Balade vesele si triste - WordPress.com · Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

George

BALADE VESELE+I TRISTE

TOP~RCEANU

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuConcepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

Ilustraþii: Svetlana Filonov

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

George Cãlinescu,Constantin Ciopraga, Virgiliu Ene,

Garabet Ibrãileanu, Mircea Handoca, Dumitru Micu,Dinu Pillat, Alexandru Piru,

Alexandru Sãndulescu,Mircea Scarlat.

ISBN 9975-74-359-5 © LITERA, 2001

Textele au fost reproduse dupã:G. Topârceanu, Scrieri în douã volume. Ediþie îngrijitã, prefaþã, note, comentarii,

tabel cronologic ºi bibliografie de Al. Sãndulescu. Editura Minerva,Bucureºti, 1983, George Topârceanu, Cocostârcul albastru,

Chiºinãu, Grupul editorial Litera, 1997

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 292932, 294110, fax 294061;e-mail: [email protected]

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la Grupul editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLector: Ion Ciocanu

Corector: Raisa CoºcodanTehnoredactare: Irina Platon

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 11241

CZU 821.135.1-144T 77

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiTopârceanu, George

Balade vesele ºi triste: poezii/ George Topârceanu; col. iniþ. ºi coord./Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. col. ºi cop. / Vladimir Zmeev; ilustr. / SvetlanaFilonov µ Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 300 [p]. µ (Bibl.ºcolarului, serie nouã, nr. 228)ISBN 9975-74-359-5821.135.1.-144

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

B A L A D E V E S E L E +I T R I S T E

Rapsodii de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10C`natec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Balada mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Balada c[l[torului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Balada popii din Rudeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Balada mun\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Rapsodii de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Broa=tele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Acceleratul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Sf`r=it de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Rapsodii de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Balada unui greier mic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Catrene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Manon =i Des Grieux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Balada chiria=ului gr[bit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Noapte de mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Noapte de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Singuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54În drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Noapte de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57P[injini= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Epilog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Distih eroic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Infernul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

P A R O D I I O R I G I N A L E

În loc de prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

PAGINI DIN DIFERI|I AUTORI

Homer: Chinurile lui Ulise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Al. Dep[r[\eanu: Vara la \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Dimitrie Bolintineanu: Mihai Vitezul =i turcii . . . . . . . . . . . . . . . . 80George Co=buc: |iganii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Th. Speran\ia: C`inele ovreiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84A. Mirea: Caleidoscop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86I. Unei fosile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86II. Bustului meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87III. R[spunsul micilor func\ionari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88IV. R[spunsul cometei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90V. Sonete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

1. La cinematograful mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 922. Sonet teatral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 933. Un romantic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

VI. Sahara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94O. Goga: I. Mucenicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95II. Vade retro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96I. Minulescu: Trei roman\e pentru mai t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . 98I. Roman\a automobilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98II. Roman\[ autumnal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100III. Roman\a gramofonului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101M. Codreanu: Sonete parnasiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103I. Scamatorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103II. Pagliaccio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104III. Samson =i Dalila . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104IV. Testamentul unui poet cunoscut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Mircea Dem. R[dulescu: Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106I. U. Soricu: Închinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Cincinat Pavelescu: EpigrameLui Nigrim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Lui Cincinat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Un anonim din Craiova lui Cincinat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Cincinat lui Nigrim & Comp. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Adrian Maniu: Menajerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109N. Davidescu: Din c`ntarea omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110I. Ploaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110II. Întoarcerea fiului risipitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111O domni=oar[ de pension: Misterul nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Un încep[tor de talent: Apostrofe la lun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Otilia Cazimir:I. Vis alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114II. Strofa risipit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115III. Ariciul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Demostene Botez:I. Prohod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117II. Triste\i provinciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118III. Cobe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Tudor Arghezi:I. Psalm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122II. Menire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122III. Utrenie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123IV. Belsteme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Bacilul lui Koch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

M I G D A L E A M A R E

Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134C[limara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Cioara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Fum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Aeroplanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142Sonet estival . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Albumul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Sonete pluvioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144La v`n[toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

I. Decorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145II. Un iepure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146III. Masa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147IV. La ]ntoarcere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Octombrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Noiembrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Fantezie de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152Prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153La pa=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Un duel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Balada corbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159În jurul unui divor\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Dedica\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Gelozie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Popular[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Toamna ]n parc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Balada unei stele mici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167În Ia=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Expunere de motive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Cocost`rcul albastru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Ripost[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Bene merenti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

P O E Z I I N E I N C L U S EÎ N U L T I M E L E E D I |I I

Din vol. BALADE VESELE +I TRISTE, ed. a II-a =i a III-a

În tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Broasca \estoas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Desp[r\ire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Amintire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188

Din vol. PARODII ORIGINALE, ed. I =i a II-a

Od[ sobei mele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190Armonii vesperale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Enigma c[r\ilor ]nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192

Poetul M. S[ulescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193F[r[ adres[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Strofe de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

D I N P E R I O D I C E

Furtuna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Lacul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Vin’, iubito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Ter\ine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201O noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201C[rtur[reasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202P[catul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Iubitei ]ntristate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Nebunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210Somnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212Iubita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214Din prag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215C[tre chipul din oglind[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Chemare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217Noapte ]n ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Icoanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2211908 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222În taina nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Înserarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225Împ[care . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226Vecina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227Clipe de zbucium . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229Pruncul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230Taina nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Epitafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234Fata trist[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235Ceasornicului meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

Eclips[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237Dolean\ele unui cronicar teatral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238De profundis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240Po=ta redac\iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Scrisori iubite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245Catrene improvizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245Portret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247+oapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247Fables microcopiques . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248

Toto et l'auto . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248Le vaillant moucheron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248Fable esquimaude . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249L’`ne philosophie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249

Lumin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250Acuarel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250Paragini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Biografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252Martie

I. Singur[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252II. Vin \ig[ncile la cr`ng... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253

Aprilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254C`\i ca voi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255Iepurele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256R`ndunelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257

P O S T U M E

Catren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260Zi de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260£Mi-a r[s[rit ]n suflet dorul...¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261+oaptele nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263Doamnei Aftalion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263Doamnei Ermosa Aftalion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264Catren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265La neige . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265

Le papillon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265+omerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266Bimbiri\ichel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267Fabule pentru copii

Bivolul =i co\ofana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268Întrebare =i r[spuns . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270Boierul =i argatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270Leul deghizat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270

Fabule mici pentru oameni mariOmul =i ra\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271Doi prieteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272Cin’ s-a fript cu ciorb[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272V[duva =i piticul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272M[garul ]n grev[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273Microscopic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273

Plou[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Roman\[ ]n stil vechi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Din tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276

7

TABEL CRONOLOGIC

1886 21 martie S-a n[scut la Bucure=ti George, cel de-al doilea copil also\ilor Ion =i Paraschiva Top`rceanu.

1892 }ncepe s[ ]nve\e la o =coal[ m[rgina=[ din Bucure=ti.1895—1898 Face ultimele clase ale =colii primare la +uici-Arge= =i primele

]ncerc[ri literare.1898 Este ]nscris la liceul Matei Basarab din Bucure=ti.1901 Este transferat la liceul Sf. Sava.1904 Top`rceanu debuteaz[ la revista umoristic[ Belgia Orientului.1905—1907 Public[ versuri sentimental-epigonice ]n revistele Dumi-

nica, Revista noastr[, Revista ilustrat[ etc.1906 }=i ]ncheie studiile liceale. Se ]nscrie la Facultatea de drept, pe care

]ns[ o abandoneaz[.1907 Colaboreaz[ la Via\a literar[ =i artistic[, revist[ condus[ de George

Co=buc.1908 Public[ poezia 1908, dedicat[ domnului A. Vlahu\[.1909 Se ]nscrie la Facultatea de litere, f[r[ s-o termine. Public[ ]n Via\a

rom`neasc[ =i ]n alte reviste.1910 Public[ poeziile Noapte de mai, Balada chiria=ului gr[bit, Balada

popii din R[deni.1911 Se stabile=te la Ia=i, devenind secretar de redac\ie la revista Via\a

rom`neasc[. Public[ poezii, proz[, cronici teatrale etc.1912 Se c[s[tore=te cu Victoria Iuga, ]n acela=i an n[sc`ndu-i-se fiul Gheorghe.1912—1913 Redacteaz[ revista Teatrul ]mpreun[ cu M. Sevastos.1913 Ia parte la r[zboiul balcanic.1915 Se ]nscrie la Facultatea de filozofie.1916 Apar primele volume ale lui G. Top`rceanu: Balade vesele =i Parodii

originale.Mobilizat pe frontul de sud, Top`rceanu cade prizonier la Tur-tucaia. R[m`ne ]n captivitate ]n Bulgaria p`n[ la ]nceputul anului1918.

1918 Colaboreaz[ la ziarul Lumina al lui Constantin Stere (Bucure=ti).Public[ Balada mor\ii =i note memorialistice. Este numit subdirectoral Teatrului Na\ional din Ia=i. Scrie ]nsemn[rile memorialisticeadunate ]n volum aparte, intitulat Amintiri din luptele de laTurtucaia.

1919 Se ]ntoarce la Ia=i =i redacteaz[, ]mpreun[ cu M. Sadoveanu, revista}nsemn[ri literare. Public[ Balada mun\ilor, Rapsodii de toamn[,C`ntec, Epilog =i alte poezii.

CUPRINS

George Topârceanu

8

1920 Apare volumul Balade vesele =i triste.1921 Apar edi\ia a II-a a Parodiilor originale =i traducerea piesei Visul

unei nop\i de var[ de W. Shakespeare.1925 Scriitorul public[ articolul Importul de civiliza\ie =i literatur[, ]n

care se pronun\[ cu toat[ claritatea pentru specificul na\ional: „Lapopoarele occidentale marii scriitori, cei „universali“, sunt ]n acela=itimp reprezentan\ii cei mai tipici ai sufletului rasei (poporului —nota red.) din care fac parte. La noi acela=i fenomen. To\i mariino=tri scriitori, Caragiale =i Co=buc, Creang[ =i Sadoveanu, suntprofund lega\i de realit[\ile noastre etnice, sociale, geografice, is-torice. Opera incomparabilului Eminescu e =i mai ]mbibat[ de su-flet specific rom`nesc. +i nu m[ g`ndesc numai la C[lin, la Scrisori,la Ce te legeni, codrule. M[ g`ndesc la cea mai ]nalt[ crea\iepoetic[ a lui, cu caracter «universal» — Luceaf[rul. Aminti\i-v[numai ]nceputul: «A fost odat[...» Se poate ceva mai rom`nesc?“Acela=i crez artistic exprim[ George Top`rceanu ]n poezia Noapte deaugust, publicat[ tot ]n 1925: „+i c`nd ]n juru-mi cre=te o larm[ ne-ntrerupt[/ De glasuri de durere =i strig[te de lupt[, —/ Eu s[ r[m`ndeoparte, cu ochii c[tre stele,/ }n turnul de ivoriu al visurilor mele?...“

1926 G. Top`rceanu devine laureat al Premiului na\ional de poezie. La7 mai este numit director al Teatrului Na\ional din Chi=in[u.

1927 Apare edi\ia a III-a a Parodiilor originale.1928 Apar volumele Migdale amare (edi\ia I-a) =i Balade vesele =i triste

(edi\ia a III-a). Colaboreaz[ la Biletele de papagal ale lui TudorArghezi.

1930 Este numit inspector general teatral pentru Moldova. Scriitorulface o c[l[torie la S[li=te, ba=tina p[rin\ilor s[i.

1931 Baladele vesele =i triste apar ]n edi\ia a IV-a. Scriitorul d[ la iveal[comedia muzical[ Bonsoir, Ia=i, care se joac[ tot atunci la TeatrulSidoli. }n pofida trunchierii de c[tre cenzur[, comedia s-a bucuratde un succes enorm.

1932 Apar Parodiile originale (edi\ia a IV-a).1933 Roste=te la Bucure=ti conferin\a Cum am devenit moldovan?1934 }n Revista Funda\iilor apar Minunile sf`ntului Sisoe.1935 |ine conferin\a Cum am devenit ie=ean?1936 Este ales membru corespondent al Academiei Rom`ne. }i apare

volumul Pirin-Planina. }mpreun[ cu Mihail Sadoveanu =i Gr. T.Popa, face parte din conducerea revistei }nsemn[ri ie=ene, ]n pagi-nile c[reia public[ C. I. Parhon, N. N. Tonitza, Demostene Botez,Iorgu Iordan =i alte personalit[\i.

1937 februarie Ob\ine cu mari eforturi de la Ministerul Artelor sumanecesar[ trat[rii de cancer hepatic =i pleac[ la medici vesti\i dinViena, ]nso\it de so\ia sa, scriitoarea Otilia Cazimir.7 mai Moare la Ia=i.

B A L A D E V E S E L Eª I T R I S T E

10

RAPSODII DE PRIMÃVARÃ

I

Sus prin crângul adormit,A trecut în tainã mare,De cu noapte, risipindªiruri de mãrgãritareDin panere de argint,

Stol bãlaiDe îngeraºiCu alaiDe toporaºi.

Primãvarã, cui le dai?Primãvarã, cui le laºi?

I I

Se-nalþã abur moale din grãdinã.Pe jos, pornesc furnicile la drum.Acoperiºuri veºtede-n luminãÎntind spre cer ogeacuri fãrã fum.

Pe lângã garduri s-a zvântat pãmântulªi ies gândacii-Domnului pe zid.Ferestre amorþite se deschidSã intre-n casã soarele ºi vântul.

De prin balcoaneªi coridoareAlbe tulpaneFâlfâie-n soare.

CUPRINS

Balade vesele =i triste

11

Ies gospodineleIuþi ca albinele,Pãrul le fluturã,Toate dau zor.Unele mãturã,Altele scuturãColbul din pãturãªi din covor.

Un zarzãr mic, în mijlocul grãdinii,ªi-a rãsfirat crenguþele ca spiniiDe fricã sã nu-i cadã la picioare,Din creºtet, vãlul subþirel de floare.

Cã s-a trezit aºa de dimineaþãCu ramuri albe µ ºi se poate spuneCã-i pentru-ntâia oarã în viaþãCând i se-ntâmplã-asemenea minune.

Un nor sihastruªi-adunã-n poalãArgintul tot.Cerul e-albastruCa o petalãDe miozot.

III

Soare crud în liliac,Zbor subþire de gândac,Glasuri miciDe rândunici,Viorele ºi urzici...

George Topârceanu

12

Primãvarã, din ce raiNevisat de pãmânteniVii cu mândrul tãu alaiPeste crânguri ºi poieni?Pogorâtã pe pãmântÎn mãtãsuri lungi de vânt,Laºi în urmã, pe câmpii,Galbeni viiDe pãpãdii,Bãlþi albastre ºi-nsoriteDe omãt topit abia,ªi pe dealuri muceziteArãturi de catifea.

ªi porneºti departe-n susDupã iarna ce s-a dus,Dupã trena-i de ninsoriAºternutã pe colini...Drumuri nalte de cocori,Cãlãuzii cei strãini,Îþi îndreaptã an cu anPasul tainic ºi te mintSpre þinutul diafanAl câmpiilor de-argint.Iar acolo te opreºtiªi doar pasul tãu uºor,În omãt strãlucitor,Lasã urme vioriiDe conduri împãrãteºtiPeste albele stihii...

Primãvarã, unde eºti?


13

CÂNTEC

Frumoasã eºti, pãdurea mea,Când umbra-i încã rarãªi printre crengi adie-abiaUn vânt de primãvarã...

Când de sub frunze moarte iesÎn umbrã viorele,Iar eu strãbat huceagul desCu gândurile mele...

Când strãlucesc sub rouã greaCãrãri de soare pline,Frumoasã eºti, pãdurea mea.ªi singurã ca mine...

BALADA MORÞII

Cobora pe TopologDintre munþi, la vale...ªi la umbra unui stogA cãzut din cale.

În ce varã? În ce an?Anii trec ca apa...El era drumeþ sãrmanMuncitor cu sapa.

Oamenii l-au îngropatÎntr-un loc aiurea,Unde drumul cãtre satTaie-n lung pãdurea.

CUPRINS

George Topârceanu

14

ªi de-atunci, lângã mormânt,Plopi cu frunzã rarãS-au zbãtut uºor în vânt,Zile lungi de varã.

Soarele spre asfinþitªi-a urmat cãrarea.Zi cu zi l-au troienitVremea ºi uitarea.

Dimineaþa ca un fumUrcã pe coline,Zvon de glasuri dinspre drumPânã-n preajmã-i vine.

Peste vârfuri lunecândÎn argint, conduriiÎnfioarã când ºi cândLiniºtea pãdurii...

Numai colo-ntr-un frunzarGalben în luminã,Stã pe-o creangã de arþarPasãre strãinã.

Stã ºi-aºteaptã fãrã glasParcã µ sã mãsoareCum se mutã, ceas cu ceas,Umbra dupã soare...

*Astfel, tot mai neºtiutSpre adânc îl furãªi-l îngroapã-n sânu-i mutVeºnica Naturã.


15

Vara trece; pe cãrãriFrunza-n codru sunã.Trec cernite înserãri,Nopþi adânci cu lunã.

Iar când norii-nvãluiescAlba nopþii Doamnã,Peste groapa lui pornescVânturi lungi de toamnã...

BALADA CÃLÃTORULUI

O, e-atât de bine când pe drumuri ninseÎntâlneºti o casã cu lumini aprinse,Un ogeac din care se ridicã fum,Când te prinde noaptea cãlãtor la drum!

Sania coboarã clinul de pãdure.Fug în urma noastrã luminiºuri sureªi-n singurãtatea care ne petrece,Peste vârf de arbori, asfinþitul receStrãbãtând podoaba crengilor subþiriLumineazã-n aer bolþi de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput sã scadã.Noaptea, ca un abur, creºte din zãpadã.Se ivesc departe mãguri de hotar,Într-un loc se face drum pustiu de car,ªi-o fântânã strâmbã pe lumina zãriiPare cã sporeºte liniºtea-nserãrii...

CUPRINS

George Topârceanu

16

Drum de vis! E clipa mutei agoniiCând alaiul Nopþii zboarã pe câmpii,Când singurãtatea umbrele-ºi aratãªi departe-n ºesuri Ziua alungatãLângã reci fruntarii alergarea-ºi curmã,Cu ochi mari de spaimã sã priveascã-n urmã,Sã-ºi adune-n locul unde-a-ncremenitPeste sâni de gheaþã pãrul despletit.

Ca-ntr-o presimþire sufletul þi-e-nchis.Unde eºti? Îþi pare cã trãieºti un vis...Treci lãsând în urmã, la rãspântii mute,Umbre solitare ºi necunoscute,Treci ducând o parte din tristeþea lor,Un suspin, o rugã, un zadarnic dor.Iar târziu, când taina dimprejur te cheamãªi-þi strecoarã-n suflet un fior de teamã,Singur cu povara cugetului tãuTe cuprind deodatã lungi pãreri de rãuDupã-o fericire care întârzie,Dupã câte n-au fost, dar puteau sã fie,Dupã cele duse pentru totdeauna...

Astfel, cu mirare, te trezeºti când lunaLumineazã somnul unei lumi din basme,Iar omãtul umple noaptea de fantasme.. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .O, e-atât de bine când pe drumuri ninseÎntâlneºti o casã cu lumini aprinse,Un ogeac din care se ridicã fum,Când te prinde noaptea cãlãtor la drum!


17

BALADA POPIIDIN RUDENI

De la târg la Vadul-MareTaie drumul prin poieni,Legãnându-se cãlare,Popa Florea din Rudeni.

ªi-n priveliºtea bogatãSus pe culme, jos pe drum,Iarna palidã-ºi aratãPlãzmuirile de fum.

Somnul revãrsat în fire,Gerul sfânt al BoboteziiA-nchegat argint subþirePeste faldurii zãpeziiªi, legând în gheaþã stropii,Bura care-n aer joacãA þesut pe barba popiiFire lungi de promoroacã.

Bolta surã ca cenuºa,Codrii vineþi µ dorm adânc.Sunã numai cãldãruºaAtârnatã de oblânc.

Bate Surul din potcoavãDrum de iarnã, fãrã spor,Calcã rar ºi cu zãbavãLunecuºuri de pripor.ªi-n tãcerea care creºte,Adâncit ca-ntr-o visare,

CUPRINS

George Topârceanu

18

Popa când ºi când ºopteºteLegãnându-se cãlare...Scuturã din treacãt salbe,Reci podoabe care mint,Surpã bolþi de ramuri albeCu portaluri de argint.Lângã drum bãtut de sãniiUnde malul stã sã cadã,Vede urme de dihãniiÎnstelate pe zãpadã.Iar pe culmea unei creste,Ameþit de zare multã,Strânge frâul fãrã vesteªi-mpietrit pe cal ascultã.

Nici o ºoaptã... nici un ropot...Numai din adâncuri sureVine vuiet lung de clopotPeste-ntinderi de pãdure...

Lung îi sunã în ureche,Pe când el cu grijã scoatePântecoasã ploscã vecheDin desaga de la spate.

ªi cu plosca ridicatã,Zugrãvit pe cerul gol,Popa capãtã deodatãMãreþie de simbol.

*Colo-n vale, unde drumulTaie luminiºuri rare,


19

Printre plopi se vede fumulHanului din Vadul-Mare.

Calul, vesel, simte loculªi s-abate scurt din cale, µC-a-nvãþat ºi dobitoculPatima sfinþiei-sale...

Iar hangiþa iese-n uºã,Bucuroasã de câºtig.Ochii-i râd spre cãldãruºã:µ Frig, pãrinte?µ Straºnic frig!

BALADA MUNÞILOR

I

S-au ivit pe rând în soare,Jos, la capãtul potecii,Turma albã de mioare,Noatinele ºi berbecii.

Sunet de tãlãngi se-ngânã.Sub poiana din Fruntarii,Zãboveºte-n deal la stânãBaciul Toma cu mãgarii.

El se pleacã din cãrareªi tot leagã ºi dezleagã,Cumpãneºte pe samareO gospodãrie-ntreagã:

CUPRINS

George Topârceanu

20

Maldãr de tãrhaturi greleCu desagi, cãldãri ºi pãturi,Cã de-abia pot sta sub eleDoi mãgari voinici alãturi.

Gata!... Baciul stã pe gânduri,Peste frunte mâna-ºi duce.Se ridicã-n douã rânduriªi domol îºi face cruce.

Apoi catã lung spre cresteªi spre þarcurile goale...ªi convoiul, fãrã veste,A pornit încet la vale.

*Cerul ºi-a schimbat veºmântul.Ploaia parcã stã sã-nceapã.Printre brazi coboarã vântulCa un foºnet lung de apã.Adâncit în gânduri multeBaciul stã ºi nu-ºi dã seamãC-a rãmas în loc s-asculte...

Dupã el, cãlcând cu teamã,Merg tãcuþii lui prieteniPrin sãlbatice pripoare,Pe sub poale verzi de cetini,Pe potecã fãrã soare,Ori strãbat în pas aleneLuminiºuri fãrã flori,Singuratice poieneCu mesteceni visãtori...


21

Rar trezesc în a lor caleCâte-o piatrã sub copitã.Iar când drumul se prãvaleJos, la coastã povârnitã,Calcã baciul ca pe gratiiªi-i struneºte blând cu gura:µ Cãtinel, feciorii tatii,Ca sã n-o pornim de-a dura!...

I I

Astfel, turmã dupã turmãPleacã toamna de la stâni,De rãmân pustii în urmãMunþii singuri ºi bãtrâni.

Astãzi ca ºi-odinioarã,Cât s-afundã-n vreme anii,Ei vãzurã cum coboarãPe cãrãri de plai ciobanii,Când pe soare, când pe ploaie,Vreme multã, fãrã numãr,Cu cãciula lor de oaieªi cu sarica pe umãr,A’ trecutului vii moaºtePeste care vremea creºte, µCulmea verde mi-i cunoaºte,Stânca surã mi-i iubeºte...

Iar în urma lor, pe sarã,Astãzi ca ºi alte dãþi,Lungã liniºte coboarãPeste mari singurãtãþi.

George Topârceanu

22

Toamna cu-a ei albã frunteªi cu galbenii-i conduriA lãsat argint pe munteªi ruginã pe pãduri.

La rãspântii creºte stogulDe foi moarte de curând.Strigã-n vale Topologul,ªi-a lui larmã, când ºi când,Ca o voce omeneascãPânã sus pe culmi tresare,Preajma mutã s-o trezeascãDin senina ei visare.

Tot mai jos apoi se lasãPoala norilor pe munte.Vin din iarna-ntunecoasãZile lungi cu ploi mãrunte.Neguri dese-ncep sã cadã,Se târãsc în jos pe plai.Pe pãduri se strâng grãmadãFalduri albe de buhai.Brazii stau în nemiºcare,Printre ramuri ploaia picã, µNici o creangã nu tresare,Nici un zbor de pãsãricã.Numai ferigele ude,Putregaiul ºi bureþiiÎºi trimit miresme crudeÎn desimea groasã-a ceþii.Trunchiuri strâmbe, rãsturnateScorburile ºi buºtenii


23

Cu-a lor cioturi, pe-nserateUmplu codrii de vedenii.

Sihla neagrã se-nfioarã.Speriat, dintr-un hãþiºPui sfios de cãprioarãA ieºit la luminiº...Cu blãniþa zgribulitãStã ºi-ascultã nemiºcat...Vremea pare-ncremenitã...Brazii fruntea ºi-au plecat,Spãimântaþi, ca pentru rugã:Colo-n fundul curmãturii,Dormitând pe-o buturugãS-a ivit Muma-Pãdurii...Dar nu-i nimeni sã-i zãreascãTrupul hâd ºi deºirat,Faþa galbenã de iascã,Nasul µ ciot de brad uscat.Nici nu vede, nici n-aude,Doar îºi scuturã pe-o mânãPãrul ei de vreascuri ude,Fruntea plinã de þãrânã.ªi cum stã cu ceaþa-n spateIstovitã lângã trunchi,Rãdãcini ºi crengi uscateÎi atârnã pe genunchi.Negurile-i sug puterea.Ochii-i nemiºcaþi ºi suriCheamã noaptea ºi tãcereaDin adâncuri de pãduri...

George Topârceanu

24

III

ªi se duc pe nesimþiteNopþi pustii ºi zile reci,Cum s-adunã, putrezite,Frunze moarte pe poteci.Colo sus, culcat pe-o rânã,Stã Negoiul mohorâtCu-a lui negurã bãtrânãCare-i þine de urât.Fulgii-ncep apoi sã cadã.Firea-ºi doarme somnul eiAmorþitã sub zãpadã...

Iar târziu, la Sfântu-Andrei,Când cobori de la povarnãPrintre plopi subþiri ºi rari,În seninã zi de iarnãVezi departe munþii mariCum îºi zugrãvesc în soarePiscuri vinete spre cer,Povârniºuri sclipitoare,Brazi împodobiþi de ger,Atârnând ca niºte salbePe grumajii lor de stânci,Peste plaiurile albeªi prãpãstiile-adânci.


25

PASTEL

Din asfinþit, de peste munte,Rãsfrângeri roºii de amurgSe sfarmã-n licãriri mãrunteªi-n Dunãrea umbritã curg.

Dar unda tulbure le-ngroapãCând, sub rãchitele din vale,De-abia mai tremurã pe apãCa niºte coji de portocale.

Acolo jos, peste cununaÎntunecatului boschet,Sclipeºte-n aer semilunaDin vârful unui minaret.

ªi parcã zugrãvit anume,Îºi culcã umbra pânã-n malOstrovul izolat de lumeCa un castel medieval.

El pare-o navã fermecatãCe-a ancorat aici, sub munte,Minune îndelung visatãDe valul Dunãrii cãrunte!

A aºteptat în nopþi senineStrãlucitoarea dimineaþã,Când din adâncul apei lineS-a ridicat la suprafaþã

CUPRINS

George Topârceanu

26

Ca o grãdinã plutitoareCu pomi ºi pãsãri împreunã,Cu florile-i ce râd în soareªi noaptea tremurã sub lunã.

RAPSODII DE VARÃ

I

Cine-ar putea sã spunãCâþi secoli au trecut

De-o lunã,De când nu te-am vãzut?...

Salcâmii plini de floareSe uitã lung spre sat,

ªi-n soareFrunziºul legãnat

Le-atârnã ca o barbã...Acolo mi-am gãsit

În iarbãRefugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,De-atâtea dimineþi

ContempluO tufã de scaieþi.

Pe când departe-n zare,Mirat ca un copil,

RãsareUn astru inutil...

CUPRINS


27

I I

Iubito, fãrã tineÎncepe-o nouã zi...

Dar cineLe poate socoti?

Cã zilele-n restriºteSe-nalþã ºi apun

Ca niºteBaloane de sãpun...

Cu mâinile sub tâmplãCum stau aºa culcat,

Se-ntâmplãUn fenomen ciudat:

Privirea mea distratãPrin negre rãmuriºti

Mi-aratãDoi ochi adânci ºi triºti

ªi-n orice strop de rouãVãd douã braþe, mici

Ca douãPicioare de furnici.

Dar dacã o lãcustã,Din verdele talaz,

RobustãÎmi sare pe obraz, µ

Din ochii mei dispareMirajul interpus,

George Topârceanu

28

Pe careL-am zugrãvit mai sus,

ªi-n ochii mei deodatã,Ca-n alte dimineþi,

S-aratãO tufã de scaieþi...

III

Acum natura-ncepeCu tainicul ei glas

Din stepeSã cânte-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,Sub cerul fãrã fund,

S-audeUn bâzâit profund

ªi pânã la amiazãPãmântul încropit

VibreazãAdânc ºi liniºtit.

Sunt gâze ºi gângãniiCe sar ºi fac mereu

MãtãniiCând trec prin dreptul meu,

ªi-mpreunându-ºi zborul,În ierburi îºi ascund

AmorulMultiplu ºi fecund.


29

IV

ªi-n vremea asta, oare,Când eu visez mereu

La soare µCe face dorul meu?

Iubirea mea nebunã,De-abia trezitã-n zori,

AdunãMãnunchiuri mari de flori.

Se-ntreabã µ ce sã facã?ªi fãr-a pregeta,

Ea pleacãÎntins, la casa ta.

ªi nici nu bagi de seamãCum pasu-i furiºat

Cu teamãS-apropie de pat,

Ci doar treasari deodatãªi parcã-þi pare rãu.

Miratã,Te uiþi în jurul tãu...

Iar ea-ntr-un suflet vineCu pãrul desfãcut

La mine,Sã-mi spuie ce-a fãcut...

Aºa, spre zarea largã,Pe zi de-atâtea ori

George Topârceanu

30

AleargãPe drumuri lungi de flori.

V

Târziu, când peste lanuriCoboarã spre câmpii

NoianuriDe umbre argintii;

Când luminosul crainic,Luceafãrul stingher

ªi tainicS-aprinde iar pe cer

ªi cu lumina nouãSclipeºte ca un strop

De rouãPe vârful unui plop,

Iubirea mea fugarãDe-abia s-a liniºtit,

ªi-afarã,Ca un copul trudit,

Pe-un maldãr de sulfine,Cu cel din urmã gând

La tine,Adoarme suspinând.


31

BROAªTELE

Am ascultat din umbrã cântarea lor înaltã.Buchetele de trestii dormeau cu foºnet lin.Era o lunã plinã în fiecare baltã,ªi-n fiecare undã o piatrã de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapãCând i-a-nchegat în tremur lumina unui val,Pãreau luceferi galbeni, cãzuþi adânc în apãSã-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbrã închipuiau corãbii,Iar papura, miºcatã în treacãt de zefiri,Nãlþa mãnunchi în aer tremurãtoare sãbii,Prin pânza de luminã a undelor subþiri.

ªi broaºtele semeþe cântau cu glasuri multePe când, din înãlþime, privindu-ºi faþa-n lac,Un nour singuratic stãtea uimit s-asculteCum bat ca toaca toate ºi-o clipã toate tac.

Se ridicau departe prelungi bãtãi din palmeªi note-adânci de flaut ieºeau de jos, din stuh.Pãrea cã lapideazã tãcerea nopþii calmeO grindinã de note zvârlite în vãzduh.

ªi cum deasupra apei s-amestecau întrunaUmplând singurãtatea de freamãt viu, pãreaCã toate laolaltã apostrofeazã luna.Cã fiecare broascã se ceartã cu o stea.

CUPRINS

George Topârceanu

32

Erau ocãri în larma lunaticei orchestreªi rugã arzãtoare în tainicul ei zvon.Spuneau Nemãrginirii durerile terestreCu imnul lor zadarnic, solemn ºi monoton...

Cum le-ascultam din umbrã acvatica fanfarã,Sub cerul vast al nopþii cu ele-am retrãitO noapte luminoasã din era terþiarã.Nefericit ºi singur ca primul troglodit.

ACCELERATUL

Peste fagi cu vârfuri sureA cãzut amurgul rece.Înserarea mutã treceFuriºatã prin pãdure.Spre apus abia s-aratãPrintre crengi, întunecatã,O vãpaie de rubin...Din frunziºurile greleDe-nnoptare, tot mai vinGlasuri mici de pãsãrele...Reci ºi palide-n seninSe ivesc deasupra stele.

*ªi deodatã, dintre dealuriSe desprinde larg un zvonDepãrtat ºi monoton,Ca un murmur lung de apeRevãrsate peste maluri...

CUPRINS


33

Creºte-n luncã, mai aproape,Umple vãile vecineDe rãsunet mare...Vine!...

Fulger negru... trãsnet lungDus pe aripi de furtunã,Zguduind pãmântul tunã,Zãrile de-abia-i ajung...Parcã zboarã,Parcã-noatã.Scuipã foc, înghite drum,ªi-ntr-un valvârtej de fumTaie-n lung pãdurea toatã...

A trecut...Dinspre câmpie,Vuiet greu de fierãrieSe destramã în tãcere...Scade-n depãrtare...Piere...

*Iar în urmã-i, din tufiºuri,De prin tainice-ascunziºuri,Se ivesc pe jumãtatePãsãrele ciufulite,Alarmateªi-ngrozite:Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...Ciripesc cu glasuri miciCinteze ºi pitulici.

George Topârceanu

34

Doar un pui de piþigoi,Într-un vârf de fag pitic,Stã cu penele vulvoiªi fãcând pe supãratul:µ Ce sã fie? Nu-i nimic.A trecut Acceleratul...

SFÂRªIT DE VARÃ

Dacã liniºtea pãdurii adormiteNici o veste de-altãdatã nu-þi trimiteªi pe freamãte pornite de departeNu te-ajunge glas de dincolo de moarte,Vin’ cu mine sã ne pierdem în zadarPrintre galbenele rariºti de stejar,Cu sfioase campanule ºi sulfine,Pe cãrãri pe unde nimeni nu mai vine.

Dulce zumzet somnoros ºi irealSã ne cheme spre poienile din deal.Taina liniºtii înalte sã ne furePrin cotite luminiºuri de pãdureªi la umbrã sã ne-mbie mai târziuO clopotniþã de aur strãveziu,Legãnând deasupra creºtetelor noastreLicuricii înãlþimilor albastre...

Fãrã gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis,Sã trãim în clipe lungi acelaºi vis.Foi uscate-n jurul tãu sã cadã rar,La ureche sã-þi descânte un bondar

CUPRINS


35

ªi cum stai cu ochii-nchiºi pe jumãtate,Soare galben printre ramuri nemiºcateSã-þi învãluie-n tãcere ºi-n luminãFruntea micã de domniþã bizantinã.

*

Iar la-ntoarcere, sã trecem prin pãºuniªi prin funduri de livadã cu aluni,Printre garduri fumurii ºi solitareCe se uitã-n urma noastrã cu mirare...ªi din treacãt, ici ºi colo, sã culegiSânziene cu tulpinele întregi,Margarete, scânteioare ºi aglice,Un buchet de flori orfane ºi calice,Lung în coadã ºi ghimpos ºi cu þãrânã.La plecare sã-l þii falnic într-o mânã,Dar cu vremea, desfoiat, sã-þi parã greuªi la urmã sã mi-l dai sã-l duc tot eu...

O ºopârlã pe cãrare, lângã noi,Speriatã sã foºneascã dintre foiªi sã stea, sã vã uitaþi o datã bine,De departe, tu la ea ºi ea la tine,Tu de sus ºi ea din pietrele fierbinþi,Amândouã serioase ºi cuminþi.

Mai încolo o crenguþã de mãlinOri un ghimpe sã te-ntârzie puþinªi µ purtând de-a lungul vãilor prin þarãVestea nouã a sfârºitului de varã,

George Topârceanu

36

Flutur mic, într-o lucire de-asfinþit,Sã ne-ntâmpine din þarinã grãbit,Cu ruginã pe albastre aripioareCa o veºtedã petalã de cicoare.

RAPSODII DE TOAMNÃ

I

A trecut întâi o boarePe deasupra viilor,ªi-a furat de prin ponoarePuful pãpãdiilor.

Cu acorduri lungi de lirãI-au rãspuns fâneþele.Toate florile ºoptirã,Întorcându-ºi feþele.

Un salcâm privi spre munteMândru ca o flamurã.Solzii frunzelor mãrunteS-au zburlit pe-o ramurã.

Mai târziu, o coþofanãFãrã ocupaþieA adus o veste-n goanãªi-a fãcut senzaþie:

Cicã-n munte, la povarnã,Plopii ºi rãsurile

CUPRINS


37

Spun cã vine-un vânt de iarnãRãscolind pãdurile.

ªi-auzind din depãrtareVocea lui tiranicã,Toþi ciulinii pe cãrareFug cuprinºi de panicã...

Zvonul prin livezi coboarã.Colo jos, pe mlaºtinã.S-a-ntâlnit un pui de cioarãC-un bâtlan de baºtinã

ªi din treacãt îi aruncãAltã veste stranie,C-au pornit-o peste luncãFrunzele-n bejanie!

I I

Într-o clipã, alarmate,Ies din ºanþuri vrãbiile.Papura pe lac se zbateLegãnându-ºi sãbiile.

Un lãstun, în frac, apareSus pe-un vârf de trestieCa sã þie-o cuvântareÎn aceastã chestie.

Dar broscoii din rãstoacãÎl insultã-n pauzeªi din papurã-l provoacãCu prelungi aplauze.

George Topârceanu

38

Liºiþele-ncep sã strigeCa de mama focului.Cocostârci, pe catalige,Vin la faþa locului.

Un þânþar, nervos ºi foarteSlab de constituþie,În zadar vrea sã ia parteªi el la discuþie.

Când deodatã un erete,Poliþai din naºtere,Peste baltã ºi boscheteVine-n recunoaºtere

Cu poruncã de la centruContra vinovatului,Ca sã-l aresteze pentruSiguranþa statului...

De emoþie, în surdinã,Sub un snop de bozie,O pãstaie de sulcinãA fãcut explozie.

III

Florile-n grãdini s-agitã.Peste straturi, dalia,Ca o doamnã din elitãÎºi îndreaptã talia.

Trei petunii subþirele,Farmec dând regretelor,


39

Stau de vorbã între ele:„Ce ne facem, fetelor?...“

Floarea-soarelui, bãtrânã,De pe-acum se sperieC-au sã-i cadã în þãrânãDinþii, de mizerie.

ªi cu galbena ei zdreanþãStã-n lumina maturã,Ca un talger de balanþãAplecat pe-o laturã...

Între gâze, fãrã fricãSe re-ncep idilele.Doar o gãrgãriþã micã,Blestemându-ºi zilele,

Necãjitã cere sfatulUnei molii tinere,Cã i-a dispãrut bãrbatulÎn costum de ginere.

Împrejur îi cântã-n ºagãGreierii din flaute.„Uf, ce lume, soro dragã!“Unde sã-l mai caute?

L-a gãsit sub trei grãunþeMort de inaniþie.ªi-acum pleacã sã anunþeCazul la poliþie.

George Topârceanu

40

IV

Buruienile-ngroziteDe-aºa vremi protivniceSe vorbirã pe ºoptiteSã se facã schivnice.

ªi cum ºtie-o rugãciuneDoamna mãsãlariþã,Tot soborul îi propuneS-o aleagã stariþã.

Numai colo sus, prin vie,Rumenele lobodeVor de-acuma-n vãduvieSã trãiascã slobode.

Vezi! de-aceea mãtrãgunaA-nvãþat un brustureSã le spuie-n faþã unaCare sã le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulãPururea-n vibraþie,ªi-a oprit o libelulãZborul plin de graþie.

Mic, cu solzi ca de balaur,Trupu-i fin se clatinã,Giuvaer de smalþ ºi aurCu sclipiri de platinã.


41

V

Dar deodatã, pe colineScade animaþia...De mirare parcã-ºi þineVântul respiraþia.

Zboarã veºti contradictorii,Se-ntretaie ºtirile...Ce e?... Ce e?... Spre podgoriiToþi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungã,Aºternând pãmântuluiHaina ei cu trenã lungãDe culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,Zâna melopeelor,Spaima florilor ºi DoamnaCucurbitaceelor...

Lung îºi fluturã spre vale,Ca-ntr-un nimb de glorie,Peste ºolduri triumfaleHaina iluzorie.

Apoi pleacã mai departePustiind cãrãrile,Cu alai de frunze moarteSã colinde zãrile.. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .

George Topârceanu

42

Gâze, flori întârziate!Muza mea satiricãV-a-nchinat de drag la toateCâte-o strofã liricã.

Dar când ºtiu c-o sã vã-ngheþeIarna mizerabilã,Mã cuprinde o tristeþeIremediabilã...

