roAN h 9c04u,

Prina nea earte despr-r*o\I\{r'*

Ilustralii de

ANDREEADANIELAOLARU

Yx$$s+S6k4+

t

{$n:'r$ ,(

ab

?

fost odati ca niciodati, cici daci n-ar fi fost nici eu n-ag avea ce si vi povestesc;

au fost odati nigte fiinle care se numeau strolycgi. De unde gtiu eu cum se numeau?

Mi-a spus aseari veverila $oqq dupi ce gia golit buzunarele de ghindele strAnse

pentru iarni. De unde gtia $ogo? Ei bine, i-a povestit, lntr-o seari caldi de toamn6, strd-

bunicul ei, Primul-veveri!-cu-dungi-albe. De unde gtia el povestea? De la stri-stri-stribu-nicul lui cu dungi rogii, care o qtia de la tatil lui. Cine era tatil lui? Era conducitorul

neamului veverifesc, pe vremea cAnd animalele aveau in frunte un inainte-ciliuzitorblAnd, inlelept gi pisitor de animale. Numele lui era Aristo-cel-bitrAn-gi-vesel. $i dacitot am aflat povestea asta de demult, mi gribesc si v-o spun 9i voui.

Strolycgii acegtia despre care vi spuneam la inceput erau nigte creaturi mari, aga,

cam cAt un elefant african. Mgte creaturi nici bune, nici rele, nici prietenoase, nici

neprietenoase, nici urAte, nici frumoase, nici blAnde, nici aspre, nici infricogi-

toare, nici linigtitoare. Aveau ochi mari gi rofunzi, cu gene lungi gi dese

gi urechi mici. Cred ci erau cam surzi, dar e posibil si mi ingel.

Mai aveau ei doui picioare puternice pe care mergeau drept gi inci doui membre mai

mici, care mai degrabi aritau ca nigte mAini. Aproape ci am putea spune ci, degi nu aveau

chiar mA'ini ca mine gi ca tine, erau foarte indemfuratici.

Strolycgii nogtri aveau gi o coadi stufoasi, ca de mitase, o coami frumoasi gi un ciufin vdrfirl capului, care le didea un aer tare nostim! Ciuful de pe cap, ca gi ochii strolycgilor,

avea toate culorile din lume, 9i cele cu nume, gi cele pe care habar n-avem si le numim.

in rest, erau albi ca urgii polari gi se ficeau verzi pe misuri ce imbitrineau. Strolycsilele,

in schimb, odati cu trecerea timpului deveneau portocalii. $i unii, gi a$i aveau aripi mari,

puternice gi diafane, ca de fluture, iar cAnd zburau pireau nigte flori multicolore purtate

de vint. Nigte flori cu ciuf!De altfel, cam aga igi gi petreceau vremea, zburAn{ pentru ce erau nigte creaturi curioase

care voiau si gtie tot ce se intfunpli pe pimAnt.

intr-o buni zi, Primul Strolyx, ciruia mult mai lesne ar fi si-i spunem Stro de acum inainte,

gi-a intins aripile 9i a zbwathlt, departe de linuturile unde siligluia pentru ci a vmt si afle

cAt de mare este departele. S-a cam speriat, pentru ci zburase zile-n gir pAni obosise gi

departele tot nu se terminase. in wemea asta, se hrinise cu poame care nu cregteau

in linuturile lui gi cirora in joaci le-a dat nume pe care le cunogtea el: ostrogoi, fenici,

puniaci, lere, micole, beutli, hapsoi.

La un ristimp, a dat de un loc ciudat ;i frumos cum nu mai vizuse pAni atunci. Triiau

acolo nigte creaturi de mirare, micule gi plnpande ca nigte furnici, care umblau pe nigte firi-goare de picioare gi care nu aveau aripi. Creaturile se numeau,roameni'i dar Stro nu avea

de unde si gtie asta. Atit de tare l-au impresionat aceste ftpturi mirunte qi ftri aripi, incAt

a vnrt si le duci pe doui dintre ele celor din neamul lui.

