Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 279 - revistatribuna.ro · ducerea sau ilustrarea graficã a operei lui Tudor Arghezi, precum ºi în traducerea operei sau publicarea de exegeze

TRIBUNA 279

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II II II • 11 66 - 33 00 aa pp rr ii ll ii ee 22 00 11 44

Ilustraþia numãrului: Ioan Augustin Pop

Mircea DaneliucAdrian Þion

Patru secvenþe cuAndrei Bodiu

ªtefan Manasia

„Clu

j-Hu

edin

sau Paris-C

oulom

miers e exact acelaºi lu

cru p

e la ºase dim

ineaþa”

Film

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Cluj Shorts2014

Prozã

François B

réda

2 TRIBUNA • NR. 279 • 16-30 aprilie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Pe ccopertã: Ioan Augustin Pop, Orient expres 2 (2013),tehnicã personalã, 200 x 150 (detaliu)

Muzeul Þãrii Criºurilor Oradea, Expoziþie personalãIoan Augustin Pop, "Despre M.I.N.E." (MinisterulIndustriei Naturii ºi Experimentului).

REGULAMENTUL FFESTIVALULUI INTERNAÞIONAL DDE LLITERATURÃ «TUDOR AARGHEZI» ediþia aa XXXXIV-aa, 229 mmai- 11 iiunie 22014

Ajuns la cea de-a 34-a ediþie, festivalul omagiazã pecel care rãmâne unul dintre cei mai mari scriitori ce i-adat literatura românã de-a lungul timpului ºi îºi propunesã contribuie la stimularea pe criterii valorice a scrisuluiromânesc contemporan, inclusiv pentru cunoaºterea ºipromovarea operei argheziene, în þarã ºi peste hotare.

Festivalul se adreseazã creatorilor de literaturã ºiexegeþilor în arghezologie din þarã, precum ºi vorbitorilorde limbã românã din comunitãþile de peste graniþe, cupreocupãri în domeniu.

Organizatori: Consiliul Judeþean Gorj prin CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Gorj, Institutul Cultural Român

Parteneri: U.S.R., Primãria Tg-Cãrbuneºti, BibliotecaJud. Gorj, Institutul Cultural Român, Ans. Art. DoinaGorjului, Liga culturalã Fiii Gorjului Bucureºti, TeatrulElvira Godeanu, Universitatea „C-tin Brâncuºi” Tg-Jiu, alteinstituþii de culturã, ligi, fundaþii, societãþi culturale, pos-turi de radio, cotidiane ºi edituri din Gorj.

Programul festivalului se desfãºoarã în perioada 29mai -1 iunie a.c., la Târgu-Jiu ºi Târgu-Cãrbuneºti, locali-tatea de obârºie a scriitorului.

SECÞIUNI ºI PREMIII. PREMIUL NAÞIONAL DE LITERATURÃ

“TUDOR ARGHEZI” pentru Opera Omnia, atribuit pecriterii valorice unor scriitori români contemporani.Premiul, în sumã de 2500 lei, va fi acordat de UniuneaScriitorilor din România, iar Consiliul Local ºi PrimãriaTg-Cãrbuneºti va atribui laureatului titlul de CETÃÞEANDE ONOARE al oraºului.

II. Premiul TUDOR ARGHEZI, pentru Opera Omniaatribuit unor scriitori contemporani de prestigiu inter-naþional. Premiile, în sumã de 2000 lei fiecare, vor fiacordate de Consiliul Judeþean Gorj prin CJCPCT Gorj ºivor fi însoþite de titlul de “ Cetãþean de Onoare ” aloraºului Tg. Cãrbuneºti.

III. Premiul OPERA OMNIA pentru contribuþiideosebite la afirmarea ºi promovarea culturii româneºti,în valoare de 2500 lei, va fi acordat de Institutul CulturalRomân, ºi va fi însoþit de titlul de CETÃÞEAN DEONOARE al oraºului Tg. Cãrbuneºti.

Pentru acordarea acestor premii, organizatorii vorsolicita propuneri de nominalizare de la reviste literare,asociaþii ale scriitorilor, fundaþii ºi societãþi culturale, per-sonalitãþi de seamã ale literaturii române, de la alte insti-tuþii culturale.

IV. PREMIUL PENTRU «OPERA PRIMA» (volum dedebut în poezie), în valoare de 1000 lei, acordat deCentrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Gorj. În vederea atribuirii acestuipremiu, se vor cere propuneri de nominalizare unor edi-turi de prestigiu cu preocupãri constante în promovareape criterii valorice a volumelor de debut tipãrite în perioa-da mai 2013 - mai 2014.

V. SECÞIUNEA “CUVINTE POTRIVITE”, pentruvolum de poezie în manuscris, deschis autorilor româninedebutaþi, având vârsta maximã de 47 ani. Manuscriselenu trebuie sã depãºeascã 100 pagini. Se atribuie un singurpremiu, în valoare de 1000 lei, ºi este acordat de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Gorj.

VI. SECÞIUNEA «BILETE DE PAPAGAL», pentru gru-paj de poezie.

La aceastã secþiune pot participa poeþii ce-ºi aºteaptãconsacrarea, cu un grupaj de minim 10 (zece) poezii dac-tilografiate, într-un singur exemplar. Se acordã urmã-toarele premii:

Premiul I, în valoare de 800 lei, acordat de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Gorj;

Premiul II, în valoare de 700 lei, acordat de BibliotecaJudeþeanã “Christian Tell”;

Premiul III, în valoare de 600 lei, acordat de CentrulCultural “Tudor Arghezi” Tg-Cãrbuneºti.

Menþiune (1) în valoare de 500 lei, acordatã deConsiliul Judeþean Gorj prin CJCPCT Gorj. La aceastãsecþiune vor mai fi acordate menþiuni ale unor edituri,fundaþii, reviste literare, posturi de radio etc., invitate înfestival. Pentru aceastã secþiune juriul are dreptul de aredistribui premiile. Câºtigãtorii locului I de la ultimele

trei ediþii nu sunt acceptaþi în concurs. VII. SECÞIUNEA DE ARGHEZOLOGIE, deschisã

scriitorilor români pentru exegeze care au ca obiect destudiu viaþa ºi opera lui Tudor Arghezi (studii publicatesau în manuscris).

Premiul în valoare de 1000 lei este acordat deCentrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Gorj.

VIII. SECÞIUNEA DE PROMOVARE A OPEREIARGHEZIENE ºI A FESTIVALULUI, deschisã partici-panþilor din þarã ºi de peste hotare, cu merite deosebiteîn creºterea vizibilitãþii Festivalului, în promovarea, tra-ducerea sau ilustrarea graficã a operei lui Tudor Arghezi,precum ºi în traducerea operei sau publicarea de exegezedespre viaþa ºi opera acestuia ( monografii, studii,eseuri...).

Se atribuie patru premii: - 3 în sumã de 1500 leifiecare, acordate de Consiliul Judeþean Gorj prinCJCPCT Gorj ºi 1 în sumã de 1500 lei acordat de cãtreCJCPCT Gorj.

IX. SECÞIUNEA PREMIUL OPERA OMNIA atribuitunui scriitor de orgine gorjeneascã, în suma de 1000 lei,acordat de Liga Culturalã “Fiii Gorjului” Bucureºti.

ALTE PRECIZÃRIÎn cadrul festivalului vor fi organizate lansãri de

carte, conferinþe de presã, întâlniri cu cititorii ºi vizitareamuzeului “Tudor Arghezi”, din oraºul Tg-Cãrbuneºti.

La festivitatea de premiere, laureaþii vor primi, pelângã premiile de mai sus, diplomele aferente ºi trofeulFestivalului.

Lucrãrile - dactilografiate, într-un singur exemplar,pentru secþiunile de concurs, precum ºi volumele pentruOpera Prima, Cuvinte Potrivite, ºi cele de arghezologie seprimesc pânã la data de 16 mai a.c.(datã poºta), peadresa: Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Gorj, 210135 Târgu-Jiu,Calea Eroilor, nr. 15, judeþul Gorj, cod poºtal: 210135, cumenþiunea “Pentru Festivalul «Tudor Arghezi»”. La expe-diere se vor respecta obiºnuitele cerinþe: în plicul mare seintroduce plicul mic cu motto, iar în interior se sigileazãdatele autorului, inclusiv un numãr de telefon, la carepoate fi contactat.

Juriul îºi va desfãºura lucrãrile pe douã secþiuni:- de preselecþie, alcãtuit din reprezentanþii organizato-

rilor, îºi va începe lecturarea în 26 mai;- naþional, care cuprinde ºi juriul de preselecþie, va

definitiva jurizarea în cursul zilei de 29 mai a.c., în aºafel încât sã poatã fi anunþaþi laureaþii în timp util, în ved-erea participãrii la festivitatea de premiere, ce se vadesfãºura la Târgu-Cãrbuneºti, în 1 iunie, începând cu ora11.00.

În condiþii de sponsorizare sau a altor forme desusþinere materialã, juriul poate acorda ºi alte premii.

Cheltuielile de cazare, masã ºi transport în interioruljudeþului pentru juriu ºi invitaþi vor fi suportate deInstitutul Cultural Român, CJCPCT Gorj, BibliotecaJudeþeanã ºi Primãria Tg. Cãrbuneºti cu menþiunea cãpentru laureaþii concursului nu se asigurã decontareacheltuielilor de transport.

Cheltuielile pentru cazarea invitaþilor din strãinãtate(Bucureºti), precum ºi transportul internaþional al acesto-ra vor fi suportate de Institutul Cultural Român.

Laureaþilor din afara graniþelor li se deconteazã ºitransportul de la intrarea pe teritoriul României.

Organizatorii îºi rezervã dreptul de a publica unelelucrãri prezentate în concurs, fãrã sã acorde drepturi deautor. Lucrãrile participante intrã în arhiva Festivalului

Informaþii suplimentare la telefon/fax:- 0253/213.710 ºi 0721.370057 (Centrul Jud. pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale) ; Persoane de contact: dir. Ion Cepoi - (0721.370057);

Viorel Surdoiu - 0727930333 [email protected](www.proverbum.ro) http://www.traditiigorj.ro, e-mail:[email protected]

- 0253/214.904 (Biblioteca Judeþeanã “Christian Tell”)Persoane de contact: dir. Olimpia Bratu - 0253/214904

Organizatorii ureazã succes tuturor concurenþilor

!

***[Prostul are o singurã soluþie pentru a nu se

demasca: sã nu sarã din baie]

IIggnnoorraannþþaa noastrã am legat-o de cunoaºtere ºiam ajuns ca ce nu ºtim sã fie o limitã a ceea ceºtim ºi ce ºtim sã fie o limitã a ceea ce nu ºtim.Aceasta se face prin calculul probabilitãþilor, care,prin forma lui matematicã dã o mare autoritateacestui procedeu.

Însã procedeul acesta conþine un artificiu careîn mod bizariu alieneazã necunoscutul pentru a-laduce la dimensiunea unui punct, care ar pãrea cãnu mai ridicã nici o întrebare.

ªi totuºi el ridicã întrebarea. Ele sunt totalechiar dacã sunt înghesuite într-o unitate aproapefãrã dimensiuni.

GGâânnddiittoorr ººii ppooeettAm încheiat Aletheia cu concluzia cã existã în

lume un „absolut” cu douã aspecte pe care greciiîl numeau cu un cuvânt: Logos, sermo et ratio,cuvânt ºi raþiune. Acest absolut se reveleazã prinom, prin faptul cã prin aceasta apare „a gândi” ºi„a spune”, pentru cã numai omul este dotat cunoein ºi poiein. Puterea de cugetare întrupatã înom a dat naºtere la filozofie ºi ºtiinþã, iar putereade a spune a dat naºtere la poezie ºi artã.Revelaþia absolutului în lume se face prin gânditorºi prin poet, amândoi fiind creatori, fiindcãacesta-i sensul pe care-l acordã grecii ºi lui noeinºi lui poiein; gândirea este putere zice Aristotel,iar poiein exprimã în primul lui înþeles, ideea de„a face”, „a plãsmui”, „a crea”. Iatã darã celedouã vârfuri prin care „absolutul” pãtrunde înlumea noastrã: prin gândirea filosofului ºi prinarta poetului.

UUnn ggâânndd aa lluuii KKaannttÎn Reflexionen zur Metaphysik, Kant scrie

urmãtorul gând: Der dass sagt dass ein Gott see,sagt mehr, als ein weisst und der Gegentent sagtungleichen – „Cine spune cã existã un Dumnezeuspune mai mult decât ºtie, ºi cine spunecontrariul la fel”.

Acest sofism dupã clasificarea lui Stuart Milleste un sofism material, nu este trecut pe lista luiºi nici în alte tratate de logicã. Aici putem sã-lnumim: „afirmaþie prin exces”. Sofismele de felulacesta sunt foarte frecvente ºi se întâlnesc la totpasul. Cauza lor este înclinaþia subiectivã spre oanumitã credinþã, sau spre o anumitã idee. Îl poþiîntâlni în discuþiile obiºnuite, filosofico ºtiinþifice,la cafenea sau pe stradã. Oricine rãspunde într-odisputã, ”credinþa mea este …” sau ”eu cred cã”comite un astfel de sofism „prin exces”.

A pãstra echilibrul în judecata pe care o facieste a evita astfel de sofisme, care sunt în general,sofisme avocãþeºti. Grecii aveau o devizã care seafla pe frontispiciul templului de la Delphi ºi careeste atribuitã ºi celor ºapte înþelepþi: Meden agan– „nimic prea mult”. O personalitate este bineconturatã, dacã în tot ce spune ºi în tot ce facenu existã nimic excesiv. Din punct de vedereformal aceasta înseamnã a nu comite sofisme detipul celui citat de Kant. În fond, aceastaînseamnã a fi logic. Frecvenþa absolut de necrezuta acestei erori de logicã în vorbirea de toate zilele,dovedeºte cã, în general, oamenii nu gândesclogic, ci afirmã cel mai adesea starea lorsubiectivã.

CCee eessttee llooggiiccaa??În primul volum al „Memoriilor” sale, Octav

Onicescu scrie cã ºtie ce este un raþionament, ºtiece este istoria logicii, dar nu ºtie – ºi nu crede cãva ºti vreodatã ce este logica. ªi are perfectãdreptate.

Am arãtat în „Teoria logicii” (1973), cã logicanu are o definiþie unitarã, cã fiecare maregânditor a dat o versiune proprie a definiþieiacestei ºtiinþe. Într-adevãr, acest lucru este bizar ºiar trebui sã ne dea de gândit. Cum se poate ca oºtiinþã „de început” sau cum îi spuneau scolasticiiscientia scientiarum, sã nu poatã fi definitã înmod clar ºi distinct, când tocmai ea urmãreºteclaritatea ºi definirea corectã a tuturorconflictelor? Cum m-am ocupat o viaþã întreagãde logicã, am putut sã observ cã ceea ce i-adeterminat pe filosofi ºi logicieni sã încerce onouã definiþie a logicii era influenþa timpuluiasupra modului de a gândi al lor. În timpulnostru acest lucru este ºi mai evident. Deoarecematematica a ajuns tipul ºtiinþelor, s-au încercatfel de fel de definiþii pentru logicã, pentru caaceasta sã aparã ca o ºtiinþa matematicã.Lukasiewicz a spus cã logica nu are nimic de aface cu gândirea º.a.m.d. Dar atunci cine are de aface cu gândirea? Aceºti oameni de deosebitãvaloare dealtfel, cred cã cel mai [mare] defect allogicienilor este de a introduce psihologia înlogicã, fiindcã a studia demersul gândirii aparþinedomeniului psihologiei.

Aceastã reacþie, care a mers mult mai departe,a început la sfârºitul secolului trecut (pentru a numai cita unele antecedente), tocmai pentru cã„psihologismul” acaparase în întregime logica. Eneîndoielnic cã operaþiunile logice pot fi studiateºi din punct de vedere psihologic. Dar existã înaceste operaþiuni demersuri care au un caracterobiectiv, în aºa mãsurã cã ele nu mai depind desubiectul care le efectueazã. A concepe o axiomã,cum e de exemplu „ partea este mai micã decâtîntregul” nu este un fenomen psihologic, deºi o

serie de activitãþi psihice conduc la formularea ei,dar aceastã axiomã, ca ºi multe altele, reprezintãun adevãr independent de activitãþile psihice. Eibine, logica studiazã astfel, acele activitãþi careconduc la rezultate independente de gândirea carele-a formulat. Cu alte cuvinte, logica studiazãacele operaþii ale gândirii fãrã care se obþinrezultate independente de activitatea ei.

MMiimmeessiittaatteeaa ccoommppeetteennttããSã considerãm o grupã de oameni care sunt

toþi specialiºti într-o ramurã oarecare: ºtiinþã,tehnicã, literaturã etc. Dintre aceºtia cei mai bunivor fi cei mai puþini. Chiar la întrecerea deexerciþii fizice sunt clasificaþi primii trei. Dintr-omulþime de participanþi doar trei sunt remarcaþi.

Tot aºa se poate face o clasificare a oamenilorde litere, a fizicienilor, a matematicienilor. Dintremii ºi mii de matematicieni care existã pe glob înmomentul când [se] face eventual o clasificare,numai câþiva sunt cei mai buni. Generalizând,vom spune cã în orice categorie de creatori sau decercetãri, numai o minoritate este cea maicompetentã în materie. Trecând la procedeuldemonstraþiei moderne, unde principiul este unom, un vot, acest principiu apare greºit de laînceput. Este vorba de aprecierea unor programeideologice ºi administrative ºi a unor oameni caresã le aplice.

Dar dintre milioanele de alegãtori care-ºiexercitã dreptul de a vota pentru una sau alta dinideologiile oferite, din programele expuse depoliticieni ºi candidaþi, numai o minoritate estecompetentã sã se pronunþe. Viciul democraþieimoderne este tocmai încãlcarea principiuluiminoritãþii competente. Desigur ideea de egalitatea uzanþelor este atrãgãtoare, dar nu este aplicabilãechitabil. Nu se poate da un vot lui Einstein ºi totun vot lui Marx când e vorba de alegere.

Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman

!

33



TRIBUNA • NR. 279 • 16-30 aprilie 2014 3

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XXIV)

Ioan Augustin Pop, Orient expres 1 (2013), tehnicã personalã, 300 x 200

Vladimir CinezanBulgãri de umbrãCluj-Napoca, Ed. Ecou transilvan, 2014

Dacã citeºti textele poetice ale lui VladimirCinezan îþi dai seama cã acestea vin dinaltã lume. Una, de altfel familiarã, dar,

parcã, o altfel de lume. Abia dupã ce reciteºti peîndelete textele sale (mai vechi ºi mai noi) îþi daiseama cã autorul ºi-a fãcut în limbã propriul sãulimbaj. Propriul sãu limbaj poetic. Abia apoi,credem, poþi avea acces – atâta cât te lasã poetuldar ºi propria-þi putere – spre poezia sa. În fapt,fiecare poezie trebuie sã se spunã pe sine.Trecând prin a fi un lucru, apoi un ustensil, textulpoetic trebuie sã devinã operã de artã.Posibilitatea ca poezia sã fie este datã de poeziaînsãºi.

Vladimir Cinezan ºi-a fãcut în/din limbã unlimbaj propriu. Tocmai de aceea accesul la poeziasa pare a fi mai dificil. Nu mulþi dintre cei carescriu „bine” scriu ca ºi el. Poezia sa a „evoluat”dintr-un uºor clasicism-romantism, în plin baroc.Luãm aici barocul nu în sens strict de curentliterar, ci mai ales în acela de „existenþã barocã”.

Dacã volumele de pânã acum mai pãstrau oanume legãturã cu realul, cu lumea metaforei ºi asimbolului, acesta de-acum, Bulgãri de umbrã, se„rupe” aproape total de acestea, investind înlimbã un limbaj propriu, fãcând din text realulînsuºi. În limbajul propus acum nu mairecunoaºtem realul (lumea) aºa cum îl ºtiam pânãacum. Este aici ºi acum un limbaj care se instituieca fiind lumea însãºi; a noastrã, a limbii, aînþelesului. Pare cã poezia s-a mutat într-o altã

existenþã. Cu om cu tot. Aºa cã, pentru a înþelegeacest fel de a fi al poeziei, trebuie sã o„traducem” în „limba comunã”. Poezia pare cã seascunde, cã este o „absenþã” la care cu greuputem ajunge pe cãile bãtute pânã acum. Poeziaîºi este sieºi propriul referent. Textul, semanticasa, înþelesul nu au un real „palpabil” la îndemânã,au doar „realul” limbajului devenit lumea însãºi.Metafora, în cele douã accepþiuni ale sale, de carevorbea Lucian Blaga (plasticizantã ºi revelatorie),are în vedere nu misterul lumii în care suntem(„aruncaþi”), ci acela al lumii (poetice) nou create.Lumea aceasta este limba însãºi, în care unanume limbaj a „împietrit”. „Lumea” este acumacest limbaj care ascunde lumea realã, iar omuleste de gãsit numai aici, împietrit în ascundere,rupturã psihicã – metafizicã, strãlucire, materiecare curge, într-un limbaj neaºteptat plin deîngemãnãri altundeva aproape imposibile. Dacãaceastã lume este cu adevãrat realã, atunci înaceastã lume, în ascunsul ei sau în deschisul eitrebuie sã „gãsim” poezia. Poezia care vine în eade la începutul lumii. Care s-a fãcut odatã cu ea.Lumea aceasta este un limbaj pietrificat carecurge. Poezia se dezvãluie ca fiind datã deîmpietrire ºi de înþelesul pe care autorul i-l dã,scriind-o, dar ºi de înþelesul pe care i-l dã cititorul,înþelegând-o.

