalici. Uneori, vena Rosenthal poate sa se uneasca cu venele rostro-
dorsale ale cerebelului sis a se verse in sinusul pietros; mai frecvent, insa, se
15
uneste cu vena cerebral interna sau se varsa direct in vena Galen. Aceasta, la
randul ei, dupa un traiect de 0,5-1 cm, se varsa in sinusul drept.
Venele portiunii bazale a creierului intermediar si posterior dreneaza
sangele din suprafata cerebral, avand o dispozitie asemanatoare cu aceea a
arterelor perforante. Venele de pe fata bazala a creierului intermediary si
posterior se gasesc la suprafata, dedesubtul arterelor respective. La suprafata
trunchiului cerebral ele trec dintr-o parte in alta a liniei mediane, pe sub artera
bazilara, si sunt legate dorsal cu venele cerebeloase superficial, rostral cu venele
creierului anterior si caudal cu venele maduvei spinarii.
Poligonul Willis sau cercul Willis este un sistem anastomotic situate la
baza creierului, intre cele doua artere carotid interene si sistemul vertebra-
bazilar; el a fost descries in urma cu aproape 350 de ani de catre anatomistul
englez al carui nume il poarta (Thomas Willis- 1664). Poligonul lui Willis se
afla intre baza creierului si endobaza craniana, in spatial subarahnoidian. El a
fost descries ca un polygon cu 7 laturi, in care vasele- pereche sunt simetrice ca
pozitie si egale ca dimensiuni.
Tipul adult de polygon este, pe de o parte, rezultatul simplificarii mai
mult sau mai putin complete a unei retele vasculare, pe de alta parte, rezultatul
fuziunii a trei sisteme circulatorii independente. Din aceasta cauza este usor de
inteles ca poligonulpoate fi sediul a numeroase variante care se indeparteaza,
mai mult sau mai putin, de la tipul simetric, ideal, prezent in doar 25% din
cazuri. Latura rostrala unica a poligonului este formata de artera comunicanta
anterioara. Celelalte componenete ale sale sunt: latura antero-laterala (formata
din portiunea proximala a arterei cerebrale anterioare), latura postero- lateral( de
artera comunicanta posterioara) si latura posterioara (formata de artera cerebrala
posterioara).
Anomaliile discrete ale poligonului, adica variantele care se abat de la
tipul normal numai prin asimetria ramurilor omologe si variabilitatea
dimensiunilor, sunt foarte frecvente (aproximativ 60 % dintr-un total de 300 de
16
creiere studiate). Anomaliile grosolane ca absenta unei artere bazilare
importante sau persistent unei artere embrionare sunt intanlite mai rar.
In ce priveste portiunea rostrala a poligonului, anomaliile cele mai
frecvente intereseaza formatiunea arterial asemanatoare cu litera H, realizata de
cele doua artere cerebrale anterioare si artera comunicanta anterioara. Tipul
normal este realizat in 80% din cazuri, este exceptional absenta arterei
comunicante anterioare; artera este multila in 14,8% din cazuri; artera cerebral
anterioara mediana apare in 8,9% din cazuri. O asimetrie marcata a segmentului
proximal al celor doua artere cerebrale anterioare duce la importante modificari
ale circulatiei în poligonul Willis: hipotrofia unilateral pare in 13% din cazuri,
iar absenta in 1,4%.
In segmentele lateral si postero-lateral ale poligonului se observa
hipoplazia uni- sau bilateral a primului segment al arterei cerebrele posterioare;
absenta sa este exceptional, in acest caz ambele emisfere cerebrale fiind tributare
exclusive sistemului carotidian. Artera comunicanta posterioara poate lipsi sau
poate fi foliforma uni- sau bilateral.
17
Capitolul II
Noţiuni generale despre boală: AVC1 hemoragic
2.1. Definiţie
AVC este un deficit neurologic focal aparut brusc, de origine vasculara,
mai degraba un sindrom clinic decat o singura boala, ce are la baza leziuni
hemoragice sau mixte ale parenchimului cerebral determinate de afectarea
primara sau secundara a unei artere cu destinatie cerebrala.
2.2. Epidemiologia
AVC constituie, prin incidenta si gravitate, o problema deosebita de
sanatate si reprezinta peste 30% din cauzele de deces. Din totalul bolnavilor care
au suferit un AVC, se apreciaza ca:
47% mor in prima luna;
53% supravietuiesc,din care: 10% imoibilizati la pat, 40-50%
dependenti total, 30-40% cu deficienţe moderate,
2.3. Clasificarea AVC
Exista doua tipuri de AVC:
AVC ischemice(infarctele cerebrale)
AVC hemoragice în care se incadreaza hemoragiile intracerebrale şi
hemoragiile subarahnoidiene.
2.4. Hemoragia cerebrală1 AVC- accidenr cerebral cerebral
18
2.4.1. Definiţie:
Hemoragia cerebrală reprezinta un revarsat sangvin intraparenchimatos
ca urmare a rupturii unei artere sau arteriole.
2.4.2. Etiologie:
Factori favorizanţi:
-vârsta(mai mare de 60 ani)
-fumatul
-obezitatea
-DZ
-alcool
-contraceptive orale
Factori determinanţi:
-arteriolopatia din HTA
-malformatii arterio-venoase
-angiopatia amiloida
-medicamente(anticoagulante,antiagregante)
-vasculite inflamatorii
Factori declansanţi:
-efortul fizic
-puseul de HTA
-stress-ul
2.4.3. Simptomatologie
Pentru a se produce o hemoragie cerebrala trebuie sa coexiste cel putin
doi factori determinanti: presiunea arteriala crescuta si leziuni ale peretelui
vascular.De cele mai multe ori HTA si ATS coexista si impreuna constituie
cauza principala a hemoragiei cerebrale.
Debutul este brusc (ictus apoplectic), cu cefalee intensa si stare de coma,
in jurul varstei de 50 de ani, mai frecventa la barbati. Uneori exista semne
premonitorii care preced cu cateva ore sau zile instalarea ictusului: cefalee,
urmata de varsaturi, rareori convulsii, ameteli, acufene,
19
Parestezii localizate într-un hemicorp, tulburari de limbaj tranzitorii. În
marea majoritate a cazurilor, ictusul survine in plina zi, putand fi declansat de
eforturi fizice, tuse, stranut, defecatie, coitus, excese alimentare, cresteri ale
tensiunii arteriale.
În hemoragia cerebrala pot surveni 3 faze evolutive:coma, hemiplegia
flasca şi hemiplegia spastica.
1.Faza comatoasă:
Aspectul general al bolnavului in coma se caracterizeaza prin
urmatoarele semne:
Fata este adeseori congestionata.
In timpul expiratiei, obrazul de partea paralizata, se ”umfla”, constituind
”semnul panzei de corabie”, denumit astfel deoarece acest fenomen al fetei a
fost comparat cu panzele unei corabii atunci cant sunt suflate de vant. Tot in
timpul expiratiei, aerul este eliminat prin comisura bucala homolaterala
paraliziei: ”bolnavul fumeaza pipa. Capul si globii oculari sunt deviati spre
partea hemiplegica, daca focarul cerebral este iritativ, sau spre partea opusa
hemiplegiei, daca focarul cerebral este distructiv. Aceste semne se intalnesc in
leziunile situate deasupra centrilor oculo-cefalogiri din trunchiul cerebral.
Leziunile situate sub acesti centri, genereaza o simptomatologie inversa.
La unii bolnavi se constata anizocorie, pupila midriatica fiind de partea
hemoragiei.
Respiratia este zgomotoasa, datorita hipotoniei valului palatin si
mucozitatilor din faringe si laringe. Uneori se constata respiratie de tip Cheyne-
Stockes.
Examenul neurologic evidentiazain coma, pe langa pierderea constientei
si urmatoarele semne:
Sensibilitatea este alterata in comele profunde si bolnavul nu
reactioneaza nici la excitantii durerosi.In comele superficiale durerea provocata
este urmata de mobilizarea membrelor sanatoase. Compresiunea pe globii
20
oculari sau pe unghiul mandibulei determina contractia muschilor fetei de partea
sanatoasa.
Motilitatea si tonusul muscular sunt disparute. Pentru a evidentia
tulburarile de motilitate, se ridica membrele bolnavului pe rand si se lasa sa cada
pe planul ptului. Se constata ca membrele paralizate cad cu o inertie mai mare.
Reflexele in general sunt abolite. O valoare deosebita are abolirea
reflexului corneean,care arata ca este vorba de o coma profunda, in care
procesele de inhibitie supraliminara, intereseaza emisferele si trunchiul cerebral
pana la protuberanta. Abolirea reflexului de deglutitie denota cointeresarea
bulbului. Dintre reflexele piramidale patologice semnul Babinski este prezent de
partea hemiplegica.
Alte semne clinice:
Frecvent se constata incontinenta sau retentie de urina si constipatie,mai
rar incontinenta de fecale.
Temperatura uneori creste progresiv, ajungand la 39-40 C
Pulsul este tahicardic.
Tensiunea arteriala poate fi marita
2.Faza de hemiplegie flasca
Simptomatologia clinica descrisa mai sus este caracteristica pentru
comele profunde din hemoragia cerebrala. Frecvent (cca.70%), in cateva ore sau
1-2 zile, simptomatologia se agraveaza si bolnavul decezeaza. Mai rar
(cca.30%), tabloul se amelioreaza treptat, bolnavul iese din coma si ramane cu o
hemiplegie flasca cu semne piramidale patologice, hipotonie, diminuarea ROT.
3.Faza de hemiplegie spastica.
Dupa 1-2 luni de la debut, hemiplegia flasca se transforma treptat intr-o
hemiplegie spastica cu contractura de tip piramidal si apar reflexele patologice.
2.4.4. Clasificarea hemoragiei cerebrale dupa modalitatea de debut
a.Hemoragie supraacuta (hemoragia cerebrala masiva).
