BASMEDE SUB

STEAUA...,PO LARA

EDITURA COLOCVIICLUJ 1991

Tinuturile nordice sint vaste intinderi de paminturi acoperite cu zapezi ~ibintuite de vinturi ~i geruri cumplite, invaluite in intunericul lungii noptipolare.

Din cele mai vechi timpuri, aici au trait muIte popoare, cele mai cunoscutefiind neamurile chukci, evenk, ments, yakut, nganassan etc. Acestea ~i-aupastrat traditiile ~i frumoasele lor pove~ti ~i basme care au fost transmise pecale oral a, din generatie in generatie. .

Editia de fata selecteaza citeva dintre cele mai autentice nestemate spiri-tuale ale popoarelor nordice, care traduse ~i repovestite, speram ca ~i-aupastrat farmecul ~i prospetimea.

FIICA SOARELUIA

TI ntr-o buna zi un om, calatorind intr-o same trasa de 0 caprioara blillata,vazu alt om ee state a pe 0 colina. Aeesta din urma nu avea nimic pe cap, darse parea ea nu-i era frig. ...

- Ineotro te duci? intreaba barbatul de pe colina dnd sania ajunse mai. aproape de el.

- S-o adue pe Fiiea Soarelui care e foarte niizuroasa ~i greu de multumit.Tarul vrea sa ma insor eu ea ~i de aeeea m-a trimis s-o adue. Dar tu cine e~ti?De ee stai aeolo fara palarie?

- Numele meu este Vede- Tot ~i, eu vad ~i aud tot.- Atunci vino eu mine, s-ar putea sa am nevoie de ajutorul tau.Vede- Tot se urea in sanie ~ieei doi i~i eontinuara drumul. Dupa citva timp

ajunsera la alta colina pe care satea un om eu un arc in mina ~i doua sageti.- Tu cine e~ti? intrebara ei.- Ma eheama Area~ul ~ismt atit de bun la tras eu areul, incH pot tinti orieind

~i oriee imi treee pe dinaintea oehilor.- Atunei, hai eu noi! Mergem dupa Fiica Soarelui, 0 fata foarte nazuroasa

~i greu de multumit, ~i s-ar putea sa avem nevoie de tine.Area~ulli se aIatura ~i eei trei mersera mai departe impreuna. Dupa dtva

timp, ajunsera pe un dmp la marginea earuia state a un om ee se tot clatina,ba intr-o parte, ba in alta.

- Cine e~ti tu? intrebara ei dnd ajunsera mai aproape.- Mai ineet! zise omul in ~oapta. Aeolo pe dmp se gase~te 0 eaprioara eu

un pui - 0 vedeti? Ei, eu ma numese Iute-~i-Sprintar ~i ineere s-o prind peeaprioara de picior. A~ fi faeut-o mai demult daea nu mi-ar fi legat tarulpiediea din fringhie la picioare ea sa nu fiu prea iute. '

- Prinde caprioara ~i atunci yom ~ti ea ai spus adevarul! zisera eei trei.Iute-~i-Sprintar intinse mina ~i, inainte ea frumoasa eaprioara sa poata

fugi, 0 prinse de picior.- Chiar ca e~ti rapid! spusera eei trei din saniuta. De ee nu vii eu noi?

Mergem dupa Piica Soarelui, 0 faHi niizuroasa ~i greu de multumit, ~i s-arputea sa avem nevoie de ajutorul tau.

- N-am nimie impotriva!

A~a di acum erau patru in saniuta, mergind impreuna. In drumul lorajunsera la doi munti cu virfurile acoperite de zapada. Intre cei doi muntistate a un om cu ?:apada pe virful nasului.

- Cine e~ti tu? intrebara ei. De ce ai zapada pe nas?- Ma numesc Forta-~i-Putere ~i, dupa cum spune ~i numele ce-l port, sint

foarte, foarte puternic. Ajunge sa ating muntii a~tia cu virful nasului ~i deindata se vor prabu~i.

- Chiar poti face asta? Haide, arata-ne cum 0 facioForta-~i-Putere intoarse capul spre dreapta ~i, de cum atinse un munte cu

virful nasului, acesta se prabu~i de nu mai ramase nimic din el, se facu praf~i pulbere.

- Vino ~i tu cu noi, zisera barbatii din sanie. Mergem dupa Fiica Soareluicare-i 0 fata nazuroasa ~i greu de multumit ~i poate ne vei fi de folos.

- N-aI!! nimic impotriva!A~a ca acum erau cinci in sanie, calatorind impreuna ~i, dupa un timp,

ajunsera la un cimp inzapezit, in mijlocul caruia satea un om cu buzele intinsecatre 0 groapa rotunda.

- Cine e~ti tu? intrebara ei.- Ma numesc Git-cel-Lung ~ia~putea bea toata apa din groapa asta dintr-o

sorbitura. A~ putea s-o inghit cu tot pe~tele din ea.- Chiar poti? Atunci, fa-o sa te vedem!Git-cel-Lung i~i puse buzele pe marginea grapii ~i sorbi apa odata cu pe~tii

ce inotau in ea.I11uara cu ei ~ipe Git-cel- Lung. A~a ca acum erau ~ase in saniuta ~imergind

mai departe ajunsera la 0 stinca inalta pe care satea un om fara paIarie ~i ninspe cre~tetul capului.

- Mai sa fie, asta-i intr-adevar ceva tare ciudat! zisera cei din sanie. Cinee~ti tu ~i de ce ai zapada pe cap?

- Ma numesc Face- Viscol ~i nu trebuie altceva decit sa-mi scutur capul canumaidecit sa se produca visco 1~i sa se adune zapada.

Producatorul de viscole scutura capul ~i pe data vintul incepu sa batarascolind zapada ~i adunind-o gramezi.

- Opre~te-te, opre~te-te pentru ca altfel ne omori, strigara cei ~ase.Face- Visco 1nu mai dadu din cap ~i viscolul inceta.- De ce nu vii cu noi? zisera cei ~ase. Mergem dupa Fiica Soarelui care-i

o fata nazuroasa ~i greu de multumit ~i poate ne vei fi de folos.- N-am nimic impotriva!

Acum erau ~apte de toti mergind impreuna ~i, dupa citva timp, ajunsera lao cas a de sticHL0 inconjurara, dar toate u~ile erau incuiate ~inu putura intra.

- Asta trebuie sa fie cas a Fiicei Soarelui, zisera ei. Haide, Vede- Tot,spune-ne cine-i inauntru. Vede-Tot se uita pe deasupra casei.

- Vad 0 fata inauntru, zise el.- Vino, Arca~ule, trage in u~a! strigara ei. Arca~ul trase doua sageti in u~a

~i, ce sa vezi! -laditul se rupse in doua ~iu~a se d~schise. Cei ~apte intrara ~ise trezira intr-o camera de cristal, poleita cu aur. In mijlocul ei vazura 0 fataneasemuit de frumoasa, imbracata intr-o rochie stralucitoare ~i cu 0 coronitabatuta in pietre scumpe.

- Cine sinteti, de unde veniti ~i incotro mergeti oameni buni? intreba ea.- Mergem dupa Fiica Soarelui ~i-ti yom fi recunoscatori daca ai vrea sa ne

spui unde 0 putem gasi. Se zice ca e foarte nazuroasa ~i greu de multumit.- ~tiu unde se afla ~iva voi duce eu la ea, zise fata. Numai sa mincati mai

intii.Ie~i din acasa, dar curind se intoarse cu un brat de bu~teni de arama. Ii lasa

jos ~i ie~i din nou intorcindu-se cu un brat de conuri de arama. Facu focul invatra ~i se facu un fum atit de dens incH nu se mai vazu nimic in incapere. Otdespre fata, ia-o de unde nu-i, de parca nici nu fusese vreodata. Doar dindepartare, i se auzi vocea batjocoritoare.

- Vai de voi, nenorocitilor! striga ea. ~i cind te ginde~ti ca voiati s-o prindetipe Fiica Soarelui.

FIadifile erau din ce in ce mai puternice ~i Ii se aprinsera hainele.- Trage, Arca~ule, trage! strigara ei.Arca~ul trase citeva sageti, dar cu acestea focul se inteti.- Potole~te focul, Iute-~i-Sprintar!Iute-~i-Sprintar flutura mina intinsa, dar fumul deveni ~i mai gros ~i

flacarile mai puternice.- Fa ni~te troiene, Face-Viscol!Face- Visol i~i umfla obrajii ~i sufla cu putere. Pe data se porni 0 furtuna

puternica care mai impra~tie din fum.- Stinge focul, Git-Lung!Git-Lung scuipa toata apa pe care 0 tinea in gitlej ~i ce sa vezi! - focul se

stinse.Dar u~a se inchise ~i ei nu mai putura ie~i din casalArca~ul trase doua sageti, dar virfurile acestora se indoira. Atunci Forta-

~i-Putere i~i freca nasul de perete, cas a se cutremura ~i se prabu~i, iar ei setrezira eIiberati.

- Spune-ne unde este Fiiea Soarelui, Vede-Tot! strigara prietenii Iui.- E foarte departe ~i ride de noi! zise Vede-Tot!- Adu-o aici Iute-~i-Sprintar!Iute-~i-Sprintar 0 Iua Ia fuga de nu-I mai vazura.- Unde-i Iute-~i-Saprintar, Vede-Tot?- E impreuna eu Fiica Soarelui ~i ar fi prins-o daea nu i-ar fi impiedieate

picioarele.- Elibereaza-i-Ie, Area~ule!Area~ul trase 0 sageata in sforile eare-i tine au picioarele Iui Iute-~i-Sprintar

~i Ie rupse ..- Ce s-a int~mplat cu Iute-~i-Sprintar, Vede-Tot?- Nimic, dar n-a reu~it s-o prinda pe Fiica Soarelui, ea este mult mai iute

dedt el ~i a traversat lacul.Primul om ~tia acum ca numai Git-Lung 11putea ajuta. Puse ~aua pe unul

dintre cerbi, 0 ~aaurita, ~i i-I dadu lui Git-Lung care merse la lac ~i sorbi toataapa. Dupa toate acestea, Iute-~i-Sprintar 0 prinse pe Fiica Soarelui, 0 adusela ceila1ti ~i pomira cu toti inapoi spre casa.

Ajunsera la cas a lui Face- Viseol ~i primul om zise:- Multurnesc pentru ajutor, Face- Viscol. Rarnii aici ~ifii stapinul zapezilor.

Face- Viscol rarnase aeolo ~iceilalti rnersera rnai departe ~ise oprira nurnaila cas a lui Git-Lung.

- Multurnesc ca m-ai ajutat, Git-Lung. Rarnii in locurile acestea, te facstapinul apelor ~i vei putea prinde dt pe~te vei dori pentru tot nearnul tau.

GH-Lung ramase aeolo, iar eeilalti rnersera rnai departe ~i se oprira nurnaidnd ajunsera la easa lui Forta-~i-Putere.

- Multurnesc ca rn-ai ajutat, Forta-~i-Putere, zise pirmul om. Ramii ~i fiistapinul rnuntilor. Anirnalele ce sala~luiesc pe aici iti vor fi de ajutor, va trebuisa te folose~ti de ele spre binele nostru, al tuturor.

