LI. 8. KLÓIIG

6.

MMKLVIL^

VLvik^crok

^1. O. Sá^kI^L^VKLV^cil^:

818. HW lO>IL8LV 42 - OK^Mä2L.02

LV»>I«I3IKL7I4:818. 88OL^L c^kOl. 6 -

»

OKllkLL „L^^IILI^."

IO^l RQâkîLlOL^ttv ziLknn önciu V. öLI^L? QLOKQL LÓIN Itt. L/ipIVNX KONU^VZ OL^e'rkLscu KOMU8V8 VINM I. VIVI8L80U Ll^. VINN vioioir Lbii^lv lOki QLO8Q88OV LNH. 18^0

^ircvPLIKV NákOI^IV lO^l MkLU^L8L0 Q. ^iu-i.Lkrc^ HLLMU ^ozom iLovoir VI^VIMK

or.iLá^uOVIVIU PNPNVIN^ vicrok

?LnrL8evQLOKQL PLIirL PL'skîL PLIKLV/^KM ?0?1II08 I-. KO?O 101^ 8â^RlîI^lL^M

Q. 8NMNKENNU0. 8/^880OO'r/^V 80I-0IIU QN. 10I^80k§ vk^ood vir^dioL^^v

MMKLVI81^ ^800^7121 8^KIH0KL0K

DM ^KVL^

^onäatä în 1863 âe

I08M

VIKLciOK: Iá. 6.

8MI^ III. V. Iulie — luxust 19Z8.OK^ILä" OK^OL^

8 18 N V k 1 I.I^lo. 7

(ZcocFc Lois — Ke§iua Naria................................ MS- ZL/»uc/ra zllr//ra» — Lâutec peutru iuima (poerie) . « 7Io» ^Fsrbrcca»» — Danuj..................................... < 9Io» Zllruu/cscu — kovestea mea tzi-L Ior (poerie) . L 18KomuZus OeureZr-cscu — Lum a kost privita poezia

lui LoZa do critica vremii................................ < 198c/rZrmru I'opâ — „La ultimul pol".......................« ZI^/arrcZs topesc» — Le viua am? fpoexie) . . . . « ZIlosn LcorFcscu — O scrisoare s lui losik Vulesu

catre l'. ^laiorescu.......................................... « Z7Lucra» LmsncZr— koeme (poezie) ...............................« Z8Loca LarsFo — 8sla âe așteptare (2 acte) ll. . . « 40^eoer Äorca — Lu eleptomau literar: Loriolau Larlrat « 64^Zc^suc/ru OZZcanu — Lrouiea Luropei Leutrale . « 72

8LKIHOKI ?! LLkII:OcZao ^llZu/r» — 1-ucis Demetrius: klares tuM - O. Laues: Die äe

lararet............................................................................... pax. 78

Io» ^ÄMärrnca»» — Kornaus eclueative..........................« 82L'erpessrcrus — Despre eritieul uostru . « 85TrZus L. I?oxu — Lârji bisericești................................... « 88ZII. IsZraZr — Lartea kraucera........................................ « 91TeocZor LcarZaZ — 8crisori 6iu Tucure^ti . . . . « 96

IDLI - murit LeZina Ilaria äe N. 6. LamarmeanuMimul cuvânt äe Lever 8toica - Lviiolsn Letrauu — Dart roumaiu äe traus^Ivaaie - O. 6. kskiroiu: „^raei" - Htekau Llarou?: „LLtmsr" äe Oevrxe Lots - Lomulus 8ei;auu — Aventuroasa viaja a Iui Despot Voâa âe Nisa............................................................................................... pax. 99

LLVILIrl LLVILI'L^OK koiâML NriMiâe

KLÓINKde 6L0R6L 801^

Notto: Komsnis xi nor. knta/- »!>e so/emá LsM/ssem nor pu- ísres sxa cnrn ne-o rnâ/nnâ? ^r-oom /â rnâ/frmsâ menire! no- as^e (kovestea viejii wele)

unt oameni pe cari îi kac mart evenimentele — diezii oameni sub vremi, cum ar 8pune cronicarul; clar sunt oameni cari botârâsc mersul vremii. Regele Rsrdinand ?i Regina Maria au kost dintre aceștia âin urmâ. „România si noi: întâlnire

solemna", iatâ întâlnirea âela care cei doi sop regali priveau mo­mentul răspunderii.

O strâkulgsrars a mintii Ie-a luminat în lunclul trecutului ?i în viitorul acestui neam. 8e simțeau cbemap pentru o mare ^i solemna misiune. Lândul Reginei Maria este la înălțimea tronului pe care se urcase ?i a râmas la aceasta înălțime pânâ la stârcitul vierii sale, cliiar yi în cele mai crude încercări ale neamului ?i^âle suveranilor sai. Nai mult decât o vocație, ei au simțit cliemarea istorica pe care numai eroii marilor răspântii o simt. I7n singur moment de ?ovâ- iala, o singura clipa de dezertare din partea celor cbemap ^i pu- ginils carpi neamului ar ki kost acoperite cu alte rânduri decât cele de ari. Rra o porunca istorica de care au ascultat orbește cei doi sop regali, complectându-se minunat unul pe altul în marele «bu­cium prin care au trecut împreuna cu jara lor.

Lei cari au kralt clipa, grozava clipa de ales între cele doua drumuri, ne amintim cu înkrigurare de sbuciumul cbinuitor în kaja unui mare p de nepătruns necunoscut. Irebuia adevâratâ minte de iluminat, intuips istorica sâ desprinzi kirul care avea sâ ne ducâ la triumk. 8e luptau douâ lumi, iar România era cbiar la întâlnirea celor douâ sâbii încrucișate. Marii 8uverani, identikicap cu tot tre­cutul, cu toatâ credința, cu toatâ simțirea ?i cu toatâ nâdejdea acestui neam, au avut intuipa adsvârului istoric. Rrau iluminap de

geniul neamului românesc, ^a se explica încrederea orbește în ma­rele âestin al românismului, exprimai atât âe viu âe Regina Naria: „cbiar âacâ o soartâ mai tare peniru mine ma va smulge âe pe ultima bucâticâ a acestui pâmânt. 8imt câ mâ voi întoarce. 7>ebue sâ mâ întorc!" Din aceastâ creâintâ mesianica âe visionarâ âivinâ, nu a putut-o clâtina nici abilul âiplomat, Lontele L^ernin, care-i olerea, în aurora victoriilor germane âe pânâ atunci, locul âe „cea mai mare kigurâ istoricâ" a României. Acestei ispite a âiavolului german, luarea Reginâ îi opunea orbească ei încreâere în âestinele acestui neam, „blimic nâ mâ poate clâtina. Impârtâsesc marele vis al României etc". latâ lupta nevâ^utâ, âar grozav âe crâncenâ, care se angajează în sulistul Narilor Luverani cu mult înainte âe înce­perea luptei âe pe lront. Victoria lor âin aceastâ luptâ sukleteascâ a kost pregâtirea victoriei âe pe krönt. Ra ne spune ce greu este sâ kie cineva rege asa cum cerea însâ^i soarta acestui popor, bupta sukleteascâ a clasicilor eroi cornelieni, proâus al unei imaginații creatoare âe poet, ne apare în toatâ splenâoarea ei eroicâ la Rer- âinanâ si la Regina Naria. I'rebue sâ ai puterea, âesbrâcatâ âe vanitate, sâ te înalti Ia nivelul lor ca sâ-i înțelegi ?i sâ-i masori. Din lupta aceasta premergătoare au început ei sâ âevinâ mari, ca ?i timpurile pe cari le trâiau. blu tronul i-a riâicat pe ei, ci ei au riâicat tronul Ia locul âe râspunâere. R un âar al Iui Dumnezeu, âe care ne-am bucurat înâecursul veacurilor, câ ne-a trimis la timp oamenii cbemati.

Râtrunsâ âe o misticâ kilosokie, care o kâcea sâ strâbatâ prin strâlucirea palatului, atât âe orbitoare pentru alții, în ?ââârnicia lumeascâ, Regina Naria pâtrunsese toate tainele poporului sâu, gâ- sise aici comori scumpe si Ie cultiva cu evlavie si âevotament. Iu­birea ei nu era o iubire âe paraââ sau âe reklex al unei curși ce se cââea sâ iubeascâ poporul. Ra si-a iubit poporul sincer, cu tot âevotamentul ei âe mamâ, kiinâcâ îl prețuia, îl cunoștea, îi pătrun­sese în toate tainele suklstului Iui.

Aceasta este regina care a strâbâtut spitalele cu bolnavi âe boli ?i cu rânisi, care i-a îngrijit, care le-a citit?i i-a mângâiat, care a trâit cu ei clipele âintre viatâ ^i moarte, care a ^tiut sâ prinââ momentele âe eternitate ale eroicului uman. Aceasta este regina care nu-^i gâsea astâmpâr ^i âucea cu ea ca un koc âe înger avân­tul, încreâerea ?i nââejâea orbeascâ âin palatul Augustului sâu sos, pânâ în tranșeele solâatilor klâmânxi si goi. I?i ââ cineva seamâ âe ce minuni a putut kace o reginâ kanatisatâ âe credul ei în âe- stinul acestui neam?

,,I^Q suhlet niare , spune â-I Iorga, Hi âesigur genialul nostru istoric a vâzut mârimea acestui sutiét prin perspectiva istorica, ^cest „suklet mars" a kost botârâtor Hi a cârmuit vremurile. Lână vremea va șterge kirels mârunte ale pânzei istorice, va apare tot mai puternic kirul urzelei. Regina Claris n'a murit, ci a trecut la nemurire, în loc âe krunte printre eroii neamului.

Iot â-I Iorga ne arata câ: „loatâ viafa ei a kost o taina în care supranaturalul apârea necontenit, uimincl âela krumusstea ani­lor tineri la imperiala mânârie, unita totu?i cu atâta grafie, care r sa pâstrat pânâ Ia skâr^it"

8â o numim o nietzscbeanâ, kiinâcâ a râmas la înălțimea apo- linianâ Hi a trâit via^a în toatâ intensitatea, ei? L si acsasta, clar e ceva mai mult: noblesâ plinâ âe bunătate -crestinâ, iubire cle oameni, iubire cle cei slabi ?i neputincioși. La n'a kost zeul voinței încâpâ- tânate a celor âela Lin; a kost voința spre mai bine a marilor mu­cenici. Aceasta poate a contribuit cle asemenea sâ o treacâ în ta­băra aliatilor.

^âmirabilele pagini âin scrierile sale, cari au trecut-o în loc âe krunte ?i în istoria literaturei, sunt strâbâtute âe bumorul en- gelzesc, care înseamnâ râs cu âurere, care înseamnă criticâ gene­roasă Hi tristele kârâ răutate. La kiecare pas ni se âescbiâ ascunzi­șuri sukletsHti âe ale bietului om, kie el ^arul Lusiei, kie plugarul rânit pe patul spitalului. O vastâ experien^â, pe care nu mul^i au putut-o avea, i-a âat prilejul sâ cunosscâ toate nuanțele âe suklet omenesc: âe împâraft, âe regi, de prinsese, âe soldati Hi plugari.

8ub lumina misticismului sau kilosokic, Htia sâ vaââ eternul ome­nesc la tosi. ^cest spirit âe analizâ ?i l-a aplicat âesigur aâes?a. „vacâ am kost silitâ încetul cu încetul sâ iau parte la împrejurâri, pricina nu a kost o mescbinâ ambiție, sau o âorinhâ egoistâ âe a mâ pune pe planul întâiu".

^?a cereau împrejurările Hi nevoile îi impuneau. Lra totdeauna gata âe luptâ în discuțiile sale: „La mine nu era nimic socotit âin- nainte: aveam o kire âescbisâ si cutezâtoare si nu mâ âââeam la o parte âela orice primejâie, nepregâtinâu-mi nici-o portitâ âe scâ- pare; eram totâeauna gata sâ lupt sau sâ cad în slujba credințelor mele". Lâtâ duioHie în rânâurils unâs aratâ rolul ei pe lângâ Le­gels Lerâinanâ, rol care cerea âibâcie, kiinâcâ trebuia sâ kie „ca un medic al sukletului Iui . Iar apoi în epoca armistițiului alte clipe âe înkrigurare, urmârinâ deskâHursrea războiului âin apus. 8unt în aceste pagini âe aâevâratâ psibologie a râzboiului, lucruri pe cari nu Ie bânuiam Hi cari ne pot explica ceeace nu ne puteam explica.

palentul pâtrunâsrea, spiritul âe analisâ al Amarei kegine, ne-a âat o opera unica îu telul ei, uu numai âiu ungluul âe veâere âiu care ea a privit lucrurile ci ^i ca kormâ si stil trasa botârâtâ, cla­ritate ?i precisiune. „povestea vieții mele" cu âeosebire „anii âe râsboiu" este o biblie, pe care trebue sâ o citească tohi. Iu ea vor cunoaște tiuerele generatii ca regii aâevârahi luuucesc, luai mult âe- cat toti, șuiera, poate peutru tohi, si au o vecinicâ preocupare: bi­nele yi progresul tarii. Vor învâta, îu aceasta carte, ce înssamnâ aásvarata iubire âe tara, âar mai ales îsi vor âa seama peutruve toata soarta ueaiuului uostru este legata âe âiuasie. Dinastiile âom- uitoare, cu voevosi baruici, creâiucio?i yi viteji, ue-au âat harâ âe tara yi ue-au scos încetul cu încetul la koríné tot inai limpesi âe viahâ naționala. Ultima âinastie, avea pe care norocul ne-a trimis-o tocmai cânâ nu ne mai puteam înțelege, ne-a âat regi si regine bo- târîtori ^i botârîtoare pentru calea istorica a neamului romanesc, plecare rege ?i regina cu epoca lor, kiecare epoca o etapa capitala în árumul triumkului âe asi. kegina Ilaria ?i-a câștigat ?i în istorie același ârept alături âe barele 8âu soh, ca ?i aici pe pământ.

Iar âacâ epoca ce îyi âescbiâe abia paginile, ne-a găsit cu un rege la înălțimea părinților 8âi, âacâ putem merge kârâ ?ovâire acolo unâe vrea sâ ne âucâ N. 8. kegele Larol al Il-lea prin cre- âinhâ si muncâ; âacâ sub ocbii noștri se plâmââeyte marea rena­ștere yi consoliâare uationalâ, âatori suntem cu aâânvâ recuno^tinhâ Narilor regi perâinanâ si Naria, cari au avut grijâ sâ ne crească pe regele silelor âe asi.

poporul românâ abia asi începe sâ-?i trâiascâ vlaha sa întrea- gâ; pânâ acum el a trăit ciopârtit si âin bucâhi. ^si începe sâ apa- râ tot mai eviâente caracteristicile caracterului nostru national. ca orice inâiviâ ?i un popor, în evoluhia sa trebue sâ-si atingtâ o personalitate a sa. pentru aceastâ covârșitoare muncâ bunul Dum- neseu ni-a trimis regele epocei. p un âar âumneseesc a^a cum a su kost marii regi ai trecutului ?i cum a kost Narea keginâ Naria.

prinos âe recunostintâ por!

cie MiH/â

Xi mei cm murr/ iVecunoscu/r sub reni/ ... ^4r mei m au min/i/ Lu amâZiri cie ^arânâ Hi au pieca/ rn iunci cie pumán/ /liana 'n mana.

§un/ sărac §i singur pe cirum ... ivoriu mei xi iucruri/e meie §un/ scrum. .

Luni sărac xi părăsi/...Oîrr cineva /râe^/e rn mine, Lineva se sba/eHi cân/âHi piánZe in seara ^i rn ciiminea/a ... inima/ Via^â/

in inima mea invie ciipa cie acumHi crex/e ciipa cie mâine... inima, i'u piánZi, i'u rari, i'u ceri iubire» i'u ceri pâine/

Oe mica exti/Oe mica,Zi 'n tine încape întreZui pământ — Lâmantâ purtata âe âub ^i cie vânt/ incape xi cântecZi piâns /aoiaitâ- inima aââncâ, inima înaitâ/

Oomoara meaZi pasarea mea aibastrâi ^4m ascuns moartea în tine §â nn mi-o ture nimeni... inima ca ascunrisuri âivine, Oști pâmântni mea piin âe iâFaâuinte, Oiin âs înZeri Zi piin âe iiinte ...

§unt sărac, iára avui«' âe arZiiâ... Tuni sârac §i părăsit... i)escbiâe bratete taie âe miiâ Zi mâ primește in bucuria ta sâ mâ scaici...Zi ieaZâ iubirea mea âureroasâ in aurui tâu.-Oa pe o iacrimâ âe smaraiâ.

de 10^

I ui Oâuut, — nepotul lui Ilaris — iar i-Lu trebuit câteva zile I pâuâ s'a împrietenit ou ruine. Oe oâte ori viu acasâ se pueI prin unZbere, mâ privește pe kuri^ printre Zene ;i asoultâ

întins oe-rui spune înotul sâu. I^ipit cu spatele de perete, îins strâns îu mâuâ paobe^slul cu boinboaue, se uita uneori la el, clar uu-l deskaoe. Ouipa ce râmâue inultâ vreme âe panda, se stre­coară îu tiudâ, ?i cu uu Iei de slinia deslace pacbetelul.

Zadarnic îl cbem, Zadarnic se manie înotul sau:— Ooar' e uncbe^'to, mâ Oâuut, de os e^ti tu prost §i ^i-e

lricâ?Lopilul uu ieasâ din obiceiul lui.Iu primele seri, dupâ sosirea mea, simt cum a^teapta sâ le

plec dela casa, ca un strein ce sunt. 8e simte strâmtorat cu miue la masa. Uneori varsa linZura ou supa ^i începe a trâmbița.

8ar to^i ou Zura sa l împaos.^lamâ-sa îl mânZLe pe parul bâlai, ?i-i șterge, cu dosul pal­

mei, lacrimile.Ocbii lui ueZri lumiueazâ acum mai vii, mai aprinzi si când

mâ lac câ uu-l vad, îi pironește mânioși asupra mea.Uanâucâ lârâ spor, ou Zâudul aiurea. Oiu câud îu câud sus-

piuâ adLuc, ca ?i câud ar okta, dar uu baZâ de seamâ.— ku cumiute mâi Oâuut. Oumuealui e uncbeHU, îi zice mamâ-

SL, puuâudu-i altâ mâncare înainte.M-amiuteso câ odată sosind seara, dupâ ce ss culcase Oânus,

dimineața, ne^tiind el nimic de întâmplare, a descbis u?a ?i a intrat în camera în care dormeam eu. Hram treaz, dar în așternut înoâ. ^.bea a stat o clipâ ^i u^or, ca un șoarece, s'a strecurat alarâ, ui­tând u^a dssobisâ. ^i îndatâ i-am auzit întrebarea:

— Uamâ, cine-i tîZanul ala bătrân?Nemeșa sâsâi:

— I^lai încet, mâi Oânus, câ te-auâe,. I^u-i pgan.— Os, cine-i?— L uncbes'to! blu-^i aâuci aminte? mai tost Ia noi. ^.la

oare-ft aâuce gogoroane ro?ii âe vállár.Oe obiceiu, sosesc acasâ âup' amiaza. Oânuh, pânâ Ia oinâ, âu­

pâ întâia cercetare âe âeparte, ce-mi tace, s mai mult prin curte. One ori îl vââ cu slugulita. Ii spune ceva la urecbe. Alteori îi spu­ne tare:

— Iar o venit âla cu balbâ albâ.8Iuguli^a-i tace semn sâ tacâ. Oânus se prinâe âe câmaya slu-

Zii si nu-l mai lasâ. Alerge cu el prin curte, prin grââinâ. Larcâ se simte la aââpost.

La vinâ n'are încotro: treime sâ ^asâ la masâ cu noi.Lu nu intru în vorba cu el. biâ Iac câ nu-I vââ. l^lâ simt stin-

Zberit pentru supârarea ce-i pricinussc, ^i totuși urmâresc cu multâ luminâ în suliét, cu o bucurie copilâreascâ, încurcătura în care-I aâuce presenta mea.

Oânâ ne riâicâm âela cinâ î^i tace cruce numai în lrunte yi într un umâr, ^i o sterpe repeâe, âacâ nu bagâ âe seamâ mamâ-sa c'a greșit. Oacâ-1 veâe îl ftne pe loc, si-I pune sâ repete.

— Oa' ce, Ooamne skinte! I^u-ti mai sti kacs cruce? Va creâe uncbes'to câ e^ti pâgân!

Oânui se 'ncurca ?i mai râu. ?une âegstele în umârul stâng mai întâi, ori uitâ pieptul, sau umârul ârept. Ocbii i se umplu âe lacrimi ?i, printre gene, mâ sâgetsasâ^ blu-i ckip sâ-1 Iaca sâ spunâ ?i vorbele: In numele 1'atâlui ?i-a Liului ?i-a Oubului 8kânt. blu auâ âin gura Iui, strâmbatâ spre plâns, âecât câte-un cuvânt: „l'a- tâlui" sau „Liului".

Li, te-ai prostit âe tot, mâi OânuH, sice atunci yi mo§ul sâu.Lu îi iau partea:— Oaji-i pace copilului. Htiü eu câ ?tie.Oânu^ luge âela masâ yi âe âeparte îmi trimite, prin genele

lungi, o privire mai îmblânzită.^?a începe, âin nou, împrietenirea noastrâ. Oupâ câteva sile

nici câ-i mai pssâ. Ur se suie pe genuncbi, ^i-^i pierâe mâna prin barbâ. __

— Oa'... âe ce si balbâ, uncbe^ule?— M-a crescut âe cânâ îs bátrán, mâi vânus.— Oa' mo^u âe ce nu ale?— i^otz't'o nu-i bátrán ca. mine.— La i bâtlânî Oa' el si-o laâe ou bliciu.

— ^u mai spune!— Ls ;i-o laâs!-- vâzut tu?— D-am vâzut! 8i pe âumnealui yi pe tata.— Lu nu sin briciu, inai Dânut!— ^i-I ââ mosu pe-al Iui.— Ni-e kricâ sâ nu mâ tai. lini tremura mâna. Lâ-s bătrân.Argumentul acesta pare a-I li convins.— lata nu ma lașa sâ umblu cu bliciu.— Line lace! Lriciu tae mai tare ca un cutii. 8i oclatâ-p tai

mâna.— Da' io nu visau sâ am kalbâ!— Nu-^i place?LI clatinâ âin cap.Lâinele, Zoltan, saâe cuminte lângâ noi ?i ascultâ cu interes,

clântâninâ, clin cânâ in canâ, âup'o muscâ. ^.re capul rotunâ, ou ocbii inteligenti în cari zâresc o expresie âe prietenie. O rumânul lui puternic poartâ zgarââ âe kier, cu cal^i, sâ nu-1 poatâ în?kâca lu­pul- L un pașnic al turmelor âs oi.

IVli se pare câ apropierea lui îi ââ curaj Iui Dânut ?i-i ajutâ Ia împrietenirea cu mine,

Lopilul se uitâ cu ârag Ia câine. 8are âe pe genuncbii mei ?i-I netezește. Lâinele încliiâe blânâ ocliii, lâsânâ numai o âungâ âe lu­mină între pleoape.

— Lun câine, mâi Dânut î 2ic eu.— Ds' pe țigani îi mu^câ. Oâatâ tlânte^ts pe hîganâ la pâ-

nmnt.— ?âi, câinele știe câ siganii lurâ.— ?i-a tlântit HÎ pe câinele unebe^ului âin Lapul Dealului.— holtan e tare, mâi Dânut, e bun sâ pâzsascâ oile âe lupi.— Da' lupu nu vine.— l^u vine în sat, âar la pââure, pe unâe umblâ oile, sunt

lupi âestui.Dsnuh stâ ?i se gânâe^te. încet, lasâ câinele?i se razimâ âe

genuncbiul meu. 8pun uneori vorba asta sâ-i tai pokta âe-a merge yi el cu slugulita, cu oile. In multe âimineti plânge ?i se zvârcole­ște în nisipul priâvorului, vâzânâ câ sluga iar a plecat kârâ el.

In curte, pe lângâ garâ, pe unâe create o pantâ înguistâ âe troscotel verâs, s'au râskirat ?i ciugulesc, gâinile. Doi coconi, unul cu creasta bâtutâ ca o mucbie royie âe topor, altul cu creasla mare înâoitâ, ca un juncan cu pâlâria ps-o urecbe, se kugâresc, âin

canâ ÎN cânâ. Csl LU creasta bâtutâ e mai tare. ^.rs pinteni inuri, cu niste colti cie mistre^. L negru auriu Ia pene, iar coaâa puterni- ea luminează ciin penele ce Irat în verâe-auriu.

Danu^ e cu cel inai tare. Lââe, âe cate ori îl iugâre^te pe ce­lalalt.

D^ca-I plincie, sâ veri cuin îl scalmânâî ^i gâinile stau boatâ §i se uita!

Dar nu-I poate princle. Cânâ vecie ca nu inai are scâpare, rboa- ra pe gară ?i âe acolo în curtea ?urii. 8unt ?i aici vre-o câteva gă­ini cari racâe pâinantul moale, âe pe lângă clâils cu tân ori jirea- âa cu paie.

potrivnicul se oprește, sta pe gânâuri, uitânâu-se cliiorî^, ou capul răsturnat într'o parte, ^poi se întoarce, pâ?inâ ^an^o?, ca un biruitor, la găinile âin curte, ?i rbârnîe âintr'o aripa învârtinâll-se în jurul lor.

Dânut nu pare mulțumit.— Daca-i plost!— ?ai, cel tînâr i-a luat-o înainte. Lâtrânu-i prea greu, mâi

vânus, nu mai poate -bura pe garâ. pu poți trece Sarául?— ?ot!— Li veri, tu e?ti cocoselul cel tînâr. Lu nu mai pot. Lu sunt

coconul cel bátrán.(Copilul mâ privește întins, apoi privirile i se luminearâ, începe

sâ râââ, ?i iar mi se urcâ pe gsnuncbi, ?i-?i ascunâe âegvtels în bar­ba mea.

^?a, ne împrietenim în câteva rite. pânâ ce ajungem a;a âe âeparte, încât îl pun, iârâ iricâ, sâ-?i iacâ cruce ?i sâ spunâ l'atâl nostru.

Copilul ascultâ bucuros. I^i tace cruce cu precizie ^i spune ru­găciunea iârâ greș, âin câteva râsuilâri, între cari mânâncâ puțin cuvintele.

— Line, Dânu^î Veri câ Htii!— Oa', m'a invâ^at mama!— La bissricâ te âuci?— lVlâ âuc cu mo^u.— Hi-ji place?— place! l^e jucâm cu copiii plin ialbâ.— Cum asa? ^u intri în bissricâ?

am lâmurit âela ruâenia mea llarie. Copiii âe seama lui Oâ- nus stau si în bisericâ, âar âela o vreme ii âor picioarele, câ sluj­ba sine mult, ?i se strevoarâ printre creștini aiarâ.

Teriin Dânuh e mâriHor. terminat elasa întâia primara. Hi totuși ne-au trebuit Hi acum câteva 2ile pânâ ne-am împrietenit, îmi aratâ, mândru, Abecedarul lui, pe care I-a pâstrat toarte curat în cursul snului. ll laud pentru asta.

LI zâmbește, parc'ar vrea sâ spunâ ceva.Lrebue sâ tie curat, ?ice el în cele din urmâ. Domnul învâ-

l^tor dâ în palma celor ce nu-1 tin curat.— Dine tace! 2ic eu.— I^u ^tiu, da' doare si copiii plânA— Lum îl cbiamâ pe domnul învâ^âtor?Dânuh tace. ?arcâ n'a înțeles întrebarea. Lâspunde târziu:— Lum sâ-l cbsme? Domnu 'nvâ^âtor!— Hi-i om râu? Date copiii?— l^u-i bate pe cei cari Htiu.— I'ie-ji place el?— place! Hi iar începe a 2âmbi.— Da', câte-odatâ vorbește iute Hi ascuțit, de cre^i câ rbiarâ

o caprâ! Hi atunci râd toft copiii, Hi dumnealui ss mânie Hi ia nu­iaua.

— Li comedie!— Da! Hi când se mânie loveHte în cine apucâ.— Irebue sâ nu râdeft!— Dar' dacâ bebâe ca o caprâ, ce sâ tăcem?Il pun la probâ sâ vâd cum citește. Lu degetul pe rânduri,

suklâ cuvintele mai iute decât îi alunecâ degetul. Le Htie pe de rost.

— Da' vr'o poezie Htii tu, mâi Dânut?Ll descbide repede Abecedarul la partea a doua, Hi-mi aratâ

vre-o cinci-HLse possioare. Le toate le Htie! Lu îl urmâresc cu car­tea în mânâ.

— Dravo, mâi Dânus! O sâ te cinstesc Hi eu cu ceva acum!Din buzunar scot câteva iconițe cu cbipuri skinte.Lopilul se apleacâ lacom asupra lor. Le una o înteleZe numai­

decât. L I^LHterea Domnului.— Lite ieslea Hi boii! ^Sta-i skântu lositî— Da', ce au cântat craii aici?Dânus mâ priveHte o clipâ, cu mirare.—^poi, ce sâ caute! Li s'a arâtat o stea, Hi au venit ?i i-au

adus daruri Domnului Isus.— Htii tu ce daruri i-au adus?

— ^.ur, smirnâ fi tâmaie, râspunde el intr'o râsuklare.— Hin! lVlâ gândeam fi eu câ aici s zugrâvitâ I^afterea Dom-

nului. Da' uite In al doilea: nici nu preș, ftiu eu cs este!Dânu^ se uitâ cu neîncredere In mins. ?rivefte cbipul fi nu

râspunde. -V pus degetul pe porumbelul äe deasupra, fi ss gânde­ște. 8ata i ss întunecâ.

— ^sta e porumbul! spune el într'un târziu.— ?orumbul îl cunosc fi eu, dur cine vor ki ceilalft doi, cu ca­

pul gol?Lopilul se gândefts fi de-odatâ i ss luminează ka^a. 8s uitâ

zâmbind la inine.— blu ftii? inâ întreabă neînerezâtor.— l^u ftiu cine pot ki.— 8 Domnul Hristos fi skântu Ioan Lotszâtorul la rîul Iorda­

nului. Atunci s'a arâtat porumbul, la Lótejül Domnului.Iau clupul fi mâ uit mai de aproape.— M ss pare câ ai dreptate, mâi Dânu^î— ^.vem fi la fcoalâ un cbip cu Loboteaza. Hi acolo este po­

rumb.Lbipul cu râstignirea îl recunoafts dintr'o ocbire, asemenea fi

învierea.l^lai mult îfi bate capul cu iconița ce înkâftfeazâ Intîmpinarea

Domnului. Dar cu dou-trei indicatii din parte-mi, o înțelege.— Line vâ învajâ lucrurile acestea la fcoalâ, mâi Dânu^? Iot

domnul învâ^âtor?— l^lu! pârintele ne înva^â. ^.rs o barbâ afa de mare fi de al-

bâ ca dumneata!^.cum nu-fi mai trece degetele prin barba mea ca mai demult,

ci se mulsumsfts sâ o privească. Hi sâ zâmbească.— De ce-hi vine sâ râzi, mâi Dânu^?I^u vrea sâ-mi spunâ dintr'una. lârziu zice alintat:— Land eram mic credeam câ fi dumneata Sfti popâ. didov

ftiam câ nuj efti câ mi-a spus mofu.— Hm! poate af putea ki fi su popâ, mâi Dânu^. Dar pârintele

vins pe la fcoalâ?— Lum sâ nu vinâ! De douâ ori pe sâptâmânâ. Hi are nifts

cizme largi, — io af încape întruna.— 81, încâ, dâ în palmâ?Lopilul clătină scandalizat din cap:

— Lum sâ dea?— l^u pedepsește pe cei räi?— ^I'are joardâ, are o cârje groasa îu care se rarimâ când um-

blâ. blu trate.— ?crate ca trage de urecbe, ori puue îu geuuucbi.— Oe astea uumaî câpruta tace!— Lius?— ?âi... domuul învâtâtor, răspunde copilul rârâud. Oa pâ-

riutele to^i ^tiu ?i uu tac larma. Lâ îudatâ ce ss mișca unu, ori ?opte?te cu vecinul, părintele îl ?i tace de râs la clasa.

— ^uri, vortrâ! Hi cum îl tace de râs?— Ii puue nume, râmbe^te Oânuh.— Li, comedie! ^ie hi-a pus?Lopilul se aprinde Ia otrraji, §i glasu-i scade:— I^uma' odata!— lloatiuu Iui Ilarie!— Minunat popa, ric eu. Htie ca mo?'t'o are mulft noateni în­

tre oi.— Oa' numa' odata mi-a ris a^a, spuse cam rutinat. Oa copii

li-e kricâ de nume de batjocurâ, ^i stau krumos în școala.

^Io?ul sau, Ilarie, îl necăjește uneori:— 8e lauda ?i el cu școala, dar încâ nu l-am aurit spunând

Latâl nostru în bissricâ.— Oa' module, ft-am mai spus ca numai cei dintr'a treia spun

în triserica l'atal nostru. Las' pân'oi ki îutr'a treia.— Li, par'câ eu știu ds-oi mai trai pânâ-i ki tu îutr'a treia!

Oițe, bâdihâ Vasilis, am si eu uu nepot si nu vrea sâ-mi kacâ atâta bucurie!

Lopilul se întristearâ si, cu ocbii umeri, rice într'un târriu:— Las' module, câ-I spun Ouminecâ!— Lot a^a-mi kâgâdue^te de astâ iarna. Oar uu cutearâî— Oa'... mi-e kricâ sa nu mâ 'mpiedec, moșule! râspunds Oâ-

nut rutinat.— Va rice rugăciunea când va mai create, când va ki în clasa

a treia, -^sa vâd ca e ?i rLuduiala. Lot sâ-ti spun însâ, Ilarie, ca copilul ^tie tot cs-a invadat, ?i încâ bine!

Ii vorbesc rudeniei ca ^i când Oâuut ar ki slab. Hi el îmi arun- câ o privire de recuno^tintâ.

— 8a, mie-mi place copilul curajos. Os ce sâ-i kie kricâ de oa-

ineiii, dacâ știe? latä, odatâ, pe la ?a?ti, a venit vecina ^nufa eu o «crisoare dela tscior, câ-i în armatâ Dumitru. I-a dst-o lui Da-

«â i-o citeascâ, 6er ee -bâtâ! Nici un cuvânt n'e putut eiti.2 L încurcat 6ele început! Na cutezat! Äcee câ Ml! poete!

Lopiîul se uite sperret Ie mine.^ici na tost lipse de curaj, Harie, sic eu. Lu cat e învâtat

intr un an nu poate citi orice scrisoare scrisa cu mâne. Le multi scriu prost si tara limpezime.

Harie isi tăcu ocliiî mici. -îi se pârea câ-i vesel câ m'e 6us în rătăcire ?i pe nune, Dânut se prinse cu mana 6e mâneca mes, ce pe vremea cană era mic si se vedea în primejâis.

bââitâ Vasilie, i-am 6at odatâ galeta Lambata, sâ-mi citsascâ 6in ea. krâmântet douâ întunecat, si abia le-a putut citi limpede.

— ^poi ceri ?i tu prea mult dela un copil 6in clase întâie! X poate citi cu ușurințe literils mârunte 6intr'o Ze^eta? L

nevos 6e obicinuinte!

ce-mi vine mie rânduri pânâ s'a

Le-i nevoe 6e curaj, bâditâ Vasilie, cu cine seamânâ: o6atâ i ss tee curajul!

copilul si-a ascuns tata sub brațul meu. plâns.

?i Dânut äste nu ^tiu X

8imt cum icnește e

- La-i copil cuminte, dracul meu! ?tie cât poete ?i nu trece masure. ^oete la rân6ul lor, sic eu.

— Line 2ici, Ia rândul lor! var ?tiu eu, badM Vasilie, âacâ mei trăiesc sâ-I ascult citinä din ga-ietâ? ?i eu, acum o plătesc a- proape În2a6ar. Lâ, cu ocbelsri, si tot îmi joaca bucbile înainte si sar 6m șiruri. Li, iaca! ^veam ?i eu o dorinjâ.- sâ-mi citsascâ ne­potul din Zerete, si eu sâ steu, pe-un scaun, cu pipa 'n Zurâ, ca un pa^e, si sa ascult!

l>lu mei puteam deslusi âacâ ruâenia mea glumia?i acum. 01a- 8ul lui era muiat si ridica nori 6e melancolie. ?tiam câ, cu ocbe- eri, citea încâ ușor, var, poate, mocnea în el, într'adevar, dorința

se-I audâ cât mai în Zrabâ pe nepot citindu-i în gareta Iui, ?i spu­nând latâl nostru în bisericâ. Ostiei ca înkruntarsa Iui nu pornea numai din râvna de a ambiționa! bâiatul.

In bilele următoare l-am surprins adeseori pe Dánul ascuns în câte-un ungber cu gaseta Iui Harie în mânâ. Lra toarte adâncit în silabisires unui rând, ?i laha Iui era încordatâ ^i îngrijoratâ. îmi

tu inila âe el ^i-l intruntai pe Ilarie. Our ruäenis IN6L inL opri sâ stric urinarea cuvintelor Iui.

?i, peste-un an, îu clasa a âoua, Dânut spunea §i latâl nostru în biserica, si citea aproape cu u^urin^â, silabisinâ abea cuvintele prea lungi, din galeta lui Ilarie.

Lu n'ain tost bucuros âe acest progres al copilului. Dar siin- tiain acuin, âin bucuria cu care îl asculta Ilarie, ca el nu gluniise cânâ I-a întruntat pe Dânut, 8i-ini pare câ si copilul a siin^it âorin^a aâevâratâ a inosului sâu.

?LwiIi« - 8en» III. V. >io. b.

§7-^ 7,07?cis 70/V MELL5W

Afa ntreb. Le/ care-am fost cänc/-va, T'ot eu, »ant fi ari... »aa »ant a/tcine-va?... Oon/ra/ii mer — s c/rept — na bänuesc Lä «ant si mor/i rebe/i, care träesc/... Oovac/ä — cbiar eu — care-am /ost ucis Oe către cei care cetini/ ce-am scris, Af'aa poneZrit fi m au scuipat, ^poi cu to/i, mall pástiját, /ar cänc/ n'au mai avat ce-mi tace, Afi-au presărat în pat, an pumn </e ace — Lonvinfi c am sä mä n/äp în e/e fi am sä mor... Dar eu, /e-pm c/at ca ti//a tutu/or/...

A-ari, c/efi nmormântat äs ei — c/e viu — Leontinái sä träesc — ba cbiar sä scriu... /n timp ce crimina/a mei con/ra/i, T'râesc ascunfi... fi patreresc ne nmormânta/i/...79Z8

clM ^087^ ?KIVH^ ?OWl^600^ OL VMM!

6« K0^v^08 VL^KT'KLSeO

aca recunoștința este o stare a sufletului omenesc atât âe I M rarâ, asta se explicâ prin kaptul câ, lnakara âe obligația W moralâ ce o implicâ în sufletul aceluia care o trasate,

ea presupune si un âram âe generozitate. I^ara acest mic aâaus la cântarul âreptâ^ii inâiviâul uman poate uita obligația cu atât mai ușor cu cât generozitatea aâuce sa însâsi cu sine ecoul

x^nsi armonii personale, culme, la care ajung putini si rămân âoar câțiva. I.a aceasta conâitie âe psibologie inâiviâuala, se mai aâau- gâ o alta âe orâin colectiv.

Lânâ e vorba âe israrbi^ari si valorificări, âe preferințe în care gustul public — uneori iâentic cu lipsa gustului aâevârat si, mai totâeauna, eu nepregâtirea în materie — recunoștința s si rnr>i greu âe întâlnit. L si firesc: umanul prezentat âe grup, âe colecti vitate e acel al vâltorii emotive, sâruncinatoare âe ecbilibru si tul­burătoare a calmului si seninâtâ^ii, conâi^ii atât âe trebuincioase aprecierilor contemplative în âomeniul artei.

8impatiils mulțimii, pe lângă kaptul câ pot fi âatorite suge­stiei sau imitației, neputânâ ki prin urmare întemeiate pe motivări juste, sunt âe cele mai multe ori neârspts si impetuoase, afectate âe interese si scopuri practice. De aceea, cânâ este vorba âe sim­patiile si antipatiile opiniei publice peniru o opera âe arta sau âe știința e necesara o analiza rece si impersonala, kiinâca, asa cum se veâe, aâerarea sau opunerea colectivității la curentele si direc­tivele artistice si științifice se birue pe motive si conâiM neaâec- vate, Ltât pentru înțelegerea cât si pentru justificarea operelor respective.

*

^m făcut aceste constatâri pentrueâ opera poetica a lui Octa­vian Ooga a fost, — atunci cânâ a luat ființa, ca si astari, cânâ

7 Oeae« nu exâ«îe eavseciat«!« zoomle ,1« «oystor apere.

L început sâ SS încaâreze în perspective istorice, — privita ?i apre­ciată âeobiceiu într'aceastâ atmoskerâ nepotrivita âe care vorbeam mai sus. ^zi mai cu seamâ înkâptuirile politice ale Iui Octavian Ooga, au âat unora regretabilul prilej âe a juâeca realizarea lui artistica sub stăpânirea resentimentelor trezite âe lipsa simpatiei pentru cele âintâiu.

fste instructiv sâ urmărim a^a âar aici ecoul ce l-a trezit poe­zia lui Ooga în vremea apariției si alirmârii operii sale artistice. Vom înregistra în primul loc ecoul acestei opere în paginile criti­cilor reprezentativi ai vremii.

Ónul âintre cele âintaiu articole âespre poezia lui Oct. Ooga este acel al Iui Ilaris Lbsnâi, cuprins, mai târziu, în volumul frag­mente ?! 8Í întitulat „bin nou poet arâelean". Articolul kusese scris cu un an înainte âe a se anunța apariția în volum a poeziilor Iui Ooga. frima aâunars a poeziilor sale în volum a avut Ioc în 1905, Ia Luâspesta. Ooga era âeci cunoscut numai âin ce publicase prin reviste.

Articolul Iui Lbenâi anunța în titlu cbiar un poet nou, un nou poet arâslean. fl conâi^ioneazâ âela începi nașterea acestui post yi a poeziei lui âe împrejurările meâiului arâslenesc, specikic:

„fa poalele Larpa^ilor, âinspre 8ibiu, se întinâe un §ir âe sate romanești" . .. „acești oieri boierești âe prin fâ^inari, Oura-Riului, Lâli^te ^i foiana, nicâiri nu auzi vorbinâu-se o limba romaneasca mai curata si mai bogata ca acolo, fste, parcâ, o rasa aparte"... etc. „Inimic mai âuios si mai pitoresc ea o Dumineca în satele âe pe mârginime cu liturgbiile âe âiminea^â, iar âupâ prânz cu iâilele si jocurile âe sub nucii bâtrâni, înșiruiri âe-alungul rîului âe munte.

La o Duminecâ âe acestea sínt poeziile â-Iui Octavian Ooga (bl. Otavâ), unul âin reâactorii „buceakârului" âin Duâapesta".

