46
1 1. Managementul integrat al resurselor de apă. Generalitati. Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea şi coordonarea apei, a terenului şi a resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale şi economice echilibrate fără compromiterea durabilităţii ecosistemelor. Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu gospodărirea tradiţională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atât la nivel fizic şi tehnic cât şi la nivel de planificare şi management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic, unitatea naturală de formare a resurselor de a. Directiva Cadru în domeniul apei a fost adoptată de către Parlamentul European în 23 octombrie 2000 şi a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Obiectivul central al Directivei Cadru în domeniul apei este acela de a obţine o „stare bună” pentru toate corpurile de a, atât pentru cele de suprafacât şi pentru cele subterane, cu excepţia corpurilor puternic modificate şi artificiale, pentru care se defineşte „potenţialul ecologic bun”. România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea şi implementarea programelor de suri, ţinând seama de cerinţele deja existente la nivelul Comunităţii Europene. Directiva Cadru în domeniul apei fundamentează o nouă strategie şi politică în domeniul gospodăririi apelor, urrind noi elemente: - elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice; - prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane; - definirea unei „stări bune a apelor” reprezintă obiectivul directivei - definirea „condiţiilor de referinţă” pentru apele de suprafaţă; - definirea unor noi categorii de ape „corpuri de apă puternic modificate”; - definirea a 5 clase de calitate a apelor ţinând seama în primul rând de elementele biologice; - stabilirea unui registru al zonelor protejate situate la nivelul bazinului hidrografic; - stabilirea obiectivelor de mediu; - realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul recuperării costurilor aferente serviciilor de apă;

Bazinul Buzau Ialomita

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Bazinul Buzau Ialomita

1

1. Managementul integrat al resurselor de apă. Generalitati.

Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea şi coordonarea apei,

a terenului şi a resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale şi economice

echilibrate fără compromiterea durabilităţii ecosistemelor.

Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu

gospodărirea tradiţională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atât la nivel fizic şi

tehnic cât şi la nivel de planificare şi management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic,

unitatea naturală de formare a resurselor de apă.

Directiva Cadru în domeniul apei a fost adoptată de către Parlamentul European în 23

octombrie 2000 şi a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Obiectivul central al Directivei Cadru în domeniul apei este acela de a obţine o „stare bună”

pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafată cât şi pentru cele subterane, cu excepţia

corpurilor puternic modificate şi artificiale, pentru care se defineşte „potenţialul ecologic bun”.

România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea şi implementarea programelor de

măsuri, ţinând seama de cerinţele deja existente la nivelul Comunităţii Europene.

Directiva Cadru în domeniul apei fundamentează o nouă strategie şi politică în domeniul

gospodăririi apelor, urmărind noi elemente:

- elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice;

- prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane;

- definirea unei „stări bune a apelor” – reprezintă obiectivul directivei

- definirea „condiţiilor de referinţă” pentru apele de suprafaţă;

- definirea unor noi categorii de ape – „corpuri de apă puternic modificate”;

- definirea a 5 clase de calitate a apelor ţinând seama în primul rând de elementele biologice;

- stabilirea unui registru al zonelor protejate situate la nivelul bazinului hidrografic;

- stabilirea obiectivelor de mediu;

- realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul recuperării

costurilor aferente serviciilor de apă;

Page 2: Bazinul Buzau Ialomita

2

- luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanţe prioritare care prezintă

un important factor de risc pentru mediul acvatic şi oprirea treptată a evacuărilor, emisiilor şi

pierderilor substanţelor prioritar periculoase;

- conceptul de reabilitare a resurselor de apă.

Implementarea acestei Directive va contribui la o dezvoltare durabilă socio-economică prin

asigurarea necesarului de apă pentru folosinţe, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.

Planul de management al bazinului hidrografic reprezintă instrumentul pentru implementarea

Directivei Cadru Apă reglementat prin articolul 13 şi anexa VII şi are drept scop gospodărirea

echilibrată a resurselor de apă, precum şi protecţia ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv

principal atingerea unei „stări bune” a apelor de suprafaţă şi subterane. Articolul 14 al Directivei

Cadru Apă 2000/60/EC specifică faptul că Statele Membre trebuie să informeze şi să consulte

publicul şi utilizatorii în special cu privire la următoarele etape referitoare la:

- calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea planurilor de management pe bazin

hidrografic şi despre rolul consultării, până cel mai târziu în 2006;

- sinteza problemelor importante de gospodărirea apelor până la 22.12.2007

În cadrul acestui proces au fost identificate 4 categorii majore de probleme: poluarea cu

substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe prioritare / prioritar periculoase

şi alterările hidromorfologice, pentru care au fost concepute programe de măsuri specifice în

vederea conformării cu obiectivele de mediu.

Problemele principale de gospodărire a apelor din bazin au fost prezentate spre informare şi

consultare publicului, în cadrul întâlnirilor privind elaborarea Schemelor Directoare de Amenajare şi

Management ale spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa (2007);

Planul de management bazinal este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio- economică şi

prezintă punctul de plecare pentru măsurile de management din toate ramurile economiei, măsurile

de gospodărire a apelor la nivel bazinal şi local şi evidenţiază factorii majori care influenţează

gospodărirea apei într-un bazin hidrografic. De asemenea, prin Planul de management se stabilesc

deciziile necesare în economia apei şi pentru dezvoltarea de obiective pentru o gospodărire durabilă,

unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă.

Page 3: Bazinul Buzau Ialomita

3

2. Prezentarea generală a spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa

2.1. Delimitarea spaţiului hidrografic

Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa, cu sediul în municipiul Buzău, este o unitate teritorială a

Administraţiei Române „Apele Române”, având în administrare bazinele hidrografice Ialomiţa,

Buzău, Călmăţui, Mostiştea şi fluviul Dunărea, cu o suprafaţă de 24699 km2, reprezentând 9,4

% din teritoriul ţării.

Planul de management se elaborează pentru spaţiul hidrografic format din bazinele

hidrografice Ialomiţa (suprafaţa de 10350 km2), Buzău (suprafaţa de 5264 km

2), Călmăţui

(suprafaţa de 1668 km2) şi Mostiştea (suprafaţa de 1758 km

2), conform fig. 2.1.

Spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa este situat în partea de sud-est a ţării, învecinându-se în

partea de nord-vest cu bazinul hidrografic Olt, în nord-est cu bazinul hidrografic Siret, în vest şi sud-

vest cu bazinul hidrografic Argeş, în sud cu fluviul Dunărea (care formează graniţa între România şi

Bulgaria pe 75 km), iar în est cu spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral.

Page 4: Bazinul Buzau Ialomita

4

2.2. Clima

Prin aşezarea în partea central-sud-estică a ţării, Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa are un

climat temperat-continental, cu diferenţieri între partea nord-vestică (temperaturi mai scăzute şi

precipitaţii mai mari cantitativ) şi partea sud-estică (temperaturi mai ridicate şi un grad mare de

ariditate). Repartiţia precipitaţiilor, ca şi cea a temperaturii, urmăreşte marile forme de relief.

Astfel, precipitaţiile medii anuale variază de la 400 mm/an la 1200 mm/an, iar temperatura medie

anuală variază de la – 4 oC la munte la +11

oC la câmpie.

În bazinul hidrografic al Ialomiţei, precipitaţiile sunt mai abundente în partea sa superioară

(zona montană), comparativ cu partea de mijloc şi inferioară a bazinului. Acelaşi lucru se

întamplă şi în cazul bazinului hidrografic Buzău. Bazinele Mostiştea şi Călmăţui, prin plasarea

lor în zona de câmpie, se încadrează într-un climat arid, deşi partea vestică a bazinului Mostiştea

primeşte o cantitate mai mare de precipitaţii (450-500 mm).

2.3. Hidrografia. Resurse de apa.

Bazinul hidrografic Ialomiţa are o suprafaţă de recepţie de 10350 km2

şi o lungime

de 417 km, reprezentând 4,34% din teritoriul ţării. Altitudinea medie variază între 327 m în zona

muntoasă şi 42 m în zona de confluenţă. Panta medie a bazinului este de 15‰. O caracteristică a

bazinului hidrografic este forma alungită, cu o lăţime medie de cca. 60 km. Bazinul are 142

afluenţi codificaţi. Densitatea hidrografică a bazinului Ialomiţa este de 0,30 km/kmp.

Bazinul hidrografic Buzău are o suprafaţă de recepţie de 5264 km2

şi o lungime de 302

km, reprezentând 2,2% din teritoriul ţării. Altitudinea variază între 1250 m în zona de munte şi 8 m în

zona de confluenţă. Panta medie a bazinului este de 4‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este

faptul că cei mai mulţi afluenţi îi primeşte din partea stângă. Bazinul are 102 afluenţi codificaţi, râul

Buzău fiind transcarpatic, având izvoarele pe rama nordică a Carpaţilor de Curbură. Densitatea

hidrografică a bazinului Buzău este de 0,31 km/kmp.

Bazinul hidrografic Mostiştea are o suprafaţa de recepţie de 1758 km2

şi o lungime

de 98 km, reprezentând 0,73% din teritoriul ţării. Altitudinea variază între 91 m şi 13 m. Panta

medie a bazinului este de 1‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este faptul că se formează, în

totalitate, în zona de câmpie, sub altitudinea de 100 m. Are 13 afluenţi codificaţi. Densitatea

hidrografică a bazinului Mostiştea este de 0,19 km/kmp.

Page 5: Bazinul Buzau Ialomita

5

Bazinul hidrografic Călmăţui are o suprafaţă de recepţie de 1668 km2

şi o lungime de

152 km, reprezentând 0,7% din teritoriul ţării. Altitudinea variază între 92 m în amonte şi 5 m în aval.

Panta medie a bazinului este de 1‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este, ca şi în cazul

bazinului Mostiştea, formarea sa numai în zona de câmpie. Bazinul are 4 afluenţi codificaţi.

Densitatea hidrografică a bazinului Călmăţui este de 0,17 km/kmp.

Din resursele teoretice de apă de 200138,897 milioane m3, calculate pentru bazinele

hidrografice Buzău, Călmăţui, Ialomiţa şi Mostiştea, resurse utilizabile sunt 28%, adică 56924

milioane m3.

Dacă pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui, Ialomiţa şi Mostiştea, resursele de apă

teoretice de suprafaţă sunt de 72,37 ori mai mari decât cele subterane (197411,097

milioane m3

faţă de 2727,8 milioane m3), resursele utilizabile de suprafaţă sunt de 55,66 ori mai

mari decât cele subterane (55919,45 milioane m3

faţă de 1004,55 milioane m3).

În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa există 14 acumulări cu folosinţă complexă, cu un

volum util de 489,52 milioane m3. În lungul cursului, debitul mediu multianual al râului Ialomiţa

creşte de la 1 m3/s în zona Bolboci la 40 m

3/s în secţiunea Coşereni, păstrând această valoare până la

confluenţa cu fluviul Dunărea (întrucât nu mai primeşte nici un afluent important). Aportul cel mai

mare, ca debit, îl aduce râul Prahova, principalul său afluent de stânga.

