47
Cuprins Capitolul 1 Caracterizare fizico-geografică ...............................................................................................2 Capitolul 2 Inundații .............................................................................................................................10 Capitolul 3 Calitatea apei .......................................................................................................................16 3.1 Starea trofică a bazinului hidrografic Bega-Timiș-Cerna .................................................................16 3.2 Surse de poluare industriale şi agricole..........................................................................................20 Capitolul 4 Biodiversitatea .....................................................................................................................27 4.1. Flora și vegetația higrofilă.............................................................................................................27 4.2 Fauna ...........................................................................................................................................32 Capitolul 5 Servici oferite de ecositeme acvatice și terestre, cât și dezvoltarea economică locală ........39 5.1 Fondul forestier .............................................................................................................................39 5.2 Tipuri de servici pe care le oferă ecosistemul terestru și acvatic ....................................................42 5.3 Serviciile și dezvoltarea economică locală ......................................................................................44 Bibliografie .............................................................................................................................................47

bazinul hidrografic

Embed Size (px)

DESCRIPTION

TIMIS CERNA

Citation preview

Page 1: bazinul hidrografic

Cuprins

Capitolul 1 Caracterizare fizico-geografică ...............................................................................................2

Capitolul 2 Inundații ............................................................................................................................. 10

Capitolul 3 Calitatea apei ....................................................................................................................... 16

3.1 Starea trofică a bazinului hidrografic Bega-Timiș-Cerna .................................................................16

3.2 Surse de poluare industriale şi agricole ..........................................................................................20

Capitolul 4 Biodiversitatea ..................................................................................................................... 27

4.1. Flora și vegetația higrofilă .............................................................................................................27

4.2 Fauna ...........................................................................................................................................32

Capitolul 5 Servici oferite de ecositeme acvatice și terestre, cât și dezvoltarea economică locală ........ 39

5.1 Fondul forestier .............................................................................................................................39

5.2 Tipuri de servici pe care le oferă ecosistemul terestru și acvatic ....................................................42

5.3 Serviciile și dezvoltarea economică locală ......................................................................................44

Bibliografie ............................................................................................................................................. 47

Page 2: bazinul hidrografic

2

Capitolul 1 Caracterizare fizico-geografică

Bazinul hidrografic Bega-Timiş-Cerna face parte din spaţiul hidrografic Banat, situat în

extremitatea de sud-vest a României, ocupând o suprafaţǎ de 18.320 kmp ceea ce corespunde

unui procent de cca. 7,7% din suprafaţa totalǎ a ţǎrii şi cuprinde reţeaua hidrograficǎ situatǎ între

Mureş şi Jiu , inclusiv afluenţii direcţi ai Dunǎrii între Baziaş si Cerna.

Teritoriul Direcţiei Apelor Banat respectiv al Spaţiului Hidrografic Banat include bazinele

hidrografice:

- Bega-Timiş-Caraş cod V

- Nera-Cerna cod VI

- Afluenţii Dunarii între Nera şi Cerna cod XVI

Fig. 1

Fig. 1.

(Sursa: http://www.rowater.ro/dabanat/Planuri%20bazinale/descriere%20bazin.pdf )

Page 3: bazinul hidrografic

3

Populaţia totalǎ aferentǎ judeţelor Timiş şi Caraş Severin , la nivelul anului 2002, conform

recensǎmântului era de 1.011.145 locuitori, cca. 4,66% din populaţia totalǎ a României,

distribuitǎ în 15 centre urbane (municipii şi oraşe) şi 144 de centre rurale (comune), cǎreia îi

corespunde o densitate medie de cca. 55 locuitori/kmp.

Din punct de vedere al repartiţiei populaţiei pe bazine hidrografice , în bazinele

hidrografice ale râurilor Timiş şi Bega locuiesc cca. 25% din populaţie în 5 centre urbane şi 63 de

comune, cu o densitate medie de 34 locuitori/kmp.

Geomorfologic, spaţiul hidrografic Banat se caracterizeazǎ dupǎ repartiţia formelor de

relief, prin câmpii joase (56%), câmpii înalte (6%), dealuri (25%) , munţi joşi (9%), munţi înalţi

(4%).

Spaţiul Hidrografic Banat este caracterizat de prezenţa tuturor treptelor de relief, acestea

scăzând în altitudine de la sud-est spre nord-vest. Altitudinile maxime se întâlnesc în Masivul

Retezat (Vf. Cuntu, 2190 m).

Trecerea de la munte spre câmpie se realizează prin intermediul dealurilor piemontane şi a

culoarelor intramontane, zone ce favorizează o scurgerea mai rapidă a apelor şi un potenţial

hidrologic relativ bogat.

În partea central-sudică a Spaţiului Hidrografic Banat se întind Munţii Banatului, care deşi

cu o altitudine mai redusă ( altitudine maximă 1446 m), au un aport semnificativ în reţeaua

hidrografică a zonei.

Câmpia Banatului acoperă aproximativ 50% din suprafaţa S.H. Banat, fiind o câmpie

joasă (altitudinea minimă 77 m în zona de frontieră), care, în zona ei centrală, până la amenajarea

interfluviului Timiş-Bega, era o întinsă zonă mlăştinoasă.

Câmpia joasǎ cu altitudini între 80-100m, cuprinde teritoriul de la nord-vest de Timişoara,

luncile inferioare ale cursurilor de apǎ Bega Veche, Bega, Timiş , Barzava, Moraviţa si

Caraş.

Câmpia înaltǎ cu altitudini între 100-200m, cu panta de 0,2-0,4 m/km reprezentând zona

de tranziţie între coline si câmpia propriu-zisǎ , cuprinde porţiunea de la sud de Varias –

Cruceni si traverseazǎ şase bazine hidrografice.

Zona de dealuri cu altitudini cuprinse între 200-600m , caracterizate prin pante domoale şi

terase : dealurile Lipovei , Bucovatului , Buziaş ,Fizeş, precum şi depresiunile Bistrei si

Caraşovei.

Page 4: bazinul hidrografic

4

Munţii joşi , cu altitudini cuprinse între 600-1000m , ocupǎ o suprafaţǎ de 1242 kmp din

suprafaţa bazinului , se prezintǎ ca un podiş înalt cuprinzând anumite pǎrţi ale masivelor

Poiana Ruscǎ , Semenic , precum şi din munţii Armeniş , Dognecea , Anina.

Zona munţilor înalţi cu altitudini de peste 1000m , include masivul Tarcu , parţial din

Poiana Ruscǎ şi Semenic .

Geologic, spaţiul hidrografic Banat , prin amplasarea şi suprafaţa relativ mare , dispune de

condiţii geologice variate şi complexe. Ȋn bazinul Timiş-Bega , vârsta formaţiunilor creşte de la

vest la est , cele mai vechi fiind cele cristaline ale pânzei getice şi autohtonului danubian.

Cristalinul pânzei getice este reprezentat în munţii Semenic, Poiana Ruscǎ si Dealurile

Pogonişului printr-o serie mezometamorficǎ constituitǎ din gneişe oculare, şisturi amfibolice,

micaşisturi, migmatite şi filite metadolomice şi metacalcaroase. Cristalinul autohtonului danubian

apare în munţii Tarcu şi este reprezentat prin amfibolite , micaşisturi, gneişe, şisturi cuartice.

Formaţiunile cristaline sunt strǎpunse în munţii Tarcu şi Semenic de formaţiuni eruptive

reprezentate prin corpuri granitoide.

Depozitele sedimentare încep cu carboniferul (sud-vestul munţilor Tarcu) reprezentat prin

calcare , şisturi ardeziene, gresii în alternanţǎ cu şisturi argiloase şi intercalaţii de huilǎ , peste

care urmeazǎ în continuitate de sedimentare , permianul reprezentat prin conglomerate , gresii şi

şisturi argiloase asociate cu roci vulcanice.

Ȋn zona muntoasǎ, cu înalţimi mari, cu toatǎ litologia, reprezentatǎ prin şisturi cristaline şi

corpuri eruptive, din punct de vedere geotehnic, oferǎ condiţii optime realizǎrii acumulǎrilor,

situaţia se complicǎ din cauza tectonicii foarte complexe, a falilor şi fisurilor care strǎbat

corpurile de roci.

Bazinul hidrografic al râului Timis se caracterizeazǎ prin existenţa a bogate minereuri

metalifere şi nemetalifere în munţii Poiana Ruscǎ. Deasemeni resurse carbonifere la Sinersig ,

Cireşi , Rusca Montana şi Caransebeş. Roci utile la Sanoviţa , Lucareţ , Luncani , Tomeşti ,

Romaneşti, Baloteşti şi Poieni. Ape minerale şi termale la Fibis , Calacea, Buziaş.

Pedologic, spaţiul hidrografic Banat este influenţat de multitudinea factorilor

pedogenetici, clima fiind un factor esenţial care condiţioneazǎ caracterele şi rǎspândirea altui

factor pedogenetic eseţial care este factorul biologic. Cei doi factori esenţiali condiţioneazǎ

intensitatea proceselor fizico-chimice şi biochimice ce duc la transformarea rocilor în soluri,

acumularea substanţelor minerale şi organice în partea superioarǎ a scoarţei de alterare.

Page 5: bazinul hidrografic

5

Caracteristic pentru zona Munţilor Semenic şi a Munţilor Poiana Ruscǎ sunt solurile

brune acide şi brune acide podzolice. La poalele munţilor peste rocile cristaline , învelişul de sol

este format din soluri brune şi brune-galbui de pǎdure mezotrofe, frecvent podzolite şi

pseudogleizate.

Suprafeţele interfluviale înclinate de tip piemontan, întalnite în zonele submontane,

colinare şi subcolinare, precum şi în depresiunile intramontane, varietatea mare a învelişului de

sol este condiţionata atât bioclimatic cât şi litologic.

Cele mai rǎspândite sunt solurile negre, argiloase slab humifere întalnite în special în

regiunea piemontana dintre Nera şi Timiş.

Ȋn zona dealurilor piemontane, situate în zona forestierǎ apar treptat asociaţii vegetale de

tipul pǎdurilor de foioase care au un rol foarte însemnat în determinarea caracterelor procesului

de solidificare. Arborii cu rǎdǎcini adânci , absorb din partea inferioara a scoarţei odata cu apa

cantitǎţi mari de baze, care revin la suprafaţa solului odata cu resturile vegetale, contribuind la

menţinerea unei reacţii slab acide sau chiar neutre. Din cauza mineralizǎrii celei mai mari parţi a

resturilor organice, se formeazǎ puţin humus iar culoarea orizontului superior este brunǎ. Ca

urmare a proceslor de transformare resturilor organice precum şi datoritǎ materialului aluvionar,

solurile de luncǎ ajung treptat în stadii avansate de evoluţie, iar datoritǎ umezirii prin ridicarea

apei din panza freaticǎ prin capilaritate, acestea devin extrem de fertile mai ales în zonele de stepǎ

şi silvostepǎ.

Climatic, Banatul este rezultatul suprapunerii circulaţiei maselor de aer atlantic cu masele

de aer mediteranian şi adriatic ceea ce genereazǎ caracterul moderat al regimului temperaturilor,

perioadele de încǎlzire din timpul iernii, începerea timpurie a primǎverii, precum şi cantitǎţile

medii multianuale de precipitaţii relativ ridicate.

Din punct de vedere climatic, Spaţiul Hidrografic Banat se încadrează în zona climatului

temperat continental moderat cu influenţe submediteraneene, rezultat al suprapunerii circulaţiei

maselor de aer altlantic cu invaziile de aer mediteranean. Acest climat generează caracterul

moderat al regimului termic, perioadele de încălzire în timpul iernii, precum şi cantităţi medii

multianuale de precipitaţii relativ ridicate, cuprinse între 600-1400 mm/an. Valorile medii anuale

ale temperaturii aerului sunt cuprinse între 10-11 Celsius, excepţie fǎcând arealul din vestul

Câmpiei Banatului , unde temperaturile sunt ceva mai ridicate.

Page 6: bazinul hidrografic

6

Media anualǎ de precipitaţii variazǎ de la 500 mm în zona de câmpie, pânǎ la 1000-1200

mm în zona muntoasǎ din estul spaţiului hidrografic Banat. Precipitaţiile sub formǎ de zǎpadǎ cad

frecvent pânǎ la jumǎtatea lunii martie, grosimea decadicǎ a stratului în luna ianuarie variind între

4-8cm.

Frecvenţa ploilor torenţiale este în deplinǎ concordanţǎ cu deplasarea maselor de aer

mediteranean care strǎbat zona de câmpie şi se rǎcesc prin ridicarea deasupra versanţ ilor vestici ai

munţilor Semenic şi Poiana Ruscǎ.

Regimul vânturilor este puternic influenţat de lanţul muntos, creind diferenţieri accentuate

în repartiţia zonalǎ. La altitudini mari predominǎ circulaţia din vest (64%), circulaţia esticǎ

reprezintǎ numai 21% iar perioadele de calm au o frecvenţǎ foarte redusǎ ( 1,7%).

Viteza medie anualǎ a vântului depaşeşte 10 m/s în zona de munte, iarna şi scade spre

sfârşitul verii. Viteza maximǎ a vântului a atins, în zona de campie, 23-27 m/s, iar în zonele

montane a depǎşit 30 m/s.

Ȋngheţul este un fenomen care apare la munte, începând din luna septembrie, iarna fiind

fenomene frecvente ce se perpetueazǎ pânǎ în luna aprilie. Ȋn zona de campie fenomenul apare

spre sfarşitul lunii octombrie şi se mai poate întâlni pânǎ în luna aprilie.

Bazinele hidrografice Timiş (5 673 kmp) şi Bega (2 362 kmp), care împreunǎ reprezintǎ

cca. 43% din suprafaţa spaţiului hidrografic Banat, au o situaţie specialǎ din punct de vedere al

calculului parametrilor scurgerii maxime, datoritǎ intervenţiei antropice care a modificat

distribuţia naturalǎ a scurgerii în perioadele de ape mari şi viituri.

Despre bazinele Timiş şi Bega se poate vorbi ca despre un singur bazin Timiş- Bega

întrucat sunt legate prin doua derivaţii în cadrul unei scheme de interconexiune (derivaţia Timiş-

Bega de la Coştei la Balint şi derivaţia Bega-Timiş de la Topolovat la Hitias).