Lriticul arata apoi cuprinsul general al poeziilor Iui Ooga si remarcâ, în treacât: „loatâ poezia âin viasa ^i natura acestui col^ al românismului o regâsim în versul noului poet, în mâsurâ atât âe potrivita cu realitatea si în o kormâ atât âe original expri- matâ, încât e pâcat sâ nu kie cunoscuta în cercuri mai largi".

8e conststâ apoi, în legâturâ cu konâul poeziei lui Ooga, „un simH sâânc pentru viata âe kamilie", „o virtute primorâialâ" pentru poetul arâelean. 8e noteazâ caracterul „mai mult local" al inspira-

„Mnerva", Luc. 1905, pp. 78 urm.

Asi poetului iusistanâu-ss câ: „pentru uoi iusâ, cari uu râvnim âss- âreptul Iu universalitate, e âestul eu cineva sâ reu^eascâ a veâea ?î â ne interpreta poezia satului sâu, peutru a-l socoti priutre oei es inssamuâ ceva iu literatura. Oitea^â apoi câteva lucruri âiu poe­zia Iui Ooga, akirmâuâ câ poetul i se pare ,,iuai apropiat âe spiri­tul poeziei populare, care se caracterirsaxâ tocmai priu vecinica no- stalgie âe câmiuul pâriutesc. poezia Iui Ooga ars aceiași „tânguire âupâ cele pierâute'', Lre :eva primitiv ?i multa uaivitate... âar va­loarea uu i-o pot contesta uici cei mai rakiuaji critici

Llieuâi subliuiarâ apoi nota mai veselâ âiu „Lautecele ana­creontice , prokitânâ âe acest prilej ca sâ strecoare, intre âouâ co­mentarii âe citate, pârsrea âespre un „cântec" „mai puhiu petöki- ân" — aluzie care a kâcut carierâ prin dogmatismul kugsr al akir- mârii, ivit astkel, ?i care ss cere neapârat verikicatâ. Loustatâ câ âs?i poezia lui Ooga e pliuâ âe âuio^ie poetul nu-i impresionist, „poeziile puternice „Oltul ^i „Apostolul" sunt consacrate iâeii na­ționale .,. „prin aceste âouâ poezii Ooga intrâ in rânâul marilor noștri poe^i". ^lâturi âe aceste constatâri dogmatice §i ca metoââ vriticâ ?i ca moâalitate âe prezentare, Lkenâi adaugâ observația, problematicâ, âespre „iucârcarea prea mare âe cuvinte yi kiguri, a poeziei Iui Ooga, âânâ astkel proba — tot printr'o simplâ akirmare

câ-i scapâ una âiu iukâ^ârils cele mai prețioase ale expresiei ar­tistice âiu poezia aceasta. ?i, in skârhit, obiectsaxâ, cu oarecare âreptats, aburul kâcut âe câtre poet prin repetarea unor „stâugâ- cii", âe pilââ prea âeasa aparihie a acelorași tipuri. In sceastâ akir- mafte paliââ a impresioualismului lui Obenâi mijește dorința unei âikeren^ieri in temele artei lui Ooga ?i teama nsaparihiei si in pro- âucfiils viitoare.

Dupâ cum se vsâs, critica Iui Obeuâi ss birue aici pe uu im- presiouism dogmatic, iu cars criteriul âe valorikieare s prereutat vag, coukur ?i timiâ, akirmâuâu-se mai ales iu Isgâturâ cu kouâul poeriei lui Ooga. bZu gâsim nimic âespre valoarea uouâ a acestei arte, peutru câ akirma^ia iuvâluitâ âespre „mâsura atât âe potrivi- tâ" ^i âespre „korma atât âe original sxprimatâ", care ar ki putut alcâtui o salvare a botâririlor criticei lui, nu ne spun nimic âiu acest puuct âe veâere.

âlt articol âe criticâ literarâ cars cuprindea impresiile proaspete ale lecturii volumului iutaiu, abia apârut, âin posriile lui

6oga e seel sí procesorului i^eouisi Iorga, în ,,8emânâtorul, °) nr. âin ZO Octmnvrie 1905.

Lriticul sratâ oâ însintaHii Iui 6oga în poezia arâeleneascâ, (Ob. OvHbuc HÍ 8t. O. losik, ersu âin ^.ráeal âar nu ersu si ^.ráea- ^lului ^i losik ős HÍ LoHbuc, ersu si inai mult Hl inai pusin äsest un ipoet sí ^ráealului. 6oga este însâ HÍ-HÍ âesâvârHLHte tot mai mult avesstá însușire s ss âe poet sí ^râealului prin cel âintâi „volum âe cântece". D-I Iorga spune câ Ooga e „stâpân sigur peste însușiri âe poet mare". ^ratâ Hi âoninis ss, cs Hi Lkenâi, conâWIs socisle sie viesii românești mârginene âela RâHmari, cu osnieni „înstârrp Hi mânâri", csrî „simt inși sâânc o nenorocire s nvsinuluî lor, subt care jobâgimes sâracâ Hi sineritâ âîn site pâr^i se piescâ kârâ mur- inur". Ooga spsre â-Iui Iorga cs ,,om al sceiui pâmânt" Hi cs un cântâres si krumusetilor, âurerilor Hi speranțelor acelui neam âe oameni. Nota âominantâ a sukletului poetului este oonsinutâ în ace­ste trâiri. ?i â. prok. Iorga accentuiazâ nota localnicâ a poeziei Iui Ooga, spunânâ însâ câ 6oga va âeveni poet national plecânâ — nu âela teorii ssu âela sentimente generale, ei âela nomârginita âra- goste pentru casa sa, pentru brazâa sa, pentru biserica sa, pentru satul sau, pentru Minutul sâu oltean Hi pentru jara sa arâelsanâ.

lini place sâ sublinieri câ în aceastâ caracterizare a â-Iui lor- gs, sklâm una âintre cele âintâi aprecieri juste ale acestei poezii: realismul notei naționale Hi lipsa manierismului naționalist âe oâi-

> niosrâ.' D-I Iorga surprinâe apoi o altâ notâ a expresiei poeziei lui

Ooga: pornire» vijelioasâ, energia. Liter: pasagiu! care oreâ câ este — trebue s'o spunem ari cu bucurie — tot o apreciere, âintre cele âintâi, bine prinsâ, âesi nu este îndeajuns âe amânunsitâ cum ar ii tost âe âorit:

,,^ici, scrie â. Iorga, nu e nimic âin câlâura patrioticâ âe acum âouâzeci-treizeci âe ani . care kâcea pe un Alexandri sâ kâureascâ în râgaz, înaintea unor privitori câHtigahi âinaints, cântârile âe mâ- rire ale României nouâ. k^u, ci e revărsarea, în körme create nâ- praznic, a unei dureri care s'a grâmâdit olipâ cu clipâ într'un su­klet neobiHnuit âe simțitor la sângeroasele jigniri ale âreptâjii Hi mânâriei neamului sâu, e strigâtul âe agonie al pieptului pe care îl skârâmâ o stâncâ". ') ?i aprecierea volumului s kâcutâ în kunc- siune âe aceastâ substantâ a versurilor ,,ce s'au încbegat în lacrimi".

°) „LeWsustvrul" 1905, au. IV. p. 801. ârt. reprodus îu „O lupta lârarâ" II, r XXVII.

') „O lupta literara", II. p. 129.

?oeri» lui Ooga sâuces ceva nou cbisr în obiectul ei — suke- rin^sle neamului românesc subjugat. Dar acest ceva-nou, surprins kulgerâtor âe intuisia ä-lui Iorga, n'a kost atunci âestul âe bine analizat âin cauza preâominârii prsjuâecâsilor în gustul estetic »I vremii, âominat âe opiniile Iui Alaioresu, a cărui autoritate korma încâ puternic tonslitatea ?i stmoskera „meâiului" critic.

lata sstkel critica âescriptivâ a âoamnei Izabela 8aâoveanu ') care cuprinâe impresii limpezi, skioase ca exprimare, ?i cbiar o anu­mita tenâin^â âe eliberare personală âe sub canoanele obișnuite. Domnia sa constata câ printre versurile corecte ?i reci ale multilor poesi si vremii, „râsunâ o voce tare, cu sonorități aspre, vibrante, un glas âe apostol ?i âe luptător, ce se servește âe vers ca âe o trâmbița pentru âe?teptarea suklstelor amorțite în mäikerensa sau în sukerintâ!"

„ ... glasul acesta nou, korma aceasta aspra, aproape barbara, âar plina âe toc, âe simțiri puternice, vidranâ âeparte în sukletels românești, ca glasul âe aramâ al unui clopot âe alarma ?i âe âe- ?teptare!.,

,,8uklarea aceasta âe âragoste armatoare, sinceritatea accentu­lui, puterea neînkranatâ a privirii lăuntrice..." ,,?i publicul a răs­puns cu entuziasm acestei cântări impetuoase, acestui suklet gene­ros plin âe âurerile altora... 8l inimile tuturor au bâtut mâcar o clipa cu putere ?i toti ne-am gânâit cu ârag si cu âurerea milei la cei ce 'n scbimbul pâinii noastre primesc ârept platâ „numai kiere".

Observati cum, câutânâ sa se elibereze âe âictonul maiores- cisn âespre poezia naționalista la care ne vom opri aici, criticul î?i găsește, âin kericire, rekugiul in consiâeratii âespre expresia iâeii nationale si sociale (la pag. 216 apreciază minunata poezie „plu­garii") a poeziei lui Octavian Ooga. La sentimentul național mai kusese kolosit — arareori, cu succes, e ârept, — ca obiect în arta literară, o ?tiau to^i, câ cel social âpasemeni kusese cântat, cel pu- Hin âe Doliac, ^lexanârescu ?i Eminescu, iarâ?i era lucru cunoscut. D-na 8aâoveanu î?i concentrează simpatia pentru nota neobișnuită în cate se exprimâ aceste simțiri ?i, âe?i nu înârâzne^te sâ arate câ în naționalismul acesta ss aklâ o nuantâ âe general-omenesc, singura ce-i ââ înkâ^i?area sinceritâ^ii ?! valoarea, trebue sâ subli­niem câ alâturi âe aprecierea â-Iui Iorga girurile âe mai sus ne âuc cu un pas înainte pe o cale a viziunii critice juste âespre aceastâ poezie.

') „Impresii literare", Luc. Maerva, 1SV8.

D-na 8aâoveanu lnjâti^eatâ, alâturi âe accentul nou al poe- tiei Iui Ooga Hi cbipurile tugrâvite 6in satul al cârui „jalnica po­veste" o spune poetul, revolta âorinta âe inai dine pentru neam, ce ss înkiripsatâ în aceasta postie, arâtânâ ca Ooga apare ca un „prooroc al vreinilor ce vor sâ vis", „apostol al libertâtii" ?i aâau- gâ, cu âreptate câ unâe simțirea poetului se âssprinâe âe cântecul pătimirii poporului, âeveninâ personalâ, ea slâbe^te, imaginile sunt mai puhin tericits, iar „greșelile împotriva gustului" ?i „vorbele lua­te âin limbajul comun ?i înșirate lârâ nici un karmsc" apar mai sviâsnts.

' Desigur ultima akirmatie sunâ, astâti, ciuâat. lViai ales câ ea ss ! moliveatâ prin citahii itolate, cari singure, rupte âin contextul poe-

tiei nu âoveâssc nimic.De sx.:

! ,,^rt-o locul âe muiere!" sau:,Mâi vrâ^mare Niculae", ori:,,8atâ-l crucea Naicii skints!"

Deasemsni obiechia câ stârcitul poetiei „2aâarnic" te jignește încâ si prin stâlvirea cuvântului Vasile ca sâ-I kacâ sâ rimste cu iie:

„2aâarnic mami-i caâe o lavrimâ pe iie Xaâarnieâ s slujba lui 8kântu Vasilis" °)

8s constatâ âe âata asta just, câ vsrsurile âe âragoste ale poe­ziei lui Ooga sunt reci ?i ss surprinâe în „Despâr^irs" o notâ re- toricâ, kalsâ.

*

latâ-ns ajunai âeci la o tâlmâcire puțin mai subtilâ §i mai aâecvatâ a poetiei lui Ooga.

In 1906, gâsim alte âouâ înlâhiyeri ale acestei opere literare. Dna este a lui Lonstantin 8tere (ascuns sub pssuâonimul L. Hercâ- leanu) care în primul nr. al revistei „Viata Romaneascâ" âela la^i

; sub titlul sugestiv âe „Lântarsa pătimirii noastre", °) subliniata nota socialâ âin poetia lui Oct. Ooga, care nu ss putea sâ nu im- presionste (ârânismul generos al teoreticianismului poporanist.

I'itu ^laiorescu kacs ^caâemiei Române un raport pentru pre­mierea postiilor Iui Ooga în februarie 1906. Momentul e important

°) O-na Laâoveanu, atunci, nn ^tia câ Vasilis, Vâsalis, sunt koríné locale pentru Vssils...

„Viafa> koinâneascL", I. 190b, p.

peutruca Naiorescu kormulase, cu prilejul áiscupei „moralitäfti" pieselor Iui Laragials, rekerinâu-se Iu „impersonalitatea" irupresiei artistice: ,,... poeziile eu intenții politiee actuale, oâele la zile so- lemne, compozițiile teatrale peutru glorikicâri cliuastice etc., suut o siiuulare a artei, âar uu arta aâevâratâ. Lsen^a acesteia este âe a li o kic^iune, care scoate pe omul impresionabil îu akara si mai presus âe interesele lumii zilnice, oricât âe mari ar ki îu alte pri- viri. Lkiar patriotismul, cel mai important simțământ pentru cetă­țeanul unui stat în acțiunile sale âe cetățean, uu are ce cauta îu arta ca patriotism aâboc, câci orice amiutire reala âe iuteres prac­tic nimicește emohiuuea estetica". '°j

I-a aceste constatări, Naiorescu aâaugâ, în eâhia âin 1908 a „Criticelor , nota: Vezisi âarea âe seama asupra (!) poeziilor â-Iui 6oZa în voi. acesta. Lste vorba tocmai âe raportul avaâomic pe care l-am amintit mai sus.

Criticul constata ca ekectul proâus âe poezia lui Ooga provine mai întâi âiu korma krumoasâ îu care autorul a știut sa exprime cu- priusul „patriotic" al multora âiu versurile sale. Aâaugâ în<-a ca „patriotismul, ca elsmeut âe acftuus politica uu este materie âe arta, oricâte abateri s au comis si se mai comit îu contra unei re- gule asa âe simple".

?rin urmare: akirmafte categorieâ, casi 'n articolul âespre mo­ralitatea teatrului Iui Caragiale. lotuși Naiorescu îsi întemeiază ' principiul cu subtilitatea: „Nai ales cei ce n'au âsstul talent literar cauta sâ-si acopere lipsa prin provocarea unor äispozipi sukletssti, koarte importante în alte priviri, âar nu în cele estetice", ^.âaosul este, âin punct âe veâers logic, inutil, câci âe kapt el râstoaruâ principiul aâmis anterior: „patriotismul nu este materie âe artâ"... etc. ^ei s vorba âe artâ — în genere si nu âe acea a unora cari „mai ales n'au talent literar".

Dar Naiorescu trece peste aceastâ sokisticars, ușor, aluuecânâ asupra unor consiâeraftuni âespre veracitatea si aââncimea simhi- mântului patriotic, care în „certe împrejurări" poate ki nâscâtor (notari nuanța! j âe poezie. LI scrie:

„Critice , 18bb—1807 eâ. oompl. Ia „Mnerva", voi. III. pp. 51_ 52.) D-ns 8aâoveanu, îu articolul pe oare l-au» âisoutat mai îuaiute, vor

lriuâ cle „glasul satului, apostol al libertäjü, prooroc al vremilor ce vor sâ vie , aâauxâ, înâatâ: „ve aceea răsună versurile sale aââno îu sufletele noa­stre hi ne cutremuram Ia sunetul lor ca la glasul jávorit clin inima tracilor cle lege în suferința hi nu iuâecam (nici nu putem sâ iuâecâm) versurile Iui Octavian Coxa ou măsura ou oare iuâeoam alte opere âe literatura". „Im­presii literare", p. 227.

„Lu toste Leestes patriotismul este în inimile sincere, in sksrs «ie oriee tendința politicâ, u» simțământ adevărat ?i adânc, si întrucât este astkel, poate ki în verte împrejurări, născător âe poezie, ^i în asemenea împrsjurâri excepționale ne psre a se akts suitorul nostru, cânâ într'o parte s poeziilor sale reprezenta ?i re­zuma iubirea yi urs, durerile si speranțele unui neam amenințat în existenta sa". -^a dar patriotismul, căci âespre acest sentiment e vorlrs în ultimele giruri ale eitstului âe mai sus, poate ki materie âe arta. 8i ceea ce-I ksce sâ kie sau nu msterie âe srtâ, nu e con­ținutul artei patriotice, ci korma — noi spunem expresis, moâul âe exprimare — al poetului, aâicâ tocmsi acele „certe împrejurări", cari slcstussc krumuseses oricărui kel âe poezie, cbisr » celor pa­triotice. / .

8okismul msiorescisn este eviâent. poezia lui Ooga a pus pe marele critic în ka^a unei realitás artistice âe netâgsduit si subtili- tstea âe argumentare nu arata âeloc „»baterile ce s'au comis Hi se mai comit în contra unei regule s?a âe simple" estetice, âar abate­rea — a^a âe neașteptata s Iui biaiorescu âela argumentarea lo- gicâ. Desigur l^aiorescu a trebuit sâ sâauge cu amârâciune rândul următor, în argumentarea ss:

„Dar unâe se vede arta scriitorului, nu este în patriotismul simțit, ci în msnikestsrsa Iui mensinutâ în ârespta mâsurs a krumo- sului... si cu cat expresia e mai mâsuratâ, cu stât impresia e mai adânca". "j Lelelslte constatări ale Iui ^lsiorssvu privesc kirescul ?i puterea simțirii, mâestria limbajului, umanitate» sentimentelor jâe veselie, amor, întristare intnnâ) veseli» exuberantă » cântece­lor bsvcbics âin poezia lui Ooga. La stârcit, cere pentru volumul „poezii" premiul Herescu-blasturel, care a kost acordat. 8i astkel poezis naftonalâ a lui Octavian Loga primește consacrarea criticu­lui kruntas al vremei, care cu acest prilej sâuce, prin concesia învâ- luita^ce e silit sâ o kacs âerogânâ âela un principiu msi vecbiu al criticei sale, un omagiu talentului nou. p âe remarcat câ yi critica Iui b4siorescu kace cu acest prilej un pas înainte. LonsiâersWe âe konâ ale aprecierilor sale estetice sunt suborâynate celor âe kormâ bl ici una âin atitudinile critice nu pâ^ise acest unic pas. ?i b^aiore- scu juâecânâ opera âe arta prin materia âe arta ce o cuprinde, kâ-

Deci nesinceritstea acestui sentiment (despre care uu se spunea nimic in kormula^ principala) e cauza lipsei de arta a poeziilor cari I au exprimat astkel.

") „Critice", III. p. 25b.") „Critice", vol. III. p. 257.

ces v greteals ciuâatâ în arsenalul instrumentelor »sie critice. ?oe- riL Iui Ooga îi ââ prilejul 8L ?i-o rectikice. lucrul meritâ sâ kis sub- iinist stârnitor. Dupâ treixeci ti âoi âe ani âela aceastâ victorie a lui Ooga juâecats Iui ^aiorescu nescbimbatâ, rnui nies asupra ,,îm- prejurârilor sxcepftonale" cari tac âin pátriámul ei... materie âe arta. ^i noi gâsim astâ^i eâ aceste împrsjurâri stau în minunata îmbinare armonioasă între konâul ti korma acestei poezii, care acluce o expresie artistica noua: Lsracteristica poeziei Iui Ooga. Uaiores- cu a explicat cel âintâiu — âe§i al^ii au constatat ceva înaintea Iui

valoarea artistica a poeziei patriotice a Iui Ooga.

^i â-I Lovinescu arătase în 1905, ou claritatea ?i uHurin^a âe exprimare ce-i sunt caracteristice, însușirile poeziei Iui Ooga. D-I Dovinescu aratâ câ Ooga s un lampoáskor al iâeii naționale cânta- tâ ti âe înaintatii sâi, ?e cânâ âintre acsttia însâ, to^i arâelenii »'au iâentikicat cu aspirațiile naționale ale celor âin Kegatul vecbiu, j „noutatea Iui Octavian Ooga este tocmai âe a ki creat, aproape pe! âe-antregul poezia naftonalâ specikic arâelenesscâ. LI este cel âin-i tâi cântâres al ireâentei, transilvânene ti creatorul unei poezii lo-^ cale ti actuale, i

O precizare a atituâinei poetice a Iui Ooga, ale cârei elemente le-am gâsit mijinâ în articolul Iui Lbenâi ti conturânâu-se în acel al â-!ui Iorga. O altâ observa^ie a â-Iui Dovinescu e aceea câ poezia patrioticâ a lui Ooga nu se aâresea^â trecutului, ci viitoru­lui. Durerea lui „v însukle^itâ âe o realâ creâin^â într'o 2Î âe râ^bu- nsre exprimata 8ibilinic, cum o cereau §i împrejurările, în mânia surââ a cuvintelor, âin cari se âesprinâe sgomotul lanțurilor sâro- bite". __

Leesve ar coinciâe cu constatarea câ poezia patrioticâ a Iui / Ooga nu este romanticâ, a ta cum o gâsim la înaintatii sâi, ci este! reslistâ ti lipsitâ âe âulcegarii sentimentale, riâicânâu-se astkel în- Z tr'v concepție nouâ. Observația â-Iui Dovinescu este toarte justâ ti toarte pre^ioasâ pentru caracterizarea poeziei lui Ooga. Deopotrivâ âe realistă apare aceastâ poezie?i în latura ei socială, 'sâranul Iui Ooga este ti si tratat Ie kel. Dealtcum toate realitâftle vierii con­crete sie stuâiuiui arâeienesc sunt suborâonate kinsiitâM revoluțio­nare a viziunii poetice a Iui Ooga. D-I Lovinescu tace, cu exemple bine alese âovaâa acestor lucruri,

") 8L ss vaâL articolul ässprs Logs âin 1SVS reprodus în „Lritics" sâ. clsk. voi. I. pp. 1VS—123.

?ârL a insista prea mult asupra caracterelor estetice intrinsece nie poeziei primului volum âin opera lui Ooga, ei, stăruind mai mult asupra condițiilor exterioare ale inspirației postului nostru, d. bovinescu precizează, cum am vâzut, însușirile acestei arte poetice, adăugând prin analiza sa câteva însușiri noua caracterizărilor vă­zute pânâ acum. In analizele sale âe mai târziu precum ?i impresia sintetica a acestei opere literare â. b-ovinescu a adus contribuții âe preț la cunoașterea ei. Acestea caâ insa, acum, âincolo âe margi­nile cercetării âs katâ. (v. âela „Oritice" vol. II. sâ. 8ocec, 1910, pp. 164—199. „Oritice" voi. III. sâ. „kulacsra", 1915, pp. 37—69; „Oritice" vol. IV. sâ. 8tvinberg, I. a.: „Revizuiri morale", 8 7. pp. 280—293. V. p. o caracterizare sintetica: Oovinesvu, „Istoria litera­turii române contemporane" 1900—1937, 8ocec, 6uc. (1937) p. 75—81.- On alt critic care a luat atituâine kasa âe poezia Iui Oct. Oo­ga a kost â. Mbail Dragomirescu. Reprezentant al „artei pentru arta" domnia sa n'a contestat talentul lui Ooga nici valoarea poe­ziei lui naționale, ci a cautat a i-1 pune în balansa alâturi âe poe­zia lui Oerna pe care a socotit-o împotriva tuturor superioara. Oo­ga era pentru â, Oragomirescu „un bun post, âar prSa râskâsat âe tosi", '°) â-sa kacs detronarea lui Ooga, al cărui distins talent poe­tic s mai presus de orice îndoiala", ?i cere „întronarea Iui Oerna 4n locul lui Ooga". Vorbind despre aportul „Oonvorbirilor Oritice" scris despre domnia sa însumi, impersonal: „Rarerea acestui proke- sor pornea numai dela el, nu se sprijinea pe nimic altceva decât pe convingerea Iui, iar el î^i akirma aceastâ părere în contra consa- crârii recente si unanime a Iui Ooga, râskâsatul Academiei ") ^i al tuturor înaltelor cercuri de aci si ds peste botár". , , 1

In alt loc constata ca „dintre poesii cei mai tinsri cel mai gu­stat, de^i nu cel mai puternic, este astâri Octavian Ooga cu nota lui naționalist-democratica, pentru câ cei mai mulși dintre cititorii de astăzi gâsesc în sukletul lor dispozitiuni suklete^ti, cu aceeași notâ sentimentalâ". (R vorba de distincsia ce o kacs criticul între poezie HÎ politicâ, în „Oouâ ipostaze ale artei cu tendinsâ"H.^v^

Intr'alt loc apoi, comparând poezia lui Ooga cu a lui Oerna, oonstatâ pentru cel din urmâ: „ .. . 8ânâtatea ce bate în aceste ver­suri, adâugatâ la puterea lor, (sunt citate versuri din „Obemare"

") Drei scriitori: Lerua, 8adoveauu, lorxa, „Lonv. critice" 1907. în „Lritics" I. „Directive", (189b—1910).

iluzie Ia raportul Iui Uaiorsscu ;i I» preiuiul academic.

âe Oerna, 1907) ne arata marea âistan^â ce äesparte muza Lee sini poet âe aceea a Ini Ooga, care înganâ inai totâeauna aceeași melo- pee jalnicâ, cu aceeași lipsa âe energie virila".

L aproape singura observație âe orâin.. . estetic ?i ce curioasâ, totuși! ?oezia Iui Ooga, lipsita âe energie virila... ,

l^ai târziu recunoaște, lugar, ca Ooga a perlec^ionat nota pa- triarbalâ târâneascâ împreuna cu losil.

Dupâ cum se veâs, critica â-lui Oragomirescu n'a insistat asu­pra operei artistice a lui Ooga, âin motive pe cari nu putem sa le cercetam aici.

Oelâlalt critic al epocei, 6. Ibrâileanu, vorbește âespre toata opera lui Ooga cu prilejul volumului âin timpul neutralității (Lân- tece tara ^ara). constata ca poezia lui Ooga înlâftyeazâ pe sâ- ranul oprimat, atât si a^a lei „cat îi era necesar spre a exprima mila pentru cei âesmo^teniti, ura pentru asupritori si speranța în- tr'un viitor âe răzbunare si âe reparații"... el „apărea ca justițiar al poporului sau, sunanâ âin trâmbei marsul reâe^teptârii si cbe- manâ Ia lupta pentru sláramarea strâvecbilor landuri. -Acesta era sentimentul nou ce Ooga aâucea în poezia românâ. problema re- venâicârilor sociale ^i naționale... a âat lonâul nou, unic al poe­ziilor Iui Ooga. Ibraileanu constata ca aceasta poezie noua prin lonâul ei era înverșunata yi într'o torma nouâ, kiinâ îmbrâcatâ in­tr'o limbâ popularâ intelectualizatâ. Iáimba aceasta are o nuantâ bi- sericeascâ, proletul-poet grâs^te o limbâ biblicâ, aâucanâ o per- lectâ concorâan^â a lormei cu lonâul, un ritm precipitat, si sonori- tâp în cari se auâs parcâ zangânitul lanțurilor ?i sláramaHea lor. °°) Ibrâileanu explicâ succesul râsunâtor al poeziilor Iui Ooga âatoritâ atât lrumuseftlor lor artistice cat ?i atmoselerei âe senti­mente âe pe atunci, l^lai âeparte Ibrâileanu arata câ Ooga a pârâ- sit lirica revolusionarâ ^i constatârile restului articolului se reksrâ Ia alte aspecte ale operei postului nostru,

Lam astlel se conligurearâ constatârile criticei literare ce pri­vește volumul „poezii", cu care arta lui Octavian Ooga s'a impus timpului sâu.

8e poate veâea în aceste constatări cam același lucru pe care-l putem gâsi verilicanâ opiniile criticei noastre contimporane âespre

„vela Msticism Is Raționalism", 1924, p. 377.") Impresionism, poezie, Ia criticul Ibrâileanu...

8â se va<la: ,âte ?i Impresii" 1920, Is?i „V. p ", pp. 85—89.

toft scriitorii vremii. Ia akarâ ás puhiae si ksrici^ oaauri, opera li- tsrará e privitL kis sul> ungliiul oonáiMIor exterioare kis áin alt punét áe veáere al conținutului ei, nepunanáu-se greutate pe oe«» oe áansa ars esențial ca însușiri intrinseci, constituționale oe trebu- eso găsite operei âe arta, armonia expresiva a kactorilor ás loaá si

; korma, ^i asupra Iui Ooga constatările âe istorie si sociologie lite- î rara covârșesc pe acele âe estetica si critioâ literară. ^i opera lui

este apreciata ca valorile nsaâscvats okisnuits ia marea majo­ritate a criticilor noștri, putinele excepții, si acelea uneori ameste­cate cu erorile pe cari le subliniem acum, s'au putut veâea. lotuși revista criticei artei poetice a lui Ooga âin timpul apariției sale ns-a putut arâta si scindarea unor iasusiri caracteristice ei.

I^u este în rosturile acestui capitol sâ arâtam mai mult âecât am kâcut. Lucrul acesta se va săvârși altuoâeva. llrmsaxâ totuși o

! înclieiere care se impune. Valorikicarsa si reoercetarsa oritioâ a ! poeziei lui Ooga este o necesitate a timpului nostru. Viitorul acestei opere literare, privita în întregimea si, — áepináe ás aceastâ revi- suirs. k^umai astkel istoria literarâ va kacs ársptats âeplina cântâ- resului pătimirii noastre.

„1^ IHMH ?OI."6s kOkä

â 'î o krontispiciul cLrciumei era grävatä cu slave cât pumnul W W inscripția: „Ospâtârre /a u/ttma priu/a".

In äreptul usii âela intrare, pe perete, era Zugrăvit un > orn cliekliu, cu o sticla într'o mână, iar cu cealalta riâioatâ în sus, ca si cânâ ar pocni âin âegete, strigând kiecârui trecător:

— Oinule! ^i kost la oraș si ti-ai clieltuit toate paralele pe kleaouri.. . Dar, nu te supără, Oesolââe-ft numai punga si ve^i, ca poate o sa mai găsești vre-o pilula în kunâul ei. di'v âuoe acasâ, omule! Intra în cârciuma si te veselește... -lai uita âin cele ne­cazuri ...

Aceasta renumita cârciuma era tocmai la căpătui oralului, pe lângă care eu treceam toamna si primavara aproape în kiecare ri. Lu câte o carte în mâna, mergeam „la învățat", pe câmp, ca sâ pot striga âin toatâ puterea plămânilor, nestinglierit âe nimeni: ante, apuâ, aâ, aâversus... In âreptul cârciumei mâ opream, ca sâ arunc omului âe pe perete o privire âe aâmira^ie si sâ murmur:

serice âe tine omule! ^u ai crescut mare kârâ sâ mai în- vehi latineasca...

I-angâ cârciuma era o grââinâ cu pomi, împrs^muitâ ou un garâ âe soânâuri. On mâr încârcat Hi întinâsa crengile peste garâ, protestând par câ împotriva înclri sorii oe i-s kâeuse cârciumarul, câoi a câroiumarului era si grââina. Oâatâ, într'o ri âe 8epteml»rie, mâ opri^, tocmai in âreptul acestui mâr.

Lât si l»ats în palme, am kost pe garâ si m am prins ou mâi­nile âe-o creangâ a mârului, Oar atunci, un glas sucire, răstit, strâ- lrâtu la urecliile mole, ^.eest glas îmi ricea:

— Ou-te în trealrâ-p, mâi lrâiete!8periat, mâ uitai în grââinâ. l^a râââoina pomului, o ketHâ

âe vârsta mea, ori, mai l)ine ris, (trâieste încâ si nu vreau s o su-

pâr), — ou câțiva uni mai tânârâ âecât mine, îmi arunca scântei ver^iâin trumo^îi ei ocbidori. I^i mai încleșta ^i pumnii câtre mine, repstânâ mereu aceladi yi acelei:

— Ou-te în treabâ-ti, mâi bâiete!Oe Zarâ însâ nu înârâsnea sâ se Apropie. In vremile acelea te­

melie aâmiteau lârâ âiscutie superioritatea dracbialâ a bârbahilor.Lon^tient âe Aceastâ superioritate, eu mâ uitam Ia ea, nepâsâ-

tor, sicânâu-i:— Uâ âuc, mâ âuc, numai sâ iau un mâr...— Dar merele nu sunt ale tale, — îmi striZâ iar, aruncânâu-mi

aceleași scântei.— Hi-apoi?— A-apoi, iacâ, — lâcu ea, aruncânâ cu un mâr în coastele

mele strigânâ: l^a, mâr!^.poi, o luâ la ku^â, câtre cârciumâ. 8e temea, poate, câ o sâ

sar în Zrââinâ, câ o sâ alerZ âupâ ea, s'o prinâ si s'o bat.Oar eu, am sárit în straââ. Durerea âin coaste, pe âe-oparte,

mi-a tâiat pokta merelor, iar pe âe altâ parte, ^tift, bârbatul e ca­valer, la orice! vârstâ. Nârul cu care m'a lovit, un mâr lrumos, ro- ?u, a câ^ut în straââ, ca yi mine. Il înkunâai în buzunar dl pornii spre câmp, Mnâinâu-mâ la mârul cel âintâi, ce oâatâ, âe mult, o lemeie l-a întins unui bârbat.

^iânia mi-a trecut, cu toate acestea, iar în silele urmâtoare âe câte-ori îmi învâtam Ischia, veâeam portretul ei âesenat pe carte. Intre „ante" dl între „apuâ" o kstihâ cu ocbi âulci, cu pâr bâlai si cu un mâr roșu în mânâ îmi sîmbea ârâKâlad- Oâatâ, am trecut pe lânZâ cârciumâ, âar lârâ sâ mâ mai uit în Zrââinâ... Hi m'am tre- sit cu un mâr în spate.. . Iar în visul nophü urmtoare îmi atinsei bubele âe un mâr ro?u. . , ^b, nu era mâr, ci! bu^e âulci. ..

*In anul urmâtor părinții m'au âus în alt orad- Lâutai yi pe

acolo vre-o cârciumâ „la ultima pihulâ", âar lârâ rezultat. In acel oraș pe semne, oamenii erau mai puhin invenhiodi.

^m crescut apoi mare, ?i dilhl, — „ca omul", — mâ treceam uneori di eu cu o „ultimâ pihulâ" în punZL. îmi venea atunci sâ sbor la cârciuma copilâriei mele di sâ beau pihula...

In skârdit, pitulele au âispârut în negura uitârii. ^m uitat dl eu ospâtâiis „la ultima pihulâ".

Oitatâ ar ki kost pe veci âacâ întâmplarea nu m ar ki âus în­tr'o bunâ 2Î tocmai în orsóul ei. ^.u trecut câteva âecenii âe atunci di totudi, inima îmi bâtea cu putere.

Lârciuma era aceea?i, âar, acum se numea:„öoc/egä /a... u/ttmui po/".

Hm, murmurai, — si evoluai ?i iu, âragâ cârciumâ! O- ^atâ, vei ii iost, poate, Ia „ultimul leu", acum ai âsvenit „doâegâ" ^i încâ ,,Ia ultimul pol . . . Oe-ai ii iost îu Oermania, ai ii ajuns âssigur la ultimul.,, miliară,.. (Lra pe vremea iuilsftei germane).

Dar omul âe pe perete era același, iar privirea Iui, pârea tri­sta. Lra o privire în care citeam:

Vési, prietene, eu sunt si acum același. Dar... tu.. .^poi: __— Alai ai, desigur, un pol... iiai, l>ea-I î

marul, vai, marul, nu mai exista. 8i nici gardul. In locul lor, se riâicâ o clădire irumoasâ. evoluat, se vecie, ?i averea câr- ciumarului.

8cosei un oitat greu ?i descinsei usa boâegei. Intrai cu gândul sâ lreau vin âe-un pol, ca sâ-mi înec clurerea si amarul...

Lrs o boâegâ ca toate bodegile, cu ciulama, pastramâ, musaca, caruatei, i>ere, vin, si în siarsit, — cu prune, persici, pere si mere.

Dupâ tejgbea o matroanâ venerabilâ cu ocbii verzi,- îsi iixâ privirile asupra-mi.

— Le dorici? — mâ întrebâ apoi, zîmbindu-mi, negustorește.Le sâ cloresc? — bombânii eu, câutându-mâ prin buzunare.

Isc'ass, mere cie-un pol...— Aiere de-un pol! — repetâ ea, tresârind... Hm.. ,In aceia?! clipâ ne recunoscurâm ?i ne strânserâm mâinile...— Aiere ds-un pol! — reluâ apoi, iarâsi, râzând, veselâ. 8tai

numai, câ-ti aduc. var, nu âin acestea. . . ^.vem altele, mai irumoa- «e. . . ?ii>, mere ro?ii. ?ânâ atunci, aseazâ-te la o masâ si bea un spris...

Alâ a?ezai Ia o masâ, cu șprițul turnat âe mâinile ei, înainte- mi. La âispâru, iar eu râmâsei singur în bodegâ, cu... emoțiile mele.

— Nu mai vine, nu mai vine, — ziceam câte-oâatâ, oitânâ si sorbind âin sprit.

Lam pe Ia al cincilea „Nu mai vine", mâ trezii lovit în spate, kepeâe, îiki întorsei privirea câtre uss âin iunâ a bodegei. 0 âulce arâtare cu oclusori verzr ?i pâr bâlai, scotea câte-un mâr ro?u âin poalâ ?i îl arunca în spre mine. Lu o priveam înlemnit, kermecat.

8iai, ârâguto, — îi zisei, alergând spre ea, — nu mai arunca merele... ^.b, spatele, nu msi sunt cele âe oâiniosrâ ...

k>mili» - Seri» III. Loui V. Ko. 7

— lVia roS, — îmi râspunss ea eu Slagul âulce al altor vremi, — inamica a 2îs sa viu ?i sa arunc cu mers în âumneata ... Lu n'am voit, clar mâmica a ris ca âumneata nu te superi... ^?a-i câ nu te superi?

Drept râspuns, îi prinsei cap^orul între palme ^i o sărutai pe creștet, tocmai în clipa cânâ î?i kâcu intrarea,.. mâmicâ-sa.

— Veri, — îi 2Í8SÍ, — sărutul acesta l-am mai âat oâatâ... Dar atunci... numai în vis...

ÖL' â?cie W/M0/7

ar ruZurr, macrr ro^rr /rrrn mo/ror. >^eronave/e c/e papäc/rr, rn sbor §e 'na//ä ca/re csr /remara/oare. Oa /am/»'oane c^rnere^/r, pes/e rarocrrä §e-a/rrrnc/ /a/e/e/e §r aromat § aera/, c/e /r'/racu/ scrr/rrra/.^e c/rumrr/ s/râbâ/a/ canc/va c/e nor ^ec evocânc/ rn Zânc/ /r'Zara /a, Dacanc/ c/e ana, c/ora/ pen/rn c/or. Oe mnä am cä nrr Ze po/ rrr'/a?

§/r'a/a-r oare câ/ /e-ar /os/ c/e </raA ?rrvrrr7or ce-abr'a /e-aa rn/a/nr/?

Ooboarä soare/e rn as/rn/r/, Din c/epa^/ar-r se-aac/e ko/ mar vaZ O^emär°r c/e c/o/ro/. L ce^a/ c/ra/an A rn/Zo^r/e canc/e/aöre pa/e ^rc/ srrb bo//r/e r-amrrr-r c/e cas/an, Oa rn psnambr-a rrner ca/ec/ra/e Orr-oK've xr pr'/a^/^r c/e baZa.

Oe vrnä am ca na Zs /,ok rrr'/a?

5'or- rnä/br rar' rän'/e c/e Z/oare^e a/ü sa/câm ^r-or° nrnZe /re r-äroar-e... /'o/rr-e c/e sr'c/e/ ps-an /ac örama/, Vor /rne nrr/err'r, /a noap/e s/a/ §r /röe/rr/e/e-a/bas/re, ac/anare §rrö vra/a /errr/or /anare.

3b Mariska ?opescu — Le vrnä am?

Dom- cior-ui meu vair-ece hoinar, Lâiânciu-ie pe tine rn racia^ ... Kaiinciu-xi rbor- rnaii, în prea/ma ia. Le vina am ca nu ie pai raia?

Dar- cie-fi va baie 'n Zeam ca mâini pe ciape De aib siciei, or-i c/ipocii cie ape, ^scu/iâ-i ioaca pan' ia r-isipir-e.Va ii rniâia /ui mâr-iurrHei

i^iai bine-ar- ii sâ nu-i Zbice^ii popasui ^i nici r-âscr-uce, mar-ea vinovaiâ Le ne-a opr-ii pr-ivir-iie ^i pasu/.§â nu cunoxii ir-oi^a r-ic/icaiâ, De mine cir-aZosiei. §â nu pa,ii r-eZr-eia La n ai xiiui cie mine... Lâ nu ie pai uiia/

0 8M8O^PL LDI IO8IL

âe 10^1^ 6L0K6L8LV

pen/ru a veâea ce anima/or era rn/emeie/ora/ revistei „Lamr- /ia" §r câta sr/r'n/â î-i âa sä câștige co/aborarr cal mar prețioase pen/ra aceasta revista, rnâeosebr är'rr tara /r'berä, naâe/âea /îomâ- m'/or asupriri c/e a/ia âa/a, reproâucem aceasta scrisoare aâresata c/e /osi/ Vu/can /ai 77ta ^aiorescu, conâucâtora/ „âam'mtt", mento-ra/ criiicei române-tr.

/o/v

Oraâea ^4are 12/24 l^aiu 1883,

Onorabile Domnule,

portretul ?i biograkia clv. vor e?i în nr. clin âumineca viitoare a „Lamiliei". Orâbesc a Va trimite o perieturâ jprobâ) clin ambele, ea sâ Ie veâefi încă înainte âe a se âa în mâna publicului, ?i ast- kel sâ aveți timp mai mult âe a kace articolul program ce ati bine­voit a-mi promite ârept râspuns ?l reklexiune la aoeastâ biograkie. ^s âori mult sâ pot publica articolul â-voastrâ în nr. âe pusalii, âar în carul acesta ar trebui sâ-1 am cu o sâptâmâna mai înainte. Deci âacâ veti putea, binevoiti a mi-l trimite pe atunci; âacâ nu veti putea, Vâ rog sâ mâ a virați, pe cânâ sâ-l aștept. Ori cânâ va sosi, va ki sârbâtoare pentru „kamilla".

'kin mult la importanta âeclaratiune a Dvs. âin epistola cu âata 21/XII 1882, în care vorbinâ âespre apropierea âirectiilor lite­rare, aâaugeti: „poate în âecursul anului viitor vom gâsî împreună un mijloc âe a âa acestei apropieri o exprimare ?i mai accentuatâ".

prilejul cel mai potrivit pentru realirarea acestei speranțe este aici. Ou modestele mele puteri mî-am âat silința a Vi-l prerenta. ^.cum urmearâ sâ urați âe el, cu vastele stiints âe care âispunsti ?î cu înalta autoritate âe care Vâ bucurați.