Forta-~i-Putere ramase aeolo ~i ceilalti pomira mai departe ~i nu se maioprira pina ajunsera la casa lui Iute-~i-Sprintar.

- Multurnesc pentru ajutor, Iute-~i-Sprintar, zise prirnul om. Ramii aici, fiistapinul caprelor ~i-i hdine~te pe oarneni cu came.

Iute-~i-Sprintar ramase aeolo ~iceilalti 0 pomira mai departe ~inu se opriradedt la easa Arca~uIui.

- Iti multumesc ea m-ai ajutat, Arca~ule. Ramini aici, fii stapinul terenurilorde vinatoare ~i invata-i pe vinatori sa tinteasea bine.

Arca~ul dimase acolo ~i ceilalti mersera mai departe ~i nu se oprira pinanu ajunsera la casa lui Vede- Tot.

- Iti multumesc ~i tie ca m-ai ajutat, Vede-Tot, zise primul om. Stai aici,fii stapinul cimpurilor ~i lasa urma~ilor tai ochiul tau cel ager ~i auzul tauascutit.

Vede- Tot ramase acolo ~i primul om impreuna cu Fiica Soarelui merseramai departe. Ajunsera in tinuturile sale ~ise stabilira acolo, ~ide atunci soarelestraluce~te ~i razele lui dau viata intregului pamint.

0.,;

VULTURUL CEL RECUNOSCATOR

Jraiau odatil 0 .OflClOlUCa.i 0 pasilrica ce se hotatira sa steaimpreuna peste iama. Sapara 0 mica gaura care sa Ie fie adapost ~i magazie~i, imediat ce terminara, se pusera sa care in ea una cite una toate grauntelepe care Ie gasira. Cind groapa se umplu, raminind doar atita loc cit sa seinghesuie ele doua, luara hotarirea sa nu se atinga de mincare pina la iama.

- Vom veni aici, odata cu caderea primei zapezi, ii zis'~~oricioaica pasarii.Pasarica zbura ~i ~orecioaica 0 lua la fuga dupa ea, dar foarte curind cea

din urma incepu sa-~i sape 0 alta gaura ~i, cind fu gata, duse in ea toategrauntele ~ifirimiturile de piine pe care ea ~ipasarica Ie adunesera impreauna.Apoi se viri in gaur a ~i incepu sa infulece din hrana.

- Daca voi fi numai eu la atita mincare, nu voi duce lipsa de nimic, pentruca am destul pentru toata iarna, i~i zise.

Cazu prima zapada ~ipasarica zbura spre adapostul pe care ea ~i~oricioaica11pregatisera. Virindu-se in el, vazu ca era golit de toata hrana. Era atit demihniHi ca izbucni in pUns, dar i~i ~terse repede lacrimile ~izbura spre fermaunei familii de ru~i. Aici se gasea ni~te griu stocat in curte ~i ea ciuguli pesaturate ~i apoi zbura ~i se a~eza pe un gard. Cu timpul, ~oricioaica trebui saiasa din adapost ~ipasarica, amintindu-~i cum fusese tratata de catre aceasta,ti~ni spre ea ~i-i scoase un ochi.

Chioara ~i simtindu-se nedreptatita, ~oricioaica facu 0 plingere ~i seprezenta cu cazul in fata curtii.

Audierea, la care participara toate animalele ~i toate pasarile, s-a tinutintr-un lumini~ ~i, bineinteles, au fost convocate pasarea ~i ~oricioaica.

Vulturul era ~eful pasarilor, iar leul, ~eful animalelor. Acum stateau fatain fata, vulturul vorbind in apararea pasarii ~i leulluind apararea ~oricioaicei.Ei ajunsera sa se certe aprins ~i leul se infurie tare de tot, il batu pe vultur ~i-llasa fara pene. Pasarelele se speriara zburind care incotro, animalele 0 luarala fuga ~inu mai ramasese nimeni in lumini~, in afara de vultur care nu puteazbura din cauza ranilor.

Ei, ~i acum, in satul de la marginea padurii, traiau un barbat ~i sotia lui.Femeia era cam nabadaioasa ~i-l certa mereu pe barbat. Intr-una din zilele,dupa ce-l zapaci Cll limb a ei ascutita, 11trimise la vinatoare in padure. Plecind,

barbatul, dupa 0 bucata de drum, ajunse in lumini~ul in care se tinuse judecata.Vazind vulturul fara pene, i~i incarca arma, tinti, dar dadu gre~ ~i vulturulauzind zgomot, se intoarse.

- Nu ma omort, om bun, pentru ca s-ar putea sa-ti fiu de folos, zise el. Maibine du-ma acasa ~i da-mi de mincare pina dnd 0 sa-mi creasca din noupenele.

Barbatullasa jos arma ~i, luind vulturul in brate, 11duse acasa.Femeia 11intimpina cu 0 serie de vorbe de ocara.- De ce ai adus vulturul asta? striga ea. La ce bun? Ne va minca grinele

care nici noua nu ne ajung.~i 0 tinu a~a tot timpul, dar barbatul nu 0 baga in seama ~ivulturul ramase

la ei un an intreg. In timpul asta penele Ii crescura ~i, dnd mai trecu inca unan, Ii zise omului.

- Lasa-ma liber sa vad daca pot zbura. ~i nu-ti face griji. Daca totul va fibine, ma voi intoarce la tine.

Ornul11 elibeta ~i vulturul se inalta spre cer, dar dnd 11vazu, nevasta seinfurie rau de tot ~i incepu cearta.

- De ce l-ai lasat sa pIece? Era un vultur bun! striga ea.Vulturul se intoarse in aceea~i seara.- Tine-ma la tine ~i ingrije~te-ma inca un an ~i dupa aceea totul va fi cum

nu se poate mai bine, fi zise el omului nostru.Acesta 111uadin nou in casa ~ivulturul frai impreuna cu ei fadnd muncile

cele mai grele fara sa drteasca.Trecura a~a trei ani ~i, la sfir~itul celui de-al treilea, vulturulii zise omului:- M-am vindecat in sfir~it, sint sanatos tun, atit la trup dt ~i la suflet.

Lasa-ma liber. A~ vrea sa zbor in lumini~ul in care m-ai gasit. Trebuie sa ieini~te pesmeti ~i sa vii ~i tu in lumini~. -

Omul il elibera pe vultur, urmarindu-l cum se indeparteaza in zbor, iar apoiumplu 0 desaga cu pesmeti ~i porni la drum dupa cum fuse sfatuit. Ajunse lalumini~ destul de repede dnd, ce sa vezi? - vulturul era acolo ~i11a~tepta. SeindrepHi spre el ~i acesta ii spuse:

- Suie-te la mine in spinare ~iyom zbura departe, departe.Omul se sui ~i vulturuli~i lua zborul.Daca a trecut timp mult sau putin nu se ~tie, dar, in cele din urma, vulturul

cobor! intr-un alt lumini~ ~i-i spuse omului:- Du-te in ora~ ~i a~teapta la u~a bisericii. La terminarea slujbei, vei vedea

o femeie frumoasa ie~ind din biserica. Ea este sora mea cea mare ~i te vaintreba de mine.

Omul 0 pomi spre ora~, ajunse la biserica, se a~eza in fata u~ii ~i a~tepta.Oamenii ie~eau rind pe dnd din biserica ~i printre ei aparu 0 femeie

neasemuit de frumoasa, imbracata intr-o rochie tesuta in fir de aur. Pareafoarte trista ~i se apropia cind de unul, dnd de altul dintre cei ce a~teptau lau~a ~i-i intreba despre fratele sau.

- Sint trei ani de dnd fratele meu a plecat de acasa ~i nu s-a mai intors,zicea ea. N-ati auzit nimic de el?

Nimeni nu-i raspunse, doarece nu ~tiau nimic despre el, dar femeia nu selasa ~i repeta intrebarea a doua ~i a treia oara. Omul era sigur acum ca femeiaera sora vulturului.

- Eu I-am vazut pe fratele dumitale ~i ~tiu unde este, zise el.- Adu-l aici! 11 ruga femeia. Te voi rasplati cum se cuvine. Numai sa-mi

spui ce ti-ai dori.- A~ vrea sa-tni dai caseta de pe pervazul ferestrei, :zise omul, pentru ca

asta.,.ispus~se v\.lltprul s~ Ceara.,Dar fetneia' zise ea nu r'en\!nta la caseta ~iomul trebui sa se intoardi ~i sa-i

poveste'asca ,~ul{u~~u! toa~~,tadi~eriia.Vultilftilli~p:use .sa~e:$Uie p;espinarea lui $i i~i luar~ zborul. Clnd se lasa

seara, ajunsera la abreile~ lu·niini~. .I~i petrecuta noaptea icol6~ iar dimineata vulturulIi 'zise omului:- Du-te la aceea~i biserica ~i a~teapt-o pe aceea~i femeie. 0 vei rec!1noa~te

dnd 0 vei auzi zidnd, dupa cum Ii eobiceiul:"N-ati auzit veste, poveste despre fratele meu, vulturul?"Omul se duse din nou la biserica ~i a~tepta la u~a bisericii. Dupa dteva

timp, oamenii incepura sa iasa unul dte unul din biserica ~i chiar aceea~ifemeie i~i facu aparitia printre ceilalti intrebind ici-colea despre fratele ei,vulturul. Barbatul nu zise nimic, pina dnd aceasta nu intreba a treia oara, ~iatunci i se adresa:

- Eu am ve~ti despre vultur ~i 11 pot aduce chiar acum daca vrei.Ilintreba ce dore~te in schimb.- Nimic altceva dedt caseta ce sta pe pervazul ferestrei.- Nu I-am vazut pe fratele meu de trei ani, dar la caseta nu pot renunta, zise

femeia.Omul nostru se intoarse din nou la vultur, ii spuse toata tara~enia ~i

vulturul, luindu-l in spate, i~i lua zborul.Dacadrumul lor a fost lung sau nu, nimeni nu poate ~ti, dar in cele din

urma au ajuns la un al patrulea lumini~.I~i petrecura noaptea acolo ~i, in dimineata urmatoare, omul 0 pomi din

nou spre biseridi. ~tepta la u~a ~i, in cele din urma, ovazu iar pe cea pe caredorea s-o intilneasca ~i care tocmai ii intreba pe cei din jur despre fratele ei,vulturul.

- L-am vazut eu pe fratele dumitale ~iil pot aduce aid, daca vrei, zise omuldnd ea intreba a treia oara.

- Ce-mi ceri in schimb? zise femeia.- Nimic altceva dedt caseta ce se afla pe pervazul ferestrei tale, raspunse

omul.- Foarte bine. Adu-l pe fratele meu ~i vei avea caseta.Omul se duse din nou la vultur ~i-i spuse intimp1!lrea, vulturul 111ua in

spinare ~i zbura. In cele din urma, omul privi in jos,' spre pamint ~i vazu aa~ezare. De-abia atinsera pamintul ca vulturul disparu fara urma. Degeaba 11cauta omul nostru ca nu-l mai gasi ~i,vazind a casa in apropiere, deschise u~a~i intra. Erau acolo mai multi oameni care il intimpinara cu caldura, 11ajutara

.. sa se spele ~i sa-~i schimbe hainele, 11servira cu cele mai gustoase bucate ~icu cele mai bune vinuri. Omul nostru minca pe saturare ~i bau pina-l apucaameteala ~i n-ar fi putut spune pentru nimic in lume dt timp statuse acolo.Incerca sa afle abia dnd fu intrebat de un barbat arMas, imbdcat in hainescumpe, care intra in odaie.