BALADA UNUI GREIER MIC

Peste dealuri zgribulite,Peste þarini zdrenþuite,A venit aºa, deodatã,Toamna cea întunecatã.

Lungã, slabã ºi zãludã,Botezând natura udãC-un mãnunchi de ciumafai, µCând se scuturã de ciudã,Împrejurul ei departeRisipeºte-n evantai

Ploi mãrunte,Frunze moarte,Stropi de tinã,

Guturai...

ªi cum vine de la munte,Blestemândªi lãcrimând,

Toþi ciulinii de pe vale

CUPRINS


43

Se pitesc prin vãgãuni,Iar mãceºii de pe câmpuriO întâmpinã în caleCu grãbite plecãciuni...

Doar pe coastã, la urcuº,Din cãsuþa lui de humãA ieºit un greieruº,Negru, mic, muiat în tuºªi pe-aripi pudrat cu brumã:

µ Cri-cri-cri,Toamnã gri,

Nu credeam c-o sã mai viiÎnainte de Crãciun,Cã puteam ºi eu s-adunO grãunþã cât de micã,Ca sã nu cer împrumutLa vecina mea furnicã,Fi’ndcã nu-mi dã niciodatã,ªi-apoi umple lumea toatãCã m-am dus ºi i-am cerut...

Dar de-acuº,Zise el cu glas sfârºitRidicând un picioruº,Dar de-acuº s-a isprãvit...

Cri-cri-cri,Toamnã gri,

Tare-s mic ºi necãjit!

George Topârceanu

44

CATRENE

„N-o sã mai iubesc“, ziseseBiatã-mi inimã naivã,Dar vãzându-te pe tine,A cãzut în recidivã.

*Supãrãrile iubiriiSunt ca ploile cu soare:Repezi, dar cu cât mai repeziCu atât mai trecãtore.

*Musafiri la mine-acasã,Fãrã sã-i poftesc vreodatã,Am un ºoarec, doi pãinjeniªi, din când în când, o fatã.

*La fereastra ta-mi zâmbirãToate florile din glastrã,Numai floarea cea mai dulceA fugit de la fereastrã.

*Cum pierzi noaptea cu cititul!Am trecut din întâmplareªi-mi venea, aºa, sã intruªi sã suflu-n lumânare...

*Zici cã la rãzboi, iubito,Vii cu mine fãrã preget...

CUPRINS


45

O, dar cum plângeai asarã,Când te-ai înþepat la deget!

*Greu mi-i, dragã, fãrã tineªi te chem de-atâtea ori, µNu din zori ºi pânã-n sarã,Cât din sarã pânã-n zori...

*Multe-i spun când nu m-ascultã,Dar tresar ºi tac din gurãCând, c-un zâmbet, îºi ridicãOchii de pe cusãturã.

*Ochii negri, faþa albãPãr întunecat ºi mare,Inima µ un sloi de gheaþã.Alte semnalmente: n-are.

*Draga mea, fãrã cuvinte,Doar din ochi pricepe toate.Numai cât mã uit la dânsaªi-mi rãspunde: „Nu se poate!“

*„Toate-s vechi“, a zis poetul...Chiar ºi cântecul acestaA mai fost, odinioarã,Publicat în Zend-Avesta.

George Topârceanu

46

MANON ªI DES GRIEUX

Ea-ºi pune voalul cu miºcãri discrete.El stã cuprins de-o presimþire gravã.Cerºindu-i mut o clipã de zãbavã.Sãrutã braþul zâmbitoarei fete.

µ Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavã...Atât ºopti, cu faþa la perete,Cãci se temea acum sã nu-l îmbeteAmeþitoarea ochilor otravã.

ªi ea s-a dus... În clipa asta mareI-a aruncat din prag o sãrutareªi n-a-nþeles durerea-i fãrã nume...

O, tu cea mai nebunã dintre toate,Manon, Manon! de ce-ai lãsat pe lumeAtâtea zeci de mii de strãnepoate!...

BALADA CHIRIAªULUI GRÃBIT

Trec anii, trec lunile-n goanãªi-n zbor sãptãmânile trec.Rãmâi sãnãtoasã, cucoanã,Cã-mi iau geamantanul ºi plec!

Eu nu ºtiu limanul spre carePornesc cu bagajul acum,Ce demon mã pune-n miºcare,Ce tainã mã-ndeamnã la drum.

CUPRINS


47

Dar simt cã m-apasã pereþii, µEu sunt chiriaº trecãtor:În scurtul popas al vieþiiVreau multe scimbãri de decor.

Am stat la mansardã o lunã.De-acolo, de sus, de la geam,ªi ziua ºi noaptea pe lunãPriveam ca la teatru, madam!Când luna-mi venea la fereastrã,Oraºul pãrea cã mã cheamãSã-i vãd în luminã albastrãFantastica lui panoramã...Mai sus, într-o camerã micã,Fãceau împreunã menajUn moº, un actor ºi-o pisicã.Iar dincolo, jos, la etaj µO damã cu vizite multeªi-alãturi de ea un burlac,Un demon serios de la CulteCu cioc ºi cu ghete de lac.De-acolo, pe-o vreme ploioasã,Mi-am pus geamantanu-n tramvaiªi-abia am ajuns pân-acasã:Pe Berzei, la conu Mihai.

Þin minte ºi-acuma grãdina,Fersetrele unse cu var...În faþã sta coana Irinaªi-n curte, un fost arhivar.Vedeai rãsãrind laolaltã,Un colþ luminos de ietac,

George Topârceanu

48

Pridvorul cu iederã naltãªi flori zâmbitoare-n cerdac...Pe-atunci înflorea liliaculªi noaptea cãdea parfumatãUmplând de miresme cerdacul, µªi-avea arhivarul o fatã...Stam ceasuri întregi sub umbrarulDe flori, aºteptând neclintit(C-avea obicei arhivarulSã sforãie noaptea cumplit).Târziu, când se da la o partePerdeaua, pãrea cã visez...ªi iar am plecat mai departe,De teamã sã nu mã fixez.

Strãine priveliºti fugare!Voi nu ºtiþi cã-n inimã portO dulce mireasmã de floare,Parfumul trecutului mort...

ªi-am stat la un unchi, pe Romanã,Þiu minte... dar unde n-am stat?La domnul Manuc, o persoanãCu nasul puþin coroiat;La doamna Mary, pe Regalã(O, cum mã ruga sã nu plec!Mi-a scris chiar o carte poºtalã);Pe strada Unirii la ªbeck;Pe Grant, lângã birtul lui Sbierea;Pe Witing, pe Tei la Confort, µM-a dus pretutindeni putereaAceluiaºi tainic resort.


49

C-aºa mi-e viaþa µ o goanã,ªi astfel durerile trec...

Rãmâi sãnãtoasã, cucoanã,Cã-mi iau geamantanul ºi plec!

NOAPTE DE MAI

Sãrman cizmar!Ce demon te-a ursit sã staiPe trepiedul tãu barbar,În noaptea limpede de mai?...

O ºoaptã prinde sã-nfioareUmila ta singurãtate.Prelung ºi rar, în depãrtareUn clopot miezul nopþii bate.Coboarã vremea ca o apãNestãvilitã-n lunga-i cale,ªi fiecare ceas îngroapãComoara tinereþii tale.Ca niºte ritmice ciocaneRãsunã paºii pe asfalt:Sunt ghete mari „americane“ªi ghete mici cu tocul nalt...Acum odaia-þi pare micã.Te uiþi cu silã împrejur...Un fum subþire se ridicãDin lampa ta cu abajur...ªi iatã, ca-n atâtea rânduri,Ai devenit sentimental,

CUPRINS

George Topârceanu

50

Privind cu ochii duºi pe gânduriPantoful delicat de bal.În cãptuºala-i de mãtasãTe-ndeamnã visul tãu curatSã pui o formã graþioasãDe picioruº aristocrat.... . . . . . . . . . . .

O vezi la bal... aºa, înaltãªi elegantã ca o floare...În ploaie de confetti saltãPerechile dãnþuitoare...ªi visul tãu acum te-aratãFrumos ca un locotenent,Când vii în faþa ei deodatãªi-i faci uºor un compliment:µ Dansaþi cu mine, domniºoarã?µ Mersi! rãspunde ea încet...ªi-n luxul care vã-nconjoarã,O strângi la pieptul tãu, discret.Te prinde redingota bine.Sunt mândre ghetele de lac:Zâmbeºti, încrezãtor în tine...Apoi, când muzicile tac,La braþ vã strecuraþi afarã,Prin parcul liniºtit sã staiCu ea, pe-o bancã solitarã,În noaptea tainicã de mai...ªi-þi tremurã deodatã mânaCând te gândeºti c-ai sãruta,În raza lunii, pe stãpânaPantofului din mâna ta.


51

O, mâna ta rudimentarã,Cu piele asprã, de toval!...Acum în pieptul tãu coboarãRevolta caldã, ca un val.Alungi vedeniile tristeDin lumea celor fericiþi,ªi mii de gânduri anarhisteS-aprind în ochii tãi trudiþi.O, cum ai rãscula norodul,„Sãrmana plebe care-asudã“, µAi da nebun cu calapodulÎn rânduiala asta crudã!Va trebui sã vie-odatãAcel feeric viitor...ªi-n mintea ta înfierbântatã,Te vezi deodatã orator:Înflãcãrat rosteºti tirade,Porneºti mulþimea dupã tine.Se-nalþã mii de baricadeªi cad palatele-n ruine.Tu vezi în noapte mii de torþii,„Femei cu pãrul despletit“,Prin aer trece duhul morþiiªi-al rãzbunãrii vânt cumplit!...

Dar pânã-atunci, la judecatã,Pe trepiedul tãu barbar,Cu fruntea-n mânã rezematãAi adormit...

Sãrman cizmar!

George Topârceanu

52

NOAPTE DE IARNÃ

Cad din cer mãrgãritarePe oraºul adormit...

Plopii, umbre solitareÎn vãzduhul neclintit,Visãtori ca amoreziiStau de veghe la fereastrã,ªi pe marmura zãpeziiCulcã umbra lor albastrã.

Iarna!... Iarna tristã-mbracãStreºinile somnoroase,Pune vãl de promoroacãPeste pomi ºi peste case.Scoate-o lume ca din basmeÎn lumini de felinare µUmple noaptea de fantasmeNeclintite ºi bizare.Din ogeagul de cãrbuneFace albã colonadãªi pe trunchiuri negre puneCapiteluri de zãpadã,Iar prin crengile cocheteFlori de marmurã aninã, µO ghirlandã de bucheteCare tremurã-n luminã.Reci podoabe-n ramuri goalePlouã fãrã sã le scuturi,Ici, risipã de petale,Colo, roi uºor de fluturi...

CUPRINS


53

*ªi din valul de zãpadã,Ca o mutã arãtareLegãnându-se pe stradã,Un drumeþ ciudat rãsare...Vine cu popasuri multe,Face-n calea lui mãtãnii.Câte-odatã stã s-asculteClopoþeii de la sãnii.Alteori uimit tresare,Dã din mâini ºoptind grãbit µParcã spune-o tainã mareUnui soþ închipuit...Ca o umbrã din povesteSe strecoarã-ncet, ºi iarStã deodatã fãrã vesteRezemat de-un felinar.

Faþa lui se lãmureºte, µPare-nduioºat acum...Visãtor ºi lung priveºteCasele de peste drum:Poartã micã... pomi în floare...O fereastrã luminatã...Streºini albe de ninsoare...Toate-i par ca altãdatã!ªi pãreri de rãu trecuteCad pe inima-i truditã,Ca un stol de pãsãri mutePe-o grãdinã pãrãsitã:

George Topârceanu

54

„Bulgãraº de gheaþã rece,Iarna vine, vara treceªi n-am cu cine-mi petrece...Bulgãraº topit în foc,Dacã n-am avut noroc!Dacã n-am avut noroc...“

Glasul, înecat, se curmã.Omul, ºovãind în stradã,Pleacã iar, lãsând în urmãPete negre pe zãpadã.

SINGURI

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casã.Tremurând s-a stins vãpaia lumânãrii de pe masã,Iar acuma numai ochiul de jãratic din cãminLicãreºte-n umbra dulce, ca o piatrã de rubin.

Bate vânt cu ploaie-n geamuriªi e noapte neagrã-afarã...Plânsul streºinii suspinã ca un cântec de vioarãMonoton, ºoptind povestea unei vremi de mult uitate...Nici o razã nu pãtrunde prin perdelele lãsate.

Ci-ntunericul prieten stãpânind pânã departe,ªi de oameni ºi de patimi fericirea ne-o desparte.Singur eu veghez în noapte,Ploaia cântã tot mai tare...ªi m-apropii, ochii negri sã-i deschid cu-o sãrutare.

CUPRINS


55

ÎN DRUM

Peste firea mutã doarmeCerul plin de stele.Patru plopi ascund în umbrãCasa dragii mele.

Dar mi-a fost pesemne caleaDe-un duºman ursitã:Am gãsit lumina stinsã,Uºa zãvoritã...

De trei nopþi aceeaºi caleBate cãlãtorul.Cine n-are dor pe valeNu-mi cunoaºte dorul.

Gânduri triste, mâine sarãViu în ciuda voastrã, µªi de-o fi zãvor la uºãIntru pe fereastrã!

NOAPTE DE TOAMNÃ

Murmur lung de streºini, risipite ºoapteCresc de pretutindeni ºi se pierd în noapte.Rareori prin storuri o luminã scapãDe-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apãªi-mi trimite-n faþã raza ei rãsfrântã...

CUPRINS

George Topârceanu

56

Ploaia bate-n geamuri, streºinile cântã.

Dar treptat, cu larmã potolitã scadeCântecul acestui tremur de cascade.Tot mai des în preajmã umbre vii rãsar,Ploaia peste case picã tot mai rarªi-n grãmezi de neguri apele se strâng...Lumea-ntreagã doarme, streºinile plâng.

Pânã când o razã de argint în zare,Lãmurind pe boltã straturi de ninsoare,Lin desface umbra ºi de crengi aninãScânteieri albastre, boabe de luminã.Iar acum din taina cerului deschis,Peste firea mutã cad lumini de visªi-n troiene albe norii se desfac...

Dar când iese luna, streºinile tac.

*Dormi, iubire dulce!...Numai eu întârziu, singur pe cãrare,Farmecul acestei clipe cãlãtoare...Gândurile mele vin sã te deºtepte,Din pridvorul tainic sã cobori pe trepte.Sã cobori în toamna limpede ºi receªi, visând cu mine clipa care trece,Sã-mi sporeºti tristeþea ceasului târziuCând, strãin de tine, sufletu-mi pustiuVa porni zadarnic, rãtãcind pe drum,Sã sãrute urma paºilor de-acum.


57

ROMANÞÃ

O, vis al iubirii trecute!Sunt singur µ omãtul târziuPãteazã aleile muteªi parcul e încã pustiu.

Vãd iarãºi castanii ºi plopii.Prin ramuri suspine strãbat.Acum cu sfialã m-apropiiDe banca pe care ai stat.

ªi pieptul începe sã-mi batã.De sus fluturând a cãzutPe bancã o foaie uscatã,O frunzã din anul trecut...

PÃINJINIª

În plasa gândurilor mele de luminãÞi-am prins imaginea: o viespeSubþire-n mijloc, agerã ºi finã.

O adiere poate s-o desprindãDin luminosul ei hamac.Sã cadã ca o floare pe faþa unui lac,Sã-i tulbure metalica oglindã...

E searã... Plopii înºiraþi în zareSe sting departe µVãpãi de umbrã, facle funerareLa cãpãtâiul zilei moarte...

CUPRINS

George Topârceanu

58

De ce sã-mi stai zadarnic împotrivã?Rãmâi a mea...O, nu te zbate, dulcea mea captivã, µReþeaua finã s-ar cutremuraªi fiecare fir întins prea tareMã doare...

Cã le-am urzit µ pãianjen solitar µNu din argintul razelor de lunã,Ci din fiorul unui vis bizarPe care Noaptea mi-l aduce-n darCa sã-l trãim o clipã împreunã...

EPILOG

Lângã þãrmul tristei mãriM-am oprit pe-o stâncã.Apa tremurã spre zãri,Verde ºi adâncã.

Sufletu-mi, împovãratDe-o iubire moartã,Se ridicã ne-mpãcatªi cu el o poartã,

Cum îºi duce greu în zborVulturul de mare,Peste valuri cãlãtor,Prada moartã-n gheare...

CUPRINS


59

DISTIH EROIC

Plop tânãr, încrustat în miezul verii,Cu ramuri vii ºi frunzã sclipitoare,Când râul vântului te scaldã,Învaþã-mã sã râd ca tine-n soare,Sã-i sorb lumina caldã.

*Plop negru, încrustat în gerªi-ncremenit sub lunãCu rãmuriº de zgurã ºi de fier...Învaþã-mã sã uit lumina veriiªi-n câmp silhuiSã dau tristeþea mea tãceriiªi gândurile mele nimãnui...

INFERNUL

Stanþe apocrife la Divina Comedie

I

„Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.“1

Dante

... Trudit apoi, m-am aºezat pe-o stâncã.La capãtul cãlãtoriei meleSe deschidea prãpastie adâncã.

1 „Atunci el porni ºi eu îl urmai“ (Infernul, Cântul I).

CUPRINS

George Topârceanu

60

ªi strãbãtând a norilor perdeleCu-nveninate ace de luminã,Sclipeau în întuneric ºapte stele.

Eu le simþeam arsura pe retinãªi-n van mã apãram, cu faþa-ntoarsã,De raza lor causticã ºi finã.

Simþii atunci cã-n juru-mi se revarsãUn pal amurg ce umple de-ntristareVãzduhul mirosind a piatrã arsã.

ªi-n aburi de pucioasã, pe cãrare,Vãzui venind spre mine fãrã grabãUn om cu nasul dezolat ºi mare.

Pãrea cã Cerul pe figura-i slabãA pus stigmatul dragostei ºi-al urii,Eternizând profilul lui de babã:

Tristeþe-amarã-n colþurile gurii,O frunte devastatã de furtunãªi de-ale vremii nobile injurii.

Purta pe cap o veºtedã cununãªi-n ochii lui pãrea cã, deopotrivã,Melancolia lumii-ntregi s-adunã.

Aºa, din vasta vremii perspectivã,El cobora-n tãcere cãtre mine,Þinând în gol privirea-i corosivã.


61

µ De unde vii ºi cine eºti, strãine?L-am întrebat, abia ºoptind cuvântul.µ Eu viu de unde nimeni nu mai vine...

De ºase veacuri m-a-nghiþit pãmântul.Viaþa-mi dete vitrega Firenze,ªi la Ravena mi-am gãsit mormântul.

Poet am fost ºi-n libere cadenþeCântai Amorul ce-mi robi toþi anii,Din pragul tristei mele-adolescenþe.

Dar vrând sã-mpac a’ patriei zâzanii,Mãrunte intrigi, lupte intestine,Cu urã grea m-au prigonit duºmanii.

În crud exil, pribeag prin þãri strãine,Visai atunci o vastã trilogiePe care-am prins-o-n ºiruri de terþine

Sãpate în granit pe veºnicie;ªi ca o rãzbunare milenarãAm publicat Divina Comedie.

Un op, pe care anii-l îngroparãSub comentarii sterpe ºi pedante,Ce-mi fac contemporanii de ocarã...

µ Cum, tu, eºti tu nefericitul Dante,Cel care-a Morþii jalnice mistereLe-a evocat în rapsodii vibrante?

George Topârceanu

62

Nu pot, Maestre, nici n-am precãdereSã te slãvesc aºa cum se cuvine!...Dar mult aº vrea, spre umedele sfere,

În patria eternelor suspineSã mã conduci, precum odinioarãVirgiliu te-a cãlãuzit pe tine.

El, mie: µ Oare, crezi cã tot ce zboarã,Cum zice un adagiu, µ se mãnâncã?Fiindc-ai scris o cronicã uºoarã,

Nici superficialã, nici adâncã,Vrei sã-þi servesc acum de cicerone?...µ Nici tu, Maestre, nu scriseseºi încã

La început, decât vreo cinci Canzone,O carte plinã de elucubraþiiªi câteva sonete monotone.

Dar lui Virgiliu i-ai intrat în graþii(Adãugai, vãzându-l cã rezistã), µEl se purta mai bine cu confraþii...

µ Epoca voastrã materialistãMi-a zdruncinat credinþa de-altãdatã, µO-ntoarse el. Infernul nu existã,

Sau cel puþin eu unul niciodatãNu l-am vãzut decât cu ochii minþii,Orbit de-o superstiþie uzatã.


63

Eu, lui: µ Acestea-s roadele ªtiinþei!Concepþia lui Strauss ºi-a lui Nietzsche,De care mi s-au strepezit toþi dinþii!

Dar cel puþin te-ai întrebat ce-ar ziceÎn clipa asta, dacã fãrã vesteTe-ar auzi divina Beatrice?

El mi-a rãspuns placid: µ Amorul esteUn ce banal, prin care Firea dregeA Nimicirii opere funeste;

Un van instinct, de sub a cãrui legeNici microorganismele nu scapã.Eu, lui: µ Atât? El, mie: µ Se-nþelege!...

Vãzui atunci în liniºte cum crapãA stâncilor întunecate blocuriªi trec plutind pe-a nopþii neagrã apã.

Fantome prinse-n diafane jocuriCãlcau mãrunt vãzduhul, fãrã tropot,Ca cei ce poartã cauciuc la tocuri.

Apoi un sunet depãrtat de clopotPãru cã bate-n aer tarantellaªi ploaia se porni cu grabnic ropot.

Înfricoºat de freamãtul acelaCe se-nãlþa vuind în vijelie,Am zis: µ Maestre, sã deschid umbrela?

George Topârceanu

64

N-aº vrea sã facem hidroterapie.La anii tãi, o gripã subversivãÎþi poate-aduce vreo pneumonie.

µ Eu nu mã tem de moarte, dimpotrivã,Rãspunse el, µ când ai murit o datãE foarte greu sã cazi în recidivã...

Aceastã vorbã îmi pãru ciudatã.Cuprins de-un fel de vagã presimþire,Pândii pe-ascuns figura-i nemiºcatã.

µ Nu m-ai luat cumva c-un plan subþireMai adineaori când ziceai, Magistre,Cã Iadul nu-i decât o-nchipuire?

El, mie: µ Vãd din vorbele-þi sinistreCã-n orice caz, Infernul pentru tineÎºi va deschide negrele registre.

Destul am încercat a-þi face bine.Ca sã te vindeci pentru totdeauna,Ridicã-te ºi vino dupã mine...

Cu fulgere verzui creºtea furtuna.Rostind aceste nobile cuvintePrin care ºi-a rãscumpãrat minciuna,

Maestrul a pornit-o înainte,Pe când, sub cer de zgurã ºi aramã,Eu mã þineam în urma lui cuminte

Precum se þine puiul dupã mamã.


65

I I

„...E caddi comme corpo morto cade.“1

Dante„Pe-aici se intrã-n braþele durerii,Pe-aici se intrã-n bezna subteranã,Precum afirmã Dante Alighieri.

M-a conceput o-nchipuire vanã,Un rafinat instinct de rãzbunare,Dar m-a-ntrecut mizeria umanã.

Zadarnicã e orice protestare.Voi, cei ce-n lume aþi comis pãcate,Lãsaþi-vã nãravul la intrare.“

Aceste vorbe, oarecum ciudate,Citindu-le cu jumãtate gurãDeasupra unei porþi dãrãpãnate,

Am zis: µ Intrarea pare cam obscurã...N-ar fi prudent sã renunþãm, Maestre?Cãci la un caz cumva de-ncurcãturã,

Nu vãd nici uºi deschise, nici ferestrePe unde teafãr sã purced afarã,Utilizând resursele-mi pedestre...

El mi-a rãspuns cu voce funerarã:µ De ce te porþi acum ca fariseii,Au vrei sã-mi faci fantoma de ocarã?

1 „ªi am cãzut cum cade un trup fãrã viaþã“ (Infernul, Cântul V).

George Topârceanu

66

Priveºte cel puþin prin borta cheii,Sã ºtiu cã nu m-am ostenit degeaba.Eu, lui: µ Pardon! Aºa fac doar lacheii.

Începe tu! Ori m-ai luat cu graba,Sã-mi scoþi la urmã niscaiva ponoase?(ªi-n gândul meu: „Se oþãrãºte baba!“)

Ce interes avut-ai, ce foloase,Ca sã m-atragi cu vorbele-þi viclenePrin locurile-acestea dubioase?

Doar ºtim noi cã pe-aici, prin buruiene,Se aflã o panterã-n libertateªi alte lighioane indigene.

Vrei sã m-aplec din curiozitate,ªi-n vreme ce nici nu gândesc cu gândul,Vrun cerber sã m-apuce pe la spate?...

Aºa vorbii, cu ochii spionându-l;Iar la sfârºit cedarãm fiecare,Când el, când eu, sã stãm privind cu rândul.

Vãzui atunci, aproape de intrare,Un pudel gras ºi plin de panglicuþe,Cu scabie caninã pe spinare.

O lebãdã ºi câteva maimuþeÎnconjurau dihania neroadã,Ce se lãsase moale pe lãbuþe.


67

Cu gingiile neputând sã roadãUn beefsteak crud ºi tare ca de piatrã,El sta sugând din propria lui coadã.

µ Acest cãþel ce toatã ziua latrã,Rosti Maestrul cu-a lui voce tristã,A fost un biet erou, lãsat la vatrã.

µ Cunosc! am zis cu nasul în batistã.Dã-mi voie sã-i dedic, fiindcã-i place,Aceastã rimã impresionistã...

µ Vezi colo, între douã vingalace,Un om cu alfabetul la spinare,Venind pe sub colinã într-acoace?

Acela este tipograful care,În primul tãu poem, din zãpãcealã,Þi-a mutilat trei strofe lapidare.

Atunci la borta cheii, cu sfialã,Urmând ilustrei mele Cãlãuze,Vãzui o mutrã plinã de cernealã:

Un om trecea... ªi cele nouã MuzeÎl zgâriau, purtându-l sub escortãªi obligându-l sã le cearã scuze.

µ Degeaba cauþi, i-am strigat prin bortã,Sã scapi de blamul negrei tale fapte!Sus, pe pãmânt, poetul te suportã,

George Topârceanu

68

Dar jos te-aºteaptã a lui Cain noapte,Precum a zis Francesca da Rimini,Infernul, cântul V, 107...

El s-a oprit pe creºtetul colinei,Înfricoºat de-aceastã ameninþare,ªi, neclintitã-n tremurul luminii,

Statura lui s-a proiectat pe zare,Încovoiatã, lungã, amãrâtã,Ca un fantastic semn de întrebare...

Vãzui apoi o namilã urâtã,Un fel de baci cu sarica sub glugã,Ce sta deoparte sprijinit în bâtã.

De propria lui umbrã vrea sã fugã,Dar se trezea cã-n juru-i graviteazã,Mânat de-o oarbã forþã centrifugã.

O clipã se oprea ºi, cu emfazã,Þintea-n pãmânt cãutãtura-i proastã,Apoi din nou pornea ca o sfârleazã.

Acest Zoil, cu proza lui nefastã,A pângãrit de douã ori pe lunãA Venerei stea limpede ºi castã...

Atât Maestrul apucã sã-mi spunã.În umbrã se ivise-o albã patã,Un corp suav ca un reflex de lunã...


69

O blondã apariþie-ntristatãPlutea spre noi din umeda genune...ªi-n întuneric, albu-i trup de fatã,

Îngenuncheat ca pentru rugãciuneªi luminos ºi fin ca diamantul,Pãrea-ncrustat în rocã de cãrbune.

µ Cu glas pierdut îºi cautã amantul...Ea are-n ochi misterul nopþii clare,Pe buze-Amor ºi-n inimã Neantul...

Iubirea ei crescuse ca o floareSub ziduri de fãþarnicã Gomorã,O dulce-mpãtimire arzãtoare:

În ceasuri caste, mângâieri de sorã.Sãrutul ei µ vãpaie purpurie,Privirea µ luminiº de aurorã...

ªi-o clipã fu de-ajuns: pe veºnicieSe risipirã toate, fãrã urmã,Într-un fior de neagrã isterie.

µ Destul! Destul!... Simþeam cum mi se curmãViaþa-n piept, µ cum vipere rebeleSe zvârcolesc în inima-mi ºi scurmã...

ªi fãrã glas, cu capul gol sub stele, µVãzând cum iarãºi piere-n fund, departe,Fantoma tristã a iubirii mele,

George Topârceanu

M-am prãbuºit cu braþele-ntr-o parte,Împins în gol de-o tainicã povarã,Cum cade omul fulgerat de moarte.

Pãrea cã peste sufletu-mi coboarãO noapte liniºtitã ºi adâncãªi-n giulgii moi de umbre mã-nfãºoarã...

Apoi, cu ochii plini de visuri încã,M-am scuturat ca dup-o catastrofãªi m-am trezit din nou pe-aceeaºi stâncã µ

Pe care mã gãseam în prima strofã.

P A R O D I I O R I G I N A L E

72

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

Unui confrate

Tu nu-nþelegi, Zoile, râsul meu...Într-un oraº din asfinþit, departe,Cu mult negoþ ºi ºtiutori de carte,Trãia pe vremuri un sãrman evreu,

Anume Baruch... Fire de elitã,În lume vieþuind ca-ntr-un pustiu, µªtia sã taie sticlã poleitãªi toþi nerozii îl credeau geamgiu.

Dar timpul suflã limpede ca vântuªi Moartea le-a grãbit metamorfoza:Pe toþi fãcându-i una cu pãmântul,A transformat pe Baruch µ în Spinoza.

Tu nu cunoºti, Zoile, gândul meu...Din tine-ntreg tu faci literaturã.Oferi în studiu mica ta structurã,Naiv ºi comic, ca un crustaceu.

Eºti tulbure, dar fundul þi-i aproape;Aveam ºi eu (pe când mã dam pe gheaþã)Obscuritatea ta µ de suprafaþã,ªi profunzimea ta µ de douã ºchioape.

CUPRINS


73

Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,Cãci tuturor îºi dãruie secretul,Dar ca sã poþi citi cândva în mineTu nu-mi cunoºti, Zoile, alfabetul.

Zadarnic dar ne-amestecã vultoarea,Noi nu putem urma acelaºi þel...ªi dacã totuºi þi-am fãcut onoareaAcestor aspre stihuri de oþel, µ

Când îmi citeºti poemele ºi prozaGândeºte-te la geamul lui Spinoza.

74

PAGINI DIN DIFERIÞI AUTORI

Homer:

CHINURILE LUI ULISEFragment apocrif din Odiseea,

în hexametri ºi pentametri

...Astfel corabia-n fugã plutea cu uºoarele-i pânzeDoldora pline de vânt, peste noianul de ape.Singur pe navã prudentul Ulise privea cu-ntristare,Cât þi-i oceanul de larg, zãrile fãrã catarguri.Cãci pãrãsind pe frumoasa Calipso cea aprigã-n ºolduri(Pentru cã nu-i mai plãcea) ºi navigând la-ntâmplareTrei sãptãmâni împlinite departe de þãrmuri, eroulNu mai zãrise de-atunci dulce obraz de femeie...Cum, la sfârºit de ospãþ, muritorul aruncã la mâþeRestul juncanului fript, fãrã sã-i treacã prin minteCã mai apoi flãmânzind cerceta-va-n zadar sã gãseascãO bucãþicã de zgârci ca sã-ºi astâmpere foamea;Astfel eroul simþise de-amor cã lehamite-i esteCât l-a avut din belºug lângã Calipso, iar astãziJalnic striga peste valuri de dorul histericei nimfeCare-l þinuse captiv, ca sã-l iubeascã cu sila:„Cine m-a pus sã te las ºi sã plec pe pustiile apeFãrã sã ºtiu încotro, nici pânã când rãtãci-voi?Valul uºor clipotind îmi aduce zadarnic aminteSunetul glasului tãu, blondã ºi dulce Calipso!O, ce neghiob am putut într-o clipã sã fiu de-a lãsare,Dupã himere-alergând, nimfa cea grasã din mânã!Geaba umblat-am atâtea pãmânturi ºi mãri depãrtate,Asta sã-mi fie de-acum pentru-nvãþare de minte...“

CUPRINS


75

Deci cam în chipul acesta plângând cu bãrbatã strigareBietul Ulise gemea, gata sã sarã în valuri.Cel ce cu agera-i minte sub zidul troian nãscociseGloaba cea mare de lemn care-a pãtruns în cetate1,Nu era-n stare acum, la strâmtoare fiind, sã gãseascãVai! nici un mijloc onest pentru-a scãpa de ispitã.Nobilu-i trup se zbãtea, legãnat de miºcãrile navei,Pradã destinului orb ºi nemiloasei Ananghi...2

*Dar din lãcaºu-i divin de pe vârful Olimpului falnic,Fiica mãreþului Zeus, Pallas-Atena-nþeleaptã,Cea care-i poartã de grijã la orice nevoie, îl vedeCum rãtãceºte pe mãri, singur µ cu mâna pe cârmã...Iatã-aºadar cã din valul adânc rãsãrind fãrã veste,Ca un agil cufundar, fiica lui Cadmus cea micã,Ino, cu trupul gingaº s-a ivit scuturându-ºi în soarePãrul ei galben ºi ud leoarcã de apã amarã.µ O, nestatornice fiu al bãtrânului rege Laerte!Ce curioase idei vin sã-þi întunece mintea?Oare puþine rãbdãri pãn-acum pribegind îndurat-ai,Ca sã te-arunci în adânc pentru o treabã ca asta?...Când mã gândesc ce de nopþi a tânjit Penelopa cea castãDupã doritul ei soþ, care stã gata sã piarã,Nu pot rãbda sã te ºtiu la-ndemânã, prin apele mele,Fãrã sã-þi dau ajutor, mare fiind filantroapã!

1 Lucruri expuse pe larg în traducerea dlui Murnu,Harnicul nostru tãlmaci care-a tradus Iliada,Carte ce fu mintenaº premiatã cu premiul cel mare,Pentru cã suntem un stat eminanente agricol... (n. a.).

2 Zeiþa sorþii.

George Topârceanu

76

Iat-am venit sã-þi aduc aºadar un colac de salvare,Numai atâta mã-ntreb µ dacã þi-a fi pe mãsurã...Zise ºi-n chip de pretext îi aruncã o micã eºarfã.Iar încercatul erou, fãr-a-i întoarce cuvântul,Grabnic s-apleacã spre nimfã ºi cât ai clipi o ridicãDe subþiori din ocean µ sus pe covertã, trãgând-o...

*Unde zglobii împrejur clipotind se-nãlþau curioase,Nava plutea uºurel, fãrã pilot în luminã.Valuri fugeau dupã valuri spre þãrm depãrtat cãlãtoare,Cerul era liniºtit µ marea pustie ºi verde.

Al. Depãrãþeanu:

VARA LA ÞARÃ. . .

Locuinþa mea de verãE la þerã...

Acolo era sã morDe urât ºi de-ntristareBeat de soareªi pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabã,Orice babã

Este medic comunal.Viaþa ce aci palpitã

E lipsitãDe confort occidental.

CUPRINS


77

Nu existã berãrie,Nici regie...

Doar un hoþ de cârciumarCare are marfã proastã

ªi-o nevastãCe se þine c-un jandar.

Când te duci pe drumul mareLa plimbare,

Este praf de nu te vezi.Trec, miºcând domol din coadã,

Spre livadãAle satului cirezi.

ªi te poartã sub escortãO cohortã

De þânþari subþiri în glas,Înzestraþi la cap c-o sculã

MinusculãCu pretenþie de nas...

Când se ia câte-o mãsurã,Lumea-njurã

Pe agentul sanitarªi-l întreabã fãrã noimã:

µ Ce-ai cu noi, mã?Pentru ce sã dãm cu var?...

Ale satului mari feteFãrã ghete

George Topârceanu

78

Ies la garduri pe-nserat...(Am vãzut aci-ntr-o noapteNiºte fapteCare m-au scandalizat!)

Lângã foc, o babã surdãªi absurdãSpune, ca ºi alte dãþi,Tot povestea cu IleanaCosânzeana,Plinã de banalitãþi.

Doarme-apoi adânc comuna...Numai lunaGalbenã ca un bostanIese, mare ºi ruralã,La ivealã,Dintr-o margine de lan.

Când ºi când un câine urlãCa din surlã...Carul mare s-a opritSuspendat, ca un macabruCandelabru,Peste satul adormit...

Dar în zori încep cocoºii,Pãcãtoºii,Ca sã facã iar scandal, µSã te saturi de viaþãªi dulceaþaTraiului patriarhal!


79

D-aia zic eu, prin urmare,Vorbã mare:Cã de-acuma, sã mã tai,Nu-mi mai trebuie-altã curãÎn naturã,Sã mã duceþi cu alai!

Meargã pictorii la þarãCa sã piarãDe cãldurã ºi de praf!Mie daþi-mi strãzi pavate,Mãturate, µDaþi-mi cinematograf!

Ca un fluture pe floare,Beat de soare,Pentru ce sã mor aºa?Nu mai vreau þãrãnci naive,Primitive...Mie daþi-mi altceva!

Daþi-mi, daþi-mi strada-ngustãUnde gustãOmul viaþa mai din plinCu trãsuri, femei cocheteªi cu feteÎncãlþate cel puþin!

George Topârceanu

80

Dimitrie Bolintineanu:

MIHAI VITEAZUL ªI TURCII

Oºtile pãgâne pasã la hotare.Mihai-vodã ºade la o masã mare.Cãpitanii-n juru-i beau, se veselesc,Când deodatã-n salã intrã-un sol turcesc.µ Padiºahul nostru m-a trimis la tineSã-i plãteºti tributul ce i se cuvine!...

Mihai-vodã tace. Oaspeþi, mare-mic,Cu onor din teacã spedele-ºi ridic.Luna varsã raze dulci ºi auroase,Cãpitanii-ºi scutur coamele pletoase.Iat-acum se scoalã doamna-i tinericãRumenã, suavã ca o zambilicã.Sub hlamidã-i saltã rotungioru-i sân,Crini ºi garofiþe pe-al ei chip se-ngân,Pãrul pe-a ei frunte joacã graþios,Ochii cu tristeþe cat-acum în jos:

µ Unde este timpul cel de altãdatãCând Mihai Viteazul ºtia sã se batã?Cela ce-n primejdii stã ºi se gândeºteInamicii þãrii jugu-i pregãteºte.Pentru tron, mãrire, dulcea-i soþioarãGata-i sã se ducã ºi-n locu-i sã moarã!Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi,Du-te, mori în luptã, dulcele meu mire,Cã de nu eºti vrednic, plec la mãnãstire!

CUPRINS


81

Atunci Mihai-vodã se scoalã deodatãªi spre sol întoarce faþa-i gânduratã:µ Mergi ºi spune celui care te-a trimisCã Mihai Viteazul ochii n-a închis.Au voieºti pe þarã biruri noi a pune?Au vrei sã iau pielea de pe Naþiune?...Padiºahul vostru, fãrã de-nconjor,Vrea sã nimiceascã p-acest brav popor.Dar mai bine piarã dacã i-a fost dat,Decât cu ruºine, mic ºi atârnat!

ªi zicând acestea, ia o bardã-n mânã,Iute strânge-n juru-i armia românãªi cu ea de-a valma, fãr’ sã zãboveascã,Sfarmã ºi respinge armia turceascã.Chiar ºi Sinan-Paºa, plin de umilinþi,A cãzut în apã ºi-a pierdut doi dinþi.

Iar Mihai Viteazul, dupã douã ceasuri,Nalþã-o mãnãstire ºi trei parastasuri!

George Coºbuc:

ÞIGANII

Dorm câmpiile-n luminã.Peste pacea lor seninãCade soarele-n apus.Un convoi s-aratã-n zare...Creºte-ncet pe drumul mareªi cum vine tot mai tarePulberea se-nalþã-n sus.

CUPRINS

George Topârceanu

82

Vin þiganii!... Fãrã vestePe la porþi rãsar neveste,Satul se deºteapt-acum µCând prin vãl de praf subþireÎncepurã sã se-nºireCarã mici cu coviltireScârþâind încet pe drum.

Trec flãcãi cu urºi în lanþuri.Câinii, deºteptaþi din ºanþuri,Latrã fãrã sã-i asmuþiªi orbiº s-aruncã-n cete, µDar flãcãii largi în spete,Cu ochi mari, cu negre plete,Calcã mândri ºi tãcuþi...

Vine-apoi pestriþa gloatãCu gospodãria toatã.Caii slobozi, fãrã frâu,Duc merindele-n spinareªi se þin pe lângã care,Iar vãtavul stã cãlareCu harapnicul la brâu.

Sar copiii goi ºi strigã,Cer la poartã mãmãligã,Babe frânte din mijloc,Iar þigãncile cu guraÎnteþesc harababuraCând îþi umplu bãtãturaSã-þi ghiceascã din ghioc.


83

Vin miºcând din ºold aleneCu privirile vicleneªi cu sânii arºi de vânt,De la sudul tainic, undeSoarele-ndelung pãtrundeBronzul formelor rotundeStingherite de veºmânt...

S-a oprit lâng-o poiatãUn þigan rãzleþ de ceatã, µOchii-i fug dupã gãini...Strâns îºi þine-acum vioaraªi, cum trece ulicioara,Fac în urma lui ca cioaraToþi copiii din vecini.

