100
UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII, SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ BAZELE MASAJULUI IGIENIC AUTOR: PROF. UNIV. DR. DOINA MÂRZA DĂNILĂ AN UNIVERSITAR 2010 – 2011

BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI DIN BACĂUFACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII, SPORTULUI ŞI

SĂNĂTĂŢIISPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

BAZELE MASAJULUI IGIENIC

AUTOR:PROF. UNIV. DR. DOINA MÂRZA DĂNILĂ

AN UNIVERSITAR 2010 – 2011

Page 2: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

2

Page 3: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

3

Cuprins

OBIECTIVELE DISCIPLINEI................................................................................................... 7COMPETENŢE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI..................................... 7FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE VERIFICARE, CREDITE................................................................................................................................... 7STABILIREA NOTEI FINALE ................................................................................................. 7INSTRUCŢIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂŢĂMÂNT....................... 8Modulul I. Masajul: scurt istoric, definiţii, obiect de studiu, locul în cadrul kinetoterapiei, criterii de clasificare şi clasificare .......................................................................................................... 9

Scopul modulului.................................................................................................................... 9Obiective operaţionale ............................................................................................................ 9Unitatea de studiu I.1. Scurt istoric ......................................................................................... 9

Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 11Autoevaluare .................................................................................................................... 11

Unitatea de studiu I.2. Definiţii ............................................................................................. 11Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 12Autoevaluare .................................................................................................................... 12

Unitatea de studiu I.3. Obiect de studiu, indicaţii, contraindicaţii, limite ............................... 13Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 14Autoevaluare .................................................................................................................... 14

Unitatea de studiu I.4. Locul masajului în cadrul kinetoterapiei ............................................ 14Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 14Autoevaluare .................................................................................................................... 15

Unitatea de studiu I.5. Criterii de clasificare şi clasificarea formelor de masaj....................... 15Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 16Autoevaluare .................................................................................................................... 16

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul I................................................................ 16Modulul II. Condiţii de bază materială, cadrele de specialitate, reguli de aplicare a masajului, mijloace ajutătoare ................................................................................................................... 19

Scopul modulului.................................................................................................................. 19Obiective operaţionale .......................................................................................................... 19Unitatea de studiu II.1. Condiţii de bază materială ................................................................ 19

Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 19Autoevaluare .................................................................................................................... 19

Unitatea de studiu II.2. Cadrele de specialitate ...................................................................... 20Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 20Autoevaluare .................................................................................................................... 20

Unitatea de studiu II.3. Reguli pentru aplicarea masajului ..................................................... 21Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 22Autoevaluare .................................................................................................................... 22

Unitatea de studiu II.4. Mijloace ajutătoare ........................................................................... 23Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 23Autoevaluare .................................................................................................................... 24

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul II .............................................................. 24MODULUL III. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului .................................... 25

Scopul modulului.................................................................................................................. 25Obiective operaţionale .......................................................................................................... 25

Page 4: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

4

Unitatea de studiu III.1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului .....................25Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................29Autoevaluare .....................................................................................................................30

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul III..............................................................30Temă de control: ...................................................................................................................31

MODULUL IV. Folosirea masajului clasic în scop igienic şi profilactic...................................33Scopul modulului ..................................................................................................................33Obiective operaţionale...........................................................................................................33Unitatea de studiu IV.1. Masajul igienic ca factor auxiliar de călire .......................................33

Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................34Autoevaluare .....................................................................................................................34

Unitatea de studiu IV.2. Fundamentarea teoretică a masajului profilactic ..............................34Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................36Autoevaluare .....................................................................................................................36

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul IV .............................................................37MODULUL V. Procedeele şi tehnicile masajului clasic ............................................................39

Scopul modulului ..................................................................................................................39Obiective operaţionale...........................................................................................................39Unitatea de studiu V.1. Procedeele principale de masaj (fundamentale) .................................39

Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................44Autoevaluare .....................................................................................................................44

Unitatea de studiu V.2. Procedeele secundare de masaj .........................................................44Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................46Autoevaluare .....................................................................................................................46

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul V..............................................................47MODULUL VI. Fundamentarea ştiinţifică a efectelor şi efectele masajului asupra organismului: mecanisme de producere şi modalităţi de obţinere .....................................................................51

Scopul modulului ..................................................................................................................51Obiective operaţionale...........................................................................................................51Unitatea de studiu VI.1. Clasificarea efectelor masajului clasic .............................................51

Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................52Autoevaluare .....................................................................................................................52

Unitatea de studiu VI.2. Efectele obţinute prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj...52Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................57Autoevaluare .....................................................................................................................58

Unitatea de studiu VI.3. Efectele masajului clasic asupra structurilor organismului ...............58Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................61Autoevaluare .....................................................................................................................62

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VI ............................................................62MODULUL VII. Specificitatea aplicării masajului pe diferite regiuni ale corpului. Masajul general extins şi masajul general redus......................................................................................65

Scopul modulului ..................................................................................................................65Obiective operaţionale...........................................................................................................65Unitatea de studiu VII.1. Particularităţi de aplicare a masajului asupra diverselor regiuni ale corpului.................................................................................................................................65

Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................80Autoevaluare .....................................................................................................................80

Unitatea de studiu VII.2. Masajul general extins şi masajul general redus..............................81Rezumatul unităţii de studiu ..............................................................................................82Autoevaluare .....................................................................................................................83

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VII ...........................................................83MODULUL VIII. Automasajul şi specificitatea aplicării sale pe diferite regiuni ale corpului ....87

Page 5: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

5

Scopul modulului.................................................................................................................. 87Obiective operaţionale .......................................................................................................... 87Unitatea de studiu VIII.1. Generalităţi .................................................................................. 87

Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 89Autoevaluare .................................................................................................................... 89

Unitatea de studiu VIII.2. Specificitatea aplicării automasajului pe diferite regiuni ale corpului............................................................................................................................................. 89

Rezumatul unităţii de studiu.............................................................................................. 96Autoevaluare .................................................................................................................... 96

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VIII ......................................................... 97Bibliografie ............................................................................................................................ 100

Page 6: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

6

Page 7: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

7

OBIECTIVELE DISCIPLINEI

1. Cunoaşterea unor metode de bază care pot fi folosite în practica kinetoterapeutică.

COMPETENŢE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI

1. Abilitarea studenţilor cu cunoştinţe teoretico-practice în legătură cu indicaţiile şi contraindicaţiile aplicării masajului clasic, în vederea formării unor competenţe care să asigure eficienţa maximă şi evitarea compromiterii masajului prin urmări nedorite.

2. Formarea, consolidarea şi perfecţionarea cunoştinţelor şi deprinderilor de aplicare a tehnicilor corespunzătoare diferitelor procedee de masaj (principale, secundare), în funcţie de diversele aplicaţii generale, parţiale, segmentare, locale, cu scop profilactic, igienic (fiziologic), în vederea formării competenţelor practico-metodice necesare specialistului.

FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE VERIFICARE, CREDITE

Forma de activitate Număr ore semestru Număr crediteCurs 14

Lucrări practice 28Studiu individual 69Verificare finală Examen

Validare total credite: 5

STABILIREA NOTEI FINALEForma de verificare ExamenModalitatea de susţinere Test grilă Puncte sau procentaj

Răspunsuri la examene 5 (50%)Evaluare activităţi aplicative (verificare practică) 3 (30%)Participare activă la curs şi lucrările practice 1 (5+5=10%)Alte activităţi - Studiu individual – Examinarea unui subiect ăn vederea aplicării masajului şi elaborarea fişei de examinare

1 (10%)

NO

TA

RE

TOTAL PUNCTE SAU PROCENTE 10 (100%)

Page 8: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

8

INSTRUCŢIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Prezenta resursă de învăţare conţine toate informaţiile necesare însuşirii cunoştinţelor teoretice şi metodice referitoare la masajul igienic.

Conţinutul este structurat în module, în cadrul fiecărui modul regăsindu-se unul sau mai multe unităţi de studiu, în aşa fel încât să eşaloneze şi să faciliteze parcurgerea materialului şi însuşirea sa.

Pentru parcurgerea resursei de învăţământ se recomandă următoarea succesiune :1. Citirea, cu atenţie, a fiecărei unităţi de studiu şi, consultarea recomandărilor bibliografice

în legătură cu aceasta.2. Parcurgerea rezumatului fiecărei unităţi de studiu.3. Rezolvarea temelor de autoevaluare (pentru fiecare unitate de studiu).4. Rezolvarea testului de autoevaluare (pentru fiecare modul).

Page 9: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

9

Modulul I. Masajul: scurt istoric, definiţii, obiect de studiu, locul în cadrul kinetoterapiei, criterii de clasificare şi clasificare

Scopul modulului Înţelegerea noţiunii de masaj, prin prisma obiectului său de studiu, a locului în cadrul

kinetoterapiei, a definiţiilor clasice şi moderne, a unor repere istorice, a criteriilor de clasificare şi a clasificărilor propuse.

Obiective operaţionale Cunoaşterea definiţiilor clasice şi moderne ale masajului Cunoaşterea obiectului de studiu a masajului Înţelegerea locului pe care îl ocupă masajul în cadrul kinetoterapiei Cunoaşterea unor repere istorice privitoare la apariţia şi dezvoltarea masajului în

România şi în lume Cunoaşterea criteriilor de clasificare şi a clasificărilor propuse pentru formale de masaj

Unitatea de studiu I.1. Scurt istoric

Pentru cuvântul masaj se propun mai multe etimologii, astfel:- cuvântul francez "massage" = a mişca, a frământa, a mesteca;- cuvântul ebraic "massesch" (maşeş) = a palpa;- cuvântul grecesc "massein" = a fricţiona;- cuvântul arab "mass" = a freca, a pipăi, a atinge uşor.

În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit în anul 1813, de către Lepage, în lucrarea "Cercetări istorice asupra medicinei chineze".

Masajul a fost printre primele mijloace folosite pentru alinarea suferinţelor. De foarte multe ori procedeele de masaj erau folosite de vraci şi erau însoţite de cuvinte şi gesturi rituale, de descântece sau formule neînţelese, iar la foarte multe popoare masajul era practicat doar de către reprezentanţă ai cultelor religioase.

Recordul referirilor la masaj, în opere scrise, este deţinut de către chinezi, care îl foloseau încă cu 3000 ani î.Hr. În Kung-fu (2700 î.H.) se găsesc primele detalii tehnice şi indicaţii. În China existau medici maseuri, pe lângă medici herborişti (tratamente cu plante) şi medici acupunctori.

Ayur Veda (sec. XVIII î. Hr.), la indieni, conţine printre altele sfaturi de igienă a vieţii şi pentru aplicarea masajului, care are un caracter igienic şi ritual.

Avicena, medic şi învăţat de origine arabă, descrie masajul şi asocierile acestuia cu hidroterapia şi dietetica, în prima parte a lucrării sale "Cartea legilor medicinii".

Mai aproape de noi, grecii folosesc foarte mult masajul. Părintele gimnasticii medicale şi masajului - Herodicus din Lentini - spunea că acestea "contribuie la întărirea corpului şi vindecarea bolilor". El a predat învăţăturile sale lui Hippocrate, care spunea despre masaj: "Executat cu putere, masajul tonifică ţesuturile, executat cu moderaţie, le înmoaie", subliniind importanţa sa astfel: "medicul trebuie să aibă experienţă în multe lucruri, dar cel mai bine trebuie să stăpânească tehnica fricţionării".

Page 10: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

10

Cultura greacă s-a răspândit şi în Imperiul Roman, după cucerirea Greciei şi masajul a început să fie foarte mult folosit şi de romani, iniţial doar în terme (băi) la care aveau acces numai păturile sociale superioare, apoi pentru pregătirea războinicilor, apoi treptat a început să se profileze ideea folosirii masajului în scop profilactic şi terapeutic.

Celsus indica masajul pentru tratarea afecţiunilor reumatismale şi pentru combaterea sechelelor după rănile căpătate în război.

Galenus descrie ca principale procedee de masaj fricţiunile, netezirile, presiunile, stoarcerile, flagelările, împărţindu-le în puternice, moderate sau uşoare, lungi, medii şi scurte.

Oribasius recomndă sportivilor să se maseze în timpul antrenamentelor şi competiţiilor.În epoca Renaşterii se impune numele lui Hyeronimus Mercurialis, care în 1569 publică

lucrarea "De arte gymnastica", în care arată cum să se practice masajul în legătură cu exerciţiile fizice şi cu băile.

În sec. XVIII - XX masajul începe să se dezvolte, din ce în ce mai mulţi autori fiind preocupaţi de prezentarea efectelor sale benefice, mai ales în Europa, astfel: Ling în Suedia, Mezger în Austria, Estrader, Lucas-Championniere în Franţa, Zander în Germania etc. Cercetători ca Von Mosengeil şi Castex au fost primii care au impus un studiu ştiinţific asupra masajului, operele lor inspirând şi pe alţi autori, la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX.

În România, în legătură cu studierea acestui mijloc se pot aminti nume ca: Manga în 1885, Helmagiu în 1889, Petrescu în 1930 (anul înfiinţării Şcolii de masaj de pe lângă INEFS (Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport) Bucureşti, sub conducerea dr. Ion Lascăr şi Valentina Roşca).

În anul 1940 apare primul curs de masaj scris, redactat de Dr. Adrian Ionescu.Aşadar, după anul 1930, literatura de specialitate începe să se dezvolte şi în ţara noastră,

apărând chiar şi traduceri ca "Masajul practic şi teoretic, general şi parţial" aparţinând Theodorei Atanasiu (după lucrarea lui M-me De Fumerie), apărută în 1933 şi destinată personalului sanitar auxiliar.

În Transilvania, sub impulsul dat de Marius Sturza-inspirat din străinătate- se introduce masajul în staţiunile balneoclimaterice.

În majoritatea ţărilor, în decursul timpului, masajul a continuat să fie considerat parte a medicinii, specialiştii lucrând în echipă alături de medici.

O privire de ansamblu asupra situaţiei masajului în zilele noastre ne prezintă, următoarea situaţie (subliniind doar câteva aspecte):

În China masajul este pe deplin integrat sistemului sanitar, iar spitalele au secţii specializate (în Shanghai secţia pentru masaj este formată din două etaje);

În Germania se fac asigurări pentru terapia prin masaj; În Franţa, specialiştii se formează atât în cadrul învăţământului de Kinesitherapie (4-5

ani), cât şi prin învăţământ superior special de scurtă durată (2-3 ani); În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj Suedez din Chicago în 1943, a

apărut şi Asociaţia Americană de Terapie prin Masaj. Această asociaţie coordonează programe speciale de instruire în "bodywork", termen folosit pentru desemnarea masajului şi a tuturor formelor de manipulare. O programă de acest fel cuprinde cel puţin 500 ore de teorie şi tehnica masării, 300 ore de anatomie şi fiziologie şi 100 ore de cursuri adiţionale, în care sunt incluse medicina de prim ajutor şi reanimarea cardio-respiratorie.

În ţara noastră, există şcoli de masaj pentru orbi şi ambliopi şi, în cadrul învăţământului superior de Kinetoterapie - o programă care prevede un număr de 56 ore teoretice şi 70 ore practico-metodice, completată cu un număr suficient de ore de anatomie, fiziologie, semiologie şi patologie, prin conţinutul celorlalte programe.

Page 11: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

11

Rezumatul unităţii de studiuPentru cuvântul masaj s-au propus mai multe etiologii, neştiindu-se precis din ce limbă

provine. Masajul a fost folosit din cele mai vechi timpuri, constatându-se pe cale empirică faptul

că poate alina suferinţele. Ulterior, datorită preocupărilor unor medici mai ales, conţinutul masajului şi fundamentarea sa ştiinţifică, s-au dezvoltat treptat, ajungând astăzi să fie considerat o metodă de sine stătătoare cu valenţe profilactice, terapeutice şi recuperatorii.

Unele ţări din lume acordă o atenţie deosebită formării specialiştilor în aplicareamasajului, înfiinţând şcoli speciale unde se studiază un număr mare de ore.

Autoevaluare1. Care sunt etimologiile propuse pentru cuvântul masaj?2. Când şi în ce lucrare scrisă s-a folosit pentru prima dată termenul de masaj?3. În ce formă şi de către cine era practicat masajul în cele mai vechi timpuri?4. Cum era văzut masajul de vechii chinezi?5. Cum era văzut masajul de vechii indieni?6. Cum era văzut masajul de vechii arabi?7. Cum era văzut masajul de vechii greci?8. Cum era folsit masajul în Imperiul Roman?9. Care este cel mai reprezentativ nume asociat cu masajul în epoca Renaşterii?10. Enumeraţi câteva nume de persoane care s-au ocupat de dezvoltarea masajului în Europa,

în secolele XVIII-XX.11. Enumeraţi câteva nume de persoane care s-au ocupat de studierea masajului în România.12. Cum a fost reprezentat masajul în lucrările scrise din România?13. Unde şi datorită cui s-a introdus practica masajului în România?14. Care este situaţia actuală a formării specialiştilor în masaj în diverse ţări ale lumii?

Unitatea de studiu I.2. Definiţii

După Adrian Ionescu (1992) masajul este o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic.

În urmă cu câteva zeci de ani, atunci când a fost formulată această definiţie, se considera că masajul este o "prelucrare", deoarece se acţionează din afara corpului, subiectul masat nu cheltuieşte energie şi nu i se cere o participare activă la efectuarea lui. Din acest punct de vedere, cercetările ulterioare, şi mai ales cele din ultima perioadă, dovedesc faptul că subiectul nu poate fi privit ca un "obiect" asupra căruia se acţionează. Astfel, situaţia intersubiectivă (relaţională) în care se află terapeutul şi subiectul în timpul aplicării masajului nu poate fi asimilabilă actului în sens unic, direcţionat doar de la cel ce dă la cel ce primeşte, de la un subiect care acţionează la un subiect pasiv, asupra căruia se acţionează. Această atitudine trasează limite abuziv restrictive şi minimizează participarea subiectului la actul terapeutic.

Conştient sau nu, subiectul răspunde gestului terapeutic, organismul său declanşând un număr foarte mare de acţiuni adaptative sau de înlăturare a perturbărilor. Pornind de la nivel muscular, masajul activează reactivitatea întregului sistem nervos; aceste stimulări determinate de masaj, stabilesc un continuu dialog cu centrii superiori, fenomen cu atât mai uimitor cu cât s-a dovedit că este şi foarte bine diferenţiat calitativ. Astfel, s-a constatat că receptorii au un fel de conştiinţă care poate frâna mesajele perturbatoare pentru centrii superiori, această posibilitate de triere a aferenţelor dovedind organizarea şi structurarea sistemului nervos central. Se poate vorbi,

Page 12: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

12

în acest context de o "trăire" a masajului, care presupune din partea subiectului o reacţie, reacţie care se declanşează având punct de plecare vârful ierarhic al reglării nervoase şi care urmăreşte o perfectă conştientizare a imaginii corporale. Dialogul astfel stabilit între cei doi protagonişti -terapeut şi subiect - este un dialog fără cuvinte, dar real, prin simţuri, reacţii, în care aceştia sunt implicaţi în paralel, la fel de activ (din acest punct de vedere este greşită atitudinea unor terapeuţi care încurajează pseudosomnolenţa sau sporovăiala superficială).

Fie că urmăreşte examinarea/testarea sau terapia, atingerea terapeutică, în cadrul masajului, nu are sens decât în funcţie de răspunsul dat, răspuns care presupune un nou demers terapeutic, continuând în acest fel, într-un feed-back permanent.

Dialogul masat-maseur se dezvoltă într-o lume a semnelor, reprezentată de caracteristicile suprafeţei de masat, puncte şi zone specifice de acţionare, implicarea maseurului şi reacţiile de răspuns ale subiectului, în care stabilirea unei interrelaţii între, bazată pe încredere reciprocă şi comunicare, este de o importanţă covârşitoare.

Având în vedere toate aceste aspecte, definiţia pe care, în momentul de faţă, o considerăm a fi mai corectă este: Masajul constă în aplicarea, manuală, mecanică sau electrică, metodică şi sistematică, a unor procedee specifice asupra părţilor moi ale corpului, în scop igienic (fiziologic), profilactic şi terapeutic-recuperator (Mârza, D. şi Mîrţ, C., 2001).

Aplicarea este "metodică", deoarece se desfăşoară după anumite principii şi reguli, are un început, o desfăşurare prealabilă şi un sfârşit. Procedeele fiind metodic selecţionate, îmbinate şi aplicate, ţinând cont de efectele posibil a fi obţinute şi de scopurile urmărite, se poate afirma că masajul este o activitate sistematic organizată.

"Părţile moi ale corpului" asupra cărora se acţionează sunt: tegumentele (pielea, mucoasele), ţesuturile conjunctive subcutanate, muşchii, tendoanele, ligamentele, elementele articulare, vasele şi nervii, organele interne.

Masajul se execută folosind o serie de acţiuni numite "procedee", specifice fiecărei metode. În cadrul fiecărui procedeu se diferenţiază o serie de tehnici de aplicare. Succesiune: metodă - procedee - tehnici.

Aplicarea procedeelor de masaj se poate realiza "manual, mecanic sau electric". Aparatele mecanice sau electrice, foarte des folosite astăzi, nu pot înlocui - în nici un caz - mâna, singurul "instrument" care posedă calităţile necesare adaptării corecte şi permanente a gestului terapeutic în funcţie de reacţiile subiectului: mâna se mulează perfect pe regiunile masate în funcţie de relieful lor, are aproximativ aceeaşi temperatură cu tegumentele masate, "simte" exact gradarea şi dozarea intensităţii de acţionare, transmite energie, examinează în permanenţă şi comunică - prin tehnica executată - cu organismul subiectului, oferindu-i exact ceea ce are nevoie.

Rezumatul unităţii de studiuÎn decursul timpului, au existat preocupări pentru definirea noţiunii de masaj. Adrian

Ionescu, cel care a scris primul curs de masaj din România, are meritul de a fi elaborat prima definiţie. Cercetările ulterioare însă, bazate pe noile descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, au făcut necesară modificarea şi completarea definiţiei clasice.

Autoevaluare1. Care este definiţia clasică a masajului, elaborată de Adrian Ionescu?2. Realizaţi analiza critică a definiţiei clasice a masajului, prin prisma descoperirilor

ulterioare.3. Care este definiţia modernă a masajului?4. Explicaţi termenii definiţiei moderne a masajului.

Page 13: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

13

Unitatea de studiu I.3. Obiect de studiu, indicaţii, contraindicaţii, limite

Masajul are un câmp de aplicaţie extra-medical, ocupându-se de menţinerea (eventual îmbunătăţirea) proprietăţilor funcţionale ale întregului organism la cote optime (masajul igienic/fiziologic) şi unul strict medical, ocupându-se de prevenirea apariţiei unor perturbări în funcţionalitatea organismului (masajul profilactic), tratarea - în paralel cu alte metode terapeutice - unor afecţiuni (masajul terapeutic) şi recuperarea posttraumatisme sau afecţiuni, prin înlăturarea sechelelor (masajul recuperator). Aşadar, masajul are ca obiect de studiu omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul cărora poate contribui la asigurarea unei stări de sănătate optime.

În general, masajul prezintă o gamă largă de indicaţii, dar are şi unele contraindicaţii, fie totale şi definitive, fie parţiale şi temporare, grupate în funcţie de localizarea lor pe ţesuturi şi organe. Indicaţiile şi contraindicaţiile masajului vor fi discutate detaliat la fiecare dintre metodele care vor fi studiate, acum amintind doar câteva cu caracter general.

Astfel, contraindicaţiile totale şi definitive sunt relativ puţine, acestea fiind dictate de îmbolnăviri maligne grave, care s-ar putea înrăutăţi. Şi din acest punct de vedere însă, în ultima perioadă aria s-a restrâns, deoarece s-a constatat că există posibilităţi de acţionare, care nu dăunează ci, dimpotrivă - fără a trata afecţiunea - îşi aduc contribuţia la diminuarea unor simptome.

Mai frecvente sunt contraindicaţiile temporare, care sunt determinate de unele îmbolnăviri sau tulburări uşoare şi trecătoare, masajul fiind indicat după vindecarea acestora. Dacă pornim de la ţesuturile superficiale, primele contraindicaţii ale masajului sunt bolile de piele (de natură parazitară, inflamatorie, eczeme, erupţii, arsuri şi plăgi, tumori maligne, etc.). Nici în cazul unor inflamaţii ale organelor nu este indicat masajul. În cazul bolilor infecto-contagioase, în hemoragii cerebrale, etc. contraindicaţiile sunt totale. În hemoragii, boli de cord şi vase (cu caracter acut), boli acute ale sistemului respirator, ale aparatului digestiv, sistemului endocrin, contraindicaţiile sunt definitive sau temporare, în funcţie de particularităţile individuale ale bolnavului şi ale bolii.

Chiar şi în unele dintre aceste situaţii, se poate acţiona cu tehnici speciale, la distanţă de regiunea sau organul afectate, putându-se obţine efecte pe cale reflexă. Mai ales o serie de metode din cadrul medicinii tradiţionale asiatice obţin efecte miraculoase în situaţiile în care masajul nu poate fi aplicat. Astazi în cadrul şedinţelor de masaj şi mai ales de recuperare kinetoterapeutică, masajul clasic este completat de o serie de tehnici şi procedee din cadrul altor metode terapeutice, în spacial, naturiste şi fizicale.

Rezultatele obţinute sunt, bineînţeles, în funcţie de tipul şi gravitatea afecţiunii tratate. Pentru subiecţii cu boli cronice grave, care prezintă afecţiuni morfologice, structurale, bineînţeles că nu se poate obţine decât o ameliorare parţială a stării lor. Pentru majoritatea subiecţilor care prezintă însă tulburări acute, cronice de tip funcţional, viscerale şi chiar somatice, se poate spera în vindecarea lor reală.

Aşadar, nu este corect să se creadă şi să se afirme că toate afecţiunile pot fi tratate şi vindecate prin masaj. În afara contraindicaţiilor, stabilite în urma experimentelor şi practicii îndelungate, kinetoterapeutul trebuie să admită faptul că şi în alte situaţii masajul are anumite limite şi, dacă nu obţine rezultatul aşteptat, să se orienteze spre alte metode.

Eşecul terapeutic poate avea două cauze: aplicarea greşită a metodei sau aplicarea sa în cazul unei afecţiuni care nu prezintă indicaţii pentru această terapie. Problema poate fi rezolvată, în primul caz prin perfecţionarea continuă a tehnicilor de lucru, alegerea şi combinarea eficientă şi optimă a acestora iar în al doilea caz prin conştientizarea faptului că nici o metodă terapeutică nu este perfectă şi că toate trebuie considerate şi folosite în relaţii de complementaritate (sintetizând adevăratele noţiuni de valoare ale fiecăreia, în funcţie de cazul concret).

Page 14: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

14

Rezumatul unităţii de studiuObiectul de studiu al masajului este omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul

cărora poate contribui la asigurarea unei stări de sănătate optime.În general, masajul prezintă o gamă largă de indicaţii, dar are şi unele contraindicaţii, fie

totale şi definitive, fie parţiale şi temporare, grupate în funcţie de localizarea lor pe ţesuturi şi organe.

Autoevaluare1. Care este obiectul de studiu al masajului?2. Care sunt contraindicaţiile totale şi definitive ale masajului?3. Care sunt contraindicaţiile temporare ale masajului?4. Care sunt posibilele cauze în cazul producerii unui eşec terapeutic?

Unitatea de studiu I.4. Locul masajului în cadrul kinetoterapiei

Masajul este, alături de gimnastica medicală, un mijloc de bază, specific al kinetoterapiei, putând fi considerat indispensabil din punct de vedere al aplicării unui tratament eficient.

Luând în considerare "şedinţa de exercitare" din kinetoterapie, în care mijloacele se îmbină în vederea atingerii obiectivelor stabilite, aceste metode prezintă avantajul că pot fi folosite şi în cadrul aşa numitelor "secvenţe alternate" din programul complex recuperator (de exemplu, înainte, între, sau după exerciţiile de gimnastică medicală, este bine să se adauge efectul masajului asupra muşchilor, în scopul diminuării durerii, contracturilor musculare, a împrăştierii infiltratelor, a facilitării circulaţiei, sau chiar al stimulării contracţiei musculare). Această nouă modalitate de abordare a "şedinţei de exercitare" în kinetoterapie înlocuieşte concepţia convenţională, depăşită a alegerii mijloacelor pe baza ideii de "îmbinare - înlănţuită" a două tehnici cu aceeaşi esenţă.

De asemenea, introducerea în programul complex kinetoterapeutic a unor şedinţe speciale de masaj, folosind o singură metodă sau o combinaţie de metode sau procedee specifice preluate din fiecare dintre ele, selectate, asamblate şi aplicate în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, este recomandată în scopul sporirii efectelor terapeutice. Oricât de interesante ar fi unele dintre ele, terapeutul nu trebuie să se înconjoare de limite, privându-se de beneficiile altor metode. Acest lucru înlocuieşte spiritul creativ cu fidelitatea, poate fi util unui terapeut începător, nesigur, dar devine extrem de limitativ şi diminuează mult eficienţa, în cazul unui terapeut "cu vechime".

Din cadrul unui program complex kinetoterapeutic nu trebuie să lipsească recomandările privind activitatea independentă a pacientului şi, din acest punct de vedere, în cazul masajului trebuie selectate cu grijă acele metode, procedee şi tehnici pe care pacientul le poate învăţa şi aplica eficient şi fără riscuri.

Rezumatul unităţii de studiuMasajul este, alături de gimnastica medicală, un mijloc de bază, specific al kinetoterapiei,

putând fi considerat indispensabil din punct de vedere al aplicării unui tratament eficient.Folosirea secvenţelor alternante în cadrul şedinţelor de exercitare din kinetoterapie

trebuie să înlocuiască concepţia convenţională, depăşită a alegerii mijloacelor pe baza ideii de "îmbinare - înlănţuită" a două tehnici cu aceeaşi esenţă, acest mod de lucru ducând la creşterea eficienţei şi la scurtarea timpului în care se obţin rezultatele.

Page 15: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

15

Autoevaluare1. Care este locul masajului în cadrul kinetoterapiei?2. Ce înseamnă secvenţe alternante în cadrul programelor de recuperare?3. Care sunt avantajele folosirii secvenţelor alternante în cadrul programelor de

kinetoterapie?