- Stii de dnd stai aid cu noi? il intreba barbatul.- Detrei zile?! zise celalalt.- Ei bine, gre~e~ti! Stai aid de trei ani ~i nu de trei zile. Si el adauga: Nu

ma mai cuno~ti? Eu sint vulturul care te-a adus aid. Spune-mi, prietene, vreisate intorci acasa la tine acum?

- Sigur ca vreau! zise omul.Vulturul, did a~aa sa-l numim de aici inainte, ie~i din incapere, dar reveni

dt se poate de repede adudnd caseta ce fusese a sorei sale.- Ei, ~i acum, ce-ai zice sa-ti dau tie caseta asta? intreba el.- Ce sa fac cu eaT- Nu fi prost! Caseta aceasta nu este a caseta obi~nuita, ci una fermecata.

Haide, hai sa ie~im ~i atunci ai sa vezi.Cum ie~ira, Vulturul deschise caseta ~i, ce sa vezi! - aceasta disparu ca ~i

cum nici nu fusese ~i in locul ei, se inalta in jurullor a casa. Vulturul batu inperetele casei ~i indata aparura doua fete.

- Ce doriti? intrebad ele.- Ceva de m!ncare, zise Vulturul.Fetele adusera inauntru a masa a~ternuta cu toate ~i, dupa ce barbatii

mincara, a scoasera din incapere.

Vulturul biHu din nou in perete ~ipe data aparur-a-alte doua fete.- Ce doriti? intrebara ele.- Un pat bun in care sa dormim, zise Vulturul.Fetele adusera patul ~i 0 plapuma frumoasa, cei doi barbati se culcara ~i

adormira, iar dimineata dnd se sculara, fetele luara ~i dusera totul afara.- iti place caseta mea? intreba Vulturul.- Foarte mult, raspunse omul.- Ei bine, atunci stringe cas a ~ipune-o inapoi in ea. ~i ii arata omului cum

se face treaba asta.Omul strinse casa, ~i 0 baga in cas eta ~i apoi 0 pomi spre casa. ~i merse ~i

tot merse, ~i dnd se insera deschise caseta, Ie puse pe fete sa a~teama masa,minca ~i se cul·ca. Se gasea din nou pe drum dimineata urmatoare, dar pe laprinz i se facu foame ~i sete ~i se gindi ca ar fi fost bun un ceai. Deschisecaseta, minca ~i bau pe saturate, dar dnd veni timpul sa stringa casa ~i s-opuna in caseta, descoperi ca uitase cum s-o daca. Asta 11intrista foarte tare,a~a di se a~eza linga u~a, gindindu-se cum sa 0 scoata la capat. '

Cum state a a~a, un mo~, care se-ntimplase sa treaca pe acolo, veni spre eI.- De ce e~ti am de trist, om bun? intreba eI.- Am uitat cum sa string casa asta ~icum s-o pun in caseta, dispunse omuI.- Cu ce ma vei rasplati pentru binele pe care ti-l voi face? .- Ce ai dori?- Ceea ce 0 sa-ti arate sotia ta mai intti de toate dnd vei ajunge acasa.- Foarte bine, accepta omul, zidndu-~i: Ciudata dorinta! Ce ar putea sa-mi

arate sotia mea care sa fie atit de minunat?!Batrinul strinse casa, 0 puse in cas eta ~ipleca, iar omul i~i continua drumuI.

Ajunse curind acasa ~ifu intimpinat de nevasta lui care avea alaturi un feciora~chipe~.

- Vai, dar asta trebuie sa fie fiul meu, nascut in timp ce eu eram pIecat deacasa! i~i zise omuI. Ce prost am fost! Mo~ul ~tia prea bine ce anume imi cere~i acum va trebui sa renunt la propriul meu fiu.

Aduse caseta, 0 deschidea ~iintrara toti trei - el, sotia ~ifiul- in casa. Baura~i mincara ~i apoi se culcara, iar omul ii povesti femeii patania eu mo~ul.

- Va trebui sa-i dam batrinului ceea ce i-am promis, pe feciorul nostruchipe~.

Dimineata se seulara ~i ce vazura! - ling a u~a state a un dine ro~covan.Aeesta nu spuse nimie, dar omul ~tiu, tara sa i se spuna, di a~esta venise sa-iia fiuI.

- Trebuie sa mergi unde te va conduc~ dinele asta, fiule, zise eI.

Feciora~ul facu ceea ce i se spusese ~i pleca cu ciinele. Mergind a~a, calelunga, feciorul crescu ~i deveni ditamai flacaul, cind ajunsera la sfir~itulcalatoriei.

Intr-o buna zi, ciinele disparu ~iflacaul ramase singur. De-abia mijira zoriicind el vazu un lac mare in care se imbaiau trei dalbe copilitie, doua dintreele tinindu-se aproape una de alta, iar cea de-a treia mai la 0 parte.

Se apropie ~ivazu trei rochii pe tarm, dintre care una era intinsa mai departede celelalte doua.

o lua pe aceasta din urma ~i0 ascunse chiar la timp, deoarece fetele tocmaiie~eau din apa. Doua dintre ele se imbracara, dar a treia nu-~i gasi rochia ~iizbucni in plins.

- Cine mi-a furat rochia? intreba ea. Da-mi-o inapoi, oricine ai fi, caci s-arputea sa ai nevoie de mine intr-o zi.

Flacaul ii dadu rochia ~i fata se imbradi ~i zise:- Vino sa ne vizitezi, feciorule. Locuim departe de aici, dar, cind vei ajunge

in satul nostru, vei ~ti pe data care e casa noastra, deoarece e situata intr-unloc singuratic, departe de celelalte.

Flacaul statu pe tarm toata ziua ~i toata noaptea ~i, spre dimineata, aparuciinele cel ro~cat care-l purta mai departe. Merse in urma dinelui toatanoaptea, dar la prima raza de soare acesta disparu la fel ca ~i inainte.

Ajunse la ni~te case ~i cind se apropie de ele, vazu ca una era la 0 oarecaredistanta de celelalte. Asta era casa spre care se indrepta~i intra fara sa bata lau~a.

o fata frumoasa 11a~tepta acolo ~i, dupa ce ii dadu sa bea ~i sa manince, 11trimise la bunicul ei care locuia intr-o casa invecinata. Fladlul ajunse la casaacestuia, dar se mira peste masura cind vazu in fata ei doisprezeze pari infiptiin pamint, unsprezece avind in virf capetele a unsprezece barbati.

- Inseamna ca in cel de-al doisprezecelea par va sta infipt capul meu, i~izise feciorul.

Intra in casa, unde il a~tepta un batrin.- De ce ti-a luat atita timp drumul pina aici? intreba batrinul. Va trebui sa

indepline~ti 0 sarcina. Sa-mi construie~ti 0 casa ~i sa mi-o termini pina miinedimineata.

Feciorul se simti mihnit ~i se intoarse la fata.- Nu voi fi in stare niciodata sa inalt 0 casa intr-o singura noapte! zise el.Dar fata-i zimbi.- Nu fi trist, caci te voi ajuta, grai ea. Du-te la culcare ~i miine dimineata

casa va fi gata.

FHidiul prinse curaj . se duse la culcare ~i dimineata, cind se scuUi, cas aera gata facuHi! Flacaul mer degraba la batrin. Acesta fu foarte surprins ~inu-i veni sa-~i creada ochilor.

- Bunule feciora~! zise el. Ai mai av~ 0 treaba de facut. A~ vrea sa-miimblinze~ti un cal de care nu s-a mai apropiat picior de om de ~apte ani.

-Asta nu-i prea greu de facut! se gindi feciorul. M-am ocupat de cai toata viata.Se inapoie la fata ~i-i spuse totul despre sarcina pe care trebuia sa 0

indeplineasca.- Nici yorba ca-i 0 treaba u~oara, zise fata. Sa ~tii ca armasarul acela nu e

un cal oarecare, ci e chiar batrinul prefacut in cal. Nu trebuie sa te temi, eu tevoi ajuta. Du-te numaidecit in padure ~i adu-mi ni~te scoarta de copac.

Flacaul facu intocmai ~i,dnd se intoarse aducind ~i scoarta, fata facu dinea 0 ~a ~i un bici. Pe acestea i Ie dadu flacaului care Ie lua ~i porni spre casamo~neagului.

Intra in curte ~i vazu calul alergind ~i ridicindu-se pe picioarele dinapoi.Calul incerca sa-l Ioveasca, cu copita, dar flacaul 11Iovi eu biciul atit deputernic incit acesta se rasturna pe 0 parte, la picioarele lui. Incerdi sa se ridicerapid, dar flacaul se dovedi mult mai iute ~i-i sari in spinare. Calul alerga princurte cu viteza atit de mare de ziceai di zboara prin aer, dar flacaului ii eraprea draga viata ~i se tinu atit de bine, incit acesta nu-l putu aruncajos din ~a.Flacaul pocni din bici Ia urechile calului asurzindu-I ~i facindu-l sa incetine-asca galopul. Se opri numai cind calul cazu la pamint mai mult mort decitviu. Illasa zacind acolo ~i se duse la fata.

- I-am venit de hac calului, zise el. E cit se poate de blind acum.I~i petrecu noaptea in casa fetei ~i dimineata se duse sa-i spuna mo~nea-

gului ca a facut ceea ce ii ceruse. Ajunse la casa acestuia ~i-l gasi stind dupasoba ~i motaind.

- Am facut ceea ce mi-ai cerut, ii spuse flacaul.- Dar numai fiindca te-a ajutat nepoata mea. Am hoHirit sa va casatoriti.

Veniti amindoi Ia baie, miine, ~i yom mai discuta despre asta.Fiacaul era bucuros Ia culme ~i se duse sa-i duca fetei vestea.- Bunicul tau vrea sa ne casatorim, zise el.- ~a ti-a spus tie, dar nu are de gind sa faca a~a, raspunse fata. Bunicul

este un vrajitor rau ~i vrea sa ne distruga.Sosi dimineata ~i ei mersera la cladirea in care se afla baia, dar nid nu

apucara bine sa intre ca mo~ul arunca petrol peste ea ~i-i dadu foe.Flacari se inaltara deasupra cladirii ~i caldura era atit de toropitoare incit

fata cazu la pamint ~i se prefacu intr-un ac, iar flacaul se prefacu intr-un fir

de ata. Ie~ira prin gauracheii ~i, redevenind fiecare ce fusese, 0 Iuara Iasanatoasa. Plecara spre casa parintilor fIacaului ~i avura drum lung destrabatut, dar, in cele din urma, fata se apleca ~i i~i lipi urechea de pamint.Auzea tipete ~i strigate de oameni ~i-~idadu seama ca vrajitorul i~i trimiseseslugile dupa ei. .