Acum, si gtili ci atunci cAnd strolycgii vor si zboare repede, aproape ci devin invizibili aga incit Stro s-a dus ca firlgerul spre trunchiul unui copac uriag, sub frunzigul ciruiase jucau gi rAdeau de mama focului doi copii, un biiat gi o fetila, vegheali de privirilepirinlilor lor. Stro le-a zis politicos,,Buni ziua!" gi s-a mirat foarte tare de hohotele

copiilor pentru ci strolycgii nu rAd cu gura pAni Ia urechi.

- Dar voi nu aveli emofii? Nu vi bucurali, nu vi intristafi? au intrebat pirinlii din

cale-afari de mira$ afland ci strolycgii nu gtiu ce-i rAsul.

- Nu, a rispuns Stro cu dezamigire in glas. Dar tare ag vrea si invilim de la voi. Oare

nu weli si venili cu mine in linutul meu, ca si ne spuneli mai multe despre asta? in larastrolycqilor e foarte frumos, sunt curcubeie in fiecare zi, iarba e parfumati, iar livezile sunt

pline de fenici acriqori, cerulii zemoase, bezuli aurii gi dulci gi hapsoi cu coaja rogie,

pArguiti gi bine mirositoare.

Cele patru ftpturi mirunlele s-au privit pre! de citeva clipe, incAntate de o asemenea

aventuri neaqteptata, gi inci intr-un tirdrn de poveste!Aga ci nici una, nici douE gi-au frcut

bagajele gi au incilecat pe coada lui Strq care i-a dus ca vinhrl gi ca gandul pani hnt, departe.

oaaAjuns, in sfArgit, inapoi in linuftrl lu! Stro i-a dus pe pirinli la cea mai grozavi casi

de oaspeli, ca si se bucure de vacanfi, iar pe copii, pe numele lor Mira gi Halg i-a luat

s6-i prezinte Primei Strolycsile, cireia sigur ci-i vom spunem Stra.

?tb

3t2

MiragiHakeraudestuldeincAntagici,pentruprimadatiinviala,aveausifieeipro-fesorii ;i si-i invele pe alfii, a;a incAt 9i-au luat rolul foarte in serios. Stro i-a depus, aqadar,

impreuni cu clteva poame ciudate culese dintr-o livada, in iarba Pe care Stra tocmai o mi-

rosea. Ca se gtifi, cind strolycqii vor si adoarmi, miros iarba, Pentru ci nasul lor este cu

mult mai fin decit al oamenilor 9i simte miresme Pe care oamenii nici nu le binuiesc'

Stra s-a incruntat, apol privind mai cu atenlie, a zimbit' Dupi ce s-a minunat

de fhpturile mititele, a des{hcut repede un akory galben cu dungi mov 9i i-a

intins fieciruia cite o jumitate. Copiii au mAncat cu poftE apoi au adormit

in palma caldi gi moale a lui Stra, cici erau foarte obosili de pe drum' Stra

a stat nemigcati weme de citeva ceasuri, de teami sl nu trezeasci straniile

creaturi fhri ariPi 9i atit mici.

CAnd s-a trezit, Mira a inceput si plingl qi, la scurti weme, i-a urmat 9i

Hak. Nu le era teaml de strolycai, dar le era dor de prietenii lor' Strolycaii

nu plingeau niciodata, a9a incdt nici Stra, nici Stro nu pricepeau ce se in-

timpli cu copiii. Vedeau doar picituri de api curgAndu-le din ochi 9i erau

foarte uimiJi ci e cu putinli aqa ceva.

- Nu v-a plicut akory? i-a intrebat Stra'

- Akory a fost gustos, dar ne e dor de prietenii noqtri, a rispuns Mira'

Stra, insi, nu a priceput nimic, pentru ci nu gtia ce este dorul'

- Ce sunt piciturile astea de api care vi se scurg Pe obraji?

a intrebat ea.

- Sunt lacrimi, au rispuns Mira 9i Hak lntr-un glas'