Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

Axa prioritară 5: "Promovarea măsurilor active de ocupare"

Domeniului major de intervenţie 2 "Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce

priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă".

Titlul proiectului: "Formare profesionala si antreprenoriat-sanse pentru dezvoltarea mediului rural!"

Cod Contract: POSDRU/135/5.2/S/129054

Beneficiar: Federatia AGROSTAR

BENEFICIILE FORMARII PROFESIONALE

din cadrul proiectului

"Formare profesionala si antreprenoriat-sanse pentru dezvoltarea mediului rural!"

POSDRU/135/5.2/S/129054

Scopul Proiectului

In prezent in România, perspectivele economice ale zonelor rurale, depind aproape in

intregime, de existenta activitatilor agricole. Aceasta situatie demonstreaza necesitatea crearii

de locuri de munca alternative, precum si a surselor de venituri aditionale din activitati non-

agricole, alaturi de reorientarea fortei de munca spre activitati non-agricole productive si

catre dezvoltarea serviciilor pentru populatia rurala.

Analiza mediului de afaceri din spatiul rural evidentiaza capacitatea redusa de a

raspunde necesitatii de a furniza locuri de munca pentru populatia din spatiul rural (o medie

mai mica de 3 locuri de munca/micro-intreprindere). In anul 2011, acestea reprezentau 15%

din numarul total de microintreprinderi la nivel national si aproximativ 4,5 micro-

intreprinderi/1000 locuitori. Micro-intreprinderile existente in spatiul rural acopera o gama

limitata de activitati productive si servicii si nu valorifica suficient resursele locale. Având in

vedere numarul mic al intreprinderilor in spatiul rural, se impune necesitatea crearii de noi

intreprinderi care vor revitaliza economia rurala prin crearea de locuri de munca pentru

populatia rurala in sectorul non-agricol si cresterea veniturilor acesteia.

Prin formarea profesionala a grupului tinta se doreste cresterea capacitatii persoanelor

ocupate in agricultura de subzistenta, persoanelor inactive, a persoanelor in cautarea unui loc

de munca si a somerilor din mediul rural aferent regiunior Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia si

Sud Est de a fi incluse pe piata muncii, prin dobandirea de abilitati si aptitudini cerute pe

piata muncii din Romania.

De asemenea, trebuie crescuta calitatea resurselor umane prin promovarea invatarii pe

tot parcursul vietii si reorientarea catre competente cerute pe piata muncii.

Pana in anul 2013 Romania beneficia de resurse importante din partea UE pentru

dezvoltarea afacerilor rurale (PNDR Axa 3 si Programul LEADER). Desi exista aceasta

oportunitatea gradul de absorbtie al acestui tip de program este foarte scazut mai ales ca lipsa

in spatiul rural a instrumentelor de comunicare/informare limiteaza accesul persoanelor din

mediul rural la informatie actualizata legata de sursele de finantare pentru afacerile rurale.

VALOAREA ADAUGATA este data de faptul ca proiectul propune un set de actiuni

integrate care sa puna in acord oportunitatile, punctele tari si punctele slabe cu necesitatile

grupului tinta si oportunitatile mediului de afaceri.

Mediul rural detine resurse valoaroase naturale, culturale ce pot fi usor orientate catre

organizarea unor activitati economice nonagricole, desi exista programe de finantare care

sprijina dezvoltarea si diversificarea economiei locale, exista capital uman cu expertiza in

anumite meserii nonagricole specifice, toate acestea nu sunt valorificate la adevarata lor

valoare.

Proiectul aduce valoare adaugata prin sprijinirea acestor puncte tari si crearea unei

interventii integrate ce aduce impreuna resursele locale cu cele umane si materiale. Proiectul

ofera solutia concreta, printr-un set de actiuni informare – constientizare –formare, care sa

orienteze comunitatile rurale catre preocuparea fata de dezvoltarea resurselor umane si

sustinerea initiativelor antreprenoriale ca suport pentru sustenabilitate.

In plus, avand in vedere desfasurarea activitatilor la nivelul mai multor regiuni in

acelasi timp si plecand de la experienta solicitantului in initiative similare, schimbul de bune

practici intre regiunile de desfasurare a proiectului constituie un alt aspect al valorii adaugate.

Cursurile de calificare si initiere vor oferi oportunitatea membrilor grupului tinta de a invata

noi meserii, acestea oferindu-le valoare adaugata in procesul de ocupare pe piata muncii.

Beneficiile pregatirii unui individ se vor rasfrange asupra comunitatii din care acesta face

parte, creandu-se astfel un efect multiplicator. Totodata, asistenta pentru initiativele

antreprenoriale va oferi sansa beneficiarilor de a isi exersa dezvoltarea unei afaceri si

posibilitatea generarii de venituri, inlocuind activitatile de subzistenta. Toate acestea vor avea

efecte multiplicatoare asupra comunitatilor rurale din care membrii grupului tinta fac parte,

acestia devenind vectori pentru dezvoltare prin intermediul cunostintelor si abilitatilor

dobandite. Proiectul are o viziune integrata asupra dezvoltarii resurselor umane si ocuparii

fortei de munca si foloseste principiile dezvoltarii sustenabile (resurse folosite in prezent, cu

accent pe impact si beneficii pe termen lung). Astfel, asistenta oferita in cadrul proiectului

pentru initiativele antreprenoriale va continua si dupa finalizarea activitatilor, beneficiarii de