Lu mâ voi simți kericit câ am putut contribui cât âe pusin la stârnirea puternicei Dvs. voci, sperânâ câ prin aceea ss va kace un pas înainte spre apropierea pe care toti trebue s'o âorim.

primiși, Vâ rog, înersâinjarea âsossbiteî mele stimekss^ /os// Vu/can

c/e L^/VDI

D0D/^^ WDDLT'l/I.k// ii/w

5ui/elll/ meu e ca o unc/ä sonora Le-a pribeZil pe aripe/e vrem» c/in veac. Dmbra veacuri/or a /recul pe iänZä e/ /Veiäcänc/u-/ sä m'brere.Llaira Durern s'a s/recura/ pe /änZä e/La o rei/ä bälränä, äar vä/lori/e er /Vu /-au pulul cuprinc/e.Docu/ iubirii nu /-a rncä/ril,Li sui/elu-mr era rece ca vremea... iVumai uilarea r/ rnvä/uia mänZäeloare Lu barna er posomorälä ca o mare c/e /acrimi. Dui/elu/ meu lrär'a scä/c/änc/u-se 'n /uminä, Dar nu vec/ea /umina,' lräia rn vreme, Dar vremea se iuri^a pe iänFä e/

nealinFänc/u-/.

Du mi-am prins sui/elui c/in baosAsemenea unui copi/ ce prrnc/e //u/uru

primăveriiA /-am iacul sä p/änZä...D-am iacul sä iubească.

.?ui/ele, lu exli irale/e meu, e-li via/a mea, /ar eu, iului, sunl lemni/a la, §unl moarlea la, sunl copi/u/ räuläcios Lore prinränci i/ulurii c/e arFinl ai primăverii, De rupe aripe/e xi-i arunca rn linä... /r aruncă in moarle.

LOL...

M-e suZ/eZuZ ZoZ ca nesZar^rZu/, ZZn ZoZ rn mr/ZocaZ cärara §e rrcZrcä ZempZuZ r'ubrrrr.Z)rn Zoamnä, arZarsa s'a axZernaZ, neaArä, La un Za/Zär'Z cZe arr/n obosr'Ze, rn suZZeZ. ^4mr'nZrrrZe, — mo^areurr rncrasZaZe cZe Zrmp

rabo/aZ suZZeZaZur, — s au ve^Ze/rZ.

Zi/r'-e saZZeZuZ o prramrcZä eZrpZeanäZn car-e c/orni marnrr/e Z^ecuZa/ar, Zl/umrr'Ze amrnZr>rZor.Vra/a mr se scurZe so/rZaräLa ZVr'ZaZ pri'n cZe^e^Z,Zar ruürrea se acZa/rä ea o Z/oare r/e ZoZus Z)rn Z/uvruZ vr'e/rr.

Z'rrmävara, ce vrr §r Zacr ca ZVr/uZ vre/ri ää se reverse rn prrsZr'urr'Ze suZ/eZu/ur, Z?ernvre-mr ZrecuZaZ, «ZesAroapa-mr amr'nZrrr'Ze. Z'rrmävara, urnpZe-mr suZ/eZuZ ea vra^ä noua...

OL2 sete

6e

?LK§OdIVLbK: -

dlc^andru KominDanielsDn scloleseenl^1K sdolesceEDn o/ller de esoslerreO doamnsO fals ds /I—/6 snl, frrca doamnelDn lrsmsl^111 KsmsiOmni dels le-KlmaLlrelnerllsDn /-opslltarlsnsO doamns, maln^a ^farlanei

II.

8a1« cle a?teptare a unei gări «ie provincie neînsemnata. Aceasta salL e tzi restaurant. I <c o masa doi adolescenti beau catea. Unni din ei Hi tumea2a. IiN o alta stau: o doamna HÎ fiicele ei. ?e los, lângă eie, irei valÎLe iniei, douL geamantane mari ?i un co? de mărime potrivită... Kata soarbe alene dintr'un pakar cu limonada rubinie, când eu puiul, când kara, privind, cu coada ocbiului, pe adolescenții din apropiere. ?e o canapea de pluH roHu, ivi­seră, ?ade un ntijer care citate „Universul". ?s aceiași canapea. Ia distanta, sta ^lezrandra. 8e plictisește, se plictisește, se plictisește... Pe o banca ver­de Hi cu spătarul rupt, intre un co? cu legume, — alături — ?i o legătura variata, — pe los — un popa cu barba lunga, nuMie cu tresăriri, ba o masa, — planul I, stânga — mai izolată de rest. Daniela sta liniștita ?i pri­vește' pe fereastra astfel, încât publicul observa ca nu vede, fiindcă nu vrea ss vadă, nimic. Omul dela pelgbea Hterge, alene toarte, ni^te pabare Hi ?âm- be?ts unui gând vesel, bbelncrita citește rezemata în coate?i mișcând bubele.

baldurâ mare. Latre stârcit de ^uZust, Ia Hes. Dela ridicarea cortinei HÎ până Ia cea dintâi replica: o pansa mare, în durata căreia tiscare personagiu se înkaliHeasa publicului, după indicațiile de mai sus.

Kerdele cam murdare, HÎkonate. Soare mult. Klori artificiale pe mese, portretul kegelui, în culori, având deasupra o kunda mare, tricoloră iar de­desubt, un ceas. Din când în când, se aud semnaluri, porniri de tren, etc.

8e väd, venind plecând, vagoane Äe inarka alte vassoane, ;i prin seenä trece, âin când ín când, cineva oare a venit cu un tren, ori pleacă... Acea­sta mi-care continua, o las cu, totul în senina directorului cle scena, ruxându-l sa nu uite nici o clipa koarte redusele proporții ale Aarei, „se-onul", căldura sukocantä ?i scenele principale, în durata cărora nu trebuie sä se nexlijere viata kixurajiei.

s-LL ^O0l^8LL^i Nostima ketita, Oe -iei?

vo^r^sos sâ spună ceva) ^ie nu ti-e cald, mama?fnu răspunde. tVumârâ baZs/ele).sdupâ ce a^keapkä -adarnic) Lu nu inai pot... fr-i face vânt, cu mânu, Hrafios) Iei si tu o limonada?

O0â^4. lm^

vo^^l^ ^.4^

fnu răspunde, — acela-i /oc).4lamâ...fidem).sksre cke kok) 4lainâaa!fcam acra) Le vrei?Ia tzi tu o limonada.IVu.Osce?fe Zrssâ) Na balonea-a...IXu te pofi ínZra^a inai tare, clintro limonada... fl'au-â., §e ridica, depârkea-â pufin scaunul, se a^es- -â. He ridica iar, pune scaunul asa cum se afla ina­inké, se resxea-s, r^i face vsnk, mai soarbe o înZbiki- kurâ, îxi face vani, rmpinZe pabarul) N'am plictisit...

l)O4MN^ 8i, asta-i aeuin! Hs-i inai kruinos pe scaun, astâmpa- ra-te, nu-ti întoarce capul în toate partile si inși taci din Aura. Na axase-i.

^4^VO4N^4L47'4

fmecsnic) Oa, mama...Le „da'?sacelași )oc) 4m sa stau inai kruinos pe scaun, fO-na aproba, din cap), ain sâ inâ astâmpăr, fOoamna re- peka Zeskul) lV'am sa mai Iac nici-o mișcare sOoamna repeks Feskul), Zi am sa tac ... am sa tac. .. fDoam- na repeks Zeskul. ?au-â).

II-LLá I-LL

l-H

I-LL

I-LL4L II-I.L.4 lâ4L II-LL4.4.LxX4^VIW I^^4

l^u-mi place...?oktîm?^u-mi place. Lea limonada.Le ar putea consuma, biata, în tovărășie materna?Nuntele acela e mama-sa?!^t?a cred.Le te kaee sâ ere-i?8eamana la ocliî.8eamana... cine, cu cine?Una cu alta...^au? sse uikâ, akenk) 2au? fpau-â) ?arcâ...fse ridica, începe ss se plimbe).kse uikâ la el) Line o li domnul asta, mamâ?

DO WIN V (iar nninara baHa^ele) Le le interesearL?î VLV L kvarté nervos. Adineauri isi rodea unAliiile...DOVVlNV (întrerupe ooupaftunea-r, o privește, severa) Hi dacâ

si Ie rodea, trebuia sâ verii tu, uuiuaidecât, ea hi Ie roade?!

IULV (inZenus) Lâi... cum sa uu-I vad, când mâ uit Iael?

DOVNNV 8a uu te ui^i. ba ee sa te nifi? Nu ji-aiu spus de o mie de ori ea uu-i de prestrAra ta Sa te uiji dupâ toata lumea? Vstea uu-s lueruri de katâ cumsecade ?i eu arabilii nobile, pe eare tat'tu a dat-o la pension, sâ-si complectere eduealis. Vorba sorâ-mi, — Dumne- 28U s'o ierte, eâ tare s'a prievput sâ treaca drept una din Iurnea mare, eu toate eâ nu știa kranlureste, niei atâtiea (Zest).- 8pune-rni dupâ eine intorei eapul. eâ îji dau eu de urina easei in care te-ai născut. D'sia s'a prâpâdit, sâraea, la saireei de ani, eu doua anto- inobile pe pia)â si a ars-o Ia erein,a torin, ea pe una eu blaron. (Ln moment) Le kaci? Nn mai bei limo­nada aia?

LVLV (pe Zânduri) Nu.DOVNNV Dece ai mai eerut-o, atunci? fia psbaruZ) 8'0 beau

eu... (soarbe eu pofta).LWV Miceai eâ balonearâ...DOVNNV Miceam sâ kii euviiNcioasâ. Vsta răceam. La pe urmâ

imi ies din kire si-l-lH VDOLL8. tse urtâ /a Daniels) Line o ki asta, lladulv?VL II-LLV Nn știu, mon cber. (se uita mar atent) Lrumoasâ ke-

mee, ce spui?I-LL Nu-mi place...VL II-LLV Nu-li place?!?I-H Nu. L rece.VL II-LLV De unde sü tu ca e rece?l-LL Nn verii cum sta. ca o mumie?VL II-LLV Da' ce ai vrea sâ kacâ?7-H 8â se mai miste âijel, sa privească încoace si încolo...VL II-LLV încolo privește ea... încoace ar trebui sa se mai

uite din când în când...l-LL ... sâ bea, sa mânânce, îvskârsit ...VL II-LLV Le pierrii tu, daca stâ asa?I-LL Nici nu pierd, nici nu castix. Nu-mi place, ssta-i...

(paurs). Dacâ ai sti ee dor mi-e de bucurești!VL II-LLV Hi mie, don'Ie. .. Veolo viaja...I-LlL ... Vdmoskerâ ...VL II-LLV ... Vlediu...LLL Oraș civilirat, ee mai... Laris românesc! (psurs).VL II-LLV VlerZe cu a întâia, desigur...1-îIL Le, dra^â?VL II-LLV Vlerxe, desixur, cu a întâia ...

l-LLXL II-LLXI-OLXL II-LLXI-LLXL II-LLX

I-LLXL II-LLX I-LLXL II-LLX in

XI. II-LLXi-LL

XI. II-LLXI-LLXI. II-LLXI-LL

XI. II-LLX

I-HI.LXLX

DOld^X

LXI'X

DOXKMX

LXLX

DOXNI^X OLIILULL

XLLXXMKL

OLIILKLL

XLLXX^DKLOLI7LKIIL

One?Duduia «Ik colo.Oreri? sun moment) Lot ce se poate...Oe „poate"? 8iZur, Iraté, si-Zur... fneincrerator) Li, „sixur"!I^iei an se mai discutâ. L olar si evident. Xre asta mutra âe a doua, ea noi?di dece n'ar avea?!I^'o veri?Ise uita josrte atent) O vad... Hi...?Larcâ-i artista de cinema.fdupa ee o privește, lunH, elin stsnZa, din dreapta, din lat«) X?i! I^u-i artista de cinema...De unde tzti? Oe, o cunoști?N'am cinstea, dar judeca: Dacâ ar Ii vedeta, ar avea, cel pu^in, mimica.Li...??i ea n'are.(consternat) Nu vorbi!?rive?te. Loltim. !Xu i se clintește nici un muscbi si lejei.Ise uita ia Daniela, lunH, «Ks cum a privit-o, adinea­uri, Lul) L drept.../mândru) Na pricep ceva, nu?Iindignata ea cei doi o neZlijesrs din csura Danielei) Iji place cocoana aia dela Iereastrâ, mama? —

lîntrerupe numsrâtoarea bsHajukui, o privește pe Da­niela prin lorHnets §i decide).- Xre nasul prea mare. Oât toate rilele săptămânii.^încurajata) Inasul, ca nasul... dar ce palida «... nu xaseyti?IscelâKi joc) I^'sr Ii atât de galbena, daca nu ?i-ar turna un lciloxram de ro?u pe bure.Imsi încurajata) dl apoi, asta e toaleta de voiaj? (Ds- niels e /oarte eleHanta si josrte potrivit îmbracsts. Lata nu e elegantă însă s sacaietor împodobita cu dsnteluje, fundulije ?i psnto/i cu toc /oarte înalt).Iacelași joc) Lsrcâ eu spun ca e!slui Xle^csndru, care se resKearâ) Va rox, Domnule, daca nu vâ supâraji de deranj, cât o Ii ceasul, ca în asta din perete nu prea am încredere...tare un ceas la mâna. Le uita la el).- Latru ?i douâ- reci... Nemaipomenit.sare un ceas de durunsr. îl scoate, se uita la el) Umbla Lins?^lâcar de ar umbla si acceleratul asa!Iot patru si dousreci e si la mine, însă credeam câ o ia 'nainte. .. sceasul din perete arata aceiași orâ) Xre

XDOXXXDKO

OklILKOO XOLXXXDKU Ok'lIOIjOI.

XOLXXXDUD

O?I7LKIL XOLXXXDM Ok'IILKUO

XOLXXXDKU OOIILKOX

o intärriers 6s aproape ^aisprerieee minute. sbaKa seasuk rn buzunar),sc^6 es s vorbit despre sessnt iui- X'au^i, äomnu- ^6, sa msrAs Irins? II potrivese dnps radio, în kisssrs ri. Du... eu vorlream äs tren...X!softea^â) doate merZ anapoda, in rin« äs astari... Ds SS NIL inni mir SN 86 întâmpla en trenurile IN Karn? — parca In noi, in armata, s altkel? Irsbuia 8n kin înaintat nnul trscut... O'o ki, s'o paji, si-sn 8L mni SIN răbdare până In nnnl....... ba anul", säieL annl ssts. X'o sa ML inaintsrie nici nnul asta, kne prinsoare ps ent vreji...sn n /ost stent) Ximie nn-i mni enervant, decât sä a^tepji n?a...ssreäe sn it sompatimsKte) Nis îmi spuneji!?i es caldurä! Oe 2apu?slalVnra N8tn, eliinr prspsd n ko8t. Oa în 1929. Vn ainin- tiji?sptistisit) Xu...Imi pstrsen8sm eonesäinl, nnäsvn, psla mnnts. Xyi ki ramas in ora?, inen nevssta-mea s'ar ki bucurat In

XbbXXXDbll OI'IILMO XbDXXXDUO

ODUMU XbLXXXDKO

ODI^HM,

onreenri seonomii, kiindca ps vremurile astea, nu mni tzüi es 8s pr6KnÍ6?Í6: v un rarboi? vun cutremur? üt- cstera? Dar iji incbipui dumneata es. ne-s ko8t posi- bil sa ns resemnam, în privinja vilixiaturii. I'empsra- tura, — temperatura. Xu-i om sa ts injeleZi eu ss, sa lumea, X^a es, în cele din urma, — ess äs kórja majora! — am «säst... Unde mai pui noroeul sa svsm, seolo, ?i ps o cumnata n msa, äups krsts, vn- äuvs äs solonsl p«N8Íonsr... Oa în toata ksmilis, 8untsm militari, — a^s s kont 8s kie, Zi ns-am 8UPU8, eu mie, en mare, aäiea âin Zenerajis, in xenerajis. Destinul e äestin si n ai însotro... ^i eum 8puneam, anul L8ta tot la munte sin kost, vreme äe pătrunsei äs 2ils. Xm tremurat, Irs kaees ?i koe, 8sars, ca ss putem äormi, âs?i aveam câte âoua paturi âin ales soliâe. Osnă ne-am întors, nslrunis curata! Xsvssta- mea a pierăut patru IriloArnms, în mai pujin äs âoua săptămâni j... jpaitss) Dumneavoastră v'sji äus un- äevs?spkrstisrtj Xu.8unteji äs prin 8ueure?ti? srâsm) Xu.^rsss un /rnnrs/). Da äs unâe sunteji?sâ se rn se mar sasait) De aici, domnule... Ds aici.Xlm... Zi cum sji suportst calăura?

^8LXVNVKD UVNVH

l-VI, VVO8L8.V8 II-8LV lä

OOVNNV

k'VVV VOXNNV l^VIV VOVNNV I^vvv VOVNNV

äl^X^NOKII VVNlLI,V 0^l7MH ^l.VX/VNV8l7 Ok'lV^KM.^I.xXVNvM VVNIL8V OOENV ONM, d. t. OO^t^NX

ONU d. t.

OOX^NV

X^XXNMIl

OlNVMIll.

ftrsmstutui) ?888t... Idáinál, cv 6 en acceleratul? fcstm) întârziere, precnin constatafi... fiesiud) Vre sâ vina el, n'avefi xrife...N'ai ki ainator âe nn „tonr" pe peron?Vrei sâ te pliindi?Uni, inon clier. N'ain aneliiloxai. fse ridics, fsce semu, srstsud pe ^dte^sndru) Nâ sâcâie individul... sie« smsudoi. Ofiferut iKi reis furustut. Keiutrs tismstut §r spune cevs Dosmuet. t reu ss-i tu bsZsfut).î,asâ... N'avein nevoie, ftrsmstut se uits urât Kl Spot ptescs. Oosmus is cete dous Zesmsutsue msri Ki co- Kut, — SKS cum poste, sdics.- fosrte Zreu. §puue fe­tei).- Ia-1e tn pe astea trei, câ snnt inai npoars.fte is, suevoie, strsmk,sudu-se) Ilkkkk!Oe, nn-si convine?8a da...Hai inși repede. ?entrnee te strâinlii? 'Nn ins strâmt) ...Nn ina contrazice. fmerHe ts tefZtres, tsss fos bsZsfut, is poKets de sut> brst, o desctride).frsde).fit sude rsrsud, iutosree esput).ftsss furustut. tiui Vte.vsndru) V)i spns ceva?Nn fsi rsde).Oeee rádefi?Vsa... frsde).flKi reis stitudiuss).főinutui dets tefZtres) Vvein o liinonsda. Optsprezece.fptstsKte cu moueds msruuts, uunrsrs cu steutiuue) ... șaisprezece, paisprezece,.. optsprezece...Voarte mnttninesc ...f/ntrs uu treu ru Hsrs. Ni^csre. tiu bsietet stri^s.- „Oo-ni-sc. bonbos-ne. socots-tst" st/ut- „OovriAii-i-i. cstde. cooriLü-i-i-i", sttut.- ../UiStrets-ts-s-s".. . etc. tu timp ce).-fse năpustește ssuprs Kesmsntsuetor, ii scsps coKut, csnd ss-t ridice, se tooests de uu scsuu, scsuuut csde, fes e^ctsms.) Vai! sridics Aesmsutsnut, si se rssteste ts fsts)- Orätieste-te, pentrn nninete Ioi Oninneren... Vrei sa-I pisidéin?fiese, sterSsnd, fsts si dosmus. ?ops ss frescs ts octri, se uits ts csssut diu perete, csscs. spoi isi is teAsturs si coKut. cu ete se muts pe uu scsuu. msi sprospe de use. treust ptesca. Omut dets te/At-es ri­dic» scsuuut trsutit. sg iutosrce ts tocut ssu).Neinainoinenit! Intele.^ o întârziere de cinci ininnte. de ^ece. de nn skert de ceas ... dar ...fse uitsse dups treu, /si reis iurustut) Un nici pe acelea nn le înțeles-, drept ss vs spnn...

XI^XXXVIW

DXXILbX XbVXXXDIlO DXXIUX.

DXXILOV VOOXXXDM

OVIVVllH

XbVXXXDbO ovivvlm VOOXXXDllV OVIVLKIIb XbxXXXDllll

Ok'iixkn

XIb!XXXDllD

XbLXXXVIîO oviiviroo XOLXXXMII OiVIVLKH XbLXXXVlw

s^e uita ia ceasul âela mâna, apoi ia ost clin perete) Ilsvoltator. spau^a. §e plimba). ?isrâsrs âe vreme, supărare, âersuj... ?arca uu ruși ars omul slteevs 6« 06ss âess

kâcut, äsest SS aștepte uu treu esrs îlltârris... di întârziere! sse oprește o elipâ, se plimba iar) bip- âs orKsulnsjie... Xici-o sistemâ. Xici-uu respset oameni. Ximic. Xbsolut uiiuie. Ximic... Duâv o s/unxem? smerZâuâ, s a)uns aproape âe Daniela)

X? vrea ss ?tiu unâe o SS LMUASM... sfâes o MISST'«).sa vâ^ut-o) Xft spus ceva, Doamna? spare Sâ ss fi sun't).

Xbk!XXXI)IlIl sse apropie MSI mult) Xfi spus ceva, Doamna?sstân/enitâ) Xu...Iertati... Ni s'a pârut... s pa ura. §e a-ea^a la o ma­sa, se riâioa, se a^ea^s la alta, se riâieâ, se plimba).' 1-ipsa totala âe bun sims. Vorba matusi-mi: „unâe se pomenea, înainte âe război?" X^a seva încă au mi s'a întâmplat, di cine ar ki bănuit ca ars sa mi ss în­tâmple? sseoate tabacbers, clin buzunar, ia o siZare). Nepăsare, Xsobrarare. lokamie. Inkamis sbaZâ taba- cbera rn buzunar) câci numai „iukamie" se cbismâ aceasta ciuâata maniera âe a sbura âe rabâarea cui­va. Xn? sse a^ea^â lâuLa ofițer).sriâiea ocbii âe pe /urnal) Xnmsi... âe nu s'ar ki întâmplat ceva...Os sa se întâmple?Vrs-uu acciâent...X?i!spe Aancluri) N... âe...X?i! „Xceiâeot"! Ximic, âomnuls. Xi-mic. (se riâiea) ^eAli)sutââ Vum ai neAlifenta si iar nexlileusâ... părerea mea e ca o întârziere atât âe mare nu poate ki altceva âecât rezultatul unui acciâent...de acciâent! Os rezultat! Os părere! sse plimba) Va îuyelaji. Vraim uu secol âe barbarie, âe neobrăzare, „decolul vitezei" e xresit ris. Xbsolut greșit. Unâe e viteza? Velexrak, raâio, tslekon? Os acorâ. di trenu­rile cui rămân? ss'a oprit în fata ofițerului) Xveti un cbibrit?sse scu^a) Xu kumsr...Xu v'am okerit siváré, ci v'sm cerut uu cbibrit. sacelași soc) Osca uu kums? ...Os are a kace?Oum: „ce ars a kace"?Obibriturils uu s'au inventat exclusiv pentru turnă­tori, ca scrumierele, di PS lânxa acest amanunt, â-ta, nekumator, poți avea cbibrituri, tot asa eum su, ku- mâtor, n'am. Í! clar?

OLIILKLL OXXIHX

XLLXXXOLL

O^IIII, ä. t.

XLLXXXVLO

oläiiL ä. t.

XLLXXXOLLONIL ä. t.XLLXXXOLLONLL ä. t.XLLXXXOLL

o^-m ä. t.XLLXXXOLL

ONU ä. t.4LLXXXOLL

OLI^LLOL XLLXXXVLL

O^IIL ä. t.ULLXXXOLL

OXXILLX ^ILXXXOLL OXXILI.X XLLXXXOLL

O'IXILIX

X'am.../privește seens. Ls sä nu racla, se reîntoarce spre /e- reastra).Xu-i nimic:... /se cluce la omul clela te/Zlcea) OL-mi im cliiLrit.Ln clriLrit? Va servesc: înâatâ. /se caută prin busu- nare) Xumaiâecât. /se uita pe mess) La moment /tra- Ze câteva sertare, te răscolește) Lehret... Lipscstc... /enervat) ÄAurl Vrea omni sä kume^e o fixare ?i nu poate. Hi lieee nn poate? Lentrucä nn sre en ce s o sprinkiä ... Line, âomnuleL snntem în Zsiiara? In Xalaliary?/nu pricepe) Lu... sâ veäe/i... am... ?i n'am.,, kiinâcâ osa...Xsta-i Zara, nn?Oara, âa...X?a <iar: §arâ. Htii <i-ta ee e o Zara?O Zara este......o §arä. Xâicâ: nn ioo nncie vin oameni mul/i, âin toate paliile, âe toate neamurile...Lei cie kei, ce mai...Line, se poate sä nu existe într'o Zara o cutie cle chibrituri?/riclies umerii) Uu... sâ vedeli... nu.../merZe spre o/i/er) de spuneam, aciineauri? Lipsâ^ cle orAanira/ie, cle Lun simt elementar, cle... /Zest eu /i- Farea, rnclreie.) X^ta-i. /iar Fest eu tiZarea) Hi ee câl- âurâ! /se plimba).La în 1929... Lxact asa era...L cle îneLunit ... Hi aici, nici măcar un ventilator... 8s rács, cle nu știu câncl, câ ne-am civilizat... /omu­lui clela te/Zlrea) Deee nu puneți un ventilator?X'avem...Xave/i! Lai si§ur! Dece sâ sve/i? /se uita la ceasul cliu perete) Lei mai calm ?i inokensiv muritor, îsi iese âin kire. — La^ul meu. — L ?i loxic, âealtkel. Le lânZâ exagerata întârziere a trenului care, kiinâ acce­lerat, nu e personal ?i, âeci, nu e un tren oarecare, sa se eternirere Ia kiece apari/ie âe canton, î/i mai vin pe cap o mie si patru sute cincizeci âe neplăceri, /racle).Xji spus ceva, âoamnâ?/-ensta) Xu...M s'a părut... Zcuria/i... /un moment) Iarna, se mai aâmite: riapaââ, kriZ, înAlic/, viscol... Oar vara?Vara?!! /un moment) Xr mai treimi sâ ma apuce si âurerea âe masea si — xata: Lun âe transportat la Lalamuc... Lite, am sanss: nu mâ âoare maseaua... /racle).

^LX^NVRV VXNILVV XbVXXNMV V^NILbX ^bLX^NVVV VXNILb^ XbLX^NVM V^NILVX ^bLX^NVKV

Xsi 8pU8 ceva, cloamnâ?Nn.Dees?ssünp/u) N'am avut nimic äe 8pu8.Lviäent... spallos) v-voastrâ ce tren sHteptasi?Xeceleratul.suimi/) Xceeleratul?!?? va.va?!? spsu^Z) N'svesi cleloc aerul ca așteptași acce­leratul ..,

VXNILVX 4bLXVNVKV

kentruce?kentruca... 8tiu eu?... X;a... s?su^a).

VVNIVbX ^lÜXVNVIVI VXNlVbX XbLX^NVKV

Voturi. Vu aștept acceleratul.Nu va supârâ întârzierea a8ta?Nu...Oii... ?e mine mâ clistruxe . .. ms clobosrâ ... mâ... sun ZâssKte cuvântul)

VVNILbX XbxXXNVKV VXNIHV XVLXXNVUV

... exasperează.Oum?Va exasperează.üxasperea^ä. Vxaet. latâ cuvântul. Nulsumesc. spsu- ^â. O privește) Vâ e calci?

VXNILI.X äivxxnvlvl VXNMbX VI^XXNVKV V^Nlbl.X

va. Vli-s «lestul «le calcl.Nu, aveți aerul câ vâ 6 calcl. ?!Lu simt câ mâ topesc...Ltasi câteva minute, cel pnjin, mai liniștit. Vâ vesi sim ii mai bine.

XbLXXNVUVVVNVX.X

Oreclesi?! presupun.

XVLX^NVVVVXNIHV

sî'au^a).8â încerc... încercați... s?au^s).

.4VLXXNVHV Voate câ avesi «treptate. ..s?su?a).Imi permiteri sâ... spauss, privesc inrpre)ur) stau aici?

V^NILbX ^bLXVNVllv

ssurprinss) vacâ vre^i...s»Lor înveselit) Nulsumesc. spania. T'uKeKte. Vu ^tie ce sâ mai spunâ, /ntrâ lranralul, ii spune ceva popii. Acesta se rulicâ alene, ia leZstura §i ooKul, iese. Iese ,si lranralul, ceisce ii inlesnexte lui ^lexsnäru pronun­țarea câtorva cuvinte.) vamalii mi-au lost întotcles-

OVNILbVXbH4NOKV

una antipatiei...sse uita la el).snu se inclura ss tacâ) Nu tztiu äacä asi oliservat câ mai toti sunt înzestrași eu o sprecialnlâ cantitate «le imbecilitate lenta... stsce).

Seri» III. Xo»I V. s^o 7

DXKILb^XbLXXKDKD

sc« sä spuns Ki es ceva) Menták!srncurs)st) Da. Hamalii suut niHte imbecili eu miHcari lcute... Drebuie sa notași eâ exista Hi imbecili vioi, iu gesturi, clar aceia uu suut Hi uu vor ki uiciodatL bamab...

DXKlLbXXbLXXKOKD

srl /rxesrs) Ku?... or, dupa mine, iramaiul ideal ar ki Hi inteligent Hi

DXKILbXXbLXXKDKD

vioi, kiindcâ... sse întrerupe) Va plictisesc?Ku...8untesi amabila. Hocvensa mea var putea enerva la eulms. Xla suportași, iusä, eu 0 splendidă buuLvoinsä, recoukortautä... Hi vs suut recunoscător.., sOfiserul se ridics Ki iese pe peron, Dine nn tren, sts pusin în Hars, pleacs. ^dpoi.)

IdXXILbXXbLXXKDKD

lueâ uu treu...Da, încă uu treu... X. veuit Hi a plecat... Dra, îmi pare, uu personal... spansa). Hi- cum va spuneam, vâ rog sâ mâ iertași pentru aeeastâ abuudensâ de eu- viute Hi gesturi cle prisos, kârâ Hir, anapoda eu desâ- vârHire... inutile ... llidicole... — 8unt extrem de enervat.

DXKlLbX Observ...

XbLXXKMDsDsnss).Dot ee se petrece aici e mescbin, eatastrokal de mes- eliin sun moment) K am putut sukeri uieiodatâ gârile. ?rea nu seamanâ cu nimic Hi prea se aseamănă între ele. Ku-i aHa?

DXKILbX XbLXXKDKD DXKILDX XDLXXKDKD DXKILbX XbLXXKDIlD

snu răspunde).D-voastra suntesi, desigur, mult mai îngăduitoare... ssurâde)....mai resemuatâ...toclrr mari) „llesemnata"?!?Da cu alte cuvinte: nu... sun moment) (mm ss va spun?... îmi vin atâtea cuvinte îu gâud, mereu, îucâ uu Htiu... Darcâ vorbesc peutru întâiaH data cu cineva Hi... sun moment) D-voastrâ uu dasi, desigur, uiei-o interpretare inevitabilului, kie din înselepciune, kie din plictiseala... M s'a întâmplat Hi mie...

DXKILbXXbLXXKDllD

svrea ss spuns cens).. . loate va apar a?a cum suut Hi de aceia, între D-voastra Hi rest, exista 0 distansâ... ceiace vâ da- ruieHte uu kel de iudikereusâ nemărginita, 0 koarte

DXKlLbXperkectâ nepăsare... pe când...s/sce 0 minősre spre fereastra. Ofiserul revine cu un teanc de stare, se s-es^s, începe ss citesscs. Daniels

XDLXXKDlwse uita la el. ?susâ).sse uita §i el la ofițer, pe urma spune, ca ss nu msi

DXKlLbXtsos.) Oe părere avesi despre okiseri? sxsmbe-te) Dna singura.

l-LIl, XDOI.L8. fit vecie pe ^te^csnctru stsnâ ia mass Osnietei si kn-

XLLXXXOklLVXXILLX

Hí anume? Litese mult... tKsct smsnctoi^ /^su^s).

XLLXXXVM Xu-ivi pot explica deloc atituâipsu cl-voccstrL, â-uâ...

VXXILL^.XLLXXXMVVXXILLX XLLXXXOKL QXXILLX XLLXXXvklL

Ve aproape jumâtate âe ceas, vâ privesc... va?.'Xu croieli eu vâ privesc âe o jumâtate âe ceas? La âa...Xveti aerul câ sunteji kérni couvinsâ câ mint... Lerios, a trecut o jumâtate âe ceas, cle câud...? Lu ceasul în inâuâ. N'am uitat la el, âiu cinci, iu ciuei minute... /un moment) Vs privesc, â-uâ, ?i uu înjeleg âeloc kaptul câ vs e posibil sâ staji atât âe liniștita ?i tâcutâ... ,,

VXXILLX sîi /i^es^s). Lu uu vorbesc uici oâatâ siugurâ... Li­niștita, âece u'as ki? Intarsie trenul... Xre sa vinâ

XLLXXXVHL VXXILLX XLLXXXVHL VXXILLX XLLXXXVHL VXXILLX XLLX4XVM

el... Xu ina grâbesc...Zunteti englezoaică?Xu ... ,Lreâeam câ sunteți englezoaica.Dece? ,Vâ bucurași âe un calin anglo-saxou./rsâe) Le vă înâeamuâ sa akirmafi ea sunt culma?V'am spus ca vâ privesc âe o jumătate âe ora si câ intrigă atitudinea â-voastrâ...

VXXILLX ?i eu te privesc pe â-ta... uu cbiar âe o jumătate

XLLXXXvIlL VXXILLX XLLXXXVM VXXILLX

âe oră... totuși mâ intrjgâ atituâinea pe care o st. Xtituâinea mea e kireascâ...Hi a mea e cea potrivita.Lotrivitâ, cui?împrejurării, caârului...

XI.LXXXVIlLI VXXILLX XLLXXXVHII VXXILLX

f?SU2s).Zpunsaji, aâiueauri, câ uu sunteți grăbită.Xu sunt.Lucie vâ âuceji?fmcet) Unâe mâ âuc? Om moment) lata o întrebare

XLLXXXVkL VXXILLX XLLXXXVHL VXXILLX XLLXXXVHL VXXILLX

la care uu pot râspuuâe...Leutruce?frictics umerii) Xu slin unâe ma duc...Xu sîiji un...skt întrerupe) Xu.Llumiji...Ve înșeli, vorbesc koarte serios, f/ntrs cei ctoi sâotesoenti).

eremeneste, cu picioruț care se preZates ss psxesscs.

XL II-LLX I-LL

în ser) Ia te pita!sneâumerit, privinctu-i) 8'au împrietenit.bl'a?i ki mirat sâ uu se îutâmpls a^a... cu tupeul pe

§a/a c/e așteptare 31

eare-I are... ^i-am sis eu ca nu-mi place...VI. II-Iä Miceai câ e rece...lâ

Xl.kX.^XORll

kacsa impresia, man ober ... /se aleasa smsnc/oi)./în continuare) Atunci cleee plecati?!

Q^XILbtV Xu diiu... X'am pontrács pleca, tot a?a enm /nn mo­ment i/ priveze) n'am pentru ce rămâne... klec.^sta-i principalul.

tVbkX^XVRll 8nnteft căsătorită?väH.4 Xu.^LX^XVRll Oivorlata?V^XILR^ Xu. /paus«) koste vrei sa a Ili ?i caii ani am?tVl,LXtVXVRll Xu...OlVXIklV^ /surprinsa) ^X!^bLX^XVRll Xu ma interesează...O4Xlkb.4 /ironica) Zurprinsâtor!tVbLX^XOllll Va surprincle kaptul câ mi-am evitat o incliscretie?O^XIkb^ /surâc/e)^IVLXLXVllll X'am aerul unui om «liscret?vtVXIkl.tV Recunoaște câ e mult mai incliscret sa întrebi pe ci­

neva claca e sau nu căsătorit, cleeât sa vrei sa Htii ca/i ani are,

^I.kX^XI)RlI /Asst) Xu Aasesc... /§/kauss). >î UF "H

vtVXlkl.iV le auseam ca vrei sâ aprinși /iZarea. /scoate, c/in poXA

XlVkX^XVllll§ets, o brictrcta, o aprinc/e) lata./i^i c/â seama ca are tiAares rn mana) Xlultumese... /aprincte. kum eass. Dau ista stinZe bri/rceta) D-voastra

viVXILlV^kurnaji?koarte rar. (üáncl nu am ceva mai bun âe kâcut...

^bLX^XVRD /c/esc/ric/e porte-ciZsrettes-ut, ii o/ers).V^XILb^ Xu. tVcum stau cle vorba cu cl-ta..^HXcVXOllll kotuHi...v.4XlLI^ Rine... /ia o tiHare).äkXtVXVllll /ia bric/reta c/in mana Danielei, ii sprinc/e tipare«,

ores ss i-o fnspoiese).V^XIHtV /arata nn toc, pe masa) l,as-o aici, /.â/e^anc/rn pune

brictreta pe masa, kausa). Ia spune-mi, clece râcleai.

tVUXtVXVRllaclincauri?Oânâ?

vtVXIklV^ Xu știi? Länä an plecat cele clouâ calatoare clela ma­sa aceia.

^IVLX^XVRll /se uita ta masa) vorbi/i cle momentul cu clom-niHoara?

OtVXixktV / rsc/e).^L.LXä.XVRD D-voastrâ n a^i vâsut-o pe clomniHoara apucâncl cele

trei valise?V^XILI,^ /nec/umerita) La «la...

^.LLX^XDLD

D^XILL^ ^LLX^XDM

DXXILLV

^LLX^XDLD D^XILL^

^HX^XDM D.4XILLV ^LLX^XDLD

D4XiLI.^^i.LX4XDLX

DXXiLL4 ^LLX^XDLDD4XiLLV

XIVXXXDLii D4XILL.4

XLLX^XDLDD4XILI4

VLLXVXDLDD^XILL4

Hi mai pe arma, n'a^i varut-o pe doamna käcänd plata?La âa...Hi mi v'asi aci as aminte ci 6 nimic, privind-o pe doam­na onm pane cele dona geamantane ?i coșul pe 70s, lnând poșeta, descbirand-o, scoțând Lânii Zi numa- rând, ps îndelete cei optsprezece lei, — costal con- samalici lor?Xu... adica poate... Xu mai ^tia... (ie sâ-mi amintesc?O anecdota ca o doamna care se urca în tramvai... Htia multe anecdote ca doamne care se arca în tram­vai. Despre csre din ele vorbești?Hi vine taxatorai ?i... o stifi?8pane mái departe.Vine taxatorai, stanei doamna vrea sa-?i cumpere bilet, dapâ cum se obișnuiește. Lentin a cumpăra un bilet, e nevoie de bani. Doamna îsi linsa banii, în poșeta, într'un tel do sacalei căruia, pe vremuri i se răcea: „pompadoar". isi ia poșeta. Descinde poșeta, scoate pompadoar-nl, încbids poșeta, desebide pom- padoar-nl, scoate banii (o moneda de o suta de lei), încbids pompadoar-al, da moneda taxatorului ?i taxa­torul spune „daji-mi scbimbat, n'am sa va scbimb". Doamna exclama „4ba" si iar scepede de tot) des- cbids poșeta, scoate pompadour-ul, kncbide poșeta, desebide pompadonr-ul, scoate banii, kncbide pompa- dour-ul, desebide poșeta, pnns pompadour-ul, înebi- de poșeta... scade).surei nn Zâmbește, msesc) Xu-mi vine sa rad...Xu va oblig. X'am kâcut niei-un spirit. V'am expli­cat, numai, pentru ce am ras su, când ... spaur«). Dar d-voastra dsce afi râs adineauri?blu?! Oând?înainte sa ma ki aserat eu aici...tse Kande-te, rxr smintește, rade) da... Zpuveai ca e?ti victima scade) a o mie scade) patru scade) patru sute scade) O mie patru sute cincizeci de ne­plăceri.sHcsv) Hi?Ni s'a părut oarecum... originala... aceasta soco­teala ... exacta ...sseelaxi )oe) Xu-mi vine sa râd...Le urma scade) ai constatat câ nu scade) ca nu te doare maseaus si ai decis scade) ca ai sansa...Xu e într'adevar o sansa, când nu te doare măseaua? La da. .. însă ... Ni s'a părut ca nu-i momentul ss... Ori... inskârsit scade) am râs...sLarrra).

XlllXXXOMOXXllLX

8untsxi 0 kire vesela... (pau^â) Lalatoriji mult?lauerm. Xm, pentru aceasta, Hi sănătatea Zi averea necesarâ.

XVKXXXVKV (eu o UKosrâ uusn^â cie reZret) Hi eu sunt boZat Hi sănătos ciur nu mai cÂâtorese clemult... (/-au îutrr- «tst oe/e spuse) Ou. (Xir vrea sâ se bsZe cie sesmâ eâ s'a întristat) Htiji, piscurile... Hi sosirile... îmi sunt uesukerite... Oâlâtoriile au, toate, uu început ... uu skâiHit... Llu ästest începuturile Zi skârHÎturile că­lătoriilor. Xu ceva cle roman koiletou... ori cle kilm Htiinftkic în serii... (pausâ. Xrc mai Kire oe sâ spuuâ) Vre^i sâ Htiji enrn ma cliiama?

OXXixvXXVLXXXMIl

Oseâ tő neapărat...Xr ki trebuit sâ mâ prezint, pânâ aeum... Hi clriar «lela început... Xu-i a?a?

OXXILVXXIVXXXOKII

?re^intâ-te aeum.(se rrciroâ) Xlexanclru Ilomin. (?a»sâ).

OXXlvvx XI.LXXXOM OXXlLVX XWXXXOM OXXILVX XVVXXXOlllI

Xlai cleparte...?Oum aâieâ, „mai cleparte"?8pune cu ce te ocupi, unâe locuiești, ele.întrebati eu ee mâ ocup? va.Va interesează stuâiile, ori sptituâinile mele? 8au eu ee m'am ales âiu toate astea?

VXXILVX îmi place sâ oreâ ca stuâiile â-tale au kost călăuzite âe aptituâinile â-tale Hi ca âe aioi a rezultat o mul- lumire oarecare...

XVIXXXVKU Vâ înHelaft. Xm stuâiat literile Hi âreptul âar... uu sunt nici avocat, nici prokesor. Vimpul mi-1 petrec naââjâuinâ vremuri mai bâe, jucânâ briâZe, tenis Hi pinA-pouA... locuiesc îu aeest orâHel uitat âe lume Hi âe Dumnezeu, a cărui monotonie s eanâiââ Hi exas­perantă ... împlinesc treizeci Zi patru âe aui, la pri­măvară . ..

OXXldVXXXVXXXVKO

(îi intincte mana).(ri sâruiâ mâna. §e sZeaxá) Uneori, mâ îutreb âacâ. nu sunt, cumva, imbecil sau neurastenic?