Survine brusc,in general in situatii tensonate,cu cefalee violenta;bolnavul
cade si intra in coma,care se agraveaza progresiv.Bolnavul devine areactiv;in
21
unele cazuri,pupila de partea hemoragiei este midriatica(in caz de edem cu
hipertensiune intracraniana are loc angajarea hipocampului la nivelul tentoriului
cu compresia segmentului mezencefalic)
Ceea ce caracterizeaza acest tip de coma apoplectica este prezenta unor
tulburari vegetative importante: hipertensiune, edem pulmonar acut, hemoragii
digestive, tulburari respiratorii. Deseori, hemoragiile supraacute sfarsesc prin
inundatie ventriculara cu tulburari vegetative mari. Desfasurarea evenimentellor
clinice este deosebit de rapida,in cateva ore tabloul clinic evoluand spre
exitus(uneori,moartea este subita)
b.Hemoragie acuta-in care debutul este tot brusc,dar nu imbraca
dramatismul formei supraacute. Bolnavul acuza cefalee în cateva minute intra in
coma,starea de coma fiind mai putin profunda. Semnele vegetative au o mai
mica amploare,iar examenul obiectiv arata semne de focar. Evolutia se face
progresiv, cu agravare si exitus ori cu o disparitie a starii de coma,cu
redobandirea starii de vigilitate. Bolnavul supravietuieste cu sau fara sechele de
obicei, mari.
c.Hemoragie subacuta -in care debutul este fie brusc,fie progresiv-cu sau
fara cefalee,vertij,parestezii sau deficite motorii. Examenul clinic arata semne de
focar. Evolutia poate fi progresiva, cu agravarea starii generale,aparitia comei si
exitus sau cu ameliorarea simptomatologiei. Aceasta forma trebuie diferentiata
de infarctul cerebral. LCR-ul poate fi clar. CT-cerebral, in aceste cazuri,pune
diagnosticul cert de AVC hemoragic.
2.4.5. Evolutie. Prognostic
Rata de mortalitate si morbiditate este mai mare decat in infarctul
cerebral: -1OO% in hemoragiile supraacute
-5O% in hemoragiile acute.
Agravarea se datoreaza:
-inundatiei ventriculare(existenta de sange in ventriculi)
-hemoragiilor secundare in trunchiul cerebral.
2.5. Hemoragia subarahnoidiană(HSA)
22
2.5.1. Definitie
Hemoragia subarahnoidiană reprezintă un revarsat sangvin in spatiul
subarahnoidian aparut spontan.
Reprezinta 7-10% dintre bolnavii cu stroke. Apare frecvent la varstele
tinere (până la 55 ani)
2.5.2. Etiologie
Factori determinanţi:
-60% anevrisme
-6% malformaţii arteriovenoase
-15%HTA
-alte cauze:boli hematologice,tratamente cu anticoagulante
Factori declansatori:
-puseu de HTA,efort fizic,stress.
2.5.3. Simptomatologie
Clinic hemoragia subarahnoidiana se manifesta: prin triada simptomatica
ce domina tabloul clinic cu: cefalee, semne meningeale, LCR hemoragic.
Debutul bolii poate fi supraacut, acut sau subacut.
Debutul supraacut este cu cefalee intensa (bolnavul o descrie ca pe o
lovitura de cutit, topor, etc.), varsaturi, vertij, crize convulsive, stare comatoasa
(aproximativ 5%); cu rigiditate prin decerebrare, tulburari respiratorii; la acesti
bolnavi exitusul este foarte frecvent.
Debutul acut este cu cefalee intensa (80% dintre bolnavi) varsaturi,
tulburari ale starii de constienta, de la usoara stare confuzionala la coma
superficiala, care dureaza aproximativ 3 zile.
Debutul subacut se traduce prin cefalee sau crize de pierderea
constientei.
Tabloul clinic este dominat de sindromul meningean, modificari ale
starii de constienta, semne neurlogice, fenomene vegetative.
Sindromul meningean consta în cefalee care este continua cu exacerbari
paroxistice sau în timpul mobilizarii corpului, tusei, stranutului, actului
23
defecaţiei; fregvent apare fotofobie si fonofobie. Cefaleea este insotita de
varsaturi care au caracter exploziv. Bolnavul mai prezinta rahialgii difuze, cu
iradiere pe trunchiu si pe membre. Hiperestezia cutanata este un fenomen
frecvent si foarte neplacut. Atitudinea bolnavului este în „cocos de pusca”.
Bolnavul prezinta contractura musculara pe musculatura paravertebrala, cu
rigiditatea cefei, a trunchiului, a musculaturii lombare. Manevrele meningeale
sunt pozitive.
Sindromul meningeal apare în primele zile de la debut si se explica prin
actiunea iritativa a produsilor de descompunere a hemoglobinei pe radacinile
nervoase.
Modificarile starii de constienta constau in obnubilare, somnolenta,
comă.
Semnele neurologice sunt nespecifice si constau in semne piramidale,
semn Babinski bilateral, abolirea reflexelor osteotendinoase la membrele
inferioare (data de interesarea radacinilor cozii de cal in procesul meningeal);
paralizii de nervi cranieni (pot apare prin procese de arahnoidita, fie prin
compresie directa a nervilor de catre malformatia vasculara sau cresterea
presiunii intracraniene). Mai frecvent, sunt interesati oculomotorii si nervul
facial.Se mai pot observa exoftalmie unilaterala cu ambliopie (prin infiltrarea
sangelui in teaca nervului optic). Tulburarile de sensibilitate cu parestezii si
dureri de-a lungul fetelor posterioare ale membrelor inferioare se datoreaza
irigarii deficitare a radacinilor posterioare. Crizele convulsive pot fi generalizate
sau localizate,si apar la aproximativ 30%; repetarea lor poate sugera
resângerarea.
Fenomenele vegetative sunt reprezentate de hipertermie (prin dereglarea
centrilor termoreglatori diencefalici sau resorbtia sangelui extravazat), HTA cu
bradicardie (explicate prin dereglarea centrilor hipotalamici si prin hipertensiune
intracraniana), aritmii cardiace, edem pulmonar, transpiratii profuze, insuficienta
respiratorie.
24
Tulburarile psihice sunt frecvente si se manifesta prin stare
confuzionala,dezorientare temporo-spatiala,halucinatii,delir,stari de agitatie
psiho-motorie.
2.5.4. Examene paraclinice
A. Examene specifice
a) CT cerebral
b) arterio grafia cerebrala permite un diagnostic de localizare corect al
anevrismelor si angioamelor
B.Examene de laborator
a. L.C.R.hemoragic in accidentele acute si xantocrome in cele mai vechi
de o saptamana;
b. leucocitoza moderata;
c. V.S.H.usor crescuta.
2.6 Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferential al hemoragiei cerebrale se poate face cu AVC
ischemic sau cu HSA dupa cum e prezentat in tabelele de mai josDiagnosticul diferenţial între AVC hemoragic şi AVC ischemic
IC HC
Debut: de regulă în somn După efort fizic sau stress
TA crescută 220 mmHg TA 230 mmHg
Simptome vegetative (transpiraţii, cefalee,
vărsături) de intensitate mică
Importante
Redoare de ceafă : nu există Prezentă de obicei
Puncţie lombară: LCR clar LCR hemoragic
CT: hipodensitate Hiperdensitate
Diagnosticul diferenţial între Hemoragia cerebrala şi Hemoragia
Subarahnoidiană:
HC HSA
APP
HTA HTA
– migrene unilaterale
Cefalee la debut Prezentă foarte violentă “cea mai puternică
din viaţă”, “lovitură de tun”
25
Redoare de ceafă Prezentă prezentă
Semne de focar (deficit
motor)
Prezente Nu apar
Puncţie lombară LCR hemoragic LCR hemoragic totdeauna
CT cerebral Hiperdensitate
intraparenchimatos
Hiperdensitate la nivelul
şanţurilor,cisterne bazale
2.7. Complicaţii
a.vasospasmul care genereaza leziuni ischemice cu infarct cerebral chiar
in primele zile de evolutie,tabloul clinic ffind foarte greu de diferentiat de o
noua sangerare sau datorata unui hematom;
b.hidrocefalia este o complicatie cunoscuta si poate aparea imediat sau
tardiv.Simptomatologia clinica sugestiva este sindromul Hakim-Adams(tulburari
de mers,incontinenta urinara,dementa).
c.resangerarea
2.8. Evolutie. Prognostic
Pot apare complicatii acute ca:
-resangerarea(mai frecventa in primele 24 de ore)
-vasospasmul(tradus prin aparitia unui deficit motor in teritoriul arterei
afectate)
-hidrocefalia(cu abulie,somnolenta,incontinenta sfincteriana)(2)
Dintre supravietuitori
-10%au o vindecare completa cu reluarea activitatii profesionale,
-40% sechele moderate cu reinsertie profesionala doar in 1/3 din cazuri,
-40% sechele severe cu invaliditate si ingrijire partiala,
-10% sunt total dependenti=imobilizati la pat
2.9. Tratament
a. tratament profilactic:
Prevenirea aparitiei factorilor de risc prin educarea populatiei pentru:
-modificarea stilului de viata,
-scaderea consumului de sare si grasimi animale,
26
-scaderea in greutate,
-scaderea consumului de alcool si renuntarea la fumat,
-cresterea activitatii fizice.
Tratarea pacientilor care prezinta factori de risc pentru AVC:
-fibrilatia atriala,
-HTA,
-DZ,
-dislipidemii.
b. tratament curativ:
A.Tratament prespitalicesc
Pozitionarea
-decubit lateral(de securitate)sau
-decubit dorsal cu capul la 3O(faciliteaza respiratia,usureaza eliminarea
secretiilor naso-faringiene,previne aspiratia varsaturilor, diminua tensiunea
intracraniana).