Unitatea de studiu I.5. Criterii de clasificare şi clasificarea formelor de masaj

Masajul se clasifică astfel (Mârza, D. şi Mîrţ, C., 2001):a). După scopul urmărit: - igienic (fiziologic)

- profilactic- terapeutic/recuperator- specific activităţii sportive

b). După mijlocul cu care se realizează:- manual- mecanic- electric

c). După întinderea suprafeţei pe care se efectuează:- general: - extins

- redus- parţial- regional- local- segmentar

d). După profunzimea la care acţionează:- superficial- profund

e). După mediul folosit: - umed: - cu soluţii, unguente- în apă

- uscat:- cu pulberi

Scopul tuturor acestor metode nefiind altul decât păstrarea, îmbunătăţirea sau recuperarea stării de sănătate a omului, a omului privit din punct de vedere holistic (ca un întreg), este de la sine înţeles că, în activitatea practică, ele vor fi folosite singure sau în combinaţii cât mai eficiente, acest lucru hotărându-se în funcţie de scopul urmărit şi de caracteristicile individuale ale fiecărui subiect. Pentru a reuşi acest lucru, principalele condiţii sunt:

- stare de sănătate perfectă a celor care doresc să devină terapeuţi şi să ajute pe cei în suferinţă;

- însuşirea corectă a tehnicilor de acţionare specifice fiecărui procedeu;- dezvoltarea la maximum a tuturor simţurilor care îi oferă terapeutului posibilităţi extinse

de examinare, tratare, percepere a reacţiilor determinate, comunicare;- dragoste faţă de semeni, altruism, capacitate de înţelegere a legăturilor între corp - minte

- suflet, dorinţa permanentă de a se cunoaşte cu adevărat pe sine şi pe cei din jur, pentru a-şi asigura sieşi echilibrul şi pentru a putea ajuta orice persoană indiferent de sex, vârstă, rasă, religie, pătură socială etc.

- pasiune pentru profesiunea sa, încredere în potenţialul major al acestei profesiuni de a influenţa benefic omul pe toate planurile: fizic, psihic, energetic etc.

Page 16: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

16

- dorinţă de a-şi practica profesiunea din dorinţa de a ajuta şi nu, în primul rând, din dorinţa de a obţine câştiguri materiale substanţiale.Fără ca aceste condiţii să fie întrunite, kinetoterapeutul devine doar un simplu executant

al unor tehnici învăţate mai mult sau mai puţin corect, lipsit de adevărata calitate umană care se cere pentru practicarea acestei profesiuni.

Rezumatul unităţii de studiuFormele de masaj se clasifică în funcţie de următoarele criterii: după scopul urmărit, după

mijlocul cu care se realizează, după întinderea suprafeţei pe care se acţionează, după profunzimea la care se acţionează şi după mediul folosit.

Pentru ca scopul folosirii masajului să poată fi atins există stabilite o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească viitorii specialişti în aplicarea acestuia.

Autoevaluare1. Cum se clasifică formele de masaj după scopul urmărit?2. Cum se clasifică formele de masaj după mijlocul cu care se realizează?3. Cum se clasifică formele de masaj după întinderea suprafeţei pe care se acţionează?4. Cum se clasifică formele de masaj după profunzimea la care se acţionează?5. Cum se clasifică formele de masaj după mediul folosit?6. Care sunt principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească specialiştii, pentru ca

scopul în care se aplică masajul să poată fi atins?

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul I

1. Pentru etimologia cuvântului "masaj", s-au propus următorii termeni:a. masseinb. massorc. masseschd. massaree. massage

2. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit în anul:a. 1810b. 1813c. 1830

3. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit de către:a. Lepage, în lucrarea Cercetări istorice asupra medicinei chinezeb. Hyeronimus Mercurialis, în lucrarea De arte gymnasticac. Theodora Atanasiu, în lucrarea Masajul practic şi teoretic, general şi parţial

4. Părintele gimnasticii medicale şi masajului a fost:a. Hippocrateb. Galenusc. Avicenad. Herodicus din Lentini

5. În România, primul curs de masaj scris a fost elaborat de:a. Helmagiu în 1889b. Adrian Ionescu în 1940c. Manga în 1885

Page 17: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

17

6. Completaţi definiţia clasică a masajului cu cuvintele care lipsesc:Masajul este …………………………………………… a părţilor moi ale corpului, prin

acţiuni …………………………………………….., în scop ……………………………… sau ………………………………………………..

7. Completaţi definiţia modernă a masajului cu cuvintele care lipsesc:Masajul constă în ………………………………………, manuală, mecanică sau

………………………………….., metodică şi …………………………………………….., a unor procedee specifice asupra părţilor moi ale corpului, în scop igienic (fiziologic), ………………………………………….. şi terapeutic-recuperator

8. Obiectul de studiu al masajului este:a. menţinerea proprietăţilor funcţionale ale organismuluib. omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul cărora poate contribui la asigurarea

unei stări de sănătate optimec. prevenirea apariţiei unor perturbări în funcţionalitatea organismuluid. tratarea unor afecţiuni

9. Contraindicaţiile totale şi definitive ale masajului sunt determinate de:a. unele îmbolnăviri sau tulburări uşoare sau trecătoareb. îmbolnăviri maligne grave

10. Eşecul terapeutic poate avea următoarele cauze: a. aplicarea greşită a metodei b. aplicarea sa în cazul unei afecţiuni care nu prezintă indicaţii pentru această terapiec. lipsa de forţă şi mobilitate a mâinilor maseurului

11. În kinetoterapie masajul se foloseşte:a. în cadrul secvenţelor alternante din şedinţa de exercitareb. în şedinţe separate, independentec. doar pentru producerea unei stări de bine subiectului

12. După mediul folosit, masajul se clasifică în:a. manualb. uscatc. mecanicd. profunde. umed

13. După scopul urmărit, masajul se clasifică în:a. superficialb. igienic (fiziologic)c. profundd. profilactice. terapeutic-recuperator

Page 18: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

18

Page 19: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

19

Modulul II. Condiţii de bază materială, cadrele de specialitate, reguli de aplicare a masajului, mijloace ajutătoare

Scopul modulului Înţelegerea şi respectarea cerinţelor pentru o corectă şi eficientă aplicare a masajului.

Obiective operaţionale Cunoaşterea condiţiilor de bază materială necesare pentru aplicarea masajului Cunoaşterea cerinţelor pentru cadrele de specialitate Cunoaşterea şi respectarea regulilor de aplicare a masajului

Unitatea de studiu II.1. Condiţii de bază materială

Masajul se practică, de preferinţă, într-o încăpere specială, numită sală sau cabinet de masaj. Acest cabinet de masaj se poate amenaja într-o singură sală mai mică sau într-o sală mare, prin împărţirea sa în boxe mai mici, separate perin paravane sau draperii. Pe lângă acest cabinet de masaj, ideal ar fi să existe o sală de aşteptare, o sală de duşuri, toaletă şi o sală de odihnă după aplicarea tratamentului.

Cabinetul de masaj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- să fie suficient de spaţios, luminos, bine aerisit şi călduros (temperatura optimă pentru

masaj fiind de aprox. 18-200);- să prezinte posibilităţi de întreţinere a unei igiene perfecte: pereţi placaţi cu faianţă sau

vopsiţi în ulei, podea acoperită cu gresie sau linoleum, pentru a putea fi curăţate şi dezinfectate cât mai uşor;

- să fie prevăzută cu instalaţie de apă curentă;- să aibă mobilierul strict necesar:

- banchetă de masaj (de preferinţă cu posibilităţi de reglare a poziţiei şi înălţimii);- scaun pentru maseur;- dulap pentru diverse materiale ajutătoare (aparate, unguente etc.);- masă sau birou pentru acte.

Rezumatul unităţii de studiuExistă o serie de cerinţe minimale care se referă la spaţiile în care se poate aplica masajul.

În cazul în care masajul se practică în alte încăperi decât cabinetul de masaj, condiţiile de igienă şi temperatură trebuie respectate obligatoriu.

Autoevaluare1. Care sunt condiţiile pentru folosirea unei săli mari în vederea aplicării masajului?2. Care sunt anexele recomandate pentru funcţionarea unui cabinet de masaj?3. Care este temperatura optimă din încăpere pentru aplicarea masajului?4. Care sunt condiţiile pentru asigurarea unei igiene perfecte în cabinetul de masaj?

Page 20: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

20

5. Care este mobilierul minim necesar pentru funcţionarea unui cabinet de masaj?

Unitatea de studiu II.2. Cadrele de specialitate

Terapeutul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii specifice (Mârza, D. şi Mîrţ, C., 2001):

- să fie sănătos, armonios dezvoltat, rezistent la oboseală, prin menţinerea şi dezvoltarea permanentă a calităţilor motrice de bază, psihice şi intelectuale, printr-un regim corect de viaţă şi muncă. El va evita muncile fizice grele şi chiar sporturile ce obosesc excesiv şi activităţile care pot înăspri sau leza mâinile;

- să posede o foarte bună coordonare şi abilitate manuală, întreţinută prin exerciţii specifice executate zilnic;

- mâinile trebuie să fie cât mai largi, cărnoase, cu pielea caldă, moale, uscată şi netedă, cu degete suple şi abile;

- să aibă un simţ tactil foarte bine dezvoltat, auz fin şi vedere bună;- să posede aptitudini psihice deosebite;- să aibă foarte bune cunoştinţe de anatomie, biomecanică, fiziologie,

simptomatologie;- să aibă simţ de autoconservare, pentru a-şi putea doza corespunzător efortul în

vederea desfăşurării întregii activităţii în condiţii egale de eficienţă; Pentru aceasta el va trebui să cunoască execuţia corectă a procedeelor şi tehnicilor de masaj, să lucreze cu calm şi fără grabă, să facă mici pauze în care să-şi relaxeze membrele superioare (după fiecare regiune masată, după fiecare pacient sau la fiecare oră de lucru), să-şi însuşească şi să practice tehnici de relaxare;

- să cunoască şi să respecte principiile moralităţii şi etica profesională.Pentru profesiunea de maseur nu sunt indicate persoanele:

- cu deficienţe fizice, organice sau psihice;- cu asimetrii faciale, defecte ale nasului, gurii, deformaţii ale capului şi deficienţe

motrice;- cu boli ale aparatului respirator, cardio-vascular, digestiv şi renal;- cu hiperhidroză palmară sau cu boli de piele; maseurii îşi vor întrerupe activitatea

în perioadele în care mâinile lor prezintă leziuni sau alte afecţiuni, până la vindecarea lor completă.

Rezumatul unităţii de studiu

Atunci când se lucrează cu omul şi, mai ales, cu omul aflat în suferinţă şi în contact direct cu corpul acestuia, este absolut necesar ca terapeuţii să îndeplinească o serie de cerinţe, atât pentru a se asigura eficienţa intervenţiei, cât şi pentru a se asigura respectarea unor deziderate deontologice.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că, specialiştii în aplicarea masajului trebuie să aibă o bună stare de sănătate.

Autoevaluare1. Care sunt cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească specialistul în aplicarea masajului?2. Care sunt categoriile de persoane cărora nu le este indicată practicarea profesiunii de

masseur?

Page 21: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

21

Unitatea de studiu II.3. Reguli pentru aplicarea masajului

Reguli de igienă Privind maseurul:

o igiena strictă a echipamentului de lucru (fără a omite aspectul estetic);

o igiena şi estetica capului şi mâinilor maseurului:o cap: pieptănătura, spălatul dinţilor, etc.o mâini: sănătoase, curate, cu unghiile tăiate foarte scurt şi bine

pilite; înainte de aplica masaj unui pacient, mâinile trebuie obligatoriu spălate şi încălzite;

o nu va folosi deodorante, parfumuri şi creme puternic mirositoare, care l-ar putea deranja pe pacient;

o ideal este să nu se fumeze în timpul programului, sau dacă acest lucru nu se poate, să nu se fumeze în sala de masaj şi după aceea să se spele pe dinţi, pentru a îndepărta mirosul;

o nu se consumă băuturi alcoolice în timpul programului. Privind subiectul:

o respectarea unei igiene corecte a corpului şi îmbrăcăminţii;o golirea, înainte de aplicarea masajului, a vezicii urinare şi, dacă

este posibil, a colonului;o se recomandă ca subiectul să-şi aducă un prosop mare sau un

cerşaf pe care să-l aşeze pe bancheta de masaj peste cel existent. Privind aplicarea masajului:

o masajul igienic (fiziologic) se recomandă să se aplice în cursul dimineţii, cel terapeutic putând să fie aplicat şi pe parcursul zilei dar obligatoriu la un interval de 2-3 ore înainte sau după servirea mesei şi în aşa fel încât şedinţa de masaj să se încheie cu cel puţin 1/2 oră înaintea mesei următoare.

Reguli metodice În timpul şedinţelor de masaj, subiectul trebuie să aibă o poziţie cât mai

confortabilă, să-şi relaxeze muscularura şi să evite încordarea fizică şi psihică; Poziţiile cele mai relaxatoare pentru subiect sunt: decubit (culcat) şi culcat-

rezemat, cu membrele superioare şi inferioare uşor flectate, ele asigurând corpului suprafaţă mare de sprijin şi facilitând relaxarea musculară şi respiraţia;

Maseurul trebuie să lucreze din poziţii cât mai favorabile şi cât mai puţin obositoare. Poate lucra fie din aşezat pe un scaun a cărui înălţime se va adapta în funcţie de înălţimea banchetei sau în funcţie de tehnicile aplicate; pentru a nu-şi obosi foarte repede membrele superioare se recomandă lucrul cu mâinile sub nivelul umerilor;

Masajul va începe cu procedee simple, uşoare, suple, cu caracter de testare/examinare şi pregătitor, care vor progresa încet ca amplitudine şi ritm, până la atingerea intensităţii necesare, după care va începe să scadă treptat, şedinţa încheindu-se cu procedee şi tehnici lungi şi liniştitoare. Această curbăa intensităţii de aplicare a procedeelor şi tehnicilor de masaj se repetă pe fiecare regiune sau segment în parte;

Intensitatea, ritmul şi numărul de repetări a procedeelor şi tehnicilor de masaj depind atât de scopul urmărit cât şi de sensibilitatea celui masat. Apariţia unor "jene" locale, a durerii, contracturii sau a unor semne de nelinişte şi încordare

Page 22: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

22

la subiect, denotă o tehnică defectuoasă sau existenţa unor afecţiuni care, de fapt, sunt contraindicate pentru aplicarea masajului;

Durata şedinţei de masaj poate varia, în primul rând după necesităţi dar şi după preferinţe. Uneori sunt mai agreate procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare, care prelungesc durata masajului şi au efect calmant, liniştitor, alteori se preferă procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, executate cu intensitate crescută, care scurtează durata şedinţei de masaj şi au efect stimulator, excitant;

După şedinţele de masaj lungi, cu efect calmant, relaxator, se recomandă un repaus pentru menţinerea efectului, de la câteva minute până la 1/2 oră şi chiar mai mult; după şedinţele de masaj cu efect stimulator, se recomandăexecutarea unor exerciţii fizice de înviorare asociate cu exerciţii de respiraţie.

Efectele unei şedinţe de masaj se pot resimţi chiar din timpul acesteia sau imediat după, dar slăbesc şi chiar dispar după câteva ore. Din acest motiv, pentru menţinerea efectelor obţinute, se recomandă:

o în scop terapeutic se efectuează 1-2 serii a câte 10-12 şedinţe de masaj;

o când se recomandă continuarea masajului şi peste aceste limite, el poate fi reluat după o pauză de câteva zile sau săptămâni;

o spre sfârşitul tratamentului, în funcţie de posibilităţi, şedinţele de masaj vor fi treptat rărite şi, eventual, înlocuite cu şedinţe de automasaj;

o întregul tratament este bine să fie aplicat de acelaşi terapeut;o în cazul în care asupra unui subiect lucrează doi terapeuţi în acelaşi

timp, ei vor trebui să-şi coreleze acţiunile, executând procedeele simultan, simetric, cu aceeaşi tehnică, în acelaşi timp, cu aceeaşi amplitudine, intensitate şi ritm, în acelaşi sens. Excepţiile sunt foarte rare şi se referă la tehnici speciale de masaj, în situaţii speciale.

Rezumatul unităţii de studiu

Regulile pentru aplicarea masajului se împart în reguli de igienă şi reguli metodice. Regulile de igienă privesc maseurul, subiectul care beneficiază de masaj şi însăşi aplicarea masajului. Regulile metodice se referă la poziţiile subiectului şi ale maseurului, la succesiunea procedeelor şi tehnicilor în cadrul unei şedinţe de masaj, la dozarea intensităţii şi numărului de repetări a procedeelor şi tehnicilor de masaj, la durata şedinţei de masaj şi la modul efectiv de administrare a programelor de masaj (posologie, frecvenţă etc.).

Autoevaluare1. Care sunt regulile de igienă pe care trebuie să le respecte maseurul?2. Care sunt regulile de igienă pe care trebuie să le respecte subiectul?3. Care sunt regulile de aplicare a masajului igienic şi a celui therapeutic?4. Care sunt regulile privitoare la poziţiile în care trebuie aşezat subiectul?5. Care sunt regulile privitoare la poziţiile pe care le poate adopta maseurul?6. Cum se asigură, în cadrul şedinţei de masaj, progresivitatea în aplicarea procedeelor şi

tehnicilor?7. Cum se reglează intensitatea şi numărul de repetări a procedeelor şi tehnicilor în cadrul

şedinţei de masaj?8. Ce se recomandă să facă subiectul după o şedinţă de masaj relaxator şi ce după o şedinţă

de masaj stimulativ?

Page 23: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

23

Unitatea de studiu II.4. Mijloace ajutătoare

În decursul timpului, din dorinţa de a proteja terapeutul, s-au inventat şi folosit şi o serie de aparate, la început mecanice, acestea fiind treptat înlocuite cu cele electrice şi/sau electronice. Dintre acestea, efectele benefice ale unora nu trebuie neglijate. Astfel:

Aparate de masaj pneumatice, construite pe pricipiul manşoanelor gonflabile, de diverse forme şi mărimi, mergând de la manşoane mici, pentru membrele superioare, până la adevărate costume gonflabile, care se folosesc pentru întregul corp. Compresiunea care se obţine în momentul punerii lor în acţiune, are efectele unei presiuni locale, pe suprafaţămai mare, pe care mâna nu o poate realiza la fel de eficient.

Aparate de percuţie, sunt folosite mai ales pentru stimularea sensibilităţii superficiale şi profunde, datorită ritmicităţii şi ritmului de acţionare necesar în acest scop, greu de obţinut prin execuţie manuală, fără a plăti cu preţul unei oboseli mari.

Aparate care funcţionează pe bază de vibraţii, de diverse forme şi mărimi, construite special pentru diverse regiuni ale corpului sau întrunind calităţile necesare pentru a se putea acţiona pe mai multe, sunt folosite deoarece regularitatea şi amplitudinea vibraţiilor obţinute cu ele este superioară celei obţinute manual. Gama acestor aparate este cuprinsăîntre aparate vibratoare mici, acţionate cu mâna (eventual fixate pe mâna terapeutului), la fotolii, perne vibratoare, până la mese vibratoare, cu posibilităţi de realizare a vibraţiilor (cu efect relaxator) asupra întregului corp. Aparatele de infra-sunete şi ultra-sunete, fac parte tot din gama acestor vibratoare.

Aparate pentru detectarea punctelor de presopunctură (care prin specificitatea lor permit receptarea unei rezistenţe electrice la nivelul pielii mai scăzute), care, pe baza unor impulsuri electrice sunt prevăzute şi cu posibilităţi de acţionare asupra acestora (de tip "Acutherapy").De asemenea, în practica masajului se folosesc o serie de ingrediente, care pot fi

împărţite în două categorii: unele care se folosesc doar din punct de vedere mecanic, pentru a facilita alunecarea

mâinii pe tegumente, de genul talc, uleiuri, creme altele, folosite în scop terapeutic, de genul alifiilor care conţin substanţe cu efect

farmacologic. După părerea noastră, însă, substanţele interpuse alterează perceperea palpatorie şi, ca

atare diminuează posibilitatea reglării eficiente a actului terapeutic şi, din acest motiv, recomandăm - pe cât posibil - evitarea folosirii lor. În ceea ce priveşte alifiile folosite în scop terapeutic, cu toate că masajul facilitează transferul cutanat prin creşterea permeabilităţii pielii, din aceleaşi motive, recomandăm aplicarea lor la sfârşitul şedinţei.

Rezumatul unităţii de studiu

Mijloacele ajutătoare sunt cele care facilitează aplicarea unor procedee şi/sau tehnici mai greu de realizat manual sau foarte obositoare pentru maseur.

În zilele noastre, există o multitudine de aparate (mai mari sau mai mici) care sunt recomandate pentru aplicarea masajului. Majoritatea însă nu funcţionează decât pe principiul percuţiilor sau a vibraţiilor (la care se mai asociază uneori razele infraroşii, căldura etc.), astfel că ele nu pot înlocui în totalitate mâna maseurului.

Ingredientele care pot fi folosite în aplicarea masajului au rolul de a facilita alunecarea sau au efecte terapeutice, însă este obligatoriu ca înainte de a fi folosite să se testeze toleranţa subiectului şi a maseurului la produsul respectiv.

Page 24: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

24

Autoevaluare1. Care este principiul pe baza căruia funcţionează aparatele de masaj pneumatice?2. În ce scopuri sunt folosite aparatele de percuţie?3. Care este motivul pentru care se recomandă folosirea aparatelor care funcţionează pe

bază de vibraţii?4. Care sunt categoriile de ingrediente care se pot folosi în aplicarea masajului?

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul II

1. Temperatura optimă în sala de masaj este de:a. 18-200

b. 20-220

c. 22-240

2. Intensitatea, ritmul şi numărul de repetări a procedeelor şi tehnicilor de masaj se stabilesc în funcţie de:

a. vârsta pacientuluib. scopul urmăritc. stilul maseuruluid. sensibilitatea celui masate. temperatura mediului ambiantf. apariţia durerii

3. Printre regulile de igienă privind aplicarea masajului se numără:a. masajul terapeutic se aplică cu cel puţin o jumătate de oră înaintea meseib. golirea, înainte de aplicarea masajului, a vezicii urinare şi colonuluic. aplicarea masajului terapeutic numai dimineaţad. aplicarea masajului igienic la 2-3 ore înainte sau după servirea meseie. igiena corectă a corpului şi îmbrăcăminţii

4. După şedinţele de masaj lungi, cu efect calmant, relaxator, se recomandă:a. repausb. exercţii fizice de înviorarec. exerciţii de respiraţie

5. Pentru a asigura progresivitatea aplicării procedeelor şi tehnicilor în cadrul şedinţei de masaj, şedinţa va începe cu:

a. procedee şi tehnici mai vii, mai puternice, pentru a încălzi subiectulb. cu procedee simple, uşoare, suple, cu caracter de testare/examinare şi pregătitor

6. Alegeţi dintre afirmaţiile de mai jos pe cele care sunt adevărate :a. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare, scurtează durata masajului b. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare au efect calmant, liniştitorc. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, executate cu intensitate crescută prelungescdurata şedinţei de masaj d. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, au efect stimulator, excitant

7. Aparatele de percuţie se folosesc pentru a realiza:a. o compresiune mai eficientă a diferitelor zoneb. stimularea sensibilităţii superficiale şi profundec. relaxarea subiectului

8. În masaj se folosesc o serie de ingrediente în scopul:a. aromatizării corpului şi încăperiib. facilitării alunecării mâinilor pe pielec. obţinerii unor efecte terapeutice

Page 25: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

25

MODULUL III. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului

Scopul modulului Conştientizarea necesităţii de a se examina subiectul în vederea aplicării masajului şi

însuşirea noţiunilor de bază pentru realizarea acestei examinări.

Obiective operaţionale Cunoaşterea modului în care se realizează examinarea subiectului Cunoaşterea modalităţilor de examinare care pot fi folosite Formarea deprinderilor teoretice şi practice de a examina subiectul în vederea aplicării

masajului şi de a structura programul de intervenţie în funcţie de rezultatele acestei examinări.

Unitatea de studiu III.1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului

În masaj, examinarea subiectului nu are scop de diagnostic, ci este o testare, care serveşte în permanenţă ca punct de referinţă pentru a interpreta corect starea acestuia pe măsura derulării tratamentului.

Masajul nefiind decât o parte din ansamblul tratamentului kinetoterapeutic, examinarea subiectului va pune accent pe dominanta acestuia, adică pe locul pe care îl ocupă actul palpatoriu. Între palparea exploratorie şi atingerea terapeutică nu trebuie să existe diferenţe şi discontinuitate, această examinare fiind astfel continuă, în timpul aceleiaşi şedinţe de masaj şi repetată în fiecare şedinţă. Se recomandă ca terapeutul să stabilească o fişă de examinare, pe care să facă inventarul tuturor semnelor descoperite, pentru a le putea urmări variaţiile în timp.

Ţinând cont de indicaţiile masajului, în funcţie de necesităţi, se va proceda, succesiv, la examinarea pielii, ţesutului celular subcutanat, a muşchilor, a tendoanelor, a articulaţiilor, a sistemului nervos, a circulaţiei şi a viscerelor din cavitatea abdominală.

Examinarea pielii şi a ţesutului subcutanatExaminarea pielii nu poate fi disociată de cea a ţesutului subcutanat deoarece, dacă acest

lucru este posibil în unele regiuni, cel mai frecvent palparea nu permite diferenţierea clară a acestor două structuri; în afara raporturilor lor foarte apropiate din punct de vedere anatomic, ele au şi relaţii fiziologice foarte strânse.

Convorbirea cu subiectul permite evidenţierea existenţei unor senzaţii de furnicături, mâncărimi, tensiuni, arsuri, dureri spontane sau provocate, senzaţii care însoţesc adesea o hiperestezie.

Examinarea vizuală, are în vedere următoarele aspecte:o Culoarea, urmărindu-se variaţiile patologice ca: eritem, cianoză, melanodermie,

vitilogo, paloare, ca şi topografia lor;o Granulaţia şi relieful, aspectul putând fi "capitonat", atunci când paniculul adipos

subcutanat este gros şi dacă este însoţit de o anumită distrofie ca în cazul celulitei din obezitate;

Page 26: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

26

o Fanerele, aspectul lor dând indicaţii asupra troficităţii;o Aspecte patologice: tendinţă hemoragică (purpură, erupţii), negi, micoză, papule,

vezicule, băşici, eczeme, infecţii, etc.- care pot constitui contraindicaţii ale masajului, sau: unele ulceraţii, cicatrici, vergeturi, acnee, cuperoză - care pot constitui indicaţii ale masajului.

Palparea, permite să se aprecieze:o Temperatura. O temperatură cutanată crescută poate fi un semn inflamator, iar o

temperatură scăzută, mai ales la nivelul extremităţilor, trădează tulburări de vascularizaţie; studierea variaţiilor de temperatură de la o şedinţă de masaj la alta reprezintă un bun ghid pentru desfăşurarea acesteia;

o Umiditatea. Pielea umedă, pielea uscată sau pielea grasă pot impune anumite tehnici de masaj;

o Grosimea. Prin studiul comparativ se poate recunoaşte fie o diminuare a grosimii (atrofie), fie o creştere (hipertrofie) datorată grosimii stratului cornos sau a stratului adipos;

o Mobilitatea. Ea poate fi diminuată în cazul fibrozei (în sclerodermie, de exemplu) sau a cicatricilor, sau crescută în unele afecţiuni ale fibrelor elastice;

o Consistenţa şi elasticitatea. În mod normal, pielea este suplă dar fermă şi rezistentă la palpare, iar după deformare are posibilitatea de a-şi relua forma iniţială;

o Sensibilitatea. Se testează, mai ales, sensibilitatea la ciupire, putându-se detecta fie o hiperestezie superficială, fie o durere mai profundă, în legătură cu alte alterări structurale;

o Aspecte patologice. Se urmăreşte depistarea cicatricilor, vergeturilor, escarelor, ulceraţiilor, pierderilor de substanţă, acneei, cuperozei, infiltratelor, edemelor.

Examinarea ţesutului muscular Examinarea vizuală, permite aprecierea unei amiotrofii, prin comparaţie (existenţa unui

edem poate masca pierderea de volum muscular). Palparea. Palparea muşchilor este mai dificilă, de aceea se recomandă ca ea să se facă de

mai multe ori, să se folosească mai mult palparea laterală care permite mai uşor accesul la muşchi, însoţită de legănarea masei musculare, întinderea sa şi confruntarea datelor obţinute cu cele rezultate în urma contracţiilor izometrice şi izotonice. Palparea dă informaţii asupra următoarelor aspecte:

o Volum. Se pot evidenţia atrofii sau hipertrofii, recomandându-se însă şi studierea performanţelor muşchilor respectivi;

o Sensibilitate. Cauza reală a unei dureri musculare poate fi chiar la nivelul muşchiului, dar cel mai frecvent la nivel osteo-articular, a sistemului nervos sau a viscerelor; ea se poate alătura altor probleme ca: infiltrate, hipertonie, hematoame etc.

o Tonus. În afara variaţiilor individuale, de la o regiune la alta, de la o zi la alta, putând fi considerate în limite normale, se pot decela:- hipertonii, cu etiologii diverse, mai ales nervoase, care adesea coincid cu

dureri cutanate şi infiltrate ale ţesutului celular subcutanat;- induraţii, care apar frecvent la nivelul anumitor muşchi în nevralgiile sciatice,

cervico-brahiale, crurale; solearul, fesierul mijlociu, cvadricepsul, muşchii paravertebrali, sunt cel mai frecvent afectaţi;

- fibroze, la palpare ansamblul muşchiului apărând foarte tare, cu elasticitatea pierdută parţial sau total, putând fi dureroase dacă se asociază cu o stare inflamatorie sau cu o contractură;

- alte probleme ca: hematoame, stări inflamatorii (miozite), nuclei de osificare (miozită osifiantă), aponevrozită, ruptură musculară.

Page 27: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

27

Examinarea tendoanelor Palparea, urmăreşte evidenţierea următoarelor aspecte:

o Durerile inserţiei. Durerea vie stârnită de presiunea pe punctul de inserţie semnalează o teno-periostită de inserţie (durerile asociindu-se cu cele ale muşchilor), însoţită adesea de infiltrate ale planurilor care le acoperă;

o Rupturi. Rupturile pot surveni în urma traumatismelor sau a tenosinovitei şi se însoţesc cu impotenţă mai mare sau mai mică în funcţie de caracterul complet sau parţial al rupturii.