Râul Timiş, este cel mai mare rau drenant din spaţiul hidrografic Banat, drenând o

suprafaţǎ bazinalǎ de cca. 5.673 kmp (Atlas cadastral – 1992). El işi colecteaza apele din

majoritatea celor mai importante unitaţi de relief din Banat, având la frontierǎ cu Serbia o

altitudine medie a bazinului de recepţie de 390 m. Cursul principal al râului Timiş fiind amplasat

de-a lungul culoarului depresionar intramontan Caransebeş-Mehadia, este colectorul principal al

unui important numǎr de râuri ce dreneazǎ Munţii Tarcu-Godeanu, cât şi Munţii Semenic şi

Poiana Ruscǎ.

Page 7: bazinul hidrografic

7

Din Munţii Tarcu – Godeanu primeşte râuri cu caracter montan, printre care cel mai

important este Râul Rece (Hidiselul), cu vale îngustǎ şi puternic adâncitǎ cu pante ce coboarǎ sub

25m/km numai în cursul inferior şi care dreneazǎ o suprafaţǎ bazinalǎ de cca 180 kmp, cu

altitudini şi pante medii ce depaşesc 1134 m şi respectiv 420 m/km.

Din Munţii Semenic, Timişul primeşte afluenţi mici dar cu caracter asemǎnǎtor, iar din

culoarul depresionar intramontan al Bistrei primeşte Râul Bistra, colector al apelor de pe

versantul nord-vestic al Munţilor Tarcu şi de pe cel sudic al Munţilor Poiana Ruscǎ, însumând o

suprafaţǎ de recepţie de cca. 900 kmp, caracterizatǎ prin valori ale altitudinii şi pantei medii ale

bazinului hidrografic de cca. 830 m şi respectiv 330 m/km. De-a lungul culoarului depresional

intramontan, atât Timişul cât şi Bistra au vǎi relativ bine conturate şi dezvoltate cu pante în

general mai mari de 5 m/km.

La ieşirea din culoarul depresionar intramontan, suprafaţa bazinului de recepţie al Timişului

însumeazǎ peste 2.000 kmp, având o altitudine medie de aproape 800 m şi pante medii de cca.

300m/km.

Cursul mijlociu al Timişului traverseazǎ, paralel cu Bega, zona depresionarǎ a

piemontului Banatului, între Dealurile Lipovei şi Dealurile Buziaşului. Valea sa bine dezvoltatǎ,

cu albie majorǎ largǎ şi cu pante medii de 0,7 - 0,8m/km. La ieşirea din zona piemontanǎ Timişul

are o suprafaţǎ bazinalǎ de peste 3.000kmp, altitudini şi pante medii ale bazinului hidrografic de

cca.600m şi respectiv 240m/km.

Ȋn cursul inferior, Timişul având o vale largǎ, meandratǎ şi divagatǎ , cu panta deosebit de

redusǎ, a generat în trecut inundaţii pe foarte mari suprafeţe.

Pentru scoaterea de sub efectul inundaţilor a acestor terenuri, înca din secolul trecut,

traseul sǎu a fost rectificat şi indiguit pânǎ dincolo de frontierǎ. Prin realizarea dublei

interconexiuni Timiş-Bega, regimul hidrologic natural al Timişului aval de Coştei este substanţial

modificat, de asemenea şi cel al raului Bega prin efectul regularizǎrii debitelor funcţie de

necesitǎţi.

Zonele interfluviale de câmpie fiind lipsite de scurgere ca urmare a construirii digurilor de

apǎrare şi implicit ca urmare a scurgerii apelor râului Timiş deasupra nivelului câmpiei, sunt în

prezent drenate artificial prin intermediul canalelor sistemelor de desecare.

Timişul, în cursul inferior, primeşte în regim natural afluenţi importanţi numai de pe

partea stanga, cel mai important fiind Pogǎnişul care dreneazǎ munţii şi zona piemontanǎ de la

Page 8: bazinul hidrografic

8

nord-vestul Munţilor Semenic având o suprafaţǎ de bazin de cca. 671 kmp, caracterizatǎ prin

altitudini şi pante medii de cca.230 m şi respectiv 90m/km.

Râul Bega, îşi adunǎ izvoarele din versantul nord-vestic al munţilor Poiana-Ruscǎ,

primind afluenţi din versantul vestic al acestora şi din jumǎtatea de sud a dealurilor Lipovei,

continuind de la Topolovǎţ cu Canalul Bega . Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de

280m.

Ȋn cursul superior, pânǎ la ieşirea din Munţii Poiana Ruscǎ, Bega şi afluenţii sǎi au un

caracter de râuri montane, pantele lor generale fiind de cca. 15m/km, iar suprafeţele drenante au

pante de cca. 250m/km. Ȋn aceste condiţii vǎile râurilor sunt înguste şi lipite de albia majorǎ, în

patul albiei predominând bolovǎnişurile şi pietrişurile. La ieşirea din zona montanǎ, suprafaţa

bazinului hidrografic este de cca. 300kmp iar altitudinea medie este de cca.600m.

Ȋn cursul mijlociu, pânǎ la ieşirea din regiunea piemontanǎ, Bega are o vale larga cu albie

majorǎ bine conturatǎ cu laţimi de pânǎ la 2km şi pante generale sub 1m/km. Pe dreapta primeşte

mai mulţi afluenţi mici din dealurile Lipovei . Pe malul stâng primeşte din vestul Munţilor Poiana

Ruscǎ, Raul Gladna afluent cu suprafaţa de recepţie de 250 kmp, cu altitudine medie de 300m şi

pante sub 3m/km.

Cursul inferior al Râului Bega, aval de Chizatǎu , traversând câmpia, se caracterizeazǎ

prin pante mici de 0,4 m/km. Ȋn scopul combaterii efectelor inundaţilor (apele revǎrsate ale râului

Bega se amestecau cu apele revarsate ale râului Timiş) precum şi în scopul asigurǎrii condiţilor

de navigaţie, cursul inferior a fost amenajat şi rectificat. Ȋn acest sens a fost construit Canalul

Navigabil Bega care preia apele râului Bega la ape mici şi medii, şi douǎ canale de legaturǎ cu

râul Timiş („Canalul de alimentare Coştei-Balint” prin care se suplimenteazǎ debitele râului Bega

pentru asigurarea folosinţelor din aval şi „Canalul de descǎrcare Topolovat-Hitias” prin care se

evacueazǎ surplusul din Bega, dirijându-l în râul Timiş în perioadele de ape mari), Bega devenind

astfel principalul afluent al râului Timiş.

Bega Veche s-a individualizat ca si curs de apa aparte dupa amenajările hidrotehnice ce au

fost finalizate la începutul secolului trecut, deși este de fapt un vechi traseu al râului Bega. Acesta

este practic o continuare a pârâului Beregsău, care pe o lungime de 107 km drenează o suprafața

de 2108 km2 si prezintă un coeficient de sinuozitate de 1,41 si o panta medie de 2‰.

Cerna are o lungime de 79 km, iar bazinul sǎu de recepţie are o suprafaţǎ de 1360 km2.

Cerna şi-a dezvoltat cea mai mare parte a cursului pe linia tectonicǎ dintre grupele Munţilor

Page 9: bazinul hidrografic

9

Cernei-Gugu şi Valcan-Mehedinţi. Lungimea reţelei hidrografice din bazinul hidrografic Cerna

este de 524 km, densitatea acesteia fiind de 0,39 km/km2. Scurgerea medie multianualǎ variazǎ

cu altitudinea. Ȋn zona superioarǎ a bazinului hidrografic se întâlnesc debite specifice ce oscileazǎ

în jurul valorii de 50-55 l/s/km2 (zona izbucului Cernei).

Ȋn bazinul hidrografic al Cernei cursurile de apǎ ale caror suprafaţǎ de bazin este mai mare

de 10 km2, sunt în numǎr de 42.

De la izvoare şi pânǎ la confluenţa cu cel mai mare afluent al sǎu de dreapta – Bela Reca

(care îşi adunǎ apele din depresiunea Mehadia) – Cerna are un curs aproape rectiliniu. Valea este

foarte adâncǎ, iar rocile cristaline şi calcarele nu au permis modificarea substanţiala a vǎii. Ca

urmare, valea râului are aspectul unei vǎi tinere, cu afluenţi cu lungimi reduse – numai pe dreapta

bazinului – şi cu pante longitudinale mari.

Prezintǎ o pantǎ medie de 16‰. şi un coeficient de sinuozitate de 1,24. Cursul Cernei

prezintǎ numeroase sectoare de chei alternând cu sectoare de eroziune localǎ, cu o colmatare

redusǎ, uneori cu praguri.

Ȋn staţiunea Bǎile Herculane apar o serie de fracturi transversale pe cursul apei care au

favorizat apariţia izvoarelor termominerale. Aval de Pecinisca, Cerna primeşte apele râului Bela

Reca (L=36 km F=713 km2). Dupa ce în cursul superior taie roci cristaline formând eroziune şi

îngustǎri, la ieşirea din Depresiunea Mehadia Bela Reca formeazǎ un con de dejecţie relativ

extins. Cel mai important afluent al sǎu îl primeşte pe partea dreaptǎ Mehadica.

Dupǎ confluenţa cu Bela Reca, cursul Cernei are un caracter de defileu sǎpat în calcare,

iar în aval, acesta este sǎpat în şisturi cristaline întrerupte de bazinetul de eroziune de la Barza-

Topleţ, unde primeşte o serie de afluenţi.

Lacurile din SH Banat cu o suprafața mai mare de 0,5 km2 sunt în număr de 9, si toate

sunt lacuri de acumulare. Lacurile naturale nu reprezintă o caracteristica a Spațiului Hidrografic

Banat.

Acumulările sunt așezate cu precădere în bazinul Timișului, Begăi, Carasului si Cernei.

Ele au fost construite cu scopuri multiple: alimentare cu apa potabila si industriala, energetic si

apărare împotriva inundațiilor. În acest sens sunt: ac. Gozna - pe râul Bârzava, cu o suprafața de

60 ha si un volum la NNR 9,839 mil. m3, ac. Timiș Trei Ape – pe râul Timiș având o suprafața

de 52,6 ha si un volum la NNR 4,4 mil.m3; ac. Secul – pe râul Bârzava, cu o suprafața de 73 ha si

Page 10: bazinul hidrografic

10

un volum la NNR 7,5 mil. m3 si ac. Poiana Mărului pe râul Bistra Mărului, având o suprafața de

272,8 ha si un volum la NNR 89,4 mil.m3.

Acumulările Valea lui Iovan (având o suprafața de 290 ha si un volum la NNR 120

mil.m3) si Herculane (având o suprafața de 77 ha si un volum la NNR 12,163 mil.m3) amplasate

pe râul Cerna au drept scopuri principale producerea de energie electrica si alimentare cu apa.

Aceeași destinație o are si ac. Surduc (suprafața de 362 ha si un volum la NNR 24,225 mil.m3),

de pe râul Gladna. Acumularea Greoni, din bazinul Caras, cu o suprafața la NNR de 101,5 ha si

un volum de 2,53 mil.m3, este de fapt o amenajare piscicola. Acumularea Murani, de pe râul

Magherus, nu este de o capacitate impresionanta, însa este construita cu rol de atenuare si are o

suprafața la NNR de 95 ha si un volum de 1,47 mil. m3.

Capitolul 2 Inundații

În perioada caldă a anului 2012 dezvoltarea unor sisteme noroase cu amplititudine

deosebită a condus la apariţia unor precipitaţii cu intensităţi mari şi importante cantitativ care au

avut ca efect apariţia unor viituri rapide; zonele afectate au fost distribuite diametral opus în

cadrul Spaţiului hidrografic Banat şi anume:

- în data de 24 mai 2012, în sud-vestul judeţului Caras-Severin, mai exact pe teritoriile comunelor

Socol si Pojejena;

-în data de 10 iunie 2012, în partea superioară a bazinului hidrografic al râului Bega.

Amenajare complexă a canalului Bega, în scopul combaterii inundaţiilor în perioade de

ape mari şi a excesului de umiditate, pentru navigaţie şi pentru asigurarea necesarului de apă

potabilă şi industrială pentru riverani:

Tipuri de lucrări: lucrări de canalizare şi regularizare a cursului de apă pe sectorul

confluenţă canal de alimentare Timiş-Bega-frontieră Serbia, lucrări de derivare din râul Timiş în

Canalul Bega şi invers, lucrări de îndiguire, noduri hidrotehnice de derivare-Coştei(pe râul Timiş)

şi Topolovăţ ( pe Canalul Bega)-cu rol important în alimentarea cu apă şi combaterea inundaţiilor

pentru zona Timişoara, noduri hidrotehnice de biefare-U.H.E. Timişoara-cu rol major în

alimentarea cu apă potabilă şi industrială a municipiului Timişoara în perioade de ape medii şi

mici, noduri hidrotehnice de biefare şi navigaţie-Sânmihaiu Român şi Sânmartinu Maghiar.

Page 11: bazinul hidrografic

11

Din punct de vedere climatic, Spaţiul Hidrografic Banat se încadrează în zona climatului

temperat continental moderat cu influenţe submediteraneene, rezultat al suprapunerii circulaţiei

maselor de aer altlantic cu invaziile de aer mediteranean. Acest climat generează caracterul

moderat al regimului termic, perioadele de încălzire în timpul iernii, precum şi cantităţi medii

multianuale de precipitaţii relativ ridicate, cuprinse între 600-1400 mm/an.

Cunoaşterea regimului de scurgere al râurilor, şi implicit a râului Timiş, este deosebit de

importantă, în vederea gestionării durabile a resurselor de apă şi asigurării unui echilibru ecologic

în albiile minore şi în luncile colectorului şi afluenţilor, cu atât mai mult cu cât intervenţia umană

în bazinul Timişului este una semnificativă încă din timpuri istorice.

Scurgerea medie este în mod direct influenţată de caracteristicile morfometrice ale

bazinului hidrografic (desfăşurarea pe altitudine, de suprafaţa acestuia, de pantă), dar şi de

elementele de ordin climatic (prin regimul precipitaţiilor, temperaturilor, evaporaţiei) şi de modul

de utilizare al terenurilor etc.

Timişul şi afluenţii săi reprezentativi au un regim de scurgere permanent, însă cursurile de

ordinul I din regiunea montană şi cele de ordinul I, II şi III din dealuri şi din câmpie au un regim

de scurgere temporar impus de variaţia periodică şi variabilitatea neperiodică a precipitaţiilor.

Precizăm că ordinul de mărime este stabilit conform ierarhizării Horton-Strahler.

Variaţia altitudinală a regimului de scurgere se înscrie pentru bazinul superior în

parametrii tipului carpatic vestic, cu ape mari de primăvară care se produc timpuriu şi durează 1 –

2 luni, cu hidrograf carpatic înalt pentru bazinul superior carpatic (cea mai mare scurgere se

înregistrează iarna, primăvara, apoi toamna, având o alimentare mixtă).

