Bianca Sas, Terarii- Arta Florala in Miniatura

UNIVERSITATEA DE ŞTIIN ŢE AGRICOLE ŞI MEDICIN Ă VETERINAR Ă CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE HORTICULTUR Ă

SPECIALIZAREA: PROIECTAREA, AMENAJAREA ŞI ÎNTRE ŢINEREA SPAŢIILOR VERZI

PROIECT INDIVIDUAL Masterand: Bianca Ioana SAS

Îndrum ător: Prof. dr. Maria CANTOR

CLUJ-NAPOCA

2011

SPECIALIZAREA: PROIECTAREA, AMENAJAREA ŞI ÎNTRE ŢINEREA SPAŢIILOR VERZI

TERARIU – ARTĂ FLORAL Ă ÎN MINIATUR Ă Masterand: Bianca Ioana SAS

Îndrum ător: Prof. dr. Maria CANTOR

CLUJ-NAPOCA 2011

Bianca Ioana SAS Terariu – Artă florală în miniatură

2

CUPRINS

CAP. 1 ARTA FLORALĂ ÎN PERIOADELE EUROPENE…………………………………….4

CAP. 2. TERARIUL – ARTĂ FLORALĂ ÎN MINIATURĂ…………………………...…...….7

2.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE………………………………...………………………7

2.2. FUNCŢIONALITATE ŞI ALCĂTUIRE………………………………...…………..9

2.3. REALIZAREA UNUI TERARIU…………………...…………………………...…10

2.4. PLANTE DE TERARIU…………………………...….........................................11

2.5. ÎNTREŢINEREA UNUI TERARIU…………………………...…......................14

CAP.3 REALIZAREA PRACTICĂ A UNUI TERARIU………………………...….................16

CONCLUZII……………...….................................…………………………...…......................19

ANEXE…………………………...….................................…………………………...…...........20

BIBLIOGRAFIE…………………………...….............................................................................23


3

TERARIUL – ART Ă FLORAL Ă ÎN MINIATUR Ă

Bianca Ioana SAS, Maria CANTOR,

1Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Str. Mănăştur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [email protected]; [email protected]

REZUMAT

Prin această lucrare s-a încercat să se evidenţieze influenţa artei florale în lumea

contemporană şi ramificaţiile ei, fie că este artă de amploare sau în miniatură.

În lucrare se exemplifică aportul estetic pe care un terariu îl poate avea în decorarea unui

spaţiu interior.

Specia umană are arta în sange, astfel prin intermediul aceasteia copilul din fiecare îşi

exprimă mai bine sentimentele, gândurile şi totodată îşi dezvoltă simţul pentru frumos.

Lucrarea prezintă o ramificaţie de artă florală, care să răspundă atât nevoilor funcţionale,

determinate de spaţiul redus dintr-o lucuinţă, dar şi nevoilor estetice.

Vegetaţia ce se poate utiliza are un spectru larg, dar bine delimitat, în consecinţă se va

ţine cont de: ritmul de creştere, dimensiuni, colorit, elemente prin care realizează decorul şi

perioada de decor, astfel încât potenţialul estetico-decorativ al tuturor speciilor utilizate în

amenajare să fie exploat la maximum.

Valoarea terariilor constă în îmbinarea optimă între caracterul funcţional şi cel decorativ,

aducând un colţ de natură în fiecare cămin cu un minim de efort.

CUVINTE CHEIE:

Natură, artă florală, decorare, vegetaţie, estetic


4

CAPITOLUL 1

ARTA FLORAL Ă ÎN PERIOADELE EUROPENE

Evul mediu

Această perioadă istorică, cuprinsă între antichitate şi modernitate ne oferă informaţii

despre cultivarea florilor şi despre importanţa acestora; florile fiind folosite în mâncăruri, băuturi

şi pentru foloasele lor medicale. Florile cu parfum erau folosite pentru împrospătarea

aerului, erau împrăştiate pe jos, compuneau de asemenea ghirlande şi coroniţe, erau folosite ca şi

ornamente sau decoraţiuni.

