Embed Size (px)
1
1. Managementul integrat al resurselor de apă. Generalitati.
Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea şi coordonarea apei,
a terenului şi a resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale şi economice
echilibrate fără compromiterea durabilităţii ecosistemelor.
Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu
gospodărirea tradiţională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atât la nivel fizic şi
tehnic cât şi la nivel de planificare şi management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic,
unitatea naturală de formare a resurselor de apă.
Directiva Cadru în domeniul apei a fost adoptată de către Parlamentul European în 23
octombrie 2000 şi a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Obiectivul central al Directivei Cadru în domeniul apei este acela de a obţine o „stare bună”
pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafată cât şi pentru cele subterane, cu excepţia
corpurilor puternic modificate şi artificiale, pentru care se defineşte „potenţialul ecologic bun”.
România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea şi implementarea programelor de
măsuri, ţinând seama de cerinţele deja existente la nivelul Comunităţii Europene.
Directiva Cadru în domeniul apei fundamentează o nouă strategie şi politică în domeniul
gospodăririi apelor, urmărind noi elemente:
- elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice;
- prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane;
- definirea unei „stări bune a apelor” – reprezintă obiectivul directivei
- definirea „condiţiilor de referinţă” pentru apele de suprafaţă;
- definirea unor noi categorii de ape – „corpuri de apă puternic modificate”;
- definirea a 5 clase de calitate a apelor ţinând seama în primul rând de elementele biologice;
- stabilirea unui registru al zonelor protejate situate la nivelul bazinului hidrografic;
- stabilirea obiectivelor de mediu;
- realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul recuperării
costurilor aferente serviciilor de apă;
2
- luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanţe prioritare care prezintă
un important factor de risc pentru mediul acvatic şi oprirea treptată a evacuărilor, emisiilor şi
pierderilor substanţelor prioritar periculoase;
- conceptul de reabilitare a resurselor de apă.
Implementarea acestei Directive va contribui la o dezvoltare durabilă socio-economică prin
asigurarea necesarului de apă pentru folosinţe, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.
Planul de management al bazinului hidrografic reprezintă instrumentul pentru implementarea
Directivei Cadru Apă reglementat prin articolul 13 şi anexa VII şi are drept scop gospodărirea
echilibrată a resurselor de apă, precum şi protecţia ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv
principal atingerea unei „stări bune” a apelor de suprafaţă şi subterane. Articolul 14 al Directivei
Cadru Apă 2000/60/EC specifică faptul că Statele Membre trebuie să informeze şi să consulte
publicul şi utilizatorii în special cu privire la următoarele etape referitoare la:
- calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea planurilor de management pe bazin
hidrografic şi despre rolul consultării, până cel mai târziu în 2006;
- sinteza problemelor importante de gospodărirea apelor până la 22.12.2007
În cadrul acestui proces au fost identificate 4 categorii majore de probleme: poluarea cu
substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe prioritare / prioritar periculoase
şi alterările hidromorfologice, pentru care au fost concepute programe de măsuri specifice în
vederea conformării cu obiectivele de mediu.
Problemele principale de gospodărire a apelor din bazin au fost prezentate spre informare şi
consultare publicului, în cadrul întâlnirilor privind elaborarea Schemelor Directoare de Amenajare şi
Management ale spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa (2007);
Planul de management bazinal este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio- economică şi
prezintă punctul de plecare pentru măsurile de management din toate ramurile economiei, măsurile
de gospodărire a apelor la nivel bazinal şi local şi evidenţiază factorii majori care influenţează
gospodărirea apei într-un bazin hidrografic. De asemenea, prin Planul de management se stabilesc
deciziile necesare în economia apei şi pentru dezvoltarea de obiective pentru o gospodărire durabilă,
unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă.
3
2. Prezentarea generală a spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa
2.1. Delimitarea spaţiului hidrografic
Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa, cu sediul în municipiul Buzău, este o unitate teritorială a
Administraţiei Române „Apele Române”, având în administrare bazinele hidrografice Ialomiţa,
Buzău, Călmăţui, Mostiştea şi fluviul Dunărea, cu o suprafaţă de 24699 km2, reprezentând 9,4
% din teritoriul ţării.
Planul de management se elaborează pentru spaţiul hidrografic format din bazinele
hidrografice Ialomiţa (suprafaţa de 10350 km2), Buzău (suprafaţa de 5264 km
2), Călmăţui
(suprafaţa de 1668 km2) şi Mostiştea (suprafaţa de 1758 km
2), conform fig. 2.1.
Spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa este situat în partea de sud-est a ţării, învecinându-se în
partea de nord-vest cu bazinul hidrografic Olt, în nord-est cu bazinul hidrografic Siret, în vest şi sud-
vest cu bazinul hidrografic Argeş, în sud cu fluviul Dunărea (care formează graniţa între România şi
Bulgaria pe 75 km), iar în est cu spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral.
4
2.2. Clima
Prin aşezarea în partea central-sud-estică a ţării, Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa are un
climat temperat-continental, cu diferenţieri între partea nord-vestică (temperaturi mai scăzute şi
precipitaţii mai mari cantitativ) şi partea sud-estică (temperaturi mai ridicate şi un grad mare de
ariditate). Repartiţia precipitaţiilor, ca şi cea a temperaturii, urmăreşte marile forme de relief.
Astfel, precipitaţiile medii anuale variază de la 400 mm/an la 1200 mm/an, iar temperatura medie
anuală variază de la – 4 oC la munte la +11
oC la câmpie.
În bazinul hidrografic al Ialomiţei, precipitaţiile sunt mai abundente în partea sa superioară
(zona montană), comparativ cu partea de mijloc şi inferioară a bazinului. Acelaşi lucru se
întamplă şi în cazul bazinului hidrografic Buzău. Bazinele Mostiştea şi Călmăţui, prin plasarea
lor în zona de câmpie, se încadrează într-un climat arid, deşi partea vestică a bazinului Mostiştea
primeşte o cantitate mai mare de precipitaţii (450-500 mm).
2.3. Hidrografia. Resurse de apa.
Bazinul hidrografic Ialomiţa are o suprafaţă de recepţie de 10350 km2
şi o lungime
de 417 km, reprezentând 4,34% din teritoriul ţării. Altitudinea medie variază între 327 m în zona
muntoasă şi 42 m în zona de confluenţă. Panta medie a bazinului este de 15‰. O caracteristică a
bazinului hidrografic este forma alungită, cu o lăţime medie de cca. 60 km. Bazinul are 142
afluenţi codificaţi. Densitatea hidrografică a bazinului Ialomiţa este de 0,30 km/kmp.
Bazinul hidrografic Buzău are o suprafaţă de recepţie de 5264 km2
şi o lungime de 302
km, reprezentând 2,2% din teritoriul ţării. Altitudinea variază între 1250 m în zona de munte şi 8 m în
zona de confluenţă. Panta medie a bazinului este de 4‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este
faptul că cei mai mulţi afluenţi îi primeşte din partea stângă. Bazinul are 102 afluenţi codificaţi, râul
Buzău fiind transcarpatic, având izvoarele pe rama nordică a Carpaţilor de Curbură. Densitatea
hidrografică a bazinului Buzău este de 0,31 km/kmp.
Bazinul hidrografic Mostiştea are o suprafaţa de recepţie de 1758 km2
şi o lungime
de 98 km, reprezentând 0,73% din teritoriul ţării. Altitudinea variază între 91 m şi 13 m. Panta
medie a bazinului este de 1‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este faptul că se formează, în
totalitate, în zona de câmpie, sub altitudinea de 100 m. Are 13 afluenţi codificaţi. Densitatea
hidrografică a bazinului Mostiştea este de 0,19 km/kmp.
5
Bazinul hidrografic Călmăţui are o suprafaţă de recepţie de 1668 km2
şi o lungime de
152 km, reprezentând 0,7% din teritoriul ţării. Altitudinea variază între 92 m în amonte şi 5 m în aval.
Panta medie a bazinului este de 1‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este, ca şi în cazul
bazinului Mostiştea, formarea sa numai în zona de câmpie. Bazinul are 4 afluenţi codificaţi.
Densitatea hidrografică a bazinului Călmăţui este de 0,17 km/kmp.
Din resursele teoretice de apă de 200138,897 milioane m3, calculate pentru bazinele
hidrografice Buzău, Călmăţui, Ialomiţa şi Mostiştea, resurse utilizabile sunt 28%, adică 56924
milioane m3.
Dacă pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui, Ialomiţa şi Mostiştea, resursele de apă
teoretice de suprafaţă sunt de 72,37 ori mai mari decât cele subterane (197411,097
milioane m3
faţă de 2727,8 milioane m3), resursele utilizabile de suprafaţă sunt de 55,66 ori mai
mari decât cele subterane (55919,45 milioane m3
faţă de 1004,55 milioane m3).
În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa există 14 acumulări cu folosinţă complexă, cu un
volum util de 489,52 milioane m3. În lungul cursului, debitul mediu multianual al râului Ialomiţa
creşte de la 1 m3/s în zona Bolboci la 40 m
3/s în secţiunea Coşereni, păstrând această valoare până la
confluenţa cu fluviul Dunărea (întrucât nu mai primeşte nici un afluent important). Aportul cel mai
mare, ca debit, îl aduce râul Prahova, principalul său afluent de stânga.
Debitul mediu multianual al râului Buzău variază de la 1 m3/s în secţiunea Întorsura Buzăului
la 25 m3/s în secţiunea Baniţa, păstrând aceeaşi valoare până la confluenţa cu râul Siret. Aportul cel
mai important este dat de Bâsca Unită, iar ceilalţi afluenţi (Bâsca Chiojdului, Bălăneasa, Slănic,
Nişcov, Câlnău) au un aport neînsemnat, sub 1 m3/s – medie multianuală.
În cazul bazinelor Mostiştea şi Călmăţui, debitul mediu multianual este
neînsemnat, fiind sub 1 m3/s.
În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa pot fi evidenţiate zone cu resurse reduse de apă,
cum sunt zonele endoreice dintre Călmăţui şi Buzău şi cele de la sud de Ialomiţa, ambele fiind
situate în Câmpia Bărăganului.
Aspectul deficitar se menţine în privinţa apelor freatice, în zona de câmpie, în sensul
că nivelul piezometric se află la adâncimi mai mari de 10 m, apa nu are o calitate foarte bună
comparativ cu apa izvoarelor din zonele de deal şi munte.
6
2.4. Relieful
Suprafaţa spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa se desfăşoară pe trei mari trepte de relief:
munţi, dealuri şi câmpie. Varietatea formelor de relief şi a alcătuirii geologice a imprimat şi
diversitatea celorlalte elemente ale cadrului natural. Cele trei forme de relief pot fi socotite în
acelaşi timp şi zone, începând de la nord spre sud, una în continuarea celeilalte.