Iatã o astfel de lume: „Vino la mine în crângsã fabulezi,/ în castane am îngropat codobaturi/pregãtite de incendieri sub teascuri,/ te întâmpincu o ºuviþã tãiatã/ din mireasma geluluizmeoaicei,/ am un sfert de sufertaº cu pãpãdie/pentru cina din vechea fântânã/ cu ghizduri melcinãpãstuind,/ eu mai calc pe rãsuflarea cerilor/ de

unde îmi predestinez curcubeul/ ºi aºtept iarba-ntre ierburi,/ peste tot e aceeaºi tornadã/ fãrã decare pâraiele mã dor,/ cetluiala devine un simplupenel/ cu liricul bocet pervertit epic,/ iardeschiderea e doar o paginã/ de deschis cu iarbafiarelor,/ vino aºadar la mine cu naraþiunea/învãþând sã mintã adevãruri.” (Incendieri subteascuri); sau: „Scriu mai des la lumina lunii,/deschid gura ºi las câte-o razã/ din care iespaianjeni, omizi/ ºi mereu un singur crin/ cuporumbei pe aripi...” (Porumbei pe aripi); sau: „aiimpresia cã pe curba liniei drepte/ e cocoþatã oveveriþã împãiatã în zori,/ când miresele cermistreþi pentru cinã,/ n-ai parte de ºtevie, nici deapã de gurã/ pânã la împãrtãºania mereuamânatã,/ stai pe un glonte rãtãcit prin mãcriº,/te resusciteazã un licurici, ai orizont,/ dar mereuîntrebi ºi între douã rãspunsuri/ mãsori distanþapânã la diapazoane,/ apoi uvertura are gust desalcie sãlcie.” (Distanþa pânã la diapazoane).

Citatele ar putea continua cu versuri dinfiecare poem.

Iatã omul: „mãsor hãul, sparg bulgãri deumbrã/ fãrã sã dau de celãlalt din mine/ rãmastãvãlit în mine cu aur la tîmple” (Bulgãri deumbrã); „sunt flamã la cãpãtâiul propriului risc/de pe umbrarul cãruia ridic rigolele,/ apoi, înmiezul sincopei, aprind similitudini.” (Ceartadintre dihori); „nimeni nu rostogoleºte vamã/doar un cerdac se cere rostuit/ întru penumbra decerber lãcuit” (Sãgetãri pe ramã).

Omul devine un text, un pre-text, ocomparaþie, o metaforã, un simbol, o imagine, oaglutinare de imagini. Parcã nu mai existã „autor”,„narator”, „eu liric”. Totul pare a fi o spunere atextului de cãtre sine însuºi. Omul este ascunssub strãlucire verbalã, sub curgerea nesfârºitã deimagini pline de materialitate. În locul „lumiireale” a pus o altã lume. Una fãcutã doar înaparenþã (nu se putea altfel) cu imagini, cuvintedin cea în care orice obiect („lucru” sau„ustensil”) are alte determinaþii, altã înfãþiºaredatã de formã ºi materie, alt înþeles. Obiectele,stãrile sufleteºti, gândurile dintr-o lume devinaltceva în cealaltã, în care singurul lor suportmaterial este cuvântul, limbajul. „Misterul” decare vorbea Lucian Blaga „devine” acum o lume„nouã”, una asemãnãtoare cu picturile înminiaturã din copiile medievale ale scrierilorreligioase, din arta bizantinã sau din HieronymusBosch sau Albrecht Dürer. Aici vedem noi„ruptura” majorã pe care o trãieºte în acest caz„existenþa barocã” a acestui text. Întotdeauna suntdouã lumi (aproape) ireconciliabile: a obiectelor,formelor, stãrilor sufleteºti, trãirilor conºtiente sauinconºtiente, metafizice, artistice. Felul cum ea nise dezvãluie îl aveþi ºi în textul de faþã. „Ruptura”este fundamental aceea dintre uman ºi divin, darºi aceea dintre limbã ºi noul ei limbaj. Imaginilepropuse de text trebuie luate aproape ad literam,ele sunt acum ºi aici aºa cum sunt definite încadrul sãu. „Definiþia” obiectelor (imaginilor) esteesenþa acestora, ba mai mult, sunt lucrurile însele.Lumea aceasta, ca peste tot în poezie, este omandala, instituie un loc sacru, care se ascunde,dezvãluindu-ne faptul cã ne stã în faþã ºi nedeschide, ne încercuieºte spre el.

Poezia lui Vladimir Cinezan, deºi din lumeaaceasta, este din altã lume. Mai avem, ne spuneautorul, ºi alte lumi. Poate ºi alte vieþi. Pãºiþi înlumea mea, pare a ne spune textul, ca sã vedeþipânã unde suntem nemuritori.

!

44




cãrþi în actualitate

Ioan Negru

Pânã unde suntem nemuritori

Ioan Augustin Pop Aurolac (2010), tehnicã personalã 200 x 200 cm

Ce faci dacã eºti un om sensibil, deºi nuvrei s-o arãþi, în cazul în care ajungi înpuºcãrie, cu o condamnare de ani lungi?

Înnebuneºti? Ieºi înrãit, ros de urã împotrivasemenilor? Te sinucizi? Sau detenþia îþi trezeºteresurse latente, nebãnuite, arãtându-þi alte cãi deurmat în viaþã, aplecarea spre spiritualitate? Deultima variantã a avut parte Gheorghe Vîrtosu,un tânãr om de afaceri condamnat în Franþa,autorul volumului Destin încarcerat, apãrut laEditura Adenium. Originar din Basarabia, omula fugit de acasã de la 15 ani, cu gândul binefixat în minte sã se îmbogãþeascã. Bani a fãcut,are, dar a ajuns ºi în detenþie.

Ca în cazul lui N. Steinhardt, recluziunea alucrat neaºteptat. Dacã viitorul pãrinte Nicolaea descoperit în celulã creºtinismul, Vîrtosu ºi-adat seama în închisoare de talentul lui literar, ºiare!, dovadã opul de faþã, cât ºi o serie devolume pentru copii, ciclul O inimã debroscuþã, editate tot la Adenium.

Destin încarcerat e de asemãnat cu Cãlãtorieîn jurul camerei mele, al franþuzului Xavier deMaistre. Poþi sã cãlãtoreºti ºi între patru pereþi,dacã ai imaginaþie, determinare ºi, de ce nu?,absenþa alternativelor.

Nu ºtiu unde aº încadra cu exactitatescrierea. Subintitulat Metamorfozele singurãtãþii,textul este citibil ca un roman, ca o carte dememorii barbotatã puternic cu imaginaþie, însãsigur este o poveste a unei deveniriextraordinare.

Dacã stilistic i-aº recomanda autorului, peurmele lui Stephen King, s-o lase mai moale cuadverbele, conþinutul de adevãr suplineºteneajunsurile detectate de un cititor prea exigent.Destin încarcerat este descoperirea libertãþii prinscris, cu sacrificiile pe care le cere aceasta -

episodul cu pulovãrul din carte.Vîrtosu personificã animale, obiecte,

fenomene ale naturii, stãri, transformându-le înpersonaje. ªi îi iese, este captivant. Din magmasingurãtãþii carcerale evadeazã într-o stare de nuºtii dacã e de vis sau de trezie, având ca punctde reper figura mamei. Altfel, revolta esteimposibilã pe palierul cu 40 de celule îmbâcsite,chiar dacã descoperi viermi în mâncare, fiindcãte toacã sistemul în care drepturile omului suntvorbe de faþadã: „Majoritatea produselor, cam99% dintre ele, erau expirate. Deseori gãseamviermi în mâncare, chiar atunci când ne-o

aduceau! Îi puteam urmãri, printre aburii calzi,cum miºunau bezmetici prin ceea ceadministraþia închisorii numea hranã.”

Dupã ce spun cã aºtept urmãtorul volum dinDestin încarcerat, trebuie sã amintesc cã existãîn carte un fragment rãscolitor. Episodul ucideriiunor pisoi la îndemnul mamei, literaturã demulte carate. Este unul dintre motivele pentrucare autorul a plecat de acasã. Mãrturisesc cã ºicopilãria mea a fost marcatã de ceva similar,care mã înfioarã ºi acum.

!

Puiu Bobeicã CislãuPhonopoetica sau Cuvântul din guraminciuniiBraºov, Editura Gotic, 2012

Am aflat despre Puiu Bobeicã Cislãu târziuºi n-a fost greu sã-mi dau seama cã poetulbuzoian, transplantat la poalele Tâmpei,

are la activ o generoasã ucenicie la templulpoeziei. Nu ºtiu câte plachete de versuri apublicat pânã în prezent, nici nu are aºa mareimportanþã, ºtiu doar cã travaliul sãu, dupã unexerciþiu liric aºa de îndelungat poate fi privit cumai multã înþelegere.

Phonopoetica sau Cuvântul din guraminciunii (Editura Gotic, Braºov, 2012) aduce înregistru liric imagini de o prospeþime crocantã ºio galanterie de reprezentãri, care seînstructureazã mai greu sens, într-o idee, într-unconcept, pentru cã autorul nu este interesat sãconfere versurilor sale o finalitate expresã. Nuvizeazã o idee, un ostrov oximoronic, ci doarcautã, vorba lui Eminescu, cuvântul care sã-ipermitã transfigurarea realului, sã-i confere

distincþia pierdutã ºi demnitatea genericã ce i-afost conferitã la începuturi prin actul Facerii.Dac-ar fi sã folosim distincþia lui Blaga întremetaforele plasticizante ºi cele revelatorii,putem spune cã poetul braºovean rãmânestatornicit în prima categorie. Nu duce actulpoetic pânã la configurarea unei semnificaþii cuvaloare indicativã. Nu pentru cã n-ar avearesursele trebuincioase, ci pentru cã nu acestaeste scopul travaliului sãu poetic.

Phonopoetica este un lung discurs poeticfragmentat în secvenþe constitutive, fiecaresecvenþã rotunjind un gând fugar, o sugestie, onouã investiþie în cuvânt, în posibilitãþile lui dea înnobila o idee, o stare de spirit, un gândfugar... Uneori, fracþiunile sunt aºa de binerotunjite cã pot circula autonom, ca identitãþidistincte, ca haiku-uri, catrene sau alcãtuiriindependente: „Azi,/ E strigare mare:/ Se vindeminciuna/ Pe douã parale; Un chilipir/ Înlibrãrii/ Poþi sã cumperi/ ªi poezii.”

Multe secvenþe lirice au valoare de aforisme,de panseuri, de înþelepciune frântã în secvenþecomplinitorii, izvorâte dintr-o privire mai agerã

asupra spectacolului vieþii: „La moara impos-turii/ Împovãratã/ De cãrãuºii lecturii/ Se maci-nã de zor/ Cuvântul din gura minciunii.” Sau:“E mare eclipsã/ În cetate,/ De douãzeci de ani/În þarã,/ Se face noapte.”

Ceea ce surprinde la Puiu Bobeicã Cislãueste exigenþa, ochiul critic cu care scruteazãrealitate româneascã, rãscolitã de tot felul deizbeliºti ºi derute ºi felul personal în care oaduce în portativ liric. Se consterneazã de toatederapajele noastre post-decembriste ºi deneputinþele acestei þãri în aflarea unei cãi deevoluþie mai puþin bântuitã de nevolnicii ºifrustrãri prãpãstioase. S-a stricat lumea, s-aînmulþit numãrul politicienilor prefãcuþi,impostori, histrionici ºi omul este tot mai uºorde manipulat, de escrocat ºi demotivat: „Lamoara imposturii/ Împovãratã/ De cãrãuºiilecturii/ Se macinã de zor/ Cuvântul din guraminciunii.”

Phonopoetica sau Cuvântul din guraminciunii este un volum recomandabil tuturorcelor dornici de lecturi solare.

!

55



5TRIBUNA • NR. 279 • 16-30 aprilie 2014

Cãutarea drumului sprecuvânt

Ionel Necula

Prin scris, spre libertateAlexandru Petria

Ioan Augustin Pop Autoportret global (2008), tehnicã personalã 200 x 300 cm

Nelson MandelaConversaþii cu mine însumiTraducere de Dan BãlãnescuEditura Publica, 2013

Anul 2013 a devenit unul dintre cei mairemarcabili ani de la început de secol XXI.A devenit remarcabil ºi, putem spune, chiar

memorabil, nu numai din cauza câºtigurilor, ci ºia pierderilor. ªi anume, în data de 5 decembrie,2013 cetãþenii lumii ºi-au început ziua cu ºtirea:Nelson Mandela a murit! Nelson Mandela adevenit una dintre cele mai influente ºistrãlucitoare personalitãþi politice alecontemporaneitãþii. Soþ, tatã, erou al luptei contraregimului rasist al apartheidului ºi primulpreºedinte negru al Africii de Sud. Acestea suntipostazele în care apare Mandela în carteaprezentatã.

Conversaþii cu mine însumi reprezintãrezultatul unui proiect desfãºurat de cãtre CentrulMandela pentru Memorie ºi Dialog. Centrul estecondus de cãtre Fundaþia Nelson Mandela ºideþine rolul unei arhive a documentelor istoricelegate de una dintre cele mai influentepersonalitãþi ale lumii de astãzi. Mandela aaprobat proiectul, dar a declarat cã nu doreºte sãaibã o implicare activã în cadrul acestuia.

Pentru prima datã aceastã carte a fostpublicatã în anul 2010, în limba englezã, de cãtreeditura Farrar, Straus and Giroux. Cuvânt înainteeste scris de cãtre Preºedintele Statelor Unite,Barack Obama, acesta evidenþiind cã dorinþa luiMandela de a admite greºelile comise este ceeace-l face demn pentru a deþine titlu de „exemplupentru ceilalþi”. În România, cartea prezentatã afost publicatã în 2013, de cãtre Editura Publica,traducerea din englezã fiind realizatã de DanBãlãnescu. Lansat în 22 de ediþii ºi 20 de limbi,volumul a stârnit un interes la nivel mondial,giganþii mass-media, inclusiv BBC, The Guardianºi The Daily Mail scriind despre aceastã carte,care urmãreºte sã ofere o perspectivã asupraOmului din spatele pictogramei.

Un eveniment editorial de avengurã mondialã,Conversaþii cu mine însumi se bazeazã pe arhivapersonalã a lui Mandela, pe materiale careniciodatã nu au fost dezvãluite lumii întregi.Aceasta reprezintã o colecþie de jurnalele pãstratedin timpul luptei anti-apartheid de la începutulanilor 1960, agende ºi proiecte de scrisori scriseîn Robben Island ºi alte închisori din Africa deSud în timpul celor douãzeci ºi ºapte ani dedetenþie, carnete de notiþe din tranziþia post-apartheid, conversaþii private înregistrate,discursuri ºi corespondenþã, scrise în timpulpreºedinþiei sale. Aceastã carte oferã unica ºansãde a pãtrunde în lumea privatã a unui lidermondial incomparabil. O cãlãtorie intimã de laprimele însemnãri ale lui Mandela pânã laconºtientizarea politicã a rolului sãu pe scenamondialã, Conversaþii cu mine însumi lumineazão viaþã eroicã, bazatã pe lupta pentru libertate ºidreptate.

Introducerea cãrþii este scrisã de cãtre VerneHarris, iniþiatorul proiectului în care el explicãsursele utilizate pentru scrierea acesteia. Acestea s-au dovedit a fi patru surse principale.

Prima secþiune este formatã din scrisorile luiMandela, scrise în anii de închisoare. A doua

sursã principalã cuprinde douã grupuri deconversaþii înregistrate. Primul set este compusdin ºaizeci de ore petrecute cu Richard Stengel,atunci când aceºtia doi au lucrat asupramaterialului pentru publicaþia Long Walk toFreedom. ªi al doilea set de conversaþiiînregistrate cu vechiul sãu coleg de închisoare,Ahmed Kathrada care, la fel, erau legate derevizuirea materialelor pentru publicaþia LongWalk to Freedom, precum ºi pentru biografia luiAnthony Sampson, autorizatã de cãtre Mandela.A treia sursã reprezintã caietele ºi notiþelepersonale ale lui Mandela. Acestea oferã acces lagândurile sale private, meditaþiile privind viaþa luipersonalã ºi a celor din jurul lui ºi, de asemenea,planurile de viitor pentru Patria sa. A patra ºiultima sursã reprezintã o parte din manuscriselenepublicate ale lui Mandela care, mai târziu, aufost incluse ºi în proiectul Long Walk toFreedom. Astfel, nu este de mirare faptul cãConversaþii cu mine însumi reprezintã într-adevãrlatura mai mult „umanã” a personalitãþii luiMandela, ceea ce nu a putut ilustra, prin contrast,lucrarea Long Walk to Freedom.

Compusã din: Cuvânt înainte scris de cãtrePreºedintele american, Barack Obama, prefaþã decãtre Verne Harris ºi cele 4 pãrþi (Partea I:Pastoralã, Partea II: Drama, Partea III: Epopee ºiPartea IV: Tragicomedie), Conversaþii cu mineînsumi îl portretizeazã pe Mandela în plina luidilemã. Nelson Mandela a crescut între douãlumi. Educaþia lui a fost englezã, însã cultura sa afost africanã. Aceastã dublã dispoziþie, pe care

cartea o demonstreazã foarte evidenþiat, a fostceea ce i-a permis lui sã lupte pentru a pãstrapropria sa etnie prin prisma standardelordemocratice, occidentale. Aceastã capacitate de atrãi între douã realitãþi, având calitatea deobservator al comportamentului uman, l-a învãþatpe Mandela sã analizeze diferenþele dintreaºteptãri ºi experienþã.

În timp ce în alte cãrþi s-a povestit viaþa luiMandela din perspectiva prezentului, Conversaþiicu mine însumi îºi permite, pentru prima datã,asumarea unei perspective cu adevãrat „umane”asupra personalitãþii lui.

Deºi cotidianul The Independent criticã asprucartea datã pentru faptul cã aceasta îl ilustreazãpe Mandela ca fiind un „Sfânt” (ceea ce NelsonMandela nega de fiecare datã), lãsând în umbrã„pãcatele” lui. Conversaþii cu mine însumiîncearcã sã evidenþieze ºi sã accentueze, din nou,faptul cã Mandela îºi asumã responsabilitateapentru aºa-zisele sale „pãcate”, faptul cã elrecunoaºte aceste lucruri ºi, totodatã, recurgând lalatura filozoficã în explicarea sa, ne aduce amintecã niciunul dintre noi nu este „Sfânt”.

Expunerea „sufletului” pe hârtie, reculegereamomentelor de luptã ºi regrete, analizacomportamentului uman ºi trasarea liniilor depoliticã ºi filosofie... Credem cã asemeneatermeni aparþin descrierii acestei cãrþi ºi nunumai. Astfel, conchidem prin lansarea uneiinvitaþii la lectura cãrþii Conversaþii cu mineînsumi ºi în consecinþa calitãþilor prezentate maisus, aceastã carte se înscrie cu succes în categoriaacelor, care îl face pe cititor sã o parcurgã penerãsuflate.

!

66




cartea strãinã

Reghina Dimitriºina

Conversaþii cu mine însumi

Ioan Augustin Pop Groapa 1 (2010), tehnicã personalã 200 x 200 cm

„Nici seara nu e pentru poezieCum nu e nici pentru dragoste.................................................«ªi noaptea?» mã întreabã el.«Noaptea e pentru somn.Da. Pentru somn.»”(Noul poem)

11.. Am copilãrit într-un cartier muncitorescgigant. Unde, în anii 1980 ºi în primul deceniu dedupã revoluþie, existau oazele acelea despre care potspune cã mi-au salvat viaþa. Librãriile cu designbãtrînicios ºi cãrþi (destule încã) bune, florãria cuhavuz înconjurat de ferigi, unde înotau peºti ºiiarna, bibliotecile (filiala Bibilotecii judeþene saudepozitele de frumos ale fiecãrei familii). Primeambani de buzunar cu þîrîita ºi – mi se rupea sufletul –preferam sã nu-i dau þigãncii de la parter pe gumãturceascã sau pe timbre, covrigi ºi batoane deciocolatã. Mergeam, eu ºi alþi doi-trei puºti rahitici,acneici, la cãrþi. În 1990 ºi dupã, banii sedevalorizau cu viteza luminii. Uneori preþulrevistelor ºi volumelor apãrute era prea mare,alteori – incredibil de mic. Mã transformasem într-un vînãtor de chilipiruri, asemenenea micuþilorevrei din cinema-ul new-yorkez al lui MartyScorsese. ªtiinþa asta a chilipirului, chilipirologia, defapt mã schimbase într-un vînãtor atent, exigent,inteligent. Cu numai cîþiva bãnuþi, salvam de subplãpumioara de praf cãrþi ºi autori (care ºi azi îmisînt dragi). În plus, puteam sã petrec ore-nºiratecitind ºi visînd cu ochii deschiºi. În librãrie.Înregistrînd însã, cu vederea perifericã, scene„domestice”, extrem de folositoare, mai tîrziu, într-un poem de maturitate, foarþian: „Cea maifrumoasã librãreasã din oraº se vedea c-un bãrboscomplicat, cu chelie”. Aºa mi-am înzestrat propriabibliotecã (va trebui, neapãrat, sã scriu cîndvadespre frumoasa bibliotecã a tatii, improvizatã înfirida casei bãtrîneºti, la Polovragi) cu o ediþie„popularã” din Tunelul lui Sábato, cu operele înprozã ale lui Samuel Beckett, cu fanzine ºi romanesf, cu poeþi moderni hispanici, cu Luminã de la focde Ion Stratan, cu Antologia poeziei generaþiei ’80de Alexandru Muºina (aveam de ales între aceastaºi un poster) º.a.m.d. Dar, mai ales, primele numeredin nou apãruta revistã braºoveanã Interval mi s-aulipit de inimã: traduceri inspirate (aºa i-amdescoperit pe Ezra Pound, Ted Berrigan, Ginsberg,

Michel Butor sau Peter Handke), prozã ºi poezieromânã contemporanã, jurnal ºi eseisticã ºi teorie(Radu Petrescu, Gheorghe Crãciun, Muºina, LiviusCiocârlie), criticã literarã (Simona Popescu, AndreiBodiu), un fel de polifonie a discursurilor din ºcoliºi estetici variate ºi – simultan – vii, democratice,aºa cum (cititorul avid de presã ce eram) nu maiîntîlnisem niciunde. Mi-era un pic ruºine. Nimenidintre prietenii ºi profesorii mei nu mai auzise defirma asta, Interval. Abia în ultimii ani de liceu,cînd m-am mutat de la mate-fizicã la uman,profesorul Emilian Diaconescu – îl fãcusem curios –mi-a cerut-o, a citit-o ca s-o decreteze extraordinarã.Eu îi cerusem, fanatic, sã citeascã, mai întîi, poemullui Andrei Bodiu. Pentru cã aºa s-a întîmplat.