Examinarea articulaţiilor Convorbirea cu subiectul, dă informaţii asupra caracteristicilor fenomenelor

dureroase (ritmului inflamator sau ritmului mecanic) şi asupra eventualelor fenomene de blocaj;

Examinarea vizuală, dă informaţii despre poziţia spontană (antalgică sau prin deformare), volumul (creşterea volumului se poate datora unei hipertrofii sinoviale, unei revărsări, unei hipertrofii a epifizelor sau unui edem periarticular);

Palparea. După ce i s-a cerut pacientului să efectueze mişcări şi după ce s-a mobilizat pasiv articulaţia, se procedează la palparea diverselor elemente:

o Ligamentele. Durerile inserţiei ligamentare atrag atenţia asupra faptului că în afecţiune este inclus, mai mult sau mai puţin, periostul şi uneori micile burse seroase. Rupturile nu sunt de obicei percepute deoarece sunt înecate în revărsatul local. Palparea este util completată prin punerea în tensiune pasivă a ligamentului;

o Capsula. Acolo unde poate fi palpată, capsula poate apare dureroasă, în mod difuz, în procesele inflamatorii şi de retracţie sau în mod mai localizat la nivelul unei inserţii;

o Sinoviala. O sinovială normală nu poate fi percepută. La unele articulaţii, devine perceptibilă când este sediul fenomenelor inflamatorii (este îngroşată, umflată). Creşterea producţiei de lichid sinovial poate fi detectată prin perceperea bombării fundului de sac sinovial şi creşterea tensiunii sinovialei;

o Interlinia articulară. Palparea sa urmăreşte identificarea unei zone dureroase care poate fi tratată prin masaj sau recunoaşterea tuturor modificărilor care pot constitui contraindicaţii ale masajului.

Examinarea circulaţiei

1. Circulaţia de retur (venoasă şi limfatică) în membrele inferioare: Convorbirea cu subiectul, scoate în evidenţă semne funcţionale ca senzaţia de greutate,

de tensiune, crampe, etc. Examenul vizual şi palparea, oferă informaţii în ceea ce priveşte existenţa edemelor,

eventualelor modificări de culoare ale pielii, a tulburărilor trofice, durerilor sau unor adenopatii (mai ales la nivel inghinal şi crural).

2. Circulaţia arterială în membrele inferioare: Convorbirea cu subiectul, va urmări obţinere de informaţii în legătură cu apariţia

claudicaţiei intermitente, vechimea tulburărilor, modalităţi, antecedente, etc.; Examenul vizual şi palparea, urmăresc depistarea eventualelor tulburări trofice, precum

şi obţinerea unor informaţii în legătură cu module de exprimare a diferitelor pulsuri (la nivelul piciorului, tibial posterior, popliteu şi femural).

Page 28: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

28

Examinarea sistemului nervosDin punct de vedere al stabilirii conduitei de urmat în aplicarea tratamentului prin masaj,

prezintă importanţă, mai ales, depistarea existenţei unor tulburări trofice, precum şi testarea sensibilităţii (hiperestezie cutanată, hiperestezie profundă, hipoestezie sau anestezie), date care pot fi obţinute folosind aceleaşi modalităţi de examinare (convorbirea cu subiectul, examinarea vizuală şi palparea).

Examinarea viscerelor abdominale Convorbirea cu subiectul, permite să se facă bilanţul marilor funcţiuni; Palparea, este modalitatea de examinare de bază:

o Ficatul - se palpează sub marginea inferioară a grilajului costal drept;o Vezica biliară - se palpează în hipocondrul drept, în punctul lui Murphy;o Stomacul - se examinează prin palparea zonei epigastrice şi ombilicale;o Splina - se palpează în hipocondrul stâng;o Colonul – se palpează pornind de la fosa iliacă internă dreaptă, urcând spre

hipocondrul drept, până la unghiul hepatic, apoi spre unghiul splenic şi de acolo spre fosa iliacă internă stângă;

o Intestinul subţire - se palpează ansamblul anselor în regiunea periombilicală; Percuţia, pemite studierea sonorităţii ansamblului viscerelor goale ale cavităţii

abdominale şi se efectuează, cu precădere, în fosa iliacă dreaptă, zona periombilicală şi zona epigastrică.

Page 29: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

29

Model de fişa de examinareFIŞĂ DE EXAMINAREîn vederea aplicării masajului

SUBIECT:...................SEX:............................VÂRSTĂ:....................

STRUCTURA EXAMINATĂ FORMA DE EXAMINARE OBSERVAŢIIConvorbirea:Examenul vizual:1. Pielea şi ţesutul subcutanatExamenul palpatoriu:Convorbirea:Examenul vizual:2. Ţesut muscularExamenul palpatoriu:Convorbirea:Examenul vizual:3. TendoaneExamenul palpatoriu:Convorbirea:Examenul vizual:4. ArticulaţiiExamenul palpatoriu:Convorbirea:Examenul vizual:5. Circulaţie Examenul palpatoriu:Convorbirea:Examenul vizual:6. Sistem nervos Examenul palpatoriu:Convorbirea:Examenul vizual:7. Viscere abdominaleExamenul palpatoriu:

NOTĂ: Bineînţeles că, la rubrica observaţii, se va lăsa spaţiul corespunzător înscrierii tuturor rezultatelor.

Fişa poate fi îmbunătăţită.

Rezumatul unităţii de studiuExaminarea subiectului în vederea aplicării masajului este un aspect foarte important al

muncii maseurului, deoarece pe baza rezultatelor acestei examinări poate să-şi structureze corect intervenţia în vederea atingerii scopului urmărit şi a obţinerii rezultatelor dorite.

Unele dintre aspectele care pot fi descoperite la examinare ar putea să contraindice aplicarea masajului (momentan sau în anumită regiune) şi, în felul acesta, se pot evita eşecurile terapeutice.

De asemenea, examinarea continuă (chiar în timpul aplicării masajului) poate da informaţii despre modul în care răspunde organismul subiectului la intervenţia respectivă, ceea ce poate face necesară reglarea intervenţiei.

Page 30: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

30

Autoevaluare1. Când se realizează examinarea subiectului în vederea aplicării masajului?2. Care sunt modalităţile prin care se poate realiza examinarea subiectului în vederea

aplicării masajului ?3. Care sunt aspectele urmărite de examinarea vizuală a pielii şi ţesutului subcutanat ?4. Care sunt aspectele urmărite de examinarea palpatorie a pielii şi ţesutului subcutanat ?5. Care sunt aspectele urmărite de examinarea palpatorie a muşchilor?6. Ce se poate decela prin examinarea tendoanelor ?7. Care sunt elementele anatomice care pot fi examinate prin palparea articulaţiilor ?8. Care sunt modalităţile de examinare folosite şi ce informaţii se pot obţine cu ele despre

circulaţia de retur şi circulaţia arterială la nivelul membrelor inferioare?9. Care sunt aspectele care trebuie urmărite în examinarea sistemului nervos?10. Unde se palpează fiecare dintre organele intraabdominale la nivelul peretelui abdominal ?11. Ce informaţii se pot obţine prin folosirea percuţiei, ca modalitate de examinare, la nivelul

peretelui abdominal ?

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul III

1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului are următoarele funcţii:a. de diagnosticb. de evaluare a stării subiectului (momentane şi în timp)c. reglare a actului terapeutic

2. Care dintre reperele din prima coloană trebuiesc urmărite pentru a decela aspectele patologice din coloana a doua? Selectaţi cifrele corespondente şi transcrieţi-le în coloana a treia.

Repere Aspecte patologice Corespondenţe

1. Culoarea2. Temperatura3. Grosimea4. Mobilitatea ţesuturilor5. Sensibilitatea

a. Vitilogob. Hipertrofiec. Inflamaţied. Cianoză,e. Melanodermie, f. Tulburări circulatorii la nivelul

extremităţilorg. Atrofieh. Eritemi. Fibrozăj. Cicatrice aderentăk. Hiperestezie

3. În cadrul examinării pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat, convorbirea cu subiectul poate da informaţii despre:

a. existenţa unor senzaţii de furnicături (parestezii)b. existenţa unor senzaţii de mâncărime (prurit)c. existenţa unei senzaţii de greutate, de tensiune, cramped. caracteristicilor fenomenelor dureroase (ritmului inflamator sau ritmului mecanic) şi asupra eventualelor fenomene de blocaj

Page 31: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

31

4. Examinarea viscerelor abdominale se realizează ţinând cont de următoarele repere:

Viscerul examinat Reper Corespondenţă

1. Ficat2. Vezică biliară3. Stomac4. Splină5. Colon6. Intestin subţire

a. se palpează în hipocondrul drept, în punctul lui Murphy

b. se palpează sub marginea inferioară a grilajului costal drept

c. se palpează în hipocondrul stângd. se palpează pornind de la fosa iliacă

internă dreaptă, urcând spre hipocondrul drept, până la unghiul hepatic, apoi spre unghiul splenic şi de acolo spre fosa iliacă internă stângă;

e. se palpează ansamblul anselor în regiunea periombilicală

f. se examinează prin palparea zonei epigastrice şi ombilicale

5. Examinarea palpatorie a ţesutului muscular poate da informaţii despre:a. existenţa unor hipertoniib. prezenţa tulburărilor circulatoriic. tulburări ale sensibilităţii superficialed. existenţa unor induraţii sau fibrozee. existenţa unor hematoame

6. Examinarea vizuală a articulaţiilor poate da informaţii despre:a. poziţia spontană a articulaţiei (antalgică sau prin deformare)b. existenţa unor nuclei de osificare (miozită osifiantă)c. modificări de volum

7. O membrană sinovială normală:a. nu poate fi perceputăb. poate fi palpată printr-o abordare corectă

8. Examinarea sistemului nervos urmăreşte să obţină informaţii despre:a. existenţa edemelorb. existenţa eventualelor modificări de culoare ale pieliic. sensibilitate

Temă de control:Realizaţi examinarea unui subiect în vederea aplicării masajului şi completaţi, cu

informaţiile obţinute, o fişă conform modelului dat.

Page 32: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

32

Page 33: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

33

MODULUL IV. Folosirea masajului clasic în scop igienic şi profilactic

Scopul modulului Însuşirea fundamentării ştiinţifice a folsirii masajului în scop igienic şi profilactic, în

vederea valorificării depline a valenţelor acestei metode.

Obiective operaţionale Înţelegerea concepului de masaj igiecic ca factor auxiliar de călire şi de creştere a

rezistenţei organismului la îmbolnăviri Cunoaşterea principalelor scopuri în care poate fi aplicat masajul igienic Cunoaşterea formelor de practicare a masajului igienic Cunoaşterea rezultatelor unor cercetări în domeniu, care atestă valenţele profilactice ale

masajului.

Unitatea de studiu IV.1. Masajul igienic ca factor auxiliar de călire

Masajul igienic se recomandă tuturor persoanelor, indiferent de sex, vârstă, ocupaţie, nivel de pregătire fizică şi intelectuală şi constituie o metodă de îngrijire obişnuită a corpului.

Printre scopurile principale în care este recomandată aplicarea masajului igienic se numără:

menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate; sporirea capacităţii funcţionale a organismului, prin efectele sale asupra structurilor

organismului şi a proprietăţilor funcţionale a fiecăreia dintre ele; creşterea rezistenţei la efort, prin efectele pe care le are asupra marilor funcţiuni ale

organismului; călirea organismului, prin asocierea sa cu factori de călire, în funcţie de posibilităţi; sporirea rezistenţei la îmbolnăviri;

Masajul igienic se aplică, în special, sub forma automasajului, pe o suprafaţă cât mai întinsă a corpului, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtă (mai ales dimineaţa), sau cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă, după terminarea activităţilor zilnice sau seara.

Asociat cu baia de aer, la mare sau la munte şi nu numai, automasajul se execută lent şi metodic.

Înainte de a intra în apa mării, râurilor, bazinelor, se aplică un masaj metodic, pe toate părţile corpului.

În baie, sau sub duş, se execută aşa numitul "masaj umed", aplicat cu mâinile bine săpunite, cu o mănuşă de pânză, cu un burete sau cu o perie de baie, încheiat cu clătirea corpului cu apă caldă şi cu un duş rece scurt, urmat de ştergerea corpului cu un prosop, fricţionând pielea în ritm viu.

Page 34: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

34

Un alt procedeu (folosit dimineaţa şi seara, în lipsa duşului) constă în fricţionarea corpului cu un prosop umed, bine stors, apucat de capete şi aplicat pe regiuni întinse, ca: spatele, pieptul, abdomenul, ceafa şi chiar membrele, după care, cu prosopul înfăşurat pe mână ca o mănuşă, se masează părţile rămase.

Executarea variată a automasajului şi posibilităţile de asociere a lui cu ceilalţi factori de călire oferă o infinitate de modalităţi de adaptare la necesităţile individuale, în raport cu diferite împrejurări şi situaţii.

Rezumatul unităţii de studiuMasajul igienic poate fi folosit de către oricine, în scopul menţinerii şi / sau îmbunătăţirii

funcţionalităţii întregului organism şi implicit a stării de sănătate.El se poate folosi sub formă de masaj aplicat de către un specialist sau sub formă de

automasaj (în cazul în care persoana a reuşit să-şi însuşească corect, sub supravegherea unui specialist, modalităţile de aplicare).

Masajul şi / sau automasajul igienic se poate folosi de sine stătător sau în combinaţie cu o multitudine de alţi factori de călire, în scopul creşterii rezistenţei organismului la îmbolnăviri.

Autoevaluare1. Care sunt principalele scopri în care poate fi folosit masajul igienic?2. Care sunt principalele modalităţi de folosire a masajului igienic?3. Cum se acţionează pentru aplicarea masajului în scop relaxator şi cum pentru obţinerea

unor efecte stimulative?4. Cu ce alţi factori de călire mai poate fi asociat masajul?

Unitatea de studiu IV.2. Fundamentarea teoretică a masajului profilactic

Pentru a înţelege efectele profilactice ale masajului clasic în afecţiunile organice, ar fi necesară analizarea din punct de vedere fiziologic şi chiar biochimic a modificărilor determinate de aplicarea acestuia. Înţelegerea masajului prin prisma fiziologiei şi biochimiei este foarte dificilă, deoarece toate studiile trebuie să se bazeze pe un număr mare de experimente, iar rezultatele obţinute să fie obiectivate cu ajutorul unor instrumente şi aparate destul de costisitoare. În ţara noastră, cercetările din acest punct de vedere sunt aproape inexistente, iar încercările efectuate în lume, deşi destul de multe, nu au reuşit întotdeauna să găsească explicaţiile cele mai convingătoare.

Pe scurt, fundamentarea efectelor profilactice ale masajului, s-ar putea sintetiza astfel:

A. În ceea ce priveşte pielea, care se interpune întotdeauna în timpul aplicării masajului adresat indiferent cărei structuri, trebuie arătat că multiplele sale funcţii nu sunt încă suficient explorate, din punctul de vedere al masajului prezentând importanţă următoarele aspecte:

pielea ca organ neurologic, la acest nivel existând zone de etalare a receptorilor tactili, termici şi dureroşi, orice contact cutanat determinând naşterea unui influx nervos;

pielea ca organ vascular, prin supleţea şi amplitudinea modificărilor determinate de vasomotricitatea vaselor sanguine aflate la acest nivel, permiţând adaptarea şi repartizarea volumului sanguin în funcţie de necesităţi;

pielea ca organ de excreţie, prin glandele sudoripare şi glandele sebacee; pielea ca organ de protecţie, etc.

Page 35: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

35

Prin menţinerea şi îmbunătăţirea troficităţii şi tonicităţii, a mobilităţii, consistenţei, elasticităţii şi sensibilităţii pielii, masajul contribuie la prevenirea unor aspecte patologice ca: vergeturi, escare, ulceraţii, acnee, infiltrate, distrofii, edeme, procese de îmbătrânire precoce, fibrozări şi aderenţe cicatriceale, tulburări ale imaginii schemei corporale, etc., pentru a enumera numai câteva dintre efectele profilactice ale masajului strict la nivelul pielii.

B. Sistemul nervos şi cel muscular fiind atât de strict legate din punct de vedere funcţional, studierea efectelor masajului asupra acestora nu trebuie să se facă separat. Este cunoscut faptul că sistemul neuro-muscular este un teren de acţiune foarte vast pentru masaj şi că efectele acestuia sunt multiple şi variate, înţelegerea lor fiind de multe ori mai dificilă. În sinteză se poate spune că relaxarea neuro-musculară şi stimularea neuro-musculară sunt cei doi poli între care se încadrează întreaga gamă a efectelor masajului la acest nivel.

Prin intermediul efectelor sale analitice, masajul contribuie la prevenirea tulburărilor de troficitate şi tonicitate, de sensibilitate, circulatorii sanguine şi limfatice, fibrozărilor şi prin acestea la prevenirea apariţiei unor afecţiuni dintre care cele mai frecvente sunt: hipotrofia, distrofia, atrofia, hipotonia sau hipertonia, întinderi şi rupturi musculare, hipoestezia, edeme, infiltrate, hematoame, aderenţe cicatriceale, interfibrilare, procese inflamatorii ca miozite, aponevrozite, etc. Efectele asupra sistemului neuro-muscular, includ şi se reflectă în sens pozitiv şi asupra celorlalte elemente ale aparatului neuro-mio-artro-kinetic, contribuind la profilaxia tulburărilor de orice natură care ar putea să apară la nivelul lor.

C. Efectele masajului asupra circulaţiei sunt cele mai cunoscute, cele mai bine dovedite şi cel mai des invocate, din acest motiv nu vom mai intra în amănunte în ceea ce le priveşte. Sintetic s-ar putea sublinia faptul că mobilizând masa sanguină, punând în mişcare mase de sânge periferice stagnate, asigurând accelerarea circuitului, deschizând noi capilare şi lărgindu-le pe cele deja deschise, drenând mai bine spaţiile interstiţiale, în afara efectelor deja amintite de prevenire a apariţiei unor afecţiuni la nivelul celorlalte structuri ale organismului la care masajul circulator contribuie din plin, procedeele şi tehnicile de masaj previn apariţia unor afecţiuni cardio-vasculare specifice, fapt care se reflecă de fapt asupra întregului organism, asigurând menţinerea unei bune funcţionalităţi a întregului.

D. Pe baza efectelor obţinute prin aplicarea masajului, viscerele beneficiază de o protecţie care previne apariţia unor disfuncţii şi chiar a unor îmbolnăviri de natură morfologică.

E. În urma experimentelor efectuate, în timpul sau ca urmare a aplicării masajului, s-au înregistrat o serie de modificări, astfel:

pielea se întinde şi devine mai fină, într-o primă fază, apoi rămânând întinsă se îngroaşă şi îşi îmbunătăţeşte sensibilitatea (VAKIM);

pragul de răspuns la o excitaţie tactilă creşte mult pe regiunile masate în comparaţie cu cele nemasate (VAKIM);

masajul prelungit creşte pragul sensibilităţii la durere (VAKIM); masajul modifică tensiunea arterială maximă, în sensul creşterii (după un masaj

stimulativ) sau al descreşterii (după un masaj relaxator, profund), variaţiile fiind de ordinul a 2-3 cm. mmHg. (EDGECOMBE, BARN); de asemenea, el determină o accelerare reală a circulaţiei sângelui (KLEEN, DESPARD);

masajul determină creşterea fluxului limfatic, reînnoirea mai rapidă a lichidului interstiţial asigurând o mai bună resorbţie a produşilor metabolici celulari (ELKINS, BAUER, DRINKER, ELKINS etc.);

masajul general îmbunătăţeşte forţa musculară (măsurată cu dinamometrul), iar oboseala musculară este mai uşor recuperată prin masaj decât prin odihnă (ZABLUDOWSKI);

randamentul unui muşchi obosit este mai mare după 5 minute de masaj decât după 5 minute de odihnă (PAP);

Page 36: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

36

masajul nu produce nici acidoza care apare ca urmare a executării unor exerciţii, nici alcaloza care se produce în urma aplicării căldurii (PAP);

creşterea rezistenţei la oboseală este direct proporţională cu durata masajului, a cărui efect optim este obţinut în 10 minute (MAGGIORA);

masajul are un rol activ deosebit în refacerea după contuzii (CASTEX); masajul poate reduce atrofia, în mod indirect, contribuind la resorbţia edemelor şi a

fibrozei care deranjează activitatea muşchiului (STEGMANN); masajul are efecte psihologice, foarte puţin cunoscute şi amintite; astfel, masajul general

sistematic apare ca o stimulare a senzaţiei de protecţie maternă, prin poziţia adoptată(culcat) şi acţiunea mâinilor terapeutului care dă o senzaţie de dependenţă;

masajul permite conştientizarea imaginii statice şi dinamice a întregului corp (schema corporală);

asupra viscerelor masajul are un efect de stimulare (pentru stările de atonie), sau un efect de relaxare (pentru stările spasmodice); dacă efectele motorii, directe sau indirecte, sunt sigure, efectele secretorii sunt mai puţin demonstrate, dar cunoscută fiind legătura dintre motricitate şi secreţie, acestea depinzând în parte de aceeaşi inervaţie neurovegetativă, este logic să se admită că efectele nu sunt disociate;

hipervolemia (creşterea masei sanguine circulante) produce o creştere a diurezei; masajul determină o creştere a procentului elementelor figurate ale sângelui, a diurezei şi

a azotului urinar (MITCHEL, BENDIX); masajul determină o uşoară creştere a volumului secreţiilor glandelor endocrine şi

exocrine, ca şi a cantităţii elementelor specifice (COLOMBO).Bineînţeles că acestea nu sunt toate efectele masajului constatate în decursul timpului în

cercetarea acestui domeniu, dar prin enumerarea câtorva am dorit să subliniem, printre celelalte roluri ale masajului, importanţa deosebită a celui profilactic.

Rezumatul unităţii de studiu Importanţa deosebită pe care o are masajul clasic din punct de vedere profilactic este

demonstrată de necesitatea de a lua în considerare organismul uman ca întreg şi, mai ales, funcţionalitatea sa internă. Cunoscând foarte bine modul de funcţionare a diverselor aparate şi sisteme ale organismului, se pot înţelege şi efectele pe care masajul le determină asupra lor.

Cercetările desfăşurate de-a lungul timpului, demonstrează efectele pe care masajul le are asupra organismului şi rolul său igienic şi profilactic.

Autoevaluare1. Care este componenta anatomică a organismului care se interpune întotdeauna în timpul

aplicării masajului adresat indiferent cărei structuri?2. Enumeraţi şi explicaţi funcţiile pielii care prezintă importanţă din punct de vedere al

aplicării masajului.3. Care sunt obiectivele pe care masajul igienic urmăreşte să le obţină la nivelul pielii?4. Care sunt principalele aspecte patologice a căror apariţie la nivelul pielii poate fi

prevenită prin folosirea masajului igienic şi profilactic?5. Care sunt principalele tulburări ale sistemului neuro-muscular care pot fi prevenite prin

aplicarea sistematică a masajului?6. Care sunt principalele efecte pe care masajul igienic şi profilactic le are asupra

funcţionalităţii aparatului cardio-vascular?7. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra viscerelor?8. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra muşchilor?9. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra sângelui?

Page 37: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

37

10. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra circulaţiei sanguine?11. Care sunt efectele psihologice ale masajului, demonstrate ştiinţific?

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul IV1. Principalele scopuri în care se recomandă aplicarea masajului igienic sunt:

a. menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătateb. scăderea capacităţii funcţionale a organismuluic. creşterea rezistenţei la efortd. călirea organismului e. scăderea rezistenţei la îmbolnăviri

2. Masajul igienic se recomandă a fi aplicat:a. dimineaţa, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtăb. seara, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţăc. seara, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtăd. dimineaţa, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă

3. La munte sau la mare, masajul poate fi asociat cu:a. baia de aerb. baia de soarec. băile în apa mării, râurilor, bazinelord. baia de mulţime

4. Masajul umed poate fi aplicat folosind:a. mâinile bine săpuniteb. un aparat de masajc. o mănuşă sau perie specialăd. piatra ponce

5. Funcţiile pielii care trebuie luate în considerare atunci când se aplică masajul igienic sunt:a. funcţia neurologicăb. funcţia de emulaţiec. funcţia circulatorie la nivel perifericd. funcţia de excreţiee. funcţia de proiecţie

6. La nivelul pielii, masajul contribuie la:a. îmbunătăţirea troficităţii şi tonicităţiib. îmbunătăţirea puterii de contracţiec. îmbunătăţirea elasticităţiid. îmbunătăţirea sensibilităţii e. îmbunătăţirea mobilităţii articulare

7. Prin masajul igienic aplicat asupra sistemului neuro-muscular se contribuie la prevenirea apariţiei:

a. fibrozărilorb. aderenţelor cicatricealec. vergeturilord. distrofiilor

8. Printre cele mai cunoscute efecte ale masajului asupra circulaţiei se numără:a. ameliorarea consistenţeib. punerea în mişcare a maselor de sânge periferic stagnatc. combaterea hipoestezieid. deschiderea de noi capilare şi lărgirea celor deja deschisee. drenarea spaţiilor interstiţiale

9. Printre efectele demonstrate ştiinţific ale masajului asupra circulaţiei sanguine se numără:a. masajul creşte tensiunea arterială

Page 38: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

38

b. masajul scade tensiunea arterialăc. masajul determină creşterea vitezei de circulaţie a sângelui

10. Alte efecte ale masajului demonstrate ştiinţific:a. randamentul unui muşchi obosit este mai mare după 5 minute de masaj decât după 5 minute de odihnăb. masajul determină scăderea volumului secreţiilor glandelor endocrine şi exocrinec. masajul prelungit creşte pragul sensibilităţii la durered. masajul determină scăderea fluxului limfatice. masajul determină creşterea rezistenţei la oboseală

Page 39: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

39

MODULUL V. Procedeele şi tehnicile masajului clasic

Scopul modulului Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practico-metodice necesare selectării şi aplicării

corecte şi eficiente a procedeelor şi tehnicilor specifice masajului clasic.

Obiective operaţionale Însuşirea descrierii fiecăruia dintre procedeele principale şi secundare de masaj Însuşirea criteriilor în funcţie de care se clasifică tehnicile de aplicare a fiecărui procedeu Înţelegerea logică şi respectarea indicaţiilor metodice pentru aplicarea fiecărui procedea Formarea capacităţii de a selecta procedeele şi tehnicile specifice în funcţie de scopul

urmărit.

Unitatea de studiu V.1. Procedeele principale de masaj (fundamentale)

Se numesc principale sau fundamentale procedeele care, de regulă, nu pot lipsi din aplicaţiile mai importante ale masajului. Acestea sunt:

netezirea (efleurajul) fricţiunea frământatul (petrisajul) tapotamentul virbaţiile

Netezirea (efleurajul)

Procedeul se adresează, în special, tegumentelor.

a). Descrierea procedeului. Netezirea constă în alunecări ritmice şi uşoare, aplicate cu diferite părţi ale mâinilor, în sensul circulaţiei de întoarcere. Mişcările seamănă cu mângâierea şi sunt, în realitate, acţiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeţe mai mult sau mai puţin întinse ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit ritm, variabil, în funcţie de necesităţi.

b). Tehnicile netezirii. Tehnicile de netezire pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, astfel:

din punct de vedere al tehnicii de execuţie:o neteziri executate cu degetele - folosite pentru suprafeţe mici, tronconice

(degete);o neteziri executate cu faţa palmară sau dorsală a mâinii, cu degetele apropiate

sau depărtate - folosite pentru suprafeţe plane şi întinse; din punct de vedere al intensităţii:

o neteziri uşoare, superficiale, când se acţionează numai asupra pielii;o neteziri mai profunde, folosind la nevoie o mână aplicată peste cealaltă (mână

peste mână) - pentru ţesuturile subcutanate;

Page 40: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

40

o neteziri profunde, cu rădăcinile mâinilor, cu marginea lor cubitală sau, chiar, cu pumnii închişi (cu partea palmară sau cubitală) - pentru straturile profunde;

din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile:o neteziri simultane - cu ambele mâini în acelaşi timp, se aplică, de obicei,

longitudinal, fiind deci foarte lungi, pe toată întinderea regiunii;o neteziri alternative - mâinile lucrează pe rând - lungimea lor fiind variabilă, în

funcţie de necesităţi; din punct de vedere al sensului de acţionare:

o neteziri longitudinale - în lungimea membrelor, a grupelor de muşchi sau a vaselor de sânge;

o neteziri transversale;o neteziri oblice;o neteziri în cerc, şerpuite sau în zig-zag;

din punct de vedere al lungimii lor:o neteziri lungi - se aplică longitudinal, pe toată întinderea segmentului sau

regiunii;o neteziri medii - au, în general, direcţie oblică şi se aplică pe segmentele

mcmbrelor, la spate în regiunea scapulară, torace, abdomen;o neteziri scurte şi foarte scurte - au, în general, direcţie transversală şi se folosesc,

mai ales, la articulaţii şi degete; din punct de vedere metodic:

o netezire introductivă (iniţială), cu care se începe şedinţa de masaj, tehnicile de aplicare succedându-se de la simultane lungi, până la alternative scurte; ritmul şi intensitatea lucrului vor creşte treptat, urmărindu-se acomodarea, pregătirea suprafeţei pentru următoarele procedee.

o netezire finală (de încheiere), cu care se termină şedinţa de masaj, cu succesiune inversă (de la alternative scurte la simultane lungi), ritmul şi intensitatea descrcscând treptat, urmărindu-se obţinerea unui efect calmant;

din punct de vedere al specificului regiunii:o neteziri cu o mână - pe suprafeţele mici;o neteziri cu ambele mâini - pe suprafeţe mari;o neteziri "în pieptene" - pe regiunile cu pilozitate crescută;o neteziri "în brăţară" - pe membre:

cu ambele mâini la acelaşi nivel, dacă segmentul este gros; cu o mână mai sus decât cealaltă, dacă segmentul este subţire;

c). Indicaţii metodice sensul netezirii este cel al circulaţiei de întoarcere, astfel:

o pe membre - de la extremităţi spre rădăcini;o pe trunchi- în sensul circulaţiei de întoarcere - spre inimă;o pe cap, gât şi ceafă - de la cap spre umeri şi omoplaţi;

netezirea se asociază cu presiunile (pentru a le creşte efectul în profunzime) şi cu vibraţiile (întărind acţiunea relaxatoare).