Debitul mediu multianual al râului Buzău variază de la 1 m3/s în secţiunea Întorsura Buzăului

la 25 m3/s în secţiunea Baniţa, păstrând aceeaşi valoare până la confluenţa cu râul Siret. Aportul cel

mai important este dat de Bâsca Unită, iar ceilalţi afluenţi (Bâsca Chiojdului, Bălăneasa, Slănic,

Nişcov, Câlnău) au un aport neînsemnat, sub 1 m3/s – medie multianuală.

În cazul bazinelor Mostiştea şi Călmăţui, debitul mediu multianual este

neînsemnat, fiind sub 1 m3/s.

În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa pot fi evidenţiate zone cu resurse reduse de apă,

cum sunt zonele endoreice dintre Călmăţui şi Buzău şi cele de la sud de Ialomiţa, ambele fiind

situate în Câmpia Bărăganului.

Aspectul deficitar se menţine în privinţa apelor freatice, în zona de câmpie, în sensul

că nivelul piezometric se află la adâncimi mai mari de 10 m, apa nu are o calitate foarte bună

comparativ cu apa izvoarelor din zonele de deal şi munte.

Page 6: Bazinul Buzau Ialomita

6

2.4. Relieful

Suprafaţa spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa se desfăşoară pe trei mari trepte de relief:

munţi, dealuri şi câmpie. Varietatea formelor de relief şi a alcătuirii geologice a imprimat şi

diversitatea celorlalte elemente ale cadrului natural. Cele trei forme de relief pot fi socotite în

acelaşi timp şi zone, începând de la nord spre sud, una în continuarea celeilalte.

Astfel, zona muntoasă, care ocupă partea nordică a D.A. Buzău-Ialomiţa, este reprezentată

de masive muntoase şi culmi aparţinând Carpaţilor Meridionali (masivele Leaota şi Bucegi între

2000-2500 m) şi Carpaţilor de Curbură (munţii de la est de râul Prahova, munţii Baiului,

Ciucaşului, Siriului, Podu Calului, Penteleu şi cei ai Vrancei între

1600-2000 m).

Zona subcarpatică este reprezentată de:Subcarpaţii Ialomiţei între Dâmboviţa şi Cricovul

Dulce; Subcarpaţii Prahovei, între Cricovul Dulce şi Vărbilău-Mislea; Subcarpaţii Teleajenului, de

o parte şi de alta a văii Teleajenului; Subcarpaţii Cricovului Sărat, în partea superioară şi mijlocie

a bazinului Cricovului Sărat; Subcarpaţii Buzăului, la est de Drajna-Cricovul Sărat.

Culmile acestora au altitudini mari (800-1000 m) la contactul cu zona muntoasă, coboară

spre 200-300 m la contactul cu zona de câmpie (în partea sudică), dar fac şi treceri mai bruşte, cum

este cazul Dealului mare – Istriţa (care de la 750 m coboară în Câmpia Buzăului la 100-200 m).

Zona de câmpie se situează în sud, ocupând aproape 40 % din teritoriu, fiind reprezentată

de unităţi de relief coborâte (sub 100 m): Câmpia Târgoviştei, Câmpia Ploieştilor, Câmpia

Gherghiţei, Câmpia Buzăului şi Râmnicului.

2.5. Utilizarea terenului

Teritoriul administrat de Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa este ocupat în proporţie de70% de

teren arabil.Relieful colinar, umiditatea şi solul au favorizat cultivarea viţei de vie şi a pomilor

fructiferi, terenul ocupat de aceste culturi perene fiind în proporţie de 3%.

Pădurile ocupă circa 20% din teritoriu, predominând păduri de răşinoase, în special

molidişuri, păduri de fag, gorun şi tufişuri subalpine.

3% din teritoriu este ocupat de zone urbane, râurile trecând, în general, prin oraşe şi

localităţi rurale (Fieni, Pucioasa, Târgovişte, Urziceni, Slobozia, Ţăndărei, Buzău etc).

Zonele industriale acoperă aproximativ 3% din teritoriul administrat, în mare parte fiind în

aceleaşi zone cu cele urbane. Zonele umede şi luciu de apă acoperă împreună aproximativ 1% din

teritoriul spaţiului hidrografic.

Page 7: Bazinul Buzau Ialomita

7

2.6. Arii protejate

Lacuri

Lacurile naturale aflate în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa cu peste 0,5 km2

sunt în număr

de 20, dintre care 2 sunt în judeţul Ilfov, 1 în judeţul Buzău, 6 în judeţul Brăila, 8 în judeţul

Ialomiţa şi 3 în judeţul Călăraşi, unele dintre ele având folosinţă piscicolă (ex. Strachina, Iezer

Slobozia Nouă, etc) şi terapeutică (ex. Amara, Fundata etc).

Prin legea nr. 5/2000 au fost declarate rezervaţii şi monumente ale naturii:

Lacul Snagov, judeţul Ilfov

Lacul Jirlău, judeţul Brăila

Lacul Balta Amară, judeţul Buzău şi

Lacul Balta Albă, judeţul Brăila

Ecoregiuni

Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directivei Cadru în

domeniul Apei (Ilieş, 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei geografice a faunei

acvatice, în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa s-au delimitat 2 ecoregiuni: Munţii Carpaţi - 10 şi

Regiunea Pontică - 12.

Ecoregiunea Munţii Carpaţi, cu altitudini depăşind 2000 m în partea de E, cu relief viguros

şi pante abrupte, este alcătuită din roci predominant silicioase eruptive şi sedimentare, calcarul

fiind slab reprezentat în zonele de S şi SE. Solurile sunt foarte variate şi complexe ca

structură (podzoluri primare - pe pajiştile alpine, brun-acide montane de pădure - între 800 şi

1800 m altitudine, brun-roşcate de pădure în zona de podiş sau dealuri înalte). Vegetaţia cuprinde

etajele pădurilor de foioase şi conifere, precum şi păşunile alpine şi subalpine.

Ecoregiunea Pontică se caracterizează printr-un relief uşor ondulat în partea de N, geologie

predominant silicioasă, soluri cernoziomice, păduri de foioase şi zone agricole.

Limitele ecoregiunilor Câmpia Ungară, Pontică şi Câmpia de Est intersectează cursurile de

apă importante care provin din zona montană la altitudinea de 200-250 m, iar între cursurile

principale limita ecoregiunilor urcă până la altitudinea de 400-500 m, pentru a delimita bazinele

hidrografice ale căror cursuri de apă sunt situate în regiunea de dealuri joase.

Page 8: Bazinul Buzau Ialomita

8

2.7. Reglementari referitoare la calitatea apei in bazinul hidrografic

În conformitate cu Articolul 8 (1) al Directivei Cadru din domeniul apelor (2000/60/EC),

Statele Membre ale Uniunii Europene au stabilit programele de monitorizare pentru apele de

suprafaţă, apele subterane şi zonele protejate în scopul cunoaşterii şi clasificării “stării “ acestora în

cadrul fiecărui district hidrografic.

În România, programele de monitorizare stabilite au devenit operaţionale la

22.12.2006, aplicându-se corpurilor de apă de suprafaţă, corpurilor de apă subterană şi zonelor

protejate.

Sistemul Naţional de Monitoring Integrat al Apelor cuprinde următoarele 6 sub- sisteme:

râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, ape uzate (monitoringul de control al apelor

uzate evacuate in receptorii naturali).

Monitorizarea stării apelor în România pe baza programelor de monitorizare stabilite în

conformitate cu Art. 8 (1,2) ale Directivei Cadru Apa se realizează de către Administraţia Naţională

“Apele Române” prin unităţile sale teritoriale. Pentru unele corpuri de apă din Delta Dunării,

monitorizarea se efectuează de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării”-

Tulcea, iar pentru corpurile de apă costiere monitorizarea este realizată de Direcţia Apelor Dobrogea

Litoral împreună cu Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” –

Constanţa.

Programele de monitorizare a apelor de suprafaţă includ:

programul de supraveghere;

programul operaţional;

programul de investigare.

În abordarea naţională, o secţiune de monitorizare poate servi atât programului de

supraveghere, cât şi programului operaţional de monitorizare.

Programele de monitorizare a apelor subterane includ:

programul de monitorizare cantitativă;

programul de monitorizare calitativă (de supraveghere şi operaţional).

2.7.1. Ape de suprafaţă

În conformitate cu anexa V din Directiva Cadru, informaţiile furnizate de sistemul de

monitoring al apelor de suprafaţă sunt necesare pentru:

Page 9: Bazinul Buzau Ialomita

9

Clasificarea stării corpurilor de apă (având în vedere atât starea ecologică, cât şi

starea chimică); validarea evaluării de risc; proiectarea eficientă a viitoarelor programe

de monitoring; evaluarea schimbărilor pe termen lung datorită cauzelor naturale;

evaluarea schimbărilor pe termen lung datorate activităţilor antropice; estimarea

încărcărilor de poluanţi transfrontalieri sau evacuaţi în mediul marin; evaluarea

schimbărilor în starea corpurilor de apă identificate ca fiind la risc, ca răspuns la

aplicarea măsurilor de îmbunătăţire sau prevenire a deteriorării; stabilirea cauzelor

datorită cărora corpurile de apă nu vor atinge obiectivele demediu;stabilirea

magnitudinii şi impactului poluărilor accidentale; utilizarea în exerciţiul de

întercalibrare;evaluarea conformităţii cu standardele şi obiectivele zonelor protejate;

cuantificarea condiţiilor de referinţă pentru apele de suprafaţă.

Programul de supraveghere

Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrul bazinului

hidrografic, furnizând informaţii pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, proiectarea

eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea tendinţei de variaţie pe termen lung a

resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activităţilor antropice.

În România, programul de supraveghere se realizează în fiecare an pe perioada unui plan de

management şi majoritatea secţiunior de monitorizare au fost definite ca fiind de supraveghere.

Râuri

Pentru programul de supraveghere, la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, numărul sec-

ţiunilor de monitorizare pentru râuri este de 101.

Lacuri

La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, reţeaua pentru monitoringul de

supraveghere se realizează prin 49 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri naturale şi

corpurilor de apă lacuri de acumulare.

Programul operaţional

Monitoringul operaţional are ca scop stabilirea stării corpurilor de apă din cadrul bazinului

hidografic ce prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de mediu şi a stării corpurilor de apă

posibil la risc, precum şi evaluarea oricăror schimbări în starea acestor corpuri de apă, schimbări

Page 10: Bazinul Buzau Ialomita

10

datorate aplicării programului de măsuri. Programul operaţional se realizează în fiecare an pe

perioada unui plan de management şi va înceta în cazul în care corpurile de apă vor atinge starea

bună.

Pentru spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, monitoringul operaţional se realizează printr-un

număr de 78 secţiuni de monitorizare.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare

Directiva Cadru prevede că monitoringul operaţional să fie specific şi să aibă la bază

monitorizarea unor parametrii relevanţi (care să indice riscul neatingerii stării bune). În tabelul 6.1.

se prezintă elementele, parametrii şi frecvenţele de monitorizare pentru elementele biologice,

hidromorfologice şi fizico-chimice.