asistenta putand integra si alti factori interesati de la nivel local astfel incat, pe termen lung,

pot genera dinamica economica si dezvoltare sociala (beneficiarii de asistenta putand deveni,

la randul lor, persoane resursa care ofera asistenta altor initiative sau care isi dezvolta ideile

antreprenoriale si contribuie la cresterea gradului de ocupare prin oferirea de oportunitati

profesionale altor membrii ai comunitatii). Proiectul va avea un impact structural asupra:

politicilor de instruire, formare si a celor sociale de informare, orientare, consiliere

profesionala si antreprenoriala in zonele rurale, avand ca obiect integrarea tuturor

beneficiarilor apartinand unor comunitati locale, intr-un efort complex de rezolvare a

problemelor comunitare ce tin de angajarea in munca, a competentelor si deprinderilor

individuale aferente unui loc de munca in spatiul rural; strategiilor de calificare a fortei de

munca la nivel local; strategiei de dezvoltare a serviciilor locale de masuri active pentru

combaterea somajului, prin utilizarea unor resurse parteneriale, in scopul atragerii de fonduri

in folosul persoanelor ce necesita imbunatatirea competentelor profesionale.

Obiectivul general al proiectului

Obiectivul general al proiectului este cresterea capacitatii persoanelor ocupate in

agricultura de subzistenta, persoanelor inactive, a persoanelor in cautarea unui loc de munca

si a somerilor din mediul rural aferent regiunior Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia si Sud Est

de a fi incluse pe piata muncii, prin dobandirea de abilitati si aptitudini cerute pe piata muncii

din Romania.

Obiectivele specifice ale proiectului

Proiectul vizeaza atingerea a 4 obiective specifice, dupa cum urmeaza:

Obiectiv specific (OS) 1: Cresterea nivelului de constientizare a 630 persoane din

mediul rural, persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si persoane in

cautarea unui loc de munca, din 3 regiuni de dezvoltare ale Romaniei cu privire la

oportunitatile de dezvoltare locala (facilitarea accesului pe piata muncii si antreprenoriat)

oferite de proiect.

Obiectiv specific (OS) 2: Facilitarea insertiei pe piata muncii a persoanelor din

mediul rural, persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si persoane in

cautarea unui loc de munca, din cele 3 regiuni din Romania, prin oferirea de servicii de

informare si consiliere profesionala si mediere pe piata muncii.

Obiectiv specific (OS) 3: Dezvoltarea competentelor profesionale pentru 525 de

persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si persoane in cautarea unui

loc de munca, din mediul rural aferent celor 3 regiuni, prin furnizarea de programe de

formare profesionala.

Obiectiv specific (OS) 4: Stimularea dezvoltarii rurale sustenabile, prin furnizarea de

asistenta in dezvoltarea initiativelor antreprenoriale non-agricole catre 180 persoane din

mediul rural precum persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si

persoane in cautarea unui loc de munca.

Grupul tinta

Grupul tinta al proiectului este format din 750 de persoane (inactive, in cautarea unui

loc de munca, ocupate in agricultura de subzistenta), care, dupa finalizarea proiectului vor

detine cunostintele si abilitatile necesare pentru a face fata, pe termen lung, disparitatilor

socio-economice dintre mediul urban si rural.

Perioada de desfasurare

Proiectul se implementeaza in perioada aprilie 2014 – octombrie 2015 cu o durata de

18 luni.

Context formarii profesionale in Romania

La nivelul Uniunii Europene, conform cercetărilor Eurostat, riscul de sărăcie şi de

excluziune socială este mult mai ridicat în zona statelor Europei de Est, comparativ cu media

UE sau cu media UE16. În România, din 2007 până în anul 2011 s-a înregistrat o scădere a

riscului de sărăcie şi de excluziune socială de la 45,9% în anul 2007 din populaţie până la

40,3% în anul 2011. În media U.E. procentul se ridicăpână la 24,4% în 2007 şi coboară cu un

procent până în 2010 (23,4)

Capitalul uman prezintă importanţă deosebită pentru dezvoltarea rurală. Dezvoltarea

rurală şi diversificarea economiei rurale depind de nivelul educaţiei, al cunoştinţelor şi

calificării. Deşi îmbunătăţirea şi menţinerea unui nivel adecvat al infrastructurii de bază este

un element important în dezvoltarea socio-economică a mediului rural, formarea profesională

reprezintă „motorul”, pentru o bună dezvoltare.

Educaţia şi formarea sunt esenţiale pentru comunităţile rurale, dar în ceea ce priveşte

infrastructura şcolară există discrepanţe evidente. Infrastructura şi facilităţile aferente

educaţiei profesionale şi educaţiei primare constituie instrumente importante pentru conversia

forţei de muncă agricole în forţă de muncă non-agricolă.

Structurile de învăţământ profesional şi primar sunt esenţiale pentru reconversia

profesională a lucrătorilor agricoli, deoarece majoritatea agricultorilor au doar cunoştinţe

elementare de mecanică sau din alte domenii tehnice.

Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forţei de muncă din mediul rural,

fiind un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din această zonă. Diversificarea

activităţilor economice nu este susţinută de lucrători cu formare sau experienţă specifică

diverselor tipuri de meserii, deoarece sistemul educaţional nu a fost adaptat cerinţelor

specifice din mediul rural.