Mai încolo, pe-o mârþoagã,Dintr-o gurã de desagãAtârnatã de oblânc,Fãrã scâncet, cu sfialã,Iese negru la ivealãNumai cât o portocalãUn cãpºor mirat de þânc.

Lume pe la porþi se-ndeasã.Chiar ºi doamna preuteasãªi-a lãsat gherghefu-n patªi-ºi pãzeºte-n prag odaia.Creºte-n uliþi harmalaiaCând domoalã trece laiaCãtrã margine de sat.. . . . . . . . . . . . . . . .

George Topârceanu

84

ªi s-au dus... Pe câmp, pe drumuri,Pale strãvezii de fumuriSe ridicã-n depãrtãri.Limpede-asfinþit coboarã;Crezi cã-n uriaºa-i parãUn oraº întreg, o þarãArde dincolo de zãri...

Th. Speranþia:

CÂINELE OVREIULUI„Anecdotã pipãratã“

Într-un an, cândva-ntr-o varã,Nu ºtiu unde, în ce sat,Un ovrei mergând cu marfãÎntr-o curte a intrat.ªi cum intrã el pe poartãCu bagajul la spinare,Hop, îi sare înainteUn dulãu urât ºi mare.„Ce sã fac acum? se-ntreabãBietul Iþic supãrat.Dacã strig sã vie omul,Pân’ sã vie µ m-a mâncat!Dacã plec pe poartã iarã, µAº pleca eu bucuros,Dar dulãul e în stareSã m-apuce pe din dos...Nici încolo, nici încoace,Eu mai bine stau pe loc;ªi-am sã-l iau cu vorbã bunã, µChiar aºa sã am noroc!“

CUPRINS


85

µ Moi Grivei, zic zou, ascultã,De când umblu eu pe josN-am vãzut în toatã lumeaUn cãþel aºa frumos!Mã mai duc la târg eu, lasã,Þi-oi aduce un covrig.Ce folos ai dacã latri?Parcã-þi iese vrun câºtig?Moi Grivei, tu eºti cuminte,Ce-ai cu mine de-mpãrþit?Am venit la badea Gheorghe, µEi ºi ce-i dac-am venit?N-am sã stau un an la dânsul,Plec îndatã la haham...Dar dulãul se repedeªi mai tare: Ham! ham ham!µ Stai pe loc! Ai-vei mi-e fricã!Ci pãcat cã n-am o puºcã!Badi Gheorghe, badi Gheorghe,Ieºi afarã cã mã muºcã!Badea Gheorghe iese-n uºã,Dã c-o piatrã dupã câineªi-apoi zice: µ Nu te teme!Þine-þi inima, jupâne!Nu ºtii vorba româneascãDe la moºi-strãmoºi lãsatã,Cã un câine care latrãNu te muºcã niciodatã?µ ªtiu proverbul µ zice Iþic µCã-l avem ºi la ovrei,ªtiu prea bine... dar e vorbaDacã-l ºtie ºi Grivei!

George Topârceanu

86

A. Mirea:

C A L E I D O S C O P

I . UNEI FOSILE

De-atâtea ori noi þi-am fãcut ovaþii,Þi-am pregãtit mândria ta pedantã.Salutã dar sinteza ambulantãA celei mai nebune generaþii!

Cãci la atâtea mari evenimenteEu am luat o glorioasã parte:Doar am avut principii conºtienteªi capul spart la 13 marte!

Nu vezi ce iute mã deprind cu zborul?Aeroplanul visurilor meleVertiginos mã duce cãtre stele,Cum îl ducea pe Blériot motorul.

Iubesc ºi cânt!... Nepãsãtor cultivA sufletului gratuitã zestre, µCãci eu sunt tânãr ºi-mi bat joc, maestre,De prognosticul tãu definitiv.

Tu ai ajuns de mult fatalul termenªi te-a orbit sterila ta splendoare;Eu port în suflet durerosul germenAl operelor mele viitoare.

CUPRINS


87

I I . BUSTULUI MEU

Tu, „cap de studiu“, mobilã intactã,Discret tovarãº de proiecte mari,Tu reprezinþi persoana mea abstractã, µUn alter ego fãrã ochelari.

ªi laolaltã noi trãim ca fraþii...Dar vezi tu cât de nebulos apareDestinul tãu, premàturã-ntrupareA tainicelor mele aspiraþii!

Când mã cuprind presentimente releMã uit la tine, mosafir posac,ªi nu ºtiu dacã voi putea sã-þi facUn piedestal din visurile mele...

Ori mã voi stinge ca un foc de paieªi voi pieri cum piere-n lume totul,Ori te rãstoarnã slujnica cu cotulCând va veni sã scuture-n odaie.

Dar dacã scapi de-o moarte-aºa brutalãªi dacã eu mi-oi face datoria,Atunci e obligatã primãriaSã-þi dea ºi þie-un loc în capitalã.

Nemuritor ºi rece ca metalul,Deºi nu eºti decât un „plagiat“,Vei fi mai mândru, mai apreciatªi mai iubit decât originalul.

CUPRINS

George Topârceanu

88

Zâmbind vei sta pe negru piedestalÎmpodobit cu litere de aur,ªi trei þãrãnci enorme de metalÎþi vor întinde trei cununi de laur.

Iar eu, obscurul, eu acesta careDe douã ceasuri stau în faþa taCu mâinile vârâte-n buzunare, µEu voi muri ºi toþi mã vor uita.

Cãci omul are partea cea nedreaptã:El cântã, râde, suferã, iubeºte,Adoarme-apoi ºi nu se mai deºteaptã, µPe când poetul supravieþuieºte...

I I I . RÃSPUNSUL MICILOR FUNCÞIONARI

Da, aveþi dreptate: noi o ducem prost,Þãcãnim întruna la maºina Yost.Înnegrim hârtie, forfecãm cupoane,Urmãrind cu ochii tinere cucoaneCare trec pe stradã... Sunt trãsuri ºi lume,Pretutindeni zgomot, soare cald ºi glume.Vremea parcã-ºi merge mersul în galopªi aspectu-ºi schimbã ca-n caleidoscop.Iar noi stãm deoparte...

Asta ni-i viaþa!Tot mereu aceeaºi, seara, dimineaþa:Slujba, facultatea, birtul ºi chiria, µPeste tot apasã, grea, monotonia.Da, ni-i tristã soarta ºi de nimeni plânsã.Însã... Sã trãiascã salvatorul „însã“!

CUPRINS


89

Seara, când cad leneºi fulgii de zãpadã,V-aþi oprit vreodatã la un colþ de stradã, µCând lumini la geamuri, vesele, pe rând,Una dupã alta se aprind, ºi când„Centrul“ îºi trimite cãtre mahalale,În amurg, prisosul farmecelor sale?E o-nvãlmãºalã, un popor de feteRumene, vioaie, sprintene, cochete,Care trec grãbite, chicotind în ºoapte.Au în ochi luminã ºi-n privire noapte.Blonde ucenice, oacheºe modisteTrec uitând pustiul ceasurilor triste, µCine le pricepe zâmbetul fugar?Numai oropsitul mic funcþionar!

Cât îi par de calde hainele subþiri,În vãpaia unei tainice priviri!Un cuvânt, o ºoaptã ce de-abia se-ngânã,Mai târziu o caldã strângere de mânã, µPânã când alãturi ei se duc, perechi,ªi se pierd în noaptea uliþelor vechi...Da, ni-i tristã soarta, domnule A. Mirea, µ

Dar avem Iubirea!Dar noi suntem tineri, noi avem speranþe!Când ne-nchidem visul în obscure stanþe(Nu ºtiþi cã noi facem ºi literaturã?)O, atunci se schimbã vitrega naturã:Ne-aminteºte teancul de hârtii albastreCât de larg e cerul visurilor noastre:În biroul umed soarele coboarã,Foarfecele cade, fantezia zboarã,Þãcãne maºina ritmul unui vers...

Voi atingeþi culmea, noi suntem în mers.

George Topârceanu

90

IV. RÃSPUNSUL COMETEI

Regret cã mã-ntrerupi din caleCu interviul dumitale,Dar iatã, mã opresc o clipãSã-þi dau rãspunsul meu în pripã.

V-am salutat odatã sfera,Acum vreo zece mii de ani,Când astronomii de pe TerraErau de-abia orangutani.(Flammarion era gorilã,ªi bietul Newton, diplodoc,

Camil era de-abia cãmilã,Iar Duicã... nu era deloc!El de-abia azi, când scrie prozã,Se aflã în metamorfozãªi se transformã tare greu:Aspirã-acum la cimpanzeu.)

*De-atunci, prin negrele stihii,În noaptea largã ºi profundã,Am rãtãcit cu zeci de mii De metri pe secundã,ªi diafanã m-am ivit,Din periodã-n perioadã,Ca fulger blond încremenitSã-mi desfãºor spectrala coadãPe cerul nopþii la zenit...Planetele cu sateliþii,Purtîndu-ºi mîndre paraziþii,

CUPRINS


91

Mi-au dat portretul prin gazeteªi m-au fixat mii de lunete...Dar, gata sã-mi gãsesc mormîntulÎn vreun sistem de constelaþii,Am revenit zburînd prin spaþii,Cãci nu dispreþuiam Pãmîntul.(De-aþi fi în cer ca mine voiV-aþi minuna întotdeaunaCum globul ãsta de noroiSe vede luminos ca Luna...)ªi-aveam de gînd µ ca un simbolDe milenarã simpatie µCu cel din urmã-al meu ocolSã ne unim pe veºnicieÎntr-un fantastic carambol.ªi mãritându-i neagra humãCu luminosul meu adaos,Într-un aprins vîrtej de spumãSã ne rostogolim în haos.

*Dar cînd vãzui ce... porcãrie(Sã-mi ierþi cuvântul) aþi fãcut,Cât sânge-a curs din neghiobiePe bietul vostru glob de lut, µCa spaimã, la perihelieDin zborul meu m-am abãtutªi nimbul clar ºi trena lungãCa o eºarfã de luminãMi le-am ferit sã nu le-ajungãVreun strop întunecos de tinã.

George Topârceanu

92

*De-atunci, iubitul meu, îmi vineDe supãrare ºi ruºineSã fug...cu coada-ntre picioarePrin spaþii interplanetareªi sã mã mistui în neant.Mã duc... Adio! Salutare!Sã-mi scrii: Uranus, poste-restante.

V. SONETE

1. LA CINEMATOGRAFUL MUT

Se face beznã. Tremurând aparePe pânza albã, fãrã nici o cutã,Un domn cu cioc... Zâmbeºte ºi salutãJur împrejur pestriþa adunare.

E un salon în care toþi discutãªi râd mereu. E viaþã, e miºcare µDar nici un zgomot... Fermecatã pareSocietatea asta surdomutã.

Cuiva, din salã, i-a scãpat un ban.Uºor, întoarce capul indignatãMadama care cântã la pian.

Alãturi o cucoanã se frãmântã,A enervat-o liniºtea ciudatãDin lumea „celor care nu cuvântã“...

CUPRINS


93

2. SONET TEATRAL

Te urmãresc cu ochii toþi bãrbaþii.O ploaie de priviri sentimentaleS-abat asupra frumuseþii taleªi toate-i fac erotice ovaþii.

Ce fericit e soþul dumitale!El în antracte stã de conversaþii...De-aº fi, ca el, stãpân pe-atâtea graþii,Eu aº pleca la cele trei semnale.

Mã-întorc, frumoasa mea necunoscutã,ªi ochii mei din umbrã te salutãDe câte ori se-ntunecã lumina.

Dar ochii tãi n-au prea bãgat de samãCã-n pieptul meu se-ncepe-o nouã dramã,Cînd a cãzut definitiv cortina.

3 . UN ROMANTIC

De douã ceasuri tremurând în stradã,Cu ochii plini de mutã resemnare,Îºi face planuri extraordinareªi-n mintea lui rosteºte o tiradã.„Poftim la geam, sublimã arãtare!De-ai auzi tãcuta serenadã,Te-ai apleca uºor pe balustradãCa sã trimiþi în vînt o sãrutare.“

El sperã încã... Poate, cine ºtie,De la distanþã, prin telepatie,Va-nfiripa cu ea un dialog.

CUPRINS

George Topârceanu

94

Dar inima-i se strânge ca-ntr-un cleºte,Pe când vardistul trece ºi-i ºopteºteC-un zâmbet straniu: µ Circulaþi, vã rog!...

VI . SAHARA

Eu nu mã duc la cinematograf.În suflet port o lume minunatã, µTablouri vechi, pe care niciodatãNu le pãteazã muºtele de praf...

Veneþia, Bosforul, Niagara,Brazilia, Eghipet, Dardanele,Fiorduri, munþi, priveliºti din SaharaIes rând pe rând din noaptea minþii mele.

Sahara!... Uite, vreau sã fac o probã,S-aduc Sahara chiar la mine-acasã:Mut scaunul beteag de lângã masãªi stau aºa, cu spatele la sobã...

S-a ridicat grozav temperatura!...Pe galbene nisipuri arzãtoareUn palmier încremenit în soareViseazã lung... Abia suport cãldura.

Mi-am rupt în coate hainele de dril.Pe drumul ãsta lung cât Ramajana,De-o sãptãmânã mergem cãtrã Nil...A poposit în oazã caravana.

CUPRINS


95

Înmãrmurit în farmecul acestaDe mii de ani, Pustiul pare mort.Cãmilele ºi-au pregãtit siestaªi rumegã culcate lângã cort.

Iar noi, în tihnã binecuvântatã,Gustãm, de formã, câteva curmale.(Sunt învãþat cu mesele frugaleDe când trãim în zona temperatã.)

Apoi o mreajã de senzaþii rareM-adoarme-n cadrul vastei acvarele,Când urmãresc pe gânduri cum dispareÎn depãrtãri o turmã de gazele.

Vânat ar fi, µ dar cine sã-l împuºte?Din cer coboarã voluptoasa lene.La capul meu, c-un eventai de pene,Un sclav buzat mã apãrã de muºte.

Nu simt nimic... ºi mi-i atât de bineLa umbra palmierului culcat...Aº vrea... aº vrea acuma... Ce pãcatCã n-am luat pe draga mea cu mine!

O. Goga:

I . MUCENICII

V-a doborât alãturi deopotrivãAmarul trudei fãrã de hodinã.La cãpãtâiul vost’ într-un opaiþ,Domol clipeºte-un sâmbur de luminã.

CUPRINS

George Topârceanu

96

Din cetãþuia strãlucirii, lunaªi-a pogorât sfiala prin fereastã,Ca sã vegheze aºternutul maºterÎn care doarme trudnica nevastã.

Biet mucenic neistovit al pâinii!La sânul ei, îþi lumineazã lunaUn prunc de-o zi, învãluit în scutec,Ce te-a-nfrãþit cu ea pe totdeauna.Tu simþi chemarea gliei milostiveªi te-mpresoarã o nãdejde sfântã...

Ca un prinos de cuminecãturã,O razã rece bine-vã-cuvântã,Domol pe fruntea pruncului se frângeªi rostul ei v-aduce o solie:Cã-n el trezi-va-nfricoºatul viforAl judecãþii care va sã vie.

I I . VADE RETRO. . .

Invective la adresa unui fostco-director, în ziua când a dispãrut

revista Luceafãrul.

Multiscusita minþii limbãNu-mi spune clipa nãzdrãvanãCe mi te-a scos de mult în cale,Fiinþã maºterã ºi vanã!Uitat-am ziua ºi vãleatulCe-au înfrãþit pe vremi, odatã,

CUPRINS


97

A mele stihuri de aramãCu proza ta cea nesãratã.

Iscoditor, cu ochii tulburi,Bicisnic fãcãtor de rele,Te-ai agãþat odinioarãDe haina strãlucirii mele.ªi te-am rãbdat sã-mi stai alãturiªi nime n-a putut sã ºtieAmarul ce l-am tras cu tineÎn scurta noast’ tovãrãºie.

O, blestematã fie clipaCând ai purces apoi în þarãª-ai cumpãrat tipografieSã-mi faci revista de ocarã.Sã-mi porþi Luceafãrul prin lume,În cap cu proza ta neroadã,Cu acþibilduri pe spinareªi cu notiþe slabe-n coadã.

Din pieptul zbuciumat de patimiEu simt cum lava ºi-o revarsãCumplita vorbelor nãvalã,Potop pãgân pe buza-mi arsã.ªi nu ºtiu, nu gãsesc în pripãDestule vorbe-nfricoºate,Cu smalþ de fulgere albastre,Sã þi le sparg în cap pe toate!

*Ce-ai fãcut cu-a taleProaste combinaþii?

George Topârceanu

98

Unde-s cititorii,Unde-s abonaþii,Pãcãtosule, rãspunde: unde-s abonaþii?

Nu ºtiu ce mã þineSã nu-þi stric eu planul,Sã vezi numai steleVerzi ca leuºteanul,Numai stele ºi... luceferi verzi ca leuºteanul!

I. Minulescu:

T R E I R O M A N Þ E P E N T R U M A I T Â R Z I U

I . ROMANÞA AUTOMOBILULUI

Pãzea!Pãzea cã trece-n goanã,Aleargã,Vâjâie ca vântul,ªi dacã n-ai urechi normale te face una cu pãmântul!El vine drept din arsenalul Progresului umanModern,Sã te trimatã-n bezna rece a Absolutului etern.Pãzea!Cã trece-n zbor copilul civilizaþiei extremeªi zvârle-n aer trei semnale, µTrei versuri miciDin trei poemePe care trei poeþi deodatãÎn trei oraºe le-au cântat, µUn leit-motiv,Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat.

CUPRINS


99

Dar cine poate sã priceapãSimbolul celor trei semnaleCe contureazã-n spaþiuAlbeªi verziIntenþii criminale?Pãzea, cã e iresponsabil,El are flacãri în artereªi te pãleºte fãrã veste cu patruzeci de cai putere!Pufneºte,Zbârnâie,Se-ntoarceªi lasã-n urma lui, pe drum,Miros albastru de benzinãªi nori de pulbereªi fum...

*S-a dus,Adio!Poate-acuma deja comite alte crime,Pe când în urma lui se scoalã din prafInfirmele victime, µO hecatombã de cadavrePe-altarul nobilului Sport,Gesticulând cu indignare, din drum, µIar tu eºti primul mortCare-a-nviat...ªi scuturându-þi de praf în soare macferlanul,Suspini în urma lui:µ Degeaba! Te face marþ Aeroplanul!

George Topârceanu

100

I I . ROMANÞÃ AUTUMNALÃ

Ploaia tristã ºi banalã,Ploaia obsedantã,PloaiaCare pastiºeazã clima de pe Alpiªi Himalaia,Ploaia cade verticalã din cerescul alambicªi sfideazã pacienþa trecãtorilor:Pic-pic...Cu vedenii de umbrele ce se-nchidªi se deschid,Resemnat primeºti în faþã proiectile de lichid.Când ºi când, pe pãlãrieSimþi un ropot de cascadã, µCântã streºinile toate...Iar în jurul tãu, pe stradã,E-o obsesie galantã de picioare ºi frou-frou,De dantele,De jupoaneªi ciorapi de la „Bon-Goût“...

*De trei zileFirmamentul desfãºoarã peste noiO imensã zdreanþã udã cu largi pete de noroi.Pe mizeria terestrã a foburgului umilDe trei zile cerul varsã lacrimi mariDe crocodil... Plouã!Plouã ca-n Parisul lui Verlaine...Din loc în loc,Te insultã modestia unor ghete fãrã toc.

CUPRINS


101

Mai departe,Când coboarã din cupeul ei grãbitã,Pânã sus zãreºti dessous-ul unei doamneDin elitã, µIar pe strada animatã ca la cinematografPloaia zugrãveºte-n aer sârme lungi de telegraf.

I I I . ROMANÞA GRAMOFONULUI

Eu sunt un genial amestecDe Poezieªi de Prozã,Eu sunt extrema întrupare ºi ultima metamorfozãA Spiritului, care luptã de zeci de veacuri sãsupuieMateriaDin care zilnic îºi modeleazã o statuie...Eu sunt un sarcofag de note îmbalsamate,Un albumÎn care-o primadonã moartãDãGratisUn concert postum.Prin mine mor µ ca sã renascã µVibraþii pentru mai târziu,Eu sunt ce n-am fost niciodatãªi-un sfert din ce era sã fiu!Un capelmaistru invizibil comandã pâlniei sonoreTrei game ultravioleteªi alte trei, multicolore, µPe când bagheta lui ocultã,

CUPRINS

George Topârceanu

102

Bãtând frenetica mãsurã,Înscrie notele în aer pe-o-nchipuitã partiturã...Eu sunt un mecanism precoce,Sunt o cutie ventrilocã,Un fericit concurs de piese cu acþiune reciprocã:ªuruburi,Ace,Manivelã,Sunt arcul primului avânt, µTrompetã,Placã,Diafragmãªi... dracu ºtie ce mai sânt!...Pornesc metalice acorduriªi-n ritmul unui danþ romanticSe-nalþã,Cresc tumultuoase, ca o tempestã pe Atlantic,Apoi coboarã, se-ntretaie ºi mor încetCa un ecouProdus de zborul unei muºteÎn cavitatea unui ou...Dar placa se-nvârteºte-ntrunaCa un perpetuum-mobile.Pe ea ºi-au imprimat scheletul un ºir de suneteFosilePrin care oamenii de mâineVor ºti cum fluierau strãbunii...Cãci, ce e placa?E un zero în exerciþiul funcþiunii.O suprafaþã cântãtoare.Un ghem de note.O tipsiePe care doarme o romanþã cãzutã în catalepsie.


103

E o spiralã fecundatã de vârful unui ac virgin.Carusso, Patti, Batistiniªi tragicul ªaliapin.

Eu sunt...Dar nu!Antichitatea mi-a-mprumutat un nume straniuDin trei silabe µFrontispiciul nemãrginitului cavou...Eu sunt Trecutul care gemeCu rezonanþa unui craniuÎn golul cãruia Viaþa îºi cântã ultimul ecou.

M. Codreanu:

S O N E T E P A R N A S I E N E

I . SCAMATORUL

Întinde braþul... ªi, din pãlãrie,Ca prin minune-ncep acum sã iasãUn porumbel, un iepure de casã,Cutii, panglici, o-ntreagã florãrie.

Dar, hocus-pocus, biniºor o lasãCu gura-n jos... E altã boscãrie:De sub joben apare-o farfurieC-un ºniþel bine garnisit, pe masã.

Aºa, mereu... ªi vulgul cascã guraLa cel ce pare c-a învins Natura,El concureazã pe copiii Muzii.

CUPRINS

George Topârceanu

104

El, din nimic, îþi dã fripturi ºi poameªi, totuºi, rabdã uneori de foame...E fabricantul nostru de iluzii.

I I . PAGLIACCIO

O zi nefastã m-a adus pe lumeÎn veacul vostru de melancolie.Durerea mea µ prilej de veselie,ªi cugetarea mea µ un lanþ de glume...

Nu pentru biata-mi inimã pustieªi nici de dragul gloriei postume,Ci pentru voi am fãurit anumeStrãlucitoarea mea filozofie.

Eu pretutindeni caut în viaþãPrilej de râs la fiecare pas µªi-adesea plâng sub fardul de paiaþã...

Dar când tristeþea cearcã sã mã prindã,Mã-ntorc atunci cu faþa spre oglindãªi râd, nebun, de propriul meu nas.

I I I . SAMSON ªI DALILA

Samson vorbi cu glas adânc: µ ªtiu bineCã-n sãrutarea asta care-nºealãAi plãnuit vânzarea criminalã,Cã voi cãdea ºi voi muri prin tine.

CUPRINS


105

Dar nu te-alung. E patima fatalãMai scumpã decât viaþa pentru mine...ªi adormi, strângând-o lângã sine.L-a biruit o curtezanã palã!

L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, µO, veacuri viitoare, contemplaþi-i!...O clipã numai a cuprins-o mila,

Dar aplecându-ºi trupul plin de graþii,Zâmbind i-a smuls un fir de pãr, Dalila,ªi-a suspinat pe gânduri: µ Oh, bãrbaþii!...

IV . TESTAMENTUL UNUIPOET CUNOSCUT

Din cel ce sunt acum o jumãtateE cât p-aci sã zboare cãtre stele...Las dracului necazurile meleªi-un post vacant la „Contabilitate“.

Las dragii mele scumpa libertate, µDe azi încolo poate sã mã-nºele.Nepoþilor le las instincte rele,Duºmanilor, o dragoste de frate.

Las doamnei ªvarþ în urma mea „un nume“ªi-n loc de bani µ supremã mângâiere µUn geamantan cu opere postume.

ªi plec râzând de propria-mi durere,Cã tuturor vã las aceastã lume...Dar tuturor vã zic: la revedere!

CUPRINS

George Topârceanu

106

Mircea Dem. Rãdulescu:

NOCTURNÃ

Dormi, frumoasa mea! De-acumNoaptea luminoasãCa o undã de parfumNãvãleºte-n casã.

Luna clarã din neantPune pe covoareStrãluciri de diamantªi mãrgãritare.

Ea priveºte ca-n extazBluza ta lejerãªi pantofii de atlazLângã etajerã.

ªi trecând prin buduar,Raza-i ce se rumpeLumineazã un lavoarCu flacoane scumpe...

Luna toarnã pe parchetBlonde tuberozeªi-þi dezvãluie discretSânurile roze,

Când dantelele din patTremurã-n luminãPe culcuºul tãu curatDe olandã finã...

CUPRINS


107

*Dar visãrile ce trec,Ca sã te dezmerde,Þi-au aprins la cap un becCu luminã verde.

Din oglinzi piciorul finPe mãtasa moaleSe rãsfrânge ca un crinCu nuanþe pale.

Dormi! Amorul rafinatCheamã deopotrivãSpre minciunã ºi pãcatGura ta lascivã.

Dormi, frumoasa mea! Eu stauÎn extaz, la poartã:Eºti fãpturã vie, sauOperã de artã?

I. U. Soricu:

ÎNCHINARE

Mãrire þie! Îngeri ºi imnuri de urareStrãbate-vor vãzduhul gãtit de sãrbãtoareªi firea picura-va din larg de zãri albastrePrinos de bunãtate pe sufletele noastre.Te vãd biruitoare, minunea mea seninã,ªi trâmbiþe ºi harfe în drumu-þi de luminã,Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri,

CUPRINS

George Topârceanu

108

Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeriCântãri de biruinþã spre-a cerului solie.Au cine fuse omul ce plânse în pustie?Mãrire þie, albã ºi palidã crãiasã!Din slavã, heruvimii s-au pogorât sã þeasãCu fire diafane hlamida ta de razã,ªi-n ceasul înfrãþirii te binecuvânteazã.

De unde vii ºi cine cãrãrile-þi aratã?Vãzduhul se-nfioarã ºi fruntea-nseninatã,În valuri de luminã acoperind trecutulNãdejdii de mai bine care-mi întinde scutul,De-a pururi, preacuratã, cu raze te-ncununãSub pulberea uitãrii. Mãrire þie, lunã!

Cincinat Pavelescu:

E P I G R A M E

LUI NIGRIM

Ieºind de la o ºezãtoare literarãdin Galaþi, unde se citise ºi o epi-gramã de Nigrim, prietenii m-au

rugat sã improvizez ceva.

De ce e tristã luna oareÎn noaptea asta? Da, ghicim:A ascultat la ºezãtoareO epigramã de Nigrim.

CUPRINS


109

NIGRIM LUI CINCINAT

Când suspini pe la ferestreÎntristate madrigale,Luna-i veselã, maestre,Ca... chelia dumitale!

UN ANONIM DIN CRAIOVALUI CINCINAT

Maestre dragã, ce mai vrei?Nigrim þi-a spus un adevãrÎncât îþi vine sã te ieiCu mâinile de... pãr!

CINCINAT LUI NIGRIM & COMP.

Talentul vostru-n adevãrS-a mãrginit numai la pãr,Dar toatã strãlucirea meaNu stã-n chelie, ci sub ea!

Adrian Maniu:

MENAJERIE

În oraºul de provincie banalunde niciodatã nu se vãzuse vrun papagal,la colþul strãzii pe maidana apãrut un cort.(Nu se mai vãzuse aºa ceva de-un an.)

CUPRINS

CUPRINS

George Topârceanu

110

La intrare sta-n picioare un om mortºi o flaºnetã þipa indiscretã melancoliide amurguri pustii,pe când o femeie cochetã,cu pantaloni verziºi cu ciorapi,þinea în mânã o cravaºã ca o baghetãºi fãcea semne ca sã îndemne din calesã intre niºte soldaþi la animale.(Mai era acolo ºi o maimuþã indecentã.)Atunci trei copii cu nasul murdarde pe maidan,a scos fiecare din buzunar câte un banºi madama le-a dat câte-un bilet...

Cerul se fãcuse la apus violet.

N. Davidescu:

d i n C Â N T A R E A O M U L U I

I . PLOAIA

A venit întâi un norcãlãtorºi-a acoperit ca fumulo jumãtate de cer ºi soarele.Eumi-am dezgolit picioareleºi-am pornit încet pe drumulcare duce la pãdure.Toþi copacii au început sã murmure.

CUPRINS


111

Mai târziu un fulger a spart pântecelecerului.Copacii ºi-au încetat pesemne cânteceleºi picãturi de culoarea fieruluiau cãzut.Sub coroana palmieruui se fãcuse-aproape noapte.Eu însã,cu inima strânsã,am mâncat smochine coapteºi-am tãcut.

I I . ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR

Eu, tatã, am plecatºi te rog sã nu fii supãrat,cãci dac-aº fi rãmasn-ai fi tãiat acum viþelul cel mai gras.Am colindat flãmând pãmânturile,ºi m-au bãtut în faþã vânturile,ºi m-a pârlit soarele,ºi m-au durut picioarele...Acum te vãd ºi-mi pare bine,aºadarte rog sã nu te uiþi urât la mine µcã plec iar.Eu sunt stâlpul de care inima ta se razimã.Porunceºte sã-mi aducã niºte poameºi o bucatã mai mare de azimã,cã pânã s-o frige viþelul mor de foame...Phi! câte lucruri ciudate am vãzutpe unde-am trecut.

CUPRINS

George Topârceanu

112

De vreo douã oriam fost chiar slugãºi-am pãzit o turmã de râmãtori.Dar stãpânul m-a luat la fugã:Zicea cã eu am ºtiutcã femeiape care-o luase tocmai din Idumeease þinea cu un vecin(stãpânul meu avea ºaptezeci de ani cel puþin).ªi m-a bãtutcu un bãþ uscat de mãslin.Vai, tatã, prin câte locuri am umblat!Dar sã ºtii cã nicãieri nu te-am uitat,ci de câte ori vedeam pe alþii stând la masã,eu m-am gândit:„Ce bine trebuie sã fie-acum acasã!“ªi-am venit.

O domniºoarã de pension:

MISTERUL NOPÞIIPoetului Victor Ef.

Stelele clipesc întrunaCãlãtoare-n infinit.Ceru-i luminos ºi lunaChiar acum a rãsãrit.

Peste-a nopþii feerieAdie vântul încetinel.Compunând o poezieGândul meu zboarã cãtrã el!!

CUPRINS


113

Totul doarme prins de vrajeFarmec blând misteriosNumai eu mai stau de strajeAh, cât este de frumos!

Un începãtor de talent:

APOSTROFE LA LUNÃ

„Per amica silentia lunae...“1

Glob rãtãcitor de stâncã rece, tristã ca mormântul,Fiicã stearpã a-ntâmplãrii, lunã, sorã cu pãmântul,În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutateFermecat-ai paraziþii uriaºului tãu frate!

Arc vãpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur,Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, µCâþi sãraci din lumea asta, când luceºti în noaptea tristã,N-ar voi sã fii monedã, sã te lege-ntr-o batistã?

Sloi de-argint ce se topeºte în azurul dimineþii!Veºnic te-au iubit amanþii, veºnic te-or cânta poeþiiLãudând în osanale mincinoasa ta splendoare,Dar tu vei rãmâne veºnic rece ºi nesimþitoare.

Apariþie banalã ca un fund de farfurie!Talere cu douã feþe! Cap de monstru fãrã trup!Orologiu fãrã ace! Nastur de manta! Chelie!Felinar! Conrupãtoare de minore! Cantalup!

1 „Prin liniºtea binevoitoare a lunii...“ (Virgiliu µ Eneida).

CUPRINS

George Topârceanu

114

Cum poþi tu privi de veacuri globul nostru de argilãªi atâta suferinþã, µ fãrã sã te stingi de milã?Pieri în noaptea nefiinþei, rece simbol de minciunã,Piei ºi lasã-ne mai bine cerul nopþii fãrã lunã!

Otilia Cazimir:

I . VIS ALB

Aº vrea cu tine sã mã duc departe,La Polul Nord, sub cerul de opal,Când gheaþa mãrii clare se desparteÎn blocuri plutitoare de cristal.

Desfãºurând culorile-i spectrale,S-ar înãlþa deasupra noastrã ca un faldDantela aurorii boreale,De purpurã, de aur ºi smarald.

Banchiza albã ne-ar aºterne-n faþãCovoare de omãt imaculat.ªi-n adãpostul mic, scobit în gheaþã,Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mpãrãþie de zãpadã,S-ar aduna fantasticul norodAl nopþilor polare, sã ne vadã:Urºi albi, de vatã µ foce mari, de glod...

Iar când natura-n soare nou învieªi când vãzduhul nu mai e opac,Într-un bazin de sticlã argintieAr licãri oglinda unui lac.

CUPRINS


115

Acolo-n apa-i calmã ºi albastrãM-aº duce-n zori de ziuã sã mã scaldªi cât ar fi de frig, iubirea noastrãM-ar face sã-mi închipui cã mi-i cald!

I I . STROFA RISIPITÃ

Eu niciodatã nu pot fi de vinã...Când plouã sau e cerul înnoratªi mor pe straturi florile-n grãdinã, µSã ºtii cã numai tu eºti vinovat.

I I I . ARICIUL

Asearã, prin grãdina amorþitã,Din tufe de pelin cu frunze miciA apãrut în tainã un arici, µO micã vietate ghemuitã.

Copiii l-au zãrit de pe cerdacCum se miºca domol pe sub gutui,ªi toþi au alergat în jurul lui.Iar el a-ncremenit pe loc, posac,Cum îl prinsese vremea pe cãrare, µCa o perniþã sfericã în careO fatã rea, ca sã se joace,A-nfipt o sumedenie de ace.Bãteau copiii din vãtrai ºi cleºte,Dar el tãcea, sãracul, ca un peºte,ªi doar fiori de groazã, când ºi când,Treceau pe trupuºorul lui plãpând...

CUPRINS

George Topârceanu

116

Am alungat copiii sã se culceªi-n înserarea limpede ºi dulceCe se lãsa din cer încetinel,Am stat acolo, singurã cu el.

ªi mã-ntrebam pe gânduri: Oare, cumA fost fãptura-i la-nceput de lume?Din care veacuri înecate-n fumPorni el oare, ca un scai, la drum,

Sã se opreascã-n dreptul meu anume?Ce vânt vrãjmaº ºi mohorâtCa pe-un mãcieº pitic l-a scuturat,De-a mai rãmas dintr-însul doar atât:Un ghem de spini, ostil ºi speriat?

O fi având el oare pui?Mã-ntreb, deºi nu pot pricepe:Cum sug ei oare, fãrã sã se -nþepeÎn ghimpii lui?...

*Când a simþit cã-i singur doar cu mineªi nici un duºman dinspre casã nu mai vine,A scos cu fricã de sub elUn bot timid ºi mic, ca de cãþel,ªi cu instinctul lui obscurA explorat terenul împrejur.ªi-abia ciulindu-ºi þepile pe spate, µPe sub petunii grele de parfum,Atras de noapte ºi singurãtateªi-a cãutat încet-încet de drum...S-a mai oprit în magheran o datã


117

Ca sub îndemnul unei tainice porunci,Apoi a dispãrut pe sub poiatã...

ªi nu l-am mai vãzut deloc, de-atunci...

Demostene Botez:

I . PROHOD

În oraºul nostru putrezit în ceaþãUnde toatã ziua cântã catirinci,Au murit cinci oameni într-o dimineaþãªi i-au dus la groapã, morþi, pe câteºicinci.

Dupã-aceea alþii s-au pornit sã moarã,Care mai de care, câte doi pe ceas.Din locuitorii vii odinioarãNu se ºtie bine câþi au mai rãmas.

Dar aºa se-ntâmplã regulat când plouã,Moare ici o babã, dincolo un domn.Ceilalþi îl îngroapã pe la ceasul douã,Ca sã nu-l trezeascã liniºtea din somn.

Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie,Nimenea nu-l roagã sã mai stea un pic.ªi pe strada lungã trec trãsuri, tramvaie, µRudele, spãsite, calcã dupã dric.

Ceilalþi, pe de laturi, toþi îºi vãd de treabã,Unul la catedrã, altul la proces.Rareori din treacãt se opreºte-o babã,ªi pe urmã pleacã dupã interes.

CUPRINS

George Topârceanu

118

Doar în deal, departe, la Eternitate,S-a pornit un clopot ca sã-i indispunã...Bate-a deznãdejde ºi-a pustietate,I-auzi cum mai bate,I-auzi cum mai sunã...

Ca un glas de moarte singur în furtunã,Sunã lung sã spunã zãrii-ndepãrtateC-a uitat, pesemne, ce-a avut sã-i spunã...

I-auzi cum mai sunã,I-auzi cum mai bate...

Dar nu se opreºte nimeni sã-l audã,ªi la noapte, târgul, încã populat,O sã-ºi ducã-n spate atmosfera udã,Ca ºi cum nimica nu s-ar fi-ntâmplat!

Ca ºi cum nimica nu s-ar fi-ntâmplat...

I I . TRISTEÞI PROVINCIALE

Tristeþi de dupã-amezi ploioaseªi de nostalgice obsesii,Când stai cu storurile traseªi-aºtepþi sã vie ora mesii...

Tristeþi de strãzi pustii ºi mute,Cu ziduri vechi ºi cu faþadeDe edificii cunoscuteÎn care nu ºtii cine ºade...

CUPRINS


119

De domicilii spaþioaseCu flori la geam ºi cu salon,Din care pe la ceasul ºaseAuzi urlând un gramofon...

Tristeþi adânci de guvernanteCe nu ºtiu bine româneºteªi de flaºnete ambulanteCu papagal care ghiceºte...

De cartiere suferinde,De uºi cu lacãte-n verigiªi de dugheanã care vindeFitil de lampã ºi covrigi...

Tristeþi de goarnã funerarã,Melancolii de cãþeluºiUitaþi de cineva pe-afarãSã scheaune pe lângã uºi...

Tristeþi romantice de fatãCu nasul lung ºi demodat,ªi de odaie mobilatãÎn care-a stat un magistrat...

Tristeþi adânci de pui de mâþãZvârliþi pe undeva, prin scai...De copilaº urât, de þâþã,Uitat de maicã-sa-n tramvai...

Tristeþi de garduri invalide,De porþi ieºite din þâþâni,De doici care-au rãmas gravideªi-acum li-i fricã de stãpâni...

George Topârceanu

120

De ordonanþe fãrã leafãªi de trãsurã cu un calªi cu scapetul ras la ceafã...Tristeþi de bâlci provincial,

De panorãmi, cu-o ferestruicãªi cu-o maimuþã roasã-n dos,Ce-ar semãna cu domnul DuicãDe-ar fi oleacã mai frumos...

Tristeþi de cioarã-mbãtrânitãCe stã aºa, pe-un vârf de pom,ªi de fântânã pãrãsitãÎn care s-a-necat un om...

Tristeþi pustii, molipsitoare...De ce mã urmãriþi mereuªi, fie ploaie ori ninsoare,Vã þineþi scai de capul meu?...

I I I . COBE

Tu care mã citeºti cu voie bunã,Necunoscut prieten inocent,Tu vei muri la noapte, peste-o lunãSau peste zece ani, µ indiferent.

Un mare potentat ce stã departe(ªi nimeni nu-i mai mare decât El)Te-a osândit nevinovat la moarte,Rostind sentinþa-i fãrã drept de-apel.

CUPRINS


121

ªi dacã, liber ca într-un ospiciu,Te lasã încã-un pic sã mai respiri,O face doar aºa, dintr-un capriciu:Tu nu poþi evada pe nicãiri.

Zadarnic l-ai ruga, cã nu te-aude,Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.La EL nu merge cu protecþie, cu rude;Nu te salveazã nimeni ºi nimic...

Tu vei muri ºi-n urma ta ogradaVa sta sub soare-a doua zi la fel.ªi factorul postal va trece strada,Lãtrat de-aceeaºi jarvã de cãþel.

Apoi pe-aceeaºi stradã solitarãVor trece îndrãgostiþi pe-nserat,Visând în fiecare primãvarãUn vis pe care ºi tu l-ai visat.

De dimineaþã-aceleaºi servitoareVor scoate aºternutul pe balcon,ªi fiecare doamnã, la culcare,Va da pe nas cu cremã „Tokalon“...

Iar tu, ca o momâie-ncremenitãÎn fundul gropii umede ºi reci,Vei sta privind în bezna nesfârºitãCu ochii ficºi, întunecaþi ºi seci.

Nu vei vedea apusurile roºii,Nici nu vei ºti de-i noapte ori e zi.ªi-n veci de veci tu nu vei auziCum cântã-n soare, peste tot, cocoºii...

George Topârceanu

122

Tudor Arghezi:I . PSALM

Ajuns acum la pragul tãu, mã iatã.Cremene durã, mã putui în piscSã mã gãsesc prin stânci ºi sã mã iscDin pulbere, cu glezna-nsângeratã.