Lacuri

Reţeaua pentru monitoringul operaţional la lacuri în cadrul spaţiului hidografic Buzău-

Ialomiţa este alcătuită dintr-un număr de 26 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri naturale

şi prin 11 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri de acumulare.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare

Ca şi în cazul programului de supraveghere, monitorizarea elementelor fizico-chimice şi

biologice se face pe profile (sub-secţiuni): suprafaţă, zonă fotică şi în unele cazuri limita zonei

fotice.

Programul de investigare

Programul de monitorizare investigativă în România a fost stabilit pe baza prevederilor

Directivei Cadru în domeniul apei, fiind reprezentat de:

identificarea cauzelor depăşirilor limitelor prevăzute în standardele de calitate şi în

alte reglementări din domeniul gospodăririi apelor, certificarea cauzelor pentru care

un corp de apă nu poate atinge obiectivele de mediu (acolo unde monitoringul de

supraveghere arată că obiectivele stabilite pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar

monitoringul operaţional nu a fost încă stabilit), stabilirea impactului poluărilor

accidentale, furnizând informaţii referitoare la programele de măsuri necesare pentru

atingerea obiectivelor de mediu şi a măsurilor specifice necesare pentru remedierea

efectelor poluărilor accidentale.

Page 11: Bazinul Buzau Ialomita

11

Programul de investigare se aplică, dacă este necesar, la completarea cunostinţelor privind

calitatea apei, la testarea noilor metode de evaluare calitativă, la probarea ipotezelor privind

evaluarea presiunilor şi a impactului, nefiind necesară stabilirea în avans a reţelei de monitoring

investigativ şi a elementelor de calitate monitorizate.

2.7.2. Ape subterane

Articolul 8 al Directivei Cadru stabileşte cerinţele de monitorizare pentru starea apelor

subterane, iar anexa V indică faptul că informaţiile furnizate de sistemul de monitoring al apelor

subterane sunt necesare pentru:

Evaluarea stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă

subterană (inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile); estimarea direcţiei şi a

debitului din corpurile de apă subterană care traversează graniţele Statelor Membre;

validarea procedurii de evaluare a riscului, realizată conform Articolului 5; evaluarea a

tendinţelor pe termen lung a diverşilor parametrii cantitativi şi calitativi, ca rezultat al

schimbărilor condţtiilor naturale şi datorită activităţii antropice; stabilirea stării chimice

pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană identificate a fi la risc de

a nu atinge starea bună; evaluarea schimbării (inversării) tendinţelor în concentraţia

poluanţilor în apele subterane; stabilirea, proiectarea şi evaluarea programului de măsuri.

Monitorizarea cantitativă a corpurilor de apă subterană are ca scop principal validarea

caracterizării realizate în conformitate cu Articolul 5 şi a procedurii de evaluare a riscului de a nu

atinge starea cantitativă bună la nivelul tuturor corpurilor de apă subterană sau a grupurilor de

corpuri.

În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost identificate un număr de 556 secţiuni

(536 foraje, 20 izvoare).

Programul operational

La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, numărul secţiunilor (foraje/izvoare)

monitorizate din punct de vedere calitativ în programul operaţional este de 189 (182 foraje, 7 izvoare).

Page 12: Bazinul Buzau Ialomita

12

2.7.3. Zone protejate

Corpurile de apă desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman sunt

considerate zone protejate, conform articolului 6 şi anexei IV din Directiva Cadru.

De asemenea, în conformitate cu articolul 7 al Directivei Cadru, Statele Membre trebuie să

identifice toate corpurile de apă utilizate sau care vor fi în viitor utilizate pentru captarea apei

destinate consumului uman, care furnizează, în medie, mai mult de 10 m3

/zi sau deservesc mai mult

de 50 de persoane. De asemenea, Statele Membre trebuie să monitorizeze toate corpurile de apă care

furnizează mai mult de 100 m3/zi (în medie).

Pentru apele de suprafaţă, în cadrul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost

identificate un nr. de 26 captări de apă, unde s-au stabilit secţiuni de monitorizare în conformitate cu

prevederile Directivei Cadru.

Pentru apele subterane, la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, au fost identificate

un număr de 9 foraje utilizate pentru monitorizarea captărilor de apă destinată consumului uman.

Caracterizarea stării corpurilor de apă

Starea corpurilor de apă din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa este

reactualizată pe baza sistemelor de clasificare şi evaluare conforme cu

prevederile Directivei Cadru Apa*.

Caracterizarea stării globale a corpurilor de apă naturale din spaţiul hidrografic Buzău-

Ialomiţa în conformitate cu Directiva Cadru Apă a fost definită pe baza stării ecologice şi stării

chimice.

Starea ecologică, caracterizată pe baza principiului celei mai defavorabile situaţii, a fost

evaluată prin utilizarea sistemelor de clasificare conforme cu prevederile Directivei Cadru Apă

aplicabile: elementelor biologice: râuri - fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna

piscicolă; lacuri – fitoplancton.

Pentru fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna piscicolă au fost stabilite valori

caracteristice celor 5 clase de calitate şi au fost definite rapoartele de calitate ecologică, specifice

tipurilor RO01- RO16 (prezentate în anexă).

Pentru macronevertebrate au fost stabilite valori caracteristice celor 5 clase de calitate şi

Page 13: Bazinul Buzau Ialomita

13

au fost definite rapoartele de calitate ecologică şi pentru tipurile RO17- RO20 (prezentate în anexă).

elementelor fizico – chimice: elemente fizico-chimice generale: râuri - condiţii termice

(temperatura apei), condiţii de oxigenare (oxigen dizolvat), starea acidifierii (pH),

nutrienţi (N-NH4, N-NO2, N-NO3, P-PO4, Ptotal); lacuri – condiţii de oxigenare

(oxigen dizolvat) şi nutrienţi (fosfor total); poluanţi specifici: râuri, lacuri: Zn, Cu, As,

Cr, toluen, acenaften, xilen, fenoli, PCB;

Elementele hidromorfologice sunt considerate numai în evaluarea stării ecologice foarte

bune, fiind specifice categoriei corpului de apă:

pentru râuri - regimul hidrologic (nivelul şi debitul apei), conectivitatea cu corpurile

de apă subterană, continuitatea râului), parametri morfologici (variaţia adâncimii şi

lăţimii râului, structura şi substratul patului albiei, structura zonei riverane)

pentru lacurile naturale: parametrii hidromorfologici (modificare amplitudine maximă

a variaţiilor de nivel (m) ∆Hnat/∆Hmod, modificarea frecvenţei variaţiilor de nivel

semnificative fnat/fmod, conectivitate ape subterane, coeficient de dragare Kd,

structură zona riverana, coeficient consolidare maluri Kmal)

La evaluarea stării chimice se are în vedere conformarea cu valorile standard de calitate

pentru mediu pentru substanţele prioritare definite de Directiva 2008/105/EC în Anexa I – partea

A, atât pentru valoarea medie cât şi pentru valoarea concentraţiei maxime admise.

Starea chimică este determinată de cea mai defavorabilă situaţie. Orice depăşire a

standardelor de calitate mediu conduce la neconformare şi la neatingerea obiectivelor de stare bună.

Pentru evaluarea conformării substanţelor prioritare nesintetice (metale grele) s-a elaborat

metodologia de definire a valorilor fondului natural şi a standardelor de calitate specifice, aceasta

fiind aplicată corpurilor de apă care prezintă o astfel de caracteristică

Starea ecologică a corpurilor de apă (râuri) este reprezentată în fig. 2.7.1. şi 2.7.2.,

indicând că din 127 corpuri de apă:

0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare ecologica foarte bună

108 corpuri de apă (86 %) sunt în stare ecologica bună

19 corpuri de apă (14 %) sunt în stare ecologica moderată

0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare ecologica slabă

0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare ecologică proastă.

Page 14: Bazinul Buzau Ialomita

14

Fig.2.7.1. Starea ecologică a corpurilor de apă (râuri)

din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa

Starea corpurilor de apă pe baza elementelor biologice investigate corespunzătoare celor

5 clase de calitate se prezintă astfel (fig2.7.2.)

o 22 corpuri de apă (17 %) sunt în stare foarte bună

o 98 corpuri de apă (77 %) sunt în stare bună

o 6 corpuri de apă (5 %) sunt în stare moderată

o 0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare slabă

o 0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare proastă

o 1 corp cu stare nedeterminată pe baza elementelor biologice

Fig.2.7.2. Starea corpurilor de apă (râuri) pe baza elementelor biologice din

spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa

Page 15: Bazinul Buzau Ialomita

15

Analiza efectuată indică faptul că din totalul corpurilor de apă–râuri (6 corpuri de apă)

care nu ating starea bună pe baza elementelor biologice, 3 corpuri de apă (50%) nu ating starea

bună datorită elementului fitoplancton şi 3 corpuri de apă (50%) nu ating starea bună datorită

elementului peşti.

Pentru starea chimică, analiza efectuată indică faptul că în spaţiul hidrografic Buzău-

Ialomiţa, din totalul de 127 corpuri de apă râuri, 123 corpuri de apă (97%) ating starea bună.

Fig.2.7.3. Starea chimică a corpurilor de apă – râuri din spaţiul hidrografic Ialomita

Lacuri naturale

Starea ecologică a lacurilor naturale (fig 2.7.4.) s-a bazat pe analiza fitoplanctonului

(considerat element reprezentativ), a parametrilor fizico-chimici generali şi a poluanţilor specifici;

în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, din totalul de 14 corpuri de apă

- lacuri naturale:

o 0 (0 %) sunt în starea ecologică foarte bună,

o 0 (0 %), în stare ecologică bună,

o 13 (93 %) în stare ecologică moderată

o 0 (0 %) în stare ecologică slabă şi

o 1 (7 %) în stare ecologică proastă.

Pentru starea ecologică foarte bună au fost evaluaţi şi parametrii hidromorfologici.

Page 16: Bazinul Buzau Ialomita

16

Fig.2.7.4. Starea ecologică a corpurilor de apă - lacuri naturale

din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa

Din 14 lacuri naturale, pentru un număr de 2 lacuri (14%), evaluarea stării s-a realizat pe

baza analizei de risc reactualizate (utilizând informaţii referitoare la prezenţa/absenţa

presiunilor chimice şi hidromorfologice) datorită inexistenţei datelor de monitoring şi

imposibilităţii aplicării principiului „grupării corpurilor de apă” (consecinţa a existenţei unor

caracteristici diferite), caracterizarea stării acestor corpuri de apă realizându-se cu un grad de

confidenţă scăzut.

Pentru celalalte corpuri de apă (lacuri naturale) pentru a căror caracterizare a stării ecologice

au fost utilizate date de monitoring şi/sau principiul grupării corpurilor de apă, nivelul

de confidenţă este mediu.

Pentru starea chimică, analiza efectuată indică faptul că în spaţiul hidrografic Buzău-

Ialomiţa, toate cele 14 corpuri de apă – lacuri naturale (100%) ating starea chimică bună.

Situaţia stării chimice a corpurilor de apă - lacuri naturale din spaţiul hidrografic Buzău-

Ialomiţa este prezentată în figura 2.7.5.