Vara se pot înregistra perioade mai lungi de uscăciune şi chiar secetă. Viiturile de toamnă

au în sectorul carpatic o frecvenţă de 30 – 45%, iar cele de iarnă depăşesc 30% şi pot avea efecte

catastrofale (Geografia României, vol. I, p. 329).

Bazinul mijlociu are un regim de scurgere pericarpatic – vestic, cu pondere mare a

scurgerii iarna (35 – 40%) ca urmare a instabilităţii accentuate a centrilor barici şi acţiunii

ciclonilor mediteraneeni. Masele de aer cald şi umed provenite dinspre Marea Mediterană produc

topiri bruşte de zăpadă în timpul iernii, nu numai în aria pericarpatică vestică, ci şi în bazinul

superior, ceea ce determină viituri de iarnă nivopluviale şi pluviale. În iernile calde frecvenţa

acestor viituri ajunge la 60 – 70%.

Page 12: bazinul hidrografic

12

Lunile mai – iunie sunt caracterizate de asemenea printr-o scurgere ridicată, cu numeroase

viituri, după care, pe perioada de vară – toamnă, se instalează apele mici.

Intervalul noiembrie – decembrie se remarcă de asemenea prin creşterea scurgerii, cu

viituri pluviale cu o frecvenţă de 50 – 60% (Geografia României, vol. I, III).

Repartiţia pe anotimpuri a scurgerii lichide este determinată de modul de asociere al

surselor de alimentare şi de predominanţa uneia dintre acestea, corelate cu desfăşurarea

altitudinală a bazinului de recepţie. În ceea ce privește regimul scurgerii anotimpuale, aceasta

înregistrează valori minime în lunile de toamnă atât în bazinul carpatic cât şi în sectorul de

câmpie datorită temperaturilor mai ridicate legate de stabilirea unui regim anticiclonic în Banat

(Linc, 2002), alimentării predominant din subteran, consumului în perioada de vegetaţie şi

evaporaţiei puternice.

Dinamica maselor de aer şi activitatea ciclonilor mediteraneeni care acţionează frecvent în

Banat determină o instabilitate accentuată în anotimpul rece al anului. Aşa se explică valorile mai

mari ale scurgerii în lunile de iarnă, apropiate de cele de vară, iar în unii ani acestea depăşesc

chiar scurgerea de primăvară.

Lunile de iarnă (ianuarie, februarie, decembrie) participă în proporţie de 19 – 25 % la

formarea scurgerii ca urmare a cantonării unui important volum de apă sub formă solidă în stratul

de zăpadă şi în gheaţă, alimentarea realizându-se predominant din subteran. Topirea stratului de

zăpadă (mai ales în bazinul inferior) ca urmare a creşterii temperaturilor asociată cu precipitaţiile

din lunile martie – aprilie conduc la egalarea, depăşirea şi chiar dublarea în aceste luni a valorilor

medii anuale, realizându-se cca. 40 – 45 % din scurgerea anuală. Scurgerea medie lunară cea mai

mare se produce primăvara în lunile aprilie - mai, când topirile masive ale zăpezilor din bazinul

carpatic şi precipitaţiile abundente constituie principalele surse de alimentare a Timişului şi

afluenţilor. Astfel, în lunilede primăvară se realizează cea mai bogată scurgere din timpul anului

(45 % din volumul mediu anual scurs).

În intervalul iunie - august valorile debitelor medii înregistrează o scădere ceea ce

determină pe timpul verii o scurgere anotimpuală de cca. 22 - 24 % din volumul mediu anual al

scurgerii. Creşterea temperaturilor coroborată cu scăderea sensibilă a precipitaţiilor şi cu

evaporaţia puternică din bazinul mijlociu determină însă o scădere drastică a scurgerii în acest

sector aferent câmpiei. In lunile de toamnă (septembrie, octombrie şi noiembrie) valorile scurgerii

Page 13: bazinul hidrografic

13

se menţin la cca.10 - 15 % din scurgerea anuală, fiind cele mai scăzute cu ponderi maxime în

bazinul carpatic şi cu ponderi minime ( 10 %) în cel de câmpie.

O caracteristică importantă a scurgerii din bazinul superior al Timişului o reprezintă

apariţia cu o regularitate anuală a viiturilor, cu precădere în sezonul de primăvară – vară, în

intervalul martie- iunie (50 %). Valorile cele mai mari ale scurgerii maxime se produc în luna mai

în urma topirii zăpezilor şi a suprapunerii cu precipitaţiile abundente căzute în această lună. De

altfel, circa 17 % din debitele maxime anuale au o provenienţă mixtă.

Nu lipsesc însă nici apele mari de iarnă, ca urmare a invaziei maselor de aer cald

mediteraneene care topesc brusc zăpada sau dau precipitaţii sub formă de ploi care generează

debite mari în lunile decembrie - ianuarie (44,0 mc/s – 86 mc/s).

Ujvari I. (1972) preciza pentru râurile din Banat că scuergerea maximă este mai ridicată

pentru aceiaşi suprafaţă a bazinului comparativ cu alte regiuni ale ţării ca urmare a regimului

climatic, cu umiditater mai ridicată şi precipitaţii mai abundente. In cazul bazinelor mici ca

suprafaţă (100 – 500 km2) scurgerea maximă specifică este de circa120 – 150 l/s.km2 în Câmpia

Banatului, de 300 - 500 l/s.km2 în Dealurile Pogănişului şi de circa 1000 – 1600 l/s.km2 în

bazinul carpatic al Timişului.

Viiturile se pot produce în orice lună din an. Au o frecvenţă mai mare de producer în

intervalul februarie – mai şi o frecvenţă mai mică în intervalul august – septembrie.

Producerea lor depinde în mod direct de condiţiile sinoptice dar şi de caracteristicile

morfometrice ale bazinului hidrografic. Predomină viiturile de proveninţă pluvială, iar în timpul

iernii se pot produce viituri cu provenienţă nivală. Cea mai mare frecvenţă o au viiturile

monoundă, dar se pot produce şi viituri pluriundă. Tabelul 7.5 prezintă elementele caracteristice

ale viiturilor singulare produse pe Timiş în intervalul 1952 – 1999 la diferite posturi hidrometrice.

Viiturile au contribuit la formarea unor debite maxime pe râul Timiş. Cele mai

reprezentative viituri s-au produs în intervalul ianuarie – martie 1957, între anii 1978 – 1980

(86,4 mc/s la Caransebeş), în 1987 (397 mc/s – valoarea maximă înregistrată în luna aprilie la

Caransebeş), în mai 1981, 6-10 iunie 1989, în perioada 20-23 aprilie 1998, 20 – 26 februarie

1999, 6 -7 aprilie 2000, 23 – 26 aprilie 2001, 15 – 30 aprilie 2005. Aceasta din urmă a fost de

departe cea mai importantă prin debitele de vârf şi volumele de apă tranzitate.

Page 14: bazinul hidrografic

14

Data Condiții Postul Timp

total de

ore

Debit

vârf

mc/s

Obs.

Iunie

1989

Precipitațiile căzute în

luna mai au depășit cu

80l/mp medie

multianunală a lunii

din regiunea

carpatică;

În intervalul 20 mai –

6 iunie- ploi zilnice

Sadova 80 97,4 Depășirea cotelor de atenție

cu cca 60 cm.Cota vârf de

147 cm

Caransebeș 98 123 Depășirea cotelor de atenție

cu 27 cm. Cota vârf de 147

cm.

Aprilie

2005

Precipitațiile lichide

produse în intervalul

14 – 28 aprilie;

Cantitatea de

precipitații căzută în

15 zile a fost de 201,2

mm, depășind cu mult

media multianuală a

lunii aprilie

Lugoj 72 1135 Cele mai mari debite

înregistrate vreodată pe râul

Timiș au condus la

depășirea cotelor digurilor

de apărare și inundarea

spațiului interfluvial Timiș

- Bega

Șag 1083

Tabelul 1. Viituri semnificative pe râul Timiș ( Sursă: INMH)

În zona carpatică a bazinului nu se pune problema reducerii totale a scurgerii datorită

aportului permanent din izvoare dar şi precipitaţiilor distribuite aproape uniform tot timpul

anului.

Există însă situaţii în care debitele s-au redus foarte mult, în anii secetoşi s-a atins limita

inferioară de curgere (cca. 85 % probabilitate de producere). De asemenea, scurgerea minimă în

bazinul carpatic al Timişului este influenţată substanţial de lacurile de acumulare, în sensul că,

aval de barajul de la Trei Ape pe lungimi de cca. 500 - 1000 m scurgerea se reduce semnificativ,

asigurându-se doar debitul de servitute.

Bazinul mijlociu aferent Câmpiei Banatului se confruntă cu o scurgere minimă mai

accentuată vara şi toamna când Timişul şi afluenţii lui se alimentează exclusiv din surse subterane

iar temperaturile ridicate favorizează o pierdere prin evaporaţie puternică. La aceste cauze se

adauga intercepţia şi consumul vegetaţiei spontane şi în agricultură. De altfel, valorile scurgerii

minime sunt modificate semnificativ în sectorul de câmpie de folosinţe şi de retenţiile din bazin

de pe cursul principal al Timişului sau de pe afluenţi.

Secarea râurilor este un fenomen frecvent în Câmpia Banatului nu numai din cauza

condiţiilor climatice si a variabilităţii regimului termic. O altă cauză o constituie alcătuirea

substratului geologic din depozite permeabile (pietrişuri, nisipuri) care favorizează infiltrarea

Page 15: bazinul hidrografic

15

apelor meteorice sub nivelul albiilor şi panta foarte redusă ceea ce împiedică drenarea apelor

stagnante spre albia Timişului şi afluenţilor.

Râul Bega - rezultat prin unirea a două pâraie principale, Bega Luncani si Bega Poieni –

îsi dezvoltă partea superioară a bazinului hidrografic pe versanŃii centrali-vestici ai MunŃilor

Poiana Ruscă. Aici primeste o serie de afluenŃi cu suprafaŃe reduse si cu pante relativ

accentuate. Printre acestia se numără si pârâul Pustiul, afluent de stânga a râului Bega Poieni

(Sasa). Bazinul hidrografic al acestui curs de apă are o formă alungită, cu orientare generală sud-

est - nord-vest.

Prezintă o energie a reliefului mare, iar văile sunt înguste, cu pante cu valori mari. Patul

albiei este constituit în mare parte din pietrisuri si bolovănisuri (Stănescu S. et al, 1964).

În această zonă, pe pârâul Pustiu, în seara zilei de 10 iunie 2012 s-a produs o ploaie cu

duratǎ de cca. trei ore care a generat o viitură excepŃională.

Conform raportului Inspectoratului pentru SituaŃii de UrgenŃă „Banat” al judeŃului

Timis au fost afectate 9 localităŃi din bazinul superior al râului Bega: Margina, Costeiu de Sus,

Tomesti, Homojdia, Curtea, Crivina de Sus, Fărăseseti, Poieni si Răchita. Dintre acestea, cea mai

afectată a fost localitatea Fărăsesti, localitate situată în bazinul hidrografic al pârâului Pustiul.

Pe raul Cerna au fost inregistrate inundatii datorita deschiderii prea mari a barajului,

ploaia meteorica strangand in calea ei multe deseuri.

Ȋn cadrul „Planului pentru Prevenirea, Protecţia şi Diminuarea Efectelor Inundaţiilor

(PPPDEI) în Bazinul Hidrografic Banat” s-au efectuat lucrări de întreținere a râului Cerna.

Viiturile produse pe râul Timiș în perioada aprilie-mai 2005 cu debite ce au depășit cotele

de pericol,combinate cu acumularea de apa provenita dintr-un parau necadastrat în amonte, în

incinta apărata de pe valea Spaia şi imposibilitatea funcționarii subtraversării existente au condus

la deversarea dinspre incinta digurilor şi distrugerea lor pe o lungime de circa 250 m. Aceste

breșe in digurile de remu au lăsat practic neapărate împotriva inundațiilor localitățile riverane,

șoselele E70, DN6 şi întinse suprafețe de terenuri agricole, deasemenea în zona de trecere dintre

județul Caras-Severin si Timiș nivelul ridicat al apelor râului Timiș au depășit malul consolidat

provocând inundarea terenului agricol. Zona luatǎ în studiu şi afectatǎ de viitura din aprilie-mai

2005 din punct de vedere morfologic la extremitatea estica a Câmpiei Banatului – cunoscuta sub

denumirea de „ zona teraselor si luncilor” – râul Timiș , in timp, a săpat un sistem de mai multe

terase ale căror niveluri au altitudini ce sunt cuprinse intre 5- 15 m si 120-150 mdMN. Albia

Page 16: bazinul hidrografic

16

majora a râului Timiș are lǎţimi intre 40 si 100 si prezintă cote de 144-146 mdMN la nivelul

marilor si de 138-140 mdMN la nivelul talvegului. Lucrările care s-au preconizat şi s-au realizat

se încadrează in clasa a IV-a de importanta, dimensionarea lor a fost făcuta la debitul maxim cu

probabilitatea de depășire Q 5% si conform H.G;766/1997 si a legii nr. 10 construcțiile sunt de

categoria normala „C”.Ȋn urma viiturii din 2005 s-a constatat ca văile cadastrale au adus un aport

de debit în spatele digului de apărare, ceea ce a dus la necesitatea executării în aceasta zonǎ a

subtraversării din tuburi PREMO Ø300.

Capitolul 3 Calitatea apei

3.1 Starea trofică a bazinului hidrografic Bega-Timiș-Cerna

Bazinele hidrografice Bega-Timiș-Cerna sunt ca încadrare globală mezotrofe.

Starea lacurilor din bazinele hidrografice Bega-Timiș-Caraș și Nera-Cerna este redată în

tabele de mai jos. Starea trofică a lacurilor se referă la nivelul nutrienților conținuți în apă. Un

mediu mezotrof se caracterizează prin nivele medii de nutrienți. Eutrofizarea lacurilor este

cauzată de creșterea în ecosistem a nutrienților chimici, în general compuși conținând azot și

fosfor și este de multe ori rezultatul poluării apelor din lacuri prin deversări de ape reziduale și

menajere.

Tabelul 2. Centralizator privind starea trofică a lacurilor din Bazinul hidrografic Bega-Timiș-Caraș

N

Nr.

c

Crt.

Denumirea

Acumulării și

Cursul de apă

CRITERII(indicatori) PENTUR STABILIREA

STĂRII TROFICE

Încadrare

globală Oxigen

dizolvat/

Saturația

oxigenului

Substanțe biogene Biomasa

fitoplanctonică N tot P tot

1

1.