Am vînat revistele alien în librãrie, nuduri pecopertã neagrã, dupã ce, deschizînd ca dadaiºtii, înpaginã, ochii mi-au cãzut peste ochii lui Andrei,care-ºi trecuse mîna prin pãrul sîrmos, blond, ºi-acuma se scãrpina pe ceafã, deasupra titlului aºa deantipoetic, aºa de miºto: Hardughia. ªi titlul ãsta, ºipoemul narativ, cu „subpuncte”, ironic ºi nevrotic,eu aveam sã le propovãduiesc generaþiei melepubere, profilor, pãrinþilor: „a) Croºetînd aerul pînãcînd firul de lînã/ te zgîrie pe gît. Mecanismelente/ pîlpîitoare îþi freamãtã în urechi./ Aceleaºi ºiaceleaºi. Îmi prind capul/ între palme ºi cred cã numai aud: o þeavã/ groasã metal ruginit îmi/ treceprin faþa ochilor./ O întîmplare de ieri: cum iepuriiînnebuniþi/ de zgomot au þîºnit pe cîmp./ Anultrecut virgine ºi nevirgine fete ºi femei/ dansau înfaþa mea în mijlocul hardughiei la/ un bec chioratîrnat deasupra uºii spînzurat/ cu picioarele în susatunci mi-am închipuit/ pocnetul sec atunci mi-amînchipuit/ întunericul deasupra uºii într-o zi deiarnã scria/ 1954 sau 1955 un an înainte sau un andupã/ cînd mama era studentã uºa/ era tot aici eu/stau cu spatele pe ea cine/ vrea sã intre nu aredecît.”

Eram la vîrsta aia nediferenþiatã, la caremîzgãleºti caietele ºi manualele cu numele trupelorrock sau ale poeþilor cu care intri într-un amplu,profund ºi subtil acord. H/A/R/D/U/G/H/I/A,scrijeleam pe bãnci. Bodiu Rules, scria puºtiul dinmine într-una din orele jalnice de chimie (eu erammusca prinsã-n borcanul cu magiun). Învãþasem pede rost Hardughia, ºi capitolul „Andrei Bodiu” dinantologia muºinianã (cel mai util manual pentru

adolescenþii acelei vremi, (nu) risc sã spun azi), ºipe urmã textele celorlaþi. Dar poemele lui Andrei,cu scriitura lor fãrã floricele, cu umor inteligent ºi(aparent) neglijent – improvizat din coji de seminþeºi saci de cînepã ºi resturi de staniol – ne declanºarîsetele, în pauza dintre ore, în buda din capãtulholului, unde poºteam, de-acuma, þigãri: „Rictusulcîinelui turbat/ nu mai sperie pe nimeni/ sînt preamulþi sau/ am îmbãtrînit.// Nimeni nu maitremurã/ raza lunii atinge/ fecalele boului ºi astfel/se naºte o nouã planetã./ «Ne vom muta acolo»/îngînã o bãtrînã muscã./ «De mîine vom rãmînechiar/ singuri».” (Searã)

22.. Pe terasa hotelului „Terra”, în Oradea, vorbesccu Andrei, sîntem invitaþi la Zilele revistei Familia.Sau la Sighiºoara. Sau la Sibiu. Bistriþa. Bucureºti.Te priveºte cumva afectuos, cum îi privesc bãieþiimai mari ºi buni la suflet pe pici. Fãrã fumuri,umori, icterul – din zileleplouate – muºinian ºitristeþea surdã a lui Gheorghe Crãciun. Bonom,cald, de la naturã. Discutãm, cu berile în faþã,despre eroii mitici ai bombelor literare, de la cîtepoeme în sus ºtii cã ai un volum, despre cum sebibilesc versurile. Îngrozitoarea plãcere a radierei, atãierii ºi permutãrilor. ªi, mai mereu, despre alþii,alþii, alþii. I-am spus povestea mea ºi a Hardughiei,în treacãt ºi cool: la urma urmei nu-i eram ucenic(mai degrabã prieten) literar ºi nici nu voiam sã-lfac sã se simtã asemenea exemplarelor împãiate,din manuale, antologii, bibliografii. I-am spusnumai cã, aºa cum în Braºov existã un poet grozav,de rit mazilescian, called Claudiu Mitan, înRâmnicul Vâlcii adolescenþei ºi ticãloºiei mele existaun golan ºi bãtãuº care rãspîndea teroarea subnumele de... Claudiu Mitan (avea alura,musculatura ºi fizionomia lui Frank Zappa). Andreia fost mîndru atît de coincidenþã, cît ºi pentru cã,asemeni croitoraºului viteaz, va fi scris, într-un vers,despre amîndoi: „ieri am dat mîna cu claudiu mitanavea/ mîna extrem de rece mi-am lipit-o de tricou/mi-am adus aminte cã nu e un gest frumos”(Hardughia). ªtia sã vorbeascã minunat despreprietenii lui, incredibil, m-a fãcut sã-mi procur –prin gentileþe, de astã datã, muºinianã – ºi sãpãstrez pînã astãzi ªtiinþa ºi bucuria secretã,volumul scos de Claudiu Mitan (cel adevãrat!) laeditura Paralela 45, într-un 1998.

33.. Fãcea parte din poeþii care transformã ºiaerul pe care-l respirã în poezie – iatã firul roºu alpoeticii sale, decelabil de la titlu la titlu: Cursa de24 ore (1994), Poezii patriotice (1995), Studii peviaþã ºi pe moarte (2000), Oameni obosiþi (2008).Îmblînzea ºi tranchiliza realul sordid, ca nimenialtul, bacovian structural: „Am vãzut un film cuvoi./ Loveaþi cu baroasele ºi cîntaþi./ Pãreaþi fericiþi.În uniformele voastre cenuºii./ Bãrbaþi foarte tineri.Taþii noºtri.// La muncã la muncã pînã/ cãdeaþi pepaturile tari pînã/ nu vã mai simþeaþi mîinile/palmele pline de bãtãturi pînã/ cînd rana se fãcea/tot mai mare tot mai dureroasã// Stau ºi mã-ntreb/la ce v-a folosit.” (Hardughia) Aºa cum copilului cugene lungi ºi gene bune îi dai numai un bãþ º-unpetec de nisip, ca sã deseneze fordul mustang cucare evadeazã into the wild, lui Andrei Bodiu i-aufost de folos cîteva cuvinte, luminile obiºnuite aleexperienþei cotidiene, pentru a crea versurimelancolice, ironice ºi profunde, potrivindu-i-se sieºiceea ce, în calitate de june cronicar al Intervalului,nota despre poezia (nu prea bãtrînu)lui Florin Iaru:„Paradoxal, [...] unul din cei mai ludici poeþi aigeneraþiei sale este ºi unul dintre cei mai tragici.”

4...

!

77



TRIBUNA • NR. 279 • 16-30 aprilie 2014 7

ªtefan Manasia

Patru secvenþe cu Andrei Bodiu(1965-2014)

comentarii

spaþiul vvelin

când sunt într-o camerã goalãpe care nu ºtiu cum sã o umpluîi pun într-un colþun pahar cu lapte

apoimã aºez undeva mai la dreaptasau mai la stângaºi aºteptfirescsã încep sã levitez

în centru nu pun nimicde centru are atârnat vecinulun bec

imense

vor veni caii pentru fiecare om câte unulne vor împinge din aºternuturicu marile lor boturi umede ne vor scoate din case zvârlindu-ne pe scãri

ne vor împinge printre blocuri pe strãzi prin oraºe vor ajunge cu noi pe câmpii prin pãduri

ni se vor lipi de pleoape frunze ºi crenguþe

pe sub cea mai frumoasã paradã de norivor intra în ape ºi ne vor rostogoli pe fundurileoceanelorca pe niºte trunchiuricaii de lemn ai copilãriei cu boturile mari

imense

despre ttipologiile llui ddon qquijote

apropiindu-se de morile tãcute ºi masive don quijote iese în fugã din don quijote dinarmurãcare iese din don quijote de pe cal care iese din don quijote care bea ceai pe ºa care iese din don quijote care viseazã care iese din don quijote cãruia îi bate inima

sancho panza îi urmeazã ducând gânditorcei ºase cai de acelaºi cãpãstru

fiii aapusului

pentru cã nu a mai fost timp nici sã ne legãmbocancii ºireturile curgeau pe lângã glezne luaserãm cu noi în buzunare flãcãrile lumânãrilorde la pãrinþi

când ieºeam din oraºe ne vedeam cel mai bineunul pe celãlalt atât de rari dar niciodatã mai puþini cu hainelerupte fâºii

viii carã morþii se auzea un ecou împãrþit frãþeºteîntre soldaþi

când se lãsa noaptea ºi se fãcea frig îmi trãgeam craniul comandantului ca pe o glugã

copilul

turnul avea forma unui gât de lebãdãcopilul alerga pe scãri lumina cãdea în urmã fãcând piruetepereþii de cãrãmidã erau calzi îi plãcea sã se sprijine de zidul roºu când sãrea câte o treaptã ecoul paºilor era un spirit eliberat dintr-o lampã

în mijlocul pieþei sculptorul ne azvârlea surplusul de piatrãrãsfoiam frunzele pe care le atrãgeau formelenoastre încã nedefiniteîn intimitate auzeam o barcã pãlmuitã de ape ºi inimile ni se zbãteau alãturi de puii din ouãaºteptam sã ne fie cioplite pleoapele

copilul continua sã alerge pânzele de pãianjen îl îmbrãþiºauera ceva matur cu acel copilferestre vegetale începuserã sã aparãalerga era ºi ceva iubire acolo ºi ceva diferit

oamenii împinseserã turnul la marginea oraºuluimulþi ºi-au ros palmelepurtau riduri la gât în loc de cruciuliþesculptorul ne fãcuse o tâmplã comunã(dragul de el)priveam forfota oraºului întoarcerile în aºternuturila unisongurile ce ºi le lãsau pe câmpii alãturi de epavemeciurile de fotbal o doamne! nocturna îþi lumina formele nu mai aveam nevoie de nimic nici de moarte

ajuns pe terasã copilul a privit în jos turnul ce serãsuceaa întins braþele cãt sã cuprindã orizontull-a strâns l-a bãgat în buzunarunde mai erau niºte firimituri

noi priveam într-o fântânã cum înfloreºte apaîn timp ce copilul ne dãdea ture în aer

dimineþi dde rrezervã

nu ºtiu dacã aþi observatdar este o stranie întunecare în dimineþile deprimãvarãse împrumutã o culoare aparte de regãsire dupãani ºi aniai senzaþia cã poþi întâlni pe cinevachiar dacã acea persoanã este moartã

din parc se vede cel mai bine intersecþiaun autobuz face dreapta înclinându-seîmi vãd trupul într-o baltã în timp ce o sarpantofii pãtaþi în vârf fac zgomot specific

dau bunã ziua! unei colege în mers i se dã pãrul la o parte de pe umãrîi observ breteaua de la bluzã

cerul senin din jur nu poate opri câteva picãturi mai e puþin ºi aleea se terminãar fi momentul sã mã apuce cineva de mânã

uite ceasul din hol o boalã a ziduluichiar dacã merg spre birouºtiu sigur cã am întors spateleºi am fugit spre gaura neagrã care m-a urmãrit

în tot acest timp

puful spart

pentru cã aºa este la modã mã aºez pe bancãapa lipãie gleznele se þin în pieliþa unei amintiri

primul puls este sã aºteptchiar dacã nu mai ºtiu exact cum arãþi

un câine aruncã pãmânt în spatedoi îndrãgostiþi se þin de mânã se joacã de-a yo-yoprintre copaci

cineva mângâie inima cu un ostotul se învârte spre înãuntrumã apucã o scârbã de toatã frumuseþeapatrula se plimbã molatec cu chipiurile la subraþ

devin fumul unui furnalîmi schimb forma necontenit prin explozii inviz-ibile

nu departevânzãtoarea cu unghiile multicoloreoferã vata pe bãþ urmãtorului

!

88




ªtefan Ciobanupoezia

ªtefan CCiobanu

dimineþi dde rrezervã

sunt ferm convins cã aþi observatcât de luminoase sunt, din patru în patru ani,dimineþile de primãvarãîn Bucureºti, dar niciodatã, desigur, nu v-aþiîntrebatde unde e lumina aceea, clarã,cui aparþine, ce nou partid va fi promovat

din biroul meu de la ,,Bocancul literar”se vede foarte bine toatã miºcarea, cum se dau fotonii de-a buºilea prin aerºi genereazã luminã unduitoare ca marea —

în lumina aceea, orice fraierpare mai înalt ºi mai plin de har,iar mie îmi vine sã-mi salut oriºice colege,

multora nici nu le ºtiu numele mãcar,dar le dau bunã ziua cu distincþie,aºa cum ar face numai un rege —

în dimineþile acestea ciudate, ce parcã te apasã,nici nu mai poþi face pariu pe prietenie —eu vã sfãtuiesc sã staþi în casã,citind, de pildã, un volum de poezie,dacã se poate, de ªtefan Ciobanu!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

!

parodia la tribunã

Cât uun ccopil dde mmic

E lumina ce-n gura mea adoarmede apele energetic limfaticeluaþi, luaþi ºi beþi ºi spãlaþi-vã ochiide culcat nu m-am culcat cu niciun bãrbatputeþi gusta din trupul meu nears depatimile iubirii. Ce cuvânt! Cât Dumnezeu demareCe Dumnezeu, cât un copil de micCe mic înoatã în apele energetic – limfaticeveniþi, luaþi, mâncaþi! Trupul meu este depâine caldã. Nu-l pot atinge decât prunciiapoi adorm visând la ….visul deEnt-FernungAm avut un tatã spune primul peºte-copilînota în Ent-FernungEnt-Fernung, Ent-Fernung, Ent-FernungAm avut un tatã spune al doilea peºte – copilînota în esti gar einai esti gar einai; esti gar einai; esti gar einaiam avut un tatã spune al treilea peºte-copilînota în “ceva”, “ce-va”, “c-e-v-a”nu-l vedea nimeni afarã de fiinþa peºte-copiltatãl meu, le-am replicat celor trei peºte-copiltatãl meu împrãºtie unde de luminã în lumepe oriunde mã duc îmi adulmecã paºiiîmi numãrã lacrimile din jurnalCe anume este Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernungce logos sã-nsemne esti gar einai; esti gareinai; esti gar einai

dar “ceva”, “ce-va”, “c-e-v-a”?al meu tatã —–e lumina ce-n gura mea adoarmede apele energetic-limfaticeluaþi, luaþi ºi beþi ºi spãlaþi-vã ochiide culcat nu m-am culcat cu niciun bãrbatputeþi gusta din trupul meu nears depatimile iubirii. Ce cuvânt! Cât Dumnezeu demareCe Dumnezeu cât un copil de micTatãl meu e vânãtorvâneazã energiile mele neuronaleprin pereþi descentraþi de vecinitatãl meu vrea sã arate cã“et pondus, et colorem, et alias omneseiusmodi qualitatesque in materia corpora sentiuntur,ex ea tolli posse, ipsa integra remanente:unde sequitur, a nulla ex illis eiusnaturam dependere”sirenele nu ajung în copacul cu azalee!

Carmena

Numele meu esteCarmena Huagita Octando Mariho Santalaam pãrul lung pe care-l pot lega cuºapte bãrbaþi de trupul meuca portocala ciocolatietrupul meu miroase a cafea zdrenþuitãpe nisipul Saharei în mijlocul veriinumele meu este Carmena Huagita Octando Mariho Santalamuzica numelui meu este cântatãde dinþii a ºapte bãrbaþiminune ºapte a lumii

opt —numãr sacru!Carmena Huagita Octando Mariho SantalaCarmena Huagita Octando Mariho Santalael mi-a cântatMarcelo Hubito de AnunzzioOh, oh, tu, zeiþã a mãriidumnezeu care se revarsã spre buzele meleprintre pastile dizolvate de lorazepamOh, Carmena Huagita Octando Mariho Santalamuzica cântã printre sfârcurile consolidate deimodiumLorenzo Acritho Massurdo mi-a spusam împrumutat pentru o perioadãcapul Sfinxuluitu ai dinþi de mioarã, dinþiºi coapse de animal sãlbaticoh, tu, zeiþã, mamã a lui Peancu ochi de cerb lovitºi mi-am întins oaseleCarmena Huagita Octando Mariho Santalape patul spitalului de psihiatrieºi am visat, visat, visat....

!

Mai ttrece pprin mmine ddoar uun aanotimp

Mai trece prin mine doar un anotimpInima oscileazã ca un ceas ce ºi-a aruncat quartz-uldincolo de fereastra împãienjenitã cu ore târziisub care mã petrec.

Las clipa ruginitã pe genunchi sã amorþeascã,gest codat al unui plan secund dezgheþat ºi privesc lumina felinarului cum îmi gâdilã tibiile.

Tãcerea infernalã zgârâie pereþii de care cuvintele mele se lovesc înplinde la aceeaºi distanþã sfãrâm între dinþi greºealade a fi singur.

Nu pot nici sã dorm, nici sã mãnânc, nici sã beauPot doar sã aºtept sã mai treacã prin mine doarun anotimp.

ªotron

Seara îmi ºterg tãlpile de resturile bitumuluiºi plec printre dungile neînþelese ale scrisului fãrã parfum, fãrã zâmbetca braþele mele, ca ochii tãi închiºipe numerele încarcerate arunc pietre

paºii îmi cunosc labirintultrupul îmi leagã cerulluna pierde bucãþi de pieletot mai trasã tot mai receeste un nou alb-negru

în acest decor pãmântesccel vechi, cu un deget tãiatse prãbuºeºte ca un bolovanpe lacunele sale

privirea cu miros de cretãdanseazã precum un clovn bolnavdatã lungã ºi liniºte de bitumrebelã ca seara.

Noaptea

Noaptea, prin visele melefiecare om trãieºte în acelaºi trup cu câinele sãu, de aceea eu umblu cu picioroange.

Simt cum în vârful lor aerul este mai dulce,ºi praful mai subþire ºi mai rar,ºi vocile unora mai scãzute,ºi privirile lor mai mici.

Aici timpul nu are culoarecu mâini de chiciurã îmbrac destine nescriseºi-ncerc sã sparg în douã pãrþi egaleoglinda care îmi reflectã raze târziide ce-a fost ºi ce este.

Paºii ddin sspate

Începuse sã bea din þigare cu coada ochiuluiprizonier între vene ºi lunã, cãuta alt colþ de chinmai aproape de himerele pe care cei fãrã ºansã le numesc moft

Ideea despre viaþã i se pãrea doar o cuºcã decearãsoarta ruginitã alerga spre intersecþiile

în care umbrele dansau cu farurile nopþilor deaugustO ultimã adiere altruistã îi strecura printre gratiizâmbetul la acea orã inexactã, când greierii devintenori

Dincolo de înþeles stãteau cuvintele nerostiteca un pas alungat de pe strada neputinþeiochii plini de ciudã lãcrimau pe cãmaºace tocmai îºi aruncase logo-ul

În urma paºilor trecuþi nu a mai rãmas decâtsuveniruri de sarenote de ieri, azi ºi mâine..

Minte-mmã ((cu uun) llaic

Minte-mã (cu un) laicºopteºte-mi nuanþe de aburi care sã se lase încet pe umãrul meu stâng.

Azi nu cred cã voi vãrsa nici o lacrimã,chiar dacã zaþul acesta matinal s-a transformatîn ursa micã de ieri noapte, pe care o modelamcu ochii.

Nici un numãr nu îmi mai poartã noroc.Nici mãcar 13-le ce altãdatã mã fãcea sã tresarca un deþinut când i se deschide uºa la carcerã.

Minte-mã, dar minte-mã (cu un) laic,mãcar aºa voi simþi într-adevãr cã exist.

!

99




Georgian Ghiþã

Lucia Dãrãmuº

Bine c-ai dat în primire ºi tu!… Rãmâi cuclanþa în mânã ºi te uiþi ca un prost.Cuiuþul

care-o þinea pe partea cealaltã, fãrã cui se desface.Abia aºtept sã mã mut.

Avu pornirea s-o lase aºa cum era, s-o mairepare ºi Petcu, dar o furã naibii vreun tãntãlãu ºirãmâne uºa deschisã. Intrã noaptea tot felul deaurolaci, urineazã, gãseºti seringi aruncate prinhol, te umpli de doamne-ajutã. Se lãsã îngenunchi ºi cu palmele pe mozaicul murdar pipãila nimerealã pânã-l simþi cu un deget subcalorifer. Îndoit, cuiºorul nu se mai dãdea intratde unde sãrise. De scos e mai uºor totdeauna, îºidau seama toþi, nu trebuie creier mult. Acuma, cuce îl îndrept? De bãtut cu ceva; n-am cu ce. Încele din urmã se folosi de lacãtul de la bicicletalui Petcu, atârna jos pe lanþ. Îl ciocãni cum putuºi-l potrivi la loc între cele douã mânere.

Adevãru-i cã dacã începe sã se strice prin casãceva, se paradesc toate, una dupã alta, nu-mispune cã n-ai pãþit. Intrã, dã-le naibii, într-o vriede suprimare, zici cã-s ãia din secta aia, sinuciderela comun. Ieri a pocnit lumina în hol, nu þi-amspus, de la ºaltãr ceva, apeºi normal peîntrerupãtor: þâc ºi pac! Întuneric. Bec nou, devreo sãptãmânã. Acuº vreo cinci zile: douãfarfurii, dansatorul rus ºi fierul de cãlcat; cât calceu?! Îndrept la guler un pic.

Te sonezi. ªi-ai sã râzi, dar lucrurile astea dezici cã-s obiecte, adicã niºte fierãtanii, rahaturi,plasticãrii, laptop, orice ar fi, mi se rupe, dau laun moment dat o simþire din ele sau cum senumeºte, o viaþã pe blat, sã n-am parte dacã temint, altfel de ce s-au prins cã mã mut ºi nu iaucu mine decât alea ºi alea? Ghiveciul de-acolo epus la o parte, îl duc; cum de n-are floarea nimic,e bine-mersi ºi se lãfãieºte? Cã nu-i proastã, ºtiecumva cã nu rãmâne aici, pleacã ºi ea, suntemîmpreunã, are cine s-o ude, nu-ºi face probleme.ªi tabloul de ce s-a gãlbejit dintr-odatã? De aia, c-am dat pe el cinºpe lei, cinºpe face, librãria dincolþ, nu mi-a plãcut niciodatã ºi-l las. ªi-a datseama, simte cã-i de aruncat la gunoi, eu personalaºa cred, nici nu mai ºtiu ce sã spun. De ce sarsiguranþele, dacã mã poate face cineva sã pricep?Termometrul, de ce mi-a trecut pe la tâmplã? Dece mã împiedic prin casã? De ce-mi cade dinmânã? De ce sughit, de ce m-am înecat ieri cumãr?

Na, te-ai dus? Sãnãtate! Noroc cã te-ai spart,ai prins ocazia, n-ai scãpat-o. Nu spuneamadineaori?!... Nici n-am atins-o, sau poate aºafoarte slab, s-o sparge ºi ghinionul, vaza lu’ peºte,era ºi ciobitã! Unde-i fãraºul, unde s-a bãgat ºiãsta, bãga-mi-aº? Adun sticla, pe ce crezi c-oadun, pe-o copertã de carte, s-a dezlipit fãrã sãtrag de ea, am gãsit-o pe jos; aºa, normal, m-amtãiat la palmã cu ciobul, mi se pare normal.Aveam spirt la baie, spirt din pãrþi, nu mai existã,mã spãl ºi umplu chiuveta de roºu. Nu pot sãvãd. Uite ºi fãraºul, o jale, ruginã. Pragurile de lamaºina de-afarã aratã mai rãu, mâncate definitiv.Pun mâna pe el ºi-mi dau seama cã nu-i bunãcocleala la tãieturã. Poate nu se întâmplã nimic.

Mã mut, frãþioare, mã mut. Nu scap altfel deClara, n-am cum. N-aº spune cã nu e drãguþã, amcunoscut-o la poºtã, stã la douã strãzi de aici, aapucat-o treaba aia de tip familial. Am, zice,douãzeci ºi ºapte de ani, trebuie sã facem ceva.

Dar pe mine m-ai întrebat câþi fac eu ºi de cândstau în gazdã la Petcu? Mã rog, sã zicem cã ºtii.Totuºi, nu se pune o problemã aºa, orice bãrbatse rãneºte…

Cu toate cã-i bunã. ªtie sã se îmbrace, ieºi cuea domneºte unde ai de ieºit. Imperialã trup ºisuflet, pe bune, chiar bunã când te uiþi la ea aºa,distanþat. Atâta, cã bila. Are cu bila ºi toatãnatura unelteºte ca s-o termine. Dimineaþa setrezeºte cu buzele strânse ºi scufundatã la ochi,deºi poate zâmbi dacã vrea. Primul lucru, îþispune ce rãu a visat ºi ce nenorociri o aºteaptãde-aici. Cât de amar are-n gurã. Ce greutate subcoaste. ªi-ar face un ceai. Mã gândesc cum ar ficu ea toatã viaþa ºi mã apucã o poftã!... Cumscap, Doamne, cum scap? Vrei un banc? Nu

pierd timpul, îi bag totdeauna câte-un bancbestial. ªi?... face dupã ce îl aude ºi se uitã lamine ca ãla cu microunde. Ce ºi ? Vrei acumasubtitrare la banc?... Ãsta-i banc?! Bine, zic, ca sãnu ne luãm cu prostii, cãdem ºi noi la aºternutvreo zece minute? Acuma?! Da’ când? Sigur cãnu acum, avem timp, de Crãciun… Bine, hai; tunu eºti în stare sã înþelegi ce-i aia durere de capde la bilã. N-ai înþeles niciodatã. Vii, sau nu, cetot faci? Nu mai vreau, mi-a trecut. Ei, þi-a trecut,nu mã lua pe mine aºa! Dacã mã doreºti, nu-mispune mie cã þi-a trecut…

Bãga-s-ar dracu-n tine, în iad sã ajungi! suduicu toatã sinceritatea un preº. M-am împiedicat deun preº. Cum sã iau zdreanþa asta cu mine undemã duc?! Nu ºtiu ce se întâmplã, dar nu-i bineceva. Adineaori demontam storcãtorul de suc ºimã uitam cu gândul sã-l împachetez, nu pãrearablagit chiar de tot. În clipa aceea se trânteºtegeamul de la cãmarã ºi crapã… De la curent, ceexplicaþie pot sã mai dau, s-a izbit de la vânt. Staiacolo, dacã te-ai spart, stai, naibii, aºa.

Berti, zice, ºi când zice mã umple de nervi,mã cheamã, simplu, Roberto, un nume european;Berti, am dat casa la ziar. Ce-ai fãcut? Pentru ce?O scot la vânzare, mai pune tata ceva, pui ºi tu,trei camere ne-ar fi suficient, poate o sã avem uncopil. Ce sã pun, de unde ºtii cã ºi pot, de aiastau cu chirie acolo, cã pot?! Avea planuri mari ºipentru cã n-am aceleaºi pãreri, ce sã fac, mi-amzis cã-i mai bine o separare de probã. Douãsãptãmâni nici telefon, nici descinderi la

domiciliu, nimic, dispãrut, am zis cã se enerveazãºi mã dã, naibii, uitãrii, cum face una normalã.Aiurea, îmi bate la uºã, dãrâmatã, lividã ºi c-ocrizã de bilã de mare cruzime. Nici nu m-aîntrebat unde golãnisem în tot acest timp, mieunaºi voia doar s-o iert, s-o las în casã puþin. S-o iertpentru ce? Am uitat s-o întreb. Dragã, m-autransferat cu serviciul la Braºov sau Brãila, nu ºtiuunde i-am spus, ºi muncesc ca un rob. Eram adicãºeful de agenþie. I-am zis ce mi-a venit ºi mie lagurã, ce sã-i spun, eu am cãutat-o sau ea? ªi-atunci îmi vine ideea mea cu transferul: schimbsectorul, mã topesc din cartier ºi mã dau laBrãila: nu mã mai vezi ºi Tito mã cheamã! BrozTito, pentru cine nu ºtie, preºedinte la jugoslavi,era o þarã cu numele ãsta; tipul a puit prin lumevreun milion de copii ºi când simþea cã îl frige otãia fãrã jenã ori scuze, doar cu valiza. Jenã, dece? E în firea firii. Are tigrul vreo jenã? Seîmperecheazã, salut! Tipul era ca un tigru, aºa amauzit. Natura nu pretinde nici jenã, nici

demnitate, nici onoare, nici sã fii punctual, astea-smofturi de omuleþi. E laº cimpanzeul, fratelemeu, cã vede tigrul ºi se urcã-n copac? Tot ce secere e reflexul de conservare, nimeni nu-l þine decãcãcios; bine faci, ai instinctul, eºti bun! Eu de cesã nu-l am, dacã se impune corect? ªi nici n-o lascu copil. Ãla a ajuns ºef de stat, eu de ce?

Naºterea naºterii cui te-o fãcut!... Iar clanþa dela intrare! Sã-l bag în mã-sa pe cine mai cautãcuiul! S-o facã Petcu sau sã rãmânã aºa. Nu maipot eu de aurolaci, sunt ca ºi mutat. Mi-am gãsitculcuº în Berceni, nu dau adresa, dispar, mãpupaþi. Am ºi fãcut un transport. Mã enerveazã,însã, cã s-a tâmpit ºi televizorul, pierde semnalul,nu ºtiu ce are, odatã se umple de dungi. ªi chiarmã gândeam cã l-aº lua la plecare, nu e plasmã, emãtãhãlos dar avea culori foarte bune. S-o fisperiat cã mã scutur de el, s-a pripit. Pe cuvântdacã nu, poate cã aºteaptã ºi le lasã rãbdarea, nicinu mai ºtiu ce vorbesc… Nu vreþi cumva sã stãmºi de vorbã: pe tine te iau, tu nu, de tine m-amsãturat? Mãcar sã ºtim o treabã ºi noi, cã ãsta s-astricat chiar degeaba. Nu e normal ce se-ntâmplãºi nici nu poþi sã dai din casã prea mult, cã seuitã lumea la tine ºtii cum. Garsoniera, de la untimp, intri-n casã ºi-o vezi ofilitã, bolnãvicioasã,poate ºi de la bec, cã e chior, nu mai dã cât scriepe el. Parcã eºti în boxa lui Petcu de la subsol.

Între timp, chiuveta. ªi aspiratorul cu careîncerca de nebun s-o desfunde. Ars, fum carbonic.

Bun, veni ºi momentul s-o iau din loc, nu i-amspus dar m-am dus sã-mi iau cumva rãmas bun.

1100




Mircea Daneliuc

Obiecte fricoaseproza

Ioan Augustin Pop Câinele pãpãdie (2013), tehnicã personalã 200 x 100 cm (detaliu)

Întâmpinarea dimineþii:Solzi argintii alunecã lent prin întunericul dens

conturând vag miºcãrile unui monstru dezmorþit.Presimþirea zorilor. Pleoape de plumb þin în chingiimpulsul de a dibui lumina posibilã. Împreunareagenelor prelungitã de urdori lipicioase ca unfermoar metalic separând douã lumi de întuneric.Teamã pentru întunericul din camerã, teamãpentru întunericul dinãuntru. Teamã pentru oricefel de configurare a zilei ce se anunþã. Privireaeliberatã, încã împãienjenitã, cautã în sfârºitdrumul ceþos spre ceasul din perete. Cadranul luizãrit prin pâcla lãptoasã e prima curiozitatesatisfãcutã. Celelalte s-au dezbãrat de coeficientulîmpuþinat de inedit. Sunt simple automatisme:closetul are aceeaºi formã ovalã, apa din robinetaceeaºi temperaturã, cafeaua aceeaºi aromã, pastade dinþi acelaºi gust dulceag, radioul pornit îngânãaceleaºi ºtiri. Numai durerea surdinizatã e altfelresimþitã. Azi are intensitatea unui vuietnedesluºit, sufocant. Încurajãri pentru a rãzbate,pentru a porni motorul acþiunilor cotidiene. Iar ºiiar. Aceeaºi tevaturã. Inerþia iniþialã trãdeazãsmulgerea dintr-un somn agitat.

Iluzii matinale:Sfere luminiscente, aliniate la nivelul gândului

ieºind cu greutate din pereþii umbroºi.Semnalizând viclean ca niºte fructe coapte ce mãaºteaptã sã le culeg. Mere coapte ºi degerate pecrengi, rãmase neculese ca o sfidare la adresagenerozitãþii naturii. Cândva, ghirlande de crengiaplecate sub greutatea roadelor pãmântului, totmai aurii, îºi etalau bogãþia ºi savoarea de-a lungulcoridoarelor strãbãtute cu pas egal, indiferent.Aliniamente îmbietoare la geana realuluiabandonate inconºtient. Visez, tânjesc dupãmiezul lor iluzoriu în fiecare dimineaþã, dar, cândîntind mâna dupã ele, dispar. Simple nãluciri aleunui prezent excedat de rutinã. Licãririintermitente, promisiuni cenzurate. Virtualitatemereu amânatã, alungatã din orice încurajare.

Primul prag al zilei: Totuºi, spre ce virtualitate voi cãlãtori azi? ?i

traseul e acelaºi. Diferã modul în care abordezistrãpungerea beznei. Aleg, ca de obicei, pavãzaunui scutier încrezãtor în forþele lui, în stare astrãbate culoarul obscur spre raza de luminã, apoi

mã las modelat de impulsurile ei vitale. Blândepromisiuni ale amiezii. Acalmie dulce-înºelãtoare.Umbrele scurte nu reuºesc sã ascundã completteama. Crima înfiptã în inimã ca un cuþit.Ascensiune îngreunatã. În mine colcãie nesfârºiteabisuri. Personajul imaginat þâºneºte din mineviolent pentru a-ºi pune în evidenþã virtuþile,energiile intuite. Se aruncã în vâltoarea zilei maimult pentru a fi remarcat de mulþimeaîngrãmãditã pe strãzi ca un copil ce se grozãveºteîn faþa pãrinþilor cu ultima bravurã. Fãrãspectatori, curajul lui ar fi nul sau ºters,neînsemnat. Nu are altã þintã decât merele de aur.Nãlucire perpetuã, imposibil de înlãturat. Basmreiterat, fantasme toarse din caierul imaginaruluiºi rãsucite în fire subþiri pe fusul poveºtii. Opoveste ca oricare alta. O poveste de dragoste. Opoveste tristã de dragoste. Toate poveºtile dedragoste sunt triste sau sfârºesc trist. Când suntfericite, devin consum: casã, BMW, odrasle. Opoveste aºteptatã ca justificare majorã în faþavidului înconjurãtor, nesfârºit. O târãsc dupã mineca suport pentru o posibilã izbãvire. E asemeneaunei poveri de care nu mã pot desprinde definitiv.O îngrop uneori în solul amintirii, vinovat refugiupentru un lunatic, dar apãsarea revine de fiecaredatã, schimonosindu-mi prezentul incert,fracturându-l nemilos, biciuindu-l sever, pânã lasânge.

Chipul despãrþirii:Lacrimi ºiroindu-i pe faþã ºi nepriceperea de a

o consola. Când tu ai aruncat sãgeata otrãvitã cerost mai are sã consolezi? Eºti trãdãtorulîncrederii prea uºor acordatã unui neisprãvit.Tãiºul verdictului asumat, ingratitudinea enunþatãca rupturã definitivã sclipind rece între noi ca olamã de cuþit þinutã hidos ºi sadic între dinþi.Melancolicul debusolat deghizat în piratnecruþãtor, dornic de aventuri noi, cãlcând înpicioare trecutul. Orice trecut. Paºi fãcuþi petrotuarele nedumeririi în cãutarea unor explicaþiirezonabile, logice. Parcã aici e loc pentru logicã! Eo rupturã ºi gata. Ruptura unei amãgiri.Împotmolirea unei relaþii ce pãrea sã dureze.Lacrimi curgând pe faþa ei ca picuri de ploaieprelinºi din nori fabuloºi, plini de ardoareafectivã. Nori pufoºi de iubire sincerã, batjocoritã.

Merg pe trotuarele amintirilor: În locul resemnãrii s-a instatat definitiv

dispariþia. Dispariþia ei. De pe strãzi, din viaþã.Paºii mã duc mereu spre locul despãrþirii. Regãsescdoar plânsul ei sugrumat. Seara alienatã, brãzdatãde umbre rãu prevestitoare. Ce a mai rãmas? mãîntreabã scutierul rãsucit spre mine. Pur ºi simplugolul devastator, rãspund confuz. Rãmândezarmat, vulnerabil, îngrozitor de singur. Undemi-e gândul cutezãtor? Îl vreau în faþa meaduelând cu umbrele, retezând pentru totdeaunaconsecinþele nesãbuirii. Mi-a rãmas doar povesteaei. O poveste scurtã ºi neverosimilã pânã la urmã.S-ar pãrea cã fãrã poveste mi-am pierdut legãtura(ºi aºa fragilã) cu lumea ingratã. Dar i-am predatlui povestea ca sã mã eliberez. Cãlãreºte pe eavoiniceºte, strãbate încrezãtor drumuri aurite,trece prin încercãri cumplite, animând peisajulîmpietrit. Reteazã impuritãþile zilei. E mereu înprim-plan pe câmpul de bãtãlie. Mie mi-a rãmasnimicul sã-l torc în fire subþiri ca o babã din altetimpuri ce-ºi alina singurãtatea ºi spaima denesfârºitele abisuri de sub ea. Singurãtate desamurai sau eremit. Între agresivitate latentã ºipioºenie. Toate avânturile au rãmas afarã,distribuite haotic pe strãzi. Le ajung din urmã, darla scurt timp mã pãrãsesc. I-am încredinþatpovestea, dar tot a mea rãmâne. Convieþuirea cuea e grea, fãrã ea încerc zadarnic sã lustruiescprezentul cu tãceri prelungi sau râs prefãcut. Suntîn aceastã poveste orice aº trãi în viaþa realã, astae limpede. Merele uneori întrezãrite nu sunt decâtvirtualitãþi zãvorâte. N-am dreptul la ele, spunursitoarele. Nu pot ieºi din poveste, e parte dinmine, cãci partea din ea a devenit neant. S-apulverizat aºa cum moare lumea cu fiecaredecedat.

Regândind lumea:Cel trimis înainte sã lupte pentru mine se

întoarce brusc. Are faþa rãvãºitã de frãmântãri.Mi-a preluat gândurile ºi se aratã rãzvrãtit. Seopreºte în mijlocul strãzii. Parcã-mi reproºeazã cãl-am pus sã mã reprezinte, sã-mi îndepãrtezeinhibiþiile. Ar vrea sã iasã din rol, dar îl þin în faþamea forþat. Doar e creaþia mea. Asta nu-mi dãnicio asigurare cã nu poate fi insolent, rebel. Mãfixeazã cu o privire crudã ºi mã întrebã careporterul pe un criminal: regreþi ce-ai fãcut? Abiaapuc sã articulez stins: pot sã pun picãturile deploaie înapoi în nori?

!

1111




Parcã aºtepta supãrãri, iar visase urât. Are unfler foarte fin. Am gãsit-o moartã de frig, îi

intrase în oase ºi nu mai scãpa.- Iar te-ai îndopat cu îngheþatã din aia?- Nu, am stat mult în staþie, zice.Ba îngheþata, îngheþata. Am bãgat în prizã ce

s-a putut, paracetamol, chestii, duº fierbinte aifãcut? Nu fãcuse. Apã caldã la corp, aºtept, totnimic. Frisoane, de parcã picase în copcã. O scotde acolo, o ºterg, fac un ceai, îi bag câtevaaspirine; din alea populare nu mi-am permis sã-ipropun cã se jigneºte uºor.

- Presimt ceva rãu, o aud.- Fii serioasã, numai sã nu intri în hipotermie.

Carmol, ceva, ai în casã?O iau la fricþionat bãrbãteºte ºi-i simt pielea

rece ºi întãritã cum e cojocul ãla de-i zicea petimpuri alendelon, dacã-l þii în ploaie ºi-l usuci pecalorifer. Am muncit la ea, îþi spun, vreo jumãtatede orã, nu se încãlzea, da’ deloc. Altfel, n-aveanimic, atâta cã dârdâia ºi se uita încolþitã.

- Clara, mã crezi tâmpit dacã te întreb cevreau sã te-ntreb?

- Ei, asta-i bunã…- Nu, cinstit, vreau un rãspuns, da’ cinstit.

- Da, Berti, de fapt ºtii cã-i adevãrat, de ce mãîntrebi?

- Nu, altceva. Sunt curios dacã þi-ai pusvreodatã problema. Lucrurile astea care le-avemcapãtã cu timpul ceva inteligent ºi noi nu neprindem, sau cum?

Se uita ºi clãnþãnea, atâta fãcea.- Eu?!- ªi tu, dar ºi astea, scrumiera, bricheta, din

astea.- Berti, eu nu pot sta fãrã tine. Mã transfer ºi

eu la Brãila.- Da’ ce-ai înnebunit, lãsãm Bucureºtiul? E

ceva temporar.- Nu ºtiu, nu pot, mã înþeapã ficatul.- Ficatul?- Da, mã doare ficatul, am transaminaze.- Nu cu bila aveai?- Am acuma ºi cu ficatul.A fost rândul meu sã mã îngrijorez. Se

degradeazã de la ceva. Da, frãþioare, de la ficat,era ceva nou, nu mai arãtase aºa pãmântie, nasol,i se vedeau porii ºi manichiura neîngrijitã.

- Berti, sã ºtii cã nu ºtiu ce fac, eºti serios saunu eºti?!

- Clara, dragã, acuma ce ai?...Nu pot îndura foarte mult, sunt milos, mã

apucã mila ºi mã fleºcãiesc. E ºi catolicã, sãraca,existã unele stãri de lucruri. Am înfofolit-o cumam putut ºi-am ieºit. Te pupicã!

Se întoarse unde stãtea, ca un hoþ. Uºa de laintrare deschisã, Petcu nu-i fãcuse nimic, nu vreis-o repari, las-o naibii. ªi urinã pe cutia de ziarecare se înviorã oarecum, dar înceet, atent, cusimþire, ca sã dea de-nþeles ce-nseamnã o clanþãdeterioratã ºi un aurolac prezumtiv. Apoi,pãtrunse în garsonierã tiptil. Nu aprinse luminaca sã nu alarmeze nimic, sã nu mai stârneascã.Aºteptã sã se deprindã cu bezna, apoi tot încet,extrem de încet, apucã cele douã sacoºe pregãtitedeja lângã uºã ºi ieºi fãrã zgomot. Doar cheia înbroascã se auzi, n-avu ce face, trebui sã închidã.Coborî ca o stafie pe întuneric. Apoi, de jos,motorul maºinii. Se desprinse de trotuar cât putude tãcut ºi luã vitezã mult mai departe, înbulevard.

Pe drum, panã. Patru prezoane de la o roatã:furate, sãrite? Ce-i chestia asta? Erau sã-l bage-nspital.

!

Adrian Þion

Clandestin

AAnnii BBrraaddeeaa:: - Încã de la a doua noastrãîntâlnire la Cluj, când am stat de vorbã într-opauzã a manifestãrilor organizate de revistaTribuna sub genericul „Zilele Slavici”, îndecembrie 2013, am ºtiut ce aº vrea sã te întreb,cu toate cã nu bãnuiam, atunci, cã vom face uninterviu împreunã. Povestea pe care mi-ai spus-o,mai exact finalul acelei poveºti, m-a provocat, mi-a stârnit curiozitatea de a afla mai multe. Astafãrã sã pomenesc de numele tãu franþuzit, delegãtura cu Franþa, lucruri aflate cu ocazia primeinoastre întâlniri. Mai târziu, ajunsã acasã ºi citinddespre tine, am hotãrât care va fi celãlaltdomeniu de interes. Este vorba despre profesia tade acum, despre domeniul pe care-l predai launiversitate, un domeniu vitregit de interes, aflatoarecum într-un con de umbrã, ca o sorã vitregã acelorlalte arte. Ai înþeles deja cã mã refer lateatru.

Aºadar Franþa ºi teatrul, iatã temele pe care aºdori sã le abordãm ºi pentru început vreau sã teîntreb cum ai ajuns în Franþa, într-o perioadã încare ieºirile peste graniþã erau foarte dificile, dacãnu imposibile? ªi în continuarea acestei întrebãri,care au fost primele tale legãturi acolo ºi ce s-aîntâmplat de fapt, cum de ai rãmas atât de multãvreme ºi, mai ales, de ce te-ai întors?

FFrraannççooiiss BBrrééddaa:: - M-am cãsãtorit la Cluj, în1983, cu soþia mea, nãscutã ºi crescutã înregiunea Anjou din Franþa. Ne-am cunoscut în1979, când dânsa vizita România într-o cãlãtorieturisticã. Aveam aceeaºi vârstã, ne-am plãcut, amcorespondat, m-a vizitat de multe ori, i-am arãtatfrumuseþile þãrii, am fost la munte ºi la mare, lasate ºi în oraºe. Am aºteptat trei ani pânã amprimit acordul de cãsãtorie. În aprilie 1984, ne-amstabilit domiciliul la Angers. Soþia mea m-a aºtep-tat la Gare de l’Est care, fiind construitã deacelaºi Saligny, este identicã cu cea din Bucureºti.

Soseam cu acelaºi tren internaþional care, laepocã, trecea ºi pe la Cluj ºi pe care îl vedeam laora ºase în fiecare dimineaþã, ani de zile, cândfãceam naveta între Cluj ºi Huedin, ca tânãr pro-fesor. Din octombrie 1984 am predat înînvãþãmântul privat ºi public francez. Lucram încondiþii destul de dure: timp de aproape un dece-niu, mã trezeam la patru dimineaþa ºi ajungeamacasã la zece seara din cauza navetei ºi a orarelor,în Franþa cursurile ºcolare zilnice se terminã laºase seara ºi încep de la opt dimineaþa. Practic îþipetreci ziua nu cu familia, ci cu elevii. Ajungiacasã, faci un duº ºi dupã cinci minute adormi latelevizor ºi în zori, în întuneric, începi deja sã faciacelaºi lucru ca ºi ieri. Timpul trece repede, nicinu-þi dai seama cã au trecut câþiva ani. E drept,acest ritm e plãtit destul de bine, ai un salariudecent care creºte substanþial an de an prinvechime, dar, pur ºi simplu, n-ai când ºi cum sãte bucuri de sursele tale financiare. Aºa cã ai banisau n-ai, e cam acelaºi lucru. Îþi cumperi câte obaghetã de doi franci în fugã, o mesteci rapid,deºi ai mai multe zeci de mii de franci. Banul nuse transformã automat într-o fripturã ºi nici într-un pulover, iar timp pentru a þi le cumpãra nu ai.Aºa cã umbli în acelaºi pulover cinci ani, deºicontul bancar este arhi-plin. Acestea sunt paradox-urile bunãstãrii relative. M-am obiºnuit cu aceststil de viaþã, dar aveam timp foarte limitat pentruo activitate literarã sau filologicã. În fiecare zi, dela patru la cinci dimineaþa, scriam câte o pãginuþãla teza mea de doctorat. Dupã aceea, fugeam lametrou sã ajung la aceeaºi Gare de l’Est unde amsosit de la Cluj, cu ani în urmã. De la Gare del’Est luam diferitele trenuri regionale pentru a fila ºcolile unde am fost repartizat. Cluj-Huedin sauParis-Coulommiers e exact acelaºi lucru pe la ºasedimineaþa.

Dupã ce ajungi la ºcoalã, eºti opt ore întrepatru pereþi cu o rotaþie de treizeci de elevi noi

pe orã. Aceastã condiþie sine qua non a vocaþieiprofesorale o cunoºti deja de acasã, numai cãacolo stai doar patru ore pe zi între patru pereþi.De la o vreme þi se contureazã în cap întrebareahamletianã: sã vorbeºti zilnic opt ore între patrupereþi goi, asta-i Franþa?... Nu, vei rãspunde, astanu-i Franþa, ãsta-i capitalismul. Din fericire pentrucei care lucreazã, dreptul muncii e respectat curigoare datoritã sindicalismului viguros: ºedinþele,de exemplu, sunt plãtite (din aceastã cauzã ori nusunt deloc ºedinþe la ºcoli, ori, din contrã, suntprea multe, pentru rotunjirea salariilor), partici-parea la corectarea lucrãrilor de bacalaureat saualte examene este generos plãtitã pe bucatã, adicãeºti remunerat în funcþie de cantitatea numericã alucrãrilor corectate, cheltuielile navetei sunt ram-bursate în unele ºcoli. Dar, luat în ansamblu, înciuda acestor drepturi achiziþionate, profesoratuleste mai mult o muncã fizicã ºi fiind pe terendouãsprezece ore pe zi, profesorul navetist esteun fel de miner cultural. De altfel, societatea deconsum are o opinie foarte criticã vizavi de activi-tatea culturalã în genere, aceasta din urmã fiindconsideratã a fi o extravaganþã a anumitor per-soane deviante, mutante, care nu produc, ci, dincontrã, aruncã banii în vânt.

- Din prezentarea, foarte sugestivã, pe care ofaci sistemului de învãþãmânt francez, în specialcondiþiei profesorului de acolo, înþeleg mãcar unuldintre motivele pentru care ai dorit sã te întorci.Dar vreau sã te rog sã fii puþin mai generos cuperioada aceea ºi sã-mi vorbeºti despre contacteleculturale stabilite, despre personalitãþile cu care aidiscutat sau corespondat în anii trãiþi în Franþa.ªtiu cã ai fost membru al asociaþiei culturale„Présence de Gabriel Marcel”, ce influenþã a avutacest statut asupra evoluþiei tale ulterioare?

- Cu Paul Ricoeur am bãut câte o cafea dis-cutând despre profunzimile hermeneuticii literareale lui Gabriel Marcel, cu cercetãtorul ºtiinþelorspirituale Robert Amadou ne-am reamintit cubucurie (ºi, evident, urmând puritatea stiluluiciceronian, adicã în latinã clasicã...) de primeleversuri din Eneida hipnoticã a lui Vergilius, curomancierul Claude Aveline am petrecut o zi dereminiscenþe literare pe o insulã din Atlantic undetrãia scriitorul cu soþia lui într-un ermitajrousseau-ian, cu Mgr Lustiger ne-am cunoscut cuocaziile reuniunilor periodice din cadrul asociaþiei“Présence” de Gabriel Marcel, a cãrei preºedinþieera asiguratã de ºeful Bisericii franceze, el însuºiun discipol al lui Gabriel Marcel, cu descendentullui Auguste Comte, filozoful André Comte-Sponville, la epocã încã amândoi tineri, am discu-tat despre Critica raþiunii practice a lui Kant,despre Lucreþiu, Democrit ºi hedonism, cu bene-dictinul Joël Courreau am strãbãtut unele labirin-turi de-a dreptul arhitecturale ale gândirii scolas-tice din Evul Mediu. Profesorul Paul Drochon dela Universitatea Catolicã din Angers m-a apropiatde eseistica lui Unamuno. Cu profesorul GeorgesCesbron, directorul Departamentului de LiteraturãFrancezã ºi Comparatã de la Universitatea dinAngers, ne-am aventurat în literatura secoluluiXX, în poezia lui Czeszlaw Milosz ºi în esteticalui Georg Lukács. Am corespondat cu SamuelBeckett despre critica literarã a lui Gabriel Marcel.Strãlucitul hermeneut Xavier Tilliette mi-a revelatanumite dimensiuni mediumnice ale sublimãrilorartistice. La editura Plon de la Paris am lucrat zileîntregi la biroul lui Gabriel Marcel, birou care afost pãstrat intact cu sfinþenie ºi cu toate manu-

1122




de vorbã cu François Bréda

„Cluj-Huedin sau Paris-Coulommiers e exact acelaºilucru pe la ºase dimineaþa”

interviu

1133




scrisele sale lãsate în lucru. Cu fiica lui GabrielMarcel, Anne Marcel, ne-am întâlnit de mai multeori acasã, în casa familialã a filosofului. Ascultândcâte o sonatã interpretatã de fiica sa care epianistã, cercetãtoarea Jeanne Parain-Vial mi-a datmulte repere valoroase pentru desluºirea criticiiliterare ºi dramatice a lui Gabriel Marcel.

- Ai închis o lume într-un singur rãspuns, ºi celume! Dar ai preferat sã te întorci în România, înanul 1990, practic imediat dupã revoluþie. Sãînþeleg cã, pe lângã duritatea condiþiei de profesorîn Franþa, despre care mi-ai vorbit, faptul cã ºi lanoi a cãzut în sfârºit regimul comunist a înclinatbalanþa în favoarea hotãrârii tale? Te-ai mai figândit sã revii în România în condiþiile existenteînainte de 1989?

Revoluþia din România a fost transmisã peviu, din toate unghiurile camerelor de filmat, petoate canalele oficiale franceze, 24 ore din 24,timp de mai multe sãptãmâni. Aºa cã mi-amvãzut ºi câþiva prieteni clujeni cu tricolorul înjurul braþului sau al corpului: erau momentememorabile ºi entuziasmante. Simþeam, ºi nu m-am înºelat ulterior în aceastã privinþã, cã înacea perioadã þara avea nevoie ºi de mine în pro-cesul sãu de reînnoire. Cu atât mai mult cu câtmilioane de emigranþi porneau înspre visatelecãsuþe de ciocolatã ale Occidentului. Eu reveneamdin somptuoasele festine cu stridii oceanice lamititeii mei neaoºi, cu muºtar dulce sau cu hrean.ªi, mai în glumã, sau mai pe scurt, aº zice cã într-o þarã unde nu existã mici, nu meritã sã trãieºti.

- Eºti foarte diplomat, mã scoþi repede din par-fumurile franþuzeºti pentru a mã învãlui în fumulmititeilor româneºti, aºa cã nu-mi rãmâne decâtsã-þi propun sã vorbim mai departe despreRomânia ºi despre ceea ce faci tu în þara asta.

Predai, la Facultatea de Teatru ºi Televiziunedin cadrul Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj,noþiuni de dramaturgie, istoria ºi estetica teatrului(corecteazã-mã, te rog, dacã am greºit). De ce te-ai îndreptat spre acest domeniu? Dupã filosofie ºiliteraturã de ce teatru?

- Teatrul mi-a fost o veche iubire. La Devaveneau rar teatrele dramatice, în oraº aveam doarun teatru de estradã, aºa cã n-aveam cum sã-misatisfac dorinþa teatralã decât citind piesele gãsiteîn bibliotecile orãºeneºti, de altfel, bine dotate, ºiastfel, încã din clasa a IX-a, am citit aproape toatepiesele lui Sartre, Pirandello, Camus, Brecht,Anouilh, Cehov. Dar ºi Racine, Corneille,Shakespeare, precum ºi Victor Hugo erau deja înmeniul consumat. Operele dramatice le citeam înromânã, în maghiarã sau în francezã. Marþea mãuitam la piesele date la televizor, iar în vacanþeleºcolare mergeam des la spectacolele TeatruluiNaþional ºi Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.Mai târziu, în anii studenþiei clujene, îi admiram,pe când erau la începutul carierei lor, pe AntonTauff, pe Dorel Viºan, pe Melania Ursu (cãreia i-am ºi elaborat cu migalã poetico-scriitoriceascã oscrisoare naivã de dragoste, evident anonimã, darpe care acum, dupã trei decenii, pot s-o recunoscca pe o frumoasã nebunie de tinereþe...). Am fostla mai multe spectacole fenomenale ale luiAureliu Manea, al cãrui asistent de regie în epocã,parcã, era Mihai Mãniuþiu, dar de acest lucru numai sunt sigur, poate nu-mi amintesc bine, ar tre-bui sã-l întreb pe Mihai. De altfel, ºi din perspec-tiva familialã aveam o conexiune cu teatrul:bunicul meu dinspre mamã, scriitorul Dr. LajosLévai, directorul Colegiului Reformat dinOdorheiu Secuiesc, a fost profesorul de istorie ºi

geografie al marelui actor András Csíky, care ast-fel o cunoºtea bine pe mama ºi pe cele patrumãtuºi ale mele, încã din anii copilãriei, iar tataera prieten încã din adolescenþã cu renumitulactor Gero László.

În Franþa am avut abonament la Théâtre de laVille ºi la Théâtre du Châtelet, unde am vãzutspectacolele lui Lucian Pintilie, spectacole care sejucau concomitent la cele douã teatre, care segãseau vizavi, în centrul Parisului. Pentru publiculparizian, Lucian Pintilie este un mare regizorfrancez, e drept, de origine românã. În zilele desâmbãtã, lumea cea bunã din Paris discuta mon-tãrile lui Pintilie. A fost foarte bine cotat, consid-erat foarte francez. De altfel, l-am admirat ºi pegenialul Jean Marais ºi pe congenialul FlorinPiersic pe scenã: sunt uriaºi în toate sensurilecuvântului. În practica teatralã francezã e intere-sant faptul cã, dacã actorul face o gafã în text sauîn joc, trebuie sã repete tot pasajul respectiv,împreunã cu toþi ceilalþi actori participanþi lascenã, deºi aceºtia n-au fãcut nicio greºealã. Amvãzut spectacole unde, deoarece unul dintre actoria avut un lapsus, scena a trebuit sã fie rejucatã ºide trei ori, pânã ce actorul respectiv reuºea sã secorecteze, ºi, într-un final, eforturile acestuia aufost rãsplãtite cu aplauze. Reacþia publiculuifrancez e deosebit de vie: spectatorii fluierã stri-dent sau aplaudã scurt în timpul reprezentaþiei,exprimându-ºi cu entuziasm dezacordul sau admi-raþia. Monologul jucat perfect este imediat premi-at cu aplauze, dar jocul nu se opreºte decât pen-tru trei secunde ºi spectacolul continuã într-omiºcare ascensionalã. Practica spectacologicãfrancezã se caracterizeazã prin rapiditatea inter-acþiunii dintre actor ºi spectator.

Nu sunt un om de teatru, ci doar unteatrolog. Încerc sã localizez punctele comune alefiinþei (sau ale acestui fir existenþial care estefiirea) ºi ale fenomenului teatral. În ultima meacarte de cercetare teatrologicã (Oglinda Ochiului.Speculum Spectationis, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010), am prezentat unele aspecte spec-tacologice din gândirea teo-teatralã a mareluiteolog ºi retor, Sfântul Ioan Gurã de Aur. Într-oultimã analizã, pânã ºi sufletul este un spectator.

- Ai rãspuns cuprinzãtor la întrebare, ba maimult, ai fãcut trecerea, facilitatã de cartea ta, de la

teatru la Sfântul Ioan Gurã de Aur. „Într-o ultimãanalizã, pînã ºi sufletul este un spectator.” Foarteinteresantã afirmaþie, n-ai vrea sã detaliezi puþin?

- Existenþa este o experienþã, o expediþie, oexploraþie, o aventurã spectacularã de naturã dra-maticã sau, mai pe scurt, existenþa nu e altcevadecât o trãire teatralã. Demiurgul ontologic esteDramaturgul originilor.

Piesa existenþialã aºadar a fost, este ºi va ficreatã, scrisã, jucatã, reprezentatã ºi regizatã dedramaturgul tuturor dramaturgilor, adicã de cãtreacel Demiurg tragi-comediograf etern despre carene povãþuieºte filosofia anticã elenã, thanatologiaegipteanã sau, la rândul lor, Misteriile antice.

În acest context, existenþa este un exitus, oieºire pe scenã, o autorevelaþie a divinitãþii, unmacro-performance cosmico-comic în careSpectatorul ideal este sufletul, oglinda divinitãþiiîn care acesta se contemplã într-o meditaþie estet-icã autoreflexivã. Iar aceastã oglindã (cf. lat.Speculum, oglindã) este scena spiritualã a unuispectacol încãrcat de toate splendorile speranþei.

- Mulþumesc mult! Nu doar pentru acestrãspuns, care exprimã ritmul ascendent al dialogu-lui nostru, cât pentru toate intervenþiile tale, plinede informaþii ºi detalii interesante. Eºti un bunpovestitor, drept pentru care misiunea mea a fostuna uºoarã ºi deosebit de agreabilã. Acum, pentrua încheia discuþia, ºi raportându-mã la rãspunsulprecedent (care ar putea fi foarte bine punctul deplecare al unei alte dezbateri), am o ultimã între-bare: În piesa existenþialã, aflatã acum în derulare,ce rol joacã sau crede cã va mai juca FrançoisBréda ?

- Nu sunt regizorul acestei piese, nu-i suntdecît a(u)ctorul. Aº fi onorat sã pot juca rolul per-sonajului mut.

Interviu realizat de AAnnii BBrraaddeeaa

!

Ioan Augustin Pop Autoportret paraguayan 1 (detaliu) (2013), tehnicã personalã 100 x 100 cm

Trecut printr-o invidie pasagerã faþã de Labiº,mãrturisitã tardiv, mult dupã întâlnirea cuacel „talent uriaº ºi feroce” din amfiteatrul

Odobescu, maturizându-se brusc (odatã cusplendida sa generaþie) ºi devenind iute un numeglorios, rãsfãþat, cunoscând, totuºi, ezitãri în faþapoeziei (ºi, în consecinþã, lungi, chinuitoare tãcerieditoriale), Nichita Stãnescu s-a „instituþionalizat”.În casa-club, deschisã oricui, s-au perindat mulþi,inventând febricitant amintiri. Victimã a proprieigenerozitãþi, poetul a împãrþit/ risipit indulgenþeºi s-a bucurat de o imensã popularitate. ªi nu s-areferit niciodatã denigrator la adresa vreunuiscriitor. Bineînþeles, asta nu-l scuteºte de firescultratament critic ºi de ofensiva reevaluãrilor. Doarcã aceºti contestatari, trecându-l prin sitarevizuirilor, atenþi cu denivelãrile operei, mutãdiscuþia în plan moral, contabilizând laºitãþile,erorile, complicitãþile. Nichita nu a fost strãin deastfel de abdicãri. Atins de sedentarism (în sensul:„de stat locului ºi în lucrare”), dezinteresat deconjuncturi, oricum fãrã vocaþie politicã, un om„moale”, fãrã complexul genialitãþii (cf. EugenSimion), „ocrotit” de regim, Nichita e trecutacum prin malaxoarele noii corectitudini politico-culturale.

Spulberând vechi canoane ºi criterii, nouaideologie literarã s-a înverºunat, sub flamurapostmodernismului, contra „bãtrânilor ºaizeciºti”.Vituperând chiar proletcultic (scria MagdaUrsache), fãrã a se sinchisi de propria lorautoritate moralã, inchizitorii de modã nouãexceleazã în rescrierea biografiilor. Bineînþeles,rediscutarea tablei valorilor e un proces igienic,necesar pentru un sãnãtos metabolism cultural. Înconsecinþã, nici Nichita Stãnescu nu e intangibil,nu poate fi un caz definitiv clasat. Dar cel care aprodus în lirica noastrã „o revoluþie comparabilãcu cea eminescianã” (cf. Geo Vasile) ar putea fidetronat, fiindcã nu satisface pretenþiile de modelcivic, cum cer zgomotoºii contestatari (unii,scriitori de fundal)? Sã ignorãm apoi cã poeticastãnescianã – demonstra temeinic Marin Mincu –a impus o nouã viziune? E puþin oare? ªi, înultimã instanþã, contestaþia îi sporeºte chiarfaima: „ªi cuvântul/ spintecat/ e roºu pe dinlãuntru!/ Tãiaþi-mã ca sã sângerez./ Sângeraþi-mãca sã mor!/ Amin!” (v. Miºcarea prin naºtere e adoua mea moarte).

Curios, nimeni dintre cei care s-au aplecatasupra operei stãnesciene, cercetând fenomenulreceptãrii ºi „denunþând” (vehement sau voalat)declinul ultimilor ani n-a recunoscut cã „vizibilaîncercare de marginalizare” (cum scria, apãsat, C. Pricop într-un riguros eseu despre Literaturaromânã postbelicã, un prim volum ivit în 2005 laeditura Universitãþii „Al. I. Cuza”) s-ar datoraunei opþiuni (partizanat de grup), „omul fiindîmbrãþiºat de tabãra adversã”. Criticul ieºeanelimina orice echivoc ºi, interogând contextul,explica acele fluctuaþii de recepþie observând cãabundentele controverse nu priveau, de fapt,valoarea operei. Nici contextul estetic nu seschimbase de altminteri, iar polarizarea vieþiiliterare favoriza tocmai astfel de reacþii. E limpedecã Stãnescu nu mai putea fi negat dupã ce fuseseîntâmpinat superlativistic la debut; iar revistele„de opoziþie” încercau sã ridice „zidul tãcerii”prin strategii consensuale. Politica ºi rivalitãþile de

grup (literar) n-au influenþat opera în sens valoric,dar, neîndoielnic, au bruscat receptarea ei.Fenomenul s-a prelungit dupã dispariþia poetuluiºi s-a acutizat în ultimii ani, fiind aruncate petarabã argumente etico-ideologice. Încâtposteritatea stãnescianã se anunþã dificilã,nescutitã de seisme. Or, ªtefan Agopian nu ezitasã recunoascã tratamentul rece aplicat cãrþii(Opere imperfecte, 1979), „mai mult din motivepolitice decât estetice” (vol. cit., p. 217). Fãrãcriticã literatura ar fi „oarbã”, zicea Nichita,acceptând cã a produs (ºi) „poezii necontrolate”.Cel care trãia „prin umbra lui” (dupã constatarealui N. Manolescu, în cronica la Epica magna,remarcând întoarcerea la epic), trebuia taxat, însã,pentru obolul naþionalist, cochetând cu „tabãrarea”. Fãrã a uita, desigur, de verbozitate,autopastiºã, „versuri rele” etc. ªi N. Brebanobserva, mâhnit, aceastã tentativã de retrogradare.Amintirile în dialog (Matei Cãlinescu / IonVianu) par a uita prietenia celor cinci, tinereþea„luptãtoare”, vechile aprecieri ºi entuziasme, subitvolatilizate. Sau abandonate la vama Curtici,sublinia caustic marele romancier. În timp ce altevoci (cazul lui Gh. Pârja, refãcând traseelemaramureºene; v. Cãlãtoria îngerului prin Nord,2008) par, dimpotrivã, a se angaja în prezervareamitului, rezonând cu acea „insulã” arhaicã,cãutând un limbaj ritualic, nepervertit (cf. RãzvanVoncu). Cert e cã ultimul Nichita, prin Noduri ºisemne (1982), propunea o infuzie dramaticã,acceptatã, odatã cu anii scurºi de la dispariþiapoetului, ca „pecete inefasabilã” (N. Manolescu).

Obiect de adoraþie, „confiscat” în numele unuisnobism fãrã frontiere, Nichita ºi-a trãit destinulde mare poet. Aura poetului a remodelat biografia(Corin Braga), iar omul, seducãtor, un caracter„moale” (zic cei care l-au cunoscut) s-a lãsat trãit,la modul sublim, de cãtre poezia sa. Instalat înaceastã formulã sufleteascã, Nichita a dovedit latot pasul generozitate, laºitate, histrionism ºiatâtea altele; ºi, nu în ultimul rând, frivolitate ºivulnerabilitate. Dubios moraliceºte (zicinclemenþii procurori), el devine o þintã preferatãpe latura labilitãþii etice. Dar alintatul Nichita, sãrecunoaºtem, a trãit — în plinã epocã represivã —ca un om liber, s-a bucurat, jucându-se, dãruitvocaþiei sale, atingând starea de poezie. S-adesprins de conjuncturã, ispitit de metafizic,trãind o formã de libertate, cãzând în dicteu oridecepþionând. Surprinzãtor, pentru Alex ªtefãnes-cu, el pare „neatins de ideologia comunistã”,aspirând spre o viziune universalistã. Gh. Grigurcu, dimpotrivã, descoperea la poetulteatral ºi limbut un diletantism înduioºãtor, melo-dramatic, fãrã dor de vreo idee, cumplite inegal-itãþi, presãrate în toate volumele, afectând gândi-rea profundã ºi, desigur, nemãsura în toate (inclu-siv din unghiul recepþiei, incapabilã de o prizã„criticã”).

Vom reaminti cã revoluþia stãnescianã amarcat o mutaþie a viziunii poetice. Nichita ne-aapropiat, alãturi de congenerii sãi, de lirismulautentic, redescoperind modernismul interbelic,refãcând punþile de legãturã cu o tradiþiefracturatã. Poet pânã „în strãfunduri” (cum l-avãzut Ana Blandiana) „revoluþionarul” Nichita afost un inovator. Dar radicalismul sãu a fost unulpur estetic, propunând alte instrumente expresive.

Trebuie sã avem în vedere natura sacerdotalã apoeziei sale („tãcând” lumea), modelul„fremãtãtor” al lui Pârvan, angelismul insinuat întoþi porii acestui lirism care a descoperit„necuvintele” (ascunse în atâta moloz liric),încercând sã dialogheze cu zeii; ºi sã nu-i cerem,aºadar, ceea ce nu a fost, reproºându-i absenþamilitantismului. S-a trãdat Nichita pe sine?Evident, vom descoperi cu uºurinþã eclipse aleinspiraþiei, dupã cum, pensând nereuºitele, putembiciui acest „registru meditabund” (ca sã-l citãm,din nou, pe Gh. Grigurcu), nãrãvit la diletantism.Dar ar trebui atunci sã nu observãm cã Nichita aimpus un limbaj, nu un numãr de texte; a impus,printr-o poezie filosofico-metafizicã un sistemsimbolic. ªi-apoi, orice autor înfruntã timpul princâteva titluri. Nici revoluþia nichitianã nu trebuie„cititã” prin declaraþiile cohortelor de admiratori,semãnând — prin adulaþie nestrunitã — opãguboasã confuzie ºi nivelând, fãrã filtru critic,peisajul literar. Oricum, nu e cazul sã recãdem înbiografic. Dar, dupã atâþia ani de la dispariþia sa,omul Nichita, magnanim, culant, imatur (ªerbanFoarþã), iubind curtea perpetuã, amiciþia tuturor ºigestul gratuit încã trãieºte ºi fascineazã. ªi,probabil, abia dupã ce vor pleca ºi cei care l-aucunoscut, o discuþie criticã, pe text, poate începe.Pânã atunci, sã acceptãm cu lejeritate ideea cãNichita ar fi „un idol fals”, o iluzie a criticiipostbelice, o personalitate gonflabilã? Suntemconvinºi cã lirica sa, inegalã valoric (cum altfel?),trecând testul primenirii generaþiilor va strãluci ºiîn zarea transmodernismului ce va sã vinã. Dacã,fireºte, zãbava lecturii va mai ispiti valulinternauþilor...

*

Iarãºi curios, într-o carte „inevitabilã”, menitãa isca doar scandal (credea Andrei Terian), EugenNegrici, luptând cu Iluziile literaturii române(Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2008),ocoleºte graþios subiectul Nichita. Autorul,încercând a se lepãda de vinovata „atitudine fals-ocrotitoare”, denunþând zgomotos „falsurilepatriotice” pune sub lupã activitatea mitogeneticã.Altfel spus, efervescenþa miticã de care, noi,românii, ne-am face vinovaþi. Oare doar noi?Precaut, autorul pareazã; mitul „laic” ar fi,înþelegem, un fenomen natural de vreme ce

1144




eseu

Adrian Dinu Rachieru

Despre „boala Nichita” (II)

1155




„mitizarea este o tendinþã antropologicãuniversalã”. Încât, în pofida agresivelor demitizãri,atitudinile de sorginte miticã vor exista mereu, neasigurã dl. Negrici. Iar mentalul românesc, decertã potenþialitate emoþionalã a fost modelat demiturile literaturii (în sensul unei „mistificãriluminoase” a memoriei colective), ajungându-sechiar la un „eroism al mistificãrii”. Dar, aflãm,„marii scriitori – întreþinând o pioºenie globalã –continuã sã fie larii noºtri”. Care ar fi soarta luiNichita? Adevãrat, mitizarea „înceþoºeazãpercepþia”, iar Stãnescu (alãturi de Labiº ºiCãlinescu) „ºi-a pierdut pe moment strãlucirea”.Demonstraþia, însã, lipseºte. Acea „explorare receºi precisã” se amânã. Devenit „piesã depatrimoniu cultural” (cf. ª. Foarþã), Stãnescu ar fifost menajat de o criticã deseori complezentã,oarbã la declin, chiar „necriticã”. Ne întrebãm:judecând opera, trebuie sã invocãm, obsesiv,labilitatea omului, anturajul, culanþa, discursuloracular plonjând într-un „justiþialism feroce”?Trebuie însã, credem, sã ieºim din narcozã,abandonând registrul imnic sau cel blasfemic.Apãrarea valorilor nu înseamnã, neapãrat, salvareaidolilor. Zelatorii ca ºi delatorii fac rãu,deopotrivã.

Eugen Simion vedea în volumul În dulcele stilclasic o „carte de trecere”, autorul sfidând acolo„puritatea genurilor literare” ºi deschizând pârtiepostmodernismului. Jeana Morãrescu va observa,e drept, la oarecare distanþã în timp ºi într-ocarte, regretabil, puþin comentatã, cã „în poezialui Nichita Stãnescu se aflã premisele curentuluispiritual ce va urma postmodernismului”. Or,curentul spiritual, chemat la rampã, e tocmaitransmodernismul. Generaþia lui Nichita seemancipase, descoperind un aer proaspãt,despãrþindu-se brutal de literatura cliºeistic-convenþionalã. Îndrãznelile ºi revirimentullabiºian, exuberanþa noilor veniþi, tinereþea lorfreneticã obligau la reformularea lirismului.Ruptura de poezia ideologic-triumfalistã cerea,imperativ, regândirea poeticitãþii, un suflu novatorºi, desigur, adâncirea individuaþiei. Or, Nichita nuapare doar ca o voce distinctã în peisaj, impunândo altã formulã; implicit, o altã esteticã sfidândconvenþiile. El, asigurându-ºi „viitorizarea” (vorbalui Jung), propune o nouã viziune artisticã;propune un sistem liric, ºocant ºi fascinant,deopotrivã. Dereglarea „coerenþei semantice”

(observaþie veche, valabilã la nivelul poeziilor)eclipseazã o altã constatare, vizibilã doar lanivelul operei: viziunea sistemicã, construcþiaordonatã, atentând – s-ar zice – la trainica(pre)judecatã a rãsfãþului boem, doritor –insaþiabil – de spectacol ºi adoraþie.

Mai mult, cel mai personal creator de limbajîn poezia noastrã (din segmentul postbelic,evident) aspirã – constatase Edgar Papu – spre „ozonã superioarã a realitãþii”. El vrea sãtransgreseze canonicul (cf. C. Ciopraga), ºtie cãpoezia e „doar tendinþa cãtre ea”, vrea un discurstotal, trãit. Eul, aºadar, iese din sine, fiinþa îºi aflãprelungirile în alte fiinþe ºi lucruri hrãnind, prinautopercepere, mari viziuni, desfãºurãri grandios-cosmice. Acea „tensiune semanticã spre un cuvântdin viitor” presupune tocmai transcendere, nudoar metapoezie. Cuvântul, aflãm, reproduce„structura materiei”. Încât, cercetând „nouafrontierã a sufletului”, el descoperã poezia încentrul umanului. ªi fiind o sintezã artisticã asensibilitãþilor epocii, poetul absoarbe informaþii,le metabolizeazã, devine o bibliotecã umblãtoare.Ochiul este un sensor universal, starea poeticã seînstãpâneºte. Totuºi, Nichita, spun foºtii sãi amicifãrã a fi, neapãrat, prin asemenea depoziþii,rãutãcioºi, n-a fost un studios, un devorator decãrþi; n-a fost, aºadar, ceea ce am putea numi uncititor insaþiabil. Curtat ºi rãsfãþat, trãind ºichefuind în tovãrãºia unor oameni de spirit, nudoar din mediul scriitoricesc, el a dovedit „o marecapacitate de asimilare” (cf. Petre Stoica). Altfelspus, cu antene mobile, în prelungitele libaþii apreluat, probabil, prin contagiune, diverse idei ºisugestii, iscate în interminabilele dispute bahice,prelucrându-le apoi febril, grijuliu, totuºi, cu operaºi destinul sãu literar, gospodãrindu-ºiposteritatea, în pofida aparentului dezinteres ºi aboemei afiºate (realã, negreºit). Gata de a accepta,spun aceeaºi amici, o concesie, dacã, astfel, putea„strecura”, pãcãlind cenzura (ºi ea capricioasã), ometaforã „dichisitã”. Dar nu colecþia de amintiri,împãrtãºite de apropiaþii poetului, ne intereseazãaici. Înecate în aburul legendei, deformate sauinventate, astfel de mãrturii, prin unele voci, par azdruncina chiar „mitul prieteniei”, coborându-l pepoet în primitivism ºi suspectându-l de o rãutateegocentricã, geloasã pe succesele confraþilor.Adevãrul în privinþa unor pactizãri adaptative ºizelul ficþionar coabiteazã, presupunem, în astfel

de „reconstituiri”. ªi nici nu ne preocupã prioritar.Cu adevãrat importantã e angajarea sa poieticã,ªtefania Mincu cercetând, într-o carte de referinþã,întoarcerea poetului asupra posibilitãþilor sale deexprimare. Acea poezie, care, prin vitalitatepulsatorie, se face pe sine, atrage atenþia nu doarasupra producerii, ci ºi a receptãrii. Iar concluziacade implacabil: poíein-ul lui Nichita Stãnescuaparþine etapei postmoderne. Dar, atenþie, cumrostirea e o mãrturie, depoziþia existenþialãnichitianã nu exprimã un postmodernismdezabuzat. Proiectul sãu de transpoetizare doar îlanunþã, depãºindu-l de fapt. Iatã (încã) unsplendid paradox stãnescian! Ca „poet derãscruce”, Nichita Stãnescu exprimã tocmai untransmodernism avant la lettre. El, prin poeticarupturii, vesteºte un alt eon spiritual ºi reprezintã,afirma rãspicat Theodor Codreanu, „o punte detrecere dintre douã paradigme literare”. Darposteritatea lui Nichita Stãnescu nu e scutitã deconvulsii. Sã credem oare cã generaþioniºtifrustraþi, contaminaþi de febra revizuirilor,travestiþi azi în viteji ºi inclemenþi procurori,voind alte clasamente, alungã un nume-emblemã?Gloria lui Nichita a supãrat pe mulþi. Pânã ºiinevitabilul epigonism a deranjat. Irepetabilul poetmanifesta o graþie ingenuã, un freamãt angelic ºicãuta neostoit poezia pulsatorie; vroia, prinmodulaþii antinomice, sã „prindã” tensiuneasinelui, pornit în cãutarea necuvintelor. Sã fixeze,orgolios, chiar tensiunea semanticã. Acest Midasploieºtean a stãnescizat universul nostru liric.Lumea, dupã Nichita, ni se dezvãluie altcumva.Chiar otrãvitã de rãutatea care nu oboseºte, eacheamã — prin ochiul stãnescian — frãgezimeaauroralã. ªi, mai cu seamã, liantul prieteniei.Fiindcã „poetul îngerilor” a fost Prietenul tuturorpoeþilor. Iar aici clasamentele nu contau.Importantã era legitimaþia de poet; erai (sau nu)poet pur-ºi-simplu.

!

Ioan Augustin Pop Câinele pãpãdie (2013), tehnicã personalã 200 x 100 cm

OO ssããrrbbããttooaarree aa ppooeezziieeii:: vvoolluummuull PPoorruummbbeelluullddiinn SSaannttiiaaggoo ººii aallttee ppooeemmee ((EEdd.. VVrreemmeeaa,, 22001133))

În cazul marilor scriitori, al acelora care ºi-aucâºtigat, prin opera lor, o faimã mondialã,problema apartenenþei la o anumitã þarã, la

o anumitã culturã, se pune, dupã cum e firesc,mult mai nuanþat; ei sunt nu numai ai patriilorlor, ci ºi ai lumii, ai tuturor naþiilor Între aceºtiase numãrã, de decenii bune, ºi poetul EvgheniEvtuºenko, foarte cunoscut ºi apreciat de gene-raþiile vârstnice ale României, cele tinere, ataºateideii de poezie din þara noastrã având - ºi ele -ºansa de a-l cunoaºte prin douã volume depoeme, primul, Mierea târzie, apãrut în anul2006, la Editura CD Press, iar al doilea,Porumbelul din Santiago ºi alte poeme, recentscos de Editura Vremea, fiind lansat la ultimulTârg de Carte - Gaudeamus, 2013. Ambele aufost traduse de ªtefan Dimitriu, în urma uneiîntâmplãri fericite, care i-a apropiat pe scriitor ºitraducãtor, cimentând o fructuoasã prietenieliterarã. Încântat de calitatea (fidelitatea) tradu-cerii Mierii ºi aflând cã realizatorul ei, de fapt, aintrat în literatura românã nu ca poet, ci caromancier ºi dramaturg, marele scriitor i-a suge-rat prietenului sãu, tãlmãcitorul, pentru copertacãrþii, o formulã ineditã de prezentare a relaþieilor, aceasta fiind: “Evgheni Evtuºenko pe limbalui ªtefan Dimitriu”. De altfel, celebrul autor nus-a sfiit sã sublinieze; „traducerea (a lui ªtefanDimitriu) o socotesc, fãrã nicio exagerare, unadin cele mai inspirate traduceri a versurilormele, din toate limbile ºi din toate timpurile”.Astfel, scrie el într-un cuvânt de început în careîºi manifestã, de altfel, ºi bucuria reîntâlnirii culiteratura românã, cu cititorii din România, þaracare a fost ºi prima pe care a vizitat-o întinereþe, la prima sa ieºire, îngãduitã dupã multesolicitãri, peste hotarele blindate ale fosteiURSS. “Cât trebuie sã citeascã cineva, ca sãînþeleagã ce înseamnã Evtuºenko?” - a fostîntrebat poetul recent de un ziarist român.Reluãm întrebarea spre a ne-o pune noi înºine

de data aceasta, stimulaþi nu doar de un numecelebru, ci de un adevãrat fenomen literar, carea marcat ºi încã marcheazã literatura mondialã.Nãscându-se în 1933, în plinã perioadã stalinis-tã, Evtuºenko nu putea fi considerat, devenindscriitor, doar poet, simplu, fãrã a i se lipi deacest preþuit titlu adjectivul, atât de hulit astãzi,de sovietic. Ca tânãr debutant, bucurându-se deo recunoaºtere timpurie (la 19 ani e primit înUniunea Scriitorilor!), este de presupus sã se fichiar mândrit, la momentul respectiv, cu acestadaos adjectival obligatoriu, specific vremii sale.Mult mai interesantã, însã, este realitatea cãacest blazon n-a fost dublat de calitatea, greu deevitat în cazul personalitãþilor importante, înmai toate þãrile socialiste, de membru alpartidului comunist sovietic. Acest lucru,oarecum surprinzãtor, subliniat în condiþiile deazi, are darul de a-i pune în mare încurcãturã peunii judecãtori literaro-ideologici, lipsindu-i deplãcerea încruntatã a unor “savante” ºi multîntârziate divagaþii anticomuniste. Considerãmcã pe cei mai tineri iubitori de literaturã, nãscuþidupã cãderea Cortinei de Fier, o declaraþie apoetului aproximativ recentã îi poate ajuta înmod substanþial la o justã ºi dreaptã înþelegere amodului în care acesta s-a format ºi a devenit ovoce poeticã cu audienþã mondialã, atât pentruliteraþi, cât ºi pentru influenþi oameni politici aivremii, inclusiv ºefi de stat. “Vedeþi - arãta el -eu am început sã scriu poezii atunci cândlumea, globul pãmântesc erau scindate în douãlumi contradictorii, lumea capitalismului ºilumea socialismului. Fiecare lume voia sã aratecã este cea mai bunã ºi trebuie aleasã ca sistemde viaþã. Însã acest refuz de a vedea în cealaltãlume ceva bun a fost, din fericire, spulberat deliteraturã”. Credinþa în forþa literaturii de aschimba alcãtuirile, uneori strâmbe, ale lumii, aconstituit pentru Evtuºenko un fel de blindaj înfaþa posibilelor agresiuni la care îl expuneau li-bertãþile specifice creaþiei literare pe care ºi le-apermis în ciuda liniei oficiale, conformismuluitematic ºi artistic al diverselor perioade princare a trecut angajarea spiritualã a þãrii sale în

perioada sa sovieticã. Volumul Porumbelul din Santiago ºi alte

poeme ni-l înfãþiºeazã pe Evtuºenko, prin oseamã de creaþii ce aparþin perioadei dintre anii1953 ºi 2006. Ele descriu, într-un fel, o dia-gramã a evoluþiei versului sãu inconfundabilîncã din etapa debutului, atât sub raportulexpresivitãþii, al þinutei înalte a discursului, câtºi sub cel al amplitudinii metaforei care, la acestpoet, are multiple prelungiri propagându-searborescent, prin ceea ce numim trãire, emoþie.Vom cita pentru primul an consemnat în volumpoezia A treia zãpadã, dedicatã lui StepanScipaciov, o înfioratã invocare a puritãþii sprecare tinde, firesc, spiritul tânãr în aspiraþia lui,uneori ascunsã, dar alteori, pur ºi simplu, stri-gatã: „Priveam pe geam, înspre ogradã,/ la preaîntunecaþii tei/ºi suspinam: „Nici azi, zãpadã”,/n-a fost, deºi e vremea ei!” În sfârºit, a nins, darºi natura are capriciile ei; prima zãpadã sfioasãca un „copilandru”, fragilã de la început, a avuto domnie scurtã. Nici a doua n-a rezistat maimult de o sãptãmânã... ªi, în fine, priviþi-o, pecea de-a treia, intrând pe poarta principalã aiernii: ”ªi iatã cã-ntr-o dimineaþã,/ fãrã sã ºtim,ea a venit./ Miraþi ºi-mbujoraþi la faþã,/ cu ea lauºã ne-am trezit.// Profundã-n simpla-i puri-tate,/ cât vezi cu ochii se-ntindea,/ pufoasã cumnu se mai poate, / crezând în trãinicia sa”.Zãpada – ca promisiune, ca eliberare, ca schim-bare a unui peisaj al tristeþii autumnale, de cenu - ºi sociale? O acuarelã de tinereþe, poetulavea 20 de ani, o viziune, o sensibilã metaforã...Nu întâmplãtor aceastã poezie a dat titlul uneicãrþi valoroase, de mare audienþã, apãrutã înmai multe ediþii.

Cu siguranþã, izvoarele poeziei lui Evtuºenkose aflã în datele lui sufleteºti, în disponibilitãþilesale naturale, mereu în stare de alertã, gataoricând de a descoperi poezia în faptul de viaþãde orice dimensiune, chiar ºi în acela care, pen-tru unii, pare mãrunt, nesemnificativ. Dar ºi înmodul sãu de a asimila, din deplin respect,tradiþia poeticã a þãrii sale, a celor mai semni-ficativi reprezentanþi ai lirismului rusesc ºi mon-dial. L-am citat, deja, pe poetul rus ºi apoi...sovietic Stepan Scipaciov. O altã poezie - Alb - aacelei perioade (1955) este dedicatã poetului luiL. Martânov. Într-un poem intitulat ªaizeciºtii,scris în 1993, dedicat poetului RobertRojdestvenski, coleg de generaþie, Evtuºenkodeseneazã, cu virtuozitatea-i caracteristicã,portetul unei întregi promoþii poetice care amarcat lirica Rusiei într-o perioadã de atotputer-nicie a unei ideologii, numite de el, inumane.Reproducem câteva fragmente care vorbesc de lasine: „Ce-am fost noi,/ cei din 60?/ Pe coamamãrii în suspine/ a Secolului Douãzeci –/ desantal veacului ce vine./ Cu pieptul gol,/ dar cu-ndrãznealã,/ la luptã mers-am ca la bal,/recuperându-i poeziei/ conturul mândru, decristal.// Trezind din somn/ contemporanul,/cu palmele ce i le-m dat/ ferestre largi ºi fãrãgratii/ spre Lumea Liberã-am tãiat.// Poate c-amfost cândva la modã,/ poate cã v-am fãcutgeloºi,/ dar libertatea noi v-am dat-o/ ofensatoriinvidioºi./(...)/ Dar sã ne spuneþi cum ne-orspune,/ venalii noºtri detractori,/ noi, în legen-dã vom rãmâne,/ scuipaþi,/ însã nemuritori”.Între aceºti “nemuritori”, care au desferecatsufletele ruºilor cu poezia lor, hrãnindu-le cufrumuseþea versului ºi cu adevãrul unormetafore de mare forþã, Evtuºenko evocãnumele lui Soljeniþîn, al lui Boris Pasternak, ale

1166




meridian

Evgheni Evtuºenko pe limbalui ªtefan Dimitriu

Florin Costinescu

1177




poetelor Anna Ahmatova ºi Bella Ahmadulina înlumina unei mari admiraþii.

Iatã primele douã strofe din amplul poemAmintirea Annei Ahmatova: „Ahmatova dindouã lumi era,/ s-o plângi acum, ce straniepoveste!/ Pe când a fost, de necrezut pãrea,/ denecrezut e azi, când nu mai este.// Ea ca uncântec se topi-n amurg,/ ca-ntr-o grãdinã cupoteci uitate,/ de parcã s-ar fi-ntors înPetersburg,/ din Leningrad, pentru eternitate”.

Desprinderea de poezia primelor decenii desocialism, zisã „a maselor”, a „vremurilor noi”practicatã sub bãtãile de tobã ale ideologiei„celei mai înaintate”, i se datoreazã luiEvtuºenko, în mare parte, ºi generaþiei sale. Afost un proces, la început, lent, pentru a nuºoca brutal oficialitatea, pentru care intransi-genþa ideologicã sau vigilenþa privind nocivitateainfluenþei strãine erau noþiuni la ordinea zilei.În principal, prin prestigiul lui, în creºtere con-tinuã, poetul apãra teritoriul de manifestare atalentului literar autentic, necanonizat sauambalat în lozincile zilei. Într-o poezie din1957, intitulatã chiar Talentul, el cere apãrareaacestui „accesoriu” al spiritului, al progresuluiuman, al societãþii în general: „Oricare-i treaba,nu ºtiu cum, se bagã/ ºi câte-un tip, din ceideloc dotaþi,/ ce-n îndeletnicirea lor cea dragã/de soartã-s pur ºi simplu refuzaþi.// Ei suferãcumplit, ºi nu-nceteazã/ sã lupte ani în ºir cucei din jur/ ºi-n loc de argumente-ºi etaleazã/obrazul rumen, verbul imatur./...Iar când înstrãchini calcã voiniceºte,/ pe mâna lor maricauze pierzând –/ pentru talentul care lelipseºte,/ roºesc ºi eu, las capul în pãmânt”.

De luat aminte, dupã o viaþã închinatã arteiversului, Evtuºenko nu se încumetã (încã) sã deao definiþie poeziei, spre deosebire de alþii, uniipigmei de-a binelea, care susþin cã o au în vârfulpeniþei! Iatã ce declara el traducãtorului sãu,ªtefan Dimitriu, într-un interviu de acum câþivaani: „Cred cã noi, poeþii, avem datoria sã facemlumea mai frumoasã. S-o salvãm de la indiferen-þã, prin înþelegerea ºi relevarea rosturilor vieþii.ªi putem face asta numai dacã primim înschimb dragoste ºi frumuseþe. Însã nu poþi nicisã primeºti, nici sã dai dragoste ºi frumuseþeîntr-o lume tensionatã”.

Frumuseþea lumii în accepþia poetului ºi con-form poeziei sale mai vechi ºi mai noi, dupãcum relevã actualul volum, înseamnã miza peadevãr ºi pe sinceritate, pe înþelegere ºi valorileumanului, pe renunþarea la resentimente,stereotipuri ºi anchiloze istorice. O poeziescurtã, precum ”Gândul” (1977), are – ca maitoate textele lui Evtuºenko -, o bãtaie... lungã:Când vremea-þi pierzi cu amintiri deºarte,/ ca-ntr-o capcanã gândul tãu te-aruncã,/ se ducenaibii cheful tãu de muncã, /ºi-n general deastenii ai parte//La bine sã gândeºti, ºi mulþu-mire /celor din jur s-aduci ºi Celui Sfânt, /pen-tru-alinare. ªi, sã nu te mire,/nici timp preamult nu pierzi, aºa fãcând.

De la relaþia dintre oameni, la cea dintrestate... Poetul cultivã ideea unicitãþii specieiumane, cu toate diferenþele pe care le stabilescgraniþele ºi diversele culturi ori regimuri. Într-opoezie, Eu cine sunt? (1997) - demonstrativ, elchiar se întreabã simplu, uitându-se în jur,cãutându-ºi identitatea: „Eu, din nãvala cui amfost nãscut?/ Poate mã trag cumva din pecene-gi,/ ori poate-n gena mea au încãput/ drevleni ºisciþi ºi vikingi, traci sau greci.// Am fost nãscut- o, câte-ar fi de spus! -/neamþ, polonez ºi rus ºi-un pic mongol,/ ucrainian ºi baltic, bielorus/

ºi-n general, copil cu trupul gol...” La dreptvorbind, poetul putea continua afirmând cãpoate fi -(tot) un pic ºi american, dat fiind fap-tul cã de aproape douãzeci de ani el îºi împartetimpul între Rusia ºi Statele Unite, unde predãla Queens College, în New York, ºi laUniversitatea din Tulsa (Oklahoma). Iatã-lvorbind despre Emigraþia mea: „De la vitrineleatât de nesovietice,/ cu lobsteri ºi camambert înfaþa greului,/ emigrez la clãtitele mamei, nedi-etetice –/ super-arma URSS-ului”... Reþinem(totuºi) una din concluzii, cea finalã: „Tu, Rusie,cu cerul tãu sublim,/ cu limba ta, din ce tãrâmv-aþi frânt?/ De nu venim din monºtri,/ noi

venim din oamenii întregului pãmânt”. Formele demnitãþii umane sunt ºi ele motive

de reflecþie adâncã, manifestãrile lor fiind uºordepistabile în atitudine ºi acþiune socialã. A ficurajos este, în traducerea poetului, o datoriecetãþeneascã, ca oricare alta, de la care nu sepoate abdica, aceasta fiind o cale pentru edifi-carea binelui general, mai ales într-o societate încare gândul liber întâmpinã multe opreliºti.Înacest sens, concludentã este poezia Simplã dato-rie (1960): „Eºti curajos - adesea mi se spune./Nimic mai fals, mai fãrã de temei!/ Dar amcrezut cã nu-i cu-nþelepciune/ un laº sã fiu, camulþi confraþi ai mei.// Nu m-am zidit în tur-nuri, la-nãlþime,/ ºi-am râs de gãunos ºi ipocrit./Am scris doar versuri, nu ºi anonime,/spunândîntotdeauna ce-am gândit”.

Marele poet rus nu ezitã, vorbind desprepoeþii de azi ai Rusiei, sã-ºi arate lipsa de opti-mism. ªi invocã exact absenþa curajului acestora- le e fricã sã aibã idei sau au idei mãrunte.„Este alegerea lor sã fie poeþi marginali, artifi-ciali. Brodski însuºi, care a luat premiul Nobel,este un poet marginal”, afirmã el cu pãrere derãu. Poetul nu trebuie sã închidã ochii în faþaunor realitãþi sociale ºi economice nefaste. IarEvtuºenko, precum altãdatã, nu tace nici acum,în ...democraþie! - trãgând un semnal:„Compatrioþii mei, orice le-ai zice,/ rãul l-admitºi-ncearcã sã-l explice./ ªi pentru-orice eventuali-tate,/ se-nclinã-n faþa sârmelor ghimpate,/ºichiar ridicã ºi ciocnesc paharul,/cu câinele deieri, torþionarul,/cã nici nu ºtii/ ce vânturi vormai bate...”(Nejustificarea rãului, 2002)

O carierã extraodinarã au fãcut, ºi încã fac,poeziile de dragoste ale poetului EvgheniEvtuºenko, prin policromia ce o imprimã acestuisentiment ce îºi are - se spune -, sãlaºul în inimaomului, capitalã a vieþii. Multe dintre ele, pusepe muzicã, au devenit în Rusia ºlagãre, populari-tatea lor reuºind sã topeascã în anonimat

numele autorului. Numele soþiei, Maºa, revineîn multe dedicaþii. Citãm finalul poemuluiIubire (1993): Te iubesc mai mult decât peShakespeare,/ decât toate cele pãmânteºti,/ mi-eºti ºi decât muzica mai dragã,/ pentrumine, muzica - tu eºti!// Te iubesc mai multdecât speranþa/ gloriei, în veac de praf ºi fum/decât þara asta ruginitã,/ fiindcã tu eºti þara meaacum./

O secþiune importantã a volumului oformeazã poemul amplu Porumbelul dinSantiago (1974-1978), purtând, ca motto, uncitat din marele poet Pablo Neruda - „Pot, oare,cartea sã-mi întreb: eu te-oi fi scris?”. Întrebarepe care însuºi poetul ºi-o însuºeºte pentru carteasa. Textul poemului, în desfãºurarea lui aproapefilmicã, îmbinã, deopotrivã, o dimensiuneistoricã ºi o viziune artisticã de mare forþã ºiplasticitate asupra destinului omului ºi adevenirii sale în condiþiile producerii unor eveni-mente sau schimbãri sociale deosebite, a unorperioade tulburi, ce presupun punerea la încer-care a tot ce înseamnã condiþia umanã subraport moral. Momentul istoric ales de poet estecel marcat de evenimentele tragice ale rivalitãþiiAllende (preºedinte de stânga al republicii Chile)- Pinochet, cu mare rãsunet în epocã. „Poemulmeu, declara recent Evtuºenko, are la bazã unfapt real. Cu mulþi ani în urmã, mã aflam înSantiago de Chile ºi am fost îngrozit ascultândpovestea unei tragedii înspãimântãtoare, cândun tânãr de nouãsprezece ani s-a aruncat înstradã de pe acoperiºul hotelului Careras, încare locuiam. Mama lui mi-a dat sã citesc jur-nalul sinucigaºului. În prãbuºirea lui, el a luat ºiviaþa unui porumbel care ciugulea, nevinovat, peasfalt”: „Dar sã ne-ntoarcem... Chile...ªapte’º’doi!.../ Eu oaspete-al Hotelului Careras./La geam, Palatul Prezidenþial./ Allende nu sepotrivea cu el,/ erau ca douã vorbe-n veciopuse./ Dar, ºi mai grav, el nu se potrivea,/ cumulte alte lucruri, cum ar fi/ cu-nþepenealaminþilor prea strâmte/ ce nu ºtiu rostul unuipreºedinte,/ nepotrivirea asta la ucis./ Allende –minunat era ca om,/ chiar mult prea minunat,se poate spune”. Într-o vreme a debusolãrilor detot felul, tinerii sunt primele victime ale gân-durilor sinucigaºe, în poem sinucigaºul purtândnumele de Enrique, student, artist, pasionat depicturã: “ªi zborul îi pãru o veºnicie!/ Atât de-ncet se-apropia asfaltul/ cã apucã sã vadã, risip-iþi/ sub el - argint în freamãt -/ porumbeii,/ darprea târziu era sã-i mai fereascã”.

Tradus în multe zeci de limbi, poetul a trãitºi trãieºte o mare satisfacþie aflând cã, prinecoul avut, povestea sa a vindecat mulþi tineride tentaþia suicidului. Mai mult, o concluzie deordin general: Omul, în mãreþia lui, nu trebuiesã se arate, indiferent de situaþii ºi greutãþi,muritor. Fapt pentru care scrie: „Viaþa de-þi iei,te-accepþi ca muritor./ Ce plicticos sã putrezeºtisub glie!/ E ruºinos, nedemn, înjositor / sã crezicã astfel faci vreo vitejie.” Din toate punctele devedere, volumul de versuri Porumbelul dinSantiago ºi alte poeme constituie o sãrbãtoarepentru cititorul român, cãutãtor, de prea multeori zadarnic, de poezie autenticã....

!

Ioan Augustin Pop Miniu de plumb 2 (2010)tehnicã personalã 200 x 200 cm


La noi totul este o revoluþie de ºi în vorbe,niciodatã sau foarte rar în fapte. Lepãdãmvechile denumiri ºi gata, schimbãm Istoria, o

„scriem”, cum ne place mai nou sã exclamãm, ouitãm pe cea veche ºi o luãm de la capãt. Aidomaunui atlet la maraton, fie cã alergãm pe culoarulparalel cu întrecerea, fie cã o luãm în sens invers. Sauprocedãm ca acel zãpãcit care a intrat pe stadionînaintea tuturor, a alergat o turã ºi s-a autodeclaratcâºtigãtor! Pânã s-au prins ãia, þac, a luat laurii! Maifurãm ºi alte voroave ºi le întindem la uscat pefrânghia destinului flendurit, ca „Desant”, antologianoastrã care a împlinit treizeci de primãveri, vorbãcolatã de o formaþie rock, „generaþia în blugi”,palmatã de o gloabã cu breton ºi de alþi indivizi fãrãpermis de existenþã, copiem chircit, cu varul ºi igrasiadin dotare, ditamai „Oscarul”, ba am auzit cã ºicartea „Deadline”, a bietului meu prieten Costi Stan,a mai fost scrisã recent de o debutantã de ºi-a luatacelaºi titlu! Sigur, se poate justifica orice, vorba luiTrãienel, „n-am dormit toatã noaptea, am scris opiesã, cred cã am sã-i dat titlul Hamlet”! Exemplu maigrãitor decât schimbãrile de nume de strãzi nici cãexistã. Fosta stradelã Fucik a trecut în Masaryk, totceh, dar unul era comunist, ãstãlalt, primul prezident.Cã dupã, a poposit Benes Curcanul! Nikos Beloyannistrece în Take Ionescu, Lemnea devine Manu ºi multealte copilãrii. La Paris, cred cã v-am mai spus asta, m-am mirat ca Moº Gheorghe la expoziþie cã existãstaþia Stalingrad, când nici ruºii nu mai au denumirea,au schimbat-o în Volgograd. Michel, mon ami, mi-azis elegant, direct în bãrbie, ca toþi franþujii de altfel,„Nico, noi avem istorie!”. ªi au, ce-i drept! Noi nuavem nici istorici, ci un fel de surogate de-astea, de

revistã, de „Magazin istoric”, alde Xenopol, Pârvansau Iorga nu mai sunt de aflat.

Pe vremea de dinainte, când limba românã eramai plivitã de buruieni, se spunea „penitenciar” ºi„deþinut”, acum toatã lumea, de la ziaricii luiBoanchiº ºi pânã la polifticienii lu’ Peºte nucatadixeºte sã pronunþe decât „puºcãrie ºi puºcãriaº”,bine cel puþin cã nu „mititica, þuhauz sau pârnaie”!Sau nu mai prididim de atâþia „drumari” ºi, destul derãspândit în ultimul timp, „bancheri”. OKAY, sã zicaºa! Sã hie clar, nu existã bancheri, ci niscaiva con-tabili mai învârtiþi, mai ciopliþi oleacã, mai spãlaþi lacreiere – foarte puþini ºi deloc miniºtri, s-a vãzut cuochiul liber ce economie hãrþuim. Ei nu fac altcevadecât sã dea din cap, precum câinii ãia de pluº aflaþiîn spatele maºinii, la baza lunetei, ºi asta numai atun-ci când vin perceptorii ºi portãreii FMI. Altfel, serãþoiesc ca proasta-n târg la tembelizor ºi dau lecþii decauciuc. ªi mai ºtiu ãºtia ceva, sã pronunþe ca aldemadama Urdea sau precum cutare dobitoc de la buge-tul premãriei, în douã silabe molfãite forma „ma-na-ge-ment”, o bâlbâialã neruºinatã ºi extrem depreþioasã mâncatã de molii. Mai adãugãm la astea, lastigmatele astea de supralicitare verbioasã porecle ca„Regele, Briliantul, Þarul, Diva” sau „marele actor”,lipitã de câte un amãrãºtean de plan secund, caPampaiani sau Urâtescu, „maestru”, lustruind câte omârþoagã fãrã pic de talent. Plus alt soi de limbaj der-apat ºi dãrãpãnat plin de „declaraþii istorice” ale câteunei prezentatoare de ºtiruleþe, cu nota doi la jurnal-ism, ca piticania de Esta, sau a câte unei fufe ca per-manent sãlcia Dianca Brãguºanu, plus Cursoi,Fierãstroi, Sãpãligoi ºi altã lume bunã. ªi stropit cu

apã neînceputã de „discuþii istorice” purtate în faþa lif-tului sau a intrãrii la toaleta pentru bãrbaþi, ca sãevitãm forma „closet sau budã”! Zero la zero, nula nanula, cãci în general în toatã lumea s-a coborât sta-cheta la calitatea oamenilor politici. Propaganda ni-iprezantarisea pe toþi ca mari ºi tari, vedem astãzi cãsunt tot acelaºi aluat, tot un fel de luntre spartã,talmeº-balmeº. Unii chiar smuciþi rãu, ca georgianulãla, nu vedeþi cum a expirat? Sau ca istericele dePalind ºi Tumefienco asta, cu franzela aia în cap ºi cuaer stãtut dedesubt.

Smintealã cu mãrgãritar, smuceli ºi vieþiimprovizate! Dar oare de unde a pornit asta, cã amgãbjit pe o teleelectrificare naþionalã un parastas debârfe, ºoapte veninoase ºi chicoteli, unde se deplângeaurluiala ºi tupeul din vorbele aruncate pe mitititelulecran? Erau acolo taman fãcãtorii de damfuri de acesttip, gazetãraºi obscuri la foi de satirã ºi umor cu voiede la Agie, o fatã de mamoº care luase cel mai cretininterviu ºefului statului, antologie de prostie turbatã,ce musai trebuie sã rãmânã în analele ziaristicii deglandã ºi de sughiþ, plus o oafã de la comisia de mer-curial videoauditiv, mai degrabã hipoacuzic. Cumîntotdeauna peºtele de la cãpãþânã se împute, cine adat tonul ºi semitonul bãlãbãnelii de cuvinte moþate?Cine a îndemnat la imprudenþã ºi imprimat sictirulgeneral? Iar a proposito de ceneau, ci-cã nu poate dadecât amenzi…ba poate chiar interzice posturi, da’cine primeºte geamantane ºi damigene de proiectebine structurate ºi bine legate cu sârmã, cât mai dolo-fane? Oare pe ce se dau frecvenþele celea, ca ºi autori-zaþiile de construcþie, ca ºi aprobãrile de nu ºtiu ce, cãdoar suntem în Românica? Ce uºor e sã hãmãim calupii moraliºti, mai greu e sã punem mâna pe treabã,mai ales dacã nu ne pricepem la nimic, nici mãcar lavorbe. Nici mãcar de ocarã! Nema talent, nema putir-inþã!

!

Gulerele albe, ciocoii recenþi

Adrian Nãstase, Bombonel cel Vechi, areprofilul unui ciocoi rezultat din Revoluþie?Dar Adriean Videanu ce-ar fi? Neo-

Bombonelul marmurei ºi al bordurilor? Dar domniiclujeni, Emil Boc ºi Vasile Dâncu, n-or fi ºi ei totniste ciocoi nãscuþi ca Venus din spuma toxicã aRevoluþiei? ªi Ion Iliescu, uitat din cealaltãrevoluþie, ºi Traian Bãsescu, anticomunistul recent?O þarã de Dinu Pãturici, unii mari ºi alþii mici. ªide tot felul de pseudo-patricieni. Toþi cu gulere albe.

Cezar Bolliac (1813-1881), marele ziarist de lamijlocul secolului al XIX-lea, om politic, scriitor,meritã sa fie redescoperit, recitit. Ciocoii dinrevoluþie - o sintezã politicã în versuri, magistralã -ne ajutã, la mai bine de un secol ºi jumatate de lascrierea ei, sã ne înþelegem contemporanii.

CCiiooccooiiii ddiinn rreevvoolluuþþiieeNum-opinca, sãrãcuþa,Numai ea nu ne-a-nºelat,Numai dînsa, ea micuþa, Numai ea nu ne-a trãdat ;Dar ciocoii guleraþiSînt la inimã spurcaþi.Ei intrau sã fure sumeªi la ruºi sã-ºi facã rost.