Renaşterea

Începând în Italia, în secolul al XIV-lea, Renaşterea e asociată cu înflorirea artelor. În

această perioadă, arta reprezentă istoria religioasă. Florile în vază erau reprezentate în picturi

întrucât se punea accentul pe simbolismul floral. De exemplu, trandafirul simboliza castitatea şi

fertilitatea. Numeroase stiluri de design floral sunt tipice acestei perioade: simetric (oval, conic,

triunghiular, circular). Un singur fir de crin imperial alb într-un ulcior modest, simboliza

castitatea şi fertilitatea. Florile erau de asemenea aşezate în vaze astfel încât doar inflorescenţele

lor să fie vizibile. Deşi florile erau aşezate într-un mod compact în aranjamente, ele erau

aranjate, astfel încât fiecare floare se evidenţia în acea varietate prin formă şi culoare. Arta

creării coroniţelor şi a ghirlandelor a continuat şi în această perioadă. În perioada renascentistă,

arta aranjării florilor urma linia greacă şi stilul roman şi multe vaze erau folosite pentru a susţine

florile.

Stilurile baroc şi olandez-flamand (belgian)

Era posterioară Renaşterii, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea în Europa e

reprezentată de perioada barocă. În această perioadă condiţiile economice s-au schimbat foarte

mult. Arta nu mai era destinată doar Bisericii sau nobilimii. Acum devenea accesibilă şi clasei de

mijloc.

Drept consecinţă, picturile din această perioadă ilustrau aranjamente florale create fără un

scop anume, cum ar fi fost cel al sărbătorilor religioase, de pildă. Ca şi reacţie la stilurile clasice


5

(severe), această perioadă se caracteriza prin ornamente elaborate, având liniile curbe, mai

degrabă decât cele liniare, drepte. Interioarele erau foarte decorate şi se foloseau multe accesorii

şi ornamente în culori ţipătoare. Stilul predominant era cel asimetric, cu multe flori şi, contraste

puternice de lumini şi umbre, şi diferite mărimi ale florilor. Tipurile de aranjamente florale din

această perioadă s-au schimbat. O caracteristică distinctivă a acestei perioade o reprezintă

folosirea fructelor, a scoicilor, a insectelor şi a altor obiecte decorative la baza acestor buchete de

flori. Apoi, altă trăsătură importantă e reprezentată de varietatea tipurilor de flori dintr-un buchet.

Florile care se foloseau cel mai des în buchete şi aranjamente erau : lalele, trandafirii,

iri şii, bujorii, macii. E important de reţinut faptul că aceşti artişti nu pictau niciodată

aranjamentele şi buchetele de flori aşa cum arătau ele în realitate, ci ei redau pur şi simplu

imaginea interioară pe care acestea o trezeau în mintea şi imaginaţia lor. Picturile erau

reprezentările interioare ale obiectelor exterioare.

Perioada franceză

Cunoscută şi sub numele de “grand era”, aceasta predomină în Franţa secolelor al XVII-

lea şi al XVIII-lea şi e asociată cu viaţa de curte, începând cu Ludovic al XIV-lea al Franţei,

continuând cu mulţi succesori. Trăsătura esenţială constă în evidenţierea formei clasice, a

rafinamentului şi a eleganţei. În această perioadă artele redau, grandoarea barocă şi luxul

aristocraţiei. Aranjamentele florale erau create în speţă pentru frumuseţea lor decorativă şi pentru

efectele pe care parfumurile lor le produceau în interior. În contrast cu stilul olandez-belgian,

stilurile de aranjamente florale înfăţişau textura, forma, adâncimea şi spaţialitatea. În general,

vazele erau foarte decorate, conferind senzaţia de eleganţă şi extravaganţă. Foarte multe erau

fabricate din porţelan.

Perioada englezească

Perioada barocă din Anglia secolului al XVIII-lea e cunoscută ca fiind şi perioada

englezească. E evidenţiată în această perioadă importanţa mirosului florilor. Mireasma lor

reprezenta condiţia indispensabilă a unui buchet, întrucât se credea că parfumul florilor va

purifica, va “elibera” aerul de infecţii şi boli contagioase. Pentru a avea întotdeauna aproape

parfumul florilor, englezii au creat buchete mici de flori care erau purtătoare de mirosuri plăcute

(nosegay). Buchetele de flori mai erau numite şi (tussie-mussies). Aceste buchete de flori erau

folosite întâi pentru mirosul lor, apoi ele au devenit un trend. Majoritatea aranjamentelor

specifice acestei perioade erau simetrice şi formale. Florile erau aşezate în numeroase vaze.


6

Englezilor le este atribuită introducerea în miniatură a aranjamentelor florale. Deşi micuţe, aceste

aranjamente delicate includeau o varietate mare de flori şi culori tipice buchetelor mari.

Perioada victoriană

Numit astfel după Regina Victoria, perioada care a durat dintre 1837-1901, a fost

caracterizată de entuziasmul pentru flori, plante şi grădinărit. Toate acestea sunt importante

deoarece în aceast perioadă istorică a designului floral, aranjamentele florale sunt recunoscute ca

elemente de artă. De fapt, în epoca victoriană se stabilesc cu adevarat regulile pentru aranjarea

florilor. Au aparut multe magazine cu flori şi multe cărţi despre arta arajamentelor florale.

Societatea pretindea ca tinerele fete să ştie nu doar cum să aranjeze florile în vază, dar de

asemenea să le creasca, să le pastreze, să le preseze, deseneze şi picteze.

Un alt element al artei florale includea fabricarea de flori artificiale din materiale precum:

scoici, pene, par, textile si mărgele. Stilul victorian de aranjamente florale poate fi descris ca

fiind o grupare mare de flori, verdeţuri, toate împreună menite să creeze un design compact cu

puţine goluri şi fără vreun centru evident de interes. Inspiraţia pentru stilul victorian de

aranjamente florale provine din picturile acelor vremuri, picturi abundând într-o varietate de flori

atârnând din vaze.

Vazele specifice acestei perioade erau stridente, cu multe ornamente. Epoca Victoriană a

fost o epocă a sentimentelor, limbajul florilor fiind îndelungat timp studiat.


7

CAPITOLUL 2

TERARIUL – ART Ă FLORAL Ă ÎN MINIATUR Ă

2.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Un terariu este, prin definitie, o gradină aflată sub sticlă. Această tehnică era foarte

populară în perioada victoriană, recreandu-se tot felul de "peisaje", de la terenuri împadurite,

până la un mini deşert sau o junglă tropicală. Mai mult decat atât, se pot adăuga şi animale sau

insecte, pentru ca natura din micul bol să fie cât mai realistic creată, cât mai sălbatică şi neatinsă

de om.

Crearea unui terariu este un proiect interesant şi foarte educativ în acelasi timp, pentru că

ilustrează foarte clar modul în care funcţionează un ecosistem. Un terariu este un ecosistem

inchis, asemenea planetei noastre, dar la o scara mult mai mică. În interiorul pereţilor de sticla au

loc şi interacţionează multe procese diferite: fotosinteza, respiraţia şi ciclul apei în natură.

Un astfel de mediu închis ne ajută să înţelegem mai bine care este impactul pe care il au

una asupra alteia, organismele vii şi mediul în care acestea trăiesc. Cu ajutorul energiei solare şi

a fotosintezei, plantele îşi produc singure hrana de care au nevoie. Apa din terariu este în mod

constant reciclată, trecând din starea lichidă în cea de gaz şi apoi la loc, pe masură ce umezeala

din aer se condensează pe pereţii de sticlă; apa revine în pamant şi este apoi absorbită de

rădăcinile plantelor.

Cultivarea plantelor sub sticlă sau într-un terariu este un mod original de a rezolva

problema aerului uscat din casă şi efectul acestuia asupra plantelor, pentru că într-un terariu este

menţinut un mediu foarte umed, fiind posibilă cultivarea mai multor specii. În plus, un terariu

este un "obiect" foarte decorativ şi poate fi cadoul perfect pentru oamenii care au alergie la

polen.

Scurt istoric

Într-o zi, în timp ce studia un cocon de omidă, pe care îl pusese pe pământ şi apoi il

acoperise cu un pahar, dr. Ward a observat ceva deosebit: câţiva muguri de plante începeau să se

vadă prin pământ, dedesubtul paharului; între acestea şi o feriga (preferata dr. Ward). Bucuros de

descoperire, doctorul a ajuns la o concluzie: cu ajutorulu unui mediu protector, plantele se pot


8

dezvolta normal. În timp el a continuat să studieze acest fenomen creând mini sere, pe care el le

numea învelitori.

De la descoperirea dr. Ward în 1827, terariile de sticla au avut un impact deosebit asupra

ştiinţei (botanice) şi lumii întregi. Cu ajutorul lor, botaniştii au reuşit să aducă diferite plante, în

laboratoarele lor, din toate părţile lumii. Climatele nefavorabile nu au mai fost un impediment în

creşterea anumitor plante.

Imaginea lor s-a transformat în timp, ele devenind un simbol artistic şi ecologic.


9

2.2. FUNCŢIONALITATE ŞI ALCĂTUIRE

La prima vedere el este un simplu ghiveci, aşa ar crede oricine, însa realitatea este alta.

Deloc complicat, terariul este un ecosistem, un mediu complex (prin respectarea cătorva cerinţe

simple).

Rolul sau decorativ este subliniat prin înlocuirea ghiveciului tradiţional cu un vas de

sticlă (forme şi dimensiuni diferite), care ofera vizibilitate deplină sau parţială în interiorul său.

Astfel putem vedea cum prin prezenţa câtorva straturi de pietriş, nisip sau pământ terariul

constituie o lume naturală, închisă într-un mic recipient.

Este “self sufficient” pentru că trăieşte; în interiorul vasului închis se dezvoltă o lume în

miniatură, unde, pentru cei interesaţi, se pot creşte tot felul de vietăţi mici, chiar şi mari,

depinzând de dimensiunea recipientului folosit.

În funcţie de plantele folosite pentru alcăturirea sa, modalitaţile de menţinere în viaţă

diferă; totuşi, cel mai important lucru de reţinut, despre un terariu, este acela că, odată închis

recipientul, în interior se produce fenomenul de re circulare a apei, exact ca în natură, într-un

ciclu special mediului creat. Pereţii interiori “transpira” (formeaza condens sub forma picaturilor

de apa), create de caldura, care, mai apoi, odată cu venirea nopţii, se scurg în pământ, fiind

absorbite de rădăcinile plantelor. Excesul de apă este transferat către stratul de pietriş şi atunci

cand vasul este deschis se evaporş încet.

Pentru a creea un terariu şi a beneficia de un design inedit iată de ce este nevoie.

Vasul

Originalitatea unui terariu depinde de tipul de vas folosit, de speciile de plante alese şi de

modul de aranjare. Orice vas de sticlă poate deveni un terariu, atâta timp căt sticla este

transparentă şi nu opacă (un borcan, un bol în care se ţin peşti, un acvariu mai vechi). Pe de altă

parte, în unele magazine se pot găsi vase sau containere deosebite, fabricate din sticla şi lemn sau

plastic.

Materialele necesare pentru amenajarea unui terariu

Nu este nevoie de multe lucruri pentru amenajarea unui terariu: pietriş fin sau nisip cu

grăunte mai mari, bucăţi de carbune, un material sintetic (nylon) sau un material asemănător

pentru a îndeplini rolul de separator între straturile de pământ şi un amestec de pământ în care se

aşează plantele. Pentru o notă mai decorativă, se poate acoperi stratul de pământ cu pietriş

colorat, scoarşă de copac sau plante care creează un covor verde.


10

2.3. REALIZAREA UNUI TERARIU

Pentru început, trebuie spălat bine borcanul sau vasul de sticlă şi lăsat la uscat. Este

indicată folosirea un container cu gâtul destul de larg, încat să se ajungă la plante destul de uşor.

Cu un tub de carton se "toarnă" încet înăuntru materialele, asta pentru a nu murdari

pereţii interiori ai terariului. Cum vasul folosit nu are găuri prin care să se scurgă apa, e necesar

un strat de drenaj, pentru ca apa să nu stea în pământ şi să dauneze rădăcinilor. Pentru aceasta se

poate folosi pietriş fin sau un nisip mai grunjos, într-un strat gros de 1,5 - 4 cm, în functie de

mărimea containerului.

Cum un terariu este un mediu închis şi umed, va trebui să adăugaţi şi cărbune pentru a se

absorbi mirosul neplăcut care poate apărea. Acoperiţi stratul de pietriş cu unul de aproximativ 1

cm de cărbune. Pietrişul şi stratul de cărbune se acoperă apoi cu un strat de material sintetic

(nylon) sau alt material asemănător, dar în aşa mod încat marginile acestuia să nu atingă pereţii

vasului de sticlă. Astfel apa va putea să se scurgă, iar pământul nu se va amesteca cu pietrişul.

Se adaugă apoi destul pământ pentru a putea planta florile. Desigur, trebuie folosit un

amestec de pământ potrivit: plantele de desert, de exemplu, preferă pământul mai nisipos, pe

când la cele tropicale trebuie adaugată turbă şi/sau muşchi.

Există câteva reguli de aur care trebuie respectate. Materialele de la baza fiecărui terariu:

nisipul, cărbunele şi pământul trebuie (ideal), să fie cam o treime, maxim jumătate din înălţimea

vasului. Spaţiul rămas trebuie dedicat exclusiv plantelor.

Plantele trebuie pregătite înainte de utilizare astfel se va împrospăta sistemul radicular, se

va curăţa de frunzele uscate, deasemenea e imperativ ca acestea să fie sănătoase. Dacă există

daunători pe plante, aceştia se vor înmulţi mult mai repede într-un spaţiu închis.

Plantarea se face în funcţie de mărimea şi necesităţile de dezvoltare ale plantei. Dacă

terariul va fi văzut numai dintr-o parte, atunci se aşează plantele mai mari în spate. Dacă însă

acesta va fi expus undeva în centrul camerei şi va fi văzut din toate părţile, plantele înalte trebuie

amplasate în mijlocul vasului.

Foarte important să nu se umple prea mult terariul, pentru că plantele au nevoie de spaţiu

pentru a se dezvolta. De asemenea şi între ele trebuie să fie destul spaţiu. La suprafaţă se poate

aseza, pe post de decoraţiuni, muşchi sau scoarţă de copac, pietre sau nisip. La sfarşit, udaţi usor

până pământul devine la fel de umed pe toata suprafaţa, dar nu îmbibat cu apa.

A se evita bucăţile de lemn pentru că vor putrezi şi vor crea un mediu favorabil

dăunătorilor.


11

2.4. PLANTE DE TERARIU

Indiferent de specie, plantele pentru terariu trebuie să crească încet şi să fie de mici

dimensiuni (plante de dimensiuni mari vor umbri celelalte plante) sau raportate la dimensiunile

vasului (borcanul poate fi înlocuit cu un acvariu, însă este obligatoriu să fie acoperit, pentru a nu

pierde din umiditate).

În general, cel mai bine este să le alegem pe cele complementare, adica cele care se

completează una pe cealaltă legat de necesităţile de lumină, temperatură şi umiditate. În acelaşi

timp speciile să fie cât mai diferite ca formă, textură şi culoare. De exemplu, umiditatea ridicată

din mediul închis al terariului este foarte potrivită pentru ferigi, muschi şi plante insectivore. Pe

de altă parte, cactuşii şi plantele suculente au nevoie de un mediu mai uscat şi se vor dezvolta

mai bine într-un vas care este ţinut deschis mereu. Oricum, nivelul de umiditate din terariu poate

fi controlat prin deschiderea şi închiderea la anumite intervale de timp a capacului, în functie de

plante.

În cele din urmă se poate opta pentru o amenajare cu regula numărului impar: 3, 5, sau 7.

Terariul format cu un numar impar de plante are tendinţa de a face aranjamentul mai plăcut.

Specii utilizate în amenajarea unui terariu

Tabel 2.4.1.

Nr. crt. Specie Nr.

crt.

Specie

1. Abelia Grandiflora 13. Cryptanthus zonatus

2. Allysun Sp 14. Vriesia

3. Asperagus Setaceus Plumosus 15. Astrophytum

4. Aster Sp 16. Camellia Japonica

5. Helxine Soleirolii 17. Coleus Sp

6. Asplenium Nidus 18. Dracaena Fragrans

7. Nephrolepsis Exalta 19. Pilea Nummulariifolia

8. Callistemom Sp 20. Codiaeum Sp

9. Bouganvillea Sp 21. Peperomia Caperata

10. Tripogandra Multiflora 22. Eugenia Sp

11. Aechmea fasciata 23. Fuschia

12. Bilbergia 24. Pelargonium Sp


12

Nr. crt. Specie Nr.

crt.

Specie

25. Echeveria Imbricata 55. Platycerium Bifurcatum

26. Hibiscus Rosa Sinesis 56. Plectranthus Australis

27. Hoya Exotica 57. Saintpaulia Ionantha

28. Mesembryanthemum Crystallium 58. Lavatera Assurgentiflora

29. Impatiens 59. Eriogonum Umbrellum

30. Crassula Argentea 60. Gynura Aurantiaca

31. Fatsia Japonica 61. Tradescantia Albiflora

32. Jasrninum Officinalis 62. Zebrina Pendula

33. Jasrninum Grandiflorum 63. Dracaena Deremensis

34. Lavandula Officinalis 64. Hoya Exotica

35. Calendula Officinalis 65. Calathea Zebrina

36. Ruellia Makoyana 66. Zinnia sp

37. Graptopetaaium Paraguayense 67. Tillandsia

38. Carissa Grandiflora 68. Vrisea splendens

39. Areca Sp 69. Acalphya

40. Cortaderia Selloana 70. Aglaonema

41. Chamaedorea Elegans 71. Alocasia

42. Pheonix Roebelenii 72. Asplenium

43. Tolmiea Menziesii 73. Dracaena surculosa

44. Pilea Sp 74. Ficus Pumila

45. Petunia 75. Cordyine terminalis

46. Hypoestes Sanguinolenta 76. Dracaena sanderiana

47. Beaucarnea Recurvata 77. Cryptanthus aucalis

46. Maranta Leuconeura 78. Philodendron

49. Gynura Aurantiaca 79. Scindapsus

50. Chlorophytum Comosum 80. Spathiphyllum

51. Adiantum

52. Billbergia nutans

53. Guzmania lingulata

54. Nidularium


13

Tabel cu plante în funcţie de luminozitate

Tabel 2.4.2.

Lumin ă scazută Lumina potrivit ă Lumin ă strălucitoare

Nord Est Sud şi vest

Aglaonema (fo) Adiantum (f) Begonia (fl)

Aucuba (fo) Anthurium (fl) Cactusi, suculente (fo)

Chamaedorea (fo) Asplenium (f) Dionaea (i)

Dracaena (fo) Caladium (fo) Episcia (fl)

Euonymus (fo) Cladonia (l) Gesneria (fl)

Calathea (fo) Gaultheria (cv) Iresine (fo)

Philodendron (fo) Hedera (cv) Oxalis (fl)

Pilea (fo) Maranta (fo) Saintpaulia (fl)

Sansevieria (fo) Polypodium (f) Sarracenia (i)

Scindapsus (fo) Sarracenia (i) Sinningia (fl)

Spathiphyllum (fo) Selaginella (cv) Streptocarpus (fl)

Syngonium (fo) Sphagnum (m) Trifolium (fl)

Nota:

fo: foliaj, f: ferigă, m: muşchi, l: licheni, i: insectivore, fl: flori, cv: covor-verde


14

2.5. ÎNTREŢINEREA UNUI TERARIU

Terariul nu trebuie udat foarte des, aceasta este una dintre probleme cel mai des întalnite,

pentru ca această practică va duce la putrezirea rădăcinilor şi în final la moartea plantelor. Mai

ales la containerele închise, udarea trebuie să se facă numai când e nevoie. De asemenea, este o

idee bună să folosiţi apă distilată sau filtrată dacă aveţi plante carnivore, muşchi sau licheni

înauntru, pentru că acestea sunt specimene foarte sensibile la poluare.

Plantele carnivore cum sunt Dionaea muscipula (Capcana lui Venus) şi Sarracenia

purpurea (Planta ciupitoare) sunt şi ele potrivite pentru terariu, dar au nevoie de anumite condiţii

şi de o perioadă de repaus. Este foarte important să nu plantaţi în terariu plante adunate din

natură, pentru că acestea nu se vor acomoda niciodată.

Recipientele închise au nevoie de mai puţină apă deoarece umiditatea se păstrează în

interiorul lor, umezeala (condensul/ aburul) se formează pe peretii vasului şi apoi, în timp, cade

înapoi în pământ.

� dacă recipientul este închis atunci umezeala trebuie să se formeze pe interiorul capacului;

dacă acesta lipseşte se stropeşte cu apă distilată.;

� dacă recipientul este deshis, să se menţină umezeala pe una din laturile sale, altfel,

devine prea uscat;

� dacă umezeala se formează peste tot în interiorul recipientului atunci se deschide capacul

pentru cateva ore lăsându-l acoperit numai cu o pânză;

A se evita evita udarea plantelor direct de la robinet sau cu un jet de apă puternic; este de

preferat ca acestea să fie umezite prin pulverizare.

Orienteaza terariului să fie către sud sau vest, deoarece aceste direcţii capătă cea mai

multă lumină în timpul zilei, chiar şi iarna.

Dacă nu este posibilă asezarea lor într-o zonă luminată natural, atunci se pot lumină cu o

sursă artificială, o lampă, care să bată direct asupra lor.

Fertilizarea se face, în timpul perioadei de dezvoltare (din aprilie până în septembrie), o

dată pe lună, pentru ca plantele să se dezvolte sănătos. Folosiţi o substanţă fertlizatoare organică,

diluată (7-7-7), pentru ca fertilizatorii sintetici duc la acumularea de săruri în pământ.


15

A nu se uita că şi plantele din terariu trebuie îngrijite la fel ca celelalte: îndepartaţi

capetele ofilite, frunzele uscate şi ramurile înainte să înceapă procesul de putrefacţie. De

asemenea, plantele care formează un covor verde trebuie tăiate pentru că pot deveni chiar

invazive.

Un ultim sfat este legat de amplasarea terariului în cameră. Acesta nu trebuie aşezat în

soare direct, pentru că razele soarelui vor arde frunzele plantelor.


16

CAPITOLUL 3

REALIZAREA PRACTICĂ A UNUI TERARIU

Recipientul folosit

Materiale folosite pentru creearea terariului

Plantele utilizate

Peperomia caperata

Kalanchoe blossfeldiana

Ficus pumila


17

Procedura:

� se pune pe fundul vasului de sticla un strat de 1-2 cm de pietris

� se acoperă pietricelele cu fîşii de tifon în aşa mod încât marginile acestuia să nu atingă

pereţii vasului de sticlă; astfel apa va putea să se scurgă, iar pământul nu se va amesteca cu

pietrişul

� peste fâşiile de tifon s-a pus un strat de 1 cm de pământ nisipos de cactuşi

� se desface aranjamentul şi se scutură rădăcinile plăntuţelor de pământ

� se platează floricelele şi se acoperă rădăcinile cu pământ normal de flori

� datorită înălţimii prea mari Kalanchoe nu a încăput şi s-a înlocuit cu Hedera helix


18

� se şterge sticla vasului cu un beţişor învelit în tifon

� se presără pe alocuri un strat subţire de pietriş alb în scop decorativ

� se udă pământul cu ajutorul unei pâlnii şi a stropitoarei (aproximativ 100 ml apă)


19

CONCLUZII

Cea mai frumoasă exprimare a gândurilor oamenilor este arta, care se află în stânsă relaţie

cu tehnologia, ambele evoluând în acelaşi timp.

Scopul tehnologiei este acela de a uşura munca omului, de a-i oferi o altă dimensiune a

timpului, pentru ca acesta să se bucure din plin de viaţă.

Natura este o artă în sine, dar a avea o parte din natură într-un cămin a devenit o

necesitate. A copia natura, care este de o frumuseţe incomparabilă, a determinat artiştii să devină

inovativi, astfel s-au născut şi terariile, o formă de artă contemporană foarte des întalnită în

ultima vreme.

Ca urmare a intensificării urbanizării şi modernizării, omul simte tot mai mult nevoia ca

în timpul liber să evadeze în natură, în scopul refacerii capacităţii sale psihice, al relaxării, al

destinderii, al recreării; fie pentru a se odihni, pentru a se distra, fie pentru a-şi dezvolta

informarea sau formarea dezinteresată, ori capacitatea sa creatoare, dupa ce s-a eliberat de

obligaţiile profesionale, familiale şi sociale.

Scopul terariilor este de a aduce un colţ din natură în orice locuinţă, cu un minim de

efort, datorită spaţiului mic pe care îl ocupă, uşurinţa realizării şi întreţinerea nepretenţioasă. Un

colţ unde omul poate să se refuleze, să mediteze sau doar să se relaxeze, departe de stresul unei

vieţi agitate, ce se află într-o perpetuă schimbare.

Un astfel de aranjament poate schimba radical o încăpere, alcătuind un întreg care

defineşte foarte bine identitatea beneficiarului, rupe monotonia, aduce diversitate și împodobeşte

spaţiul din jur.

Această formă de artă florală aduce umanităţii contemporane natura, pentru a se bucura

de ea şi pentru a convieţui cu ea, atingând astfel un echilibru mult căutat.


20

ANEXE


21


22


23

BIBLIOGRAFIE

1. BELA NAGHY, 1970, Flori. Buchete. Coroane. Arta impletirii florilor , Ed. Ceres,

Bucureşti

2. COURTIER JANE, GRAHAM CLARKE, Plante de interior, Ed. Teora

3. DELLA MARIA TERESA, 2007, Ghid complet de plante de apartament, Ed. All

4. DORTE NISESN, Plante de interior, Ed.. Teora

5. SELARIU ELENA, 2004, Artă florală, Ed. Ceres, Bucureşti

6. TRUFFAULT LAROUSSE, Grădini şi plante de interior, Ed. Rao

7. www.gradinamea.ro, ultima accesare 03.06.2011

Documents

Bianca Sas, Terarii- Arta Florala in Miniatura