Astfel, zona muntoasă, care ocupă partea nordică a D.A. Buzău-Ialomiţa, este reprezentată
de masive muntoase şi culmi aparţinând Carpaţilor Meridionali (masivele Leaota şi Bucegi între
2000-2500 m) şi Carpaţilor de Curbură (munţii de la est de râul Prahova, munţii Baiului,
Ciucaşului, Siriului, Podu Calului, Penteleu şi cei ai Vrancei între
1600-2000 m).
Zona subcarpatică este reprezentată de:Subcarpaţii Ialomiţei între Dâmboviţa şi Cricovul
Dulce; Subcarpaţii Prahovei, între Cricovul Dulce şi Vărbilău-Mislea; Subcarpaţii Teleajenului, de
o parte şi de alta a văii Teleajenului; Subcarpaţii Cricovului Sărat, în partea superioară şi mijlocie
a bazinului Cricovului Sărat; Subcarpaţii Buzăului, la est de Drajna-Cricovul Sărat.
Culmile acestora au altitudini mari (800-1000 m) la contactul cu zona muntoasă, coboară
spre 200-300 m la contactul cu zona de câmpie (în partea sudică), dar fac şi treceri mai bruşte, cum
este cazul Dealului mare – Istriţa (care de la 750 m coboară în Câmpia Buzăului la 100-200 m).
Zona de câmpie se situează în sud, ocupând aproape 40 % din teritoriu, fiind reprezentată
de unităţi de relief coborâte (sub 100 m): Câmpia Târgoviştei, Câmpia Ploieştilor, Câmpia
Gherghiţei, Câmpia Buzăului şi Râmnicului.
2.5. Utilizarea terenului
Teritoriul administrat de Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa este ocupat în proporţie de70% de
teren arabil.Relieful colinar, umiditatea şi solul au favorizat cultivarea viţei de vie şi a pomilor
fructiferi, terenul ocupat de aceste culturi perene fiind în proporţie de 3%.
Pădurile ocupă circa 20% din teritoriu, predominând păduri de răşinoase, în special
molidişuri, păduri de fag, gorun şi tufişuri subalpine.
3% din teritoriu este ocupat de zone urbane, râurile trecând, în general, prin oraşe şi
localităţi rurale (Fieni, Pucioasa, Târgovişte, Urziceni, Slobozia, Ţăndărei, Buzău etc).
Zonele industriale acoperă aproximativ 3% din teritoriul administrat, în mare parte fiind în
aceleaşi zone cu cele urbane. Zonele umede şi luciu de apă acoperă împreună aproximativ 1% din
teritoriul spaţiului hidrografic.
7
2.6. Arii protejate
Lacuri
Lacurile naturale aflate în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa cu peste 0,5 km2
sunt în număr
de 20, dintre care 2 sunt în judeţul Ilfov, 1 în judeţul Buzău, 6 în judeţul Brăila, 8 în judeţul
Ialomiţa şi 3 în judeţul Călăraşi, unele dintre ele având folosinţă piscicolă (ex. Strachina, Iezer
Slobozia Nouă, etc) şi terapeutică (ex. Amara, Fundata etc).
Prin legea nr. 5/2000 au fost declarate rezervaţii şi monumente ale naturii:
Lacul Snagov, judeţul Ilfov
Lacul Jirlău, judeţul Brăila
Lacul Balta Amară, judeţul Buzău şi
Lacul Balta Albă, judeţul Brăila
Ecoregiuni
Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directivei Cadru în
domeniul Apei (Ilieş, 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei geografice a faunei
acvatice, în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa s-au delimitat 2 ecoregiuni: Munţii Carpaţi - 10 şi
Regiunea Pontică - 12.
Ecoregiunea Munţii Carpaţi, cu altitudini depăşind 2000 m în partea de E, cu relief viguros
şi pante abrupte, este alcătuită din roci predominant silicioase eruptive şi sedimentare, calcarul
fiind slab reprezentat în zonele de S şi SE. Solurile sunt foarte variate şi complexe ca
structură (podzoluri primare - pe pajiştile alpine, brun-acide montane de pădure - între 800 şi
1800 m altitudine, brun-roşcate de pădure în zona de podiş sau dealuri înalte). Vegetaţia cuprinde
etajele pădurilor de foioase şi conifere, precum şi păşunile alpine şi subalpine.
Ecoregiunea Pontică se caracterizează printr-un relief uşor ondulat în partea de N, geologie
predominant silicioasă, soluri cernoziomice, păduri de foioase şi zone agricole.
Limitele ecoregiunilor Câmpia Ungară, Pontică şi Câmpia de Est intersectează cursurile de
apă importante care provin din zona montană la altitudinea de 200-250 m, iar între cursurile
principale limita ecoregiunilor urcă până la altitudinea de 400-500 m, pentru a delimita bazinele
hidrografice ale căror cursuri de apă sunt situate în regiunea de dealuri joase.
8
2.7. Reglementari referitoare la calitatea apei in bazinul hidrografic
În conformitate cu Articolul 8 (1) al Directivei Cadru din domeniul apelor (2000/60/EC),
Statele Membre ale Uniunii Europene au stabilit programele de monitorizare pentru apele de
suprafaţă, apele subterane şi zonele protejate în scopul cunoaşterii şi clasificării “stării “ acestora în
cadrul fiecărui district hidrografic.
În România, programele de monitorizare stabilite au devenit operaţionale la
22.12.2006, aplicându-se corpurilor de apă de suprafaţă, corpurilor de apă subterană şi zonelor
protejate.
Sistemul Naţional de Monitoring Integrat al Apelor cuprinde următoarele 6 sub- sisteme:
râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, ape uzate (monitoringul de control al apelor
uzate evacuate in receptorii naturali).
Monitorizarea stării apelor în România pe baza programelor de monitorizare stabilite în
conformitate cu Art. 8 (1,2) ale Directivei Cadru Apa se realizează de către Administraţia Naţională
“Apele Române” prin unităţile sale teritoriale. Pentru unele corpuri de apă din Delta Dunării,
monitorizarea se efectuează de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării”-
Tulcea, iar pentru corpurile de apă costiere monitorizarea este realizată de Direcţia Apelor Dobrogea
Litoral împreună cu Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” –
Constanţa.
Programele de monitorizare a apelor de suprafaţă includ:
programul de supraveghere;
programul operaţional;
programul de investigare.
În abordarea naţională, o secţiune de monitorizare poate servi atât programului de
supraveghere, cât şi programului operaţional de monitorizare.
Programele de monitorizare a apelor subterane includ:
programul de monitorizare cantitativă;
programul de monitorizare calitativă (de supraveghere şi operaţional).
2.7.1. Ape de suprafaţă
În conformitate cu anexa V din Directiva Cadru, informaţiile furnizate de sistemul de
monitoring al apelor de suprafaţă sunt necesare pentru:
9
Clasificarea stării corpurilor de apă (având în vedere atât starea ecologică, cât şi
starea chimică); validarea evaluării de risc; proiectarea eficientă a viitoarelor programe
de monitoring; evaluarea schimbărilor pe termen lung datorită cauzelor naturale;
evaluarea schimbărilor pe termen lung datorate activităţilor antropice; estimarea
încărcărilor de poluanţi transfrontalieri sau evacuaţi în mediul marin; evaluarea
schimbărilor în starea corpurilor de apă identificate ca fiind la risc, ca răspuns la
aplicarea măsurilor de îmbunătăţire sau prevenire a deteriorării; stabilirea cauzelor
datorită cărora corpurile de apă nu vor atinge obiectivele demediu;stabilirea
magnitudinii şi impactului poluărilor accidentale; utilizarea în exerciţiul de
întercalibrare;evaluarea conformităţii cu standardele şi obiectivele zonelor protejate;
cuantificarea condiţiilor de referinţă pentru apele de suprafaţă.
Programul de supraveghere
Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrul bazinului
hidrografic, furnizând informaţii pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, proiectarea
eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea tendinţei de variaţie pe termen lung a
resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activităţilor antropice.
În România, programul de supraveghere se realizează în fiecare an pe perioada unui plan de
management şi majoritatea secţiunior de monitorizare au fost definite ca fiind de supraveghere.
Râuri
Pentru programul de supraveghere, la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, numărul sec-
ţiunilor de monitorizare pentru râuri este de 101.
Lacuri
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, reţeaua pentru monitoringul de
supraveghere se realizează prin 49 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri naturale şi
corpurilor de apă lacuri de acumulare.
Programul operaţional
Monitoringul operaţional are ca scop stabilirea stării corpurilor de apă din cadrul bazinului
hidografic ce prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de mediu şi a stării corpurilor de apă
posibil la risc, precum şi evaluarea oricăror schimbări în starea acestor corpuri de apă, schimbări
10
datorate aplicării programului de măsuri. Programul operaţional se realizează în fiecare an pe
perioada unui plan de management şi va înceta în cazul în care corpurile de apă vor atinge starea
bună.
Pentru spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, monitoringul operaţional se realizează printr-un
număr de 78 secţiuni de monitorizare.
Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare
Directiva Cadru prevede că monitoringul operaţional să fie specific şi să aibă la bază
monitorizarea unor parametrii relevanţi (care să indice riscul neatingerii stării bune). În tabelul 6.1.
se prezintă elementele, parametrii şi frecvenţele de monitorizare pentru elementele biologice,
hidromorfologice şi fizico-chimice.
Lacuri
Reţeaua pentru monitoringul operaţional la lacuri în cadrul spaţiului hidografic Buzău-
Ialomiţa este alcătuită dintr-un număr de 26 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri naturale
şi prin 11 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri de acumulare.
Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare
Ca şi în cazul programului de supraveghere, monitorizarea elementelor fizico-chimice şi
biologice se face pe profile (sub-secţiuni): suprafaţă, zonă fotică şi în unele cazuri limita zonei
fotice.
Programul de investigare
Programul de monitorizare investigativă în România a fost stabilit pe baza prevederilor
Directivei Cadru în domeniul apei, fiind reprezentat de:
identificarea cauzelor depăşirilor limitelor prevăzute în standardele de calitate şi în
alte reglementări din domeniul gospodăririi apelor, certificarea cauzelor pentru care
un corp de apă nu poate atinge obiectivele de mediu (acolo unde monitoringul de
supraveghere arată că obiectivele stabilite pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar
monitoringul operaţional nu a fost încă stabilit), stabilirea impactului poluărilor
accidentale, furnizând informaţii referitoare la programele de măsuri necesare pentru
atingerea obiectivelor de mediu şi a măsurilor specifice necesare pentru remedierea
efectelor poluărilor accidentale.