Strigatele se tot apropiau ~i fata se transform a intr-o biserica mai mica, iarflacaul intr-o biserica mai mare. Ciopotele bisericilor incepura sa bata pe cindcei trei servitori ai mo~neagului, toti trei inarmati, sosira caIari.

- Ai V8.zutun barbat ~i 0 femeie trecind pe aici, mo~ule? il intrebara ei peomul ce statea in fata uneia dintre biserici.

- Da, am vazut, raspunse batrinul, dar tare demult, pe vremea cind seconstruia biserica. Iar acum pietrele ei sint deja acoperite cu mu~chi, dupacum vezi. Luati ni~te mu~chi ~i aratati-l stapinului vostru dad. nu va crede.

Cei trei barbati Iuad mu~chiul ~i se intoarsera la mo~neag.De indata ce ei se indepartara, fata ~i fladiul i~i Iuara infati~area dinainte

~i i~i continuara drumul. Servitorii mo~neagului ajunsera la casa acestuia ~i-iaratara mu~chiul.

- Ce pro~ti mai sinteti! striga mo~neagul. Cei pe care-i urmareati erauprefacuti in doua biserici, una mica ~i cealalta mai mare ~i ar fi trebuit sa vadati seama ~i sa-i prindeti mlmaidecit. Grabiti-va ~i dati-Ie de urma!

Si servitorii plecara, dar cind ajunsera la Iocul in care vazusera bisericiIe,ia-Ie de unde nu-s.

Fata ~i flacaul erau deja departe ~i, dupa citva timp, fata apleca, din nou,urechea Ia pamint. Auzind strigatele ce se apropiau, se prefacu intr-o turmade mioare ~i flacaul se prefacu in oier.

Curind dupa aceasta aparura ~i cei trei servitori calare.- N-ai V8.zuttrecind pe aici 0 fata ~i un flacau, oieruIe? intrebara ei.- Ba, am V8.zut,zise oierul, dar tare demuit. Aveam pe atunci numai 0 oaie

~i acum am 0 turma de peste 0 suta. N-o sa-i ajungeti niciodata din urma pecei doi, mai bine intoarceti-va Ia stapinul vostru. Taiati ni~te lina de pe trupulunei oi ~i aratati-o stapinului vostru, daca nu va crede.

Servitorii se intoarsera ~i, imediat ce disparura, fata i~i lua infati~areadinainte, flacaul, Ia fel, ~i apoi i~i continuara drumul.

Servitorii se intoarsera la mo~neag, ii povestira toata tara~enia ~i ii ad taraIina taiata de pe spinarea oii, dar mo~neagul se infurie ~i-i ocari cu asprime:

- Pro~tilor! striga el. Ar fi trebuit sa vedeti ca ei erau chiar cei pe care Iidiutati. Am sa pornesc eu dupa ei!

Fata ~i fUidiul erau demult departe ~i fugidi, tot fugira pina cind fata seapleca ~i lipi urechea de pamint.

- Am dat de belea, zise ea, a pomit chiar mo~ul dupa noi. Nu putem facenimic decit sa ne prefacem fiecare in altceva. Tu vei fi un lac mare ~i eu unpe~te.

Flacaul deveni lac ~i fata se facu un biban sprintar, dar mo~neagul ~.tiucaerau ei. Ajunse la lac cit ai bate din palme, se opri ~i zise:

- Aici erati! 0 sa va prind curind, n-aveti grija!Se dezbraca ~i se prefacu intr-o ~tiuca, sari in lac ~i pomi dupa biban. Dar

bibanul s-a intors cu coada ascutita spre ea ~i oricit a incercat ~tiuca nu I-aputut inghiti.

~tiuca era deja istoviHi.- Intoarce-te spre mine, bibanule! zise ea.- Dar ~tiu ca e~ti ~ireata, ~tiuco! i-o intoarse bibanul.De ce nu incerci sa ma prinzi de coada.~tiuca nu-i raspunse. Sari afara pe mal ~ise prefacu in mo~neag, iar bibanul

se preschimba in rata.- Sint vrajitor ~i am sa va vin de hac, Ie zise mo~ul.Tu, lacule, vei ramine pe veci lac, iar tu, rata, vei dimine a~a cum e~ti.- ~i eu pot face vraji, i-o mtoarse rata. Te voi preface mtr-o ~tiuca ~i pe

veci vei ramine ~tiuca pe malul acestui lac.Mo~neagul se sperie.- A~teapta! striga el. Nu vreau sa fiu ~tiuca, a~a cum nici tu nu vrei sa fii

rata. Este mult mai bine tu sa fii fata, flacaul sa fie flacau, iar eu sa ramin ceeace sint, un mo~neag.

Voi yeti merge m drumul vostru, iar eu intr-al meu.~i pledi tara sa mai spuna nimic. Rata se preschimba in fat a, laculin fladiu

~i 0 pomira din nou la drum. Ajunsera la cas a in care locuiau tatiH ~i mamaflacaului. Atunci fata se opri ~i zise:

- Eu ramin ~i te a~tept aici, intra in casa singur. SaluHi-i pe toti cu caldura,dar nu care cumva sa-l iei pe copilul fratelui tau in brate ~i sa-l saruti, cacidaca 0 vei face, ma vei pierde.

FIacaul intra, ii saluta pe toti calduros ~i fu la rmdul lui salutat cu multabucurie. Mama sa era acum bunica ~i i~i aduse nepotelul, copilul celuilalt fiual ei, ca sa-l sarute. FIacaul nu voi la inceput, dar ea 11ruga ~i atunci flacaullua prunculin brate ~i-l saruta. ~i ce sa vezi! - pe data uita cu totul de fata ce-la~tepta afara.

Dadi s-a scurs un timp mai scurt sau mai lung, n-avem de unde ~ti, dar

parintii flacaului ii gasira mireasa ~i stabilira data nuntii. Cit despre fata carevenise cu el, i~i gasi adapost la 0 batrinica din sat.

Parintii miresei 0 rugara chiar pe batrinica la care statea fata sa Ie faca 0

piine pentru nunta. ~i cind piinea fu gata, 0 pusera pe masa, in fata mirelui ~ia miresei. Flacaul taie 0 felie ~i sa vezi ~i sa nu crezi!. Din piine zburara douapasarele. Taie inca 0 felie, tinara mireasa se sperie ~i atunci fladiul ii dadupiinea mamei sale ~i-i spuse s-o arunce.

Mama flacaului facu numaidecit ce i se ceruse ~i in aceia~i clip a aparu 0

aHafata, pe care nu 0 cuno~teau. Venea inspre ei pe carare, purta ni~te zdrente,era murdara pe fata ~i insotita de un cird de pasarele care zburau in jurul ei.

- 0 sa va arat c~ nu s-a mai vazut, Ie zise fata. Apoi rupse 0 bucata de piine,o a~eza pe 0 scindura, puse scindura pe pamint, desena un lac ~i apoi modelao ~tiuca, un biban ~i0 rata, pe care Ie arunca in lac. Tot timpul acesta pasarelecare venisera cu fata se invirteau in jurul lacului, ciugulind din piine ~irepetindintr-una:

- M-a uitat, m-a uitat...Vazindu-le, flacaul i~i aminti de toate cite i se intimplasera, de frumoasa

fata care il salvase de batrinul vrajitor. ~tiu numaidecit ca fata dinaintea luinu era aHa decit cea pe care 0 iubise cindva. 0 imbrati~a ~izise in fata tuturor:

- Asta-i fata care mi-a salvat viata ~i cu ea vreau sa ma insor.Se casatorira chiar atunci ~i tdiira multi ani fericiti.

'OJ

FATA ~I OMUL LUNA

llaia odataprintrecei din neamulChnkchinn am care avea unsingur copil, 0 fiica. Fata ii era un ajutor de pret tatalui sau. Ea i~i petreceafiecare vara departe de tabara de corturi, avind grija de turma de caprioare atatalui sau, iar in timpul iernii pleca cu turma mai departe. Se intorcea lacorturi doar cind ~i cind, dupa hrana.

Intr-o noapte, pe cind venea spre tabara, cerbul care tragea sania ei i~i ridicacapul ~i privi spre ceL

- Prive~te, prive~te! striga el.Fata privi in sus ~i-l vazu pe Omul Luna coborind din cer intr-o sanie trasa

de doi reni. .- Unde merge ~i pe cine cauta? intreba fata.- Vine incoace dupa tine, ii raspunse cerbul.Fata se sperie foarte tare.- Ce sa ma fac? Ma poate lua cu ell striga ea.Fara sa spuna vreo vorba, cerbul incepu sa dea la 0 parte zapada cu

coarnele. Nu se opri pina ce nu sapa 0 groapa destul de adinca.- Haide, intra in groapa asta, repede! zise el.Fata intra in groapa ~i cerbul arunca cu copitele zapada peste ea. Trupul

fetei disparu pe data ~i in locul in care se gasea aparu 0 movilita de zapada.Omul Luna cobori din inaltul cerului, opri sania trasa de cei doi reni ~i

cobort. Se plimba primprejur, cautind-o pe fata dar n-o gasi nicliieri. Se dusepina aproape de movilita, dar nu-i trecu prin minte ca fata era acolo.

- E cit se poate de ciudat! zise Omul Luna. Unde s-o fi dus? N-o gasesc.Mai bine plec acum ~i voi cobor! din nou mai tlrziu. Sigur 0 voi gasi atunci~i 0 voi lua cu mine.

Zicindu-~i acestea, el se urca in sanie ~i renii 11purtara spre ceLImediat ce se departa, cerbul scormoni zapada ~i fata ie~i din groapa.- Hai sa mergem la tabars. repede! zise ea. Altfel, Omul Luna ma va vedea

~i va cobori din nou dupa mine. Nu ~tiu unde sa ma mai ascund.Se urca in saniuta ~i cerbul 0 duse repede ca fulgerul. Ajunsera la tabara

~i fata alerga in cortul de piei al tatalui sau. Dat tatal sau era plecat ~i nu eranimeni care sa 0 poata ajuta.

Cerbul ii zise:- Trebuie sa te ascunzi, deoarece Omul Luna ne urmare~te.- Unde sa ma ascund? intreba fata.- Te voi preschimba in ceva - poate, intr-o stinca, zise cerbul.- Nu, nu e bine, tot ma va gasi.- Intr-un ciocan.- Nici asta.- Un stilp.-Nu.- Intr-o piele de animal agatata deasupra u~ii.-Nu.- Atunci, in ce? Am gasit, te voi transform a intr-o lampa.- Bine.- Hai, apleaca-te.Fata se apleaca, cerbul izbi pamintul cu copita ~i, ce sa vezi?! Fata se

preschimba intr-o lampa care ardea atit de tare, incH lumina tot cortul.Intre, timp, Omul Luna 0 cautase pe fata printre caprioarele ei ~i acum se

indrepta Jurios la culme spre tabara.I~i lega renii ce-i trageau sania de un taru~, intra in cart ~i se puse pe cautat.

Cauta peste tot, dar nici urma de fata. Cauta ~i printre grinzile ce sustineauacoperi~ul colibei, cerceta cu atentie fiecare unealta, fiecare fir de par de pepiei, fie care fir de praf de pe jos, fiecare beti~or de sub pat, dar fata era denegasit.