OXXlLVX XVLXXXVM

6askHti vre-un răspuns?Xiei-unul... Vrednic sâ mâ odiHnuiesc a renunța Hi

OXXILI.X XVLXXXOM OXXlUX XVLXXXOKO vxxuvx XVVXXXORO

la inutila ambiție âe a mâ âiaZuoria eu precizie...Osce presupui câ e?ti imbecil?Ventrucâ am âevenit neurastenic! krerinfi simptome âe nenrasteoîs?! Oa.Hi anume?Xn ma mai âistreara nimic... Xu mâ mai preocupă uimic. .. si mâ âispreluiesc ...

Oxxixvx Xsta o uumai plictiseala...

^LLX^XDBD Nai iutrebafi!

^LLX^XDKL DâLL^ ^LLXVXDBL D.^XILI.^

Xu... L ceva cu mult mai grav... blamare... fân datorie) Xu cred ... fpau^a). Oricum... s trist... Oe e trist?8â uu te mai preocupe uimie, sâ uu te mai distreze uimie ?i sâ te disprefuieyti... fun moment) Lu Htiu

VLLX^XDBLcâ e trist... fun moment) Osce stai deZeaba?Dacâ uu a^i sta degeaba, doamuâ, ar iusemua sâ dau lecfii de daus ?i de ximuasticâ, sâ iutru iutr'o trupâ de operete, sâ descbid uu bar ori sâ tac iucoujurul lumii pe bieicletâ...

Dt^XILL^ ^LLX^XDBL

Dece uu dat lecfii de daus?Xli-aH compromite kamilia ?i am o. sora uemâritatâ Hi uu krate îusurat...

D.^XILL^ XLLXXXDBV DâXILL^ XLLXXXDKL DVXILLX ^LLX^XDM

Oar ocolul lumii dece uu-1 kaci?t^r ki ridicol sâ umblu pe bicicleta...Loruetzte cu automobilul...Xu. Daca uu se poate pe bieicletâ, reuuuf. frsde) ^i ui^te arZumeute!Lârâ bieicletâ, îucou)urul pâmâutului v vâduv de seurafioual. Deci... fpau^a) Vr ki tzi prea târziu... fun moment) D-voastra cum vâ uumifi?

DVXlLLV Ie iuteresearis?

DXXILLV ^LLX^XDKO ÖNOL d. t.ODLLXLKII'^ ONOL d. b OWLXLBII^. ONLL d. t ' OMLXLKII^

Vrei ueaparat sâ ?tii cum mâ obiamâ?Neapărat... peuitrueâ... fvorbsKte încet).Da' ce tot citești aoclo, d-yoarâ Nimi? fnu aude).D-^oarâ Nimi!!ftresare) â spus ceva, d-1e Oostica?Ie iutrebam ce Sit6?ti cu atât „auteres".V.. Oeva koartv palpitant: „Nisterul catacombelor bicolore". L-ai citit?

ONU d. t. Xu... Lâi eu u'am vreme d'sstea... cum le 2ise?i, eata.. ca... ta... cum?

cULLXLBII^ ONLLd.t.

fsnpertosrs) ... Oombe. Oatacombe.Li, da: camatcombv ... X'am eu vreme de astea ... lobicüre...

OMLXLKII^ ONVL d t.OMLXLKI'I'^ 0NIR, d. t. D^XILL^ ^LLX^XDklO D^XILL^ ^.LLX^XDBD DâLL^ -

facetaxt )oc) Bicolore.Lilocore, da. X'ruu vreme... fsce/a-t )oo) Lâcst...Li, lass, cs u'o ki eiue ?tie ce dacâ...fin continuare) Lbrt â uume searbăd ...„Nația"?Xu.VuL?O, üu! Oum ifi incbipui cs m ar putea cbsma Vas sau Naris? ' '

^DDX^^DKD ise riciiea, se p/rmba, revine, sia rn picioare) Atunci...

D/VMDDX ^DDXâDKV DâiDD^ XDDX^^DKD

poate... „Vlariana".I^iei Nariana„. DvHi 6 «jestol âe searbaâ, na ZasvHti?De loAdânica mea o clnaîma aHa, seÂidaâ: Nariana. sse turbura) De cintz?De loZvânica mea... spau^â. /se se piimba) X'am eu aerul unui om loxvâit?

D^IDD^.VDDX^DMDV^IDDX

iaceia^i )oe) I^u ...fu prive-te. ^e axearra) Dece?snu vrea sa se irZciöLe) XlartnriseHti ea eHti neuraste­nie tzi... ise rrâZ, ^âce eâ^iva paxi) Aparentele în- seala, însă.

VDDX^DKD io privexte, nu i-a seapat nimic) t)uoâ erat âemon- strauâum__iDau^a).

D^I^lDDV ise plimba. L /oarte stinZberita. Kevine. Kamane rn picioare. începe sa Se )Oace ârr bricbeia cie pe masa. Vrr Mar poaie prelnnFi tacerea) D kvarté krumos nu­mele asta: Xlariana ..

ilDDX^^DKD DäDD^ VDDXX^DKD D^IDD^.VDDX^^DIlD vââ -

Lunteti ama^ilL .. .N^riana ... spau^a) Nariana Hi mai eum?Zâvuleseu...iacela^i loc) Uite... Lavuleseu nu-mi place, âar... k)upa căsătorie, se va numi Ilorllin ...^OeNtai triÄiatü Sa sprtn... Va ki mult mai lnne ..Ilomin". . aclieâ âupa easâtnrie. i-^e rnioaree, sianci mereu rn pieioare, spre /ereas/r^. /)upa eaiva timp): Oâlalt nunte nu-mi plaee. i

XDDXX^IDM D.^MDIX ^DDXXI^DM DXMDD.4 VDDXVNDlM D^IDDr^ .4DDX^MKD DilMDDV LDDX^M)IlD DV^lDl^v

eâ?-' ° „Xl^xanllrn". i^iei IvAoânieei mele nu-i place... l>SSi). ' ' u. n j.n. nN,.eDe aceia îmi spune altkel . ..Oum? ,)„8anâu". ise rnioaree spre ei) 8anâu?!Da... -Oum e posilril sa spui unui om pe care îl inlresti „8anâu"? 'iKau^a).

^DDX^I^DM-I'-j : j!D^IDDV äx^MkII

..8anâu"... iun moment) D-ta cum mi-ai- spune âacrD .. r. . .... âaca?^li-ai ki loKvânica, m'ai iubi Hi nu ti-ar place numele meu?

D^^IDD^ firesare. 5e /âsiâeeKie) Du?... Du!... Du (i-a?i Zasi

^?X^^DllD DXMDI X- I ! ' ! -

alt nume...De piMîe-ai numi... iu» momeni) Ve-ai numi astkel încât

XI.LXXMkllI

OXXILI.XXl^XXNOIMVX^lLI.X

XLLXXMKIl VX^ILljX

XljLXX^Vklll vxmux

^LXX^VKII VX^ILljX X^XX^MII

VX^sILI.X

XläLXXMklll

VXXILbX

XI^LXXMIlUVX^ILI.X XI^XX^VKII VXMLI.X

XXLXXMllbl VX^ILI,X

XI^LXXMklll VXXlLIjX /V^XXMKII

vxxixi,x

XI^X^XOIlbl

8L QU tu Mâi pot asemui ou nimeni HÍ ou nimic . . . (se AancteKte).' Xlexanclru ... X-Iex-LQ-clru ... /uu mo- ment) l)e pilâa... Xlen ... lluan... kuacl,..

întrerupe) InteiitiouL/i sâ-mi âaruiti o clenumire arába?Oo io lave sa bănuielii a?a ceva?(o imita) Xlen... kuan... kuaâ...^acte fa^K, os sa-§i ascuncta turburarea) Xi clreptate...Xi perfecta âreptats...ft^ausa. § neliniștita. T^oate Ztumete astea n'au nimic usturat, nimic vese! ou actevarat. ^manctoi sunt foarte stinZberifi, abatufî...) ' 8a va viu iu ajutor?Daca vroi...jt^au^s).Kpuneji-mi: „Xlâ",fse întoarce, tocmai, spre fereastra. Le întoarce spre et).- Xlcl?!?fea sa raspuncta) 8o pronunța u^or.faceta^i joc §i ea) Ore^i?8unt convins ...f?au2a),fse ptimba. t?evine. §o a^ea^a. §e /oaea, fara interes, eu bricbeta. Observa, ta un moment clat ea Xle^anclru o privește, Atunci spune, repecls.) Oa-mi o ji^aro, io ro§...fseoate porte-erHarettes-ut, îi oferă, pune porte-eiZa- rettes-ut în buzunar. F'aee un Zest prin eare îi vere brietreta. i-o cia. Lk îi aprimte, pune briebeta pe masa).^uituMsso. fun moment) Xya âar... fnu-t privește) Xiâ...seeou) Xlâ...fracte artifieiat).íiadoji?!OuM sa nu raci? I-auri. Xi<i... ?aroa o o maroa cie ciorapi...8au cle automobil, nu?feeou) 8au âo automobil...f?ausa).Oooo nu mi-am xasit pana aeum numolo â8ta?Xvoai nevoie âs ol?fse joaca, absent, cu briebsta) ?oato... spau^s) Inoa nu §tiu cum te obiama, â-ra...Lram siZura ea ai renun/at la vrerea âe a-mi ?ti nu­mele.f-ambe^te) Lu renunj, lesne, la tutun, claca tulesc... la un proaspăt costum cle baino, claca trec printr'o cri?:a kinanoiara mai importanta... Ia un kilm, claca

DXNILLX

8 vre-o epidemie în oraH... Dar... sun moment) Lum VL numiti?Daniela.

XLLXXNDKL Daniela?! (nn moment) Nu-mi place... 8 pretențios... distant...

DXNILLX prietenii Hi rudele îmi spun „Dan^ ".XLLXXNDKL „Danv? seontinus sâ vorbească încet).I-LL XD0LL8 . sin continuare) — ^i alunei, observi clioslia? Despre

mine, atâta pLAuba! I-ain Hi spns: „nai deeât. Lu inâ due la medicina. Lreaba d-talv..."

XL II-LLX Loarte bine. Lariera ta e a ta, nu-i a lui.I-LL Tu ee ai sa urmeri?XL II-LLX Intre noi kie vorba, inon ober, en n ahi urina niinie.

Dealtkel... sper sâ ead la baoalaureat.I-LL Fi daca îl iei?XL II-LLX Nu-I iau, daeâ ma ambisione^..I-LL Nu-l iei dintr odatâ, sâ presupunem. Dai în toamnâ,

Hi-I iei în toamnă...XL II-LLX Xsts s'o ererb tu Hi babacii! In toamna ma îmbolnâ-

veso râu... aHa: eu surprins eomplicative, karinZo- larinAO-pIeuro-oronioe. Las' pe mine...

IUI. ?i pe urmâ ee kaei?XI. II-LLX ^lâ restabilesc Hi-mi vad visul eu oeliii: deseliid ma-

Aarin pe Lalea Victoriei.I-LL Le Iei de maxarin?!XI. II-LLX Xtelier, adieâ.I-LL „Xtelier", don'Ie?XI. II-LLX Da. Lotoxrakii artistice, de toate mărimile, cliiar Hi

miniaturi. Nemaivăzut. Nemaiauzit. sun moment) Ve- eliea mea pasiune, ee sa-i Iaci!

I-LL Lopil kHti, Iraté! scontinua încet).DXNILLX Da, mama e la LuenreHti sadsuAa, într'o doara.) Viu,

tocmai, dela... eea de a treia casatori« a ei, la care am kost invitatâ ou insistenta, lata s'a stsÎ>iIit, în cele din urma la... stu^e^te) Londra. X îneepnt, aco­lo, niHte akaceri eu dani multi Hi supra-obosealâ..

XLLXXNDLL Dânsul nu s'a recăsătorit?DXNLILX Nu... .XLLXXNDKL ?i d-voastrâ locuiti cu dânsul, la Londra?DXNILLX Lu...? sun moment) Lu nu locuiesc nicăieri... Lu

nu stau nicăieri... Lu tree pretutindeni, dar nu ma opresc nicâieri mai îndelung, aHa ca sa pot spune: aici locuiesc... sun moment) Xm început viata asta... la... Haisprervos ani...

XLLXXNDKL Nu s obositoare, viata asta?DXNILLX Nu. Deloc, spsusâ. Xte^andru nu baZa de seama eâ

îl minte o privește, aeum, eu oarecare sfiala) Dupâ cum veri... ocolul pământului se poate kaoe Hi kara bioioletâ...

wx X N IMII Ise râtrcâ, se p/rmba)./Van^a).

DXNILDX Uu atzi mânca o prâjitura. D-ta uu?XlMXXNDUD /se a§ea^a, bate cu brtc/reta rn masa).LDVVNVVI^X sâ ancte, — urlete).OUH <1.1.LDLLNLKI'I'^

N'au2Í, d-rtz Uimi? Llienji./sare în sus) Vineeeee! /se apropie de mas«) Xji dorit ceva?

XVVXXNDUD LllVINVUIIX DXNIVVX LMLMH17X DXNILLX LMLNLVI7X DXNIHX LMVMVI7X XIMXXNDKD LMLNLVI'rX XVVXXNDllII DXNIM.X XVDXXNDVD DXNILLX XLLXXNDUD DXNIDLX XLLXXNDVD DXNIVI.X XVLXXNDVD DXNixVX

Xveji priituri?§ste. 8e poate sâ uu avem? De care ss va servesc?Xdu vre-o câteva, sa ne alegem noi.Lam câte?/aHasata) Dna din fiecare.Asortate, eum se rice ..Da.Nu-i decât savarine si tol>o?-tort./«Hasat) Doua savarine si doua todo^uri.Indatâ-â-s-â... /pteaca, începe sa prepare tava), /după o tăcere pentbitâ) Vâ plac prăjiturile?Da. A d-tale?Da. 8i mie. . . /pansa) D-rs Danv...Da...?8un toarte abâtut...Ventruce?! 'Dentrueâ ma xândese mereu: are ss vie...One?Acceleratul...Xsa-i: acceleratul... Zi^ur câ trelruie sâ vie, de vre- inece pe el îl așteptam... Va ti aici... mâi curând ori mai târziu. . .

XLLXXNDKD Dar nu întotdeauna vine cei ace a?teptâm... poste

DXNIWXde-o viaja kntreaAa...Vine înjeles... /netrn rotita) Vorliesm despre trenuri numai.

XLLXXNDKD DXNILLX XLLXXNDKD DXNILVX

/ecou) lXumai...?eutruce esti sl>âtut, încâ n'am priceput. Nu?Nu...

XVLXXNDKII DXNILVX ^DLXXNDVD DXNILLX XVVXXNDRD DXNIDVX XVLXXNDKD

t^au^a).dând va sosi acceleratul, d-ta vei pleca...?i d-ia, cu mine...Du? Nu.../consternata) Nu!?!?t redeati câ am sa plec si eu?Imi nclâpuiam. .. Htism cs astepji acceleratul...Lu trenurile se si vine, câteodată... /un moment) De data asta, eu uu atztept aceeleratul, ea d-vcisstra... aștept pe cineva care se aklâ în el...

DXNIVVX ^sa!... sun moment) ?e cine astepji?

^bLXlNDKD

DELl^

^IlX^NDUl D^.NILb^ t^LX^NDM

D^NILb^ ^bLX^NDM DXNILbá ^DLX^NDKD D^NIlbX

^DLX^NDIID DELDR ^IlX.4NDM D^Mli.^

^bLX^NDM D^Niä ^WXäVKH

- i

D^Nllb^

^bLX^NDUD D^Nllb^ ^bLX^NDKDD.MIH.^ '

Oll^LKIL

^HX^NDHII

D^NILb^ ^b^X^NDIID

?« Narisna.../lins D/läeri/s eu prapturde. le pune pe mss«, p/e«o«, rxi rei« kooui §i es?/««).ss« ridics. §e uits pe /er««»trs. §e res§es2«. 6ust« o pra/iturs, iss« )os tinZuri/s)./mänsnos).Domnul« ^ld... Imi cl ai voie ss te întreb ceva?NL roA...fk)n moment)./se uitâ /« e/) IP iubești loKodoics?/tace. lsss )os tinHurits).Nu rsspnnri?!D-ta ee crerâ?Daca a^i ki crezut cevs, nn te-a^i inni ki întrebat... /?susâ). -/^smbexte /or/st.) N'sm eu aerul unui om oare îyi /bruse) Nu prea.Dece?lle vaiti cle plictiseals, te sâcâie întâmplarea ea ai venit Ia Zara s'o a^tepft ?i î/i pare rân ca plec en... ...cu trenul care mi-o aduce pe ea...Daca s^i lua nn altul, m'ai regreta mai puțin?/ridic« umerii, spor) Nu cred... lentruca trenul în care vine Mariana... ori altul... nu te va duce nu- mai pe d-ta koarte departe de mine, îmi va lua poate cea din urma nădejde... Vesi, eu.../nu-t msi privește) In dekiiiitiv, astea sunt amănunte ce nu mâ privesc.../tressre) ^i dreptate...8â Vorbim despre altceva...Despre ee?/tace, se irit» /« drespts, is stsnM, «p/escs /runtea) Nu ?tiu.../întrerupe tecturs, se ridica, se ptimbg, cu msini/e ts spste, se oprește, se uita ta ceasul din perete).Despre altceva, nu putem vorbi, d-râ Dany... ?en- trucs ... /un moment) ... pentruca ne aklam într'o sala de așteptare... deci într'un adăpost de veniri, plecări ?i bnn-ramasuri... ale altora... ale noastre... /s's /acut, «cum, tini^te rn Zsra) ...ale nimănui... ale tuturor... bnn-ramasuri... nimic... lriste/ile pe cari le aduni, de când e?ti aici, nu-s ale d-tale, nici ale mele... 8unt ale plecărilor, venirilor ?i bun-râma- surilor plutitoare în aerul asta încins, Freu, anevoie de respirat, veșnic.../îneet) lXu snnt trista.../încet) Mci n ai avea dece ki trista, d-ra Dany. ln vorbeam «Ha... cs ss nn tsc... /un moment) lXici eu M sunt trist... /un müment) Nu mănânci prsMnra?

VXXILLX sotstms esput s „nu", Spot.) La âa. srntrnâe msns spre trnZurrss, se ra^ZsncteHte) La... a'am kost aici- oâatâ trista__s/'au^a).

XLLXXXVIkO OXXILLX XLLXXXVM VXXILLX

Oe ar ki âaeâ te-ai âotâri sâ mai râmai?Hacke? Xiei?!8ä presapai eä ai vsait prea târâ la Aars...... ?i eä, âiatro aoi âoi, aaiaai ea aia pieráat aeee- keratak pe oare ik aHtsptam...?

XLLXXXVKIIVXXILLX

va.Xa... sun moment) 8a sü miats es-si spaa aeam, á-ke Xlá...

XLLXXXVMVXXILLX

X'am aitat aiiaie.Irena! eare iaea a'a vsait, treauk aHtsptat, e siaAarak ee aa poate ki pieráat aieicxkata... sAsse^te brretrets, se uita /a ea, o pane inâsrst, pe masa. ?riveHte rm- pre/ur. §e rickios).

XLLXXXMO VXXILLX XLLXXXVkkkI OXXILLX

Oaasi ceva?Xa... sse s^es^s).sir' ás brretrets) 8a a'o aisi, eamva.^cmaj vroiam sa ts rOA sa-si iaebipai, ckapa ee voi ki pkeeat, ea am aitat-o Hi s'o păstrezi... srsáe, Ma­kra s-Hi sseuncte emosis) Xrs sä-si priackä bias... Xeam, puae-o îaâârât, aiei, pe masa, HÍ na-si ackace amiats ea am vrat s'o ait...

XLLXXXOkkOOXXILLX

so privește, pune brrekrets pe masa).Loats... poate ea a'ai sä ma cre^i, ck-ks Xkck... kasa trebais sa-si mârtarisese: am impresia eä mâ akka, peatra iataia oară, îatr'o sala âe aHteptsre...

XLLXXXVKkI OXXILLX XLLXXXVKO VXXILLX

sorea ss rsspunâs).sit oprexte) Os aiei, mâ vor ajaaAe, poate, amiatiri... Le vor aâaee iackârât vreockata?Xa crcck. Ni-e Aroarâ cle „prea târziu"... spsurs) La ee te ZâackeHti?

XLLXXXVkkO 8aat oameni eari, âacâ saat triHti, seria poezii, alsii pietea^â, alsii colecsioaeara obiecte âe artă... saa moment) var ceilaksi?

VXXILLX XLLXXXMO oxxmx XLLXXXMO VXXILLX XLLXXXVkkO VXXkLLX XLLXXXVM VXXILLX XLLXXXOKkl VXXILLX

Oare?Oamsaii obiHaaiji.srneet) Lkeacâ mai âsparts...?i âacâ tristesea aa i-a Aasit pe aa âram iaeepat?Oe kae, ataaei?La îatreb: ee kae?kamâa pe Ioc... saa... stsee).8aa?laeep sâ pkaauiaseâ, kara temei, o eâkâtoris...La ee baa?!8aat aitari 6ari aa via, âs aa 16 eki6mi... ^i ataaei...Is 6ki6mi... sun moment) Oateoâats, mi-e soma Hi aa

pot adormi... vreau 8L dorm. Lri enni izbutesc sa-mi ellem somnul? Includ oclrii... mâ Zândesc la o apâ mare, liniștita, pe oare plutește o krun^L... /din es rn oe mar îneci) Drmârese plutirea krunriei... uu minut, 2eee, douareci... 8imt ea mi-au adormit mâinile... umerii... Ni s'au împovărat Aeuuueldi... IHuu?a de pe apa uu a^unZe nicăieri... Zândul adoar­me ?i el, apoi... Uitarea m'a ajuns ... ^m adormit ?i eu... Land?/2Zomot pe peron. 5e anunța sosirea unui tren, ou ba- tade, os de oess, obișnuite. Damalul spsre rn UAS. Ofi/erul §i cer dor adolescenți se ridioa)./emoționat) Vine acceleratul. Loseste, sî^i îs tiarele) Inskârsit...

IU ^D0DL8. ?Iatal!^1^ IINl^^ /se duoe îs te/Z/rea, spune olrelneritei osre se ridica)

Dasâ, d-rs. Clătesc eu.

^^X^MKII

D^^ILI^

D^I^ILD^

DOâjV^ N^KI^^ DOt^N^ NE.MX DO^N^^

/Ofi/erul a isKr't. Dupâ oe p/âteste, adolescentul M ia tovarășul de bra/ §r ies amândoi), /se ridica) Hâmâi cu bine, d-Ie ^Id./se ridica §i el, nedumerit) îmi dai voie sa te întovâ- r8?esc...?Desigur... /trenul intra rn Hara. Daniela slearZa spre UKe, Nle^andru o urmearâ) Dar... numai pana la tren...^i ^rea sa pot merxe mai departe?/«e oprește, se uita la el.) jXu... /pornește, /ipa.) ^Iu... lXu, te roA...^m sâ-ji spun... ^m sâ-ji mai spun... trelmie sâ ma ascnlji.../Nu ie^it. trenul s'a oprit. Olrelneri/a skearKâ la fe­reastra, se uita afara §i faoe semne ou batista. Omul dela te/Zlrea se duoe la u§e, se uita, o clipa, doua, se întoarce. ^e urma intra Mariana §i a doua Doamna. § draZu/s, ll/ariana. Dar are o rnfá/i§are solemna iar vooea îi e aspra. Dn lramal vine îndărătul lor, ou bsZs-ele).Dece n'o ki venit??tia câ sosim?I-am telexrakiat ierj.I^'o ki primit...lelexrama nu-i eartâ postalâ, nici scrisoare, tanti... 8'o ki îmllolnavit...

DO^N^l^NXIîl^X^

//ntrs oa/ivs oslâori, ies pe u§s oealsltâ).^r ki trimis pe cineva, ss ue îutsmpiue, dacâ era Iroluav...lX'avca pe cine...Oum u avea pe cine? Dar Oeores? Dar Codire!? Dar ?teki?

VOXXl^XVlXklMA

Xu te mai supâra tzi tu. . . Vii mai înZacluitoare. Atzt vrea sa to vacl, îu locul meu...

VOENA /lcamalului) Oprvtzte o trăsură. /vamalul iese).NXKIA^X Xu-mi explic atâta uepasars...DOXN^lA 8tai, sa veâem îutâi ce s'a întâmplat...NX8lXX4 Vu uu vreau sa tztiu nimic ... N'am plictisit...

/les Ki ele. Vau^s. trenul mai fluiera o claia Ki pleacs. Maus cbelneri/ei /latura ruca batista... Trenul a clts- pârut. Xlexanclru intra. Vrea ss pornească înspre UK» pe oare au isKit, sclinesuri, calatorii, se SKea^s, apoi la masa pe care Daniela xi-a uitat brrolreta. Ia bri- cbeta, riclics ocbii, o vecle pS cbelneri/s).

XHLXX^VM ?1ata!OM^LKI^A /tresare, vine spre el) Xya e... Va uitasem ... sun

moment) Optsprezece lei... /^levanclru plătește) Nul/umesc. /Vrea ss plece).

AHLXX^VKV Asculta, cl-râ... sun moment) Vreau sa te îutrel» ceva...

OMl^MKI^A Intreda/i, clece uu...Xl^VXXXD8V Xu cumva tztii cl-ta cum se uumea <1-ua care tzoclea, eu

miue, aici, aclîueauri?OllL8^L8IIX /mirata) D-voastrâ no cuuotztea/i?XHLXXXVM Xu.0»LHXlL8IIX Vam va2ut ca vorlrsa/i... X'a/i iutrelrat-o eum c»

clriamâ?XHLXX^VM 8a cla...QMH^LKIIX Hi u'a spus?XVLXX^VKV /încurcat) 8a cla... Ni-a spus cum o vlriamâ tzi —

am... tzi am uitat... Oauâ s'o mai îutred oclatâ, a ve- uit acceleratul tzi... clâusa a plecat... tzi...

e»L^MKIIX ?ai clece vre/i cu tot clinaclinsul sâ-i tzti/i uumele?XHLXX^MII sse /âstaesKte) Dccs?... Viincloâ... /are brielrets in

mâna, eeiaee ii înlesnește sâ spuns.) Hi-a uitat 8ri- clccta'... tzi... tzi atzi vrea sâ i-o trimit...

OHLH^LKIIX Hasa/i-o aici. ?oate primim vre-o reclama/ie. //ntincle mâna, clups briebets).

AHLXXM8II snu i-o cls) Da?!?0WHM8IIX seu msns întinsa) ?li s'a mai întâmplat cu cloi clomui.

Au reclamat clupa o umbrela. Hi le-am sxpecliat-o, eliei, tocmai la Vimitzoara...

XHLXXMM /nu Ktie ee ss /ses) 2au!!??OM^MKI^A Daca va spuu ... ?ute/i avea toata încreclerea, noi...XHLXXMM /e^its) O iei cl-ta?Oilvi^v8ivx 8iZur. l^li-o cla/i mie tzi eu o clepuu la cassâ. ^l'ave/i

teama, ca se kura... Doar uu suntem în coclru ...AHLXA^V8II /e nevoit ss i-o clea) ?oktim!0MVM8I7X /plecsncl cu briclrets) Am eu Arije...XHX^^MII /se cluce clupa ss) Hi... claca nu sosvtzte reclamați a?

OM^XLlll^^ In cas eâ persoana no pretinde 8â i 86 restituie, oliieetul râinâne alei...

cVI^XiMOM va!?sZesi) keAnlainentul. ^a-i toate: dnpa les«...

^I^^Xk^iXDIlld lline... l^oarte l>ine...sciiseuis cu vniui cieis ie/Zires, ii srsis brieireis, po- vesiöKie...)

^I,LX^lXVKD sprive^e cie Mr ikupre/ur, spor, inest, pornește spre üsse. Osnci sä ireses prsZui, se întoarse Ai, privinci rar cie Mr impre/ur, es §i euer sr esuis eevs, seosie porie-eiHsreiies-ui, îs o irZäre).^-s privii) Oautaji eevs?

^LX^lXMII siressre) ^Xu... sun nronreni) Arlies... da... ?ot Ȋ-nii aprind ti^area, d-ra?

OMIälll^ i«6 repecie, ri sprincie iiHsres eu brieireis) Ouin nn, vai de inine... ^enin vâ pot servi:..

I^X/^ IXOll 1/ Xinltninese... iss mai ttiis Okisis cie Mr rmpreMr, ^i pieses-) 8nna rina...

OlVm d. t. ?i(Va salut. öonMur...^^X^^vllll iiese).

dll^I^IXl^llld^^ ise uiis ciups ei, o/^ies^s. ?u/re brieiceis pe ie/Zires, iKi reis ioeui ?i ieeiurs... Osses. O/ies^s rnes ocisis' Oiie^ie, vri^esuci bu^eie).

OMIl, d. t. seisieKie psirsreie ciiu esri Osuieis ^i ^ie^suciru su uiisi ss ires... §i pe urms rueepe ss ie §iesrKs, ^svr- biuci unui Asnci vesei...)

Ooriins

IM :eomoi,^

6« 8LVL8 81010^

Nu ne-am ocupat de plagiatele lui Loriolan Larbat, pentrucâ el cu „seriilor" (pseudo-scriitor) ar ii avut vreodată vreun ecou iu literatura ro- mâneascâ. Dar ara socotit ca o datorie etica de a desvâiui procedeele unui cleptoman literar, oii au de talent ?i cultura, care, cu lucrările altora, a vrut sa se Iuri?eze în teinplul literaturii, ^.m ii abandonat aceasta opera de ecari­saj rnorsl, pentrucâ insul nu merita ca atenjia publica, iie ?i eu iurturile literare, sa stăruie asupra lui. 8ei întâmplâ, însă, ca el sa ne solicite opinia asupra volumașului sau de scbije „^.nny". Nârturisim ca nu Lam citit cuiu n'am citit nici alte lucrări ale „lui" decât atunci când arn iost risipitori eu tirnpul nostru. Dar daca e vorba de o invitație Ia lectură ?i cuiu carul iui Loriolan Lârbat ni s'a înkâji?at ea o îndrasnealâ unica în materie de iurt literar, arn descbis volumașul „^.nny" ?i aur citit sckija „Lântarea prirnüve- rii". Ocî unde ne este cunoscuta aceasta sebijâ? In literatura magkiarâ Exi­sta un scriitor pe care-l cbiaină Liro bajos. scris urai uruite voluine de nuvele, inai uruit sau urai pujin reunite, câteva romane, monoloage, etc. LI ars ?i un roman: diadalmas asszony". In acest roman, gazetarul Lorneldictează sojiei sale o sckijâ. Oorioian Larbat inra această scbijâ ;i o publică sud titlul: „Oântarea primăverii".

lata, vom iacei iara?i apel tot la sistemul clasic al coloanelor paralele, cs sa punem kaja în kaja plagiatul cu produojiuuea originala.

álorioisn Lârbat:... Hedinja se terminase ?i bătrânul

prolesor cu o jinuta glacială, între a- clamajiile vii ale ascultătorilor, parași sala. Lu iară sa mai jin seama daca Louis vine cu mine sau nu, mâ repezii printre muljime către banca dintâiu unde ?edea Or. Lovreanu.

Oar zâpâcit statui o clipa în Ioc. Oin banca prima se ridica un om mic ?i gâb. Le trupul sau nevoia? bainele stăteau cs pe un par. Laja-i palida era înkriguratâ ?i ocbii sai mari ?i plini de durere străluceau.

ötro Lajos:^z ora veget árt, a bailgatáság lelkes

tapsban tört ki. Lind proiessror újra bideggá vált arccal ment ki a teremből, án pedig sietve pároltam át a tömegen az első pád iele, amelyben a neveze­tes magyar tudás ült.

Zavarodottan állottam meg. ^z első padkái egy kicsi, púpos ember lepett ki. Nyomorult testán szánalmasan lá- gott a ruda. Halvány arca ki volt pi­rulva ás kát iájdalmss, nagy szeme csillogott.

N'ain apropiat âe ei.— Or. I-ovreanu?— Lu sunt.— trai âai voie sa mâ prerint. 8unt

tériéit cä am putut sa tiu ari martor lauâelor ce vi s'au âat.

l,a acestea Oovreanu mi-a răspuns ou uu râmbet calm Zi akabil. îmi âââu mâna Zi împreuna părăsirăm Universi­tatea. II priveam Zi începu sa mi-se suri sere în suliét o compătimire. Oar cânâ începu sa-mi voibeasoa, aceasta compătimire începu sa se destrame, Zi în locui ei se încuibâ aâmirajiunea. Omul acesta mic Zi nevolaZ era un om mare. Vorbea în surdina cu o voce blânda âe copii, âar, fiecare cuvânt îi era luminat âe o gândire puternica. In vorba iui nu ora nimic artificial, nimic âin pedanteria înjositoare.

In lucrurile sale era moâest.— ba noi acasă s mai greu âe-aji

ajunge scopul. Viei oamenii sunt atât âe buni cu mine.

Vin aliat cumca acasă nu i-a reunit sâ primească nici un post. poate pen­tru ca era gâb. V kost silit lucrarea sa Zi-o eâea în limba krancerä Zi acum e aici Ia ministerul cultelor.

Ne-am mai întâlnit aâesea. Vot tim­pul liber Zi-I petrecea cu mine. înce­purăm sa ne înprietenim âeabinelea.

bra pe skârZitul iernii Zi pe străzi âeja florăresele no îmbiau cu Zâmbete ?i llori. Zoarele primăvăratec îZi îm- praZtia rarele peste oraZ Zi bovreanu într'o ri, mai palid, se rarima âe bra- lul meu Zi îmi rise — pe cânâ un tre­mur uZor îi zgudui corpul:

— ?rimavara asta... primăvara a- sta!... Vla omoara!

8periat mă uitai spre el, iar el cu descurajare subită continua mai âe- parte:

— Vite âaji nu-mi simt nenorocirea. Oar acum, tot sângele mi se turbura Zi tremur âin tot trupul. Oasele, par'ca

Odaleptem borrá:— Xonrââ dobtor?— Vr vagyob.— bngedje meg, bogy bemutatbor-

ram. Loldog vagyob, bogy tanújává váltam ennek a páratlan megtisrtelte- tesnek.

Xonrád doktor esönáesen, srorányen mosolygott. Leret fogtunk es együtt mentünk el ar egyetemről. V púpos bis ember vegtslen sránalommal töl­tött el. Oe amint besrálgettünk, eltűnt a sránalom es meglepöáes es bámulat maradt a bolyén, kr a púpos bis ember nagy ember. Halban besrált, töredoro, gyönge gyerebbangon, âe mináen sra- vát egy batalmas elme sugárorta be. Lemmi nagyképűség, semmi kicsinyes peâanteria, csupa magas srempont ás tündöklő igarság, akármiről besrált.

V maga dolgaiban srereny volt:— Ottbon bisse ueber érvényesülni.

Itt igen beáveseb borrám ar embereb.Liderült, bogy ottbon egyáltalában

nem tuáott állást bapni. palán aráit, mert púpos. Xenytelen volt nemet nyel­ven kiadni a görög müvesretrol Írott bönyvát ás most itt bap majd állást

Vrontul gyakran találbortunb. Xon- ráá áobtor sob megbivást bapott a ber­lini egyetem tanáraikor, snetradus) a srabaá ideját áronban velem töltötte. Női cg barátság támadt böröttünb.

V tál vágó kelá járt ebkor ás ar utcán virágokat berdtvb árulni. V tavasri napsugár olárasrtotta a srürbo várost ás Xonrád dobtor egy napon sápadtan támasrbodott a baromra.

— Or a tavasr — mondta resrbetö ajabbal — er a tavasr!... blegöl!

Ijedten nártem rá ás 6 csöndes meg­adással kolytatta:

— Uásbor nem árrom a nyomorúsá­gomat. Oe ilyenből birsereg a várem ás resrbetob. V csontjaim megkesrülnek... V lejembe rúg a vár.. . Nyugtalan va-

kamilla- Scris Ili. -inul V. 80. 7

mi ss întinde.. 8ânsssle îmi vâjâs prin cap. .. 8unt nelinitztit... Iar plă­mânii, plămânii, par câ stau sa-mi sparssa pieptul, par'ca vreau sa oraps în âoua... âe n'ar mai ki primăvara...

8imfeam oum îi sZribura întreg cor- pul.

— Inzaâar kuss âe ea — îmi ruse. In anul trecut m'am âus sus Ia norck, a- colo unâe se începe noaptea polara. Fi acolo e primăvara. los în marea rece Ia o suta âe metri, âela suprakafa, în acel întunerec umeâ, ?i acolo e primă­vară. ke^tii o simt ?i prin trupul lor rece trece oalâura anotimpului krumos ;i sârssuinfa plâmaâirii străbate kirea toată. Iar mi« îmi aâuce cbinurile unui iaâ...

IrLia va omul bolnav. De-abia pu­tea vorbi. kaliâ se trässäna, ?i în ocbii Iui mari se iveau aâesea lacrimile.

într'o zi răpus âe oboseala mi-a zis:— Nu mai pot sukeri... M-au scris

ca-mi âau un post... ?Iec acasa. kos­te acolo va ki mai bine. Lel pufin s lânssâ mine mama.

Fi a plecat, loamna m'am întâlnit ou el în Lucuer^ti. Xâmkinâ mi-a zis:

— bl'au âennmit ca prokesor la li­ceul âe kets...

Dealtkel lucrează cu barnicie, în școala propune ou bucurie totâeauna e în voe buna, ?i spereaza âe bine.

Nu peste mult cânâ m'am întâlnit cu el, ora paliâ, iar ocbii cei mari erau plini âe înkrissurarsa morbului.

— Le-fi este?— Nimic — îmi spuse încurcat —

lucrez âoar prea mult.8e kacuse âin oe în oe mai bolnav.

Nu-i âaâoam paoe sa-mi spună ce are, âe oe e bolnav.

— De ce sunt bolnav — îmi ?opti ?i mai paliâ, — mă omoară școala.

Nu l-am înfeles. bli-a explicat:— ^m kussit âe primăvară ?i m'am

aruncat în brafsle ei. Doara (îmi Äse

ss/ob... tüäöm, a tuâom, mintba szet abarná készíteni a mellemet, mint­ba mess abarna pattanni... Lsab soba- sem volna tavasa.

lâreztem, boss/ âiâeress ar essesz teste.— Diába szöböm előle, — monâta

betsessbessve. — la val/ elmentem eszabra, köl, essászen köl, abol a sarbi sjszaba bszâoâib. bs ott is van tavas?, bent, a biáess tensservizben, százmetcr- n/ire a kelszin alatt, a szűrbe bomál/- ban, a sötét neávessessben, ott is van tavas?. balab mssserzib, a biáess tes- tübön is melesssess kút át tőle. kossam- zás nass/ iára zuâul vessiss a világon. á kölá reszbet a? örömtől, bs án üss/ bm- lóáom tőle, mintba a polcol volna... ^ sarbi ejszabánál is utolért...

Verssoáve es betessen olt. Vészelni is aliss tuáott. Fápaátan vonszolta massát es bet nass/ sremeben mináuntalan bönn/eb jelenteb mess.

bss/ napon aztán káraátan mon- áotta:

— Nem bírom tovább... minisz­tériumból irtab, box/ aânab állást.. .. Nsg/eb bara. Ottbon talán jobb lesz, begalább ott van a? sáesan/ám.

Dazautazott. ősszel találboztam vele Luáapesten. Nosol/ogva monâta:

— Hnevertsb tanárnab a blária-isbo- lába. leán/gimnáziumba...

bss/ebbent szorgalmasan áolgozib, az isbolában beávvel tanít, mináiss jo a beáve es sob a jo remen/ságe.

Nemsobára, amibor találboztam vele, balván/ volt, nass/ szeme bitássult ás tele volt lázas, betess rass/ogással.

— M a baj?— Kicsit sobat áolgozom — monâta

zavartan.De ess/re betcsssbb lett, ^ablatfam,

boss/ menjen orvosboz, tuája mess, mi a baja.

— ^z a bajom — sussta ebbor sá- paátan, — boss/ messöl az isbola.

Nem ertettsm. Nessmass/srázta:— Fzöbtem a tavasz elöl ás beleju­

tottam. Díszen (ezt betsegbeesve n/öss-

wisperst) în acea scoală totdeauna e primăvara. Estije blonde, brunete, äe 17 ant, vre-o patrureci. ..

K'am înțeles, supărarea Iui mi-a înfiat inima eu o durere, oare îmi umplea oobii de lacrimi.

Iarna a mai traganat-o el axa bol­nav. dând se desprimavara, însă, boa­la îl lanjui de pat. Nedicul — un prieten comun — când veni dela el, era trist.

— 8« însanătozvarL?— Oa — Äse el cn amărăciune —

;i n'o sa ss mai îmbolnăvească nici când.

,— floare?— O mai duce o luna, doua...M-a explicat boala pe oale ^tiinji-

lica în cuvinte, latinești. Insa eu mi-sm Äs:

— fiu aceia îl omoară, școala de te­te, cele patruzeci de ketije, blondele, brunetele, acelea îl ucid, îmbatatoarea viata primăvăratecă, alor patruzeci ds temei: aceasta e primăvară, străluci­rea, partumul vieții ?i ucigașul Iui.

... Zilnic îl cercetam. Lra un bolnav pacinio ;i îngăduitor, Un muribund simplu ;i modest. într'o Ä l-am gă­sit plângând.

— kiâ doare — îmi Äse ?i cuvintele Iui erau întovărășite de o durere pe oare n'o mai putea tăinui — oa o sâ mor... da, o sâ mor acum ... §i încă temea nu mi-a râmbit... niciodată.

l^u §tiam ce- sa-i spun, cu ce sâ-I mângâi.

— Hi, ei... cum sa nu ...— l^u — riss cu amărăciune — nici

când. Moi fenice, nici ketijâ. ffiei cea mai urâta. ?e mine nici când nu m'a iubit vre-o teme«.

— km draga îi Äsei liniștit —- o ?tiu altcum. Veri, ketijele de pilda mai totdeauna sunt îndrăgostite ds prote- sorul lor.

— In mine — Äse dureros — n'a tost nici când, §i nici una îndrăgostita.

te) abban ar iskolában mindig tavas? van. 8roke, barna lantok, 17 evesek, negyvenen...

Megértettem es a bánata úgy bele­mart a srivembs, bogy sÄnte köny- nysrtem.

télén betegen vonszolta át magát. Mre a tavas? jött, egesren vege volt a? erejenek. ^gvba dőlt, ^r orvos, körös barátunk, sromoruan logárta a keját, amikor eljöttünk tőle.

— Meggyógyul?,— kiég — mondta keserűen. — ir­

atán sóba nem lesr többe beteg.— Vágs?— Vege. Lgy-kát bónap meg...klegmagvarárta, mi a betegsége, tu­

dományosan, latin sravakkal. vs en art mondtam magamban:

— IVem, nem ar üli meg. á. leányis­kola, a negyven tiatal leány, a srokek, barnák, árok a gyilkosai. Negyven assronyi elet kábító tavasra: er a kor- roság, er a ragyogás, er ar illat a gyil­kosa.

... 8romoruan jártam a betegágyá- bor. tnöndes, türelmes beteg volt, sre- reny ss egysrerü baldoklo. Lgy napon künnyerve találtam.

— ^r a bajom, — tört ki belőle ek­kor egy folyton titkolt ás sregyenlett, vegtelen bánat, — bogy megbalok, most megbalok... ás soba assrony nem mo­solygott rám.