Instituţiile de învăţământ din spaţiul rural, reprezentate de grădiniţe, unităţi primare şi

gimnaziale sunt slab dotate în ceea ce priveşte materialul tehnic şi didactic. Tehnologia IT şi

echipamentele hardware şi software sunt rar întâlnite în cadrul şcolilor din spaţiul rural în

timp ce echipamentul necesar formării profesionale sau pentru ucenici este învechit sau

lipseşte. O problemă suplimentară o constituie dificultatea de a atrage personal calificat în

zonele rurale.

În general, se poate spune că, în zonele rurale, educaţia este chiar mai slabă calitativ

decât în cele urbane, din cauza problemei permanente a finanţării.

Problema competitivităţii resurselor umane a fost repusă pe agenda de decizie ca

domeniu prioritar de intervenţie pe termen scurt în contextul eforturilor României de a

contracara efectele crizei economice mondiale. Deasemenea, contextul politicilor de formare

este marcat de demararea Programului Operaţional Sectorial în Domeniul Resurselor Umane

(POSDRU).

Acesta oferă, prin contribuţia fondurilor structurale europene şi a celor

guvernamentale, oportunităţi de finanţare fără precedent în această arie (buget total de 3,47

miliarde EURO pentru perioada 2007–2013), urmărind îndeplinirea obiectivelor comune la

nivel european în ceea ce priveşte participarea sporită pe piaţa muncii a unei forţe de muncă

înalt calificate şi adaptabile, îmbunătăţirea sistemului educaţional şi creşterea adaptabilităţii

acestuia la cererea pieţei muncii, promovarea educaţiei pe tot parcursul vieţii, creşterea

adaptabilităţii angajaţilor şi a întreprinderilor, asigurarea calificărilor şi cunoştinţelor necesare

integrării şi mobilităţii pe piaţa muncii şi facilitarea dezvoltării economice.

Materiale de referinta

In elaborarea prezentei strategii au fost studiate reglementările în domeniu, rapoarte şi

studii referitoare la formarea profesională continuă a angajaţilor din întreprinderi realizate de

Institutul Naţional de Statistică (INS), rapoartele Agenţiei Naţionale de Ocuparea Forţei de

Muncă (ANOFM), rapoartele Observatorului Naţional privind Impactul social al formării

profesionale continue şi Competenţele forţei de muncă şi politicile de formare în

întreprinderile din România etc.).

Reglementări privind formarea profesională continuă

Sistemul românesc de formare profesională continuă este proiectat şi organizat în

funcţie de un cadru legislativ specific, a cărui analiză constituie premisa unei eficiente

abordări a diferitelor aspecte ale formării continue şi a propunerii unor eventuale recomandări

în domeniu.

În Capitolul de faţă vor fi prezentate reglementările privind formarea profesională

continuă, atât cele existente la nivel comunitar, cât şi cele adoptate de ţara noastră. Vor fi

avute în vedere, reglementările programatice şi politicile referitoare la formarea profesională

a angajaților – fiind evidenţiate obiectivele centrale ale acestora –, iar pe de altă parte vor fi

prezentate liniile generale ale reglementărilor normative (legi, hotărâri de guvern, ordonanţe

ale guvernului etc.).

Reglementări programatice şi politici publice în domeniul formării profesionale

continue. Politici la nivelul Uniunii Europene

Politicile de la nivelul UE în domeniul formării profesionale constituie puncte de

reper pentru elaborarea, de către fiecare stat membru, a reglementărilor, politicilor şi

direcţiilor de acţiune specifice. Ce mai semnificative documente europene de politică în

domeniu vor fi sintetizate în cele ce urmează.

Declaraţia de la Lisabona (martie 2000) stabileşte o serie de obiective pentru statele

membre UE de a pune bazele unei societăţi şi economii bazate pe cunoaştere, care se pot

realiza doar prin adaptarea şi îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi formare profesională.

Memorandumul privind învăţarea pe tot parcursul vieţii al Comisiei Europene

(adoptat în octombrie 2000) formulează o serie de mesaje cheie cu rol de orientare a

acţiunilor viitoare în domeniu: garantarea accesului universal şi continuu la învăţare pentru

formarea şi îmbunătăţirea competenţelor; realizarea unor investiţii superioare în resurse

umane; încurajarea inovaţiei în predare şi învăţare; valorizarea învăţării non-formale şi

informale; regândirea orientării şi consilierii, cu focalizare pe accesul la informaţie de calitate

şi la consiliere privind oportunităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii; apropierea învăţării de

domiciliu, oferirea de oportunităţi de învăţare continuă, cât mai aproape de beneficiari, în

propriile lor comunităţi şi sprijinită de echipamente TIC.

„Declaraţia de la Copenhaga” (Declaraţia miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării

profesionale şi a Comisiei Europene, convenită în noiembrie 2002, cu privire la consolidarea

cooperării europene în formare profesională) stabileşte următoarele priorităţi în dezvoltarea

sistemelor de educaţie şi de formare profesională iniţială şi continuă: dimensiunea europeană,

transparenţă, informare şi consiliere, recunoaşterea competenţelor şi a calificărilor, asigurarea

calităţii în formare.

Consiliul European din martie 2005 a redefinit, ca prioritate fundamentală de acţiune

pentru UE şi fiecare stat membru, creşterea investiţiei în capitalul uman prin sisteme mai

bune de educaţie şi de formare şi adaptarea sistemelor de educaţie şi formare la noile cerinţe

de competenţe, iar ca linie directoare – creşterea şi îmbunătăţirea investiţiei în cercetare şi

dezvoltare în vederea formării Ariei Europene a Cunoaşterii.