Lampa, nici macar n-o zari, din cauza ca, de~i stralucea cu putere, OmulLuna era ~i mai stralucitor.

- Ciudat, i~i zise Ie. Unde ar putea fi? Va trebui sa ma intorc in cer tara ea.le~i, ~iincepu sa-~i dezlege reniL Se urea in sanie, dar pe dnd sa porneasca

fata aparu de dupa pieile ce atirnau la u~a ~i, apledndu-se in afara, hohotivesel.

- laHi-ma! lata-mal ii striga ea Omului Luna. Omul Luna i~i Iasa renii, senapusti in coliba, dar fata se pretacuse din nou in lampa. Incepu s-o cautepeste tot, cerceta fiecare bat, fiecare fr~nza, fiecare fir de par de pe blanuri ~ifiecare fir de praf, dar s-o gaseasca pe fata nici yorba.

- Ciudata poveste! Unde putea fi? Se parea ca va trebuie sa se into area faraea. Dar nici nu ie~ise bine din coliba ~i se apuca sa-~i dezlege renii di fataaparu din nou, de dupa pieile de la u~a:

- lata-mal lata-ma! striga ea, rizid.

Omul Luna se napusti in coliba ~ise puse din noupe cautat. Cauta ~icauta,scotocind ~i rasturnind totul cu susul in jos, dar pe fata n-o gasi.

Era deja ametit de atita cautat ~i atit de istovit inclt de-abia i~i mi~capicioarele ~i mIinile.

Acum, fetei nu Ii mai era frica de el. Se prefacu din nou fata, ie~i din coliba,il trinti pe Omul Luna pe spate ~i-i lega miinile ~i picioarele cu 0 funie.

- Vai, vail gemu Omul Luna. ~tiu ca vrei sa ma omori! Omoara-ma! 0merit, am gre~it ca am vrut sa te due cu mine. Dar inainte sa mor, acopera-macu piei ~i lasa-ma sa ma indilzesc, mi-e tare firg.

Fata il privi mirata.- Tie - frig? zise ea. Tu, care nu ai nevoie de adapost, care nu ai nici cort?

Dar cum? Tu apartii inaltului cerului ~i acolo trebuie sa stai. Ce nevoie ai tude pieile mele?

Atunci Omul Luna incepu sa se roage de fata ~i, iata, ce-i spuse:- Tocmai pentru ca n-am nici un camin, cum zici, ~i sint pedepsit sa ramin

astfel toata viata, lasa-ma in libertate ca sa colind pe cer. Voi fi eel pe careoamenii il vor privi, ceva care Ie va aduce bucurie. Lasa-ma liber ~i eu voiservi drept far oamenilor deasupra tundrei! Lasa-ma liber ~i eu voi masuraanul pentru poporul tau! Mai intii voi fi Luna Batrinului Taur, apoi LunaNa~terii Viteilor, apoi Luna Apelor, apoi cea a Frunzelor, apoi Luna Caldurii,apoi Luna Napirlirii Coarnelor de Cerb, apoi Luna Impreunarii CaprioarelorSalbatice, apoi Luna Prirnei Ierni ~i apoi Luna Zilelor Scurte.

- Dar daca te las sa devii din nou puternic ~i miinile ~i picioarele iti vor fitari, nu vei mai cobori din inaltul cerului ineercind sa ma duci eu tine? intrebafata.

- Nu, niciodata! striga Omul Luna. Voi ineerca sa uit drumul care duee laeoliba ta. E~ti mult prea isteata. Nu voi mai cobori de pe cer, voi sta aeolo ~ivoi lumina cerul ~i pamintul.

Fata il elibera pe Omul Luna, acesta se inalta la cer ~i i~i revarsa luminape pamint.

TIGRUL ~I OMUL

.IE ra odata un Tigru care triiise in padure atit de mult, inelt se credeamai putemic decit orice ~i oricine pe lume. Colinda prin tara ~i baga spaimain toti.

Intr-una din zile, dupa ce i~i ucisese prada ~i millcase pe saturate, Tigrulse a~eza sub un copac sa se odihneasca. Deoadata, auzi ca 11striga cineva. Seuita in sus ~i acolo, stind pe 0 creanga, 0 vazu pe pasarea Kua.

- Te crezi mai putemic decit toti, Tigrule, nu-i a~a? Dar... sa ~tii ca gre~e~ti.Sint unii cu mult, mult mai putemici decit tine.

Tigrul sari in picioare.- Mai putemici decit mine? mirii el. Nu se poate! Haide, da-i drumul,

spune-mi cine sint ace~tia.- Oamenii, da, ei sint! Zise Kua ~i zbura.Tigrul, care nu vazuse oameni niciodata, dorea din tot sufletul sa illtilnesca

macar unul. Pomi ill cautarea oamenilor, ~i merse, ~i merse, pilla intilni unLup.

- Tu e~ti om? intreba Tigrul.- Nu, nici yorba, zise Lupul. Dar de ce intrebi?- Vreau sa ~tiu cum arata oamenii, de asta.- Ei, dar ~tii ca e~ti prost! Oamenii sint mai putemici decit tine ~i 0 sa te

omoare, zise Lupul.Tigrul izbucni in ris, auzind acestea. Merse mai departe, ~imerse, ~imerse,

pina cind intilni un Elan.- Tu e~ti om? intreba Tigrul.- Nu, nici yorba, raspunse Elanul. Ce te face sa crezi ca a~ fi?- Vreau sa aflu cum arata un om, asta-i tot.- Dar e 0 prostie sa vrei sa intilne~ti oamenii. Ei sint mai putemici decit

tine ~i te-ar omori, zise Elanul.Tigrul rise de ceea ce-i spuse Elanul. Merse ~i tot merse ~i se intilni cu un

Cerb.- E~ti om? intreaba Tigrul.- Nu, nu sint! raspunse Cerbul. Dar de ce intrebi?- Vreau sa ~tiu cum arata oamenii?

- Dar asta e 0 prostie. Oamenii sint mai puternici dedt tine ~i ar putea sate omoare, zise Cerbul.

Tigrul nu il crezu nici pe Cerb, la fel cum nu Ie dadu crezare nici Lupului~iElanuIui, ~imerse mai departe. Merse ~imerse, pina dnd inaintea lui se ivio creatura care statea pe doua picioare ~i taia un copac; 0 fiinta cum nu maivazuse inainte. Ei, dar Tigrul nu ~tia ca era un "om" ~i statea foarte lini~tit ~i11privea de departe, sa-~i faca curaj inainte de a-i vorbi.

Omul se intoarse ~i-I vazu.- Ce dore~ti? intreaba el.- Vreau sa vad cum arata un om, ii raspunse Tigrul.- Dar e 0 prostie din partea tal zise Omul. Nu ~tii ca oamenii _sintmai

puternici dedt tine ~i ca e periculos sa Ie atii calea?Dar Tigrul nu-l crezu, a~a ca Omul zise:- 0, foarte bine! Hai sa te leg de copacul asta ~i sa-ti indeplinesc dorinta.Tigrul accepta ~i OmuI11lega de un copac ~i, adudndu-~i pu~ca, trase un

glonte ~i-i reteza urechea.Tigrul urla de durere.- Lasa-ma sa plee! striga el. Acum ~tiu ca e~ti om ~i ca e~ti mai puternic

dedt mine. Omul taie funia care-l tinea pe Tigru legat de copac.- Pleaca in padure, zise eI, ~i tine-te departe de oameni!De atunci nu numai tigrii, ci ~i celelalte animale se feresc de oameni.

-- ,...KOTURA, S'TAPINUL

J .[J)emult, tare demult, intr-o tabara de nomazi, traia un batrin impre-una eu eele trei fiiee ale sa]e, eea mai mica dintre ele fiind ~i eea mai buna ~ieea mai de~teapta.

Batrinul era tare sarae. Avea 0 eoliba paraginita ~i plina de gauri ~i hainemai deloe. Cind gerul era aspru, batrinul ~i fetele se euibareau linga foeineercind sa se inealzeasdi. Noaptea, inainte de eukare, stingeau foeul ~idirdiiau de frig pina dimineata.

Odata, in plina iarna, se batu 0 furtuna naprasniea asupra tundrei. Vintulbatu 0 zi, batu ~i ziua urmatoare, batu ~iin eea de-a treia zi, de se eutremuraueolibele stind gata sa eada. Oamenii nu indrazneau sa-~i seoata nasul afara ~istateau inauntru flaminzi ~i infrigurati. La fel ~i batrinul eu eele trei fiiee alesale. Stateau in eoliba aseultind ~uierul vintului, dar, in eele din urma, batrinulzise:

- Nu yom putea stavili nilciodata viseolul asta. S-a abatut asupra noastradin porunea lui Kotura, Stapinul Vinturilo.r. S-a infuriat ~i a~teapta sa-itrimitem 0 fata bun a de sotie. Tu, Fata mea eea Mare, va trebui sa mergi laKotura, altfel neamul nostru va pieri. Trebuie sa.mergi ~i sa-l rogi sa oprescavijelia ..

- Cum sa merg la el? intre,ba fata. Nu eunose drumul.- Iti voi da 0 saniuta. A~az-o eu partea dinainte inspre vint, impinge-o ~i

porne~te dupa ea. Vintul iti va desface legiiturile hainei, dar nu te opri sa Ielegi. Zapada iti va intra in eizmulite, dar tu nu te opri s-o seoti. Nu te opri pinaee nu ajungi la un munte inalt. Pe el te vei urea ~i dnd vei ajunge in virf, abiaatunci vei putea sa-ti seoti z~ipada din cizme ~i sa-ti prinzi legaturile hainei.Dupa citva timp 0 pasariea va zbura spre tine ~i ti se va a~eza pe umar.N-oalunga, fii buna eu ea ~i invele~te-o eu grija. Apoi urea in saniuta ~i eoboarape panta eealalta a muntelui. Saniuta te va duee pina la u~a eolibei lui Kotura.Intra in eoliba, dar nu te atinge de nimie, a~eaz~-te numai ~ia~teapta. Cind va

.veni Kotura fa tot eeea ee iti va cere el.Fata eea Mare se infofoli in blanuri, a~eza saniuta eu fata spre vint ~i 0

impinse inainte.Merse in urma ei 0 bueata de drum, dar legaturile hainei i se desfaeudi,

zapada ii intra in cizme ~i i se facu foarte, foarte frig. Ea nu facu ceeea ce 0

ruga tatal sau, ci se opri ~i incepu sa-~i stringa legaturile la haina ~i sa-~iscuture zapada din cizmulite. Apoi merse inainte cu fata spre vint. Merse multtimp pina ajunse la muntele cel inalt. Nici nu ajunse in virful acestuia dnd 0

pasarica zbura spre ea ~i era gata, gata sa se a~eze pe umarul ei. Dar Fata ceaMare dadu din miini incerdnd s-o alunge ~i pasarica se roti deasupra ei dedteva ori ~i apoi zbura in departare. Fata cea Mare se urea in saniuta, c'oboripe panta cealalta a muntelui ~i ajunse la 0 coliba mare.