Fricţiunea

Procedeul vizează, în general, ţesutul subcutanat reprezentat de hipoderm şi are efectul analgezic cel mai important.

a). Descrierea procedeului. Fricţiunea constă în presarea ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita elasticităţii proprii.

Page 41: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

41

b). Tehnicile fricţiunii: din punct de vedere al suprafeţe care se prelucrează:

o fricţiuni cu vârfurile degetelor sau cu faţa lor palmară - pe suprafeţe foarte mici;

o fricţiuni cu o mână - pe suprafeţe mici;o fricţiuni cu marginea cubitală a mâinii;o fricţiuni cu rădăcina mâinii; pe suprafeţeo fricţiuni cu faţa palmară sau dorsală a mâinii; mario fricţiuni cu pumnul închiso fricţiuni cu ambele mâini, simultan şi simetric - pe suprafeţe foarte mari;

din punct de vedere al sensibilităţii segmentului sau regiunii:o fricţiuni cu rădăcina mâinii (eminenţa tenară şi hipotenară) - pe porţiuni mai

sensibile;o fricţiuni cu nodozităţile degetelor, pumnul fiind închis - pe porţiuni mai

voluminoase şi mai puţin sensibile; din punct de vedere al sensului de execuţie, care respectă particularităţile anatomice

ale diferitelor părţi ale segmentelor sau regiunii:o fricţiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice);o fricţiuni liniare, cu mişcări scurte şi ritmice de "dute-vino", pe regiunile sărace în

ţesuturi moi şi mai puţin suple (în lungul ligamentelor, tendoanelor, al spaţiilor interosoase şi intermusculare); Tendonul ahilian, cutele de piele şi ţesuturi, se masează prin fricţiuni "în cleşte" - fie între police şi index, fie între marginile cubitale ale palmelor;

o fricţiuni "ondulate" sau "în zig-zag" - paravertebral; din punct de vedere al intensităţii:

o fricţiuni superficiale;o fricţiuni medii;o fricţiuni profunde;

Intensitatea fricţiunilor variază de la un moment la altul şi se poate mări sau micşora oricând; în acest sens se va modifica unghiul sub care se aplică degetele sau mâinile pe tegument, unghi care variază între 300 şi 70-800. Dacă dorim să acţionăm mai puternic şi asupra ţesuturilor mai profunde, accentuăm presiunea, fie înclinând degetele şi mâna faţă de planul regiunii, fie aplicând a doua mână peste cea care lucrează;

din punct de vedere metodic:o fricţiune simplă - când se execută cu unul din elementele tehnice descrise (pe

suprafeţe reduse);o fricţiune combinată (pe suprafeţele mari şi foarte mari), care se realizează în

două moduri: prin asocierea mai multor posibilităţi tehnice de execuţie a fricţiunii; prin combinarea fricţiunii cu alte procedee de masaj (frământatul,

vibraţiile);

c). Indicaţii metodice: se recomandă dozarea intensităţii în funcţie de sensibilitatea pielii şi a celorlalte

ţesuturi; pentru evitarea oboselii, maseurul va lucra folosindu-şi mâinile alternativ; când se lucrează circular, fricţiunea se va realiza într-un sens, apoi în celălalt, mâinile

executând aceeaşi mişcare când se masează părţi simetrice ale corpului; după un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează în imediata vecinătate,

continuând prelucrarea; nu sunt permise mişcări "pe sărite";

Page 42: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

42

pe membre, fricţiunea se realizează mai bine, dacă sprijinim segmentul pe un plan dur, la o înălţime potrivită;

Frământatul (petrisajul)Este procedeul cel mai bun pentru masarea ţesuturilor profunde şi, în special, al

muşchilor.

a). Desrierea procedeului. Frământatul reprezintă prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea, prin comprimare sau prin presiuni pe planul profund.

b). Tehnicile frământatului.o frământatul "în cută" şi "în val"- se efectuează atât pe regiunile întinse şi plane,

cât şi la nivelul segmentelor; priza variază în funcţie de grosimea stratului de prelucrat: priză mică - între police şi index (cută); priză medie - între degete şi rădăcina mâinii (val); priză mare - între vârfurile degetelor de la cele două mâini.

Cel mai frecvent este folosit frământatul în cută medie, în care cuta realizată între degete şi rădăcina mâinii este stoarsă prin împingerea mâinii înainte, spre degete, şi comprimarea şi apăsarea, presarea sa pe planul dur, profund. Pc suprafeţele plane, precum şi pe marile mase musculare, frământatul se execută formând o cută de muşchi, cu priză medie (se strânge, se ridică, apoi se presează pe planul profund, fără a o scăpa din mână şi fără a desprinde palmele de pe piele, mâinile deplasându-se apoi, din aproape în aproape.

o frământatul "în brăţară" – se aplică la nivelul membrelor, cu cele două police la acelaşi nivel sau etajat (unul mai sus decât celălalt), muşchii fiind prinşi şi strânşi între police şi palme şi, apoi, presaţi pe planul dur: circular - ambele mâini lucrează simultan; şerpuit - mâinile lucrează alternativ (la nivelul suprafeţelor plane, această

formă de frământat poartă numele de frământat "în zig-zag";o frământat cu pumnii (cu partea cubitală sau palmară), sau alternativ, cubital-

palmar, folosit pentru mase mari musculare;o frământat "în cută", între marginile cubitale ale mâinilor - folosit, mai ales,

pentru abdomen;

c). Indicaţii metodice: după fiecare mişcare de frământat, presiunea slăbeşte şi muşchiul se relaxează; forţa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenţa

muşchilor; pe regiunile plane, frământatul se execută în lungimea muşchiului; pe regiunea abdominală frământatul se aplică numai dacă sunt prezente ţesuturi grăse

abundente (este un frământat al stratului adipos).

Tapotamentul

Aplicat pe piele şi ţesuturile moi, constituie cel mai intens şi stimutativ procedeu de masaj.

a). Descrierea procedeului. Tapotamentul constă în aplicarea unor loviri ritmice şi uşoare, executate cu diferite părţi ale mâinii. Există şi aparate mici care realizează loviri ritmice,

Page 43: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

43

acţionate cu mâna sau de un motor electric, dar procedeul manual este de preferat, deoarece se poate adapta mai bine şi doza mai uşor.

b). Tehnici de tapotament. tapotament tocat:

o tocat cu partea cubito-palmară a mâinii;o tocat cu partea cubito-dorsală a mâinii;

tapotament tangenţial (vârfurile degetelor cad tangenţial pe suprafaţa pielii), folosit pentru regiunile mai sensibile (abdomen, faţă) - periaj;

tapotament "în ploaie" - tehnică specială, în care degetele cad pe rând pe piele şi continuă mişcarea printr-un efleuraj uşor (folosit pentru faţă, cap, abdomen);

bătătorit:o în căuş - mai puţin aspru;o cu pumnul (pentru regiunile cu mase mari musculare):

cu partea palmară; cu partea cubitală;

Pentru a varia intensitatea, se poate lucra, fie cu pumnul complet închis, fie semiînchis, sau asociind sau nu o mişcare de rotaţie a mâinii, în momentul contactului cu regiunea de masat.

plescăit - se execută cu faţa palmară a degetelor şi palmelor care cad moi, uşoare, alternativ sau simultan;

percutat - se execută cu vârfurile degetelor, uşor îndoite, mişcarea pornind din articulaţia pumnului, simultan dar, mai ales, alternativ, în ritm viu (degetele cad perpendicular pe suprafaţa de prelucrat);

c). Indicaţii metodice: în bătătorit, intensitatea rezultă, mai mult, din greutatea degetelor şi mâinii, decât din

contracţia activă a muşchilor; intensitatea variază în funcţie de sensibilitatea regiunii de masat şi de masa musculară

existentă; pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare se poate folosi baterea cu pumnul şi treimea

inferioară a antebraţului (pentru fese + coapse).

Vibraţiile

a). Descrierea procedeului. Vibraţiile constau din mişcări oscilatorii ritmice şi din presiuni intermitente, executate cu frecvenţă mare şi uniform, cu ajutorul mâinii sau al unor aparate, numite vibratoare. Aceste mişcări realizează deplasări mici (de câţiva mm.) ale pielii, ţesuturilor şi presiuni ondulatorii foarte variate.

b). Tehnicile vibraţiilor: vibraţii manuale:

o cu vârfurile degetelor sau cu faţa lor palmară;o cu palma;o cu rădăcina mâinii;o cu pumnul închis sau semiînchis;

presiunea vibrată:o aplicată într-un singur punct sau cu deplasare liniară:

cu un deget; cu 3 degete (index, inelar, medius);

Page 44: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

44

o pe rădăcina sau traectul unui nerv, pe inserţia unui tendon sau muşchi, în jurul unei articulaţii sau în lungul unei vene;

trepidaţii - mişcări vibratorii cu amplitudine mai mare decât cele obişnuite (pe torace, în expiraţie).

c). Indicaţii metodice: vibraţiile manuale sunt preferate celor cu aparate, deoarece pot fi adaptate cu

uşurinţă, în ceea ce priveşte amplitudinea, ritmul, presiunea; tehnica de aplicare a vibraţiilor depinde de regiune şi necesităţi; vibraţiile se asociază cu netezirile (efleurajul), fricţiunile şi, chiar cu frământatul.

Rezumatul unităţii de studiuFiecare dintre cele cinci procedee principale (fundamentale) ale masajului clasic se

adresează, în principal, unei anumite structuri a organismului, mai superficiale sau mai profunde, în funcţie de profunzimea la care se pot transmite efectele sale.

Printre tehnicile de aplicare a fiecărui procedeu există unele care se folosesc mai ales pentru suprafeţele mari şi altele pentru suprafeţele mici, unele care se adresează spurafeţelor plane şi altele care se adresează suprafeţelor tonconice, unele care au efecte relaxatoare şi altele care au efecte stimulative. Cunoaşterea şi selectarea lor în funcţie de scopul urmărit, precum şi respectarea indicaţiilor metodice formulate pentru aplicarea fiecărui procedeu sunt absolut indispensabile din punct de vedere al obţinerii rezultatelor scontate.

Autoevaluare1. Ce reprezintă procedeele principale (fundamentale) de masaj?2. Care sunt procedeele principale (fundamentale) de masaj?3. Efleurajul: adresabilitate principală şi descriere.4. Care sunt tehnicile de aplicare ale efleurajului?5. Care sunt indicaţiile metodice care trebuie respectate pentru aplicarea efleurajului?6. Fricţiunea: adresabilitate principală şi descriere.7. Care sunt tehnicile de aplicare ale fricţiunii?8. Care sunt indicaţiile metodice care trebuie respectate pentru aplicarea fricţiunii?9. Frământatul: adresabilitate principală şi descriere.10. Care sunt tehnicile de aplicare ale frământatului?11. Care sunt indicaţiile metodice care trebuie respectate pentru aplicarea frământatului?12. Tapotamentul: adresabilitate principală şi descriere.13. Care sunt tehnicile de aplicare ale tapotamentului?14. Care sunt indicaţiile metodice care trebuie respectate pentru aplicarea tapotamentului?15. Vibraţiile: adresabilitate principală şi descriere.16. Care sunt tehnicile de aplicare ale vibraţiilor?17. Care sunt indicaţiile metodice care trebuie respectate pentru aplicarea vibraţiilor?

Unitatea de studiu V.2. Procedeele secundare de masaj

Procedeele secundare de masaj au următoarele caracteristici: Se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârşitul şedinţei de masaj; Întregesc acţiunea procedeelor de bază şi îmbogăţesc tehnica masajului; Unele derivă din cele principale, pe care le şi însoţesc;

Page 45: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

45

Altele au caracteristici tehnice proprii şi se aplică independent.

Procedeele secundare de masaj clasic se împart în cinci grupe, astfel: Cernutul şi rulatul Presiunile Tracţiunie şi tensiunile Scuturăturile Procedee diverse de masaj

Cernutul şi rulatulCernutul şi rulatul au următoarele caracteristici:

Cernutul se execută cu ajutorul mâinilor aplicate de o parte şi de alta a segmentului de masat. Masa musculară se mişcă (cu degetele uşor flectate), printr-o mişcare asemănătoare cernutului cu o sită; se execută în ritm viu, insistent, deplasând mâinile din aproape în aproape.

Rulatul se execută asemănător cu cernutul, dar cu degetele întinse şi cu palmele apăsând pe ţesuturi.

Cernutul şi rulatul se aplică pe segmentele tronconice (membrele superioare şi membrele inferioare):

o după procedeele de frământat şi tapotament, în masajul stimutativ;o după neteziri sau fricţiuni, în masajul relaxator.

PresiunilePresiunile prezintă următoarele caracteristici: în masajul modern, se folosesc foarte mult în cel periostal; în masajul general, presiunile întăresc acţiunile procedeelor de netezire, fricţiune,

frământat, cu care se asociază; se aplică, mai ales, pe spate, paravertebral (la tineri şi adulţi sănătoşi); se execută

astfel: palmele, cu degetele întinse de o parte şi de alta a coloanei, execută presiuni, apoi se deplasează din aproape în aproape, amândouă odată sau pe rând;

pentru a creşte intensitatea, se foloseşte greutatea corpului, prin aplecarea trunchiului înainte;

se asociază cu vibraţiile şi trepidaţiile.

Tracţiunile şi tensiunileTracţiunile şi tensiunile au următoarele caracteristici:

Pentru executarea tracţiunilor se acţionează astfel: se apucă segmentele, de deasupra şi de dedesubtul articulaţiei şi se trage de segmentul terminal, în sensul axei lungi. Scop: întinderea şi alungirea, în limite fiziologice, a elementelor articulare şi periarticulare, precum şi degajarea de sub presiune a elementelor intraarticulare.

o tracţiunile+scuturăturile = contribuie la prevenirea şi combaterea redorilor, a îngroşărilor patologice a ţesuturilor periarticulare, a modificărilor artrozice, etc.

o la nivelul coloanei vertebrale, acest procedeu = elongaţii - se realizează pe mese speciale;

Tensiunile sunt mişcări active sau pasive care întregesc mişcarea unei articulaţii. acţionează, îndeosebi, asupra articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulare; se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articular;

Page 46: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

46

ScuturăturileScuturăturile au următoarele caracteristici:

sunt înrudite cu tracţiunile şi trepidaţiile; constau din mişcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmente de membre, cu

membrele în întregime, sau cu corpul întreg. tehnica variază în raport cu regiunea asupra căreia se aplică; scuturăturile spaţiilor interosoase de la mâini şi picioare, înlocuiesc frământatul, care, la

acest nivel, nu se poate aplica. se execută aplicând amândouă mâinile astfel încât policele şi porţiunea corespunzătoare a

palmelor să cuprindă marginile mâinilor şi picioarelor, după care se imprimă mişcări ritmice, alternative, realizând un fel de frământare reciprocă a ţesuturilor din spaţiile interosoase, metacarpiene sau metatersiene.

Executarea lor la nivelul diverselor segmente se poate realiza astfel:o Scuturăturile mâinilor sau picioarelor - priza se aplică pe marginile laterale, sau

apucând primul şi ultimul deget;o Scuturăturile degetelor - se execută cu mâna căuş peste ele, cu cealaltă fixând

pumnul sau glezna;o Scuturăturile membrelor superioare şi membrelor inferioare - se aplică la sfârşit,

făcând priză pe degete (la MS) sau pe călcâi (la MI) şi executând tracţiuni în axul lung al segmentului;

o Scuturăturile toracelui - se realizează în legătură cu mişcările de respiraţie (mai ales pe expiraţie);

o Scuturăturile întregului corp, sunt posibile numai la copii.

Procedee diverse de masajDin această grupă fac parte următoarele procedee secundare de masaj:

Pensările (sau ciupirile pielii şi ţesuturilor), se execută astfel: se apucă între degete o cută de piele şi ţesut subcutanat, sau chiar muşchi, se strânge uşor şi se ridică atât cât permite elasticitatea acestor ţesuturi, apoi se lasă să scape brusc. Se aplică, mai ales, pe porţiunile cărnoase ale muşchilor.

Ridicările de muşchi, se execută astfel: o cută de piele, de ţesuturi subcutanate şi de muşchi este prinsă, cu putere, între degete şi palmă şi trasă în sus, ca şi cum am dori să o desprindem de pe planul profund. Se aplică, mai ales, pe regiunea spatelui.

Rezumatul unităţii de studiuProcedeele secundare de masaj sunt considerate a fi cele care nu sunt indispensabile dar,

în unele situaţii, pot fi folosite (intercalate printre procedeele principale), pentru a amplifica efectele obţinute.

Ele sunt clasificate în grupe de procedee, chiar dacă în unele grupe (presiunile, scuturăturile) nu este inclus decât un singur procedeu şi au anumite particularităţi de aplicare.

Autoevaluare1. Care sunt caracteristicile grupelor de procedee secundare de masaj?2. Care sunt grupele în care se clasifică procedeele secundare de masaj?3. Care sunt caracteristicile cernutului şi rulatului?4. Care sunt caracteristicile cernutului şi presiunilor?5. Care sunt caracteristicile cernutului şi tracţiunilor şi tensiunilor?

Page 47: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

47

6. Care sunt caracteristicile cernutului şi tracţiunilor şi scuturăturilor?7. Care sunt caracteristicile cernutului şi procedeelor diverse de masaj?

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul V1. Se numesc principale sau fundamentale procedeele de masaj care:

a. au efectele cele mai puternice asupra organismuluib. nu pot lipsi din aplicaţiile mai importante ale masajuluic. sunt cel mai uşor de executat şi se învaţă cel mai uşor

2. Procedeele principale (fundamentale) de masaj sunt :a. presiunileb. efleurajulc. tapotamentuld. frământatule. scuturăturilef. fricţiunileg. vibraţiile

3. Netezirea (efleurajul) se adresează în special:a. hipodermuluib. tegumentelorc. muşchilor

4. Din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile, netezirea are următoarele tehnici:a. neteziri simultaneb. neteziri executate cu degetelec. neteziri executate cu faţa palmară sau dorsală a mâiniid. neteziri alternative

5. Din punct de vedere al sensului de acţionare, netezirea are următoarele tehnici:a. neteziri longitudinaleb. neteziri lungic. neteziri mediid. neteziri oblicee. neteziri circularef. neteziri scurteg. neteziri transversale

6. Sensul în care se aplică netezirea este:a. cel al circulaţiei de întoarcereb. pe cap, gât şi ceafă - de la omoplaţi spre umeri şi capc. pe membre - de la extremităţi spre rădăcini

7. Fricţiunea are cel mai puternic efect :a. de decontracturareb. analgezicc. de stimulare psihică

8. Din punct de vedere al sensului de execuţie, care respectă particularităţile anatomice ale diferitelor părţi ale segmentelor sau regiunii, fricţiunea are următoarele tehnici:

a. fricţiuni cu marginea cubitală a mâiniib. fricţiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice)c. fricţiuni în zig-zagd. fricţiuni cu pumnul închise. fricţiuni liniare

Page 48: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

48

9. Din punct de vedere metodic, fricţiunea are următoarele tehnici:a. fricţiuni în cleşteb. fricţiuni simplec. fricţiuni combinated. fricţiuni cu nodozităţile degetelor

10. Printre indicaţiile metodice recomandate pentru aplicarea fricţiunii se numără:a. se recomandă dozarea intensităţii în funcţie de sensibilitatea pielii şi a celorlalte ţesuturib. fricţiunea circulară se realizează numai în sensul mişcării acelor de ceasornicc. sunt permise mişcări "pe sărite"d. după un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează în imediata vecinătate, continuând prelucrarea

11. Frământatul se caracterizează prin :a. acţiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeţe mai mult sau mai puţin întinse ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit ritm, variabil, în funcţie de necesităţib. presarea ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita elasticităţii propriic. prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea, prin comprimare sau prin presiuni pe planul profund

12. Frământatul în brăţară se aplică :a. pe regiunile întinse şi planeb. la nivelul membrelorc. la nivelul abdomentului

13. Printre indicaţiile metodice privind aplicarea frământatului se numără:a. pentru evitarea oboselii, maseurul va lucra folosindu-şi totdeauna mâinile alternativb. forţa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenţa muşchilorc. după fiecare mişcare de frământat, presiunea slăbeşte şi muşchiul se relaxează

14. Tapotamentul este procedeul cu cel mai puternic efect:a. stimulativb. antalgicc. sedativ

15. Tapotamentul percutat se execută:a. cu faţa palmară a degetelor şi palmelor care cad moi, uşoare, alternativ sau simultanb. cu vârfurile degetelor care cad tangenţial pe suprafaţa pieliic. cu degetele care cad perpendicular pe suprafaţa de prelucratd. cu vârfurile degetelor, uşor îndoite, mişcarea pornind din articulaţia pumnului, simultan dar, mai ales, alternativ, în ritm viu

16. Printre indicaţiile metodice pentru aplicarea tapotamentului se numără :a. când se lucrează circular, tapotamentul se va realiza într-un sens, apoi în celălalt, mâinile executând aceeaşi mişcare când se masează părţi simetrice ale corpuluib. pe regiunea abdominală se aplică numai tapotamentul bătătorit cu palma în căuşc. în tapotament, intensitatea rezultă, mai mult, din greutatea degetelor şi mâinii, decât din contracţia activă a muşchilord. pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare se poate folosi baterea cu pumnul şi treimea inferioară a antebraţului (pentru fese + coapse)

17. Procedeele secundare de masaj sunt :a. vibraţiileb. presiunilec. cernutul şi rulatuld. tapotamentul

Page 49: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

49

e. tensiunile şi tracţiunilef. scuturăturileg. fricţiuneah. pensările şi ridicările de muşchi

18. Cernutul şi rulatul se aplică:a. după terminarea şedinţei de masajb. numai în cazul masajului relaxatorc. după procedeele de frământat şi tapotament, în masajul stimutativd. după neteziri sau fricţiuni, în masajul relaxator

19. Presiunile :a. constau din mişcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmente de membre, cu membrele în întregime, sau cu corpul întregb. în masajul general, întăresc acţiunile procedeelor de netezire, fricţiune, frământat, cu care se asociazăc. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articulard. se asociază cu vibraţiile şi trepidaţiile

20. Tracţiunile şi tensiunile :a. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articularb. se aplică, mai ales, pe spate, paravertebral (la tineri şi adulţi sănătoşi)c. acţionează, îndeosebi, asupra articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulared. contribuie la prevenirea şi combaterea redorilor, a îngroşărilor patologice a ţesuturilor periarticulare, a modificărilor artrozice

Page 50: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

50

Page 51: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

51

MODULUL VI. Fundamentarea ştiinţifică a efectelor şi efectele masajului asupra organismului: mecanisme de producere şi modalităţi de obţinere

Scopul modulului Cunoaşterea efectelor pe care masajul le are asupra organismului, pe baza înţelegerii

profunde a funcţionalităţii organismului omenesc, în vederea selectării şi aplicării corecte a procedeelor şi tehnicilor de masaj, în funcţie de necesităţi.

Obiective operaţionale Însuşirea clasificării efectelor obţinute prin aplicarea masajului. Înţelegerea efectelor pe care fiecare procedeu de masaj le poate avea asupra

organismului, în funcţie de modul de aplicare. Înţelegerea efectelor pe care masajul le are asupra fiecărei structuri a organismului.

Unitatea de studiu VI.1. Clasificarea efectelor masajului clasic

Efectele posibil a fi obţinute prin aplicarea masajului se clasifică astfel:

Efectele directe se obţin atunci când acţiunea masajului se exercită nemijlocit asupra pielii şi ţesuturilor de la suprafaţa corpului.

Efectele indirecte se obţin atunci când acţiunea masajului se transmite în profunzime, la o oarecare distanţă de locul pe care se aplică.

Efectele mecanice se produc sub acţiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de masaj şi constau în schimbările fizice de tensiune din ţesuturi şi în modificările în concentraţia umorilor.

Efectele reflexe rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos.

Efectele parţiale corespund unor acţiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate. Efectele generale se produc în urma unor acţiuni complexe, întinse ca suprafaţă şi

pătrunzătoare ca profunzime. Efectele imediate sunt strâns legate de natura, durata, tehnica şi intensitatea procedeului

folosit, precum şi de natura, sensibilitatea şi întinderea ţesuturilor masate; se produc rapid şi ţin tot timpul cât durează acţiunea masajului, dar scad şi dispar repede după ce acesta a încetat.

Efectele tardive sunt reacţii lente, care se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau la distanţă; apar abia după încetarea acţiunii mecanice, se menţin un timp mai îndelungat şi dispar lent.

Efectele stimulatoare (excitante) constau în activarea, intensificarea şi grăbirea unor procese sau fenomene.

Page 52: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

52

Efectele relaxatoare (calmante) constau în încetinirea, reducerea intensităţii sau chiar oprirea unor procese sau fenomene.În practică, efectele masajului sunt greu de separat şi de localizat precis, pentru că

indiferent de mărimea suprafeţei prelucrate, ele se extind şi se răsfrâng asupra întregului organism.

Efectele stimulatoare şi cele relaxatoare se obţin atât prin aplicarea aceloraşi procedee -prin modificarea tehnicii şi modului de aplicare, cât şi prin aplicarea unor procedee şi tehnici diferite.

Cele mai evidente şi mai uşor de urmărit sunt efectele masajului asupra ţesuturilor şi organelor de la suprafaţa corpului; mai greu de urmărit şi de controlat sunt efectele masajului asupra ţesuturilor şi organelor profunde şi asupra marilor funcţiuni ale organismului.

Rezumatul unităţii de studiuEfectele masajului asupra organismului se clasifică, în funcţie de diferite criterii, în mai

multe categorii. Clasificarea este realizată din considerente didactice, deoarece în practică, toate categoriile enunţate se îmbină între ele, rezultând efecte complexe şi plurifactoriale.

Efectele masajului asupra structurilor de la suprafaţa corpului pot fi constatate mai uşor, observând o serie de modificări care apar ca urmare a aplicării diferitelor procedee, cele profunde şi care interesează funcţionalitatea internă a organismului sunt mai greu de decelat.

Este important de reţinut faptul că, trebuie urmărită obţinerea efectelor tardive, prin aplicarea repetată şi sistematică a unui număr mai mare de şedinţe de masaj, pentru ca obiectivele să fie atinse.

Autoevaluare1. Care sunt categoriile de efecte care se pot obţine prin aplicarea masajului?2. Cum se obţin efectele directe ale masajului?3. Cum se obţin efectele indirecte ale masajului?4. Cum se obţin efectele mecanice ale masajului?5. Cum se obţin efectele reflexe ale masajului?6. Cum se obţin efectele parţiale ale masajului?7. Cum se obţin efectele generale ale masajului?8. Cum se obţin efectele imediate ale masajului?9. Cum se obţin efectele tardive ale masajului?10. În ce constau efectele stimulatoare (excitante) ale masajului?11. În ce constau efectele relaxatoare (calmante) ale masajului?

Unitatea de studiu VI.2. Efectele obţinute prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj

Indiferent de procedeul sau tehnica la care ne referim, efectele se obţin pe două căi: una mecanică (directă) una reflexă (indirectă)

Efectele obţinute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale tensiunii din ţesuturi şi se obţin ca urmare a aplicării tuturor procedeelor şi tehnicilor, care produc modificări în concentraţia umorilor.

Efectele reflexe se realizează prin excitarea terminaţiilor nervoase de la periferia corpului, prin stimularea receptorilor (extero-, intero- şi proprioceptori), care declanşează o serie

Page 53: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

53

de reacţii fiziologice, biochimice etc. cu efect asupra circulaţiei, nutriţiei, excreţiei, sensibilităţii ş.a.m.d., prin mecanisme foarte complexe a căror intensitate este condiţionată şi de tehnica folosită în cadrul fiecărui procedeu.

Aceste aspecte legate de căile prin care se obţin efectele masajului clasic sunt valabile şi pentru metodele complementare, fie că este vorba de reflexologie, care se fundamentează ştiinţific pe baza existenţei şi folosirii arcului reflex, fie de metodele terapeutice tradiţionale asiatice, care îşi bazează eficienţa pe influenţarea fluxului de energie care parcurge meridianele corpului, prin stimularea chiar a meridianelor, a unor puncte sau zone specifice.

Zonele metamerice şi reflexogene ale organismului (vedere laterală, anterioară şi posterioară)*1

Efectele netezirii (efleurajului)asupra organismuluiCele mai importante efecte se răsfrâng asupra circulaţiei sanguine în capilare, vene

superficiale şi vase limfatice. Efleurajul este un "deschizător de drum" pentru celelalte procedee, prin aplicarea cărora se ajunge la sfârşitul şedinţei să fie dechise circulaţiei şi cele mai mici capilariole, care nu intră altfel aproape niciodată în activitate.

Acţiunea efleurajului asupra circulaţiei se realizează pe cale mecanică şi pe cale reflexă.Pe cale mecanică. Prin tehnicile efleurajului se acţionează direct asupra vaselor de sânge

superficiale, influenţând împingerea coloanei de sânge venos în sens centripet. Atunci când tehnicile de efleuraj se însoţesc cu presiuni (presiuni alunecate) şi vibraţii, efectul se extinde şi asupra circulaţiei profunde.

În cazul membrelor superioare şi inferioare, circulaţia profundă este influenţată prin neteziri sacadate, cu priză "în inel" sau "în brăţară". Datorită faptului că tunica medie a venelor este formată din strat muscular în care dispoziţia fibrelor este transversală, sub formă de inele, ele sunt influenţate foarte eficient prin această priză "în inel" şi astfel efleurajul sacadat stimulează contracţia musculaturii netede, favorizând circulaţia de întoarcere. Venele de calibru mai mare (cu lumenul mai mare), mai prezintă în afara acestor inele musculare şi un rând de fibre musculare longitudinale, asupra cărora se acţionează alternativ prin masajul sacadat şi prin masajul cu tehnici lungi, medii, scurte - intercalat printre tehnicile sacadate.

În vasele limfatice, circulaţia lichidelor este activată prin alunecări lente şi relativ apăsate (presiuni alunecate), care de fapt uşurează şi munca inimii, contracţiile sistolice devenind mai rare şi mai ample. Creşterea amplitudinii contracţiilor sistolice determină creşterea fracţiei de ejecţie, acest lucru contribuind la îmbunătăţirea aportului energetic către periferie.