Zavartan ez együgyüen vigasrtaltam: — Ugyan, ugyan... debogy nem... — kiem, — mondta keserűen — soba

egysrsr sem. 8s egy assrony, se egy leány. L legcsunyább se. 8oba engem no nem sreretett.

— Hát en másképpen tudom, ,— mondtam erre nyugodtan. — Intőd, a leányok például rendesen srerelmesek a tanárukba.

— ön belem, — mondta fájdalmasan, — soba nem volt srerelmes egy sem.

— kiondom, bogy másképpen tudom. Intőd például... Vlargit, ar unokaku-

— Ifi spun, cL eu o Mu, altcum. ^?a cle exemplu... Kkarietta, veriyoara wes, csre este elevs ts... încontinuu ins silește sL-i vorbesc áespre tine.

— Le spui? l cu putinfa?Incurafat par'cL îi minfeam wsi áe-

psrte:— Oa, cbiar ;i klori voia sa-fi tri-

mitL... la ?i íncL vr'o câteva kete... Dsr eu ersáeam vs le vei Ina ín nuwe cle rsu ?i le-sw oprit.

— La ág, bs áa, — strissa — wi-sr ki csurat o bucurie. Veri, cle ce te ame- steci ín sstkel cle lucruri.

Nu i-sw rsspuns niwic. Intr'un tón nervos urwL wsi departe:

— Ie ross slts áatL nu te wai ame- stscs. Intr'aásvLr nu ínfeless cuw fi-a trLrnit prin minte... ss le oprești. L kost o aáevaratL nepolitefa din psrtes ts.

Mânios începu ss se bLILcäieascL cu mine. I-am sukerit toste vorbele, csri mi le sruncs âin mânie, ;i áupL cs m'am dus clels el, sm mers Is veri- tzosrs mes. — kkarietta— i-sw ris — lovreanu mosre.

— 8armanul — îwi riss ketijg cu o voce compătimitoare.

— Hite, drassa kkarietto, pe ómul a- cests îl kace nekericit aceia, cL nime nu se cussstä Is el. lu ?i ínca vr'o ck- tevs... clintrs prietenele tale, i-afi pu- tes trimite klori... ssu altceva... ;i afi putes ksce a?a... afi putea arLta... cu un cuvânt aji putes sL-I kacefi sL creada cg este cinevs csre îl iubește... Na ínfelessi?

letifa cuminte, mL privi lunss ?i mL ínfolsse. Vorbi cu prietenele ei, §i ir- buti sg le eucereascâ inima pentru „compătimire", lrau vre-o rece, ^i âin acea ri í?i manikestau kafL âe lo- vresnu, simpatia Hi ateufiunea ín mii ás keluri.

— Narietta — îi risei cam încurcat — este koarte krumos ce kacefi, kvarté,

xom, aki tanitvállyoá... lolvton rab- lat, bossy besrálMk rólad.

Nessbökkent, kelkönyökölt ar ássyban, ar essásr arcát öröm, Zyönyörüsáss, ke- srült várakorás sussárorta es remegve kerderts (pasassiul acesta necesar nu-i tradus).

— Marán? Marán?Nost már lolyekonyan baruâtam to­

vább:— Ixen, virágot is akart neked kül-

áeni... Ü is, mess sxy csowo más lány is... ás en art bitiem, te nem venned 70 návsn. lebesráltem őket.

— Oe issen, ás issen, — kiáltotta — nassyon is Mnevsn vennem. IIá t látoá, minek avatkorol bele ar ilyen áolssokba.

Hallssattam. 6 iáessesen ás türelmet­lenül wonáta:

— Hát kárlek, ne avatkorr máskor bele ar ilven doMokba. Marán nem ártem, bossy jutbatott esreábe. lssyene- ssn tapintstlansáss volt.

Harassosan rsörtölőáött velem. llvi- seltem a srsmrebányásait; arntán bu- csurtam tőle ás kölkerestem ar unoka- bussomst.

— kkarssitkám, — mondtam neki — Xonrád âoktor baláoklik.

— 8ressány, — «roit msssillstoáve a leány.

— látoá, kkarssitkám, ért ar embert boláosstalanná tesri, bossy senki sem ssonáol rá. le ss mess essy páran... s barátnőid körül... külábetnetek neki virássot... vassy valami más wsssemlá- kerest... ás ussy tebetnátek... art mutatbatnátok.. . essysroval elbitetbst- netek vele, bvssv van, aki srereti őt ... ^rtesr enssem?

Vr okos barna leány rámnsrett ás messártstt minásnt. Lesrslt a barátnőivel ás messtuáta boáitani a srivüket a rásr- vát «rámára. Zrövetkertek tirsn ás at- tól a naptál keráve a kissyelewnek ás a sreretetnek srárkáls félévéi árasrtot- ták el a betsss embert.

— Narssitkám — monátam neki ekkor kissá ravsroáottsn, — nsssyon sráp,

koarte frumos, insa... pufin mai mul­ta dragoste ar trebui. bin numai aten­țiune... Dragoste...

Narietta ma privi serios, ^i în cea- lslta ri bolnavul primi un „lettre d'a- mour". bpistola avea un confinat bine kâeut §i dräguf. b;i în reliek, ea o ke- tifä mlădie, svolta, blonda, eu nixte oebi de seninătate adânca, îl iubește; ?i e nefericita ca nu poate sa-I vada.. .

Bolnavul eu mâna tremurânda scoa­se âe sub pernâ epistola, ?i cânâ mi-o arătă, pe kaja-i palida i-se prelingeau âonă boabe âe lacrimi. H?a se âescbise ?i mama lui intră.

— Draga — îi râse — âoua âomni- ?oare âorese sa te vaââ...

Oum sta culcat, fafa palida, âe o- âata i ss iacului, ^i în privire îi juca bucuria fericita. 8s trase mai tare sub plapomâ. Doua eleve âe-a Iui, două ke- tife frumoase §i cuminfi, intrara.

Vu vorbit ou bolnavul... 8unt ne- mângaiate ca nu mai pot sâ-i audă prelegerile... simeni nu poate preâa s?a âe krumos ca el... Ou cs dor îl a?teapta sa vlnL iara?i între ele... I-au adus Hori -.. Yi âacâ ar ;ti cât Ie este âe ârag...

I-au strâns mâna xi au plecat.^m aâmirat cuteranja lor. 8le, rece

ou inima buna, câlaurite âe o voinfa puternică, ?i âe imbolâul compătimirii au mers până acolo: de-a face pe un muribund sa creadă ca Ie este ârag.

?i sărmanul bolnav a crerut. Buterea judecafii i s'a lâncerit §i cugetul i ss clătina. Ouminfenia, înâemânarea §i șiretenia kemeiascá, pe ori §i cine poa­te sa-I sánca la crerul, oa-I iubește. ?e el îl aâuse în sxtar.

Brimávara, care altâ âatâ îi aducea numai cbin, acum i ss ivi cu toata âulceafa, cu tot parfumul ei: ?e el, căruia o femee nu i-a râmbit, rece inimi candide îl adorau, beți te blonâs,

amit csináltok, nagyon,' nagyon sráp, âe... âe... meg egy kicsit több sre- rstettel kellene. Nemcsak figyelem... 8reretet. ..

Nargit komolyan pillantott rám ás a beteg ember másnap kapott egy srerel- mes levelet. levál finom volt, okos, keáves, nem volt benne nyílt es gyanús Kitörés, âe ar egssr mégis kelreertbetet' len vallomás volt. Liderült belőle, bogy egy karcsú, fejedelmi srápságü sröke leány öt, öt sreretí; es boldogtalan, bogy nem látbatja...

beteg ember resrketö körrel vette elő párnája alól a levelet es amikor megmutatta, a könnyek lassan csurog­tak a sremeböl.

Vr ajtó kinyitott. Konrád doktor édesanyja jött be.

— biam, — mondta — két kisassrony akar látni...

á lekvö ember sápadt arcát elöntötte a tűr. kelindulás, a ravartság, ar el- fogódás pírja lángolt a sreme körül. Le- burta magát a paplan alá es a kel lány bejött... Ivet tanítványa: két sráp lány; okos, bátor nrileáuyok.

Lesrálgettek a beteggel. Vígasrtalba- tatlanok, bogy nem ballgatbatják ar előadását... 8enki úgy nem ad elő. Mint ö... Bárcsak már megint tanít- batna .. . Virágot boriak neki... Bs ba tudná, bogy sreretik öt... Negsrorí- tották a keret es elmentek.

Bámultam a lányok meresrseget es keltem egy kicsit, bogy baj lesr. 6K ti- ren áronban meresren, jö srivvsl, a rásrvát nemes indulatával ás előkelő srivössággal folytatták ért a munkát: elültetni egy baldoklóval, bogy srere- tík.

sregány beteg ember elbítte. Itálö ereje meggyöngült, áles elmáje botor- kálová ás íngadorová vált. lányos ügyesség, ar assronyí ötlet, a női sl- másság akárkivel el tudta volna talán bitetni a srerelmet, öt mámorba ejtette.

tsvasr, amelynek eddig csak a gyötrelmát árerte, reásrakadt minden

brunete, ârâgujs, în kloarea viejii Hi krumoase, âe 17 ani, 2ecs, pe cari el Ie-a cucerit prin puterea spiritului Hi a cuvântului.

...locul se apropia âe skârhit. Vr'o câteva rüle inai erau nuinai. üetijele urnpleau eu Zâmbete ?i klori loeuinfa rnuribunâullli. In uHv — pentru vr'o câteva minute, tot Ia jumătate âe ora se ivea câte o kaja Zâmbitoare, lâsânâ în urmâ-i klori.

fereastra era âesodisâ §i aâierea lina a primăverii patrunâea blânâ în oâaie. ciorile se îngrâmââeau mereu: viorele, tranâakiri, ?i caprine. Lra âeja o grâ- maââ âe klori, o pââure âe klori, o ââlmâ parkumatâ.

Or- bovrsanu se scula pujin âin pat. îHÎ rătăci mâna slaba printre klori, Hi pironinâu-Hi privirea spre UHe, aștepta sâ se ivească câte un Zâmbet care-i kâcea atât âe bine. In inima Iui ÎHÎ kâ- cu Iov a kericire negrăită Hi mânâria cuceririi. Sorbia cu lâcomie aâierea primăvărateca Hi parkumatâ Hi cu o voce tremurânââ âe kericire oktâ:

— dle krumoasâ e primăvara I...

^poi lasânâu-se uHor pe perne ?i eu kluturarea unui Zâmbet âe om kericit pe bure, ÎHi âete sukletul!

illatával es ááesságevel. üele, akire egyetlen asszony sem mosolygott soba, tir női sriv is âobogott most. Vannak srüke, barna leányok, keávesek, erő­sek, áelcegek es srápek, tirenbetáve- sek, tiren, akiket ő minâ, miná megbo- áitott magának a srellem ás a srá ere- jevel.

V játék a vege kele körleáett. ügy pár nap volt mág bátra. lányok ekkor mosolygással ás virággal árasr- tották el a baláoklo lakását, ^.r ajtó­ban — pár percre csak, âe minâen ksl- orában megjelent egy üáe arcocska; bemosolygott a lakásba ás virágot ba- gyott ott.

^r ablak ki volt nyitva ás a tavasr langyos levegője áraát be. srobába gyülkertek ar ibolyák, rórsák ás sreg- kük. ügy egesr virágbalom volt már, egy virágeráő, egy illatos áomb.

Xonrââ áoktor kelült ar ágyában. 8ovány keret a virágok körött turkál­tak. sremát ar ajtá kelá koráitotta, vároan, nem jelenik-e meg benne egy kürtös leánykej. sriváben egy tkju király boláogsága ás bááitá büsrkeságe áobogott. tayasri levegőt bossru le- legrsttel srivta be ás a gyönyörüságtnl resrketo bangón sábajtotta:

— Mlyen sráp a tavasr!... iratán vissrabajtotta a kéjét a párnára, kla- solygott. Ks megbalt".

Oupa activitatea „literara" âe până acum a lui Loriolan Lârbat, îl pro­punem pentru premiul universal al plagiatelor. Nimănui nu i s'ar putea âe-

cerne, cu mai mult ârept acest premiu.

*

In akara âe plagiatele pe cari le-am âat la iveala (sebija: „Salata japo- nera" Hi romanul „justijia are cuvântul" („lökeletes gyilkosság" âe 6örög I.âsrlo), Loriolan Lârbat a mai comis, între altele, Hi următoarele kurturi li­terare:

1. In revista „LoUjia Uoâernâ", anul IV l^o. 9b—97, üebruarie—klartie 19Z4, Loriolan Lârbat publica sub titlul „(Câinii Hi porumbeii calatori în ser­viciul rârboiului Hi al spionajului", o lucrare unguieascâ pe care o publicâ cu­vânt âe cuvânt, âupâ obiceiul sâu, într'o românească stâlcita, âin revista ilu-

lstrata „Volnai Világlapja", unâe a apârut Ia 12 Iulie 19ZZ, la pagina 32, sub

titlul ,,/î. lintea «8 s postugalamb u barcasLat 68 a bembeäes szolgálatában", semnata <Os—X.)

2. 8ub titlul „Martiig Leltenkelâ Ilicbarä", bolul literar Ooriolau barbat publica îu ciurul „Htirea" äela Vraâ, auul III, IVo. 180 äiu 20 Octombrie 1955, o întâmplare äe spiona/, plagiatL ălu revista „Volnai Világlap/a", anul XXXV, Vo. 27 ălu 28 luuie 1955, uuäe plagiatul a «.pârul sub titlul „Ivlarlbe Leltenkelâ bicbarä, u becsületrenääel lcitüntetett kraucia bemuö", I« pagina 4?, semnata äe Os. X.

5, Iu ciurul „Htirea", unul III, IVr. 485 ălu 2b Oetomvrie 1955, sub titlul „Venus", Ooriolau Lürbat publieü uu uit plagiat âin „Voluai Világlap/a", unul XXXV IVo. 25 ălu 1b luuie 1955, uuäe aveutura äe spiona/ a «părut Iu pa- giua 52, cu titlul „Veuusr", sub semnătura Os.—l- X.

4. Iot îu ciurul „Htireu", uuul III, IVo. ZIS âiu 4 Decemvrie 1955, sub titlul „Luleaua ;i secretul ei", Ooriolau Lürbat publică tot sub semnătura su aventura äs spiona/ „X pipu titlca", apăruta îu revista „Voluai Világlap/a", uuul XXXV Vo. 29 âiu 12 Iulie 1955, Ia pagi na 51, sub semnătură Os—l- X.

Z. Iu Ziarul „știrea", uuul III, IVo. Z20 âiu 11 Decemvrie 1955, sub titlul „8kinxul", iucorigibilul plagiator publica uveuturu cle spiona/ apăruta îu re­vista „Volnai Vilaglap/a", IVo. 27 âiu 28 luuie 1955 sub titlul „V srliux" ;i semnata la pagina 44—4Z äe Os. X.

b. Iu acela; uuiuar al Ziarului „știrea", Ooriolau Lürbat publica „Dorul âe aventură", plagiat âiu .„Volnai Világlap/a", uuul XXXV IVo. 27 âin 28 luuie 1955 uuäe a apărut. Ia pagina 4Z, sub titlul „Xalanăvâg^", cu semnă­tura Os. X.

7. Iu riarul „Htirea", anul IV IVo. 50 äiu 5 Xlaiu 1954, eternul plagiator publica sub titlul „Xurtul cbeii cikrului bleu-îuedis" aventura äe spiona/, aparuta îu „Voluai Világlapja" anul XXXV blo. 27, äin 28 luuie 1955, Iu pa- ginq 44, sub titlul „Vr ellopott ebükre bule»" ;i semnat Os.

8. In „știrea", anul IV IVo. b89, äin 20 Iulie 1954, Ooriolau Lürbat î;i publica plagiatul „8top" iurat äiu „Voluai Vilâlap/a", auul XXXV IVo. 28 äiu Z Iulie 1955, aparul la pagina 44 cu titlul „Diósra áll a »sémakor", sem­nat Os. X.

9. Iu „Htirea", anul IV IVo. 786, äiu 19 IVoemvris 1954, sub titlul „?ove- stea uuui submariu împotmolit", Ooriolau Lürbat publica plagiatul sau âiu „Voluai Világlapja", auul XXXV Ho. 27 âiu 28 luuie 1955, apărut la pagiua 44, sub titlul „V. Zátonyra jutott tengerâsr batona", semuat Os. X.

Acestea uu sunt singurele plagiate ale lui Ooriolau bărbat. VI mai are ;i altele pe cari lipsa äe timp ue împieâeca sa Ie consemnam. Oeeace le ca- racterireara pe toate este kiäelitatea äe sclav cu care sunt traâuse, într'o ro­mâneasca stricata, care este singura coutribujiune originala a plagiatorului.

LMO?L16«

co^s^omi^k: ^^80111.1183111,111 - VI2II4 v-om »HOM KONL - 1^ ^MLLKL - OklOII^^ (lO.VKUHHI OLKNLl^OOOHO-

soov^o — 0M81IV^Lá. vl1!^LkL1 OL OKVIOkL^ 2tOL1 - LOi^LOKáL^ kO?o^kL00k liilOl

xlnscirlussul a moÄi/icat rsÄicsi rs/xortui /or/eior militare KI pokrócé Äin Kuroda. 1 /at iieisinti, ctst Ft //it/cr ^-e/so//i Fi-au cucerit o /-oz/1/s extrem Äe svsnts/ossa /a/s Äe /sriie Ft bärba/ii Äs stat, cari « su anAs/at ss in/-te /-e»- ^t tt men/ineres tratatelor Fi a veciriuiui statut teritorial Fi /loiitic.

Concomitent ins« a pus is incercare Fi amici/is itsio-ZsrmanL. Dirr acest i'»nct cie vecile mani/estâriie Äs prietenie o/iciale «uni inÄi/erente. Oecins- tstss nsmi/iocitä, Kermans nu este sKreâis pentru Italia, pentru es nimeni nn poste Karanta es Keicirul, într'un moment Äst, nn vs rsvni őriestül, ?ois Fi celelalte porturi sie Ilarii ^Äriatics 7'otoÄatä interesele italiene Fi ssiS Kermans trsbussc pu.se in armonie Fi rn Kuropa Äunärssns.

Oixits ci-ini Hitler is inceputnl innsi Alai is Koma a servit acest «cop.iVu soem in/orms/ii concrete cu privire is seesse sn Äiscutat sei Äoui

barbali Äe «ist. Lste rn«s Äe reținut următoarea frans ssmni/icativa Äi/r toa- «tui rostit Äe Ä-k Hitler.' -

„iVoi, cari «nntem vecini, recunosFiem sinses Fi iim/reÄe Zrsni^eke nossics sstusie. Omin/s mes nestcsmntsts este es sseste Kssni/e sä rsmsns nestinse Fi sst/ei Koma Fi Lesiin su nn viitor imMstsnt".

vneis risce bine in/otmsts /-cetinÄ s Fti es is scessts rnt?eoeÄSt-e ««t /i Äeiimitst Fi roneie Äs in/iuen^s ssonomiss Fi /-oiitiss in i^tcoM Lsntssis Fi snÄ-est-osientsis. OsFi nu soem nisi-o znesixinne, tcebue ss st-sÄem es, son- tocm convenției Äintse sei Äoui bssbs/i Äs stst, 6ecmsniei i s's ssiZncst o r°sis- trvs itbectsie Äs ssiinne in Osnn'A, ?oionis, l7eiro«iovssis, i/nSscis Fi Koms- nis, iss ttsiiei in /uHosisois Fi ösissni.

Loenimenteke se su usmst intseveÄesei Äeis Ko ms pss s son/isms sces­sts /»serumAe ioHics. <7u cstevs ssptamsni msi tssrin, csnÄ 6esmanis vsots «s stsce Oeirosiooscis, Ä-i Nnssoiini s's Ass bit «s Äecisse cs ttsiis nn in^s- ieHe ss iniesvins knts'nn sst/ei Äs con/iict.

ts mi/iocui iunei InniS s. c. s avut ioc intsevsÄsces Ä-kui NoisÄinovici, /-sLFsÄinteie consiiiuiui Äs miniFtti /uHoskav, cu contele Oisno, ministrul s/a- csriior străine itsiisn. <7onver«alia kor s's purtst in /urui portuini Kriest csre, /-rin ansciriuss, a /risrÄut uns Äintre prinoipaieke surse Äs venituri.' tra- ficui austriac.

<7ontsie Koipi, preFsÄinteis inÄustriaFtior italieni, insa Äin inna Uartiö a. c. s /ost la öeiKraÄ Fi s cautat sä Zäsesscä o /-lat/orma in bars careia eoc-

/uZosisv SS sie knÄ^episi spre pm/uriiö risirene, Äsr- Ä /ost neooe Äe rnireoeÄsres personsis s ceior Äoui rnkniKirr Äe e-cierne. In eur-sui seirrrnbuiur Äe vsÄerr er, Äups iosis pr-obsbririsies, su sirns Ki e/resirunes eeirosioose^.

„In ás Äe II /Hsrirs 1958 — Lannes Ä-i Nussoirnk is 16 Usk 1978 — lisiia «'s Zssri Ärn rrou is o rsseruee eer-snÄ o itoisrsrs Äe Ee ÄeprnÄes Mees «S!t rmdoiu/, Äeei soar-is Kur-oper. (7urn knssKk eoenrnrenieie /usesers pr-eosruie, sm rsspuns -meÄrsi xr preersV. lisi-s /sseksis nu puies ss-K- krrsuKesses Äe «er knsrrrie «Sporns oÄkosss xr knuikis pe eme s soui-o vee/res ^usirre, seees s IIsirsbur-Akior- Ki s /ui Ueiiernreir, Äs s se opune nrrKes/ii ns/iuniior penir-u s-Kk ÄobsnÄr urrrisies. iVu snr sesionsi «Ks eurn sm sesiorrsi Ärn iesrns Äe eomp/iessii, cser o ssemenes issnrs nu s e^-isisi xi nu vs e/cisis nreroÄsis rn susieieie nossire. ^rrn/arnsniui onosrei Ki srnrer^rs iesis /sjä Äe 6eemsnru ne-s s/siuri ss /seern eeeaes srn /scui".

-Äcesl Älseurs roșiii /s Oenovs, orsKui unÄe «'s nsseui Orusepps iklmrini, nrsee/s Äoeir-insr si rniKesrir nssions/Ässi/oe, eu psiirosui or-sioruiur, spsr-e nrsr' rnuii o -usirsiesr-e kn /s/s opiniei pubiiee risirene, esre «es osÄrie re^ee- oe penir-u „s/vs Korns-öer-irn". /

I'reeKie, «cesie rs^seoe ÄeoesnrÄsis nu ss poi nrsnr/esis. Koisbor-sres sr- rnonrosss risio-Ker-nrsns rn Kurops l e///es/s, penir-u rnorneni, psre s si ss- r-snisis.

Dups ee Ä-i Iliiier- s ocupsi ^lusiris Ki irupeis ssie rnoior-krsie su s/uns is Arsnr/s unZsr-s, un ÄeisKsrnerri sk se/nsier unKsr-e eornsnÄsi Äs un eo/onsi ke-s ss/uisi es pe rr/xie ss/osiosee sie I/nZseier.

öuÄspesia sves ernosir. In pernruk momeni nrrnerrr nu «'s ZsnÄri ks per- nre-Äis pe eses Kerekük o eonâiue peniru e^is/en/s sisiu/ur unSsr-. Kosis iunres sKiepis es Ä-i Kriiee ss Äes ^oosÄs Äe Heneeornisies ss Is/s Äe „snrrerr unZä , sa ke eesiriue Lur^en/snÄui xr «a ie peorniis «Noosers.

De kueueis perrner rnoÄisiesri ssensisie sÄuss eiaureioe iesiaie/oe Äe ps- ee, veernri notier, eser isi pun speesn/s ioemsr rn essiuensr-es kör', su ur- isi sArissiunes pe esr°e s^oekssiunrie Fer-rnsns o /se psr-rnaneni perniee Ase- nrsnrr Ärn I/nZsris.

^u ieokuri «s ireses esieos sspisnrsnr psns esnÄ Ä. Krder-ru Kekksr-Äi, peeKsÄrnisie pseirÄuiur mrerior sH^rcu/iori, s svui eurs/ui <ss spuns rn pes- ren/s unur Fr-up Äe Äepuissi enZke^r, esr-r vr^risu I/nZseis, es.- „nrrerie siaie eonsikiurie pe eurneie nronsr-krer susir-o-unAsee nu vor- puies ee^isia nruii irrnp pr-esrunKor- Zer-rnsno-r-uss, Äeesi nurnsr pernir-'o eo/sborsre eeononrrea Ki nrrir- isr-s". ,

„Oeuiscke Orp/ornsirsek-Koirirseke Loer-esponÄenr" Ärn 21 ^per/ie s. e. r-s r-«spun« rn ieernenr oro/en/r, asiKuesnÄ I/nFsr-rs es 6er-nrsnrs, Äexr r-epr-errniâ o puier-e for-mkÄsbriä rn eornpsessie eu nrrerie sisie Ärn ösrrnui Ounseesn, io- iuKr nu esoneKis is rnÄepenÄen/s na/ionsis s seesior-s.

^esssis prornisiuns rnss nu s esirnsi Fer/s ee s pus sispsnrr-e pe eer-eu- r-rie buÄspesisne Äups ee »'su Äesrneireri Ärn »ur-pr-irs es Kr-sn/s Ki äMs su ioier-si snsekiussui.

Ksr-er-eSj rns/or^rissir unAsee s /osi /oernuisis Äe esies eonieis ^is/sn öeiirien kn, nurnsr-ui Äe, KsKii si rksr-uiur „Kesir iVspio", pr-eerrsnÄ es.- I/nFsr-rs ÄoreKie es eoisbor-ers eu 6er-nrsnrs, Äsr- veea ss pssir-sre nssirnss rnieKr-risiea

su/ietuiur nationai unZar. La nit va scimite nieiociatâ impâmantenirea pe teri- toriui er « metociei nationai-soeiaiiste.

In urma seestui articoi, care a procius o profunciâ impresie, a /irat ince- put in iinZaris o frământare, eare a âs ia cieirarearea ci-iui Loioman Os- ranr/i Ki eare este rn strânsa ieHâtura eu proieeteie eentraieuropene aie 6er- m antei. !

6uvernui unZari s'a afiat rn fata unei ciiieme. iieiafiuniie amicaie eu itermania ii impuneau o osreeare inciuiZentâ /afâ cie mixearea cie cireapta ciin iinZaria, tar rntereseie statuiut eereau cirn es rn ee mar temerar restabiii- rea orciinei.

^irxesreá cie cireapta eonciusâ cie maiorui §raiasi, un armean meciioerrr eare, eu ea/roa ani rn urmâ, niet nu visa ss afunZa cancivs uni, faetor poii- tie, a prins eura) Kr amenința eu răsturnarea orcirner interne a tarii.

tiu toate ea neo-pâZânismui propovaciurt cie ei — ciupa mocieiui ZerMarr — a rntâmpinat rezistenta orZaniratâ a rntreZei maZiriarimi creștine, miero- bui nationai-soeiaiist a pătruns atât rn aciministratie est Ki rn armata. /ost nevoie cie un ciiseurs si reZentuiut iiortirp ciifurat prin rsciio, eare asiZu- ra tara ea nu va scimite nieiun import poiitie xi va feri armata cie oriee in- fiuenfâ cie partici.

O. Oaranr/i pentru un moment a eâutst sa cierutere opinia pubiiea. La 6por a iansat un pian eincinai pentru reciresarea eeonomieâ, finsneiarâ Ki miiitara a linZsriei.

âsmatoris rnsa a cist AreK. intre timp mai muifi prefeefr, o/iteri Ki fune- tionari sciministrativr superiori au /ost surprinKi partieipsnci ia rntruniriie nationâi-soerakiste. Oportfia a refulat sâ-i acorcie rnerecieres xi ei a /ost ne­voit sa se retrsAâ.

6uvsrnui imrecip a suprimat mixesrea cie extrema, cireapta, a cist rn fu- ciees pe maiorui â^aiasi, eare pora in roiui cie „viitor füirrer" ai iinZariei Ki a fost eonciamnat ta trei ani rncirisoare. in aeeisKi timp insa, a promui- Hat o ieZe, prin eare a iimitat numârui evrer'ior ee se pot pisss in intreprin- cieriie partieuisre.

Aceasta ieZe evicientisra eu prisosința in/iuenta Zermanâ asupra r'cieoio- Aiei poiitiee a Huvernuiui rrnHar. L^ceiucierea evrer'ior ciin marea inciustrie un- Zarâ — ciupâ eum a spus-o râspieat eonteie ștefan Letirien is ciesbsterea see- rtei ieZi in pariament — va ciuee is parsiirares inciustriei.

^ntisemitismui ciin esre se inspira poiitiea Zuvernuiui imrecip este sim­patie 6ermanier nu numai ciin punét cie veciere poiitie Ki icieokoAie, ei Ki ciin punét cie veciere eeonomie.

Le Ktie ea poiitiea externa a linZariei postbeiies era impusa cie eapitaiis- mui inciustrisi. §e spunea ea incispencienta ei nationaka Ki eeonomieâ este in /unetiune cie o inciustrie proprie. Ăiarii sKrieuitori acieseori protestau eontrs preponcierentei inciustrisie, ciar in raciar. (iei cioui t^etori, in s/ârKit, s au unit in iuptq eontra straciuinteior reformiste.

6sneraiui 6o'mbo's a ineerest sâ iieiriciere in/iuenta marer inciustrii, ciar nu a isbutrt. iVu este e^ceius ea ei sâ /i voit sineer sâ restsbiieaseâ eeiriiibrui intre cii/eritsie eksse soeraie, ciar a trebuit sâ eapituiere in fata acestui front unitar. ,

Ouvernui imrecip pare a urmâri ciesfiinfarea mai muitor ramuri cie in- ciustrre ciin kinHsria spre a face ciebuKeu prociuseior Hermans. <?âer nu se

xos/e presupune cs nu-Ki cts sesma cs ekiminares evreimei, csre stspsnexts ce/e msi importsnte sectoare ate economiei psrticuksre, ss ?ru stabesscs insa^i reristenfs inctustriei nsfionake unHsre fsfa cte presiunea HermanZ.

Ouvernete tcnHare su refurat ss cokaborers macsr in ctomeniu! economic cu Kica tn/ekeHere motivsnct cs KnHaris nu poste renun/a ka inctspenctenjs ss economica, fara cte csre inctepsnctsnta er potitics este ikurorie. /sr sri pre- psrs, in mort conxtient, ctrumu! pentru exparsiunea economica Hermans in tkurops Oentratä.

*

Lrs tte prevaruk cs Oermsnis, ctups reatipires Austriei, vs sKita cbestiu- uea Zermsnüor suctefi spre s Häsi un pretext ss provoace compticsfiuni in- ternajionske.

Ätusjia interna ctin Oebostovacis ii era fsvorsbita. ?sns ts t9Z5, Herms- nii — a^a rixi — „activiști", cari au acceptat ictees statutui ceboskovsc xi cari au coksborat cU Huvörnu! cteka ?rsHa, au fost in majoritate ps teritoriile mar- Hinsxe Oermaniei. tn ateZerite <tin t9Z5, insa, fracțiunea „nafionat-sociatista" tte sub conrtucerea tt-tui Oonract Kentein, prieten psrsonat st tubrerutui Kit­ter, s obfinut 79^ ctin voturite Hermans exprimate.

Krs Hermanitor suctefi contra cstritor nu este <ts ctata recenta. Oupa t867, csntt etementut Herman ctin fosts Austrie s's stist cu unHurii împotriva cetor- tstte na/ionakitäji sie monartriei, Huvernut centra! s's sprijinit pe Hermsntt «uctefi fafs cte cetri, cari au ctat o tupts exasperata contra âakismukui.

Oupa rar boi, rnsa, Kermsnii suctefi s'au catmat xi, ca forma s'au supus tiominsjiunei cetrostovace, axteptanct ctosr momentu! in care Oermania va fi in stare sa te! ofere un sprijin rea!, cu care sa-xi ctobanctearca autonomia te- ritoriata.

Oupa anssbkuss acest moment a sosit. La suZestiunits cercurüor najionst- saciaüste ctin Oermsnia, ct. Keintein a isbutit sa convinHa pe Hermanii „ac­tiviști" sa se retraZa ctin coakifia Zuvernamentaka ?i sa ceara tsHiferareai au­tonomiei teritoriake a Kermaniîor ructefi.

Autonomia Hermanitor pe un teritoriu vecin cu Osrmsnia sr «tuce fata! ts stipirea acestui teritoriu Keiâutui. Oe aceea Zuvernu! ctsts ?rsZa ii este oștit xi nici in viitor nu o va putea actmite fara sâ renunfs ta lsuveranitatea,' ^i inteHritates teritoriata ?i potitica a Kepubticsi Oebostovacs. Oste insa ctis- pus sa etaborere un statut st minoritsfitor in bara căruia acestora ti s'ar scorcta toate tibertäfits compatibits cu unitatea statutui.

Oermania crectes poate ca in cbestiunea Hermanitor suctefi Huvernets euro­pene nu vor fi cts scorct xi astfet vs putea ocupa reHiunea suctefitor axa cum a ocupat Austria. 5tatute!e Aticii tn/e!eZeri nu obtiHa ststete-membre ctecât nu­mai in caru! ca s'ar incerca restaurarea KabrburSitor sau in car cte un atac ctin partea KnHariei. ?otonia s'ar, 'bucura cte micșorarea teritoriutui Ke- pubticei Oeboskovace §i cte fixarea ts orctinea ritei a cbsstiunei minorita/itor ctin csre ar profita -i potonerii ctin juru! Oracoviei. Ss uneks cercuri poto- nere spera ca un eventuaî conftict Hermano-cebostovac ar oferi ?otoniei pri- /sjuk cte a-xb vakicta rsvsncticârite teritoriake fsfa cte Osboskovscis. KnHaris nu-^i tsinuexte speranfa cte a putea cotsbora cu Oermanis pentru a ocupa Novaci«, iar starea Lritanie accentuase cte atâtea ori cs nu este ctispuss sa-xi is noi snHsjamesnts in Ouropa,

tn astfet cte concti/iuni, ta 2t Uai a. c., armata Hermsna sei preHatea cs.

invriaiâ cie Hermsurr suc/efr, cari rn ukiimui moment ar- fr Geburt ss prociame snionomis isrrioriukur kocuii cis er, sä inire în Oe/roskovscra ceeace ar fr ciss ianfuii nn non rL^boi monciisi.

i'eniru momeni cuvâniui iroiârki ai Nsrer öriianii s csimai sprrrisks. O-i Oiramberisin s ciecisrai răspicai os Narea örrisnrs nn coniesis, rn principiu, isHiiimiiaiea reoenciicârrkor Hermanrkor suciefi,, ciar nu posis scimiie nici râs- iurnsrea aciuakukur ecirikibrn ai forfekor cirn Kurops Osnirais.

In ukiimui irmp xr iuirsusinZeufa ci-kui Lonraci iienkein »'s aienusi. Lx- psrrenia nsfionsi-sociakixiikor susiriaci, cari sn fost rnkskura/r ciiu posiurike cîe conciucere, par'câ k-au pus pe Aânciuri. ^Hiiafiuniie însâ coniinuâ xr nu esîe sxckus cs Oermsnia ss forfsrs ioiuxi nois ?r aiunoi iunurike sâ fie ne- vorie sâ ss rosiiascs.

Oupâ niiimeke Kiiri pe cari ks avem, ci-i KouraA iisinîsin vrea sâ, pro- ciams auiorromia poiiiicâ, s isriioriikor popuiaie cis Hermanii «uciefi spre s provoca iniervenfia enerHica s suioriisiikor cekrosiovace peniru cs, spus, sâ ceara proieoiis Keicirukui.

§e rscurHe cieoi îs o meiociâ c/e s provoca râboiuk, csre, Aupâ aparenfa, ar fi compaiibiia cu ckrspink cis auioc/eisrmiuars ai popoarekor.

Ooncomiieni cu ciresiiunea Hermánkkor suciefi Keiciruk sHiia xr c/resikunsa Ouusrii. ckoua ri cîupâ ansciriuss Oeuisckrs iVaâricirien Liirou s anunfai câ Keiciruk are cis Hsnci sâ înfiinfers o fkoiikâ mikiiarâ pe Ouuâre xr cs, prin irrcorporarsa ^4usirisi, consicierâ ciescompkeciaiâ Oomksiunea inierusfiouakä s Ounârii. '

Oe fspi ^iusiris, cs stai crvecan scs menri-cu rn scessîâ comrsre csce, â- pâ ceîcsZeces cîekeKsfrsr susîcrace, nu nrsr posîe funcfrons ccnfocru zîsîuîc/oc.

Ouoer-nuî Zerrnsn s început rrnecîrat cternecsucr/e în verîsces couoocâru uneî consfsturcr psntcu cecfsctsces unui nou sisiui si Ounâcrr. In sceasiâ cirestiuns rnrpocisnis însâ a^s Korns—öecirn pscs s cis ZreK, Oecrnsnrs s kn- icepcrns o ruicnsä scfruns ciipiornsircs pe isnZä Anvsrnsie sisieioc civecsue spre s is csKirZs pentru reies s^ccincisr-ir ciesäosc^rie a, «isiékor- nerivensi-e cirn vrriosr-es cornrsrune rniecnsfionsiä s Ounscir. fis kis însâ nn ssie ekispuss sa r-enunfs is un cirepi pe csr-s k-a obfrnni cn aiaies sacr-rfrcîr ?r cacs îi ssie incirspenssbii spr-e s-xi spâr-a inier-eseie sconornice ?i poiiiice în Ksicani.

Oiver-Zenfâ cie oecieci iisio-Zer-rnanâ în ciresirunes Onnâr-rr, e^cisiâ ckeocsrn- ciaiâ nnrnai în cnkise xi nn ssie e^cius cs sâ cieisr-rnine Ksîciruk sâ srnsne eiiscufrs ssupr-s Ounâr-ii. Oar- ea emisia §i ciacâ nn se va apisna, poaie sâ provoace o eciipss iernpor-aia s s^vei Korns—Ler-lin

Keicirni ur-rnâr-e-ie consokicisr-ea infiuenfei economice Hermans în Lari nni Onnsrean. Oin nenorocire- siius/iai aciuaiâ favorkresrâ aceasiâ nâruinfâ. Krin încorporarea ^lusiriei Kepubiica Oekroskooscâ a pierciui coniscini cu poriurike iisirene ciin Usrea ^ciriaiicâ §r ciacâ Ker'ckruk va expropria xi Ounâ- rss, ea va fi consirânsâ sâ-Ki procure noui câi cis iranrii penirn s^-poriui sân prin Komsnia fsprs Uarea kVesKrâ) sau prin Kokonia fspre Osn^iHf. t7um soaria OanriH-uiui ssie ciubioasâ, i se impune resirânZerea rekafiuniior eco­nomice xi poiiiice cu Komsnia.

iinZaria eieocsmcisiâ nici nu se poaie Hsncii ks o rerisienfâ fs/s cie ex­pansiunea Hermans, cioar eiO—5052 eiin sxporiui ei se pkasearâ în Oermsnia care, în scirimbui acssiui formicisbii sprifin economic, îi cere consicisrabike concesiuni' poiiiice. -4r fi nevoie As o rsciicsiâ reorHsnirsre a irsfkcuiui sx-

Huosrnui duciâpesian sa-Ki posiâ permiie illeni cie a /ses o poiiiiea a ss proprie.

^xs se ea-piies re/u^ui finZariei cie s se apropia - cie Mea iuZeieZers Ki „ a eoiabora eu popoareis miei peniru apărarea inciepencieniei Lsrinuiui Dunărean.

iVeeesiiaiea imperioasa a eoiaborarii poposreior miei ciin Lurops Denirsiâ j-r ciiu öaieani, eu iosie seesiea, emisia fi irebue ss fie reaiiraia peniru es sifiei Larinui Dunărean vs cievsni ineurânci o ^oua cie operație s impsria- iismuiui Herman.

^iiiuciinea iiufisi ^ovieiiee in eiresiiunea Dunării ines ?ru esie eunoseuiâ. Lsie rnsa probabri os, /-sus ia fisrfii fi seeasia puiees rfi va foemuis fios- ieufiuuiie. fiser />e iânAa aoiusiui osZim ai Neâmio?-iko? uu ue /luieuci icus- Zins ea Kusis Lovisfiea sa se ciesiniesesere cie sEia uuei axa cie im^ooiauie esi cie eomuuieafii, ea Ounseea. '

iu momeuiui osuci Kusia 5ovieiieL rxi vs ioomuia iniseeseie iu Lafinui Ouuaseau, os iuiea in funefiune iuZeie^âuea .fi eaimui /m/mseeioe miei.

«e §iie ea cisea seesie Mposoe voo sea/is momeuiui isiorie spre a se iu- ieisKe Ki a se eousiiiui iuir'uu dioe peniru «pararea evisieufii ior us/iouais. avem ioaie xsuseis sä irausformsm La^iuui Dunărean inir'un nou eimiiir si popoareior miei.

iVs piaee a crecie ea, pana ia s/ar^ii, vs invinZe in/eiepeiunea Ki insiine- iui cie via^s.

äe HVI.VI'IV

I.vci^ VLEHllvS- rvVL. M. ^stiollsls-cioruei).

Din „linerete" încâ Iáig. Demetrius s'a dekinit ca o scriitoare âe nuanje. ! literatura ei, atât iu acea prima opera, cât ?i iu nuvelele atât âe realirate iu genul lor, e o literatura care puus iu valoare gesturile aproape impercep­tibile, lumea microscopică a cutelor psibologice, tradusa iu akara priutr'uu Zâmbet, o încruntare, o ridicare ușoara diu umeri, peste care comentariile

. autoarei ies o broderie de supoziții subiective. literatura luciei Demetrius e / din familia literaturii lui ^nton Holbau, acel scriitor cbiuuit ?i cu destin

tragic. De aceea ii trebue acestei literaturi o alta unitate decât aceea obiș­nuita in scrisul realist ?i dinamic al romancierilor pur epici. Iu „linsrejs" care era un strigat pasional, unitatea cârmii venea dela atitudinea autoarei, lirica, dela acea kobra susținută a sukletului care vibra atins de marele are"? al iubirii, Toatâ cartea avea §i rotunpme ?i elan, un singur elan imprimat de tiinfa întieagâ a eroinei, îndreptată către lumina fascinantă a bărbatului iubit. Unitate, ?i dinamism iutr'o oarecare măsura, au tzi nuvelele buclei De­metrius, epice în mare măsura, doar cu subtile infiltrații subiective pe ici pe

/ colo. „Narea buga" s din toata! literatura tinerel scriitoare aceea ce-mi place ? mai pulin. L cea mai^noroaliLatâ opera a ei tzi cred ca aceasta vine din lipsa i ei de inobegare, âin lipsa ei de unitate, de sksricitate. 8e vede clar ca roma­

nul acosta e kaont din bucap tzi încă! asta n'ar avea mare importanta dacă, asemenea unui mozaic bucățile! ar li puse Ia locul lor într'o ordine indiscu­tabila si necesara, dar compoziției interioare a cârtii îi lipsetzte aceastâ or­dine, oare sâ ne kacâ sâ o vedem ca pe un mozaic. Oartea apare, repet, în comporitia ei interioara, adicâ în cbiar substanța ei, nu in aranjarea exte­rioara a materialului! — ca o mișcare centrifugală, Toate pârtile tind sâ se depârtere de centru, rupând acea strictâ coeziune care e indispensabilă unei opere de arta. Fi încâ dacâ ar ki dinamicâ, aceasta carte! Dar ceeaco spun când caracterizez compoziția cârtii ca centrifugalâ, nu angateara mersul în

l sine al spicului din carte. Tendința dikeritelor buoâti din care o kâcutâ ear- î tea s de a ne! dspârta de centru, kisoare căutând sâ devine de sine stâtâ- t toarc, ceeace nu înseamnâ câ în întregul oi cartea o dinamică. Dimpotrivâ

acțiunea o statioâ, a?i spune lâneeLindâ, ceeaco e oarecum un dskoct, dstzi nu unul categoric, bxistâ si literaturâ staticâ, buna, în genere literatura psibo- logioâ, dar acolo staticismul trebue compensat^ tzi calificat prin calitâti de unitate ?i armonie pe cari „Narea buga" nu Ie are. ^tza âar carte kâcutâ din

Iducâti, insukicient sudate între ele, „Narea buga" paoâtue^te prin ceeaco a?i Inumi lipsâ de creștere organicâ. ba nu o creseutâ normal, progresiv tzi pro­portional, oi capricios, disparat ?i asimetric. Fi crod ca se vede câ obiecția

mes nu s strict kormala, câci nu mu reker, repet, In rcalirarea tscniea a câr­tii, ei In însumi kiinja ei intima, In procesul cnre Issga korma âe konâui cârtii, â Iipsn âe comporitia exterioara, ceeace âiâactic se înjelege prin întroâu- cere, trntsre, încbeiere, etc., obiecter cârtii, ci Iipsn âe unitnte interioară, âe înobegaie substanjialâ s ei.