Fata intra; se uWi in jur ~i primullucru pe care-l zari fu 0 bucata mare defriptura. Facu un foc, se incalzi ~i apoi incepu sa-~i rupa bucati din fripturade vinat. Rupse 0 bucata ~i 0 minca, apoi alta bucata ~i 0 minea ~i pe aceea,~i a~a, minca pe saturate pina dnd auzi ca cineva se indreapta spre coliba.Pieile de la u~a fura ridicate ~iun uria~ tinar i~i facu aparitia. Acesta era insu~iKotura. 0 privi pe Fata cea Mare ~i-i spuse:

- De unde vii, femeie, ~i ce vrei de la mine?- Tata m-a trimis la tine, zise Fata cea Mare.- Dar pentru ce?- Ca sa ma iei de sotie.- Am fost la vinatoare ~i am adus ni~te carne. Dar, ce stai! Gate~te-:mi-o!

Ii zise Kotura.Fata cea Mare facu ceea ce Kotura Ii poruncise ~idnd carne a fu gata, acesta

Ii spuse sa 0 scoata din oala ~i sa 0 taie in doua.- Tu ~i cu mine yom minca jumatate din came, zise el, cealalta jumatate 0

vei pune pe 0 farfurie de lemn ~i0 vei duce la coliba invecinata. Tu sa nu intriin coliba, sa a~tepti afara. Va ie~i 0 batrinica. Da-i camea ~i a~teapta pina itiva aduce inapoi farfuria goala.

Fata cea' Mare lua camea ~i pleea. Vintul vuia ~i zapada eadea ~i eraintuneric bezna. Cum sa se poata orienta cineva pe 0 furtuna ca asta! Fata ceaMare merse ce merse, se opri, se gindi putin ~i arunca bucata de came inzapada. Apoi veni inapoi la Kotura cu farfuria goala.

Kotura ii arundi 0 privire ~i ii zise:- Ai du~ camea vecinilor no~tri? intreba el.- Da, am dus-o, raspunse Fata cea Mare.- Arata-mi farfuria, vreau sa vad ce ti-au dat in schimb.Fata cea Mare ii ariita farfuria goala ~i Kotura nu zise nimic. j~i minca

portia de carne ~i se culca.Dimineata el se scula, aduse in coliba ni~te piei de eaprioara netablki e 1-1

spuse fetei:

- In timp ee eu voi fi la vinatoare, tu eroie~te aeeste piei ~i fa-mi 0 hainanoua, eizme noi ~i manu~i noi. Ma voi imbraca ~i ma voi incalta eu ele dndma voi intoaree ~i atunci voi vedea cit e~ti de prieeputa.

Si eu aeeste euvinte, Kotura pleca la vinatoare in tundra.Fata eea Mare se apuea de treaba. Deodata, pieile agatate la u~a fura date

la 0 parte ~i intra 0 batrina eu parul incaruntit.- Mi-a intrat prafin oehi, eopila mea, zise ea. Vezi dadi mi-l poti seoate.- Nu am timp de pierdut eu tine, raspunse Fata eea Mare. Sint oeupata.Batriniea nu-i mai zise nimie, ii intoarse spatele ~i ie~i din eoliba. Fata eea

Mare ramasese singura. Desfaeu pieile, Ie tabaci in grab a ~i ineepu csa Ieeroiasea eu un eutit, dind zor sa termine pina la venirea serii. Dar se grabi atitde tare, indt nu reu~i sa Ie faea frumoase. Nu avuse ae de eusut potrivit ~idoar 0 singura zi pentru atita treaba nu-i fu de ajuns.

Pe-nserat, se intoarse ~i Kotura de la vinatoare.- Gata hainele? intreba el.- Da, raspunse Fata eea Mare.Kotura lua hainele, Ie pipai ~i pielile i se parura aspre, atit de rau fuses era

ele tabacite. Observa ca hainele erau rau eroite, eusute de mintuiala ~i multprea mici pentru el.

Vazind aeeasta, el se minie ~i 0 alunga pe Fata eea Mare din eoliba. 0prinse ~i 0 arunca departe, departe ~iea cazu intr-un morman de zapada undezacu pina ingheta ~i muri.

Suieratul vintului deveni mai aspru ea 9ricind.Batrinul statea in eoliba, aseultind vintul ~i furtuna dezlantuita din zori

pina-n seara ~i zise:- Fata eea Mare n-a tinut seama de vorbele mele, n-a facu{ eeea ee am

sfatuit-o. De aeeea vintul nu eontene~te din ~uierat. Kotura este foarte minios.Trebuie sa mergi tu la el, ii zise batrinul, Fetei Mijlocii. .

Batrinul facu 0 saniuta, ii spuse Fetei Mijlocii tot eeea ee-i spusese Feteieelei Mari ~i 0 trimise la Kotura. Iar el ramase in eoliba impreuna eu Fata eeaMidi, a~teptind sa se opreasea viseolul.

Fata Mijloeie i~i a~eza saniuta eu fata spre vint ~i, impingind-o, pomi inurma ei. Legaturile hainelor i se desfaeura, zapada ii intra in cizmulite. I sefaeuse frig, ~i, uitind de fagaduiala data taHilui sau, i~i seutura zapada dineizmulite ~i-~i strinse ineheieturile hainelor mai eurind decit i se spusese.

Ajunse la munte ~iil urea, dar, vazind pasariea, flutura miinile ~i0 alunga.Apoi urea in saniuta ~i eobori panta muntelui ajungind in fata eolibei luiKotura.

Intra in coliba, facu focul, se satura de friptura ~i se a~eza sa-l a~tepte peKotura.

Kotura se intoarse de la vinatoare, 0 vazu pe Fata Mijlocie ~i 0 intreba:- De ce ai venit la mine?- Tata m-a trimis, ii raspunse Fata Mijlocie.- ~i ce dore~te?- Sa ma ia de nevasta!- Atunci de ce mai stai? Mi-e foame, mi~ca-te ~i gate~te-mi ni~te carne.Carnea fu gata dt se poate de repede ~iKotura ii poronei Fetei Mijlocii sa

o scoata din oala ~i sa 0 taie in doua parti.- Tu ~i cu mine vom minca jumatate din carne, zise Kotura. Cit despre

cealaltajumatate, pune-o intr-un vas'de lemn ~idu-o la coliba inveeinata. Tusa nu intri in coliba, sa stai deoparte ~i sa a~tepti sa ti se aduca vasul afara.

Fata Mijloeie lua carnea ~i ie~i. Vintul ~uiera, zapada se-nvolbura ~i eragreu s-o scoata la capat cu ceea ce avea de fiicut. ~a ca, nedorind sa meargamai departe, arunca bucata de carne in zapada, statu acolu 0 vreme ~i apoi seintoarse la Kotura.

- Le-ai dat friptura vecinilor? intreba Kotura.- Da, Ie-am dat-o, raspunse Fata Mijloeie.- Ai venit inapoi piea repede. Arata-mi vasul, sa vad ce ti-au dat in schimb.Fata Mijlocie facu ceea ce i se spusese ~i Kotura se uWi in vas, dar nu zise

nimic ~i se duse la culcare. Dimineata, el aduse inauntru ni~te piei netabacite~i-i spuse Fetei Mijloeii, la fel cum ii spusese ~iceleilalte, sa-i faca ni~te hainepina spre seara.

- Apuca-te de treaba, zise el. Deseara voi vedea dt de bine ~tii sa co~i.Cu aceste vorbe, Kotura pleca la vinat ~i Fata Mijoeie se apuca de treaba.

Se grabea nevoie mare, deoarece avea multe de facut pina seara. Deodata,batrina cu parul alb intra in coliba.

- Mi-a intrat un firicel de praf in ochi, copila mea, zise ea. Scoate-mi-l, terog. Singura nu pot.

- Sint prea ocupata ca sa mai pierd vremea cu tine! ii raspunse FataMijloeie. Pleaca ~i lasa-ma sa lucrez.

Batrina se uita la ea ~i pleca fiira un cuvint.Era noapte dnd Kotura se intoarse acasa.- Gata-mi sint hainele? intreba el.- Da, sint gata, raspunse Fata Mijlocie.- Atunei, hai sa Ie incerc.Kotura se imbraca cu hainele ~i vazu ca sint rau croite, mult prea miei

pentru el ~i cu cusaturi strimbe. Kotura se infurie, 0 arunca pe Fata MijIodeunde oaruncase ~i pe sora ei ~i aceasta, Ia indul ei, inghe~a ~i muri.

Batrinul statea mai departe in coliba cu fiica cea mai mica ~i a~tepta inzadar sa se opreasca furtuna. Vintul era mai aspru ca oridnd ~icoliba era gatasa se naruiasca in orice moment.

- Fetele mele nu mi-au ascultat vorbele, zise batrinul. Ba, mai muIt, I-auinfuriat ~imai tare pe Kotura. Tu e~ti singura care mi-ai mai ramas ~icu toateacestea 0 sa te trimit la Kotura in speran~a ca te va lua de so~ie. Daea n-o safac as~fel,poporul nostru va pieri de foame. Pregate~te-te de plecare, fata mea.

~i ii spuse u:qde sa mearga ~i ce sa faea.Fata cea Mica ie~i din coliba, i~i a~eza saniu~a cu fata spre vint ~i0 impinse

inainte. Vintul ~uiera incerdnd s-o ia pe Fata cea Mica de pe picioare, zapadaii intra in ochi, a~a incH apraape ea nu mai vedea nimic.

Dar Fata cea Mica infrunta viscolul, neuitind nici un cuvint din fagaduialadata taHHui sau ~i fkind tot ceea ce ii spusese el. Legaturile hainei i sedesfacura, dar ea nu se opri sa Ie lege. Zapada ii patrunse in cizme, dar ea nuse opri sa ~i-o scuture. Era foarte frig ~i vintul era taios, dar ea nu se opri,

. mergea, tot mergea. Numai dupa ce ajunse la munte ~i il urea, hotari sa seopreasca. i~i scutura zapada din cizme ~i-~istrinse haina pe linga trup. Apoio pasarica zbura spre ea ~i i se a~eza pe umar. Dar Fata cea Mica n-o alunga.Dimpotriva, 0 ~ingiie ~i-o incalzi cu miinile ~i, dnd pasarica zbura, se ureain saniu~a ~i cobori panta muntelui pina la coliba lui Kotura.

Intra in coliba ~i a~tepta. Deodata, pieile de Ia u~a se dadura la 0 parte ~iaparu tinarul uria~. Ond 0 vazu pe Fata cea Mica, zise rizind:

- De ce ai venit la mine?- Tata m-a trimis, ii raspunse Fata cea Mica.- ~i de ce te-a trimis?- Ca sa te rag sa opre~ti furtuna, pentru ca daea n-o fad, poporul nostru va

pieri.- Atunci de ce stai? De ce nu fad focul sa-mi gate~ti ni~te carne? zise

Kotura. Mi-e foame ~iIa fel trebuie sa-~ifie ~i~ie,deoarece vad ca n-ai mincatnimic de dnd ai venit.