- monitorizarea: temperatura, puls, TA.
-glicemia pe glucotester.
-perfuzie endovenoasa (Ringer lactat-nu glucoza).
-scorul Glasgow.
-O2 pe masca.
-IOT (intubatie oro-traheala) si ventilatie mecanica in caz de detresa
respiratorie, la scorul Glasgow sub 5).
c. tratamentul etiologic:
Hemoragia cerebrală:
Tratamentul simptomatic al AVC
- cefalee-algocalmin, tramadol
-vărsături-metoclopramid
În plus tratamentul hemostatic se face in cazul existentei unor tulburari
de coagulare cu vit.K. In primele 12 ore se urmareste pacientul din ora in ora
(este perioada cu risc maxim de resângerare).
27
Tratamentul chirurgical
In hemoragiile cu volum mai mare de 60-80 ml, cu agravarea progresiva
a simptomatologiei este indicata evacuarea hematomului.
Hemoragia subarahnoidiană
Tratament lichidian 2-3 l solutie NaCl O,9% şi tratamentul HTA daca
sunt valori ridicate.
Tratamentul hemostatic.
Tratamentul depletiv cu dexametazona.
Administrarea de Nimodipin 60 mg per os la 4-6 ore sau Nimotop-
flacoane de 50 mg pe injectomat 14 zile pentru prevenirea vasospasmului
cerebral.
Tratamentul chirurgical consta in cliparea anevrismului pe cale
chirurgicala sau terapie endovasuclara
28
Capitolul III
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru investigaţii clinice
şi paraclinice
3.1. Efectuarea examenului clinic
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asigurarea unui examen
clinic medical sunt următoarele:
- pregătirea psihică a bolnavului;
- adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;
- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;
- asigurarea iluminării necesare la examinările cavităţilor naturale;
- deservirea medicului cu instrumente;
- ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală;
- aşezarea bolnavului în pat după examinare şi facerea patului;
Examenul fizic al bolnavului cu accident vascular hemoragic constă în:
a) Examenul motilităţii voluntare urmăreşte depistarea deficitului motor
prin studiul mişcărilor active şi al forţei musculare segmentare.
b) Examenul tonusului muscular se realizează cerand bolnavului să-şi
relaxeze complet membrul examinat, în timp ce examinatorul mobilizează pasiv
fiecare membra, cercetand rezistenţa musculară şi amplitudinea mişcării.
29
c) Examenul staţiunii şi al mersului implică nu numai coordonarea
mişcărilor, dar şi echilibrarea acestora.
d) Examenul reflexelor comportă cercetarea reflexelor osteotendinoase
cutanate, de postură şi patologie. Reflexele osteotendinoase se examinează prin
percuţia cu ciocanul de reflexe a tendonului, muşchiului care provoacă la omul
normal contracţia muşchiului respectiv. Dintre reflexele patologice care apar in
leziunile căii piramidale, cel mai cunoscut este semnul Babinski - extensia
degetului mare de la picior, cu flexie plantară a celorlalte degete, la zgârierea
uşoară a marginii externe a plantei.
3.2. Recoltarea de produse biologice prin puncţie venoasă
Obiectivele procedurii
Crearea accesului la o venă pentru:
recoltare de sânge în siguranţă pentru examene de laborator
Pregătirea materialelor
- Garou;
- Mănuşi de unică folosinţă;
- Seringi, ace, sistem vacutainer (după scop);
- Tampon;
- Alcool;
- Muşama, aleză;
- Etichetă;
- Eprubete;
- Bandă adezivă non alergică;
- Formulare pentru laborator;
- Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
- Recipient pentru colectarea materialelor;
Pregătirea pacientului
Se verifică indicaţia medicului privind scopul puncţiei venoase.
a) Psihică :
- Se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
30
- Se explică pacientului cum poate participa la procedură, anunţându-
l că e puţin dureroasă, în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient);
- Se întreabă dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit
leşin, transpiraţie, stare de greaţă, vărsătură;
- Se obţine consimţământul informat;
b) Fizică :
- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea
pacientului, scopul şi locul puncţiei (decubit dorsal);
- Se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul;
Efectuarea tehnicii:
- Se identifică pacientul;
- Se spală mâinile şi îmbrăcăm mănuşile pentru a preveni
contaminarea;
- Se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele
de la plica cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
- Se pune muşamaua sub braţul pacientului;
- Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele
garoului fiind direcţionate departe de zona de puncţie;
- Se palpează vena;
- Se verifică prezenţa pulsului distal, radial;
- Se montează seringa şi se ataşează acul;
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul;
- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare se încearcă
următoarea tehnică:
a) Pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
b) Se dă drumul la garou şi se roagă pacientul să-şi coboare mâna sub
nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe
venă pentru a deveni mai vizibilă;
c) Se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă
timp de 10-15 minute;
31
- Se dezinfectează tegumentul (cu un tampon cu alcool), folosind
mişcări circulare de la centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea
potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe perioada efectuării
procedurii;
- Se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie
şi cu policele se întinde pielea dreaptă pe venă;
- Se ţine acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce la
un unghi de10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică;
- Se urmăreşte cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul
acului avansaţi cu acul în venă 1-2 cm;
- Se aspiră sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea
analizelor indicate de medic);
- Se plasează un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor
se retrage acul cu seringa;
- Se aplică o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei
2-3 minute sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în
ţesuturile din jur, cu cauzarea hematomului;
- După oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon;
- Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele
bolnavului, proba recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator;
Îngrijirea pacientului
- Se aşează pacientul în poziţie comodă;
- Se observă faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi se
măsoară pulsul;
- Se întreabă pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;
- Se verifică şi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a
dezvoltat un hematom;
- Pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ;
Reorganizarea locului de muncă
- Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale;
32
- Se îndepărtează mănuşile;
- Se spală mâinile;
Notarea procedurii
Notarea procedurii în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
- Data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la
laborator;
- Se specifică ce probe s-au recoltat, când au fost trimise la laborator;
Rezultate nedorite
- Leşinul, starea de greaţă sau voma: se anunţă medicul;
- Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur;
- Hematomul:
- Hemoliza sângelui recoltat: se repetă recoltarea cu acordul pacientului.
Test Mod de recoltare Valori normaleVsh 1.6 ml singe pv cu 0.4ml
citrat de Na 3,8%1-10 mm/ 1 h7-15 mm/ 2 h
Hemoleucograma 2 ml singe pe cristale de EDTA
Hematii = 4,5 – 5 milioane/mm³Leucocite = 5000 – 9000/ mm³Trombocite = 150.000 – 300.000/mm³
3.3. Recoltarea lichidului cefalo-rahidian
Recoltarea lichidului cefalo-rahidian se efectuiază prin puncţie rahidiană
Definiţie:
Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul
subarahnoidian, printre vertebre.
Scop:
*explorator:
- recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si de
laborator;
- injectarea de substanţe radioopace pentru examen radiologic al
măduvei (aer sau substanţe pe bază de iod).
*terapeutic:
33
- prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de
hipertensiune intracraniană;
- introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor
imune în spaţiul subarahnoidian.
*anestezic:
- introducerea substanţelor anestezice: rahianestezia.
Locul puncţiei:
- puncţia lombară- D12-L1 sau L4-L5;
- puncţia dorsală – D6-D7;
- puncţia suboccipitala.
Pregătirea materialelor pentru puncţie:
- materiale de protecţie a mesei sau a patului;
- materiale de dezinfecţie tip 3;
- instrumente şi materiale sterile: ace lungi cu diametrul de 1-1,5mm cu
mandren, seringi, ace si seringi pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, comprese
şi tampoane, mănuşi de cauciuc, pense hemostatice, anatomice;
- eprubete, lampă de spirt, taviţa renală,
- medicamente: anestezice locale pentru rahianestezie, antibiotice,
citostatice, seruri imune, preparate cortizonice.
Materialele se aleg în functie de scopul punctiei.
Pregatirea pacientului:
34
*psihică: se explică tehnica bolnavului;
*fizică:
- poziţia este data în funcţie de locul puncţiei şi starea pacientului;
- poziţia decubit lateral, în pat cu spatele la marginea patului, coapsele
flectate pe abdomen, barbia atinge pieptul (pozitia „spate de pisică”);
Efectuarea puncţiei: se face de către medic, ajutat de asistente. Se
desfasoară în sala de tratamente, salon sau sala de operaţie.
Îngrijirea ulterioară:
- pacientul stă în decubit dorsal fără pernă 24ore;
- dupa 6 ore se poate alimenta şi hidrata la pat;
- se supraveghează funcţiile vitale (puls, tensiune, respiraţie);
- se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestari cum ar fi:
vărsături, greţuri, cefalee.
Pregătirea produsului pentru examinare:
- examinarea macroscopica se face imediat pentru a aprecia culoarea,
aspectul ( este clar şi se scurge picatura cu picatura);
- în stari patologice LCR poate fi hemoragic purulent.
Accidente:
- sindrom post-punctional (ameteli, cefalee, varsaturi);
- hemoragii ce apar în timpul puncţiei prin ac;
- dureri violente în membrele inferioare determinate de atingerea
ramificatiilor cozii de cal sau maduvei spinarii, cu vârful acului;
- contractura feţei, gâtului, a unui membru prin atingerea măduvei
cervicale;
- şocul reflex care poate duce la sincope mortale (accidentul este foarte
rar).
3.4. Efectuarea electroencefalogramei
Electroencefalograma reprezintă metoda paraclinică de investigare a
bolilor neurologice, care culege, înregistrează şi analizeaza activitatea
35
bioelectrica transcraniană genetatorilor cerebrali. Reprezintă expresia variaţiilor
lente de potenţial de la nivelul neuronilor piramidali corticali.
Pregătirea pacientului
Cu 3 zile înaintea examenului paraclinic, bolnavul nu va primi nici un
medicament care ar putea influenţa rezultatele. Bolnavul trebuie să fie odihnit si
linistit în dimineata examenului.