Page 17: Bazinul Buzau Ialomita

17

Fig. 2.7.5. Starea chimică a corpurilor de apă – lacuri naturale

din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa

Prin utilizarea elementelor de calitate menţionate anterior şi a unor abordări metodologice

specifice (prezentate în anexa 6.1. a Planului Naţional de Management) pentru corpurile de apă

din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, caracterizarea stării globale a evidenţiat ca din 141

corpuri de apă, 107 corpuri de apă (76 %) ating starea foarte bună şi bună (107 râuri), iar 34

corpuri de apă (24 %) nu ating starea bună (20 râuri, 14 lacuri naturale).

Determinarea stării ecologice pentru corpurile nemonitorizate s-a făcut prin

analogie cu corpuri de apă de aceeaşi tipologie şi având aceleaşi presiuni. Din totalul de

141 corpuri de apă 56 sunt monitorizate (46 râuri şi 10 lacuri naturale).

2.8. Presiuni hidromorfologice

Aceste presiuni influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor de suprafaţă şi

produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile hidrotehnice cu barare

transversal (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a râurilor cu

efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei.

Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrări de regularizare şi consolidare maluri) întrerup

conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de reproducere ce au ca

rezultat deteriorarea stării. Prelevările şi restituţiile semnificative au efecte asupra regimului

hidrologic, dar şi asupra biotei.

Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate exprima

prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale a populaţiilor de

Page 18: Bazinul Buzau Ialomita

18

peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterarea compoziţiei populaţiilor.

Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre presiunile hidromorfologice

şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de presiuni acţionează sinergic, făcând dificilă

decelarea efectului faţă de tipul de presiune.

Presiuni hidromorfologice semnificative

Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse

corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi cunoscute şi

monitorizate în scopul identificării corpurilor de apă puternic modificate.

Criterii pentru desemnarea presiunilor hidromorfologice semnificative.

Criteriile utilizate au la bază Proiectul Regional UNDP-GEF al Dunării şi iau în considerare

tipurile de lucrări hidrotehnice, magnitudinea presiunii şi efectele acestora asupra ecosistemelor.

Spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa cuprinde mai multe categorii de lucrări: acumulări,

derivaţii, regularizări, îndiguiri şi apărări de maluri, executate pe corpurile de apă în diverse

scopuri (energetic, asigurarea cerinţei de apă, regularizarea debitelor naturale, apărarea împotriva

efectelor destructive ale apelor, etc), cu efecte funcţionale pentru comunităţile umane.

În continuare se prezintă aceste presiuni hidromorfologice.

Lacuri de acumulare

Lacurile de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de 0,5 km2

sunt în număr de 13 în

spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa şi produc în principal ca presiune hidromorfologică întreruperea

continuităţii scurgerii şi regularizarea debitelor .

Acumulările sunt aşezate cu precădere în bazinele hidrografice ale râurilor Ialomiţa, Buzău şi

Mostiştea. Ele au fost construite cu scopuri multiple: alimentare cu apă potabilă şi industrială,

energetic şi apărare împotriva inundaţiilor.

În bazinul hidrografic Ialomiţa avem 7 acumulări: acumulările Bolboci, Pucioasa şi Dridu pe

râul Ialomiţa, acumularea Paltinu pe râul Doftana, acumularea Măneciu pe râul Teleajen,

acumularea Gh. Doja pe râul Fundata şi acumularea Tâncăbeşti pe râul Snagov.

Acumularea Bolboci (baraj din anrocamente cu mască din beton armat H=56 m) asigură

regularizarea debitelor râului Ialomiţa şi utilizarea acestora pentru alimentarea cu apă a centrelor

Page 19: Bazinul Buzau Ialomita

19

populate din aval, alimentarea cu apă a industriei, producere de energie electrică şi irigaţii.

Acumularea Pucioasa (baraj deversor din beton H=30.5 m) asigură alimentarea cu apă a

oraşului Pucioasa, a industriilor, producere de energie electrică, tranzitare viituri, piscicultură

(Păstrăvăria Pucioasa), agrement.

Acumularea Dridu (baraj de pământ H=20 m asigură regularizarea debitelor cu efect

favorabil asupra folosinţelor din aval şi în special pentru cele de irigaţii, atenuare viituri, producere

de energie electrică, derivarea debitelor disponibile prin canalul Ialomiţa- Mostiştea în caz de ape

mari, alimentarea acumulărilor din sistemul Mostiştea (priza derivaţie Ialomiţa -V.Mostiştea-

Dridu/Hagieşti cu Qinst.=50 mc/s).

Acumularea Paltinu (baraj Paltinu H=108 m) asigură alimentarea cu apă a folosinţelor

racordate la sursa Paltinu, produce energie electrică prin CHE Paltinu, asigură apărarea împotriva

inundaţiilor prin atenuarea viiturilor.

Acumularea Măneciu (baraj Măneciu H=78 m) asigură apa pentru staţiile de tratare Măneciu

şi Vălenii de Munte, staţii ce asigură alimentarea cu apă a folosinţelor racordate la sursa Măneciu,

dar şi prin interconectare cu sursa Paltinu (zona Ploieşti-Brazi-Teleajen, precum şi localităţile

Măneciu şi Vălenii de Munte), produce energie electrică prin CHE Măneciu, CHE Izvoarele şi CHE

Vălenii de Munte.

Acumularea Gh.Doja (baraj H=12 m) are ca folosinţe principale: apărare împotriva

inundaţiilor prin atenuarea undelor de viitură pe Valea Fundata, piscicultură.

Acumularea Tâncăbeşti (2 baraje: Tâncăbeşti 1 cu H=3.45m şi Tâncăbeşti 2 cu H=3.92 m)

are ca folosinţe piscicultura de tip sportiv, irigaţii, apărare împotriva inundaţiilor şi agrement.

Regularizări şi îndiguiri

Conform Sintezei Cadastrale din anul 2007, pe teritoriul spaţiului hidrografic Buzău- Ialomiţa

există un număr de 70 sectoare de râu regularizate pe o lungime totală de 950,87km.

Analizând parametrii hidromorfologici ai acestora în conformitate cu criteriile pentru definirea

presiunilor hidromorfologice semnificative, se constată că un număr de 16 lucrări de regularizare

totalizând 191 km pot fi considerate presiuni hidromorfologice semnificative.

Din îndiguirile din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, în număr de 81, însumând o lungime

de 1129,32 km, ce au fost analizate prin prisma criteriilor mai sus menţionate, pot fi considerate

presiuni hidromorfologice semnificative un număr de 17, având o lungime totală de 403,5 Km.

Regularizările şi îndiguirile produc în principal ca presiune hidromorfologică modificări

ale morfologiei cursurilor de apă, alterări ale caracteristicilor hidraulice şi întreruperi ale

Page 20: Bazinul Buzau Ialomita

20

continuităţii laterale.

Deoarece distanţa dig-mal este destul de mare (cca 200 m) pe distanţe semnificative, pe

corpurile de apă cu îndiguiri nu a fost afectat ecosistemul acvatic, starea din punct de vedere al

elementelor biologice fiind bună. De aceea aceste corpuri au fost desemnate corpuri de apă naturale

deşi au îndiguiri pe mai mult de 70% din lungimea corpului de apa.

Canale şi derivaţii

Obiectivele hidrotehnice din această categorie au drept scop suplimentarea debitului

afluent în lacurile de acumulare (ex. Bilciureşti-Ghimpaţi, Ialomiţa-Ilfov- Târgovişte-Ulmi),

asigurarea cerinţei de apă pentru irigaţii prin tranzitarea debitelor dintr- un bazin în altul (ex.

Nedelea-Dâmbu, Ialomiţa-V.Mostistea-Dridu/Hagiesti), asigurarea cerintei de apă

industriala/potabila (ex.Derivatie Bucşani), descărcarea undelor de viitură (ex. Canal

Cotorca/Sărata-Urziceni, Canal Plopi-Cotorca-Urziceni) precum şi tranzitare debite pentru folosinţe

piscicole (ex.Canal Nedelea-Dâmbu, Canal evacuare Strachina) producând modificări semnificative

ale debitelor cursurilor de apă pe care funcţionează.

Derivaţiile din Spaţiul Hidrografic Buzău-Ialomiţa, sunt în număr de 19 din care cea mai

lungă este derivaţia Iazul Morilor Teleajen L= 26 km, care derivă din râul Teleajen debitul necesar

cerinţei de apă pentru irigaţii şi asigură descărcarea undei de viitură pe râul Teleajen în situaţii de

ape mari.

Derivaţiile, ca presiuni hidromorfologice, produc în principal efecte asupra curgerii minime,

asupra stabilităţii albiei şi biotei.

Alte presiuni relevante

O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o

constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei

profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare - mai

ales eroziune.

Această presiune poate avea un impact semnificativ negativ mai ales în cazurile în care

condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor nu sunt respectate, impact

negativ semnificativ manifestat asupra: secţiunilor optime de scurgere; regularizării şi igienizării

râului în zona de exploatare; păstrării talvegului natural al râului; respectării perimetrelor de

exploatare; volumele de balast extrase să nu depaşească volumele depuse prin aport la viituri etc.

Page 21: Bazinul Buzau Ialomita

21

3. Identificarea presiunilor

3.1. Surse punctiforme de poluare semnificative

Criterii pentru evaluarea surselor de poluare semnificative

În conformitate cu Directiva Cadru în domeniul Apei, se consideră presiuni semnificative

presiunile care au că rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat.

După modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaşte dacă o

presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu

caracteristicile particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor

semnificative.

O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de

reguli care indică direct dacă o presiune este semnificativă. O abordare de acest tip este de a

compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul de apă. În

acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi numite semnificative şi

substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luate în considerare.

Aplicarea setului de criterii prezentat a condus la identificarea presiunilor semnificative

punctiforme, avand în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de

suprafaţă:

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

În conformitate cu Planul de implementare al Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor

uzate urbane, în spaţiul hidrografic Buzău–Ialomiţa există un număr de 321 aglomerări umane

(>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2.827.509 l.e.

Se menţionează că există un număr de 271 aglomerări umane (> 2000 l.e.) care nu au încă

dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare de 53, niciuna nu se conformează

cerinţelor legislative.

În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa nu există aglomerări umane cu mai puţin de 2000 l.e.

care să fie dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat.

Din punct de vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă de suprafaţă, în tabelul 3 se

prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice (exprimate ca CCO – Cr şi CBO5) şi de nutrienţi (azot

Page 22: Bazinul Buzau Ialomita

22

total şi fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de aglomerări.

Tabel 3. Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor

organice totale, colectate şi epurate în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa

Dimensiune

aglomerări

umane

Număr de

aglome-

rări

umane

Nr. de

staţii de

epurare

Încărcare

organică

totală (l.e.)

Încărcare

organică

colectată (l.e)

Încărcare

organică

epurată (l.e)

l.e. % l.e. %

> 150000 l.e. 3 2 776.580 593.444 76,42 384.728 49,54

15000 – 150000

l.e

.

13

13

513.223

329.276

64,16

318.391

62,04

10000 – 15000 l.e. 15 15 180.312 78.403 43,48 63.518 35,23

2000-10000 l.e.