1 Toate imaginile cuprinse în acest curs sunt preluate din lucrarea Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport), Edit. ALL, Bucureşti, 1992, autor IONESCU ADRIAN

Page 54: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

54

Efleurajul, căruia mulţi specialişti îi spun "procedeu cu tehnici de suprafaţă", mai are ca efect deosebit de important, acomodarea subiectului cu terapeutul şi cu actul terapeutic, în aşa fel încât posibilele reacţii negative de la început, pe parcurs, se diminuează şi chiar dispar. Este ceea ce se numeşte "începutul relaţiei directe de colaborare între terapeut şi subiect". Treptat, subiectul obţine o stare de relaxare fizică şi psihică, în producerea căreia, în afara aplicării masajului, kinetoterapeutul joacă un rol deosebit de important, de sugestoterapeut.

Ca procedeu cu tehnici de suprafaţă, efleurajul are efecte deosebite asupra pielii. Astfel, pe cale mecanică (directă) se determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul

stratului disjunct, stimulând noi diferenţieri ale celulelor bazale şi scurtând în acest fel timpul necesar reînnoirii epidermei. Aceasta este modalitatea de ameliorare a proprietăţilor fizico-mecanice ale pielii, cum ar fi elasticitatea, contractilitatea şi, secundar, tensiunea şi rezistenţa cutanată la presiune.

Elasticitatea pielii este manifestată prin extensibilitatea datorată fibrelor elastice care intră în structura dermului; aceasta scade pe măsura înaintării în vârstă.

Alături de celelalte procedee, pe cale mecanică, efleurajul activează secreţia de sebum, prin stimularea contracţiei muşchilor erectori ai firelor de păr. Cunoscând rolul sebumului în formarea filmului acid de suprafaţă, ajungem la concluzia că, în acest fel, se îmbunătăţeşte funcţia antimicrobiană şi antiparazitară a pielii. Acţiunea asupra glendelor sebacee nu este izolată. {i glandele sudoripare răspund la excitantul mecanic care stimulează deschiderea canalelor secretorii. În acest fel se completează filmul acid de suprafaţă cu componenta sudoripară şi se influenţează funcţia de termoreglare, prin pierderea de căldură ca urmare a transpiraţiei. Prin transpiraţie se elimină toxinele şi sărurile de Na, K, Ca, etc., care rezultă în urma degradării substanţelor proteice (amoniac, creatină, acid uric, uree, etc.) şi a compuşilor organici neazotaţi (acid lactic), substanţe care sunt rezultatul biochimismului contracţiei musculare. Detoxificarea poate fi accelerată şi competată prin masaj, în acest mod intervenindu-se asupra prevenirii instalării oboselii musculare, dar şi în refacerea proprietăţilor funcţionale ale ţesuturilor.

Pe cale reflexă (indirectă). Prin excitarea receptorilor senzitivo-senzoriali, tehnicile din efleuraj, transmit centrilor superiori informaţia, iar aceştia declanşează, pe cale reflexă, reacţiile de răspuns ale ţesuturilor şi organelor.

Efectul tehnicilor din efleuraj asupra terminaţiilor nervoase periferice este diferit, astfel: efleurajul lung, cu ritm şi intensitate reduse, are o acţiune calmantă, liniştitoare asupra

sistemului nervos, relaxantă şi decontracturantă asupra musculaturii scheletice; determină încetinirea funcţiilor ţesuturilor sau organelor, diminuează sau inhibă sensibilitatea, conductibilitatea şi reactivitatea nervilor (produce desensibilizarea);

tehnicile scurte, viguroase, cu ritm şi intensitate crescute, au efecte inverse celor enumerate anterior.

prin efleuraj, excitarea pielii sau a terminaţiilor nervoase din piele determină declanşarea reflexului axonic antidronic, cu efect vasodilatator, care se exteriorizează prin hiperemie cutanată. Este de reţinut faptul că vasodilataţia este persistentă şi se menţine şi după încetarea tehnicilor de efleuraj;

întrucât temperatura pielii este implicată în perceperea senzaţiilor dureroase, temperatura scăzută diminuându-le, în leziuni posttraumatice se efectuează efleurajul cu pungă de gheaţă, până la obţinerea anesteziei (criomasajul).

Efectele fricţiunii asupra organismuluiEfectele fricţiunii se datoresc, în cea mai mare parte, acţiunii mecanice a tehnicilor

specifice acestui procedeu, dar cea mai importantă este calea reflexă.Fricţiunea se adresează ţesutului subcutanat fibro-grăsos care formează stratul

hipodermic (sau paniculul adipos). Acesta asigură o protecţie mecanică a organismului, stratul grăsos subcutanat aflându-se într-un circuit continuu de mobilizare şi depozitare care se

Page 55: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

55

desfăşoară sub influenţa a foarte mulţi factori. Tehnicile fricţiunii au ca rezultat înclinarea balanţei în favoarea factorilor lipolitici, determinând o scădere a stratului adipos.

Pe cale mecanică, prin fricţiune se mobilizează ţesuturile subiacente (epiderm, derm), asigurându-li-se o supleţe mărită, prin creşterea elasticităţii. Elasticitatea este dată de fibrele elastice din structura dermului, fibre care o dată cu înaintarea în vârstă îşi pierd elasticitatea (prin acumularea sărurilor de Ca, Mg, Na, se hipermineralizează). Prin aplicarea sistematică a tehnicilor de fricţiune asupra persoanelor de vârsta a III-a (masaj igienic), se previn şi se înlătură depunerile abundente de minerale, ceea ce duce la neîngroşarea fibrelor elastice, ele păstrându-şi supleţea.

Odată cu înaintarea în vârstă, procesul de regenerare şi cicatrizare se diminuează de circa. 5 ori în comparaţie cu vârsta tânără. Fricţiunile menţin (Influenţează dacă nu au fost aplicate până atunci) regenerarea şi cicatrizarea.

Vindecarea unor leziuni se produce prin ţesut conjunctiv (ţesut de susţinere), care - prin fricţiunile profunde executate pe porţiuni mici (presopunctură, punctoterapie, masaj transversal profund) - determină desfacerea aderenţelor cicatriceale, favorizând formarea de ţesuturi elastice.

În cadrul masajului special articular, fricţiunile executate profund, "intrând" în articulaţie, stimulează proprioceptorii, cu efect în reducerea durerilor şi eliminarea substanţelor de uzură. Articulaţia este un organ senzorial în măsură să informeze sistemul nervos central asupra variaţiilor posturale, gradului de tensiune în care este pusă musculatura şi chiar a gradului de scurtare a acesteia, a accidentelor produse prin întinderea sau smulgerea tendoanelor de pe periost sau os.

Activarea reţelei arteriale şi vasculare periarticulare, determinată de aplicarea fricţiunilor, intervine în menţinerea supleţii şi rezistenţei acestor structuri.

Efectele asupra circulaţiei venoase şi limfatice au ca rezultat prevenirea stazei sanguine şi limfatice.

În procesele inflamatorii şi hemoragice acute sunt contraindicate tehnicile de masaj.Fricţiunile se efectuează în scop profilactic, de prevenire a întinderilor sau smulgerilor

apărute de obicei la nivel tendino-muscular ca urmare a efectului lor de mobilizare a circulaţiei. Prin fricţiuni se mai stimulează permeabilitatea cutanată pentru anumite medicamente, absorbţia lor realizându-se prin orificiile pilosebacee şi sudoripare, lucru deosebit de util în tratamentul leziunilor şi sechelelor apărute frecvent în activitatea sportivă, după accidentări, dar şi în alte situaţii în care se produc traumatisme.

Pe cale reflexă, fricţiunea îşi realizează efectele prin reflexul axonic antidronic, în urma declanşării căruia, la nivelul vaselor cutanate, se eliberează bradikinina, histamina, acetilcolina, eliberarea acestora fiind urmată de o vasodilataţie locală, manifestată prin hiperemie. Rezultatul nu se limitează numai la hiperemie, declanşându-se reglarea circulaţiei sângelui în întreg organismul, prin mecanisme complexe nervoase, umorale şi hormonale. Afluxul crescut de sânge la nivelul pielii explică mecanismele intrinseci de asuplizare în toate condiţiile în care supleţea ei scade sau se pierde (datorită vârstei sau unor cicatrici).

Atunci când tehnicile de fricţiune se execută într-un ritm lent, prelung şi profund, au drept rezultat scăderea sensibilităţii locale, a încordării nervoase generale, au efecte pozitive în relaxarea musculară şi chiar în reducerea oboselii musculare.

Atunci când tehnicile de fricţiune sunt executate scurt, într-un ritm rapid şi viguros, efectele sunt stimulative, atât pentru sistemul nervos central, cât şi pentru cel periferic.

În activitatea sportivă, fricţiunea se efectuează atât în scop analgezic, cât şi în cadrul masajului de preîncălzire, dar şi în scop calmant înainte de probă şi după aceasta.

Efectele frământatului asupra organismuluiEfectele acestui procedeu se instalează atât pe cale mecanică, cât şi pe cale reflexă.Pe cale mecanică, datorită caracteristicilor specifice tehnicilor de frământat, se

stimulează deschiderea capilarelor de rezervă şi a capilariolelor, favorizându-se circulaţia

Page 56: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

56

profundă care asigură eliminarea produşilor toxici ai metabolismului (a substanţelor de uzură). Acest lucru este deosebit de important, în primul rând la sportivii de performanţă, dar şi în profesiile care solicită o activitate fizică deosebită, în condiţii deosebite (de ex. mineritul).

Frământatul menţine muşchiul într-o stare de funcţionare şi troficitate normală, împiedicând atrofiile musculare. Datorită stoarcerii se dezvoltă, pe cale mecanică, elasticitatea muşchilor, prevenindu-se apariţia rupturilor, care apar frecvent în sport dar şi în unele profesii şi care se caracterizează prin ruperea unor fibre sau a tuturor fibrelor unui muşchi, în condiţiile unei contracţii bruşte, puternice, efectuată cu muşchiul neîncălzit.

De asemeni, prin frământat sunt stimulate fiziologic şi celelalte proprietăţi ale muşchiului: excitabilitatea, contractilitatea, conductibilitatea. Rezultatul favorabil benefic asupra excitabilităţii se caracterizează prin asigurarea posibilităţii de executare a unor eforturi menţinute, de lungă durată, datorită faptului că, prin frământat, se prelungeşte în timp bariera de instalare a oboselii. Un efect deosebit se realizează asupra contractilităţii, care se apreciază prin creşterea forţei musculare de contracţie, fapt pus în evidenţă atât la sportivii de înaltă performanţă, cât şi în profesiile la care efortul fizic este foarte solicitant şi în timpul căruia există o solicitare prelungită, cu efecte asupra mobilizării sistemului nervos central, determinând o mobilizare mai eficientă a unităţilor motorii.

În cazul frământatului efectele pur mecanice nu pot fi disociate clar de cele pur reflexe, ele interferându-se.

Pe cale reflexă. Toate tehnicile frământatului şi efectele acestora obţinute pe cale mecanică sunt implicate şi în efectele obţinute pe cale reflexă.

Frământatul asigură o creştere a tonicităţii musculare, o îmbunătăţire a troficităţii şi are influenţă favorabilă asupra unor insuficienţe musculare care apar ca urmare a imobilizărilor prelungite în aparate gipsate, după traumatisme etc.

Efectele tapotamentului asupra organismuluiEfectele tapotamentului se obţin pe cale mecanică şi pe cale reflexă. Ele variază în

funcţie de ritmul şi intensitatea lovirilor din cadrul fiecărei tehnici, dar mai sunt condiţionate şi de supleţea sau de rigiditatea mâinilor kinetoterapeutului, cât şi de sensibilitatea pielii sau a ţesuturilor masate.

Pe cale mecanică, tehnicile de tapotament mobilizează lipidele din adipocite, înclinând balanţa metabolică în favoarea factorilor lipolitici. Se intervine în acest fel asupra scăderii ţesutului adipos. Tot pe cale mecanică se acţionează şi asupra vasomotricităţii, crescându-se afluxul de sânge spre zona masată. Hiperemia cutanată este evidentă şi de lungă durată.

Ecoul tehnicilor tapotamentului se face simţit şi din punct de vedere reflex, prin influenţele asupra ramurilor periferice ale nervilor senzitivi şi motori. Excitarea nervilor somatici senzitivi este urmată, în timp (după un anumit număr de şedinţe), de scăderea sensibilităţii dureroase. Excitarea fibrelor nervoase motorii determină, prin motoneuronii fazici, o contracţie rapidă a fibrelor musculare, iar prin motoneuronii tonici, o contracţie lentă, exteriorizată prin creşterea tonusului.

Gradul de contracţie depinde de ritmul şi intensitatea cu care sunt aplicate tehnicile de tapotament. Astfel, atunci când tehnicile sunt aplicate cu ritm şi intensitate scăzute, sunt urmate de contracţii parţiale, producând un efect mecanic scăzut. Când ritmul şi intensitatea acestora sunt crescute, se produce o contracţie mai amplă dar tot cu un efect mecanic scăzut. Executate uşor şi ritmic, tehnicile tapotamentului stimulează proprietăţile fiziologice ale muşchilor şi le îmbunătăţeşte funcţionalitatea.

Efectele vibraţiilor asupra organismuluiTehnicile executate prelungit şi cu fineţe sunt liniştitoare, reduc sensibilitatea pielii şi a

ţesuturilor superficiale, producând o senzaţie de amorţire, încălzire şi relaxare.

Page 57: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

57

Tehnicile mai ample şi mai puternice, au ca efect intensificarea circulaţiei locale profunde, care se exteriorizează prin hiperemie cutanată.

Tehnicile vibraţiilor se combină, de cele mai multe ori, cu tehnicile de efleuraj, cufricţiunile, presiunile, contribuind la sporirea eficienţei acestora. Efectul lor este calmant, relaxator şi decongestiv, motiv pentru care sunt indicate, atât în tratamentul unor efecţiuni dureroase şi congestive ale organelor interne, a unor leziuni însoţite de contractură musculară, cât şi în cazuri de supraîncordări psihice.

Vibraţiile mecanice, executate în ritm rapid şi cu amplitudine crescută, au un efect dublu, împiedicând depozitarea adipocitelor şi mobilizându-le din straturile adipoase subcutanate. Pentru acest motiv, ele sunt indicate în tratamentul celulitei şi a obezităţii.

ConcluziiPrincipala direcţie în care se exercită efectul procedeelor de masaj este cea a circulaţiei

sanguine. Tehnicile energice de fricţiune, frământat, tapotament, determină eliberarea de histamină, care acţionează cu predilecţie asupra vaselor mici de sânge producând vasodilataţie, exteriorizată prin hiperemie cutanată. Această oarecum banală hiperemie este, de fapt, rezultatul intervenţiei mai multor substanţe şi anume: serotonina, care produce vasodilataţie la nivelul muşchilor scheletici, dar care determină şi un puternic vasospasm; kininele plasmatice, cărora li se datorează cel mai eficient efect vasodilatator cunoscut până în prezent, fiind de 10 ori mai active ca histamina, etc.

Aceleaşi procedee de masaj realizează, pe cale reflexă influenţarea sistemului aferent simpatic, acţionând asupra venelor din muşchiul striat, tot în sens vasodilatator, ca urmare a predominanţie receptorilor de tip beta, din pereţii vasculari.

Tehnicile energice de masaj duc şi la activarea acetilcolinei, cu rol de mediator chimic al fibrelor parasimpatice terminale şi simpato-parasimpatice ganglionare, responsabilă de o vasodilataţie puternică, în prima fază, pentru ca apoi să contribuie la apariţia reacţiilor compensatoare adrenosimpatice, eliberatoare de catecolamine.

Catecolaminele (în special adrenalina), printr-o acţiune metabolică indirectă intensifică glicoliza, urmată de acumularea de acid lactic, cu efect vasodilatator local, accentuat şi de activarea proteazelor tisulare.

Efectele masajului, cu rezultat la distanţă prin influenţarea sistemului nervos în reglajele vasculare periferice, au şi scopul de a informa asupra circulaţiei arteriale.

Efectele benefice ale masajului, se răsfrâng pozitiv şi asupra conţinutului vaselor de sânge. O şedinţă de masaj va fi urmată de o creştere uşoară a hemoglobinei, precum şi a numărului de hematii, leucocite, modificări care se explică prin stimularea reflexă a organelor hematopoietice şi prin mobilizarea sângelui din organele de depozit. Procedeele secundare de masaj, au aceleaşi efecte ca şi procedeele principale de masaj, ele fiind aplicaţii speciale ale tehnicilor, care acţionează tot pe cale mecanică şi reflexă, urmând aceleaşi mecanisme descrise până acum.

Rezumatul unităţii de studiuToate procedeele de masaj determină apariţia unor efecte, mai mult sau mai puţin

specifice, preponderent asupra unei structuri sau a alteia.Căile prin care se obţin efectele procedeelor de masaj asupra organismului sunt calea

mecanică (directă) şi calea reflexă (indirectă). Ţinând cont de efectele pe care fiecare dintre procedeele de masaj le are asupra

organismului, este important să se păstreze o succesiune logică a aplicării acestora, pentru a asigura progresivitatea influenţelor pe care le exercită. Netezirea (efleurajul) iniţială va pregăti organismul pentru aplicarea procedeelor următoare ; în continuare, fiecare procedeu şi tehnică aplicate vor trebui să întărească efectele procedeului anterior şi să pregătească organismul pentru următorul procedeu.

Page 58: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

58

Efleurajul de încheiere are rolul de a desensibiliza ţesuturile.

Autoevaluare1. Care sunt căile prin care se obţin efectele masajului asupra organismului?2. Care sunt efectele mecanice ale netezirii (efleurajului) asupra organismului?3. Care sunt efectele reflexe ale netezirii (efleurajului) asupra organismului?4. Care sunt efectele mecanice ale fricţiunii asupra organismului?5. Care sunt efectele reflexe ale fricţiunii asupra organismului?6. Care sunt efectele mecanice ale frământatului asupra organismului?7. Care sunt efectele reflexe ale frământatului asupra organismului?8. Care sunt efectele mecanice ale tapotamentului asupra organismului?9. Care sunt efectele reflexe ale tapotamentului asupra organismului?10. Care sunt efectele vibraţiilor asupra organismului?11. Care este mecanismul apariţiei hiperemiei ca urmare a aplicării masajului?12. Care este mecanismul prin care se produce vasodilataţia ca effect reflex al aplicării

masajului?

Unitatea de studiu VI.3. Efectele masajului clasic asupra structurilor organismului

Efectele masajului asupra pieliiPielea acoperă întreaga suprafaţă a corpului, adaptându-se perfect la relieful formaţiunilor

anatomice pe care le acoperă. Acest ţesut, a cărui suprafaţă măsoară, la adultul de talie medie, între 1,5 şi 2 m.p., constituie un organ bine definit, cu funcţii proprii destul de complexe şi de mare importanţă pentru organism.

Principalele funcţii ale pielii sunt cele de protecţie, de termoreglare, de excreţie şi de respiraţie; se poate adăuga şi funcţia endocrină (mai puţin studiată) şi cea de sediu al unui răspândit sistem de exteroceptori şi proprioceptori, dispuşi în mare număr în straturile şi formaţiunile pielii.

Efecte directe (mecanice): îmbunătăţirea calităţilor fizice ale pielii, a consistenţei şi legăturilor cu straturile

profunde, a elasticităţii şi mobilităţii; îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare şi curăţarea pielii de alte

impurităţi, stimulând creşterea celulelor tinere; deschiderea canalelor de excreţie ale glandelor, favorizând eliminarea produşilor de

excreţie; păstrarea echilibrului dintre circulaţia periferică şi cea profundă, intervenind în reglarea

dinamicii circulatorii a organismului; prin activarea circulaţiei se influenţează schimburile nutritive (în sensul îmbunătăţirii

lor), contribuind astfel la stimularea nutriţiei pielii, prevenirea atrofiei şi atoniei, regenerarea celulelor;

Efecte indirecte (reflexe): influenţarea circulaţiei şi a metabolismului, contribuind la îmbunătăţirea funcţiei de

termoreglare; stimularea producerii unor substanţe hormonale cu puternică acţiune vasomotoare a căror acţiune este reglată prin intermediul sistemului nervos vegetativ;

Page 59: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

59

prin procedee şi tehnici de masaj aplicate pe zone sau segmente cutanate (dermatoame) bine delimitate (corespunzătoare unor ţesuturi şi organe inervate pe acelaşi segment nervos metameric al măduvei spinării), putem influenţa în sens fiziologic sau curativo-profilactic, ţesuturile şi organele profunde.

Efectele masajului asupra ţesutului conjunctivŢesuturile subcutanate, sunt formate din celule şi fibre dispuse în straturi mai mult sau

mai puţin voluminoase; aceste straturi sunt străbătute de foarte numeroase vase de sânge şi limfă, precum şi de o vastă reţea de ramificaţii nervoase. Acest ţesut are un rol important în întreţinerea formei şi reliefurilor corpului, în favorizarea funcţiunilor de sprijin şi mişcare, în protecţia organismului împotriva unor agenţi patogeni, în regenerarea ţesuturilor şi vindecarea lor dupăleziuni traumatice, operatorii, inflamatorii, toxice sau de altă natură.

Efecte directe (mecanice): întreţinerea şi refacerea, la nevoie, a elasticităţii şi supleţii elementelor care favorizează

mişcările corpului; dezvoltarea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi

organelor; reglarea şi menţinerea echilibrului circulator; resorbţia şi scăderea depozitelor de ţesut adipos;

Efecte indirecte (reflexe): influenţarea circulaţiei sângelui şi limfei; influenţarea schimburilor metabolice, a excreţiei, a funcţiilor hormonale, stimularea

reacţiilor neurovegetative; stimularea proceselor de vindecare în cazul unor îmbolnăviri acute sau cronice, a unor

procese de atrofie şi degenerescenţă sau a leziunilor cu sau fără pierdere de substanţă, -ştiut fiind faptul că în ţesutul conjunctiv se elaborează mijloacele de apărare -;

influenţarea favorabilă a evoluţiei spre vindecare a organelor suferinde.

Efectele masajului asupra elementelor aparatului locomotorMUŞCHII reprezintă, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a ţesuturilor

moi ale corpului; prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice, se poate influenţa întreg organismul. Muşchii fiind sediul unor laborioase procese fizice şi chimice, metabolice şi enrgetice, acestea pot fi, mai mult sau mai puţin, stimulate sau încetinite prin aplicarea masajului şi a tehnicilor complementare, a căror efecte la acest nivel, ar putea fi sintetizate astfel:

îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale ale muşchilor prin creşterea excitabilităţii, conductibilităţii şi contractilităţii lor, prin masajul clasic stimulativ;

îmbunătăţirea elasticităţii musculare; relaxarea musculară, folosind masajul clasic relaxator; stimularea impulsului motor şi creşterea capacităţii de contracţie a muşchiului, prin

excitarea nervilor motori; activarea circulaţiei, lărgirea capilarelor existente şi deschiderea unor capilare de rezervă,

creşterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfă, prin masaj clasic stimulativ;

intensificarea proceselor metabolice din muşchi, fie pentru a produce energia necesară desfăşurării efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacerea capacităţii de efort şi la prevenirea şi combaterea oboselii musculare;

Page 60: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

60

TENDOANELE ŞI TECILE TENDINOASE au un important rol static şi dinamic, integritatea lor fiind deosebit de importantă; sunt adesea sediul unor traumatisme (mai mici sau mai mari, dar la fel de importante, deoarece netratate la timp pot conduce la traumatisme grave). Masajul tendoanelor şi tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor şi formaţiunilor fibroase dintre muşchi şi organe, se execută în acelaşi timp cu masajul muşchilor, date fiind strânsele lagături anatomice şi funcţionale dintre acestea. Având în vedere acest lucru, efectele masajului asupra acestor elemente se încadrează în schema prezentată la "muşchi", rămânând de subliniat rolul deosebit pe care îl joacă masajul transversal profund, metoda asociată deseori tehnicilor din cadrul masajului clasic, în tratamentul leziunilor recente, precum şi shiatsu asociat cu stretching, aplicate în scopul întreţinerii sau refacerii supleţii sau consistenţei, a activării circulaţiei, a combaterii stazelor sanguine şi limfatice etc.

ARTICULAŢIILE. În jurul unor articulaţii nu se găsesc decât pielea şi straturi subţiri de ţesut conjunctiv prin care trec vase, nervi şi tendoane; altele sunt acoperite cu straturi groase de ţesuturi diferite: muşchi, tendoane, pungi seroase, ţesut conjunctiv sau gras; aceste diferenţieri impun adaptarea tehnicilor folosite. Efectele obţinute prin aplicarea masajului şi tehnicilor complementare la nivelul ţesuturilor articulare şi periarticulare, sunt:

activarea circulaţiei şi nutriţiei (efecte circulatorii şi trofice, care se resimt şi asupra membranei sinoviale) prin masajul clasic articular;

resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din ţesuturile periarticulare;

prevenirea şi combaterea aderenţelor, retracţiilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelor patologice periarticulare;OASELE beneficiază de efecte circulatorii şi trofice, în mod indirect, prin intermediul

ţesuturilor moi care le acoperă şi în care se ramifică reţeaua vasculară şi nervoasă comună, în timpul folosirii unor metode şi tehnici ca masajul clasic, shiatsu şi stretching şi prin stimularea unor mecanisme reflexe de reechilibrare neurovegetativă, în cazul aplicării masajului reflex, sau de echilibrare a circuitelor energetice din corp, folosind metodele terapeutice tradiţionale asiatice.

Efectele masajului asupra circulaţiei sângelui şi limfeiAcţiunea masajului a fost comparată cu aceea a unei inimi periferice suplimentare.Efectele masajului clasic asupra circulaţiei au fost explicate prin acţiunea mecanică a

procedeelor lor. Aplicate pe corpul viu, procedeele de masaj au o acţiune comparabilă cu cea a unei pompe aspiro-refulante. Prin presiune şi comprimarea vaselor, sângele este împins de la periferie spre inimă, acesta nemaiputându-se întoarce din cauza existenţei pe traiectul vaselor a unor valvule, care asigură sensul unic al circulaţiei. După decomprimare, vasele revin la calibrul lor anterior, datorită elasticităţii propriilor pereţi şi a ţesuturilor înconjurătoare. În această fază, sângele de la periferie este aspirat în vase, pentru a fi din nou împins spre cord prin repetarea procedeelor.

Acţiunea mecanică a masajului explică, în acelaşi mod, activarea circulaţiei pe căile limfatice. Limfa din ţesuturi este mobilizată prin procedee şi tehnici mai lente şi de intensitatea scăzută (efleuraj sacadat).

Aplicând procedee şi tehnici mai profunde, cu mai multă vigoare şi mai pătrunzătoare, se influenţează circulaţia profundă din muşchi şi organe.

Efectele de durată sau la distanţă, sunt atribuite unor mecanisme reflexe de natură complexă, hormonală şi nervoasă, prin declanşarea unei serii de reacţii în sistemul de reglare biochimică şi nervoasă a circulaţiei.

Sintetizând, efectele masajului asupra circulaţiei ar putea fi prezentate astfel: accelerarea circulaţiei sângelui şi limfei din vene şi capilare, prin folosirea masajului

clasic în scop circulator;

Page 61: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

61

diminuarea congestiilor şi stazelor din ţesuturi şi organe, prin golirea mai activă a lichidelor din vasele limfatice şi din spaţiile intercelulare;

uşurarea muncii cordului prin facilitarea circulaţiei în artere, ca urmare a aplicării masajului clasic în scop circulator;

exercitarea mecanică a pereţilor vaselor (gimnastică a vaselor), prin acţiunea procedeelor de masaj, conduce la obţinerea unor efecte benefice şi asupra aparatului circulator;

conţinutul vaselor de sânge, prezintă unele modificări, cum ar fi creşterea uşoară a numărului de globule roşii şi albe şi creşterea cantităţii de hemoglobină (aceste modificări explicându-se prin stimularea reflexă a organelor hematopoietice şi prin mobilizarea sângelui din organele în care se află în rezervă), ca urmare a efectelor reflexe ale tuturor procedeelor de masaj;

influenţarea secreţiilor hormonale din piele şi ţesutul conjunctiv subcutanat, precum şi acţiunea sistemului nervos vegetativ cu rol vasodilatator se explică prin faptul că în afara mecanismelor hiperemice locale, procedeele aplicate contribuie, prin mecanisme derivative, la reglarea circulaţiei sângelui în întreg organismul, putând fi folosit la nevoie în echilibrarea circulaţiei superficiale şi profunde. Aceste influenţe au la bază efectele reflexe ale tuturor procedeelor de masaj.

Efectele masajului asupra sistemului nervosMasajul este definit astăzi ca "arta de a produce reflexe de intensitate dorită într-o

anumită zonă bine delimitată a corpului". Este vorba îndeosebi despre efectele reflexe ale masajului aplicate pe segmentele reflexogene ale pielii. Procedeele şi tehnicile de masaj acţionează diferenţiat asupra terminaţiilor nervoase periferice: executate lent şi uşor, produc efecte liniştitoare; executate într-un ritm viu, produc efecte stimulatoare.

Procedeele de masaj clasic determină în organism reacţii fiziologice, corespunzătoare, pe de o parte, naturii şi funcţiunilor ţesutului sau organului masat, iar pe de altă parte, intensităţii şi duratei procedeului aplicat, reacţii care se produc mai ales prin intermediul sistemului nervos. Acţiunea procedeelor şi tehnicilor de masaj excită terminaţiile aparatului exteroceptor cutanat şisubcutanat, precum şi ale aparatului proprioceptor din muşchi, tendoane şi articulaţii, care le transmit centrilor nervoşi şi apoi, pe cale reflexă, se răsfrâng asupra diverselor funcţiuni ale ţesuturilor şi organelor.

În concluzie, efectele masajului asupra sistemului nervos, ar putea fi sintetizate astfel: activarea funcţiilor ţesuturilor şi organelor, mărirea sensibilităţii, conductibilităţii şi

reactivităţii nervilor, prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj stimulative; încetinirea funcţiilor ţesuturilor şi organelor, diminuarea sau inhibarea sensibilităţii,

conductibilităţii şi reactivităţii nervilor, prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj relaxatoare, din cadrul masajului clasic;

determinarea unor reacţii complexe, nu numai în domeniul senzitiv, cât şi în cel motor şi trofic, sub influenţa tuturor procedeelor şi tehnicilor de masaj care determină o echilibrare a circulaţiei energetice şi reechilibrare neurovegetativă;

determinarea unor efecte subiective, care se traduc printr-o senzaţie de bună dispoziţie, energie şi iniţiativă (în cazul masajului stimulator) şi printr-o stare de relaxare, destindere şi deconectare (în cazul masajului relaxator), aceste efecte psihice depinzând atât de metodele şi tehnicile aplicate, cât mai ales de reflexele vegetative realizate prin folosirea tuturor procedeelor şi tehnicilor de masaj.