Va fi informat asupra caracterului inofensiv al examinarii respective si i
se va face pregatirea psihica adecvata. Bolnavul sa sta într-un fotoliu, comod, cu
capul fixat pe un rezemator sau în decubit dorsal pe un pat tare, cu capul la
marginea patului fixat pe o perna.
Efectuarea tehnicii:
Asistenta medicală va aplica pe pielea craniului electrozii (mici placute
de metal argintate) cu ajutorul unei benzi de cauciuc. Contactul electric se
realizeaza prin degresarea parului si a pielii paroase a capului cu un amestec de
alcool- eter- acetona sau prin utilizarea unei paste de contact, buna conducatoare
de electricitate.
Contactul electric dintre electrozi si piele trebuie safie perfect.
Electrozii se fixează în derivaţii bipolare pe toată suprafaţa craniului, la
distanţe aproximativ egale, în mod simetric de la stânga la dreapta liniei
mediane, după cum urmează: 2 electrozi în regiunea frontala, 2 electrozi la
mijlocul distanţei dintre tragus şi sutura craniană (zona motorie), 2 electrozi
deasupra regiunii parietale, 2 electrozi deasupra regiunii occipitale.
36
După înregistrarea acestor derivaţii clasice, electrozii vor fi grupaţi după
indicaţia medicului, în zonele în care înregistrarea anterioară a ridicat
suspuciunea unor focare cu reacţii patologice.
Tulburările latente pot fi puse în evidenţă pe EEG prin înregistrari
efectuate în conditii speciale: înregistrarea în cursul hiperpneei (20- 25
respiratii / minut),înregistrarea în cursul somnului natural sau medicamentos,
înregistrarea cu ajutorul stimularii luminoase intermitente.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
Bolnavul nu necesita îngrijiri speciale dupa acest examen peraclinic.
Asistenta medicala va avea grijă ca ridicarea bolnavului de pe scaun , după
examinare, să nu se facă brusc, pentru că în cazul contrar, bolnavul poate
prezenta ameţeli.
Asistenta medicala va conduce personal bolnavul la salon pentru a evita
posibilele accidente.
3.5. Tomografia computerizată
DEFINIŢIE
Tomografia computerizată este o tehnică perfecţionala care oferă imagini
despre creier, ea permiţând clinicianului să efectueze o autopsie a creierului în
timpul vieţii.
Este o metoda radiologică complexă prin care se înregistreaza pe un film
imaginea creierului la diferite nivele.
Tomografia computerizată, depaşind în acurateţe celelalte tehnici de
diagnosticare neurologică, poate furniza date extrem de utile în apariţia unor
complicaţii, fiind tehnica de elecţie care dă posibilitatea aplicarii unui tratament
corect si eficace.
Tehnica se poate efectua cu sau fară substanţă de contrast Ultravist.
Pregătirea pacientului:
I se explică pacientului necesitatea efectuarii examenului. În dimineaţa
respectivă pacientul nu mănâncă, nu bea. Pacientul este condus la serviciul
radiologic.
37
Efectuarea tehnicii:
Pentru computer tomograf cu substanţa se injectează lent substanţa de
contrast (în prealabil se face testul de toleranţă). Prin computer tomograf se pun
în evidenţă leziunile şi modificarile patologice
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
Bolnavul nu necesita îngrijiri speciale dupa acest examen peraclinic.
Asistenta medicala va conduce personal bolnavul la salon pentru a evita
posibilele accidente.
38
Capitolul IV
Îngrijiri specifice bolii acordate de asistenta medicală
4.1 Internarea bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa
bolnavului; el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la
ajutorul unor oameni străini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie.
Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de
internări, unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de
identitate ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va
culege datele anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de
observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv, necesar şi din punctul de vedere al
dirijării bonavului în secţiile de spital. În vederea examinării clinice, efectuată
de medicul de gardă, asistenta medicală ajută bolnavul să se dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în
secţie, asistenta medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace,
observă tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi
facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl
ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele şi efectele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în
vederea înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de
preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării).
Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă
celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a
spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
39
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia
de temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar
datele obţinute le notează în foaie de observaţie.
Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-
i asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital,
comunicându-le numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi orarul
vizitelor.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei,
reprezintă un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul
medico-sanitar.
4.2 Asigurarea conditiilor de mediu
Saloanele trebuie sa fie luminoase si cu o ventilatie ireprosabila, curate si
dotate cu mobilierul stric necesar. Se vor inlatura toti excitantii: auditivi, vizuali,
olfactivi sau gustativi cu efecte negativie asupra sistemului nervos. Asistenta
verifica si explica pacientului cea mai buna pozitie pe care trebuie sa o adopte in
pat, va asigura lenjerie de pat si corp uscata si curata de cate ori este nevoie si va
urmari pacientul sa nu apara complicatii. Asistenta va prezenta bolnavului
salonul, baia, si va descrie amplasarea mobilierului in salon daca pacientul are
ambii ochi pansati si nu poate vedea, totodata îl va însoti şi sprijini psihic.
4.3 Asigurarea igienei
Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile
acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena
bolnavului.
Consta in mentinerea pielii in stare de curatenie perfecta si in prevenirea
aparitiei leziunilor cutanate, fiind o conditie esentiala a vindecari .
Toaleta pacientului poate fi :
- zilnica pe regiuni ;
- saptamanala sau baia generalam
In funcie de tipul pacientului acesta :
- nu are nevoie de ajutor ;
40
- are nevoie de sprijin fizic si psihic ;
- are nevoie de ajutor partial ;
- necesita ajutor complet .
Obiective :
indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos descuamat si
impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecata cu praf,
alimente, resturi de dejectieii si alte substante straine, care adera la piele ;
deschiderea orificilor de escretie ale glandelor pielii ;
inviorarea circulatiei cutanate si a intregului organism ;
producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizeaza mobilizarea
anticorpilor ;
linistirea bolnavului, crearea unei stari placute de confort ;
se verifica temperatura ambianta, pentru a evita racirea bolnavului ;
se evita curenti de aer prin inchiderea geamurilor si a usilor
se izoleaza bolnavul de anturajul sau ;
se pregatesc in apropriere materialele necesare toaletei, schimbarii
lenjeriei a patului si a bolnavului pentru a preveni escarele ;
bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperi cu cearsaf si patura ;
se descopera progresiv numai partea care se va spala ;
se stoarce corect buretele sau manusa de baie, pentru a nu se scurge
apa in pat sau pe bolnav ;
se sapuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a
favoriza circulatia sanguina ;
apa calda trebuie sa fie din abundenta, schimbata ori de cate ori este
nevoie, fara a se lasa sapunu in apa ;
se insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate
si axile
se imobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza
zonele predispuse escarelor;
ordinea in care se face toaleta pe regiuni: spalat, clatit, uscat ;
41
se muta musamaua si aleza de protectie in functie de regiunea pe care
o spalam .
Etapele toaletei :
Se va respecta urmatoarea succesiune: se incepe cu fata, gatu si urechile;
apoi bratele si mainile, partea anterioara a toracelui ,abdomen, fata anterioara a
coapselor; se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata
posterioara a coapselor, din nou in decubit dorsal, se spala gambele si
picioarele ,organele genitale externe, toaleta cavitati bucale.
4.4 Alimentatia bolnavului
Regimul alimentar va fi inceput numai cu lichid, apoi de consistenta
moale pentru a nu solicita muschi masticatori care ar putea exercita tractiuni in
regiunea operata. Din aceleasi motive bolnavul trebie sa aiba scaune moi (la
nevoie administrandu-se laxative).
In functie de starea bolnavului ,alimentarea lui se face:
activ - pacientul manaca singur la sala de mese sau in salon
pasiv - pacientul i se introduc alimente in gura
Alimentaţia pasivă
se aşează pacientul în poziţie semişezând cu ajutorul rezematorului de
pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura
deglutiţia;
i se protejeaza lenjeria cu un prosop curat ;
se aranjează un prosop în jurul gâtului ;
se adapteaza masuta la pat si i se aseaza mancarea astfel incat sa vada
ce i se introduce in gura ;
asistenta se aseaza in dreapta pacientului si ii ridica usor capul cu
perna ;
verifica temperatura alimentelor ;
ii serveste supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide ;
supravegheaza debitul lichidului pentru a evita incarcarea peste
puterile de deglutitie ale pacientului ;
42
este sters la gura, i se aranjeaza patul ;
se indeparteaza eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav
pot contribui la eventualele escare ;
schimba lenjeria daca sa murdarit ;
acopera pacientul si aeriseste salonul;
strange vesela si o transporta la oficiu.
4.5. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci
orice întîrziere cît de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi.
Cu toate că medicamentele se administrează la indicaţia medicului
asistenta va trebui să intervină de urgenţă în unele cazuri extreme pînă la sosirea
medicului.
Administrarea medicamentelor la bolnavii hemiplegici se va efectua cu
prudenţă. Cei cu tulburări de deglutiţie vor fi supravegheaţi strict de către
asistenta medicală. Medicamentele vor fi sfărmate. Reacţiile adverse sesizate de
către bolnnav, cum ar fi uscăciunea gurii, lipsa de secreţie salivară, tulburări
vizuale vor fi reportate medicului neurolog imediat.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore
prin ingerarea şi eliminarea lichidelor.
Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale
rectală, cale subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser
fiziologic, soluţie izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de
sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%,
soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.
4.6. Măsuri profilactice
Măsurile profilactice constau în educarea populaţie de a respecta câteva
reguli de preventie a accidentului cerebral:
Să-si modifice stilul de viata,sa reduca consumul de sare si grasimi
animale,
Sa scada in greutate,sa renunte la fumat,
43
Sa reduca consumul de alcool,
Evitarea pilulelor contraceptive dupa 35 ani.