290

23

1.357.394

41.469

3,06

36.449

2,68

Total

321 53 2.827.509 1.042.592 36,87 803.086 28,4

În figura 3 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele de

colectare, iar în figura 3.1 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi tipul de substante organice

poluante existente.

Page 23: Bazinul Buzau Ialomita

23

Tabel 3.1. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa

Categorii de

aglomerări/Poluanţi

evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot total

(Nt)

Fosfor total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

>100.000 l.e. 13346,42 13142,569 397,443 245,939

10.000 – 100.000 l.e. 2622,019 1195,109 37,862 48,923

2000 - 10000 l.e. 320,674 119,428 31,866 7,372

<2000 l.e. 0 0 0 0

Total 16289,113 14457,106 467,171 302,234

De asemenea, în tabelul 3.2 se prezintă aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale

evacuate şi monitorizate.

Tabel 3.2 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările

umane în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa

Categorii de

aglomerări/

poluanţi evacuaţi

Cupru

(Cu)

kg/an

Zinc

(Zn)

kg/an

Cadmiu

(Cd)

kg/an

Nichel

(Ni)

kg/an

Plumb

(Pb)

kg/an

Mercur

(Hg)

kg/an

Crom

(Cr)

kg/an

>100.000 l.e. 760 94100 197 749 56

10.000 – 100.000 l.e. 35

375

20

105

146

2000 - 10000 l.e.

<2000 l.e.

Total 795 94475 217 854 146 56

Page 24: Bazinul Buzau Ialomita

24

În continuare se prezintă situaţia catorva dintre cele mai importante aglomerări umane (>10000 l.e) Ploieşti

Apele uzate menajere şi o parte din apele industriale de la agenţii economici (193276 l.e.)

sunt colectate în reţeaua de canalizare evacuate în pârâul Dâmbu prin staţia de epurare echipată cu o

treaptă mecanică. Debitul evacuat prin staţia de epurare a fost de 730,34 l/s. S-au înregistrat

depăşiri faţă de limitele maxim admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor pentru indicatorii:

amoniu, substanţe organice (CBO5, CCO-Cr), crom, fosfor total, reziduu filtrat, zinc, hidrogen

sulfurat şi sulfuri.

Brăila

În municipiul Brăila 208716 de locuitori echivalenţi sunt racordaţi la reţeaua de canalizare.

Apele uzate provenite de la populaţie şi instituţii publice sunt evacuate prin 7 guri de evacuare direct

în fluviul Dunărea, în anul 2007 evacuându-se un volum de 12,884 mil. mc ape uzate neepurate.

Datorită acestui fapt, la evacuare apar depăşiri ale limitelor admise la indicatorii: materii în

suspensie, amoniu, substanţe organice (CCO-Cr, CBO5), substanţe extractibile, reziduu filtrat,

cloruri, sulfaţi.

Buzău

82,17% din populaţia echivalentă a municipiului Buzău este racordată la sistemul

centralizat de colectare ape uzate, acelaşi procent fiind racordat şi la staţia de epurare mecano-

biologică a oraşului. În anul 2007 debitul de evacuare ape uzate epurate în râul Buzău a fost de

13,370 mil mc. Determinările fizico – chimice efectuate probelor de ape uzate epurate au pus în

evidenţă depăşiri ale limitelor admise ale indicatorilor de calitate şi anume: CBO5, CCOCr,

detergenţi sintetici.

Surse de poluare industriale şi agricole

Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin

evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua substanţe

organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi hârtie,

fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria chimică,

Page 25: Bazinul Buzau Ialomita

25

etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră,

etc.). Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele Directivei

privind prevenirea şi controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC), Directivei

2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele

periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi din surse agricole -91/676/EEC, Directivei privind accidentele majore –

86/278/EEC (Directiva SEVESO), precum şi cerinţele legislaţiei naţionale (HG 352/2005 privind

modificarea şi completarea HG nr.188/2002 privind aprobarea unor norme privind

condiţiile de descărcare, HG 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a

evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase).

La nivelul spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa, din cele 107 surse punctiforme industriale

şi agricole semnificative, 29 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IPPC.

În figura 3.3 se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare – industriale şi agricole.

Din punct de vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă de suprafaţă, în

tabelul 3.3. se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice (exprimate ca CCO – Cr şi

CBO5) şi de nutrienţi (azot total şi fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de surse de

poluare. De asemenea, în tabelul 3.4. se prezintă aceea şi situaţie, având în vedere cantităţile de

metale evacuate şi monitorizate.

Tabel 3.3. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Buzău–Ialomiţa

Tip de industrie/

poluanţi evacuaţi

Substanţe

organice (CCO-

Cr) t/an

Substanţe

organice

(CBO5)

t/an

Azot total

(Nt) t/an

Fosfor

total

(Pt) t/an

INDUSTRIE IPPC 14738,822 6427,935 7,387 17,379

INDUSTRIE

NON IPPC

774,544

373,244

2,785

1,925

INDUSTRIE TOTAL 15513,366 6801,179 10,172 19,304

ALTE

SURSE

PUNCTIFORME

285,744

148,909

8,337

2,402

Page 26: Bazinul Buzau Ialomita

26

Tabel 3.4. Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme

industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa

Categorii

de

aglomerăr

i/ poluanţi

evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadm

i u

(Cd)

Nichel

(Ni

)

Plumb

(Pb)

Merc

u r

(Hg)

Crom

(Cr

) kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an

INDUSTRIE IPPC 483 327,419 62 280 844 159

INDUSTRIE

NON IPPC

347

943

0

0

8

0

INDUSTRIE

TOTAL

830

1270,41

62

280

852

159

ALTE SURSE

PUNCTIFORME

0

0

0

În continuare se prezintă situaţia celor mai importante surse punctiforme

semnificative de poluare – industriale şi agricole.

SC CELHART SA Brăila

Este un agent economic ce are ca domeniu de activitate fabricarea celulozei, hârtiei şi a

produselor din hârtie. Celhart Donaris SA este o unitate aflată sub incidenţa Directivei IPPC, având

o perioadă de tranziţie până în anul 2014; de asemenea, a fost inventariată şi în Registrul Poluanţilor

Emişi (EPER) ca fiind o societate ai cărui parametri au depăşit valorile de prag. În anul 2007

aceasta unitate a evacuat în fluviul Dunărea un volum de 3,729 mil mc ape uzate insuficient

epurate în staţia de epurare proprie dotată doar cu treaptă mecanică de epurare. Conform

determinărilor fizico-chimice din laboratorul DA Buzău – Ialomiţa, s-au înregistrat depăşiri faţă de

limitele admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor pentru indicatorii: CBO5, CCOCr, substanţe

extractibile.

SC AMONIL SA Slobozia

Profilul de activitate al acestei unităţi este fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase,

având instalaţii care intră sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării

Page 27: Bazinul Buzau Ialomita

27

– 96/61/EC (Directiva IPPC), cu o perioadă de tranziţie până la data de 31.12.2014. De asemenea

este o unitate inventariată în Registrul Poluanţilor Emişi care a evacuat în anul 2007 în râul Ialomiţa

un volum de 0,794 mil mc ape uzate epurate corespunzător în staţia de epurare proprie, dotată doar

cu treapta mecanică (în anul 2007 nu au fost determinate depăşiri ale parametrilor fizico-chimici

faţă de valorile admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor).

SC AVICOLA SA Slobozia – Ferma 2-3 Bora

Unitatea işi desfăşoară activitatea în domeniul zootehnic, având ca profil de activitate

creşterea păsărilor, activitate ce intră sub incidenţa Directivei IPPC. A avut în anul 2007 un

debit de evacuare a apelor uzate în râul Ialomiţa de 0,095 l/s (0,003 mil mc). Nu deţine staţie de

epurare şi aproape toti indicatorii determinaţi au înregistrat depăşiri faţă de limitele maxim

admise. Valorile determinate ale indicatorilor sunt: materii în suspensie - 0,455 t/an faţă de 0,21 t/an

admis, CBO5 – 0,644 t/an faţă de 0,18 t/an admis, CCOCr – 1,182 t/an faţă de 0,584 t/an admis,

NH4 – 0,097 t/an faţă de 0,045 t/an admis, fosfot total – 0,012 t/an faţă de 0,009 t/an admis, reziduu

filtrat – 2,704 t/an faţă de 2,397 t/an admis.

3.2. Surse difuze de poluare semnificative

Categoriile principale de surse de poluare difuze sunt reprezentate de:

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

În spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa, fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită

faptului că la sfarşitul anului 2006, numai un procent de 36,87 % din populaţia echivalentă (a

aglomerărilor >2000 l.e.) este racordat la sistemele centralizate de canalizare.

Din cele 321 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa, un

număr de 56 aglomerări sunt dotate cu sisteme de canalizare şi niciuna dintre ele nu se

conformează cu cerinţele Directivei 91/271/EEC.

Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor, constituie o

sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit

de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă.

Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării

deşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării

necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.

Page 28: Bazinul Buzau Ialomita

28

Agricultura

Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea

difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special nutrienţii şi pesticidele, dar şi aţti

poluanţi) ajung în corpurile de apă, sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare, etc.).

Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de:

Stocarea şi utilizarea îngrăşămintelor organice şi chimice;

Creşterea animalelor domestice;

Utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.

De asemenea, în Raportul Naţional 2004 s-a evidenţiat faptul că cele mai

importante surse de poluare difuză sunt situate în perimetrele localităţilor din zonele vulnerabile şi

potenţial vulnerabile, identificate în conformitate cu cerinţele Directivei 91/676/EEC privind

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale domestice la nivel

naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al României 2007 (cu datele la nivelul

anului 2006).

La nivel naţional, cantităţile specifice de îngrăşăminte chimice (exprimate în substanţă

activă) utilizate în anul 2006, au fost cu cca 10% mai mari faţă de situaţia din 2002, când la

nivelul spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa erau utilizate cantităţi medii de cca. 2,47 kg N/ha de

teren agricol, respectiv 0,18 kg P/ha de teren agricol. În anul 2006, comparativ cu anul 2002,

cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizate au scăzut cu cca. 10%. Comparând cantităţile

specifice de îngrăşăminte utilizate în România cu cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se

observă că România se situează cu mult sub media europeană.

În spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa, numărul de animale echivalente estimate este de cca

633731 (reprezentând o densitate specifică de animale echivalente de 0,39/ha suprafaţă agricolă).

Emisiile de nutrienţi din surse difuze

Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole

difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin

aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de

poluare.

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este mai

dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării.

Page 29: Bazinul Buzau Ialomita

29

Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi) de

producere a poluării difuze:

1. depuneri din atmosferă;

2. scurgerea de suprafaţă;

3. scurgerea din reţelele de drenaje;

4. eroziunea solului;

5. scurgerea subterană;

6. scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti.

Se menţionează că scurgerea subterană reprezintă principala cale de emisie difuză pentru

azot, iar scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti prezintă contribuţia cea mai mare la emisia

difuză de fosfor. De asemenea este de spcificat faptul ca 55% din emisia totală difuză se datorează

localităţilor/aglomerărilor umane, agricultură contribuind cu cca 163 t/an, ceea ce

reprezintă o emisie specifică de 0,1 kgP/ha suprafaţă agricolă.