Fata cea Miea gati repede carne a, 0 scoase din oaia ~i i-o dadu Iui Kotura~iKotura minca din ea ~i apoi ii spuse sa ia jumatate din carne ~i s-o duca Iacoliba invecinata.

Fata cea Mica Iua vasul cu carne ~i ie~i. Vintul ~uiera cu putere rascolindzapada ~ifadnd-o rotocoale. Unde trebuia samearga? Unde era coliba pe care

trebuia s-o gasesca la porunca lui Kotura? Statu acolo dtva timp, gindindu-sece sa faca, ~i apoi merse mai departe prin zapada la intimplare.

Deodata, in fata ei aparu micuta pasare care venise la ea pe munte, zburindcind incolo, dnd incoace. Fata cea Mica se hotari s-o urmeze. Pe unde 0 luapasarica pe acolo mergea ~i fata noastra. Mersera tot inainte ~i in cele dinurma fata zari 0 luminita ce sdnteia nu prea departe, inaintea lor. Fata ceaMica se bucura nespus ~i se duse inspre ea crezind ca acolo era coliba. Dardnd se aprapie, descoperi ca ceea ce parea a fi 0 coliba era numai 0 movilitadin care se inalta un firice! de fum. Fata dadu ocol movilitei, 0 ras~oli cupiciorul ~i deodata acolo, intr-o parte ~ movilitei, vazu 0 u~a. Aceasta sedeschise in fata ei ~i aparu 0 batrina cu parul alb.

- Cine e~ti ~i de ce-ai venit la mine? intreba ea.- Ti-am adus ni~te carne, bunicuto, raspunse Fata cea Mica. Kotura m-a

trimis cu ea.- Kotura, zici? Foarte bine, atunci, hai s-o maninc! Tu a~teapta afara.Fata cea Mica statu 11ngamovilita ~i a~tepta. A~tepta mult~ vreme. In cele

din urma, u~a se deschise din nou ~ibatrinica ie~i ~i-i dadu vasul.Era ceva in el, dar fata nu incerca sa afle ce anume. Ii duse vasullui Kotura.- De ce ai stat atit de mult? intreba Kotura. Ai gasit coliba?- Da, am gasit-o.- Le-ai dat carnea?- Le-am dat-o.- Arata-mi vasul, vreau sa vad ce este in el.Kotura se uita ~ivazu ca in vas erau dteva cutite ~i, mai erau, ace de otel,

razatori ~i melite de tabacit piei. Kotura rise tare.- Ti-a dat lucruri foarte bune ~icare-ti vor fi dt se poate de folositoare, zise

el. .Veni dimineata ~iKotura se scuHi.Aduse dteva piei de caprioara in coliba

~i-i porunci Fetei celei Mici sa-i faca 0 haina noua, cizme ~imanu~i pina seara.- Daca Ie vei face frumoase, ii zise el, te voi lua de sotie.Kotura pleca ~iFata cea Mica se apuca de treaba. Cadoul biltrinei se dovedi

foarte folositor. Fata cea Mica avea tot ceea ce-i trebuia pentru a face hainele.Nu era sigura ca va reu~i totul intr-o singura zi, dar nu mai pierdu vremea ~ise stradui sa faca dt putea de mult. Deodata, pieile de la u~a se ridicara ~iaparu 0 batrina cu parul carunt. Fata cea Mica 0 recunoscu de indata: erabatrina careia ea Ii dusese carnea.

- Ajuta-ma, fata mea. Am un fir de praf in ochi. Te rag, scoate-mi-l,deoarece singura nu pot.

Fata cea Midi n-o refuza. I~i lasa lucrul de 0 parte ~iii scoase batrinei prafuldin ochi.

- Ce bine! zise batrina. Nu ma mai doare ochiul. Acum, uita-te in urecheamea dreapta.

Fata cea Mica se uita in urechea batrinei ~i se minuna.- Ce vezi acolo? intreba batrina.- Vad 0 fata in urechea ta, raspunse Fata cea Mica.- De ce n-o strigi? Te va ajuta sa-i faci lui Kotura hainele.Fata cea Mica fu nespus de bucuroasa ~i 0 striga pe fata. La chemarea ei,

nu una, ci patru fete sarira din urechea batrinei ~i toate patru se pus era petreaba. Tabacira pieile, Ie periadi, Ie croira ~i, la urma, Ie cusura. Hainele furacurind gata ~i batrinica Ie ascunse pe fete inapoi in urechea ei ~i pleca.

Era deja seara cind Kotura se intoarse.- Ai facut tot ceea ce ti-am spus? intreba el.- Da, am facut, ii raspunse Fata cea Mica.- Sa vad hainele cele noi, vreau sa Ie incerc.Fata cea Mica ii dadu hainele, Kotura Ie lua ~i-~itrecu mina peste eIe: pieile

erau moi ~i placute la pipait. Se imbradi cu hainele ~i vazu ca acestea nu-ierau nici prea mici, nici prea mari, ii veneau ca turnate. Kotura zimbi. '

- Imi placi, Fata Mica, ~imama, ~i cele patru surori ale mele te plac ~i ele,zise el. E~ti harnica ~i curajoasa. Ai biruit 0 furtuna naprasnica pentru capoporul tau sa nu piara. Ramii cu mine in coliba mea, vreau sa-mi fii sotie.

Si de-abia rosti aceste vorbe ca furtuna din tundra se ~i lini~ti. Oamenii numai dirdiiau de frig, nu se mai ascundeau de vint. Ie~ira toti din colibe Ialumina zilei.

""FATA DIN FERIGAA-

IIn vremuri de demult traia 0 biibu\ii care era tare singurii pc lume.Singurele fiinte ce traiau pe linga iurta ei erau cinci vaci. Intr-o bun adimineata, babuta se scula ~i ie~i pe dmp. Aici, ea gasi 0 feriga mare cu cincimladite. 0 smulse cu grija din pamint ca sa nu-i rupa radacina sau mladitele~i 0 duse in iurUi, unde 0 a~eaza pe 0 perna. Apoi pleca ~i se apuca de mulsvacile.

Cum state a ~i mulgea, deodata auzi clinchete de clopotei venind dinspreiurta. Sari, varsind laptele in grab a mare, ~ialerga in iurta. Se uita primprejur,dar toate erau a~a cum Ie Uisase: feriga era la locul ei, pe perna, 0 feriga caoricare alta. Batrinica ie~i din nou, se a~eza la locul ei ~i se apuca de mulsdnd, deodata, auzi din nou clinchete de clopotei. Sari ~i alerga din nou iniurta varsind laptele in graba ~i, sa vezi, ce-i fu dat sa gaseasca in mijloculpatului? - 0 fata neasemuit de frumoasa. Ochii-i stdiluceau ca doua nestemate~i avea sprincenele negre ca doua zibeline. Feriga se preschimbase intr-opreafrumoasa fata.

Babuta era nespus de fericita.- Ramii cu mine, sa-mi fii fiica, ii spuse ea fetei.$i astfel, cele doua femei ajunsera sa-~i dud. traiul impreuna in iurta.Intr-o buna zi, un tinar vinator pe nume Kharzit-Bergen ie~i la vinatoare,

in taiga. EI zari 0 veverita cenu~ie ~i trase 0 sageata ~i apoi inca multe altele,pina la apusul soarelui, dar nu reu~i sa tinteasdl veverita nici macar 0 data.

Veverita se catara intr-un molid, din acesta sari intr-un mesteacan ~i,ajungind linga iurta batrinei, se opri intr-un pin.

Kharzit-Bergen se indrepta in fuga spre pin ~i trase inca 0 sageaHi, darveverita ti~ni din locul in care era ~i sageata cazu pe harnul de pe acoperi~uliurtei.

- Vreau sageata, babo, da-mi-o inapoi! striga Kharzit-Bergen, dar babutanu-i raspunsese. Kharzit-Bergen, infuriat peste masura, intra in iurta.

Inaintea lui statea 0 fata frumoasa, atit de frumoasa incit printului i se taierasuflarea. Ie~i in fuga tara sa rosteasca vreo yorba, incaleca pe cal ~i plecain galop spre casa. .

- 0, iubitii mei parinti, Ie spuse mamei ~i tatalui sau, babuta, stapina celor

cinci vaci, are in iurti'i0 fata neasemuit de frumoasa. Trimiteti petitori la ea,deoarece vreau sa fie sotia mea.

Talallui Kharzit-Bergen trimise de indata noua barbati calar~ pe noua caidupa fata.

Petitorii ajunsera la casa batiinei, 0 vazura pe fata ~i frumusetea eineasemuWi ii lasa muti de uimire. Stateau ~i 0 priveau in tac,ere, iar dnd i~ivenira in simtiri plecara cu totii in afara de unul, eel mai batrin ~imai respectatdintre toti.

- Babuto, zise el, vrei sa i-o dai pe fata lui Kharzit-Bergen de sotie?- 1-0 dau, raspunse babuta.Apoi 0 intrebara pe fata dad dorea sa devina sotia tinarului viniHor ~i

aceasta Ie raspunse ca dorea.- Va trebui sa-rni pliititi 0 rascumparare foarte mare pentru mireasa, Ie

spuse babuta. Imi yeti da atitea vaci ~i atitia cai, dti poate cuprinde pa~uneamea.

Curind, caii ~ivacile fura rninate spre pa~unea batrinei ~ierau atit de multe,indt nici nu mai puteau fi numarate.

o imbracara apoi pe fata in haine noi ~i frumoase ~i, adudnd un cal, iipusera friu de argint, 11in~euara cu 0 ~a de argint ~i-i agatara de-o parte unbici de argint, Kharzit-Bergen i~i lua rnireasa de mina, 0 ridicii in ~a~i 0 purtacalare spre casa.

Mergeau de 0 buna bucata de vrerne, dnd Kharzit-Bergen vazu 0 vulpe.La vederea ei, tinarul nu se putu stapini ~i-i spuse miresei sale.

- Eu trebuie sa prind vulpea asta, dar 0 sa ma-nto~c curind. Mergi inaintepe drumul asta pin a ajungi la 0 raspintie. Inspre rasarit atirna 0 piele dezibelina, iar inspre apus 0 piele de urs. Sa n-o iei pe drumul spre apus. Mergipe drumul pe care se gase~te pielea de zibelina.

~i, cu aceste cuvinte, se indeparta in galop.Fata merse singura mai departe ~i la timpul cuvenit ajunse Ia 0 raspintie.

Nici nu ajunse bine acolo di ~i uita eeea ee-i spusese Kharzit-Bergen ~i 0 Iuape drumul pe care se gasea pielea de urs. Curind, ajunse Ia 0 iurta mare, defier ~i,de indata ee sosi, i~i facu aparitia eea de- opta fiica a diavolului. Aceastaavea un singur picior incovoiat, un singur brat Ia fel de incovoiat ca ~ipieiorul, un ochi hidos aflat drept in frunte ~i 0 Iimba Iunga ~i neagra careatirna pina pe piept.

Fiica diavolului 0 apuca pe fata, 0 trase jos de pe caI, ii jupui pielea de pefata ~i i~i aeoperi f;Ita eu ea. Apoi Ii Iua hainele eele frumoase ~i se imbraea

cu ele, pe fata, arundnd-o peste iurta. Dupa toate acestea, ea incaleca pe calulbaltat ~i 0 lua spre rasarit.