4.7. Externarea pacientului
Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital,
trebuie să fie o preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea
acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei
cunosc data externării, se pot deplasa singuri însă cu dificultate din cauza
sechelelor hemiplegice, nu au nevoie de a continua tratamentul medicamentos la
domiciliu, însă vor continua exerciţiile de recuperare.
În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe ca
formele de externare efectuate de medic să ajungă la bolnavi la timp, să dea
unele lămuriri suplimentare, dacă bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi
scrise de medic şi, prin atitudinea sa, să arate bolnavului preocuparea pe care o
are faţă de el până în momentul când acesta părăseşte spitalul.
O atenţie deosebită va trebui să se acorde bolnavilor - fără familie sau
care nu se pot deplasa singuri. În aceste situaţii, asistentul medical specialist, va
avea grijă ca bolnavul să fie trimis cu salvarea la domiciliu.
44
CAPITOLUL V
Elaborarea planului de îngrijire
Prezentarea cazului A
Interviul
Date relativ stabile:
Numele: G.
Prenumele: V.
Vârsta: 61 ani
Sex: masculin
Stare civilǎ: căsătorit
Ocupaţie: pensionar
Religie: creştin-ortodox
Elemente fizice
RH – pozitiv \ Grupa sanguinǎ – AB IV
Motivele internǎrii :
-afazie, hemiplegie dreaptă, cefalee, lipsa de coordonare a mişcărilor,
Anamneza :
A.H.C : - mama a murit în urmă cu 2 ani în urma unui infarct de
miocard.
A.P.P : - în urmă cu 2 ani a fost operat de hernie inghinală.
Istoricul bolii:Aflăm de la soție că în dimineața (în jur de ora 10.oo) zilei de 4 ianuarie
2013, când pacientul s-a trezit(cu o seară înainte adormise în jur de ora 2.oo
noaptea), a observant că acesta nu poate să vorbească, nu-şi poate mişca brațul
drept si membrul inferior drept.
A chemat fiul, care la rândul său a chemat salvarea şi l-a adus la clinică
După efectuarea examenului clinic general i s-a pus diagnosticul de
ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC.
45
Examenul clinic general
o Greutate : 95 kg \ Talie : 175 cm
o Starea de conştienţă : suprimată
o Tegumente si mucoase : palide,uscate şi reci
o Fanere : normal implantate
o Tegumente şi mucoase: normal colorate.
o Sistem ganglionar şi limfatic: normal
o Aparat respirator: fǎrǎ raluri.
o Aparat cardio-vascular:
TA 160/80 mm Hg
P 64
Zgomote cardiace fǎrǎ raluri cardiocervicale.
o Aparat digestiv: - abdomen suplu, mobil cu respiraţia.
o tranzit prezent, normal.
o Aparat uro-genital: micţiuni normale.
o Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spaţial.
Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei
HendersonNevoia alterata Manifestari de dependenta Sursa de dificultate
Nevoia de a respira şi a avea o
buna circulatie
- respiraţie zgomotoasă hipotonia valului palatin
Nevoia de a bea si minca -dificultate in masticatie;
-dificultate de deglutitie;
-aport insuficient de alimente.
Stare de boală
Nevoia de a elimina -incontinentă urinară Stare de boală
Nevoia de a se misca si a avea
o buna postura
-deficit motor si senzorial;
-diminuarea fortei musculare.
-lipsa de coordonare a
miscarilor;
hemoragie cerebrală
Nevoia de a dormi si odihni Insomnie Spitalizare
46
Nevoia de a se imbraca si
desbraca
independentă -
Nevoia de a avea temperatura
corpului in limite normale
independentă -
Nevoia de a fi curat, ingrijit,
de a proteja tegumentele si
mucoasele
Imposibilitatea de a efectua
igiena tegumentelor
Stare de boală
Nevoia de a evita pericolele Cefalee Stare de boală
Nevoia de a comunica dificultatea de a vorbi;
afazie;
diminuarea auzului.
Perturbarea centrilor
cerebrali
Nevoia de a actiona conform
propiilor convingeri si valori
de a practica religia
Pacientul nu-şi poate practica
religia
Mediul spitalicesc
Nevoia de a fi preocupat in
vederea realizarii Independentă
Nevoia de a se recreea Imposibilitatea de a se
recreea
Stare de boală
Nevoia de a invata cum sa isi
pastreze sanatatea
absenţa unor cunoştinţe
despre boală.
Dezinteres faţă de sine
47
Plan de îngrijire cazul A
DIAGNOSTIC DE
INGRIJIRE
OBIECTIVE ACTIUNILE A.M. PROPRII SI
DELEGATE
EVALUARE
1.Alterarea comunicarii
verbale
- d- l GV sa
comunice cu echipa de
ingrijire (cu mine,
celelalte cadre
medicale si personalul
auxiliar) si cu familia
(non verbal si/sau
verbal) pentru a-si
exprima nevoile
esentiale.
- am evaluat capacitatea d-lui GV de a
vorbi, citi si scrie;
- vorbesc lent cu dansul;
- am formulat intrebari la care d-l GV
putea sa raspunda prin ”da“ sau “nu” sau prin
semne caracteristice;
- am folosit alte mijloace de comunicare
(semne);
- l-am incurajat pe d-l GV sa vorbeasca
ori de cate ori simte nevoia sa o faca, l-am
laudat si incurajat de fiecare data cand a
vorbit, pentru eforturile depuse;
- am informat si am educat familia cu
privire la alterarea comunicarii verbale a d-lui
GV.
- d-l GV se face
inteles:
- non-verbal;
- verbal;
- se simte mai
putin frustrate in
nevoia de comunicare.
48
2.Alimentatia
inadecvata: deficit
- d-l GV sa
primeasca alimente
care sa corespunda din
punct de vedere
calitativ si cantitativ.
- inainte de a incepe alimentatia p.o. am
evaluat capacitatea d-lui GV de deglutitie;
- pentru a asigura rotatia de partea
sanatoasa in timp ce mananca, am intors capul
d-lui GV;
- i-am adus d-lui GV alimente usor de
inghitit (moi, pastoase), alimente care erau la o
temperature adecvata;
- am diversificat alimentatia in functie de
gustul bolnavului si de evolutia bolii;
- am stabilit, impreuna cu pacientul orarul
meselor;
- am planificat timpul de odihna;
- la inceput am alimentat pacientul cu
perfuzie, la prescriptia medicului;
- d-l GV folosea proteze dentare, pe care
l-am incurajat sa le foloseasca;
- i-am oferit pacientului lichidele treptat
cu tubul de plastic, cana cu cioc, cana si la
- i-am urmarit
curba ponderala;
- in primele zile
pacientul a scazut in
greutate, pentru ca
incepand din a treia zi
de spitalizare sa
inceapa a lua in
greutate.
49
urma cu paharul;
- i-am dat pacientului un supliment bogat
in calorii, proteine si vitamine, cu avizul
medicului.
3.Alterarea mobilitatii
fizice
- pacientul sa
atinga o autonomie
maxima in deplasare in
functie de gravitatea
paraliziei.
- am asezat membrele pacientului in
pozitie functionala;
- am mobilizat pasiv pacientul de ”n“
ori/zi;
- dupa cateva zile am mobilizat activ
pacientul;
- l-am incurajat pe d-l GV sa se
mobilizeze in pat;
- l-am invatat sa se ridice la marginea
patului;
- cand a putut, l-am incurajat sa mearga
pe propriile sale picioare cat mai mult posibil
si l-am ajutat cand am vazut ca se chinuia sa
mearga, anticipandu-i miscarile;
- l-am invatat (si incurajat) cum sa
- d-l GVsi-a
reluat progresiv
motilitatea;
- si-a fortificat
treptat musculature.
50
foloseasca mijloace ajutatoare in deplasare ca
fotoliul rulant sau bastonul;
- am stabilit de comun accord un program
in care sa alternez perioadele de odihna cu cele
de activitate;
- i-am continuat procedurile de
kinetoterapie;
- l-am felicitat pentru progresele facute zi
de zi si l-am incurajat sa continue.
4.Alterarea conceptiei
despre sine
- d-l GV trebuie
incurajat sa eccepte
modificarea imaginii
sale corporale.
- am ascultat si inteles pacientul cand si-a
exprimat sentimentele si temerile sale fata de
problemele legate de infatisarea sa;
- am ajutat pacientul sa-si identifice
resursele si punctele sale forte pentru a depasi
situatia;
- am rugat pacientul sa aiba incredere in
mine si in colegii mei din echipa medicala de
pe sectie;
- l-am invatat sa colaboreze la efectuarea
- d-l GV are
incredere in propriile
sale forte, fapt care il
va ajuta sa treaca peste
handicapul sau;
- accepta
imaginea sa corporala
si spera ca va reveni la
statatul sau social pe
care l-a avut inaintea
51
tratamentelor, felicitandu-l pentru fiecare
progress facut;
- l-am facut sa inteleaga gradu sau de
handicap si i-am corectat informatiile eronate
ajunse la el din greseala despre handicapul
sau;
- -am evitat criticarea pacientului dar si
supraprotectia sa.
AVC (reintegrarea sa
in familie, la locul de
munca, relatiile cu
prietenii).
5.Lipsa autonomiei in
ingrijiea personala
Pacientul sa-si dzvolte
capacitatea penru:
- a se hrani singur;
- a se imbraca
singur;
- a se spala singur;
- a folosi singur
toaleta in termen de
cateva zile.