Page 30: Bazinul Buzau Ialomita

30

4. Evolutia furnizarii si a cererii de apa in bazinul hidrografic

Facilitati de tratare si epurare a apelor din cadrul bazinului hidrografic

In anul 2012 in spatiul hidrografic Buzău-Ialomita, au fost monitorizati 218 agenti economici

autorizaţi să evacueze ape uzate prin statii de epurare, din care:

-214 pe teritoriul bazinului Buzău-Ialomita,

-2 pe teritoriul bazinului Siret,

-2 pe teritoriul bazinului Arges.

Agenţii economici care au o influenţă determinantă asupra calităţii resurselor de apă din bazin

sunt cele 67 de aglomerari umane, distribuite astfel:

- 3 aglomerari cu > 100.000 locuitori echivalenti (l.e.);

-29 aglomerari cu 10.000 -100.000 l.e.;

-35 aglomerari cu 2.000 - 10.000 l.e

In afara de aglomerari umane o influenţă semnificativa asupra calităţii resurselor de apă o au si

cele 88 unitati industriale (IPPC şi non-IPPC) cu activitati in domeniile: industrie alimentară,industrie

metalurgica,prelucrarea lemnului, prelucrări chimice, industrie extractiva, construtii, comert .

Celelalte 63 de surse (unitati de invatamant si sanatate, de administratie publica au o influenta mai

mica asupra calitatii apelor.

Situaţia globală a cantităţilor de poluanţi continuţi în apele uzate

In anul 2012 au fost identificate in apele uzate cantitati importante de materii in suspensie,

CBO5, CCO-Cr, reziduu filtrabil, amoniu si fosfor total. Fata de anul 2011 se constata o diminuare a

cantitatilor de poluanti din apele evacuate, astfel: 4205,278 t/an suspensii fata de 8382,752 t/an in

2011, 5885,932 t/an CBO5 fata de 12659,352 t/an in 2011, 11624,058 t/an CCO-Cr fata de 23291,515

t/an in 2011, 64269,143 t/an reziduu filtrabil fata de 84405,223 t/an in 2011, 1620,6 t/an amoniu fata

de 3485,404 t/an in 2011 si 214,393 t/an fosfor total fata de 379,41 t/an in 2011

Page 31: Bazinul Buzau Ialomita

31

4.1. Facilitati de epurare a apelor din cadrul bazinului hidrografic

Schema tehnologica-Statia de epurare URZICENI

Page 32: Bazinul Buzau Ialomita

32

Epurarea apelor uzate au la bază o serie de procese mecanice, fizice, chimice şi biologice sau

procese combinate, fiecare având un rol bine precizat. Apele uzate conţin materii organice şi minerale

în suspensie, substanţe coloidale şi în soluţie. Aceste substanţe de fapt constituie sursa principală de

hrană pentru bacterii, care trebuie să realizeze transformarea biochimică a materiilor organice în

substanţe minerale. În acelaşi timp însă, unele bacterii prin simpla lor prezenţă în apa uzată pot să

constituie un real pericol pentru mediu şi om, întrucât pot provoca îmbolnăviri grave. Un singur

procedeu de epurare nu poate asigura o epurare performantă a apelor uzate şi ca urmare toate staţiile

de epurare utilizează metode combinate de epurare.

Fluxul tehnologic pe linia apei

Admisia în staţia de epurare se face printr-un colector dimensionat pentru a prelua debitul

provenit din reţeaua de canalizare menajeră a oraşului şi respectând condiţia de curgere gravitaţională.

Apa uzată menajeră ajunge gravitaţional în căminul de intrare-comutare situat la intrarea pe platforma

staţiei de epurare. Căminul de intrare-comutare are prevăzută o vană stăvilar şi un preaplin prin care

staţia poate fi by-passată pe perioade scurte de timp. În funcţionare normală, apa ajunge gravitaţional

în canalul grătarului mecanic rar, cu rolul de a asigura reţinerea materialelor solide grosiere şi a

plutitorilor (în vederea protejării pompelor de apă brută).

Canalul pentru grătar rar este echipat cu un grătar rar automat cu distanţa între bare de 30 mm,

precum şi cu un grătar rar manual care se montează în acest canal pe perioadele scurte când grătarul

automat este în revizie.

Din canalul cu grătar rar apa intră gravitaţional în staţia de pompare apă uzată brută. Datorită

configuraţiei terenului şi a adâncimii colectorului de canalizare de admisie în staţie, este necesară o

pompare a apelor uzate influente pentru a asigura presiunea necesară ca, în continuare, apa să circule

gravitaţional pe fluxul tehnologic.

Apa uzată ajunge astfel prin pompare în unitatea compactă de degrosisare (sitare fină,

deznisipare, separare grăsimi) şi în continuare, gravitaţional spre cele trei bazine compacte de epurare

biologică (reactoare ICEAS). Pe conducta de refulare de la staţia de pompare a fost prevăzut un

debitmetru electromagnetic pentru controlul debitelor ce intră la modulele compacte de degrosisare.

Page 33: Bazinul Buzau Ialomita

33

Apa uzată degrosisată este repartizată uniform la cele trei reactoare biologice ICEAS printr-o

cameră de distribuţie.

În reactoarele biologice se elimină substanţele organice biodegradabile (exprimate prin CBO5),

compuşii azotului şi fosforului. Aceste bazine sunt de tipul reactoare biologice compacte, cu nămol

activat care, pe baza tehnologiei ICEAS, realizează atât procese de aerare cât şi decantarea secundară,

asigurând reducerea CBO5, azot total, fosfor total, într-un proces continuu. Evacuarea apei epurate se

realizează printr-un deversor special din oţel inox pe fiecare din cele trei bazine.

Reactorul este alimentat continuu cu apă uzată degrosisată, indiferent de procesul periodic care

se desfăşoară în momentul respectiv - aerare, sedimentare sau evacuare. Apele reziduale intră continuu

în compartimentul de prereacţie unde 70%-80% din COB5 solubil este absorbit de către biomasă.

Fiecare reactor este împărţit în două compartimente ce comunică între ele. Primul compartiment

acţionează ca un selector organic, mărind eficienţa sistemului şi prevenind dezvoltarea

microorganismelor fibroase. Apa reziduală parţial epurată va trece apoi pe sub peretele deflector din

compartimentul de prereacţie. Acest perete deflector are un rol foarte important, împiedicând

producerea unor scurtcircuitări pe perioada fazei de decantare. Întregul proces este complet

automatizat.

Pentru deservirea modulelor de epurare biologică şi chimică este prevăzută o staţie de

preparare şi dozare coagulant, amplasată în pavilionul ce adăposteşte unităţile de degrosisare.

Apa epurată mecanic şi biologic este evacuată gravitaţional în bazinul de dezinfecţie cu

hipoclorit, canal debitmetru şi prelevare probe apă epurată şi până la descărcarea în emisarul natural,

râul Ialomiţa. Pentru trecerea prin digul de protecţie al râului Ialomiţa, s-a realizat o subtraversare a

digului prin foraj orizontal.

Pentru situaţiile în care nivelele pe râul Ialomiţa depăşesc cota de descărcare a apelor uzate şi

pentru a asigura amplasamentul staţiei de epurare împotriva inundaţiilor, s-a prevăzut o staţie de

pompare ape epurate, la ape mari pe râul Ialomiţa. Astfel soluţia pentru descărcarea efluentului epurat

în emisar cuprinde un cămin cu o vană stăvilar care, în cazul de niveluri ridicate pe râul Ialomiţa se va

închide. Apa epurată va trece printr-un preaplin în bazinul de aspiraţie, de unde va fi pompat în

conducta de evacuare, care pe această perioadă va funcţiona ca o conductă sub presiune şi va fi

realizată din materiale corespunzătoare.

Page 34: Bazinul Buzau Ialomita

34

Fluxul tehnologic pe linia nămolului

Nămolul rezultat din modulele de epurare ajunge prin pompare în bazinul de stocare nămol şi

apoi în unitatea de deshidratare nămol.

Deshidratarea se realizează cu două filtre bandă, prevăzute cu treaptă de preîngroşare. Pentru

eficientizarea deshidratării se utilizează polielectrolit, astfel încât nămolul deshidratat va avea un

conţinut de substanţă uscată de 22%.

Nămolul deshidratat rezultat din unitățile de deshidratare este descărcat cu ajutorul unor

transportoare în containere şi evacuat direct la mijlocul de transport sau depozitat pentru perioade

scurte de timp pe platforma de stocare temporară a nămolului deshidratat.

Apa rezultată din instalaţia de deshidratare împreună cu apa colectată de drenajul platformei de

stocare nămol, ajunge gravitaţional în staţia de pompare, pentru a fi reintrodusă în procesul de epurare.

Page 35: Bazinul Buzau Ialomita

36

4.2. Facilitati de tratare a apelor din cadrul bazinului hidrografic

Schema de principiu a statiei de tratare a apei de zacamant in vederea injectiei in zacamant de petrol

AMROMCO ENERGY SRL

Influent Separarea primara

(suspensii mecanice

si titei liber)

Tratare chimica

emulsii titei,

solide/dizolvate,

corectie pH

Separare grosiera

suspensii (floculi),

eliminare gaze

Tratare

antibacteriana

Filtrare

primara Filtrare

finala

Efluent

Rezervor

titei

slam slam slam slam

Ingrosare slam Stoarcere/compactare

slam Container

reziduuri solide

Distrugere deseuri

periculoase

Apa Influent- Apa de zacamant rezultata din treapta de separare primara a titeiului

Efluent- Apa de zacamant tratata in vederea injectiei in zacamantul de petrol

Page 36: Bazinul Buzau Ialomita

36

Implementarea tehnologiei de reinjectie a apei uzate rezultata din procesul de extractie a

titeiului la sonde, denumita apa de zacamant, in scop de productie, pentru cresterea presiunii din

zacamant necesara dezlocuirii titeiului este una dintre tehnologiile cele mai eficiente care se aplica in

scopul reducerii costurilor de extractie a titeiului . Generalizarea tehnologiei de reinjectie a apei in

scop de productie, obtinerea unor rezultate eficiente in procesul de extractie a titeiului, sunt

conditionate de tratarea apei la un nivel ridicat de de puritate, astfel incat continutul de hidrocarburi si

de suspensii sa fie la valori care nu afecteaza obturarea mediul poros, respectiv al rocii in care este

cantonat titeiul.

Schema de principiu a instalatiei complete de decantare, separare, tratare, filtrare a apelor de

zacamant in vederea reinjectiei in fluxul de productie al sondelor de extractie prezentata mai sus arata

necesitatea includerii a mai multe trepte de procese specifice. Procesele principale implicate sunt

separarea hidrocarburilor libere, tratarea chimica si prin microflotatie a hidrocarburilor emulsionate,

sedimentarea si filtrarea avansata a apei epurate si tratarea deseurilor rezultate din procese.

Page 37: Bazinul Buzau Ialomita

37

5. Obiective si masuri privind managementul apei

5.1. Obiective privind managementul apei

Obiectivele de mediu prevăzute în Directiva Cadru Apă, reprezintă unul dintre elementele

centrale ale acestei reglementări europene, având ca scop protecţia pe termen lung, utilizarea şi

gospodărirea durabilă a apelor.