Îngerul tãu merinde nu-mi prea dete.Eu însã niciodatã din bãrdaceN-am fost bãut fãrã sã-mi fie sete,Nici am mâncat vrodatã ce nu-mi place.

Grãdina florile ºi le-a deschisCare-o fãceau sã-mi amãgeascã drumulCu ispitiri de rouã ºi de vis.Eu am lãsat în urma mea parfumul.

Vrui, Doamne, sã te pipãi pe spinareªi mai de-aproape sã-þi dau ghesCu recea mea-ncruntatã întrebare:De ce nu vruºi sã mi te-arãþi mai des?

Dar caprele-amintirilor ºi iezii,Care mã duc sã cad întru ispitã,ªi-au risipit prin iarbã cãcãreziiªi mi-au lãsat livada pãrãsitã.

I I . MENIRE

Printre cimbru ºi susai,Fir plãpând de pãpãdieNalþã, greu, în vârf de pai,Un bãnuþ de floare vie.

CUPRINS


123

Norii lungi, pe sus, de plumb,Nu-l ghicesc dintre urzici,Soare galben, cât un bumb,Rãsãrit pentru furnici.

Doar fãrâma de pãmânt,Care-l ºtie ºi cunoaºte,Îi pãstreazã chipul sfântCând un bou, trecând, îl paºte.

I I I . UTRENIE

Pe pieptarul veºnicieiSumedenii negi de foc,Galbeni, strugurii tãrieiSe rãsfirã ºi se coc.

Lumea-ºi culcã fruntea-n poalã,Purecatã de profeþi,Sub lumina sideralãCe se scurge prin pereþi.

Dar în fiecare noapteLimba ei, suind pe zid,Amãgitã linge lapteDin tãrie, agurid.

IV. BLESTEME

Uºure, prin leºia dimineþii,La ceasul când se iscã precupeþiiAm fost lovit din trecere o babãCe se ivise-n calea lumii, slabã.

CUPRINS

George Topârceanu

124

Gândul, rãmas în urma mea,O a ghicit zicând pre ea:

În douã surcele de vreasc sã se facãPicerele tale, fãpturã buimacã.Plesni-þi-ar timpanul,Sã n-auzi când trece traivanul.Sã uiþi la cetanii tipiculªi psalmii în zi de Crãciun.Sã n-ai dupã masã tutun.Sã-þi putã buricul.

Vedea-te-aº în vreo fiþuicãPus cu litere de-o ºchioapã.Curge-þi-ar pe-o narã þuicã,Pe cealaltã numai apã.Lãuda-te-ar Bogdan-Duicãªi pupa-te-ar Popa Iapã!

Rãstoarne-se cerul, sã-þi cadã-mprejurTãria sfãrmatã în cioburi de-azur.Porneascã-se vântul, când somnul începe,La cap sã-þi necheze o mie de iepe.

Stihia, deasupra, sã macine-n guºeNinsori de funingini ºi ploi de cenuºe.Sã latre la tine, cãzut în noroi,Zãvozii furtunii cu coada vulvoi.La urmã ºi munþii, sculaþi în picioare,Cu labele-n ºolduri pornind fiecare,Pe creºtet sã-þi calce, fãcându-te turtã,Sã nu se cunoascã genunchii de burtã.


125

Pe tine, jivinã de mare valoare,Te blestem s-adormi de-a-n picioareªi când vei cerca sã mai scrii vreo sudalmã,Sã-þi fete un ºoarice-n palmã.

La fund, cãlimara aproape uscatãSã aibã ºi-o muscã-necatãªi stropi de negrealã zvârlind pe hârtie,Peniþa crãcitã sã nu vrea sã scrie.Un dinte sã-þi creascã, de cremene lungãÎntors cãtre lume sã-mpungã,Iar altul, de cocã ºi moale, atins,Sã-l simþi cã te doare-ntr-adins...La urmã, o droaie de tipuri nefaste,Profund imbecile ºi vag pederaste,Sã-þi strâmbe-n neºtire þinuta ºi graiul,ªi-n uliþi sã creascã alaiulVârtej petrecându-te-n calePãcate, mãscãri, osanale.

Iar tu, piazã-rea,Nu te depãrtaDe prin preajma sa.Dã-i în ochi albeaþã,În pãr mãtreaþã,În nas roºeaþã,În inimã un ceas rãu.În piept o scoabãªi-n pat o babã.Fã din el pãpuºe,

Sã-l striveascã-n uºeFatã jucãuºe:Sã-i smulgã urechea ºi þâþele,

George Topârceanu

126

Sã-i curgã prin coate tãrâþele,Stuchi-l-ar mâþele!

BACILUL LUI KOCH

Conferinþã humoristicã în versuri.Rostitã pe scena Teatrului Naþional dinIaºi la un festival al societãþii pentru pro-filaxia tuberculozei.

Mult onorate doamne,Distins auditor!

La festival când vine, tot omul e datorS-asculte, înainte de partea amuzantã,O conferinþã lungã ºi foarte importantã.Conform acestei date sinistre, aºadar,Avem între culise un conferenþiar,Un om cu greutate, un personagiu mare...Sã nu luaþi aceasta drept o ameninþare!Dar ca sã nu planeze asupra noastrã vinaC-am neglijat programul, µ persoana cu pricinaE gata sã vã þinã, un ceas ºi jumãtate,O conferinþã gravã de specialitate.Cum, nu vã pare bine? De ce v-aþi întristat?Mai aºteptaþi o clipã, cã doar n-am terminat.Pe de-altã parte, însã, gãsind cã-i anormalSã vã chemãm la teatru... ca s-adormiþi în stal;Cã somnul, în aceste condiþii verticaleª-atât de izolate, nu face cinci parale;Cã nimene nu poate pretinde nimãnuiSã-nghitã festivalul cu conferinþa lui, µDin spirit caritabil ºi din filantropie,

CUPRINS


127

ªtiind mai dinainte ce toatã lumea ºtie,Cu voia dumneavoastrã ne-abatem de la modãªi-n loc de conferinþã, veþi asculta o odã.

Prea onorate doamne,Distins auditor!

Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitorCã biata-mi Muzã, albã de spaimã ºi uimire,Când i-am cerut concursul, în loc sã mã inspire,S-a dat pe lângã uºã, a pretextat cevaªi-a dispãrut... adio! M-a pãrãsit aºa,Cu cãlimara plinã de noapte ºi de prozã.E vorba de bacterii ºi de tuberculozã,E vorba de bacilul lui Koch...

Precum vedeþi,Un subiect anume fãcut pentru poeþi!O, nu vã fie teamã... ºi dracul este negruCând stã sã-l zugrãveascã un iconar integru,Dar... ici un pic de galben ºi dincolo puþinAlbastru... ºi pe gurã o dungã de carmin, µCu toate c-adineaori pãrea insuportabil,Din drac urât ºi negru devine acceptabil.(Dar nu fac oare zilnic cucoanele µ ºi ele µCam tot acelaºi lucru pe propria lor piele?Ba fac aºa chiar domnii µ de genul femeiesc...)

Bacilul despre care aº vrea sã vã vorbescSe aflã-aici în salã... ºtiu bine cã m-ascultã,Dar nu vrea sã-ºi trãdeze prezenþa lui ocultã.Intrarea n-a plãtit-o fiindcã-i mititel,Dar unde-i lume multã acolo e ºi el!Incognito ca regii ºi nepoftit pãtrundeÎn orice fel de casã; îl întâlneºti oriunde:În berãrii, pe stradã, la cinematograf;

George Topârceanu

128

Îi place sã se joace cu alþi bacili în praf;Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,ªi peste tot se þine de bietul om ca scaiul,În fabricã, la ºcoalã sau pe trotuar hai-hui, µDar peste tot îºi vede de-afacerile lui!Îºi dã ades pe credit persoana lui culantãCu o scadenþã lungã, când nu e... galopantã,Regia de tutunuri îi face mult rabat;La bãuturi spirtoase e cointeresat;Din orice-abuz profitã... La pândã, invizibil,În lupta mare-a vieþii e mic, dar e teribil µªi chiar atunci când pare cã doarme, e deºtept,La primãrii el este „consilier de drept“ªi, tare-n atmosfera comunelor urbane,E cel mai mare duºman al speciei umane...

Prea onorate doamne!Când þin acest discurs,

Dac-aþi vedea cã intrã în salã-aici un urs,N-aþi nãvãli afarã prin uºi ºi prin ferestreUtilizând cu toþii resursele pedestre?De ce? Fiindcã-i mare ºi foarte fioros...Bacilul lui Koch însã e mai primejdios!Dar fi'ndcã nu se vede ºi fi'ndcã e prea mic,Nu sperie pe nimeni...

Sã judecãm un pic.De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,Când ºtii cã te omoarã, mic-mare nu-i totuna?Sã-mi spuneþi dumneavostrã: ce importanþã areCând un tâlhar te-mpuºcã, dacã e mic sau mare?O fi el mic, bacilul... da-i rãu! Pe lângã el,O biatã matahalã de urs e ca un miel.


129

Câþi oameni mor, de pildã, în fiecare þarãMâncaþi de urºi? Trei-patru...

Pe când aceastã fiarã,Acest vrãjmaº de moarte al genului umanAtacã ºi distruge pe fiecare anNu zece, nu o sutã... ci mii ºi mii de vieþi,Ci zeci de mii ºi sute de mii de tinereþi ”Cã judecându-l dupã isprãvile lui crunteªi dupã lãcomie, apare cât un munte!Un monstru, un balaur încolãcit în spaþiuCe-nghite fãrã milã, înghite cu nesaþiuªi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sãtul...

*Cu voia dumneavoastrã, l-am insultat destul.Ar fi acum momentul sã-l punem sub o lupãSã ºtim: ce formã are ºi cu ce se ocupã?

Dupã savanþi ºi medici ca doctorul Argon,Bacilul se prezintã sub formã de baston...Dar bolnavii, sãraicii, spun doctorului Ciucã,Cã lor li se prezintã sub formã de mãciucã!Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolacNici cât un ou de muscã, nici cât un vârf de ac, µCeva aºa, cilindric... Regret cã nu gãsescO cretã ºi-o tabelã ca sã vi-l zugrãvesc. µS-a zis cã face parte din regnul vegetal,Dar eu nu cred... fiindcã nu-mi pare naturalSã fie din aceeaºi familie cu floarea,Sã fie vãr cu macul ºi rudã cu cicoarea,Cu gingaºa mimozã, cu palidul narcis...Ar însemna cã-ºi face familia de râs!

George Topârceanu

130

Nu, nu prea are alurã de plantã µ dimpotrivã:Aþi întâlnit vreodatã o plantã agresivã?Vãzut-aþi dumneavoastrã o floare sau un pomSã sarã din grãdinã ºi sã se dea la om?Ori aþi putea concepe vreun fel de ciupercuþãCe stã sã se rãpeadã, când nimeni n-o asmuþã?...Dar, în sfârºit, s-admitem cã scârba asta micãAr moºteni-n caracter ceva de la urzicã, µNu prea importã regnul din care face parteCât mai cu seamã felul cum ºtie sã se poarte.Distruge-n organisme þesuturile vii;Se instaleazã în trupuri firave de copii;Îl poartã-n nas ºi-n gurã aproape-orice persoanã.Dar el preferã pieptul de fatã diafanã(Deºi nu-i prea rezistã nici cei mai mari atleþi).ªi µ curios! µ el are de mult pentru poeþiUn fel de slãbiciune... s-ar zice cã anumeÎi place sã distrugã ce-i mai de preþ pe lume!...

De obicei, trãieºte la umbrã. Scos la soare,Devine melancolic ºi, câteodatã, moare.Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,Ades, de supãrare, el cade-n letargie,Devine colb, se-nalþã pe-un strat de aer moale,Pluteºte-n atmosferã... ºi dând mereu târcoaleÎn jurul nostru, iarãºi gãseºte un cotlonªi cãpãtând viaþã µ devine iar baston!

Savanþi-l studiazã fãcând din el culturi, µUn fel de gelatinã... un soi de rãcituriPe care stau microbii ca-n sânul lui Avramªi se-nmulþesc acolo în voia lor...

Uitam!


131

El dragoste nu face. Cu omul în contrast,Bacilul lui Koch este surprinzãtor de cast.Dar cum se înmulþeºte atunci? Prin ce minune?µ Prin sciziparitate sau prin diviziune:Se rupe-ntâi în douã... apoi se face-n patru...ªi-n nouã luni e-n stare sã-þi umple acest teatruCu fii, nepoþi, nepoate, ºi socri mari, ºi fraþi,ªi veri, ºi veriºoare, ºi cuscri, ºi cumnaþi,Cã nici un fel de babã (de-a lor) n-ar fi în stareSã-þi spunã a cui este ºi câte neamuri are!

*Prea onorate doamne!

Doar câteva cuvinte,ªi-am isprãvit... (v-asigur cã nu mi-am pus în minteSã vã servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagã).Cum toatã lumea ºtie, microbul se propagãPrin aer, prin contactul cu un bolnav în casã,Prin lapte ºi prin carne de vacã ofticoasã, µDar mai ales sãrutul, când cade pe-un terenPrielnic, rãspândeºte agentul patogen.Deci n-ar fi rãu, fiindcã prudenþa e de aur,Sã vã feriþi din calea acestui mic balaurªi orice om cuminte sã cugete mai desCã n-are nici o grabã ºi nici un iteres

Sã moarã de ftizie...Cã poate sã-ºi aleagã o altã maladie1

Sau poate sã-ºi dea singur în cap c-o cãrãmidã,În caz când existenþa îi pare insipidã;Dar dacã-i place viaþa ºi soarele, atunciE bine sã respecte aceste vechi porunci,

1 Mai sigurã, mai promptã ºi mai puþin stupidã... (n. a.)

George Topârceanu

Pe care medicina de-un veac i le prescrieªi dumenalui se face mereu cã nu le ºtie:

Sã nu stai toatã ziua vârât cu nasu-n scripte,Iar laptele ºi carnea µ sã fie bine fripte.În orice alimente ºi-n orice bãuturãSã puneþi acid fenic µ nu mult: o picãturã...ªi cel puþin o datã la douã sãptãmâniTot omul sã se spele pe faþã ºi pe mâini...La poºtã sau la garã (ºi-n orice loc murdar)E obligat tot omul sã scuipe-n buzunar,Cã pe podea nu-i voie decât în caz de boalã...Iar când te duci la teatru sau intri în vreo ºcoalãªi aerul de-acolo îþi pare echivoc,E mai recomandabil sã nu respiri de loc...Acei ce au bronºitã sau tuse mãgãreascã,De semenii lor teferi grozav sã se fereascã!Sã nu-ºi mai piardã noaptea cu lucruri nepermise,Sã þinã toatã iarna ferestrele deschiseIar vara sã se ducã la aer, la Sinaia,Sã steie-nchiºi în casã, c-afarã-i udã ploaia...Pe lângã asta-i bine, când suferi de-anemie,Cu propria ta viaþã sã faci economie.De nu vrei ca la urmã sã te trezeºti mofluz,Evitã surmenajul ºi orice fel de-abuz,Rãreºte-o cu tutunul, mai lasã bãutura!...Iar dacã, din pãcate, vrei sã-þi apropii guraDe epiderma unei persoane din elitã, µOricât ar fi persoana accea de grãbitã,La locul ce urmeazã sã fie sãrutatSã dai întâi c-o cârpã muiatã-n sublimat.

Ori, ca sã fiþi mai siguri de viaþã, eu vã zic:Nu sãrutaþi nici mânã, nici gurã, nici... nimic!

M I G D A L E A M A R E

134

PREFAÞÃ

Prin ce þinuturi rãtãceºtiPribeagã?

În care grotã din poveºtiAi hibernat µ o varã-ntreagã?

O, Muza mea cu nasul micªi coapse fine,

Abia sculptate din nimic,De ce te-ai dus de lângã mine?...

Þi-am prins în pãrul inelatVreo floare artificialã?

Te-am ofensatCu vreo metaforã banalã?

Ori mi-ai bãtut vreodatã-n geamªi, spionând perdeaua trasã,Te-ai supãrat cã nu eram

Acasã?...

Vrei poate macii din liveziPe toþi cu mâna ta sã-i scuturi?

Sau te distreziCu pãlãria dupã fluturi?

N-ai adormit cumva pe-afarãªi te-ai trezit sub un umbrar,

CUPRINS


135

Îndrãgostitã de-un mãgarCa-n Visul unei nopþi de varã?

Cu Demonul lui LermontofTe-i fi-ntâlnit ºi þi-a fost fricã?...Nu þi-a intrat cumva-n pantof

O pietricicã?

(De-aceea-mi iese ºchiop ºi micUn vers, în fiecare stanþã...Vezi, tot m-ai inspirat un pic

De la distanþã!)

Ori m-ai zãrit vreodatã stândCu Muza altuia? Se poate.Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,

La toate...

Dar n-am fãcut-o pe furiºCum fac confraþii mei cu tine,

Ci pe afiºMi-am spus pãcatul la oricine,

ªi confidenþele, tu ºtii,Le-am dat pe faþã, tale-quale,Într-un volum de Parodii

Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitorSã placã stihurile mele,Las mãrturie tuturorCã n-ai colaborat la ele.

Cã singur m-ai lãsat sã scriuO carte-ntreagã fãrã tine...

George Topârceanu

136

ªi dacã totuºi mai târziuTe vei întoarce lângã mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,Ci-n fundul cãlimãrii crunteMuind un deget, am sã-þi facUn benghi în frunte!

CÃLIMARA

Mi-ai dãruit, frumoasã doamnã, o cãlimarã de argintCu douã guri întunecate, ca douã porþi de labirint,Prin care gândurile mele s-or afunda neºtiutoareªi-adesea n-or gãsi ieºire din bezna umedã, la soare.Cu douã guri ca de fântânã, din care ultimul meu vis,Scafandru mic, privind cu spaimã spre fundul negrului

abis,Va încerca, zadarnic poate, s-adune înºiratã-n salbeRecolta de mãrgãritare a viitoarelor nopþi albe.În cãlimara asta nouã roiesc ca fluturii imaginiCe vor cãdea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei

pagini,Închipuiri neplãsmuite ºi gânduri negândite încãPe care stropul de cernealã le-nchide-n noaptea lui

adâncã,Cuvinte ºterse peste-o clipã, fantome de idei defuncte,O ploaie miniaturalã de-accente, virgule ºi puncte µªi-acele negre arabescuri pe care-o vagã fantezieSau numai mâna mea distratã le zugrãveºte pe hârtie.În ea, tãcute ºi smerite stau viitoarele regrete,Alãturi de bilanþul zilei ºi de adresa unei fete;

CUPRINS


137

Scrisoarea de condoleanþe pe care, poate, o voi scrieUnui amic în doliu dupã vreo rudã care-i încã vie;O epigramã ineditã; figura unui tip ridicol,Pe care nu-l cunoaºtem încã; un titlu mare de articol,Asupra unei chestii care va fi de actualitate,Cu siguranþã, peste-o lunã sau peste-un an ºi jumãtate, µªi toate cifrele arabe stau, de la 1 pân’ la 9,Amestecate ºi stupide, în cãlimara asta nouã...În cupa ei de întuneric dorm viitorul ºi prezentul,Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul;O poliþã abia schiþatã, un madrigal, o amintireA unei clipe viitoare, µ sau o poemã de iubirePe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizarãÎn ochii tãi cei mari ºi negri ca douã guri de cãlimarã....

CIOARA

Câmpul alb, ca un cearºaf,Pânã-n zãri se desfãºoarã...Sus pe-un stâlp de telegraf,S-a oprit din zbor o cioarã,

Nemiºcatã-n vârf de parCa o acvilã pe-un soclu,Oacheºã ca un hornarªi macabrã ca un cioclu;

Neagrã ca un as de picã,Sub nemãrginitul cer;Singuraticã ºi micãCât o boabã de piper;

CUPRINS

George Topârceanu

138

Gârbovã ca o feºtilãÎntr-un cap de lumânare;Ca o mutrã imobilãDe harap cu nasul mare,

Dar sinistrã ºi pârlitãDe la coadã pânã-n plisc,Ca o pajurã trãsnitãÎntr-un vârf de obelisc;

Încrustatã-n atmosferãCa un ou de ciocolatã;Amãrâtã ºi stingherãCa o prunã afumatã;

Cu alura interlopãCa un muzicant în frac,Cuvioasã ca un popãªi smolitã ca un drac;

Demnã, ca un om celebru;Misticã ºi fãrã chefCa un basoreliefDe pe-un monument funebru;

Încomodã-n soare, caUn gunoi în ochi; nefastãCa un chibiþ ce-þi stã-n coastãLa un joc de bacara;

Suspendatã ca o notãPe un portativ gigant;


139

Slutã, ca o hotentotãPãrãsitã de amant;

Micã-n mijlocul naturiiCa un fir de praf de puºcã;Neagrã cum e cerul guriiLa un câine care muºcã;

Cruntã ca o vânãtaieCauzatã-n match de box;Ca un bulgãre de coxCare-a stat o noapte-n ploaie;

Resemnatã, ca-n vitrinãO reclamã pentru vulg,ªi uºoarã ca un fulgDe funingine-n luminã;

Tristã ca un crep de doliuÎn vãzduhul diafan, µCa un punct aerianPe-al zãpezii alb orgoliu;

Stranie ca un ponosAl priveliºtii de cretã;Solitarã ºi cochetãCa un cuc de abanos;

Neagrã, ca o muscã-n lapte,ªi fantasticã-n contur,Ca un miez adânc de noapte,Cu luminã împrejur;

George Topârceanu

140

Finã ca o acadeaDe þiþei topit la soare;Prinsã-n falduri de ninsoareCa un fiong de catifea;

Irealã, ca un duhCu penajul ei feeric, µCa o cupã de-ntunericRãsturnatã în vãzduh;

Gravã ca o rugãciuneªi posomorâtã ca oFigurinã de cãrbuneCu nuanþe de cacao;

Tragicã, ca o emblemãA obºtescului sfârºit;Sumbrã ca o anatemãArucatã-n infinit;

Mutã-n liniºtea câmpieiCa un bloc de piatrã arsã,Ca un ghem de beznã toarsãDin fuiorul veºniciei, µ

Atârnând de bolta goalãCa un uger de catranUnde pruncii lui SatanVin, plângând, sã sugã smoalã;

Piazã-rea, ca un blestemAzvârlit aºa-ntr-o doarãCreatorului suprem, µªi banalã... ca o cioarã!


141

FUM

Vis albastru al Naturii!Cum se-nalþã-ncet din sferaPãmânteºtilor combustii, spre azur,Spre Infinit,Cu podoabe ireale decoreazã atmosferaAnunþând Nemãrginirii opera unui chibrit.

Colonade fãrã numãr leagã cerul cu pãmântulªi-n ogeagurile albe stau înfipte...Dar acumPeste case, ca o mare de luminã, trece vântulSpulberând arhitectura colonadelor de fum.

Din cãdelniþi ºi din pipe prin vãzduh se întretaieFum albastru de tãmâieCu fum galben de tutun,Ori pluteºte-n trâmbe albe peste câmpuri de bãtaieFumul sângelui ºi-al morþii,Fumul gurilor de tun...

Alteori, din mari dezastre izvorãºte ca un fluviu,Dar cu aceeaºi nepãsare îl primeºte cerul trist:Din incendiile Romei,Din StambulSau din Vezuviu,Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist.

Orientul îºi înalþã fumul greu de mirodenii:Visul pagodelor albe ºi-al fachirilor gângavi.Miazãnoapte, ceaþa deasã care-nchipuie vedenii,

CUPRINS

George Topârceanu

142

Iar Apusul, fum de fabrici,Jertfa turmelor de sclavi.

Sus, în spaþii reci, adunã cataracte de zãpadã.Lungi corãbii, la hotarul infinitului, strãbatAltitudini glaciale care-amestecã grãmadãCu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat.

Sunt acolo scãri înalte, strãvezii ca floarea spumii.Dar cu ochii cãtre ele, în zadar aºtepþi mereuSã se clatine azurul din catapiteazma lumiiªi pe treptele de marmur sã coboare Dumnezeu...

Fum! Învãluie pãmântul ca sã-l apere de soare.Fum! Cu-ncetul ne cuprinde ºi ne strânge ca un zidªi ne-nãbuºe de veacuri în rotundã închisoareCu ferestre de luminã care nu se mai deschid.

AEROPLANUL

Spre apusul de jãraticCu livezi scãldate-n aur,Trece-un nour singuraticAlb ºi mare cât un taur.

Iar în urma lui s-abate,Gata-gata sã-l ajungã,Un þânþar cu coadã lungãªi cu aripi nemiºcate.

Creºte-n asfinþit pojarul.Dealurile stau s-adoarmã.

CUPRINS


143

Norul tace, dar þânþarulUmple liniºtea de larmã...

SONET ESTIVAL

Din cerul mat, încovoiat pe zareCa un imens cuptor de porþelan,Un soare imobil ºi diafanTrimite raze perpendiculare.

Oraºul „adâncit ca-ntr-o visare“,Cu tot aspectul lui cotidian,E bântuit în fiecare anDe felurite boli imaginare.

Prin atmosfera plinã de insecte,Vin de departe adieri suspecte:Se furiºazã molima perfidã...

Trag storul la fereastrã ºi, de fricã,Simt inima cum mi se face micãCât un microb de febrã tifoidã.

ALBUMUL

O, blestematã curiozitate!Deunãzi, cu gânduri indiscrete,Am profanat odaia unei fete, µAcest muzeu de lucruri parfumate.

CUPRINS

George Topârceanu

144

Albumul ei cu scoarþe violeteE plin de cãrþi poºtale ilustrate:Vederi din þarã ºi strãinãtate,Oraºe, fluvii, parcuri ºi portrete.

Pe una scrie: „Dragã veriºoarã,Ai auzit cã P.P.K. se-nsoarãªi vrea sã ia o fatã din Buzãu?...“

Pe alta scrie numai: „Cugetare.Amorul e un lucru foarte mare.“ªi iscãleºte: Guþã Popândãu.

SONETE PLUVIOASE

De-o sãptãmânã þine-ntruna ploaia, µªi-mi picã-n pat, de sus, din bagdadie...O noapte încã de-ar mai fi sã þieNu m-aº mira sã-mi cazã-n cap odaia!

Avea simptome vagi de nebuniePeninsula Balcanicã... ºi d-aia,De când s-aprinse-n Orient vãpaia,Pãmântul face hidroterapie!

Sau poate cã divinul MizantropA hotãrât al doilea potop?...Oricum ar fi, eu nu mã tem de moarte.

Dar când o-ncepe altã veºnicie,Fac cerere sã mã permute-n Marte,C-aici avem prea multã igrasie!

CUPRINS


145

*Sunt izolat ca Robinson Crusoe,Nu vine nime-n uºa mea sã batã,ªi dacã stau cu uºa încuiatãE cã nici eu de nime n-am nevoie.

Mai fericit ca legendarul Noe,Din toatã omenirea inundatã,În arca mea nu am decât o fatã...Deasupra lumii noi plutim în voie...

Degeaba vã-ndesaþi ca la pomanã,Reprezentanþi ai faunei terestre, µNu iau cu mine nici o lighioanã!

Cãci e destul o singurã pereche:Un trubadur ºi-o fatã fãrã zestre,Ca sã refacã toatã lumea veche!

LA VÂNÃTOARE

I . DECORUL

Sus, pe dealuri, Toamna puneMiriºti galbene-n luminã,Arãturi ca de cãrbuneªi mohoare de ruginã.

Rânduri-rânduri, spre câmpieSe perindã nori de plumbPeste larga simetrieDe coline cu porumb.

CUPRINS

George Topârceanu

146

Iar când soarele strãbate,Luminând peisajul vastDe dreptunghiuri colorateÎntr-un limpede contrast,

Saltã-n valuri jucãuºeªi foºneºte lung sub soare,Cu mãtasã la pãnuºe,Mãmãliga viitoare...

I I . UN IEPURE

Scurt, mohorul a foºnit...ªi spre neagra arãturãÎntr-o clipã s-a ivitUn mãgar-miniaturã!

Din cãpiþã sare pleavã,Sar gunoaie dintr-un snop.Puºca scoate fum pe þeavãªi porneºte ca un dop...

A cãzut... ba nu! Din goanã,Mic, elastic ºi urgent,Lâng-o tufã de simzianãA fãcut un compliment.

Spre porumb acum s-abate...Un scaiete zãpãcitÎl întreabã: µ Ce e, frate?µ Sunt teribil de grãbit!...

CUPRINS


147

Alungat ca de furtunã,Cu picioare de lãcustã,Se destinde ºi s-adunãPeste-o miriºte îngustã.Ca o minge se prãvale,Se coboarã ºi se suiePrin hârtoapele din vale:Uite-l µ nu e, uite-l µ nu e!...

Liniºtea coboarã iarãºiPeste þarinile moarte...µ L-ai scãpat! zice-un tovarãº.µ Mi-a sãrit cam de departe...

I I I . MASA

Din vãzduh abia s-audeÞipãt jalnic de prigorii...Cu ciubote mari ºi udeStau la masã vânãtorii.

Toþi cu puºca lângã geantã,Guralivi ºi orãºeni,Pun o patã discordantãPe cãpiþa de strujeni.

ªi e frig, ºi toþi îngheaþã...ªi din când în când nu stricã,Începând de dimineaþã,Câte-un strop de sãcãricã...

CUPRINS

George Topârceanu

148

µ Într-o toamnã, zice unul,La un capãt de rãzorM-am oprit sã scot tutunul...Când, de jos, de la picior,

Fãrã veste vãd cã-mi sareUn ºoldan cât un viþel,ªi stârneºte-n goana mareAlþi vreo ºapte dupã el!

Trag cu ploaie în grãmadã,Fãrã sã þintesc deloc...Cine s-aºtepta sã-mi cadãPatru iepuri dintr-un foc?...

µ Astea sunt invenþii pure...Mie mi s-a întâmplat,La o goanã-ntr-o pãdure,Un mister adevãrat.

Nici nu m-aºezasem bine,Stam cu puºca subsuoarã...Când deodatã lângã mineSe opreºte-o cãprioarã.

Stã ºi-ascultã, imobilã...Eu atunci µ mã ºtiþi cum sânt µM-a cuprins un fel de milã:Am oftat... ºi-am tras în vânt.

Când vãzu cã „umplutura“Trece fãrã s-o atingã,Ea ºi-a-ntins la puºcã guraªi-a-nceput... aºa s-o lingã...


149

µ I-auzi colo, ce curaj, mã!Asta ºi-a-ntrecut perechea!... Buruienile din preajmãTrag ºi ele cu urechea.

Un mãceº de douã ºchioapeZice-n tainã unui spin:µ Dumneata eºti mai aproape,Ia-l de mânecã puþin!

IV. LA ÎNTOARCERE

Vântul curge spre câmpieTransparent ºi uniform.Toate ierburile-nvie,Toate þarinile dorm.

Ici ºi colo se ridicãCâte-un nour alb de praf...Strãjuind ºoseaua micãStâlpii rari de telegraf

(Tot mai singuri, ceafã-n ceafã,Suluri vinete de fumLungi ca gâturi de girafã),Înºiraþi pe lângã drum,

Spre oraºul plin de turleStau privind c-un aer tâmp...ªi deodatã-ncep sã urleCã-i apucã noaptea-n câmp.

CUPRINS

George Topârceanu

150

OCTOMBRIE

Octombrie-a lãsat pe dealuriCovoare galbene ºi roºii.Trec nouri de argint în valuriªi cântã-a dragoste cocoºii.Mã uit mereu la barometruªi mã-nfior când scade-un pic,Cãci soarele e tot mai mic

În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n maiTrec zile albe dupã zile,Mai nestatornice ºi mai

Subtile...

Întârziatã fãrã vremeSe plimbã Toamna prin grãdiniCu faldurii hlamidei plini

De crizanteme.

ªi cum abia pluteºte-n mersCa o marchizã,De parcã-ntregul universPriveºte-n urmã-i cu surprizã, µ

Un liliac nedumeritDe-alura ei de domniºoarãS-a-ngãlbenit, s-a zãpãcitªi de emoþie-a-nflorit

A doua oarã...

CUPRINS


151

NOIEMBRIE

Plouã stupid...Cerul îºi scuturãCa dintr-o ciuturãFrigul lichid.

Cârduri de ciori µNeagrã pecingine,Flori de funingineZboarã sub nori...

Plouã perfid.ªi-n dozã minimãPicurã-n inimãNeant acid.

Plouã de sus...Toamna ironicãÎmi scrie-o cronicãCât un Larousse.

(O Halimà, µPentru cã nu cereNici introducere,Nici „va urma“...)

Plouã placid:A...e...i...o...u...ã...Dacã continuã,Mã sinucid!

CUPRINS

George Topârceanu

152

FANTEZIE DE TOAMNÃ

Acesta-i un cântec pe care de multAm vrut sã vi-l cânt dumneavostrã.

Natura-l repetã cu aspru tumult.Acesta-i un cântec pe care-l ascult

Cu nasul lipit de fereastrã.

Ca vechiul ceasornic cu muzicã, portCântare latentã în mine.

Se pune-n miºcare un tainic resortªi-mi cântã romanþa trecutului mort

În freamãte lungi de suspine.

Cu crengile ude ºi fãrã veºmântSalcâmii la poartã se-ndoaie.

Pe stradã se plimbã iernaticul vântªi fluierã-n tactul aceluiaºi cânt

ªi plânge cu lacrimi de ploaie.

În casã tac toate. Un singur covorAtacã, pe nas, uvertura.

ªi cãrþile toate-l urmeazã în cor,Începe sã cânte întregul decor, µ

Ceasornicul bate mãsura.

ªi-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt:Dulapul cu-o aripã frântã,

ªi patul, ºi soba, ºi scaunul rupt,ªi vechile cadre cu flori dedesubt

Se uitã la mine ºi cântã.

CUPRINS


153

Ca undele mãrii izbite de digPereþii-mprejur fredoneazã...

ªi numai o muscã surprinsã de frigPe masã, alãturi de-un rest de covrig,

Cu labele-n sus, hiberneazã.

PRIMÃVARÃ

Dupã-atâta frig ºi ceaþãIar s-aratã soarele.

De-acum nu ne mai îngheaþãNasul ºi picioarele!

Cu narciºi, cu crini, cu lotuºi,Timpul cald s-apropie.

Primãvara asta totuºiNu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lãuruscã,Cum trecurã Babele,

A ieºit un pui de muscãSã-ºi usuce labele.

Pãsãrile migratoareSe re-ntorc din tropice.

Gâzele depun la soareOuã microscopice.

Toatã lumea din ogradãCântã fãrã pauzã.

Doi cocoºi se iau la sfadãNu ºtiu din ce cauzã.

CUPRINS

George Topârceanu

154

Un curcan stã sus, pe-o bârnã,Nu vrea sã se bucure.

Moþul roºu îi atârnãMoale ca un ciucure.

Doar Grivei, bãtrânul, n-areCu ce roade oasele.

Cã de când cu postul mare,Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sãrmanul,Cui sã cearã daune?...

Drept sub nasul lui, motanulA venit sã miaune.

Dar acum l-a prins potaiaªi-a-nceput sã-l scuture...

Peste toatã hãrmãlaiaTrece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alãturi saltãDouã fete vesele...

Zãu cã-mi vine sã-mi las baltãToate interesele!

LA PAªTI

Astãzi în sufragerieDormitau pe-o farfurie,Necãjite ºi mânjite,Zece ouã înroºite.

CUPRINS


155

Un ou alb, abia ouat,Cu mirare le-a-ntrebat:µ Ce vã este, frãþioare,

Ce vã doare?Nu vã ninge, nu vã plouã,Staþi gãtite-n hainã nouã,Parcã, Dumnezeu mã ierte,N-aþi fi ouã...

µ Suntem fierte!Zise-un ou rotund ºi fraiseLângã pasca cu orez.ªi schimbându-ºi brusc alura,Toate-au început cu gura:µ Pân’la urmã tot nu scap!µ Ne gãteºte de paradã.µ Ne ciocneºte cap în capªi ne zvârle coaja-n stradã...µ Ce ruºine!

µ Ce dezastru!µ Preferam sã fiu omlet!µ Eu, de m-ar fi dat la cloºcã,Aº fi scos un pui albastru...µ ªi eu, unul violet...µ Eu, mai bine-ar fi sã tac:Aºa galben sunt, cã-mi vineSã-mi închipui cã pe mineM-a ouat un cozonac!...

George Topârceanu

156

UN DUEL

Eroii mei sunt doi cocoºiDe rasã, pintenaþi, frumoºi

Ca ofiþerii la paradã.Doi cavaleri aristocraþi.Dintr-o privire ofensaþiÎncep duelul fãrã spadã.Au martori puii speriaþi.Teren µ o parte din ogradã,

Dar n-au motiv de sfadã,Cãci nu se ºtie-a cui e vina µMisteru-nvãluie pricina, µDeci: cãutaþi gãina...

Din amândouã pãrþileSe-ncep ostilitãþile.Ei stau o clipã faþã-n faþãCu ciocurile la pãmânt,Apoi deodatã-ºi iau avântªi lupta-ncepe sãltãreaþã:Sar deodatã,Dau cu ciocul.Cad alãturi,Schimbã locul.Bat din aripi,Dau din gheare.Unul cade,

Altul sare...Iar s-atacã,Iar se piºcã...

Dar deodatã nu mai miºcã...

CUPRINS


157

Faþã-n faþã, multã vreme,Stau aºa, ca douã gheme

Neclintiteªi zburlite,

Pânã când, pe nesimþite,Unul pãrãseºte sfada,Întorcându-se cu coada...

*Atunci ieºi de sub ºopronUn folozof-clapon,

Urâtª-atâta de bãtrân încâtA dat în mintea puilor...El s-a oprit în faþa lor

Cotcodãcind sonor:µ Eu dezaprob acest conflict.E o ruºine, un delictNedemn de vremi civilizate.Dar aºteptãm un viitorCând, mândri de chemarea lor,Cocoºii nu se vor mai bate...Voi vã certaþi pentr-o gãinã,Dar nu vedeþi? E curtea plinã!Ba treceþi gardul la vecini,Cã ºi p-acolo sunt gãini...De ce vã puneþi gheara-n gât?Sã lase unul cât de cât,Sã dea ºi celãlalt ceva, µEu, cât de cât, socot c-o da!

George Topârceanu

158

BALADA CORBILOR

Posomorâþi, cu gheara lungã,Cu pliscuri negre de oþel,Ne-am înfruptat cât sã ne-ajungãDin prânzul marelui Mãcel.Cu patrioþii la paradã,Amestecaþi printre eroi,De-a valma coborâm în stradã, µDar nu ne ducem la rãzboi!

Când geme-n vaier lung câmpia,Când stau întorºi spre bolta cruntãCei logodiþi cu veºniciaSub ploaia rece ºi mãruntã;Când moartea secerã flãmândãFãcând mormane de eroi, µÎn dosul frontului, la pândã,Noi nu ne ducem la rãzboi!

Târziu, cu penele mânjiteDe sânge negru µ ºi sãtui,În cuiburi calde ºi feriteNe-mperechem ºi scoatem puiCe s-or hrãni ca ºi pãrinþiiDin hoituri slabe de eroi, µCãci, soli voioºi ai suferinþii,Noi nu ne ducem la rãzboi!Alteþã, zvonul creºte iarãºi,Adunã-þi ceata de eroi...Cu moartea suntem buni tovarãºi,Dar nu ne ducem la rãzboi!

CUPRINS


159

SINGUR

Cu cea din urmã razã ce tremurã-n amurg,Se-ntunecã palatul bãtrânului Habsburg.E noapte. Vântul toamnei aduce de departeUn freamãt de suspine prin sãlile deºarte,Cãci a pornit monarhul încovoiat ºi chelOºtiri din ºapte neamuri sã moarã pentru el!

Fãclia lumineazã fantastice vitraiuriªi-n umbra coloratã ca umbra din seraiuri,În liniºtea capelei pe-o treaptã-ngenuncheat,Cu fruntea-n mâini se roagã bãtrânul împãrat:µ Stãpâne, codrii urlã ºi râurile gem,Din fiece colibã se-nalþã un blestemªi-n inima mea scrumã pãrerile de rãu!Stãpâne, slobozeºte de-acum pe robul tãu...

Dar vântul geme-n noapte:„E prea târziu, bãtrâne!Pe þãrmurile noastre de-a pururi va rãmâne!Pe þarinile noastre de-a pururi va rãmâneSinistrã, ca o pânzã de doliu, umbra ta.O, dacã El te iartã, noi nu te vom ierta!...“

Tresare împãratul. Miºcând încet din buze,Încearcã sã-ºi adune gândirile confuze...Dar douã diamante strãlucitoare curgÎncet-încet pe nasul bãtrânului Habsburg,ªi-n liniºtea solemnã, cum picã pe parchet,Par douã lacrimi grele ºi mari µ de spermanþet.