- l-am incurajat sa manance degajat,
cantitati mici si mestecand bine;
- l-am ajutat sa-si pregateasca singur
alimentele (taiere, pasare);
- l-am educat sa practice o buna igiena
bucala;
- am ales impreuna o imbracaminte
adecvata si il ajut sa se imbrace;
- il programez la efectuarea ingrijirilor
(toaleta partiala sau totala) in colaborare cu el;
- ii arat ca am rabdare si intelegere fata de
- d-l GV a avut
incredere in mine si
mi-a relatat factorii
care-i limitau
autonomia;
- a mancat cu
minimum de ajutor;
- a reusit sa se
spele sis a se imbrace
singur;
- pacientul a
52
el, asigurandu-i intimitate pentru efectuarea
toaletei;
- i-am pus la indemana bazinetul si
urinarul, ajutandu-l in caz de nevoie;
- il dotez cu anumite material auxiliare
ptr. a-i favoriza la maxim autonomia;
- am respectat perioadele de odihna ale d-
lui GV;
- am observant integritatea tegumentelor
si mucoasele in timpul efectuarii diferitelor
tehnici de ingrijire;
- l-am incurajat si chiar felicitat pe d-l
GV pentru fiecare pas facut;
- am informat si chiar insistat la sotia d-
lui GV cu privire la nevoile sale;
- am insotit pacientul la toaleta cand
starea lui nu a permis sa mearga singur la
toaleta.
acceptat sa-mi ceara
ajutor cand a mers la
toaleta;
- este optimist
chiar si dupa rezultate
minime;
- arata un interes
crescut pentru
ingrijirile personale.
6.Riscul alterarii - d-l GV si familia - i-am explicat pacientului consecintele - nu au aparut
53
dinamicii familial sa trebuie sa se
adapteze situatiei nou
create legate de boala.
posibile imobilizarii si masurile de prevenire
luate;
- am prevenit aparitia escarelor prin
folosirea colacului de cauciuc si prin
schimbarea pozitiei d-lui GV din 2 in 2 ore;
- i-am masat tegumentele, l-am antrenat
la schimbarile de pozitie pe cat posibil;
- am asigurat in permanenta lenjeria de
corp si de pat sa fie curate si uscate;
- l-am educat pe d-l GV privind
importanta unei alimentatii si a unei hidratari
de buna calitate.
escare si pielea
pacientului a ramas
integra.
7.Riscul de accident
(cadere, ranire)
- pacientul sa
inteleaga masurile de
securitate luate pentru
a preintampina caderea
din pat, ranirea.
- i-am explicat d-lui GV riscurile unor
accidente si masurile luate ptr. a-l proteja;
- am amenajat mediul inconjurator pentru
evitarea caderilor (am protejat patul cu bare);
- i-am explicat ca poate, si chiar trebuie
sa o faca, cere ajutor ptr. ridicarea din pat;
- d-l GV spune ca
a inteles ceea ce i-am
explicate u;
- pacientul nu a
avut accidente pe
perioada in care a stat
internat in sectia
54
noastra.
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL A.Numele G. Prenumele V. Salonul 3
ZiuaZile de boalå
D.
Res
p.
T.A
.
Puls
Tem
p
D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
35 30 160 41O
55
3000
2500 30 25 140 40O
200025 20 120 39O
1500 20 15 100 38O
1000 15 10 80 37O
500 10 5 60 36O
0 0 0 40 35
Lichide ingerateScauneDietă
56
Prezentarea cazului B
Interviul
Date relativ stabile:
Numele: N.
Prenumele: M.
Vârsta: 51 ani
Sex: masculin
Stare civilǎ: căsătorit
Ocupaţie: profesor
Religie: creştin-ortodox
Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu soţul şi o nepoată într-o casă cu 4 camere.
Elemente fizice
RH – negativ \ Grupa sanguinǎ – A II
Motivele internǎrii :
- tulburari de deglutitie;
- incontinent urinara;
- neliniste;
- agitatie;
- anxietate;
- nu accepta ajutorul sotiei;
- refuza sa se alimenteze;
- hemiplegie dreapta;
- afazie
Anamneza :
A.H.C : - nesimnificative
A.P.P : - HTA std. II.
57
Istoricul bolii: Pacient cunoscut cu HTA std.II din 2009, urmand
tratament cu Tertensif SR 1 cpr./zi, Enap 10 mg 1 cpr./zi; si CID, urmand un
tratament cu Preductal MR 2cpr./zi.
Pacientul se interneaza in sectia Neurologi pe data de 15 mai 2008, la ora
22.30 cu urmatoarele manifestari de dependenta: tulburari de deglutitie;
incontinent urinara; anxietate; refuza sa se alimenteze hemiplegie dreapta;
afazie.
Examenul clinic general
o Greutate : 65 kg \ Talie : 165 cm
o Starea de conştienţă : suprimată
o Tegumente si mucoase : palide,uscate şi reci
o Fanere : normal implantate
o Tegumente şi mucoase: normal colorate.
o Sistem ganglionar şi limfatic: normal
o Aparat respirator: fǎrǎ raluri.
o Aparat cardio-vascular:
TA 130/80 mm Hg
P 70
Zgomote cardiace fǎrǎ raluri cardiocervicale.
o Aparat digestiv: - abdomen suplu, mobil cu respiraţia.
o tranzit prezent, normal.
o Aparat uro-genital: micţiuni normale.
o Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spaţial.
Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei
HendersonNevoia alterata Manifestari de dependenta Sursa de dificultate
Nevoia de a respira şi a avea o
buna circulatie
- respiraţie zgomotoasă hipotonia valului palatin
Nevoia de a bea si minca -dificultate in masticatie; Stare de boală
58
-dificultate de deglutitie;
-aport insuficient de alimente.
Nevoia de a elimina -incontinenţi urinara Hipotonie sfincteriană
Nevoia de a se misca si a avea
o buna postura
-deficit motor si senzorial;
-diminuarea fortei musculare.
-lipsa de coordonare a
miscarilor;
hemoragie cerebrală
Nevoia de a dormi si odihni Insomnie Spitalizare
Nevoia de a se imbraca si
desbraca
independentă -
Nevoia de a avea temperatura
corpului in limite normale
independentă -
Nevoia de a fi curat, ingrijit,
de a proteja tegumentele si
mucoasele
Imposibilitatea de a efectua
igiena tegumentelor
Stare de boală
Nevoia de a evita pericolele Cefalee
neliniste;
agitatie;
anxietate;
Stare de boală
Nevoia de a comunica dificultatea de a vorbi;
afazie;
diminuarea auzului.
Perturbarea centrilor
cerebrali
Nevoia de a actiona conform
propiilor convingeri si valori
de a practica religia
Pacientul nu-şi poate practica
religia
Mediul spitalicesc
Nevoia de a fi preocupat in
vederea realizarii Independentă
Nevoia de a se recreea Imposibilitatea de a se
recreea
Stare de boală
Nevoia de a invata cum sa isi
pastreze sanatatea
absenţa unor cunoştinţe
despre boală.
Dezinteres faţă de sine
59
Plan de îngrijire cazul B
Diagnostic de
ingrijire
Obiective Interventii Evaluare
1.Alterarea
mobilitatii fizice
legata de deficitul
motor si
sensorial,
Pacientul sa:
- se efectueze miscari
active cu membrul
inferior si superior
drept;
- se deplaseze cu
ajutor, cativa pasi, in
termen de 3-4 zile, apoi
pana la toaleta, in
termen de o
saptamana-10 zile;
- atinga un grad de
autonomie maxim de
deplasare, in termen de
doua saptamani.
- am asigurat o pozitie fiziologica a
membrelor pacientului, cu bratele pe langa corp;
- am asezat membrele inferioare departe unul
de celalalt, cu colaci de vata sub calcaie;
- am mobilizat pasiv pacientul la 2 ore (ora
6,8,10, 12,) din decubit dorsal in decubit lateral
stang si drept;
- am solicitat cooperarea pacientului la
schimbarile de pozitie;
- in decubit lateral, sprijin bratele pacientului
cu patura rulata sau cu o perna, bratul deasupra in
semiflexie pe abdomen, iar celalalt pe langa corp;
- am efectuat masaj, cel putin 10 minute, al
spatelui si membrelor la fiecare schimbare de
pozitie;
- pacientul
efectueaza usoare
miscari active ale
membrelor inferior si
superior drept (mai
reduse la cel superior);
- reuseste sa se
miste impulsionandu-se
de forta hemicorpului
stang.
- se ridica in pozitie
semisezanda cu
mijloacele aratate de
mine;
- pacientul se
60
- am efectuat miscari passive ale membrelor
prin miscari de flexie, extensie si rotire, de 3 ori pe
zi cate 5 minute;
- am invatat pacientul sa-si mobilizeze mana
dreapta cu ajutorul mainii stangi;
- am incurajat pacientul sa-si mobilizeze
active celelalte segmente ale corpului;
- am invatat pacientul sa utilizeze mijloacele
auxiliare in vederea efectuarii unor miscari, cu
ajutorul unor agatatoare sau fase legate de
marginea patului, sa se ridice usor, tinandu-se cu
mana stanga de acestea, de 3-4 ori/zi;
- am ajutat pacientul sa se ridice la marginea
patului, progresiv, de la cateva secunde la cateva
minute, apoi dupa 3-4 zile il sprijin in efectuarea
catorva pasi;
- am felicitat pacientul pentru fiecare progress
facut.
deplaseaza cu ajutor
cativa pasi;
- pacientul se
deplaseaza la toaleta.
2.Deficit de - pacientul sa fie - am antrenat pacientul in efectuarea - pacientul a fost
61
autoingrijire, capabil sa-si satisfaca
partial nevoile de
autoingrijire, de a se
spala, de a se imbraca,
in decurs de 3-5 zile.
autoingrijirilor;
- am evaluat impreuna cu d-l NM ce poate sa
faca singur si ce nu poate, legat de ingrijirile de
igiena:
- se spala pe fata cu mana stanga;
- se spala pe dinti;
- nu-si poate face toaleta intima;
- m-am ingriji sa-i fie asigurate asigurate
ingrijirile de igiena personala (izolandu-l cu
paravan) si o igiena riguroasa a cavitatii bucale
(implic si sotia);
- dupa fiecare toaleta, am efectuat frictiuni ale
spatelui, toracelui si a membrelor, cu
alcoolmentolat si pudra de talc;
- l-am ajutat in alimentative, incurajandu-l sa
se alimenteze cu mana stanga si sa exerseze cu
mana dreapta;
- l-am ajutat sa se imbrace, sa se dezbrace,
alimentat pasiv in prima
zi cu PEV de glucoza
20% imbogatita cu
electroliti, vitamine;
- pacientul a folosit
mana stanga pentru a se
alimenta, a se imbraca, a
se spala pe fata, pe
maini.