Directiva Cadru Apă stabileşte în Art. 4 (în special pct. 1) obiectivele de mediu indicând ca

elemente principale:

prevenirea deteriorării stării apelor de suprafaţă şi subterane (art4.1.(a) (i), art4.1.(b)

protecţia, îmbunătaţirea şi restaurarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă,

inclusiv a celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic

modificate şi artificiale, precum şi a corpurilor de apă subterană în vederea atingerii

“stării bune” până în 2015 (art4.1) (a) (b)

protecţia şi îmbunătăţirea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale în

vederea atingerii “potenţialului ecologic bun” şi a “stării chimice bune” până în

2015 (art4.1.(a)

reducerea progresivă a poluării cu substanţe prioritare şi încetarea evacuarilor de

substanţe prioritar periculoase în apele de suprafaţă prin implementarea măsurilor

necesare

reducerea tendinţelor semnificative şi susţinute de creştere ale poluanţilor în apele

subterane

atingerea standardelor şi obiectivelor stabilite pentru zonele protejate de către

legislaţia comunitară (art. 4,1(c)).

În esenţă, atingerea obiectivelor de mediu până în 2015, include:

pentru corpurile de apă de suprafaţă: atingerea stării ecologice bune şi a stării

chimice bune, respectiv a potenţialului ecologic bun şi a starii chimice bune pentru

corpurile de apă puternic modificate şi artificiale

pentru corpurile de apă subterane: atingerea stării chimice bune şi a stării

cantitative bune

Page 38: Bazinul Buzau Ialomita

38

5.1.1. Ape de suprafaţa

Pentru fiecare corp de apă din bazinul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost stabilite obiectivele de

mediu specifice categoriilor: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere (corpuri naturale), corpuri de

apă puternic modificate (râuri, lacuri de acumulare, ape costiere) şi corpuri de apă artificiale.

Pentru zonele protejate, obiectivele de mediu sunt cele prevăzute de legislaţia specifică, fiind

caracteristice categoriilor de zone protejate definite în Cap. 5 - Identificarea şi cartarea zonelor

protejate.

Se menţioneaza că în cazul în care unui corp de apă i se stabilesc unul sau mai multe obiective

de mediu, se aplică cel mai sever obiectiv de mediu pentru corpul respectiv (Art. 4.2.al Directivei

Cadru Apă).

- În Anexa 7.1. sunt prezentate obiectivele de mediu asociate corpurilor de apă de suprafaţă din

spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa. Obiectivele de mediu asociate corpurilor de apă respective se

vor reactualiza odată la 6 ani, în următorul Plan de Management bazinal.

- Obiectivul “nedeteriorării stării“ corpurilor de apă de suprafată din s.h. Buzău- Ialomiţa,

evaluată pe baza elementelor de calitate prezentate în cap.6.2.1.2., se va analiza prin

utilizarea datelor de monitoring, instrumentelor de modelare, etc. Deteriorarea stării corpurilor

de apă se va permite numai cu respectarea cerinţelor şi prevederilor Art. 4.7 al Directivei

Cadru Apă, pentru cazuri specifice.

5.1.2. Ape subterane Directiva Cadru a Apei stabileşte următoarele obiective pentru apele subterane:

obiective pentru stare: realizarea unei stări bune (cantitativă şi chimică) şi

garantarea nedeteriorării acesteia

„prevenirea sau limitarea” evacuării de poluanţi;

luarea unor măsuri de reducere a oricăror tendinţe semnificative şi durabile de

creştere a concentraţiilor de poluanţi.

În cazul apelor subterane, starea bună implică o serie de “condiţii” definite în Anexa V din

Directiva Cadru a Apelor (Directiva 2000/60/CE). Condiţii suplimentare pentru starea chimică şi

procedurile de evaluare sunt dezvoltate în Directiva Fiică a Apelor Subterane (Directiva

2006/118/EC). Corpurile de apă subterană trebuie clasificate in două clase, respectiv bună şi slabă,

atât pentru starea cantitativă, cat şi pentru cea chimică.

Page 39: Bazinul Buzau Ialomita

39

Pentru reflectarea acestei clasificări, Directiva Cadru specifică utilizarea codurilor de

culori, respectiv: verde pentru starea bună şi roşu pentru starea slabă.

Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, concentraţiile determinate în punctele de

monitoring stabilite conform DCA trebuie comparate cu valorile de prag (threshold values - TV)

care sunt considerate astfel obiective vizate pentru o stare bună a corpului de apă subterană.

Pentru nitraţi (50 mg/l) şi pesticide (0,1 μg/l individual şi 0,5 μg/l total) valorile prag sunt stabilite în

standardele europene, urmând ca fiecare ţară membră să stabilească TV pentru celelalte substanţe

poluante, având la bază valorile fondului natural (natural background level - NBL).

Lista minimă de parametri ce trebuie luati in considerare la evaluarea stării calitative a

corpurilor de ape subterane şi pentru care este necesara determinarea TV este următoarea:

“substanţe, ioni, sau indicatori care pot apărea natural şi/sau ca rezultat al activitatilor

umane As, Cd, Pb, Hg, NH4 , Cl , SO4 “substanţe sintetice”: tricloretilena, tetracloretilena;

“parametri indicatori ai intruziunilor saline sau a altor intruziuni”: conductivitatea sau Cl-

si SO4, în

funcţie de alegerea statelor membre.

Din cauza lipsei datelor de monitorizare privind unii dintre indicatorii mai sus mentionaţi

pentru unele dintre corpurile de apă subterană nu s-au putut stabili valorile fondului natural şi

valorile prag, urmând ca acestea să fie stabilite be baza unor studii ulterioare.

De asemenea se pot stabili valori prag şi pentru alte substanţe, funcţie de

particularitaţile specifice fiecareia.

Selectarea forajelor nepoluate folosind următoarele criterii (conform proiectului european

BRIDGE şi a draft-ului Ghidului european pentru determinarea TV) pentru eliminarea forajelor cu

aport antropic, criterii ce se aplică pe mediile pe foraje:

- Foraje cu o concentraţie medie a Cl > 200 mg/l

- Foraje cu o concentraţie medie a NO3 > 10 mg/l

Calcularea valorilor fondului natural (NBL) ca percentila 90 din probele rămase sau percentila

50 din toate probele (fără a elimina forajele prin aplicarea criteriilor “cloruri” şi “azotaţi”); percentila

50 se aplică atunci când, dacă s-ar aplica cele doua criterii mai sus menţionate, rămân prea puţine

foraje (sub 20).

Analizarea şi validarea valorilor fondului natural obţinute având în vedere caracteristicile

litologice şi hidrogeologice ale corpului de apă subterană.

În România s-au folosit ca valori de referinţa valorile concentraţiilor maxim admise CMA

conform “Legii privind calitatea apei potabile” (Legea nr.458/2002) completata cu “Legea pentru

modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile “(Legea nr.311/2004)

Page 40: Bazinul Buzau Ialomita

40

şi standardul pentru ape de suprafaţa Ordinul 161/2006 pentru aprobarea “Normativului privind

clasificarea calitaţii apelor de suprafaţa în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă”.

Dintre aceste standarde se utilizează valorile cele mai restrictive, dar având în vedere utilizările

relevante ale apei subterane şi legăturile hidraulice slabe dintre acestea şi apele de suprafaţă, s-a

optat pentru folosirea valorilor din Legea 458/2002 (conform Anexei II.A din GWD).

5.1.3. Zone protejate

Obiectivele de mediu pentru zonele protejate sunt cele specificate în legislaţia care le

desemnează, aşa cum se arată în capitolul 5.

Obiectivele de mediu generale ale directivelor specifice se referă la:

protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei

potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă - zone de protecţie

pentru captările de apă destinate potabilizării.

protecţia şi ameliorarea calităţii acelor ape dulci care întreţin sau care, dacă

poluarea ar fi redusă ori eliminată, ar putea intreţine ihtiofauna, precum şi protecţia şi

ameliorarea calităţii acelor ape marine şi salmastre în scopul susţinerii vieţii şi

dezvoltării speciilor de moluşte bivalve şi moluşte gasteropode pentru creşterea şi

exploatarea acestora - zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de

vedere economic.

conservarea habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună salbatică şi tuturor speciilor

de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul naţional şi care au legatură cu

corpurile de apă - zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde

menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important.

reducerea poluării apelor cauzată de nitraţii proveniţi din surse agricole, prevenirea

poluării cu nitraţi şi raţionalizarea şi optimizarea utilizării îngrăşămintelor chimice şi

organice ce conţin compuşi ai azotului - zone vulnerabile la nitraţi.

protejarea mediului împotriva deteriorării datorate evacuărilor de ape reziduale (ape

uzate orăşeneşti şi ape uzate provenite din sectoarele industriale) - zone sensibile la

nutrieţi.

conservarea, protejarea şi imbunătăţirea calităţii mediului, precum şi protejarea sănătăţii

oamenilor, printr-un management corespunzător al calităţii apelor de imbăiere – zone

pentru imbăiere.

Page 41: Bazinul Buzau Ialomita

41

Pentru fiecare din aceste categorii de zone protejate au fost elaborate şi aprobate norme

tehnice necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu, cu excepţia zonelor destinate pentru

protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor

important pentru care există legislaţia specifică în domeniul ariilor naturale protejate.

5.2. Programe de măsuri

Directiva Cadru privind Apa (DCA), adoptată la 23 octombrie 2000 de către Parlamentul

Eurpean şi Consiliu, are ca obiectiv ambiţios stabilirea unui cadru European unic şi coerent pentru

politica şi gestiunea apelor, integrând deopotrivă şi directivele europene din domeniul apelor. Se

fixează astfel un cadru de protecţie a apelor care să permită:

- prevenirea degradării mediului acvatic, conservarea sau ameliorarea stării apelor;

- promovarea unei utilizari durabile a apei, bazată pe protecţia pe termen lung a

resurselor de apă disponibile;

- reducerea sau eliminarea treptată a emisiilor de substanţe prioritare / prioritar

periculoase în apele de suprafaţă;

- reducerea poluării apelor subterane.

În vederea atingerii obiectivelor de mediu se implementează un proces global, inclusiv

pregătirea unor documente de planificare şi reactualizarea lor la fiecare 6 ani:

- caracterizarea stării actuale a corpurilor de apă;

- planul de management al bazinului hidrografic care include programe de măsuri;

- programul de monitoring care are ca scop supravegherea calităţii corpurilor de apă şi

verificarea dacă obiectivele de mediu sunt atinse.

În conformitate cu prevederile art. 23

- 25

din Legea apelor nr.107/1996 cu modificările

şi completările ulterioare, Planul Naţional de Management al apelor din România, ca parte a

schemei directoare, trebuie să contină „un rezumat al măsurilor necesare pentru a aduce corpurile

de apă, în mod progresiv, la starea cerută până la termenul limită extins, pentru orice intârziere

semnificativă a realizării măsurilor operaţionale şi planificarea implementării acestora.”