CUPRINS

George Topârceanu

160

ÎN JURUL UNUI DIVORÞ

Miºu St. Popescu vrea sã divorþeze.Lung prilej de vorbe ºi de ipoteze!Unii spun cã Miºu singur e de vinã,Cã la ei în casã n-a fost zi seninã.Cã nu poate nimeni sã-i mai intre-n voieªi-a avut norocul de-a gãsit pe Zoe,Care-i rabdã toate de când l-a luat.Cã desigur alta nu l-ar fi rãbdatNici mãcar o lunã, însã biata fatãEste bunãtatea personificatã!Cã-nainte Zoe pânã nu-l luaseA respins partide mult mai serioase:Jorj Athanasiu, cînd era flãcãu...Goldman de la Credit... Guþã Popândãu,Angrosist de vinuri, µ o partidã rarãªi cu care Miºu nici nu se comparã µToþi cu situaþii ºi destul de „bine“,Refuzaþi de dânsa, ca sã ia... pe cine!Cã sãraca Zoe când l-a cunoscutEra fãrã slujbã ºi dator vândut.Cã de-atunci încoace ea zadarnic sperã,Cã el n-are-n casã nici o manierã,Nu respectã seara orele de masã,Rareori cu leafa nimereºte-acasã,Frecventeazã cele mai de jos localuriªi se þine noaptea numai de scandaluri...Dar mai e un lucru mai fenomenal:Miºu St. Popescu este imoral!Parcã ea nu ºtie cã, de-acum un an,Dumnealui se þine cu madam Vârlan?

CUPRINS


161

O caricaturã... un chibrit... o aiaCu piciorul mare ºi c-un pãr cât claia,O mahalagioaicã... Afectatã... rea, µDe se mirã lumea: ce-a gãsit la ea?

Alþii spun cã totuºi nu-i de vinã el,Cã din contra, Miºu e un soþ model,Însã ea, Popeasca, este o ingratã.C-ar fi stat ºi-acuma tot nemãritatã,Dacã din pãcate nu s-ar fi gãsitUn neghiob ca Miºu, un îmbrobodit...C-a luat-o tocmai de pe la VasluiUnde se dusese la un vãr de-al luiCare-avea la dânºii casã cu chirie.Cã vorbeau adesea la bucãtãrie,Mai cu seamã ziua când trecea la masã.Cã duduca Zoe scutura prin casãªi µ nu zice nimeni cã era bigotã µÎnsã franþuzeºte nu ºtia o iotã!Cã gãsind odatã niºte cãrþi franceze,A rugat pe Miºu „s-o iniþieze“...(Promitea fetiþa!) Tot aºa mereu,Azi o sãrutare, mâine... mai ºtiu eu?Ba cu franþuzeasca, ba cu scuturatul,Pânã când la urmã a-ncurcat bãiatul!...Toate astea însã la un loc denotãC-a luat-o goalã, fãrã nici o dotã.Trei perechi de case? ªtie Dumnezeu...Trei perechi de mofturi! µ N-o spun numai eu.Întrebaþi pe Lambru, pe madam Palade(O persoanã-n vârstã, foarte cumsecade)ªi pe toatã lumea care-o cunoºtea,

George Topârceanu

162

C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...El putea desigur altfel sã se-nsoare, µDar în loc sã-i fie recunoscãtoare,Sã-l respecte-n casã ºi sã-l menajeze,Dumneaei, din contra, þine sã dicteze!Miºu nu e liber nici mãcar un pas,Toatã lumea vede cã l-a dus de nas.Dar în schimb, fireºte, ea, de la-nceputFãrã nici o jenã a fãcut ce-a vrut,Seara, când o cauþi, pleacã la cucoane.Ziua se ocupã numai cu romane,Iar bucãtãreasa (c-au schimbat femeia)Are tot pe mânã, pânã când ºi cheiaDe la magazie ºi de la dulap, µCare va sã zicã ºi-a fãcut de cap.

Alþii spun cã Zoe, la madam Lipan,A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, µFlutur de saloane, mare puºlama.Cã-ntre ei desigur exista ceva,Fi’ndcã ea-ntr-o clipã de sinceritateA scãpat o vorbã la madam Stamate:„Ah, ma chere, ce nobil ºi distins bãiet!...“Iar madam Stamate n-a þinut secret,ªi-i destul sã afle câteva persoane...Tot atunci, se vede, una din cocoaneI-a fãcut pesemne lui o anonimãUnde iscãlise doar atât: „Cu stimã...“ªi-i scria acolo µ spun din auzite µCã „madam Popescu prea se compromite...“Dar el n-a citit-o, nefiind francatã.ªi-a trecut ºi asta.


163

În sfârºit, odatãTrebuind sã plece Miºu la VasluiPentru niºte case, µ un amic de-al lui,Unul de la Bancã, l-a pornit cu silaSã ia trenul numai pânã la Chitilaªi sã stea acolo tocmai timpul strict,Ca sã-i poatã prinde în flagrant delict...Cã venind Popescu ºi vãzând luminã,A intrat în curte tocmai prin grãdinãªi bãtând la uºa care dã-n salon,Cineva din casã i-a stigat: „Pardon!“

Zoe sta de vorbã, nici nu s-aºtepta(Cã era devreme... zece ºi ceva)ªi crezând cã-i mâþa sau vrun alt ecou,Când vãzu cã-i Miºu, a rãmas tablou,El pãru deodatã foarte încântat.µ Mã iertaþi µ le zise µ cã v-am deranjat!...Puse-apoi paltonul peste geamantanªi venind cu-ncetul cãtre DamianCare sta sã plece, zise: µ Bunã seara.(Damian atuncea s-a fãcut ca ceara.)Nu mai staþi de vorbã? Poate cã þi-e somn...Te grãbeºti prea tare, mult stimate domn!ªi zicând acestea cu o voce calmã,Vru sã-l ia de guler ºi sã-i dea o palmã.µ Domnule Popescu... nene! stai un pic...Pe parola noastrã cã n-a fost nimic!...Damian, sãracul, nu ºtia ce zice, µDar gãsind la urmã un moment propice,Când vãzu cã treaba tot mai rãu se-ncurcã,A fugit...

George Topârceanu

164

Iar soþii se certarã furcã.Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din „dragã“,Socotind cã astfel va putea s-o dreagã,Dar la urma urmei, ca sã-l deie gata,A-nceput sã facã, ea, pe supãrata.Cã odinioarã l-a iubit un pic,Dar nu-l cunoscuse chiar aºa mojic...ªi-ntorcând o clipã capul îndãrãt,I-a strigat din uºã: µ Te-ai prostit di tãt!...

*Toate astea însã n-au nici un temei,Cã nu ºtie nimeni ce-a fost între ei.Vineri toatã lumea a putut sã-i vadãAmândoi alãturi, braþ la braþ, pe stradã...Ei, ºi ºtiþi, asearã, dupã ce-a stat ploaia,Ce-a aflat Tãnþica de la ProcopoaiaCând s-a dus sã-i cearã un model de ºorþ?...Cã madam Popescu nu mai dã divorþ.

DEDICAÞIE

Lira spânzuratã-n cuiCam de mult am pãrãsit-o,De urâtul tãu, iubito,ªi de dragul nimãnui.

Degetele-mi amorþiteDe-abia lunecã pe strune.Toate coardele sunt bune,Doar a’ inimii-s plesnite.

CUPRINS


165

Pentru tine, adorato,Vreau sã-mi cânt de azi încoloBucuriile-n tremoloªi tristeþea-n pizzicato.

ªi de s-o-ntâmpla ca tonulOri mãsura sã nu-þi placã,Vom întoarce patefonulªi vom pune altã placã.

GELOZIE

Dacã nu ne-am fi-ntâlnit(Absolut din întâmplare),Tu pe altul oarecareTot aºa l-ai fi iubit.

Dacã nu-þi ieºeam în drum,Ai fi dat cu bucurieAltuia strãin, nu mie,Mângâierile de-acum.

Ai avea ºi vreun copilCare, poate (idiotul!),Ar fi sãmãnat în totulCu-acel tatã imbecil.

Dar aºa... ce lucru mareCã-ntr-o zi ne-am întâlnitªi cã-s foarte fericit, µAbsolut din întâmplare!

CUPRINS

George Topârceanu

166

POPULARÃ

Ah, rãzboiul blestematCâte vãduve-a lãsatÎn durere µ ºi câþi prunciAu rãmas orfani de-atunci!

Dar când stai sã te gândeºti,Toate cele pãmânteºtiSunt ca umbra norilor,Ca mireasma florilor.

Nu-i mirare cã, de-atunci,Au crescut sãrmanii prunciªi vãd încã soareleToate vãduvioarele...

Doar pe morþii din rãzboiPutreziþi în vânt ºi-n ploiN-are cine-i întrebaDacã-s fericiþi ori ba.

TOAMNA ÎN PARC

Cad grãbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompatãDe mãtasa unui nor,Visãtoare trece-o fatãC-un plutonier-major.

CUPRINS


167

Rumen de timiditateEl se uitã-n jos posac.Ea striveºte foi uscateSub pantofii mici de lac.

ªi-ntr-o finã discordanþãCu priveliºtea sonorã,Merg aºa, cam la distanþã,El major ºi ea minorã...

BALADA UNEI STELE MICI

Þii minte tu, iubita mea,O noapte de argint în careMi-ai arãtat pe cer o stea

Din Carul mare?

Cu faþa-n sus spre Dumnezeu,Lãsându-þi capul sã se culce

Pe braþul meu,Te legãnam, povarã dulce.

Deasupra noastrã, un castanCu frunze pudic rãsfiratePentru-a servi de paravanIubirilor nevinovate,

Tinzând o ramurã-n zadarCa sã ne apere de stele,Fusese martor ocular

La toate cele.

CUPRINS

George Topârceanu

168

ªi nu mi-ai spus atunci nimic,Dar când mi-am coborât privirea,

Un deget micMi-a arãtat Nemãrginirea.

Un strop de-argint a lunecat,ªi, cu paloarea-i sideralã,Pe cerul negru a-nsemnatUn fir subþire de betealã...

Þii minte ce fior strãinTrecu atunci, din constelaþii,Prin bluza ta de crepe-de-Chine

Cu aplicaþii?

Ce veºti din cerul depãrtatA nins pe fruntea ta zenitul?Ce gânduri tainice-ai schimbat

Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunziº,O stea smeritã ºi albastrãSta singuraticã, pieziº

Deasupra noastrã.

ªi ca un spin,Cu raza-i rece ºi subþire,Mi-a strecurat un gând strãinÎn visul meu de fericire.

Zicea: µ Sub cerul vast ºi mutV-a aruncat aceeaºi soartã

Pe-un strop de lutCe-n învârtirea lui vã poartã.


169

Sãrman atom sentimental!Nu ºtii tu oare

Cã viaþa voastrã-i colosalDe trecãtoare?

Zicea: µ Mã mir cã te-ai gânditSã-mi cânþi o odã.

De când poeþii s-au prostit,Amorul nu mai e la modã.

Oricum, voi sunteþi prea mãrunþiªi eu, prea mare...

N-ar fi mai bine sã renunþiªi sã vã duceþi la culcare?

Cã nu existã pe pãmântMai venerabilã manieDecât µ sub stele jurãmânt

Pe veºnicie.

ªi nu existã-n universMai mare crimã

Decât µ la coada unui vers µSã pui o rimã...

ÎN IAªI

Douã, post-meridiane...Sunã lung ºi monotonOrnicul cu trei cadraneDe la Sfântul Spiridon.

CUPRINS

George Topârceanu

170

Toamna prin vãzduh adieCa un zbor de libelulã.În lumina strãvezieMerge-agale o patrulã.

Pe trotuarul plin de soareSaltã-n mers grãbit perechiDe studente zâmbitoareCu frizete la urechi,

ªi spre UniversitateTrec, ducând pe servieteClaritãþi întunecateªi sclipiri de baionete.

EXPUNERE DE MOTIVE

Pentru ce n-am concurat niciodatãla premiile Academiei.

Întâi, fiindcã mi-a fost lene...Al doilea, nu-s modernistSentimental ca Demosteneªi nici ca Blaga µ futurist...

Al treilea, mi-e imposibil:Eu dezaprob ºi versul ºchiopªi orice premiu divizibil...Al patrulea µ sunt mizantrop.

Al cincilea, din fudulie...Al ºaselea, fiindcã n-am

CUPRINS


171

Încredere-n Academieªi nici la cine s-o reclam...Al ºaptelea, µ mi-a fost ruºine...Al optulea, n-aveam nici euPãrere bunã despre mine...Al nouãlea, îmi vine greu

Sã mã prezint cu opu-n mânãPe la iluºtrii mei confraþiDin Academia Românã,Sã zic: „E bun µ mi-l premiaþi?...“

Al zecelea, nu pot admiteSã fiu învins la handicap µªi când m-ar scoate din sãriteLe-aº da, pardon, cu opu-n cap!

Al unsprezecelea, µ valutaReduce-o parte din talent.Când mia face azi cât suta,

Ori dai un spor echivalent,

Ori tragi oblonul la fereastrã...ªi-al doisprezecelea µ nu pot,Fiindcã printre dumneavoastrãE unul cârn ºi idiot...

George Topârceanu

172

COCOSTÂRCUL ALBASTRU

Cu prilejul intrãriidlui Mihail Sadoveanu la Academie.

Rãsunã cobza ºi vioara,Fac gospodinele pomeni...Ce chef La noi în Viiºoara,Ce praznic mare-n Rãdãºeni!

Chiar Hanul-Boului învie!Iar jos, la Crâºma lui moº Precu,E-atâta zvon ºi veselieDe parcã azi se lasã secu!

La vodã Tomºa vin rãzeºiiSã afle astãzi crezãmânt.ªoimaru bea cu megieºiiIzbind cãciulile-n pãmânt

Pe când Dudia Margareta,Rãmasã singurã-n ietacSã-ºi facã-n grabã toaleta,S-a-mpuns la deget cu un ac...

Vuiesc pe Bistriþa nahlapiiªi cântã volbura la Toance.Plutaºii dârzi, în sforul apei,Înfig prãjina, ca o lance.

Spre-o lume care-a „fost odatã“Duc vestea undele-n rãspãr...Stã Zâna Lacului miratã,C-un nufãr galben prins în pãr...

CUPRINS


173

Pe grindul unui lac sihastru,Din depãrtãri ºi din trecutUn mândru Cocostârc albastruMisterios a apãrut...

El vine cu miºcãri atente,Înainteazã fãrã glas,Fãcând uºoare complimenteDin cap, la fiecare pas.

ªi-n urmã zice cãtre Zânã,Oprindu-se într-un picior:

µCând falnic m-am lãsat din zborPe Academia Românã,Eram de mult nemuritor...

POETUL

Frumos ca un erou de melodramã,El se expune-n poze studiate:Profil... trois-quarts1... din faþã... de la spate.ªi tuturor surâde ca o damã.

ªtiu pânã ºi vardiºtii cum îl cheamã,A devenit o personalitate.Cotidiana lui celebritateCa un balon se umflã din reclamã.

1 Trei sferturi (fr.).

CUPRINS

George Topârceanu

174

ªi scrie... scrie... ºi nimic nu ºterge,Având mereu impresia cã „merge“ªi cã-ntr-o zi va cuceri Parnasul.

Zadarnic, totdeauna, la intrareCu politeþe i se taie nasul,Cã-i creºte iar, din ce în ce mai mare!

SCRISOARERãspuns dlui Al. O. Teodoreanu

...Ba mata eºti tip ridicol!Eu n-am scris nici un articolÎntru apãrarea Muzii,Despre cel carePareCã-mi faci treizeci de aluzii...

Criticul pe care-aiciÎl ataci în versuri miciNu-i, desigur, mãscãrici,Colibri sau licurici...Însã niciBou sau vacã, precum zici.

E profesor (onorabil),Autor (interminabil),Om politic (execrabil),Critic (foarte vulnerabil,Dar pasabil),Preºedinte (incurabil).

CUPRINS


175

Când îºi laudã ciracii,Îi comparã cu toþi dracii.Fãrã spirit diplomatic,Cu-ale lui precepteDrepte,Are cioc, dar e simpatic.

*Cel pe care-n adevãrL-am luat cândva-n rãspãrE un tip mai fistichiu.Când îl iei în pripã,Þipã...Lasã-mã sã þi-l descriu.

Are-o mutrã anodinãDe frizer cu mandolinã,O privire clandestinã,Nas de parafinãFinã,ªi la gurã vaselinã.

Braþ rotund ºi crupã plinã,Organism de gelatinã,Cu structurã androginã, µIar la-nfãþiºarePareO statuie de slãninã.

ªi mai are... Ce mai are?Când se duce la culcareE de genul feminin,Dar când scrie prozãRozã,Iscãleºte masculin.

George Topârceanu

176

În al Criticii domeniuOrice Eu se crede geniu,Dacã-i secondat de proºti...

Alte semnalmente?Niente!Trebuie sã-l recunoºti.

*Deci scriind el prin revisteCronici impresionisteCu dantele împrejur,Într-o zi ºi-a zis cãRiscãSã rãmâie prea obscur.

Cum avuse þara pace,El ieºi din carapace,ªi cu pagini din rãzboi,Dup-acel masacruSacru,S-a vârât printre eroi.

ªtiu, pe astfel de specimeniAstãzi nu-i condamnã nimeni,Au ajuns la apogeu.Ei, dar ãsta sã mã-nfrunte?...Pun’teUn moment în locul meu!

Cã mã ºtie fiecare,Sunt sfios ca fata mareªi blajin de obicei, µ


177

Însã când mã apãrScapãrCa din cremene scântei!

În cuptor îmi vâr colaciiCând s-aratã vârcolacii.Spada-mi gata de atac,Luminoasã ca o dârã,VârãSpaima-n orice vârcolac!

*Ce folos avui de-acolo?...Cu sãgeata lui ApolloÎn zadar l-am sãgetat,Cãci o epidermãFermãEste greu de perforat...

Nimeni pace nu-þi dã dacãAi nevoie de dãdacã.Dragul meu, de-aceea zicCã scriind sudalmeCalmeNu poþi câºtiga nimic.

Ci, mai bine, µ Muzei caleSã-i deschizi cu muzicaleRime, ca de obicei, µIar pe pãr sã-i scuturiFluturiDe imagini ºi idei.

George Topârceanu

178

RIPOSTÃ

Unui gazetar care cerea sã fiu spânzurat

Vrei sã mã spânzuri, vasãzicã?...Când te-am citit, în adevãr,Îþi dau cuvântul cã de fricãMi s-a zbârlit un fir de pãr!

Cum? Þi-a venit aºa, deodatã,Netam-nesam?Pãreai un om cu judecatã µLa asta nu mã aºteptam.

Te-ai supãrat ºi-þi pare rãuCã-s încã viu?Pãcat cã eºti de la Tazlãu,Pãcat cã trebuie sã-þi scriu!

Dar asta-i datoria mea:Sã dau cu zacherlinã-n proºti.Talent avem µ o recunoºti.Atunci, pãzea!

Pãzea, sã nu dai de ruºine,Sã nu te strâng într-un sonet.Sã nu te spânzur eu pe tineDe-un epitet!

Pãzea, cã muza mi-i fecundãªi când te-oi prinde nu te scap:Cu ºapte rime pe secundãÎþi dau la cap!

CUPRINS


179

Pãzea, sã nu te-aºtern pe-o filãªi-n roca unui vers masivSã te-ncrustez definitivCa pe-o fosilã!

Pãzea, sã nu-þi înfig în coastãO epigramã ca un cui.Sã-þi sparg în cap o odã proastã,Sã faci cucui!

Sã nu-þi arunc în ochi o stanþãCu versuri mici,Sã nu te ard de la distanþãC-un hexametru ca un bici!

ªi-apoi, în hazul galeriei,C-un vers subþire ca un ac,Pe frontispiciul VeºnicieiSã te fixez ca pe-un gândac!

BENE MERENTI

Cu prilejul decorãrii dlui Ibrãileanu

Credeam cã-i numai o poveste.Când colo este

Adevãrat!Aflai asearã trista veste...

Eu am pe cap proiecte greleCu care lupt,

Dar vestea asta m-a-ntreruptDin ocupaþiile mele.

CUPRINS

George Topârceanu

180

ªi la momentMi-am zis: „Sã-i fac vreo douã stanþe,Sã-i telegrafiez urgent

Condoleanþe...“

Citesc ºi recitesc misiva,Nedumerit mã uit la plic

ªi nu-mi explic:Ai publicat ceva-n Arhiva1? ...

Te-i fi aflat cândva-n eclipsãªi-ai scris un studiu analitic?Sau poate Spiritului criticI-or fi gãsit vreo lipsã?

Cum aº putea descoperiMaºinãria?

Sã ºtii cã N. N. Zaharia2

A iscãlit ceva: G. I.

Sau altã panã anonimãTe-a lãudat cumva la Motru3?Pãcat cã n-am aici o rimã

În otru!

1 Arhiva, publicaþiile istoricã ºi filologicã. A apãrut la Iaºi în 1892µ1940.Cu vremea a devenit o revistã arhivisticã, lipsitã de interes literar, ºi separe cã asupra acestei caracteristici se îndreaptã ironia lui Topârceanu.

2 N. N. Zaharia, publicist burghez, autorul unor studii mediocre despreEminescu ºi Vlahuþã.

3 Se referã la profesorul C. Rãdulescu-Motru, care se afla în anii 1913µ1914la conducerea Noii reviste române. Aceastã publicaþie, caracterizatã printendinþa ei oficial burghezã în anii amintiþi, polemiza cu Viaþa româneascã.De aici ironiile lui Topârceanu.


181

(Vezi, eu... cu toate cã n-am datLucrãri mai vaste,

Am scris destule versuri proasteªi totuºi nu m-au decorat.)

Dar trebuie sã lãmurimAcest mister...

Nu ai cumva vrun omonim,Funcþionar la minister?

Sã ºtii c-aici e-ncurcãtura!Eu îþi spuneam

Cã toþi aceºtia se camOcupã cu literatura...

Ai vreo protecþie de fustã?O, aº putea

Sã-þi fac aluzie... dar nu stãÎn firea mea.

...Degeaba caut înainteCã nicidecumNu-mi vine-n minte...

M-am întrebat ºi azi pe drum,

Mã-ntreb ºi-acum, când stau aleneCu braþele sub cãpãtâi:De ce te-au decorat cu „Bene

Merenti“ clasa I?

Da, ºtiu cã te-a-njurat la NouaRevistã tipul clandestin...

George Topârceanu

Dar cel puþinSã þi-o fi dat de clasa a II-a!

Ce? Ai ucis pe cineva?O, dimpotrivã,

Nu ai alurã ofensivã...Ce-or fi avut cu dumneata?

Cã ziua-þi obloneºti odaia,Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,ªi-n toate nopþile veghezi

Ca cucuvaia.

Încât ne speriem acumCând îþi zãrim pe stradã mutra,De parcã ne-ntâlnim în drum

Cu Brahmaputra1 !

Ci mulþumeºte-te încalteC-un singur hap.

Cãci omului îi vin ºi alteNenorociri mai mari pe cap.

Ce-ai zice dacã, bunãoarã,Într-o privinþã,

Te vor distinge-a doua oarãCu „Bãrbãþie ºi credinþã“?...

1 Poetul face o regretabilã confuzie între zeul indian Brahma ºi fluviulBrahmaputra.

P O E Z I I N E I N C L U S EÎ N U L T I M E L E E D I Þ I I

George Topârceanu

184

Din vol . BALADE VESELE ªI TRISTE,ed . a I I -a º i a I I I -a

ÎN TREN

E larmã ºi trenul stã gata sã plece.Vagonul se umple de oameni strãini.Mi-e inima strânsã... E ºapte ºi zece.Mã-ntorc la fereastrã ºi stau ca pe spini.

Dã-i, neamþule, drumul, cã n-avem rãbdare!E gata... Un ºuier, un repede zvon, µªi simt cã se miºcã cu noi... Salutare!Trec umbre grãbite pe lângã vagon.

E clipa când glasul durerilor tace.Duc mâna la frunte ºi ochii mi-i strâng, µÎn suflet deodatã un gol mi se face...Dã-i, neamþule, drumul, cã-mi vine sã plâng!

Acum, pe de laturi, încep sã rãmânãSemnale, macazuri, vagoane ºi fum;Trec umbre de oameni cu steaguri în mânã, µªi trenul, nãvalnic, s-aºterne la drum.

Adio! Adio, romanitcã urbe!Adio, zadarnic ºi dulce trecut!Din goanã, când trenul se-ndoaie la curbe,Scot capul afarã ºi lung te salut...

Oraºul rãmâne sclipind în luminã,Biserici ºi case deodatã apun,

CUPRINS


185

În faþã le cade o verde cortinã, µªi trenul aleargã, aleargã nebun.

Se schimbã decorul priveliºtii sure:Un ºes, peste care trec umbre de nori...Un drum singuratic... un colþ de pãdureCu vârfuri uscate ºi cuiburi de ciori...

În arie largã se-nvârte pãmântulªi curge-n rotire întregul teren.Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul.Cantoanele albe se uitã la tren...

PREFAÞÃ

Am plâns ºi eu în versuri pesimisteAmorul meu dintâi, ca orice om,ªi poate cã aº fi sporit c-un tomBiblioteca sufletelor triste.

Dar azi vã dau o veselã agapãDe inedite ºi rãzleþe pagini.Durerea mea, topitã în imagini,Dispare ca un fulg de nea în apã.

Se schimbã-n glume lacrimile clare.Simbolice baloane-de-sãpunPlutesc deasupra vântului nebunStârnit de reci curente literare.

ªi-n existenþa lor cea efemerã,Cu strãvezii pereþi, de-abia închid

CUPRINS

George Topârceanu

186

O parte micã din eternul vid,ªi totuºi cer un loc în atmosferã.

O, indulgentã Criticã postumã,Sã nu le-nþepi cu vârful unui ac,Cã rând pe rând baloanele de spumãÎn lacrimi grele iarãºi se prefac.

BROASCA ÞESTOASÃ

Nu-i vezi nici cap, nici coadã, nici picioare.Un bolovan... Dar dac-o laºi în pace,Ea scoate botul de sub carapaceªi-ncet-încet se pune în miºcare...

În câte milioane de tipare,Cu haine transparente sau opace,A trebuit Viaþa sã se-mbraceÎn drumu-i de prefaceri milenare!

Cãci dibuind o formã mai perfectã,De la amibã pânã la insectãS-a rãtãcit în mii de ipoteze.

ªi ce drum lung ºi evoluþii grele,Pân-a ajuns Natura sã creezeGingaºa formã a iubitei mele!

CUPRINS


187

DESPÃRÞIRE

Trec pâlcuri de rãchitã ºi stâlpii fug întruna,Pe cer în clarul zilei ne urmãreºte luna, µªi trenul deopotrivã la-ntrecere cu eaAleargã peste câmpuri... Adio, draga mea!

Adio Gândul doarme ºu sufletu-mi vegheazã...Uimit mã uit cum joacã pe mâna mea o razã...Vecinul mã priveºte cu ochii plini de somn,O muscã întârzie pe fruntea unui domn...

Iubito, simt în urmã-mi cum zãrile se mutã, µCum se destramã-n aer chemarea mea pierdutã, µªi lacrimile tale pe suflet mi s-abatCa stropii mari de ploaie pe-un lan de grâu uscat...

În marea de luminã surâde-ntreg pãmântul.Un om aleargã-n urmã de parcã-l duce vântul.Din galbena rotire de lanuri, se desfacCicoarele albastre ºi florile de mac...O, de-aº putea viaþa sã mi-o prefac în floare,Acum þi-aº arunca-o din goanã, la picioare!...

ªi dacã pentru tine aº vrea sã uit cã sufãr,S-arunc în vânt afarã scrisorile din cufãr, µMã sfâºie ca spinii pãrerile de rãuªi-n inimã-mi rãsunã, adânc, suspinul tãu...Iar dacã-ncerc trecutul, cu ºiru-i de morminte,Sã mi-l rechem zadarnic, µ aducerile-aminteMi se topesc în suflet ca stelele-n fântânã,Ca fulgii de zãpadã pe care-i prinzi în mânã...

CUPRINS

George Topârceanu

188

Mã-ntorc ºi mã cutremur...Nemesis, tainã crudã,Ia-þi înapoi nãframa de calde lacrimi udã.Tu, care, ne-mblânzitã din umbrã,. fãrã glas,M-ai urmãrit pe drumul durerii pas cu pas, µTu care-ntuneci steaua ce-n ochii mei scânteieªi-mi spulberi ale nopþii albastre curcubee, µÎntoarce-þi fruntea rece ºi lasã-mã de-acum,Strãin pe mine însumi, sã merg pe-acelaºi drumPe care-a mers de veacuri nefericita turmã...ªi voi primi c-un zâmbet popasul cel din urmã.

AMINTIRE

Am stat o clipã-n loc s-ascult:Ce freamãt lung s-aude?...Doar vântul apa scuturaDin ramurile ude.

ªi paºii mei foºneau uºorPe frunzele cãrãrii,Mergeam în noapte tremurândDe chinul aºteptãrii.

La stânga codru-ntunecat,Grãdina-n mâna dreaptãªi-n fund o casã între plopi...Iubita-n prag m-aºteaptã.

Aºa, þin minte ca acum,Când ne chemam în ºoapte

CUPRINS


189

Prelung, departe a þipatO pasãre în noapte.

Mi se pãrea când ascultamCopacii mari din faþãCã duºmani rãi ºi nevãzuþiVor sã mi-o ia din braþã,

ªi-atunci bolnav o sãrutamPe ochii mari, pe tâmple,ªi-n tainã parcã aºteptamUn rãu sã mi se-ntâmple...

În zori de zi ne-am despãrþit.Cântau în sat cocoºiiIar norii de la rãsãritPluteau în flãcãri roºii.

ª-acum sunt singur... ºi-i târziu...Iubita mi-e departe.Mã arde-n suflet dorul viu,ªi zilele mi-s moarte.

George Topârceanu

190

Din vol . PARODII ORIGINALE,ed . I º i a I I -a

ODÃ SOBEI MELE

Cum ar face-o un student sãrac

Pãstrând intactã adormita spuzã,În colþul tãu, stai rece ºi ursuzã.O, inutilã mobilã, pesemneTe-ai supãrat cã nu-þi mai cumpãr lemne?

Tu nu-þi dai seama cã, deºi regret,Nu te-am putut prevede în buget, µDar hai sã facem amândoi bilanþul,Sã vezi ºi tu cât valoreazã sfanþul:

Sunt 40 la birt30 chiria

Sunt 7 ºi 80 spãlãtoria5 franci e vinul (fãrã amãnunte)3 gazul,4 cheltueili mãrunte

Sunt 10 franci ºi 20, tutunu1 franc, pomanã

Fac 101Plus 6 franci pe lunã ºvarþ cu lapte

107 (una sutã ºapte)Scãzând acum din leafa de... student,Rãmâne o bãncuþã µ excedent...

ªi, vezi, de tine nu mã mir de locC-ai stat o iarnã-ntreagã fãrã foc,Dar m-aº mira de mine sã trãiescO sãptãmânã, fãrã sã iubesc.

CUPRINS


191

Deci, pân’ sã cumpãr lemne cu cãruþa,Eu totdeauna cheltuiesc bãncuþa µªi-abia atunci constat c-ar fi posibilSã faci cãldurã, µ fãrã combustibil!

ARMONII VESPERALE

În vespreala simfonie troneazã liniºtea regalã1

ªi parcul rozelor senzaþii cu-ndoliate crizantemeSonor deºteaptã cascadarea de note vagi în catedralãOrizontând2 în ritmul mistic albumul stinselor poeme...

ªi-n aiurarea muribundã convoi de ore funerarePãtau linþoliul de mistere cloroformate în sudrinã,Pe când banalele foburguri filtrau tãcuta orchestrareA cimitirului spasmodic iluminat de luna plinã.

O, socluri diafanisate de nostalgii ºi de torente,Cântãri funebre de silabe crispate în amurgul trist!Ce rugi bizare palpitarã în la bemol, când transparenteSe desenau în atmosferã pe cerul dur de ametist?

Alcovuri magice, safire puncteazã pacea violetã.Cu gesturi pale ºi acute spre negre sfere siderale,În calmul pur al simfoniei apare-o neagrã siluetã.ªi liniºtea regalã cade cu emanaþii vesperale...3

1 Contradic\ie numai aparent[. }n fond lini=tea c`nt[, precummuzica tace (n. a.).

2 Verb nou, forma\ie proprie. Se sim\ea nevoie (n. a.).3 A se observa impresia de infinit palpabil a acestui vers magis-

tral (n. a.).

CUPRINS

George Topârceanu

192

ENIGMA CÃRÞILOR ÎNCHISE

µ Poliritmie µ

Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vremeA pus eternele-i embleme!O, gânduri stinse-n cãrþi închiseO, reci abise deschise peste paradiseO, vise scrise!Sunt cãrþi îndoliate din care misticii fioriUºoriÎnghirlandeazã mutele dezastreCu orizonturi pale ºi albastre,Neantul brelocat în strãluciri de astreProfund inoculeazã statuile nocturne cu gesturi oglinditeÎn lacuri de mistereªi de tãcere.1

Sunt cãrþi îndoliateCu nostalgii bronzate,Sunt cãrþi în care psalmodii cu vagi ecouriPrelung deºteaptã-n aer spasmul din regalele cavouri...Când ritmul melancolic al mutelor baladeRenaºte, vibreazã, contemplã ºi cadeªi cade-n cascadeDe palide vise.O, strania enigmã a cãrþilor închise!...

1 Precum se poate observa, ritmul a variat deja puþin (n. a.).

CUPRINS


193

POETUL M. SÃULESCU*:

În seara asta luna trecea peste grãdinã...De ce trecea ea oare aºa peste grãdinã...ªtiu eu? Poate cã duce cevaºilea cu ea...Sau poate cã atuncea când am vãzut-o eu

De-aicea, cum trecea,Ea sta pe loc... ºi norii fugeau mereu-mereu,Într-una pe sub dânsa, goniþi de vânt aºa.Dar poate ca sã fie ºi altcumva...

ªtiu eu?

FÃRÃ ADRESÃ

µ Unui domn care-mi cerea adresa în 1914 µ

Îmi ceri adresa, domnul meu?Sunt trist din cale-afarã...

Cum sã þi-o dau, când însumi euO caut de-astã varã!

Sã nu mã-ntrebi cum s-a fãcut, µCine-ar putea sã spuie?

Adresa mea a dispãrut.M-am pomenit cã nu e!

A rãtãcit de azi pe mâiniPribeagã prin Moldova,

Iar peste douã sãptãmâniAm prins-o-n Vârciorova.

* M. Sãulescu (1888µ1916), poet care s-a afirmat sub auspiciilesimbolismului; a murit pe front în timpul primului rãzboi modial.

CUPRINS

George Topârceanu

194

ªi cum am dat ochi amândoiMi-a spus, acolo-n garã,

Cã dacã nu era rãzboiAr fi ieºit din þarã...

Înduioºat i-am amintitAtunci, cu vorbã bunã,

Ce trai frumos ºi liniºtitAm dus noi împreunã.

I-am explicat apoi c-aº vreaMenaj indivizibil, µ

I-am spus cã nu pot fãrã ea,Cã-mi este imposibil!

Dar ea s-a dus ºi m-a lãsatDin nou, în toamna sumbrã,

Sã rãtãcesc neconsolatCa „omul fãrã umbrã“.

*De-atunci, urmând adresa mea

Necontenit fugarã,Cu geamantanul dupã ea

Alerg din garã-n garã.

Am întrebat pe la amici,Cu jumãtate-gurã:

µ N-a fost adresa mea pe-aici?...µ E-n vilegiaturã!

Chiar adineauri a plecat.Venise de la munte...

Purta un plic decoloratªi-o marcã strâmbã-n frunte...


195

ªi-am mai zãrit-o, dacã vrei,Acum vreo zece zile, µ

Urâtã, vai de capul ei,ªi plinã de ºtampile!

Ce-o fi pãþit adresa ta?Pe unde-i sãrãcuþa, µ

Sã ºtii c-a prins-o cinevaª-a dus-o la Mãrcuþa...

*O, doamne, cum m-am sãturat

De-atâtea ipoteze!...Decât sã stau aºa-ncurcat,

Voi pune s-o sculpteze

În caractere de granitPe-o piatrã funerarã,

Sã dorm încalte liniºtitCã n-o sã mai disparã...

STROFE DE IARNÃ

Doamne, tu te þii de glume?Nu ne vezi mizeria?

Pentru ce-ai lãsat pe lumeGeruri ca-n Siberia?

*Nu mai este mãmãligã,

Vremile-s teribile.Astãzi toatã lumea strigã:

N-avem combustibile!

CUPRINS

George Topârceanu

196

*Nu e chip de dimineaþã

Sã mai baþi trotuareleCã-ntr-o clipã îþi îngheaþã

Nasul ºi picioarele!

*Astã-noapte mi se pare

Gazda mea, Emilia,S-a-ncãlzit la lumânare

Cu toatã familia!

*Casele sunt dezolate:

Sobele ºi vetreleStau cu gurile cãscate...

Ger, de crapã pietrele!

*Plitele de fier îngheaþã

Fãrã foc, deoareceNu gãseºti cãrbune-n piaþã

Sã chiorãºti un ºoarece!

*Doamna ªvartz alaltãsarã

Cât p-aci sã leºine:O pisicã vrând sã sarã

Între douã streºine,

Cum furase o bucatãNu ºtiu din ce cratiþã,

A încremenit deodatãCa o caracatiþã!


197

D I N P E R I O D I C E

198

FURTUNA

Nimeni n-a rãmas în stradã.Norii negri vin grãmadã.Zboarã frunzele uscateÎn vãzduh împrãºtiateªi salcâmii stau sã cadã:Bate vântul, bate...

A ieºit de la rãscruceO femeie care duceUn copil de mânã... SunãPorþi izbite de furtunãªi femeia face cruce:Fulgerã ºi tunã.

Dar a norilor nãframãSe sfâºie... Biata mamã,Cu puterile scãzute,Vrea copilul sã-ºi ajuteªi cu glas pierdut îl cheamã:µ Hai cu mama, iute!

L-a luat acum în braþe.Ploaia o izbeºte-n faþã.Bolta parcã-i spartã-n douã...Cu mânuþele-amândouãEl de gâtul ei s-agaþã:µ Plouã, mamã, plouã!

CUPRINS


199

LACUL

În grãmezi greoaie, noriiDintr-o parte strãbãturãªi de chipul lor pãtrunsã,Faþa lacului e surã.

Lângã apã, singuratic,Plopul trist, fãrã veºmânt,Jeluindu-ºi frunza moartãSe îndoaie dupã vânt.

Pleacã unde dupã undeªi miºcarea lor domoalãColo-n trestie pãtrunde,Legãnând o luntre goalã...

Mult aº vrea în feeriaUnei nopþi de mai, senine,Sã plutesc pe apa-þi clarã,Cu iubita lângã mine,

ªi a undelor povesteNesfârºitã, s-o ascult...Dar aºa, cum eºti acuma,Lacule, îmi placi mai mult!

VIN’ , IUBITO

Prin dumbravã se strecoarãVânt de varã,

ªi cocorii, ºir pribeag,În adânc senin plutesc.

CUPRINS

George Topârceanu

200

Cântã cucu în huceag:Cucule, câþi ani trãiesc?

Îmbrãcatu-s-au în floareDe ninsoare,

Pomii toþi de prin livezi.Râul lunecã pe prundAºa limpede cã-i veziPietricelele din fund.

Jos, în umbrã de rãchite,Tãinuite

Viorele s-au ivit,ªi-n pãr negru la femeiCât de albi au înfloritParfumaþii ghiocei!

Vin’, iubito! O povesteTristã este

Viaþa noastrã când s-a stins,Dar e rai când o trãim.Vino! Domnul dinadinsNe-a fãcut sã ne iubim:

A pus vara în dumbravãªi-a zis: „Na-vã

Crângul plin de cântãtori,ªi copacii înverziþi,ªi poienile cu floriVi le dau sã vã iubiþi!“


201

TERÞINE

ªi acum þin minte ºoaptele-i pierduteÎn vuietul sãlbatic de furtunã:„De ce nu eºti cuminte? Du-te, du-te!“

E vânt, e noapte. Fulgerã ºi tunã,ªi-o ploaie µ acum a început sã cadãÎn picuri mari cât boaba de alunã.

Cuprinsu-i plin ca de sclipiri de spadã,Eu plec încet, ca-n vis, ºi nu-mi dau seamã.Un glas... dar cine-ar fi putut sã creadã?

Pãrea cã-n urmã-mi rugãtor mã cheamã.

O NOAPTE

Pe cerul plin de stele nori negri se aºternÎntunecând deodatã al nopþii far etern.O umbrã fioroasã învãluie pãmântulªi-n pacea nopþii negre, vuind s-aude vântul.

Mai fi-vor pentru mine vrodatã nopþi cu lunã?Furtunã e afarã ºi-n pieptul meu µ furtunã.

Sclipesc fulegere repezi pe ceru-ntunecat,Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o strãbat.ªi tunetul s-aude gemând în depãrtareCum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare.

Bãtut de vânturi, codrul pustiu ºi jalnic sunã.Furtunã e afarã ºi-n pieptul meu µ furtunã.

CUPRINS

George Topârceanu

202

CÃRTURÃREASA

µ Uite, ai un dar în casã,Vorbe bune, cu temeiDe la dama cea de verde,Dar sã te fereºti sã-l iei.

Pentru cã nu minte cartea,Ea ghiceºte orice gând,Vezi, cu dama cea de tobã,Ceartã, lacrimi pe curând.

Dragoste pe drum de searãCu un crai de ghindã, ºiGând la gând cu bucurie,Chiar o veste vei primi...

Serioasã, visãtoare,Cu ochi negri ºi cuminþi,A rãmas privind, copila,Gura babei, fãrã dinþi...

µ Cum e crai de ghindã, babo?µ Nalt ºi oacheº, fata mea.µ ªi cu ochii mari ºi umezi,ªi cam palid, nu-i aºa?