Rezumatul unităţii de studiuEfectele masajului se răsfrâng asupra întregului organism, influenţându-i toate structurile.

Pe cale reflexă, indiferent de procedeul şi/sau tehnica aplicată, efectele se transmit tuturor structurilor, cu intensitate mai mare la nivelul la care se aplică masajul şi cu intensitate din ce în ce mai scăzută pe măsură ce distanţa faţă de locul de aplicare a masajului creşte.

Page 62: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

62

Cunoscând efectele pe care fiecare procedeu le are asupra organismului şi modulând corect intensitatea şi frecvenţa mişcărilor efectuate, se poate direcţiona efectul spre structura interesată, în aşa fel încât, să se atingă obiectivele stabilite pentru intervenţia prin masaj.

Numai pe baza unei foarte bune cunoaşteri a efectelor pe care masajul le poate avea asupra organismului, se pot selecta corespunzător procedeele şi tehnicile de lucru şi se poate aplica un masaj ştiinţific, aceasta fiind, de fapt, arta aplicării masajului.

Autoevaluare1. Care sunt efectele pe care masajul le are asupra pielii?2. Care sunt efectele pe care masajul le are asupra ţesutului conjunctiv subcutanat?3. Care sunt efectele pe care masajul le are asupra muşchilor?4. Care sunt efectele pe care masajul le are asupra tendoanelor, tecilor tendinoase,

articulaţiilor şi oaselor?5. Care sunt efectele pe care masajul le are asupra circulaţiei sanguine şi limfatice?6. Care sunt efectele pe care masajul le are asupra sistemului nervos?

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VI1. Efectele reflexe ale masajului:

a. se obţin atunci când acţiunea masajului se exercită nemijlocit asupra pielii şi ţesuturilor de la suprafaţa corpuluib. se obţin sub acţiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de masaj c. rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos

2. Efectele relaxatoare (calmante) ale masajului :a. corespund unor acţiuni locale, reduse ca întindere şi intensitateb. sunt reacţii lente, care se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau la distanţăc. constau în încetinirea, reducerea intensităţii sau chiar oprirea unor procese sau fenomene

3. Căile prin care se obţin efectele masajului asupra organismului sunt :a. mecanicăb. reflexăc. imediatăd. generală

4. Pe cale mecanică, netezirea (efleurajul):a. acţionează direct asupra vaselor de sânge superficialeb. acţionează direct asupra circulaţiei profundec. determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunctd. declanşează reflexul axonic antidronic, cu efect vasodilatator

5. La nivelul pielii, efleurajul determină :a. activarea secreţiei de sebumb. inhibarea contracţiei muşchilor erectori ai firelor de părc. deschiderea canalelor secretorii ale glandelor sudoripare

6. Fricţiunea determină producerea următoarelor efecte :a. creşterea elasticităţii ţesuturilor asupra cărora se aplicăb. îmbunătăţirea capacităţii de regenerare şi cicatrizare a ţesuturilorc. menţinerea supleţii şi rezistenţei reţelei arteriale şi vasculare d. inhibarea contracţiei musculare

7. Fricţiunea are următoarele valenţe profilactice:

Page 63: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

63

a. previne staza sanguină şi limfaticăb. previne întinderile sau smulgerile apărute de obicei la nivel tendino-muscularc. previne depunerile abundente de minerale care duc la îngroşarea fibrelor elastice

8. Atunci când tehnicile de fricţiune se execută într-un ritm lent, prelung şi profund, au drept rezultat :

a. scăderea sensibilităţii localeb. creşterea încordării nervoase generalec. reducerea oboselii musculare

9. Printre efectele pe care frământatul le are asupra organismului se numără :a. stimularea deschiderii capilarelor de rezervă şi a capilariolelorb. acumularea produşilor toxici ai metabolismului (a substanţelor de uzură)c. stimularea proprietăţilor funcţionale ale muşchilord. scurtarea în timp a barierei de instalare a oboselii

10. Tapotamentul :a. mobilizează lipidele din adipociteb. scade afluxul de sânge spre zona masatăc. determină, în timp, scăderea sensibilităţii dureroased. contribuie la creşterea tonusului muscular

11. Vibraţiile au următoarele efecte:a. calmante, relaxatoareb. decongestivec. de împiedicare a depozitării adipocitelor şi de mobilizare a acestora din straturile adipoase subcutanated. de mobilizare mai eficientă a unităţilor motorii

12. Hiperemia cutanată determinată de aplicarea masajului se produce prin următoarele mecanisme:

a. eliberarea de histamină, care produce vasodilataţia vaselor mici de sânge b. eliberarea de serotonină, care produce vasodilataţie la nivelul muşchilor scheleticic. eliberarea de kinine plasmatice, cu cel mai puternic efect vasodilatatord. creşterea uşoară a hemoglobinei, precum şi a numărului de hematii, leucocite

13. Printre efectele masajului asupra pielii se numără:a. îmbunătăţirea consistenţei şi legăturilor cu straturile profunde, a elasticităţii şi mobilităţiib. resorbţia şi scăderea depozitelor de ţesut adiposc. deschiderea canalelor de excreţie ale glandelord. îmbunătăţirea funcţiei de termoreglare

14. Printre efectele masajului asupra şesutului conjunctiv se numără:a. îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamareb. întreţinerea elasticităţii şi supleţii elementelor care favorizează mişcările corpuluic. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi organelor

15. La nivelul muşchilor masajul are următoarele efecte:a. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi organelorb. îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale, prin creşterea excitabilităţii, conductibilităţii şi contractilităţiic. stimularea impulsului motor şi creşterea capacităţii de contracţied. inhibarea proceselor metabolice

16. Asupra articulaţiilor masajul are următoarele efecte:a. refacerea rezervelor de glicogenb. prevenirea şi combaterea aderenţelor, retracţiilor, redorilorc. stimularea reacţiilor neurovegetative

Page 64: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

64

d. resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice

17. Asupra circulaţiei sângelui şi limfei masajul are următoarele efecte:a. accelerarea circulaţiei sângelui şi limfei din vene şi capilareb. exercitarea mecanică a pereţilor vaselorc. favorizarea acumulării de lichide în vasele limfatice şi în spaţiile intercelulared. diminuarea congestiilor şi stazelor din ţesuturi şi organe

18. Asupra sistemului nervos masajul are următoarele efecte:a. mărirea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilorb. influenţarea secreţiilor hormonale din piele şi ţesutul conjunctiv subcutanatc. diminuarea sau inhibarea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilord. determinarea unor reacţii complexe în domeniul senzitiv, în cel motor şi în cel trofic

Page 65: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

65

MODULUL VII. Specificitatea aplicării masajului pe diferite regiuni ale corpului. Masajul general extins şi masajul general redus

Scopul modulului Cunoaşterea aspectelor particulare care caracterizează aplicarea masajului pe diferite

regiuni ale corpului.

Obiective operaţionale Cunoaşterea particularităţilor anatomice, fiziologice şi biomecanice a diverselor regiuni

ale corpului. Însuşirea modului corect de aplicare a masajului pe toate regiunile corpului. Cunoaşterea şi respectarea unor precauţii recomandate pentru aplicarea masajului asupra

unora dintre regiunile corpului.

Unitatea de studiu VII.1. Particularităţi de aplicare a masajului asupra diverselor regiuni ale corpului

Masajul regiunii spateluiSpatele este o regiune întinsă, aproape plană şi netedă, cu excepţia reliefului coloanei

vertebrale şi a omoplaţilor. Pielea care acoperă această regiune este mai groasă, mai puţin sensibilă, ţesutul conjunctiv şi grăsos este puţin abundent, musculatura este mai lăţită şi dispusă în mai multe straturi, iar circulaţia sângelui este mai redusă şi divers orientată.

Pentru masajul spatelui, subiectul este în poziţia de decubit ventral, cu fruntea sprijinită pe dosul mâinilor proprii/pe un sul/pe o pernă plată şi tare/cu membrele superioare întinse pe lângă corp, caz în care capul este întors într-o parte.

Poziţia terapeutului şi subiectului pentru masajul spatelui

Maseurul stă în stânga subiectului, în funcţie de înălţimea banchetei pe care este poziţionat acesta.

Pe regiunea spatelui se pot aplica toate procedeele principale de masaj, plus câteva dintre cele secundare.

Page 66: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

66

Masajul clasic începe cu efleuraj, printr-o serie de alunecări lungi şi lente, de jos în sus, din regiunea sacrală spre ceafă, trecând peste toată suprafaţa lombară şi dorsală. La început, ambele palme, cu degetele întinse şi depărtate, se îndreaptă în sus, în lungul coloanei vertebrale, paralel cu aceasta, pentru ca treptat mişcările să ia o direcţie uşor oblică, pentru a acoperi toată suprafaţa. Se lucrează simultan, apoi alternativ. Apoi, urmează alunecări medii, executate oblic spre în sus şi lateral, pe şolduri, flancuri, coaste, omoplaţi şi umeri, simultane şi alternative. În cazul unui masaj stimulativ, alunecările medii sunt urmate de alunecări scurte, executate în ritm viu, din aproape în aproape, simultan şi alternativ, acoperind întreaga regiune. Aceste alunecări pot fi executate cu o mână, cu ambele, "mână după mână”, "mână peste mână", adaptându-le la întinderea şi relieful zonei respective. Alunecările pot fi liniare, ondulate/în zig-zag, se pot executa simple sau asociate cu presiunile şi vibraţiile.

Direcţii de aplicare a masajului pe regiunea spatelui

Fricţiunea se execută, la început, cu toată palma şi cu degetele întinse, pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare. Pentru a adapta procedeul la forma şi relieful regiunii, la consistenţa pielii şi ţesuturilor, precum şi pentru a realiza progresia în intensitate, se pot folosi şi tehnicile de fricţiune executate cu rădăcina mâinii, cu pumnul (cu faţa palmară sau cubitală), cu marginea cubitală a mâinii (în jurul omoplaţilor), cu faţa palmară a degetelor (în sens circular pe musculatura paravertebrală şi în sens liniar în spaţiile intercostale).

Fricţiunea aplicată cu vârfurile degetelor, simultan, pe regiunea spatelui

Frământatul, se aplică folosind toate tehnicile ("în val", "în cută", "şerpuit"), în funcţie de elasticitatea pielii şi de masele musculare existente. De la baza gâtului spre umeri se poate aplica frământat asociat cu fricţiune.

Tapotamentul se aplică folosind toate tehnicile sale, adaptate în funcţie de sensibilitatea subiectului:

Page 67: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

67

tocat cu partea cubito-palmară şi cubito-dorsală a mâinilor, mai ales pe muşchii lungi ai spatelui, în sens longitudinal;

bătătorit cu pumnul semiînchis; bătătorit cu palmele în căuş; plescăit cu faţa palmară sau dorsală a mâinilor şi degetelor; percutat cu vârfurile degetelor căzând perpendicular pe suprafaţa pielii.

Tehnicile de tapotament se pot combina între ele, adaptându-se în permanenţă la particularităţile zonei şi la sensibilitatea subiectului.

La persoanele robuste, după tapotament se pot aplica presiuni executate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, executate cu palmele şi degetele întinse, presând simultan sau alternativ, o dată sau de mai multe ori în acelaşi loc şi, apoi din aproape în aproape pe toată suprafaţa spatelui. La persoanele sensibile, după tapotament se poate aplica o netezire simplă sau vibrată, executată în zig-zag.

Tapotamentul executat cu partea cubitală a mâinii pe regiunea spatelui

Vibraţiile se asociază cu presiunile, pe părţile dorsale şi flancuri, pentru a ajuta mişcările respiratorii, aplicându-se pe momentul expiraţiei.

Masajul clasic al regiunii spatelui se încheie cu efleurajul de încheiere, care se execută scăzând treptat frecvenţa şi intensitatea alunecărilor.

Masajul membrelor inferioareMasajul membrelor inferioare poate fi executat fie pe segmente, fie pe toată lungimea lor,

mai întâi pe partea posterioară şi apoi pe cea anterioară.Masajul membrelor inferioare pe partea posterioară

Poziţia subiectului - decubit ventral şi, mai rar, decubit lateral, pentru masajul şoldului şi al părţii laterale a coapsei şi gambei.

Poziţia pacientului pentru masajul membrelor inferioare – regiunea posterioarăExecutat analitic, acest masaj începe cu regiunea fesieră, se continuă cu coapsa şi se

încheie cu gamba.

Page 68: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

68

Masajul regiunii fesiere:Constă în neteziri executate cu ambele mâini, alunecând în sus spre regiunea lombară, în

jos spre coapse şi lateral spre şolduri; se folosesc tehnici puternice, cu partea dorsală a mâinilor, cu nodozităţile degetelor, cu marginea cubitală a mâinilor sau pumnilor, cu rădăcina mâinii, cu pumnii închişi, mână peste mână. Mişcările se execută simultan sau alternativ, pe ambele părţi sau numai pe o parte.

Urmează fricţiunile, executate energic, cu palmele sau cu pumnii, putându-se folosi şi tehnica "mână peste mână".

Frământatul se execută cu ambele mâini cuprinzând simetric cele două părţi ale regiunii sau fiecare în parte; se foloseşte tehnica de stoarcere şi presare cu pumnii, sau se poate combina frământatul cu fricţiunea.

Tapotamentul se execută cu marginea cubitală a mâinilor, cu pumnul închis sau semiînchis, la care poate participa uneori şi un segment de antebraţ.

Netezirea de încheiere se poate combina cu vibraţia.

Masajul coapsei pe partea posterioară:Efleurajul se începe cu ambele mâini care se aplică în cerc în jurul segmentului. După o

serie de alunecări lungi şi lente, executate simultan şi alternativ, urmează alunecările scurte şi pătrunzătoare, care accelerează ritmul mişcărilor; se folosesc tehnicile de execuţie cu palmele, cu rădăcina mâinii, cu partea cubitală, cu pumnul închis, cu nodozităţile degetelor, sau tehnica "în pieptene".

Fricţiunea se execută cu palma, rădăcina mâinii, pumnul, sau "mână peste mână".Frământatul este procedeul de bază şi se aplică "în cerc", şerpuit şi, mai ales, în cută.Tocatul, plescăitul cu palmele şi bătătoritul se execută cu vigoare, tehnicile putându-se

efectua pe rând sau combinate între ele; se evită aplicarea tapotamentului pe partea internă a coapsei şi în spaţiul popliteu.

Cernutul şi rulatul coapsei se execută energic.Efleurajul de încheiere se execută lung şi lent, cu efect liniştitor.

Masajul gambei pe partea posterioară:Se execută cu genunchiul uşor flectat şi cu piciorul în uşoară flexie plantară, pentru a

permite relaxarea muşchilor. Gamba se menţine în această poziţie fie sprijinită pe genunchiul executantului, fie cu glezna pe un sul, pe o pernă sau pe planul înclinat al banchetei.

Efleurajul începe prin alunecări lungi, care pornesc de la călcâi şi depăşesc în sus articulaţia genunchiului, alternându-se mişcările; se continuă cu alunecări scurte şi insistente, adaptând tehnica şi intensitatea în funcţie de specificul regiunii (în jurul maleolelor - mişcări circulare, pe partea cărnoasă a gambei - mişcări mai puternice, etc.).

Fricţiunile se execută cu palmele şi degetele în jurul maleolelor (circular) şi a tendonului ahilian (liniar) şi cu palmele şi pumnii, pe masa cărnoasă a muşchilor.

Frământatul se execută în cerc, şerpuit sau în cută.Tapotamentul se aplică numai pe masa cărnoasă a muşchilor.Cernutul şi rulatul se aplică asupra muşchilor părţii posterioare a gambei.Efleurajul de încheiere se aplică folosind tehnici executate lung, liniştitor.

Page 69: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

69

Frământatul pe partea posterioară a gambei

Masajul membrului inferior, în întregime, pe partea posterioară:Se aplică atunci când timpul rezervat membrelor inferioare este foarte scurt, când masăm

această regiune la copii sau când dorim să ne încadrăm, ca durată, în masajul general restrâns.Se aplică aceleaşi procedee şi tehnici, care însă se întind pe toată lungimea membrului

inferior, păstrând sensul ascendent al procedeelor, cu efect circulator.

Direcţii de aplicare a masajului pe membrele inferioare –partea anterioară şi posterioară

Pentru scuturarea membrului inferior, se aplică priza cu ambele mâini deasupra gleznei, pentru a se putea executa şi tracţiunea în ax.

Membrele inferioare pot fi masate şi în acelaşi timp.

Page 70: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

70

Masajul membrelor inferioare pe partea anterioarăAnalitic, se execută începând cu piciorul, continuând cu gamba, genunchiul şi coapsa.Poziţia subiectului este decubit dorsal, cu capul uşor ridicat, sau culcat-rezemat pe un

plan înclinat.Masajul piciorului:

Se sprijină gamba subiectului pe genunchii executantului.

Poziţia terapeutului şi pacientului pentru masajul piciorului

Efleurajul constă în alunecări scurte, alternative, aplicate pe talpă, cu palma, cu rădăcina mâinii, cu pumnul închis, iar pe părţile laterale şi pe partea dorsală, cu palmele şi cu degetele; se lucrează de la degete spre gleznă.

Fricţiunea se execută în sens circular în jurul maleolelor şi a călcâiului şi în sens liniar în lungul tendoanelor şi al spaţiilor interosoase metatarsiene.

În locul frământatului, se aplică un procedeu impropriu denumit ”scuturatul spaţiilor interosoase".

Netezirea de încheiere se aplică prin mişcări lente şi apăsate, executate cu palmele şi degetele.

Degetele picioarelor pot fi masate împreună sau fiecare în parte, prin neteziri în lung sau transversale, fricţiuni cu vârfurile degetelor, tensiuni, tracţiuni şi uşoare scuturături.

Masajul gambelor pe partea anterioară:Prezintă unele particularităţi datorită lipsei ţesuturilor moi pe creasta şi faţa antero-internă

a tibiei.Gamba şi piciorul subiectului se duc în afara planului de sprijin, călcâiul sprijinit pe

genunchii executantului; se poate lucra cu o mână, cealaltă fixând călcâiul.Efleurajul se aplică în funcţie de specificul regiunii: uşor pe partea antero-internă a

gambei şi cu mişcări mai scurte şi mai apăsate pe partea antero-externă, evitând creasta tibială; se lucrează cu palma, cu degetele sau "în pieptene".

Fricţiunea se aplică, mai ales, pe partea antero-externă, folosind rădăcinile mâinilor sau pumnul.

Frământatul se aplică, în general, cu o mână care cuprinde partea externă şi posterioară a gambei.

Pe aceeaşi zonă se pot aplica tehnici de tapotament, mai ales tocat şi plescăit cu palma.Netezirea de încheiere se aplică lent şi uşor, pe partea antero-internă şi antero-externă a

gambei.

Page 71: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

71

Masajul genunchiului:Se execută cu membrul inferior întins şi sprijinit pe toată partea sa posterioară.Prin alunecări scurte şi fricţiuni uşoare, executate cu vârfurile degetelor, se prelucrează

pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat şi elementele articulare şi periarticulare accesibile. Mişcările depăşesc, în sus şi în jos, regiunea articulară. Pe genunchi nu se pot aplica procedee de frământat sau tapotament.

Masajul coapsei pe partea anterioară:Începe prin alunecări lungi şi lente, dar puternice, executate prin tehnicile cunoscute,

urmate de neteziri scurte, dese sau sacadate.Fricţiunea se execută cu palma, rădăcina mâinii sau pumnul închis.Frământatul poate fi circular, şerpuit şi în cută, executându-se puternic.Tapotamentul se aplică folosind tehnicile de tocat, plescăit şi bătătorit cu palmele şi

pumnii semiînchişi; se evită faţa internă a coapsei.Rulatul şi cernutul se execută mai bine dacă flectăm puţin membrul inferior din coapsă

şi genunchi şi sprijinim talpa subiectului pe banchetă.Netezirea de încheiere se poate întinde şi pe toată lungimea membrului inferior.

Masajul membrului inferior, în întregime, pe partea sa anterioară:Când nu dispumen de timp suficient putem aplica procedeele de masaj pe toată întinderea

membrului inferior, pe partea sa anterioară, lăsând nemasat piciorul propriu-zis şi trecând repede peste genunchi.

Se poate aplica masajul şi pe ambele membre inferioare, pe partea lor anterioară, în acelaşi timp.

Masajul membrelor superioareAdaptate mai mult pentru mişcări ample şi de abilitate dacât de forţă şi rezistenţă,

membrele superioare sunt mai subţiri şi mai scurte decât cele inferioare, iar volumul muşchilor şi ţesuturilor moi de care dispun este mai redus.

Pentru executarea masajului pe membrele superioare, poziţia potrivită este cea de culcat-rezemat pe bancheta de masaj; se poate folosi şi poziţia aşezat pe un scaun sau aşezat-rezemat; de fiecare dată, se alege poziţia cea mai comodă, mai stabilă şi care să permită uşor accesul la segmentul pe care trebuie să îl masăm.

Poziţii pentru masajul membrului superior

Page 72: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

72

Executantul stă în picioare sau şade pe un scaun, de partea care trebuie să fie masată.În masajul pe segmente al membrului superior se prelucrează, mai întâi, degetele şi mâna,

apoi antebraţul, braţul, umărul.

Masajul degetelor:Se execută sprijinind palma subiectului pe palma executantului, de preferinţă pe stânga

pentru a lucra mai bine cu mâna dreaptă (pentru dreptaci). Sprijinul membrului superior se asigură fie aşezând cotul pe o masă, fie pe speteaza unui scaun sau genunchiul executantului.

Poziţii pentru masajul pumnului şi degetelor

Se masează fiecare deget prin neteziri executate minuţios pe întreaga lungime a degetului şi pe fiecare falangă. Pe partea dorsală a tuturor degetelor întinse se poate aplica şi o netezire scurtă, transversală, dintr-o parte în alta.

Fricţiunile se aplică insistent, mai ales pe partea palmară a degetelor.Masajul se încheie prin tracţiuni şi scuturături ale fiecărui deget în pare, după care se

face o mobilizare activă a tuturor degetelor.Pentru a scurta timpul necesar prelucrării fiecărui deget în parte, se masează mai întâi

policele, apoi celelalte patru degete împreună, eventual în acelaşi timp pe faţa palmară şi dorsală.

Masajul mâinii propriu-zise:Începe cu netezire uşoară a feţei dorsale şi continuă cu netezire mai apăsată pe faţa

palmară, care se poate aplica şi cu pumnul închis.Fricţiunea se execută liniar, pe faţa dorsală, în lungul tendoanelor şi a spaţiilor

interosoase şi circular, pe faţa palmară, unde la persoanele robuste se poate aplica şi cu rădăcina mâinii sau cu pumnul închis.

Se frământă cu degetele muşchii tenari şi hipotenari ai palmei; acest frământat se completează cu procedeul numit ”scuturarea spaţiilor interosoase".

Se scutură apoi împreună mâinile şi degetele.Netezirea de încheiere, uşoară şi calmă, se aplică pe ambele feţe ale mâinii.NOTĂ: Masajul degetelor şi al mâinii propriu-zise poate fi executat în acelaşi timp.

Masajul antebraţului:Se execută mai uşor dacă îl punem în poziţie verticală sau oblică faţă de planul de sprijin.

Cotul va fi sprijinit la o înălţime potrivită, de preferinţă pe genunchii executantului. Se poate

Page 73: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

73

masa şi fără sprijin pe cot, dar executantul asigură cu mâinile sale fixarea segmentului. Se poate folosi şi poziţia în care subiectul apucă cu mâna centura executantului.

Masajul începe printr-o serie de alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini, plecând de la nivelul pumnului, netezind antebraţul pe toate feţele şi urcând până deasupra cotului. Mâinile se aşează circular de o parte şi de alta a segmentului, sau una deasupra celeilalte şi execută mişcări simultane sau alternative; urmează apoi alunecări scurte şi repezi.

Fricţiunea se efectuează cu degetele şi palmele, în sens liniar în lungul tendoanelor şi în sens circular pe partea cărnoasă.

Frământatul se poate executa în cerc, şerpuit sau în cută şi poate fi combinat cu fricţiunea.

Tehnicile de tapotament se aplică mai greu pe antebraţ, dar se pot folosi tocatul şi plescăitul, cu degetele şi palmele, simultan sau alternativ, pe porţiunea cărnoasă.

Rulatul se execută în ritm viu, urcând în lungul segmentului.Netezirea de încheiere se aplică lent şi liniştitor.

Masajul braţului:Începe cu netezirea executată cu ambele mâini, alunecând de o parte şi de alta a acestui

segment, antebraţul fiind sprijinit pe genunchiul executantului. Dacă se lucrează cu o mână, cu cealaltă se sprijină cotul subiectului. După o serie de alunecări lungi şi lente, simultane şi alternative, se trece la netezirea mai scurtă şi mai apăsată, pe toată lungimea segmentului sau pe porţiuni mai mici, corespunzătoare muşchilor biceps, triceps, deltoid.

Fricţiunea se execută cu palmele sau cu degetele, cu marginea cubitală a mâinilor sau pumnilor, cu rădăcina mâinii, adaptându-se continuu la relieful segmentului.

Pentru braţ, frământatul este procedeul cel mai util; se poate executa un frământat circular sau în brăţară, frământat şerpuit sau în cută.

Dintre tehnicile de tapotament, se aplică tocatul cu partea cubito-dorsală a mâinii, în lungul braţului şi cu partea cubito-palmară, pe umăr. Plescăitul cu degetele şi palmele se aplică pe partea anterioară şi posterioară a braţului, evitând partea internă.

Cernutul şi rulatul sunt foarte utile şi se execută cu uşurinţă.Masajul braţului se încheie cu neteziri uşoare.

Masajul umărului:Masajul umărului poate fi executat din următoarea poziţie: subiectul în aşezat pe un

scaun scund, fără spetează, iar executantul stând, cu faţa spre umărul de masat.Începe cu alunecări ascendente, scunde şi dese, aplicate pe partea anterioară, laterală şi

posterioară a segmentului, care pot fi prelungite în faţă spre torace, în sus spre gât şi în spate spre omoplaţi.

Urmează fricţiuni (efectuate cu degetele, palma întreagă, rădăcina mâinii, pumnul) şi frământat al muşchiului deltoid.

Se poate aplica un tocat cu partea cubito-palmară a mâinilor şi, pe umerii robuşti, plescăit.

Netezirea de încheiere se execută lent şi liniştitor, apoi se execută tracţiuni cu scuturături ale întregului membrului superior.

Dacă timpul destinat pentru masajul membrului superior este scurt, procedeele şi tehnicile de masaj se pot aplica pe toată lungimea lui, la nevoie renunţându-se la prelucrarea degetelor şi mâinii. Această formă de masaj se poate executa fie cu o singură mână, cealaltă fixând mâna celui masat, fie cu ambele mâini, caz în care mâna celui masat se fixează de centura executantului.

Page 74: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

74

Direcţii de aplicare masajului pentru membrele superioare

Masajul peretelui toracicPeretele toracic se deosebeşte de regiunea spatelui prin structura şi prin rolul său esenţia

în respiraţie. Pielea care acoperă această regiune este cu mult mai fină şi mai sensibilă, ţesuturile subcutanate sunt mult mai reduse pe părţile laterale şi pe linia mediană. Pe partea sa anterioară, la bărbaţi se remarcă relieful muşchilor pectorali, iar la femei domină relieful glandelor mamare.

Pentru executarea masajului acestei regiuni se recomandă poziţia decubit dorsal, cu capul uşor ridicat, sau culcat-rezemat pe un plan uşor înclinat. Pentru masajul părţilor laterale, se ridică membrele superioare în sus şi se pun mâinile la ceafă sau pe creştet; la nevoie, se răsuceşte uşor trunchiul spre partea opusă regiunii pe care dorim să o masăm. Executantul stă în picioare sau şade pe un scaun, în dreapta celui pe care îl masează.

Masajul peretelui toracic începe printr-o serie de neteziri uşoare şi ritmice, executate cu o mână sau cu ambele mâini, care alunecă simultan sau alternativ, în faţă - de la baza toracelui, peste regiunea sternală şi apoi în lungul claviculelor până peste umeri; pe părţile laterale - în sensul spaţiilor intercostale, ocolind regiunea mamară. Aceste alunecări sunt, la început, lungi şi lente, putând fi executate simultan sau alternativ; după aceasta se folosesc alunecările scurte, care se aplică pe zone mai puţin întinse: presternală, costală inferioară, costală laterală, claviculară, humerală.

Direcţii de aplicare a masajului pe regiunea toracelui şi abdomelui

Page 75: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

75

Fricţiunea se execută minuţios, mai ales pe masa cărnoasă a muşchilor şi în lungul spaţiilor intercostale; procedeul se aplică cu palmele, cu marginea cubitală a mâinilor sau cu rădăcina mâinii. În regiunea supra- şi subclaviculară se execută o fricţiune cu vârfurile degetelor.

După fricţiune se execută insistent frământatul muşchilor pectorali. Tehnica preferată este frământatul în cută, care permite prinderea muşchilor şi stoarcerea lor între police şi celelalte degete. Ca şi la regiunea spatelui, frământatul se poate combina cu fricţiunea.

Tocatul şi percutatul au o utilitate mai redusă; de altfel, regiunea mamară şi cea precordială sunt întotdeauna cruţate.

În încheiere se aplică o netezire uşoară şi liniştitoare a întregii regiuni.După terminarea masajului sunt indicate câteva respiraţii ample, executate activ sau

pasiv, cu presiuni pe baza toracelui în timpul expiraţiei.Masajul peretelui toracic este recomandat pentru combaterea atrofiilor musculare şi a

insuficienţelor funcţionale ale aparatului respirator, pentru tonifierea convalescenţilor după boli pleuro-pulmonare, a debililor şi a anemicilor. La sportivi se pune accentul, mai mult, pe masajul muşchilor pectorali.