Strategia Europeană pentru Ocupare (Luxemburg, noiembrie 1997 cu modificările ulterioare)

oferă orientare şi asigură coordonare a priorităţilor din domeniul politicilor de ocupare la

nivelul UE, însuşit de toate statele membre. Obiectivele globale ale strategiei sunt: atingerea,

până în anul 2010, a unei medii a ratei generale de ocupare de 70%; creşterea ratei de ocupare

în rândul femeilor până la 60%. Strategia stabileşte ca prioritate investiţia mai mare în

capitalul uman şi în învăţarea continuă, ceea ce presupune intervenţii ameliorative în

următoarele domenii: politici educaţionale specifice, costuri şi responsabilităţi, oferta de

formare, metode de învăţare şi formare profesională, dotări şi tehnologii, rate e participare la

învăţarea pe întreg parcursul vieţii.

Politici dezvoltate în România

Având ca premise politicile din domeniul formării profesionale continue de la nivelul

UE, România a elaborat strategii, politici şi direcţii de acţiune care sunt în concordanţă cu

acestea şi adaptate contextului socio- profesional particular din ţara noastră.

Strategia naţională pentru formare profesională continuă, elaborată în concordanţă cu

Strategia Europeană pentru Ocupare, stabileşte o serie de direcţii de acţiune, dintre care

menţionăm:

- elaborarea de politici de învăţare pe tot parcursul vieţii, în corelare cu evoluţiile şi

cerinţele pieţei muncii;

- dezvoltarea unui sistem structurat de formare profesională continuă, transparent şi

flexibil, cu un nivel adecvat de finanţare şi o puternică implicare a partenerilor sociali vizând

creşterea ocupabilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă;

- creşterea nivelului de participare la procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii până la

7% în 2010, pentru populaţia adultă (grupa de vârstă 25-64 ani);

- promovarea unei oferte de formare de calitate şi asigurarea, prin investiţia în formare,

de beneficii atât la nivel personal/ individual, cât şi social.

Strategia pe termen scurt şi mediu pentru formarea profesională continuă 2005-2010

(aprobată prin HG nr. 875/2005) vizează: susţinerea transformării forţei de muncă; facilitarea

mobilităţii între diferite sectoare de activitate; creşterea gradului de conştientizare a

importanţei învăţării continue, a gradului de motivare pentru lărgirea cunoştinţelor şi

dezvoltarea competenţelor persoanelor; implicarea tuturor actorilor sociali în procesul FPC.

Strategia stabileşte următoarele obiective strategice:

- creşterea participării la FPC şi facilitarea accesului pentru toate categoriile de

persoane din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii – prin următoarele direcţii de acţiune:

conştientizarea de către persoane, angajatori şi alţi factori interesaţi a beneficiilor FPC;

- creşterea investiţiilor publice şi private în FPC şi eficientizarea lor; dezvoltarea unui

sistem de FPC flexibil şi transparent, bazat pe competenţe, integrat Cadrului Naţional al

Calificărilor; îmbunătăţirea reţelei de informare, consiliere şi orientare profesională;

asigurarea evaluării / validării şi recunoaşterii experienţei / învăţării anterioare, inclusiv a

competenţelor dobândite în contexte non-formale şi informale de învăţare;

- sporirea calităţii şi eficienţei sistemului de FPC printr-un management orientat spre

rezultate – prin: consolidarea structurilor instituţionale şi a parteneriatelor în FPC;

implementarea mecanismelor de asigurare a calităţii; realizarea de studii, analize şi statistici

pentru FPC; adaptarea cadrului legal pentru elaborarea şi implementarea noului sistem de

FPC.

Planul Naţional de Acţiune în domeniul Ocupării - PNAO (aprobat prin HG nr.

970/2006) stabileşte următoarele obiective:

- participarea adulţilor (25-64 de ani) la educaţie şi formare profesională;

- participarea şomerilor înregistraţi la cursuri de formare profesională;

- creşterea fondurilor pentru formarea profesională a şomerilor din bugetul asigurărilor

pentru şomaj.

Programul Naţional de Reforme 2006-2010 – PNR prevede obligativitatea includerii,

în contractele colective de muncă, a prevederilor privind formarea profesională, precum şi

creşterea participării la formare profesională continuă prin iniţierea unor măsuri menite să

schimbe cultura angajatorilor, în sensul orientării spre investiţii în resurse umane. PNR

urmăreşte furnizarea de suport financiar pentru programe de formare profesională continuă şi

creşterea disponibilităţii şanselor de şcolarizare a adulţilor din mediul rural. De asemenea, în

perioada 2008-2011, s-a derulat Programului naţional pentru promovarea ocupării lucrătorilor

vârstnici, vizând, printre altele, acordarea de şanse egale la educaţie şi formare profesională

continuă.

Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 - PND stabileşte următoarele obiective cu

impact asupra formării profesionale: optimizarea corelării între calificări, nevoile pieţei

muncii şi ale sistemului de asigurare a calităţii în formarea profesională a adulţilor cu

modelul european; o mai bună dezvoltare a educaţiei antreprenoriale în formarea profesională

a adulţilor; asigurarea unui număr suficient de furnizori de programe de formare profesională;

o acoperire geografică optimă a ofertei de formare profesională (mediul urban şi rural);

creşterea gradului de incluziune pe piaţa muncii a grupurilor defavorizate.