Seara, când sã se dezbrace,Singuricã în iatac,Pe obrajii ei s-aprindeFloarea rumenã de mac.

CUPRINS


203

ªi privindu-se-n oglindãÎºi sãrutã braþul drept:„Crai de ghindã, crai de gindã,Vin’ la mine, cã te-aºtept!“

PÃCATUL

I

Trist vâjâie vântul ºi crengile-ndoaie,În negurã cântã al codrilor glasªi calul strãbate, prin pânze de ploaie,Drum fãrã luminã ºi fãrã popas...

Un fulger deasupra tresare o clipã,Se vãd nouri vineþi pe cerul cernit,ªi pasãrea nopþii sãlbaticã þipãDe spaimã, cu glasul prelung, ascuþit.

ªi þipãtul jalnic rãsunã departe,Ecou-l repetã cu sute de guri. µAdânc rãspândeºte o spaimã de moartePlutind peste-ntinderi de negre pãduri...

Noaptea-i oarbã, vântul bate,Ploaia picã-n picuri reci,Fulgerele depãrtateDau luminã pe poteci.

La apus, din vreme-n vreme,Tunetul departe geme, µDu-te, du-te, nu te teme!

CUPRINS

George Topârceanu

204

Noaptea-i neagrã, µ las’sã fie,Cã-þi aratã drumul greuDoi ochi negri µ ºi te-mbieSã te duci spre ei, mereu.

Pentru ochii de cãrbune,Iadu-n cale de s-ar pune,Spaima lui nu te-o rãpune.

ªi de ploaie nu te plânge,Braþe albe când te-or strânge,Simþi în vine foc, nu sânge!

I I

Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jaleÎn pacea nopþii negre. La vechea mãnãstire,Chiliile µ bãtrâne zidiri medievale µÎn sunetul de clopot tresar din amorþire.

Din liniºtea chiliei, prin ferestruici boltite,Strãbate-n întuneric o palidã luminã,Tãiatã-n dungi de groase zãbrele ruginite,ªi liliacul nopþii, cu aripa lui finã,

O spintecã în zborul cotit, µ apoi dispareÞipând în întuneric. Rãsar de prin chiliiCãlugãriþe µ negre fantome solitare µCu haine lungi, cernite, purtând în mâini fãclii.

Biserica înaltã începe sã rãsune,Curg note tânguioase în liniºtea adâncã,ªi lin plutind în noapte cântãri de rugãciuneSe-ntorc ºi se repetã, lovite-n zid de stâncã.


205

III

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .µ Epifànio, când toaca te deºteaptã la utreniiªi când maicile vin toate sã se roage la altar,Pentru ce stai în iatacul încãrcat de mirodenii,Urmãrind, prin întuneric, voluptoasele vedeniiCare rând pe rând dispar?

În tãcerea din odaie, ale gândurilor ºoapteÎþi rãsunã-ncet în suflet, ca un cântec adormit,Din trecutul tãu crâmpeie de icoane ºi de fapteCa prin vis le desfãºoarã a uitãrii neagrã noapte,Parcã altul le-a trãit...

A ascuns în tine Domnul un tezaur de virtute,Dar þi-a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu

gene lungi,Þi-a sãdit în sânge sâmbur de dorinþi necunoscute,O, credinþa ta e mare, dar cu-atâtea nopþi pierdute,Maicã, unde vrei s-ajungi?

Trupul tãu plin de viaþã n-a ºtiut ce e iubirea,Gura ta nesãrutatã numai sfinþi a sãrutat,Tu eºti moartã pentru lume, µ dar aºa þi-a fost

menirea,Lasã gândurile triste, µ maicã, maicã, ia psaltireaªi fã-þi cruce de pãcat!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Arde candela pe masã, cu o palidã luminã,ªi bolnavele ei raze întunericu-l pãtrund.

George Topârceanu

206

Neclintitã ca de piatrã, Epifània se-nchinãLa icoanele-nnegrite, care stau în umbra finã,

Pe peretele din fund...

µ Vezi-mi inima-ntristatã,Maicã preacuratã,

ªi de sus mi-o lumineazãCu cereascã razã!

Cã un demon, plin de urã,Liniºtea mi-o furã,

Demon rãu, trimis de Domnul,Sã-mi alunge somnul.

Dã-mi credinþã neclintitã,Pavãzã-n ispitã,

ªi când dorul mã frãmântã,Dã-mi puteri de sfântã!

Cã-mi închin durerea þiePentru vecinicie,

ªi viaþa mea þi-o-nchinPe pãmânt. Amin.

Liniºtea neþãrmuritã iarãºi sufletul i-apasã,Ce pustiu ºi ce tãcere! Din bogatul ei pervaz,Maica pururea Fecioarã o priveºte blând miloasã,Cum stã albã, nemiºcatã, cu un cot lipit de masãªi cu palma sub obraz.

Pe aceleaºi cãi natura, oarbã-n veci, pe toþi ne mânã,Fãrã voie, tuturora ne dã mãrul lui Adam.


207

În zadar încearcã omul cu neputincioasã mânãSã-i supuie mersul tainic; ea ni-e mamã ºi stãpânã...µ Maicã, cine bate-n geam?. . . . . . . . . . . . . . . . . .

IV

Prin trupul ei strãbate un lung fior de gheaþã:E el µ ºi-ar vrea sã creadã, ca alte dãþi, cã nu e...Un val aprins de sânge îi nãvãleºte-n faþãÎntunecându-i mintea. Ea sare ºi-i descuie.

Iar el s-aratã-n uºã ca-ntr-un pervaz de scânduri,ªi-un cleºte de foc parcã i-a strâns inima ei.Din noaptea minþii sale, din vãlmãºag de gânduri,Un glas adânc îi strigã: „E încã timp de vrei!“

Dar buzele lor arse de flacãra dorinþiiS-apropie în tremur ºi lung se împreunã.Uitându-ºi mãnãstirea, ºi cerul, ºi toþi sfinþii,Ea l-a cuprins în braþe cu-o patimã nebunã.

V

Noapte-adâncã ºi furtunã,Tunetul deasupra tunãTot mai tare: o ghiuleaCare zguduie natura,Aruncatã-n cer de-a duraPeste-a norilor podea.Ca sclipirile de spadãFulgerele-ncep sã cadãLuminând de zeci de ori,

George Topârceanu

208

Jos: puternica armatãDe pãdure, zbuciumatã,Sus: grãmezile de nori...Iar pe drum, un cal ca vântulBate-n goana lui pãmântul.Printre arborii uimiþi.Zboarã orb, ducând pe spateDouã-umbre-mbrãþiºate,Doi amanþi nelegiuiþi...

VI

Zori de ziuã. Norii fug în goanã mare,Un ocean de gheaþã rece ºi seninPare ceru-n urmã. Vântul bate tare,Când din ramuri ude, tremurând apareDiscul lunii plin.

Aurora clarã ºi trandafirieRãsãritu-n flãcãri l-a aprins acum,Pe când, pãrãsite, reci pentru vecie,Douã trupuri albe zac într-o pustieMargine de drum.

ªi cântând se luptã rãzvrãtit-armatã,Luptãtori de veacuri arborii giganþi,Numai luna rece µ palid chip de fatã µDintr-un vârf de paltin se uitã miratãLa cei doi amanþi...


209

SCRISOARE

Tu, icoana primãverii,Scumpã floare de-albãstriþã!Þi-am trimis pe vântul serii

O guriþã.

Fatã blândã, visãtoare,Mâine, când rãsare luna,Sã-mi trimiþi din depãrtare

ªi tu una!

IUBITEI ÎNTRISTATE

Aº vrea un cer albastru, ºi pace, ºi luminã,Ca-n basme sã-mi rãsarã în faþã o grãdinã,Cu largi cãrãri umbrite, ºi flori de liliac,ªi sãlcii plângãtoare pe-o margine de lac...

Iar tu sã-mi fii acolo, izvor de fericire!Cu ochii mari ºi limpezi, cu mijlocul subþire,Crãiasa mea iubitã µ regina florilor µSã-þi dau o veºnicie de nesfârºit amor!

Sã nu te vãd iar tristã, µ ci dornicã de viaþã,Cu zâmbetul pe buze ºi rumenã la faþã,Sã uiþi c-ai mers odatã pe-al vieþii aspru drum,µ Sã nu te mai ajungã durerile de-acum....

CUPRINS

George Topârceanu

210

NEBUNUL

Am îndrãgit, fãrã nãdejde,Pe zâna moartã µ Fericirea.Sã nu vã bateþi joc de mine,Sunt om µ ca voi µ în toatã firea...

ªi-o vãd, în fiecare noapte,Mireasa tânãrã cum vine;Ca o vedenie uºoarãÎncet s-apropie de mine.

Din creºtet, vãlul alb, subþireDe-a pururi faþa i-o ascunde.Prin strãvezimea lui, se vedeZãpada formelor rotunde.

În pãrul lung ºi negru poartãUscate flori de lãmâiþã...µ Fiinþã-aievea ori pãrere,Eu te iubesc de mult, zeiþã!

Dar ochii tãi, ascunºi vederiiNu vor, cu dulcea lor otravã,Sã-mi vindece durerea-nfiptãAdânc, în inima bolnavã.

O, vino, vino mai aproape,Aruncã vãlul de pe faþã!Sã simt fiorul sãrutãrii,Sã te cuprind odatã-n braþe!...

CUPRINS


211

µ De la-nceput þi-am fost ursitã,Dar o putere ne desparteªi ne-a menit sã fim, iubite,În veci aproape ºi departe.

Pierdut eºti pentru totdeauna,De-mi ceri sã-þi dau o sãrutare,Cã, dacã mã cuprinzi în braþe,Ca fumul, trupul meu dispare.

E vai de cel ce-n viaþa asta,În suflet, taina mea o poartã.Când toþi vor crede cã sunt vie,El singur ºtie cã sunt moartã!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Plutind, porneºte pe alee,S-ascunde-n umbrã de palateªi stã, o clipã, lângã bancaUnei perechi înamorate...

În cimitir acuma intrã,O vãd cum trece înainte:O arãtare luminoasãPãºind încet peste morminte.

ªi-n colþ m-aºteaptã lâng-o groapã:E amãgirea cea din urmã...Cu braþele întinse dornic,Alerg... Puterea mi se curmã...

George Topârceanu

212

SOMNUL

Când numai luna singurã din noapteVegheazã din întinderea albastrã,ªi când o razã albã, visãtoare,S-a strecurat sfioasã prin fereastrãªi-a adormit pe pernã, lângã tine, µAtunci din cer, cu aripi nevãzute,Copilul morþii µ somnul µ tainic vine,Pe ochii-nchiºi, uºor sã te sãrute...

Tu, dragul meu, dacã te simþi prea singurªi n-ai pe nime-n camera sãracãDecât un nou duºman ºi oaspe: foamea...Închide ochii! Foamea o sã-þi treacã,ªi fãrã veste somnul îþi aduceO masã cu împãrãteºti bucate, µBelºugul unei lumi mai fericite,Cu soare cald ºi parcuri, ºi palate...

ªi nu te miri, aºa firesc îþi pare,Când vin din trista lor singurãtateIcoane scumpe de odinioarã,Fiinþe dragi, de mult înmormântate.

. . . . . . . . . . . . . . . .

O, înger blând, alinãtor durerii!De pe cernita sufletului-zare,Ridicã-mi vãlu-n fiecare noapteSã vãd splendoarea lumii viitoare!...

Mi-aduc aminte...-n serile de iarnã,La gura sobei, µ fãrã sã-mi dau seama,

CUPRINS


213

Mã cuprindeai în braþe moi de visuri,Când îmi spunea poveºti frumoase mama...ªi-acuma simt singurãtatea receªi tot pustiul nopþilor târzii.Te chem sã-mi vindeci sufletul, o clipã, µDar în zadar te chem, µ cã nu mai vii!O, vino iar... ºi sã-mi aduci cu tineIubitul chip de care sunt departe!Atâta am, în lumea asta mare,ªi rãutatea lumii ne desparte...Sãrutã-mi ochii! µ Dintre ea ºi mine,Pieri-va ca prin farmec depãrtarea:Zâmbind frumoasã îmi întinde guraªi-n vis e-atât de dulce sãrutarea...

IUBITA

Pe un pat de nouri vineþi, adoarme luna plinãªi lacul doarme-n umbrã.În adieri uºoare, când plopii rari suspinã,Tresar ºi-ascult... Natura, din nevãzute strune,Înalþã cãtre ceruri o lungã rugãciune,ªi porþile tãriei din neguri se desfacDe vezi cum, între maluri cu sãlcii plângãtoare,A stelelor popoareSe oglindesc în lac.... ªi douã bolþi cu lunã acum stau faþã-n faþã...

Din umbra de pe maluri iubita-ncet rãsare,ªi parcã nici n-atinge pãmântul pe cãrare,S-apropie de mine... acum îmi cade-n braþe...

CUPRINS

George Topârceanu

214

ªi uit de lumea-ntreagã, sorbind curatu-i sufletÎn calda, nesfârºita, sublima sãrutare!...

Iar luna se deºteaptã, din nori ridicã frunteaªi lung spre noi priveºte, µ dar norii o cuprindÎn braþe moi de ceaþã, ºi ea, copila nopþii,Adoarme iar, zâmbind...Atunci o umbrã dulce se lasã peste fire...

Un cântec, o poveste duioasã-ncepe vântul,De-o zânã cu ochi limpezi ºi mijlocul subþire...Tu, lunã albã, spune-mi, de când priveºti pãmântul,Ai mai vãzut vrodatã atâta fericire?

CÂNTEC

Aº vrea sã mã-nveþe picturaUn Rembrandt maestru, µ sã-þi facDin carmin ºi purpurã guraAºa cum þi-a dat-o natura,Aprinsã ca floarea de mac.

ªi taina privirilor tale,Cu zâmbetul cald ºi senin,ªi gâtul ºi braþele goalePlãpânde ca niºte petaleDe flori delicate de crin.

ªi-aº vrea sã mai am, laolaltã,Talentul de sculptor, copilo.ªi-atunci sã-mi rãsari de sub daltãDin marmurã, µ albã, înaltã,Frumoasã ca Venus din Milo!

CUPRINS


215

Pe frunte sã-þi pun o coroanãDe nuntã, din flori de lãmâi, µªi astfel în apriga goanã,A anilor, blândã icoanã,De-a pururi a mea sã-mi rãmâi!

DIN PRAG

Ca steaua serii,Mã sting în noapte,ªi noaptea creºteÎn jurul meu,

Când tot trecutulÎn suflet moare,Coboarã-n urmã-iPustiul greu...

Icoanã scumpãDin alte vremuri,Îmi pari acumaUn vis pierdut...

Vin’ mai aproape,Dã-mi mâna albãªi ochii negriSã þi-i sãrut!

Aripa morþiiAruncã umbrePe nenoroculCelor învinºi.

CUPRINS

George Topârceanu

216

Strãin de toate,Simt cum se lasãGenele grelePe ochii stinºi...

CÃTRE CHIPUL DIN OGLINDÃ

Cum stai în ramã ºi te uiþiAtât de trist la mine,Mã-ntreabã ochii tãi miraþi:µ „Mã mai cunoºti, strãine?“

µ „Urâtule, nu te cunosc!Prea palid eºti la faþãªi prea bolnavi ard ochii tãi, µPrivirea lor mã-ngheaþã...

Cã te ºtiam copil nebun,Crescut în vânt ºi soare, µObrazul rumen, ochii viiªi gura zâmbitoare.

Natura toatã se-nchina,Ascultãtoare þie:Aveai palat un crâng întregªi-o luncã-mpãrãþie!

De-acolo, într-o zi, te-au dusÎntre strãini, departe,Sã uzi cu lacrimi de copilO urâcioasã carte.

CUPRINS


217

Dar anii lungi, ducând cu eiPustiu-nvãþãturii,N-au stins vãpaia ochilor,Nici zâmbetele gurii.

ªtiai sã cânþi ºi sã iubeºti,Pornit pe râs ºi glume...Dar tot avântul tãu pieriCând ai intrat în lume.

Aºa pesemne-ai fost ursitSã suferi prea devreme.ªi gura ta, nici chiar acum,Nu ºtie sã blesteme!

. . . . . . . . . . . . . . . .

Uºor pãstreazã urmeleDe paºi adânci nisipul.Ci sufletul meu nu-i aºaCum mi-l aratã chipul:

Veninul suferinþelorÎn piept sã mi se strângã, µEu vreau sã râd!... Dar ochii tãiAu început sã plângã.“

CHEMARE

În zadar te ispiteºte visul vieþii nestatornic!Nu vezi tu cã-n înþelesul strânsului de mânã dornic,Tremurã belºugul unei dulci comori nerisipiteDe dorinþi, pe care ochii nu le lasã tãinuite?

CUPRINS

George Topârceanu

218

Din pustiul pãcii tale, tresãrind fãrã sã vrei,Ai rãmas aºa, uimitã, cu privirea-n ochii mei,Dar un gând strãin, deodatã, þi-a înmãrmurit avântul µªi sfielnicele buze n-au putut ºopti cuvântul...

Unde þi-ai lãsat podoaba sufletului de fecioarã,Ca sã tremuri înaintea gândului ce te-nfioarã?Nu vezi tu cã fãrã veste umbra serii te-a cuprins,Când pe cerul tãu vãpaia dimineþii nu s-a stins µªi comoara ta de visuri vânturile-au risipit-o?...O, -þi cunosc povestea toatã, parcã însumi am trãit-o.

El þi-a fost ursit pe viaþã, µ dar e-atâta de strãinªi de inima ta caldã, ºi de sufletul senin!

Cum sã-i treacã lui prin minteSã-þi cuprindã trupul tânãr ºi cu vorba sã te-alinte?ªi aºa, nedumeritã, stai pe gânduri ziua-ntreagã,Nici nu-þi mai aduci aminte de þi-a zis vrodatã: dragã!...

Ci ridicã-te ºi-ascultã, în a firii dimineaþã,Glasul cântecului tânãr cum te cheamã la viaþã,Tremurând te-aºteapt-un suflet sã te-alinte ºi sã-þi spunãCã nu-i moartã pentru tine taina nopþilor cu lunã!Vin’ din umbra unde floarea tinereþii tale moare,Inima sã þi-o-ncãlzeascã focul razelor de soare,Dã-mi-i mie ochii dornici de iubiri necunoscute,ªi te-oi sãruta cum nimeni n-a ºtiut sã te sãrute!Cã de n-am podoabe scumpe, fericit sã te slãvesc,Eu am numai o avere: ºtiu sã cânt ºi sã iubesc!


219

NOAPTE ÎN PLOAIE

(Fragment dintr-un poem)

...Mai sus, la poalele pãdurii,Se-mbinã umbrele-n coroanãªi ca-n poveste se deschideÎn faþa noastrã o poainã:

Mesteceni albi, cu ramuri goale,Pe margini codrul adormitªi-n raza lunii, risipite,Cãpiþe mici de fân cosit...

Aici nu-i nimeni sã ne vadãÎn pacea nopþii-ncremenite,O, farmec negrãit de dulceAl sãrutãrilor oprite!...

Dar un fior prin noapte trece.ªoptesc copacii îngroziþi.Un tainic murmur, µ ca o apã, µCoboarã-n codrii adormiþi.

Vin freamãte nelãmurite,Prevestitoare de furtunã,ªi nouri vineþi, colo-n zare,Deasupra munþilor s-adunã...

Acum pe bolta rãzvrãtitãAleargã cum îi poartã vântul.În valuri negre luna moareªi umbra-ntunecã pãmântul.

CUPRINS

George Topârceanu

220

O, doamne! Ploaia-n noaptea astaNe stricã fãrã milã rostul.Dar colo jos, într-o cãpiþãDe fân, gãsi-vom adãpostul...

Stãm bine-aºa, sub bolta moale,Cu frunþile alãturateCa doi copii cuminþi. µ Ne-mbatãMirosul florilor uscate.

De peste deal abia s-audeUn ropot repede-n pãduri,E ploaia... Pân’ la noi deodatãAjung rãzleþe picãturi,

ªi tot mai dese cad. Un fulgerTãria norilor despicãVuinid departe-n munþi. IubitaS-a strâns la pieptul meu cu fricã.

Simþeam atunci viaþa caldãCum tremurã ca o vãpaieDe foc nestins, în trupul tânãr,Sub haina umedã de ploaie...

Cum norii-ntunecau seninulNemãrginirilor albastre,O noapte dulce-nvãluiseLumina gândurilor noastre.

Dar n-a fost patimã nebunãCu gânduri risipite-n ºoapte, µA fost un vis frumos... ªi ploaiaCurgea cu ropot lung, în noapte.


221

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

La rãsãrit încet s-aprindeVãpaie rece de rubinCând printre norii rupþi s-aratãFerestre mari de cer senin.

ICOANEI

Împins mereu cãtre pãcateUn suflet trist mi-au dat pãrinþii µBolnav de dorul clipei moarteªi ars de flacãra dorinþei.Dar tu mi-ai luminat de-a pururiAl nopþilor convoi tãcut,Icoanã scumpã, µ ºi cu tineMi-ai dus norocul în trecut.

La tine-ºi cautã, sfioase,Un adãpost în clipe grele,Speranþele mângâietoareªi toate visurile mele...Uºoare zboarã cãtre tine,Cum zboarã fluturii uºoriSpre floarea tãinuitã-n umbrã,Spre cea mai dulce dintre flori...

Tu, cea dintâi, mi-ai dat putereSã sfarm zãgazurile minþiiCând mi-ai sãdit în piept ispita,Fiorul tainic al dorinþei.

CUPRINS

George Topârceanu

222

ªi coborând în ochii-mi tulburiAdânc, privirea ta de sfântã,Mi-ai dat belºug de viaþã nouãªi iubitoare mi-ai zis: cântã!...

Acum sunt singur. Eºti departe,Nepreþuita mea comoarã...Dar vii în ceasul mut al seriiCând liniºtea din cer coboarã,ªi vãd cum genele plecateÎn tremur necurmat le miºti,Întunecând surâsul guriiCu noaptea ochilor tãi triºti.

Zadarnic pizma altor inimiNe-a despãrþit atâta vreme,Cã ochii nu mai vor sã plângãªi gura uitã sã blesteme:Simt umbrele ce mã-nconjoarãCã nu m-apasã atât de greuCând luminezi, icoana scumpã,Altarul sufletului meu...

1 908

Domnului A. Vlahuþã

Bine-ai venit, an nou! µ Cu voie bunã,Încrezãtori þi-ngenunchem-nainte:Ne-aduci comoarã de speranþe sfinte,Ori prevestiri grozave de furtunã?...

CUPRINS


223

De pretutindeni se ridicã ºoapteªi plâns înãbuºit spre cel ce, þie,Înduioºat acum, þi-a dat solieSã luminezi odatã trista noapte!

Cã sunt aici dureri nemângâiate,Blesteme dureroase, µ sunt copiiFlãmânzi ºi goi, ºi casele pustii, µSunt cruci de lemn, la margine de sate...

ªi morþii lor aºteaptã de la tine,An milostiv, în toate sã fii darnic µªi sã le spui cã n-au jertfit zadarnicAtâta sânge, gloanþele haine.

C-au încetat sãlbaticele goane, µIar dacã sunt colibele cernite,Copii orfani ºi mame vãduviteNu vor mai plânge, sara, la icoane...

*Un glas pornit din inimã curatã,Un tânãr glas te-ntâmpinã acum:Din largul þãrii spulberã odatãMirosul greu de sânge ºi de fum.

An nou, an sfânt, µ adu belºug în þarã!Dar sã nu lege-n þernã sângeratãUn rod spurcat, sãmânþa cea bogatã...µ An sfânt, adu-ni altã primãvarã!

Sã-nfrâni, cu grija zilelor de mâine,Nelegiuitul râs al lãcomiei µ

George Topârceanu

224

ªi din prinosul roadelor câmpieiSã se hrãneascã cei ce ne dau pâine.

De fructe multe, pomii încãrcaþiªi spicul greu de boabe sã se rupã!O, an frumos, µ cu bogãþii astupãPrãpastia deschisã între fraþi!...

Împacã vrajba sufletelor noastre!Nici plânsu-amar, nici blestemele gurii,Nici pumnii strânºi de vechiul foc al uriiSã n-ameninþe cerurile-albastre...

Te-om preamãri în laude, cu toþii,O, an al pãcii binefãcãtoare!ªi-þi vor aduce-n veacuri viitoarePrinosul lor de cinste, strãnepoþii!

ÎN TAINA NOPÞII

Pe cãrare, lângã codru,Numai pasul meu s-aude...Ploaia picurã din frunzeªi din ramurile ude.

Norii-ntunecaþi îmbracãCerul nopþii fãrã stele, µLuminoºi mi-aratã caleaNumai ochii dragii mele!

Du-mã, dorule, cu tine,Toatã jalea sã mi-o-ngropi µ

CUPRINS


225

Pân’ la casa tãinuitã,Casa albã dintre plopi.. . . . . . . . . . . . . . . .

Dulce clipã a-ntâlnirii,Mintea-ntreagã mi-o rãpeºti!......Dar nu-i nime-n prispã-afarã,Nici luminã la fereºti!. . . . . . . . . . . . . . .

ÎNSERAREA

(Fragment dintr-un poem)

Dupã culmi de piatrã surã când îºi pleacã-ncet mãrirea,Soarele sãrutã codrii unde doarme mânãstirea.Între brazi feriþi de vânturi, lângã zid de stâncã drept,A durat-o-n vremuri grele domn viteaz ºi înþelept.

Sus, la turla care-apasã boltã grea de cãrãmidã,Pe o lespede umbritã în privazul de firidã,Slova veche, ocrotitã de al vremii sfânt Visternic,Spune leatul ºi domnia voievodului cucernic.

Umbra lui vegheazã parcã din bãtrânele chiliiPrin despicãtura neagrã a ferestrelor pustii...

Dar acum încremenitã poarta schitului rãmâne,Când coboarã seara, nimeni n-o mai miºcã din þâþâne.Vremea-i macinã cu-ncetul putregaiul sub zãbrele,Pe veriga ruginitã nu mai cad lacãte grele, µCi prielnic duhul pãcii stãpâneºte-aici de veacuri...

CUPRINS

George Topârceanu

226

Iar pe stâlpi cu zugrãvealã, din înaltele cerdacuri,Ca un semn de biruinþã râde veselã-n culoriMinunata strãlucire a belºugului de flori.

ªi-n amurgul serii calde munþii Coziei s-aratãCum îºi zugrãvesc pe ceruri muchea neagrã ºi crestatã, µTot mai roºii scad în zare luminoasele vãpãi,Vãlul nopþii se coboarã tot mai negru peste vãi...

ÎMPÃCARE

Tovarãº scump de clipe greleAm vrut sã-mi fii pe drumul greu:Þi-am dat nãdejdea vieþii mele,Un cer senin cu mândre stele µ

ªi floarea sufletului meu.

Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi,S-a veºtejit în mâna ta.Acu-n zadar îmi ceri sãruturi,Aleargã iar: vei prinde fluturi

ªi alþi obraji vei sãruta!...

Nu-þi mai cerºesc, ca-n altã vreme,Îngenuncheat surâsul tãu.O, nu, µ cu tainice blesteme,Din calea ta n-or sã te cheme

Nici lacrimi, nici pãreri de rãu.

A mea a fost cea mai frumoasãDin partea minunatei pâini;

CUPRINS


227

De restul ei nimic nu-mi pasã:Adunã restul de pe masã

ªi-aruncã-l, draga mea, la câni!...

Pe tine, cea de altãdatã,Luminã stinsã pentru veci,Aºa cum visul meu te-aratã,Eu te iubesc... Dar niciodatã

Pe tine, umbrã care pleci!

De-aceea, împãcat cu mine,În urma ta, strãin mã vezi.Nu-þi zic decât: te du cu bine!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ªi zâmbitor mã uit la tine,Cum tot mai mult te depãrtezi.

VECINA

Mã cerþi mereu, dar nu sunt eu de vinã,Ci numai ochii, µ ochii tãi, vecinã, µCã þi-am fãcut potecã prin grãdinã...

Adeseori tu laºi la geamuri storul,ªi uºa ta e-nchisã cu zãvorul,Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

ªi tot mai des mã poartã necuratulSpre zâmbetul din ochii tãi, cu sfatulPe care-l þin ispita ºi pãcatul.

CUPRINS

George Topârceanu

228

De dorul tãu, de dragul suferinþei,Când amãgit mi-oi pierde rostul minþii, µTu vrei sã-mi las ºi fraþii, ºi pãrinþii?

Sã leg acum ce nu se mai dezleagã,Sã ispãºesc viaþa mea întreagãPãcatul greu cã mi-eºti atât de dragã?

Decât sã fug cu tine-n largã lume,Ori singur eu, sã nu-þi mai ºtiu de nume, µMai bine-mpacã-mi dragostea cu glume.

Zâmbind sã-mi vindeci inima rãnitã,Pãstreazã calda ochilor ispitã,Dar nu mai þine uºa zãvorâtã!

Cã tu þi-nconjuri viaþa cu zãvoareªi clipele de-acum le laºi sã zboare,Când duclea tinereþe-i trecãtoare...

De ce nu vrei sã laºi în prag veºmântulDe datini grele ce-mi ucid avântul,Cã nu ne-ar ºti nici vântul, nici pãmântul!

Când umbra nopþii cade peste vale,Tu sã m-aºtepþi în pragul casei tale,C-un vãl uºor pe umerele goale.

Sã vin, când luna nopþilor mãiestre,Frumoasã ca o fatã fãrã zestre, µSe uitã lung ºi tainic prin ferestre...


229

CLIPE DE ZBUCIUM

Iubita mea, te simt aºa departe...Mi-ai pus pe frumte mâinile subþiri, µDar, ca un zid puternic, ne desparteO pânzã de cernite amintiri.

Fiinþa mea întreagã când te cere,Tu stai visând, nici ochii nu þi-i miºti, µªi câte taine pline de durereSe pierd în noaptea ochilor tãi triºti!

Eu chem osânda care mã omoarã, µSãlbatic vântul patimii sã batã, µEu cer icoana ta de-odinioarã,Pe care n-am vãzut-o niciodatã.

O, cum aº vrea durerea sã mi-o-nºele!Atâtea nopþi pustii am adorat-o,I-am dat ºi jertfa tinereþii meleZâmbind... Tu numai inima mi-ai dat-o.

Mi-ai dat-o! Floare gingaºã de munteCe stã deasupra unui larg abis...(ªi chiar acum, când mã sãruþi pe frunte,Tu mã sãruþi cum se sãrutã-n vis!)

Cãci sufletul, ca tristele ruine,Pãstreazã-n el lumina altor vremuri, µªi când o razã-ajunge pân’ la mineAtunci te simt, iubita mea, cum tremuri:

CUPRINS

George Topârceanu

230

Ea lumineazã-n tine, fãrã veste,Prãpastia trecutului întreg...ªi-atunci duioasa inimii povesteEu o ascult, µ dar n-o mai înþeleg.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De-aceea-n sara asta mi-e totuna,Sporeºte-mi iar durerea sau alin-o,Te-ntreb, µ pierdutã pentru totdeauna: µDe unde vii ºi cine eºti, strãino?...

PRUNCUL

Un vãl de ceaþã albã ºi subþire,Ca un linþoliu strãveziu de mort,Înconjura biserica bãtrânã.

ªi-n dimineaþa zilei de aprileSimþeai plutind în aer, pretundindeni,Fiori, adânci fiori de fericire, µPrinosul larg al firii, când pãmântulÎn mii de forme dãruie luminiiBelºugul lui puternic de viaþã...Pluteau spre cer miresme-ngemãnateCãci liliacul tânãr înfloriseªi crengi plecate ascundeau în umbrãMãnunchiuri de sfioase viorele.

ªi-n dimineaþa zilei de aprileVedeai cum stã încremenitã gloatãDe muncitori ºi de femei tãcute

CUPRINS


231

Pe treptele amvonului pustiu.Iar colo, jos, pe-o lespede de piatrã,În faþa lor sta pruncul pãrãsit.

Un pumn de þãrnã, o scânteie ruptãDin flacãra eternã a vieþii...ªi trupul cald topise bruma nopþiiCe se-nchega în picãturi curateCa niºte lacrimi reci de muceniþãSclipind pe faþa lespezilor aspre.Pãrea cã piatra neclintitã plânge!...

Cum se strângea, înfiorat de frig,Plãpândul trup ursit de-acum durerii,ªi faþa-i micã s-o cuprinzi în palmã,Cum întindea guriþa dupã hranã,Cu buzele-i atât de diafaneCa douã foi subþiri de trandafir!

Cum, printre voi, nu-i nimeni, µ nici o mamãSã-ºi smulgã-acum veºmântul de la sân?...O, ascultaþi micuþul glas cum plânge.Cum cere pruncul partea lui de soare!Dar unde eºti, sã-l vezi acum, pierduto,Femeie, tu, de trei ori blestematã!...

Te-o blestema bastardul fãrã nume,Nevinovatul osândit sã moarãCând nimãnuia n-a cerut viaþã, µªi când întâiul vânt de patimi grele,Din lumea rea, porni-va sã-l doboare,Te-o blestema copilul trist ºi palidCã n-are cui ºopti, cu lacrimi: „mamã!“

George Topârceanu

232

Te-i blestema tu singurã odatã,Ducând povara vechiului pãcat,Zadarnic vei întinde dupã sprijinTremurãtoare braþe istovite, µªi pânza neagrã-a gândurilor taleCerni-va golul nopþilor târzii,Cã nu-i avea nici trista mângâiereSã gemi plângând: „aveam flãcãu acum!...“

De ce nu vii sã þi-l ridici în braþe?...Cu mânile de muncã sângerate,Sã curmi þãrâna ºi sã-i cauþi hranã,Râzând sã lupþi, µ sã plângi învingãtoare,Sã-nfrunþi apoi dispreþul tuturora,Nevrednicul dispreþ al celor slabi, µªi mândrã, cu privirile senine,Punând un braþ pe umãru-i puternic,Tu sã-l arãþi atuncea lumii-ntregi:„Copilul meu, µ al meu º-al nimãnui!...“

*Dar iatã, µ gloata-ncet se risipeºte...Posomorât, în vinete veºminteUn om s-apleacã ºi ridicã pruncul, µApoi cu paºii rari ºi grei se duce...

Iar soarele, însângerând altarul,Se ridicã din ceaþa dimineþiiªi razele, sclipind tremurãtoare,Cãdeau pe faþa zidurilor aspre,În dimineaþa zilei de aprile,

Cãdeau ca pe-o ruinã...


233

TAINA NOPÞII

În lumina lunii doarmeCasa dragii mele,

I-au cuprins pridvorul tainicRamuri de zorele.

Dulci chemãri nelãmuriteTremurã departe.

Draga mea a dat sfioasãCrengile-ntr-o parte.

ªi pridvorul parc-aºteaptã,Oaspele grãdinii,

Dar mã bate luna-n faþãªi mã ºtiu vecinii...

µ Lunã albã, lunã mutã,Lunã cãlãtoare,

Cum te-aº smulge de pe ceruriSã te-arunc în mare!...

EPITAFURI

pe mormântul:

Unui beþivDe sãrãcie ºi necazÎntâia oarã doarme treaz.

Unui soþ iubit

Ici doarme Niþã Busuioc, µªi nu mai sforãie deloc!

CUPRINS

George Topârceanu

234

Unui vardist

Ce te-ai oprit la criptolog?Hai, circulaþi, mã rog!

Unui prostEl doarme þeapãn, doarme drept, µDar ºtiþi voi: când a fost deºtept?

Lui A. C. CuzaHei, trecãtorule, -napoi!...Sã nu-i miroºi a usturoi.

IubiteiS-a stins. Dar sã n-o plângi, strãine,Mai mult pe ea decât pe mine!

CÂNTEC

ªi-mi fãcui din doruri muteCântece nepricepute, µªi din cântecele meleSalbã de mãrgele.

Inimã cu dulce chin,Cine m-a-ndemnat s-aninDupã gâtul dragii meleSalba de mãrgele?

Cã le smulse fãrã vinãSã le risipeascã-n tinãRoºii boabe de mãrgele,Dorurile mele!...

CUPRINS


235

FATA TRISTÃ

Firul gândului frumosUn suspin mi-l taie,

Cã de-atâta vreme cosSingurã-n odaie.

ªi doar mâna mea, cu greu,Flori de fir împarte.

Flori aleg, µ dar gândul meu,Gândul mi-e departe!

Uneori, când þin la pieptStrânsã cusãtura,

Închid ochii ºi-l aºteptSã-mi sãrute gura.

Iar când umbra serii vineDorul creºte-n mine

ªi tristeþea mã doboarãGrea, ca o povarã...

O, ºtiu bine cã-n zadarDragostea mã mânã

Sã-l aºtept cu lacrimi iarNopatea, la fântânã.

Nu mai vine sã-i ºoptescDorurile toate

ªi la sân sã-i încãlzescMâinile-ngheþate!

Ci doar vântul nopþii receFruntea mi-o sãrutã,

CUPRINS

George Topârceanu

236

Peste codri luna treceGalbenã ºi mutã.

Lung suspinã-n freamãt greuFagii de pe coaste...

Noapte dulce, dragul meuA plecat în oaste.

CEASORNICULUI MEU

Ce, µ iar ai aþipit?... RuºineCã porþi blazonul de „patent“!Te þiu, de-o lunã, eu pe tineCu mersul vremii în curent.

Maºinãria ta perfectãCunoaºte ordinul legalªi-n fiecare zi respectãRepaosul... duminical.

*Dar poate laºi necontrolateSã curgã clipele în haos, µCã ai ºi tu nevoie, frate,De liniºte ºi de repaos.

Eºti surmenat ºi tu pesemneCa ºi stãpânu-tãu, sãracul!Ce lege poate sã te-ndemneSã baþi necontenit tic-tacul?...

CUPRINS


237

Eºti „atacat“, cu siguranþã.Deci, câtã vreme pulsu-þi bate,Te duc la munte pe vacanþã, µ...La muntele de pietate.

ECLIPSÃ

Pe-aceleaºi cãi de mii de ani umblate,În goluri vaste legãnându-ºi sfera,Neptun adorã visãtor pe Terra, µO biatã lume plinã de pãcate...

El niciodatã n-a trecut barieraSingurãtãþii lui nevinovate, µªi-n clipa asta ea e moartã, poate:O umbrã deasã-i umple atmosfera.

Neptun, se vede cã tu n-ai lunetãSã-i studiezi eclipsa de departe, µCând inocenta tânãrã planetã

Se-ntreabã, cu privirea-ntr-altã parte:„Ce face oare Venera cochetãPe întuneric, singurã cu Marte?“

CUPRINS

George Topârceanu

238

DOLEANÞELEUNUI CRONICAR TEATRAL

Pe cerul plin de sclipitoare puncte,Trec efemere linii de luminã.Sub pasul meu întârziat, suspinãSonorul glas al frunzelor defuncte.

Zadarnic luna mã petrece-n calePe bulevardul alb ºi singuratic, µCã subsemnatul, „cronicar dramatic“,Acum e-n rolul misiunii sale.

De-abia încerc un singur vers de odã, µªi-n capul meu vin stafii inedite,Cu gesturi largi, µ cu rãcnete cumplite:Moþoc, Spancioc, Ciubãr ºi Despot-vodã!

„Sunt eu?... Sunt treaz?... Deschide-te, morminte!...“Deodatã tace ritmicul meu pas:În scena a III-a, mi-am adus aminte,Madam Pruteanu a strâmbat din nas.

De ce-a strâmbat?... Probabil, o nuanþãDe fin dispreþ, când vede pe Carmina, µFiindcã-ºi pierde ultima speranþã...De n-aº uita nuanþa cu pricina!

ªi iar pornesc... dar mã opresc deodatã.Ah, sunt dator sã fiu cu mintea-n patru:De ce nu vin ieºenii toþi la teatru?...O chestiune foarte complicatã!

CUPRINS


239

Francisca... artã... rasa ºi talentul...Deci, vasãzicã, vor sã se rãzbune...Ce-i vinovat Onor. Direcþiune?Domnia-sa regretã incidentul...

...Vâr degetul în buzunarul vestii,Sunt plictisit ºi-mi pare rãu de lunã.Hm!... bulevardul pare o lagunã...Mi-e capul plin cu fel de fel de chestii.

Dar e-n zadar!... Va trebui sã scriu

(Chiar dac-ar fi sã nu mai cânt o lunã)De Dragomir, de piesã µ cã e bunã.De Tomºa, de Pisoschi, tot ce ºtiu!

...Aº ataca pe d. Sadoveanu(Cãci n-a aniversat pe d. Iorga),Aº lãuda pe d-ra Horga,Dar ce-o sã zicã d. Ibrãileanu?

Chiar dacã-n Iliaº a fost perfectã,O sã vã parã cã... mi s-a pãrut!(Dealtminteri, eu ºtiam de la-nceputCã voi emite-o laudã suspectã...)

*Aºa, mã duc ursuz prin promoroacã,În pacea nopþii albe ºi compacte, µªi nici nu ºtiu cã-n capul meu „se joacã“O tragedie-n paisprezece acte!...

George Topârceanu

240

DE PROFUNDIS

I

Nu, asta nu pot s-o suport!Curând, e-un an ºi jumãtateDe când aþi declarat cã-s mort

În unanimitate.

Toþi proºtii câþi m-au cunoscutZiceau: „Mi-era un fel de rudã µSãracul! Cine-ar fi crezut?...“Îmi vine sã-nviez de ciudã!