11
Programul de investigare se aplică, dacă este necesar, la completarea cunostinţelor privind
calitatea apei, la testarea noilor metode de evaluare calitativă, la probarea ipotezelor privind
evaluarea presiunilor şi a impactului, nefiind necesară stabilirea în avans a reţelei de monitoring
investigativ şi a elementelor de calitate monitorizate.
2.7.2. Ape subterane
Articolul 8 al Directivei Cadru stabileşte cerinţele de monitorizare pentru starea apelor
subterane, iar anexa V indică faptul că informaţiile furnizate de sistemul de monitoring al apelor
subterane sunt necesare pentru:
Evaluarea stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă
subterană (inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile); estimarea direcţiei şi a
debitului din corpurile de apă subterană care traversează graniţele Statelor Membre;
validarea procedurii de evaluare a riscului, realizată conform Articolului 5; evaluarea a
tendinţelor pe termen lung a diverşilor parametrii cantitativi şi calitativi, ca rezultat al
schimbărilor condţtiilor naturale şi datorită activităţii antropice; stabilirea stării chimice
pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană identificate a fi la risc de
a nu atinge starea bună; evaluarea schimbării (inversării) tendinţelor în concentraţia
poluanţilor în apele subterane; stabilirea, proiectarea şi evaluarea programului de măsuri.
Monitorizarea cantitativă a corpurilor de apă subterană are ca scop principal validarea
caracterizării realizate în conformitate cu Articolul 5 şi a procedurii de evaluare a riscului de a nu
atinge starea cantitativă bună la nivelul tuturor corpurilor de apă subterană sau a grupurilor de
corpuri.
În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost identificate un număr de 556 secţiuni
(536 foraje, 20 izvoare).
Programul operational
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, numărul secţiunilor (foraje/izvoare)
monitorizate din punct de vedere calitativ în programul operaţional este de 189 (182 foraje, 7 izvoare).
12
2.7.3. Zone protejate
Corpurile de apă desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman sunt
considerate zone protejate, conform articolului 6 şi anexei IV din Directiva Cadru.
De asemenea, în conformitate cu articolul 7 al Directivei Cadru, Statele Membre trebuie să
identifice toate corpurile de apă utilizate sau care vor fi în viitor utilizate pentru captarea apei
destinate consumului uman, care furnizează, în medie, mai mult de 10 m3
/zi sau deservesc mai mult
de 50 de persoane. De asemenea, Statele Membre trebuie să monitorizeze toate corpurile de apă care
furnizează mai mult de 100 m3/zi (în medie).
Pentru apele de suprafaţă, în cadrul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost
identificate un nr. de 26 captări de apă, unde s-au stabilit secţiuni de monitorizare în conformitate cu
prevederile Directivei Cadru.
Pentru apele subterane, la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, au fost identificate
un număr de 9 foraje utilizate pentru monitorizarea captărilor de apă destinată consumului uman.
Caracterizarea stării corpurilor de apă
Starea corpurilor de apă din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa este
reactualizată pe baza sistemelor de clasificare şi evaluare conforme cu
prevederile Directivei Cadru Apa*.
Caracterizarea stării globale a corpurilor de apă naturale din spaţiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa în conformitate cu Directiva Cadru Apă a fost definită pe baza stării ecologice şi stării
chimice.
Starea ecologică, caracterizată pe baza principiului celei mai defavorabile situaţii, a fost
evaluată prin utilizarea sistemelor de clasificare conforme cu prevederile Directivei Cadru Apă
aplicabile: elementelor biologice: râuri - fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna
piscicolă; lacuri – fitoplancton.
Pentru fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna piscicolă au fost stabilite valori
caracteristice celor 5 clase de calitate şi au fost definite rapoartele de calitate ecologică, specifice
tipurilor RO01- RO16 (prezentate în anexă).
Pentru macronevertebrate au fost stabilite valori caracteristice celor 5 clase de calitate şi
13
au fost definite rapoartele de calitate ecologică şi pentru tipurile RO17- RO20 (prezentate în anexă).
elementelor fizico – chimice: elemente fizico-chimice generale: râuri - condiţii termice
(temperatura apei), condiţii de oxigenare (oxigen dizolvat), starea acidifierii (pH),
nutrienţi (N-NH4, N-NO2, N-NO3, P-PO4, Ptotal); lacuri – condiţii de oxigenare
(oxigen dizolvat) şi nutrienţi (fosfor total); poluanţi specifici: râuri, lacuri: Zn, Cu, As,
Cr, toluen, acenaften, xilen, fenoli, PCB;
Elementele hidromorfologice sunt considerate numai în evaluarea stării ecologice foarte
bune, fiind specifice categoriei corpului de apă:
pentru râuri - regimul hidrologic (nivelul şi debitul apei), conectivitatea cu corpurile
de apă subterană, continuitatea râului), parametri morfologici (variaţia adâncimii şi
lăţimii râului, structura şi substratul patului albiei, structura zonei riverane)
pentru lacurile naturale: parametrii hidromorfologici (modificare amplitudine maximă
a variaţiilor de nivel (m) ∆Hnat/∆Hmod, modificarea frecvenţei variaţiilor de nivel
semnificative fnat/fmod, conectivitate ape subterane, coeficient de dragare Kd,
structură zona riverana, coeficient consolidare maluri Kmal)
La evaluarea stării chimice se are în vedere conformarea cu valorile standard de calitate
pentru mediu pentru substanţele prioritare definite de Directiva 2008/105/EC în Anexa I – partea
A, atât pentru valoarea medie cât şi pentru valoarea concentraţiei maxime admise.
Starea chimică este determinată de cea mai defavorabilă situaţie. Orice depăşire a
standardelor de calitate mediu conduce la neconformare şi la neatingerea obiectivelor de stare bună.
Pentru evaluarea conformării substanţelor prioritare nesintetice (metale grele) s-a elaborat
metodologia de definire a valorilor fondului natural şi a standardelor de calitate specifice, aceasta
fiind aplicată corpurilor de apă care prezintă o astfel de caracteristică
Starea ecologică a corpurilor de apă (râuri) este reprezentată în fig. 2.7.1. şi 2.7.2.,
indicând că din 127 corpuri de apă:
0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare ecologica foarte bună
108 corpuri de apă (86 %) sunt în stare ecologica bună
19 corpuri de apă (14 %) sunt în stare ecologica moderată
0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare ecologica slabă
0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare ecologică proastă.
14
Fig.2.7.1. Starea ecologică a corpurilor de apă (râuri)
din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
Starea corpurilor de apă pe baza elementelor biologice investigate corespunzătoare celor
5 clase de calitate se prezintă astfel (fig2.7.2.)
o 22 corpuri de apă (17 %) sunt în stare foarte bună
o 98 corpuri de apă (77 %) sunt în stare bună
o 6 corpuri de apă (5 %) sunt în stare moderată
o 0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare slabă
o 0 corpuri de apă (0 %) sunt în stare proastă
o 1 corp cu stare nedeterminată pe baza elementelor biologice
Fig.2.7.2. Starea corpurilor de apă (râuri) pe baza elementelor biologice din
spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
15
Analiza efectuată indică faptul că din totalul corpurilor de apă–râuri (6 corpuri de apă)
care nu ating starea bună pe baza elementelor biologice, 3 corpuri de apă (50%) nu ating starea
bună datorită elementului fitoplancton şi 3 corpuri de apă (50%) nu ating starea bună datorită
elementului peşti.
Pentru starea chimică, analiza efectuată indică faptul că în spaţiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa, din totalul de 127 corpuri de apă râuri, 123 corpuri de apă (97%) ating starea bună.
Fig.2.7.3. Starea chimică a corpurilor de apă – râuri din spaţiul hidrografic Ialomita
Lacuri naturale
Starea ecologică a lacurilor naturale (fig 2.7.4.) s-a bazat pe analiza fitoplanctonului
(considerat element reprezentativ), a parametrilor fizico-chimici generali şi a poluanţilor specifici;
în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, din totalul de 14 corpuri de apă
- lacuri naturale:
o 0 (0 %) sunt în starea ecologică foarte bună,
o 0 (0 %), în stare ecologică bună,
o 13 (93 %) în stare ecologică moderată
o 0 (0 %) în stare ecologică slabă şi
o 1 (7 %) în stare ecologică proastă.
Pentru starea ecologică foarte bună au fost evaluaţi şi parametrii hidromorfologici.
16
Fig.2.7.4. Starea ecologică a corpurilor de apă - lacuri naturale
din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
Din 14 lacuri naturale, pentru un număr de 2 lacuri (14%), evaluarea stării s-a realizat pe
baza analizei de risc reactualizate (utilizând informaţii referitoare la prezenţa/absenţa
presiunilor chimice şi hidromorfologice) datorită inexistenţei datelor de monitoring şi
imposibilităţii aplicării principiului „grupării corpurilor de apă” (consecinţa a existenţei unor
caracteristici diferite), caracterizarea stării acestor corpuri de apă realizându-se cu un grad de
confidenţă scăzut.
Pentru celalalte corpuri de apă (lacuri naturale) pentru a căror caracterizare a stării ecologice
au fost utilizate date de monitoring şi/sau principiul grupării corpurilor de apă, nivelul
de confidenţă este mediu.
Pentru starea chimică, analiza efectuată indică faptul că în spaţiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa, toate cele 14 corpuri de apă – lacuri naturale (100%) ating starea chimică bună.
Situaţia stării chimice a corpurilor de apă - lacuri naturale din spaţiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa este prezentată în figura 2.7.5.
17
Fig. 2.7.5. Starea chimică a corpurilor de apă – lacuri naturale
din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
Prin utilizarea elementelor de calitate menţionate anterior şi a unor abordări metodologice
specifice (prezentate în anexa 6.1. a Planului Naţional de Management) pentru corpurile de apă
din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, caracterizarea stării globale a evidenţiat ca din 141
corpuri de apă, 107 corpuri de apă (76 %) ating starea foarte bună şi bună (107 râuri), iar 34
corpuri de apă (24 %) nu ating starea bună (20 râuri, 14 lacuri naturale).
Determinarea stării ecologice pentru corpurile nemonitorizate s-a făcut prin
analogie cu corpuri de apă de aceeaşi tipologie şi având aceleaşi presiuni. Din totalul de
141 corpuri de apă 56 sunt monitorizate (46 râuri şi 10 lacuri naturale).
2.8. Presiuni hidromorfologice
Aceste presiuni influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor de suprafaţă şi
produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile hidrotehnice cu barare
transversal (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a râurilor cu
efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei.
Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrări de regularizare şi consolidare maluri) întrerup
conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de reproducere ce au ca
rezultat deteriorarea stării. Prelevările şi restituţiile semnificative au efecte asupra regimului
hidrologic, dar şi asupra biotei.
Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate exprima
prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale a populaţiilor de
18
peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterarea compoziţiei populaţiilor.
Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre presiunile hidromorfologice
şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de presiuni acţionează sinergic, făcând dificilă
decelarea efectului faţă de tipul de presiune.
Presiuni hidromorfologice semnificative
Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse
corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi cunoscute şi
monitorizate în scopul identificării corpurilor de apă puternic modificate.
Criterii pentru desemnarea presiunilor hidromorfologice semnificative.
Criteriile utilizate au la bază Proiectul Regional UNDP-GEF al Dunării şi iau în considerare
tipurile de lucrări hidrotehnice, magnitudinea presiunii şi efectele acestora asupra ecosistemelor.
Spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa cuprinde mai multe categorii de lucrări: acumulări,
derivaţii, regularizări, îndiguiri şi apărări de maluri, executate pe corpurile de apă în diverse
scopuri (energetic, asigurarea cerinţei de apă, regularizarea debitelor naturale, apărarea împotriva
efectelor destructive ale apelor, etc), cu efecte funcţionale pentru comunităţile umane.
În continuare se prezintă aceste presiuni hidromorfologice.
Lacuri de acumulare
Lacurile de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de 0,5 km2
sunt în număr de 13 în
spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa şi produc în principal ca presiune hidromorfologică întreruperea
continuităţii scurgerii şi regularizarea debitelor .
Acumulările sunt aşezate cu precădere în bazinele hidrografice ale râurilor Ialomiţa, Buzău şi
Mostiştea. Ele au fost construite cu scopuri multiple: alimentare cu apă potabilă şi industrială,
energetic şi apărare împotriva inundaţiilor.
În bazinul hidrografic Ialomiţa avem 7 acumulări: acumulările Bolboci, Pucioasa şi Dridu pe
râul Ialomiţa, acumularea Paltinu pe râul Doftana, acumularea Măneciu pe râul Teleajen,
acumularea Gh. Doja pe râul Fundata şi acumularea Tâncăbeşti pe râul Snagov.
Acumularea Bolboci (baraj din anrocamente cu mască din beton armat H=56 m) asigură
regularizarea debitelor râului Ialomiţa şi utilizarea acestora pentru alimentarea cu apă a centrelor
19
populate din aval, alimentarea cu apă a industriei, producere de energie electrică şi irigaţii.
Acumularea Pucioasa (baraj deversor din beton H=30.5 m) asigură alimentarea cu apă a
oraşului Pucioasa, a industriilor, producere de energie electrică, tranzitare viituri, piscicultură
(Păstrăvăria Pucioasa), agrement.
Acumularea Dridu (baraj de pământ H=20 m asigură regularizarea debitelor cu efect
favorabil asupra folosinţelor din aval şi în special pentru cele de irigaţii, atenuare viituri, producere
de energie electrică, derivarea debitelor disponibile prin canalul Ialomiţa- Mostiştea în caz de ape
mari, alimentarea acumulărilor din sistemul Mostiştea (priza derivaţie Ialomiţa -V.Mostiştea-
Dridu/Hagieşti cu Qinst.=50 mc/s).
Acumularea Paltinu (baraj Paltinu H=108 m) asigură alimentarea cu apă a folosinţelor
racordate la sursa Paltinu, produce energie electrică prin CHE Paltinu, asigură apărarea împotriva
inundaţiilor prin atenuarea viiturilor.
Acumularea Măneciu (baraj Măneciu H=78 m) asigură apa pentru staţiile de tratare Măneciu
şi Vălenii de Munte, staţii ce asigură alimentarea cu apă a folosinţelor racordate la sursa Măneciu,
dar şi prin interconectare cu sursa Paltinu (zona Ploieşti-Brazi-Teleajen, precum şi localităţile
Măneciu şi Vălenii de Munte), produce energie electrică prin CHE Măneciu, CHE Izvoarele şi CHE
Vălenii de Munte.
Acumularea Gh.Doja (baraj H=12 m) are ca folosinţe principale: apărare împotriva
inundaţiilor prin atenuarea undelor de viitură pe Valea Fundata, piscicultură.
Acumularea Tâncăbeşti (2 baraje: Tâncăbeşti 1 cu H=3.45m şi Tâncăbeşti 2 cu H=3.92 m)
are ca folosinţe piscicultura de tip sportiv, irigaţii, apărare împotriva inundaţiilor şi agrement.
Regularizări şi îndiguiri
Conform Sintezei Cadastrale din anul 2007, pe teritoriul spaţiului hidrografic Buzău- Ialomiţa
există un număr de 70 sectoare de râu regularizate pe o lungime totală de 950,87km.
Analizând parametrii hidromorfologici ai acestora în conformitate cu criteriile pentru definirea
presiunilor hidromorfologice semnificative, se constată că un număr de 16 lucrări de regularizare
totalizând 191 km pot fi considerate presiuni hidromorfologice semnificative.
Din îndiguirile din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, în număr de 81, însumând o lungime
de 1129,32 km, ce au fost analizate prin prisma criteriilor mai sus menţionate, pot fi considerate
presiuni hidromorfologice semnificative un număr de 17, având o lungime totală de 403,5 Km.
Regularizările şi îndiguirile produc în principal ca presiune hidromorfologică modificări
ale morfologiei cursurilor de apă, alterări ale caracteristicilor hidraulice şi întreruperi ale
20
continuităţii laterale.
Deoarece distanţa dig-mal este destul de mare (cca 200 m) pe distanţe semnificative, pe
corpurile de apă cu îndiguiri nu a fost afectat ecosistemul acvatic, starea din punct de vedere al
elementelor biologice fiind bună. De aceea aceste corpuri au fost desemnate corpuri de apă naturale
deşi au îndiguiri pe mai mult de 70% din lungimea corpului de apa.
Canale şi derivaţii
Obiectivele hidrotehnice din această categorie au drept scop suplimentarea debitului
afluent în lacurile de acumulare (ex. Bilciureşti-Ghimpaţi, Ialomiţa-Ilfov- Târgovişte-Ulmi),
asigurarea cerinţei de apă pentru irigaţii prin tranzitarea debitelor dintr- un bazin în altul (ex.
Nedelea-Dâmbu, Ialomiţa-V.Mostistea-Dridu/Hagiesti), asigurarea cerintei de apă
industriala/potabila (ex.Derivatie Bucşani), descărcarea undelor de viitură (ex. Canal
Cotorca/Sărata-Urziceni, Canal Plopi-Cotorca-Urziceni) precum şi tranzitare debite pentru folosinţe
piscicole (ex.Canal Nedelea-Dâmbu, Canal evacuare Strachina) producând modificări semnificative
ale debitelor cursurilor de apă pe care funcţionează.
Derivaţiile din Spaţiul Hidrografic Buzău-Ialomiţa, sunt în număr de 19 din care cea mai
lungă este derivaţia Iazul Morilor Teleajen L= 26 km, care derivă din râul Teleajen debitul necesar
cerinţei de apă pentru irigaţii şi asigură descărcarea undei de viitură pe râul Teleajen în situaţii de
ape mari.
Derivaţiile, ca presiuni hidromorfologice, produc în principal efecte asupra curgerii minime,
asupra stabilităţii albiei şi biotei.
Alte presiuni relevante
O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o
constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei
profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare - mai
ales eroziune.
Această presiune poate avea un impact semnificativ negativ mai ales în cazurile în care
condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor nu sunt respectate, impact
negativ semnificativ manifestat asupra: secţiunilor optime de scurgere; regularizării şi igienizării
râului în zona de exploatare; păstrării talvegului natural al râului; respectării perimetrelor de
exploatare; volumele de balast extrase să nu depaşească volumele depuse prin aport la viituri etc.
21
3. Identificarea presiunilor
3.1. Surse punctiforme de poluare semnificative
Criterii pentru evaluarea surselor de poluare semnificative
În conformitate cu Directiva Cadru în domeniul Apei, se consideră presiuni semnificative
presiunile care au că rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat.
După modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaşte dacă o
presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu
caracteristicile particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor
semnificative.
O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de
reguli care indică direct dacă o presiune este semnificativă. O abordare de acest tip este de a
compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul de apă. În
acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi numite semnificative şi
substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luate în considerare.
Aplicarea setului de criterii prezentat a condus la identificarea presiunilor semnificative
punctiforme, avand în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de
suprafaţă:
Surse de poluare urbane/aglomerări umane
În conformitate cu Planul de implementare al Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor
uzate urbane, în spaţiul hidrografic Buzău–Ialomiţa există un număr de 321 aglomerări umane
(>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2.827.509 l.e.
Se menţionează că există un număr de 271 aglomerări umane (> 2000 l.e.) care nu au încă
dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare de 53, niciuna nu se conformează
cerinţelor legislative.
În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa nu există aglomerări umane cu mai puţin de 2000 l.e.
care să fie dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat.
Din punct de vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă de suprafaţă, în tabelul 3 se
prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice (exprimate ca CCO – Cr şi CBO5) şi de nutrienţi (azot
22
total şi fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de aglomerări.
Tabel 3. Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor
organice totale, colectate şi epurate în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa
Dimensiune
aglomerări
umane
Număr de
aglome-
rări
umane
Nr. de
staţii de
epurare
Încărcare
organică
totală (l.e.)
Încărcare
organică
colectată (l.e)
Încărcare
organică
epurată (l.e)
l.e. % l.e. %
> 150000 l.e. 3 2 776.580 593.444 76,42 384.728 49,54
15000 – 150000
l.e
.
13
13
513.223
329.276
64,16
318.391
62,04
10000 – 15000 l.e. 15 15 180.312 78.403 43,48 63.518 35,23
2000-10000 l.e.
290
23
1.357.394
41.469
3,06
36.449
2,68
Total
321 53 2.827.509 1.042.592 36,87 803.086 28,4
În figura 3 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele de
colectare, iar în figura 3.1 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi tipul de substante organice
poluante existente.
23
Tabel 3.1. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la
aglomerările umane în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa
Categorii de
aglomerări/Poluanţi
evacuaţi
Substanţe
organice
(CCO-Cr)
Substanţe
organice
(CBO5)
Azot total
(Nt)
Fosfor total
(Pt)
t/an t/an t/an t/an
>100.000 l.e. 13346,42 13142,569 397,443 245,939
10.000 – 100.000 l.e. 2622,019 1195,109 37,862 48,923
2000 - 10000 l.e. 320,674 119,428 31,866 7,372
<2000 l.e. 0 0 0 0
Total 16289,113 14457,106 467,171 302,234
De asemenea, în tabelul 3.2 se prezintă aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale
evacuate şi monitorizate.