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 - CSNR trasează direcţiile pentru

programarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune pentru ţara noastră, făcând legătura între

priorităţile naţionale de dezvoltare şi cele la nivel european. Unul dintre principalele elemente

ale CSNR vizează dezvoltarea resurselor umane, prin măsuri de intervenţie precum:

- sprijinirea sistemelor de învăţământ şi formare profesională, prin: creşterea

flexibilităţii, transformarea şcolilor în centre de educaţie continuă şi resurse, crearea de

oportunităţi noi şi mai complexe de învăţare pentru tineri şi adulţi;

- plasarea în centrul politicilor în domeniu a unor elemente precum: creşterea

adaptabilităţii, dezvoltarea spiritului antreprenorial, stimularea investiţiilor în capitalul uman

şi învăţarea pe parcursul întregii vieţi;

- combaterea excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale a diferitelor grupuri

vulnerabile, categorii dezavantajate pe piaţa forţei de muncă (de exemplu, şomeri, persoane

care au părăsit prematur sistemul de educaţie);

- dezvoltarea sistemului de consiliere şi îndrumare în vederea participării la educaţia şi

formarea profesională continuă;

- realizarea educaţiei pe tot parcursul vieţii cu o rată de participare în programe de

instruire de 12,5% până în 2010 (de la 1,5% în 2004);

- elaborarea unor standarde de certificare a calităţii FPC şi a unui cadru naţional al

calificărilor; derularea unor acţiuni de creştere a profesionalismului şi statutului formatorilor.

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) elaborat

în contextul PND 2007-2013 şi în acord cu priorităţile CSNR, are ca obiectiv general

dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării

pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea

viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă şi incluzivă. În acest context, POSDRU

stabileşte axele prioritare şi domeniile majore de intervenţie ale României în domeniul

resurselor umane (în vederea implementării asistenţei financiare a UE prin intermediul FSE).

POSDRU stabileşte obiective specifice pentru următoarele axe prioritare:

- educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării

societăţii bazate pe cunoaştere;

- corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii;

- creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor; promovarea măsurilor

active de ocupare; promovarea incluziunii sociale.

Analiza politicilor europene şi naţionale privind formarea profesională continuă

permite identificarea unei coerenţe între reglementările programatice de la nivelul UE şi cele

adoptate de România. Reglementările europene au constituit cadrul şi sistemul de referinţă în

elaborarea direcţiilor de politică naţionale în domeniu formării profesionale, obiectivele şi

domeniile de acţiune stabilite la nivel european fiind adoptate şi contextualizate la nevoile şi

priorităţile româneşti.

Atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, se remarcă importanţa din ce în

ce mai mare acordată formării profesionale continue. Aceasta nu este privită numai ca o

modalitate de dezvoltare personală a angajaţilor, ci devine o investiţie superioară în

dezvoltarea capitalului uman, cu impact asupra creşterii calităţii muncii şi a vieţii. În acest

context, priorităţile în domeniu vizează concepte precum: învăţarea continuă; valorizarea

învăţării non-formale şi informale; recunoaşterea competenţelor şi a calificărilor; asigurarea

calităţii în formare; creşterea adaptabilităţii şi facilitarea mobilităţii; implicarea tuturor

actorilor sociali; ameliorarea reţelei de informare, consiliere şi orientare profesională;

creşterea participării la formare; dezvoltarea pieţei furnizorilor de programe de formare

profesională continuă.

Cadrul instituţional al formării profesionale continue

În România, reglementările în domeniul formării profesionale continue sunt aplicate

prin intermediul următoarelor instituţii: Ministerul Muncii, Agenţia Naţională pentru

Ocuparea Forţei de Muncă şi agenţiile judeţene subordonate acesteia, Consiliul Naţional

pentru Formarea Profesională a Adulţilor – învestit cu rolul de Autoritate Naţională pentru

Calificări.

Ministerul Muncii (MM), prin Direcţia Programe şi Strategii Forţă de Muncă,

coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul forţei de muncă şi

formării profesionale, având atribuţii precum: elaborarea de politici, strategii, planuri şi

proiecte de acte normative şi intervenţie în domeniu; analiza, evaluarea şi monitorizarea

implementării Planului Naţional de Formare Profesională; colaborarea cu alte ministere şi

instituţii în elaborarea Cadrului naţional al calificărilor din România; actualizarea Clasificării

Ocupaţiilor din România şi a Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza

programe de formare profesională finalizate cu certificate de calificare; coordonarea

activităţii Observatorului Naţional al Ocupării şi Formării Profesionale a Forţei de Muncă (ce

furnizează expertiză în domeniul ocupării şi formării profesionale a forţei de muncă);

exercitarea controlului asupra modului în care sunt organizate şi se desfăşoară formarea

profesională continuă şi ucenicia la locul de muncă.