- pacientul a
incercat in permanenta
sa efectueze miscari cu
mana dreapta.
62
incurajandu-l sa se foloseasca de mana stanga;
- i-am asigurat imbracamintea adecvata
(pajama mai larga, cu mod de incheiere simplu);
- l-am invatat pe d-l NM sip e sotia sa modul
de imbracare: mai intai, membrul paralizat si apoi
cel sanatos; la dezbracare invers;
- am asezat intotdeauna bazinetul si urinarul la
indemana pacientului, ajutandu-l sa le foloseasca
ori de cate ori a fost nevoie.
3.Incontinenta
urinara
Pacientul sa:
- prezinte diminuarea
episoadelor de
incontinent;
- redobandeasca partial
continenta urinara in
decurs de o saptamana-
10 zile.
- i-am explicat pacientului care este cauza
incontinentei sale si ca era o situatie remediabila
(desi era afazic m-a inteles);
- i-am explicat necesitatea sondajului vezical/
instituirea sondei à demeure pentru o perioada de
timp;
- am efectuat sondaj vezical la indicatia
medicului;
- i-am spus pacientului sa ma cheme de fiecare
data cand are nevoie de mine, fara nici o jena;
- pacientul a
suportat sonda foarte
bine;
- dupa scoaterea
sondei, episoadele de
incontinent au fost mai
rare;
- pacientul a putut
sa prinda urinarul cu
mana stanga sis a-l
63
- dupa scoaterea sondei, am stabilit cu d-l NM
si sotia sa un program de eliminare din 2 in 2 ore,
cu cresteri progressive a intervalelor;
- am urmarit diureza zilnic.
foloseasca;
- a respectat
programul stabilit.
4.Risc de alterare
a integritatii
tegumentelor
- pacientul sa prezinte
tegumentele intact pe
toata perioada
imobilizarii.
- m-am ingrijit sa-i fie asigurate interventiile
de la diagnostecele anterioare (igiena personala,
schimbarea pozitiei)
- am masat regiunile expuse la escare de 3 ori
pe zi, le-am protejat cu colaci de vata;
- am schimbat lenjeria de pat si de corp de cate
ori a fost nevoie;
- i-am explicat pacientului necesitatea
consumului de lichide pentru a evita deshidraterea.
- pacientul avea
pielea intact;
- nu a prezentat
escare sau roseate in
zonele expuse.
5.Risc de alterare
a nutritiei
- pacientul sa-si
mentina starea de
nutritive prezenta, sa
fie alimentat si hidratat
corespunzator
cantitativ si calitativ pe
- am evaluat in permanenta capacitatea de
deglutitie (ridic capul domnului NM si asigur
rotatia pe partea sanatoasa, in timp ce el mananca);
- am incercat administrarea orala de alimente,
lichide (lapte, sucuri de fructe, ceai), semisolide
(pireuri, legume pasate, spuma de mar), prin
- d-l NM nu a
prezentat semne de
deshidratare;
- a baut din cana cu
cioc si cu paiul;
- a consumat pe
64
toata perioada
spitalizarii, 25 cal/kg
corp/zi (are 70 kg
necesar 1750 cal);
- sa se hidrateze
utilizand cana cu cioc
si paiul.
administrarea de cantitati mici la interval mici de
timp, manifestand rabdare;
- am instituit, la indicatia medicului, perfuzii
zilnice, ii explic pacientului ca este necesara, avand
in vedere aportul alimentar mic pe cale orala;
- am educat sotia pacientului referitor la
modul in care trebuie sa-l alimenteze (pozitionarea
bolnavului in pozitie semisezand sau in decubit
dorsal cu capul intr-o parte);
- progresiv l-am invatat sa foloseasca mana
stanga pentru sustinerea mainii drepte in
alimentare;
- am realizat impreuna cu sotia meniul (regim
hiposodat si hipolipidic), in functie de preferintele
pacientului:
- mic dejun: cereal inmuiate in lapte;
- pranz: supa de pui cu legume pasate, piure de
cartofi, spuma de mar;
cale orala alimente
lichide in cantitate de
1500ml/zi si
semilichide;
- pacientul este
hidratat corespunzator.
65
- cina: mamaliga cu branza;
- am efectuat bilantul lichidian intrari- iesiri.
6.Incapacitatea
de a comunica,
legate de
prezenta afaziei.
- pacientul sa-si poata
exprima nevoile
utilizand comunicarea
non verbal prin gesture,
scris cu mana stanga.
- am formulat intrebari simple, la care poate
sa-mi raspunda afirmativ sau negative prin miscari
ale capului, ale mainii sanatoase;
- am vorbit cu pacientul tinandu-l de mana,
incercand sa obtin din partea lui un gest, o stranger
de mana;
- am stabilit cu domnul NM un cod al
semnelor, in prezenta sotiei:
- pentru DA- o aprobare a capului;
- pentru NU- negare cu capul;
- doresc bazinetul- o miscare a mainii stangi
spre zona genital;
- mi-e sete/ foame- o miscare a mainii spre
gura;
- as dori sa mi se citeasca ziarul- o miscare cu
mana stanga spre ochi;
- as dori sa ascult radioul- o miscare cu mana
- pacientul a
utilizat mijloace
eficiente de comunicare
non verbal prin miscari
ale capului, prin scris cu
mana stanga, prin
gesture.
66
stanga spre ureche;
- am stabilit, impreuna cu pacientul, un
program zilnic de exercitii de vorbire;
- am educat familia sa manifeste aceeasi
intelegere, sa-l mangaie, sa- vorbeasca.
7.Alterarea
imaginii de sine
- pacientul sa-si
accepte modificarea
imaginii corporale
(tranzitorie).
- interventiile expuse anterior a ajutat
pacientul sa depaseasca situatia;
- l-am ajutat printr-o comunicare permanenta
sa se adapteze la noua situatie, convingandu-l ca
aceasta este tranzitorie, insistand asupra
probabilitatii reversibilitatii totale a fenomenelor;
- am explicat pacientului ca foarte mult
conteaza vointa sa de a se face bine, pentru a depasi
aceasta faza grea;
- avand in vedere
evolutia favorabila,
pacientul s-a mai linistit,
fiind mai optimist si
increzator, a incercat sa
se adapteze la noua
situatie.
67
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL B.Numele N. Prenumele M. Salonul 4
ZiuaZile de boalå
D.
Res
p.
T.A
.
Puls
Tem
p
D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
300035 30 160 41O
2500 30 25 140 40O
200025 20 120 39O
1500 20 15 100 38O
1000 15 10 80 37O
500 10 5 60 36O
0 0 0 40 35
Lichide ingerateScauneDietă
68
Prezentarea cazului C
Interviul
Date relativ stabile:
Numele: A.
Prenumele: B.
Vârsta: 51 ani
Sex: şofer
Stare civilǎ: căsătorit
Ocupaţie: profesor
Religie: creştin-ortodox
Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu soţul şi o nepoată într-o casă cu 4 camere.
Elemente fizice
RH – negativ \ Grupa sanguinǎ – B III
Motivele internǎrii :
- tulburari de deglutitie;- incontinenta urinara;- neliniste, anxietate, agitatie, - afazie;- hemiplegie dreapta.
Anamneza :
A.H.C : - nesimnificative
A.P.P : - HTA std. II.
Istoricul bolii: Pacient fără antecedente patologice cunoscute se
internează in cadrul clinici de neurologie II cu hemiplegie dreaptă, afazie,
tulburaride deglutitie. Afirma ca i sa facut rau la servici, brusc,.
Examenul clinic general
o Greutate : 85 kg \ Talie : 165 cm
o Starea de conştienţă : suprimată
o Tegumente si mucoase : palide,uscate şi reci
69
o Fanere : normal implantate
o Tegumente şi mucoase: normal colorate.
o Sistem ganglionar şi limfatic: normal
o Aparat respirator: fǎrǎ raluri.
o Aparat cardio-vascular:
TA 130/80 mm Hg
P 70
Zgomote cardiace fǎrǎ raluri cardiocervicale.
o Aparat digestiv: - abdomen suplu, mobil cu respiraţia.
o tranzit prezent, normal.
o Aparat uro-genital: micţiuni normale.
o Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spaţial.
Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei
HendersonNevoia alterata Manifestari de dependenta Sursa de dificultate
Nevoia de a respira şi a avea o
buna circulatie
- respiraţie zgomotoasă hipotonia valului palatin
Nevoia de a bea si minca -dificultate in masticatie;
-dificultate de deglutitie;
-aport insuficient de alimente.
Stare de boală
Nevoia de a elimina -urini hipercrome Deshidratare
Nevoia de a se misca si a avea
o buna postura
-deficit motor si senzorial;
-diminuarea fortei musculare.
-lipsa de coordonare a
miscarilor;
hemoragie cerebrală
Nevoia de a dormi si odihni Insomnie Spitalizare
Nevoia de a se imbraca si
desbraca
independentă -
Nevoia de a avea temperatura
corpului in limite normale
independentă -
Nevoia de a fi curat, ingrijit,
de a proteja tegumentele si
Imposibilitatea de a efectua Stare de boală
70
mucoasele igiena tegumentelor
Nevoia de a evita pericolele Cefalee
neliniste;
agitatie;
anxietate;
Stare de boală
Nevoia de a comunica dificultatea de a vorbi;
afazie;
diminuarea auzului.