Tabel 3.2 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările
umane în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa
Categorii de
aglomerări/
poluanţi evacuaţi
Cupru
(Cu)
kg/an
Zinc
(Zn)
kg/an
Cadmiu
(Cd)
kg/an
Nichel
(Ni)
kg/an
Plumb
(Pb)
kg/an
Mercur
(Hg)
kg/an
Crom
(Cr)
kg/an
>100.000 l.e. 760 94100 197 749 56
10.000 – 100.000 l.e. 35
375
20
105
146
2000 - 10000 l.e.
<2000 l.e.
Total 795 94475 217 854 146 56
24
În continuare se prezintă situaţia catorva dintre cele mai importante aglomerări umane (>10000 l.e) Ploieşti
Apele uzate menajere şi o parte din apele industriale de la agenţii economici (193276 l.e.)
sunt colectate în reţeaua de canalizare evacuate în pârâul Dâmbu prin staţia de epurare echipată cu o
treaptă mecanică. Debitul evacuat prin staţia de epurare a fost de 730,34 l/s. S-au înregistrat
depăşiri faţă de limitele maxim admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor pentru indicatorii:
amoniu, substanţe organice (CBO5, CCO-Cr), crom, fosfor total, reziduu filtrat, zinc, hidrogen
sulfurat şi sulfuri.
Brăila
În municipiul Brăila 208716 de locuitori echivalenţi sunt racordaţi la reţeaua de canalizare.
Apele uzate provenite de la populaţie şi instituţii publice sunt evacuate prin 7 guri de evacuare direct
în fluviul Dunărea, în anul 2007 evacuându-se un volum de 12,884 mil. mc ape uzate neepurate.
Datorită acestui fapt, la evacuare apar depăşiri ale limitelor admise la indicatorii: materii în
suspensie, amoniu, substanţe organice (CCO-Cr, CBO5), substanţe extractibile, reziduu filtrat,
cloruri, sulfaţi.
Buzău
82,17% din populaţia echivalentă a municipiului Buzău este racordată la sistemul
centralizat de colectare ape uzate, acelaşi procent fiind racordat şi la staţia de epurare mecano-
biologică a oraşului. În anul 2007 debitul de evacuare ape uzate epurate în râul Buzău a fost de
13,370 mil mc. Determinările fizico – chimice efectuate probelor de ape uzate epurate au pus în
evidenţă depăşiri ale limitelor admise ale indicatorilor de calitate şi anume: CBO5, CCOCr,
detergenţi sintetici.
Surse de poluare industriale şi agricole
Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin
evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua substanţe
organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi hârtie,
fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria chimică,
25
etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră,
etc.). Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele Directivei
privind prevenirea şi controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC), Directivei
2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele
periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi din surse agricole -91/676/EEC, Directivei privind accidentele majore –
86/278/EEC (Directiva SEVESO), precum şi cerinţele legislaţiei naţionale (HG 352/2005 privind
modificarea şi completarea HG nr.188/2002 privind aprobarea unor norme privind
condiţiile de descărcare, HG 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a
evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase).
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa, din cele 107 surse punctiforme industriale
şi agricole semnificative, 29 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IPPC.
În figura 3.3 se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare – industriale şi agricole.
Din punct de vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă de suprafaţă, în
tabelul 3.3. se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice (exprimate ca CCO – Cr şi
CBO5) şi de nutrienţi (azot total şi fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de surse de
poluare. De asemenea, în tabelul 3.4. se prezintă aceea şi situaţie, având în vedere cantităţile de
metale evacuate şi monitorizate.
Tabel 3.3. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din
sursele punctiforme industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Buzău–Ialomiţa
Tip de industrie/
poluanţi evacuaţi
Substanţe
organice (CCO-
Cr) t/an
Substanţe
organice
(CBO5)
t/an
Azot total
(Nt) t/an
Fosfor
total
(Pt) t/an
INDUSTRIE IPPC 14738,822 6427,935 7,387 17,379
INDUSTRIE
NON IPPC
774,544
373,244
2,785
1,925
INDUSTRIE TOTAL 15513,366 6801,179 10,172 19,304
ALTE
SURSE
PUNCTIFORME
285,744
148,909
8,337
2,402
26
Tabel 3.4. Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme
industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa
Categorii
de
aglomerăr
i/ poluanţi
evacuaţi
Cupru
(Cu)
Zinc
(Zn)
Cadm
i u
(Cd)
Nichel
(Ni
)
Plumb
(Pb)
Merc
u r
(Hg)
Crom
(Cr
) kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an
INDUSTRIE IPPC 483 327,419 62 280 844 159
INDUSTRIE
NON IPPC
347
943
0
0
8
0
INDUSTRIE
TOTAL
830
1270,41
62
280
852
159
ALTE SURSE
PUNCTIFORME
0
0
0
În continuare se prezintă situaţia celor mai importante surse punctiforme
semnificative de poluare – industriale şi agricole.
SC CELHART SA Brăila
Este un agent economic ce are ca domeniu de activitate fabricarea celulozei, hârtiei şi a
produselor din hârtie. Celhart Donaris SA este o unitate aflată sub incidenţa Directivei IPPC, având
o perioadă de tranziţie până în anul 2014; de asemenea, a fost inventariată şi în Registrul Poluanţilor
Emişi (EPER) ca fiind o societate ai cărui parametri au depăşit valorile de prag. În anul 2007
aceasta unitate a evacuat în fluviul Dunărea un volum de 3,729 mil mc ape uzate insuficient
epurate în staţia de epurare proprie dotată doar cu treaptă mecanică de epurare. Conform
determinărilor fizico-chimice din laboratorul DA Buzău – Ialomiţa, s-au înregistrat depăşiri faţă de
limitele admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor pentru indicatorii: CBO5, CCOCr, substanţe
extractibile.
SC AMONIL SA Slobozia
Profilul de activitate al acestei unităţi este fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase,
având instalaţii care intră sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării
27
– 96/61/EC (Directiva IPPC), cu o perioadă de tranziţie până la data de 31.12.2014. De asemenea
este o unitate inventariată în Registrul Poluanţilor Emişi care a evacuat în anul 2007 în râul Ialomiţa
un volum de 0,794 mil mc ape uzate epurate corespunzător în staţia de epurare proprie, dotată doar
cu treapta mecanică (în anul 2007 nu au fost determinate depăşiri ale parametrilor fizico-chimici
faţă de valorile admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor).
SC AVICOLA SA Slobozia – Ferma 2-3 Bora
Unitatea işi desfăşoară activitatea în domeniul zootehnic, având ca profil de activitate
creşterea păsărilor, activitate ce intră sub incidenţa Directivei IPPC. A avut în anul 2007 un
debit de evacuare a apelor uzate în râul Ialomiţa de 0,095 l/s (0,003 mil mc). Nu deţine staţie de
epurare şi aproape toti indicatorii determinaţi au înregistrat depăşiri faţă de limitele maxim
admise. Valorile determinate ale indicatorilor sunt: materii în suspensie - 0,455 t/an faţă de 0,21 t/an
admis, CBO5 – 0,644 t/an faţă de 0,18 t/an admis, CCOCr – 1,182 t/an faţă de 0,584 t/an admis,
NH4 – 0,097 t/an faţă de 0,045 t/an admis, fosfot total – 0,012 t/an faţă de 0,009 t/an admis, reziduu
filtrat – 2,704 t/an faţă de 2,397 t/an admis.
3.2. Surse difuze de poluare semnificative
Categoriile principale de surse de poluare difuze sunt reprezentate de:
Surse de poluare urbane/aglomerări umane
În spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa, fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită
faptului că la sfarşitul anului 2006, numai un procent de 36,87 % din populaţia echivalentă (a
aglomerărilor >2000 l.e.) este racordat la sistemele centralizate de canalizare.
Din cele 321 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa, un
număr de 56 aglomerări sunt dotate cu sisteme de canalizare şi niciuna dintre ele nu se
conformează cu cerinţele Directivei 91/271/EEC.
Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor, constituie o
sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit
de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă.
Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării
deşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării
necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.
28
Agricultura
Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea
difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special nutrienţii şi pesticidele, dar şi aţti
poluanţi) ajung în corpurile de apă, sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare, etc.).
Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de:
Stocarea şi utilizarea îngrăşămintelor organice şi chimice;
Creşterea animalelor domestice;
Utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.
De asemenea, în Raportul Naţional 2004 s-a evidenţiat faptul că cele mai
importante surse de poluare difuză sunt situate în perimetrele localităţilor din zonele vulnerabile şi
potenţial vulnerabile, identificate în conformitate cu cerinţele Directivei 91/676/EEC privind
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.
Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale domestice la nivel
naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al României 2007 (cu datele la nivelul
anului 2006).
La nivel naţional, cantităţile specifice de îngrăşăminte chimice (exprimate în substanţă
activă) utilizate în anul 2006, au fost cu cca 10% mai mari faţă de situaţia din 2002, când la
nivelul spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa erau utilizate cantităţi medii de cca. 2,47 kg N/ha de
teren agricol, respectiv 0,18 kg P/ha de teren agricol. În anul 2006, comparativ cu anul 2002,
cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizate au scăzut cu cca. 10%. Comparând cantităţile
specifice de îngrăşăminte utilizate în România cu cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se
observă că România se situează cu mult sub media europeană.
În spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa, numărul de animale echivalente estimate este de cca
633731 (reprezentând o densitate specifică de animale echivalente de 0,39/ha suprafaţă agricolă).
Emisiile de nutrienţi din surse difuze
Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole
difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin
aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de
poluare.
În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este mai
dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării.
29
Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi) de
producere a poluării difuze:
1. depuneri din atmosferă;
2. scurgerea de suprafaţă;
3. scurgerea din reţelele de drenaje;
4. eroziunea solului;
5. scurgerea subterană;
6. scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti.
Se menţionează că scurgerea subterană reprezintă principala cale de emisie difuză pentru
azot, iar scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti prezintă contribuţia cea mai mare la emisia
difuză de fosfor. De asemenea este de spcificat faptul ca 55% din emisia totală difuză se datorează
localităţilor/aglomerărilor umane, agricultură contribuind cu cca 163 t/an, ceea ce
reprezintă o emisie specifică de 0,1 kgP/ha suprafaţă agricolă.
30
4. Evolutia furnizarii si a cererii de apa in bazinul hidrografic
Facilitati de tratare si epurare a apelor din cadrul bazinului hidrografic
In anul 2012 in spatiul hidrografic Buzău-Ialomita, au fost monitorizati 218 agenti economici
autorizaţi să evacueze ape uzate prin statii de epurare, din care:
-214 pe teritoriul bazinului Buzău-Ialomita,
-2 pe teritoriul bazinului Siret,
-2 pe teritoriul bazinului Arges.