Trei Ape

r. Timiș

oligotrof oligotrof hipertrof mezotrof mezotrof

2

2.

Gozna

r.Bârzava

oligotrof oligotrof hipertrof mezotrof mezotrof

3

3.

Poiana Mărului

r. Bistra Mărului

oligotrof oligotrof hipertrof mezotrof mezotrof

Page 17: bazinul hidrografic

17

4

4.

Zervști

r. Sebeș

oligotrof mezotrot eutrof mezotrof mezotrof

5

5.

Secu

r. Bârzava

oligotrof oligotrof hipertrof mezotrof mezotrof

6

6.

Buhui

r. Buhui

oligotrof oligotrof hipertrof mezotrof mezotrof

7

7.

Dognecea Mică oligotrof mezotrof hipertrof mezotrof mezotrof

Sursa: Planul Regional de Acțiune pentru Mediu 2006-2013

Tabel 3. Centralizator privind starea trofică a lacurilor din Bazinul hidrografic Nera-Cerna

N

Nr.

C

crt.

Denumirea

Acumulării

și Cursul de

apă

CRITERII (indicatori) PENTRU STABILIREA STĂRII

TROFICE

Încadrare

globală Oxigen

dizolvat/

Saturația

oxigenului

Substanțe biogene

Biomasa

fitoplanctonică N tot P tot

1

1.

Tăria

r. Tăria (Nera)

mezotrof

mezotrof

mezotrof

mezotrof

mezotrof

2

2.

Valea lui Iovan

r. Cerna

mezotrof

mezotrof

mezotrof

mezotrof

mezotrof

3

3.

Herculane

r. Cerna

mezotrof

mezotrof

mezotrof

mezotrof

mezotrof

Sursa : Planul Regional de Acțiune pentru Mediu 2006-2013

În bazinul hidrografic Bega-Timiș, a fost supravegheată calitatea lacurilor Surduc

și Murani. Din analizele efectuate în laboratorul Direcției Apelor Jiu și a Laboratorului SH

Petroșani, reise că din punct de vedere al calității apei, bazinele hidrografice se încadrează în

categoria de calitate I, se indică nivele inferioare și mijlocii de troficitate.

Analiza structurii comunităților acvatice, în corelație cu caracteristicile de biotop

(caracteristici morfo-hidrologice, tip de substrat, analiza fizico-chimică a apei și sedimentelor, tip

de vegetație ripariană, utilizarea terenurilor riverane) pune în evidență următoarea zonare

ecologică a râului Timiș:

Page 18: bazinul hidrografic

18

I. Sectorul superior al râului de la Trei Ape până amonte de localitatea Constrantin

Daicoviciu (Căvăran), se caracterizează printr-o stare ecologică bună.

Comunitățile de macronevertrebate bentonice și pești prezintă o stuctură calitativă și

cantitativă apropiată de cea naturală. Imediat aval de barajul de la Trei Ape se resimte influența

lacului de acumulare, prin aportul de organisme planctonice și de materi organică. Apa este bine

oxigenată, prezintă încărcare organică moderată, cantitatea de săruri dizolvate este relativ mică.

În acest sector, capacitatea de epurare naturală a râului este bună, datorită alternanței

microhabitatelor specifice de repeziș, cu marmite și mediul lenitic (înspre maluri) și prezenței

unor populații stabile de filtratori și descompunători.

II. În sectorul Coșteiu, structura naturală a albiei este puternic modificată de construcții

hidrotehnice, de asemenea reginul hidrologic al râului este afectat în mod drastic de dirijarea apei

Timișului spre canalul Timiș - Bega. Datorită modificării regimului hidrologic, scade capacitatea

de epurare naturală a râului. În acest sector se resimte poluarea generală de municipiul Lugoj aflat

în proximitate și impactul exploatărilor de balast din amonte.

III. Sectorul cuprins între Coșteiu și granița cu Serbia prezintă o stare ecologică moderată.

Cantitățile de săruri, nutrienți și substanțe organice din apă corespund, în medie, categoria a III-a

de calitate, conform standardelor în vigoare.

De subliniat este faptul că în apa râului Timiș, precum și in sedimente, nu au fost

identificate PCB, HAP, pesticide organoclorurate și uleiuri minerale. Cadmiu este prezent în apă

începând cu sectorul din aval de municipiul Caransebeș până la graniță, iar plumbul, mercurul și

arsenul sunt prezente în aval de Coșteiu până la graniță, dar concentrațiile acestora sunt foarte

mici, corespunzătoare clasei I de calitate, conform standardelor în vigoare. În sedimente,

plumbul, mercurul, cadmiul și arsenul au fost identificate, doar în amonte de localitatea Grăniceri,

dar în concentrații mici, dub pragurile recomandate de ICPDR și în limitele valorilor de referință

conform Metodologiei olandeze.

Cauzele degradării râului sunt în ordinea importanței impactului negativ: construcții

hidrotehnice (lacuri de baraj, îndiguiri) și captările de apă, balastierele – exploatarea substratului

și poluarea cu ape reziduale menajere.

Sub aspectul calitatii globale, fata de lungimea totala monitorizata, de 1471 km, 297 km

(20.2%) s-au încadrat în clasa I, 857 km (58.3%) s-au încadrat în clasa a II-a, 229 km (15.6 %) în

clasa a III-a de calitate si 88 km (6%) s-au încadrat în clasa a IV-a.

Page 19: bazinul hidrografic

19

S-au înregistrat depasiri, mai mult sau mai putin semnificative, ale limitelor admisibile

pentru clasa a V-a de calitate, la unul sau mai multi indicatori, în urmatoarele sectiuni: Chevereșu

Mare (Pt) pe râul Surgani; Am.cfl.Barzava (CBO5, NH4, PO4, Pt) pe râul Birdanca.

In legatura cu evaluarea indicatorilor din categoria substantelor prioritare/prioritar

periculoase, calitatea apei din b.h. Bega-Timis a fost necorespunzatoare, referitor la indicatorii

Pb, Ni, Cu, Cr in majoritatea sectiunilor.

Principala sursă punctiformă de poluare este municipiul Timişoara.

Din punct de vedere saprobiologic, calitatea apelor râurilor din Bazinului Hidrografic

Bega-Timis-Caras a fost monitorizata in 30 de sectiuni pe 1452 km.

In anul 2007 starea calitatii apei raurilor in cadrul Bazinului Hidrografic Bega –Timis

Caras a fost evaluata pe baza analizelor de fitobentos, fitoplancton, ihtiofauna si

macrozoobentos, cat si pe baza elementelor fizico-chimce suport: oxigen dizolvat, incarcare

organica determinata prin CCOCr, CBO5 , nutrienti ( N-NH4, N-NO2, ortofosfati si fosfor total si

concentratia fractiunii dizolvate a metalelor grele: cadmiu, , crom, cupru, nichel, plumb, zinc.

Din lungimea totala de râuri monitorizate 82 km (5,65 %) s-au încadrat în clasa I de

calitate - starea ecologica foarte bună, 881 km (60,67 %), în clasa a II-a de calitate - starea

ecologică bună, 489 km (33,68 %), în clasa a III-a de calitate stare ecologică moderată.

Comparativ cu anul 2006, în anul 2007 în sectiunea Birdanca de la izvor – confluenta

Barzava (22 km) s-a evidentiat imbunatatirea starii eclogice, apa s-a incadrat in Clasa a III-a de

calitate – stare ecologica moderata

Comparativ cu anii anteriori, și în anul 2009 se poate observa scăderea sensibilă a

numărului de kilometrii care se încadrează în clasa a III-a de calitate, starea ecologică moderată și

care necesită îmbunătățirea calității apei (de la 489 km- 33,68% - în 2007 , la 388 km -27,05% în

2008, respectiv la 288 km -15,50% în 2009).

Zonele critice care necesită îmbunătățirea calității apei sub aspectul stării ecologice:

a. Clasa a III-a de calitate- starea ecologică moderată – 228 km

b.Clasaa IV-a de calitate- starea ecologică slabă – 22 km

Pentru bazinul Nera – Cerna, atât din punct de vedere al clasificării secțiunilor de

supraveghere pe clase de calitate, cât și al repartiției lungimii totale a râurilor investigate pe

întregul bazin – 390 de km – pe tronsoane caracteristice, calitatea globală a apei a fost în clasa I

în proporție de 50%, respectiv 46.9% și ăn clasa II-a de 50%, respectiv 53.1%.

Page 20: bazinul hidrografic

20

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanțelor prioritar periculoase,

calitatea apei din b.h Nera-Cerna afost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Cu, Ni, Pb în

majoritatea secțiunilor.

În anul 2009, în b.h Nera- Cerna calitatea apelor din punct de vedere biologic a fost

monitorizată pe râurile Nera, Cerna, Globul, Bela Reca, Prigor, Miniș, Stejar, Beu, Valea Mare în

10 secțiuni de monitoring, în lungimea totală de 390 km.Starea calității apei râurilor din b.h Nera-

Cerna a fost evaluată pe baza analizelor de fitobentos, fitoplancton, ihtiofaună și macrozoobentos.

Analizele biologice au înregistrat valori ale indicelul saprob determinat pe baza

macronevertratelor bentice cuprinse între 1.90 – 2.23, care au încadrat apele bazinului în clasa I

de calitate sau stare ecologică foarte bună și în clasa a II-a de calitate- stare ecologică bună.

Din lungimea totală a râurilor monitorizate în b.h Nera- Cerna (325 km), 52 km (13,33%),

s-au încadrat în clasa I de calitate – starea ecologică foarte bună și 338 km (86,67%) în clasa a II-

a de calitate – starea ecologică bună.

3.2 Surse de poluare industriale şi agricole

Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin

evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua substanţe

organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi

hârtie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria

chimică, etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria

petrolieră, etc.).

Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele

Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC),

Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de

substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind protecţia

apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole -91/676/EEC, Directivei privind accidentele

majore – 86/278/EEC (Directiva SEVESO), precum şi cerinţele legislaţiei naţionale (HG

352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea unor norme

privind condiţiile de descărcare, HG 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare

treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase).

Page 21: bazinul hidrografic

21

Pentru implementarea Directivei 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele

periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, România a obţinut o perioadă de tranziţie

de 3 ani (decembrie 2009), având în vedere anumite unităţi industriale care evacuează cadmiu şi

mercur (27 de unităţi la nivel naţional), hexaclorciclohexan (3 unităţi) şi hexaclorbenzen,

hexaclorbutadienă, 1,2 - dicloretan, tricloretilena şi triclorbenzen (21 unităţi). De asemenea,

pentru instalaţiile sub incidenţa Directivei IPPC, România a obţinut perioade de tranziţie cuprinse

între 2 şi 9 ani (maximum decembrie 2015).

Tip de industrie

poluanți

evacuați

Substanțe

organice

(CCO-Cr)

Substanțe

organice

(CBO5)

Azot total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

Industie IPPC 296,112 86,837 24,472 15,382

Industrie non-

IPPC

65,16 16,836 5,605 2,271

Industie total 361,127 103,673 30,07 17,65

Alte surse

punctiforme

62,762 29,667 3,502 1,255

Tabel 4. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din sursele

punctiforme industriale şi agricole în Spaţiul Hidrografic Banat

(Sursă http://www.rowater.ro/dabanat.ro)

La nivelul spaţiului Hidrografic Banat, din cele 66 surse punctiforme industriale şi

agricole semnificative, 29 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IPPC. Din punct de

vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă de suprafaţă, în tabelul 5 se

prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice (exprimate ca CCO-Cr şi CBO5) şi de

nutrienţi (azot total şi fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare.

Tip de

industrie/ poluanți evacuați

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmiu

(Cd)

Plumb

(Pb)

kg/an kg/an kg/an kg/an

Industie IPPC 31 54 - 7

Industrie non-IPPC 35 67 - 11

Industie total 66 121 - 18

Alte surse

punctiforme

- - - -

Tabel 5. Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme industriale şi

agricole în Spaţiul Hidrografic Banat (Sursă http://www.rowater.ro/dabanat.ro )

Page 22: bazinul hidrografic

22

Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului

Modul de utilizare al terenului

În Spaţiul Hidrografic Banat se observă o diferenţiere netă a utilizării terenurilor, în concordanţă

cu relieful.

Conform Corine Land Cover (CLC 2000), ponderea cea mai mare o ocupă suprafaţa aferentă

pădurilor, urmată de terenuri arabile şi apoi de arii agricole eterogene. De remarcat este faptul că

zonele urbane şi industriale ocupă şi ele o suprafaţă de 3,89 % din totalul Spaţiului Hidrografic

Banat.

Categoriile principale de surse de poluare difuze

Aceste categorii sunt reprezentate de:

a. Aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau

sisteme corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şi

localităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme.

b. Agricultura: ferme agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de

stocare/utilizare a dejecţiilor, comunele identificate ca fiind zone vulnerabile sau potenţial

vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, unităţi care utilizează pesticide şi nu se

conformează legislaţiei în vigoare, alte unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze

semnificative.

c. Industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de

deşeuri neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate

În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse de poluare difuze:

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

În Spaţiul Hidrografic Banat, fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită faptului

că la sfârşitul anului 2006, numai un procent de 52,12 % din populaţia echivalentă (a

aglomerărilor >2000 l.e.) este racordat la sistemele centralizate de canalizare.

Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor, constituie o

sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit

de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă. Dezvoltarea zonelor urbane

necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării deşeurilor menajere prin construirea

unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită

deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.

Page 23: bazinul hidrografic

23

Agricultura

Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea

difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special nutrienţii şi pesticidele, dar şi alti

poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare, etc.).

Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de:

- Stocarea şi utilizarea îngrăşămintelor organice şi chimice;

- Creşterea animalelor domestice;

- Utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.

De asemenea, în Raportul Naţional 2004, s-a evidenţiat faptul că cele mai importante

surse de poluare difuză sunt situate în perimetrele localităţilor din zonele vulnerabile şi potenţial

vulnerabile, identificate în conformitate cu cerinţele Directivei 91/676/EEC privind protecţia

apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

Emisiile de nutrienţi din surse difuze

Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole

difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin

aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de

poluare.

Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions în RIver Systems) este folosit pentru

estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme şi difuze. Modelul a 59 fost

elaborat şi aplicat pentru evaluarea emisiilor de nutrienţi (azot şi fosfor) în mai multe bazine/

districte hidrografice din Europa, printre care şi bazinul/districtul Dunării. În ultimul timp,

modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fi aplicat atât la nivel naţional (al statelor din

Districtul internaţional al Dunării), cât şi la nivel de sub-bazine internaţionale (Tisa, Prut).