Kharzit-Bergen 0 ajunse din urma tocmai dnd aceasta se apropia de iurtatatalui sau. Dar nu observa ~i nu banui nimic.

Toate neamurile lui Kharzit-Bergen se strinsesera sa 0 intimpine pemireasa. Noua feciori chipe~i ~i opt fete frumoase ie~isera la poarta ca sa-iureze bun venit. Fetele discutau intre ele, zicindu-~i:

- De indata ce mireasa va rosti 0 yorba, din gura ii vor sari cele maifrumoase margaritare ~i se vor rostogoli pe pamint.

Ele adusesera ata ca sa in~ire margaritarele.Feciorii discutau ~i ei unii ell, altii, zidndu-~i:- De cum va sosi, mireasa va fi urmata de zibeline negre la fiecare pas.Stateau cu arcurile ~i sagetile gata pregatite, ca sa tinteasca zibelinele.Dar cind mireasa incepu sa vorbeasca, din gura ii sarira broa~te urite ~i de

cum inainta, hermeline riioase ii impiedicara pa~ii.Toti cei ce venisera sa 0 intimpine pe mireasa ramasera muti de uimire ~i

fura cuprin~i de tristete.Cu toate acestea, ei intinsera un covor de iarba verde, atit de lung incH

ajungea pina la iurta mirelui, care i~i lua mireasa de mina ~i 0 conduseinauntru.

Mireasa intra ~i, cu trei tufe de larice, facu focul in vatra.Dupa toate acestea, facura nunta, la care toti mincara, baura ~i se veselira.

Nimeni nu banuia ca fata nu era mireasa cea adevarata.Curind dupa aceasta, babuta ie$i pe dmp cu vitele la pascut. Privind injur,

ea observa ca 0 noua feriga cu cinci tulpinite crescuse chiar pe locul celeidintii; aceasta era mai dreapta ~i mai mladioasa dedt prima.

Babuta smulse feriga cu radacina cu tot, 0 duse in iurta ~i0 a~eza pe perna.Apoi, se intoarse pe dmp ~i se apuca de muls. Deodata, auzi clinchete declopotei in iurta. Intra degraba ~i pe cine credeti ~a vazu acolo? - pe nimenialta,dedt pe fata ei, care era ~i mai frumoasa ca inainte.

- Cum se face ca e~ti aici, de ce te-ai intors? intreba mirata, batrinica.- Pe dnd Kharzit-Bergen ~i eu mine mergeam calare spre iurta lui, ii

raspunse fata, el mi-a spus ca vrea sa urmareasca 0 vulpe. Eu trebuia s-o apucpe drumul pe care era agatata 0 piele de zibelina ~i sa nu cumva s-o iau pedrumul pe care atirna 0 piele de urs. par uitind de sfatul sau, am luat-o pedrumul gre~it ~i eurind am ajuns la 0 iurta de fier. Cea de-a opta fiidi adiavolului m-a prins, mi-a jupuit pielea de pe fata ~i ~i-a intins-o pe fata ei.Apoi mi-a scos hainele cele frumoase ~i dupa ce s-a imbracat cu ele, m-a

aruncat peste acoperi~ul iurtei de fier. Apoi, a indilecat pe calul meu ~i s-a totdus. Pe mine m-au gasit ni~te dini de pripas ~i m-au tlrlt in dmp pina spreiurta ta, unde am reinviat sub forma de feriga. Of, mama, oare 11voi mairevedea vreodata pe Kharzit-Bergen?

Babuta Ii asculta povestea ~i, incerdnd s-o lini~teasca, ii spuse:- Nu fi suparata, 0 sa-l revezi, zise ea. Dar intre timp, stai cu mine ca ~i

inainte; vei fi fiica mea.Si a~a, fata din feriga se instal a din nou in iurta batrinei.Curind, calul eel baltat afla ca fata inviase ~i ii spuse tatalui lui Kharzit-

Bergen:- Afla, stapine, ca fiul tau, Kharzit-Bergen, ~i-a parasit mireasa in timp ce

veneau incoace ~i ea a trebuit sa pomeasdi singura la drum. and a ajuns laloculin care drumul se desparte, din gre~eala, a luat-o pe drumul pe care atimapielea de urs ~i a ajuns la 0 iurta de fier. Cea de a opta fiica a diavolului s-anapustit auspra ei, i-a smuls pielea de pe fata ~i ~i-a intins-o pe fata ei, s-aimbracat cu hanele ei frumoase ~i apoi a aruncat-o dupa iurta. Acum fatadiavolului sta in iurta ta ~iiti este nora. at despre fata cea frumoasa, adevaratamea stapina, ea a reinviat. Trebuie sa 0 aduci aici ~i sa i-o dai fiului Hiu desotie, altfel vei avea numai necazuri. Fiica diavolului iti va nimici vatra ~iiurta, iti va face viata nenorocWi ~iva va distruge pe toti.

Batrinul navali in iurta.- De unde ti-ai adus sotia, fiule? 11intreaba el pe Kharzit-Bergen. Cine este

ea?- Este fiica batrinei, stapina celor cinci vacute, ii raspunse Kharzit-Bergen.Zise talal, apoi:- Mi s-a pHns calul ba1tat. Zicea ca ti-ai lasat singura mireasa in drum spre

casa ~i ca, ajungind la raspintie, a luat-o pe drumul ce duce la iurta de fier.Cea de-a opta fiica a diavolului ne-a in~elet pe toti gasindu-~i adapost aiciprint-un vicle~ug. Du-te din nou la babuta ~i roag-o pe mire asa cea adevaratasa se into area la noi. at despre fata diavolului, pe ea s-o legi de coada unuical salbatic ~i sa-l gone~ti pe dmp. Sa i se impra~tie ciolanele. Daca nu veiface astfel, vo;n pieri cu totii.

Fata diavolului 11auzi ~i se facu neagra de frica ~i minie.Kharzit-Bergen, de cum auzi spusele tatalui sau, se facu ro~u de suparare.o prinse pe fata diavolului, 0 trase afara de picioare ~i0 lega de coada unui

cal salbatic ..Calul pomi in galop in largul dmpului, tlrind-o pe fata cea urlta ~i rea,

preschimbIndu-i trupulIntr-o gdimada de viermi ~i~erpi. Pe ace~tia, Kharzit-Bergen ~i tatal sau Ii adunara ~i Ie dadura foc.

Ispravind toate acestea, Kharzit-Bergen pomi calare spre iurta babei. Saride pe caiin dreptul u~ii. De cum 11vazu, babuta Ii ie~i m cale m mare graba.Era dt se poate de fericita, atlt dt poate fi cineva dnd 11regase~te pe cel pecare-l crezuse pierdut, ori mort. Ea Intinse un tap~an de iarba verde atlt delung mClt ajungea pina la iurta, taie cea mai grasa vaca ~i cel mai bun cal ~ise apuca sa pregateasca nunta.

Clt despre fata din feriga, aceasta 11privi pe Kharzit-Bergen ~i se pomi pepllns.

- De ce ai venit? 11mtreba ea. Ai lasat-o pe cea de-a opta fiica a diavoluluisa-mi verse singele, sa-mi sfi~ie pielea ~i sa-mi arunce trupulla dini. Cumpoti sa mai stai Inaintea mea? Sint muIte fete pe lumea asta, mai multe chiardedt ~tiucile, ~i multe femei, mai muIte declt pasarile. Du-te ~i cauta-ti sotieprintre ele. Eu nu ma voi marita cu tine!

- Nu te-am dat celei de-a opta fiice a diavolului, zise 'Kharzit-Bergen, ~inici nu te-am aruncat dinilor. and am pomit-o dupa vulpe prin taiga, ti-amaratat drumul pe care sa-l urmezi. Nu te-am trimis sa-ti afli moartea.

Babuta I~i~tergea lacrimile din ochiul drept, apoi pe cele din ochiul sting,se a~eza Intre fata ~i Kharzit-Bergen ~i zise:

- Cum se face ca tu, cea care ai murit ~i apoi ai remviat, ~i tu, cel care aidisparut ~i apoi ai revenit, cum se face ca nu va bucurati? Trebuie sa va iubitica ~i Inainte ~i sa traiti In prietenie ~ipace. AscuItati-mi vorbele ~i faceti cumva spun.

Fata pleca Incet capu!.- Foarte bine, voi face cum spui tu, vreau sa uit ~i sa iert, zise ea.Auzind acestea, Kherzit- Bergen sari In picioare ~i Incepu sa danseze ~i sa

faca tumbe, Imbratismd-o ~i sarutmd-o pe fata.Apoi m~euara calul ba1tat cu 0 ~a de argint, 11acoperira cu un vaItrap tot

de argint~i atimara un bici de argint Intr-o parte a ~eii. Pe fata 0 Imbracara Incele mai frumoase tesaturi ~i apoi, ea ~i Kharzit-Bergen, 0 pomira la drum.

Mersera drum lung. $tiau ca e iama dupa zapada care cadea, ~tiau ca e varadupa ploile care-i udau, ~tiau ca e toamna dupa ceata care se Iasa deasupravailor. Au mers ~i au tot mers ~i nu s-au oprit dedt atunci dnd au ajuns laiurta lui Kharzit-Bergen.

Toate rudeniile lui Kharzit-Bergen, cei noua frati, cu totii In par, au venitsa Intimpine mireasa ~iau a~temut pe jos un cOvor de iarba, de la stllpul portiipma la iurta.

- Mireasa va sosi curind, zisera, ~ila fiecare pas pe care-l va face vor apareazibeline negre in urma ei.

Cu acestea in gind, incepura sa-~i faca arcuri ~i sageti ~i muncira atit demult, incit pielea de pe miini Ii se jupui.

Cele opt surori ale lui Kharzit-Bergen se apucara de tors ~imuncira atH demult, incH pielea de pe degete Ii se jupui.

- Mireasa va sosi curind, va vorbi cu glasul ei argintiu ~i pietrele pretioasese vor rostogoli la pamint, spusera ele.

Apoi Kharzit-Bergen sosi impreuna cu mire asa ~i doua dintre suroripriponira caii la poarta. 0 luara in brate pe mireasa ~i 0 lasara jos pe tap~anulde iarba moale. Fata vorbi ~i numaidecit ii sarira din gura pietre pretioase ~ifetele se pusera pe cules ~i Ie in~irara pe sfoara. Cum pomi spre iurta, dupapa~ii ei sarira zibeline negre ~i tinerii i~i pregatira arcurile ~i sagetile sa Ietinteasca.

Mireasa ajunse la iurta ~i folosind trei tufe de larice, facu focul in vatra.Se pomi 0 nunta vesela, la care au fost poftiti tar ani din toate satele vecine.

Printre ei erau cintareti ~i erau dansatori, povestitori, luptatori ~i clovni.Trei zile nunta tinu, apoi se sfir~i, iar invitatii plecara pe la casele lor, unii

pe jos, altii calare.Kharzit-Bergen ~i sotia sa ~i-au intemeiat un camin trainic, ducind 0 viata

lung a ~i fericita. Si se spune ca nepotii lor mai traiesc ~i astazi.