/ .Marea Luga" nu este o cnrte lipsita âe calitaji ?i încă âintre cele inși j ^uwoase. Lucia Demetrius este unn âintre scriitoarele noastre cele inni ta- / lentate ?i îmi place sâ o spun âintre acele scriitoare. cari ?tiu sa renlirene

masculin o literatura âe Zeu kemenin. lVerealirarea âin „klares Lugâ" se răs­cumpără prin meritele âe detaliu ale romanului. In notarea nuanțelor psilio- loxice autoarea nâuce aici ca ?i altââatn aceiași lina observație ?i același precis âar al expresiei. Iubire timiâa ?i persistenta, âe nimic Mruncinata a julisnnei pentru lon^, evoluțiile acestuia între toatei temelie care-I incon-/ loara ?i-I pânâesc cu âraxostea lor ?i toate siluetele personalilor âe?i scbi-I sate âoar, atât âe bine însă, încât rămân evocatei perkvct în mintea cititorul ui cu particuIaritStile lor âeossbite, toate acestea okéra un interes cititoru­

lui care e răsplătit âe nereușita ansamblului cu meritele parțiale ale roma­nului.

Oartea e exacta în intenția autoarei — spun în intenție âoar, âeoarece am aratat mai sus ca in realizare nu există acea axa — în turul Uzurii lui lon^ bracinskv, bârbat krumos ?i interesant, în turul caruia evoluează toate ksmeile. cartea nare o intriga bine âekinitâ. La e poate în așteptarea Iui lou^ ca Naris, una âin multele Iui iubiri, sâ-i găsească un angajament în America ikonv s actor), ceeace pânâ Ia urma nu se poate realiza ?i 'Lonv rămâne cu tulienne, kemeea timiâa, moâsstâ ?i rLbâatoars oare ?tie sâ-I iu­bească ?i sâ-i tolereze inkiâelitâtils. tulienne e âealtksl cea mai aââncitâ psi- kolole âintre kigurile romanului ?i pot spune ca este subiectiv tratata.

Oeeace mai e bine prins în roman e atmoskera botelului „Saint Ouy". L in iâeia aceasta^ âe a reâa viaja pestrijâ KÎ agitata a unui! botei o inspirație irecta âin „Oranâ Hotel' al Iui Vicbi Kaum, ceeace nu stabile?!« o kiliatie,

âar preei26arL o sugestie âoar, câci atmoskera âintre „Hotel Saint Ouv" si „Oranâ Hál « complect âeosekitâ, âupa cum alta s maniera kiscareia âin- tre aceste âouâ scriitoare. Lirionomia caracteristica ?i pitoresca a botelului cu tigurils Iui obișnuite, cu gesturi« cotiâiene si cu ciocnirea inevitabilâ a locatarilor între ei, este reâatâ cu mijloacele sobre cari âekinesc pe un scrii- lor in âepiinnîni^n posiliiliînîilvr' snle âe e-xpresie.

ble mai rejins evocarea a âouâ personagii cu cbeie, a căror trecere pe ecranul romanului lașa o puternică urmâ în amintirea noastră, ^stkel Ivonne k alter în care am recunoscut pe celebra cântâreaja germana stabilita la ?s/ ris, Marianne Osvalâ, koarte „en vogue" acum eâjiva ani ?i cane a realizai rn moâ major artistic genul cântăreței âecârute, cu expresia âe tragic a me- âiilor interlope, este perkeet creionata; iar Oilberte LagarâsIIe, actrija în âe- olinul vârstei; impunătoare încâ prin ceeace i-a mai ramași ca urme âe kru- museje âar ?i prin inteligenta ei sigura, nu e alta âecât Oeorgette Leblanc, címnnîn, vreme âe 20 âe nnî, n Inr ^Innriee Ueeierline^.

Scris mai îngrijit âecât „linereje", romanul âe kaja are totuși neglijente âe limba românească asupra cărora îmi permit sâ atrag atenjia autoarei. M e vorba a kace stil krumos. Stilista nu e ?i nu poate ki Lucia Demetrius. Sti-

Iul ei este personal hi e hi aäecvat literaturii «sie. Dai! unele scăpări sunt uepermise hi pentru a âseumeuta spusele inele vei cita krasa următoare:

„Lucrase toste âupSMiasa, preș aproape âe lampa sesra, o äuresu ocbii, rnuhcbii telei kiestrsinsfi (p. 208).

12 sici o coustruclie äekoctuossä care putes ti tușite uhor evitata. Oupa .<lsr asta uu scaäe uiiuie iubirii" (p. 21t), seel âativ „iubirii", tra-

clucerea kraulurescului „s l'amour" uu merge âeloe îu liiubs româna, îu esre uu se poste spuue âecât „cliu iubire". 12 u cbestiune äe urai multa circum- speclie pe esre vs trebui ss o sibs seriitusres äs sei înainte.

(2u reslirsri parliale, cle âetalii, „Nares Luga" e în întregul ei un ehec estetic âin csre sutosres vs trebui ss îuvele sü-hi lucrere âe sei însinte rv- insnel« ursi îndelung hi ss le Isse ss crsaseu organic âin interior, pentru cs opera äe sits tsrs uuitste organica' uu 6 posibila.cuiu îu propOLiliunea:

V" r.

6. 2ILL VL M6. LuuäsMor Lennie).

Lartea Ini 6. Laues e insi pulin âsr hi ursi inult âecât ceeace se iuje- lege printr'o csrte äe literatură. (luci scris pentru s iuteress hi s documenta, scest „jurnal äe captivitate hi spitsl" cu inbine se intitulesrä, uu e äelvc pentru a äistrs ssu s te ksce sa-jil petreci timpul îutr'uu mod piacút. Lanit Aren îu Oobrogea hi csLut prizonier in mâiuile bulgarilor, O. Laues s scspst äels moarte cs prin minune hi dchi paraiirst, a reuhit ss se vindece parjial uumsi, âsr ss se vindece, ceeace încă este ceva. Lurios car clinic, boala lui 6. Lanea nu le-s psrut bulgarilor nici eiuojionsnts, nici macar vrcâuics âe ateulie, cum hi era âe ahteptat. Oimpotrivä es s sdsogat încurcături hi diki- euitâji äiü partea unui prizonier csre hi Shâ ers o pacoste în ocbii bulgari- lor. 6. Lauea descrie îu „?ile âe lazaret" toatâ groravia priu csre su trecut prizonierii roiusui îu l^lb—17 îu Lulgrais hi âehi csrtes Iui vine dupâ „Lul- garii" Iui (2. Vlâdeseu hi âups „?iriu-?Isuina" Iui O. lopârcesnu, autorul i^butehts ss kie tot stat âe nou hi âe interesant cs hi câuâ sr ki tost el pri­mul scriitor în scest gen.

Desigur cs ,,^ils âe IsLsret" okerâ, cs hi celelalte douâ prime csrji, îua- iuts âe toste uu interes âocumeutsr hi îs biblio gratis războiului nostru se adsogâ, printre celelslte opere hi literare hi htiinjikice, uns âe protuuâs hi autentică trâire s visjii. „Ale âe lararet" îhi trage vslosres âin esenls âirects s vielii, âin reportului hi rdsiist hi psibologm, transmis, nu imeâiat se înje- lege, âsr tiâei, âupâ evenimente. 8e simte în cartea aceasta cs autorul are o anumita depărtare hi degajare âe taptele trăite, ca nu ie-s redat în korma în care le-a înregistrat, ceeace uu e uu âekect, âe vreme ce valoarea âe viaja a operii, omenesc răscolit âin adânc, a rămas întreaga. Ochi pusa la punct la o âistsulâ respectabila âe timp, jurnalul âe captivitate al Iui 6. Lunea are o prospelime hi pulsează âe substaujá vie.

O. Lunea uu e un stilist, âar e uu scriitor, scrisul sau uu e krumos, ci âimpotrivă pe alocuri cbiur neîngrijit, imperkect, aliterar. 12 mai mult uu scris âe uotalie cure urmârehte numai reâarea uâecvata a realitâlii, hi nici âecum trauskiguiarea ei. 12 poate ceeace vor sa îuleieaga partizanii auteuti-

Ocisv Flâ/ru — âloririork -i carii 81

oului în artâ cânâ pretinâ unei opere sâ ki« autentica. 6. Rsnea a scris în „Ale cle lazaret" o krumoasâ carie âe autentic âoeument uman, pe care nu o pot apropia, în literatura românească âecât âe „smintirile colonelului bocu- stsanu" cu care se apropie în substanțialitate.

Leeace aâsoga totuși tarmec literar acestei cârji este ironia HÎ umorul autorului. Hi îmi place sâ subliniez, cbiar atituâinea generala a a eset or note, atitudine eare se âekazâ clar pagina cu pagina âela început pânâ Ia stârcit, âin camera âe spital improvizat unâe autorul, rănit a găsit posibilitatea sâ polemizeze cu un alt rănit, bulgar, în românește, răspunzând Ia insulta ace­stuia: „Domnu Nsmâligârescu" printr'o alta, stereotipa si promt aruncata: „Vulgar, cap âe msgar"; Hi pânâ la aventura kinala cânâ invaliâul care e autorul e dat ca... âezertor âela Budapesta! Atituâinea aceasta o âe auto­ironie, âe bagatelizare, âe luare în raspâr a celei mai mari trageâii Hi creâ câ este o atitudine caracteristic româneasca, ^m spus caracteristic HÎ uu ge­neral româneasca. 8unt desigur HÎ români cari înjeleg Hi simt tragicul. Dar sunt în majoritate români Hi aceasta mai ales în ceeace Hi azi se mai nume- Hte „Veckiul regat", pentru cari orice lucru este întors în gluma, în râs Hi cbiar propriile sale neajunsuri. Aceasta e HÎ apucâtura Iui O. Bănea, care se ia pe sine însuHÎ peste picior, asa cum ia pe toji ceilalp, HÎ ÎHÎ batjocorite propria boala, des! nu kara amărăciune uneori, în orice caz totdeauna kârâ tragedie. Iar sukerinjele îndurate în bulgaria Ie descrie kârâ răutate HÎ kârâ nrâ, eu acea resemnare HÎ cu acel blând spirit de iertare care este încă o ca­racteristica a românului. Mei o revolta HÎ nici o injurie adresată bulgarilor cari ne-au lucut sâ sukerim atâta ?i asta este koarte krumos din partea au­torului. Doar ironia, dar bulgarii n'au âe ce sa se plângă pentru câ autorul ironizează pe toatâ lumea în mod egal, începând cu sine ÎnsuHÎ.

. ^Hadar gâsesc „Ale de lazaret" o carte interesanta de douâ ori: întâi ; pentru ceeace ca material documentar asupra prizonieratului românesc din

bulgaria HÎ pentru ceeace este în ea document uman Hi psibologic, în al doi­lea rând pentru câ ol găsesc caraeterizantâ pentru psibologia românească în special, lendinja de a bagateliza, resemnarea HÎ înclinarea de a ierta celui oe ji-a greHit, sunt kundamentele acestei opere. Nai departe 6. Lansa dove- dsHte HÎ simj al umorului HÎ un ssoujit spirit de observajie HÎ un înregistrator kiâel al detaliului esenjial. Lcrisa HÎ compusa sobru, într'o suita de note HÎ de lapte cari nu se pot rezuma, „Ale de lazaret" vine sä îmbogățească lite­ratura memorialistica a războiului romanesc cu o opera care se poate citi cu plăcere Hi interes HÎ âe altcineva decât âe specialist Hi care va rămâne âesi­gur multâ vreme' în șomeri intim cu cititorii.

t'smilie - Serie III. ^uul V. tto. 7

âe 10^

MINGII. kiüQirv- PLIMBI ?I copil om LLLI^L I^O^8HîL.

l^â. c^âres, ,8ucure?ti).

^oua carto a <1. Ni Ii aii I>Iexru, eu taste ou poarta subtitlul âe roiuau, pastrearâ acela? caracter âe cerráre^?rádju, pe cure I-aiu înrexistrat iu legătura cu alta lucrare a^-sale. duruși ca, observația ?i reflecjia autorului, poarta âe astââatâ, uu asupra uuei lumi exotice ci asupra vierii âela uoi.

lucrurile, viaja §i oamenii, dc?i sunt privite ?i tratate luai uruit, priu prisma intelectuală a, oiuului cle ?tiinjâ decât a literatului, stilul elefánt, aproape ireproșabil, ?i talentul scriitorului proecteaM totuxi o prospejime ?i o claritate deosebită, rămânând lucruri vii, nicidecum preparate cle laborator,

^.ejiunea romanului este simpla, I^u este vorba âe aventurile vre-uuui erou extraordinar. 8uut descris« pâjirilo unei familii care a fost asvârlita âe furia modernismului pe un fals teren iâooloxic ?i moral.

familia âsspre care <' vorba, este o familie bucure^teana oarecare, a Iui couu Iancu DStarcea, modest ?ek âe birou în Ministerul de Domenii.

, Inxâmkarea, fumurile si aspirațiile de emancipare ale sofiei, ale coanei Do- / rina, fao din acest menaj exemplul cel mai tipic de cum nu trebuie sa kie ; menaj. Viaja de familie, cu toata bunătatea ?i renunjârile Iui conu Iancu

este un iad. Dorina latarcea, cresându-se mai presus de sojul ei, nu scapa nici-un prilej ca sâ-i amarascâ bilele. La nu este sojia lexatâ de sojul ei, ci o femeie cu... „personalitate", care aspira nu numai sa kie exala în drep­turi cu sojul, ei, valorificandu-?i intelixenja si craacterul, sa domine ?i ga conducă.

Din nefericire, însâ, pentru menajul latarcea, atât caracterul cat ?i in- telixonja ei o kac sa comită xre?eli atât de mari ca familia, oarq pe nea?tep-

î täte, datorita norocului, ajunsese într'o stare materiala înfloritoare, este adusa repede la sapa de lemn.

Dorind sâ devină „femeie de lume", în relajii eu „lumea buna", fara simj critic, cu o buna crsdinjâ mai mult decât naiva, descbide larx porjile casei oricărui aventurier în smobinx, ?i eu monoclu ?i cade cu u?urinjâ victima unor exeroci cari îi subtilireara averea cs le-a mai rămas, dupâ cbsltuelile ei exaxerate, pentru a trâi pe picior mare ?i lux. Voucbnia este câ din cele Z miiloane eâ?tixate Ia loterie nu le-a mai râmas nimic. Oe Ie-a adus norocul a pierdut u?urinja cucoanei, care nu a adus sinxura nenorocire a familiei ci ?! altele.

Oopii creseuji exclusiv de mamâ, influenja tatâlui în câmin ?i în crește­rea copiilor fiind complect anibilatâ de firea ei autoritarâ ?i modernistâ, cad victimele acelora?! lipsuri sufletești ?i morale. Da căderea lor, e drept, contri-

Aomsne eâeâ/Ms 83

bue?i mediul social, inkectat 6« acela? curent distrugător âe sullete ul rile- lor noastre.

Lopilul Vassia elev cle liceu, tura l>airi cle acasă peutru u pleca intr'o câ- i latorig cle aventuri cu al si cloi colegi âe ?coaIL. VdatL plecat âe acasa, eu' liani inul fi, uu întârric sa cunoască viafa localurilor âe noapte âiu porturi,

îmbâtânâu-se Ia o vârstă atât âe lrageâu, ?i âucâuâ o viafa âestrabalata, pâuâ ce este arestat âe politie ?i încarcerat.

Iu acela? timp, sud aceeași înrâurire nefasta, âoiuni?oa ra LIery latarcea, ajunsa la vârsta maritimului, ss âepârteara âe kaâureanu, student îu ultimul au la teologie, âe kamilie onorabilă, pentru a se îuârepta îu veâerea căsăto­riei, spre Dragueano, unul âiu cei âoi excroci care i-a âeposeâat âe avere.

Daca în cele âin urma lucrurile s'au putut îuârepta, kaptul ss âatore?ts ?i âe astââata uvrocului ?i strLâuinfelor Iui VintilL Mtarcea, tratele lui conu Iancu, prokesor pensionar, cunoscut scriitor âe povesti pentru copii, care îm­preuna cu conu Iancu ?i cu nefericitul kaâureanu, a cărui dragoste pentru Nar^ era tot mai aprinsa, cu multa bătaie de cap au putut sa-I regăsească pe Vassín ?i sa-I readuca acasa si sa redobândească o buna parte din banii pierduti cu cei doi excroci.

Lu toate ca povestirea se âeskasoara finânâ seama de lapte si în strâns contact cu realitatea cruda a viefii adevărate, o decenta si o măsura, între ce se poate spune si ce uu, ou criteriu sigur âe om cumpănit, prekerâuâ sâ aleagă între bine si râu binele, iar între dileritele grade de râu si urît, ps cele mai pufin rele ?i üríts, au tăcut ca autorul sa aleaga din feluritele feje adesea oribile ale veacului nostru pe cele mai pufin üríts si înjositoare.

8ituat în drama viefii contimporane autorul a izbutit sa strecoare o nota personala de skâto?eni>e ?i bumor, care risipește atmosfera sumbra a romanu­lui, atenuând fara sg bagatslirers necazurile descrise, ?i făcând catrsa mai atrăgătoare.

In cs sta acest rau al modernismului bilelor noastre, care ne stigmati­zară gândurile ?i laptele âeviindu-Is dela rosturi ?i îufelesuri mai înalte? 8a lie el aâevarat?

'lVu este cumva o părere personala a autorului, o vrăjmășie cu tot dinadin­sul împotriva modernismului liind un înâarăptnic luptător pentru pastrarsa lormelor învecdite, kârâ putinfâ de a înfelege scdimbarea spre bine ?i pro­gresul?

Departe de a voi sa kie un campion al lormelor vecdi, autorul nu kacs f decât sa scoată Ia lumina ?i «a combată u?urinfa, superkicialitatea si lipsa ; de discriminare cu cari sunt adoptate toate noutâfile aduse de cele patru

vârturi kara deosebire, ceeace este într'aâevâr primejdios pentru cultura ?i institufiunile noastre românește.

Din caura lipsei de înfelegers sukioienta ?i ds adâncire a curentelor înoi- toare s'a ajunse Ia drame crunte pe plan individual si Ia ruina economica si morala pe plan colectiv.

?ontru a putea adânci kormele noui este nevoie de cultura si inväfäturä ?i nu numai de sport ?i exdibifionism, cari nu au în sine nici un cuprins care sa kructilice mintea si întărește caracterele, locmai acesta este insuki- eienfa mare; saraeia de dud a timpurilor âe ari.

8ub masca copiata cu oarecare dibăcie se ascunâe cea mai crasa igno-

ranjâ, iar tineretul ispitit sâ oreaââ cä se poste inai ja kârâ învâjâturâ ^i ta­ro sforțarea intelectuala proprie.

împotriva ignorantei §i acestei greșite concepții âe viaja â. Negru este un aâversar botârît ^i tocmai pentrn a combate aceste grozave lipsuri a kost scrisa cartea „?ârinji ?i copii âin bilele noastre".

Acesta kiinâ rostul carjii aejiunea în sine a romanului caâe pe al âvilea plan, la poate sa apară multora banala. kost aleasa o poveste oarecare, poate âinaâins povestea cea mai obișnuita Zi mai comună, plina âe întâmplări âe cari este plina rubrica kaptelor âiverse cotiâiane, tocmai pentru ca autorul sa-^i ilustrele mai eu succes tera.

lorijia autorului nu a kost sâ scornească o poveste extraorâinarâ pentru a epata pe cetitori, ci, tocmai invers, pornește . âela anumite kapte reale în structura lor generala, carora Ie explica aparijia prin âscââerea intelectuală

morala aâusâ âe curentele Ia moââ în bilele noastre.lentru unii aceastâ po^ijie ar scââsa âin valoarea literarâ a cârjii. luc­

rarea â-Iui Negru avânâ o terâ §i o tenâinjâ. lentru mulji însâ,' ea câștiga prin aâevâr. la apare ca o carte âe învâjâturâ, alcatuitâ cu multâ âibâcis ?i cu respect al realitajii, âespre viaja âin acest început âe veac. 6rija lite­rarâ a autorului a kost sâ inkájáé?« laptele ?i cauzele lor cu arta, aâicâ clar, eoberent ?i prin cuvinte alese.

laptul câ poate ki luat ea un roman „a tbess" ou este o seââere âin capul locului ci o simplâ părere âe critica literarâ neîmpartâyitâ âe toatâ lumea-, nu este o âogma.

Lu toate acestea ?i amatorii âe literaturâ purâ pot ki satiskâcuji cu priso- sinja in prekerinjele lor. In cuprinsul carjii abunââ paginile âesprinse âe orice conjinut iâeologic, sau tenâinjâ pentru a ki literaturâ purâ. lpisoâul kinal cu moartea Iui conu Iancu lätarcea cuprinâe pagini unice âe acest gen. Deasemeni nu este lipsita âe originalitate nici înebeierea romanului, care este kacutâ printr'o nostima seorniturâ pentru a ocoli banalitatea romanelor cu „bap^ enâ".

lste o carte bună care trebuie citita.

um ^081M?Lkî?L88iciv8

ocr^v ?L -bíróim vL chirii — 8«ris i.l^ä. Mrov kkesLu, Li^IÜHosrs).

Oolaborator äe mai dine âe rece sui, Is nenumârate publicajiuni HÍ oro- / nioar literar, în deosebi, al revistelor „Vri", „Vremea" tzi „kamilla", d. Ootav ?ulujiu strânge, într'o întâie serie, parte âin rodul atâtor vontribujiuni cri­tice, cu cari si-a dobândit frumoasele galoane ale oficiului os exercita. O-sa Io spune cronici literare, tzi cbiar stârnește în doua rânduri, mai taugonfial în cuvintele de pro faja ale bamurirei, mai temeinic tzi mai detailat în eseul inedit, „Intre cronica tzi critica literara", staruetzte rie în a precisa caraete- rsle deosebitoare ale acestor două specii do comentarii. Incontestabil ca drep­tatea sta do partea d-sale, tzi câ este nu numai un act de modestie, dar tzi de podagogicâ eficacitate a voi sâ restitui, în nobleță lor autonomă, termenii, cbiar daca, sau poate tocmai fiindcă au suferit la noi degradări nemsritate. Vaci nu este o taina pentru nimeni, în ce mâsurâ termenul de recensent tzi cbiar cel de cronicar suna, în gura multor binevoitori, a stigmat Zi pejarajie. Nai ales de când eseul, Ia îndemâna oricui, ca tzi avionetele de turism, izbuti sâ oreere un nivel tzi o optica, ou apareufe de altitudine. Vâ anglosaxonii nu se dau în laturi sâ isoâleasoâ rsoensia, câ galoromanii au ridicat cronica Ia valoarea unui gen, de superioara valoare latza cum tzi d. ^ulujiu amintstzte), câ 8ainte-8euve nu ss rutzina sâ-tzi numească doctele studii: articole, iar Vau­tier: notijâ, fundamentala exegerâ a personalității Iui 8audelaire, iată ce ar surprinde pe atâtia din descendenjii tzi descendentele, de Vapitobu (alias: gâ- tzte tzi gânsaci) dela noi.

Ltabilind diferenlelo specifice între cronica tzi critica, lucrare do sinterâ tzi de amploare, aceasta, lucrare imediata, de informație tzi sugestie, aceea, d. Ootav Aulujiu staruetzte tzi mai mult asupra acelor caractere, ce Ie apropie în­tr'o mai mare măsura decât le-ar desparți celelalte. Norabtate, obectivitate, critică, ale aceluiatz oficiu, mai Ia urma urmei. Vâ unii cronicari nu vor iz­buti sâ promoveze în clasa criticilor, dupâ cum unii critici nu se vor ki 18- sat niciodată ispitiși de cronica, iatâ o nouâ constatare judicioasă din cxpu- c ne re a d-Iui Hulujiu. In definitiv litu Naiorescu a kost numai critic, cbiar când întâmplarea îl punea în situafiunea do a ki cronicar. 8a kie din pri­cina vremurilor, ce-?i a?teptau legislatorul, sâ kie din pricina temperamentului sau? ^bibaudet a kost tzi de una tzi de ceealalta, a sa de mult tzi cronicar tzi critic încât le vine Utzor unora, precum Iui Narool Vrland, deunari, sâ ia pe unul ca sâ dea în celâlalt. Daca e adevarat, cum atât de sugestiv o spune d. 8ulufiu, câ divorjul kunotional e caracterul adânc deosebitor dintre cronica 1

86 " /'er/ieLs/ott/s

j hi critica, nu Mül pujiv justificat se pare oeeace strecoară d-sa într'un lor, > unâe vorbehte âe utilitatea, aiu ries taotioâ a cronicei literare! hi îu ce măsura

poate ea constitui o botârâtvare massâ âe mauevrâ, în mâna criticului. bsts o observație pe care îini place îndeosebi s'o subliuier hi pentru aâevârul âin

"ea hi pentru câte consecințe oferâ. ^hi spune, âin parte-ini, hi ca sâ reiau imaginea âintru început, câ una hi alta sunt studii âe vârsta, ce nu ss pot suprima, nici interverti hi ca ucenicia cronicei literare! e indispensabila pen­tru cel ce se âestinâ înaltelor comandamente. Exemplul atâtor Mneiabsiiui, âe cabinet, cari âacâ n'au objinut cravata âe cânepa, n'au aâus inai puține prejudicii soartei urinatelor, âe sub comanda lor, e încă viu. vieler un inie caporal âe-o viaja întreaga, unui strateg, cu oricâte stele, care nu hi-a obji- nut gradele, pe eâinpul âe lupta, al literaturii, altminteri xicauâ: intre sâr­mele gbimpate! ale cronicei literare.

(Cetitorul a înjeles âe buna seama, âin cele âe pânâ acum, câ â. Oetav Hulujiu este, sstâri, un excelent cronicar literar, dupâ cum mâine va ti un critic âe prestigiu hi autoritate. (Cronicile întrunite în întâia serie âin „?e margini âe cârji" (sâ spunem, în treacât, câ sistemul comassârii este eu mult mai avantajos âecât cel al fragmentării cronologice) cuprinâ în embrion toate acele însuhiri, pe cari â. Oetav ?ulujiu le soootehte favorabile! devenirii unui critic. 8unt în cronicile acestei întâie serii mai multe sugestii hi mai multe puncte âe plecare, âecât în atâtea âin paginile oe se aleargâ, eu em- tarâ, âupâ âenumiri orgolioase, Douâ trei exemple vor âoveâi spusele noastre.

Ii înainte âe aceasta, sâ transcriem un rânâ âin excelenetele â-sale stuâii înebinate operii â-lui lucian vlaga, ee âimpreunâ ou oele ale d-lui vompiliu Oonstantinescu anticipează aha âtz fericit vasta monografie a â-Iui Vasile vâncilâ, în oare apologia hi exegeta dau un cuplu âin cele mai armonioase. Soriinâ âespre „Oriront hi stil" hi formulând anume rererve ou privire Ia valoarea excesivâ ce â. buclau vlaga acorââ subconhtientului în elaborarea creajiunilor literare, â. Oetav Fulujiu spune: „Orizont hi stil" o o carte rod­nica. blste în oa o gândire vie, una din acele gândiri cari dehi s'au sistemati­zat în körme personale, nu exclud interpretarea hi reluarea. Obiar dacâ n'ar fi decât faptul câ filozofia aceasta cere o aprobare sau o dezaprobare, ro­stul ei activ se definește", Dormula anume subliniata, pentruca so poate a- plioa hi cârtii de kajâ a d-lui Octav Fulujiu, ca hi oricârei cârji âin acele» oe îmbie Ia judecatâ hi atitudine. Autorul marginaliilor de astâri este înainte de toate un spirit independent, pe care nimic nu-I abate din drumul sâu, osro-hi spune râspicat opinia, obiar dacâ autorul despre eare se pronunja e- ste unul din kavorijii d-sale. ^ha o oa^ul ou dezvoltata hi cuprinratoarea ex­punere oe oonsaerâ acelei rare cârji „O viaja de om", a d-Iui bl. Iorga, aha o mai ales carul, când vorbind de „Ocbii Naicii Domnului", romanul d-Iui ludor ârgberi, formulearâ oele mai categorice osânde.

vsginile privitoare Ia lucrarea d-Iui bl. Iorga sunt, kârâ îndoialâ, dintre cele mai bogate hi mai judicioase din câte s'au scris, pânâ astâri. Oaracteri- rarea, cu oare d. Octav Fulujiu încbeie întâia parte a expunerii sale, ni se pare întru totul fericit», bresca a unei epoci hi mai ales roman de atmosferâ sunt expresiunile ce convin acestei cârji de unicâ putere evocatoare, cea mai psrfeotâ, cea mai vie hi cea mai poeticâ din câte a scris d. lV. larga, blogiile ce d. Octav Iubijiu aduce scrisului d-1ui IV. Iorga s'ar cuveni transcrise pen-

tru adevLrul din ele hi pentru exc elentele irántiul ee állá în csracterirares acestui stil hi vulcanic hi belinie, totodata. In trescLt, Is pagina i.Z9, poste eä in loe âe ordine derordonatâ shi prefera deLordine ordonata, câci dehi ca- tasirofic hi vulcanic, ls priins vedere, prin toatâ srbitectura lui labirintica shi n'o tost Dedal, osre, un insre arbiteet?) stilul d-lui Iorga este unul din cele mai incatenate, ursi ordonare. Ovin sin spus hi noi, într'un snurue pri­lej, enni s spus-o hi d. Nidaii Lebastisn, stilul d-Iui l^l. Iorga este uu stil priu excelenjâ proustisn. Lroustisn svsnt Is-Iettre, evident, Oât despre rândurile lp. 120): „cu est ruși perfecte sr Ii kost operile d-Iui fis. Iorga, dacâ el le-ar Ii scordst hi timpul pierdut astfel in sctivtatea politica"!, se in telexe es ele sar cuveni indefinit epilogate, indiferent dscs sin apróira ssu, inși sles, sin dersprobs scs ss întrebuinjsm expresia d-Iui Octsv Hulujiu) aceasta părere.

da kel hi cu rezervele, inai uruit ou osânda ce d. Octsv ^nlnjiu a pro­nunțat despre „Ooliii laicii Domnului", carte krsncainente catastrofala, ouni se exprimâ d-sa. Xiei când rolul activ al unei cârji, despre care vorbea cita­tul de inși sus, nrr se dovedehte un inai fecund principiu de viaja, ca in ace­ste pagini ce d. Octsv Hulujiu consacra „roinsnului", sâ-i ricem atunci poe- inului, d-Iui t^rgbe^i. d sici locul! sinaî bine sis sr fi) pentru o dezbatere lUiidaudet spunes dialog) proprie ss slimentese o adevarstâ critica s criti­cei. 8L solo) aur uilinsi atât: câ dehi d. Octsv Hula jiu nu s rolrul categoriilor l„dar in definitiv nu e obligator ca o carte sâ fie roman", scrie d-sa), de judecat, o judeca numai in raport ou prescripjiile genurilor hi oâ d. Ion Li­deri avea dreptate când lăsând dreptatea criticilor, soootia ca romanele d-Iui ^rglm^i uu pot Ii judecate eu alta mâsurâ decât aceea ce aplicam poeziei d-ssle. Leeace este perfect adevărat, cu toate os nu svem când demonstra. Desltminteri, pentru s nu sugera impresii Isise, ss adaogsm ca celelalie lu- crâri sie d-iui Iu dor ^rgberi aflâ in d. Octsv tzuiujiu un judecător lucid, dudlat de un apologet.

Lstiunrstor de analiza, fericit in formule hi caracterizări, de o maturi­tate de cultura, exemplarâ hi de un gust format la heoala marilor modele ale literaturii universale, drept, dârr hi independent — aha apare d. Octav Fulujin din cronicile întâiei Serii de marginalii, a căror utilitate o incontesta­bila hi al căror model angures^â perspectvele criticei d-sale.

ff?omsnîs).

âe IIIV8 L..

vr. 8. RLU- LI8ML^ okroooxL iro^^ 01^ ^l^R^Aîv-

RL8 — IN VRLAlvirilL HîLcvre. lc«ruâllft 19Z8).

keîllkiinjsrea episcopiei ortodoxe a bkaramureHului, moi solujioneară îoc-L o problemă pe lângă aceia o restabilirii credinței străbune, prin noile cercetări: cunoașterea adevărului asupra trecutelor vremi de zbucium ale unui jiuut până mai ieri ortodox ?i în anumite forme (ari cbiar, o „catolic" numai prin pomenirea papii) HÎ a cărui istorie a kost dosita după anumite interese Hi scopuri, pucrârile Hi documentele ce se publica de-o vreme încoace sondeara stări de kapt toarte pujin cunoscute dar cari aii avut uu toarte mare rost în viaja komânilor de aici HÎ din Noldova.

(anca d-lui prok. Ueli tixeara cadrul noii istorii a XlaramursHului. VIu- serialul adunat, sistematizarea lui Hi concluriils ce se impun, descbid o nouă perspectiva asupra împrejurărilor de viaja ?i lupta din aceste parji, iar anu­mite kapte, atingâtoare Hi de istoriâ bkoldovei, apar mai clare.

8 a scris relativ mult despre acest jinut românesc — dar mai ales în legătură ou întemeerea Noldovei. 8'a insistat însă prea pujin — sau deloc — asupra individualitajii Iui etnice. Datorita reliefului, Naramure^ul a avut o viaja cu totul deosebita de celelalte „jâri" românLHti, eu mai multa! uHurinja supuse de unguri. Aceasta viaja aparte în care s'a krâmântat ?i aluatul Xlol- dovei, trebue desprinsa. Hi mai ales este necesara o profunda cunoaștere a viejii religioase. Istoria! Homânilor de aici, nu se poate scrie ou neglijarea acestei laturi. prin aceasta viaja XlaramureHul se încorpora si în alta unitate istorica: în mai strânse legaturi cu Moldova, iar în primele veacuri cu bor­dul oi. blmigrajiile diutro parte în alta, au tost toarte krocvente; dar, mai ales, în veacul al HV-1ea: de ofensiva a catolicismului din UaramureH în Moldova. Hi sub acest ungbiu privita — nu numai politic, — întemeierea Moldovei apare mai clară Hi ca un lapt de mult pregătit. Aceasta noua pers­pectiva toarte justa o impune prin cartea sa, d-Il prok. keli.

Dar asupra unor kapte nu de mai mică însemnătate nu se oprește mai detailat autorul: asupra tradijiei ortodoxe a NaramureHului, a;a cum se ma­nifesta ea astari. Xlai ales însă, capitolul despre vecbeaj cultura HÎ literatura bisericeasca este aproape complect neglijat, paginile scrise nu conturează nici nivelul cultural, HÎ nici oreajiunile do cari au kost capabili preotul sau diacul de aici. 8'au scris în satele maramureHSne cârji de valoare neprejuita Hi s'au clădit biserici cari ar li putut korma admirabile capitole de cultura §i litera­tura. prin aceste capitole se putea ajunge la documentarea unor frumoase straduinje în suklet ortodox, cbiar HÎ pentru veacul al XVUI-Iea — Hi se pu­teau completa inkormajiile despre vecbile legaturi koarte intense, mai ales culturale-bisericeHti, cu Noldova. ,

Latolicismul s'a mărginit, hi continuă íuca a-I pomeni pe kapa Is sk. Ii- turgdie, dar nu sä scdimde ceva âin structura sukleteasca a poporului. -Vlt- ceva e, îu ce privește clasa „conducătoare" care trachte după vecdi trădări hi erime.

Dur aceste suut capitole cari se pot completa hi ulterior. Hi se impune completarea lor.

Lartea, cuprinde cle tapt doua capitole principale: primul tratând des­pre viaja religioasa a Românilor sud dikerite regimuri hi vremi — iar a doua, despre episeopia-mänästirs Reri. Rn alt capitol important este acel al mănăstirilor maramureșene.

8ituajia geogralicg a ereiat Maramurehului, o viaja religioasa hi politica aparte, Xici erau hi cei mai însemnaji-voevori din cuprinsul Ardealului — având atridujiuni loarte largi. Intoleranja religioasa mai ales, a silit pe Bog­dan, sa părăsească Maramurehul întemeind nou vosvvdat lider.

Rână în veacul al XIV-lea, Liserica ort. a Maramurehului, se pare a ki kost dependenta de episcopia ortodoxă a Maliciului, în 6alijia, întemeiata în anii 1141—1t?2, ridicata Ia 1299 la rangul de mitropolie. Aceasta dependenjä era urmarea kireasca a dspendeujei politice a principatului de Haliciu de Ungaria până pe Ia anul I787 jp. 24). Oupa acest an, Românii maramureșeni ss îndreaptă tot mai mult pentru treduinjele lor religioase către cei doi epis- cnpi din Moldova: losik hi Meletie.

In Ludul Oalijiei, spre (arpaji, trăiau în veacul al XIV dea o muljime de Români cu voevo^i în krunts, având hi o organirsjis disericeasca indepen­denta condusa de un vlădica ortodox dependent de Haliéin. Ra 1Z8Z era epis­cop, Ldiril Românul, Roate, preojii români din Maramureș, vor ki mers spre slinjire, înainte de întemeierea Moldovei, hi aici.

înainte de 1141, va ki kost cutreerat hi Maramureșul de vlădici necano- nici.

Htiri documentare despre organica jia Maramureșului, sunt adia din veacul al XlV-Ica. dl urnele primului preot e amintit în 1Z84, — iar cea din­tâi dissiica, din 8sud, în 1Z64. Capitolul e complectat cu acjiunea de catoli- eixare a regilor unguri.

In veacul al XVI-Iea, Maramureșul kiind încorporat Ia principatul Ar­dealului, viaja disericoascâ a Românilor din Maramureș intra într'o ka^a noua, dar tot aha de dramatica, ca hi în epoca dominajiunii regilor Ungariei. Biserica ortodoxă a Maramurehului a kost cu totul supusă Bisericii rekormate. Dar „nodilii români maramureșeni au kacut-a aceasta cu voe duna" desmem- drându-se hi aici najiunea: cei dintâi intrând în sânul najiunei magdiars iar cei săraci hi jaranii, iodagi, kiind ducurohi ca pot asculta câteodată hi dujda româneasca. Dar nici calvinii n'au reuhit sa scdimde legea.

Oapitolul V, trateara despre: Rpiscopia ortodoxa româna a Maramureșu­lui dela începuturile ei până la deskiinjare hi legaturile ei eu Moldova (1Z91— 1740). R capitolul cel mai însemnat al carjii. In cele aproape 100 de pagini, se scrie nu numai singura monograkie duna hi complecta a acestei mânâstiri, dar se insista cu lux de documente, asupra noii okensive catolice: a catoli­cismului austro-ungar. 8unt pagini de lupta hi jertka. Os astadata, acjiunea contra ortodoxiei a kost mai vedementa. Rotuhi nu s'a ajuns decât Ia o catoli­cizare orizontala (numai în mica parte) hi în registre. Xcjiunea de reîntoar­cere a câtorva sate în veacul al XX-Iea, este concludenta.

Ltäpanirea streina a avut âe luptat îu Naraiuuieh cu 2 törje tari: tra- âijia politica hi traclijia religioasă. Daca cea âintâi a putut ti subjugata îu parte priu traclârr hi cle alta priu äescälecäri, cea cle a cloua, ruai persista încă cu urare putere, priu tot ceeace a creiat ueaiuul aici hi priu obiceiuri hi superstijii. Iar cele peste 14 ruânâstiri ortoâoxe cliu Naramureh, htiute, suut clovacla uuei iuteuss vieji religioase.

Lartea cl-Iui prok keli, clesclucle noi perspective asupra Narauiurehului. ?i uuiust îu telul acesta cunoscuta, istoria, atât cle bogata a acestei „jari", poate ti înțeleasa.

6s N. ISIKÉI

PL0N0LL8 âe kR^COIZ l^â. Vrssset).

Ultima carte a lui Lran<;oÍ8 visuri se, borikéul romanului catolic francez, confina câteva stuâii âin lumea eroilor familiari nona încă âin romanele sale, titlul âe ..Llongees e semnificativ: fiecare âin scbifele volumului reprezintă s scufunâsre în universul secret al unor viefi cari prin extremitățile lor ne sunt cunoscute. In definitiv, asta e problema oricărei existente: ;tim âe atâ- fia âe unâe au plecat, unâe au ajuns. Dar cum? ?rin ce vitregii sau favo­ruri ale soartei? Le împrejurări au făcut âin acea fată cuminte ;i modesta, o otrăvitoare? Lum va deveni un âeskrânat copilul cu bucle klonâs ce creâe în mama sa ca intr'o icoana?

Din alt punct âe veâere, aceste sondaje ale romancierului în sufletul per­sonagiilor sale, înseamnă pentru noi ni;ie sondaje în propria metoda a ro­mancierului. Uauriao finânâ în mâna capetele lanțului unei viefi, cauta ine­lele ce unesc aceste capete, desgroapâ âin întuneric fragmentele statuei, sau luminează, ps rânâ, porfiuni âin berna în cars se sscunâe un destin. Lor- ninâ âela punctul fix al sosirii, scriitorul parurge âe-a 'ndâratelea árumul unei existenfe. Intre cele doua faruri ale plăcerii ;i destinafiei, va apârva fi­rul ce le unelte. Lrocedeu invers aceluia prin care, âintr'o atituâins, âintr'un gest, privitorul oprit în kaja geamurilor ce strălucesc în noapte, clădește atâ­tea destine necunoscute.