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este mai

dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării.

Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi) de

producere a poluării difuze:

1. depuneri din atmosferă;

2. scurgerea de suprafaţă;

3. scurgerea din reţelele de drenaje;

4. eroziunea solului;

Page 24: bazinul hidrografic

24

5. scurgerea subterană;

6. scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti.

În figura 6, se prezintă contribuţia modurilor de producere a poluării difuze

cu azot şi fosfor (estimare preliminară), pentru anul 2005, având în vedere căile prezentate

mai sus.

Figura 6.

Moduri de pătrundere a poluării difuze cu fosfor în Spațiul Hidrografic Banat

(Sursă http://www.rowater.ro/dabanat.ro)

Se menţionează că, scurgerea subterană, reprezintă principala cale de emisie difuză pentru

azot, iar scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti prezintă contribuţia cea mai mare la emisia

difuză de fosfor.

Alte tipuri de presiuni antropice.Surse cu potenţial de producere a poluărilor accidentale .

Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de poluările

accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a

apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea

magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă.

În Spaţiul Hidrografic Banat s-au identificat un număr de 106 utilizatori de apă ce pot

produce poluări accidentale şi care sub coordonarea Direcţiei Apelor Banat şi-au elaborat Planuri

Page 25: bazinul hidrografic

25

proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale. În general aceste surse de poluare sunt

unităţi care folosesc, produc, stochează şi evacuează substanţe care pot ajunge în mod accidental

în resursele de apă.

În anul 2007, în Spaţiul Hidrografic Banat nu s-au înregistrat poluări accidentale validate

ale cursurilor de apă de suprafaţă.

La nivelul Districtului Internaţional al Dunării, pe baza metodologiei de evaluare a

riscului potenţial (Metodologia pentru determinarea indexului de risc pentru apă) elaborată de

Grupul Experţi ICPDR privind poluarea accidentală (Accident Pollution Task Group), nu au fost

identificate sursele industriale cu risc potenţial ridicat de poluare accidentală în Spaţiul

hidrografic Banat, luând în considerare lista „Zonelor industriale cu risc potenţial ridicat” din

România.

Prin aplicarea metodologiei ICPDR (Metodologia M2) privind identificarea zonelor

contaminate cu risc potenţial ridicat, pe teritoriul administrat de Direcţia Apelor Banat nu au fost

desemnate asemenea locaţii.

Alte presiuni relevante.

O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o

constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei

profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare -

mai ales eroziune.

Având în vedere importanţa acestei activităţi desfăşurată de regulă în albiile minore ale

cursurilor de apă, precum şi implicaţiile unei exploatări neraţionale asupra râurilor şi această

presiune trebuie supusă inventarierii şi monitorizării. Aceste balastiere 70 funcţionează într-un

temei legal şi ar trebui să se conformeze autorizaţiilor şi avizelor emise (respectând cantităţile,

termenele de exploatare, perioada de refacere a materialului aluvionar din albie). Astfel, conform

articolului 33, alineatul (2) din Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare,

se precizează: “Dreptul de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de

apă, cuvetele lacurilor, bălţilor, prin exploatări organizate, se acordă de autoritatea de gospodărire

a apelor numai în zone care necesită decolmatare, reprofilarea albiei şi regularizarea scurgerii, pe

baza unui studiu tehnic zonal privind influenţa exploatării asupra cursului de apă şi pe baza

avizului şi autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu avizul deţinătorilor de lucrări hidrotehnice în

albie din zonă.”

Page 26: bazinul hidrografic

26

În cazul extragerii balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, această

presiune poate fi considerată importantă mai ales în cazul în care apar efecte negative, de natură:

- hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei şi implicit al transportului

de aluviuni;

- morfologică, constând din declanşarea şi/sau amplificarea unor procese de eroziune şi/sau

depunerea aluvionară în sectorul de influenţă al balastierei;

- hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane din

zona adiacentă;

- poluantă, constând din alterarea calităţii apelor de suprafaţă ca urmare a deversărilor

tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor;

- a afecta lucrările de amenajare, de protecţie sau de traversare a albiei, putând afecta

siguranţa şi eficienţa funcţionării acestora sau altor infrastructuri inginereşti destinate

captării apei sau peisajele.

De asemenea, această presiune poate avea un impact semnificativ negativ mai ales în

cazurile în care condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor nu sunt

respectate, impact negativ semnificativ manifestat asupra:

- realizarea de secţiuni optime de scurgere;

- regularizarea şi igienizarea râului în zona de exploatare;

- păstrarea talvegului natural al râului;

- respectarea perimetrelor de exploatare;

- volumele de balast extrase să nu depăşească volumele depuse prin aport la viituri, etc.

În urma inventarierii balastierelor din cadrul Spaţiului Hidrografic Banat, în anul 2006 a

fost extras un volum mediu de balast de 595087 m3.

Tot, în aceeaşi categorie de alte presiuni se pot înscrie şi exploatările forestiere, în cazul în

care acestea se fac prin despădurirea unor suprafeţe semnificative, nerespectând prevederile

legale, efectul lor materializându-se asupra stabilităţii terenului (prin apariţia eroziunii, formarea

de torenţi, alunecări de maluri, amplificarea viiturilor, scăderea ratei de realimentare a straturilor

acvifere, etc).

Page 27: bazinul hidrografic

27

Capitolul 4 Biodiversitatea

Conform Conventiei privind deversitatea biologica, semnata la Rio de Janeiro in 5 iunie

1992, la care Romania a aderat prin Legea nr 58/1994, prin biodiversitate intelegem varietatea de

expresie a lumii vii, variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele , a

ecosistemelor terestre, marine si a altor ecosisteme acvatice si a complexelor ecologice din care

acestea fac parte; aceasta include diversitatea in cadrul speciilor, dintre specii si a ecosistemelor.

Biodiversitatea este esentiala pentru „serviciile ecosistemelor”, adica serviciile pe care le ofera

natura: reglarea climei, apa si aerul, fertilitatea solului si productia de alimente, combustibil, fibre

si medicamente.

Romania a participat continuu la politica internationala de mediu, semnand si ratificand

cele mai importante conventii, rezolutii, declaratii si acorduri de mediu. Astfel a participa la :

Conferinta Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului Inconjurator, Stockholm 1972; in 1992, la

Conventia Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro, ratificand, in 1994, Conventia Diversitatii

Biologice; in anul 2002, la Conventia Natiunilor Unite de la Johanesburg.

Pana in prezent in siturile Natura 2000 declarate in judetul Timis prin Ordinul 2387/2011

au fost identificate un numar de 21 de habitate de interes comunitar. Pana in prezent au fost

identificate la nivelul judetului 36 tipuri de habitate de interes national: 3 habitate

corespunzatoare habitatelor de mlastini, stepe tufarisuri si paduri halofile, 6 habitate de ape

statatoare dulcicole, 1 habitat de ape statatoare saline si salmastre, 2 habitate de lande si tufarisuri

temperate, 2 habitate de pajisti umede si comunitati de ierburi inalte, 1 habitat de pajisti mezofile,

10 habitate de paduri temperate de foioase cu frunze cazatoare, 6 habitate de paduri si tufarisuri

de lunca si de mlastini si 5 habitate caracteristice vegetatiei de margini de ape.

4.1. Flora și vegetația higrofilă

Într-un studiu privind calitatea apei râului Timiș se specifica cǎ in urma cercetărilor de

teren efectuate în vara anului 2011, cât şi a consultării lucrărilor publicate despre Valea Timişului

şi a afluenţilor săi a fost alcătuit un inventar floristic cuprinzând un număr de 270 de plante. Pe

lângă cercetările floristice, au fost studiate şi inventariate 42 de asociaţii vegetale, de asemenea

tipurile de habitate caracteristice Văii Timişului.

Page 28: bazinul hidrografic

28

Faţă de flora întregului bazin al Timişului cu un inventar floristic de 1480 de specii, flora

higrofilă a Văii Timişului cuprinde 18,24% din cea a bazinului.

Comparând datele din literatura de specialitate (Boşcaiu 1971, Grigore 1971) cu ridicările

recente, se constată o scădere a numărului speciilor din zonă în decursul ultimelor patru decenii.

Acest lucru se datorează în primul rând intervenţiilor asupra cursului Timişului şi a afluenţilor

săi, precum şi a zonelor inundabile adiacente. Pe lângă colmatarea unor braţe deconectate,

construcţiile hidrotehnice (consolidări de maluri, construcţii de stăvilare şi baraje etc.), exploatări

de pietriş şi nisip, precum şi poluarea apelor au contribuit la schimbările florei şi a vegetaţiei. De

asemenea schimbarea nivelului freatic a dus la însemnate schimbări ale florei şi vegetaţiei din

luncă.

De remarcat este neregăsirea speciei Marsilea quadrifolia, trifoiul de apă, listată în anexa

II a Directivei FFH, precum şi a altor macrofite acvatice ca: nufărul galben şi nufărul alb, de

asemenea a câtorva specii acvatice din genul Potamogeton.

Se pare însă, că şi perioada de vegetaţie 2011 extrem de secetoasă, a dus ca şi cauză

parţială la lipsa din covorul vegetal acvatic şi de luncă a unor specii caracteristice.

b.Flora

Lista speciilor (pe baza ridicărilor din 2011, precum şi a datelor din literatura de specialitate):

- Equisetaceae: Equisetum fluviatile; Equisetum hyemale; Equisetum palustre; Equisetum

sylvaticum; Equisetum telmateia

- Salviniaceae: Salvinia natans

- Ceratophyllaceae: Ceratophyllum demersum subsp. Demersum; Ceratophyllum submersum -

- Ranunculaceae: Ranunculus aquatilis; Ranunculus flammula; Ranunculus lingua; Ranunculus

ophioglossifolius; Ranunculus repens; Thalictrum simplex.

- Portulacaceae: Montia minor .

- Caryophyllaceae: Lychnis flos-cuculi L; Myosoton aquaticum; Stellaria.

- Saxifragaceae: Chrysosplenium alternifolium; Saxifraga stellaris.

- Rosaceae: Filipendula ulmaria; Geum rivale; Potentilla anserina; Sanguisorba officinalis .

- Fabaceae: Lotus pedunculatus; Trifolium hybridum .

- Euphorbiaceae: Euphorbia lucida; Euphorbia villosa.

Page 29: bazinul hidrografic

29

- Apiaceae: Angelica archangelica; Angelica sylvestris; Angelica x mixta; Apium nodiflorum;

Heracleum palmatum; Laserpitium prutenicum; Oenanthe aquatic; Oenanthe banatica;

Oenanthe peucedanifolia; Oenanthe silaifolia; Selinum carvifolia; Sium latifolium.

- Brassicaceae: Cardamine amara L. subsp amara; Cardamine flexuosa; Cardamine pratensis

L. subsp.pratensis; Rorippa amphibian; Rorippa austriaca; Rorippa sylvestris.

- Convolvulaceae: Calystegia sepium .

- Boraginaceae:Myosotis scorpioides; Symphytum officinale L. subsp officinale.

- Lamiaceae: Lycopus europaeus; Mentha aquatic; Scutellaria galericulata; Stachys palustris.

- Scrophulariaceae: Gratiola officinalis; Lindernia procumbens; Scrophularia umbrosa; Tozzia

alpine.

- Asteraceae: Achillea ptarmica; Aster x salignus; Bidens tripartite; Carduus personatus;

Cirsium palustre; Crepis paludosa; Gnaphalium uliginosum; Helianthus decapetalus; Serratula

tinctoria; Sonchus palustris .

- Liliaceae: Fritillaria meleagris; Veratrum album .

- Juncaceae: Juncus alpinoarticulatus;Juncus articulates;Juncus thomassii .

- Cyperaceae: Bolboschoenus maritimus; Carex acutiformis; Carex curta; Cyperus flavescens;

Eleocharis acicularis; Eriophorum latifolium;Schoenoplectus lacustris; Scirpus supinus .

- Poaceae: Agrostis canina; Agrostis gigantean; Alopecurus aequalis; Beckmannia eruciformis;

Calamagrostis canescens; Catabrosa aquatic; Deschampsia caespitosa; Glyceria

maxima;Phragmites australis; Poa palustris .

- Lemnaceae: Lemna gibba; Lemna minor; Lemna trisulca; Spirodela polyrhiza.

a.Vegetaţia

Lista asociaţiilor de plante din Valea Timişului şi afluenţi:

Agrostidetum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Burduja et al. 1956 : Frecventă (!), Caransebeş-Gara

Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Agrosti-Alopecuretum pratensis Ubrizsi 1955: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965)

Alopecuretum pratensis Regel 1925 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Bidens vulgata as.: Bucoşniţa (!),

Bidentetum tripartiti W. Koch 1926 (Polygono hydropiperi-Bidentetum Lohm. 1950)

Bolboschoenetum maritimi Soo 1957: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Caricetum acutiformis-ripariae Soo 1927: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965),

Page 30: bazinul hidrografic

30

Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Caricetum rostratae Rubel 1912: Trei Ape (!),

Ceratophyllo-Hydrocharitetum I. Pop, 1962: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Ceratophylletum demersi (Soó 1927) Hild 1956 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Deschampsietum caespitosae Horvatic 1930: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu,1965)

Eleocharidetum acicularis (Baumann 1911) W. Koch 1926: Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu,1966)

Filipendulo-Geranietum palustris W. Koch 1926: Trei Ape (!) fără Geranium,

Glycerietum maximae (Nowinski 1930) Hueck 1931): Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Helianthus decapetalus as.: Bucoşniţa (!), Petroşniţa (!)

Iridetum pseudacori Eggler 1933 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Juncus compressus as.: Trei Ape (!)

Juncetum effusi: Teregova ( !) cu Lycopus europaeus

Junco (inflexi)-Menthetum longifoliae Lohm. 1953.: Trei Ape (!),

Lemnetum minoris (Oberd. 1957) Muller et Gors 1960: Liebling (A. Neacşu et al., 2009)Lemno-

Utricularietum Soo 1928: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Lythro-Calamagrostetum epigeii I. Pop, 1965: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Myriophyllo-Potametum Soo 1934: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu,1966)

Parvipotameto-Zannichellietum Boldur în V. Cinca (N. Boşcaiu, 1966)

Petasitetum hybridi (Dostal 1933) Soo 1940: Trei Ape (!)

Peucedano rocheliani-Molinietum coeruleae Boşcaiu, 1965: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N.

Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965)

Phalaridetum arundinaceae (Horvatiè 1931) Libbert 1931 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Poëtum pratensis Rãv., Cãzãc. et Turenschi 1956 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Polygonetum cuspidati: Armeniş ( !), Bucoşniţa (!), Petroşniţa (!), Sadova Veche ( !),

Polygonetum natantis Soo 1927: Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Polygono – Potametum natantis Soó 1964 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Potameto-Nupharetum (Panknin 1941) Muller et Gors. 1960: Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966)

Potametum natantis Soo 1927: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Pulicario vulgaris-Menthetum pulegii Slavnic 1951: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966, Teregova (!)

Ranunculeto-Callitrichetum polymorphae:Caransebeş-Gara Ţiglărie (N.Boşcaiu, 1965)

Ranunculetum repentis Knap 1946 emend. Oberd. 1957: Frecventă (!)

Page 31: bazinul hidrografic

31

Rubo – Salicetum cinereae Sonasak 1963 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Salicetum albae-fragilis Issler 1926: Bucoşniţa (!)

Salvinio-Hydrocharitetum (Oberd. 1957) Boşcaiu 1966: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

Schoenoplectetum lacustris Eggler 1933: Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Scirpetum silvatici Maloch 1935: Gărâna (!), Trei Ape (!),

Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (Phragmitetum australis (All. 1922) Pign. 1953):

Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2009.

Sparganio-Glycerietum fluitantis Br.-Bl. 1925: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu,1965)

Spirodeletum polyrrhizae W. Koch 1954: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj

Stellario nemorum-Alnetum glutinosae (syn. Aegopodio-Alnetum glutinosae): Armeniş ( !)

Trapetum natantis Muller et Gors 1960: Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Typhaetum angustifoliae Pignatti 1953 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009)

Typhaetum latifoliae G. Lang 1973 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Trei Ape (!)

Wolffietum arrhizae Miyawaki et J. Tx. 1960: Lugoj, în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu,

1966)

În continuare vom vorbi despre arboricultura ornamentală. Arboricultura ornamentală

cuprinde numeroase specii lemnoase ornamentale din flora autohtonă, care s-au adaptat

condiţiilor climatice şi de sol din ţara noastră. Multe dintre specii au fost identificate în diferite

zone ale unei ţări , dar având caractere uşor modificate, adaptate climatului zonei în care apar

spontan, dar aparţinând aceleiaşi specii. Acestea au fost numite de botanişti varietăţi. De

exemplu, două din varietăţile de Pinus nigra se numesc Pinus nigra var. banatica (pin negru care

provine din zona Banatului).

Din dorinţa oamenilor de a deţine plante deosebite, având caractere ornamentale

superioare celor cunoscute – frunziş de forme sau culori diferite, flori de culori variate, parfum

mai intens, petale mai numeroase sau inflorescenţe mai bogate, fructe mai mari sau în culori mai

interesante sau chiar forme de creştere ale coroanelor la arbori sau tufelor la arbuşti – s-au născut

cultivarurile. Cercetările mondiale de ameliorare selectează anual sute de noi cultivaruri de plante

lemnoase ornamentale.

Pentru fiecare specie tip de arbori, arbuşti, subarbuşti au fost create cultivaruri, care se

înmulţesc pe cale vegetativă, pentru păstrarea neschimbată a acestor caractere ornamentale.

Specii care se găsesc în regiunea bazinul hidrografic Bega-Timiș-Cerna:

Page 32: bazinul hidrografic

32

Specii monument al naturii: Tisa (Taxus baccata), Ghimpe(Ruscus aculeatus);

Specii exotice: Ginkgo biloba (Prun auriu);Abies cephalonica (Brad de Grecia);

Liriodendron tulipifera (Arbore lalea); Cephalotaxus drupacea (Cephalotaxus); Abies

grandis (Brad urias);Cornus florida (Corn de Florida); Prunus laurocerasus (Laur);

Quercus palustris (Stejar de balta); Quercus rubra (Stejar rosu); Acer negundo var

variegatum (Arţar american); Chamaecyparis lawsoniana (Chiparos de California)

Rarităţi: Tilia platiphilos, varietatea rubra (Tei roşu); Tilia vitiaefolia (Tei cu frunză de

viţă de vie); Pseudotsuga glauca (Duglas brumăriu); Cryptomeria japonica (Criptomeria);

Picia orientalis (Molid de Caucaz)

4.2 Fauna

Comunităţi algale

Comunităţile algale, aşa cum rezultă din identificările efectuate în probele de fitoplancton,

sunt dominate din punct de vedere calitativ de diatomee (Bacillariophyta) cu peste 60%, urmate

de alge verzi (Chlorophyta) cu aproximativ 24%, celelalte grupe sistematice (Cyanoprokariyota,

Euglenophyta, Dinophyta şi Chrysophyta) având o reprezentare slabă. Dintre diatomee,

majoritatea sunt forme bentonice epilitice, dar şi epifite şi epipsamice, rezultând că această

comunitate este una tihoplanctonică. Această structură este tipică râurilor din zona temperată care

izvorăsc din munţi, în special pe cursul lor superior şi mijlociu, cu substrat dur (stânci, bolovani,

pietriş). Dintre elementele eplitice semnalăm diatomee precum: Diatoma anceps, D. hyemalis, D.

mesodon, Fragilaria arcus, F. capucina, Achnanthes minutissima, specii de Navicula, Cymbella

sau Gomphonema dar şi specii de alge verzi filamentoase: Draparnaldia glomerata, Cladophora

glomerata, specii de Stigeoclonium sau Ulothrix. Speciile epifite se dezvoltă fie pe macrofite

acvatice, fie pe unele din algele filamentoase. Reprezentative sunt speciile genului Cocconeis (C.

disculus, C. pediculus, C. placentula), Meridion circulare, Caloneis bacillum, Cymbella cistula,

C. tumida, dar şi unele cianobacterii din genurile Chamaesiphon, Lyngbya sau Phormidium.

Dintre elementele epipsamice semnalăm: Navicula decussis, N. pupula, N. cuspidata, Gyrosigma

nodiferum sau specii de Nitzschia.

Pe cursul inferior al râului se dezvoltă şi comunităţi planctonice (potamoplancton), odată

cu reducerea vitezei de curgere a apei şi creşterea adâncimii. Cele mai multe dintre formele

planctonice de alge prezente în râuri cu apă lin curgătoare se pot dezvolta şi în ape stătătoare de

Page 33: bazinul hidrografic

33

mică adâncime, în ambele tipuri de ecosisteme acvatice fiind semnalate atât în plancton cât şi în

bentos (Melosira varians, Aulacoseira granulata, Cyclotella meneghiniana, Tabellaria

fenestrata, Nitzschia paleacea, Surirella splendida, S. tenera). Spre deosebire de acestea, în toate

cele şase sectoare analizate din Timiş sunt prezente elemente euplanctonice tipice, forme

cenoxene pentru râu, provenite din lacurile de acumulare. Pe lângă speciile de diatomee:

Cyclotella pseudostelligera, Asterionella formosa şi Fragilaria crotonensis, frecvent semnalate în

lacurile de acumulare din zona montană unde produc “înfloriri” ale apei, s-au identificat şi

elemente planctonice tipice pentru diverse alte tipuri de ape stătătoare: lacuri, bălţi, iazuri, eleştee.

Reprezentative sunt: Aphanothece clathrata dintre cianobacterii, Gymnodinium ubberimum dintre

dinofite, Dinobryon divergens dintre crisofite sau specii de clorofite: Eudorina elegans,

Micractinium pussillum, Dictyosphaerium pulchellum, Ankistrodesmus fusiformis, Actinastrum

hantzschii.

Unele dintre speciile de alge verzi determinate în râul Timiş, se dezvoltă atât în

planctonul, cât şi în perifitonul (bioderma) lacurilor, iazurilor, bălţilor (specii de Pediastrum,

Monoraphidium sau Scenedesmus). Un grup aparte dintre clorofite îl constituie cel al formelor

dominant bentonice de desmidiale, asociate în primul rând mlaştinilor, unele prezente şi în lunca

inundabilă a râurilor sau care pot fi antrenate din bazinul de drenaj (specii de Spirogyra,

Mougeotia, Closterium, Cosmarium, Pleurotaenium).

Grupul cel mai bine reprezentat din punct de vedere al preferinţelor lor faţă de factorii de

biotop este cel al euribiontelor (Trachelomonas volvocina, Achnanthes minutissima, Fragilaria

ulna, Gomphonema parvulum, Hantzschia amphioxys, Nitzschia palea etc.). Dintre algele cu

preferinţe ecologice bine definite, sunt prezente un număr mare de specii care indică ape eutrofe:

Oscillatoria limosa dintre cianobacterii, Euglena caudata dintre euglenofite, specii de

Ankistrodesmus, Monoraphidium, Scenedesmus şi Pediastrum dintre clorofite, şi numeroase

specii de diatomee: Asterionella formosa, Aulacoseira granulata, Navicula bacillum, N.

capitatoradiata, N. cincta, N. goeppertiana, N. Surirella splendida. Speciile care indică ape

oligo- până la mezotrofe sunt: Diatoma anceps, D. vulgaris, Tabellaria fenestrata, Fragilaria

arcus, F. capucina, Cymbella minuta, unele specii de Closterium, Cosmarium, Pleurotaenium,

Gonatozygon. Din grupul elementelor care preferă ape mezo- până la eutrofe semnalăm:

Aphanothece clathrata, Staurastrum paradoxum, Tabellaria flocculosa, Navicula capitata, N.

schroeterii, Neidium dubium, Gyrosigma scalproides, Cymbella prostrata, Amphora lybica,

Page 34: bazinul hidrografic

34

Rhoicospheria abbreviata, Nitzschia dissipata. Elemente halofile (halobionte) prezente:

Cyclotella meneghiniana, Navicula cuspidata, N. gregaria, Nitzschia constricta, Gyrosigma

acuminatum.

Specii acidofile (acidobionte): Cyclotella iris, Tabellaria fenestrata, Closterium lunula,

Gonatozygon monotaenium, Cosmarium subreinshii.

Specii alcalofile (alcalobionte): Asterionella formosa, Fragillaria crotonensis, Closterium

ehrenbergii, C. moniliferum, C. venus, Fragilaria capucina var. vaucheriae, Fragilaria

parasitica, Rhoicosphenia abbreviata, Amphipleura pellucida, Navicula bacillum, N. viridula,

Calloneis bacillum, Gyrosigma scalproides, Cymbella helvetica etc.

Specii care indică prezenţa calciului în substrat: Meridion circulare, Amphipleura

pellucida.

Specii microterme care preferă temperaturi scăzute sau cu optim de dezvoltare la

temperaturi scăzute: Fragilaria arcus, Diatoma hyemalis, D. mesodon, Cymbella affinis, C.

naviculiformis, C. sinuata, Navicula gregaria, N. lanceolata.

Specii termofile cu largă răspândire în zona tropicală, în cea temperată au dezvoltare

optimă în condiţii de temperaturi mai ridicate (în sezonul cald în special, în râuri de câmpie):

Cymbella tumida, Pleurosira laevis.

Diatomeele reprezintă grupul cu cele mai multe specii utilizate în stabilirea stării

ecologice a râurilor în procesele de monitorizare, în primul rând pentru valoarea lor indicatoare a

nivelului de saprobitate a apei:

Specii care indică ape de calitate excelentă şi bună (nivel xeno-, oligo-, oligo-betaşi

beta- mezosaprob): Achnanthes lanceolata, Amphipleura pellucida, Asterionella formosa,

Caloneis bacillum, Cymbella affinis, C. helvetica, C. naviculiformis, Diatoma anceps, D.

hyemalis, D. mesodon, Frustulia rhomboides var. amphipleuroides, Meridion circulare var.

constrictum, Navicula menisculus, N. radiosa, Tabellaria flocculosa.

Specii indicatoare de nivel saprobic critic (beta - alfa mezosaprob): Fragilaria capucina

var vaucheriae, Melosira varians, Navicula capitata, N. cuspidata, N. gregaria, N. pupula, N.

tripunctata, Nitzschia amphibia, N. constricta, Surirella brebissonii.

Specii indicatoare de ape cu încărcătură organică mare, de proastă calitate (alfa-, alfa-poli-

sau polisaprobe): Navicula cincta, N. cryptocephala, N. goeppertiana, N. menisculus var.

grunowii, N. recens, N. veneta, Nitzschia paleacea.

Page 35: bazinul hidrografic

35

Substratul dur (stânci, bolovani, dar şi resturi de lemn sau alte obiecte submersate)

favorizează dezvoltarea speciei invazive Didymosphenia geminata alga de dimensiuni mari care

se fixează pe elementele din albia râului cu ajutorul unor pendunculi mucilaginoşi

multiramificaţi.

Comunităţi zooplanctonice

Zooplanctonul este necaracteristic pentru cursurile superioare şi mijlocii ale râurilor

carpatice, în condiţii naturale. Speciile euplanctonice ajung în râu din ecosistemele acvatice

stagnante adiacente. De aceea, pentru evaluarea stării ecologice a râurilor din această categorie

este recomandat a se analiza structura comunităţilor bentonice.

În râul Timiş, pe teritoriul României zooplanctonul este slab reprezentat ca diversitate

specifică şi ca densitate. Cea mai mare diversitate specifică (8 specii) se înregistrează în cursul

inferior al râului – sectoarele S5 şi S6.

În sectorul S1 au fost identificate 6 specii, deşi râul are caracteristici montane, habitatul

nefiind adecvat organismelor zooplanctonice, acestea provin din lacul de acumulare de la Trei

Ape.

Comunitǎţi de macronevertebrate bentonice

Comunităţile bentonice ale râurilor carpatice din categoria râului Timiş, în condiţii

naturale, sunt stabile şi cu structură caracteristică microhabitatelor specifice. Acesta este motivul

pentru care sunt utilizate cu succes în evaluarea stării ecologice a râurilor. Analizând structura

cantitativă a comunităţilor de macronevertebrate bentonice din cele şase sectoare de râu

considerate de-a lungul râului Timiş, se constantǎ sectorul montan şi submontan (S1, S2 şi S3),

dominante numeric sunt larvele de insect din ordinele Ephemeroptera, Trichoptera, Plecoptera şi

Diptera – organisme reo-litofile şi oxifile, în aval (S4, S5 şi S6) dominante numeric sunt

oligochetele şi chironomidele – organisme caracteristice substratului sedimentar şi apelor mai

bogate în materie organică, iar diversitatea grupelor taxonomice scade remarcabil.