Profane mâini mi-au rãsfoit,La Iaºi, arhiva.

Revistele m-au prohodit,Amicii mi-au mâncat coliva.

Mã pipãi, stau nedumerit.Mã trag de pãr, simt cã mã doare...

Nu, n-am murit!Vã dau cuvântul de onoare.

Scriu versuri proaste, deci exist!Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fatã.Trãiesc, de vreme ce sunt tristªi râd ca altãdatã.

Dar astãzi, negru ºi zburlitDe cum m-a prins duºmanul, µVã dau de veste c-am sositÎntreg, ºi eu, ºi geamantanul!

CUPRINS


241

I I

Am fost la început în raiLa Neamþ, la mãnãstire:

Pãduri de cetini, flori de plai,Singurãtate ºi iubire...

Pe urmã am intrat în iadLa Turtucaia,

ªi încã miroseam a bradCând s-a-nceput bãtaia.

Acolo jos, un cãpitanCu barba rarã

M-a pus alãturi d-un þiganSã-mi dau viaþa pentru þarã.

Mi se pãrea cã e un basm,Când gloanþele veneau din valeSpre mine, cu entuziasmªi cu intenþii criminale.

Mã cãutau prin cucuruzSã mã mãnânce, sã mã frigã!ªi când cãdea câte-un obuzCât un ceaun de mãmãligã,

Trosnea, cu flacãrã ºi fum,De se cutremura maidanul, µÎncât mã minunez º-acumCã nu mi-au spart timpanul!...

De-acuma chiar de m-aº zvârliÎntr-o vultoare,

George Topârceanu

242

De mine Moartea va fugiCu coasa-ntre picioare.

Cãci îºi va zice-n gândul ei:„Mor toþi, µ flãmândul ºi sãtulul...Dar ãsta are obicei

Sã-mi tragã chiulul!“

POªTA REDACÞIEI

Citeºte-mi oda ºi repet-o,Amicul meu necunoscut.Tu, colaborator in petto,Primeºte primul meu salut!

De cum începe sã vorbeascãRomânul nostru e poet.Nu-i om în þara româneascãSã nu fi scris un triolet,O strofã p-un album de fatãSau cel puþin un acrostiºPe care, tremurând, odatã,L-a dat iubitei pe furiº...

De-aceea fãrã supãrareNoi îþi întindem mâna, frate:A tale crime literareMai dinainte-þi sunt iertate...De vrei sã publici versuri nule,Vreo nuveletã, un articol, µNoi am luat mãsuri destule

CUPRINS


243

Sã te scãpãm de-acest pericol.Consemnul nostru e teribil:S-aduci întâi certificatPrecum cã eºti inamovibil, µProfesor... popã... magistrat...Sã-þi faci întâi o carierã,Ori cel puþin o sinecurã,Ceva, un loc în atmosferã...ªi mai apoi literaturã.Credeam ºi noi odinioarãªi poate astãzi credem încã,Deºi iluziile zboarã, µCã tot ce zboarã se mãnâncã...Da, zboarã gândurile meleªi versul meu e-naripat, µªi-n loc sã mãnânc eu din ele,Pe mine ele m-au mâncat!

*Dar dacã simþi arzând în tineAl artei foc nepotolit,Cãldura „flãcãrii divine“Ce ºi pe mine m-au pârlit;De vrei ca vulgul sã te-admireªi orice prost impertinentC-un zâmbet de compãtimireSã-þi zicã: bravo, ai talent!În existenþa ta pribeagãTot singur, mândru ºi sãrac,De vrei sã lupþi cu lumea-ntreagãCa Cyrano de Bergerac;De-s în zadar a mele sfaturi

George Topârceanu

244

Pe lângã visul tãu, frumosCa un castel cu zece caturiDin care cazi cu capu-n jos;De vrei sã fii trimis în frunteCând s-o isca un nou rãzboi,ªi nenorocul sã te-nfrunteCând te-i întoarce înapoi, µNecazuri cu nemiluitaÎn lunga ta captivitate,Sã-þi pierzi amicii ºi iubitaª-un post la Universitate...Visând, în urmã, o baladãCu munþi, cu soare, ºi cu flori,Sã tragi pe Lucifer de coadãPrecum l-ai tras de-atâtea ori;ªi dacã vrei sã ai, pe lângãAcestea, º-alte mici belele:De vrei ca gheata sã te strângãªi ca iubita sã te-nºele,Flirtând cu primul nãtãfleaþãPe care-l are la-ndemânã,ª-apoi din nou sã-þi cadã-n braþeDe ºapte ori pe sãptãmânã;De vrei ca dupã astea toateDe-a binele sã-nnebuneºti,C-o hainã verde roasã-n coateªi cu jambiere muscãleºti;Când þi-ai pierdut complet busolaSã faci bucluc dupã bucluc,De vrei sã intri la Socola,Sã scapi de-atâta balamuc,Ori sã-þi fii victimã ºi gâdeTu þie singur deopotrivã...


245

ªi dacã totuºi îþi surâdeAceastã neagrã perspectivã,Ia pana, domnul meu, ºi... scrie!Eu unul nu pot sã te scap.Dar te previu, ca sã se ºtie,Cã singur þi-ai fãcut de cap.

SCRISORI IUBITE

Scrisori pãstrate de demult...În liniºtitã zi cu soare, µCu fruntea-n mâini mã plec s-ascultTãcerea voastrã vorbitoare.

Ce fericit eram odatã,ªi cât sunt ostenit de drum!Dar ea, µ pe unde-o fi acum?Ce s-a fãcut frumoasa fatã?...

Cã ne-am iubit ca doi nebuni,Iar astãzi nu mai am în faþãDecât un maldãr de minciuniLegate cu un fir de aþã.

CATRENE IMPROVIZATE

(în onoarea ilustrului Tãslãoanu)

Ca o cometã fãrã coadãAi apãrut pe firmamentCu-al tãu Luceafãr pus pe sfadã, µ

Dar n-ai talent.

CUPRINS

George Topârceanu

246

Ai tot ce-þi trebuie: hârtie,Cernealã, public indulgent,Parale ºi tipografie, µ

Dar n-ai talent.

Te-ai instalat în CapitalãCa sã creezi ºi tu curent.Vrei sã te-afirmi ca cap de ºcoalã, µ

Dar n-ai talent.

La cafenea când vii aleneÎþi iei un aer grav, absent...Satisfãcut te umfli-n pene, µ

Dar n-ai talent.

Iar când te duci sã scrii acasãUn nou articol vehement,Te strâmbi urât, te-aºezi la masã...

Dar n-ai talent.

Avântul tãu ºi idealulPlasat în þarã cu procentÎþi saltã-ntruna capitalul, µ

Dar n-ai talent.

Constaþi de douã ori pe lunãCã-þi dã bilanþul excedent.Negustoria merge strunã, µ

Dar n-ai talent!

Eºti fãrã scrupul ºi mãsurãCând vrei sã scapi de-un concurent.Îþi fierbe sufletul de urã, µ

Dar n-ai talent.


247

Nu ne distruge dintr-o datã,Catone, fii mai indulgent!Tu ai o mutrã indignatã, µ

Dar n-ai talent...

PORTRET

Ea are ochii mari,Ea are gura micã,Un corp cu forme tariªi graþii de pisicã.

Dorinþe, pururi noi µScântei ascunse-n vatrã µªi douã braþe moi,ªi-o inimã de piatrã.

ªOAPTE

În noaptea tristã care ne desparte,Tu poate simþi în jurul tãu suspineªi fâlfâiri de aripi ºi de ºoapte...E dorul meu ce vine de departeªi ostenit adoarme lângã tine,Cuminte ca un fluture de noapteCe s-a lãsat la capul tãu, pe-o carte

Închisã de la sineCând ai simþit cã somnul ne desparte...

CUPRINS

George Topârceanu

248

FABLES MICROSCOPIQUES*

TOTO ET L’AUTO

µ Au revoir! dit TotoEt partit en auto.Il n’avait nul souci.Au tournant dangereuxIl lui crêva un pneu...Toto crêva aussi.

Moralité:

Mourir c’est partir un peu...

LE VAILLANT MOUCHERON**

Un moucheron d’un jour piqua le grand Enée...

Moralité:

La valeur n’attend pas le nombre des années!

* Fabule microscopiceToto ºi otomobilul

Toto spuse: µ Pe curând!În maºina lui urcând.N-avea griji de nici un fel.La virajul cu bucluc,I-a plesnit un cauciuc.Toto a plesnit ºi el.Morala:Când mori parcã pleci niþel...(Traducerile Fabulelor microscopice aparþin lui Romulus Vulpescu.)

** Viteazul de þânþarPe marele Enea îl ciupe-un mic þânþar...Morala:

Valoarea nu aºteaptã s-ajungi la centenar!

CUPRINS


249

FABLE ESQUIMAUDE*

Un grand ours blanc mangea un petit daim.Il assouvit sa faimAu moins pour une fois...

Moralité:

On a toujours besoin d’un plus petit que soi.

L ’ÂNE PHILOSOPHE**

Un jeune âne amoureux d’une noble cavale,Lui demanda la main (le sabot de devant).µ Mais... vous êtes du peuple, et moi µ je suis pur

sang,Je vous ferai cocu! lui promit-elle.µ J’avaleTout ce que vous voudrez! dit l’âne sans émoiCar...

Moralité:

Promettre c’est noble, tenir serait bourgeois...

* Fabulã eschimoasãUn urs alb uriaº, pe cãprior mâncându-l,Se sãturã, flãmândul,Mãcar o datã, bine...

Morala:Ai pururea nevoie de-un mai mãrunt ca tine.** Mãgarul filozofSe-namorã mãgarul de-o nobilã sireapã...Ba i-a cerut ºi mâna (copita dinainte).µ Pãi... Eºti neam prost; eu, însã, am nobilã sorginte...ªi i-a promis îndatã: Am sã-þi pun coarne, þoapã.µ Mã rog, rosti el calm, dar eu, de, nu prea crez...Morala:Promit cei nobili, vorba, s-o þii, e cam burghez...

CUPRINS

George Topârceanu

250

LUMINÃ

Viseazã plopul, nemiºcat în soare,ªi umbra din el, neagrã, îi curge la picioare...

Un melc îºi taie drumul prin grãdinãDe-a dreptul, ca un tanc de gelatinã,Ameninþând albine ºi furniciCu patru tunuri mici.

Tãcerea îºi adunã trupul sfericÎntr-un boboc de nalbã.O muscã trece prin lumina albã,Ca o scânteie de-ntuneric,

Un fluture, cu aripi de umbrã ºi mãtasãStropite-n douã locuri cu carmin,Din zboru-i frânt ºi plutitor se lasãPe vârful unui spin.

ªi florile se-nalþã-ntr-un piciorSã-l poatã contempla mai bine.Cum doarme-n pragul clipei care vine,Cu aripile desfãcute-n viitor.

ACUARELÃ

În pãdurea de cristalCa un alb decor de teatru,Stau copacii vertical(Trei plus douãzeci ºi patru).

Înger trist de abanos,Înger mic

CUPRINS


251

S-a trezit cu faþa-n josÎntr-un cuib de borangic.

Un luceafãr ideal,Verde i s-a prins pe gene,Ca un fulg de papagalDin pãduri braziliene.

Iar cãpºunii de pe josÎi trimit în nãri mireazmãDe tãmâie ºi aghiazmã,Pruncului de abanos.

PARAGINI . . .

Pe-aici,A fost pãmântul binecuvântatDe trei vlãdiciªi de-un mitropolit primat.

A fost odinioarã ºi-un castelCu brâu multicolor de portolac.ªi-n fundul parcului, un lacCu nuferi de argint pe luciu de oþel.

A fost...Acum, abia se mai cunoaºteO baltã pãrãsitã, la o parte,Singurãtatea strigã din apele ei moarteSpre cer, cu glas de broaºte.

ªi numai calul-dracului,Prin liniºtea sãracã dimprejur,Atinge faþa laculuiCu aripi de azur.

CUPRINS

George Topârceanu

252

BIOGRAFIE

(Replicã)

A fost un om ca orice om de treabãCa tine ºi ca mine bunãoarã,ªi care niciodatã nu se-ntreabãCe interes au oamenii sã moarã.

Aºa, fiindcã s-a trezit pe lumeCa omul care n-a cerut anume,El ºi-a fãcut în atmosferã loc,

ªi-a-nfipt în vânt cãciula þuguiatãªi s-a-ncrustat în spaþiu ca un blocDe piatrã detunatã.

Dar într-o zi, cãscând prea tare gura,Pe veci i-a-ncremenit fãptura.

ªi sufletul închis în el, sãracul,Spre cer a dat nãvalã,Ca întunericul dintr-o cutie goalãCând ai deschis capacul.

MARTIE

I. SINGURÃTATE

Prin luminiºul crângului tãcut,De-atâta vreme nimeni n-a trecut.

Copacii goi, în lungã nemiºcare,Pe umbra lor ce stã-nãlþatã în picioare.

CUPRINS


253

Arar ajunge pânã-aiciO pasãre cu aripile mici,ªi glasul ei rãsunã în liniºte prea tare.

Dar Primãvara, care ºtie tot,Va risipi prin iarba dimprejurScântei de-azur µAlbastru miozot.ªi dintre foi tivite cu argint,Vor creºte ciucuri albi de mãrgãrint.

*Pe-aici, o zânã micã coboarã dintre stele,ªi-n fiecare noapte culege viorele.Dar nimãnui pe lume nu-i e dat s-o vadãCum vine pe cãrãrile din mladã,Fãcând în tainã îndelung popas,Din loc în loc, pe unde-a mai rãmasZãpadã...

I I . VIN ÞIGÃNCILE LA CRÂNG. . .

Vin þigãncile la crângSã culeagã viorele,Vin cu fustele-n parângªi cu dancii dupã ele.

ªi e soarePe ponoare,

ªi miroase-n vânt a floarePe cãrãrile pustii,

CUPRINS

George Topârceanu

254

Prin stufiºurile goaleNãpãdite de basmaleªi de zdrenþe stacojii...

Vin þigãncile grãbit,Sã culeagã pe sub mladãFlori cu mâzgã de zãpadãDin huceagul adormit,ªi s-aducã-n paneraºPrimãvara la oraº:

µ Urzicèle, urzicèle,Ghiocei ºi viorele,Albãstriþe de suhat!µ Iarbã-mare, iarbã-mare,Sã ºi-o puie-n scãldãtoareFetele de mãritat...

APRILIE

Baloane mari de spumã albã prin grãdini(ªi zarzãrul, ºi viºinul, ºi perii)Stau gata sã se-nalþe din tulpini

Spre cerul primãverii...

Caisul nostru s-a gãtit la poartãCu panglici albe, ca-n tablouri vechi,ªi cu zulufi de floare la urechi,Cum astãzi nicãieri nu se mai poartã.

Pe strada mare,Ies flori înalte la plimbare

CUPRINS


255

În rochii de sezon, uºoare,Cu toate cã-i o vreme aºa de schimbãtoare.

Ah, fetele µ ºi mai ales cucoanele µCând vine primãvaraSunt dulci ºi colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheamã Clara,Fiindcã areOchi albaºtri tare,

ªi gura ei cu rouge ca de coralSurâde vertical...

Un mic vârtej, copil al Nefiinþei,De-a curmeziºul strãzii rãtãcit,Nebun în jurul lui s-a rãsucitSã-ºi prindã coada galbenã cu dinþii.Departe, în azurul dintre nori,S-aratã bifurcat pe cerUn ºir subþire de cocori,O escadrilã de pe vremea lui Homer...

CÂÞI CA VOI !

Sus, pe gardul dinspre vie,O gãinã cenuºieªi-un cocoº împintenatS-au suit ºi stau la sfat:µ Ia te uitã, mã rog þie,Cât de sus ne-am înãlþat!...

CUPRINS

George Topârceanu

256

ªi deodatã, cu glas mare,Începurã amândoi,Sã cotcodãceascã-n soare:µ Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduº,Pitulându-se-ntre foi,Mititel ºi jucãuº,Le-a rãspuns un piþigoi:µ Câþi-ca-voi! Câþi-ca-voi!...

IEPURELE

Vine iarna de la munte,Peste ape face punteªi pe câmp fãrã hotarParcã presurã zahar.

Uite, colo, moº Vasile,C-un cojoc de zece chileªi cu flinta la spinareA ieºit la vânãtoare.

Dintr-un codru, din tufiº,Iese-un iepure furiºªi cum scapã pe cãrare...Fuge ca o arãtare...

Flinta face bum! iar moºuStã ºi-ºi freacã nasu roºu,

CUPRINS


257

ªi-nciudat luleaua-ºi muºcã;Iepurele fuge puºcã.

Moºului îi vine-n minteCa sã-i iasã înainte;Fuga-n rariºtea de tei:Iepurele e hei-hei!

Ei, ce faci tu, moºulicã,Cã n-ai împuºcat nimicã?Du-te-acasã biniºor,Cã-i mai bine pe cuptor!

RÂNDUNELUL

Un vânt ºi-o ploaie necãjitãS-au repezit ca din seninªi rãpãie prelung pe frunzeªi-mi culcã florile de crin.

Grãdina toatã-i rãscolitã...Ce tristã e grãdina mea!Pe-o creangã tremurã de fricãUn pui plãpând de rândunicã.

E singur, în bãtaia ploaiei,ªi-n ciripitu-i rugãtorÎmi spune sã-i deschid fereastra:ªi eu deschid, el intrã-n zbor.

ªi iatã-mi-l rotind prin casãªi parcã nu mai e pustiu

CUPRINS

George Topârceanu

258

În casa mea înveselitãDe ciripitul lui zglobiu.

Dar iatã... soarele s-aratã...Pe frunze picurii sclipescªi rândunelele, pe-afarã,În zboruri vesele vorbesc.

La glasul lor, grãbit, mã lasã,Plãpândul pui de rândunea...Mai vino, ploaie, înc-o datãSã-l vãd din nou în casa mea.


259

P O S T U M E

260

CATREN

LuniiLunã nouã, corn de aur,Scump al nopþilor tezaur,Subsemnatul µ proletarN-am nimic în buzunar!

ZI DE VARÃ

Liniºte. Cãldurã. Soare.Sãlciile plângãtoareStau în aer, dormitând.Un viþel în râu s-adapãªi-o femeie, lângã apã,Spalã rufele, cântând.

ªi din vale abia vineMurmur slab, ca de albine,Somnoros ºi uniform:Râul, strãlucind în soare,Ceartã sãlciile, careToatã ziulica dorm.

Sub o salcie bãtrânãªi cu-o carte groasã-n mânãCare-mi þine de urât,M-am culcat în fân pe spate, µ

CUPRINS


261

Somnul lin, pe nechemate,A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiereDe zefir în frunze piereªi rãmâne doar un glasCare umple valea-ngustã.. . . . . . . . . . . .

Ia te uitã, o lãcustãMi-a sãrit tocmai pe nas!

£MI-A RÃSÃRIT ÎN SUFLET DORUL. . .¤

Mi-a rãsãrit în suflet dorulCa o plãpândã floare-albastrã,ªi-ntr-un amurg de searã dulceA înflorit iubirea noastrã, µDar tu te-ai îngrijit, iubito,Mai mult de floare, ca de glastrã...

În taina nopþilor tãcute,Când clipele se pierd mai greu,Eu am hrãnit cu lacrimi floareaCe-ntinerind creºtea mereu,Dar azi chemând uitarea sfântãSmulg floarea sufletului meu.

CUPRINS

George Topârceanu

262

ªOAPTELE NOPÞII

Întrebam asearã luna gânditoare:µ Dacã prin poiene a rãmas o floareNeculeasã încã pentru draga mea, µDacã sus, pe dealuri, pe poteci uitate,Pretutindeni unde m-ai vãzut cu ea,Raza ta sfioasã printre crengi strãbateDe-mi încurcã paºii luminoase fire,Deºteptând în cale câte-o amintire, µDacã pânã-n ziuã visurile trecDar rãmân în suflet, µ pentru ce sã plec?...

µ Du-te-n lumea largã, pentru totdeauna,Trist ºi singur du-te, du-te! zice luna.

ªi-ntrebai lumina sufletului meu:µ Dacã fãrã dânsa timpul trece greu,Dacã lângã dânsa mi-i aºa de bine,Spune-mi, suflet mândru, împãcat cu tine, µPentru ce, când toate lacrimile trecFãrã nici o urmã, µ pentru ce sã plec?...

Sufletu-mi rãspunse: µ Pe cãrãri pustii,Du-te-n lumea largã. ªi sã nu mai vii.

ªi-ntrebai atuncea inima-mi truditã:µ Cea dintâi, nebuno, cãzuºi în ispitã,Singurã-n tãcere, tu eºti vinovatãCã mã cert cu mine ºi cu lumea toatã.Când stelele nopþii farmec nu mai auFãrã ochii dragii, µ pentru ce sã stau?...

CUPRINS


263

ªi-mi rãspunse-n ºoaptã (o, inima mea!)µ Du-te-n lume singur. Eu rãmân cu ea.

CÂNTEC

Florile uscateCare-mi stau în glastrã,Florile uscateªtiu povestea noastrã.

Într-o dimineaþãLe-ai adus grãbitãªi-ntr-o dimineaþãEa mi-a fost iubitã...

*ªi-a murit iubireaCa o floare-n glastrã,A murit iubireaÎnaintea noastrã.

DOAMNEI AFTALION

Declar aici cã, prin telepatie,O mânã delicatã mi-a trimisÞigãri ºi zece lei într-o cutie µªi pentru toate astea dau în scris

Cã orice floare poate fi plantatãÎntr-un pãmânt strãin µ dar, în sfârºit,

CUPRINS

George Topârceanu

264

Ea n-o sã-ºi uite patria vreodatã, µGrãdina mândrã-n care-a rãsãrit...

Deci pentru mine are importanþãNu darul, ci pornirea care dã.De-aceea, scumpã doamnã, vã rog sã...Sã nu-mi luaþi poezia drept chitanþã!

Vã dau ºi eu în schimb aceste glume, µPrimiþi-le c-un zâmbet, doamna mea...Cea mai frumoasã fatã de pe lumeNu dã decât ce are... chiar când vrea!

DOAMNEI ERMOSA AFTALION

O amintire, doamna mea,E ca un vag parfum de floare.Cu cât te depãrtezi de ea,Cu-atât se-ntunecã ºi moare.

Pe când imaginile viiRãmân frumoase dupã moarte,Ca niºte fluturi argintiiFixaþi cu acul într-o carte.

Primeºte dar acest albumÎn care-am aruncat pe paginiTristeþea zilelor de-acumTopitã-n vesele imagini.

CUPRINS


265

CATREN

O, de ce nu sunt o floare,Un lãstun purtat de vânt, µCa sã uit o clipã numaiUnde eºti µ ºi unde sânt!...

LA NEIGE

Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble,Pénétrés par les doux regrets du jour mourant,Nous restâmes rêveurs à regarder ensembleLes grands flocons de neige qui tombaient lentement...

Maintenant je suis seul, hélas! Le jour se pâme...Et je souris (combien plus triste qu’autrefois!)Aux doux regrets d’antan qui tombaient sur nos âmesComme les grands flocons de neige, sur les toits!

LE PAPILLON

Je fis un voeu tendre:Je cueilllerai la fleurOù il va descendre,Pour guérir mon coeur.

Il vole, il hésite,Il monte, il descend µPuis pose un instant,Sur ta main petite,Son vol inconstant.

CUPRINS

CUPRINS

George Topârceanu

266

O, la belle offrande,La petite fleur!Je te la demandePour guérir mon coeur...

ªOMERUL

Umblând în sus ºi-n jos pe bulevard,A poposit la umbrã sub un gard,ªi-i trist fiindcã nimeni nu-l întreabãDac-a mâncat ori dacã are treabã...

PROZÃ

Ce muritor e omul din popor!De când existã aburi ºi benzinã,Eu nu cunosc ceva mai muritorCa omul, când îl calcã o maºinã...

Îºi ia-ntr-o zi nevasta ºi bãiatulSau fata,ªi pleacã cu acceleratul.Dar la un pod stricat, la un tunel,O roatã sare de pe linie... ºi, gata!S-a isprãvit cu el.

Te uiþi la altul cum adunã bani,Parc-am trãi un milion de ani.Dar într-o bunã zi, te miri ce-l doare,ªi când sã zicã bodaproste, µ moare.

CUPRINS


267

Ce n-a fãcut maºina, face boalaªi tot acolo iese socoteala...

B IMBIR IÞ ICHEL

. . . . . . . . . . . . . . . .Fraþii lui, bãieþi ºi fete,Au crescut mai pe-ndelete,Toþi plângoci ºi dolofani.Cel mai tânãr dintre ºapteSe numeºte Papã-lapteªi-a-mplinit abia doi ani.

Toatã ziulica þipã µNu stã locului o clipã,(Cere lapte), vrei-nu vrei.Biata mã-sa la tot pasulTrebuie sã-i ºteargã nasulªi sã-l aibã-n grija ei.

N-au nici caprã, n-au nici vacã.Mama-i vãduvã sãracã.Numai BimbiriþichelO ajutã câteodatãCând o vede supãratã...Ce s-ar face fãrã el?

I I

Într-o searã, o vecinãZice: µ Vin de la grãdinã,

CUPRINS

George Topârceanu

268

Dintr-o margine de sat.Mã dusesem, eu cu fata,ªi-am luat ºi pe cumnata,Sã culegem zarzavat.

Dar nici nu intrasem bine:De sub gard, de lângã mineÞâºt! un iepure ºoldan!Arzã-l focul sã mi-l arzã,Mi-a mâncat un car de varzã,Toatã munca dintr-un an!...

Bimbiriþichel deoparteStã uitându-se-ntr-o carte,Parcã nici n-ar auziChestia cu zarzavatul...Dar a doua zi, bãiatulS-a sculat în zori de zi.

Unde pleacã? La grãdinaUnde ieri a fost vecina,Într-o margine de sat, µCã-ºi fãcuse noaptea planulCum sã prindã el ºoldanulCare furã zarzavat.

FABULE PENTRU COPII

BIVOLUL ªI COÞOFANA

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,Se plimba o coþofanã

CUPRINS


269

Când în sus ºi când în jos.Un cãþel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

µ Ah, ce mare dobitoc!Nu-l credeam aºa de prostSã ia-n spate pe oricine...Ia stai, frate, cã e rostSã mã plimbe ºi pe mine!

Cugetând aºa, se trage îndãrãt sã-ºi facã vânt,Se piteºte la pãmântªi de-odatã µ zdup! µ îi sareBivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmã nu e greu de-nchipuit.Apucat cam fãrã veste, bivolul a tresãrit,Dar i-a fost destul o clipã sã se scuture, ºi-apoi

Sã-l rãstoarne,Sã-l ia-n coarne

ªi cât colo sã-l arunce, ca pe-o zdreanþã în trifoi.

µ Ce-ai gândit tu oare, javrã? Au, crezut-ai cã suntmort?

Coþofana, treacã-meargã, pe spinare o suportCã mã apãrã de muºte, de þânþari ºi de tãuniªi de alte spurcãciuni...

Pe când tu, potaie proastã, cam ce slujbã poþi sã-mi faci?Nu mi-ar fi ruºine mie de viþei ºi de malaci,Bivol mare ºi puternic, gospodar cu greutate,Sã te port degeaba-n spate?...

George Topârceanu

270

ÎNTREBARE ªI RÃSPUNS

Rumegând cocenii de pe lângã jug,S-a-ntrebat odatã boul de la plug:

µ Doamne, pe când alþii huzuresc mereu,Pentru ce eu singur sã muncesc din greu?...

La-ntrebarea asta, un prelung ecouI-a rãspuns din slavã:

µ Pentru cã eºti bou...

BOIERUL ªI ARGATUL

Un boier, cãlare pe-o frumoasã iapã,Trebuind sã treacã într-un loc o apãPeste-o punte-ngustã µ ºi fiind grãbit,ªi-a chemat argatul ºi i-a poruncit:

µ Ia-mi în spate iapaªi mi-o trece apa!

µ Nu pot, zise omul lãsând nasu-n jos.µ Hm! fãcu boierul foarte mânios:

Leneºul la toateZice cã nu poate...

LEUL DEGHIZAT

Leul s-a-mbrãcat odatãÎntr-o piele de mãgar,Sã colinde þara toatãDin hotar pânã-n hotar,

CUPRINS


271

Ca sã vadã cum se poartã lupii (marii dregãtori)Cu noroadele-i blajine de supuºi rumegãtori.

Deci, trecând el într-o searã la o margine de crângCa un biet mãgar nãtâng,

Niºte lupi, cum îl vãzurã, se reped la el pe locªi-ntr-o clipã îl înºfacã, grãmãdindu-l la mijloc.

µ Staþi, miºeilor! Ajunge, µ cã vã rup în dinþi acuºi!(Strigã leul, apãrându-ºi pielea cea adevãratã.)Astfel vã purtaþi voi oare cu iubiþii mei supuºi?...

Lupii, cunoscându-i glasul, îndãrãt s-au tras pe datã,ªi de fricã se fãcurã mici, ca niºte cãþeluºi.

µ O, mãria-ta! Iertare!Zise cel mai diplomat, µSemãnai aºa de tareC-un mãgar adevãrat!...

FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI

OMUL ªI RAÞA

Unui om, sãracul, într-o dimineaþã,I-a murit o raþã,

Bietul om, de ciudã, tare s-a-ntristat,Când vãzu cã-i moartã cu adevãrat.Dar la scurtã vreme, în aceeaºi lunã,I-a murit ºi soacra µ tot de moarte bunã...

Morala:Sã nu pierzi nãdejdea, orice-ar fi sã fie:Dupã întristare, vine bucurie.

CUPRINS

George Topârceanu

272

DOI PRIETENI

Un beþiv din lumea toatã(Care se numeºte Nae),Ce fusese rupt odatãDe nevastã-sa-n bãtaie,

Auzind cum cã nevasta unui prieten i-a cârpitªi aceluia o palmã, foarte mult s-a veselit...

Morala:Râde ruptul de cârpit.

CIN’ S-A FRIPT CU CIORBÃ. . .

Fratele nevestei unui negustorA venit odatã pe la casa lor,Zicând cã la noapte, mâine, cine ºtie,Are gând sã plece în cãlãtorie

ªi cã, prin urmare,Vrea sã-ºi sãrute sora la plecare.

µ Ba sã nu pui gura pe nevasta mea,A strigat bãrbatul, cã intri-n belea!µ ªi de ce sã nu pun gura, mãi cumnate,Când ºtii cã mi-e sorã ºi cã eu i-s frate?µ Poþi sã-i fii ºi tatã! zise omul scurt, µCin’ s-a fript cu ciorbã suflã ºi-n iaurt.

VÃDUVA ªI PITICUL

Zice cã demult, odatã,Un pitic s-a însurat

CUPRINS


273

Cu o vãduvã bogatã,Ce fusese mãritatãCu un mare om de stat.

ªi-o fi dus ea, altãdatã, o viaþã mai tihnitã,Dar la urmã ºi piticul a fãcut-o fericitã...

Cu muncã ºi cu rãbdare,Poþi face cât unul mare.

MÃGARUL ÎN GREVÃ

Un mãgar s-a pus în grevã, nu se ºtie pentru ce...Eºti folositor, vezi bine,

Dar sã nu crezi cã pe lume nu se poate fãrã tine.

MICROSCOPICÃ

Când pleca odatã la rãzboi un om,I-a strigat o cioarã dintr-un vârf de pom:

µ Du-te la bãtaie, pentru þarã mori,ªi-þi va da nevasta un copil din flori.Omul,Auzind acestea, n-a mai vrut sã plece,Deci a fost la urmã, fiindc-a dezertat,Condamnat la moarte ºi executat.

Morala:

Cine crede tot ce-i spuiEste vai de capul lui.

CUPRINS

George Topârceanu

274

PLOUÃ. . .

Pe-aici când plouã, plouã îndesat,Nu þine ca la noi un ceas ori douã.Cã ziua plouã, plouã pe-nserat,ªi când se crapã iar de ziuã, µ plouã.

În faptul zilei, streºinile plâng.Pãdurea stã plouatã ca o curcã.Natura calcã cu piciorul stâng:Pe-aici când plouã, µ plouã, nu se-ncurcã!

Iar când s-aratã soarele sãrac.De dupã nouri, ca sã-þi facã-n ciudã,N-apuci a scoate nasul din cerdac,Cã pânã la întoarcere, µ te udã.

Existã ºi rãstimpuri când se moaie,Când parcã nu mai toarnã-aºa, de sus,ªi cerul câte-oleacã, spre apus,Se lumineazã puþintel µ a ploaie.

Atunci se cheamã cã e timp frumos(Mãcar cã tot mai cade-un pic de burã),Dar fumul din ogeac se lasã-n jos,ªi porcul umblã tot cu paiu-n gurã...

ROMANÞÃ ÎN STIL VECHI

Se stinge amurgul cu roºii vãpãi,ªi noaptea de varã

Coboarã-n tãcere pe munþi ºi pe vãi,Înaltã ºi clarã.

CUPRINS


La marginea apei sã-ºi caute vadO turmã s-abate.

Rãsare ºi luna din codri de brad,În singurãtate.

Mãicuþele-n umbra pãrerii de rãuSe duc sã se culce;

Din vale s-aude un glas de pârãuSãlbatic ºi dulce.

Odihna s-aºterne pe sfântul lãcaºDin vremea strãbunã.

ªi numai o fatã cu dor pãtimaºMai cântã sub lunã.

Iubitul ºi-aºteaptã s-o prindã în braþLa poalã de munte,

ªi lung s-o sãrute cu dulce nesaþ,Pe ochi ºi pe frunte.

DIN TREN

Ca un val de cer seninPrins în volburã nomadãCurge vântul cristalinPe câmpia de zãpadã.

Fãrã urmã, fãrã þel,Gândul meu pierdut aleargãLa întrecere cu el,ªi se pierde-n zarea largã.

CUPRINS

276

REFERIN|E ISTORICO -L ITERARE

Dl Topârceanu este mai întâi un poet liric. Dar un poet liric de onatur[ special[. D-sa combin[ în multe din poeziile sale, =i anume în celemai reu=ite, impresionabilitatea =i pasiunea celui mai subiectiv liric cuobserva\ia p[trunz[toare a unui realist. Poate din aceast[ cauz[ inspira\iasa poetic[ ne d[ o impresie neobi=nuit[ de luciditate, dac[ cumva luciditateaaceasta nu se datore=te controlului pe care-l exercit[ inteligen\a asuprainspira\iei. A releva rolul prea excesiv al inteligen\ei în crea\ia liric[ nucredem c[ este un elogiu de invidiat, adus unui poet liric. De aceea ne vompermite s[-i aducem dlui Topârceanu acest elogiu. Cu atât mai mult, cucât singur ne-a dat de multe ori a în\elege (de pild[, în prefa\a Parodiilororiginale) c[ facultatea lui dominant[, creatrice, este inteligen\a. F[r[îndoial[ c[ dl Topârceanu gre=e=te. Ar fi banal s[-i mai dovedim acum c[nu exist[ art[ f[r[ instinct artistic =i s[-i ar[t[m c[ d-sa are un instinctartistic sigur. Este drept îns[ c[, în inven\ia =i mai cu seam[ în realizareapoetic[ a dlui Topârceanu inteligen\a joac[ un rol neobi=nuit. Aceastaeste îns[ o for\[ =i o sl[biciune în acela=i timp. O for\[, c[ci prin inteligen\[dl Topârceanu este st[pân pe toate mijloacele sale — senza\ii, imagini,sentimente —, din care =tie s[ scoat[ maximum de randament...

Dl Topârceanu este =i un prozator. +i un prozator de talent, care nuutilizeaz[ forma prozei pentru a-=i vehiculiza =i astfel fondul pe care îlpune aiurea în versuri. Lucru rar, dac[ nu neobi=nuit la poe\ii lirici, prozadlui Topârceanu este obiectiv[. În schi\a Pe vârful Pirinului, în Cantara-gieva etc., dl Topârceanu a =tiut s[ se \in[ în umbr[ =i s[ ne dea câtevascene din via\[, câ\iva oameni =i câteva pasiuni cu realitatea =i cudiversitatea lucr[rilor din natur[. Cu toat[ lipsa lui de for\[ primordial[de crea\ie, dl Topârceanu, trebuie s-o accentu[m, este unul din prozatoriicei mai talenta\i. Lucrul acesta ar fi mai clar, dac[ în con=tiin\a publiculuid-sa nu ar fi clasat mai dinainte ca poet în versuri.

Dar dl Topârceanu a f[cut =i critic[. +i nu ne gândim deloc acum larecenziile sale, isc[lite =i neisc[lite. Ne gândim la minunatele sale Parodii...,în care a prins esen\a =i fizionomia atâtor scriitori =i le-a redat în chip

CUPRINS


277

surprinz[tor, prin acel gen de exagerare care const[ în izolarea =ireliefarea însu=irilor caracteristice ale unui scriitor. Unele din acesteparodii scot în relief fizionomia scriitorului respectiv mai bine decâtorice critic[ propriu-zis[.

Garabet IBR{ILEANU, Pagini alese, vol. 2, Editura pentru literatur[=i art[, Bucure=ti, 1957, p. 55—57.

Versurile lui Topârceanu se caracterizeaz[ de obicei printr-o frazareliric[ scurt[. Când se întâmpl[ s[ îl surprindem pe poet acordându-=i lirade Ariel n[stru=nic pentru o compunere de un ritm mai amplu, ca înBroa=tele, avem senza\ia a ceva care sun[ parc[ str[in de el, chiar dac[altfel nu putem s[ contest[m frumuse\ea lucrului în sine:

Am ascultat din umbr[ cântarea lor înalt[.Buchetele de trestii dormeau cu fo=net lin.Era o lun[ plin[ în fiecare balt[,+i-n fiecare und[ o piatr[ de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroap[Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,P[reau luceferi galbeni, c[zu\i adânc în ap[S[-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbr[ închipuiau cor[biiIar papura, mi=cat[ în treac[t de zefiri,N[l\a m[nunchi în aer tremur[toare s[bii,Prin pânza de lumin[ a undelor sub\iri.

Analizând stilistic poeiza lui Topârceanu, trebuie sa constat[m frecven\acu totul redus[ a compara\iilor =i metaforelor. O singur[ bucat[ pare a nedezmin\i, îns[ aceast[ bucat[ nu reprezint[ decât un exerci\iu incidental deacroba\ie imagistic[. Este vorba de Cioara, care las[ aproape impresia uneiparodii:

Neagr[ ca un as de pic[,Sub nem[rginitul cer;Singuratic[ =i mic[Cât o boab[ de piper;

George Topârceanu

278

Gârbov[ ca o fe=til[Într-un cap de lumânare;Ca o mutr[ imobil[De harap cu nasul mare.

Dar sinistr[ =i pârlit[De la coad[ pân[-n plisc,Ca o pajur[ tr[snit[Într-un vârf de obelisc;

Încrustat[-n atmosfer[Ca un ou de ciocolat[;Am[rât[ =i stingher[Ca o prun[ afumat[;

Cu alura interlop[Ca un muzicant în frac,Cuvioas[ ca un pop[+i smolit[ ca un drac...

În general, poetul nostru este departe de-a avea cultul imaginii.Metaforismul lui Topârceanu nu dep[=e=te niciodat[ o anume limit[ aîndr[znelii. Stelele sunt „licuricii în[l\imilor albastre“, aeroplanul sedesemneaz[ ca „un \ân\ar cu coada lung[ =i cu aripi nemi=cate“; iepureleeste „un m[gar-miniatur[“ (reminiscen\[ din Jules Renard, cum bine s-aobservat); =irul cocorilor, pe cerul prim[verii, apare ca „o escadril[ de pevremea lui Homer“... Meticulozitatea realist[, care caracterizeaz[ spiritulde observa\ie al poetului, îl face s[ noteze de cele mai multe ori lucruriledirect, cu cât mai pu\ine artificii:

Sub cerdac, pe l[urusc[Cum trecur[ Babele,

A ie=it un pui de musc[S[-=i usuce labele.

P[s[rile migratoareSe re-ntorc din tropice

Gâzele depun la soareOu[ microscopice

(Prim[vara)


279

Trebuie s[ spunem deschis c[ sub raportul capacit[\ii metaforiceTopârceanu las[ de dorit. Ibr[ileanu l-a definit bine ca pe „un poet maimult expresiv decât sugestiv“1. Vizualul, care face din Topârceanu un pictordeosebit de sensibil la fenomenalitatea naturii, se relev[ deopotriv[ un auditiv,de o acuitate demn[ de men\ionat. Surprinderea unui am[nunt ca sunetul„c[ld[ru=ei atârnate de oblânc“, din Balada popii din Rudeni, contribuiebun[oar[ ca nimic altceva la sublinierea prin contrast a lini=tii silvestre dinmemorabilul tablou al dimine\ii de iarn[, în care toate stau încremenite casub o vraj[ în gerul Bobotezii. În gama de nota\ii acustice a autorului, d[mpân[ la urm[ =i de efectele mai ieftine ale onomatopeii, ca în versul cucântecul broa=telor: „Cum bat ca toaca toate =i-o clip[ toate tac“...