O regăsim în „Llongoes" pe eroina Iui Nauriac, Iberese Oesqueyroux, cea mai rătăcita ;i tocmai âe aceea, poate cea mai draga. 1b erese, otrâvitoa- rsa, kemeea care, zi âe zi, a picurat otrava în doctoria bărbatului, pe cânâ inima oi exasperată âs încetineala ekectulni, striga arsa âe nerăbdare: mai repede, mai repede...

Lstitorii romanului „1bsre.se Oesqueyroux" n'au uitat cum, crima lers- zei e descoperita înainte de a ki izbutit, dar familia înnabu;e scandalnl ;i lereza e liberata. La sfârâitul cârfii, am pârasit-o pe trotuarul Larisului, unde sofub ei, provincial obtuz, o aduce pentru a scăpa de o tovarășe de viafa a;a de periculoasa, ^m întâlnit-o din nou în „La Lin de la l^uit", un­âe ea î;i trasate ultima dragoste ;i unde o "ved em regenerată sufletește, în­nobilată de suksrinfâ ;i așteptând moartea ca pe ni;te /.ori. Astkel trebue în- feles titlul de „sfârșitul nopfii". Le a kâcut în acest râstimp kemeea isgonitâ . dela căminul ei, izolata ca într'o temnifa în secretul odios al crimei sale? lata întrebarea ce obsedează nu numai pe cei cari au cunoscut pe lereza, dar pe însumi părintele ei, Lranyois Nauriac. Lu fruntea sa imensa ?I obra­jii sâi mongoli, e poate femeea caro ocupa cel mai des gândurile romancie-

d2 I/.

rului în ceasurile câud 86 vsäe înconjurat äe kűrijeié cărora le-a dat viaja. Irr romanul „Le qui etait perdu", es kacs o scurta aparijie: o vedsm prävS- IrtL pe o banca äin Lbamps blasses, plângându-tzi durerea estre un trecător.

Leie dintâi sondaje sie volumului „Llongoss" ne arata pe celebra eroina !u äoua momente ule existenjei sale. Injelegem ce-a kost viaja ei: o cursa tragica dupä dragoste, mereu amăgită tzi mereu nesäjiossä. Iu „"Lberese cber le äocteur o gäsim sui> vraja unei iubiri nedemne, înkrieotzstor cle lucidă to- tutzi, ru „Hrere86 a I botei , obosită, urata, abia liberata äe ultima pasiune, e gata sä accepte uoui sukerinji, cu acseatzi lipsL äe ilurii, însă cu aeeeatzi krenerie. NäsurSm iukeruul traversat äe biata kerne« tzi simjim ca acea uei- stovita sete äe dragoste uu poate akis uicäeri pe pământ alinare, daca nu în Dumnezeu, turnai sstkel, purikicata prin para ce o consuma, lerera va gasi in skartzit, o presimjim, adorajia kara margini in care nu este amăgire, nie! minciuna. "Lsrera a atins kunäul äurerii tzi ai înjosirii, äar benekiciarä äe xrsjia păcătosului care se privstzts pe sine kara complsrenja tzi se judeca ka­ra crujare. Li i se potrivesc vorbele Iui Nauriac: ,,^i primit cea mai mare âintre toate grsjiile: tu te veri, tu te cunotzti. Iu numstzti noroiul, noroiu. Iu tztii ea noroiul e noroiu". Luciditatea: aceste e primul pas pe calea ispa- tzirii, a răscumpărării, căci „leprosul care-s! vecie ulcerul, cum n'ar clori sa kie vindecat?" 8a nu ne amagim pe noi întzine. Loji suntem acoperiji äe le­pra, însă unii se vad tzi-tzi kac oroare, iar aljii îtzi sscună sub baine pompoase urieiunea. ^ceia nu se vor vindeca nicioâatâ ou toata onorabilitatea äe care ss bucura în ocini lumii. Lsilalji s'au obitznuit a urmări păcatul în cele mai întunecoase cotloane ale gândului; sub rutzinea tzi oprobriul ce-i apasă, în su- kletul lor, ca într'o cripta, oanäsie luminearä tainic.

"Ierera a încercat sa omoare un om, sa înlăture o viaja ce o înnabutza ca o dala äe morânt. Dar câji âintre noi, cei onorabili, cei cari n'avem nici o otrăvire pe contztiinjâ, n'am înkaptuit acte ce seamănă ou al si? Late mâini ce se agäjau äs noi ou disperare, îndepărtate? Late inimi os se oksreau, des- amagite? Lâts prietenii, câta dragoste, prăvălite în neant! LLji morji pe cale! Fi atunci, în clipa cână am kugit, când am întors spatele, n'am kost asasini, n'am suprimat kiinjs ce aveau nevoie äe noi, ce! ne întindeau suklo- tul lor, viaja lor? ^ici trebuie cătat tot ce romancierul a pus âin el în eroi­na sa. De aceea s'a muncit s'o aducă äela suprema decădere, Ia suprema no- bleje, pentruoa în ea tremura ceeace în mulji äin noi e mort, klaeara unui suklet.

„Insomnie" datsarâ äin 1927, ne vestetzte autorul în prekajä. „Fi acolo, continua el, e vorba mai pujin, äe o nuvela — adioa äe o adevărata pove­stire — cât äe o scukunäare în adâncimea unei vieji. Lste capitolul unui ro­man pe care nu l-am scris, al cărui prolog ar ki kost poate „Loups äe Lou- teau". Nulte destine cari sunt dramatice nu kurnirsarä stoka unui roman, pentruca lipsesc peripejiile. Istoria' eroului äin „Insomnie" nu poate avea de- oât un capitol. Durerea sa se pieräs în nisip".

Lutein adaogă cä cele mai multe destins seamănă ou acel al Iui Louis, personagiul în cbestiune. Luouriils tzi sukerinjele noastre nu äuc nioäeri. In cele mai multe existenje nu se întâmpla nimic. 8« pare ca Lrovidenja a bo- tärit âintru început âramatismul kiecarei vieji: unele kiinjs poartă tragedia

In insähi structura lor; sitele traversează cele mai dureroase cir SE fără s elinti cursul traiului lor.

„Insomnie e ruai puțin un studiu si Actoriei, cât o improvizație lirica pe aceasta tema, o „incantație".

Inpsa cie date individuale asupra persoanelor tace sa reiasă caracterul cle generalitate: Hlim cL kemeea e tânăra, dar nu-i cunoaștem măcar numele, iar bărbatul, un artist, bonis, este un om oe a trecut povârnișul vierii, ^.tât.

„I.e Rang", amara satiră a prejudecăților burgkeriei, detuna in orcbe- strajia oarecum lirica a bucalilor ce compun volumul, „biroul", clacă poate primi acest nume biata rclreanM umana ce se numetye Auguste Ouprouv, a tost sacrificat cie surorile ^i mama sa pentru a nu tace familia cie rubine, fericirea unui om este jertfita „rangului", pretenției mesckine ?i ridicole la considerația câtorva familii âe provinciali.

„(tonte âe Noel" povestește o experiența âe copil a Iui Lves thronten ac, sau poate a romancierului însămi, ^ici, precum ?i în atâtea alte pagini, vl- breara acea nota adânca a Iui Nauriac, irvorîta âin sufletul sau âe poet. Oa ?i Larrâs, el este âintrs romancierii la cari orice cuvânt âuce picătura Iui âe emojii, povara Iui âe imagini, în fiecare fra^a lucește floarea unei bucu­rii sau rouă unei lacrimi. Oarjile Iui ne tulbura atâta pentru ca ele traâuo propriul Zbucium al autorului, inifjnit mai mișcător âecât al ființelor fictive ce pun în scena. ?e el îl căutăm în romanele Iui, ai căror eroi, eu toata viat» ce-i anima, nu pot întuneca văpaia âin care s'au născut, âupâ cum pă­mântul nu poate ascunâe gloria solara.

iNurovvdkr: m n ri ?r:irien

I-e Lonbeur âe Lsrkerieux âe OH^IîvONIM

(üä. 81oâ),

Oetinâ ultima carte a lui jayues Obarâonns, admiram obiceiul scriito­rilor âe ari âe a ne întreține âsspre si însămi, daca nu spoveâinâu-se ro­mantic, cel puțin reâânâ pe larg atmosfera firica §i morala a vierii lor. Ori- ticului viitor îi va veni u?or sa cunoască pe un Ode, pe un Orancis Lammes, pe o Oolette, pe un Nauriac, pe un Obardonne, pe un Nontberlant. Omul lu- mineara opera §i opera omul, ca âoua jumătăți âe bolta ce ss sprijină reci­proc, înalfânâ eâificiul märet al cupolei.

„1^ moi n'est pas . kaissable", paroâiara Om rodau ne pe kassal, tzi are dreptate: kul s singurul element âin lumea spirituala, pe care ni-e îngăduit sL-I cunoaștem până în adâncuri, ?i încă, cs atentis, ce pătrundere, cs bună credința nu se cer, de care câți âin noi suntem capabili?

„ke Lonbenr âe Larberiuex" ne conduce îndărătul scenei oarecum, în arsenalul âe âecoruri ;i costume al romancierului. Observând formația Iui, eflorescenta înceata ;i anevoioasa a talentului sau, comparam elementele re­ale cu ceeace ele au devenit în arta. lina din laturile procesului creajiunii artistice apare sstkel.

Ou un scriitor oa Okarâonne, aceste investigatii te fac sa revii, în parte cel puțin. Ia teoria mediului, rasei ;i momentului, scumpa Iui lains. kentru Hsrroes, numai un mic pastor loren ee ^i-a păscut oile în lumina pulverizată

A unei atmoskere saturate âe vapori, putea obține transpareufa âe cer a Iui Olauâe Oellee; tot astkel peutru uoi, — sa kim iertati âe a ue a;e^a îu axa strălucita tovărășie, — uu scriitor ca Obarâonne uu e posibil âiu alt sânge âecât cel trancer, sub alt soare âecât cel âiu Obarente. duruși o cultura su- prarakinata poate âa o asemenea literatura «pta âiu uimic; uumai uu sistem vervos supraseusibil alinat priu miliarâels âe impresii a reci ?i sute âe ge- uerafii, izbutește sa extragă âiu cotiâiau o arta âe uuanfe ?i irirajii imper- ceptible. „f'aime ce cxui est saiu et moâere, et Ies uuauees inkinies âe Ia ba- ualits, âaus la vie et âaus I'art", scrie Obarâonne. „Oe qui est morbiâe, outre, s'expliqus trop kacilement. O'est trop court".

latura temperata a colbului âe fara uuâe s'a născut, coutururile moi culorile âelicate ale peisagîului krancer, îu korma lor cea mai nobila ?i pur8: măsura, grafia, kinefea.

„be Ronbeur âe Larberieux"! fericirea âiu Rarbe^ieux! Oâte îuvafamints îutr'o asemenea carte, ce ar trebui pusa îu mâua tineretului âe pretutiuâeui! Oumiute, kara kaâoare, nici plictiseala. Retrăim oâatâ cu copilăria autorului, veacul âe aur al unei sooietafi patiiarbale, acum vre-o patruzeci âe uai. 88 kie oare reala, sau e numai uu foc al imaginafici rom au cierul ui? Ili ne asi- gura âe contrariul,

reklám ca Okarâouue s'a născut îutr'uu orășel âe negustori, pe Ia 1885; „ou veuâait âu ooguao ober: Ie ricbes, âes sabots ou âes etokkes âaus Ies bou- ticsncs". într'o lume lipsita âe ambifii ?i âorinfi, neatinsa âe parvenitism, kieoare î^i lua rânâul în lanful gouerafilor, mulfumit âe locul ce i l-a bara- rit Rroviâenfa sub soare. Deosebire între clase uu exista, âeci nici iuviâie ?i i,râ. „bes paysans âe Obareute sout tous âes seigneurs... Nulle classe, ui caste ober ces geNs tres âivers". Acești oameni erau kerioifi pe cât îi e înga- âuit omului sa kie kericit pe pământ, căci traiau liberi ?i uitafi îu coiful lor, v8rânâu-?i âe treburi, kara a se siucbisi âe partiâe sau âoctriue politice.

Oei bogafi, „les granâs", poâgoreni ce pastrau cu skiufeuie secretele ka- brioarii coniacului transmise âe strămoși, erau plini âe âemnitate ?! âe oon- stiiufa virtufilor lor âe negustor. Deprinși ou bog8fia, aceasta uu-i putea stri­ca. Iâeali?ti în kelni lor, âeoarecs îutr'o societate întemeiata pe interese ma­teriale aspre, banul finea un Ioc! minim, toata tanârefea lor kiinâ âaruita muncii ?i krumosului lor proâns. Dsla ei a învafst romancierul rabâarea. se­tea âe perkecfiune. „O'amaur pour Ies cboses bieu kaites ou âe bonne sub- stauce, et Ie âisoernomeut puc cet amour implicsue, et Ia Patience, Ie courage qu'il veut, c'etail Ia seule religion âu Rranyais âaus ma proviuoe, et pour moi o'est euoore une pbilosopbie". ?e acești oameni i-a rugravit Obarâonus îu oartea sa „bes varais".

Ou pana lui ușoara oe știe s?a âe bine sa trezească prelungiri uebauuite, el evoca interiorul părintesc, unâe a cunoscut o armonie care poate u'a âom- nit totdeauna. Intre tatăl sau, „garante?;" ou gusturi somptuoase ?i îuolinarî literare, Zi mama sa, krumoasa si visătoare, Obarâouue a avut o copilărie li­bera si raskafata. Oe-a îuvafat, a învafat pe apucate ?i se mira ca a afuns totuși sa-si ia bacalaureatul, lalentul sau, âeparte âe a ki precoce, nu se ma- nikesta âecât prin pasiunea peutru teatru si creâinfa absolut gratuita ca va ki scriitor. Aceasta crsâiufa are îutr'aâevar oeva proviâeufial, âeoarecs pe vremea aceea, âe?i strălucit îu vorba, îi era aproape imposibil s8 se expri­me în scris. Artistul nu are âecât a se kelioita âe aceasta întârziere: „Na

kiért« aujourâ'bui, c «st que je ír ai pâr «orii trop tât. lucapablu â'ocrire er I« sacbant, je m'etoune âe cotte oonkiauoe jusqu'a un â^e avauco".

La Laris, unâe pariuri se mutaseră in urma ruinii, Lbarâonue krecveutâ cursurile scolii âe Htiinje politie«. 8Iab âe sanâtate ^ubreââ, senvicul mili­tar ku âeparte âe a-i servi Ia âesvoltarea lirica, âupâ cum se aștepta. Doc­torul il trimise iu tunisia, iar Iu iutoaroerea Iu Laris ku âeclarat tubercu­los. Insa era scris cu boulu iusâ?i sü servească ucestui om Iu desăvârșirea sünjei sule morule: „L'est âuus Iu mulaâie ^ue j'ai trouve Iu vie et ses oom- manâemeuts; ils se resumeut pour moi eu uu mot: liâslite".

Veni rürboiul cânâ, âs pe krout, ajunse iu LIvojia, pe mulul lucului Le- msn, peutru u-;i inAriji sănătatea. ^colo, lu Lbarâonus, uume ce âeveni ul sau iu literatura, — ii obiamâ Loutelleau, — î^i scrise primul roman, „L'Lpi- lbalame", vis âe viaja curata iu âoi, trezit âs cbipul kruFeâ al uuei lele, iu mijlocul traAsâiei universale. Linei ani a petrecut Iu Lbarâouue ?i, iu amin, tirea sa, acest colji?or âe lume ascuns iulie muuji a âsveuit salamul iusâ^i al fericirii.

In urma războiului, Lbarâouue Iu numit âirectorul eâijiilor 8locb, uuâe 8« alia ?i ari.

IVu ue mira ca Lbarâouue a lost iusurat. Autorul unor romane ca „Lva ou le journal iuleriompu", „Le cbaut âu bienbereux", „Les Destiuees senti­mentales" sau „Romanesques', uu ne apărea âeoâl astkel.

Leeaee ue mira insa, iu obip naiv poate, este eä u'a lost koriéit iu căs­nicie acest romancier, sau mai bine poet, al traiului iu âoi, care a simjii âra- xostea eu atâta gravitate âe te 'nlrebi părea, ee suliét âe ksmee i-a parlumat viaja: „Lns kemme ^u'ou a aimee tant â'auueesi e'est beaueoup plus csv'un smour. .. L'est votre mouâe, Ie Aoul âs Ia vie, bier, âemaiu ..."

Loturi, Lbarâouue uu regreta uimie âiu tributul sau âe suleriujâ: nici boala, uici căsătoria nelericilâ, nici bârjuiala intre Laris yi loouinja sa âela periierie, la cars-I oblixâ ooupajiile âe eâilor: peiue suis-je âispose âserire que je âois preuâre un traiu. je suis iuterrompu et j'oublie Ia pbrase commeuese, I'iâes trop prolikicxue ou qui allail trop loiu. je beuis ees iucom- moâites, ees arrets, lous Ies rekroiâissemeuts. Ils ampeebent Ia msâitatious trop prolnn^se et s«s enlraiuements: ils preservent âes Systemes, âe la verve, âes bei ies amplilieations, et âe tout ce yui veut âonner a croire plus pu'il n'y a".

Incercârile i-au lost impuse spre o mai mare âesavâr?ire a kiiujei ;i ar­tei sale, spre alioxerea unui aâevar mai uobil ;i mai înalt.

8â nu cerem prea mult viejii, oi sâ-i kim recunoscători pentru ceeace ne-a âat. „je sens, scrie Lbarâouue, que tout m'a ele âoune. j'aâmsls tres bieu que tout mo soit repris".

Lericirea nu inseamnâ a lace cutare lucpu mai bine âecât cutare altul, insa a te simji mulțumit in ceeace e^ti. Viaja ;tie sâ rânâuiascâ totul a?a cum trebuie: „Lomment coucevoir sa vie sutremeut uu'ells lut saus porter alteinte â soi-meme?" Lina âiu cele mai krumoase semuilicajii ale povestirii „Le Lonbeur âe Larberieux" este âe a ue arata virtutea seuiuâ curajoasa » acceptării.

8H8OM DM LULMLHII6« ILOVOK

I.„i^^i'ii-iOiVkii, Oi/m/iiii iiOäi^iiVL§7i" eisc/ti rn prsiá ^ensiuiur ou

Assbs ciss xi eu Asr^s unni cissos cie iioiiiwooci, o/esá vrrrisiosuiur issns/iZrr- 7si cis ssnisniá, psiie^ui unei sscon/srisnie... neciumesrsr,- penisuss seiáies- nui ácsát nsbe, pssronsi psná msi rerr cioss cis poiiiisá, srr Aseu poaie sâ psrssapL sum sic puirrt e^rsis, rn ssessiá /ara, osmsni sssr sâ nn őrsege /o- ioiii mrnrsiesrsie, oameni sasi sâ /uZâ cie spisureie rnisunrsrios, penisuss, cie ssie mai rnrriie orr, sL cisssi/sere, rnsrnZusa/r, rn miresairris mansascie, iarnrcui ai/sbei su/ieiess ai nesmuiui. ios. kin sssion cie ciurins, o irssiie obrxnuriâ xi nrniiâ, nrniiâ sisipâ cis su/isi xi cie rciesi. isis cn se xi-su snsesii spa/ini mo- ciesi, rn sa/iusiie cirn „i^sviiionui Oniiusii iiomsnexii", sssiiiosii, ciomnuis ci- iriosi... ^i seiá/esnui iroibears Ki msi neciumesii oe/rir, spss /oioZsaiiiie ssrrr- iosikos. iVrrnreie unosa ki süni sunossuie cie pe vsemes ssnci se vrss sens mai nrnii ciessi esesse ssie asiári. Miniseié unosa ie-s mai várni âmneaiui sxs, csieociaiá, psrn Ksreie, ras pe csőrös, obsesoá, sa-i snnosxie pessonsi.

— Li, eomeciis cisasuiuii iirie, cirn'ie, pe Xi Xu-i sunoxii? Oirisraxui nren. ?asoii inri cisioseará sirrsra ps isei inni, umbia sn aceisxi pesesire cie panio/i cie ssnci ki snnoss xr aisi esie rn mase sinsie. iisisi /asâi i?áu srn sinnsi. .. insrnie cis s pâsâsr psvrironni knsâ, ciornnui seis^esn, cirn currorris- ies cie s sunosxie „ssnr cs-s sssrs" sirr>ks§ui ssn, se sbsie peia sisncini cie ir- bsárks xr-k onrnpäss câsirie. ^nns ssssâ is sriexie, is ssssriexie xr, sirrss cissá n's rn/eies rnsss iussu, un rnrsssoi ki rcisunerná ^r-i issns/osurä.' eirrsrsxui esie „ckneos''. ii pse/urs^is §r-r psse sân cie ssie se s sserui ciespse ei psnL ainnsi... isis un nrsss rnesri si „inner sás/rk" cirn ssssi snr sxeará ps sssn- ior- is siiriuciines e^pr-esrer sske cie ssis.

Ssuiiur-sirrs, s rnsescs ciesk — ciupâ pLser-es cnseniá — sisbrirses unni

coniasi pesnrsneni, knise nrsr-eis pubirs xi esesse numim „sniiusâ" esie un sei ps esse, o/ieisiiisiss nossisá esecie s-i soiuiions psin iniesmecirni eás/ii. iVrmie msi inuiiii i'enisueZ popoassis euiis nn süni seskes essi eiiess mnii/ ei sesies essi o ciovecisse. t7iiiini osresi cie meiociie ss /i osZsnirsi nn /oio- sexie is nimie, sinnei esnci cieoins simpin smursmsni, ősi «impiâ in/osms/ie. Ouiiuss nn se posie kn/eieZe cieesi es un /seios cie umsnirsse, s inciiviciuiui, iuesu pe esse nnmsi snZierii se psse sâ i-su kn^eies. Os, is női, sitii e sseia esse poseciâ o ciipivmâ. 5i msi isese cisepi șuii sseia ssse-xi piescie iimpui xi

vec/erea ci/inc/, c/sr nicioc/ats nu consrm/tm sâ consrc/eräm om eu M c/e cu/- Zurâ pe încZîvîc/uZ câruis aceasta i-u creîat o incliorclus/itate. k7n sst/el c/e rns es/e, prin c/e/inr/ie, un incomoc/. lata ce trebue «a Ktrm «cum, în aceasta plina o/ens/vâ cu/turs/â.

äub înalta pro/ec/rs a äuveranu/ui, „/.una Dârzii" — oricum ar // inter- pretatâ — râmâne sâ /re în/e/easâ, în primul rancl, cs inten/ie. llosclele „c/om- nîeî cul/urals" s U. ,8'. KeZeZuî /Zárol /I se vor- culeZe, clin belKUA, Za timpul Zor. ?u/rnâ în/eleZere c/ecr, pentru prezent xî încreelere în viitor, ac /r senti- menteZs cu căci omuZ conxtisnt, c/e ari, trebue sâ privească actuaZele straclu- in/e culturale.

II.O?LZî^î l'/DI'OKDI.DI ZV. 6KI60KWLIZ, c/ramui/â cu prile/ul îpmlînt-

rrî a o sutâ cZe anî cZeZa moartea artistului, a scos în eviclen/â o seama cZe /uccu,/ cari ac // ramss poate necunoscute, în c/e/rimentul marelui nostru pic- tor.

Inc/raAostrt c/e o, arta cuce pentru s putea // spreciatâ Za /usta eî vslos- ce necesita xi-o oarecare cultură pe care am numi-o cte specialitate, un c/omn c/octor s/e cărui dune inten/ii nu pot /i puse Za înc/orala, a orZsnirst, întc'o salâ a UureuZur Uunicipsl, o e^posi/ie Dri^orescu. Drit/cul c/e acta, care este ci. ^l. Lusuîoceanu Ki cuce a /ost pcîntce primii vizitatori ar aceste/ eccporî/îî a c/st semnaZuZ c/e alarma, în co/oane/e riaru/ur „lîomsnr'a", srâtâncl cate /«/- suri sunt atribuite Zur /V. DriZorescu, în e.vporr/ia amr'ntitâ. Dompetin/a cl-lui >4/. Lusuioceanu, cum Ki tonuZ csteZoric a/ cZ-ssZe, cu csce ceces rncbic/erea urZentâ a e^porrî/reî c/eZa Nureul Municipal, au /ost ascuZtats.- e^poiri/ia a /ost înclrisâ. De sîcî o seama c/e stuclii Ki interpretări, c/in cacî n'a lipsit ca- cîcatucs c/e riZosrs. O satis/ac/ie a /ost, totuKi, acorclstâ publicului.- sa/a „DaZZes" a prezentat, în csc/cuZ rrneî seZec/ronste retrospective DriZorescu, sc/e- vârsta acta a acestuia. De /olos însâ cs orZsâatorii au Hasit cle cuviin/s sa perceapă, vizitatorilor, o ts.va ce c/epsKSKte bunâvoin/a înteZectuaZu/uî sâ- rac: 25 c/e Zer. ^St/el acta Zur ZV. Dc/Zocescu a /ost s/Zîtâ sa-xî pastcere o acr- stoccs/re pcost rn/eZeasa. ZVococ, câ uneZe pecroc/rce ca „Dânc/îces", „DnîvecsuZ I-îtecac" etc., cum xr srsceZe, au înc/rrnat paArnr întrebi Zur ZV. Dc/Zocescu, /s- csncZ accesrb/Zâ, mscsZur puZcZîc, taîna nic/rr ?r opecîî pîctocuZuî. ?crntce cer cacî au comentat în /eZ ^r c/r/p prctucs ceZuî comemocat, s'a însccrs, c/e bunâ voie ?r o c/osmnâ prctocî/â nu Zrpsr'tâ c/e ta Zent, cace însâ c/rn Zîpsâ c/e pcrrâ cu autobtonuZ rntecpcetesrâ pe Z/iZbs. ^rmrc c/e ^rs, clscâ cocoana în cZrestî- une, /ocmatâ 2ice-ss Za xcoZr'Ze apusuZuî, n'sc /r ccerut câ pcrntc'un actîcoZ pirbZrcat rntc'un cotîc/rsn, nu număr câ-Z scoboscâ pe ZV. DcîZocsscu, c/sc câ acesta kr va sscor Ki c/cept ascensor, spre înâZ/rmrZe estetice aZe criticei artis­tice. uitat, se vecie, c/omnia-ss, câ nu e tot una a comenta, cu a creta §i câ un artist nu poate /i /uc/scat c/ecât în /unc/îe cte msriZe Zui reaZi^ârî, nu ele începuturi ori cle rscon/ortante /ocuri cle siestâ artisticâ. Incercsncl, cleci „a se Zustrui pe sine", cloamns pictori/â n'a izbutit c/ecât sâ râmate ceesce era.- ptctori/s. Istâ o Zec/te tnstructtvâ, în mâsura tn care st curs- s'o acceptt.

III.ODID DDZV5D§I^ZVIt s's strecurat, pe nestm/tte, clin vta/â. ^loclest xi

c/rscret, axa cum a în/etes sâ /ie totcleauns. Dor/L intelectualâ cle mare pre-

«iiHiu, pro/esor /i/oioZ c/s renunre monc/isi, Ooici Oensnxisnu Asses, se psre, rn voits Zur knsinAnrsre, nn rni/ioe c/e s /i rnsi sprospe c/e sine knsuxi, c/e s sseuits nestinHirerit Aiasui propriniui sân su/ist. sprospe neeunosent rn in- rnss rn eure impostorii c/e toste esteZoriiie /se c/in nurne/e ior monets snns- iosre, ssosntuk pro/ssor, strsin c/e snrbi/ii c/sxsrte, se sim/es totuxi bine rn tnrnui sau c/s /iic/ex.- cisr cei cscr ki eunosxtern c/rn prociiAiosss ss setivitsto euitursis, ki pronun/sm en sfin/enie numsie. iVn ns smintim es rn nitinrs vrs- nrs «s /i /ost sitcinevs rnsi oenerst c/eest seest moc/est ssvsnk, esre nrs tsrs- bs xr eeiebritstes c/e rsspsntii.

/n/r-'o spoes c/e /sise xi stric/ente «onorits/i, personaiitstea pro/esoruinr Ooic/ Oensuxisnu, msni/eststs snb eerui uns/ rnsr muit c/eest kn^ekepte tLeerk, se c/ovecie^te un veritsbii kncireptsr e/e visM spiritnsks.

t)L t^tik.cl bnenrextene i^i sn — orice s'sr spnne — /srmecni ior. Oups sespststni sosreiui, sinne! csnct orirontni kxi imbrscs, is ss/in/it, rnsnirs c/e pnrpurs ee se xterAe kneetui eu incstni, isFonris psrcs c/e cortcAii iresie c/e oioiet psiici xr nroo irirst, stnnei esnc/ /^erestreie b/oc^irsnsuriior kn- cep ss ciessnere c/reptunAirinri c/e inmins, Me/ropois se trerexte is cr nona vis/s. ^/sxrnr/e skesrAs rnsr sprintens, //oriie psrcurrior sc/ormite snb kmbrs- ir^sces //nrc/res s inner piine «e rsvsrss rn stmos/ers, es un potop miresms- tic, isr nricrneie esc/ rHorno/os snb niosrs iurnrnrioc c/e neon.

/.rnsri c/e un /n'/ocsse ns/ncsi, Lueuce^irui se csvsxex/e rn propcrrio-r pcr- veirx/r, s/rn/ri e/e rnsns ornuiur, escs s's c/ovec/ri, penicu scesi ocs? eu o /rorr- /re sisi c/s nricsHs, c/rornä. öuenr-ex/esnni sc/enscsi e rnsuc/cu c/e sesss/s eon- sisisce. ^/re es, ocresi c/e rnoc/ssis r-sc fr sosi eonirrbu/rs, Zucneex/rui, s s- /nns ceeses es/e ssisrr, nn nunrsr pr-rn eonencsni unur nesrn rnics^r c/sc xk /-rrn rnnnes iur c/e /reesee rr. Orr toste scestes este irpsrt c/e ocZoiru xr sntrcc. Zrons/rst teec/uetrbri. Orn sesst punét c/e oec/sce, rn oeree pscte s /sert s'sc s/ia, «s strnts es is ei sesss. iVu-r irpsexte tNpeui, rnss. Obr'KNurt en osrnenir Kl rrinre rn eontset en sutoertsiris eentesie sie Merr, s/rcissrs «oksrnn Zorneke pconrnersic. teerte c/s nse» rnzssrnns penten ei totni: rnnnteie xt mscss is un ioe. i.s zrrnte poerrs xr o tr-sexte intens, i^sers/runiis /insne/see rr funeirones- rs c/e eeie rnsr rnuite oer tsrnper-srnentui. t7snci sce irsnr s bosr-, eonroci xi pce tutinc/enr. t7snci n'see e posornoest ?i sts sessa. Inbexts iu.vni, piseeerie c/s orice nstues, csntseuk xi c/snsuk. i^erneiis rk toctucesrs psns is bs/esne/s, I>e inbexte pe toste, eu seeesxi pssiune §i-i oirneciesrs, totc/esuns, cire/ueiie pe tuns pkina, is Lanesss. (7ine s Hnstst piinui «eciior^c/e oaea bueur-extens, prin esri piutese statss nec/e/inite seorc/uri, eu Areu is poste uita, ki vor c/s, färs rnc/oisks, c/reptste. ^u sceste bineeuvsntste seri c/e vsr«, kn strnos/ers ior Ares c/e neiinixtk eevs cikn siurss/s vie/ii vienere, esre te kmprs?tis si ts «c/nns, kntoernsi es ioeni inner' en speie rnsriior c/s iVorci.

Luenrsxti, (7irexsr /978.

lOLI - OâLNI -

NDRU RLOI^ NiVKIiV

in siua cle 24 Iulie România îndo- liatä a conclus Iu lâcahul âe veci pe aceia esre s lost Kevins Naria. Lripta mânâstirii âels Lurtea âe rgoh pâ- strea^â âe acum un nou sâsos Is ms- res comoară istoricâ: âoui regi viteji hi âouâ regine strălucite.

Regina Naria, pentru uoi, ers inși ürült es o Reginâ, ers rara luminoasa s nsâe^âilor pe cânâ ^ara se gâsea în xres cumpânâ, ers kulgerul vointii în plină kurtuna eâuâ nesiuul avea ces inst innre nevoie âe îmbârbâtare, ers mâna dinekâoâtoare esrs alina a- tunei eânâ sukerinta cbinuia mai in­ternál românismul.

^m vârut-o veninâ în tarâ străluci­toare âe tinerele hi krumussje ea prin­cipesa, atunci cânâ ne întgbebam gos- podsreasca she^are în România adia unita. Hi âe atunci o voâeam în ^ile âe sărbătoare, în truntea regimentului 8âu âe roșiori sau în cortegiu însorit âe parada hi în rile âe restrihte ea sora âe caritate îngrijind pe cei sukerinri. Viasa Li o voâeam împletită cotiâian cu soarta scestui neam în plin mers înainte pe árumul progresului hi al inaljärii. Hi toate opintelile Iui, toate avânturile hi toate depresiunile sukie- tehti se grelau hi în sutiéiul Reginei.

Lbematâ sä ne conducâ, o simțeam a noastrâ. Hi era a noastrâ tiinâeâ se ââruise âokinitiv acestui popor bogat

în legsnâe, bogat în sutiét hi calâ ia inima.

In rilele grele ale marelui rârboi co­muniunea între Regina hi massa mare a românismului a devenit âetinitivâ. Re unâe pustia dezastrul, apârea tâma- âuitosre Regina; pe unâe kiagelul ti- losului exantimatie ers mai virulent hi secera târâ miiâ, Regina nepâsâtoare, cobora ca sâ aline, pe unâe se ivea âoprimarea cânâ armata rusâ aiiatâ âererta. Regina apârea înbârbâtâtoare hi pe unâe lipsurile âe alimente erau mai mari, venea Regina cu mâna plinâ.

Re Ia toate râscrucile vierii acestui neam a vegbeat hi în toate «cariile a htiut sâ se ââruiascâ printr'un Zâmbet superb, printr'un stat util, prin stimu­larea botârârii în momente supreme.

Lot ce am realizat ca 8tat, l-am rea­lizat priu etort comun, națio hi Dinastie. La soarele âe pe cer în viata ogoare­lor mânoase, aha a simțit-o permanent, nația aoeasts, pe Regina Naria.

Hi a iubit o nu numai kiinâcâ era supranatural âe trumoasâ. IV u numai kiinâcâ era ca o mamâ buna, âe buna ce era hi nu numai câ-i era Reginâ. .V iubit-o kiinâcâ în toatâ atitudinea 8a, Regina, degaja iubire, înâemn spre ináljare hi spre kaxtâ eroicâ.

Lum va putea sâ uite poporul român pe .Vroia care a htiut sâ secundere cu c redința, pe înțeleptul Rege Rerâinanâ? Lum va putea uita vr'uu român cre­dința aceia nestrămutata în victorie pe

care o avea in oele mai critice mo- mente pentru ^arä, Regina Naria? Nu korma aceastâ încreâere, racaminte âe energie pentru noi?

Dur noi, aci, Iu „Lamilia", privim pe marea Rsginâ âispârutâ Hi âiu alt ungbiu, âiu ungbiu luminos cu soarele uepieritor, âiu ungbiul blagoslovit âe Oumnereire ui crestei urtistice. Le splenâiââ eâucatie estetice uu serveri krumoasa Reginâ roiuâuisiuului priu în- treaga 8a jiuutâ cu aâevârat regala, ?i priu creațiile Lele literare... scris âesprius parcă âiu legenââ, tesânâ cu suveica âe aur a tautasiuei.

Opera literara care ue râmâne, bo- gstâ variata, opera âiu care se ve- âe ea regala autoare Htia sa se păstre­ze într'o Iunie a Li, pura ca sukletul Li HÎ krumoasâ ea La. L o lume, âe care, uoi, cei mulși, pLoLtoHÎti âe ps- catvHeuia vremii, aveaiu nevoie.

Hi în această ramura Regina ue-a âat exemplu Imn.

^ara HÎ neamul îi vor păstra memo­ria vecinica. Iar serisoarea pe oare a aâresat-o ca testament poporului ro­mân, cu binecuvântarea neamului ca ultim gest, va korma talismau.

As. 6. Kamsrrneanu

LL1INLL OLVLN1

D-l N. Iorga, care are âarul rar al obsorvajiunilor subtile HÎ sugestive cari scapâ altora, tâlmâeinâ testamentul nobilei noastre Regine, a subliniat ca âe eâuâ e istoria o regina nu s'a âes- pürjit în cuvinte a^a âe âuioase âe po­porul sau oa Regina Ilaria.

Ultimele cuvinte rostite âe Regina Naria poporului sau, — âa, La a jinut ca ultimele ei cuvinte, ultimele Li sim­țiri, ultimele Li iâei generoase sa kie aâresate poporului român, — sunt âe

' o krumuseje stelara neîntâlnită în toata literatura universala. Nici uu poet, nici un geniu, nici un oomanâant âe oaste care a cules glorie pe câmpurile âe bâ-

tae, nici un spirit mare nu s'a âespâr- jit în cuvinte aya âe mișcătoare âe na­țiunea sa. Nimeni nu §i-a spoveâit su- kletul, nu lui Dumnezeu, nu semenului sâu ka^a âe care a greșit, uu künkéi sa­le celei mai iubite, ci poporului sâu. N'am kost HÎ uu suutem noi Ia îuâlji- mea neasemuita a iubirii karâ margini a celei mai mari Lemei pe care a avu­t-o timpul nostru. Nare uu numai prin kramusessa Li, unanim recunoscuta xi vizibila pentru oricine, uu numai prin inteligenta Li kermecâtoare, koskores- centâ, aââneâ Hi plinâ âe însorite sub- tibtâti, nu numai prin simțirea Li care s'a riâiest Ia culmi celeste uncie pare a nu ki nici ^âpaââ, nici soare, nu nu­mai prin inima Li aââneâ ca kunâul verâe, clar §i âe nestrăbătut al mârii, âar mare prin comuniunea Li mistică eu națiunea Li âe aâoptiune, prin âra- gostva Li maternâ katâ âe poporul ro­mân, âar, mai ales, prin meritul ei is­torie pe care în toata curgerea vieții d- cestui neam, nici un Român n'a avut-o HÎ nici un Român uu va mai avea-o, pentrucâ oâatâ, Ia uu moment botârî- ior s'a pus problema unirii Hi a mortii unui popor Hi atunci La, âa, La a kost âe katâ ou toata energia Li, cu toatâ botârîrea Li, cu toatâ voința Li.

O, âar mânâria Li n'a putut rosti acest cuvânt. Dar la âespârtire, Ia âes- pârtire âe poporul Li pe care l-a iu­bit atâta, încât nicioâatâ n'a crezut câ acest ceas al äespärjirii va veni, Ia âes- pârjire La rostește acest cuvânt care va râmâne în istorie HÎ care e mânâria Li cea mai mare: „Ni-a kost âat sâ trâssc cu tine, Lőporul Neu, vremuri âe mare restriște HÎ vremuri âe mari înâspliniri. Rentru un timp mi-a kost âat sâ-ti kiu oâlâuLZ, sâ-ti kiu inspira­toare, sâ kiu aceea care a păstrat kla- câra vie, acea care a âeveuit centrul âe înâârpre, în rilele cele mai negre, ^.ceasta ji-o pot spune astâri, câci nu mai sunt în viata".

Dar aceastâ Lemoie, pe care Dumne-

seu a îurestrst-o ou osie mui alese po- âoabe ou osii poji reikioa o kiiuja, cu krumuseje, ou ksrmeo, ou inteligenta, cu voinja neînkrânts, ou o iuims rupta âin ciiviuitste ;i cu ces lusi mare glo­rie ou csre poste ki îuouuuust uu mu­ritor: rusritul âe s ki uuikiostorul uuui popor âespsrtit âs imsmorisle vremuri, pare s ki kost o kemeie kericita. Osr cuvintele âe rsmss bun estre poporul român ne inkati^ears uu o kemeie kerî- oits, nu o kemeie victorioasa care lan- sesrs strigăte triumksls îu soarele vie­ții, ci o kemeie înkrâuts, o Lemeis îu- âursrsts îu îukrâugere, îu resemusre.

Iu preajma mortii, îu pragul criptei, cânâ a simjit kâlkâires violeta s mor­tii misterioase, rsospitulânâu-Hi vist» âs oare, — vai! — trebuia ss se âes- psrta vs âe soare, îi trec pe âiusintes privirii întristste clipele âs bucurie §i âurere: „Rriviuâ înapoi, e greu âs spus os s kost msi msre: bucuria ori âure­res? Orsâ os bucuris s kost ces mai mare, âar mai lunga s kost âurerea..."

Osr oe s kost aceasta âurere?„L.bia împlinisem 17 sui, cânâ am

veuit ls tiue; ersm tânăra ^i nstztiutoa- re, îuss toarte msuârs âe tara Nes âe bs^tinâ; âsr cânâ sm îmbrâti?st o no­ua naționalitate, m'am straâuit sK âe- vin o buna Româncă. .. Ls început u'a kost UKor. Lram străina într'o tara străina, singura între streini. Oar prea putiui sunt acei cari se reculeg ss cu­gete cât âe grea este calea, pe oare o principesa străina trebus s'o parcurgă ca sa âevie uns, cu noua fara în care s kost obemata".

linerejes Li a kost âuierossâ, câuâ ar ki putut ki senina ea o ri âs ^pril. ?i âurerea aceasta a kost luuga. Lra jertks înâelungatâ peutru o tara a că­rei ctitora svea ss âeviua. Rucuris ei ces msi mare a tost România Nare. Osr ss s tost scurtă.

Oare a kost âurerea Li cea msi s- ââuca?

Iu timpul âe restriște al război ului

poporul s îuâumuereit-O, s sspst-O îu inima os pe o icoana s Nsicii Oomuu- lui, s mângait-O îu suklet îu rils âs âssnsâejâe si I-s âst „uu uuure os I-a kost ârag: s uumit-O: Nama tuturor".

Oar uorii întunecati su trecut, s ve- uît victoria, gloris: Româuis-Nare: ces ursi urare bucurie s Li. Osr „a venit msi târziu ^cessts a sâsuos.

„â. veuit

o vreme, câuâ N'sti negat", kost âureres Li ces mai

ursi târziu o vreme, câuâro sti usgst".