Dinamica structurii comunităţilor în cele trei perioade de colectare, este nesemnificativă,

aşa cum indică testul Kruskal-Wallis pentru diferenţele dintre probe. Structura comunităţilor de

macronevertebrate bentonice şi valorile Indicelui Biotic Hilsenhoff (IBH) indică faptul că

sectoarele S1, S2 şi S3 prezintă o stare ecologică bună, sectorul S4 – la Coştei este grav afectat de

prezenţa construcţiilor hidrotehnice şi de poluarea organică (datorită modificării regimului natural

Page 36: bazinul hidrografic

36

de scurgere şi substratului prin lucrări hidrotehnice, scade capacitatea de epurare naturală a apei),

sectoarele S5 şi S6 prezintă o stare ecologică moderată.

Ȋn urma prelucrării şi analizării rezultatelor obţinute prin studiul comunităţilor de

diatomee epilitice din râul Cerna putem concluziona următoarele:

A fost identificat un număr total de 360 taxoni încadraţi încrengăturii Bacillariophyta,

respectiv 315 specii şi 45 taxoni intraspecifici, repartizaţi la 46 genuri, 24 familii, 13 ordine,

cinci subclase şi trei clase. Diatomeele centrice (clasa Coscinodiscophyceae) sunt cel mai slab

reprezentate taxonomic (11 taxoni), diatomeele penate arafide (clasa Fragilariophyceae) sunt mai

bine reprezentate (34 taxoni), dar cei mai mulţi taxoni (315) aparţin diatomeelor penate rafide

(clasa Bacillariophyceae). Genul cel mai bogat în specii este Navicula (65 taxoni), urmat de

Nitzschia (42) şi Cymbella (34), dar există şi numeroase genuri monospecifice.

Din totalul taxonilor identificaţi, după compararea cu datele din literatura de specialitate, a

rezultat un număr de 322 nou semnalaţi pe cursul Cernei şi 48 noi pentru România (cei mai mulţi

din genul Navicula). Semnalările taxonilor noi pentru ţară sunt apropiate ca număr în diferitele

puncte de colectare, cu excepţia sectorului superior al cursului Cernei, unde sunt mai puţine, iar

sezonier mai numeroase sunt în probe de toamnă (octombrie 2001).

Numărul de taxoni identificaţi într–o probă variază în limite largi, de la maximul de 67

(octombrie 2001, aval Băile Herculane) la minimul de 15 (iunie 2001, Cernişoara), fiind în

medie de 32,9 taxoni/probă. Deşi numărul de taxoni diferă relativ eterogen între probele situate

pe diferite sectoare ale râului sau după diferitele sezoane, se poate constata o tendinţă generală

de creştere a acestuia dinspre amonte înspre aval.

Cea mai mare parte a diatomeelor identificate au areal cert sau probabil cosmopolit,

puţine au areal nordic–alpin sau extins la nivelul emisferei nordice şi foarte puţine au areal

circumtemperat, european sau pantropical. Pentru alte specii descrierea corologiei este

imprecisă, incompletă sau au arealul mai restrâns.

În raport cu preferinţele faţă de mediul de viaţă, cei mai mulţi taxoni vegetează în ape

dulci stătătoare cât şi curgătoare, în ape cu conţinut mediu de electroliţi, respectiv în ape

oligotrofe. Apar, în proporţii mai reduse şi taxoni alcalifili sau indiferenţi care pot fi întâlniţi şi

în ape salmastre.

Valorile diversităţii specifice sunt cuprinse într–un interval larg (1,791 – 24,47) şi prezintă

o tendinţă generală crescătoare dinspre amontele înspre avalul cursului Cernei, mai accentuată

Page 37: bazinul hidrografic

37

pe sectorul inferior. Mărirea eutrofizării înspre avalul cursului Cernei, coroborată cu influenţele

antropice (cele două acumulări de apă şi cele două localităţi), aduc o creştere a diversităţii

specifice în populaţiile de diatomee epilitice. Ca şi distribuţie sezonieră a valorilor medii ale

diversităţii, cele mai mari se regăsesc în probele din toamna anului 2001.

Echitabilitatea specifică are valori variate (cuprinse între 0,166 – 0,811), crescătoare

dinspre amonte înspre aval, cu o dinamică generală similară diversităţii, chiar şi sezonieră

(valorile medii cele mai mari se înregistrează tot în toamna anului 2001).

Similaritatea ridicată dintre comunităţile epilitice, evidenţiată în cadrul dendrogramelor,

se manifestă mai frecvent după dispunerea consecutivă a acestora de–a lungul cursului Cernei, în

cadrul aceleiaşi perioade de recoltare şi mai rar după o distribuţie sezonieră. Afinitatea floristică

înregistrează valori maxime în probe din toamna anului 2002, de pe cursul superior (>90%), dar

se pot observa comunităţi cu similaritate ridicată şi pe cursul mijlociu sau pe cel inferior în timp

cevalorile minime ajung la mai puţin de 10% (prin care se ataşează un grup de probe din amonte

din primăvara, toamna şi iarna anului 2002 la celelalte). Cele mai multe probe cu similaritate

floristică ridicată sunt în anul 2002, iar sezonier asocierea mai puternică a comunităţilor se

manifestă predominant estival (iunie 2001, iulie 2002 şi august 2008).

Gradul de perturbare a râului Cerna, estimat cu ajutorul abundenţei procentuale a speciei

Achnanthes minutissima, are valori diferite şi relativ aleatoriu distribuite pe cursul Cernei şi de–

a lungul perioadei de eşantionare. În ansamblu, predominante sunt comunităţile în care apar

perturbări majore, mai ales pe cursul mijlociu şi cel superior şi mai puţine pe cursul inferior.

Această situaţie aparent nefirească considerăm a fi un efect al interacţiunii dintre afluenţii Cernei

şi dispunerea şi funcţionalitatea celor două baraje şi acumulări de pe cursul Cernei.Taxonul care

înregistrează abundenţele procentuale cele mai ridicate în cadrul comunităţilor epilitice de

diatomee este Achnanthes minutissima, pe întreg cursul Cernei. Alţi taxoni care domină în

puţine probe sunt: Diatoma mesodon (pe sectorul superior), Gomphonema minutum (pe cursul

superior şi mijlociu), Hannaea arcus (pe sectorul mijlociu), Amphora pediculus, Cyclotella

comensis, Nitzschia inconspicua, Rhoicosphaenia abbreviata (pe sectorul inferior). Cymbella

minuta domină în câte o probă pe toate cele trei sectoare ale râului.

Dinamica sezonieră evidenţiază dominanţa speciei Achnanthes minutissima în toate

sezoanele şi pe toate sectoarele cursului Cernei. Alte specii care domină procentual în anumite

probe apar vara (Diatoma mesodon, Gomphonema minutum), primăvara (Cymbella minuta,

Page 38: bazinul hidrografic

38

Diatoma mesodon) şi iarna (Gomphonema minutum) pe cursul superior, vara (Cymbella minuta,

Gomphonema minutum, Hannaea arcus) pe cursul mijlociu şi în toate sezoanele pe cursul

inferior (toamna – Cyclotella comensis, Cymbella minuta, iarna – Amphora pediculus,

primăvara –Rhoicosphaenia abbreviata, vara – Nitzschia inconspicua).

Între categoriile saprobice de diatomee, dominante sunt cele specifice apelor

oligosaprobe, urmate de cele indicatoare de ape β–mezosaprobe, β – α–mezosaprobe, α–

mezosaprobe, xenosaprobe şi polisaprobe. Aproximativ 71% din totalul taxonilor identificaţi pe

cursul Cernei indică ape curate sau relativ curate, 15,74% ape aflate la nivelul critic şi 13,19%

ape murdare.

Indicele de Saprobitate (SI) are valori cuprinse într-un interval relativ îngust (1,1 – 1,9);

potrivit acestora apele râului Cerna pot fi încadrate în trei clase de calitate: clasa I pentru 9,77%

din probe (din sezonul de toamnă şi primăvară 2002), clasa I–II pentru cele mai multe probe

(45,59%, din toamna anilor 2001, 2002, 2008, iarna şi vara anului 2002, primăvara anului 2003)

şi clasa a II–a, în cazul a 44,64% din probe (primăvara 2002, 2003 şi vara 2001 şi 2008).

Saprobitatea cea mai redusă a apei se găseşte în probele prelevate în anul 2002 (toamna), iar

valorile cele mai ridicate în probele din anul 2008. Valorile medii ale SI din fiecare punct de

colectare duce la încadrarea apei de pe cursul Cernei la clasa I–II (cu poluare redusă), cu

excepţia punctului din avalul localităţii Băile Herculane, unde apele corespund calităţii a II–a (cu

poluare organică moderată).

Calitatea apei râului Cerna evaluată pe seama Indicelui Biologic de Diatomee

(IBD) este excelentă (în 91,87% dintre probele prelucrate), bună (în 6,5% din probe) sau

acceptabilă (1,63% din probe). Pe sectoarele din amonte şi mijlociu predomină net apele de

calitate excelentă, iar cele de calitate bună se găsesc sporadic, în unele probe de vară, în timp ce

pe cursul inferior calitatea apei rămâne predominant excelentă, dar apar mai multe probe în care

valorile IBD indică o calitate bună sau chiar acceptabilă. În cazul distribuţiei sezoniere a

probelor în care calitatea apei este alta decât excelentă (acestea regăsindu-se în toate sezoanele),

se remarcă prezenţa punctelor cu apă de calitate bună mai ales vara şi toamna, iar a celor cu apă

de calitate acceptabilă iarna şi vara.

Page 39: bazinul hidrografic

39

Capitolul 5 Servici oferite de ecositeme acvatice și terestre, cât și

dezvoltarea economică locală

5.1 Fondul forestier

Pădurile Regiunii Vest acoperă o suprafaţă de 1.001.046 ha, reprezentând aproximativ

32% din aria regiunii. Din punct de vedere al distribuţiei pădurilor după principalele forme de

relief, 52 % din păduri se află în zona de deal, 33 % în zona de munte şi 15 % în zona de câmpie.

La nivel de judeţe, ponderea cea mai mare a suprafeţelor ocupate de păduri este în judeţele Caraş-

Severin şi Hunedoara.

Rolul fizico-geografic al pădurilor şi impactul silviculturii asupra naturii şi mediului, se

manifestă în variate şi complexe moduri, printre care amintim: conservarea formelor de relief şi

împiedicarea sau diminuarea proceselor erozionale, ameliorarea continuă a fertilităţii solurilor

forestiere şi din apropierea pădurilor, păstrarea resurselor de apă şi a echilibrului hidrologic,

protecţia apelor minerale, modelarea climatului intern şi periferic al pădurii, protejarea unor

obiective economice amplasate pe versanţi, ori zone expuse acţiunii unor factori perturbanţi

vătămători (zone aride şi stepice, alunecări, avalanşe, protecţia lacurilor hidroenergetice,

acumulările de apă potabilă, etc).

Ȋn Spațiul Hidrografic Banat se poate observa ca exista o diferențiere neta a utilizării

terenurilor, in concordanta cu relieful:

- în b.h. Aranca si b.h. Bega Veche suprafețele arabile reprezintă aproximativ 75% din

suprafața acestor bazine hidrografice, terenurile acoperite de păduri reprezentând fracțiuni

nesemnificative, lucruri ce influențează esențial si in mod negativ condițiile de scurgere

din acesta regiune;

- în b.h. Bega, b.h. Timiș si b.h. Caras, terenurile arabile si pădurile reprezintă, fiecare,

aproximativ o treime din suprafața lor; fracțiunea acestora fiind mai mare in b.h. al râului

Bega.

- în b.h. Nera, b.h. Cerna si b.h. Dunăre aferent D.A. Banat, datorita reliefului înalt si a

densității scăzute a populației, pădurile reprezintă peste 70% din suprafața acestor bazine

hidrografice, terenurile agricole fiind prezente răzleț si dispuse pe văile mai largi si in

depresiunile intramontane.

Page 40: bazinul hidrografic

40

Suprafaţa fondului forestier proprietate publică de stat pe care o administrează Direcţia

Silvică Timişoara, la data de 31.12.2005 este de 83.644 ha.

Din punct de vedere al funcţiei economice, suprafaţa împădurită a judeţului Timiş, se

compune din:

• 27.525 ha, păduri cu funcţii speciale de protecţie (a apelor, solului, climei, păduri pentru

recreere, păduri monumente ale naturii, rezervaţii, etc.)

• 54.187 ha, păduri cu funcţie de producţie şi protecţie, din care se urmăreşte recoltarea de

masă lemnoasă de calitate superioară precum şi alte produse ale pădurii.

În anul 2005 a fost pus în circuitul economic un volum total de 265.2 mii mc, din care:

• 200.8 mii mc reprezintă produse principale, rezultate din arboretele ajunse la vârsta

exploatabilităţii;

• 47.1 mii mc reprezintă produse secundare, rezultate din aplicarea tăierilor de îngrijire a

arboretelor (operaţiuni culturale)

• 17.2 mii mc reprezintă produse de igienă.

În anul 2005, au fost parcurse cu tăieri de regenerare 1.606 ha, această suprafaţă fiind în

cea mai mare parte regenerată deja natural (suprafeţe parcurse cu tăieri de regenerare sub adăpost

cu asigurarea regenerării în cea mai mare parte pe cale naturală), iar restul surafeţelor (cele

parcurse cu tăieri rase, substituiri, refaceri) se vor regenera artificial. Lucrările de îngrijire în

arboretele tinere s-au executat pe 3.819 ha.

În administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, prin Direcţia Silvică Timişoara,

se găseşte suprafaţa de 156,62 ha preluată din administrarea Agenţiei Domeniului Statului în baza

H.G. nr. 1542/18.09.2003, pe raza comunei Jamu Mare, de asemenea au fost cumpărate tot pe

raza comunei Jamu Mare, 38,34 ha în baza H.G. nr. 796/2002.

Pentru anul 2006, a fost solicitată de la Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva suma de

440.000 lei necesară achiziţionării a aproximativ 200 ha de teren agricol ce poate fi împădurit.

Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări Suprafaţa totală, scoasă

temporar din fondul forestier proprietate publică de stat administrat de Direcţia Silvică Timişoara

este de 2,7094 ha, utilizată în principal pentru cariere de exploatare a zăcămintelor de andezit.

Direcţia Silvică Timişoara a regenerat în anul 2005 suprafaţa de 519 ha, din care :

• 329 ha pe cale naturală

• 190 ha pe cale artificială, prin împăduriri

Page 41: bazinul hidrografic

41

Faţă de anul 2004 se constată o creştere cu 12% a masei lemnoase tăiată ilegal/abuziv din

fondul forestier al judeţului.