Masajul peretelui abdominalPeretele abdominal este o adevărată centură constituită din muşchi laţi şi supli legaţi între

ei prin puternice formaţiuni fibroase. Pielea care acoperă această regiune este subţire, moale şi elastică. La unele persoane regiunea abdominală are o sensibilitate specifică mare, care împiedică deseori aplicarea procedeelor de masaj. Sub piele se depun, la unele persoane, straturi de ţesut adipos mai mult sau mai puţin abundente, care modifică forma şi funcţiunile centurii abdominale; în aceste cazuri musculatura este predispusă la atonie şi insuficienţă funcţională. În peretele abdominal circulaţia sângelui este divers orientată.

Peretele abdominal este masat din aceeaşi poziţie ca şi peretele toracic. Pentru a mări relaxarea muşchilor abdominali, membrele inferioare se flectează din şolduri şi genunchi, iar picioarele se sprijină pe tălpi.

Poziţia subiectului pentru masajul regiunii abdominale

Pentru executarea masajului acestei regiuni se folosesc procedeele şi tehnicile cunoscute, care trebuiesc însă adaptate la conformaţia anatomică locală.

Netezirea iniţială se orientează după sensul circulaţiei de întoarcere, sanguine şi limfatice. Alunecările încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre rebordurile costale; mâinile se duc apoi în lateral spre flancuri şi coboară, continuând apoi alunecarea în lungul şanţurilor iliace spre simfiza pubiană. Mişcările pot fi executate pe rând sau pot fi legate între ele printr-o mişcare ondulată, care le însumează. Aceste tehnici se execută lent şi prelungit, începând cu vârfurile degetelor şi terminând cu rădăcina mâinilor (la deplasarea spre în sus), începând cu partea cubito-palmară şi terminând cu partea radio-palmară (la deplasarea pe flancuri), începând cu rădăcina mâinilor, continuând cu palma şi terminând cu vârfurile degetelor (la coborârea de-a lungul şanţurilor iliace), pentru a prelungi cât mai mult mişcarea. Mişcările se execută simetric, simultan sau alternativ, de o parte şi de alta a abdomenului. La nevoie,

Page 76: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

76

alunecările se aplică pe zone mai reduse ca suprafaţă: epigastrică, subcostală, flancuri, ombilicală, subombilicală, în şanţurile iliace şi suprapubian. În aceste cazuri mişcările devin mai frecvente; ele se pot efectua legate una de alta (tehnica "mână după mână”) şi pot exercita o acţiune mai profundă şi mai stăruitoare.

Fricţiunea constituie, în masajul abdominal, procedeul de bază. Cu toate că unii autori consideră că, neexistând un plan dur pe care ţesuturile să se deplaseze, nu poate fi vorba despre o fricţiune în adevăratul înţeles al cuvântului, elasticitatea pielii şi a ţesuturilor subcutanate permit mişcări ample, destul de uşor de executat, pe planul dur constituit de musculatura peretelui abdominal, care se contractă reflex.

Frământatul nu poate influenţa mult musculatura peretelui abdominal, pentru că datorită unor reflexe locale de apărare musculatura se contractă şi nu poate fi prinsă în priza necesară executării procedeului. Din acest motiv, efectul frământatului se limitează la straturile subcutanate de ţesut adipos, atunci când acestea există; cuta de piele şi de ţesuturi grase este prinsă între degete şi palme şi prelucrată insistent.

Se aplică apoi, o formă de tocat uşor, cu vârfurile şi pulpele degetelor, executat cu multă supleţe şi tangenţial la suprafaţa abdomenului. Nu sunt permise tehnici de batere, nici chiar dacă musculatura abdominală este puternică şi rezistentă.

Masajul peretelui abdominal se încheie întotdeauna prin uşoare mişcări de netezire, însoţire de vibraţii.

După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie profundă.Efectele masajului abdominal sunt mai puţin mecanice şi mai mult reflexe; ele se

răsfrâng, în primul rând, asupra elementelor constitutive ale peretelui şi, în al doilea rând, asupra organelor din cavitatea abdominală.

Masajul capului şi gatuluiMasajul capului:Masajul capului trebuie să ţină seama, în primul rând, de particularităţile anatomice ale

acestei regiuni şi, în al doilea rând, de influenţele pe care dorim să le exercităm asupra conţinutului cutiei craniene.

Pielea părţii păroase a capului este grosă şi bine întinsă. Între piele şi oasele craniului există un strat foarte subţire de ţesuturi fibroelastice şi musculare, care permit un oarecare grad de mobilitate pasivă şi activă. Aceste ţesuturi sunt prevăzute cu o reţea destul de bogată în vase de sânge şi limfă, precum şi în ramificaţii ale nervilor periferici. Vasele se ramifică în diferite direcţii: din mijlocul frunţii lateral spre tâmple şi în sus spre creştet; din creştet spre părţile laterale şi înapoi spre ceafă. Muşchii sunt laţi, foarte subţiri şi se inseră pe piele şi oasele craniului. Ramificaţiile nervoase provin din nervii cranieni şi cervicali.

Masajul capului se poate aplica pe toată suprafaţa sau parţial, pe frunte, pe creştet, pe părţile laterale şi pe partea posterioară. Deseori este nevoie să se maseze numai jumătatea stângă sau dreaptă a capului.

Pentru ca masajul capului să poată fi executat pe toată suprafaţa şi din diferite planuri (anterior, posterior, lateral), cel ce urmează a fi masat şade pe un scaun scund şi îşi fixează fruntea sau bărbia pe mâinile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de înalt. Executantul stă în picioare sau şade pe un scaun mai înalt, în faţa, în spatele sau lateral de subiect. Este bine să domine cu privirea întreaga regiune şi să lucreze cu mâinile sub nivelul umerilor. Masajul se poate executa cu o mână sau cu ambele mâini; când se lucrează cu o mână, cu cealaltă se sprijină capul.

Pentru masajul frunţii şi părţii anterioare a capului, subiectul şade cu spatele la executant şi îşi reazemă capul pe pieptul acestuia. Pentru masajul creştetului, cel masat îşi sprijină bărbia pe palmele proprii şi coatele pe genunchii executantului sau pe scaunul acestuia. Pentru masajul porţiunii occipitale şi al cefei, cel masat şade cu fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilor, antebraţele fiind încrucişate şi aşezate pe genunchii executantului. Pentru masajul părţii laterale

Page 77: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

77

sau al unei jumătăţi a capului, se sprijină capul cu o mână sau pe pieptul executantului; se mai poate masa regiunea şi din decubit lateral. Când capul este sprijinit cu o mână se lucrează cu mâna cealaltă; când se sprijină pe pieptul executantului sau pe o pernă, se lucrează cu ambele mâini.

Poziţii ale maseurului şi subiectului pentru masajul cefei, capului şi feţei

Masajul capului constă în neteziri, fricţiuni, loviri uşoare şi ritmice, vibraţii.Netezirea se execută cu o mână sau cu ambele mâini, alunecând din regiunea frunţii fie

spre creştet şi ceafă, fie pe părţile laterale. Palmele se aplică pe frunte cu degetele în sus, uşor îndoite şi depărtate între ele, pentru a trece prin păr (tehnica "în pieptene"); mişcarea parcurge o cât mai mare parte din suprafaţa capului şi coboară uşor spre ceafă. Alunecările se fac lent, când se execută cu ambele mâini în acelaşi timp, şi ceva mai repede când mâinile alunecă alternativ. După netezirea părţii mediane, alunecările se fac lateral şi mereu dinainte spre înapoi. Netezirea se mai poate efectua din mijlocul frunţii spre tâmple, din creştet spre părţile laterale şi din creştet spre ceafă. Bine executat, procedeul dă o senzaţie de linişte şi relaxare.

Fricţiunea se execută cu amândouă mâinile sau cu o mână, celaltă sprijinind capul. Degetele uşor îndoite şi depărtate între ele se aplică pe partea păroasă. Prin mişcări lente şi circulare, se deplasează pielea pe straturile profunde, atât cât permite elasticitatea proprie a ţesuturilor. Presiunea pe planul osos se face moderat. După câteva mişcări pe loc, degetele se deplasează, din aproape în aproape, pe toată regiunea. fricţiunea vibrată este şi mai eficace, dar este mai greu de executat. Pe zonele mai sensibile, apăsarea scade sau procedeul se întrerupe.

Pe regiunea capului se aplică foarte rar percutatul sau tocatul; atunci când se aplică, se foloseşte percutatul după o tehnică specială, astfel: percuţia se execută cu vârfurile degetelor, mâna căzând lent, rar şi elastic (mişcarea se execută din articulaţia pumnului şi nu din cea a cotului sau umărului); după ce ating capul, degetele alunecă uşor mai departe prelungind mişcarea sub forma unei neteziri, care poate fi vibratorie. Lovirile se repetă ritmic, rar, uşor şi uniform.

Vibraţiile însoţesc tehnicile de netezire sau fricţiune, sau se aplică singure pe puncte sau porţiuni mici ale pielii. Vibraţiile mecanice se aplică foarte rar pe cap şi atunci se execută prin intermediul unor dispozitive confecţionate din material moale şi elastic, sau prin intermediul mâinii executantului, care reglează presiunea.

Prin masajul capului urmărim, pe de o parte, să influenţăm funcţiunile pielii şi ale ţesuturilor dintre piele şi craniu, iar pe de altă parte, să influenţăm conţinutul cutiei craniene. După tehnica folosită, masajul capului poate avea efecte calmante, liniştitoare, sau stimulative, înviorătoare. Activând circulaţia din piele şi stimulând schimburile nutritive, acest masaj întreţine funcţiunile locale. Efectele profunde se obţin pe cale reflexă. Prin mecanisme derivativeşi descongestionante se reglează circulaţia în cavitatea craniană şi se îmbunătăţesc funcţiunile vegetative din creier. Pe această cale se produce o stare de liniştire a sistemului nervos central, se reduce starea de încordare şi se favorizează somnul. Eficacitatea este mai mare la persoanele obosite, sensibile, agitate. Masajul capului este indicat în tratamentul unor dureri cu caracter nevralgic sau migrenos, al stărilor congestive şi reumatice.

Page 78: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

78

Masajul feţei:Este o formă specială de masaj, practicată de către specialişti, în scop cosmetic sau

terapeutic.În acest masaj se folosesc o serie de acţiuni manuale, derivate din procedeele clasice de

netezire, fricţiune, frământat, tapotament, vibraţii, pensări, etc., adaptate la particularităţile morfologice şi funcţionale ale acestei regiuni şi la necesităţi. Aceste procedee exercită o acţiune circulatorie şi trofică, tonică şi stimulatoare asupra pielii şi ţesuturilor subcutanate.

Masajul cosmetic se aplică îndeosebi la femei, pentru păstrarea sănătăţii şi prospeţimii pielii, pentru corectarea unor defecte sau pentru refacerea aspectului estetic, atunci când este nevoie.

Masajul profilactic / terapeutic are ca scop prevenirea / tratarea modificărilor inestetice şi de tonus ale ţesuturilor (cute, riduri), dar mai ales a urmărilor unor boli de piele şi accidente care interesează pielea feţei (cicatrici, aderenţe, pareze, etc.).

Masajul cosmetic se aplică asociat cu unele preparate chimice sub formă de pudre, unguente, soluţii, loţiuni, care conţin esenţe, tincturi, săpunuri sau alte substanţe aromate sau colorate cu proprietăţi fiziologice şi terapeutice.

În sport, masajul feţei poate deveni util, mai ales în box sau alte ramuri sportive în care este posibil să se producă accidente traumatice ale feţei (contuzii, plăgi, hematoame, fracturi, etc.).

Poziţia cea mai bună pentru masajul feţei este decubit dorsal cu capul pe genunchii executantului, adesea capul şi partea superioară a trunchiului fiind uşor flectate.

Masajul feţei se execută, de obicei, până la gât şi toracele anterior. El începe cu efleurajuşor, executat cu faţa palmară a degetelor, pe frunte de la centru spre părţile laterale şi pe restul feţei de la menton spre urechi, spre unghiul extern al ochilor şi spre unghiul intern.

Se execută apoi uşoare fricţiuni, cu faţa palmară a degetelor, urmând aceleaşi trasee şi insistând pe frunte (asociate cu întinderi ale pielii spre interior şi spre exterior) şi pe regiunea temporală (cu intensitate a presiunii mai mică).

Se frământă apoi părţile moi (obrajii) în cută, executând o formă de frământat în cută cu priză mică (între police şi index) şi asupra buzelor şi a părţilor moi din regiunea mentonieră şi submentonieră.

În formele de masaj stimulativ se aplică şi un uşor tapotament tangenţial ("în ploaie") şi chiar uşoare ciupituri.

Vibraţiile se asociază cu presiunile executate cu vârful mediusului, pe marginea superioară a orbitei, pe părţile laterale ale nasului (mai ales la baza sa); de asemenea, ele se mai asociază şi cu efleurajul introductiv, dar mai ales cu efleurajul de încheiere.

Masajul gâtului:Pentru executarea masajului gâtului este nevoie să se facă o delimitare a părţii anterioare

şi a celei posterioare, care se deosebesc între ele prin formă, structură şi funcţiuni.Regiunea anterioară se caracterizează printr-o mare complexitate anatomică şi

funcţională, fiind străbătută de căi organice importante, ca traheea şi esofagul, de vase mari de sânge, ca arterele carotide şi venele jugulare, de canale limfatice şi numeroase trunchiuri nervoase. Regiunea este sediul unor complexe formaţiuni ganglionare şi glandulare (ganglionii limfatici cervicali, tiroida şi paratiroidele). Muşchii anteriori ai gâtului sunt lungi şi subţiri, având o acţiune mai mult de orientare a mişcărilor decât statică sau de forţă.

În regiunea posterioară a gâtului găsim coloana vertebrală cervicală şi o musculatură dispusă în mai multe straturi, care are un apreciabil rol static şi dinamic.

Masajul părţii anterioare a gâtului:Este indicat foarte rar, de teama de a nu face rău acţionând fără discernământ asupra

ţesuturilor şi organelor.

Page 79: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

79

Atunci când totuşi se indică, el se execută după o tehnică simplificată, constând în netezire, fricţiune, frământatul muşchilor şi vibraţii.

Poziţia subiectului este decubit dorsal sau aşezat-rezemat, cu un sul sub partea posterioară a gâtului, pentru a-l extinde; executantul stă sau şade la dreapta celui masat.

Netezirea părţii anterioare şi a părţii laterale a gâtului se face prin alunecări uşoare, pornind de sus în jos, de la bărbie şi mastoidă spre stern şi clavicule; se porneşte cu marginile cubitale ale mâinilor şi cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu marginile lor radiale şi cu vârfurile degetelor. Se poate lucra simetric, adică pe ambele părţi ale gâtului, sau mai întâi pe o parte şi apoi pe partea opusă, înclinând sau răsucind capul după nevoie.

Fricţiunea se execută minuţios, dar cu multă precauţie, evitând glanda tiroidă.Frământatul se aplică numai pe muşchi, sub formă de cută, în lungul

sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilor.Vibraţiile au un rol important în acest masaj, executându-se asociate cu presiuni uşoare,

neteziri sau fricţiuni.Netezirea de încheiere se execută lung, lent şi liniştitor.Masajul regiunii anterioare a gâtului influenţează direct elementele anatomice locale şi

indirect organele feţei şi capului. Acest masaj poate fi indicat cu scopul descongestionării regiunii şi relaxării musculaturii, al activării circulaţiei şi stimulării funcţionale a organelor locale. Prin masaj se tratează cicatricile inestetice ce se formează după arsuri, traumatisme şi chiar intervenţii chirurgicale. Acest masaj se poate asocia cu mobilizarea metodică a gâtului, care se face pasiv, activ şi cu rezistenţă.

Masajul părţii posterioare a gâtului (sau masajul cefei):Se execută fie din poziţia decubit ventral, cu capul uşor flectat şi cu fruntea rezemată pe

partea dorsală a mâinilor proprii sau cu capul sprijinit pe un sul moale, fie din poziţia aşezat pe un scaun scund, cu fruntea sprijinită înainte pe un plan potrivit de înalt, ori pe genunchii executantului. Pe bancheta joasă de masaj poziţia cea mai favorabilă este aşezat călare, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi cu capul sprijinit pe planul lung al banchetei ridicat până aproape de verticală.

Procedeele folosite pentru masajul cefei sunt netezirea, fricţiunile, frământatul, percutatul şi tocatul.

Netezirea constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserţiilor muşchilor cefei pe osul occipital, de o parte şi de alta a liniei mediane şi coborând până la baza gâtului, între omoplaţi şi spre umeri. Pentru ca mişcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu vârfurile degetelor, care pe măsură ce coboară se depărtează între ele. Pentru netezirea părţilor laterale, se aşează palmele cu marginea cubitală sub urechi şi se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor. Alunecările sunt, la început, lungi şi simultane, apoi se execută alternativ şi sub formă scurtă, numai de sus în jos.

Fricţiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mişcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserţiei muşchilor pe osul occipital, se execută mişcări liniare şi circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei şi în partea sa inferioară, între omoplaţi şi pe umeri, fricţiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor.

Frământatul se aplică, mai ales, pe părţile laterale şi inferioare ale cefei, unde musculatura este mai voluminoasă, în formă de cută prinsă între police şi celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ. O altă variantă de frământat în cută se execută cu o mână sau cu ambele mâini aplicate perpendicular pe axa lungă a gâtului, cuprinzând întreaga ceafă între police şi celelalte degete. Mâinile se deplasează în lungul cefei printr-o mişcare ondulatorie. Frământatul se poate combina cu fricţiunea, mai ales în partea de jos şi laterală a cefei.

Page 80: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

80

Masajul muşchiului trapez – frământat

Percutatul se combină cu tocatul. În partea de sus a cefei, percuţiile executate cu vârfurile degetelor, cad de o parte şi de alta a liniei mediane, prin loviri foarte fine şi rare. Pe mâsură ce mâinile coboară, percutatul se transformă în tocat, care se execută, în mod obişnuit, cu partea cubito-dorsală a mâinilor între omoplaţi şi cu partea cubito-palmară pe umeri.

Vibraţiile se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserţiile occipitale ale muşchilor şi cu neteziri şi fricţiuni executate cu degetele şi palmele, pe mijlocul şi partea inferioară a cefei.

Masajul cefei se încheie întotdeauna prin tehnici lungi şi lente de netezire calmantă.Acest masaj provoacă o activare a circulaţiei locale, venoase şi limfatice, şi o

decongestionare reflexă a circulaţiei din craniu. Prin acţiunea locală influenţăm circulaţia din muşchii cefei, care prin volumul şi aşezarea lor în straturi, precum şi prin lucrul static şi dinamic pe care îl prestează, sunt predispuşi la staze circulatorii şi la oboseală. Din această cauză masajul cefei este folosit aproape întotdeauna ca act final al masajului general; el nu lipseşte din masajul sportivilor.

Masajul cefei este indicat în tratamentul nevralgiilor suboccipitale, al durerilor de cap şi de ceafă, al contracturilor musculare, al oboselii nervoase, al hipertensiunii arteriale, al limitării mobilităţii gâtului (în spondilozele cervicale). Prin masaj şi gimnastică se tratează depunerile locale de grăsime.

Rezumatul unităţii de studiuPentru fiecare dintre regiunile corpului există anumite particularităţi de aplicare a

masajului, care ţin de particularităţile anatomice ale regiunii, de grosimea stratului de ţesuturi moi, de sensibilitatea acestora şi de riscul de a acţiona necorespunzător asupra unor pachete mari de vase de sânge şi nervi.

Respectarea poziţiilor recomandate pentru aplicarea masajului regional, va asigura comfortul subiectului şi accesul uşor al specialistului la regiunea de tratat, sporind astfel eficienţa procedeelor aplicate.

Autoevaluare1. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale regiunii spatelui?2. Cum se aplică masajul la nivelul spatelui?3. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

regiunii spatelui?4. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale membrelor inferioare?

Page 81: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

81

5. Cum se aplică masajul la nivelul membrelor inferioare?6. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

membrelor inferioare?7. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale membrelor superioare?8. Cum se aplică masajul la nivelul membrelor superioare?9. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

membrelor superioare?10. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale toracelui anterior?11. Cum se aplică masajul la nivelul peretelui toracic?12. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

peretelui toracic?13. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale peretelui abdominal?14. Cum se aplică masajul la nivelul peretelui abdominal?15. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

peretelui abdominal?16. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale capului şi feţei?17. Cum se aplică masajul la nivelul capului şi feţei?18. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

capului şi feţei?19. Care sunt particularităţile anatomice şi fiziologice ale gâtului?20. Cum se aplică masajul la nivelul gâtului?21. Care sunt precauţiile care se recomandă a fi respectate la aplicarea masajului asupra

gâtului?

Unitatea de studiu VII.2. Masajul general extins şi masajul general redus

Masajul general extinsMasajul general, somatic sau al ţesuturilor de la suprafaţa corpului, se poate efectua

prelucrând pe rând toate regiunile şi segmentele anatomice.Masajul general executat pe segmente este o formă analitică de prelucrare, care permite

execuţia tehnică minuţioasă şi adaptată după caracteristicile morfologice şi funcţionale ale fiecărei regiuni a corpului. Această formă de masaj poartă numele de masaj extins sau masaj general propriu-zis.

O problemă mult discutată a fost cea a ordinii în care trebuie să se succeadă regiunile în timpul unei şedinţe de masaj general extins. Astfel:

după metodele clasice, masajul general începea cu prelucrarea membrelor superioare (Kleen), sau a celor inferioare (Arvedson), după care urma regiunea spatelui, a abdomenului şi toracelui;

executat de către două persoane, masajul general se desfăşura perfect simetric pe membrele pereche, dar trebuia să se aplice numai de către o persoană pe celelalte regiuni ale corpului;

metoda Dr. Adrian Ionescu, recomanda următoarea succesiune:o partea posterioară a corpului (pacientul în decubit ventral), începând cu spatele,

apoi regiunea fesieră, coapsa şi gamba stângă şi terminând cu coapsa şi gamba dreaptă;

o partea anterioară a corpului (pacientul în decubit dorsal), continuând de unde s-a rămas şi anume: piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior drept,

Page 82: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

82

apoi piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior stâng, peretele abdominal, peretele toracic, membrul superior drept (degete, mână, antebraţ, umăr) şi membrul superior stâng;

o masajul capului şi cefei. Argumentele în favoarea metodei Adrian Ionescu erau:

o nu se schimbă poziţia pacientului decât o singură dată;o poziţiile adoptate oferă un maximum de confort şi relaxare pacientului;o începând masajul cu partea posterioară a corpului, care prezintă o suprafaţă mai

întinsă, mai plană şi mai puţin sensibilă decât partea anterioară, se pot aplica procedee şi tehnici mai energice şi mai ample, obţinând astfel, de la început, efecte mai puternice şi mai eficiente;

În metodele moderne găsim cele mai variate formule de succesiune a regiunilor ce se masează şi chiar a procedeelor de masaj folosite în timpul unei şedinţe.

Masajul general extins se poate executa, desigur după orice schemă, iar părţile se pot succeda în orice ordine fără ca aceasta să constituie o mare greşeală, cu condiţia însă să fie găsită formula care să permită prelucrarea diferitelor regiuni şi segmente după o anumită regulă logică, stabilită în funcţie de scopul urmărit, fără schimbări prea dese de poziţie şi fără prea multe discontinuităţi în lucru.

Din acest punct de vedere, şcoala bacăuană de Kinetoterapie, prin Prof. Univ. DUMITRU MOŢET, propune următoarea ordine de abordare a regiunilor:

o partea posterioară a corpului (pacientul în decubit ventral), începând cu membrele inferioare (gambe, coapse), fese, spate, ceafă;

o partea anterioară a corpului (pacientul în decubit dorsal), începând cu membrele inferioare (picioare, gambe, genunchi, coapse), perete abdominal, perete toracic;

o membrele superioare.

Masajul general redusCând nu este destul timp pentru a executa forma extinsă de masaj, sau dacă masajul prea

lung nu este indicat, durata lui poate fi redusă, executând masajul general redus. Pentru a realiza acest lucru pot fi folosite următoarele modalităţi:

se pot lăsa nemasate unele regiuni sau segmente ale corpului, cum ar fi: degetele, mâinile, picioarele şi chiar abdomenul şi toracele;

se poate renunţa la unele procedee, cum ar fi: vibraţiile, presiunile, tracţiunile; se poate renunţa la unele tehnici din cadrul fiecărui procedeu, fără a le aplica pe toate

(cum ar fi unele tehnici de tapotament pe regiunile mai sensibile sau sărace în ţesuturi moi);

se pot combina între ele unele procedee înrudite de masaj: fricţiunile cu frământatul, diferite tehnici de tapotament, frământatul cu rulatul etc.;

se pot masa, de la început, membrele pe toată întinderea lor; se poate lucra, în acelaşi timp, pe membrele simetrice.

Masajul general redus se poate limita la prelucrarea regiunii spatelui şi feselor, a membrelor inferioare (masate împreună şi pe toată lungimea lor, pe partea posterioară şi apoi anterioară) şi a membrelor superioare (masate pe rând, pe toată întinderea lor).

Rezumatul unităţii de studiuÎn funcţie de necesităţi, dar şi de timpul avut la dispoziţie, se poate aplica un masaj

general extins, abordând toate regiunile şi segmentele corpului şi masându-le analitic, sau la un masaj general redus, care abordează, de asemenea, toate regiunile corpului, fără însă a le prelucra analitic.

În decursul timpului au existat mai multe opinii referitoare la ordinea în care trebuiesc abordate diferitele regiuni ale corpului în cadrul masajului general extins sau redus.

Page 83: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

83

Autoevaluare1. Prin ce se caracterizează masajul general extins?2. Prin ce se caracterizează masajul general redus?3. Care sunt opiniile privitoare la ordinea de abordare a regiunilor corpului în cadrul

masajului general extins şi al masajului general redus?4. Care sunt modalităţile prin care se poate reduce durata masajului general?

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VII1. Pentru masajul spatelui poziţia recomandată pentru subiect este:

a. în decubit ventral, cu membrele superioare flectate şi fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilorb. în aşezat călare pe un scaun cu spătar, cu antebraţele sprijinite pe spătar şi fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilorc. în decubit ventral, cu membrele superioare întinse pe lângă corp şi capul răsucit într-o parte

2. Masajul spatelui începe:a. din regiunea lombarăb. din regiunea sacralăc. de la nivelul lojelor renale

3. Pentru a creşte presiunea exercitată asupra suprafeţelor în care ţesuturile moi sunt bine reprezentate se foloseşte:

a. tehnica mână după mânăb. tehnica mână peste mânăc. tehnicile scurte, în care mâinile lucrează alternativ

4. La nivelul spatelui, fricţiunea cu partea cubitală a mâinii se foloseşte:a. în jurul omoplaţilorb. în spaţiile intercostalec. în spaţiile intervertebrale

5. Pentru masajul regiunii fesiere se folosesc:a. tehnici aplicate cu suprafaţă mică de contact pe suprafaţă micăb. tehnici aplicate cu suprafaţă mare de contact pe suprafaţă marec. tehnici puternice, asociate cu presiuni progresiv crescătoare

6. Pentru a mări suprafaţa pe care se acţionează, la nivelul regiunii fesiere, tapotamentul se realizează:

a. folosind tehnica mână peste mânăb. folosind tehnica de tocat cu partea cubitală a pumnului, la care se adaugă şi o parte din antebraţc. folosind tehnica de tocat cu partea cubitală a mâinii, cu degetele depărtate

7. Tehnicile de tapotament se execută puternic la nivelul:a. părţii posterioare a coapseib. părţii latero-interne a coapseic. în spaţiul popliteu

8. Masajul gambei pe partea posterioară se efectuează:a. din decubit ventral, cu genunchiul uşor flectat şi cu piciorul în uşoară flexie plantarăb. din aşezat, cu genunchiul flectat şi talpa în sprijin pe banchetăc. din decubit ventral

9. La nivelul piciorului, efleurajul se aplică:a. începând de la degete spre călcâi

Page 84: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

84

b. începând de la călcâi spre degetec. transversal faţă de axul piciorului

10. La nivelul gambei, masajul se aplică:a. acoperind toată partea posterioarăb. acoperind toată partea anterioarăc. acoperind partea latero-externăd. acoperind partea latero-internăc. acoperind creasta tibială

11. Pe genunchi se folosesc următoarele procedee de masaj:a. efleurajulb. fricţiuneac. frământatuld. tapotamentule. vibraţiile

12. Rulatul şi cernutul musculaturii coapsei se execută:a. din decubit dorsal, cu membrele inferioare întinseb. din decubit ventral, cu membrul inferior flectat din şold şi genunchi şi cu talpa în sprijin pe banchetăc. din decubit dorsal, ducând membrul inferior întins la verticală

13. Pentru executarea masajului pe membrele superioare, poziţia potrivită este:a. culcat-rezemat pe bancheta de masajb. aşezat pe un scaunc. aşezat-rezematd. poziţia cea mai comodă, mai stabilă şi care să permită uşor accesul la segmentul pe care trebuie să îl masăm

14. La nivelul mâinii, fricţiunea se execută:a. liniar pe partea dorsalăb. circular pe partea dorsalăc. liniar pe partea palmarăd. circular pe partea palmară

15. La nivelul antebraţului, fricţiunea se execută:a. liniar în lungul tendoanelorb. circular în jurul tendoanelorc. liniar pe muşchid. circular pe muşchi

16. La nivelul braţului, tapotamentul se aplică:a. folosind tocatul cu partea cubito-palmară în lungul braţuluib. folosind tocatul cu partea cubito-dorsală în lungul braţuluic. folosind tocatul cu partea cubito-palmară pe umărd. pe partea internă a braţului

17. Efleurajul aplicat la nivelul umărului:a. acoperă doar deltoidulb. se prelungeşte în faţă spre torace, în sus spre gât şi în spate spre omoplaţic. va fi aplicat concomitent şi în spaţiul subaxilar

18. La nivelul peretelui toracic, frământatul se aplică:a. asupra muşchilor intercostalib. asupra muşchilor pectoralic. evitând regiunea mamarăd. folosind priza părţile cubitale ale mâinilore. folosind priza între police şi celelalte degete

19. Pentru masajul peretelui abdominal se recomandă:a. poziţionarea subiectului în decubit dorsal

Page 85: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

85

b. poziţionarea subiectului în decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate din şold şi genunchi şi tălpile în sprijin pe banchetăc. prelungirea cât mai mult a mişcărilor, deoarece este vorba despre trasee scurted. folosirea bătătoritului cu palma în căuş

20. Pentru masajul capului se folsesc:a. efleurajulb. fricţiuneac. frământatuld. tapotamentule. vibraţiilef. tracţiunile şi scuturăturile

21. La n ivelul capului, efleurajul:a. se aplică începând din regiunea frunţii fie spre creştet şi ceafă, fie pe părţile lateraleb. se aplică începând din mijlocul frunţii spre tâmplec. se aplică începând din creştet spre părţile lateraled. se aplică începând din creştet spre ceafăe. se aplică începând din creştet spre fruntef. folosind tehnica în pieptene

22. La nivelul feţei, efleurajul se aplică:a. pe frunte, începând din părţile laterale spre centrub. începând de la ureche spre bărbie şi colţurile guriic. de la menton spre urechid. de la menton spre unghiul extern al ochilore. de la menton spre unghiul intern al ochilor

23. Masajul părţii anterioare a gâtului constă în:a. efleuraj uşor, aplicat începând de la stern şi clavicule spre bărbieb. efleuraj uşor, aplicat începând de la bărbie şi mastoidă spre stern şi claviculec. frământat în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilord. vibraţii asociate cu uşoare presiuni

24. Pentru masajul cefei se recomandă:a. prelungirea cât mai mult a mişcărilor, deoarece este vorba despre trasee scurteb. începerea mişcărilor din spaţiul interscapular şi continuarea lor spre zona occipitalăc. începerea mişcărilor de deasupra inserţiilor muşchilor cefei pe osul occipital, continuarea lor de o parte şi de alta a liniei mediane şi coborând până la baza gâtului, între omoplaţi şi spre umerid. asocierea frământatului cu fricţiunea pe părţile superiare ale trapezilor

25. În timp, privitor la ordinea de abordare a regiunilor corpului în timpul aplicării masajului general extins, au existat următoarele opinii:

a. membre superioare sau membre inferioare, spate, abdomen, toraceb. partea anterioară a corpului, apoi partea posterioarăc. partea posterioară a corpului (spate, regiunea fesieră, coapsa şi gamba stângă, coapsa şi gamba dreaptă), apoi partea anterioară (piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior drept, apoi piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior stâng, peretele abdominal, peretele toracic, membrul superior drept (degete, mână, antebraţ, umăr) şi membrul superior stâng), cap şi ceafăd. cap, ceafă, spate, membre inferioare pe partea posterioară, membre inferioare pe partea anterioară, abdomen, torace, membre superioaree. partea posterioară (gambe, coapse, fese, spate, ceafă), partea anterioară (picioare, gambe, coapse, perete abdominal, perete toracic), membre superioare, cap

26. Printre modalităţile de reducere a duratei masajului general, se numără:a. nemasarea unor regiuni sau segmente ale corpuluib. aplicarea masajului doar la n ivelul spatelui şi al părţii anterioare a trunchiului

Page 86: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

86

c. renunţarea la unele procedee sau la unele tehnici din cadrul procedeelord. combinarea între ele a unor procedee de masaje. masarea membrelor inferioare doar pe partea posterioarăf. masarea membrelor pe toată întinderea lor

Page 87: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

87

MODULUL VIII. Automasajul şi specificitatea aplicării sale pe diferite regiuni ale corpului

Scopul modulului Cunoaşterea aspectelor generale referitoare la automasaj şi a aspectelor particulare care

caracterizează aplicarea automasajului pe diferite regiuni ale corpului.