Osr ciue s tsgaâuit-O? Lőporul? Oar poporul u'a nsgst-O, pentruoa poporul u'a existat âecât stuuoi câuâ s'a bu- ourst staturi âe La, câuâ s'a simjit a- liutst âe La, câuâ s întâmpinat-O îu ursl-s uesksr^ite osri iezeau âiu mii âe piepturi uekâtsrnice, kis îu liuis âe koc, kie la o âekilsre, kie ls o psrsâa, câuâ La trecea superb. Osr întâiu rul există uuitsre ?î

mâuâra calare pe uu roib kost La negata âs popor? e o Hurie sa creri ca popo- în oou^tiiujs uuei aojiuui botarîte. lVojiunes âs popor

nu s o isalitste politica, e o simpla ab­stracțiune. N'sre âecât o viaja politica intermitenta, turnai câuâ inâivirii uuei comunități ajung la numitorul comuu si unei aspirajiuni comuue, suma acea­sta âs iuâiviri se riâicâ Ia rangul âs popor. Oânâ nu exista o aspirsjiuns comuna, âeterminatâ âe nevoi biologi­ce ?i âs voiujs âs putere care sa ani­me suma iuâivirilor uuei comuuitaji, uu se poate vorbi îu înjeles politic âe uu popor, poporul uu exista. Roporul trsiuâ, însă, totâeauua îu constituia uoastra ea o abstracțiune, existeuja

' acestei abstracțiuni creară Huria uuei korje, care uu exista âecât în mintea uoastra. Iu acest îutelss, uoi ue încu­metam a skirms ea poporul româu a încetat ss existe oâsts cu erssres Ro­mâniei Nsri. ^u existat krâuturi âin comunitatea s^s risului popor român, osri s'su sgitst îu numele poporului

>^omân, osri su trss koloase îu numele

poporului român, ciur poporul român n'a existat ?i nu există nici usturi, pentrucâ aspirajiunea oomunâ, cure sâ lege pe coji indivizii lipsește.

poporul român n'a tâgâduit pe Re­ținu Naria, ci o minoritate tiranica, o kraojiune skemerâ.

venit mui târriu o vreme, cânâ m'aji negat".

Aceasta a kost durerea Iii ees msi msre, pentrucu în aceastâ negajiune u vârut stârcitul unei iubiri, pentrucu dragostea cere râsplata dragostei ?i a- oeastâ râsplata, singura rssplutu este reciprocitatea, pentrucu atunci câncl dragostea nu e reciproca, dragostea e tragioâ, skâ^ietosre. pentrucu totdeauna cei ce iubesc sukerâ. Rentrucâ în iubire e o neskâr?itâ sukerinjâ.

Oar xentruce a mai sukerit Doamna voastră? pentruca prin negajie, Pa a kost strivita în instinctul Li de creajie, în revărsarea dragostei Li kaja de po­porul 8Lu. pentrucu alături de puter­nicele rădăcini ale vierii, alaiuri de instinctul de conservare, alături de in­stinctul de reproducție oa o cununie cu eternitatea, în kiecare kiinjs e sădit instinctul creajiei. Lreajia aceasta e dragoste, e o revărsare năvalnică de iu­bire. pa poate ki mărginită Iu construc­ția unui cuib. Ia o kiinja, Ia o kamilie. pa poate ki întinsa asupra unui grup, asupra unei najiuni. Ai ou cât creajiu- nsa îmbrajiyea^â o rara mai mare, ou atât creatorul se va bucura de o apre­ciere mai calda, de osanalele unei mul- jimi mai muri, ou stât el trebue sâ kie înzestrat cu însușiri mai îmbelșugate.

avut Regina aceste însușiri? pâra îndoiala, da. pa a avut o inteligenja scăpărătoare, inima caldă pentru s ri­dica starea sociala a poporului pi, vo- injâ nebiruita: siller rur Nacbt, plâ- oerea superba a puterii. Dar puterea i s a rekurat, pi, Reginei. Ai atunci a oopIo?it-() durerea, pa a simjit câ ni­meni altul n'ar putea cârmui mai ke- rioit poporul pi. dorit aceasta pute­

re pentru poporul pi, pentru dragostea pe oare a purtat-o poporului român, dar puterea construojiei i-a kost reku- imtâ, a kost oontrarisâ violent în iu­birea pi neskâr?itâ, a kost strivita în putiuja pi de creajie.

venit mai târziu o vreme, când m'aji negat, dar aceasta este soarta ma­melor; am primit aceasta ?i v'am iubit mai departe, eu toate câ nu vâ puteam ajuta a?a de mult ca în rolele când c redeaji în Nins".

Aceasta a kost durerea pi, a kost pn- sâ în imposibilitate de a-?i ajuta po­porul, încatu?atâ în sterilitate, încarce­rată în rile cari treceau kara creajie pentru poporul pi. Durerea pi cea ma­re era: „poporul" nu mai credea în pa. pentruca au kost xde de desnLdejde, când poporul credea în ea, în rit ele de gestajiune însângerata a României Nari. Dar acum „poporul" nu mai crede în pa. pa adaogă, însâ, imediat cu duio­șie? ou acel accent de duioșie pe oare nimeni nu l-a găsit Ia noi, dar oare desobide poarta celei mai împetrite inimi: „Dar aceasta e uitata".

p uitata. Regina nu vrea sâ-?i amin­tească tăgada, nu vrea sâ-?i aduoâ a- minte câ „poporul" nu mai crede în pa. „Aceasta c uitata"..

Ibtatâ. Daca amintește vremea tăga­dei, n'o kaoe ca sa kacâ un repró? ci, doar, sa spună ca a durut-O. Rentrucâ ?i-a iubit a?a de mult poporul, încât aceastâ uegajiuns a durut-O. „Dar a- ceasta e uitată".

Dar par'eâ Regina î?i dâ seama oâ va ki răspunzătoare în kaja istoriei, câ va ki responsabilâ câ n'a kâcut totul oa sâ aibâ puterea, pentrucâ în împre- jurârile de atunoi pa era menitâ sâ kie cârmacea poporului român.

„Dar când îji vei aminti de Nine, poporul Neu, gânde?te-te ea Ia una oare... a kost prea cinstită ea sâ kie ou bâgare de seama, prea miloasâ oa sâ kie învingătoare, prea iubitoare ca sâ judece".

„N tost prea miloasa vs SS kie invill- xstosre, pr«s cinstita es ss kie es ba- xsre de sesmâ". Osci ssts e roLouauta trista s istoriei ősre revine mereu ou rexnlsritatos sosrelui pe drumul ceru­lui: os sâ învingi lrel)ue ss iii sspru, os ss oârmuehti uu trebue ss si uumsi o inima iubitoare, oi, — vai! — trebue sâ si hi o mâna sspru osre ss lovea- soâ. Dar La „a lost preș miloasâ os ss lie învinxâtoare, preș cinstita os ss lie ou lisxare âe seama" lsM âe tv^i indivi^ii-snimsle, osri roiesc pe scena vieții publice.

La s iubit prea mult os ss li putut urî, s iubit prea mult os ss ki putut li hi res, s kost preș milosss os ss li putut li hi ssprs. Osr slsrs âe aceste însușiri, neco.saro cârniuitorului, La s avut toate calitățile ss âomnessos. 8s âoveâessos os La este, oea mai mare Roxina a tuturor timpurilor.

Osr dincolo âe toate durerile, dinco- lo âe toate înkrânxerile, âiuoolo âe toate desilu^iile, sukletul Li mare ue trimite âiu cripta Li o binecuvântare:

„le binecuvinte?, iubita Românie, tsra bucuriilor hi durerilor mele, kru- inoasâ iară, care si trâit în inims mea hi ale cârei cârari le-sm cunoscut toa­te... Lrumoasâ i»rs pe care am vâ- rut-o întregită, a oarei soarta am îm- pârtshit-o atâiis ani, si oarei vis stra- IU0H0S0 I-siu visat hi Lu, hi Ni-s kost înxsduit sâ-L vââ împlinit". .. „Hi s- oum, vs ^ic rsmas bun pe veoi, âe a- oum însiute nu va voi putea trimite nici uu- semn; âar mai presus âe toate smiutehte-ii, poporul Neu, ca te-am iu­bit hi os te binecuvântez ou ultima mea sn klare".

simeni n'a rostit cuvinte mai âuiosse pentru acest popor âe jarani. In aceste cuvinte e strânsa par'ca toata consola- sea pentru suleriniele âe veacuri alo acestui popor milos, înxenuncbist âe barbari âin pricina milei hi a blânâe- iei sale.

In nemânxsierea sukletului nostru, în

neputini» noastrs nu putem âecât sâ îuslism o rnxs lierbinte către prea bunul nostru Oumnereu os sa uu uite pe Rexina uoastrâ, câci âacâ O vs uî- ts, va uita întrex scest popor român.

Kever Ktores

LORIOLNN ^LIRNNO - L'NRL ROONNIN OL 1RNN8LLVNNIL

köueurehtl, 19I8).

Lsratâ pe uu boxat msterislul âocu- mentsr, lucrsres â-lui Rstrsnu aduce o însemnata ooutribuiie ls âesxropsrea usbâuuitelor comori âe srtâ românes- soâ. Nulte âiu lucrurile âe pânâ acum su lost teuâeuiiosse, srâtâuâ câ uumsi arta nuAureasos hi sâsesscâ îusemna ceva în transilvania. Lucrsres uu pos­te li rezumata, âe oarece suut âste is­torice pe osri trebue ss le reiiuem, osri ne sista timpuri âe vitrexie cânâ „Ro­mânii nu puteau intra îu oorporaiiuni- le âe artihti". 8ârsois episcopatelor ro- mâushti alături âe acea o biseriouielor uoastre, âupâ auul 1700, a lâout sâ se âes o aâevâratâ lupta pentru meniine- res cultului, ca srbiteoturâ hi oa po- âoabe pentru bisericile noastre.

„Liseriouis noastră ou turla slums- ts" este în ms^oritates carurilor âe lemn. Lrvâinia âomnilor hi a âom- niielor, a celor ce nu-hi perâuse- rs national: tstea âiutre nobilii ro­mâni, slortares cbiriarcbilor hi oomer- cianiii maoeâo-români âin transilvs- nia împodobeau bisericuțele acestea. Autorul trssssra pe rând caracterele arcbitecturii, elementele birantine prin lundaiiile domnilor munteni hi moldo­veni, despre bisericile de lemn, vslos- res dor artistica, vebimes lor, începând ou oea din leud Narsmureh 1Z64, ori- xinslitstes hi caracterul lor national, evoluția ?i turnurile lor. Iot atât de important este hi capitalul despre ioo- noxrakie, stilul hi valoarea artistica a icoanelor noastre, pictura murala, ob­iectele liturxioe, cart â o. trecând apoi la

arta religioasa moâerna. ^rta prolána ?i savanta, srts âe âupâ râxboiu, arta jârâneascâ sunt atâtea capitole intere- ssnt« in prejioasa lucrare a â-Iui Oo- riolau Petrán. lucrarea â-Iui petranu; pe lângă aprecierea artistica ne âes- prinâe marele aäevar câ istoria reli­gioasă a Românilor ss conlunâa cu însămi viaja lor najionalä.

6. 6. KÉPÍRÓID: MK^OI" monoZrs/re jttpoZrs/ia Osal, ^akonts-.

D-l Raliroiu âeKÎ tânâr prokesor cle istorie, priu serioasa sa activitate Ktiin- likicL lve^i ,Mănăstirea âin peri") pro­mite lericit cle mult. Nonogralia âe la­ta ÎKi are însemnătatea ei mai ales câ e un crâmpeiu âin marea problema ee ne preocupă, a ținutului secui-at. ker- sonal tin sa constat, liinâ vorba âe sa­tul meu natal, ca â-l. Raliroiu, în alura âe exactitatea Ktiinjilicâ, în partea is- torico-geograkicâ Ki-a păstrat aceasta obiectivitate Ki probitate âe om âe Ktiinjâ cbiar Ki partea unâe e vorba âe viata sociala a satului, âin care Ki â-sa lace parte.

Desigur satul ^raci, aÄ obiect âe stuâiu practic al străjeriei, viritat âe Itl. 8. liege Ic Oarol al II-lea, prerintâ caracteristici interesante. îmi amintesc, e mult âe atunci, cânâ mi-s,m revăzut satul ca străjer §i am varmt ce a putut lucra străjeria într'un sat, cum totuKÎ oamenii aceia cinstiti, muncitori Ki pro- lunâ creâineioKi, s au simtit oarecum atingi în mânâria lor, ca nu Ii se recu- noaKte activitatea lor âe buni gospo- âari. Intr aâevar, eu care-i cunosc âe aproape cinci âecenii, vââ Ki a/i bilele âe âuminecâ, âe sărbători cu emoția lor, cu soarele sărbătoresc, cu jocul Ki cântecul românesc, atunci cânâ era greu acest lucru, cu oameni barnici Ki pricepuji, cu Români înârârneji, cari reuKiserä sa impună limba românească ?i 8ecuilor, cu preoji-apostoli, etc. loa- te acestea le-a vârut Ki trăit â-I Rali-

roiu. Viaja satului ^Vraci este o viajâ intens româneasca Ki religioasa, ceeace explica marele număr âe intelectuali, în lrunte cu p. 8. Mcolae Lolán, pe cari ni i-a âat Ki cari au avut rol bo- târâtnr în procesul âe reâeKteptare na- jionalâ. Narea zi i-a găsit pe aceKti săteni âe pe malul Oltului pregatiji; ei erau âe mult încaâraji în marea ju­ra ce avea sa vina Ki erau prokunâ âi- nastici — âar pentru âinastia ncamulu' românesc.

lata pentru ce creâ câ monogralia â-Iui O. O. Raliroiu ÎKi are nu numai o însemnătate âiversâ, locală, ci o în­semnătate âe înalt înjeles românesc. Desigur câ dracii sunt multe, toarte multe sate cari Ki-au jucat rolul lor istoric priu elita conâucâtoare âe pc vremuri. D-l Raliroiu, atât âe âeprins cu metoâa âe lucru în spejâ, ar putea sâ ne mai âea Ki alte monograkii arâe- lene.

d'llil'LV „8^PN^R"monoArs/ke slip. Kouräneascä Oracles,

„fragmente istorice Ki culturale, as­pecte sociale", subtitlul lucrării, ne a- ratâ în rezumat împarjirea Ki cuprin­sul acesiei lucrări. D-l tztelan NSreuK, un vecbiu artist Ki colaborator cultu­ral âin aceasta regiune, are „Ia inima", cum s ar spune, problema 8atmarului, liinâ leagănul copilăriei sale.

Rste o lucrare barata pe un vast Kl autoritar material istoric, înâsplininâ toate conâijiunile unei lucrări serioase Ki interesante în acelaKÎ timp. D-I Nar- CUK a mai publicat „Din trecutul 8ât- marului", iar actuala lucrare ar li o continuare Ki cu promisiune sâ urmele. Obiectivitatea istoricului apare âin mo­mentul ce se serveKte âe mărturii âe valoare, nu numai româneKti, ci cbiar ungurcKti. Ramântul cu erele sale, oa­menii cu istoria Ki trecutul lor, sate Ki cetaji, ateliere, ocupajii Ki legături co­merciale, toate sunt âepânate pe urrea-

Is unui vast material istoric âin cele msi vecbi timpuri, ki povestea uuui colt si românismului âespre vsre ori­cât s'sr scrie, uu se scris «lestul. Cei ce vor ss cunoascâ viaja Românilor, msi îu bătaia pustei, msi aproape âe âus- msu, ss citeascâ luorsres â-lui Htekan Mârcus-

Interesantâ este âiscujia iu jurul nu­melui „8âtmar" ssu 8atu-Mare, csre âiscujie se bsMsrs ps urme scrise, veclii si noui, pe litersturs onomasti- câ, pe etimologia cuvântului. De âra- gul unei românizări pripite noi sm s- âoptat cuvântul 8atu-Mare, pe cânâ tot trecutul ni-l okerâ pe scels âe 8âtmar, axa eum I-su rostit sătmărenii .si oa­menii âin cele msi vecbi timpuri, liste accesai poveste cs ?i aceea âe 8ânjor/ si 8k. Cbeorgbe.

Monogrskia â-Iui Mârcus se termina cu povestea satului sau natal — MLââ- ras.

Cu atât mai âe sâmirst este meri­tul, munca ?i sscrilieiul â-Iui Mârcus, eu cât atât âe vitrege sunt timpurile si oamenii cu lucrări âe această natura.

CeorHs Lola

ROMIIbD8 8bIHV^II - VVMVIâ- KOV8V VIV^V V bbl M8?O1

^7- VODL

-Lâurs Vajrons/â Ciornei-.Romanul istoric al âlui Romulus 8ei-

sanu e o lucrare s cărei informație te uimește. .

Vm cetit romanul acesta intr'o siu- gurâ rsprirs. Cartea nu te lass. 8u biectul te angrenează, oâats cu in ceputul, âoata cu serbarea âela skâr- xitul lunei Aprilie a anului 1S48, oânâ Ia Universitatea âin Montpellier se pregătea primirea noilor stuâenji inscrisi cari urmau sa kie investiri „cetățeni acaâemiei". ba această ser­bare stuâsnjeascâ este incoronat ca rege al iuscrisilor Iacob Vasilieo kira- cliâe âespot âe 8amos si Raros,

originar âin insula Creta. Run spa- âasiu, bun eâlârej, âestul âe bun muzicant si âansator, Iacob Vasilico braciiâe a kost cel mai bun elev a! Iui Hermoâorus bsstarcbus âin Cbios. matematician xi meâio renumit pe vre­mea aceia, iar mai târziu, a in vajat italiana, krancera si algebra la Messi­na, Ia smoala tinerilor gentilomi. ko- seâs, precum veâeji, tot ce kormears capital kructuos pentru a impresiona. Hi cum in vremea aceia cărturarii erau mai rari, era natural ca laeob Vasilico sä treascâ âin meâiul stuâen- jesc in cel social si sa intra in lumea bunâ. Vvea apoi un titlu răsunător âe nobil: marelui. Iseob Vasilico bracliâe a trecut âin brajele â-nei D'Vnâre, Ia sseâiul Metrului ca sâ ajungâ apoi aâept al luteranismului. Nevoit sâ pă­răsească Rarisul pentru a âoua oara in urma celui âe al âoiles asasinat cânâ este condamnat ia moarte si executat in efigie, Iacob Vasilico ajunge Ia Vittenberg si „cavaler negru" la 8on- âersbausen, luptânâ la IVamur contra krancsrilor.. . Vpoi ii găsim „conte palatin" si prokssor universitar in Osr- mania. Vjungânâ Ia curtea âucelui Vb brecbt al Rrusiei, kiinâ binevârut, Ia­cob, obține o scrisoare extrem âe elo­gioasa. către Vlex. bâpusneanu. In tre­cere spre Creeia „âvrea sâ aâucâ omagiile sale respectuoase verisoarei sale, Domnija Roxanâra". ba înce­putul lunei Martie 1SS8 s primit Ia Hotin ou toate onorurile âe pârcââabil cetäfii losik Vsverija si Rstre Cracâ Si âe aci la 8uoeava insojit âe tri­mișii Iui VI. bâpusneanu.

Hi cum ajunse Ia curtea Domnea­scă, Iacob Vasilico bracliâe începu uneltirea caracteristic grecească ?i in IVoembrie 1?b1 ia scaunul Domnesc al Iui VI. bâpusneanu, sub numele âe Despot Voââ.

Câte peripejii? întreagă, aceasta, via- jâ aventuroasa, ne este înkâjisatâ, po­vestita simplu si curgător. Mza

KLVI8^ KLVI8mOK

LXblOIKLX. Xuul XVII. No. ü, izi mcujine jiuuts äe înalta intelectualiia- te zi äe româneasca koslorescenjä. ?or- nitä äela Lluj uuäe era strâns mâuun- ebiul âe scriitori esre s äst capitalei Xräealului o epoca äe valoroasa car- turarie, a trecut Is Lucurszti oäatä eu rostul Zänäiriztilor. Xei reuzezte ss in trän Aii vitreZis vremurilor zi ss tra- sss bra^äa pretenjioass iu slovs serisä zi iu Asuäires româneasca.

Numărul äe lajs poarta, ls sumsr, SUbtitlul „äespre LriZoreseu". keuecu xreutate iu plastica noastrs äeseilres^s pentru cetitorii revistei tsius msrei persoualitsji s lui LriAoreseu. Line s lost Is Lucurezti iu eursul luuü sees- teis zi a poposit pentru câteva ore iu ssls OsIIes uuâe erau strânse zi inls- lizste publicului tablourile Iui Lrixo- rescu, s svut impresis es s sjuns într'o osrs binelscstoare cu apa rece, eu curmale coapte zi cu umbrar oăibnitor, äups luui âe elort priu nisipul armator zi pustiu al âezertului. (Iu câta sete suliéiul uu sorbea măreția srtistiea ee i se iu la si zes iu multituâiuea tablou­rilor marelui pietor româu. L opera äe iusltâ culturalizare zi äe miuuuata inijiere iu tsiua artei, orAauirsres âe expoLijii ea aceea iu care ui s'au în- lâjizat operele Iui LriZorescu. Line are oearie ss vsäs tablourile atât äe scum­pe ale marilor maeztri? Lum sa-i ju- äeoe zi ss-i iubească, äscs nu-i cu-

uoazte? Hi, cum sa pornească mai parte, cânâ nu cunosc punctul Ia ajunsese pictura noastra, tinerii?

8ubliniem âin numărul acesta „Oânâirii" sâmirabilul articol al Basile öaneilL intitulat Moment 6ri- Zoreseu. bl un articol loartv cărnos zi cetitorul se aleZe cu orealäiäee âespre marele pietor. Intr'aäevSr, äe s'a iscat o âiscutie in jurul operei Iui Lrixorescu zi a personalității sale sr- tistiee. Hi anume s'a discutat specii Icul românesc in opera lui. Lste LriZoreseu HW uu creator specilic peutru români sau W uu este? OI. Vasile öäneils slirms: ,Ä..OriAoreseu este cel mai mare bouar al Hneamului zi cel mai mare iconar al spa- i;tilibii românesc. Opera lui e un mu- xeu viu al cosmosului vostru". XI âoi-Ies articol âesprc LriAorescu este semnat d<Ic Ilsriu Oobriăor zi este intitulat -Ln vrăjitor al culorii: OriAoresc».Uluita poe/ie risipezte ăl Ilariu Oobri­ăor zi multa äraxoste peutru vrăjito­rul culorii românezti. krsncisc Hirato semnează al treilea articol zi âsa ni-I prezintă pe Lrissoreseu va^ut cu ocbii admirativi si pictorului.

Din numărul äe IsM rejiuem zi nu­vela älui Vietor kspiliau: Iu nopji äe Xlsi. koeris o reprezintă äe: Ion killst, Htelsu 6aciu, Viutils Ooria, Leor^e X. ketre, Lucian Lmsnäi ete.

Cartea critica o semnează Oviâiu kapaâima.

LMH1VH RRLDLlîRLI RRLNl- Ll'î^RL. I^o. 4—6. Le aduce un bogat material pedagogic educativ 41 consta­tări imliucuratoarc. Ionic paginile ne dau ritm âe viată nona, mișcare în- vioiLtoare, muncă folositoare; este Ro- mânia ce se ridica. După articolul în- troâuctiv al â-lui Oeneral 8Leletti, ur­mează uu inspirat imn al premilitari- lor scris âe Nircea Radulescu. „Cen­tru tron tzi pentru Ura" este leit mo­tivul mujicei, jar refrenul ne arata scopul premilitariei:

La ârum copii, vioiotzi tot inainate 8a ne-apâram al Ratriei ogor Hi sa clădim altare noi .si «linte Re brarda scumpa a strămoșilor!

D-I colonel 8t. (porcin în articolul „?. ?r. militară o instituție âe rege­nerare a neamului" pornește âe la lo- rinca N. 8. Regelui Larol al II. „Lo- Linca noastră trebue sä tio salvarea rilei âe mâine prin o integrală eâu- cajie a tineretului". însămi legea ne fixează înaltul scop al instituitei: în­tărirea sentimentelor morale tzi natio­nale, cultivânâ spiritul âe orâine tzi disciplina cetățeneasca. ?remlitaria ur­mărește âeci eâucsrea nu numai mili­tară, ci integrala a tânărului ca in- âiviâ irolat, ca cetățean tzi cu ostatz. La urmaretzte sa ne dea cetățeni muncito­ri. cinstiji, punctuali, cu simjul dato- riei dezvoltat. La urmaretzte cultiva­rea sentimentului âe solidaritate So­cială, âe supunere legilor tzi regula­mentelor ete.

Iubire âe tara tzi neam, credinja tzi devotament lata âe Hege, creâinta nestrămutata în Dumnezeu, virtuji cari au tăcut tăria neamului tzi cari tre- buesc cultivate pentru mâine. Ostiei se tace nu numai o culturalizare a satelor, âar o întărire sufleteasca a najiunei.

preotul Lraciuneseu vine apoi eu un judicios articol prin care âoveâetzte cu

argumente psicbo-pedagogice ca reli­gia este un puternic irvor âe torta spi­rituala (veri 6. bota Religie tzi (a- racter — Oraâea).

pregătirea premilitarâ, ne spune bu­letinul mai âsparte, are ari 1800 bib­lioteci, âin unele răsărind centre âe pregătire premilitarâ model.

viaturi âe străjerie, premilitaria este pivotul educației cetajeanului âe mâi­ne pe care se va clââi o noua mentali­tate, o noua viata naționala.

Ruletinul, ca tocbnicL, se prerinta bine, cu numeroase elitzee cari vor­besc mult, mai ales Ia munca de tolos obtztesc.

6. Lots.

RLVLL L>L LRVVLVLV^IXlL lomul IV. l^o. 1—2. 19Z8. Lxcelenta revista a d-lui ?rot. 8ilviu Dragomir, care a in­trat în al patrulea an al existenjei sale, este o mândrie pentru România. Lste unica noastră publicație scrisa în lim­bă străina, care luptă eu o autentici­tate mai presus de orice îndoiala, con­tra propagandei tăcuta în străinătate de vecinii notztri din apus pentru dis­creditarea poporului român.

I^u se pot aprecia suficient efortu­rile d-lui Prof. 8ilviu Dragomir, despre care adversarii notztri au spus ea sunt mai ekioace decât orice acjiune diplo­matica.

In acest număr d-l pudrei Radules­cu, primpretzedintele înaltei Lurji de Oasajie, reeditează în limba franceza conkerinja sa rostita Ia radio Ia IZ Martie 1YZ8 asupra constitujiei noui.

„Vvem toata speranja — încbee d-sa această oonkerinjä — ca noua consti- tujie va corespunde tuturor vremilor. Desigur ca niei-o opera omeneasca nu s perfecta tzi juritztii tztiu mai bine de­cât oricine ce însemnează aceasta. Re­zultatele depind în cea mai mare mă­sura de însutzi oamenii. După cum se vede, aproape toti cetâjeuii acestui stat

âoreso ea nous Instituie sa âea osie msi bune rezultate. Aceastâ âorinjâ însâ trebue traâusâ îs kapte prin con- tribusia tuturor spre a se atinge acest scop, t^m trăit Ki trâim rile muri Ki krumoase, ciur pline âe numeroase âiki- cultaji. venit momentul in cure tre­bue sâ ne stăpânim pasiunile Ki în euri trebue sâ avem în veâere numsî pro- pâKireu Ki prosperitatea sării. StrânKj uniși printr'un perleet âevotamsnt în jurul Suveranului, avem âatoria sacră sa lucram tara râgar Ki âin toate pu­terile noastre sa asigurăm aici o viajâ mai calma, mai bine organizații Ki pros­pera. Ou aceasta âevirâ vom reuKi sâ riâicâm poporul român Ia rangul oe i se cuvine între popoarele lumii".

O-1 âr. 6. Ropoviciu, prokesor Ia fa­cultatea âe meâicinâ âin Oluj, exami­nează -i- în bara unei bogate biblio­grafii — popoarele României âin punct âe veâere al rasei căreia apaiján. In România noua preâominâ elementul âe rasa europeană, âemonstrânâ o afinitate vââita cu celelalte popoare latine âin Europa, ba periferiile sării se găsesc răsfirate elemente âe rasa asiatica. Ra­ra âe origine a acestor elemente însă este slava Ki nu ungara. Influenja un­gara este reâusâ.

O-I ^.lexanâru Olteanu, colabora­torul nostru, publică un vast Ki âocu- mentat stuâiu asupra miKeärii econo­mice ungare âin ^râeaulul âesrobit. OovsâsKte cu âats statistice în mare parte âe provenienjâ minoritara ca compatriojii noKtri unguri au kâcut progrese nebânuite în âomeniul econo­mic, sub regimul românesc.

^kirmajiunea ca rekorma agrara ar ki kost un pretext pentru âeposeâarea ungurilor Ki îurvstrarea românilor, pe simpla consiâerajiune câ ei sunt ro­mâni, este combătută âe âatele statis­tice. O-I Olteanu arata ca locuitorii comunelor în a căror rasa s'au aklat latikunâiile expropriate, în mare majo­ritate au kost români (muncitori supe­

riori ungurilor) Ki cum legea a acorâat terenurile expropriate în primul rânâ jâranilor, cari le-au muncit veacuri âe-a rânâul, este logic ca majoritatea împroprictarijâor au kost români. â.co- lo însâ unâe populajia minoritara a kost numeroasa, ca âe ex.: în banat, românii împroprietâriji reprezintă o minoritate inkima.

In legislajia economica a României ss pot âistings principiile economiei âirijats, âar nu exista nioi-o lege eco­nomica, care ar kacs âeosebire între oetâjenii tarii âupâ najionalitatea lor.

O-I Htekan Nanoiulea âoveâeKte câ actuala granijâ coinciâe eu linia etno- grakicâ româno-ungarâ.

O-I Ion Rusu kace o comparajie în­tre situajia sociala Ki economică a jâ- ranilor âin Ungaria Ki între aceea a conkrajilor lor unguri âin România. Rezultatul comparajiei este uKor âe gbi- cit.

O-I Rrok. Silviu Oragomir, âirectorul revistei, analisearâ părerile engleze asu­pra ^reâalului românesc enunjate âe 8ir Robert Oover care — âupâ cum se ?tie — a constituit în camera comune­lor grupul âeputajilor magbiarokili. Ou un calm imposant combate, unul câte unul, argumentele puse în circu- lajis în Anglia âe agenjii propaganâei ungare.

O nota ne au unsă câ âistinsul biblio- grak loaebim Orâcîun, oonkerenjiar Ia Universitatea âin Oluj, a intrat în re- âacjia revistei ca reâactor-Ksk. II sa­lutăm în noua kuncjiune în care î?i poate valorîkioa vastele sale cunoKtinjs bibliograkice în cbsstmnea ^.râealului.

^OIIVRbbO RRVM RR^kl- O^I8R. Iulie 19Z8. Renumita revista âe mai sus, aâuce în ultimul sâu nu- mâr observajiuni Ki constatări koarte interesante pentru cei oe urmârese ke-

nomenvle sociale, kie eie cbiar Is sei. In special articolele d-Ior Leorgcs La- Isille, Nickel beiris hi Hoger Lsillois, ne aduc inedit, perspective noui âar msi sie» puncte cle veclere äin cari se pot judeca laptele indivizilor hi sie societLjii. Vstkel â-I Lstsilis anslirea^ä Schinnes indivizilor în societatea âe ari, roiul lor determinant, etc., trecând în revistâ omul âe htiinjâ, omul kie- jiunei (sitistül), omul acjiunei, spoi âestinul hi mitul, — msi sles mitul — cure intrâ în existenja omenesseâ hi o stâpânehte. In umbra mitului, societs- tes adormitâ este ls bunul pisc si ori­cărui inâiviâ piestitigitstor, vrăjitor.

O-l Niebel beiris în articolul sau „sacrul în viaja cotidianâ", uneori cu exemple prea ls întâmplare, vrea sâ stabilească un adevâr: ca în lume (am spune în lumea valorilor) vs Ii tot- âesuna ceva sacru, ceva totemic hi ce­va prokan. ^ha âe pilââ ari sacrul okl cial este reprezentat prin valorile: re- ligie, patrie, morala. Lbiar în viaja lic- cârui inâiviâ se stabilehte o scara âe valori între prokan. hi skant, skântul kiinâ simbolul puterii ?i autoritâjii.

O-l Iloger Laiilois în „vânt âe iar­na" cam în aceiahi orâine âe idei, ne arata care e porijia inâiviâului kaja âe societate. într'o societate sprijinita pe nedreptate hi pe privilegii, individul, âscâ e o personalitate, va lua porijie âe revoltat. într'o societate ou o cobe- riune morala puternica, inâiviâul va trebui sa se înoaârere, sâ se supună, valorile sale sa nu Ie prerinte ca pe sie unui revoltat, ci ca pe ale societâjii, pe cari sâ Ie kacâ a ki accep­tate ca necesare, cu un cuvânt, inâivi- âui revolutionär, âin satanic treime sâ âevinâ iucikerian. bl îhî râstoarnâ men­talitatea, înarmânâu-se cu râbâare, calcul, âiscipliuâ, în locul rescjiunilor impulsive hi turbulente.

Vrece apoi prin analira psibo-socialâ problema ekortulni colectiv, morala so­cietarii încbise, ete.

îln bogat material critic semnat âe Valery barbaud, jean-?aul 8artre hi lîernarâ lîarbey, ne prerintâ lucruri tot atât âc interesante. In „Nurica în starea misticâ", O-l kierre jousr ne s- âuce interesante aprecieri, msi ales a- supra ultimei compo/ijli a lui Lela Lartob, cel care a cules într'un krumos bucbet mu roca poporului românesc. O ki în misticul mujicei sale ceva hi âin parkomul muricei românehti?

LeorZe Lola

8W?II^b0N (Vn. II. Nr. 1. Liuj Iulie 1SZ8). îlevistâ bilunsrâ konâatâ anul trecut âe â. Vlexandru Hbeây, cu- cascutul poet, trsâucâtor al poejâor bminescu, Logs hi Vron Lotruh în un- gurehte. V oul trecut abia âu apârut âouâ numere, programul ei este: âes- tinâeres relajiunilor culturale hi spi­rituale între popoarele conlocuitoare âin Ilomânia.

Oâatâ ou aparijia aoestui numâr re- dacjia revistei s's compleotat cu â-I Alexandru Lyallay -?ap, leoâor Nâl- nâsy hi Iuliu Maltei. Lei âin urmâ s kost műit timp secretar âe redscjie iâ revista clujanâ „básrtortür". bste un reâactor eu kin gust estetic.

O. âr. ^iexa Liss în articolul âe konâ kixcarâ programul revistei oe se rerumâ Ia cultivarea legâturilor cultu­rale între âikeritels popoare âin îîo- mânia. programul este vag hi — âupâ cum ne obihnuisem în materie âe apropiere oulturalâ — se barearâ pe considerajiuni lirice hi cu caracter ge­neral, ocolind prcciriunile.

D. Alexád nru Xibedy publicâ douâ traduceri reuhite din Loga hi o nuvela a d-Iui biviu îîebreanu.

Nu ne îndoim câ revista Lrepbalow va kace totuhi servicii reale apropierii hi colaborâiii culturale româno-ungare.

MOLII HOOILON (In. XI. X--. â Oluf — Nai 19Z8). Oiteratura ungara din pomânia a înregistrat o pierdere mare prin moartea poetului Ougsn Osida. poeziile lai publicate în trân­tea acestui număr âe revista snnt o dovada suficienta.

O. Idáikért Naksav publica o bio- Arali« g răposatului Oraneisc Balázs. Icest tânăr preot unitarian, eare după o lunga si edificatoare călătorie făcută în Imerica, faponia, Oiina, Inâii, Iradia, palestina ?i Ogipt, a revenit în Irdeal pentru ea sa organizeze coo- peratîve minoritare în satul pe eare 1-a păstorit, a kost o figura caracteristică a viejii publice ungare âela noi.

Oineretul ungar âin Irdeal pare a ki vinâeeat âe utopismul începutului ?î procedează Ia reorganizarea conna- tionalilor sâi în domeniul social sî eco­nomie. liste un îmbucurător semn al timpurilor.

XOBMO (In. XIII. 7-8 cin) - lulie-Iugust 1YZ8). O. Oabriel Le­men^, profesor ardelean repatriat Ia Budapesta publica niste scbije âin tre­cutul sociograkiei ungare, âin care ak- lam — ceeace nu am ;tiut până în momentul âe kaja — ca Nartinovici, călugărul executat Ia Buda, pentru atitudinea sa liberala, inspirata âin iâeile revoluției franceze, ar ki preoo- nizat, în programul sau politic incri­minat âe camarila âin Viena, autono­mia teritoriala a tuturor najionalitâji- lor âin Ungaria âe odinioară.

O. Iuliu tűsein îsi pune întrebarea: Osts oare unitara evreimea âin Irdeal? Inalizeazâ atituâinea evreilor ncklogi si a celor ortodoxi kafă âe scbimbarea istorică ce s'a proâus în situația acestei provincii în urma tratatului âela Oria non.

concluziile â-sale se rezumă Ia ur­mătoarele kapte:

Ovreii neologi nu si-au putut con­serva „conștiința naționala ungară" si

nu s'au putut apropia nici âe poporul dominant. Sionismul le este străin. In consecință: românii îi consideră „un­guri", iar ungurii îi tratează ca si când ei ar ki evrei.

Ovreii ortodoxi exista numai îu funcțiune de concepție religioasa, cu multe sî vădite elemente medievale.

printre ei se ridica sî ocupa din ce în ce mai mare teren — a?a zișii — „ckasizi" din polonia, cari ss grupează farul câtorva „rabini făcători de minnni, „cunoscători perkecp ai culise­lor viejii economice, cari si-au încins- gat cuiburile în Ligbetul Narmajiei, de unde an coborît Ia 8atu-Nare, 8ecuie- ni. Oradea sî în Banat.

Oi exalteazâ conservatismul religiei evressti. 8e supun unei discipline de kier, duc o viaja sobra, eare refuza categoric obiceurile kurgbeze sî «s complac într'un spirit de religiozitate refractara. principala lor straduinja este sa excludă orice amestec al socie- tajii sî a statului în vducajia tineretu­lui evreesc pe care vroiesc sâ-I crească în spiritul propovăduit de si.

O. Oaâislau Lanyai-Baumgarten pu­blica conkerinja sa: „Nittelsuropa ger­mana sî colaborarea dunareana" pe ca­re a citit-o ds curând în sala cercului, catolic âin Oraâea în kaja unui public rezultat exclusiv âin aderenjii partid e - Iui comunist âe oâinioarâ.

O-sa subliniază prin cuvinte aspre primejdia pe care imperialismul ger­man o reprezintă pentru popoarele mici âin Ouropa centrala ;i Balcani. Oare numai germanii ne ameninja. lîusia sovietica — nn? Doar â-sa nici nu vorbește âs Busia sovietica.

tocmai âeacsea argumentele â-sale par tendenjioase.

Alexandru Oltean».

M K« a« vezi

kovista „I'amilia apare de Z ani, uz serie a III, după ce a apărut peste 40 de ani, sub losik Vulcan. V înjeles sâ--i kacâ datoria aci la krontierâ un­de este mai multa nevoie de slovă ro­mâneasca -i de suklet. Oranijelo nu se apară numai ou arma. Oi -i ou eku- liunea aceia din interior provocata

cle suklete.Oinci ani a luptat din greu, învin­

gând obstacolele cari i se intorp uneau. Hi au kost destule. Lxistâ o nerujelegere -i destui neînțelegători. blu ne-su spe­riat neînțelegerea. O -tiam bloc de sa­re, u-or de skarâmat. lVs-au dezgustat uneori neînțelegătorii. Capotele de car­ne au ceva de broasca jestoasa, care te delgustâ când o-ti nevoit sa ai atinge­re cu el«.

puterea de a viejui până ari, ne-a kost stumulata de marea massâ a cetitorilor cari s'au alăturat revistei ?i i-au rămas credincio-i. Hi de grupul, lilnic mărit, al scriitorilor, cari au ve­nit de bunăvoie, kara pretenjie, sa se alăture muncii noastre prin munca lor

I I VI V p Iextrem âe prețioasa.

kn cinei ani s'a muncit mult Iu Va- milia. Nult -i ou kolos. IVluIt -i bine. VI uit -i ou muri saorikicii.

bira o ralâ care ne călăuzea, ora o oredinja oure ne întarea korjole.

Din când în când un conducător în- lelegator von ou sa se interesele âe ekor- tul nostru. Hi nu veneu cu mânu goalâ.

Vcum, ritm nou s'a imprimat viejii. In toate, puren, ur ki tendință de mai lnne, pretutindeni strădanie de a reka- ce, de a crea. 8s vede ca tot interesul este concentrat in aceasta direcție pe târâm real, gospodăresc. Hi, noi, am rămas pe din akara. Zadarnic am kacut apel. (Iuvântul nostru nu găsește ecou.

„pamilia" î-i va continua drumul pânâ Ia stârcitul anului. Vom urca kară sâ murmuram, calvarul. Oare vom ajunge Ia răstignire?

Vom avea parte de aceiași arbitrara I judecata? Vci, pe krontierâ, va ki lă­

sata iar prada morjii o truda -i o mi­nunata real Ilare?

U. 6. Vamsrrneanll

cmyiOc/sv.

pe mW ae W8eris I.

DLLV LOUVRE LL^LVL LlLLLVLLLX HI VKVV „MdL OVVOL II"

scriitorii Komani — îndreptar bio-bibliograkic.Lsrpsssioius — Dela Obateairbrianâ la VlsIIarmâ. Lei 100.6/r. Oalrnescu — Via(a Iui Ion Lreanga. Lei 90.Lucur /'i/icu — Vpârarea Oivilirafiei. Lei 50. tlis IV. L??nZukescu — Drept hi âreptate. Lei bO. I Letrovic? — Vmintirile unui băiat âe kamilie. Lei 50. tclrian Msniu — Versuri (eâi(ie âekinitiva). Lei 120.Stefan Gettos — Opere (eâitie îu friptă âe I>s. Dsviâescu). Lei 160./. L. OsrsZrsle — Opere Voi. V. (eâijie ingriptâ âe serbau Oioculescu. Lei 220.I. L. OaraZiale — Rotile critice, literatura hi versuri (eâijie îngrijită âe serbau

Oioculeseu. Lei 200.Oecil Lewi« — Iu zodia săgetătorului, traâ. âe Oonst. Xoica. Lei 50.L. L. Koquette — Lpopeea alba, traâ. âe Victor 8toe. Lei 40.Im? Liber? — Lnncjiunile. creatoare ale snbconhtientului. Lei 100.

DLLV LDILLLV „OVLLLV LONV^LVSOL" Llens L/timiu — Vntologia prorei poloneze. Lei 70.

DLLV VLLL IDIILLILeoclor Uurshssnu — Lilioarâ, poeme, Oolecjia „Vbeceâar". Lei 50.D. klinoveanu — Vrui pentru plopul ou îngeri, versuri, eâit. „Vstra" 8atu-

Nare.Limen Oonstsntinescu — Limba hi literatura italiana la 8ibin, Lcl. I. Osoansscu — Ioan Nun oral, un istoric srâelean necunoscut. j>te/sn Lacin — 25 Loems âe Oeorg LiaLI, eâitura „Lrire". Lei 50. Mibail VeZru — Larinji hi copii âin zilele noastre, roman. Lei bO. ObeorZlre Muntean» — larrii, versuri, eâit. „Lanuri" — Vleâiah. Lei 15. .V. /orga — Ougetare hi kapta germana (rece lecții la Iahi). Lei 75.V zlpostolescu — Lmotivitate hi atenție, eâitura „Lamilia". Lei 80.V. ImKs — Levue bistorique âu 8uâ-Lst europeen. Lei 75.Iancu Oonstsnttneseu — Octavian Ooga, colecția 8criitorilor Olteni. Lei 70. Lăzile Lsncils — Lucian Vlaga, energie româneasca. Oolecjia Oânâ româ­

nesc. Lei 90.Dr. Andrer Leres« — Documente privitoare la istoria Vrâealului, Nolâovei

hi larii komânehti. Lei 400.6. 6. La/rroru — Vraci (monograkie), iuâejul Vreisoanne.