Agenţii economici care au o influenţă determinantă asupra calităţii resurselor de apă din bazin
sunt cele 67 de aglomerari umane, distribuite astfel:
- 3 aglomerari cu > 100.000 locuitori echivalenti (l.e.);
-29 aglomerari cu 10.000 -100.000 l.e.;
-35 aglomerari cu 2.000 - 10.000 l.e
In afara de aglomerari umane o influenţă semnificativa asupra calităţii resurselor de apă o au si
cele 88 unitati industriale (IPPC şi non-IPPC) cu activitati in domeniile: industrie alimentară,industrie
metalurgica,prelucrarea lemnului, prelucrări chimice, industrie extractiva, construtii, comert .
Celelalte 63 de surse (unitati de invatamant si sanatate, de administratie publica au o influenta mai
mica asupra calitatii apelor.
Situaţia globală a cantităţilor de poluanţi continuţi în apele uzate
In anul 2012 au fost identificate in apele uzate cantitati importante de materii in suspensie,
CBO5, CCO-Cr, reziduu filtrabil, amoniu si fosfor total. Fata de anul 2011 se constata o diminuare a
cantitatilor de poluanti din apele evacuate, astfel: 4205,278 t/an suspensii fata de 8382,752 t/an in
2011, 5885,932 t/an CBO5 fata de 12659,352 t/an in 2011, 11624,058 t/an CCO-Cr fata de 23291,515
t/an in 2011, 64269,143 t/an reziduu filtrabil fata de 84405,223 t/an in 2011, 1620,6 t/an amoniu fata
de 3485,404 t/an in 2011 si 214,393 t/an fosfor total fata de 379,41 t/an in 2011
31
4.1. Facilitati de epurare a apelor din cadrul bazinului hidrografic
Schema tehnologica-Statia de epurare URZICENI
32
Epurarea apelor uzate au la bază o serie de procese mecanice, fizice, chimice şi biologice sau
procese combinate, fiecare având un rol bine precizat. Apele uzate conţin materii organice şi minerale
în suspensie, substanţe coloidale şi în soluţie. Aceste substanţe de fapt constituie sursa principală de
hrană pentru bacterii, care trebuie să realizeze transformarea biochimică a materiilor organice în
substanţe minerale. În acelaşi timp însă, unele bacterii prin simpla lor prezenţă în apa uzată pot să
constituie un real pericol pentru mediu şi om, întrucât pot provoca îmbolnăviri grave. Un singur
procedeu de epurare nu poate asigura o epurare performantă a apelor uzate şi ca urmare toate staţiile
de epurare utilizează metode combinate de epurare.
Fluxul tehnologic pe linia apei
Admisia în staţia de epurare se face printr-un colector dimensionat pentru a prelua debitul
provenit din reţeaua de canalizare menajeră a oraşului şi respectând condiţia de curgere gravitaţională.
Apa uzată menajeră ajunge gravitaţional în căminul de intrare-comutare situat la intrarea pe platforma
staţiei de epurare. Căminul de intrare-comutare are prevăzută o vană stăvilar şi un preaplin prin care
staţia poate fi by-passată pe perioade scurte de timp. În funcţionare normală, apa ajunge gravitaţional
în canalul grătarului mecanic rar, cu rolul de a asigura reţinerea materialelor solide grosiere şi a
plutitorilor (în vederea protejării pompelor de apă brută).
Canalul pentru grătar rar este echipat cu un grătar rar automat cu distanţa între bare de 30 mm,
precum şi cu un grătar rar manual care se montează în acest canal pe perioadele scurte când grătarul
automat este în revizie.
Din canalul cu grătar rar apa intră gravitaţional în staţia de pompare apă uzată brută. Datorită
configuraţiei terenului şi a adâncimii colectorului de canalizare de admisie în staţie, este necesară o
pompare a apelor uzate influente pentru a asigura presiunea necesară ca, în continuare, apa să circule
gravitaţional pe fluxul tehnologic.
Apa uzată ajunge astfel prin pompare în unitatea compactă de degrosisare (sitare fină,
deznisipare, separare grăsimi) şi în continuare, gravitaţional spre cele trei bazine compacte de epurare
biologică (reactoare ICEAS). Pe conducta de refulare de la staţia de pompare a fost prevăzut un
debitmetru electromagnetic pentru controlul debitelor ce intră la modulele compacte de degrosisare.
33
Apa uzată degrosisată este repartizată uniform la cele trei reactoare biologice ICEAS printr-o
cameră de distribuţie.
În reactoarele biologice se elimină substanţele organice biodegradabile (exprimate prin CBO5),
compuşii azotului şi fosforului. Aceste bazine sunt de tipul reactoare biologice compacte, cu nămol
activat care, pe baza tehnologiei ICEAS, realizează atât procese de aerare cât şi decantarea secundară,
asigurând reducerea CBO5, azot total, fosfor total, într-un proces continuu. Evacuarea apei epurate se
realizează printr-un deversor special din oţel inox pe fiecare din cele trei bazine.
Reactorul este alimentat continuu cu apă uzată degrosisată, indiferent de procesul periodic care
se desfăşoară în momentul respectiv - aerare, sedimentare sau evacuare. Apele reziduale intră continuu
în compartimentul de prereacţie unde 70%-80% din COB5 solubil este absorbit de către biomasă.
Fiecare reactor este împărţit în două compartimente ce comunică între ele. Primul compartiment
acţionează ca un selector organic, mărind eficienţa sistemului şi prevenind dezvoltarea
microorganismelor fibroase. Apa reziduală parţial epurată va trece apoi pe sub peretele deflector din
compartimentul de prereacţie. Acest perete deflector are un rol foarte important, împiedicând
producerea unor scurtcircuitări pe perioada fazei de decantare. Întregul proces este complet
automatizat.
Pentru deservirea modulelor de epurare biologică şi chimică este prevăzută o staţie de
preparare şi dozare coagulant, amplasată în pavilionul ce adăposteşte unităţile de degrosisare.
Apa epurată mecanic şi biologic este evacuată gravitaţional în bazinul de dezinfecţie cu
hipoclorit, canal debitmetru şi prelevare probe apă epurată şi până la descărcarea în emisarul natural,
râul Ialomiţa. Pentru trecerea prin digul de protecţie al râului Ialomiţa, s-a realizat o subtraversare a
digului prin foraj orizontal.
Pentru situaţiile în care nivelele pe râul Ialomiţa depăşesc cota de descărcare a apelor uzate şi
pentru a asigura amplasamentul staţiei de epurare împotriva inundaţiilor, s-a prevăzut o staţie de
pompare ape epurate, la ape mari pe râul Ialomiţa. Astfel soluţia pentru descărcarea efluentului epurat
în emisar cuprinde un cămin cu o vană stăvilar care, în cazul de niveluri ridicate pe râul Ialomiţa se va
închide. Apa epurată va trece printr-un preaplin în bazinul de aspiraţie, de unde va fi pompat în
conducta de evacuare, care pe această perioadă va funcţiona ca o conductă sub presiune şi va fi
realizată din materiale corespunzătoare.
34
Fluxul tehnologic pe linia nămolului
Nămolul rezultat din modulele de epurare ajunge prin pompare în bazinul de stocare nămol şi
apoi în unitatea de deshidratare nămol.
Deshidratarea se realizează cu două filtre bandă, prevăzute cu treaptă de preîngroşare. Pentru
eficientizarea deshidratării se utilizează polielectrolit, astfel încât nămolul deshidratat va avea un
conţinut de substanţă uscată de 22%.
Nămolul deshidratat rezultat din unitățile de deshidratare este descărcat cu ajutorul unor
transportoare în containere şi evacuat direct la mijlocul de transport sau depozitat pentru perioade
scurte de timp pe platforma de stocare temporară a nămolului deshidratat.
Apa rezultată din instalaţia de deshidratare împreună cu apa colectată de drenajul platformei de
stocare nămol, ajunge gravitaţional în staţia de pompare, pentru a fi reintrodusă în procesul de epurare.
36
4.2. Facilitati de tratare a apelor din cadrul bazinului hidrografic
Schema de principiu a statiei de tratare a apei de zacamant in vederea injectiei in zacamant de petrol
AMROMCO ENERGY SRL
Influent Separarea primara
(suspensii mecanice
si titei liber)
Tratare chimica
emulsii titei,
solide/dizolvate,
corectie pH
Separare grosiera
suspensii (floculi),
eliminare gaze
Tratare
antibacteriana
Filtrare
primara Filtrare
finala
Efluent
Rezervor
titei
slam slam slam slam
Ingrosare slam Stoarcere/compactare
slam Container
reziduuri solide
Distrugere deseuri
periculoase
Apa Influent- Apa de zacamant rezultata din treapta de separare primara a titeiului
Efluent- Apa de zacamant tratata in vederea injectiei in zacamantul de petrol
36
Implementarea tehnologiei de reinjectie a apei uzate rezultata din procesul de extractie a
titeiului la sonde, denumita apa de zacamant, in scop de productie, pentru cresterea presiunii din
zacamant necesara dezlocuirii titeiului este una dintre tehnologiile cele mai eficiente care se aplica in
scopul reducerii costurilor de extractie a titeiului . Generalizarea tehnologiei de reinjectie a apei in
scop de productie, obtinerea unor rezultate eficiente in procesul de extractie a titeiului, sunt
conditionate de tratarea apei la un nivel ridicat de de puritate, astfel incat continutul de hidrocarburi si
de suspensii sa fie la valori care nu afecteaza obturarea mediul poros, respectiv al rocii in care este
cantonat titeiul.
Schema de principiu a instalatiei complete de decantare, separare, tratare, filtrare a apelor de
zacamant in vederea reinjectiei in fluxul de productie al sondelor de extractie prezentata mai sus arata
necesitatea includerii a mai multe trepte de procese specifice. Procesele principale implicate sunt
separarea hidrocarburilor libere, tratarea chimica si prin microflotatie a hidrocarburilor emulsionate,
sedimentarea si filtrarea avansata a apei epurate si tratarea deseurilor rezultate din procese.
37
5. Obiective si masuri privind managementul apei
5.1. Obiective privind managementul apei
Obiectivele de mediu prevăzute în Directiva Cadru Apă, reprezintă unul dintre elementele
centrale ale acestei reglementări europene, având ca scop protecţia pe termen lung, utilizarea şi
gospodărirea durabilă a apelor.