Obiective operaţionale Cunoaşterea avantajelor şi dezavantajelor folosirii automasajului. Însuşirea şi respectarea regulilor tehnice şi metodologice de aplicare a automasajului. Însuşirea modului corect de aplicare a automasajului pe toate regiunile corpului. Cunoaşterea şi respectarea unor precauţii recomandate pentru aplicarea automasajului

asupra unora dintre regiunile corpului.

Unitatea de studiu VIII.1. Generalităţi

Automasajul este o aplicare a procedeelor şi tehnicilor obişnuite de masaj pe propriul corp.

Faţă de masaj, automasajul are o serie de avantaje şi dezavantaje, care trebuiesc cunoscute, astfel:

Avantaje:o nu se apelează la altă persoană;o poate fi aplicat oricând şi oriunde;o poate fi folosit de oricine, indiferent de vârstă şi sex, fără o pregătire

specială;o pot fi folosite atât procedeele fundamentale cât şi cele ajutătoare;o aplicate pe propriul corp, tehnicile de masaj pot fi adaptate la

particularităţile şi necesităţile individuale, pot fi dozate şi gradate cu uşurinţă după propria sensibilitate;

o poate înlocui, la nevoie, masajul terapeutic executat de către specialist. Dezavantaje:

o sunt părţi ale corpului care nu pot fi atinse sau masate corespunzător;o nu toate procedeele şi tehnicile de masaj pot fi aplicate pe toate regiunile;o mâinile obosesc repede, presupunând un oarecare efort fizic dar şi

încordarea atenţiei;o poziţiile din care se execută nu sunt foarte confortabile (relaxate).

După unii autori, avantajele predomină, unii afirmă că există un echilibru între avantaje şi dezavantaje, iar alţii susţin că dezavantajele sunt mai numeroase şi mai greu de înlăturat.

Consideraţii tehnice şi metodice Pentru a executa automasajul cu o cheltuială mai mică de energie, fără încordări musculare

inutile şi fără a stânjeni respiraţia şi circulaţia sângelui, trebuie alese poziţiile cele mai

Page 88: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

88

favorabile ale corpului, care să facă accesibile regiunile pe care se doreşte executarea automasajului şi care să permită aplicarea celor mai importante procedee şi tehnici. Aceste poziţii trebuie să asigure stabilitatea corpului şi relaxarea muşchilor care nu lucrează. Sunt recomandate toate poziţiile cu suprafaţă mare de sprijin, care derivă din poziţiile fundamentale culcat (decubit) şi şezând. Persoanele sănătoase şi robuste pot executa foarte bine automasajul şi din poziţia stând, mărindu-şi stabilitatea corpului prin depărtarea picioarelor sau prin sprijinirea unui picior pe un scaun aşezat în faţă.

Automasajul poate fi general, în măsura în care se reuşeşte acţionarea pe o suprafaţă cât mai întinsă a corpului, ceea ce este destul de problematic. O importantă problemă metodică în legătură cu aplicarea automasajului pe o suprafaţă cât mai întinsă a corpului, pentru a se apropia cât mai mult de aşa numitul "automasaj general", este aceea a ordinii de abordare a regiunilor şi segmentelor corpului. Unii autori recomandă aceeaşi ordine ca în cadrul masajului general extins: spate, partea posterioară a membrelor inferioare, partea anterioară a membrelor inferioare, abdomen, torace, membre superioare. Alţii propun începerea automasajului general cu una dintre regiunile trunchiului, spatele, toracele sau abdomenul şi continuarea cu membrele inferioare sau superioare. Date fiind particularităţile aplicării automasajului, s-a ajuns la concluzia că sunt posibile şi utile toate modalităţile prin care regiunile şi segmentele corpului sunt masate într-o anumită ordine, în vederea atingerii unui scop bine definit. Pentru a încerca totuşi o orientare metodologică generală, automasajul poate fi început cu membrele inferioare, pe segmente sau pe toată întinderea lor, apoi se poate continua cu regiunea spatelui, peretele abdominal şi cel toracic, încheindu-se cu automasajul membrelor superioare, automasajul general putând fi completat cu prelucrarea cefei.

Automasajul parţial (regional sau segmentar), destinat regiunilor şi segmentelor bine definite anatomic şi automasajul local, limitat la o porţiune redusă de piele şi ţesuturi, se execută din poziţiile cele mai favorabile şi cu procedeele şi tehnicile care se pot adapta cel mai bine la specificul locului de acţionare. Intensitatea poate fi crescută sau redusă, ca şi durata şi ritmul de execuţie, în funcţie de senzaţiile percepute în timpul lucrului, fiecare putând conştientiza doza utilă în funcţie de efectele pe care le resimte.

În general, se recomandă să se acţioneze fără grabă şi încordare, cu calm şi cu supleţe în mişcări. Pentru unele regiuni sau segmente, intensitatea procedeelor poate fi mărită fără a se depune un efort muscular în plus, folosind greutatea corpului sau a membrelor superioare în sensul gravitaţiei.

Automasajul poate fi folosit în scop igienic, profilactic şi terapeutic. Pentru a întregi acţiunea automasajului asupra organismului, se recomandă executarea unei

serii de mişcări active simple, din articulaţiile vecine cu regiunea masată. Aceste mişcări pot fi considerate ca adevărate procedee de masaj al articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulare.

La încheierea şedinţei de masaj şi uneori chiar în timpul executării lui, se recomandăintercalarea unor mişcări de respiraţie şi relaxare, pentru a combate tendinţa de blocare a toracelui, de stânjenire a circulaţiei şi de supratensionare a muşchilor, fenomene care se observă mai ales la începători.

Persoanelor în vârstă li se recomandă evitarea eforturilor prea mari în ceea ce priveşte aplicarea automasajului, lucrul în poziţii incomode (mai ales cu capul în jos) şi aplicarea sa pe o durată prea lungă.

Atunci când este posibil, automasajul igienic trebuie să se asocieze cu băi de aer şi lumină, de soare şi de apă, care contribuie la călirea corpului.

Indicaţii şi contraindicaţiiDin acest punct de vedere, problema nu este foarte dificil de abordat. În ceea ce priveşte

folosirea automasajului în scop igienic (fiziologic), indicaţiile şi contraindicaţiile sunt aceleaşi ca cele ale masajului, singurele specificări care se pot adăuga fiind cele referitoare la posibilităţile

Page 89: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

89

de acţionare ale subiecţilor (mobilitate articulară, elasticitate musculară, echilibru, coordonare etc.), aspecte a căror grad de dezvoltare poate condiţiona aplicarea eficientă a procedeelor şi tehnicilor automasajului.

În ceea ce priveşte aplicarea automasajului în scop terapeutic, problema devine mai delicată. Dacă unele dintre metode, cu procedeele şi tehnicile lor specifice, pot fi folosite - în situaţii de urgenţă sau la nevoie - în scopul calmării, depăşirii momentului de criză şi chiar, pe termen lung cadrul unui program terapeutic complex de durată, altele nu pot fi (în sensul că nu există posibilitatea tehnică efectivă de aplicare sau că aplicarea este contraindicată sau ineficientă) folosite sub formă de automasaj. Din acest punct de vedere trebuie vorbit despre conţinutul automasajului.

În momentul de faţă, atunci când se spune automasaj, majoritatea persoanelor (din păcate chiar şi a specialiştilor) nu văd decât folosirea procedeelor principale şi secundare ale masajului clasic, în scopul aplicării pe propriul corp. Această optică este total şi de foarte mult timp depăşită, deoarece, aşa după cum masajul în sine nu mai poate fi privit ca metodă unică folosită -masajul clasic, tot aşa nici automasajul nu mai poate fi limitat doar la autoaplicarea procedeelor şi tehnicilor din masajul clasic. De multe ori, automasajul este recomandat de către terapeut, ca activitate independentă a pacientului pe care acesta să o desfăşoare între două şedinţe de terapie-recuperare în scopul menţinerii sau chiar a amplificării câştigurilor obţinute.

Rezumatul unităţii de studiuAplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj asupra propriului corp (automasajul) are atât

avantaje, cât şi dezavantaje. Acestea trebuie luate în considerare în mod diferit pentru persoane diferite, ţinându-se cont de particularităţile proprii şi de necesităţi.

Clasificarea formelor de automasaj respectă aceleaşi criterii ca şi în cazul masajului, cu deosebirea că, la unele dintre acestea, aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj devine mai dificilă.

Indicaţiile şi contraindicaţiile automasajului sunt aceleaşi ca şi în cazul masajului.

Autoevaluare1. Cum se poate defini automasajul?2. Care sunt avantajele folosirii automasajului?3. Care sunt dezavantajele folosirii automasajului?4. Care sunt regulile care trebuie respectate din punct de vedere al adoptării poziţiilor pentru

aplicarea automasajului?5. Ce se poate spune despre automasajul general?6. Ce se poate spune despre automasajul parţial şi local?7. Care sunt recomandările şi precauţiile pe care metodologia le subliniază în legătură cu

aplicarea automasajului?8. Ce se poate spune despre indicaţiile şi contraindicaţiile automasajului?

Unitatea de studiu VIII.2. Specificitatea aplicării automasajului pe diferite regiuni ale corpului

Automasajul picioruluiPoziţii recomandate:

Aşezat (pe o banchetă, scaun, sol), cu piciorul sprijinit pe genunchiul/coapsa membrului inferior opus;

Stând, cu talpa piciorului de masat sprijinită pe un plan mai ridicat.

Page 90: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

90

Poziţii pentru automasajul piciorului

Tehnică şi indicaţii metodice: Se prelucrează partea dorsală concomitent cu cea plantară şi părţile laterale; Efleurajul se execută cu palma sau cu rădăcina mâinii pe partea dorsală, pe partea

plantară folosindu-se şi pumnul închis sau articulaţiile interfalangiene; Fricţiunea, se execută, de asemenea, adaptând tehnica în funcţie de porţiunea masată, în

aşa fel încât să se asigure prelucrarea corespunzătoare a tuturor porţiunilor; După fricţiune se aplică scuturăturile spaţiilor interosoase (care înlocuiesc frământatul); Tapotamentul se aplică numai pe partea plantară, sub formă de percutat şi numai în cazul

în care nu creează stări de disconfort; Tracţiunile, scuturăturile şi tensiunile se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei

(deasupra) şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul degetelor; Masajul se încheie cu efleuraj.

Glezna se masează atât împreună cu piciorul, cât şi cu gamba.

Automasajul gambeiPoziţiile recomandate sunt aceleaşi ca la automasajul piciorului.Tehnică şi indicaţii metodice:

Automasajul gambei poate fi executat fie începând cu partea anterioară şi continuând cu partea posterioară, fie masând simultan ambele părţi (mâna de partea membrului masează partea anterolaterală cuprinzând şi o porţiune din partea posterioară, cealaltă mână completând partea posterioară);

Page 91: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

91

Poziţii pentru automasajul gambei – antero-lateral şi postero-lateral

Se execută: efleuraj, fricţiuni, frământat, rulat, cernut, tapotament, ciupituri (în automasajul stimulativ, după frământat, rulat, se efectuează şi ridicări de muşchi);

Nu se pot executa tracţiuni şi tensiuni; Scuturăturile se execută cu genunchiul flectat, talpa sprijinită şi cu mâna care acţionează,

pe genunchi; Efectul efleurajului poate fi întărit folosind procedeul "în pieptene", efectuat cu

nodozităţile degetelor;

Automasajul genunchiuluiPoziţii recomandate:

Poziţia care permite accesul la toate părţile este aşezat, cu genunchiul uşor flectat şi cu trunchiul mult aplecat înainte;

Automasajul genunchiului

Tehnică şi indicaţii metodice: Se aplică efleuraj scurt, în sens ascendent sau lateral şi fricţiuni uşoare, circulare sau

liniare, executate cu degetele sau cu palmele; După automasajul genunchiului, se execută căteva mişcări de flexie-extensie;

Automasajul coapseiPoziţii recomandate:

Page 92: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

92

Partea anterioară şi părţile laterale se masează din poziţia aşezat; Partea posterioară se masează din stând cu picioarele uşor depărtate, sau cu genunchiul

flectat şi cu talpa sprijinită pe un scăunel în faţa noastră;

Tehnică şi indicaţii metodice: Se pot executa toate procedeele şi tehnicile de masaj, mai puţin tracţiunile şi tensiunile;

Automasajul şoldului şi al regiunii fesierePoziţii recomandate:

Stând depărtat, sau culcat pe o latură (decubit lateral), din prima poziţie putându-se lucra simetric, simultan sau alternativ;

Automasajul regiunii fesiere

Tehnică şi indicaţii metodice: Se execută efleuraj "în pieptene", sau cu pumnul închis, folosind toate tehnicile adaptate

maselor mari musculare şi reliefului fesier, fricţiuni, cu rădăcina mâinii sau pumnul închis, frământat, asociat cu rulat şi ridicări de muşchi, ciupituri, tapotament, scuturături.

Automasajul membrelor inferioare se poate încheia cu exerciţii active de pendulare, în sens anteroposterior şi lateral, executate din articulaţia şoldului;

Automasajul spateluiPoziţii recomandate:

stând depărtat

Page 93: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

93

Automasajul spatelui

Tehnică şi indicaţii metodice: Efleurajul se execută cu toată palma, cu partea palmară pe regiunea fesieră, sacrală şi

lombară şi cu partea radială, apoi dorsală pe măsură ce urcă spre omoplaţi; Fricţiunea se execută energic şi insistent, cu palmele sau cu pumnul, pe regiunea sacro-

lombară, pe flancuri şi sub omoplaţi şi cu vârfurile degetelor, trecând mâna peste umărul de aceeaşi parte sau de partea opusă, pe regiunile superioare ale spatelui;

Frământatul se aplică pe marginea anterioară a marelui dorsal, cu mâna de partea opusă trecând peste piept, apucând o cută de ţesuturi pe care o prelucrează prin strângere şi stoarcere între degete şi palmă;

Pe aceeaşi regiune se poate aplica un uşor plescăit cu palmele, un bătătorit cu pumnii sau cu dosul mâinilor;

Automasajul spatelui se încheie cu mişcări de netezire şi mişcări ample de respiraţie; Regula cruţării zonei lojelor renale se menţine.

Automasajul peretelui abdominalPoziţii recomandate:

aşezat rezemat sau culcat rezamat

Poziţia pentru automasajul peretelui abdominal

Page 94: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

94

Tehnică şi indicaţii metodice: Se aplică procedeele şi tehnicile cunoscute: efleuraj, fricţiune, frământatul cutelor de

piele şi ţesuturi grase, tapotament targenţial, uneori şi presiuni vibrate, pe toată suprafaţa sau numai la nivelul unor organe (stomac, ficat, colon, vezică urinară).

Automasajul peretelui toracicPoziţiile recomandate sunt aceleaşi ca la automasajul peretelui abdominal.Tehnică şi indicaţii metodice:

Netezirea începe de pe linia mediană şi urmează sensul spaţiilor intercostale; tehnicile simultane de alunecare laterală pot fi însoţite de mişcări de extensie a trunchiului şi de respiraţie;

Fricţiunile se pot efectua cu degetele şi palmele, în sens circular sau liniar; Se frământă cu fiecare mână ţesuturile moi de partea opusă (marginile infero-externe ale

pectoralilor pot fi prinse în formă de cută şi presate între degete şi podul palmei); Percutatul, tocatul, plescăitul şi bătătoritul se pot executa lucrând simetric, cu fiecare

mână pe partea respectivă, sau cu o singură mână pe partea opusă a toracelui; Netezirea de încheiere se însoţeşte sau este urmată de mişcări ample de respiraţie;

Automasajul mâiniiPoziţii recomandate:

Aşezat, cu mâna ţinută în poziţie verticală sau cu mâna întinsă orizontal, pe o masă sau pe genunchiul propriu;

Tehnică şi indicaţii metodice: Netezirea se face cu degetele mâinii opuse sau cu palma alunecând în lung şi transversal

pe degete, apoi pe mână şi peste pumn până pe antebraţ, iar pe partea palmară, cu rădăcina mâinii sau cu pumnul;

Fricţiunea se execută cu vârfurile degetelor, în sens circular sau liniar (de-a lungul spaţiilor interosoase); pe mâna cu degetele întinse se poate aplica o fricţiune cu palma mâinii care

masează; pe partea palmară, se poate acţiona şi cu rădăcina mâinii sau cu nodozităţile degetelor;

În loc de frământat, folosim strângeri ale părţii cărnoase a degetelor, de pe faţa lor palmară, iar la nivelul mâinii, un fel de rulat-scuturat al mâinii care este sprijinită pe partea sa cubitală; pe partea palmară se frământă muşchii tenari şi hipotenari, cu priză între police şi falanga medie a indexului flectat;

Degetele se pot scutura fiecare în parte sau toate împreună; Scuturatul mâinii şi degetelor se poate executa prin mişcări relaxate din pumn şi cot;

Automasajul antebraţuluiPoziţii recomandate:

Aceleaşi poziţii de sprijin, orizontal sau vertical, ca mai sus, întorcându-l de pe o parte pe alta;

Tehnică şi indicaţii metodice: Se folosesc tehnicile cunoscute de netezire, fricţiune, frământat şi rulat, executate cu

degetele şi palma mânii opuse; Pentru rulat folosim poziţia cu antebraţul sprijinit pe masă;

Page 95: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

95

Automasajul braţuluiPoziţii recomandate:

aşezat, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi răsucit spre partea pe care dorim să o masăm; mâna sau antebraţul se sprijină pe o masă sau pe genunchiul propriu;

stând, cu membrul superior atârnat liber în jos şi spre înainte, puţin depărtat de trunchi;

Poziţii pentru automasajul membrului superior

Tehnică şi indicaţii metodice: Se aplică toate procedeele cunoscute pentru acest segment, dar numai cu o mână; Netezirea de încheiere se asociază cu scuturatul întregului membru care se execută activ

din umăr;

Automasajul umăruluiPoziţiile recomadate sunt aceleaşi ca pentru automasajul braţului.Tehnică şi indicaţii metodice:

Netezirea se execută în sens ascendent, conturând relieful muşchiului deltoid; Fricţiunea şi frământatul se pot executa separat sau se pot combina între ele; Tocatul, plescăitul şi baterea cu pumnul se aplică numai atunci când umărul este

suficient de musculos; Netezirea de încheiere se poate limita la umăr sau se poate extinde la întreg membrul

superior;

Automasajul cefeiPoziţii recomandate:

stând sau aşezat, cu capul uşor înclinat înainte (eventual sprijinit);

Page 96: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

96

Automasajul cefei şi gâtului, partea posterioară

Tehnică şi indicaţii metodice: Se aplică procedeele şi tehnicile de masaj cunoscute pentru această regiune, lucrându-se

cu ambele mâini, fie simultan, fie alternativ; Masajul cefei poate fi însoţit şi urmat de mişcări ale capului şi gâtului şi respiraţii adânci;

Indicaţii metodice generale Membrele inferioare pot fi automasate în întregime; Peretele abdominal poate fi automasat împreună cu peretele toracic; Membrele superioare pot fi masate în întregime.

Rezumatul unităţii de studiuPentru o corectă şi eficientă aplicare a automasajului este necesar să se adapteze foarte

bine poziţiile, în funcţie de particularităţile individuale, pornind de la recomandările generale.Deoarece nu asupra tuturor regiunilor corpului pot fi folosite toate procedeele şi tehnicile

de masaj, acestea trebuie selectate cu grijă şi adaptate, din punct de vedere al sensurilor de acţionare, al prizelor folosite şi al intensităţii de aplicare.

Autoevaluare1. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul piciorului?2. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul gambei?3. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul genunchiului?4. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul coapsei?5. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul şoldului şi al regiunii

fesiere?6. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul spatelui?7. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul peretelui abdominal?8. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul peretelui toracic?9. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul mâinii?10. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul antebraţului?11. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul braţului?12. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul umărului?13. Care sunt aspectele particulare care caracterizează automasajul cefei?

Page 97: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

97

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VIII1. Printre avantajele folosirii automasajului se numără:

a. nu se apelează la altă persoanăb. sunt părţi ale corpului care nu pot fi atinse sau masate corespunzătorc. poate fi folosit de oricine, indiferent de vârstă şi sex, fără o pregătire specialăd. poziţiile din care se execută sunt foarte confortabilee. poate fi aplicat oricând şi oriunde

2. Printre dezavantajele folosirii automasajului se numără:a. pot fi folosite atât procedeele fundamentale cât şi cele ajutătoare, pe toate regiunile corpuluib. mâinile obosesc repede, presupunând un oarecare efort fizic dar şi încordarea atenţieic. poziţiile din care se execută nu sunt foarte confortabiled. nu toate procedeele şi tehnicile de masaj pot fi aplicate pe toate regiunile

3. Poziţiile pentru aplicarea automasajului trebuie alese astfel încât să respecte următoarele recomandări:

a. să asigure stabilitatea corpuluib. să nu se abată de la aliniamentul corect al corpuluic. să facă accesibile regiunile pe care se doreşte executarea automasajuluid. să permită aplicarea celor mai importante procedee şi tehnici

4. Ca şi orientare metodologică generală, ordinea de abordare a regiunilor în cadrul automasajului este :

a. membrele inferioare, pe segmente sau pe toată întinderea lor, regiunea spatelui, peretele abdominal şi cel toracic, membrele superioare, ceafab. una dintre regiunile trunchiului, spatele, toracele sau abdomenul, membrele inferioare sau superioare

5. Acţiunea automasajului asupra organismului poate fi întregită folosind:a. executarea unei serii de mişcări active simple, din articulaţiile vecine cu regiunea masatăb. asocierea automasajului cu băi de aer şi lumină, de soare şi de apăc. masajul aplicat de un specialist

6. La încheierea şedinţei de masaj şi uneori chiar în timpul executării lui se recomandă:a. efectuarea unor mişcări de respiraţieb. efectuarea unor mişcări de relaxarec. consumul de apă, pentru a preveni dezhidrataread. aplicarea de creme, pentru a proteja pielea

7. Persoanelor în vârstă li se recomandă:a. să nu folosească automasajulb. evitarea eforturilor prea mari în ceea ce priveşte aplicarea automasajuluic. aplicarea automasajului din poziţii incomode (mai ales cu capul în jos)d. folosirea automasajului doar în scop terapeutice. durata de aplicare a automasajului să nu fie prea lungă

8. Poziţiile recomandate pentru aplicarea automasajului piciorului şi gambei sunt:a. aşezat, cu genunchiul uşor flectat şi cu trunchiul mult aplecat înainteb. aşezat, cu piciorul sprijinit pe genunchiul/coapsa membrului inferior opusc. stând, cu talpa piciorului de masat sprijinită pe un plan mai ridicat

9. La nivelul piciorului, tracţiunile, tensiunile şi scuturăturile:a. nu se pot executab. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul gambei

Page 98: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

98

c. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul degetelor

10. Automasajul gambei se poate executa:a. începând cu partea anterioară şi continuând cu partea posterioarăb. începând cu partea anterolaterală şi continuând cu cea posterioarăc. masând simultan ambele părţi

11. La nivelul gambei, tensiunile şi tracţiunile :a. se execută cu genunchiul flectat, talpa sprijinită şi cu mâna care acţionează, pe genunchib. nu se pot executac. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul gambei

12. După automasajul genunchiului se recomandă:a. efectuarea unor mişcări de respiraţieb. executarea câtorva mişcări de flexie-extensiec. acoperirea genunchiului cu o pătură

13. Automasajul coapsei:a. se execută din aşezat, pentru partea anterioară şi lateralăb. se execută dinspre regiunea inghinală spre genunchic. se execută din poziţia stând depărtat, cu genunchiul flectat şi cu talpa sprijinită pe un scăunel, pentru partea posterioară

14. Automasajul membrelor inferioare se poate termina cu:a. aplicarea de tracţiuni şi tensiunib. exerciţii active de pendulare, executate din articulaţia şolduluic. aplicarea de scuturături puternice, cu scop relaxator

15. Pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare din regiunea spatelui:a. se folosesc frecvent şi tehnicile aplicate cu partea dorsală a mâiniib. se lucrează cu câte o mână peste umărul de partea opusăc. se lucrează cu mâna de partea opusă trecând peste piept

16. La nivelul peretelui abdominal, frământatul:a. se realizează prin prinderea, ridicarea, stoarcerea şi presarea muşchilor pe planurile profundeb. se adresează cutelor de piele şi ţesuturi subcutanatec. se execută tangenţial la suprafaţa automasată

17. La nivelul peretelui toracic, tehnicile de tapotament:a. nu se executăb. se execută lucrând simetric, cu fiecare mână pe partea respectivăc. se execută cu o singură mână pe partea opusă a toracelui

18. În cadrul automasajului mâinii, frământatul:a. se execută folosind strângeri ale părţii cărnoase a degetelor între police şi indexb. se execută folosind strângeri ale muşchilor tenari şi hipotenari între police şi falanga medie a indexului flectatc. nu se executăd. se execută folosind un fel de rulat-scuturat al mâinii care este sprijinită pe partea sa cubitală

19. La nivelul antebraţului, în cadrul automasajului, rulatul :a. nu se poate executab. se execută din poziţia cu antebraţul sprijinit pe masă

20. Pentru automasajul braţului se recomandă următoarele poziţii :a. aşezat, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi răsucit spre partea pe care dorim să o masămb. stând, cu membrul superior atârnat liber în jos şi spre înainte, puţin depărtat de trunchi

Page 99: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

99

c. stând, cu membrul superior în abducţie orizontală21. În cadrul automasajului umărului, tehnicile de tapotament :

a. nu se executăb. se aplică numai atunci când umărul este suficient de musculosc. se aplică folosind tehnicile specifice pentru suprafeţe delicate

22. Pentru automasajul cefei se recomandă:a. poziţia de stând sau aşezat, cu capul uşor înclinat înainte (eventual sprijinit)b. poziţia de aşezat rezematc. asocierea de mişcări ale capului şi gâtului şi respiraţii adânci

Page 100: BAZELE MASAJULUI IGIENIC - cadredidactice.ub.rocadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf · În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj

100

Bibliografie

1. CORDUN, M., 1992, Masaj tehnici şi aplicaţii în sport, Editura Medicală, Bucureşti2. DRĂGAN, I. şi PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti3. IONESCU, A., 1992, Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport), Editura

All, Bucureşti 4. MARCU, V., 1983, Masaj şi Kinetoterapie, Editura Sport-Turism, Bucureşti5. MÂRZA, D. şi MÎRŢ, C., 2001, Masaj clasic, Note de curs, Universitatea din Bacău 6. MÂRZA, D., 1998, Metode speciale de masaj, Editura Plumb, Bacău 7. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Editura Didactică şi Pedagogică S.A., Bucureşti 8. SAMUEL, J., 1974, Le massage - în Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5, Paris9. SIDENCO, L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura Fundaţiei "România de Mâine",

Bucureşti