Următoarele măsuri trebuie să asigure o calitate a apei conformă cu cerinţele:

- construirea de noi captări de apă de suprafaţă şi subterană din zone de protecţie pentru

captările de apă din surse de suprafaţă şi subterane destinate potabilizării;

- reabilitarea reţelelor de apă existente în vederea îmbunătăţirii distribuţiei apei potabile şi

Page 42: Bazinul Buzau Ialomita

42

reducerea riscurilor de accidente frecvente, pierderi importante de apă şi contaminare

ulterioară a apei;

- construirea de noi reţele de distribuţie; - reabilitarea tehnologiilor de tratare;

- îmbunătăţirea tehnologiilor de tratare;

- costruirea de noi staţii de tratare;

- schimbarea instalaţiilor interioare;

- îmbunătăţirea managementului deşeurilor municipale nepericuloase (clasa «b») rezultate

de la tratarea apei (depozitarea deşeurilor nepericuloase solide se va realiza până la 16 iulie

2009 pe depozitele existente, sau, în paralel, pe depozitele conforme de deşeuri nepericuloase

din zona urbană).

Pentru evitarea impactului negativ asupra sănătăţii publice având în vedere standardele

Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii relevante, au fost luate măsuri care vizează:

asigurarea supravegherii şi controlului protecţiei sanitare a surselor de apă destinate

consumului uman;

autorizarea sanitară a staţiilor de tratare a apei pentru potabilizare, autorizare care se

revizuieşte anual;

clorinarea apei;

monitorizarea apei la ieşirea din staţia de tratare, la ieşirea din rezervoarele de stocare a

apei;

introducerea parametrilor microbiologici în monitorizarea de audit;

inspecţia sanitară periodică a staţiei de tratare şi a reţelei de distribuţie; aplicarea

măsurilor de remediere;

utilizarea instalaţiilor, a materialelor şi a substanţelor în contact cu apa este permisă

numai cu avizarea acestora de către MS (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1030 din 20

august 2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de

amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară

activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei);

colaborarea dintre autorităţile locale implicate (sănătate publică, administraţie publică,

mediu, serviciile de apă) pentru remedierea deficienţelor şi realizarea conformării

etapizate;

.

Page 43: Bazinul Buzau Ialomita

43

Măsurile necesare pentru îmbunătăţirea calitatii apei destinate consumului uman vor avea

o eficienţă în ceea ce priveşte:

Îmbunătăţirea eficienţei de tratare a apei brute în vederea respectării prevederilor

Directivei 98/83/CE şi a termenelor asumate prin Poziţia Comună (ex. limită clor rezidual în

apa distribuită de 0,2-0,5 mg/l);

Asigurarea condiţiilor de prelevare a apei brute;

Înlocuirea materialelor care nu corespund standardelor şi regulamentelor europene

(conducte din azbest);

Îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de distribuţie a apei brute şi potabile în conformitate cu

standardele europene;

Îmbunătăţirea performanţelor hidraulice ale reţelei de distribuţie şi a apei potabile;

Reducerea pierderilor de apă pe reţelele de aducţiune şi distribuţie a apei (obiectiv 10-25%);

Creşterea gradului de conectare la reţeaua de alimentare cu apă potabilă în scopul

respectării termenelor şi angajamentelor asumate;

Asigurarea dezvoltării sistemului de furnizare a apei potabile către populaţie.

Măsuri pentru protejarea corpurilor de apă utilizate sau care vor fi utilizate

pentru captarea apei destinate consumului uman

În jurul lucrărilor de captare, construcţiilor si instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă

în conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările si

completările ulterioare, se instituie zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie

hidrogeologică, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calităţii surselor de apă.

În cadrul celor 28 zone de protecţie pentru captări de apă din surse de suprafaţă pentru

potabilizare şi 236 zone de protecţie pentru captări de apă subterană pentru potabilizare. ”Zone de

protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării”, se impun măsuri de interdicţie a unor

activităţi şi de utilizare cu restricţii a terenului, pentru prevenirea riscului de contaminare sau de

impurificare a apei, ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale. De asemenea, întrucât nu

pentru toate captările de apă din sursele de suprafaţă şi sursele subterane se asigură zone de

protecţie, se impune asigurarea acestor zone având în vedere legislatia în vigoare.

În cele 187 zone de protecţie sanitară cu regim sever (21 pentru captările din ape de

suprafaţă şi 166 pentru captările din ape subterane) sunt interzise: utilizarea îngraşămintelor animale

sau chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice; irigarea cu ape care nu au caracter de potabilitate;

culturile care necesită lucrări de ingrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale; păşunatul;

Page 44: Bazinul Buzau Ialomita

44

amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei;

excavaţii de orice fel; depozitarea de materiale, cu exceptia celor strict necesare exploatării

sursei şi a instalaţiei. În aceste cazuri se vor lua măsuri pentru a preîntâmpina pătrunderea în sol a

oricaror substanţe impurificatoare; pescuitul si scăldatul; recoltarea gheţii, precum şi adăparea

animalelor; activităţile menţionate pentru perimetrele de protecţie hidrogeologică şi pentru zona de

protecţie sanitară cu regim de restricţie

Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de

protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât, prin aplicarea de măsuri de protecţie, în

funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei.

În cele 89 zone de protecţie sanitară cu regim de restricţie (6 pentru captările din ape de

suprafaţă şi 83 pentru captările din ape subterane) terenurile pot fi exploatate agricol de către

deţinătorii acestora, pentru orice fel de culturi, dar cu interzicerea utilizării îngrăşămintelor naturale.

Măsuri pentru diminuarea poluării din surse punctiforme şi pentru alte activităţi cu

impact asupra stării apelor

Stabilirea măsurilor pentru diminuarea poluării din surse punctiforme şi pentru alte activităţi

cu impact asupra stării apelor se face având în vedere informaţiile din documentele strategice şi

legislative, documentele de autorizare şi pe baza informaţiilor colectate de la nivelul Direcţiilor de

Ape, Sistemelor de Gospodărirea Apelor, operatorilor de servicii publice pentru apă, agenţi

economici, Agenţiilor Regionale şi Judeţene de Protecţia Mediului.

Măsurile au fost grupate în funcţie de tipul activităţilor şi presiunilor create de acestea impact

asupra stării apelor, respectiv:

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la aglomerări umane –

aglomerări cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi şi aglomerări cu mai puţin de 2000 locuitori

echivalenţi;

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile

industriale;

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile agricole.

Măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea acestor presiuni punctiforme trebuie să ia în

considerare următoarele:

- Strategii naţionale, regionale şi locale, programe cu referire la măsurile aplicate pentru

implementarea Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane şi a

altor directive europene asociate. Pentru aglomerări se vor avea în vedere, acolo unde există,

Page 45: Bazinul Buzau Ialomita

45

Master Planurile elaborate la nivel judeţean şi măsurile recomandate de acestea, precum şi

sursele de finanţare;

- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate activităţilor

industriale, pentru fiecare directivă europeană (DEAUU, IPPC, SEVESO II, substanţe

periculoase / prioritar periculoase, deşeuri, etc.) şi ramura industrială, surse de finanţare;

- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate activităţilor

agricole. Pentru presiunile punctiforme (fermele zootehnice) stabilirea măsurilor trebuie să

ţina cont de categoriile de ferme existente, iar aceste măsuri trebuie să conducă la

respectarea legislaţiei de mediu în vigoare.

Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la activităţile

industriale au fost stabilite avand în vedere reducerea poluării provenite de la sursele de poluare

punctiforme şi difuze pentru respectarea legislaţiei în vigoare.

Administraţia Naţională “Apele Române” a elaborat o “Metodologie de evaluare a măsurilor

pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile industriale”, pe baza

măsurilor necesare respectării legislaţiei europene în domeniul protecţiei mediului, a legislaţiei

naţionale de implementare, strategiilor aplicate pe termen mediu, precum şi informaţiilor furnizate

de agenţii economici şi previziunilor statistice elaborate pentru sectorul industrial.

Inventarul măsurilor de bază pentru activităţile industriale cele mai importante s-a realizat

pentru acele activităţi specifice sectorului industrial din spaţiul hidrografic Buzău- Ialomiţa,

respectiv: industria alimentară şi a băuturilor; fabricarea altor produse din minerale nemetalice

(fabr. caramizilor, tiglelor şi altor produse pt constructii; fabr. sticlei plate; plelucrarea şi

fasonarea sticlei plate); industria metalurgică; industria chimică; eliminarea deşeurilor şi a apelor

uzate, salubritate şi activităţi similare; industria de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea carbunelui;

producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă; fabricarea celulozei, hârtiei şi a

produselor din hârtie; fabricarea produselor textile; industria de maşini şi aparate electrice; industria

de maşini şi echipamente.

Măsurile cuantificabile pentru sursele de poluare punctiforme se referă la efluenţii de la

staţiile de epurare finale, precum şi la descărcările directe de ape uzate sau pluviale prin sistemele

de colectare urbane.

Page 46: Bazinul Buzau Ialomita

46

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile agricole

Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la activităţile agricole

au fost stabilite având în vedere reducerea poluării provenite de la sursele de poluare punctiforme

pentru respectarea legislaţiei în vigoare.

Măsurile de bază sunt asociate cu prevederile legislaţiei care implementează cerinţele

directivelor europene în domeniu, respectiv:

În vederea stabilirii măsurilor, Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) a elaborat o

“Metodologie privind stabilirea programului de măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor

din agricultură”. În această metodologie se prezintă o strategie globală de stabilire a măsurilor pentru

reducerea efectelor presiunilor din agricultură, în concordanţă cu cerinţele Directivei Cadru, ca parte

a programului de măsuri din cadrul primului Plan de Management la nivel de bazin hidrografic.

De asemenea, metodologia are în vedere stabilirea programului de măsuri pentru presiunile

punctiforme şi difuze din agricultură exercitate la nivelul apelor de suprafaţă, precum şi la nivel

apelor subterane, având în vedere presiunile existente. Abordarea pentru presiunile viitoare trebuie

să ţină seama de procedura de evaluare a impactului de mediu (Directiva EIA) şi de procedura de

evaluare strategică de mediu (Directiva SEA).

Măsuri necesare pentru reducerea efectului presiunilor hidromorfologice

În vederea reducerii efectelor presiunilor hidromorfologice asupra corpurilor de apă şi asupra

mediului în general, legislatia românescă în domeniu prevede o serie de măsuri ce se regăsesc în

reglementări specifice; dintre aceste măsuri menţionăm următoarele:

- Aplicarea prevederilor din Normativul Tehnic al Lucrărilor Hidrotehnice 1215/2008 al

OM 1163/2007;

- Aplicarea prevederilor din HG 1854/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de

management al riscului la inundaţii;

- Respectarea prevederilor din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru toate tipurile

de lucrări (inclusiv balastiere);

- Respectarea prevederilor actelor de reglementare emise de autorităţile competente din

domeniul protecţiei mediului.

- Respectarea prevederilor din regulamentul de exploatare a lacului de acumulare, pentru

asigurarea debitului ecologic aval de lucrările hidrotehnice, debit necesar pentru menţinerea

condiţiilor de viaţă pentru ecosistemele acvatice în aval de lacurile de acumulare