Directiva Cadru Apă stabileşte în Art. 4 (în special pct. 1) obiectivele de mediu indicând ca
elemente principale:
prevenirea deteriorării stării apelor de suprafaţă şi subterane (art4.1.(a) (i), art4.1.(b)
protecţia, îmbunătaţirea şi restaurarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă,
inclusiv a celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic
modificate şi artificiale, precum şi a corpurilor de apă subterană în vederea atingerii
“stării bune” până în 2015 (art4.1) (a) (b)
protecţia şi îmbunătăţirea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale în
vederea atingerii “potenţialului ecologic bun” şi a “stării chimice bune” până în
2015 (art4.1.(a)
reducerea progresivă a poluării cu substanţe prioritare şi încetarea evacuarilor de
substanţe prioritar periculoase în apele de suprafaţă prin implementarea măsurilor
necesare
reducerea tendinţelor semnificative şi susţinute de creştere ale poluanţilor în apele
subterane
atingerea standardelor şi obiectivelor stabilite pentru zonele protejate de către
legislaţia comunitară (art. 4,1(c)).
În esenţă, atingerea obiectivelor de mediu până în 2015, include:
pentru corpurile de apă de suprafaţă: atingerea stării ecologice bune şi a stării
chimice bune, respectiv a potenţialului ecologic bun şi a starii chimice bune pentru
corpurile de apă puternic modificate şi artificiale
pentru corpurile de apă subterane: atingerea stării chimice bune şi a stării
cantitative bune
38
5.1.1. Ape de suprafaţa
Pentru fiecare corp de apă din bazinul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost stabilite obiectivele de
mediu specifice categoriilor: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere (corpuri naturale), corpuri de
apă puternic modificate (râuri, lacuri de acumulare, ape costiere) şi corpuri de apă artificiale.
Pentru zonele protejate, obiectivele de mediu sunt cele prevăzute de legislaţia specifică, fiind
caracteristice categoriilor de zone protejate definite în Cap. 5 - Identificarea şi cartarea zonelor
protejate.
Se menţioneaza că în cazul în care unui corp de apă i se stabilesc unul sau mai multe obiective
de mediu, se aplică cel mai sever obiectiv de mediu pentru corpul respectiv (Art. 4.2.al Directivei
Cadru Apă).
- În Anexa 7.1. sunt prezentate obiectivele de mediu asociate corpurilor de apă de suprafaţă din
spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa. Obiectivele de mediu asociate corpurilor de apă respective se
vor reactualiza odată la 6 ani, în următorul Plan de Management bazinal.
- Obiectivul “nedeteriorării stării“ corpurilor de apă de suprafată din s.h. Buzău- Ialomiţa,
evaluată pe baza elementelor de calitate prezentate în cap.6.2.1.2., se va analiza prin
utilizarea datelor de monitoring, instrumentelor de modelare, etc. Deteriorarea stării corpurilor
de apă se va permite numai cu respectarea cerinţelor şi prevederilor Art. 4.7 al Directivei
Cadru Apă, pentru cazuri specifice.
5.1.2. Ape subterane Directiva Cadru a Apei stabileşte următoarele obiective pentru apele subterane:
obiective pentru stare: realizarea unei stări bune (cantitativă şi chimică) şi
garantarea nedeteriorării acesteia
„prevenirea sau limitarea” evacuării de poluanţi;
luarea unor măsuri de reducere a oricăror tendinţe semnificative şi durabile de
creştere a concentraţiilor de poluanţi.
În cazul apelor subterane, starea bună implică o serie de “condiţii” definite în Anexa V din
Directiva Cadru a Apelor (Directiva 2000/60/CE). Condiţii suplimentare pentru starea chimică şi
procedurile de evaluare sunt dezvoltate în Directiva Fiică a Apelor Subterane (Directiva
2006/118/EC). Corpurile de apă subterană trebuie clasificate in două clase, respectiv bună şi slabă,
atât pentru starea cantitativă, cat şi pentru cea chimică.
39
Pentru reflectarea acestei clasificări, Directiva Cadru specifică utilizarea codurilor de
culori, respectiv: verde pentru starea bună şi roşu pentru starea slabă.
Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, concentraţiile determinate în punctele de
monitoring stabilite conform DCA trebuie comparate cu valorile de prag (threshold values - TV)
care sunt considerate astfel obiective vizate pentru o stare bună a corpului de apă subterană.
Pentru nitraţi (50 mg/l) şi pesticide (0,1 μg/l individual şi 0,5 μg/l total) valorile prag sunt stabilite în
standardele europene, urmând ca fiecare ţară membră să stabilească TV pentru celelalte substanţe
poluante, având la bază valorile fondului natural (natural background level - NBL).
Lista minimă de parametri ce trebuie luati in considerare la evaluarea stării calitative a
corpurilor de ape subterane şi pentru care este necesara determinarea TV este următoarea:
“substanţe, ioni, sau indicatori care pot apărea natural şi/sau ca rezultat al activitatilor
umane As, Cd, Pb, Hg, NH4 , Cl , SO4 “substanţe sintetice”: tricloretilena, tetracloretilena;
“parametri indicatori ai intruziunilor saline sau a altor intruziuni”: conductivitatea sau Cl-
si SO4, în
funcţie de alegerea statelor membre.
Din cauza lipsei datelor de monitorizare privind unii dintre indicatorii mai sus mentionaţi
pentru unele dintre corpurile de apă subterană nu s-au putut stabili valorile fondului natural şi
valorile prag, urmând ca acestea să fie stabilite be baza unor studii ulterioare.
De asemenea se pot stabili valori prag şi pentru alte substanţe, funcţie de
particularitaţile specifice fiecareia.
Selectarea forajelor nepoluate folosind următoarele criterii (conform proiectului european
BRIDGE şi a draft-ului Ghidului european pentru determinarea TV) pentru eliminarea forajelor cu
aport antropic, criterii ce se aplică pe mediile pe foraje:
- Foraje cu o concentraţie medie a Cl > 200 mg/l
- Foraje cu o concentraţie medie a NO3 > 10 mg/l
Calcularea valorilor fondului natural (NBL) ca percentila 90 din probele rămase sau percentila
50 din toate probele (fără a elimina forajele prin aplicarea criteriilor “cloruri” şi “azotaţi”); percentila
50 se aplică atunci când, dacă s-ar aplica cele doua criterii mai sus menţionate, rămân prea puţine
foraje (sub 20).
Analizarea şi validarea valorilor fondului natural obţinute având în vedere caracteristicile
litologice şi hidrogeologice ale corpului de apă subterană.
În România s-au folosit ca valori de referinţa valorile concentraţiilor maxim admise CMA
conform “Legii privind calitatea apei potabile” (Legea nr.458/2002) completata cu “Legea pentru
modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile “(Legea nr.311/2004)
40
şi standardul pentru ape de suprafaţa Ordinul 161/2006 pentru aprobarea “Normativului privind
clasificarea calitaţii apelor de suprafaţa în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă”.
Dintre aceste standarde se utilizează valorile cele mai restrictive, dar având în vedere utilizările
relevante ale apei subterane şi legăturile hidraulice slabe dintre acestea şi apele de suprafaţă, s-a
optat pentru folosirea valorilor din Legea 458/2002 (conform Anexei II.A din GWD).
5.1.3. Zone protejate
Obiectivele de mediu pentru zonele protejate sunt cele specificate în legislaţia care le
desemnează, aşa cum se arată în capitolul 5.
Obiectivele de mediu generale ale directivelor specifice se referă la:
protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei
potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă - zone de protecţie
pentru captările de apă destinate potabilizării.
protecţia şi ameliorarea calităţii acelor ape dulci care întreţin sau care, dacă
poluarea ar fi redusă ori eliminată, ar putea intreţine ihtiofauna, precum şi protecţia şi
ameliorarea calităţii acelor ape marine şi salmastre în scopul susţinerii vieţii şi
dezvoltării speciilor de moluşte bivalve şi moluşte gasteropode pentru creşterea şi
exploatarea acestora - zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de
vedere economic.
conservarea habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună salbatică şi tuturor speciilor
de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul naţional şi care au legatură cu
corpurile de apă - zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde
menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important.
reducerea poluării apelor cauzată de nitraţii proveniţi din surse agricole, prevenirea
poluării cu nitraţi şi raţionalizarea şi optimizarea utilizării îngrăşămintelor chimice şi
organice ce conţin compuşi ai azotului - zone vulnerabile la nitraţi.
protejarea mediului împotriva deteriorării datorate evacuărilor de ape reziduale (ape
uzate orăşeneşti şi ape uzate provenite din sectoarele industriale) - zone sensibile la
nutrieţi.
conservarea, protejarea şi imbunătăţirea calităţii mediului, precum şi protejarea sănătăţii
oamenilor, printr-un management corespunzător al calităţii apelor de imbăiere – zone
pentru imbăiere.
41
Pentru fiecare din aceste categorii de zone protejate au fost elaborate şi aprobate norme
tehnice necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu, cu excepţia zonelor destinate pentru
protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor
important pentru care există legislaţia specifică în domeniul ariilor naturale protejate.
5.2. Programe de măsuri
Directiva Cadru privind Apa (DCA), adoptată la 23 octombrie 2000 de către Parlamentul
Eurpean şi Consiliu, are ca obiectiv ambiţios stabilirea unui cadru European unic şi coerent pentru
politica şi gestiunea apelor, integrând deopotrivă şi directivele europene din domeniul apelor. Se
fixează astfel un cadru de protecţie a apelor care să permită:
- prevenirea degradării mediului acvatic, conservarea sau ameliorarea stării apelor;
- promovarea unei utilizari durabile a apei, bazată pe protecţia pe termen lung a
resurselor de apă disponibile;
- reducerea sau eliminarea treptată a emisiilor de substanţe prioritare / prioritar
periculoase în apele de suprafaţă;
- reducerea poluării apelor subterane.
În vederea atingerii obiectivelor de mediu se implementează un proces global, inclusiv
pregătirea unor documente de planificare şi reactualizarea lor la fiecare 6 ani:
- caracterizarea stării actuale a corpurilor de apă;
- planul de management al bazinului hidrografic care include programe de măsuri;
- programul de monitoring care are ca scop supravegherea calităţii corpurilor de apă şi
verificarea dacă obiectivele de mediu sunt atinse.
În conformitate cu prevederile art. 23
- 25
din Legea apelor nr.107/1996 cu modificările
şi completările ulterioare, Planul Naţional de Management al apelor din România, ca parte a
schemei directoare, trebuie să contină „un rezumat al măsurilor necesare pentru a aduce corpurile
de apă, în mod progresiv, la starea cerută până la termenul limită extins, pentru orice intârziere
semnificativă a realizării măsurilor operaţionale şi planificarea implementării acestora.”