Agenţiile Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) au ca principale

atribuţii – exercitate prin intermediul celor 41 de agenţii judeţene şi al Agenţiei Municipiului

Bucureşti şi prin cele 88 de agenţii locale şi 156 puncte de lucru – următoarele aspecte:

implementarea la nivel naţional, judeţean şi local a strategiilor şi politicilor în domeniul

ocupării şi formării profesionale, organizarea, finanţarea şi prestarea serviciilor de formare

profesională şi a celor de informare, consiliere şi orientare profesională adresate persoanelor

aflate în căutarea unui loc de muncă sau organizate în vederea prevenirii şomajului. ANOFM

organizează programe de formare profesională pentru angajaţi, precum şi programe de

formare profesională gratuite pentru şomeri. Acestea se organizează

- prin centrele proprii de formare profesională;

- prin centrele regionale de formare profesională pentru adulţi;

- prin furnizorii de formare profesională autorizaţi în condiţiile legii.

ANOFM mai organizează, prin centrele judeţene, bursa locurilor de muncă pentru

tipuri specifice de beneficiari (absolvenţi de studii universitare, profesionale etc., persoane

private de libertate, alte categorii socio-profesionale). De asemenea, reprezentanţii ANOFM

fac parte din comisiile de autorizare a furnizorilor de servicii profesionale.

Agentia Nationala de Calificare (ANC), înfiinţat prin Legea nr. 132/1999, este

organismul cu roluri majore în definirea şi asigurarea funcţionării formării continue a

adulţilor. CNFPA are rol consultativ în fundamentarea şi promovarea politicilor şi strategiilor

de formare profesională a adulţilor, îndeplinind, de asemenea, rolul de autoritate naţională

pentru calificări (cf. Legea nr.559/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 132/1999

republicată).

În acest sens, are următoarele responsabilităţi:

- elaborarea standardelor ocupaţionale şi a celor de calificare;

- realizarea registrului naţional al calificărilor;

- certificarea competenţelor şi a calificărilor (cu principii comune pentru formarea

iniţială şi cea continuă, pentru contextul formal, non-formal şi informal de pregătire

profesională);

- asigurarea calităţii sistemului de FPC;

- coordonarea autorizării furnizorilor de formare profesională;

- consolidarea comitetelor sectoriale şi a pregătirii membrilor acestora.

Analiza cadrului instituţional al formării continue a angajaţilor evidenţiază varietatea

instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, la nivel central, regional şi local, precum şi

tendinţa de descentralizare a rolurilor de decizie cu privire la proiectarea, organizarea,

desfăşurarea, monitorizarea şi evaluarea programelor de formare continuă, fapt care

reprezintă premisa pentru o mai bună adaptare a ofertei de formare la nevoile diferitelor

grupuri ţintă.

Furnizori de formare profesională continuă

Reglementările în vigoare definesc furnizorul de formare profesională ca prestator al

serviciilor de formare profesională, persoană juridică de drept public sau privat ori persoană

fizică care a prevăzut în actul de înfiinţare sau în autorizaţia pentru desfăşurarea unor

activităţi independente, activităţi de formare profesionala conform codului CAEN. Un

furnizor autorizat de formare profesională este furnizorul ale cărui programe se finalizează cu

certificate de calificare sau absolvire cu recunoaştere naţională.

Furnizori din sectorul public

Centre Regionale de Formarea Profesională a Adulţilor – în prezent funcţionează şase

astfel de centre (încă două fiind în stadiu de finalizare), care analizează nevoile regionale de

formare şi propun programe de formare adecvate acestora; centre de pregătire specifice

anumitor domenii de activitate, cu finanţare publică (de exemplu, Academia Română de

Aviaţie, Centrul Naţional al Cinematografiei, Centrul de Pregătire şi Perfecţionare a

Grefierilor, Institutul Naţional de Administraţie etc.) – asigură iniţierea şi derularea

programelor de formare în domenii de specialitate;

Şcolile Populare de Arte – funcţionează cu personalitate juridică proprie şi în

subordinea Ministerului Culturii sau coordonate şi finanţate de consiliile locale, în subordinea

Caselor de Cultură; funcţionează la nivel judeţean şi asigură o varietate de cursuri teoretice şi

practice în diferite domenii.

Furnizori din sectorul privat

- asociaţii culturale sau religioase;

- sindicate şi organizaţii aparţinând sindicatelor;

- organizaţii non-guvernamentale;

- partidele politice – prin departamente şi fundaţii de educaţie, desfăşurând la nivel

naţional, regional şi local activităţi specifice de educaţie politică, civică, precum şi unele

cursuri de formare profesională;

- agenţi economici specializaţi în domeniul formării;

- asociaţii profesionale sau patronale (de exemplu, Asociaţia Română a Agenţiilor

Imobiliare; Institutul Bancar Român; Şcoala Româna de Afaceri a Camerelor de Comerţ şi

Industrie din România, prin 35 de filiale judeţene şi în municipiul Bucureşti; reţeaua de

formare în administraţie publică din România).

Aceste instituţii oferă formare specifică (calificare, perfecţionare) pentru anumite

domenii de activitate precum şi o serie de cursuri de calificare/perfecţionare pentru publicul

larg, în domenii conexe (diplome ECDL, cursuri de limbi străine, management etc.). De

asemenea, unele dintre acestea au rol în instituirea unor standarde de calitate în formarea

profesională continuă.

În domeniul formării profesionale continue se remarcă varietatea furnizărilor de

formare, atât din sectorul public, cât şi din cel privat, care oferă game diverse de programe de

formare continuă, în funcţie de: nivelul la care funcţionează, scopurile pentru care au fost

înfiinţate şi responsabilităţile în planul formării continue, accesul la resurse financiare publice

etc.