Perturbarea centrilor
cerebrali
Nevoia de a actiona conform
propiilor convingeri si valori
de a practica religia
Pacientul nu-şi poate practica
religia
Mediul spitalicesc
Nevoia de a fi preocupat in
vederea realizarii Independentă
Nevoia de a se recreea Imposibilitatea de a se
recreea
Stare de boală
Nevoia de a invata cum sa isi
pastreze sanatatea
absenţa unor cunoştinţe
despre boală.
Dezinteres faţă de sine
71
Plan de îngrijire cazul C
DIAGNOSTIC DE
INGRIJIRE
OBIECTIV INTERVENTII EVALUARE
1.Deficit de
autoingrijire,
- pacientul sa-si
satisfaca singur
nevoile.
- incurajez pacientul in efectuarea
autoingrijirilor;
- evaluez impreuna cu d-l D.L. ceea ce
poate sa faca si nu de unul singur (sa se spele pe
fata cu mana dreapta, sa se spele pe dinti, nu-si
poate face toaleta intima);
- ma asigur sa-i fie asigurate ingrijirile de
igiena personala ale pacientului (prin paravan)
si o igiena riguroasa a cavitatii bucale (implic
sip e mama sa);
- am facut frictiuni pe spate, torace si
member dupa fiecare toaleta;
- il incurajej sa se alimenteze cu mana
stanga si sa exerseze cu mana dreapta, ajutandu-
l;
- pacientul a fost
alimentat pasiv in prima
zi;
- a folosit mana
stanga pentru a se
alimenta, imbraca, spala
pe maini, pe fata;
- a incercat sa
exerseze miscari cu mana
dreapta.
72
- l-am ajutat sa se imbrace, sa se dezbrace;
- il invat pe pacient si mama acestuia cum
trebuie sa se imbrace respective dezbrace,
incepand cu mmbrul lezat la imbracat si invers
la dezbracat;
- i-am pus la indemana bazinetul si
urinarul, ajutandu-l de fiecare data cand acesta
mi-a cerut ajutorul.
2.Alterarea
mobilitatii fizice
Pacientul:
- sa efectueze miscari
active cu membrul
inferior si superior
drept;
- sa se deplaseze cu
ajutor, cativa pasi, in
termen de 4-5 zile,
apoi pana la toaleta in
10 zile;
- am asigurat o pozitie a corpului cu bratele
pe langa corp, dar nu lipite;
- am asezat membrele inferioare departe
unul de celalalt, cu colaci de vata sub picioare;
- am mobilizat pasiv pacientul;
- solicit cooperarea pacientului in
schimbarile de pozitie;
- am efectuat masaj al spatelui, bratelor la
fiecare schimbare de pozitie;
- am efectuat miscari passive ale
membrelor prin flexie, extensie si rotire de trei
- a efctuat miscari
active usoare ale
membrelor drepte
- sa ridicat in pozitie
semisezanda cu
mijloacele auxiliare;
- pacientul a facut
cativa pasi;
- s-a deplasat la
toaleta, neajutat de mine.
73
- in doua saptamani sa
atinga un grad de
autonomie maxima.
ori pe zi, cate 5 minute;
- am ajutat pacientul sa se ridice la
marginea patului cu ajutorul obiectelor
auxiliare, apoi dupa cateva zile il sprijin sa
mearga la toaleta;
3.Incontinenta
urinara
Pacientul sa:
- prezinte diminuarea
episoadelor de
incontinent;
- sa redobandeasca
partial continenta
urinara in decurs de 10
zile maxim.
- i-am explicat motivul incontinentei
urinare si faptul ca este o problema reversibila;
- ii explic necesitatea sondajului vezical si
instituirea sondei pentru o perioada de timp;
- dupa scoaterea sondei stabilim de accord
comun un program de eliminare din 3 in 3 ore,
urmand ca intervalele sa creasca progresiv
(urmareesc diureza zilnic).
- i-am facut sondajul
vezical suportat foarte
bine de catre pacient;
- episoadele de
incontinent s-au rarit,
dupa scoaterea sondei;
- pacientul a folosit
urinarul ajutandu-se de
mana stanga.
4.Risc de alterare a
integritatii
tegumentelor
- pacientul sa prezinte
tegumente intact pe
toata perioada
spitalizarii.
- i-am asigurat o igiena personala
corespunzatoare;
- i-am facut schimburile de pozitii in pat;
- i-am facut masaj in regiunile expuse la
escare de 3 ori pe zi, si le-am protejat cu colaci
- pacientul are pielea
intact;
- nu prezinta nici o
escare sau roseata pe
74
de vata;
- i-am schimbat lenjeria de corp si de pat
ori de cate ori a fost nevoie;
- i-am explicat d-lui D.L. importanta
consumului de lichide pentru a evita
deshidratarea.
zonele implicate.
5.Risc de alterare a
nutritiei.
- pacientul sa-si
mentina starea de
nutritie, sa fie
alimentat si hidratat
corespunzator
cantitativ si clitativ pe
toata perioada
spitalizarii, 25 cal/kg
corp/zi (110 kg- 2750
cal/zi-20%=2200cal/zi
);
- să se hidrateze
utilizand cana cu cioc.
- am evaluat in permanenta capacitatea de
deglutitie;
- am administrat oral alimente lichide si
semi solide- cantitati mici la interval mici;
- la solicitarea medicului i-am instituit PEV
iv, explicandu-I ca este necesar din cauza
aportului mic de alimente;
- educ mama pacientului cu privire la
regimul ce trebuie urmat de pacient (fara carne
de porc, tutun) si pozitia bolnavului;
- il invat sa foloseasca mana stanga pentru
sustinerea celei drepte;
- realizam meniul, impreuna cu mama
- d-l D.L. nu prezinta
semne de deshidratare;
- bea din cana cu
cioc si cu paiul;
- se administreaza pe
cale orala 1500-2000
ml/zi si semilichide;
- hidratat
corespunzator.
75
pacientului, in functie de preferintele
pacientului:
- cereale cu lapte- la micul dejun;
- supa de pui, cu legume pasate, piure de
cartofi, spuma de mar- la pranz;
- mamaliga cu branz- cina;
6.Incapacitatea de a
comunica,
- pacientul sa-si poata
exprima nevoile
utilizand comunicarea
non verbal prin
gesture, scris cu mana
stanga.
- am formulat intrebari simple, la care sa
raspunda usor;
- am stabilit cu d-l D.L. un cod de semne,
pe care le-a invatat si mama pacientului, ajutat
fiind de mana stanga, de cap;
- stabilim impreuna un program de exercitii
de logopedie;
- educ mama sa fie la fel de intelegatoare
cu dansul ca si mine.
- pacientul utilizeaza
mijloace eficiente de
comunicare non verbal
prin miscari ale capului,
prin scris cu mana stanga,
prin gesture;
- idem
7.Alterarea imaginii
de sine
-pacientul sa-si
accepte modificarea
imaginii corporale,
avand in vedere varsta
- interventiile executate pe tot parcursul
internarii au folosit tocmai la acest lucru;
- l-am ajutat printr-o comunicare
permanenta sa se adapteze la noua situatie,
- pacientul si-a mai
revenit din agitatie si
anxietate datorita
76
pacientului. convingandu-l ca este tranziorie;
- explic pacientului ca vointa lui e foarte
importanta pentru a depasi aceasta faza grea.
progreselor facute.
77
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL C.Numele A. Prenumele B. Salonul 4
ZiuaZile de boalå
D.
Res
p.
T.A
.
Puls
Tem
p
D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
300035 30 160 41O
2500 30 25 140 40O
200025 20 120 39O
1500 20 15 100 38O
1000 15 10 80 37O
500 10 5 60 36O
0 0 0 40 35
Lichide ingerateScauneDietă
78
Capitolul VI
Educaţia sanitară
Măsurile de educaţie sanitară se încadrează tendinţelor mereu actuale ale
asistenţei neurologice de tip comunitar. În acest scop toţi membrii unei echipe
terapeutice trebuie să sensibilizeze anturajul familial şi profesional în legătură cu
modalităţile de debut, evoluţie şi cu particularităţile etapei terapeutice
reabilitative. Readaptarea bolnavului la noul stil de viaţă, depinde în mare parte
şi de familia, care îl îngrijeşte.
Asistenta trebuie să-şi desfăşoare în aşa fel activitatea educaţional
sanitară, încât aceasta să constituie un factor de influenţă pozitivă asupra
psihicului bolnavului, să constituie la crearea unor emoţii pozitive, care
urmăresc otimismul şi încrederea bolnavului în medic şi asistenta medicală şi în
eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în
vindecarea sau ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios şi riguros
prescipţiile şi recomandările medicale.
Cuvântul medicului şi al asistentei, joacă un rol important în întărirea
neuropsihică a bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri şi îmbărbătarea totodată
dă forţe noi organismului în lupta sa cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit,
care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranţa în vindecare, poate scade
puterea organismului şi înrăutăţii cursul bolii.
Administrarea tratamentului la timp este foarte important în evoluţia
bolii.
Profilaxia bolii ,, duşmanul cunoscut este pe jumătate învins”.. Pentru a
o depista din vreme, pentru a o preveni este bine ca fiecare să-i cunoască bine
manifestările pentru a lua din vreme măsurile energice care se impun. Elementul
principal cade pe trei elemente principale asupra cărora trebuie să luăm aminte:
întărirea sănătăţii, psihoprofilaxia şi organizarea activităţii atât în ce priveşte
regimul de muncă cât şi regimul de odihnă.
79
Boala este o reacţie a organismului faţă de factori nocivi de materii.
Restabilirea completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin
îndepărtarea cauzelor, care au determinat-o, adică acelor cauze, care se
datorează mediului înconjurător.
80