Următoarele măsuri trebuie să asigure o calitate a apei conformă cu cerinţele:
- construirea de noi captări de apă de suprafaţă şi subterană din zone de protecţie pentru
captările de apă din surse de suprafaţă şi subterane destinate potabilizării;
- reabilitarea reţelelor de apă existente în vederea îmbunătăţirii distribuţiei apei potabile şi
42
reducerea riscurilor de accidente frecvente, pierderi importante de apă şi contaminare
ulterioară a apei;
- construirea de noi reţele de distribuţie; - reabilitarea tehnologiilor de tratare;
- îmbunătăţirea tehnologiilor de tratare;
- costruirea de noi staţii de tratare;
- schimbarea instalaţiilor interioare;
- îmbunătăţirea managementului deşeurilor municipale nepericuloase (clasa «b») rezultate
de la tratarea apei (depozitarea deşeurilor nepericuloase solide se va realiza până la 16 iulie
2009 pe depozitele existente, sau, în paralel, pe depozitele conforme de deşeuri nepericuloase
din zona urbană).
Pentru evitarea impactului negativ asupra sănătăţii publice având în vedere standardele
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii relevante, au fost luate măsuri care vizează:
asigurarea supravegherii şi controlului protecţiei sanitare a surselor de apă destinate
consumului uman;
autorizarea sanitară a staţiilor de tratare a apei pentru potabilizare, autorizare care se
revizuieşte anual;
clorinarea apei;
monitorizarea apei la ieşirea din staţia de tratare, la ieşirea din rezervoarele de stocare a
apei;
introducerea parametrilor microbiologici în monitorizarea de audit;
inspecţia sanitară periodică a staţiei de tratare şi a reţelei de distribuţie; aplicarea
măsurilor de remediere;
utilizarea instalaţiilor, a materialelor şi a substanţelor în contact cu apa este permisă
numai cu avizarea acestora de către MS (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1030 din 20
august 2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de
amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară
activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei);
colaborarea dintre autorităţile locale implicate (sănătate publică, administraţie publică,
mediu, serviciile de apă) pentru remedierea deficienţelor şi realizarea conformării
etapizate;
.
43
Măsurile necesare pentru îmbunătăţirea calitatii apei destinate consumului uman vor avea
o eficienţă în ceea ce priveşte:
Îmbunătăţirea eficienţei de tratare a apei brute în vederea respectării prevederilor
Directivei 98/83/CE şi a termenelor asumate prin Poziţia Comună (ex. limită clor rezidual în
apa distribuită de 0,2-0,5 mg/l);
Asigurarea condiţiilor de prelevare a apei brute;
Înlocuirea materialelor care nu corespund standardelor şi regulamentelor europene
(conducte din azbest);
Îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de distribuţie a apei brute şi potabile în conformitate cu
standardele europene;
Îmbunătăţirea performanţelor hidraulice ale reţelei de distribuţie şi a apei potabile;
Reducerea pierderilor de apă pe reţelele de aducţiune şi distribuţie a apei (obiectiv 10-25%);
Creşterea gradului de conectare la reţeaua de alimentare cu apă potabilă în scopul
respectării termenelor şi angajamentelor asumate;
Asigurarea dezvoltării sistemului de furnizare a apei potabile către populaţie.
Măsuri pentru protejarea corpurilor de apă utilizate sau care vor fi utilizate
pentru captarea apei destinate consumului uman
În jurul lucrărilor de captare, construcţiilor si instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă
în conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările si
completările ulterioare, se instituie zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie
hidrogeologică, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calităţii surselor de apă.
În cadrul celor 28 zone de protecţie pentru captări de apă din surse de suprafaţă pentru
potabilizare şi 236 zone de protecţie pentru captări de apă subterană pentru potabilizare. ”Zone de
protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării”, se impun măsuri de interdicţie a unor
activităţi şi de utilizare cu restricţii a terenului, pentru prevenirea riscului de contaminare sau de
impurificare a apei, ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale. De asemenea, întrucât nu
pentru toate captările de apă din sursele de suprafaţă şi sursele subterane se asigură zone de
protecţie, se impune asigurarea acestor zone având în vedere legislatia în vigoare.
În cele 187 zone de protecţie sanitară cu regim sever (21 pentru captările din ape de
suprafaţă şi 166 pentru captările din ape subterane) sunt interzise: utilizarea îngraşămintelor animale
sau chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice; irigarea cu ape care nu au caracter de potabilitate;
culturile care necesită lucrări de ingrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale; păşunatul;
44
amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei;
excavaţii de orice fel; depozitarea de materiale, cu exceptia celor strict necesare exploatării
sursei şi a instalaţiei. În aceste cazuri se vor lua măsuri pentru a preîntâmpina pătrunderea în sol a
oricaror substanţe impurificatoare; pescuitul si scăldatul; recoltarea gheţii, precum şi adăparea
animalelor; activităţile menţionate pentru perimetrele de protecţie hidrogeologică şi pentru zona de
protecţie sanitară cu regim de restricţie
Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de
protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât, prin aplicarea de măsuri de protecţie, în
funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei.
În cele 89 zone de protecţie sanitară cu regim de restricţie (6 pentru captările din ape de
suprafaţă şi 83 pentru captările din ape subterane) terenurile pot fi exploatate agricol de către
deţinătorii acestora, pentru orice fel de culturi, dar cu interzicerea utilizării îngrăşămintelor naturale.
Măsuri pentru diminuarea poluării din surse punctiforme şi pentru alte activităţi cu
impact asupra stării apelor
Stabilirea măsurilor pentru diminuarea poluării din surse punctiforme şi pentru alte activităţi
cu impact asupra stării apelor se face având în vedere informaţiile din documentele strategice şi
legislative, documentele de autorizare şi pe baza informaţiilor colectate de la nivelul Direcţiilor de
Ape, Sistemelor de Gospodărirea Apelor, operatorilor de servicii publice pentru apă, agenţi
economici, Agenţiilor Regionale şi Judeţene de Protecţia Mediului.
Măsurile au fost grupate în funcţie de tipul activităţilor şi presiunilor create de acestea impact
asupra stării apelor, respectiv:
Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la aglomerări umane –
aglomerări cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi şi aglomerări cu mai puţin de 2000 locuitori
echivalenţi;
Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile
industriale;
Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile agricole.
Măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea acestor presiuni punctiforme trebuie să ia în
considerare următoarele:
- Strategii naţionale, regionale şi locale, programe cu referire la măsurile aplicate pentru
implementarea Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane şi a
altor directive europene asociate. Pentru aglomerări se vor avea în vedere, acolo unde există,
45
Master Planurile elaborate la nivel judeţean şi măsurile recomandate de acestea, precum şi
sursele de finanţare;
- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate activităţilor
industriale, pentru fiecare directivă europeană (DEAUU, IPPC, SEVESO II, substanţe
periculoase / prioritar periculoase, deşeuri, etc.) şi ramura industrială, surse de finanţare;
- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate activităţilor
agricole. Pentru presiunile punctiforme (fermele zootehnice) stabilirea măsurilor trebuie să
ţina cont de categoriile de ferme existente, iar aceste măsuri trebuie să conducă la
respectarea legislaţiei de mediu în vigoare.
Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la activităţile
industriale au fost stabilite avand în vedere reducerea poluării provenite de la sursele de poluare
punctiforme şi difuze pentru respectarea legislaţiei în vigoare.
Administraţia Naţională “Apele Române” a elaborat o “Metodologie de evaluare a măsurilor
pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile industriale”, pe baza
măsurilor necesare respectării legislaţiei europene în domeniul protecţiei mediului, a legislaţiei
naţionale de implementare, strategiilor aplicate pe termen mediu, precum şi informaţiilor furnizate
de agenţii economici şi previziunilor statistice elaborate pentru sectorul industrial.
Inventarul măsurilor de bază pentru activităţile industriale cele mai importante s-a realizat
pentru acele activităţi specifice sectorului industrial din spaţiul hidrografic Buzău- Ialomiţa,
respectiv: industria alimentară şi a băuturilor; fabricarea altor produse din minerale nemetalice
(fabr. caramizilor, tiglelor şi altor produse pt constructii; fabr. sticlei plate; plelucrarea şi
fasonarea sticlei plate); industria metalurgică; industria chimică; eliminarea deşeurilor şi a apelor
uzate, salubritate şi activităţi similare; industria de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea carbunelui;
producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă; fabricarea celulozei, hârtiei şi a
produselor din hârtie; fabricarea produselor textile; industria de maşini şi aparate electrice; industria
de maşini şi echipamente.
Măsurile cuantificabile pentru sursele de poluare punctiforme se referă la efluenţii de la
staţiile de epurare finale, precum şi la descărcările directe de ape uzate sau pluviale prin sistemele
de colectare urbane.
46
Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile agricole
Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la activităţile agricole
au fost stabilite având în vedere reducerea poluării provenite de la sursele de poluare punctiforme
pentru respectarea legislaţiei în vigoare.
Măsurile de bază sunt asociate cu prevederile legislaţiei care implementează cerinţele
directivelor europene în domeniu, respectiv:
În vederea stabilirii măsurilor, Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) a elaborat o
“Metodologie privind stabilirea programului de măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor
din agricultură”. În această metodologie se prezintă o strategie globală de stabilire a măsurilor pentru
reducerea efectelor presiunilor din agricultură, în concordanţă cu cerinţele Directivei Cadru, ca parte
a programului de măsuri din cadrul primului Plan de Management la nivel de bazin hidrografic.
De asemenea, metodologia are în vedere stabilirea programului de măsuri pentru presiunile
punctiforme şi difuze din agricultură exercitate la nivelul apelor de suprafaţă, precum şi la nivel
apelor subterane, având în vedere presiunile existente. Abordarea pentru presiunile viitoare trebuie
să ţină seama de procedura de evaluare a impactului de mediu (Directiva EIA) şi de procedura de
evaluare strategică de mediu (Directiva SEA).
Măsuri necesare pentru reducerea efectului presiunilor hidromorfologice
În vederea reducerii efectelor presiunilor hidromorfologice asupra corpurilor de apă şi asupra
mediului în general, legislatia românescă în domeniu prevede o serie de măsuri ce se regăsesc în
reglementări specifice; dintre aceste măsuri menţionăm următoarele:
- Aplicarea prevederilor din Normativul Tehnic al Lucrărilor Hidrotehnice 1215/2008 al
OM 1163/2007;
- Aplicarea prevederilor din HG 1854/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de
management al riscului la inundaţii;
- Respectarea prevederilor din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru toate tipurile
de lucrări (inclusiv balastiere);
- Respectarea prevederilor actelor de reglementare emise de autorităţile competente din
domeniul protecţiei mediului.
- Respectarea prevederilor din regulamentul de exploatare a lacului de acumulare, pentru
asigurarea debitului ecologic aval de lucrările hidrotehnice, debit necesar pentru menţinerea
condiţiilor de viaţă pentru ecosistemele acvatice în aval de lacurile de acumulare