Caracteristici generale ale programelor / ofertei de formare

Schimbările apărute în cadrul structurii ocupaţionale a populaţiei reprezintă una dintre

variabilele care au afectat semnificativ modificarea cererii de forţă de muncă şi implicit

potenţiala schimbare a ofertei de formare profesională. În acest context, Capitolul prezent va

încerca să evidenţieze principalele tendinţe înregistrate de oferta actuală de formare

continuă.

Studii recente evidenţiază faptul că schimbările prin care a trecut economia

românească în contextul tranziţiei, al aderării la Uniunea Europeană, precum re-

tehnologizarea sau reorganizarea unor ramuri de activitate economică au determinat

modificări substanţiale în cererea de forţă de muncă – în special în ceea ce priveşte nivelul de

calificare al angajaţilor şi competenţele deţinute de aceştia.

În acest context, se relevă o creştere semnificativă a importanţei unor grupe de

activităţi:

- interacţiunea şi comunicarea (de exemplu, activităţi de coordonare, organizare,

management, administrare, monitorizare etc.);

- activitate intelectuală (de exemplu, activităţi de inovare, identificare şi soluţionare de

probleme etc.);

- activităţi fizice (de exemplu, operarea cu computere, control şi monitorizare a

funcţionării noilor echipamente tehnice etc.).

Deasemenea, principalele competenţe asociate acestor schimbări ale structurii

ocupaţionale cerute pe piaţa forţei de muncă sunt specifice sau trans-sectoriale şi fac referire

la:

- lucrul cu computerul,

- rezolvarea de probleme,

- managementul resurselor,

- comunicare,

- cunoaşterea unei limbi străine.

Noile tipuri de competenţe sunt solicitate, în principal, categoriilor de angajaţi cu un

nivel înalt de specializare (specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice, tehnicieni, maiştri

şi asimilaţi, conducători de unităţi economico-sociale). Constatarea poate fi considerată ca

fiind determinată de nivelul aşteptărilor pe care angajatorii îl au faţă de formarea iniţială ca

modalitate de dezvoltare a unor astfel de competenţe, acest aspect nefiind privit ca

responsabilitate sau obligaţie a companiei prin susţinerea programelor de formare

profesională continuă a angajaţilor.

Potrivit Strategiei pe termen scurt şi mediu privind formarea profesională continuă

2005–2010, furnizorii de formare profesională sunt, în general, instituţii mici, nespecializate,

care îşi adaptează rapid oferta de formare la nevoile imediate ale pieţei. În general, aceştia

oferă programe pentru calificări de nivelul 2, programe de iniţiere pentru utilizarea

calculatorului sau pentru dobândirea de competenţe de limbi străine.

Potrivit datelor oferite de INS, doar aproximativ 50% dintre întreprinderile care oferă

formare profesională pentru angajaţi declară că folosesc furnizori de formare externi, apelând

la oferta de formare a unor instituţii specializate în acest tip de activităţi; dintre acestea, cel

mai des solicitate sunt instituţii private specializate în formare, urmate de instituţiile publice

specializate şi de organizaţiile patronale.

Oferta de formare profesională tinde să se concentreze pe programe pentru calificări

complete sau pe programe pentru dezvoltarea competenţelor generale. Există o listă de opt

astfel de competenţe generale:

- comunicare în limba oficială,

- comunicare în limbi străine,

- competenţe de bază în matematică, ştiinţă, tehnologie,

- competenţe informatice,

- competenţa de a învăţa,

- competenţe sociale şi civice,

- competenţe antreprenoriale,

- competenţa de exprimare culturală.

Programele de formare continuă care vizează dezvoltarea aceste competenţe

transversale deţin o pondere semnificativă în oferta actuală:

- pe de o parte, pentru că acestea sunt necesare pentru fundamentarea şi susţinerea unei

pregătiri de specialitate de calitate şi constituie o premisă pentru mobilitatea pe piaţa muncii;

- pe de altă parte, pentru că procedura de autorizare a unor astfel de programe este mai

facilă, în condiţiile în care CNFPA a recunoscut prin reglementări legislative14 aceste

competenţe şi a stabilit că nu sunt solicitate standarde ocupaţionale la autorizarea

programelor.

ANOFM organizează două tipuri de programe de formare profesională continuă:

- programe de formare profesională pentru angajaţii întreprinderilor / firmelor,

- programele de formare profesională la cererea / în funcţie de nevoile pieţei muncii

(cursuri în diverse meserii şi calificări),

- programe de formare profesională pentru şomeri (persoane aflate în căutarea unui loc

de muncă). Oferta este gratuită pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi

pentru persoanele angajate, la cerere şi cu acordul / solicitarea angajatorului (în anumite

condiţii).

În afară de cursurile de formare propriu-zise mai există şi alte tipuri de formare

profesională continuă. Între acestea, cele mai des întâlnite sunt instruirea la locul de muncă,

participarea la târguri, seminarii, conferinţe şi cercurile de pregătire.

Cea mai eficientă formă de corelare a conţinutului formării cu nevoile pieţei muncii se

realizează atunci când formarea are loc la cererea agenţilor economici, iar practica se

desfăşoară în condiţii reale de muncă sau când furnizorii de formare cooperează strâns cu

agenţii economici din anumite sectoare de activitate.