Oricât de ciudat poate s[ par[ lucrul la un poet, Topârceanu nuadmite fanteziei nici o inadverten\[ care s[ contrazic[ logica naturii. Înni=te pagini în proz[, intitulate Curiozit[\i poetice =i strânse de el învolumul Scrisori f[r[ adres[, îl vedem amuzându-se s[ identifice asemeneainadverten\e la câ\iva dintre poe\ii no=tri mai de seam[. Topârceanu seleag[ bun[oar[ de Iosif, pentru c[ acesta spune într-un Cântec de-al s[uc[ „î=i unesc mireasma“ în gr[din[ un num[r de flori, care de fapt „nusunt contemporane, nu înfloresc în aceea=i vreme“. În ni=te versuri deGoga, îl izbe=te propunerea f[cut[ iubitei de-a se cununa „în diminea\a deFlorii“, când se =tie doar bine c[ nun\ile sunt suspendate „în praguls[pt[mânii Patimilor“. Nici Eminescu nu este iertat, semnalându-ni-se lael o strof[ unde ni se descrie în a=a fel pozi\ia aman\ilor încât poetul nupoate s[ aib[ sub buze gura iubitei, ci ceafa ei.

Dac[ urm[rim din punct de vedere stilistic evolu\ia poeziei luiTopârceanu, evolu\ie care se des[vâr=e=te în cea mai mare parte pân[ în1920, trebuie s[ constat[m c[ aceasta îl relev[ pe autor mereu egal cusine însu=i, bine definit de la început în formula lui liric[. Nu sunt de g[sitla el acele etape de c[utare, care fac ca opera anumitor poe\i s[ fie bogat[în sinuozit[\i, rezervându-ne adesea de la un volum la altul surpriza unoripostaze inedite de reprezentare în cuprinsul propriului lor universperceptiv. De la Parodii originale la Balade vesele =i triste, Migdale amare=i chiar la acele Fabule pentru copii, publicate în volumul Postume, stilullui Topârceanu aproape c[ nu sufer[ modific[ri. Cel mult dac[ putem s[vorbim despre o tendin\[ la conciziunea epigramatic[. Formal, Topârceanua r[mas toat[ via\a un poet neoclasic.

Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, Editura Minerva, Bucure=ti,1978, p. 204—207.

1 G. Ibr[ileanu: G. Top`rceanu, ]n Note =i impresii, Ia=i, 1920, p. 202.

George Topârceanu

280

Cu privire la G. Topârceanu se constat[ dou[ atitudini în sfera uneiconsidera\ii generale. Unii îl pre\uiesc ca pe un poet mare, al\ii ca pe unpoet minor. Cea dintâi opinie este greu de sus\inut. Îns[ în starea poezieide azi, când adesea lipse=te scriitorului îndrept[\irea îns[=i de a scrie,expresia „minor“ poate s[ fie r[u interpretat[. S[ spunem dar c[Topârceanu e socotit ca un poet al universului mic. Dar unde se afl[adev[rata poezie? Oricât[ încântare ne-ar produce Parodiile originale,spiritul nostru critic întâmpin[ greutate s[ g[seasc[ alt merit decât acelade observa\ie =i virtuozitate în ni=te compuneri al c[ror punct de plecareeste în poezia altora. O parodie este în definitiv o pasti=[, exagerat[, caspre a-=i g[si iertarea în recunoa=terea imit[rii. Topârceanu însu=i le numea„pagini modeste de critic[ literar[ în pilde“. Totu=i se poate observa la elacel fenomen de uitare în model care e chiar semnul clasicei inspira\ii...

G. C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ înprezent. Edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva, Bucure=ti,1986, p. 826.

Spiritul persiflant a convertit neologismul sau termenul prozaic, a datvia\[ unei poezii a c[rei valoare st[ nu în m[rturisirea, ci în disimulareasentimentului, nu în grandilocven\[, care, ori de câte ori apare, umbre=teopera, ci în discre\ie, în =[g[lnicie, în onestitatea liric[ a poetului. C[cifa\[ de mul\i contemporani, Topârceanu a avut luciditatea propriilor salefor\e pe care a =tiut s[ le utilizeze cu folos. Umorul nu e numai o tr[s[tur[fundamental[ a Baladelor =i Parodiilor, dar =i formula ingenioas[ care,dezvoltându-se în tiparele clasice, a izbutit s[ închege un mesaj profundoriginal. Cine mai discut[ azi cu interes despre poezia lui Al. T. Stamatiad,Ion Al. George, George Georgian, Mircea Dem. R[dulescu sau chiar a luiMihail S[ulescu, to\i colegi de genera\ie ai poetului ie=ean, elogia\i curopote de aplauze de critica vremii? Nimeni, sau aproape nimeni. Poezialui Topârceanu învinge timpul datorit[ acestui spirit care se acord[ pefectcu tradi\ia, dar în acela=i timp =i cu cerin\ele poeziei noi, prin etalareaunui nou erou liric.

Atitudinea literar[ a poetului are la origine, a=a cum spuneam, oatitudine de via\[. Sentimentul va fi aproape totdeauna „voalat“, darniciodat[ estomparea ironic[ nu va \inti s[ produc[ „hazul“, pur =i simplu.Profunzimea liric[ a lui Topârceanu, pe care unii i-au contestat-o, trebuiec[utat[ în mecanismul care st[ la baza umorului s[u...

...Umorul lui Topârceanu se dovede=te un mod de autentic[ oglindirepoetic[, ce nu exclude, ci presupune cu necesitate atitudinea moral[,filozofic[. Poetul porne=te de la observa\ia lucid[ a vie\ii =i a societ[\ii. Se


281

mâhne=te, se umple de am[r[ciune, dar nu vrea s[ plâng[, din teama dea nu se da în spectacol. +i atunci râde ca Pagliaccio, ascunzându-=ilacrimile, râde, chemând =i pe al\ii s[ râd[, cu un gest de încurajare, deîncredere1. E atitudinea realistului, teoretizat[ în articolul Câteva p[reriinactuale, care produce noul erou liric specific poeziei din jurul anului1900, mai pu\in sentimental =i mai re\inut, spirit ironic =i persiflant.Poezia francez[ îl cuno=tea în aceast[ epoc[ prin Paul Géraldy, dar mai cuseam[ prin Edmond Rostand, care, adresându-se cititorului în LesMusardises sub masca unor „bagatele =i copil[rii“, ascundea un sufletîndurerat: „...Tu ne pourras être étonné que, sous un titre qui ne sembleconvenir qu'à de très légères poésies, je me suis permis quelquefois de tristessesou des mélancolies...“2

Aici, în aceast[ atitudine tragic[ =i comic[ deodat[, descoperim resurselecele mai importante ale liricii lui Topârceanu, care se cristalizeaz[ în acel„umor duios“, des[vâr=it în Rapsodii de toamn[.

+i în alte poezii va fi cântat[ întomnarea, nu atât cu psihozele, câtcu cortegiul ei de

Ploi m[runte,Frunze moarte,Stropri de tin[,Guturai...

În afara unor tragedii ca aceea a greiera=ului =i a unor decora\iuniamuzante (Octombrie, La vân[toare, Toamna în parc etc.), motivul vaproduce admirabile hiperbole, de care o antologie a pastelului românescnu se va putea dispensa.

Viziunii mitologice, terifiante, din Balada mun\ilor:

„ +i, cum st[ cu cea\a-n spateIstovit[ lâng[ trunchi,R[d[cini =i crengi uscateÎi atârn[ pe genunchi.

1 Cf. =i Ov. Crohm[lniceanu — Humorul lui G. Top`rceanu, ]n Via\arom`neasc[, nr. 4, aprilie 1953, pp. 212—237.

2 „...Tu nu vei putea fi mirat c[, sub un titlu, ce pare s[ se potriveasc[numai unor poezii foarte u=oare, eu mi-am ]ng[duit c`teodat[ triste\i saumelancolii“ (Edmond Rostand — Les Musardises, Pierre Lafitte et comp.éditeurs, Paris, Au lecteur).

George Topârceanu

282

Negurile-i sug puterea.Ochii-i nemi=ca\i =i suriCheam[ noaptea =i t[cereaDin adâncuri de p[duri...“

i se adaug[ în Rapsodii de toamn[ imaginea impetuoas[ a unei madoneîmb[trânite, care îns[ nu =i-a pierdut gra\ia =i maiestatea:

„Iat-o!... Sus în deal, la strung[,A=ternând p[mântuluiHaina ei cu tren[ lung[De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,Zâna melopeelor,Spaima florilor =i DoamnaCucurbitaceelor...

Lung î=i flutur[ spre vale,Ca-ntr-un nimb de glorie,Peste =olduri triumfaleHaina iluzorie.“

Topârceanu î=i dep[=e=te aici toate celelalte „autumnale“, înscriindbucata cea mai valoroas[ din albumul s[u de pasteluri. Denumirea nu seaplic[ decât în parte, deoarece ne afl[m în fa\a unei fabule, plin[ depersonaje =i peripe\ii, ca în Nunta în codru a lui Co=buc. E o natur[animat[, mai pu\in robust[ decât \[ranii din Balade =i idile, dar maiagitat[ =i mai sensibil[, ca îns[=i societatea pe care o întruchipeaz[. Asist[mla o tragicomedie unde râsul e mereu întret[iat de oftaturi, declarate înfinal, cu înduio=are:

„Gâze, flori întârziate!Muza mea satiric[V-a-nchinat de drag la toateCâte-o strof[ liric[.

Dar când =tiu c-o s[ v[-nghe\eIarna mizerabil[,M[ cuprinde o triste\eIremediabil[...“


283

Venirea toamnei umple inimile de spaim[ =i îngrijorare: „Într-o clip[alarmate / Ies din =an\uri vr[biile, / Papura pe loc se zbate / Leg[nându-=i s[biile; / Zboar[ ve=ti contradictorii, / Se-ntretaie =tirile / Ce e?... Cee?... Spre podgorii / To\i întorc privirile.“

Ne g[sim într-o urbe mic-burghez[, foarte apropiat[ ca atmosfet[ cuaceea din Balada chiria=ului gr[bit, ai c[rei mode=ti locuitori se tem, =i pebun[ dreptate, de incertitudinea zilei de mâine. Momentul astronomic alsosirii anotimpului ucig[tor este perceput ca o „întâmplare“ care-a f[cut„senza\ie“. Lumea comenteaz[ în adev[rate întruniri publice, unde aplaud[sau insult[ pe vorbitor:

„Un l[sutun, în frac, apareSus pe-un vârf de trestieCa s[ \ie-o cuvântareÎn aceast[ chestie.

Dar broscoii din r[stoac[Îl insult[-n pauze+i din papur[-l provoac[Cu prelungi aplauze.“

Semnalându-se „gravitatea“ celor petrecute, autorit[\ile nu întârzie s[ iam[suri, ordonând opera\ii de recunoa=tere =i de pedepsire urgent[ a vinovatului:

„Când deodat[ un erete,Poli\ai din na=tere,Peste balt[ =i boscheteVine-n recunoa=tere

Cu porunc[ de la centruContra vinovatului,Ca s[-l aresteze pentruSiguran\a statului...“

Este normal ca precipitarea evenimentelor care au luat o asemeneaturnur[ s[ produc[ victime:

„De emo\ie, în surdin[,Sub un snop de bozie,O pastaie de sulcin[A f[cut explozie.“

George Topârceanu

284

La un moment dat, spiritele par s[ se lini=teasc[, cronica „faptelordiverse“ înregistrând mai departe via\a diurn[, cu intrigile =i invidiile, cudispari\iile miraculoase =i cu decesele de „inani\ie“. Destinul inexorabil î=iîmpline=te totu=i menirea, spulberând iluziile pe care bietele fiin\e le mainutreau în acele câteva clipe de calm, prevestitoare ale furtunii. Fabuladevine a=a de transparent[, încât aluziile critice nu mai au nevoie deexplica\ii. Lumea animalier[ adus[ aci, în cadrul unor ac\iuni umane, î=iare îns[ rostul ei bine determinat. F[r[ îndoial[ c[ prin ging[=ie, princandoare, se bucur[ de simpatia nelimitat[ a autorului. Dar ea dobânde=teo maxim[ importan\[, ca element de baz[ al tragicomediei, constituindîn permanen\[ al doilea termen al contrastului umoristic. În fond râsuldin Rapsodii de toamn[ nu-l provoac[ numai neologismul, ci în primulrând conven\iile sociale, aplicate la via\a plantelor, p[s[rilor =i animalelor.

De aici, aerul de bun[voin\[, tonicitatea acestui râs duios, careaminte=te, prin compasiune, acele spirituale, dar nu mai pu\in realisteHistoires naturelles ale lui Jules Renard. De=i perspectiva e alta, efectulmoral e aproape acela=i: descifrarea unei tragedii sau a unei tragicomediiîn faptul m[runt, banal =i în aparen\[ neimportante. P[s[rile =i animaleledomestice, p[unii =i bibilicile, broa=tele, furnicile, greierii =i melcii au„istoriile“ lor, în care se reproduce parc[ o a doua via\[ uman[. Împodobitulp[un e plin de arogan\[ încât celelalte p[s[ri „sont lasse de l'admirer“. Unbiet câine mul\ume=te cu lacrimi în ochi st[pânului care l-a chemat laad[post: „A l'heure où les dents des chiens perdus crissent de froid, Pointu,au chaud, poil roussi, fesses cuites, se retient de hurler et rit jaune avec deslarmes pleins les yeux...“1...

Într-un fel, Topârceanu adopt[ aceea=i atitudine, mai pu\in consecvent,el neajungând pân[ la albumul de tipuri psihologice ale scriitorului francez,dar cu acela=i sentiment de solidaritate, de adânc[ omenie.

În jurul acestui ax, al dragostei de om =i de natur[, graviteaz[ =i acelepoeme, care-l pun, a=a cum zicea M. Sadoveanu, „al[turi de marii no=tripoe\i na\ionali“. Afl[m acum nu numai permanen\a unei atitudini, dar =iformula poetic[ în întregul ei.

Balada mun\ilor =i Balada mor\ii, Noapte de iarn[ =i Balada c[l[-torului dezvolt[, f[r[ îndoial[, tradi\ia Alecsandri =i Co=buc, dar la o alt[scar[ =i o alt[ tonalitate. Poetul Baladelor elaboreaz[ aici un vers lapidar,bine sculptat, care absoarbe definitiv influen\ele...

1 „La vremea c`nd din\ii c`inilor pierdu\i scr`=nesc de frig, Pointu, lac[ldur[, cu blana ]nro=it[, cu fundul ]ncins, se st[p`ne=te s[ nu urle =i r`degalben, cu ochii plini de lacrimi.“ (Jules Renard — Histoires naturelles, Paris,Ernest Flammarion Editeur, pag. 73.)


285

Baladele lui Topârceanu (mai cu seam[ acelea la care ne referim)înaripeaz[ emo\ii îndelung filtrate de cenzura sever[ a inteligen\ei =i, deaceea, cu atât mai durabile =i mai autentice. Nu e nimic improvizat (a=acum dau impresia unele cronici vesele), nimic secundar =i de prisos. Unechilibru rar întâlnit face ca sentimentul s[ se transmit[ cu toat[ vigoareaini\ial[, atingând tonuri pe care critica în genere nu le-a intuit.

Al. S{NDULESCU, G. Topârceanu, Editura pentru literatur[ =i art[,Bucure=ti, 1958, p. 90—96.

Creatorul de balade a fost un clasic, îns[ un clasic cu viziunea epocii,fiindc[ altfel clasicismul înseamn[ trecut, canonizare, form[. G. Topârcea-nu a consultat trecutul pentru a în\elege mai bine prezentul, pentru adistinge viitoul. Din totalitatea sugestiilor, a ales câteva, totdeaunaconvenabile, legându-le de via\[. În esen\[, clasicismul lui e clasicismulunui realist.

Într-o epoc[ de convulsii sociale =i estetice, scriitorul a doveditclarviziune =i consecven\[. Iubitorul tezaurului popular a fost un de-mocrat. Din realism =i-a construit o fort[rea\[, dinl[untrul c[reia a respinsteoriile decadente. Cu optica unui realist, a v[zut esen\ialul, dând osemnifica\ie naturii, bucuriei =i suferin\ei.

L-au interesat, altfel decât pe înainta=i, omul, necuvânt[toarele,peisajul. A sim\it o permanent[ nevoie de afec\iune fa\[ de al\ii, d[ruindu-se cu discre\ie, participând la suferin\[. +i ra\iunea =i sentimentul duc totspre natur[, în care poetul nu caut[ atât grandiosul, cât omenescul. Înnatur[ e =i sublim, =i gra\ie, =i lupt[. Acolo unde la al\ii g[sim laudaenergiei, a for\ei dominatoare, la el se manifest[ solidaritatea cu cei slabi=i dezarma\i.

E greu s[ g[se=ti întrunite la acela=i om, spunea un mare critic,inteligen\[, sensibilitate =i spirit. G. Topârceanu le întrunea. Îns[ inteligen\alucid[ contribuie la dezintegrarea lirismului, deschizând drum ironiei.Ironia =i bun[tatea merg de multe ori împreun[, descoperind un fonduman st[pânit de întreb[ri. Râsul lui Cyrano era acela al comediei eroice,cu un aer voit fanfaron. Râsul „chiria=ului gr[bit“ se învecineaz[ cutriste\ea.

La G. Topârceanu, umorul =i în\elepciunea sunt ca =i sinonime. Râsuldevine un corectiv; umorul are o func\ie înalt[: impunerea valorilorspirituale, respectul omului. Umorul poetului e un aspect al umanismului.

Nici vorb[ c[ umanizarea universului mic din Rapsodii de toamn[ =idin alte poezii exprim[ în\elegerea pentru soarta unor existen\e efemere.Dar mai este ceva: de ce n-am vedea în gâzele =i florile amenin\ate de

George Topârceanu

286

adversit[\i ni=te simboliz[ri, apari\ii umane fragile, demne de aceea=icompasiune? Ironistul practic[ alternan\a planurilor, c[utând semnifica\ii.

Nu se va putea scrie istoria umorului românesc f[r[ s[ se rezerve unloc de frunte poetului.

Con=tiin\[ artistic[ exemplar[, autorul de balade =i rapsodii a creat unstil. Verva neastâmp[rat[, mobilitatea ritmurilor, preciziunea nota\iilorsugereaz[ o naturale\e organic[. Totul e armonic =i rotund, de o maresimplitate. P[rând foarte pu\in „compuse“, paginile reprezentative implic[totu=i o lung[ lupt[ cu materia rebel[, geometria impecabil[ fiind rezultatulvoin\ei ordonatoare. Elanurile comprimate n-au l[sat nici o urm[ care s[jeneze claritatea arhitecturii. Arborescen\ele =i podoabele frivole lipsesc, aiciprezidând o limpezime latin[.

Const. CIOPRAGA, G. Topârceanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,1966, p. 395—396.

Adversar de temut al pseudopoe\ilor =i al admiratorilor acestora, care lecântau osanale, G. Topârceanu s-a str[duit, în destul de scurta sa carier[literar[, s[ dea la lumin[ o oper[ p[truns[ de un profund umanism =ispecific na\ional, înve=mântat[ într-o hain[ artistic[ fin cizelat[ =i care vaduce la un triumf ineluctabil al poeziei noastre.

În perioada care a urmat „ie=eniz[rii“ sale, versurile lui G. Topârceanucap[t[ noi valen\e, poetul abandonând unele dintre cli=eele mai vechi,cum ar fi sentimentalismul primei perioade poetice. În poezia intitulat[semnificativ Metamorfoz[ — publicat[ în Via\a româneasc[ din 1910,=i pe care o va republica în Însemn[ri literare, în anul 1919, în nr. 42(30 noiembrie), sub titlul Prefa\[ la volumul „Balade vesele =i triste“care va ap[rea — G. Topârceanu î=i va analiza stihurile din perioada deînceput, pe care le va nega =i va ar[ta în acela=i timp noul drum pe care seîndrepta: „Am plâns =i eu în versuri pesimiste / Amorul meu dintâi, caorice om. / +i poate c[ a= fi sporit c-un tom / Biblioteca sufletelor triste. // Dar azi v[ dau o vesel[ agap[ / De inedite =i r[zle\e pagini. / Durereamea, topit[ în imagini, / Dispare ca un fulg de nea în ap[.“

El î=i d[dea seama, dup[ cum va afirma =i mai târziu, c[ în conjuncturasociet[\ii în care tr[ia, socetate practic[, lipsit[ de veleit[\i romantice,apari\ia unei poezii romantice ar fi fost anacronic[, sortit[ e=ecului. Deasemenea, G. Topârceanu nu era — dup[ cum s-a mai afirmat — un poetcu profunde rezonan\e, cum au fost unii dintre marii s[i contemporani.Ne gândim în primul rând la Tudor Arhgezi, Octavian Goga, LucianBlaga, George Bacovia, Ion Barbu. El face parte din familia acelor scriitorivaloro=i, dar sensibili la micile vibra\ii, cum ar fi Anghel-Iosif. Nu


287

întâmpl[tor G. Topârceanu î=i alege în special pe ace=tia doi ca modeledemne de urmat. Fiind con=tient de acestea, având permanent teama de anu se face inoportun =i ridicol, G. Topârceanu î=i ia m[surile de precau\ie:„În cazuri rare, când =i mândria =i sentimentul acesta de jen[ sunt excesive,poetul se r[zbun[ întrecându-=i contemporanii în ironie =i luând în râspân[ =i propriile-i sentimente“. Aceast[ atitudine a f[cut pe unii cercet[torione=ti, dar insuficient preg[ti\i, sau pe al\ii doc\i, dar r[u inten\iona\i îninterpretarea operei lui G. Topârceanu, s[ afirme c[ el este un poet umorist.

Într-un singur caz — remarca Ibr[ileanu — poetul se îndep[rteaz[de la acest procedeu: în poezia erotic[, prin excelen\[ poezie a suferin\ei,poezie în care un scriitor, fie el cât de cerebral sau de zgârcit cu darea învileag a sentimentelor sale, nu poate s[ nu dest[inuie unele dintre durerilesuflete=ti. Dar acest gen de poezie se afl[ în opera lui G. Topârceanu într-o propor\ie infim[. +i chiar atunci când exist[ — remarca M. Ralea —„sentimentalismul dlui Topârceanu e =i el critic, inteligent. Versurile ce i separ prea emo\ionante le exprim[ cu rezerv[, oarecum între ghilimele,având aerul c[ se scuz[“. Desigur nu intr[ în discu\ie unele versuri în carepoetul — în general atât de re\inut cu dezv[luirea sentimentelor sale,poetul de o rar[ sensibilitate sufleteasc[ =i de o sfiiciune =i o decen\[ demnede remarcat: „C[ m[ =tie fiecare, / Sunt sfios ca fata mare“ (Scrisoare) —=i-a exprimat într-un mod surprinz[tor de direct anumite dorin\e p[mânte=ti(ultima strof[ din poezia Sahara, sau strofa a patra din Balada unei stelemici), ci acele poezii în care G. Topârceanu a slobozit pentru o clip[sentimentele ce-i clocoteau în suflet. Ne referim la poeziile Singuri (a nu seconfunda cu poezia Singur), În drum, Noapte de toamn[ =i Epilog. Ele nusunt interesante din punctul de vedere al realiz[rii artistice (poeziile au fostscrise — ne gândim la primele trei — între anii 1907 =i 1911, deci înperioada de început a poetului), ci pentru faptul c[ datorit[ lor îl putemcunoa=te pe G. Topârceanu =i din acest unghi de vedere. Totodat[ estenecesar s[ facem =i urm[toarea precizare: între toate poeziile din aceast[categorie =i unele versuri din poezia închinat[ prietenei sale de-o via\[ —Otilia Cazimir — versuri din poezia intitulat[ Vis alb este o evident[ deosebire,atât în ceea ce prive=te tematica, cât =i în privin\a ansamblului stilistic.Sentimentele poetului izbucnesc din prima strof[, într-o men\ionabil[caden\[ a versului: „A= vrea cu tine s[ m[ duc departe, / La Polul Nord, subcerul de opal, / Când ghea\a m[rii clare se desparte / În blocuri plutitoarede cristal“. Aceea=i caden\[ o întâlnim =i în strofele urm[toare.

La G. Topârceanu versurile erotice fiind atât de restrânse, ne îng[duims[ ne oprim succint =i asupra celorlalte poezii de acest gen. În poezia Singuri,prima strof[, pe lâng[ alte caren\e, ne aminte=te mult prea puternic de

George Topârceanu

288

bardul de la Mirce=ti: „Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n cas[./ Tremurând s-a stins v[paia lumân[rii de pe mas[, / Iar acuma numaiochiul de j[ratic din c[min / Lic[re=te-n umbra dulce ca o piatr[ de rubin“.În final, î=i deplânge soarta crud[ care-l desparte de iubita sa: „Ci-ntunericulprieten st[pânind pân[ departe, / +i de oameni, =i de patimi fericirea ne-odesparte. / Singur eu veghez în noapte, / Ploaia cânt[ tot mai tare... / +im-apropii, ochii negri s[-i deshid cu-o s[rutare“. În strofa de mai susîntunericul le era prieten, cu toate c[ îi desp[r\ea! — în schimb în poezia Îndrum „firea mut[ doarme“ =i cerul este spuzit de stele. +i dac[ la MihaiEminescu casa iubitei era str[juit[ de plopi f[r[ so\, la G. Topârceanu eialc[tuiesc un num[r par: „Peste firea mut[ doarme / Cerul plin de stele. /Patru plopi ascund în umbr[ / Casa dragei mele“. Ca =i luceaf[rul poezieinoastre, nici autorul versurilor de mai sus nu se bucur[ de o soart[ maiferice, de o împlinire a dragostei: „Dar mi-a fost pesemne calea / De-undu=man ursit[: / Am g[sit lumina stins[, / U=a z[vorât[...“ Finalul poezieieste tipic topârcenian: „Gânduri triste, mâine sear[ / Vin în ciuda voastr[,— / +i de-o fi z[vor la u=[ / Intru pe fereastr[!“

Superioar[ ca împlinire artistic[ este poezia Noapte de toamn[, pecare G. Topârceanu a conceput-o în dou[ p[r\i distincte. În prima, poetuldescrie o mohorât[ zi de toamn[: „Murmur lung de stre=ini, risipite =oapte /Cresc de pretutindeni =i se pierd în noapte. / Rareori prin storuri o lumin[scap[ / De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap[ / +i-mi trimite-n fa\[raza ei r[sfrânt[... / Ploaia bate-n geamuri, stre=inile cânt[“, iar în parteaa doua a poeziei se adreseaz[ iubitei în versuri realizate suficient defluent, cu excep\ia primului =i ultimului vers, care ne amintesc de poeziaanacreontic[: „Dormi, iubire dulce!... / Numai eu întârzii, singur pec[rare, / Farmecul acestei clipe c[l[toare... / Gândurile mele vin s[ tede=tepte, / Din pridvorul tainic s[ cobori pe trepte. / S[ cobori în toamnalimpede =i rece / +i visând cu mine clipa care trece, / S[-mi spore=titriste\ea ceasului târziu / Când, str[in de tine, sufletu-mi pustiu / Vaporni zadarnic, r[t[cind pe drum, / S[ s[rute urma pa=ilor de-acum“.

De la o asemenea poezie, deosebit de limpede, de o formul[ clasic[, G.Topârceanu trece apoi treptat spre o poezie care îl va autodefini, =ocând pecontemporani prin neobi=nuitul ei, dar care închide m[rturii pentru tr[irileproprii, pentru universul lui l[untric.

Cucerit de natur[, G. Topârceanu o va descifra în maniera impre-sioni=tilor; atent la nuan\e, pastelul s[u, subtil =i difuz, prins în versuri de osenza\ie auditiv[ deosebit[, ne apare ca o decantare a sufletului poetului:„Soare crud în liliac, / Zbor sub\ire de gândac, / Glasuri mici / De rândunici,/ Viorele de urzici... / Prim[var[, din ce rai / Nevisat de p[mânteni, / Vii cu


289

mândrul t[u alai / Peste crânguri =i poeni?“... „+i porne=ti departe-n sus /Dup[ iarna ce s-a dus, / Dup[ trena-i de ninsori / A=ternut[ pe colini... /Drumuri-nalte de cocori, / C[l[uzii cei str[ini, / Î=i îndreapt[ an cu an /Pasul tainic =i te mint / Spre \inutul diafan / Al câmpiilor de-argint. / Iaracolo te opre=ti / +i doar pasul t[u u=or / În om[t str[lucitor / Las[ urmeviorii / De conduri împ[r[te=ti / Peste albele stihii...“ (Rapsodii de prim[var[).

Acela=i joc al nuan\elor va caracteriza poezia erotic[ a lui G. Topârceanu,împletire pân[ la contopire a sentimentelor fa\[ de natur[ =i fa\[ de fiin\aiubit[. Dar aici intervine din nou una dintre caracteristicile artei acestui poet,la care tradi\ia =i inova\ia se interfereaz[ tot timpul, anun\ând un spiritiscoditor de continui c[ut[ri.

Rapsodiile de var[ ne apar ca o pies[ interesant[ pentru specificul liriciilui G. Topârceanu, în care întâlnim într-un joc ingenios, inteligent un sensibil,un timid, încercat de pudoare în dezv[luirea sentimentelor.

Astfel, dup[ un început adolescentin — nu lipsit de not[ umoristic[,menit[ s[ înv[luie sentimentul: „Cine-ar putea s[ spun[ / Câ\i secoli autrecut / De-o lun[, / De când nu te-am v[zut?...“, poetul î=i continu[m[rturisirile în aceea=i alternan\[ de sinceritate =i autopersiflare: „Iubito,f[r[ tine / Începe-o nou[ zi... / Dar cine / Le poate socoti? // C[ zilele-nrestri=te / Se-nal\[ =i apun / Ca ni=te / Baloane de s[pun... // Cu mâinile subtâmpl[ / Cum stau a=a culcat, / Se întâmpl[ / Un fenomen ciudat: // Privireamea distrat[, / Prin negre r[muri=ti / Mi-arat[ / Doi ochi adânci =i tri=ti“.

Vorbind despre specificul poeziei lui Marin Sorescu, istoricul literarVladimir Streinu g[sea cheia înrudirii G. Topârceanu-Marin Sorescu —atât de discutat[ în presa de specialitate — tocmai în aceast[ experien\[ atrecerii de la parodie la liric, care constituie un pas „nu gigantic, darori=icum neobi=nuit =i, ca s[ ne referim numai la literatura noastr[, pasulacesta £a fost¤ f[cut de un G. Topârceanu“.

G. Topârceanu nu este deci, cum s-a afirmat, prin excelen\[ un poetumorist. El este un poet liric, ce este drept, de o natur[ special[. Opera saeste o îmbinare unic[ de lirism duios =i spirit ironic.

...Dac[ în Balade vesele =i triste G. Topârceanu este în primul rândliric, umorul duios =i uneori ironia men\inându-se pe un plan secund, înParodii originale spiritul critic, mali\iozitatea =i umorul autorului se afl[în prim-plan, ele fiind folosite în func\ie de opera asupra c[reia s-a aplecat.Mai trebuie precizat =i faptul c[ G. Topârceanu, chiar atunci când a scrisparodii... „prietene=ti“, ... le-a elaborat la o în[l\ime egal[... În ansambluîns[ în acest „gen nou de poezie“, cum îl considera G. Topârceanu, autorulParodiilor originale, datorit[ mult prea ascu\itei sale inteligen\e, a dovedit„putin\a de a tr[i pe felurite chei muzicale“...

Virgiliu ENE, G. Topârceanu, Editura tineretului, Bucure=ti, 1969,p. 67—73, 103.

George Topârceanu

290

Opera lui George Topârceanu, la fel ca cea a lui Ion Creang[ =i MihailSadoveanu, este o str[lucit[ expresie a specificului na\ional. Peisajul, istoria,datinile, tradi\iile =i limba neamului nostru — în ceea ce au ele maiautentic =i mai firesc — sunt prezentate în versurile =i proza celui ce-a datvia\[ Rapsodiilor. Tonalit[\i grave, u=or melancolice alterneaz[ cu aparentimprovizate ritmuri s[lt[re\e, unde optimismul, voia bun[ =i umorul seafl[ la ele acas[. Toate acestea, în impecabila form[ a unui vers cizelat cuminu\iozitate de artizan, de-o rar[ sobrietate, perfec\iune =i muzicalitate.

Mircea HANDOCA, Pe urmele lui George Topârceanu, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1983, p. 7.

George Topârceanu a crezut (prea mult) în „muza satiric[“ ce i-ar fiinspirat stihurile. Se refer[ la ea în Rapsodii de toamn[, iar Prefa\a versificat[la edi\ia a doua din Balade vesele =i triste este un text aproape programatic.

Spiritual din fire, autorul n-a avut totu=i for\a s[-=i înfrâneze dorin\ade succes facil. Vizând aplauzele „galeriei“, a ignorat preten\iile „este\ilor“,oferind o tipic[ literatur[ „de consum“: În jurul unui divor\, Bacilul luiKoch =.a.m.d. A cultivat cronica rimat[, încercând s[ revigoreze o speciede mai bine de un secol defunct[. Ca =i P[storel, a optat, în poezie, pentruo „miz[“ prea m[runt[. A vizat agreabilul (atingându-l adesea: Baladachiria=ului gr[bit, Acceleratul etc.), în care Hegel v[zuse un stadiu dedecaden\[ a artei.

Versurile originale ale lui Topârceanu sunt expresia celui mai autenticprovincialism cultural. Autorul a intuit psihologia succesului literar rapid(pe care l-a =i dobândit, de altfel, num[rul reedit[rilor antume stândm[rturie): frivolitate, ton satiric, licen\ios pe alocuri £...¤, discursivitate ceface versurile u=or inteligibile =i lesne de memorat. Stihurile lui nu tulbur[,nici nu pun pe gânduri lectorul, oferindu-i cu generozitate o literatur[ devacan\[, echivalentul unei cafele ori al unei carafe de vin.

Verva lui satiric[ a dat compozi\ii notabile în genul parodic. Nu m[gândesc doar la volumul atât de cunoscut (în ciuda neinspiratului titlu:Parodii originale)... Multe alte texte ale poetului se înscriu în registrulparodic: Balada unui greier mic (dezvoltare a motivului din La Fontaine),Infernul (subintitulat: „Stan\e apocrife la Divina Comedie“), Plou[...(spiritual[ persiflare a unuia din motivele predilecte ale autorilor simboli=ti).

Uneori dup[ o strof[ original[, precum cea secund[ din Cioara, sedeclan=eaz[ procesul parodic, o atare compunere putând continua lanesfâr=it, „mecanismul“ fiind acela=i. Debitul verbal este la fel de mare cala Anton Pann, gratuitatea curgerii stihurilor (mai degrab[ automatismulconstruirii lor) producând efectul comic.


291

În afara parodiei, modalitatea ce a asigurat succesul de public alversurilor lui Topârceanu a fost antropomorfizarea mucalit[ a plantelor=i animalelor celor mai banale. Într-un rând, bârfa tipic[ a \a\elor de târgeste plasat[ în mediul vegetal (Rapsodii de toamn[). Poetul se „specializase“în imaginarea celor mai surprinz[toare dialoguri, unul dintre elepurtându-se între... ou[ (La Pa=ti). Personal[ este =i maniera =[galnic[ încare sunt exagerate „minunile“ tehnicii moderne, în Acceleratul (facturaopus[ celei folosite de Barbu Nem\eanu în Trenul Crasna—Hu=i) =iAeroplanul.

Când iese din „mrejele satirice“, George Topârceanu este de o desu-etudine literar[ dezarmant[, amintindu-ne frecvent mijloacele poezieiromâne=ti preeminesciene (vezi tehnica descriptiv[ din Balada c[l[torului;în partea a doua din Balada mun\ilor este reactualizat[ tehnica luiDimitrie Bolintineanu din San-Marina). Inocent[, desuetudinea aceastaproduce surpriza pe care ar fi oferit-o orice... noutate. Este suficient s[amintesc sentimentalismul din Cântec, compara\ia pueril[ („Ies gospo-dinele / Iu\i ca albinele“) =i diminutivarea tipic[ veacului trecut: „Stolb[lai / de îngera=i, / cu alai de topora=i“ (Rapsodii de prim[var[). Unelerime neinspirate („pic[“ / „p[s[ric[“, în Balada mun\ilor) =i compara\iilestereotipe (Cioara) l-au f[cut pe autor necompetitiv între marii s[icontemporani.

Poezia original[ a lui Topârceanu a fost subminat[ de un gustîndoielnic (vezi finalul la Bacilul lui Koch) =i de o viziune desuet patriarhal[:„Orientul î=i înal\[ fumul greu de mirodenii: / Visul pàgodelor albe =i-alfachirilor gângavi. / Miaz[noapte, cea\a deas[ care-nchipuie vedenii, /Iar Apusul, fum de fabrici, / Jertfa turmelor de sclavi.“ (Fum).

În ciuda valorii literare sc[zute =i a anacronismului estetic, preten\iilenu-i erau tocmai mici, de vreme ce-=i ar[ta nemul\umirea c[ nu fusesepremiat de Academia Român[ (Expunere de motive). Prea încrez[tor încorozivitatea ironic[ a versului s[u, semna amenin\[ri precum: „P[zea,c[ muza mi-i fecund[1 / +i când te-oi prinde nu te scap: / Cu =apte rimepe secund[ / Î\i dau la cap! / [...î +i-apoi în hazul galeriei, / C-un verssub\ire ca un ac, / Pe frontispiciul Ve=niciei / S[ te fixez ca pe-un gândac!“(Ripost[). Indulgen\a „galeriei“ a g[sit-o u=or; mult mai u=or decât pecea a criticii literare.

Mircea SCARLAT, Istoria poeziei române=ti, vol. IV, Editura Minerva,Bucure=ti, 1990, p. 106—108.

1 Nefericit[ expresie!

George Topârceanu

292

Imitând forma, dar =i fondul unor poe\i, Topârceanu cultiv[ unmimetism superior, izbutind s[ recreeze, dep[=ind sau chiar înlocuindoriginalul... Des[vâr=it tehnician, poetul nu e =i în poezia sa proprie laacela=i nivel, fie dintr-o incoercibil[ dispozi\ie pentru comic, ceea ce i-aadus reputa\ia nu totdeauna m[gulitoare de poet umorist, fie dintr-oalunecare într-un sentimentalism minor, oricât de cenzurat. Adev[rul ec[ G. Topârceanu are o natur[ dual[, e în acela=i timp jovial =i duios,niciodat[ atât de vesel încât s[ frizeze ridicolul, niciodat[ atât de duiosîncât s[ devin[ dulceag.

Specialitatea sa erau baladele, la început Balade vesele (1916), apoiBalade vesele =i triste... Celebre sunt Balada chiria=ului gr[bit pe temanostalgiei locurilor p[r[site (dup[ Rondel de l’adieu de Edmond deHaraucourt), Balada popii din Rudeni, cu portretul pitoresc al unuicleric voios de \ar[..., Balada mor\ii..., Balada mun\ilor..., Balada unuigreier mic =i Balada unei stele mici...

O larg[ audien\[ au avut =i au înc[ rapsodiile lui: Rapsodii de var[(1915), Rapsodii de toamn[ (1919) =i Rapsodii de prim[var[ (1928),îndeosebi Rapsodii de toamn[, replic[ modern[ la Concertul în lunc[ deAlecsandri, la Nunta lui C[lin de Eminescu =i la Nunta în codru de Co=buc,bizuit[ pe trucuri stilistice =i nu mai pu\in ingenioase rime...

Al. PIRU, Istoria literaturii române, Editura „Grai =i suflet— Culturana\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 159—160).

Înainte de primul r[zboi mondial s-a definit în paginile Vie\ii române=ti=i personalitatea poetic[ a lui Gheorghe Topârceanu (1886—1937). Notadefinitorie a operei sale este un aliaj sui generis de umor =i sentimentalitate.Mai precis, poetul e un sentimental care î=i disimuleaz[ st[rile suflete=tiprin umor, autoironie =i autopersiflare. El î=i preface, cum o spune singur,„în glume lacrimile clare“. O constant[ a liricii sale este elanul de simpatie,de în\elegere pentru dramele ne=tiute, pentru nelini=tile =i durerile celormici, f[r[ ap[rare, umili\i =i ofensa\i. Tot ce e m[runt, neb[gat în seam[,ap[sat, tot ce sufer[ (oameni, dobitoace, gâze, plante) se bucur[ dinparte-i de o aten\ie tandr[. Iat[, de pild[, un cizmar s[rac lucrând, într-o noapte de mai, când toat[ lumea petrece. Revoltat, el se imagineaz[rostind tirade incendiare, r[sculând mul\imi, în timp ce, dându-i târcoalepe furi=, un somn lini=titor îi închide ochii (Noapte de mai). Câteva dinpoeziile cele mai reprezentative transfigureaz[ zbucium[ri ale universuluifiin\elor necuvânt[toare. Un „greier mic“ î=i dest[inuie panica provocat[


de venirea intempensiv[ a toamnei (Balada unui greier mic); gâze =iierburi de tot soiul se agit[, asemenea unor oameni simpli de la \ar[ sau dela periferia ora=elor, tulburate de vestirea c[ vine vânt de iarn[, „r[scolindp[durile“ (Rapsodie de toamn[). În expresie direct[, decantat[, lirismulse realizeaz[ în poeme =i priveli=ti de peisaje brumate sau ninse, ca Baladac[l[torului, Noapte de toamn[ =i, mai ales, Balada mor\ii, un recviemsobru, de o simplitate maiestoas[, pentru „un drume\ s[rman“, mort la omargine de drum.

Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii române, Editura Iriana,Bucure=ti, 1994, p. 342.

Documents

Balade vesele si triste - WordPress.com · Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev