Upload
petronela-mineata
View
71
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA „APOLLONIA” DIN IASI
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA
SPECIALIZAREA
BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE și
RECUPERARE
ELENA FOLESCU
BIOINSTRUMENTATIE
Anul II, Modulul I
Suport de curs
Bioinstrumentaţie 2
CUPRINS 1. Introducere
2. Notiuni generale despre bioinstrumentatie in balneofiziokinetoterapie
si recuperare medicala Principii generale
Factori fizici
Clasificarea aparaturii utilizate
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
3. Electroterapia Electroterapia – principii generale
Galvanoterapie: aparate, efecte terapeutice, indicații, contraindicații.
Electroterapia cu curent electric de frecvență joasă (cu impulsuri).
Electroterapia cu curent electric de frecvență medie
Electroterapia cu curent electric de frecvență înaltă
Aparatura utilizată în magnetoterapie
Terapia cu ultrasunete
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
4. Radiatii electromagnetice
Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete
Laserterapia
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
5. Aparatură utilizată în hidroterapie și balneoterapie Hidroterapia – principii generale
Tipuri de aparate și dispozitive utilizate în hidroterapie
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
6. Alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în
balneofiziokinetoterapie
Dispozitive utilizate în presoterapie
Terapia prin vacuum
Terapia cu unde de șoc
Terapia cu aerosoli
Alte tipuri de aparate
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
Bibliografie (de elaborare a cursului)
Bioinstrumentaţie 3
INTRODUCERE
Modulul intitulat Bioinstrumentatie se studiază în anul II, Specializarea
Balneofiziokinetoterapie și Recuperare şi vizează dobândirea de competenţe în
domeniul utilizării aparaturii folosite în balneofiziokinetoterapie și recuperare
medicală.
Obiectivele cadru sunt următoarele:
însusirea cunostinţelor privind principiile de funcționare a aparatelor și
dispozitivelor utilizate în balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală;
însuşirea cunoştinţelor privind modul de utilizare a aparaturii uzuale
folosite în balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.
cunoasterea principalelor efecte terapeutice ale utilizării dispozitivelor
medicale în balneofiziokinetoterapie și recuperare medical;
cunoașterea indicațiilor și contraindicațiilor utilizării acestor aparate și
dispositive.
Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:
- Noțiuni generale despre bioinstrumentație în balneofiziokinetoterapie
și recuperare medicală
- Electroterapia
- Radiații electromagnetice
- Aparatură utilizată în hidroterapie și balneologie
-Alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în
balneofiziokinetoterapie
În prima unitate de învăţare, intitulată Noțiuni generale despre
bioinstrumentație în balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală, vei
regăsi principiile generale ale balneofiziokinetoterapiei, dar și clasificarea
aparaturii utilizată în acest domeniu.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
În a doua unitate de învăţare, Electroterapia, vei achiziționa, odată cu
cunoștințele oferite, noi competenţe privind:
- modul de utilizare a aparaturii folosite în electroterapie, efectele
terapeutice, indicațiile și contraindicațiile electroterapiei etc;
care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare,
Radiații electromagnetice, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi
competenţe:
- sa știi modul de utilizare a aparaturii utilizate în fototerapie și în
laserterapie, efectele terapuetice ale acesteia, dar și indicațiile și
contraindicațiile acesteia;
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare,
intitulată Aparatură utilizată în hidroterapie și balneologie, vei achiziționa,
odată cu cunoștințele oferite, noi competenţe:
Bioinstrumentaţie 4
- sa știi noțiuni generale despre hidroterapie și balneoterapie, efectele
terapeutice, indicații și contraindicații;
În ultima unitate de învațare, Alte tipuri de aparate și dispozitive
utilizate în balneofiziokinetoterapie, vei lua cunoștință cu alte tipuri de
dispozitive utilizate în fizioterapie cum ar fi: dispozitive utilizate în
presoterapie, în terapia prin vacuum etc.
Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
Citeşti modulul cu maximă atenţie;
Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie,
sau le adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;
Răspunzi la întrebări şi rezolvi exercţiile propuse;
Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi
rezolvând-o fără să apelezi la suportul scris;
Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai
eliminat anumite secvenţe;
În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 5
1. Notiuni generale despre bioinstrumentatie in balneofiziokinetoterapie
si recuperare medicala
Principii generale
Factorii fizici
Clasificarea aparaturii utilizate
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
Obiective ale unităţii de învăţare:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să identifici factorii fizici implicați în balneofiziokinetoterapie și
recuperare
să clasifici aparatura utilizată în funcție de principiul de
funcționare
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
1.1. Principii generale
Balneofizioterapia este o ramură a medicinei care s-a dezvoltat de-a
lungul mai multor secole utilizând unii factori naturali şi artificiali ca
mijloace terapeutice. Aceştia s-au aplicat întâi empiric, apoi observaţia
clinică a stat la baza aprecierii eficienţei terapeutice a factorilor fizici.
Mecanisme de acţiune.
Factorii fizici naturali şi artificiali produc modificări de reactivitate
locală, regională şi generală. Intervenţia lor este urmată de reacţii
neuro-endocrino-metabolice care pun în circulaţie factori
biologici activi de tipul mediatorilor chimici, cataboliţilor acizi,
hormonilor locali şi generali.
se poate aprecia că factorii fizici stimulează organismul in
eliberarea mijloacelor proprii de acţiune pentru restabilirea
homeostaziei.
Recuperarea medicală se defineşte ca o acţiune complexă,
medicală, educaţională şi socio-profesională menită a restabili cât
mai deplin funcţiile pierdute de un individ precum şi de a dezvolta
mecanisme compensatorii, care să-i asigure posibilitatea de muncă
şi autoservire, respectiv o viaţă activă, cu independenţă economică
şi socială.
Factorii terapeutici naturali şi artificiali sunt utilizaţi în
reeducarea funcţională a aparatului locomotor, pulmonar şi
cardiovascular, limitată parţial sau total prin evoluţia unor boli
inflamatorii sau degenerative, neurologice, posttraumatice, ischemice
etc.
Pornind de la restantul funcţional al bolnavului determinat prin
mijloace obiective (goniometrie, testing muscular, indici funcţionali
articulari, capacitate de efort, capacitate respiratorie, etc.), se pot
aplica de manieră progresivă şi cât mai precoce scheme complexe de
tratament a căror scop este refacerea "ad optimum" a funcţiei afectate.
Factorii fizici sunt utilizaţi astăzi în scop
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 6
profilactic,
curativ,
recuperator.
Problemele legate de profilaxia primară, de preîntâmpinare a
unor stări morbide ocupă loc principal în cadrul obiectivelor
organismelor internaţionale pentru sănătate.
Omul societăţii moderne, industrializate şi-a modificat
condiţiile de muncă şi habitat, fapt care a dus la apariţia unor
sindroame din care amintim:
sindromul hipokinetic (cu consecinţe negative asupra maselor
musculare, sistemului osos, capacităţii de efort, etc),
de tulburare a termoreglării cu determinarea aşa numitor boli "a
frigore" şi altele.
Este foarte important în evoluţia dezvoltării aparatului
locomotor crearea unui comportament adecvat faţă de solicitările la
care este expus.
Tonofierea unor grupe musculare, posturarea corectă,
restabilirea sinergismelor musculare sunt elemente esenţiale în
preîntâmpinarea unor afecţiuni legate de solicitările excesive, de
poziţiile vicioase, de unele tulburări ale morfologiei aparatului
locomotor (sacralizare, lombalizare, picior plat etc).
Terapia cu factori fizici are contraindicaţii generale şi
speciale.
Cele de ordin general sunt:
afecţiuni acute sau cronice acutizate,
boli venerice în stadiul acut,
boli caşectice,
tumori maligne
hemoragii,
sarcina,
boli ale sângelui,
boli psihice.
Contraindicaţiile speciale vor fi prezentate la fiecare capitol.
1.2. Factorii fizici
Existența factorilor fizici și intervenția lor benefică este cunoscută de foarte
multă vreme. Este foarte important de subliniat că valoarea acestora constă
în capacitatea lor de a interveni la nivel local, pe zona pe care au fost
aplicați, dar și regional sau sistemic, acțiunea fiind susținută de răspunsuri
vasculare, metabolice, reflexe etc.
În scop terapeutic se utilizează următorii factori fizici, naturali şi artificiali:
apa (hidroterapia)
apa minerală (balneoterapia, crenoterapia)
namolul (peloidoterapia)
curentul electric (electroterapia),
căldura (termoterapia)
climatul (climatoterapia)
masajul (masoterapia) , la care se adaugă cu dată mai recentă:
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 7
kinetoterapia (terapia prin mişcare)
câmpurile magnetice (magnetoterapia)
fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete
lumina polarizată şi laser (laserterapia).
Toți acești factori acționează prin modificarea reactivității locale, regionale
și/sau generale. Factorii fizici naturali şi artificiali sunt utilizaţi cu eficienţă
în reeducarea funcţională a:
- aparatului locomotor (limitat parţial sau total, posttraumatic sau de boli
reumatice inflamatorii şi degenerative),
- sistemului nervos central şi periferic,
- sistemului cardiovascular şi pulmonar,
- arşilor în perioda de convalescenţă,
- suferinţelor planşeului pelvin,
- vârstnicului.
Tratamentul, trebuie să fie întotdeauna individualizat, el având la bază
interacţiunea medic - pacient, dar şi medic - familie, medic –
kinetoterapeut, fizioterapeut, specialist în terapie ocupaţională. Acesta
poate fi efectuat numai de persoane calificate, care trebuie să se adapteze
personalităţii bolnavului, nivelului cultural şi de înţelegere.
Fizioterapia sau Medicina Fizică este o specialitate clinico-terapeutică ce
presupune interdiciplinaritate și care se bazează pe cercetările moderne,
clinice și experimentale, menite să confirme mecanismele de acțiune și
efectele factorilor fizici aplicați.
Fizioterapia și Recuperarea Medicală beneficiază și de efectele feedback-
ului, ale stimulării neuromusculare electrice transcutanate, ale tracțiunilor
și manipulărilor, purtarea de orteze, proteze, prescrierea medicamentelor
adecvate, programe nutritionale adaptate etc.
Sarcina de lucru 1
Defineşte balneofizioterapia, recuperarea medicală şi enumeră
factorii fizici implicați în balneofiziokinetoterapie.
1.3. Clasificarea aparaturii utilizate
Aparatura utilizată în balneofiziokinetoterapie se poate clasifica atât din
punct de vedere a principiilor de funcționare (principii fizice) care stau la
baza utilizării acestora, cât și din punct de vedere al efectului terapeutic
principal.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 8
Clasificarea aparaturii din punct de vedere al principiului de funcționare:
a. Aparatura, echipamente și dispozitive utilizate în electroterapie;
b. Aparatură, echipamente și dispozitive utilizate în magnetoterapie;
c. Aparate, dispozitive și echipamente pentru ultrasonoterapie;
d. Aparatura, echipamente și dispozitive care utilizează radiații
electromagnetice;
Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete;
Laserterapia;
e. Aparate, dispozitive și echipamente utilizate în hidroterapie,
termoterapie și balneologie.
f. Alte tipuri de aparate, echipamente și dispozitive utilizate în
balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.
Din punct de vedere al efectului terapeutic, bioinstrumentația utilizată se
clasifică astfel:
a. Bioinstrumentație antalgică;
b. Bioinstrumentație antiinflamatorie și antiedematoasă;
c. Bioinstruimentație decontracturantă;
d. Bioinstrumentație cu efect sedativ.
De reținut
Recuperarea medicală se axează pe menținerea/recâștigarea funcției
unui aparat sau sistem, sau a organismului în totalitate; funcția este
cheia care menține sau reface independența și calitatea vieții. Factorii
fizici naturali și artificiali aplicați metodic dețin rolul principal în acest
context.
Sarcina de lucru 2
Clasifică bioinstrumentația utilizată în balneofiziokinetoterapie și
recuperare medicală.
Teste de autoevaluare 1. Factorii fizici naturali şi artificiali produc modificări de reactivitate:
a. locală,
b. regională
c. generală
d. toate cele de mai sus.
2. Factorii fizici pot fi utilizaţi în scop:
a. profilactic, curativ și recuperator;
b. numai recuperator;
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 9
c. numai profilactic;
d. numai curativ și recuperator.
3. Tratamentul:
a. trebuie să fie individualizat și realizat numai de personal
calificat;
b. nu trebuie să fie individualizat, dar trebuie realizat numai de
personal calificat;
c. poate fi realizat de oricine;
d. trebuie să fie individualizat și realizat numai de personal
calificat care trebuie să se adapteze personalităţii bolnavului, nivelului cultural
şi de înţelegere al acestuia.
Soluţii la testele de autoevaluare 1. d; 2. a; 3. d
Bibliografie minimală 1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. Medicală, Bucuresti, 2005;
2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică,
Balneoclimatologie și Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.
3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura
Medicală Universitară, Craiova, 2003.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 10
2. Electroterapia
Electroterapia – principii generale
Galvanoterapie: aparate, efecte terapeutice, indicații, contraindicații.
Electroterapia cu curent electric de frecvență joasă (cu impulsuri).
Electroterapia cu curent electric de frecvență medie
Electroterapia cu curent electric de frecvență înaltă
Aparatura utilizată în magnetoterapie
Terapia cu ultrasunete
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
Obiective ale unităţii de învăţare:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să cunoști principiile generale ale electroterapiei;
să cunoști tipurile de curenți;
sa știi să utilizezi diferitele tipuri de aparate și dispozitive folosite în
electroterapie;
să cunoști efectele terapeutice, indicațiile și contraindicațiile
electroterapiei.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 10 ore
2.1. Principii generale
Electrologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul acţiunii următorilor
agenţi fizici:
– curentul electric (constant sau variabil)
– radiaţiile electromagnetice (unde scurte, radar)
– undele sonore (ultrasunete).
Electroterapia: aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a
organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice. Pentru acest tip de
activitate se folosesc şi termenii de electrostimulare sau terapie electrica.
Modul de acțiune al agenților fizici asupra organismului uman trebuie
interpretat și evaluat pornind de la cunoașterea și înțelegerea noțiunilor
fundamentale de electrofiziologie a țesuturilor neuromusculare, luând în
considerație faptul că orice agent electric aplicat asupra organismului viu
constituie un stimul care provoacă o reacție tisulară.
Proprietatea celulelor vii de a reacționa la un stimul se numește
iritabilitate, iar ca o reacție primară la stimul apare un răspuns local.
Excitabilitatea este considerată o reacție secundară a țesuturilor și se traduce
prin transmiterea mai departe a stimulului de către celulele și fibrele nervoase.
Pentru a declanșa o anumită excitație, stimulul trebuie să aibă o intensitate
minimă precisă, care se numește intensitate de prag a stimulului, trebuie să
acționeze un anumit timp minim pentru provocarea excitației. Numai stimulii
peste nivelul de prag pot determina o reacție ce poate fi măsurată la o distanță
determminată de locul de excitație. Stimulii sub nivelul pragului au o acțiune
limitată la nivelul acestuia. O creștere a intensității peste valoarea pragului nu
duce la o creștere a răspunsului.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 11
Acest comportament al structurilor nervoase la diferite grade de
intensitate ale stimulului este cunoscut sub legea ”totul sau nimic” – lege
valabilă numai pentru reacția unei singure celule.
Noțiuni de fizică
Curentul electric apare ca urmare a deplasării sarcinilor electrice, a
electronilor, de la polul pozitiv la cel negativ în vid sau de-a lungul unui
material numit conductor.
Există două tipuri de curent electric:
o Direct, continuu: direcția electronilor nu se schimbă;
o Variabil/alternativ: electronii își schimbă direcția constant.
Există trei tipuri de conductori: de gradul I (metalici), de gradul II
(electrolitici) și de gradul III (gazoși). În cazul conductorilor de gradul II și
III trecerea curentului electric este însoțită de mobilizarea ionilor.
Clasificarea curentului electric folosit în terapie se poate face:
După frecvență:
Curentul galvanic/constant/continuu, a cărui frecvență este 0;
Curent alternativ/variabil:
De joasă frecvență (1-1000Hz);
De medie frecvență (1000-10000Hz);
De înaltă frecvență (peste 10000 Hz).
După direcție:
Unidirecțional (polarizat) – se caracterizează prin lipsa
oscilațiilor particulelor față de poziția inițială, fapt ce determină
existența efectelor polare. Din această categorie fac parte
curentul galvanic, curentul cu impuluri cu pantă bruscă și
progresivă;
Bidirecțional (nepolarizat) se caracterizează prin prezența
oscilațiilor particulelor în raport cu poziția inițială. La această
formă se remarcă absența efectelor polare, ceea ce înseamnă
absența riscului de arsură chimică la contactul cu metalele.
După organizarea temporală a undelor electrice:
Curent alternativ, când undele electrice se succed fără intervale
libere;
Curent cu impulsuri (pulsații), când undele sunt separate de
intervale libere.
După forma undei:
Impulsuri mono- sau bifazice simetrice, asimetrice,
rectangulare, sinusoidale, exponențiale, triunghiulare etc.
Frecvența: numărul de cicluri (unde) pe secundă. Se exprimă în hertzi
(Hz).
Intensitate: amplitudinea (magnitudinea) curentului.
Lungimea de undă: distanța dintre două unde;
Impuls: un eveniment electric izolat, separat de următorul printr-o perioadă
definită de timp;
Tren de impulsuri (cicluri): secvențe repetitive de impulsuri;
Parametrii de stimulare: sunt reprezentați de forma impulsului, durata
impulsului, durata pauzei, polaritate, intensitate (tărie).
Electrozi terapeutici – un canal electric are cel puțin doi electrozi care
trebuie plasați pe corpul pacientului. Electrozii formează un circuit între
generator și țesut.
Electrodul terapeutic este alcătuit dintr-un material bun conductor (metal,
carbon impregnat cu silicon) care permite transferul electricității către
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 12
țesuturi; are forme diferite (dreptunghiulară, ovalară, rotundă, specială) și
dimensiuni variabile (punctiforme: pentru ”trigger points”, punct de
acupuntură sau punct motor și mari). Electrodul mic este cel activ, iar
electrodul mare este considerat indiferent. Densitatea curentului este invers
proporțională cu mărimea electrodului. Aplicarea electrozilor se poate face
fie direct pe zona afectată, fie la periferia zonei dureroase sau pe
dermatomul, miotomul sau sclerotomul ce corespunde nervului afectat.
Între electrod și tegument este nevoie de o zonă de contact (apă, gel).
Orientarea electrozilor: poate fi monoolară, bipolară sau cvadrupolară. În
aplicația monopolară electrodul care stimulează este plasat pe țesutul țintă
și este electrodul activ.
Modularea este un fenomen fizic prin care amplitudinea, frecvența, durata
impulsului pot fi schimbate pe perioada unui tren de impulsuri cu scopul de
a îndepărta acomodarea, proces ce apare pe parcursul ședinței și scade
randamentul terapeutic.
Rezistența este capacitatea conductorului de a opune trecerii fluxului de
electroni. Aceasta depinde de tipul materialului, diametrul conductorului,
temperatură. Unitatea de măsură este Ohm-ul.
Impedanța este capacitatea țesuturilor vii de a opune rezistență la trecerea
curentului electric. Osul și grăsimea au impedanța cea mai mare, iar nervul
și mușchii cea mai mică.
Capacitatea este abilitatea țesuturilor de a stoca sarcini electrice.
Sarcina de lucru 1
Clasificarea curenților electrici.
Modul în care se răspândesc curenții electrici în organism are următoarele
caracteristici:
- Indiferent de locul în care sunt amplasați electrozii, liniile de forță ale
curentului se răspândesc în tot corpul, cantitatea cea mai mare trecând
însă pe zonele ce opun rezistența cea mai mică;
- Pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului nu este egală,
ci proporțională cu conductibilitatea electrică a țesuturilor;
- Cu cât un țesut este situat mai departe de electrozi, cu atât intensitatea
curentului ajuns la el este mai mică;
- Un țesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulară și
spațiile intercelulare opun rezistență diferit trecerii curentului electric.
- Conductibilitatea electrică a unui țesut este dirtect proporțională cu
conținutul lui în apă.
Modul de penetrare a curenților în țesuturi:
Curenții penetrează în mod diferențiat țesuturile în funcție de tipul
curentului:
- Curentul galvanic și curentul alternativ de joasă frecvență se răspândesc
exclusiv în spațiul intercelular, deoarece membrana celulară le opune
rezistență;
- Curentul alternativ de medie și înaltă frecvență nu întâmpină rezistență
din partea membranei celulare.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 13
Noțiuni de electrofiziologie
Celula este unitatea de bază a organismelor vii. Ea este considerată un
sistem electric datorită calității pe care o are membrana de a prezenta
potențial electric. În repaus, la exterior există sarcini pozitive, iar la
interior, negative. Această proprietate explică de ce energiile fizice, precum
curentul galvanic, câmpul magnetic, electromagnetic sau ultrasunetul pot
să influențeze activitatea acesteia.
Celula nervoasă și cea musculară sunt cele mai sensibile la agentul
electric.
Răspunsul celular la aplicarea unui stimul este de fapt consecința unui
proces de depolarizare, mecanic sau fotochimic.
Activitatea bioelectrică a celulei
În stare de repaus, procesele fizice și chimice de la nivelul membranei
celulare sunt în stare de echilibru. Intervenția unui stimul tulbură această
stare și declanșează o serie de evenimente.
Potențialul de membrană. La nivelul membranei celulare se
înregistrează în repaus, un echilibru între forțele electrice dispuse pe fața
internă și externă a celulei, fenomenul este numit potențial de repaus (de
70mV pentru celula nervoasă). Rolul determinant îl au ionii de Na2+
și de
K+, aflați la concentrații diferite în mediul intra și extra-celular. Această
diferență este susținută de un mecanism consumator de energie, de la
nivelul mitocondriei, numit pompă ionică. Pompa de sodiu este cea mai
puternică.
Un stimul ce atinge membrana celulară produce modificări ce se petrec
în miimi de secundă, procesul fiind cunoscut sub numele de excitație.
Membrana stimulată devine permeabilă ionilor de Na2+
ceea ce declanșează
un flux ionic, de conducere a acestora către interiorul celulei așa încât fața
externă a celulei devine negativă (depolarizată), proces ce se petrece la
catod. Prin fenomenul de depolarizare nivelul potențialul crește brusc și
apare potențial de acțiune și consecință membrana transmite un semnal.
Durata deschiderii canalelor de sodiu este foarte scurtă, de 0,1 ms.
După acest interval canalele se închid, membrana se repolarizează, se
deschid canalele de potasiu voltaj-dependente, K+ iese din celulă (1 ms) și
se restaurează echilibrul electric al membranei (sarcinile pozitive la
exterior și negative la interior).
În perioada de depolarizare celula este în incapacitate de a percepe alte
semnale (perioada refractară absolută).
Potențialul de acțiune se propagă de-a lungul nervului din aproape în
aproape și acesta este apanajul fibrelor nemielinizate, sau saltator în fibrele
mielinizate, unde conducerea este rapidă și cu consum energetic redus.
Ajuns la extremitatea traiectului anatomic potențialul de acțiune
eliberează neurotransmițători, iar aceștia au capacitatea să stimuleze un nou
potențial de acțiune în țesutul țintă (nerv sau mușchi).
Condițiile care determină un răspuns din partea unui stimul electric
aplicat sunt: intensitatea, timpul util și bruschețea curentului.
Activitatea bioelectrică a celulei musculare, electromiograma, este
un element elocvent și foarte valoros în diagnostic și tratament.
Transmiterea neuromusculară. Fiziologic, mușchiul și nervul
alcătuiesc o unitate funcțională, numită unitate motorie (Sherinton). Fibrele
musculare sunt întotdeauna inervate sincron și intră în contracție tot
sincron. Impulsul nervos ajunge la mușchi la nivelul plăcii neuromotorii
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 14
(sinapsa neuromusculară) și de aici se distribuie la întregul corp producând
contracția. Joncțiunea neuromusculară funcționează ca o sinapsă banală.
Fiziologic, fibra musculară se contractă la primirea unui impuls
transmis de nerv. Aplicarea unui stimul electric extern induce contracția,
dacă excitantul se aplică pe punctul motor sau direct pe corpul muscular.
Caracteristicile electrice ale pielii. Organismul uman este considerat
din punct de vedere electrofiziologic ca fiind o soluție electrolitică, izolată
la exterior de stratul cutanat, care este considerat o rezistență electrică a
cărei valoare depinde de numărul și starea porilor tegumentari, de gradul de
vasodilatație, de starea de umiditate etc. Ea este invers proporțională cu
suprafața electrodului.
2.2 Galvanoterapia: aparate, efecte terapeutice, indicaţii, contraindicaţii
Electroterapia se efectuează cu curent electric continuu, de joasă, medie
și înaltă frecvență, dar și cu câmpuri magnetice de joasă frecvență și
ultrasunete.
Curentul galvanic reprezintă un flux de electroni unidirecționat,
neîntrerupt, de frecvență zero (continuu), cu intensitate constantă, de mică
valoare (mai puțin de 50 mA) și tensiune de asemenea mică (30-80V).
Aparatele emițătoare pot fi simple – sunt confecționate din redresor,
potențiometru, miliampermetru și comutator, sau pot fi complexe – au regim
de lucru și pentru frecvență joasă și medie.
Aparatele folosite în electroterapie care furnizau numai curent continuu
au fost cunoscute sub denumirea de pantostate sau galvanostate. Modelele
vechi furnizau curent continuu, curent continuu întrerupt, curent modulat şi
Rezumat Electroterapia: aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a
organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice.
Pentru a declanșa o anumită excitație, stimulul trebuie să aibă o intensitate
minimă precisă, care se numește intensitate de prag a stimulului, trebuie să
acționeze un anumit timp minim pentru provocarea excitației.
Există două tipuri de curent electric: continuu (galvanic) și alternativ.
Există trei tipuri de conductori: de gradul I (metalici), de gradul II
(electrolitici) și de gradul III (gazoși).
Corpul uman este un conductor de tip II deoarece este privit ca o soluție
electrolitică.
Un țesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulară și
spațiile intercelulare opun rezistență diferit trecerii curentului electric.
Celula este unitatea de bază a organismelor vii. Ea este considerată un sistem
electric datorită calității pe care o are membrana de a prezenta potențial electric.
În stare de repaus, procesele fizice și chimice de la nivelul membranei
celulare sunt în stare de echilibru. Intervenția unui stimul tulbură această stare și
declanșează o serie de evenimente.
Condițiile care determină un răspuns din partea unui stimul electric aplicat
sunt: intensitatea, timpul util și bruschețea curentului.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 15
curent faradic. Aceste aparate au fost folosite mulţi ani ele funcţionând iniţial
pe bază de dinam (aveau o greutate mare) au fost ulterior înlocuite de
pantostatele cu lămpi (diode şi duble diode), cu rol de convertizor. Datorită
progresului tehnic a apărut posibilitatea utilizării semiconductorilor în sistemul
de redresare a curentului, astfel aparatele devenind de 10 ori mai uşoare, ele
furnizează un curent continuu bine filtrat și constant, realizând și
posibilitateade modulare a formelor de curent oferite.
Tendința actuală în fabricarea aparaturii de electroterapie este de a
îngloba curentul galvanic în aparate mai complexe care să poată fi utilizate și
pentru diferite forme și tipuri de curenți cu impulsuri de joasă frecvență. Chiar
în condițiile existenței și utilizării acestor tipuri de aparate trebuie să
menționăm că în structura și funcționarea tuturor modelelor intră următoarele
componente principale:
1. Sistem de alimentare cu curent electric de la rețea (cordon,
întrerupător).
2. Dispozitiv de redresare (convertizor, tub, semiconductor).
3. Dispozitiv de reglare a intensității (potențiometru).
4. Comutatoare pentru forma curentului (galvanic, faradic).
5. Instrument de măsură (miliampermetru).
6. Sistem de racordare cu pacientul (borne, cabluri, cleme, electrozi).
Proprietăți. În țesuturile vii se găsesc substanțe și ioni, iar aplicarea
curentului continuu facilitează migrarea lor spre polii de semn opus; totodată
curentul continuu are și capacitatea să disocieze soluțiile slab concentrate și să
favorizeze pătrunderea transcutanată a ionilor.
Așadar, un curent galvanic acționează producând: electroliză,
ionoforeză, electroforeză, electroosmoză.
Rezistența tegumentelor la trecerea curentului galvanic este mare,
existând astfel riscul de arsură.
Migrarea ionilor este fenomenul care se produce după disociația
electrolitică. Ea se desfășoară în spații restrânse, în interiorul celulei și în
spațiile intercelulare. Ionii pozitivi, precum H+ sunt respinși de de polul
pozitiv (anod) și migrează către polul negativ (catod), numindu-se cationi; ionii
negativi, precum radicalul OHJ-, sunt respinși de catod și migrează către anod,
numindu-se anioni.
Electroliza biologică. Ajunși la polii respectivi (reprezentați de
electrozi), ionii își pierd sarcina electrică, devenind atomi liberi. Eliberarea
atomilor liberi din soluția electrolitică se numește electroliză.
S-a observat că în prezența sarcinilor negative, permeabilitatea
membranelor celulare crește și, invers, aceasta scade în prezența sarcinilor
pozitive.
Pentru aceleași motive este recomandabilă utilizarea soluțiilor de
protecție care, în plus, mai au rolul de a ”uniformizza” curentul galvanic, de a
îmbunătăți conductibilitatea tisulară la curent și de a favoriza transportul de
substanțe din soluțiile utilizate la ionizări.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 16
Ionoforeza este alt proces biochimic care loc în țesuturi și este
reprezentat de deplasarea ionilor prin membranele celulare semipermeabile.
Deoarece organismul nu se prezintă ca o soluție cristaloidă omogenă,
având în compoziția sa și soluții coloidale, vom mai regăsi la trecerea
curentului galvanic și fenomenele de electroforeză și electroosmoză.
Electroforeza. Moleculele nedisociate din elementele neutre electric,
cum sunt de exemplu coloizii, se înconjoară prin adsorbție cu ioni și se
deplasează în direcția catodului (catelectroforeză) sau a anodului
(anelectroforeză), după semnul încărcăturii electrice.
Electroosmoza. Este deplasarea conținutului de apă din țesuturi prin
structurile membranelor sub influența curentului continuu.
Galvanizarea poate fi aplicată în mai multe moduri:
A. Cu ajutorul unor electrozi în formă de plăci de diferite
dimensiuni;
B. Ca baie electrolitică (galvanică):
i. Baie parțială (patru-celulară)
ii. Baie completă sau generală (Stanger).
C. Iontoforeză (ionogalvanizare) – metoda de introducere a unor
substanțe medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului
galvanic.
Galvanizarea simplă
Electrozii utilizați sunt confecționați din plăci metalice de diferite
dimensiuni, alese în funcție de regiunea pe care se aplică și de efectele de
polaritate pe care le urmărim (pozitive sau negative).
În funcție de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi de
mărimi diferite sau egali (metoda bipolară). În prima eventualitate densitatea
liniilor de forță va fi mai mare la nivelul electrodului mai mic, care devine
activ, celălalt rămânând indiferent. În cea de-a doua posibilitate, când electrozii
sunt așezați față în față, între ei se crează un câmp cu linii de forță paralele, iar
densitatea este egală pe toată aria electrozilor. Alegerea polarității polului activ
- pozitiv sau negativ – va fi în funcție de efectul terapeutic urmărit (analgezic
sau excitant).
PLASAREA ELECTROZILOR se face:
- faţă în faţă - de o parte şi de alta a regiunii de tratat (transversal)
- longitudinal – pe segmente lungi; anod (+) proximal şi catod (-)
distal; cu cat distanţa creşte, scade eficacitatea → sunt necesare intensităţi tot
mai mari pentru a se obţine un efect therapeutic.
Plasarea electrozilor la galvanizarea simplă
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 17
INTENSITATEA CURENTULUI
- ţine cont şi de factorul subiectiv al pacientului → senzaţia de prag =
senzaţia de furnicătură uşoară zonală; la majoritatea pacientilor apare la 0,1
mA/cm2
- la hipersensibili: < 0,1 mA/cm2
- la cei mai puţin sensibili: > 0,1 mA/cm2
- in stadii acute: < prag
- in stadii cronice: > prag
- efect analgezic: la prag
- efect vasodilatator > prag
REGULI DE APLICARE:
- electrozi perfect netezi, cu diametru potrivit zonei
- strat hidrofil sub electrozi
- fixare cu benzi elastice (săculeţi cu nisip)
- se inspectează tegumentul inainte; orice leziune = contraindicaţie; se
indepărtează orice unguent şi orice obiect metalic din zonă
- după aplicaţie → eritem local la catod (-) → dispare in cateva ore
- dacă se produce o leziune de arsură → se caută o altă poziţionare
- durata de aplicare = minim 30 minute
formula: T x densitatea electrica(mA/cm2) = 3
T = timpul (minute)
Număr de şedinţe:
- stadii acute: zilnic, 8 -10 şed./cură
- stadii cronice: zilnic/2 zile, 14-16 şed./cură
- se poate repeta la 4 - 6 luni
Băile galvanice
Pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp se
recomandă utilizarea băilor galvanice, la care se combină acțiunea curentului
continuu cu efectultermic al apei. Apa devine un mediu mijlocitor între
electrozi și tegument; curentul este repartizat pe o suprafață corporală mai
mare, astfel că densitatea curentului este mai redusă, neexistând pericol de
arsuri la intensitatea aplicată, care oricum este mai mare decât la galvanizările
simple.
Băile galvanice patru-celulare
Au fost introduse în terapie la sfârșitul secolului al 19-lea de Schnee la
Karlsbad. Bolnavul stă pe un taburet sau scaun, izolat electric de postamentul
pe care se află instalată baia galvanică patru-celulară. Apa introdusă în cele
patru celule trebuie să aibă o temperatură cuprinsă între 34 si 38 de grade
Celsius (apa rece accentuează senzația neplăcută dată de trecerea curentului).
Membrele bolnavului sunt introduse in 4 vane din faianţă, porţelan sau
material plastic polimerizat; fiecare vană are un electrod masiv din grafit sau
cărbune de retortă sau oţel inoxidabil, de formă dreptunghiulară
Aparatul generator de curent continu (electrostimulator/pantostat) are
comutatoare pentru reglarea polarităţii la fiecare din cele 4 vane: 2 MS ± şi 2
MI ±
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 18
Aplicarea polarităţii
1. BG 4 celulară = 2 circuite
- aplicaţie descendentă: MS + + MI - -
- aplicaţie ascendentă: MS - - MI + +
- aplicaţie: stanga ++ şi dreapta - - sau invers
- aplicaţia in diagonală nu e folosită curent
2. BG bicelulară = 1 circuit
- MS - MS
- MI - MI
- MS - MI de aceeaşi parte
Baie galvanică patru-celulară
3. BG monocelulară = 1 electrod se plasează pe un segment al corpului
Aplicare unicelulară
Reglarea intensităţii:
- in general < 30 mA
- in funcţie de percepţia pacientului - ex.:
- nevralgii, artralgii, mialgii: el.(+), la prag
- paralizii flaşte: el.(-), > prag
- tulburări de circulaţie din sechele de poliomielită: > prag
- boala varicoasă: > prag
- tulburări de circulaţie cutanată şi angiospasm: !intensitate mai mica
Durata: 10 - 30 min (15 - 20)
Număr şedinţe: 12 - 14; zilnic/2 zile; repetare la 4 - 6 luni.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 19
BAIA GALVANICĂ GENERALĂ (STANGER)
Vana din material pastic polimerizat, cu 8 electrozi - cate 3 lateral (de
ambele părţi), 1 cranial şi 1 caudal.
Sensul de circulaţie al curentului este dirijat de comutatoare: ascendent,
descendent, transversal (stg. - dr. şi invers), diagonal.
Intensitatea se reglează după percepţia pacientului: senzaţia de căldură
uşoară + furnicături (înţepături)
Durata: 10 - 15 - 20 minute
Număr de şedinţe: 10 - 12/cură; 1 şed. la 2 - 3 zile
În apă se pot adăuga substanţe farmaceutice sau plante medicinale.
Baia Stanger
IONIZAREA (GALVANOIONIZARE, IONOFOREZA)
Se bazează pe proprietatea c. electric continuu de a ioniza substanţe
farmacologic active, aflate intr-o soluţie slab concentrată de pană la 3% şi de a
favoriza trecerea acestor ioni prin migrare spre polul opus prin tegumente şi
mucoase
Soluţia se introduce in stratul hidrofil al electrodului de aceeaşi
polaritate cu a ionului principal activ terapeutic
Efectele terapeutice se realizează prin acţiunea atat a curentului
galvanic cat şi a ionului respectiv
Efect - local = bun; - general = slab
Durata de aplicare = minim 20 minute
Se aplică similar galvanizării simple
Soluţii terapeutice: bromuri (de Na, K, Ca), calciu clorat, hialuronidaza,
histamina, hidrocortizon, iodura de K, de Na, sulfat de magneziu, novocaina,
salicilat, sulfat de zinc etc.
EFECTE BIOFIZIOLOGICE
1. ANALGEZIC
2. STIMULARE (EXCITARE)
3. SEDATIV
4. HIPEREMIANT - VASODILATATOR
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 20
5. REGLARE NESPECIFICA NEURO – VEGETATIVĂ
1. ANALGEZIC
Se realizează la anod (+) = anelectrotonus
Se produce prin
- hiperpolarizare
- creşterea pragului de sensibilitate al receptorului periferic
- acţiunea pe SNC (efect sedativ)
- acţiunea pe microcirculaţia locală (vasodilataţie cu indepărtarea
toxinelor).
2. STIMULARE (excitare)
- la catod (-) = catelectrotonus
- determină contracţii musculare
3. SEDATIV
- acţiune pe SNC - determină hiporeflexie osteoarticulară (scad ROT)
la aplicarea descendentă.
4. HIPEREMIANT - VASODILATATOR - BIOTROFIC
- acţiune pe circulaţia locală (activare) - iniţial vasoconstricţie, apoi
vasodilataţie reactivă in special la polul (-) → eritem local şi creşterea
temperaturii locale.
- efecte şi pe circulaţia general.
- efecte şi prin intermediul SNV.
5. REGLARE NESPECIFICĂ NEURO - VEGETATIVĂ
- in aplicarea cervicală → acţionează pe zona reflexogenă (gulerul lui
Scerbac).
INDICAŢIILE GALVANOTERAPIEI
1.) Boli reumatismale degenerative, cu diferite localizări (cervico -
dorso - lombare, articulații periferice)
2.) Boli reumatismale inflamatorii (poliartrita reumatoidă,
spondilartropatii
seronegative, artropatii dismetabolice)
- in stadiile subacute
- intre pusee
3.) Reumatismul ţesutului moale: periartrita scapulo - humerală
(PSH), coxofemurală, epicondilite, tendinite, celulite, bursite, fibromialgie
4.) Patologia posttraumatică: edeme locale, hematoame,
algoneurodistrofia (AND) redori articulare, sindrom algic rezidual,
osteoporoza secundară
5.) Patologia sistemului nervos (SN)
- sindrom de neuron motor periferic, cu pareze de membre, pareze
faciale etc
- sindrom de neuron motor central de diferite etiologii: hemi-, tetra-,
parapareze → BG
- crioparestezii funcţionale periferice
- stress, astenie nervoasă şi de suprasolicitare etc
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 21
6.) Boli cardiovasculare
- HTA în stadiile I şi II (BG)
- Arteriopatii obliterante (ACO) ale MI, în stadiile I şi II
-Tulburări de circulaţie periferică: acrocianoza, tromboflebite
(subacute/cronice), limfangite
- Tulburări de circulaţie centrală: ICVB
7.) Boli dermatologice (ionizări): acnee, cicatrice cheloidă, boala
Dupuytren, sclerodermie, ulcere atone.
CONTRAINDICAŢIILE GALVANOTERAPIEI
1. Bolnavi cu hipersensibilitate sau intoleranţă la curentul galvanic.
2. Leziuni tegumentare de diferite etiologii.
3. Tulburări trofice cutanate.
4. Bolnavi cu contenţii metalice in zonele de tratat, proteze valvulare,
stimulatoare electrice cardiace, proteze auditive, ocular.
5. Bolnavi febrili, caşectici, cu risc de decompensare visceral.
6. Tulburări de coagulare, fragilitate vasculară.
7. Bolnavi cu psihoze.
Teste de autoevaluare
1. Galvanoterapia reprezintă:
a. Una din procedurile utilizate în electroterapie care
folosește curentul alternativ;
b. Una din procedurile utilizate în electroterapie care
folosește curentul continuu.
2. Modurile de realizare a galvanoterapiei sunt:
a. Galvanizare simpla, baie parțială, baie totală, iontoforeză;
b. Numai galvanizarea simplă și iontoforeza;
c. Numai băile parțiale și totale.
3. Indicațiile galvanoterapiei sunt:
a. nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, afecțiuni reumatice, HTA,
tulburări de circulație periferică, TBC cutanat, eczeme, acnee;
b. cele de mai sus, mai puțin acneea;
c. cele de la punctul a., mai puțin TBC-ul cutanat și eczemele.
Soluţii la testele de autoevaluare 1. b; 2. a 3. c.
Bibliografie minimală
1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. Medicală, Bucuresti, 2005;
2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică,
Balneoclimatologie și Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,
1995.
3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura
Medicală Universitară, Craiova, 2003.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 22
2.3 Electroterapia cu curent electric de frecvență joasă (cu impulsuri).
Curenții de joasă frecvență au valori cuprinse între 1-1000 Hz. În această
categorie întâlnim curentul alternativ și curenții periodici/cu impulsuri.
Întreruperea curentului electric continuu (cu ajutorul unui întrerupător manual
sau prin reglare electronică) realizează impulsuri electrice succedate ritmic
(singulare sau in serie) cu efect excitomotor.
Curenții cu impulsuri se caracterizează prin formă și amplitudinea
impulsurilor, frecvența lor, durata impulsului și a pauzei, ca și prin modulația lor.
Din punct de vedere al formei impulsurile pot fi dreptunghiulare, triunghiulare,
trapezoidale, sinusoidale și forme derivate.
Tipuri de curenţi
Curentul faradic = succesiune de impulsuri cu formă particulară (impuls bifazic
amortizat) – denumit după modul iniţial în care a fost obţinut.
- curent faradic
Curent neofaradic = succesiune de impulsuri triunghiulare cu frecv. de 50 Hz
- current neofaradic
Curent Träbert (curent de ultrastimulare) = succesiune de impulsuri de formă
dreptunghiulară cu frecvenţă de 140 Hz.
- Curent Träbert
Curent exponential, trapezoidal, dreptunghiular, triunghiular sunt folosiţi sub
formă de:
- impuls unitar
- succesiuni continue
- trenuri de impulsuri
- modulate (in frecvenţă sau amplitudine)
- nemodulate
Curenți diadinamici = derivaţi din curentul sinusoidal cu frecvenţe de 50 - 100
Hz, au fost creaţi de Pierre Bernard.
- Curenți diadinamici
Curenți modulaţi = prin variaţia unuia dintre parametrii lor:
- amplitudine (intensitate) = variaţia progresiv crescandă şi descrescandă a
amplitudinii maxime a a impulsurilor
- ritmicitate
- durată = creşterea progresivă a duratei impulsului pană la valoare maximă şi
revenire progresivă la durata iniţială.
Mod de acțiune
Tratamentul cu curenți excitatori sau de stimulare în domeniul de frecvență
joasă se bazează pe acțiunea caracteristică de excitare a impulsurilor electrice din
acest domeniu asupra substraturilor excitabile, cum sunt țesuturile musculare și
fibrele nervoase. Prin stimularea electrică se poate obține o descărcare electrică a
membranei celulare (depolarizare – respectiv modificarea sarcinii electrice), la
nivelul substraturilor excitabile).
Fiecare impuls electric are capacitatea să genereze un potențial de acțiune dacă
are o intensitate suficientă; curenții cu impulsuri sunt caracterizați de: formă
(generată de panta frontului ascendent și descendent) și durata impulsului,
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 23
amplitudine (intensitatea curentului), frecvența cu care se succed impulsurile și
durata pauzei.
Sunt produși de aparate tradiționale de talie mare (generatoare de 100 V si 20
mA) sau de micro aparate, ce pot fi purtate de bolnav (ex. TENS – Transcutaneous
Electrical Nerve Stimulation).
Polul negativ este cel activ; aplicația pe nerv motor are efect striomotor, iar pe
un nerv senzitiv efect analgezic, sedativ.
Scopurile terapiei:
1. Analgetic
2. Electrodiagnostic neuromuscular (determinarea reobazei, cronaxiei, curbei
I/t)
3. Stimularea musculaturii striate normoinervate
4. Stimularea musculaturii striate denervate (pareze, paralizii periferice)
5. Terapia musculaturii spastice (pareze, paralizii de cauză centrală)
6. Stimularea musculaturii netede
APLICAŢIA IN SCOP ANALGETIC
Explicaţia cea mai adecvată a acţiunii analgetice a stimulilor electrici este dată
de Teoria controlului de poartă (Gate control) a lui Melzack şi Wall care afirmă că
se realizează un blocaj presinaptic al intrării influxului dureros în măduva spinării
și totodată o inhibiție postsinaptică în substanța reticulată.
Tipuri de curenţi:
1. Curenţi diadinamici
2. Curentul Trabert
3. TENS
4. Electropunctura
CURENŢII DIADINAMICI
Sunt derivaţi din curentul alternativ sinusoidal de reţea, care e redresat şi modulat,
obţinandu-se 2 frecvenţe de bază: 50 Hz şi 100 Hz.
Efecte principale (variază in funcţie de intensitate, forma curentului, modul de
aplicare al electrozilor) :
- analgetic
- hiperemiant
- dinamogen
Tipuri principale:
1. MF = monofazat fix = constituit dintr-o succesiune de impulsuri redresate
monoalternant (50 Hz) ale frecvenţei de reţea.
Efecte:
- excitator, crescand tonusul muscular
- vasoconstrictor (creşte tonusul musculaturii pereţilor arteriali)
- evidentiază zonele dureroase din cadrul neuro - mialgiilor reflexe.
2. DF = difazat fix = succesiune continuă de impulsuri redresate bialternant (100
Hz) ale frecvenţei de reţea.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 24
Efecte:
- cel mai analgetic (creşte pragul la durere); se foloseşte ca formă de introducere
in aplicaţiile cu scop primordial analgetic
- spasmolitic (in contracturi musculare)
- inhibă SNV simpatic → stimulează circulaţia arterială
3. PS = perioada scurtă = trenuri de impulsuri DF (1 sec.) urmate de trenuri de
impulsuri MF (1 sec.).
Efecte:
- excitator, tonicizant, ca un masaj profund mai intens
- resorbtiv – componenta vasoconstrictoare (MF), cu acţiune bună in
sufuziuni, hematoame, edeme posttraumatice
- analgetic
4. PL = perioada lungă = trenuri de impulsuri MF (3 – 7 sec.) urmate de trenuri de
impulsuri DF (5 – 10 sec.). Raportul MF/DF > 1/2.
Efecte:
- analgetic
- anticongestiv
- miorelaxant
5. RS = ritm sincopat = trenuri de impulsuri MF = 50 Hz (1 sec.) urmate de o
pauză de 1 sec., apoi reluare.
Efecte:
- excitomotor (cel mai pronunţat dintre CDD) → in hipotrofiile musculare
(musculatura normoinervată).
Tehnica de aplicare:
- mărimea şi forma electrozilor → in funcţie de regiuni.
- între electrozi şi tegument → strat hidrofil de protectie.
- fixare cu benzi elastice/săculeţi cu nisip.
- pentru scop analgetic – se recomandă inceperea şedinţei cu DF 30 - 60 sec.
- intensitatea curentului = 1-15 mA (senz. de vibraţie bine tolerată); se creşte
progresiv intensitatea la o doză corespunzătoare efectului dorit (analgetic,
dinamogen), fără atingerea pragului dureros). Intensitatea se creşte pe parcursul
şedinţei (intervine acomodarea).
- electrodul activ este cel negativ; se aplică pe punctul dureros
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 25
- electrozii pot fi egali/inegali ca dimensiuni (cel mai mic se pune la polaritate
negativă)
- aplicaţia electrozilor poate fi:
- longitudinală (de-a-lungul vaselor şi nervilor) → electrodul mare (+) la
emergenţă, iar electrodul mic, activ (-), distal, pe zona afectată
- transversală, pe articulaţii, membre, trunchi (electrozii = paralel)
- paravertebrală
- mioenergetică (tonifiere musculară): un electrod mare, indiferent, la locul de
emergenţă a nervilor motori (in dreptul coloanei cervicale sau lombare) şi un
electrod mic, activ pe punctele motorii ale muşchilor respectivi.
- durata unei şedinţe: - maxim 12 min.; in general, 4 - 8 min.
- dacă se fac aplicaţii pe mai multe zone in aceeaşi şedinţă, se scade durata de
la o zonă la alta cu cate 1 minut.
- dacă scopul tratamentului este hiperemiant, vasculotrop, durata este de 20 -
30`
- ritmul şedinţelor:
- stadii acute: 1-2 ori/zi, zilnic
- scop analgetic: 6-10 şedințe
- scop dinamogen, hiperemiant > 10 şedințe
Indicaţii:
1. Boli reumatismale
- artroze activate: DF 2-4‘ PS 2-4‘ PL 2-4'
- artrite: DF 2-4‘ PL 2-4'
- reumatism de ţesut moale: DF 2‘ PS 2‘ PL 4‘
2. Afecţiuni posttraumatice
- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, edeme: DF 2-3‘ PS 2-3‘ PL 4'
- contracturi musculare: DF 2‘ PL 4'
- hipotrofii, redori postimobilizare, atonii postoperatorii:
aplicaţie longitudinală; diverse formule: MF, PL, RS sau DF, PS sau DF, MF etc
3. Afecţiuni circulatorii periferice: boala Raynaud, acrocianoza, degerături, boala
varicoasă, arteriopatii obliterante
- se aplică longitudinal, de-a-lungul vasului sau gangliotrop (inhibare)
- DF 2-4‘ PS 2-3‘ PL 2-4‘
4. Afecţiuni neurologice periferice:
- lombalgii: DF 2‘ PS 2‘ PL 4'- paravertebral
- sciatalgii: idem, longitudinal, pe punctele Valleix, descendent pe coapsă şi pe
gambă
- nevralgii diverse (trigemen, facial, Arnold, brahiale):
DF 2‘ PL 4'; el. (+) la emergenţă, el. (-) distal
CURENTUL TRÄBERT
Definiţie: curent cu impulsuri dreptunghiulare cu durata de 2 msec., pauză de 5
msec.→ frecvenţa de 140 Hz. Germană = curent de ultrastimulare.
Aplicarea electrozilor se face pe zona afectată, pe punctele trigger cu electrozi
de aceeași mărime. Distanța dintre electrozi nu depășește 5-7 cm, polul negativ se
așează pe zona dureroasă, iar cel pozitiv proximal față de catod. Intensitatea
aplicației se stabilește la senzația suportabilă de vibrație, timp de 10 minute.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 26
Efectul trebuie să apară după prima ședință. Dacă nu apare după a treia, atunci
trebuie schimbată terapia.
Indicaţie: tratamentul durerii de diferite cauze - artroze, artrite, reumatism
abarticular, stări posttraumatice etc.
T E N S TENS = SNET = stimulare nervoasa electrică transcutanată.
Este o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor algice acute, dar şi
cronice de diferite cauze, utilizand curenţi cu impulsuri dreptunghiulare de joasă
frecvenţă, furnizaţi de aparate mici (cu baterie sau adaptate la priză), cu unul/două
canale de ieşire, prin intermediul electrozilor aplicaţi pe tegumentul bolnavului.
Mecanism de acțiune:
- Inhibiție presinaptică (la nivelul cornului dorsal medular);
- Eliberare de endorfine, enkefaline, dinorfine;
- Inhibarea directă a nervului excitat anormal.
În ultimii ani s-au conturat trei aplicații de TENS:
- TENS convențional (constant, de frecvență înaltă, normal) – curent
electric de 50-100Hz, impulsuri de durată scurtă, de 30 -200 msec și
intensitate de 10-40 mA. Electrozii se aplică pe zona dureroasă sau în
amonte, pe traiectul nervului senzitiv. Intensitatea se stabilește la
senzația de furnicătură confortabilă. Efectul se instalează rapid (după
10-15 min) și durează câteva ore. Nu se recomandă depășirea a 40-60
minute. Metoda are ca indicație durerile musculo-scheletale, nevritice
sau nevralgice, de obicei acute, recente sau postoperator.
- TENS – acupuncture like, AL-TENS/stimulare endorfinică de foarte
joasă frecvență; folosește un curent electric de 1-5 HZ, impulsuri izolate
sau trenuri de impulsuri cu durată de 200-500 microsec și intensitate de
50-100 mA, obiectivul principal fiind obținerea unui efect striomotor.
Stimularea se face pe zona dureroasă sau la distanță. Frecvența utilizată
favorizează secreți peptidelor opioide. Mărimea electrozilor trebuie să
fie de 100 cm2, durata stimulării de 30 minute, iar efectul se instalează
pentru câteva ore. Această modalitate este folosită în tratamentul durerii
cronice; se poate utiliza și la cei care nu răspund la terapia
convențională.
- TENS intens, stimulare intensă de scurtă durată: are ca mod de acțiune
recrutarea la nivelul trunchiului cerebral a fibrelor descendente
inhibitorii reticulate (serotoninergice); se folosesc curenți de frecvență
mare de 100-500 Hz, cu durata impulsului de 250-500 microsec. Durata
stimulării este de 15-30 sec. Efectul se instalează foarte rapid (5 minute)
și dispare după 30 minute.
PENS (Percutaneous Electrical Nerv Stimulation) este o formă nouă
de electrostimulare antalgică, care combină avantajele TENS cu cele ale
electroacupunturii. PENS folosește ace de acupunctură drept electrozi care
sunt plasați pe dermatomul ce corespunde patologiei care generează durerea.
Poziţionare electrozi:
- direct pe suprafaţa dureroasă sau in imediata vecinatate
- cu acţiune asupra rădăcinii nervoase principale a nervului ce străbate zona
- pe zonele dureroase (punctele trigger) din miogelozele dureroase (in
sindromul miofascial).
Indicatii:
-afectiuni reumatice
-stări dureroase posttraumatice
-dureri in afecţiuni neurologice periferice
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 27
-nevralgii
-dureri fantomă după amputaţii de membre
-stări dureroase acute şi cronice postoperatorii
-cicatrici dureroase postoperatorii
-dureri din cancere (!!!singura formă de electroterapie antalgica acceptată in
cancere)
Contraindicaţii:
- pacemaker (electrostimulator cardiac)
- dureri psihogene (nevrotici)
- sarcina
- regiuni cutanate anesteziate
- zone de iritaţie cutanată
- dureri tratabile prin mijloace terapeutice etiologice.
ELECTROPUNCTURA
Din punct de vedere energetic avem:
e puncte = 670
-3 mm2
Stimularea acestor puncte (prin ace, căldură, plăcuţe, curent electric)
determină diferite reacţii.
ELECTROPUNCTURA - se aplică in scop analgetic.
Face parte din metodele de reflexo-terapie, avand ca loc de acţiune punctele
(zonele) dureroase reflexe, care sunt identice cu punctele de acupunctură in
proporţie de 80%.
- Constă din aplicaţii simultane pe 6-10 puncte a unor electrozi
punctiformi speciali
prin intermediul cărora se aplică forma de semnal electric cerută de terapie.
Curenţi folosiți:
- curent continuu
- curenţi cu impulsuri (cel mai frecvent unda pozitivă dreptunghiulară
urmată de o undă negativă exponenţială).
Frecvenţa: 1-50Hz
Durata: secunde-minute, pană la scăderea acuzelor dureroase sau a
contracturii locale
Se pot stimula mai multe puncte concomitent sau succesiv
Ritm de aplicare: zilnic/2 zile
Nr.şed.: acut = 2-6, cronic = 10-20
Mecanism de actiune: explicat prin teoria controlului de poartă
Contraindicaţii: idem celelalte forme de terapie prin curenţi cu impulsuri
Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvență Este extrem de variată, de-a lungul anilor fabricându-se în numeroase
țări, multe și felurite modele de aparate, care produc diferite forme de curenți
cu diferite posibilități de aplicare ale acestora.
De la modelele mai vechi, precum Impulsator, Bipulsator (Bulgaria),
Neuroton 621 (RFG), TUR RS (2, 6, 8 -RDG), s-a ajuns la modele mai noi, de
pildă TUR RS, mDiajyn, Diadin sau mai recente - Neodynator, Tur RS 21,
TUR RS 21, Diadin 3 etc.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 28
Dacă la început modelele erau mai voluminoase și de greutate mare,
acum este posibilă fabricarea de aparate de dimensiuni reduse, ușor de
transportat și înzestrate cu tipuri perfecționate de comutatoare.
Procesul de modernizare și creare de aparate perfecționater a dus la producerea
tot mai frecventă a unor modele care furnizează câteva tipuri și forme de
curenți terapeutici de joasă frecvență (curent galvanic și curent de stimulare,
curent galvanic și curenți diadinamici, curenți diadinamici și curenți de
stimulare de diferite forme de impulsuri). În terapie se utilizează mai multe
modele, atât în scop terapeutic, cât și de diagnostic: Neutron, Eltron, TUR RS.
În terapia musculaturii spastice s-a ajuns la utilizarea combinată a două
aparate (TUR RS 10 și TUR RS 12) sau chiar a 3-4 aparate cuplate (TUR RS
21). Au fost realizate și aparate generatoare de curenți din doenii de frecvență
diferite, precum Sonodynator-Siemens.
Sarcina de lucru 1
Enumeră tipurile de curenți de frecvență joasă utilizați în scop
analgetic
Exemple de aparate terapeutice
ATM-ul este destinat utilizării în terapie pentru tratamente într-o gamă
largă de afecţiuni de tip posttraumatic şi degenerativ ale sistemului musculo-
scheletal, afecţiuni reumatice (remobilizare după fazele acute, tulburări
circulatorii, venoase şi arteriale ale extremităţilor, afecţiuni ale organelor
interne, tulburări în circulaţia sanguină, etc.).
ATM-11 este destinat utilizării în electroterapie şi electroacupunctură.
Aparatul generează curenţi diadinamici, curent galvanic şi curenţi în impulsuri
de joasă frecvenţă. Toţi parametrii de lucru (forme şi intensităţi de curenţi,
lăţimi de impulsuri etc.) sunt programabili digital. Curenţii în impulsuri,
curenţii diadinamici şi curentul galvanic sunt utilizaţi într-o cazuistică
medicală vastă. Utilizarea cu o purtătoare de 5 KHz asigură o penetrabilitate
mai bună în ţesuturi (medie frecvenţă).
Tipuri de curenţi generaţi:
galvanic, diadinamici (MF, DF, PS, PL, RS); TENS, TRABERT, faradici
(simpli şi modulaţi)
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 29
impulsuri generale: dreptunghiulare, triunghiulare, trapezoidale,
exponenţiale;
impulsuri generale modulate dreptunghiular, triunghiular, trapezoidal,
exponenţial;
toate formele de curent se pot genera şi cu o purtătoare de 5 KHz;
interferenţa pe doi electrozi cu diferite modulări, Kötz, Russian Stimulation.
TENS
MEDITENS XP este printre ultimele modele de stimulator TENS de
înaltă performanţă. Dispozitivul ultramodern, dotat cu 2 canale, este foarte
eficient şi cântăreşte doar 95 grame. MEDITENS XP vine cu 5 programe Tens
si cu un program de stimulare musculară, pentru ca nu numai durerea să poată
fi tratată, ci şi atrofia musculară asociată multor boli degenerative articulare, să
poată fi prevenită.
Caracteristici:
Ecran LCD
Buton de pornire a funcţiei Burst
Setarea intensităţii
Selectarea programelor
Buton On/Off
Clemă pentru centură (în partea din spate)
Ieşirea pentru 2 canale
Buton de blocare a intensităţii
Indicaţii de utilizare:
Dureri de spate
Dureri cervicale/gât
Dureri artrozice
Bursite
Dureri postoperatorii
Alte dureri musculo-scheletale
Durere în membrul fantomă
Imbunătăţirea circulaţiei sanguine locale
Recuperare musculară şi tonifiere
Programele TENS acoperă toate formele de durere musculoscheletală.
Unitate eficientă şi flexibilă, cu ecran mare şi butoane de dimensiuni mari, uşor
de folosit şi setat. Ideal pentru pacienţii vârstnici.
Aparat fizioterapie electrostimulare Tens 220V
Aparatul este indicat pentru: reumatism; artrită; dureri musculare; intinderi
musculare; dureri de spate şi articulare; tensiuni la nivelul gâtului şi al coloanei
cervicale; periartrită la nivelul umerilor sau probleme ale articulaţiilor
humerale; picioare reci; solicitarea musculaturii lombare; amorţeală a
picioarelor şi a mâinilor; probleme de circulaţie a sângelui; consolidarea
musculaturii prin stimularea grupelor de muşchi, pareze.
Aparatul acţionează cu ajutorul următoarelor principii: terapie bioelectrică;
acupresură şi masaj; radiaţie infraroşie (Termoterapie); terapie cu câmp
magnetic; masajul picioarelor; arderea grăsimilor, conferă fermitate ţesuturilor
lăsate; intărirea ţesuturilor; consolidarea musculară; intărirea musculaturii;
imbunătăţirea circulaţiei; drenajul limfatic; imbunătăţirea aspectului pielii;
terapia durerii; stimulare nervoasă.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 30
Aparatul terapeutic lucrează cu tehnica modernă digitală şi cu
sintetizator de terapie multifuncţională utilizând impulsuri electrice joase pe
lungimi diferite de frecvenţă, care acţionează asupra ţesuturilor bolnave.
Efectul rezultat simulează atât masajul medicinal, cât şi acupunctura. Ţesutul
este activat local prin absorbţie de energie. Prin aceasta electronii şi ionii din
corp vor fi modificaţi, având un efect fiziologic pozitiv. Pe de altă parte
ameliorează durerile, calmând nervii prin stimularea impulsurilor electrice.
Efectul global este acela de ameliorare a durerilor, de eliminare a tensiunii şi
de îmbunătăţire a circulaţiei. Centura destinată terapiei emană radiaţie
infraroşie pe o lungime de undă. După ce ţesutul respectiv absoarbe această
radiaţie, schimbul metabolic celular se îmbunătăţeşte şi ţesutul se încălzeşte.
Aceasta duce la activarea circulaţiei sanguine. Prin aceasta se reduc
inflamaţiile, dispare tensiunea şi se reduc durerile. Acest aparat dispune de un
microprocesor care activează circuitele, generând un câmp magnetic slab. Prin
acţiunea sa asupra zonelor bolnave ale corpului, se restabileşte câmpul
biomagnetic.
Acţiunea locală a bioelectricităţii aduce reorganizarea moleculară în
interiorul celulelor. Prin acţiunea sa, aparatul poate îmbunătăţi circulaţia
sanguină locală, luptând împotriva viruşilor, stimulând funcţia nervoasă şi
restaurând ţesuturile. Cu ajutorul acţionării electrice a unui microprocesor pot
fi presetate diferitele programe de care dispune aparatul, cum ar fi de exemplu
modul de acţionare tip acupunctură, masaj, prin lovituri, prin impact, prin
mişcare cu masaj rotativ, mod infrumusetare şi de masaj al pielii.
Se poate lucra simultan pe mai multe persoane în acelaşi timp.
Electrozii magnetici şi electrozii termici conţin un gel conductibil termic, sunt
etanşi, cu protecţie împotriva ruperii.
Teste de autoevaluare
1. Curenții de joasă frecvență pot fi folosiți în electroterapie:
a. numai câte unul odată
b. numai câte unul, maxim 2;
c. unul sau mai mulți în același timp.
2. Curenții de joasă frecvență au efecte:
a. numai analgetic;
b. numai analgetic și de stimulare a musculaturii striate;
c. analgetic, de stimulare a musculaturii striate și electrodiagnostic
neuromuscular.
Răspunsuri 1.c., 2.c.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 31
2.4 Electroterapia cu curent electric de frecvență medie Curenții de medie frecvență în domeniul medicinei sunt curenți
alternativi sinusoidali, cu frecvențe cuprinse între 1000 Hz și 10000 Hz.
În terapie sunt utilizate în general aparate care furnizează curenți cu
frecvențe cuprinse între 3000 și 10000 Hz. Curenții alternativi din acest
domeniu au o serie de proprietăți, care le conferă particularități și efecte
distincte față de curenții de joasă tensiune.
La aceștia, apariția excitației fibrelor nervoase mielinice este posibilă
numai după o succesiune de perioade de curenți alternativi, deci după o
sumație de oscilații de medie frecvență. Pentru realizarea acestuia, curentul de
medie frecvență (MF) trebuie să depășească un anumit prag de intensitate și un
anumit timp util – dependent de substratul excitat –pentru a fi declanșată o
stimulare.
O altă particularitate constă în faptul că excitația poate fi produsă la
oricare din cei doi poli și concomitent, dacă ei sunt aplicați simetric.
Rezistența cutanată este considerabil scăzută permițând o aplicație
nedureroasă, utilizarea unei intensități mai mari, precum și obținerea unei
penetrații mai mari, în țesuturi mai profunde. Rapiditatea schimbării direcției
curentului alternativ de MF diminuă riscurile efectelor electrolitice cu lezarea
tegumentului, mărind toleranța la tegument și realizând avantaje evidente, mai
ales la copii și la indivizii cu sensibilitate cutanată crescută la curent. De
asemenea, această schimbare rapidă a alternanțelor curentului îl face
inexcitabil pentru nervii și receptorii cutanați.
Contracțiile musculare obținute cu MF percutanată sunt puternice,
reversibile și bine suportate, chiar nedureroase, mai ales la curenții de 2500-
5000 Hz, probabil printr-un blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase
pentru durere.
Principalele efecte fiziologice ale curenților de MF
- Acțiune stimulatoare asupra musculaturii scheletice;
- Efect de stimulare la nivelul mușchilor netezi hipotoni;
- Acțiune analgetică;
- Acțiune vasomotorie cu efect hiperemizant și resorbtivă.
- Efecte derivate: decontracturante – miorelaxante, trofice(prin
vasodilatație) și asupra structurilor vegetative (stimulare vagală).
POSIBILITĂȚILE DE APLICARE ALE CURENȚILOR DE MF
1. În scop diagnostic
Existența activității electrice spontane a unui mușchi în repaus este
caracteristică mușchiului denervat. Aplicația locală a unui curent de medie
frecvență reușește să provoace contracție numai pe un mușchi normo-
inervat. Față de diferitele frecvențe purtătoare ale impulsurilor de medie
frecvență se manifestă aceeași reactivitate din partea țesutului muscular.
Intensitatea curentului necesar pentru producerea contracției musculare
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 32
trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât frecvența purtătoare este mai mare. La
mușchii denervați nu s-a putut produce nicio contracție musculară.
2. În scop terapeutic
Procedeul de aplicație cu un singur curent de MF modulat
Aparatul de producție franceză Miodinaflux, unul din tipurile de
„pionierat” din acest domeniu, permite aplicarea terapeutică a următoarelor
forme de curenți de MF:
- medie frecvență pură (MFP);
- medie frecvență pură redresată (MFPR);
- medie frecvență cu modulare a frecvenței de repetiție a trenurilor în
perioadă scurtă – MF modulata în PS;
- medie frecvență modulată în PS – forma redresată;
- medie frecvență cu modulare a duratei trenurilor în perioadă lungă –
MF modulată în PL;
- curent de MF modulată în PS – modulată în PL (dublu modulată).
Acțiunea curenților de 5 kHz se manifestă în straturile superficiale ale
zonei de aplicație, influențând cu predilecție musculatura striată și având în
principiu un efect mai excitomotor față de frecvența de 10 kHz cu acțiune
mai profundă și efect mai analgetic.
Media frecvență pură este constantă în frecvență și intensitate.
Redresarea curentului de MF anulează semiundele negative ale oscilațiilor
sinusoidale, conferindu-i acestuia un efect mai analgetic și vasodilatator
(putând fi aplicat și ca iontoforeza). Efectele fiziologice (și terapeutice) ale
acestor forme descrise mai sus sunt cele clasice ale mediei frecvențe:
excitomotorii și analgetice – ca efecte principale și vasodilatatorii, trofice,
miorelaxante și vegetativo-reglatoare – ca efecte derivate.
În practică se obișnuia ca o aplicație sa înceapă cu un curent de MF
constant și redresat timp de 5-10 minute, cu scopul de a se ameliora
troficitatea structurii musculare tratate și apoi se trecea la una din formele
modulate, în funcție de efectul prioritar urmărit: analgetic sau excitomotor.
Pentru obținerea efectului de contracție a musculaturii netede se utiliza MF
modulată în perioadă lungă; duratele perioadelor de excitație și a celor de
repaus erau egale între ele, iar durata totală a unei ședințe minimum 10
minute. Deoarece avantajele terapeutice ale aplicațiilor de curenți de MF
interferențiali sunt mai mari, s-a renunțat treptat la fabricarea și utilizarea
aparatelor ce produc un singur circuit de MF.
Procedeul prin curent interferential dupa Nemec
Consta în încrucișarea a doi curenți de MF cu frecvențe diferite; la locul de
încrucișare endotisular se realizează efectele terapeutice prin unde modulate
în intensitate.
Particularitatile fizice ale curentilor interferențiali
În zona de întâlnire a celor doi curenți cu frecvențe diferite se produce un
câmp electric numit câmp interferențial, în care direcția și amplitudinea
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 33
curentului de interferență se modifică repetitiv, având loc o amplificare și o
scădere până la dispariția totală a intenstății. Amplitudinea curentului este
cu atât mai mare cu cât curbele de nivel sunt mai dese, rezultă că pe
direcțiile diagonalelor axelor formate de cei doi curenți, amplitudinile de
interferență sunt maxime.
În concluzie se pot afirma urmatoarele:
- curentul interferențial rezultă din doi curenți de medie frecvență cu
amplitudini constante, dar cu frecvențe puțin diferite;
- rezultatul este tot un curent de medie frecvență, dar cu amplitudine
variabilă în funcție de direcția pe care îl considerăm;
- frecvența de variație a amplitudinii este egală cu diferența dintre cei doi
curenți;
- diferența celor doua frecvențe corespunde în cazul electroterapiei unei
variații de joasă frecvență.
Unul dintre elementele ce condiționează eficacitatea terapeutică a curentului
interferențial este nivelul de variație a amplitudinii sale. Introducerea,
adoptarea și răspândirea în electroterapie a procedeului prin curenți de
medie frecvență interferențiali sunt motivate de următoarele avantaje:
- modularea intensității prelungește efectul de stimulare al curentului
alternativ de MF aplicat, prevenind instalarea fenomenului de acomodare;
- utilizarea frecvențelor „purtătoare” din domeniul mediei frecvențe
întâmpină o rezistență electrică redusă din partea tegumentului;
- pot fi utilizate intensități mai mari de curent, cu un efect corespunzator
crescut;
- interferențele de joasă frecvență sunt considerate cele mai active din punct
de vedere biologic la nivelul celulelor.
La orice aplicație terapeutică cu curenți interferențiali se urmăresc
trei factori principali, în funcție de forma curentului aplicat:
- creșterea pragului dureros,
- efectul stimulant,
- influentarea SNV.
Tehnicile de aplicare ale curenților interferențiali
Se deosebesc fundamental două tehnici de aplicare a curenților
interferențiali și anume: statica si cinetica. În tehnica statică, electrozii se
mențin în timpul procedurii în același loc și asupra lor se exercită o presiune
constanta. Electrozii aleși sunt cei de tip placă.
Plăcile sunt introduse în învelișuri umede cu textură sintetică,
corespunzătoare ca mărime și atașați la cablurile cordonului cvadruplu
conectat la aparat. Amplasarea lor se face în așa fel încât curenții să se
încrucișeze în mijlocul zonei tratate. În afara electrozilor placă se utilizează
și electrozi de tip perniță și electrozi cu vacuum. În tehnica cinetică se
utilizează doi electrozi „manușă” care se aplică pe mâinile asistentului, fiind
izolați electric de acesta. Celelalte două cabluri se leagă la doi electrozi-
placă. Intensitatea curentului este reglată de pacient. Regiunea de tratat se
afla în zona de interferență a curenților. Prin mișcarea permanentă a
electrozilor mănușă de către asistent în timpul tratamentului, se produce o
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 34
variație a direcțiilor de intensitate maximă a curentului interferențial,
procedeul astfel utilizat fiind denumit „electrokineziterapie”.
Aparate de curenti interferentiali
Primele aparate au fost realizate de Nemec, care le-a denumit
„Endogenos”, pentru a evidenția excitarea selectivă în profunzime a
țesuturilor la nivelul locului tratat.
Aparat electroterapie cu curenți interferențiali de medie frecvență ET-20/I
Aparat terapie curenți interferențiali și medie frecvență Therapic 8200
Aparat electrostimulare/electro diagnostic - 2 ieșiri independente,
display LCD, microprocesor 16 bit, 100 programe presetate, capacitate de
memorare în memoria internă de până la 200 programe.
Funcție pentru modul de lucru CC sau VC, curba IT, unde de medie
frecvență, timp programabil de tratament: 1-99 min.
Curenți interferențiali: până la 8000 Hz, curenții de Ionoforeza: până la
50mA, curenții Diadinamici: până la 70mA, curenții cu alte forme de undă:
până la 140mA, curenți terapeutici: continuu, întrerupt, MF, Puls
(rectangular, triunghiular, trabert), Faradic (rectangular, triunghiular,
Aparatul poate
programa doi curenți diferiți
sau identici și două intensități
distincte.
Acest aparat poate
genera curenţi interferenţiali
bipolari şi cuadripolari
precum şi curenţi Kotz.
Este dotat cu 25 protocoale
terapeutice preprogramate şi
100 de memorii.
Prezintă două canale
independente şi ecran LCD.
Opţiuni: fiecare aparat poate
dispune de un calculator
pentru executarea
examenului electrodiagnostic
care prevede memorarea și
calculul automat al
parametrilor și afisajul
curbelor i/t.
Aparatul poate fi
prevăzut opțional cu masaj
vacuum.
Aparatul poate fi prevăzut cu
telecomandă.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 35
neodinamic), Tens (salva, aleatoriu, modulat), Ionoforeză, interferențial
(cvadripolar, isoplanar, vectorial, bipolar, de stimulare, Kotz).
Alarmă pentru încărcare incorectă a canalului de terapie;
Inversie a polarității manuală sau automată;
Posibilitate de upgradare software;
Posibilitate conectare unitate vocală;
Posibilitate de conectare a unităților de ultrasonoterapie și
vacuumterapie prin cablu opțional.
Stereodynator®
Are o gamă largă de opțiuni de terapie și posibilități de reglaj
fin. Interferența stereodinamică specială este realizată din superpoziția a trei
curenți cu frecvență medie. Electroterapia cu frecvențe joase este foarte
eficientă prin generarea electrostimulării adânc în interiorul corpului. Deși
efectul principal al interferenței poate fi atins și prin superpoziția a doi
curenți, efectul stereodinamic oferă o diferența majoră, simțită de către
pacient prin efectele tratamentului.
Al treilea canal sporește efectul interferențial și generează, în contrast
față de curenții interferențiali simpli, o deplasare lentă și ritmică a locației
stimulării. Dinamica locaței și intensitatea curentului reduc adaptarea
pacientului la efect și îmbunătățesc simțitor rezultatele tratamentului.
Caracteristici:
pornire rapidă a terapiei prin lista de terapii sau jurnalul pacientului
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 36
operare simplă și intuitivă prin monitor touchscreen 15" cu iluminare
albastru deschis
fără butoane și controale inutile
generare automată a listei personale de terapii favorite
documentare automată într-un jurnal a sesiunilor de terapie ale
pacienților
modificarea personală a terapiilor și stocarea acestora sub numele dorit
posibilitatea de a trata un pacient cu două terapii sau doi pacienți
individual, în același timp
design modern, 'high-tech' cu monitor touchscreen elevat, situat într-un
cadru finisat de aluminiu
module opționale: aplicație integrată cu sucțiune cu masaj cu vid,
ultrasunete integrate 1/3MHz cu sonde de titan.
BTL – 06
Are 2 canale independente de ieșire, asigurând două tratamente diferite
pentru un singur pacient sau tratamentul simultan a doi pacienți. Aparatul
este ușor de operat. După este pornit, aparatul îți verifică automat funcțiile
interne.
BTL-06 oferă peste 1000 de tipuri și modificări ale curențiilor de joasă
și medie frecvență. Aparatul permite programarea combinațiilor de tipuri
diferite de curenți. De asemenea, se pot crea și programa curenți cu
impulsuri pătrate și triunghiulare.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 37
Aparatul permite setarea independent, pe fiecare canal de ieșire a
intensității, timpului și curentului. Intensitatea curentului sau a voltajului
poate fi setată cu pas de 0,1 mA (0,1 V), pentru intensități mai mari, cu pas
de 1 mA (1 V). Acest lucru permite utilizatorului să răspunda prompt și
corect în funcție de reacția pacientului. BTL-06 permite lucrul în mod de
curent constant sau în mod de voltaj constant. Astfel cresc posibilitățile de
utilizare a acestui aparat, mai ales în cazul folosirii electrozilor punctuali și
în cazul combinării acestei terapii cu ultrasunete.
Indicațiile și contraindicațiile terapeutice ale curenților interferențiali
Indicațiile sunt multiple și variate și ele decurg din prezentarea modului
de acțiune, a efectelor și a toleranței curenților interferențiali.
Afecțiuni ale aparatului locomotor:
- stări posttraumatice, leziuni postcontuzionale, sindrom algoneurodistofic
postfracturi, entorse, luxații, contuzii fără leziuni osoase, hematoame;
- afecțiuni articulare din domeniul patologiei reumatismale: artrite,
periartrite, artroze;
- afecțiuni dureroase cu etiopatogenii diverse ale coloanei vertebrale:
spondiloze, spondilite, scolioze, discopatii, mialgii, neuromialgii, stari
postcontuzionale;
- nevralgii și nevrite diferite;
- sechele paretice ale membrelor, în remisie.
Afectiuni vasculare periferice
Tulburari de circulație arterială, venoasă și limfatică, cu sau fără tulburări
trofice; edeme vasculogene localizate, celulite, sindromul de ischemie
periferică cronică de tip ateroscleroză obliteranta în stadiul I și II,
trombangeită obliterantă și angiopatia diabetică.
Afecțiuni ginecologice
Anexite, metroanexite nespecifice, parametrite, dismenoree, afecțiuni
inflamatorii ale micului bazin prin efecte spasmolitice la nivelul
musculaturii netede, trofovascular, resorbtiv și antalgic.
Afecțiuni ale organelor interne
- diskinezii biliare;
- hepatite cronice persistente;
- pancreatite cronice;
- gastrite, boală ulceroasă;
- distonii funcționale intestinale: hipertonii spastice, atonii intestinale
postoperatorii;
- afecțiuni reno-urinare: tulburări ale secreției urinare cu retenții bazinetale,
incontinențe vezicale prin deficit al detrusorului și sfincterului vezical;
- edeme inflamatorii ale prostatei, hipertrofii de prostată, stări disfuncționale
după prostatectomie.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 38
Contraindicatii:
- afecțiuni febrile de diferite etiologii;
- tuberculoză activă și cronic-evolutivă cu diferite localizări;
- neoplazii;
- stări cașectice;
- toate procesele inflamatorii purulente;
- aplicațiile toracice în aria precordială în cazurile cu tulburări cardiace
organice, funcționale și la cele cu stimulator cardiac
Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenți interferențiali
Tehnica de lucru cu aparatele de curenți interferențiali include manevrele
clasice, de rutină, legate de reperarea corectă a regiunii de tratat, alegerea și
fixarea electrozilor, alegerea și fixarea frecvenței și a modalității de
interferență alese și prescrise, dozarea intensității, durata și numărul
ședintelor precum și elemente mai deosebite legate de caracteristicile și
posibilitățile oferite de diferitele modele de aparate.
Tipuri și modele de electrozi utilizați la aplicațiile de curenți
interferențiali
- Electrozii clasici sunt în formă de placă, de aceea se mai numesc și
electrozi „plați”;
- Electrozi speciali: punctiformi, electrozii pentru ochi constituiți dintr-
o mască oculară cu electrozii aplicați deasupra globilor oculari și doi
electrozi-pernuță aplicați în diagonală peste apofizele mastoide, electrozi
inelari toracici, electrozi palmari, electrozi cu 4 câmpuri și electrozi cu 2
câmpuri;
- Electrozii cu vid (vacuum) sau „ventuză”. Masajul profund de
aspirație reduce mult rezistența electrica tisulara, crescând conductibilitatea
țesuturilor la curenți interferențiali printr-o mai bună repartiție lichidiană
sub electrozi, printr-o augmentare de 30 de ori a vascularizației prin
capilarele activizate; de asemenea este activată dinamica circulației
limfatice dintre sistemul limfatic și spațiile intercelulare, sunt îmbunătățite
aportul arterial de materii nutritive și eliminarea pe cale venoasă a
produselor de dezasimilație, sunt reglate reflex elementele sistemului nervos
vegetativ local, este accentuat transferul ionic între spațiul intra și
extracelular.
Efectul vasodilatator și trofic al curentului de interferență crește la
rândul său efectele pulsațiilor produse de vid. Utilizarea combinata a celor
doua forme de terapie permite și reducerea duratei ședinței de tratament.
Ca indicații terapeutice la metoda combinată pot fi reținute aproape toate
afecțiunile indicate terapiei de joasă frecvență, precum și cele indicate
masajului manual. Contraindicațiile sunt reprezentate de procesele
inflamatorii acute și zonele cu pericol de sângerare certă sau acută.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 39
2.5 Electroterapia cu curent electric de frecvență înaltă
Curenţii de înaltă frecvenţă sunt curenţi alternativi a căror
frecvenţă depăşeşte 300 KHz (limita superioară fiind reprezentată de
300 GHz).
Domeniul undelor scurte este cuprins intre 3-30 MHz.
Aparatura medicală generatoare de unde de înaltă frecvenţă
funcţionează ca un mic emiţător radio; funcţionarea ei determină
radiaţia în mediul înconjurător a unor unde radiofonice ce perturbă
funcţionarea programelor de radio şi televiziune, şi chiar şi unele
comunicaţii radio profesionale.
Pentru evitarea acestor inconvenienţe, s-au stabilit prin
convenţii internaţionale, domenii de frecvenţă bine precizate, în
limitele cărora poate funcţiona aparatura medicală ce radiază energii în
spaţiu. Astfel, aparatura actuală emite unde de frecvenţe 13,56MHz
(λ=22,12m), 27,12MHz (λ=11,06m) → cea mai folosită, sau de
40,68MHz (λ=7,37m).
Deoarece în terapie nu se mai folosesc aparatele generatoare de
curenți de frecvență înaltă cu unde lungi și medii, la curenții de înaltă
frecvență se va vorbi numai despre undele scurte.
Proprietăţile fiziologice ale undelor scurte:
- Nu au acţiune electrolitică şi electrochimică, deci nu produc
fenomene de polarizare.
- Nu provoacă excitaţie neuromusculară (durata stimulului fiind
foarte scăzută, < 0,01 ms, nu pot produce excitaţia structurilor
nervoase).
- Au efecte calorice de profunzime, fără a produce leziuni
cutanate (deci sunt folosite în procedurile de termoterapie cu acţiune
profundă).
Acţiunea fiziologică a efectului caloric produs de undele
scurte
Asupra metabolismului - stimulează metabolismul în zonele
tratate, crescând necesarul de oxigen şi substrat nutritiv tisular;
stimulează catabolismul
Asupra circulației – activare - produc o hiperemie activă prin:
-acţiunea directă vasodilatatoare locală;
-acţiune reflexă (substanţele vaso-active eliberate);
-acţiune generală (vasodilataţie generală, avand ca efect
scăderea TA in aplicaţia generală).
Asupra sistemului nervos (SN)
- SNC (central): aplicaţia în regiunea cefalică are efect sedativ
- SNP (periferic): creşte excitabilitatea, creşte viteza de
conducere nervoasă (VCN), scade reobaza, scade cronaxia (la durate
mici de aplicaţie);
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 40
Asupra musculaturii: scade tonusul muscular, activează
circulaţia locală.
Acţiune imunologică - stimulează capacitatea imunologică a
organismului.
Asupra sistemului endocrin – acțiunea este incomplet elucidată
Aparatele de unde scurte
Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator și unul
rezonator. Circuitul generator include un transformator, trioda, un
condensator de blocare, mai multe bobine de șoc, o rezistență mare la
încărcare, miliampermetru și potențiometrul corespunzător. Circuitul
rezonator (al bolnavului) cuprinde selful de inducție, condensatorul
variabil, bornele aparatului și electrozii. În acest circuit va fi introdus
bolnavul, care va reprezenta o capacitate care variază după rezistența
electrică a regiunii corporale tratate, el făcând parte integrată din
circuit.
Modalităţi de aplicare
La tratamentul cu unde scurte se produce o ENDOTERMIE
(căldura se formează în interiorul organismului), spre deosebire de alte
metode de termoterapie la care căldura este adusă din mediul extern
(raze infraroşii, băi calde, cataplasme calde, împachetări, băi cu aer
cald, băi cu abur etc).
Undele scurte produc o încălzire tisulară profundă nemijlocită.
Celelalte proceduri aduc aport caloric prin intermediul învelişului
corporal constituit din tegument.
Incălzirea zonelor profunde se realizează prin intermediul
reflexului cuti-visceral.
Aplicaţiile terapeutice ale undelor scurte au efect remanent (de
lungă durată), temperatura corpului rămânând crescută timp de 48-72
de ore după procedură.
Aceste modalităţi de termoterapie nu se înlocuiesc una pe alta,
ci se aleg in funcţie de scopul urmărit.
Există două metode pentru a face posibilă penetrarea în ţesut a
înaltei frecvenţe generate de aparat:
1. Metoda în câmp condensator (bipolară)
2. Metoda în câmp inductor (monopolară).
Dozarea intensităţii
Există 2 metode:
1. Obiectivă: constă in măsurarea temperaturii pielii, a ţesutului
celular subcutanat sau a cavităţilor mucoase cu diverse mijloace. Se
urmăreşte cu cate grade creşte temperatura ţesutului pe care se aplică
diferite doze de intensitate.
2. Subiectivă: gradarea dozelor terapeutice se face în funcţie de
senzaţiile biologice subiective pe care le resimte pacientul în cursul
tratamentului.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 41
Schliephake a stabilit următoarele gradaţii de dozare:
Doza I = cea mai slabă = doza rece,”atermică”, sub pragul
excitabilităţii termice = nu produce nici o senzaţie. Doza I = 5 - 10 W.
Doza II = slabă = doza oligotermică = senzaţie de căldură abia
perceptibilă. Doza II = aprox. 35 W.
Doza III = doza medie, termică = senzaţie de căldură evidentă,
suportabilă, plăcută. Doza III = 75 - 100 W.
Doza IV = puternică = doza tare, forte, hipertermică = senzaţie
de căldură puternică, la limita suportabilităţii. Doza IV = 110 – 180 -
250 W.
În stadii acute, se folosesc doze mici (I-II), durata = 3-5 min.,
serii scurte, zilnic sau la 2 zile.
În stadii cronice se folosesc doze mari (III-IV), durata = 20 - 30
min., zilnic sau la 2 - 3 zile, 12 şedințe.
Doza I poate fi folosită ca intensitate de introducere la bolnavii
sensibili, la cazuri acute sau hiperalgice.
Dozele II şi III au acţiune antispastică.
Dozele mari, aplicate durată scurtă au efect revulsiv (aplicaţii
superficiale). Dozele mari, aplicate timp îndelungat, au efect de
hiperpirexie.
Indicaţii:
1. Afecţiunile aparatului locomotor: boli reumatismale
degenerative (artroze), inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă,
spondilita anchilozantă etc), abarticulare (bursite, tendinite, periartrită
scapulo-humerală etc), sechele posttraumatice.
2. Afecţiunile sistemului nervos periferic (nevralgii, nevrite,
pareze/paralizii) sau central.
3. Afecţiuni cardiovasculare: tulburări de circulaţie periferic
(arteriopatii periferice obliterante - aplicaţie reflexă lombară).
4. Afecţiuni respiratorii: bronşite cronice, astm bronşic intre
crize, sechele de pleurezii netuberculoase.
5. Afecţiuni digestive: spasme esofagiene, gastroduodenale,
intestinale, dischinezii biliare, sindroame aderențiale.
6. Afecţiuni urogenitale: colici renale, prostatite, epididimite.
7. Afecţiuni ginecologice: metroanexite cronice, mastite
8. Afecţiuni ORL: sinuzite cronice, rinite cronice, faringite,
laringite, otite externe şi otite medii cornice.
9. Afecţiuni stomatologice: dureri postextracţie, gingivite,
stomatite, paradontopatii.
10. Afecţiuni dermatologice: furuncule, panari.ii, hidrosadenite
(se folosesc electrozi speciali).
Contraindicaţii:
1. Inflamaţii acute cu tendinţă la supuraţie.
2. Manifestări acute ale bolilor reumatice.
3. Afecţiuni cu tendinţă la hemoragii; hemoptizii, ulcer
gastroduodenal activat.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 42
4. Neoplazii.
5. Tromboflebite, tromboze.
6. Tuberculoza.
7. Sarcina, menstruaţia.
8. Prezenţa de piese metalice intratisulare.
9. Pace-maker cardiac.
Riscuri:
1. Acţiunea pe gonade: la bărbat se poate produce azoospermie,
în timp ce la femeie se poate produce degenerescenţă ovariană sau
fibroză chistică.
2. Cataractă
Reguli de aplicare ale undelor scurte:
1. Se explică pacientului ce senzaţie cutanată trebuie să aibă la
doza aplicată.
2. Bolnavul este relaxat, imbrăcat, mai lejer la gat.
3. Patul de terapie (sau scaunul) este nemetalic.
4. La aplicaţia pe tegument, se îndepărtează transpiraţia sau
eventualele unguente.
5. Se îndepărtează obiectele metalice de pe tegument sau din
haine.
6. Se îndepărtează aparatele auditive.
7. Se îndepărtează lenjeria sau imbrăcămintea sintetică sau
umedă.
8. Se supraveghează permanent, segmentul de tratat rămânând
nemişcat, pacientul nu vorbeşte.
9. Dacă se aplică metoda în camp condensator la ambii
genunchi, se aplică o bucată de pâslă între ei.
10. Se interzice folosirea aparatelor de unde scurte în spaţii de
fizioterapie în vecinătatea aparatelor de joasă frecvenţă (minim 6 m
distanţă de acestea).
Terapia cu înaltă frecvență pulsatilă
Aparatul Diapulse furnizează curenți de înaltă frecvență de
27,12 Megacicli cu o lungime de undă de 11 m. Durata unui impuls
este de 65 microsecunde. Impulsurile sunt separate de pauze ce variază
în trepte, de la o durată de 25 de ori mai mare decât durata impulsului –
la o frecvență de 80 impulsuri/secundă.
Durata mare a pauzelor în raport cu durata impulsurilor face ca
efectele calorice ale acestei înalte energii să se disperseze până la
dispariție, astfel încât efectele biologice au o durată mai mare și o
estompare mai lentă.
Mod de acțiune:
o câmpul electromagnetic realizat de Diapulse ar putea influența
mișcările ionice intra și extracelulare, determinând echilibrarea
pompelor de sodiu în celulele dereglate și aflate în stare de
depolarizare parțială;
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 43
o stimulează procesele anabolice celulare din țesuturile tratate;
o crește afluxul sanguin periferic prin amplificarea vascularizației
locale;
o influențează favorabil procesele de regenerare ale țesutului
nervos;
o ar stimula structurile celulare în menținerea și creșterea
capacităților histofuncționale naturale de apărare și regenerare.
Efecte fiziopatologice
o ameliorează evident osteoporozele, în special cele
posttraumatice;
o accentuează procesul de calusare al fracturilor;
o accelerează evident resorbția hematoamelor și rezolvă
inflamațiile infecțioase și neinfecțioase;
o reduce până la dispariție edemul tisular și deteriorările celulare
scurtând timpul de vindecare;
o accelerează cicatrizarea plăgilor;
o grabește vindecarea arsurilor prin stimularea țesutului de
neoformație cutanat;
o previne și reduce cicatricile cheloide;
o favorizează cicatrizarea și vindecarea ulcerelor varicoase;
o topește calcificările din bursite și tendinite;
o favorizerază vindecarea ulcerului peptic;
o diminuă și combate spasmele musculaturii netede.
Indicații terapeutice:
o Aparatul locomotor: calusarea fracturilor, fenomene locale
restante după demobilizarea fracturilor, stări posttraumatice ale
părților moi, durioane plantare și digitale operate, osteomielite,
bursite, capsulite retractile, teno-sinovite, artrite, artroze
reactivate, hidrartroza.
o Afecțiuni vasculare: ulcere varicoase ale gambelor, arteriopatii
periferice și arteriopatii aterosclerotice.
o Afecțiuni respiratorii: bronșite, faringite.
o Afecțiuni ORL: sinuzite acute, cronice reîncălzite.
o Afecțiuni digestive: boală ulceroasă, ulcer peptic, colite acute și
pusee de rectocolită ulcero-hemoragică, diverticulite intestinale.
o Afecțiuni uro-genitale: pielonefrite acute, cistite acute
hemoragice, inflamații pelvine.
o Afecțiuni stomatologice: procese dento-gingivale și buco-
maxilare-gingivite, stomatite etc.
o Afecțiuni ale tegumentului: Herpes, Zoster, arsuri.
Sarcina de lucru 2
Enumeră indicațiile și contraindicațiile generale ale electroterapiei.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 44
2.6 Aparatura utilizată în magnetoterapie
Câmpul magnetic de joasă frecvenţă este produs de un curent electric
variabil ce străbate spirele unei bobine. El are aceeaşi parametrii fizici cu ai
curentului care îl produce.
Câmpul magnetic se caracterizează prin linii de câmp. Densitatea şi
forma acestor linii determină intensitatea câmpului magnetic. Aceasta se
exprimă în tesla (T) sau militesla (mT).
Intensitatea câmpului magnetic terestru (câmp geomagnetic) este de
aproximativ 0,047 mT. Valoarea sa scade de la Poli spre Ecuator. El prezintă
oscilaţii anuale, sezoniere, zilnice, dirijând evoluţia “ceasului biologic” al
organismelor vii şi influenţând dezvoltarea vieţii.
Acţiunea biologică a câmpurilor magnetice
1.) La nivel celular:
- activează procesele enzimatice
- activează transferurile metabolice şi funcţiile membranei celulare
- activează respiraţia celulară in aria expusă
2.) La nivel de ţesuturi şi organe:
a) Acţiuni tisulare, locale:
- Vasodilataţie
- Antiinflamatorie
- Analgetică
- Miorelaxantă şi spasmolitică
- Trofică (accelerează vindecarea)
- Antiedematoasa
b) Acţiuni la nivelul organelor (acţiuni sistemice):
- Asupra sistemului endocrin: se produce o stimulare a glandelor
endocrine, in special glanda hipofiză.
- Asupra sistemului nervos: se pot obţine efecte atat simpaticolitice cat
şi efecte simpaticotone. Asupra sistemului nervos periferic realizează o
stimulare prin curentul de inductie produs.
- Asupra sistemului imun pot determina răspunsuri benefice. Pot creşte
populaţia de celule imune numite ”natural killer cells” care să ajute corpul
uman să lupte impotriva cancerului şi a virusurilor.
Aplicare:
Se face cu ajutorul unui dispozitiv electronic ce generează câmpuri
magnetice de joasă frecvenţă sub formă de impulsuri obţinute prin parcurgerea
unei bobine de către curentul electric.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 45
Pentru transferarea energiei electromagnetice la pacient, se folosesc
aplicatori sub formă de cercuri – bobine: cervicală, lombară, pentru membre
sau locali.
Intensitatea poate varia intre 1 şi max 50 mT; bobinele cervicală şi
lombară au intensităţi mai mici; aplicatorii locali au intensităţi mai mari, ei
având doar un efect focalizat pe zona de tratat.
Durata: maxim 60 minute/zi
Aplicatorii cervicali şi lombari pot fi folosiţi în aplicaţii generale (efect
sistemic). Efectul general al aplicatorului cervical se bazează pe faptul că zona
cervical este o zonă reflexogenă importantă, cu rol în reglarea cardio-vasculară
şi respiratorie, în reglarea ritmului somn-veghe; stimularea acestei zone induce
o stare generală de bine, comfort şi tonus general crescut.
În aplicaţiile clasice, amplasarea şi utilizarea aparatelor de
magnetoterapie se făcea numai in săli separate de alte proceduri de
electroterapie, paturile pe care se aşează pacienţii fiind de lemn, distanţa dintre
ele fiind de minim 3 m pentru a nu exista o influenţă reciprocă intre 2 câmpuri
magnetice. Aparatele actuale generează un câmp magnetic focalizat, care se
pierde la 10 cm de aplicator; mai mult, modulul de magnetoterapie este
încorporat intr-o combină de fizioterapie care poate genera CJF, CMF sau
chiar ultrasunete; la aceste aparate nu mai sunt valabile considerentele de mai
sus.
Se îndepărtează de pe corp obiectele metalice de dimensiuni mai mari
pentru a evita concentrarea câmpurilor magnetice şi dereglarea aparatelor
(ceasuri); dacă există piese ortopedice metalice, se evită aplicarea bobinelor în
vecinătatea lor. Nu se aplică la bolnavii cu pace-maker cardiac.
Pacientul se aşează în decubit dorsal, îmbrăcat, lejer la gât, abdomen şi
extremităţi pentru a evita stânjenirea circulaţiei sanguine. Extremitatea cefalică
a pacientului se orientează către Polul Nord.
Indicaţii:
1. Afecţiuni reumatismale (degenerative, inflamatorii cronice,
abarticulare)
2. Sechele posttraumatice (plăgi, contuzii, hematoame musculare,
entorse, stări după rupturi musculo-ligamentare, sindrom algoneurodistrofic,
accelerarea consolidării fracturilor etc).
3. Afecţiuni neuropsihice (nevroze, distonii neuro-vegetative, hemi-
sau parapareze spastice, boala Parkinson etc)
4. Boli cardio-vasculare (sd. Raynaud, acrocianoza, arteriopatii
cornice obliterante, ateroscleroza, hipertensiune arterială)
5. Boli respiratorii (astm bronsic)
6. Boli digestive (gastrită cronică, ulcer cronic, enterocolită cronică
nespecifică, colon iritabil, diskinezii biliare)
7. Boli endocrine (diabet zaharat, hipertiroidia)
8. Boli ginecologice (dismenoree, metroanexite cronice, tulburări de
climax).
Contraindicaţii:
1. Pace-maker cardiac
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 46
2. Boli hematologice (anemii, leucemii, trombocitopenii)
3. Stări hemoragice
4. Boli infectioase
5. Stări febrile
6. Tumori maligne (cancere)
7. Insuficienţa hepatică sau renală
8. Boli endocrine majore
9. Tuberculoza pulmonară sau extrapulmonară
10. Psihoze decompensate
11. Epilepsie
12. Sarcina, menstruaţia
Aparat pentru Magnetodiaflux
Teste de autoevaluare
1. Magnetoterapia are efect biologic la nivelul:
a. celulelor;
b. la nivelul țesuturilor și organelor;
c. ambele răspunsuri de mai sus.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 47
2. Magnetoterapia are efecte:
a. asupra sistemului endocrin, sistemului locomotor, digestiv;
b. numai asupra sistemului locomotor;
c. aproape asupra tuturor sistemelor organismului.
Răspunsuri 1.c., 2.c.
2.7 Terapia cu ultrasunete
Ultrasunetul = vibrație mecanică cu o frecvență mai mare de 20 kHz.
Tratamentul cu ultrasunet reprezintă un tratament medical cu vibrații mecanice
cu o frecventa mai mare de 20 kHz.
În practică se folosesc:
- ν = 0,7 ÷ 3 Mhz pentru terapie și
- ν = 5 ÷ 13 Mhz pentru diagnostic (ecografie )
Ultrasonoforeza este tratamentul medical în care o substanță
medicamentoasă este introdusă în organism cu ajutorul energiei ultrasunetului.
Ultrasunetul este o undă longitudinală (direcția ei de propagare
coincide cu direcția în care oscilează). Importanţa practică a ultrasunetelor este
legată de lungimea de undă mică a acestora. Din această cauză ultrasunetele
pot fi emise şi se propagă ca şi razele de lumină sub formă de fascicule, spre
deosebire de sunetele obişnuite care se împrăştie în toate direcţiile. Corpul
uman este un mediu elastic și deci poate fi străbătut de ultrasunete.
c = viteza de propagare US (m/s)
c = λ · f (λ = lungimea de unda (m), f = frecventa (Hz)).
În apă și țesuturi moi viteza medie de propagare a US este de 1500 m/s.
Viteza este cu atât mai mare cu cât mediul este mai dens.
în aer: c = 340 m/s
în os: c = 2800 m/s
în piele: c = 1519 m/s
în cartilaj: c = 1665 m/s
în tendoane: c = 1750 m/s
în țesut gras: c = 1478 m/s
Lungimea de undă λ a ultrasunetelor este:
- 1,5 mm în apă la 1 Mz.
- 3 mm în țesut osos la 1 Mhz.
PROPRIETĂȚILE ULTRASUNETELOR: - Transportă o cantitate însemnată de energie.
- Duc la omogenizarea unor sisteme dispersate cum ar fi: soluții
coloidale, emulsii etc.
- Ultrasunetele produc încălzirea şi redistribuirea substanţei din celulele
vii, ceea ce duce la folosirea lor în terapeutică (încălzirea anumitor ţesuturi şi
masaje adânci).
- Pot favoriza procesele de polimerizare și invers.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 48
Forme de ultrasunete utilizate în terapie
Ultrasunetul în câmp continuu
Este formă de undă ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acțiune
continuă asupra mediului și în consecință cu o producere permanentă a așa-
numitului ”micromasaj tisular intern”. Deși în cursul aplicațiilor de unde
ultrasonore nu se produc cumulări de energie în țesuturi, totuși, în absența sau
chiar în eventualitatea unei supradozări de ultrasunet în câmp continuu, efectul
termic poate deveni evident sau accentuat.
Ultrasunetul în câmp discontinuu (cu impulsuri)
Este vorba de o întrerupere ritmică, cu o anumită frecvență a ultrasunetului în
câmp continuu. Frecvența și forma impulsurilor sunt reglate de aparat.
Efectele fizico-chimice ale undelor ultrasonore
- Efectul mecanic este reprezentat de vibrația produsă. Vibrațiile se
transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mișcare
cu o frecvență egală cu cea a sursei.
- Efectul termic – o parte din energia ultrasonică se transformă în
interiorul mediului traversat de UUS în energie calorică. Efectul termic
este mai pregnant în mediile neomogene, cum sunt cele din țesutul
corpului omenesc.
- Efectul de cavitație – este un fenomen care constă în producerea de
goluri (rupturi, fisuri) în interiorul lichidului traversat, manifestate
vizibil prin formarea bulelor de aer.
- Efectul de difuziune – constă în creșterea permeabilității membranelor,
fapt dovedit experimental.
- Efecte chimice – este vorba de procese de oxidare, reducție, depolarizare
și alterare a structurii substanțelor chimice supuse acțiunii UUS.
Efecte biologice
• creșterea permeabilitatii membranelor;
• hiperemie tegumentară și musculară;
• acțiune fibrolitică;
• pe os dozele mici produc osteoporoza, dozele mari osteonecroza;
• acțiune termică de profunzime.
Efecte terapeutice
• efect analgetic produs prin intermediul sistemului nervos central, printr-un
mecanism asemanator ca si la curentii de joasa frecventa;
• efect miorelaxant, explicat prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra
receptorilor nervosi din muschi si tendoane;
• efect hiperemiant, prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor, cu activarea
corespunzatoare a circulatiei;
• efect reflex, la distanta, prin aplicarea:
- pe zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare
ale membrelor;
- pe zonele cutanate corespunzatoare organelor interne;
- pe ganglionii simpatici (ganglionul stelat).
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 49
Aparatura pentru ultrasunete terapeutice este alcătuită din generator
de înalta frecvență, cablu de racord; traductorul cu cristalul piezoelectric. Pe
panoul frontal de comanda se găsesc: comutator de pornire; potențiometru
pentru reglarea intensității; ceas pentru marcarea timpului; bornă pentru
traductor; instrument de măsură.
Tehnica de aplicare
Traductorul (emițăatorul) se aplică pe tegument prin intermediul unui
strat uleios, deoarece ultrasunetele nu se propagă prin aer. Se reglează
intensitatea între 0,05 și 2 W/cm2. Durata ședințelor este în general de 2-5
minute pentru o zonă. Pentru articulațiile mari se poate ajunge la 6-10 min.
Ritmul ședințelor este zilnic sau la două zile, efectuându-se în general un
număr de 6 până la 15 ședințe.
Traductorul se va alege în funcție de mărimea și forma suprafeței
corporale tratate (zone mari - traductor mare, zone mici – traductor mic).
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 50
Recomandări
• aplicația de ultrasunet să nu fie urmată imediat de altă procedură;
• nu se recomandă succesiunea masaj-ultrasunet sau ultrasunet-masaj;
• nu se aplică ultrasunet și roentgenterapie pe aceeași regiune;
• ultrasunetul poate precede kinetoterapia;
• uneori se recomandă terapia combinată ultrasunet-curenți diadinamici.
Indicațiile ultrasonoterapiei
• artroze, spondiloze
• spondilite, artrite
• tendinite, mialgii
• algoneurodistrofie
• fracturi recente
• contuzii, entorse, luxatii
• hematoame
• cicatrici patologice
• nevralgii, nevrite
• arteriopatii obliterante stadiul I si II
• maladia Raynaud
Contraindicațiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de
următoarele:
Afecțiunile tegumentare de natură infecțioasă, inflamatorie sau
tulburări de sensibilitate cutanată,
tulburările de coagulabilitate sanguină, fragilitatea capilară.
starea generală alterată.
tumorile în toate stadiile evolutive, pre si postoperator.
tuberculoza activă, în orice stadiu și orice localizare.
stările febrile acute, indiferent de cauză.
insuficiența cardio-circulatorie, boala cardiacă ischemică, tulburările de
ritm cardiac.
afecțiunile venoase periferice.
ateroscleroza cu calcificarea progresivă a pereților arteriali.
Alături de contraindicațiile absolute ale ultrasonoterapiei se înscriu și cele
speciale, precum: aplicația la nivelul capului sau deasupra nivelului vertebrei
C3, la nivelul măduvei spinării, ficatului, splinei, uterului gravid, la nivelul
glandelor sexuale, plămâni, cord, marile vase. Nu se fac aplicații cu
ultrasunete la nivelul zonelor de creștere osoasă la copii și adolescenți.
Teste de autoevaluare
Alegeţi formularea corectă:
a. nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasunet-
masaj
b. aplicaţiile cu ultrasunet pot precede sedinţele de kinetoterapie, datorita
acţiunii analgetice si miorelaxante
c. nu se poate recomanda terapia combinată ultrasunet-curenţi de joasă
frecvenţă
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 51
2. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
a. reumatism degenerativ
b. fracturi recente
c. cicatrici cheloide
d. TBC
e. a, b, c
3. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
a. stări inflamatorii
b. neoplazii
c. atroză
d. a, b, c
e. a, b
Răspunsuri
1.a., 2.e. 3.e.
Bibliografie minimală 1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura
Medicală, Bucuresti, 2005;
2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și
Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.
3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2003.
4. I. Baciu – Fiziologie, Ed. a II-a revizuită, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1977.
5. V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea, 2006.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 52
4. Radiatii electromagnetice
Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete
Laserterapia
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete
Aparatură utilizată în fototerapie
Obiective ale unităţii de învăţare:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să cunoști principiile generale ale fototerapiei;
sa știi să utilizezi diferitele tipuri de aparate și dispozitive utilizate în
fototerapie;
să cunoști efectele terapeutice, indicațiile și contraindicațiile fototerapiei.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 53
4.1 Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete
Undele electromagnetice alcătuiesc o formă de energie foarte răspândită în
univers. Cantitatea de energie deținută de o radiație electromagnetică
depinde de frecvență și lungimea de undă. Cele cu frecvență de peste 1015
Hz se numesc radiații ionizante (razele cosmice, gamma și X); cele cu
frecvență sub pragul de 1015 Hz sunt radiații non-ionizante care includ:
radiații ultraviolete, spectrul vizibil, radiațiile infraroșii, microundele și
undele radar, frecvențele radio, foarte scăzută frecvență (50 Hz).
Fototerapia sau terapia cu lumină reprezintă utilizarea acțiunii energiei
radiante luminoase asupra organismului. Ea poate fi naturală – lumina
solară sau artificială – furnizată de spectrele de iradiere emise în anumite
condiții de corpurile încălzite.
Utilizarea în scop terapeutic a luminii solare este denumită helioterapie.
Energia radiantă luminoasă furnizată de spectrele de iradiere emise în
anumite condiții de aparatele medicale este rezultatul transformării energiei
electrice.
Radiațiile luminoase propriu-zise cuprind radiațiile infraroșii, radiațiile
vizibile și cele ultraviolete.
Radiațiile infraroșii, denumite și radiații calorice, ocupă domeniul
lungimilor de undă cuprinse între 760 milimicroni și 50 microni. Aceste
radiații nu impresionează ochiul.
Radiațiile vizibile impresionează retina și ocupă o zonă a spectrului
electromagnetic cu lungimi de undă cuprinse între 770 și 390 milimicroni.
Spectrul radiațiilor ultraviolete are lungimi de undă cuprinse între 400 și 10
milimicroni. În terapie se utilizează numai cele cu lungimea de undă
cuprinse între 400 și 180 milimicroni.
Acțiuni fizico-chimice ale luminii
1. Efectul termic: toate tipurile de radiații au proprietatea de a fi
absorbite de ecrane sau corpuri interpuse și de a se transforma în
căldură. Cel mai puternic efect termic îl au radiațiile infraroșii.
2. Absorția: dacă un corp primește un flux radiant, o parte din energia
acestui flux este absorbită, altă parte este transmisă și o altă parte
reflectată sau difuzată. Corpul alb reflectă difuz toate radiațiile
primite, corpurile colorate absorb parțial, iar cele negre absorb toate
radiațiile primite. Mediile biologice sunt în general absorbante, dar
capacitatea lor de absorbție variază.
3. Reflexia și refracția: radiațiile infraroșii au proprietatea de a se
reflecta. Materialele lucioase reflectă 10% din radiațiile infraroșii
incidente.razele infraroșii, ca și cele vizibile suferă fenomenul de
refracție. Capacitatea de reflecție a corpurilor variază cu natura
compoziției lor.
4. Efecte fotoelectrice: efectul fotoconductor (scăderea rezistenței
electrice a unor corpuri sub acțiunea radiației), efectul de fotoemisie
(ionizarea unui atom prin smulgerea unui electron periferic sub
acțiunea unei cunate de energie radiantă, a unui foton. Este specific
radiației ultraviolete) și efectul fotovoltaic (apariția unei diferențe de
potențial electric între un metal și un semiconductor sub acțiunea
luminii aplicată pe suprafața de contact dintre aceste două corpuri).
5. Efectele fotochimice: sunt produse numai de radiațiile ultraviolete.
Moleculele activate de radiațiile ultraviolete pot să cedeze energia
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 54
primită fie printr-un proces de dezactivare, fie cedând această
energie pentru producerea unei reacții chimice.
Lămpi utilizate în fototerapie
Lămpile cu ultraviolete au început să fie utilizate de la sfârșitul
secolului trecut, pentru tratarea lupusului cutanat tuberculos. Au fost
imaginate și utilizate numeroase tipuri de lămpi, fiecare dintre ele
având avantaje, dar și inconveniente.
La început s-au folosit lămpile cun arc voltaic cu electrozi de
cărbune nemineralizați, apoi electrozii au fost mineralizați. Au urmat
lămpile cu electrozi de cărbune polimetalizați care emiteau radiații
ultraviolete în cantitate mare, dar și radiație infraroșie; ele erau
prevăzute cu filtre absorbante pentru infraroșu și lentile de cuarț pentru
dirijarea radiației ultraviolete. Însă, electrozii metalici sunt improprii
folosirii timp îndelungat în terapie deoarece sunt, în general, instabili.la
momentul actual, aceste lămpi (sau puțin modificate) se mai utilizează
foarte rar, în dermatologie.
Mai târziu, au apărut lămpile cu electrozi de mercur, amplasați într-
un tub de cuarț, între aceștia formându-se un arc de vapori de mercur
ionizat. Cuarțul are rolul de a opri radiațiile calde și cele vizibile,
lăsând să treacă doar radiațiile UV.
În literatură se mai citează doar câteva tipuri de lămpi ultraviolete
care se utilizează în terapie: Lampa Kromayer cu mercur metalic, cu
răcire realizată cu apă distilată, utilizată în afecțiuni ale pielii și
mucoaselor; Tuburile Philips și Westinghouse cu presiune joasă a
vaporilor de mercur, emițând RUV sun 280 micrometri lungime de
undă.
Dintre sursele de radiații infraroșii folosite în practica medicală, în
prezent se mai utilizează lămpile cu incandescență și radiatoarele cu
rezistențe metalice.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 55
În terapie se folosesc și lămpi care emit ambele tipuri de radiații
IR și UV.
Efecte clinice ale radiațiilor
Radiația ultravioletă
1. Stimularea tegumentului
2. Pigmentația cutanată – generează producerea accentuată și
accelerată de melanină.
3. Exfolierea cutanată – indicată în acnee și psoriazis.
4. Producerea vitaminei D
5. Efectul desensibilizant-antialgic
6. Efectul asupra hematopoiezei
7. Efectul dezinfectant – RUV au acțiune bactericidă.
8. Efecte psihologice
Radiația infraroșie
1. Activarea circulației cu încălzire tisulară
2. Resorbția edemelor superficiale
3. Miorelaxant și antialgic
4. Stimularea catabolismului
5. Influenteaza pe cale reflexă circulația viscerală
6. Sudație
Indicațiile tratamentului cu radiații ultraviolete: în dermatologie
(psoriazis, acnee, cicatrici cheloide, eczeme, furuncule, degerături, Zona
Zoster, lupus vulgaris, ulcere cutanate, ragade mamelonare, piodermite,
micoze cutanate etc.), în pediatrie (rahitism și spasmofilie, suferințe
respiratorii, debilitatea fizică, craniotabesul), în reumatologie (artrite
reumatoide, artroze, periartrite, nevralgii, sindromul algoneurodistrofic), în
TBC și alte afecțiuni (sindroame neurovegetative, unele tulburări
endocrine, astm bronșic, afecșiuni ORL, afecțiuni stomatologice, afecțiuni
din sfera ginecologică, afectări ale stării generale) și în scop profilactic.
Contraindicațiile tratamentului cu radiații ultraviolete
- TBC pulmonar activ;
- Neoplazii;
- Cașexiile de orice cauză și inaniția;
- Cardiopatiile decompensate, insuficiența cardiacă, ateroscleroza în stadii
avansate;
- Insuficiențe hepatice și renale, nefritele cronice și severe;
- Stările hemoragice și tendințe la hemoragii, tromboflebite;
- Hipertiroidia;
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 56
- Diabetul zaharat;
- Hematoporfirinemia;
- Pacienții nervoși și iritabili;
- Sarcina;
- Tulburările de pimentație;
- HTA consecutive pigmentației;
- Fotosensibilitățile cutanate solare.
Indicațiile tratamentului cu radiații infraroșii
Aplicațiile de radiații infrarăsii se pot face în spațiu ”deschis” (cu lămpi
de tip Sollux și altele) și în spațiu ”închis” (cu băi de lumină).
În spațiu deschis se folosesc pentru tratarea afecțiunilor locale însoțite
de edeme inflamatorii și stază superficială, catarele acute, subacute și
cronice ale mucoaselor, leziunile cutanater de tipul plăgilor postoperatorii,
plăgilor atone, degerătuiri, radiodermite, eriteme actinice, eczeme,
piodermite etc., tulburări ale circulației periferice, stări spastice ale
viscerelor abdominale.
Utilizarea terapeutică a băilor de lumină este mai largă: boli cu
metabolism scăzut, boli reumatismale, intoxicații cronice cu metale grele,
afecțiuni inflamatorii cronice și subacute ale organelor genitale feminine,
afecțiuni cronice ale aparatului respirator.
Contraindicații ale terapiei cu raze infraroșii
- Nu se aplică în perioada imediat următoare traumatismelor;
- Hemoragii recente, existența unor riscuri de hemoragii gastrointestinale;
- Inflamații acute, supurații,
- Boli și stări febrile.
Sarcina de lucru 1
Enumeră efectele clinice ale radiațiilor IR și UV
4.2. Laserterapia
La origine termenul laser este acronimul LASER format în limba
engleză de la denumirea light amplification by stimulated emission of
radiation (amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației). Laser-ii
au fost aplicați în medicină după anul 1960. Aplicațiile medicale ale laser-
ilor au cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii 10-20 ani. În aplicațiile
medicale, radiația laser incidentă pe țesut produce o serie de procese fizice,
biologice și fiziologice (teoretice). Intensitatea și efectul acestei radiații
depind în primul rând de puterea (intensitatea) radiațiilor emise.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 57
Este vorba despre radiații electromagnetice coerente ”monocromatice”
cu lungimi de undă cuprinse între 100 nanometri și 2 milimetri (deci un
domeniu spectral foarte ”îngust”).
În funcție de intensitatea radiațiilor laser, variază efectele biologice și
implicit indicațiile medicale (diagnostice sau terapeutice).
În terapia cu laseri de putere (intensitate) mică sunt folosiți în general
cei cu valoare de ”lucru” de 10-90 mW (rareori câteva sute de mW).
Aplicațiile medicale ale laser-ilor se datorează unor caracteristici
specifice ale acestor radiații:
- Strălucire intensă – proprietate care poate fi utilizată pentru focalizarea
fasciculelor (proces majorat semnificativ cu ajutorul fibrelor optice).
- Interacția fără contact cu tegumentul tratat.
În aplicațiile medicale, radiația laser poate suferi patru procese
importante:
- Reflectarea la suprafață;
- Absorbția parțială intratisulară (în apa tisulară sau în absorbanți
denumiți cromofori – de tipulm hemoglobinei și melaninei);
- Disipare intratisulară;
- ”Transmisie” intratisulară.
Instalațiile cu laseri sunt înzestrate cu o serie de surse de generatoare
de enrgie diferite (cu CO2, cu Argon și Kripton, cu Heliu – Neon, cu Rubiu
etc.) în funcție de care și parametrii caracteristici au valori diferite (putere,
suprafață de iradiere, mărimea expunerii radiante, regimul de funcționare –
continuu sau cu impulsuri, frecvența de repetiție a impulsurilor, durata
ședinței etc.).
Domeniile medicale de aplicație sunt multiple: oftalmologie,
neurochirurgie, ORL, în stomatologie, ginecologie – urologie, cardiologie,
dermatologie, ortopedie.
În tratamentul bolilor aparatului locomotor (artroze, tendinite,
întinderi și contuzii musculare, retracții cicatriceale, calcificări
intratendinoase), laser-ul de mică putere este considerat a fi un mijloc
terapeutic asociat în cadrul balneofizioterapiei. În acest domeniu sunt
utilizate instalațiile cu Heliu – Neon și/sau cu diode laser.
Indicațiile laser-terapiei în aceste patologii se bazează pe
următoarele efecte: antialgic, antiinflamator, stimularea metabolismului
celular (singur sau asociat cu magnetoterapia) și a circulației arterio-
venoase.
Aparatele utilizate au emițătorul radiant de diferite modele și
dimensiuni, inclusiv tipul ”sondă”. Tehnica de aplicație trebuie să țină cont
de procesul patologic tratat și scopul urmărit.
Tipuri de aparate cu laser
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 58
Laser portabil
Laserul portabil cu energie joasa este folosit pentru tratamentul
unor afecțiuni ca: sindrom Tunel carpian, fibromialgie, sindroame durere
miofascială (dureri ale genunchiului, spatelui, spondiloză, dureri
musculare) afecțiuni ale articulațiilor (tendinite, dureri ale cotului), artrite,
afecțiuni ale pielii (acnee, herpes simplex, arsuri, cicatrice postoperatorii),
vergeturi post-partum, inflamații, stomatologie, acupuntură, traumatisme
sportive. Funcționează cu 3 baterii AAA, 1,5V. Aparatul furnizează
fascicul laser de 808 nm pe o suprafață de 4,5 cmp.
Laserul HPL este un aparat de nouă generație permițând terapia laser
prin emisia diodelor în IR la nivele energetice înalte, capabile de a transmite în
profunzime, în tesuturi, a unei energii de densitate foarte mare spre a activa
procesele reparatorii, analgezice și antiinflamatorii. Unul din efectele
principale ale laserului este favorizarea și accelerarea transformării ADP-ului
în ATP.
Modelele HPL 1.6 și 3.2 sunt echipate cu o sursă terapeutică constituită
dintr-o diodă de 808 nm pentru o putere de 1600 mW, respectiv dintr-o sursă
de putere totală de 3200 mW compusă dintr-o diodă de 808 nm de 1600mW și
o diodă de 915 nm de 1600 mW.
Această asociere servește pentru două scopuri precise:
- Obținerea de puteri ridicate și adaptate necesităților terapeutice în timpul
cărora o densitate de energie semnificativă este iradiată permitând
atingerea rapidă a energiei cele mai eficace nivelului terapeutic.
- Tratarea diferitelor straturi celulare (dermă, tendoane, mușchi, oase)
implicate prin patologia luată în considerare.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 59
Utilizarea aparatului este uşoară: se pregăteste sonda pentru scanare şi
se determină timpul de tratament şi densitatea de energie. Microprocesorul
integrat calculează automat parametrul lipsă, în funcţie de suprafața de
tratament.
Rotatia planului de scanare
RPS este un sistem automat de rotație a planului de scanare de la +90 la -45.
Acest dispozitiv permite operatorului de a fixa aparatul în poziția optimă care
se adaptează poziției ideale a pacientului. Sistemul permite tratarea unui
pacient în orice poziție. Modul de emisie poate fi continuu sau pulsat. Puterea
este în mod particular crescută în modul continuu și este pretabilă pentru
tratarea suprafețelor mari ale corpului unde este necesară o energie de densitate
înaltă într-o perioadă relativ scurtă. Modul pulsat este necesar atunci când o
saturaţie rapidă a energiei laser în zona tratată trebuie evitate. HPL are două
ecrane LCD. Ecranul principal este situat deasupra butoanelor panoului şi vă
permite să vizualizaţi parametrii de prelucrare. Al doilea, permite vizualizarea,
chiar şi de departe, a parametrilor şi a celor mai importante mesaje. Aparatul
dispune de o vastă bibliotecă de programe și tratamente personalizate.
Efecte terapeutice: antiinflamator, antiedem, analgesic.
Aplicații - reumatologie: artrită reumatoidă, artroză.
- traumatologie: tendinite, periartrite, sindrom cervical, sindrom cervico-
brahial, lumbago, sciatica, contracturi muscular.
- dermatologie: dermatite, răni cheloide, ulcere.
- neurologie: nevralgie de trigemen, nevralgie post-herpetica, cefalee
miointensivă.
Contraindicații:
Absolute: iradierea direct a globilor ocular (risc de inducer a retinopăatiei
degenerative), iradierea tumorilor maligne sau potențial maligne, stări febrile,
TBC activ.
Relative: pacienții cu afecțiuni psihice (sindroame nevrotice), epilepsie,
mastoză chistică, hipertiroidism, sarcină, implant cohlear.
Mod de aplicare
După stabilirea punctelor trigger sau a zonelor pe care se face aplicația, se
fixează programul (care cuprinde parametrii de stimulare și timpul) și se trece
la aplicarea sondei pe tegument. În cazul iradierii unor suprafețe mai mari se
folosesc sonde special care sunt plasate la distanță de suprafața tratată; distanța
necesară în acest caz este de 5-20 cm.
Ochelarii de protecție pentru pacient și terapeut sunt obligatorii.
Numărul ședințelor se fixează în relație cu răspunsul terapeutic, însă nu trebuie
să depășească 20. Efectul tratamentului este cumulativ.
Sarcina de lucru 2
Prezintă indicațiile laserterapiei:
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 60
Teste de autoevaluare
1. Contraindicațiile radiațiilor IR și UV sunt:
a. TBC, tumori maligne, insuficiență cardiacă, psoriazis
b. TBC activ, tumori maligne, insuficiență cardiacă, psoriazis, stări
hemoragice
c. TBC activ, tumori maligne, insuficiență cardiacă, stări hemoragice
2. Efectele biologice ale radiațiilor UV:
a. Pigmentație și exfoliere cutanată
b. Desensibilizant, antihistaminic, bactericid, virucid
c. Arsură cutanată, atrofie cutanată
d. a, b
e. a,b,c
3. Laserterapia are următoarele contraindicații relative:
a. Epilepsie, mastoză chistică, stări nevrotice, sarcină
b. Stări febrile, tumori maligne, TBC activ
Soluţii la testele de autoevaluare
1. c; 2. d; 3. a;
Bibliografie minimală
1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura
Medicală, Bucuresti, 2005;
2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și
Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.
3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2003.
4. I. Baciu – Fiziologie, Ed. a II-a revizuită, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1977.
5. V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea, 2006.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 61
5. Aparatură utilizată în hidroterapie și balneologie Hidroterapia – principii generale
Tipuri de aparate și dispozitive utilizate în hidroterapie
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
Obiective ale unităţii de învăţare:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să cunoști principiile generale ale hidroterapiei, respectiv balneoterapieii;
sa știi să utilizezi diferitele tipuri de aparate și dispozitive utilizate în
hidroterapie și balneoterapie;
să cunoști efectele terapeutice, indicațiile și contraindicațiile hidroterapiei
și balneoterapiei.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 62
5.1 Hidroterapia – principii generale Terapia acvatică/terapia cu apă se definește ca fiind aplicarea
metodică de către personal calificat, în cadrul unor activități specifice, a
factorului fizic apa, în sprijinul restaurării, creșterii sau menținerii
calităților funcționale ale persoanelor cu sindroame sau boli
dizabilitante acute, tranzitorii sau cronice.
Hidroterapia reprezintă aplicarea metodică, cu scop terapeutic, a
factorului fizic, apa, la diverse temperaturi și stări de agregare (vapori,
lichid, solid). Deoarece acțiunea terapeutică a apei este puternic
influențată de temperatură se mai folosește și termenul de
hidrotermoterapie.
Principalul scop al aplicațiilor este creșterea rezistenței
organismului, normalizarea unor funcții, combaterea factorilor de risc,
influențarea unor stări patologice.
Hidroterapia se clasifică în funcție de temperatură astfel:
- Crioterapia: 0-4˚C;
- Proceduri reci: 22-18˚C;
- Proceduri răcoroase: 33-35˚C;
- Proceduri calde: 37-39˚C;
- Hipertermie: 39-43˚C;
- Temperatura de indiferență a apei (nu modifică balanța termică a
organismului): 35˚C.
Proprietățile fizice ale apei sunt: capacitatea termică, conductibilitatea
mare, presiunea hidrostatică, forța de împingere de jos în sus (principiul lui
Arhimede). La factorul fizic, și cel termic, se mai pot adăuga și factori chimici
dacă în apă se dizolvă CO2, rășini, extracte de plante, uleiuri volatile etc.
Beneficiul hidroterapiei poate fi îmbunătățit dacă se mai adaugă și
factorul mecanic: periajul, fricțiunea, presiunea, vibrația etc. De asemenea, apa
influențează mișcarea, iar executarea unui exercițiu fizic în apă este un mijloc
deosebit pentru reeducarea funcțională a aparatului locomotor.
Hidroterapia stimulează în primul rând reactivitatea sistemelor
vasculare și de termoreglare (prin factorii termic și mecanic), elemente care au
un rol deosebit în homeostazia locală și generală.
Termoreglarea are rol în activitatea adaptată a organismului, reglând
capacitatea vasculară a principalelor compartimente ale patului circulator din
cord, rinichi, mușchi, tegument.
Beneficiile hidroterapiei:
- Ameliorarea durerilor cronice vertebrale, articulare, musculare;
- Ameliorarea deficitelor funcționale neurologice centrale și periferice;
- Ameliorarea deficitelor funcționale articulare din boli reumatice
inflamatorii cronice (spondilartrite), degenerative, abarticulare;
- Ameliorarea deficitelor musculo-scheletale posttraumatice;
- Îmbunătățirea reacțiilor adaptative ale organismului;
- Ameliorarea valorilor tensionale.
Indicații generale:
- Durere cronică, limitarea amplitudinii articulare, spasticitate;
- Disfuncții circulatorii, boli cardiace;
- Proteze articulare;
- Obezitate;
- Prenatal;
- Osteoporoză;
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 63
- Artroză, fibromialgie.
Contraindicații
- Afecțiuni neurologice cu tulburări de sensibilitate;
- Hiper și hipotensiune cu valori mari;
- Afecțiuni mentale;
- Afecțiuni cutanate;
- Stări febrile;
- Stări hemoragice;
- Stări neoplazice;
- Insuficiență cardiacă, insuficiență respiratorie;
- Tromboză venoasă profundă.
5.2 Tipuri de aparate și dispozitive utilizate în hidroterapie
Aplicațiile generale antrenează modificări sistemice cu consecințe
cardiovasculare, respiratorii, metabolice, musculare și pe sistemul nervos.
Metodele folosite sunt în special băile, cu sau fără substanțe
medicinale, cu sau fără exerciții terapeutice, la diferite temperaturi sau băi
ascendente (temperatura apei crește progresiv), băi cu CO2, împachetări
generale calde sau reci, fricțiuni și spălări.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 64
Căzile de baie pentru hidroterapie LAGUNA pot fi folosite pentru cure
de hidroterapie, în special pentru baia intregului corp a unui pacient inactiv.
Diferite tipuri de cure de baie pot fi administrate în acest tip de cadă, după cum
urmează: - hipertermice simple, minerale, jeturi de aer, radon, carbonic şi băi
cu săruri. Optional pot fi dotate cu gratar pentru masaj cu bule de aer.
Cada de tratament OCEAN DE LUXE PC
Această cadă de tratament este prevăzută cu sisteme automate de
umplere și golire, setare digital a temperaturii și a nivelului apei, inițierea
automată a procesului de procedură după intrarea pacientului în apă. În plus,
pereții sunt placați cu aditiv IONPURE unic, antibacterian, bazat pe ioni de
argint. Acesta penetrează pereții celulelor de bacterii și microbi, distrugând
funcțiile celulelor cheie, astfel încât acestea nu se pot reproduce. Aceasta
asigură proprietăți de igiena și durată de viață prelungită a căzii de tratament.
Balmed Eco – Este o cadă medicală modernă, special concepută pentru
CO2, apă sărată sau băi balneologice. Bazin ergonomic realizat din acril de
înaltă calitate rezistent la temperatură şi produse chimice. Capacele laterale
sunt realizate din acril armat cu poliester laminat. Sistemul de apă (cu excepţia
conectorilor) este confecţionat din plastic.
Posibilităţi de tratament: Băile sărate pot fi calde, cu temperatura de
34-37oC şi concentraţia de sare 0,5-1,0% sau fierbinţi, cu temperatura de 37-
40oC şi concentraţia de sare 2,0-3,0%.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 65
Pentru tratamentul cu apă saturată în CO2 se poate utiliza atât apă de
izvor (de exemplu acidă), cât şi apă luată de la coloana de saturaţie
CARBOSAT.
ORIONMED - Cadă pentru masajul întregului corp
Cada oferă trei tipuri diferite de hidroterapie :
Whril masaj utilizând 36 de jeturi de apă direcționale divizate în 3 secțiuni
independente (secțiunea 1- picioare, secțiunea 2- șolduri și talie, secțiunea -
3 spatele)
Masaj subacval cu jeturi de apă cu controlul presiunii în pași
Masaj cu bule de aer având la bază un sistem de 126 de orificii localizate
pe fundul căzii, cu posibilitatea ajustării presiunii, modului de tratament
(constant sau variabil) și generator de ozon;
Panou de comandă cu ecran touch-screen
36 duze de apă, 3 zone independente de masaj, 2 pompe independente
Creste cu duze pentru masajul părții interne a coapselor
Generator de ozon pentru funcția de masaj cu bule
Furtun pentru masaj subacval manual
Cronometru cu alarmă sonoră la sfârșitul tratamentului
Protecție pentru funcționarea în gol
Opțional-încălzitor pentru apă (menține apa la temperatura presetată)
Indicator al temperaturii apei (indică temperatura din cadă și sistemul de
alimentare cu apă)
Se poate folosi apă caldă și rece de la rețeaua de alimentare cu apă
Sistem de dezinfectare încorporat cu indicator al nivelului de dezinfectant
Senzori pentru indicarea nivelului apei (3 senzori pe 2 nivele) cu alarmă
sonoră la umplerea căzii
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 66
Aplicațiile locale se adresează extremităților membrelor și au ca efect
vasodilatația în teritoriul de aplicare și la nivelul metamerului corespunzător,
reducerea vâscozității țesuturilor colagenice, din tendon, capsulă, fascie;
declanșarea de mecanisme reflexe.
Efectele terapeutice obținute sunt: spasmoliza, rezorbția edemelor,
relaxarea țesutului conjunctiv, a structurilor musculare și nervoase și analgezie.
Modalitățile practice de hidroterapie locală sunt: compresele, băile
parțiale, dușurile, afuziunile.
CAZI PARȚIALE – HIDROMASAJ
Cada de hidromasaj este perfectă pentru recuperare după accidentări,
dereglari ale sistemului nervos periferic, stări de oboseală nervoasă sau
musculară. Hidromasaj blând și eficient cu jeturi la temperatură și intensitate
ajustabile prin intermediul duzelor localizate în zone specifice. Masajul cu bule
reduce edemul, îmbunătățește circulația sângelui, reduce durerea și contractura
musculară. Permite echilibrarea și relaxarea după stress fizic sau mental.
Termoterapia. Crioterapia
Termoterapia reprezintă aplicarea superficială, în scop terapeutic,
profilactic sau curativ, a factorului termic la diverse temperaturi (surse de
căldură) prin intermediul a diferite suporturi: aer, apă, parafină etc.
Mecanismul de acțiune: angajarea răspunsului vascular de tip
vasodilatator, accelerarea metabolismului celular, relaxarea musculară și a
țesutului conjunctiv, blocarea receptorilor de durere.
Răspunsul biologic constă în:
- Ameliorarea durerii;
- Creșterea fluxului sanguin tisular;
- Accelerarea metabolismului celular;
- Creșterea extensibilității colagenului.
Pentru ca un agent să fie încadrat în clasa termoterapicelor el trebuie
să crească temperatura țesuturilor moi asupra cărora acționează la 40-45
grade celsius.
Încălzirea unui corp se poate face prin conducție (contact direct),
convecție (factorul termic trece peste corpul care primește), iadiere și
conversie (transformarea unei alte forme de energie în energie termică).
Agenții fizici utilizați în termoterapie realizează încălzirea straturilor
superficiale și răspunsuri vasculare în teritoriile superficxiale sau profunde.
Rezultatele pe țesuturile superficiale sunt obținute cu numeroase
mijloace:
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 67
- Comprese calde simple, cataplasme, băi sau împachetări cu parafină, băi
sau împachetări cu nămol;
- Lămpi cu radiații infraroșii;
- Băi de lumină parțiale sau generale;
- Pernă electrică.
Rezultate pe structurile profunde se obțin prin:
- Diatermie cu microunde sau unde scurte;
- Aplicații de ultrasunete.
Indicațiile termoterapiei: durerea din bolile musculo-scheletale
reumatismale din perioada non-acută, în combaterea contracturii musculare
și a redorii articulare, a spasticității neurologice, în pregătirea țesuturilor
musculoarticulare pentru kinetoterapie, în combaterea colicelor viscerale,
pelvine etc.
Contraindicațiile apar la persoanele cu inabilități în perceperea
temperaturii, inflamații acute, tromboze, tulburări hemoragice, sarcină,
tumori maligne.
Împachetarea/baia cu parafină este o metodă larg răspândită care
utilizează căldura de contact pentru creșterea temperaturii anumitor porțiuni
ale corpului. Se folosește parafina (sub formă de împachetări calde sau băi
de parafină) pentru încălzirea anumitor segmente ale corpului.
Indicațiile parafinoterapiei: patologia degenerativă osteoarticulară,
leziuni posttraumatice, contracture muscular, nevralgii, înaintea ședințelor de
kinetoterapie.
Crioterapia
Este un alt adjuvant prețios al recuperării care folosește apa rece,
gheața, acidul carbonic etc. Pentru răcirea unui segment al corpului. Poate fi
aplicată sub formă de împachetări reci, imersii de scurtă durată (1 minut) într-
un mediu apă-gheață, masaj cu cuburi de gheața, băi contrastante etc. Efectele
sunt: scăderea metabolismului local, vasoconstricție (urmată de vasodilatație
de protecție), diminuarea edemului, relaxarea musculara, diminuarea
sângerării, diminuarea durerii și a inflamației.
Indicații
- afecțiunile neurologice, care se manifestă prin creșterea spasticității
(crioterapia este mai eficientă în aceste cazuri decât aplicarea căldurii);
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 68
- afecțiunile reumatologice: inflamatorii (reducerea puseelor
inflamatorii), artrozele (diminuarea durerii, destindere), tendinite, bursite,
dureri cervicale, dorsale sau lombare, algoneurodistrofie;
- traumatologie și ortopedie pentru ameliorarea durerilor pe parcursul
exercițiilor de recuperare, dar și pentru prevenirea sângerărilor.
Se contraindică folosirea aplicațiilor reci la persoanele instabile și
hipersensibile la frig sau care prezintă tulburări ale sensibilității, afecțiuni
cardiace, neoplazii, arteriopatii, sindrom Raynaud, hemoglobinurie paroxistică
la rece etc.
Terapie contrastantă (alternanță de cald și rece)
Efecte fiziologice: alternanțe vasomotorii, de vasodilatație și
vasoconstricție. Temperatura tisulară nu este influențată.
Indicații: inflamații cu caracter subacut și în caz de contraindicații la
termoterapia superficială.
BALNEOTERAPIA
Balneologia este știința care se ocupă cu studiul apelor minerale, a
nămolurilor, a emanațiilor de gaz și factorilor climatici cu activitate
terapeutică.
Balneoterapia se ocupă cu studiul și aplicarea profilactică, curativă și
în recuperarea funcțională a factorilor balneari.
Principalele mecanisme ale factorilor naturali de cură
La realizarea beneficiului terapeutic contribuie atat proprietățile fizice
ale apei (termalitate, presiunea hidrostatică, hidrodinamică, viscozitate), cât și
cele chimice, apele minerale fiind soluții naturale complexe, prin calitatea și
cantitatea elementelor conținute (sodiu, magneziu, calciu, fier etc.), dar și prin
combinațiile chimice existente (cloruri, sulfați, carbonați, sulfuri). În
compoziția lor se întâlnesc și alte elemente chimice în cantități limitate, dar
eficiente terapeutic: arseniu, mangan, iod, brom, potasiu, gaze dizolvate și
substanțe radioactive.
Mecanismul termal: reacția vasculară (directă și/sau reflexă) cu
numeroase implicații metabolice, trofice, neuroendocrine.
Mecanism fizic, mecanic: este condiționat de presiunea hidrostatică,
viscozitate, nivelul imersiei în urma căruia acțiunează principiul lui Arhimede.
Mecanismul chimic: componentele chimice acționează la suprafața
tegumentelor sau se absorb determinând reacții speciale. În acest sens factorul
chimis este responsabil de o acțiune stimulantă cu caracter nespecific
(condiționață de reacții neurovegetative și neuroendocrine, de excitarea
terminațiilor nervoase sau a extrareceptorilor) și specific, infuențată de
schimburile ionice din tegument și mediul mineral și/sau de calitatea
substanțelor absorbite.
Efecte sistemice apar prin stimulare hormonală, imunostimulare
(hipertermie moderată), imunodepresie (hipertermie extremă), stimularea
nervilor simpatici, adaptarea funcțiilor vegetative, sedare, creșterea frecvenței
cardiace.
Efectele locale sunt: reducerea durerii, amplificarea circulației
colaterale, relaxare musculoscheletală, creșterea amplitudinii de mișcare,
creșterea capacității de streching a colagenului.
Efectele biologice utile practicii medicale sunt: vasodilatație periferică
și centrală, cu creșterea oxigenării tisulare; creșterea eliminării de substanțe
toxice; stimularea metabolismului celular și general; relaxare musculară;
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 69
stimularea secreției biliare și intestinale; relaxare fizică și psihică, antialgic,
antifungic.
Indicațiile balneoterapiei: boli cronice: reumatismale (artroze,
discopatii, spondilartrite, fibromialgii, tendinite, periartrite, nevralgii, nevrite),
neurologice, metabolice (obezitate, diabet zaharat, gută), respiratorii
(restrictive, obstructive), cutanate (psoriazis), circulatorii periferice
(arteriopatii std. I), disfuncții ale sistemului nervos autonom, HTA (moderată),
sechele traumatice, ginecopatii cronice.
Teste de autoevaluare
1. Efectele biologice ale hidrotermoterapiei sunt:
a. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, scaderea
metabolismului celular;
b. Ameliorarea durerii, cresterea metabolismului celular, scaderea fluxului
sanguin;
c. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, cresterea
metabolismului celular.
2. Contraindicațiile hidrotermoterapiei:
a. Tromboze, sarcină, tulburări hemoragice, tumori maligne, inflamații
cronice, spasticitate neurologică;
b. Tromboze, sarcină, tulburări hemoragice, tumori maligne, inflamații
acute;
c. Reumatismul acut, contracturi musculare, colicile viscerale
3. Balneoterapia reprezintă:
a. Studiul și aplicarea profilactică, curativă și în recuperarea funcțională a
factorilor balneari;
b. Studiul și aplicarea numai curativă și în recuperarea funcțională a
factorilor balneari;
Soluţii la testele de autoevaluare
1. c; 2. b; 3. a;
Bibliografie minimală
1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura
Medicală, Bucuresti, 2005;
2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și
Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.
3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2003.
4. I. Baciu – Fiziologie, Ed. a II-a revizuită, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1977.
5. V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea, 2006.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 70
6. Alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în
balneofiziokinetoterapie
Dispozitive utilizate în presoterapie
Terapia prin vacuum
Terapia cu unde de șoc,
Terapia cu aerosoli
Alte tipuri de aparate
Rezumat
Teste de autoevaluare
Soluţii la testele de autoevaluare
Bibliografie minimală
Obiective ale unităţii de învăţare:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
Să identifici alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în
balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
6.1 Dispozitive utilizate în presoterapie
Este o metodă relativ nouă, care determină drenaj limfatic. Folosește o
tehnologie avansată, atât pentru a trata vasele de sange și insuficiența
sistemului limfatic, cât și pentru îmbunătățirea urmatoarelor probleme: picioare
umflate, picioare grele, eliminarea toxinelor, reținerea de apă. Este o procedura
antistres, relaxantă. Presoterapia constă în masajul pneumatic realizat prin compresia și
decompresia controlată a camerelor de aer. Presomasajul realizeaza un drenaj
limfatic și îmbunătățește semnificativ circulația sanguină.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 71
Aparatul de presoterapie MK300 este potrivit în special pentru
ameliorarea problemelor medicale (în acest caz, fiind necesară asistenţă
medicală) cum ar fi:
+ edem acut (post operaţie, post arsuri)
+ edem cronic pe bază venoasă
+ insuficienţă venoasă cronică
+ edem limfatic
+ post-paraliză
CARACTERISTICI APARAT PRESOTERAPIE DR.LIFE MK300
+ se pot folosi maxim 4 piese în acelaşi timp
+ 2 controloare diferite pentru folosire concomitentă de către două
persoane
+ utilizare practică prin economisire de timp şi spaţiu
+ 3 programe presetate
Masoterapia
Masajul terapeutic se definește un grupaj de manevrare care
mobilizează țesuturile moi, tegumente, mușchi, fascii, ce se aplică la
suprafața organismului și are scopul de a diminua durerea și
contractura, de a crea o stare de relaxare, de detentă.
Mecanisme de acțiune: efectele fiziologice ale masajului sunt
mediate de reacții mecanice și reflexe precum și de eliberarea de
substanțe opioide cu rol în modularea durerii.
De natură reflexă sunt următoarele evenimente:
- vasodilatația superficială;
- relaxarea musculară și stimularea terminațiilor nervoase.
Evenimentele de tip mecanic sunt:
creșterea fluxului sanguin;
accelerarea returului venos și limfatic;
îndepărtarea aderențelor și fibrozei;
îmbunătățirea nutriției tisulare.
Tehnicile de masaj sunt manuale sau se aplică cu diverse
aparate.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 72
- aparat de masaj, pentru masajul gâtului și a
altor părți ale corpului
- are un efect pozitiv asupra hiperplaziei osoase
- masajul ameliorează durerile cauzate de
oboseală, îmbunătățește somnul.
Aparat de masaj pentru gât
Efectele biologice cu importanță clinică:
- calmarea durerii;
- diminuarea contracturii;
- îmbunătățirea ampălitudinii articulare, tonusului muscular și complianței
tendino-fasciale;
- reducerea redorii articulare;
- antiedematos.
Indicații:
- stre fizic sau psihic;
- apnee de somn și insomnii;
- sindroame miofasciale;
- fibromialgii;
- leziuni ligamentare;
- artrite;
- artroze;
- contractură musculară reflexă;
- cefalee;
- durere cronică;
- dureri abdominale, colon iritabil sau constipație.
Contraindicații: boli dermatologice, infecții tegumentare,
tromboflebite, fragilitate vasculară.
6.2 Terapia prin vacuum Aparatele pentru terapia cu vacuum fac posibilă aplicarea curenţilor de
stimulare folosind electrozii de vacuum. Această metodă este aplicabilă în
special pentru fixarea electrozilor pe fese, deoarece nu mai este nevoie de
elemente de fixare scumpe. Această acţiune de aspiraţie asociată cu stimularea
circulaţiei duc la o mai bună conductivitate a curentului prin ţesuturi. Prin
posibilitatea de reglare fină a undelor de aspiraţie pulsante, acestea determină o
terapie şi mai eficientă.
Electrozii de vacuum se aplică uşor pe tegumentul pacientului cu
ajutorul subpresiunii reglabile.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 73
Cu ajutorul pompelor speciale aparatele de terapie cu vacuum se pot
folosi şi pentru masajul manual prin unde de aspiraţie, care poate fi efectuat şi
de sine stătător fără combinarea cu aparatul de electroterapie.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 74
6.3 Terapia cu unde de șoc
Shockwave este o noua tehnologie care utilizează undele de șoc pentru
tratamentul durerilor cronice ale sistemului musculoscheletal. Terapia
Shockwave are la bază generarea unei energii foarte intense într-o perioadă
foarte scurtă de timp (10 milisec), unda de șoc străbatând astfel țesuturile cu
o viteză mai mare decât viteza sunetului.
Unda de șoc creează o presiune mecanică asupra țesuturilor afectate,
ceea ce duce la creșterea permeabilității celulare, crescând asfel microcirculația
și metabolismul celular, grăbind astfel vindecarea, precum și dizolvarea
depunerilor calcare.
Unda de șoc acționeaza asupra durerii prin 2 mecanisme:
hiperstimulare anestezică - când nervii asupra căreia acționează
undele de șoc sunt hiperstimulați atât de mult încât își scad activitatea (este un
efect temporar care apare la prima ședință).
Apoi prin stimularea în continuare a nervilor, în următoarele
ședinte de terapie se trece de pragul limită, apărând astfel o recalibrare a
perceperii senzației de durereț
Terapia shockwave elimină durerea, favorizează vindecarea, crește
circulația locală îmbunătățind astfel metabolismul tisular, crește producția de
colagen, relaxează musculatura, dizolvă fibroblaștii calcifiațiț
Avantajele terapiei shockwave:
Eficiența în 70-80% din cazuri
Tratarea durerii cronice
Creșterea mobilitatii
Terapie de scurtă durată 10-20 min
Tratament nonchirurgical, noninvaziv
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 75
Se pot trata urmatoarele afectiuni
Fasceita plantară – Pintenul calcanean apare sub călcâi sau în spatele
călcâiului și se datorează unei inflamații de lungă durată ale fasciei plantare
sau a tendonului achilean la locul de prindere al acestora de calcaneu. Terapia
shockwave este capabilă să elimine simptomele putând să călcați iarași cu toată
forța pe picior fără durere.
Durerea de sold – bursita trohanteriană care se formează între mușchiul
fesier mare și trohanter .
Durerea de genunchi - tendinita rotuliană manifestată prin durere la
inserția tendonului rotulian
Durere la nivelul tendonului achilean - tendinita achileană care poate
să apară în urma unor activități ca alergatul, săritul sau alte traume
Dureri de umar – Terapia shockwave și-a dovedit eficența în 81% din
cazuri reducând durerea și crescând mobilitatea umarului.
Dureri de cot – epicondilita medială și laterală reprezintă inflamația
inserției tendoanelor musculaturii brațului și se manifestă prin dureri la nivelul
cotului accentuate de mișcarea și mai ales rotația antebrațului.
Durata unei ședințe este intre 10-20 de minute. Sunt necesare între 3-5
ședințe, cu o pauză între ele de 5-10 zile.
În funcție de intensitatea durerii cu care se prezintă fiecare pacient
tratamentul poate fii uțor dicomfortant pentru pacient, dar intensitatea
tratamentului este adaptată la gradul de toleranță al fiecarui pacient.
Imediat dupa tratament durerea dispare complet, dar poate să apară
ulterior o ușoara jenă, ce poate să dureze de la câteva ore până la câteva zile. In
acest interval nu trebuie folosite gheața sau antiinflamatorii. Este recomandat
punerea în repaus a zonei tratate pentru 48 ore.
Contraindicații sau precauții:
Infiltrația cu cortizon trebuie să fie facută cu cel puțin o lună
înainte de terapia shockwave
administrarea concomitentă a medicamentelor anticoagulante ca
heparina sau fraxiparine
formațiuni tumorale în zona tratatp
sarcina
diabet
6.4 Terapia cu aerosoli Terapia cu aerosoli (aerosoloterapie) constă în introducerea pe cale
respiratorie a unui agent terapeutic activ farmacodinamic, care se adresează
căilor aeriene superioare și inferioare. Efectul este strict local și nu are valoare
profilactică.
Efecte terapeutice: antiinflamator, desensibilizant, antimicrobian,
bronhodilatator, trofic, de refacere a epiteliului bronșic. În plus, aerosolizarea
produce și umidifierea mucoasei bronhice și fluidificarea secrețiilor.
Ședințele sunt în număr de 10-12 și trebuie făcute zilnic.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 76
Există 4 sisteme de producere a aerosolilor:
1) Aparate cu duze, care realizează pulverizarea pneumatică
2) Pulverizarea cu ajutorul ultrasunetelor
3) Pulverizarea prin centrifugare
4) Dozele de pulverizare sau „spray”-urile.
6.5 Alte tipuri de aparate utilizate în fizioterapie SPIRIDUȘ-ELF este un aparat care echilibrează metabolismul,
crescând imunitatea după lungi perioade de stres; foarte bun pentru diabet,
ajută pancreasul; pentru reumatism, dispar durerile; este un foarte bun anti-
inflamator, stimulează circulația sanguină, stimulează imunitatea corpului, redă
echilibrul energetic.
ELF (Extremely Low Frequency) este un simulator de unde cerebrale
echipat cu un emițător electromagnetic de frecvențe foarte joase ce stimulează
celulele accelerând astfel vindecarea în cazul unor boli, răni, traume fizice,
oboseală extremă, insomnii, stress etc. ELF e foarte bun pentru: diabet, dureri
reumatice, insomnie, oboseală cronică, întărirea organismului, sistemul osos,
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 77
tensiunea arterială, probleme musculare, durere și stress, în tratamente post-
traumatice, tulburări neuro-mentale, boli cardio-vasculare, boli ale aparatului
respirator, tulburări digestive, boli endocrine, boli ginecologice.
AlterG Anti-Gravity Treadmills
Folosit în recuperarea după intervenții chirurgicale, afecțiuni ale
membrelor inferioare, recuperări neurologice și geriatrice; oferă avantajul unui
start precoce al exercițiului fizic.
Nu pune presiune pe membrele inferioare, astfel este extrem de benefic
în antrenarea a mai multe grupe de mu,chi fără a se forța încheieturile.
ReWalk I
Reprezintă un sistem bionic de asistare a mersului, compus dintr-un
dispozitiv care se atașeaza picioarelor și ajută paraliticii să se ridice, să meargă
și să urce scări.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 78
Utilizat inițial doar în centrele medicale cu scop fizioterapeutic sub
stricta supraveghere a personalului medical calificat, în prezent ReWalk are și
un model comercial ReWalk P, ce poate fi utilizat acasă de paralitici.
Exoschelete controlate cu puterea minții (Mind-Controlled Exoskeletons)
Un nou sistem de fizioterapie care combină neuroștiințele cu robotica
este testat în prezent și are ca scop reabilitarea supraviețuitorilor unui atac
cerebral vascular. Acest sistem se bazează pe o interfață noninvaziva creier-
robot, care coordonează o proteză robotică, care în funcție de mesajul primit de
la creier, v-a executa anumite mișcări. Utilizatorul este cel care dă
instrucțiunile pe baza undelor transmise de la creier, iar robotul anticipează și
ajută.
Scopul acestor comenzi este impiedicarea atrofiei musculare și
recuperarea abilităților pierdute în urma AVC-ului.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 79
Teste de autoevaluare
1. Presoterapia are drept efect principal:
a. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, scaderea
metabolismului celular;
b. Drenaj limfatic;
c. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, cresterea
metabolismului celular.
2. Masoterapia și aerosoloterapia sunt tehnici de fizioterapie?
a. nu;
b. da
Soluţii la testele de autoevaluare
1. b; 2. b
Bibliografie minimală
1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura
Medicală, Bucuresti, 2005;
2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și
Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.
3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2003.
4. I. Baciu – Fiziologie, Ed. a II-a revizuită, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1977.
5. V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea, 2006.
Elena Folescu
Bioinstrumentaţie 80
Bibliografie
1) A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura
Medicală, Bucuresti, 2005;
2) R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și
Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.
3) R. Popescu, S. Pătru - Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2003.
4) V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii
din Oradea, 2006.
5) D. Moteț - Enciclopedia de kinetoterapie, vol.1, Ed. Semne, București,
2009.
6) G. Onose – Recuperare, medicină fizică și balneoclimatologie, Ed.
Medicală, București, 2008
7) I. Kiss – Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală, Ed. Medicală,
București, 2012.