Oferta de formare continuă cuprinde o varietate de tipuri de cursuri şi forme de

organizare, fapt care asigură o anume flexibilitate a sistemului de formare continuă şi

posibilităţi crescute de adaptare a acesteia la nevoile diferitelor categorii ţintă. Analiza acestei

oferte remarcă o serie de domenii prioritare de formare şi teme de interes pentru o pondere

semnificativă din categoriile luate în analiză, determinate, pe de o parte, de schimbările

implementate la locul de muncă sau la nivel general pe piaţa muncii şi, pe de altă parte, de

nevoile de dezvoltare personală a acestora.

Ce este formarea profesionala?

Formarea profesionala poate fi definite ca fiind o procedura prin care o pers

dobandeste o calificare atestata printr0un certificate sau o diploma, eliberate conform

legislatiei in vigoare.

De asemenea, formarea profesionala trebuie inteleasa ca o activitate prin care o

persoana, avand deja o calificare ori o profesie, dobandeste noi competente cognitive si

functionale.

Formarea profesionala se organizeaza pentru ocupatii, meserii, specialitati si profesii

cuprinse in “Clasificarea Ocupatia din romania” – COR, pe baza standardelor ocupationale si

a clasificarilor elaborate de comitetele sectoriale.

Avantajele formarii profesionale in general

Orientarea catre o societate bazata pe cunoastere presupune investitii in dezvoltarea

resurselor umane cu scopul de a incuraja angajatii sa dobandeasca noi competente. In acelasi

timp, este important sa se asigure relevata acesteia in raport cu abilitatile, cunostintele si

nevoile persoanei prin dezvoltarea unui set de aptitudini, toate necesare pentru realizarea in

conditii de eficienta a cerintelor unei profesii.

In acest context, invatarea pe tot parcursul vietii trebuie abordata ca o necessitate

obiectiva impusa de tranzactia catre o economie si o societate bazata pe cunoastere.

Majoritatea ocupatiilor au inregistrat schimbari in continutul muncii. Factorii

cauzatori de schimbare in continutul activitatilor sunt:

- adaptarea la nevoile clientilor,

- cresterea competitiei

- retehnologizarile.

La nivel personal, indivizii vor trebui, si ei, sa se adapteze noilor schimbari. Vor

devein din ce in ce mai apreciati pentru calitatile native: creativitate, spontaneitate, rapiditate

in luarea deciziilor.

Principalele competente associate schimbarilor din continutul muncii sunt: lucrul cu

computerul si tehnologiile informationale, rezolvarea problemelor aparute, managementul

resurselor si comunicarea. Apare astfel necesarul de formare – nevoia de actualizare a

competentelor fortei de munca prin formare continua.

Printre avantajele aduse de un program de formare profesionala amintim:

- oamenii isi dezvolta in permanenta capacitatea de a crea rezultatele pe care le doresc

cu adevarat,

- sunt protejate si stimulate modelele de gandire inedited si exploratorii,

- aspiratia colectiva este libera,

- oamenii invata tot timpul cum sa lucreze impreuna,

- duce la reducerea costurilor,

- creste randamentul investitiilor,

- stabilirea unui nivel la care se raporteaza cunostintele pentru noii angajati

- conduce la cresterea productivitatii

- confirma faptul ca un angajat sau un canditat pentru un post in cadrul companiei are

cunostinte de baza in operarea computerului,

- asigura o folosire eficienta a resurselor alocate instruirii personalului, in conditiile

stipulate de noul Cod al Muncii

- constituie o baza solida de cunostinte pentru specializarile ulterioare,

- reprezinta o armonizare intre nevoile angajatorilor si abilitatile angajatilor,

- certifica acelasi standard de competenta indiferent de nationalitate, rezidenta,

educatie, varsta sau sex.

Pentru munti, aceste noi cunostinte deschid si alte orizonturi, asigurand integritatea

individului in economia bazata pe cunoastere.

In urma celor spuse mai sus mentionam ca beneficiarul Federatia Nationala A

Sindicatelor Din Agricultura, Alimentatie, Tutun Domenii Si Servicii Conexe Agrostar

organizează în cadrul proiectul: „Formare profesionala si antreprenoriat – sanse pentru

dezvoltarea mediului rural“ - POSDRU/135/5.2/S/129054 următoarele cursuri:

1. Frizer calificare nivel I 360 h - cod N.C.-5141.1.3

2. Manichiurist – pedichiurist calificare nivel I 360 h - cod N.C. -5141.1.3

3. Tamplar manual calificare nivel I 360 h

4. Modelator ceramica calificare nivel I 360 h - cod N.C.- 7321.1.1

5. Competente Informatice - Initiere 60 h

6. Competente Antreprenoriale Initiere 60 h

Programul Operational Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Investeste in oameni!

„Formare profesionala si antreprenoriat – sanse pentru dezvoltarea mediului rural“

POSDRU/135/5.2/S/129054

Beneficiar: FEDERATIA NATIONALA A SINDICATELOR DIN

AGRICULTURA, ALIMENTATIE, TUTUN DOMENII SI SERVICII CONEXE

AGROSTAR

Partener 1: ASOCIATIA LEGUM – RO FRUCT SUD VEST OLTENIA

Partener 2: ASOCIATIA „AFACERI, COMUNITATI OAMENI DIN ROMANIA„

(ACOR)

Continutul acestui material nu reprezinta obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene

sau a Guvernului Romaniei

Stefan Niculae

Expert comunicare si diseminare

Ianuarie 2015