Propus ca sit NATURA 2000 prin proiectul LIFE NATURE – LIFENAT04/RO/000225,

intitulat “Situl padurilor cu pin negru de Banat – parte a retelei NATURA 2000”, arealul pinului

se suprapune Parcului National “Domogled – Valea Cernei”.

Specie endemic, Pinus nigra ssp. Banatica are un areal restrains in SV Romaniei. Izolarea

geologica a contribuit la derivarea din specia de baza a mai multor microspecii (Muicǎ, 1995).

La nivelul Romaniei arealul pinului negru este disjunct, cele trei locatii ale padurilor ce

sunt dominate de acest arbore gasindu-se la distante apreciabile unele de altele: Muntii Vâlcan;

bazinul hidrografic Cerna (Muntii Mehedinti, Muntii Cernei); Muntii Almǎjului.

Arealul European al specie Pinus nigra a fost fragmentat initial din cause naturae si anume

particularitatile fizico-chimice ale substratului ori barierele natural intre care Dunarea constituie

un exemplu edificator.

Tabelul 6. Structura fondului forestier administrat de structuri din raza județului Timiș

In general starea sanitara a pădurilor este foarte buna, activitatea de protecție a pădurilor

urmărind ca obiectiv principal monitorizarea tuturor factorilor destabilizatori care pot produce

pagube fondului forestier precum si intervenția operativa pentru limitarea si înlăturarea efectelor

acestora.

Page 42: bazinul hidrografic

42

Suprafetele din fondul forestier care au fost parcurse cu taieri se ridica la 3886 ha, din care

1729 ha apartinand de Directia Silvica Timis si 2157 ha apartinand de R.P.L.R.A. Ocolul Silvic

Stejarul.

In ceea ce priveste suprafetele de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizari, in

cadrul Directiei Silvice Timis sunt 2,243 ha care intra in aceasta categorie (cariere de piatra 1,65

ha; alimentatia publica 0,143 ha; cabana Capriorul 0,45 ha).

5.2 Tipuri de servici pe care le oferă ecosistemul terestru și acvatic

Serviciile au cunoscut în special în primii ani după revoluţie o creştere explozivă ca

urmare a implementării în România a principiilor economiei de piaţă.

Fauna cinegetică, este mobilul practicării unei forme de turism mai exclusivit, a celei

cinegetic, vânătoaream practicată de un număr redus de oameni. În cadrul acestei categorii, pot fi

incluse specii faunistice terestre, ornitologice, acvatice. În zona bazinului hidrografic, se găsesc

specii precum precum căprioare, fazani, cerbi, și alte specii enumerate la capitolul biodiversitate.(

Vezi capitolul IV)

Fauna piscicolă contribuie la proliferarea turismului cu același nume, turism

piscicol.Bega, Timiș și Cerna fac parte din cele mai bogate fonduri piscicole ale Banatului, pe

lângă Dunăre, Carașul și lacurile de acumulare. În apele Banatului se pot pescui specii precum

crap (Cyprinus carpio), caras (Oncorhynchus mykiss), știucă (Exos lucuis), somn (Silurus

glanis), șalău (Sander lucioperca), în apele colinare cleanul (Leuciscus cephalus), mreana

(Barbus barbus), iar în apele de munte păstrăv (Salmo trutta fario).

Pe lăngă pescuit, un alt serviciu oferit de apele bazinului hidrografic, pe timp de iarnă,

este vânătoarea de rațe sălbatice.

Potențialul turistic este foarte variat și puternic, se pot distinge cel puțin trei categorii de

turism practicabil în zonă, pe care le vom enumera în continuuare:

1. Turism pentru tineret: Pentru tineri în zona se află 3 tabere ( tabăra Nădrag, tabăra

Poieni Sat,respectiv tabăra Poieni Strâmbu). Toate aceste tabele oferă tinerilor facilității

acemănătoare cele din orașele în care locuiesc.

2. Turism alternativ de recreere pe Lacul Surduc: Lacul fiind înconjurat de păduri de

foioase și fânețe, are pe marginea lacului numeroase case de vacanță ( peste 270). Fauna fiind

bogată aici, ceea ce face ca atracția cinegetică să fie mare.

Page 43: bazinul hidrografic

43

3. Agroturismul în stadiu incipient de organizare: Trebuie precizat faptul că ofertele de

cazare în zona de interes sunt foarte mari și variate, dar nu sunt în totalitate clasificate. Este

necesat să amintim că zona dispune de un potențial agroturistic ridicat și interesul persoanelor

este în creștere în momentul actual.

Sunt specii din flora și fauna sălbatică a Banatului care sunt valorificate economic,

inclusiv ca resurse genetice.Au fost emise 18 autorizaţii pentru. recoltarea /capturarea şi /sau

achiziţionarea şi comercializarea, în stare vie, proaspătă sau semiprelucrată, de plante şi animale

din flora şi fauna sălbatică.

În anul 2005 pe teritoriul judeţului Timiş au fost valorificate economic următoarele specii

din flora şi fauna sălbatică:

Melci (Helix pomatia) – 34700 kg

Hribi (Boletus edulis) –278000 kg

Gălbiori (Canthaellus cibarius) – 68000 kg

Ghebe (Armillaria mellea) –27000 kg

Crăiţe (Amanita caesarea) – 8000 kg

Oiţe (Russula virescens)- 2000 kg

Zbarciogi (Morchella esculenta) – 1000 kg

Parasol (Macrolepiota procera) – 2000 kg

Trâmbiţa piticilor (Cantharellus cornucopioides) – 3000 kg

Mure (Rubus fructicosus) – 10000 kg

Muschi de copac (Leucodon sciuroides) – 210 kg

Muschi de piatra (Ctenidium mollusum) – 126 kg

Mnium thomsonii – 188,9 kg

Au fost emise 4 autorizaţii pentru capturarea şi comercializarea speciilor de animale de

interes vânătoresc Directiei Silvice Timis, Grupului Şcolar Silvic Timişoara, Asociaţiei de

Vânătoare Silva, Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Timişoara,. Cantităţile

aprobate au fost în conformitate cu cele prezentate în anexele Ordinului 343 / 2005 al Ministrului

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a Ordinului nr. 834/2005 al Ministrului Mediului şi

Gospodăririi Apelor şi Ordinului nr. 946/2005 al Ministrului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării

Rurale.

Page 44: bazinul hidrografic

44

5.3 Serviciile și dezvoltarea economică locală

Obiectivul acestei secţiuni este de a evalua importanţa apei pentru folosinţe, precum şi a

dezvoltării socio – economice a Spaţiului hidrografic.

Analiza importanţei economice a utilizării apei furnizează profilul economic al Spaţiului

hidrografic din punct de vedere al indicatorilor demografici şi macro-economici privind populaţia

şi veniturile populaţiei exprimate prin PIB/spaţiu hidrografic/bazin hidrografic precum şi evoluţia

în timp a acestora pentru a putea evidenţia tendinţele cerinţei de apă.Totodată este furnizată şi o

caracterizare a folosinţelor de apă, precum şi a activităţilor specifice de gospodărire a apelor

aferente Spaţiului hidrografic.

Canalul Bega reprezintă unul dintre simbolurile cele mai importante ale Municipiului

Timişoara, constituindu-se totodată într-o caracteristică de peisaj care a influenţat în mare măsură

dezvoltarea istorică a oraşului. În acelaşi timp coloana ecologică a oraşului, de-a lungul ei fiind

răsfirate cea mai mare parte din spaţiile verzi ale acestuia. Pe lângă habitatul acvatic şi vegetaţia

acvatică tipică, Bega influenţează condiţiile de habitat în zonele din imediata sa apropiere, în

special în ceea ce priveşte factorul umiditate a aerului şi solului.

În contextul unei dorite dezvoltări durabile a comunităţilor umane riverane râului Timiş, a

specificului tradiţiilor economice şi sociale ale acestora, a stării resurselor şi serviciilor naturale

ale diverselor sectoare ale râului Timiş, de la izvoare şi până la graniţa României cu Serbia, se pot

creiona anumite priorităţi - cadru pentru susţinerea strategică financiară şi administrativă a

măsurilor specifice de dezvoltare socio-economică.

1. Sectorul de izvoare – Teregova se încadrează în potenţialităţi turistice bazate pe zone

naturale sau semi-naturale, cu o valoare deosebită atât ca peisaj, cât şi ca habitate şi specii de

interes conservativ, la care se adaugă exploatarea lemnului.

2.Sectorul Teregova - Sadova Veche se încadrează de asemenea în potenţialităţi turistice

bazate pe zone naturale sau semi-naturale, cu o valoare deosebită atât ca peisaj cât şi ca habitate

şi specii de interes conservativ. Aici se mai adaugă potenţialul agroturistic bazat pe existenţa

acolo a unor comunităţi tradiţionale prospere. La acestea se mai adaugă exploatarea şi prelucrarea

lemnului.

3. Sectorul Sadova Veche – Buchin dispune de asemenea de potenţial agroturistic bazat pe

existenţa acolo a unor comunităţi tradiţionale prospere. Acesta este susţinut de asemenea de

Page 45: bazinul hidrografic

45

valorile naturale existente şi de relativa proximitate a nodurilor de cale ferată, de drumuri şi

aerian de la Caransebeş.

În judeţul Caraş-Severin potenţialităţile turistice sunt cunoscute, cu toate acestea însă

trendul ascendent de dezvoltare a capacităţilor turistice se lasă încă aşteptat. Astfel, din anul 2000

până în 2010, numărul locurilor de cazare a scăzut de la 8.596 la 7.139.

În jurul bazinului hidrografic, potenţialele turistice sunt de asemenea cunoscute, cu toate

acestea însă trendul ascendent de dezvoltare a capacităţilor turistice nu este unul foarte accentuat.

Astfel, din anul 1990 până în 2009, numărul locurilor de cazare a crescut doar de la 6.227 la

6.550.

Canalul Bega reprezintă un mijloc important de dispersie a speciilor de amfibieni, precum

şi un important habitat cu o biodiversitate caracteristică. Deşi statutul său de ecologic este precar,

ca urmare a numeroaselor lucrări hidrotehnice intreprinse şi a impactului activităţilor umane

actuale, prin aplicarea măsurilor menţionate mai sus calitatea habitatului poate fi îmbunătăţită şi

populaţia speciilor prezente poate dobândi un trend ascendent.

În acest subcapitol putem vorbi și despre resursele turistice de factură antropică.

Considerate timp îndelungat ca dispunând de o forță de atracție turistică mai redusă decât

obiectiele turistice natural, cele cultural istorice câștigă tot mai mult în importanță. La ora actual,

obiectivele turistice antropice reprezintă poate principalele elemente pentru aprecierea unui spațiu

de recreere, indicând totodată și nivelul de dezvoltare cultural, istorc și economic al acestuia.

Acțiunea de atracție exervitată de obiectivele turistice antropice se manifestă în strănsă legătură

cu potențialul touristic natural.

În categoria fondului touristic antropic intră următoarele:

- vestigii arheologice și monumente istorice;- obiective arhitectonice,eificii religioase;- colecții de

artă;- colecții științifice;- valori etnografice și folclorice.

Obiectivele turistice de provenientă antropică sunt rezultatul intercondișionării dintre om

și mediu său de viată. Aceste obiective câștigă tot mai multă importanță, odată cu dezvoltarea

unor noi tipuri de turism și în special a agroturismului, care valorifică patrimoniul cultural al

spațiului rural.

Calitatea mediului și a peisajului determină diversificarea ofertei turistice. Turismul, și în

special turismul rural și agroturismul, contribuie în mod direct la conservarea mediului

înconjurător. Mediul poate fi degradat cel mai ușor iar pierderile pe acest tărâm pot fi de cele mai

Page 46: bazinul hidrografic

46

multe ori irecuperabile. O dezvoltare economică care respectă exigențele ecologice, care

încadrează armonios unitățile economice în conextul mediului natural, poate nu numai să

protejeze madiul dar chiar contribuie la înfrumusețarea peisajului natural.

Circulația turistică poate produce o cotă de poluare la locul de consum al produsului

touristic, putând genera dezechilibru ecologic al mediului, acest dezechilibru putând apărea la o

anumită intensitate a fluxului touristic cât și datorită caracterului dezorganizat al turismului

practicat.Pentru aceasta esete necesar ca “indicele de încărcare turistico-ecologic” să nu

depășească anumite valori ale fluxului turistic, exprimate de numărul de vizitatori pe unitatea de

suprafață.

Principiul ecologic devine principiul de bază în organizarea turismului.

Un punct turistic important aflat între râurile Timiș și Bega se află o rezervație științifică,

Arboretumul de la Bazoș. Are o colecție valoroasă de arbori și arbuști din Romănia. A fost

declarată rezerație științifică în anul 1982. (Vezi foto. 1)

Foto 1. Rezervația științifică Arboretumul de la Bazoș.

Sursă:http://www.skytrip.ro/rezervatia-naturala-arboretumul-bazos-din-judetul-timis-ob-2626.html)

Page 47: bazinul hidrografic

47

Bibliografie

1. Victor Gheorghe, 2012 - „Plan pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor

inundațiilor în bazinul hidrografic Banat”, Vol. I si II, București

2. Raularian Rusu, 2007 - „Organizarea spațiului hidrografic în Banat”,Ed. Mirton,

Timișoara

3. Sinitean Adreian, 2011 - Studiul de comunitaților de diatomee epilitice din Raul Cerna,

Teză de doctorat Universitatea ”BABEŞ-BOLYAI” Facultatea de Biologie și geologie,

Cluj- Napoca

4. Erika Schneider, 2011 – „Studiu privind calitatea apei râului Timiș, de la izvoare la

granița cu Serbia”, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Centrul de cercetare de

Ecologie Aplicată

5. Haric Panţu, 2009 – „Modernizarea sistemului hidrotehnic Timiș-Bega”, Ed. Politehnica,

Timișoara

6. Petru Mergheş, 2006 – „Potențialul agroturistic al Banatului” , Ed. Mirton, Timișoara

7. Marlen Negrescu, Pura D., 2006 – „ Navigația pe Bega (Secvențe istorice)”, Ed. Brumar,

Timișoara

8. Cretu G., Badaluta C., 2013 – „Managementul integrat al dezvoltarii durabile a apei din

bazinul hidrografic transfrontalier Bega”

Webografie:

1. http://www.rowater.ro/dabanat/Planuri%20bazinale/descriere%20bazin.pdf

2. http://www.rowater.ro/dabanat/default.aspx

3. http://www.oirposdru-vest.ro/Documente%20utile/pdr/Capitolul%20VII%20MEDIU.pdf

4. http://www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/starea_mediului/rom/cap2/index.htm

5. http://www.apmtm.anpm.ro