Ca sã-i spui pe toþi pe nume, Voi nu-i ºtiþi cîþi au mai fost?Nu ºtiþi cã au fost spurcaþiToþi ciocoii guleraþi?

Cã eu bine-am spus, sãracu ;Eu v-am spus numaidecîtCã n-ai sã te-mpaci cu dracu,De i-ai face oriºicît:Toþi ciocoii guleraþiSînt la inimã spurcaþi.

Ba c-om face, ba c-om drege,Ba s-avem ºi pe boier;C-o fi bun de-l vom alegePin guvern, pin minister.Dar ciocoii guleraþiAu fost, cum am zis, spurcaþi.

Cã-ncepur-a face fracþiiª-a lega pe opincari:Într-o lunã,-n trei reacþii,Ne-au scãpat ãi mãcelari.Cã ciocoii guleraþiSînt la inimã spurcaþi.ªi noi, tot cu evanghelii

Din balconuri predicam ;Tot spuneam parascoveniiªi-i iertam, ne împãcam;Dar ciocoii guleraþi,Ei rînjeau cã-s rãu spurcaþi.

Cînd venir-apoi muscalii, —Agi, spãtari ºi controlor!Alþii — mîrleo! fug cu banii.Turcii pradã ºi omor.ªi ciocoii guleraþiRîd de noi cã stãm legaþi.

Toat-opinca-n puºcãrie;Toþi legaþi, sãraci lipiþi,Zac în ploaie pe ghimie,Pribegesc proscriºi, goniþi,Iar ciocoii guleraþiRîd de noi cã-i credem fraþi.

Num-opinca, sãrãcuþa,Numai ea nu a furat;Numai dînsa, ea micuþa,Numai ea nu a trãdat.Iar ciocoii guleraþiSînt spurcaþi ºi veninaþi.

Cezar BolliacBraºov, 10 decembrie 1848

!

politica zilei

Petru Romoºan

Comedia de week-end

Nicolae Iliescu

Teribil, demenþial, scandalos

Adolf von Harnack a adus teologia pe terenulcercetãrii istorice, dar nu a mai putut sã-iadauge dimensiunea sistematicã. Hans Barth

a refuzat cercetarea istoricã ºi a dat o sistematicã cenu a putut þine pasul cu consecinþele avîntului denestãvilit al cercetãrii istorice a creºtinismuluitimpuriu. In aceastã situaþie a intervenit RudolfBultmann (1884-1976), cu o operã teologicã depondere mondialã, ce întreþine legãturi substanþialecu sociologii ºi filosofii representative ale timpului.Scrierile sale principale sînt Istoria tradiþiei sinoptice(1925), Isus din Nazaret (1926), Creºtinismuloriginar în cadrul religiilor antice (1946), TeologiaNoului Testament (1953), Istorie ºi eschatologie(1957), Credinþã ºi înþelegeree (1965).

Concepþia proprie lui Bultmann a început sã fieexpusã în raport cu “teologia liberalã” a lui vonHarnack ºi Tröeltsch. El recunoaºte meritul acesteiteologii de a fi deschis calea libertãþii ºi veracitãþiiîn materie de credinþã, dar aduce douã obiecþii.Prima este cã “teologia liberalã trateazã nu despreDumnezeu, ci despre om” (Rudolf Bultmann, Dieliberale Theologie und die jüngste theologischeBewegung,, 1925, în Rudolf Bultmann, Glauben undVerstehen, J.C.B.Mohr Paul Siebeck, Tübingen,198o, Erster Band, p. 2), A doua este cã “ºi Isusistoric este o apariþie între altele, nu o mãrimeabsolutã” (p. 4), în vreme ce “credinþa (Glaube)”presupune astfel de mãrime. Trebuie luat în seamãfaptul cã “obiectul teologiei este însuºi Dumnezeu,iar despre Dumnezeu teologia vorbeºte în mãsuraîn care vorbeºte despre om, aºa cum el este pus înfaþa lui Dumnezeu, adicã plecînd de la credinþã”(p. 25). Bultmann spune cã situaþia teologiei estenesatisfãcãtoare ºi cã este nevoie, dincoace depsihologism ºi relativism, de o “autenticã formarede concepte teologice” (Rudolf Bultmann,Geschichtliche und Ubergeschichtliche Religion imChristentum?, în Rudolf Bultmann, op. cit., p. 75).Ceea ce “teologia dialecticã” a produs în materie deconcepte nu i se pare fãrã cusur. De pildã, aceastãteologie a radicalizat contradicþia dintre Dumnezeuºi om, dar nu întreþine nici o legãturã cu NoulTestament.. “<Dumnezeu nu este om, iar omul nueste Dumnezeu> – aceasta nu este deloc opropoziþie teologicã. Cãci aceastã propoziþie nuvorbeºte de Dumnezeu în relaþia respectivãdeterminatã cu individul, ci de Dumnezeu îngeneral spre deosebire de om în general; ea nuvorbeºte, aºadar, deloc de Dumnezeu, ci deconceptul de Dumnezeu” (Rudolf Bultmann, DieBedeutung der <dialektischen Theologie> für dieneutestamentliche Wissenschaft, 1928, în op. cit., p.115). În plus, dialectica invocatã în expresia“teologia dialecticã” este în cele din urmã un modde prezentare lingualã sau, în cazul cel mai bun, oabordare de concepte. Trebuie observat cã “travaliulexegetului devine teologic nu în virtutea premiselorsale ºi a metodei sale, ci prin obiectul sãu, NoulTestament”” (p. 133). Nu putem vorbi legitim de o“teologie dialecticã”, dar are sens sã vorbim despre„dialectica existenþei omului“. Bultmann are învedere aici, sub perceptibila influenþã a luiHeidegger, din Fiinþã ºi timp (1927), abordarearelaþiei dintre „istoricitate (Geschichtlichkeit)“ ºiistorie, pe care o salutã aprobativ. „Privirea îndialectica existenþei omului – scrie el – adicã în

istoricitatea sa ºi a exprimãrilor sale, deschidecercetãrii un drum nou, în care vechea metodãistoricã nu este înlocuitã, ci adîncitã“ (p. 132).Bultmann pretinde o abordare a Noului Testamentcu mijloacele cercetãrii istorice argumentînd cã„ascultarea Noului Testament ca cercetãtor esteprofanã, sfînt este numai cuvîntul ce stã înãuntrulsãu“. El este de acord cu Barth cã Evangheliile sîntexpresii ale suveranitãþii lui Dumnezeu în ceea ce-lpriveºte pe Isus Christos, revelaþia voinþei divine,dar propune sã se ia în seamã faptul cã ºi texteletradiþiei evanghelice au o istorie, fiind documenteale unui anumit timp.

În capodopera care este Istoria tradiþieisinoptice,, Bultmann exploreazã tocmai acea„dezvoltare istoricã“ ce cuprinde „revelaþia treptatãa mesianitãþii, dar ºi progresiva revendicare de cãtreIsus a mesianitãþii“ ( Rudolf Bultmann, DieGeschichte der synoptischen Tradition,Vandenhoeck& Ruprecht, Göttingen, 1981, DieAufgabe un ihre Mittel) spre a stabili condiþiile denaturã istoricã care au fãcut posibile evangheliilesinoptice. Este vorba de ceea ce s-a petrecut încomunitatea originarã a evreilor începînd cumomentul în care apologetica ºi polemica,intensificîndu-se, s-a apelat la spusele impresionanteale lui Isus (apoftegmata), care au fost curîndintegrate într-o istorie a lui Isus, pînã în momentulîn care, odatã cu Matei, se elaboreazã formaevangheliei. Nu s-a creat o complet nouã specieliterarã, ci s-a rafinat una ce avea deja trecut în aceacomunitate. Dar în vreme ce specia moºtenitã redaopinii ale autoritãþilor, noua evanghelie delimitatradiþia lui Isus. Putem gãsi în trecut analogii cuceea ce s-a moºtenit, care se referã la diversemotive, dar, ca întreg, evanghelia era o specie cãreianu i se poate indica vreo sursã, o specie totuºisuficient de nouã, în orice caz, din care se înalþã nuatît “Isus al istoriei”, cît mai curînd “Isus alcredinþei”, ºi care se pune, ca formã literarã, dacãvrem sã o luãm astfel, în slujba “credinþei” ºicultului.

Isus a propovãduit venirea “împãrãþiei luiDumnezeu (Gottesherrschaft)” ºi a fost perceputca “aþîþãtor mesianic (messianischer Aufrührer)” cuun “mesaj eschatologic” (Rudolf Bultmann, JJeessuuss,J.C.B.Mohr – Paul Siebeck, Tübingen, 1988, p. 24).Acþiunea sa a gîndit-o pentru comunitatea evreilor,abia mai tîrziu unii discipoli s-au îndreptat spreneevrei, pentru a-I cîºtiga de partea poporului ales(p. 34). Bultmann îºi propune sã-l cerceteze istoricpe Isus spre a stabili ceva precis – “ceea ce el a vrutºi ceea ce existenþa sa istoricã a promovat ºi poatedeveni prezent” (p. 10). El ºi-a pus însã de laînceput în faþã o limitã care, istoriceºte nu s-aconfirmat, ci dimpotrivã: anume, cã “despre viaþa ºipersonalitatea lui Isus nu mai putem ºti nimic, cãciizvoarele creºtine nu s-au interesat de aceasta, iar înrest sînt foarte fragmentare ºi nãpãdite de legendã,iar alte izvoare despre Isus nu existã” (p. 10).Bultmann a fost exponentul ideii cã izvoarele sîntepuizate, iar cîte sînt, conþin nesiguranþe. În fapt,lucrurile stau astãzi diferit. Dar el a avut grijã sãargumenteze cã ne putem bizui pe cercetareaistoricã criticã pentru a stabili o seamã de fapte ce-lprivesc pe Isus. Nu avem ºi nu vom avea, dupãBultmann, siguranþe în ceea ce priveºte spusele lui

Isus, revendicarea efectivã a calitãþii de Mesia ºimulte altele. “Cercetarea criticã aratã cã întreagatradiþie legatã de Isus, cuprinsã în cele treievanghelii sinoptice, ale lui Matei, Marcu ºi Luca,se desface într-un ºir de straturi, care, în mare,destul de sigur, pot fi sondate separat, dar a cãrordespãrþire în cîteva unitãþi este dificilã ºi îndoielnicã.Evanghelia dupã Ioan nu intrã în general înconsideraþie ca izvor al vestirii lui Isus….Discrepanþa acelor straturi în evangheliile sinopticerezultã din faptul cã aceste evanghelii au fostconcepute greceºte înãuntrul creºtinismului elenist,în timp ce Isus ºi cea mai veche comunitate îºiaveau locul în Palestina ºi vorbeau aramaicã” (p. 13). Astãzi se ºtie cã Isus exprimase învãþãturasa nu în aramaicã, ci în ebraicã (una din probe esteaceea cã nu toate spusele sale se lasã exprimate înaramaicã!), iar departajarea ºi cercetarea straturilora progresat, totuºi. Bultmann a rãmas însã multãvreme la considerarea circumspectã, efectiv scepticã,a posibilitãþilor de a înainta în cercetarea istoricã alui Isus. Unii dintre elevii sãi (vezi Käsemann) autrebuit sã modereze pesimismul maestrului.

Cît de complexã este arhitectura creºtinismuluioriginar (Urchristentum) Bultmann a arãtatconcludent într- scriere ce rãmîne ºi astãzi cea maitemeinicã în domeniu. Referindu-se la întîlnireaistoricã dintre religia ce venea de la Ierusalim ºifilosofia ce venea de la Atena, el scria: “In oricecaz, credinþa creºtinã a intrat acum într-o nouãlume spiritualã; evanghelia trebuia sã vorbeascã într-o limbã de înþeles pentru ascultãtorii eleniºti ºiîn lumea lor conceptualã, iar ascultãtorii interpretaumesajul, bineînþeles, în felul lor, adicã plecînd de lanãzuinþele ºi interogaþiile lor” (Rudolf Bultmann,Das Urchristentum im Rahmen der antikenReligionen,, Patmos, Dusseldorf, 1986, p. 192). Iarîntîlnirea însãºi a prilejuit o sintezã, dar nu defiecare datã s-a putut lega totul: cãci dualismulspirit-sensibilitate este la greci, dar nu în tradiþiaevreiascã vetero-testamentarã, raþiunea este preferatãde greci drept caracterizare a omului, în tradiþiaevreiascã raþiunea ºi voinþa sînt unite, NoulTestament dã credit, uneori, “neputinþei voinþei”, laevrei aºa ceva nu existã (pp. 198-199).“Creºtinismul originar” opereazã cu ideea sfîrºituluiistoriei prin instaurarea “împãrãþiei lui Dumnezeu”,dar istoria sfîntã nu mai este una empiriccontrolabilã, conform criteriilor apãrate de evrei, ciuna cu începutul trimis în infinit (p. 203-204).

Bultmann a fost entuziasmat de relaþia în careprietenul sãu Heidegger a pus “istoria” ºi“istoricitatea” în Fiinþã ºi timp ºi a aplicat-o înanaliza creºtinismului originar ºi, apoi, a religiei înînþeles mai larg. Prin istoricitate el a înþeles, ca ºicelebrul filosof, împrejurarea cã fiinþa umanãgîndeºte ºi acþioneazã în istorie plecînd de laexistenþa sa concretã ca fiinþã ce are de datrezolvãri existenþiale, la care a adãugat dependenþarezolvãrilor înseºi de istoria efectivã din jur. Cuajutorul acestui concept, Bultmann a putut depãºicu succes orientarea teologiei lui Barth spreconstantele atemporale ale vieþii umane ºi a pãtrunsmai adînc decît orice alt cercetãtor înãuntrulcreºtinismului originar spre a-i sesiza diferenþierile.Ilustrativã rãmîne extraordinara analizã a raportãriiapostolului Pavel la persoana lui Isus (din RudolfBultmann, Die Bedeutung des geschichtlichen Jesusfur die Theologie des Paulus, 1929, în RudolfBultmann, Glauben und Verstehen, Erster Band, pp.188-213), care pune în legãturã “forma elenistic-sirianã a creºtinismului lui Pavel” cu Kerygmacreºtinismului iniþial, prin care Isus deschide un


diagnoze

Andrei Marga

Demitologizarea la Rudolf Bultmann

"

2200




nou ev. “S-ar putea spune cã, întrucît trebuia sãuneascã faptul istoricitãþii lui Isus ºi al morþii salepe cruce cu ideea de Mesia, Pavel a dezvoltat maideparte conceptul iudaic de Mesia, l-atransformat…. Dar lucrurile nu stau astfel, în sensulcã Pavel ar fi topit într-un compromis douã ideieterogene (ideea unei fiinþe cereºti ºi un om istoric).S-ar putea spune mai curînd: el doar a conceputradical conceptul evreiesc de Mesia” (p. 209-210).Analiza este dusã mai departe în Creºtinismuloriginar… într-o tentativã reuºitã, desigur, deprindere în termeni a caracterului “sincretic” alfenomenului, care opunea dualismului antropologieigreceºti (spirit ºi sensibilitate) o abordare a omuluica voinþã de ceva. “A fi om, viaþa ca viaþã umanãeste totdeauna înºeleasã ca a ieºi din sine spre ceva,ca o nãzuinþã spre, ca a vrea” (Rudolf Bultmann,Das Urchristentum, p. 196). Bultmann a captat canimeni altul perspectivele (proiectele) care s-auîntîlnit pe terenul constituirii ºi evoluþieicreºtinismului originar.

Pentru cercetãtorul care venea în urma unuiBarth, autor al observaþiei cã Scripturile sînteminamente poezie, se puneau probleme aparte,dintre care douã au reþinut interesul lui Bultmann.Pe de o parte, folosirea largã a alegoriei ºi paraboleiîn Noul Testament, pe de altã parte nevoia Bisericiioriginare de a evita gnosticismul ºi de a serevendica din Vechiul Testament.. Rezolvarea celordouã probleme a fost întreprinsã de Bultmannelaborînd soluþia “demitologizãrii(Entmythologisierung)” scrierilor sfinte. Deja în1941 el a abordat relaþia dintre Noul Testament ºimitologie, pe care a reluat-o mai tîrziu, inclusiv într-o confruntare cu Jaspers. Felul în care

Bultmann a pus problema a putut stîrni impresia cãa reluat tema lui Max Weber a “desfermecãrii lumii(der Entzauberung der Welt)”, care este din capullocului înºelãtoare. Ne dãm seama cum puneBultmann problema din urmãtorul exemplu:“întrebarea este acum: se aflã în spiritualizareaimaginii mitologice a speranþei (creºtine NM) sensulei originar, care a fost reþinut în înþelegereaexistenþei umane ce o nutreºte?” (RudolfBultmann, Die christliche Hoffnung und dasProblem der Entmythologisierung, în RudolfBultmann, Glauben und Verstehen, Dritter Band, p. 88). Întrebarea se pune deoarece nu numai odistanþã în timp, ci ºi experienþele fãcute despartceea ce noi putem înþelege într-o exprimare de viaþãºi ceea ce au înþeles cei care s-au exprimat. Nuputem lua exprimãrile ca atare decît cu preþuldeformãrii înþelesului lor. Tocmai pentru a înfrîngedistanþa temporalã ºi alte dificultãþi ce pot sta încalea înþelegerii exprimãrilor din cãrþile sfinteBultmann a propus „demitologizarea”. El nu aînþeles sub acest termen interpretarea ca miturirelativizabile a conþinuturilor scrierilor sfinte, ci omai profundã înþelegere a acestora. „Scopuldemitologizãrii nu este de a face religia maiacceptabilã omului modern fasonînd (trimming)textele biblice tradiþionale, ci de a face mai claromului modern ceea ce este credinþa creºtinã” (KarlJaspers, Rudolf Bultmann, Myth and Christianity.An Inquiry into the Possibility of Religion withoutMyth, Prometheus, Amherst, New York, 2005, p. 64-65). Noþiunea de mit nu este destul elaboratãla Bultmann, dar sensul programului dedemitologizare a înþelegerii scrierilor sfinte estelimpede: sã aducã conþinuturile scrierilor sfinte,mult discutata Kerygma a Noului Testament, la o

formulare trecutã prin acea criticã indispensabilãînþelegerii lor de cãtre oameni plasaþi în altecontexte de viaþã decît autorii. Acest sens a fost, dealtfel reperat de teologi (vezi Wolfahrt Pannenberg,Problemgeschichte der neueren evangelischenTheologie in Deutschland, p. 208). Problema este înfond de hermeneuticã, iar Bultmann a abordat-o cuexemplarã stãpînire a mijloacelor acesteia. El arespins explicit interpretarea scrierilor sfinte plecîndde la asumarea unei semnificaþii prealabile aacestora, cum propunea Barth, cu argumentul cãoricum scopul hermeneuticii este „comprehensiunea(Verstehen)” exprimãrilor, iar textele sacre se supunaceloraºi reguli de înþelegere ca oricare alte texte.„Interpretarea scripturilor biblice se supune nu altorcondiþii ale comprehensiunii decît orice altãliteraturã. Mai întîi conteazã neîndoielnic vechilereguli hermeneutice ale interpretãrii gramaticale, aleanalizei formale, ale explicãrii prin condiþiile istoricedate. Apoi este clar cã ºi aici premisacomprehensiunii este legãtura dintre text ºiinterpret, care este fondatã prin relaþiile de viaþã aleinterpretului, prin relaþia sa evenimenþialã cu temaSache), care este mijlocitã de text. Premisã acomprehensiunii este ºi aici o înþelegere prealabilã atemei” (Rudolf Bultmann, Das Problem derHermeneutik, 1952, în Hans Georg Gadamer,Gottfried Boehm, Hrsg., Seminar: PhilosophischeHermeneutik, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1976,p. 256). Înþelegerea prealabilã (Vorverständnis) atemei este conþinutã în însãºi întrebarea care sepune, în cazul textelor sacre în întrebarea cu privirela Dumnezeu, care se lasã, de altfel, interpretatãexistenþial.

!

puncteazã în textul de salã, pãrþi ºi segmente aleunui proiect mai amplu care urmeazã sã sedesfãºoare pentru mai departe.

Înþelegem cã Ioan Augustin Pop este un creator cuinterioritate ce trãdeazã o perpetuã ebuliþie, o frã-mântare ºi agitaþie a afectului ºi intelectului devenitemeditaþie ºi act de investigaþie prin concretizãri cesunt menite, uneori obligate sã dea ascultare ideii,voinþei de configurare sistemicã, dorinþei de elocvenþãîn propunerea unui mesaj în regim de alarmã ºiurgenþã. Artistul vrea sã-i transmitã „ipocritului lector”peisajele sale conceptuale (ºi relevate) pe care le-adecantat din zgomotul ºi furia lumii de afarã – în carelume suntem obligaþi a vieþui – adevãruri asumate ºipurtate de artist obsesiv în sine, cu sine, în folosulunui proces de sortilegiu colectiv, de catharsis princomunicare.

Faptul cã lucrãrile expuse sunt realizate în dimensi-uni monumentale, cã ele se raliazã ºi inter-comunicãîn serii învedereazã un anume tip de implicare, nutritãde combustii reflexive ºi sentimentale – dar ºi de atitu-dini etice – cãrora doreºte cu ardoare sã le asigure unsuflu puternic, un fel de urgenþã a comunicãrii ºi otrepidaþie a comprehensiunii comunitare.

Un expresionism de sfârºit/început de mileniuasigurã atmosfera apãsãtoare, angoasantã a pânzelor.

Un vizionarism apocaliptic, în stop-cadre de preg-nanþã infernalã, o apocalipsã a orei de acum, nu unacanonicã ºi consacratã de istoria artelor plastice.Obsesia sfârºitului, a sfârºiturilor multiple, în prolife-rare demoniacã, insinuate mai ales în mica împre-jurime a omului citadin – a sfârºitului civilizaþieitradiþionale, prin atotprezenþa deºeurilor, a detri-tusurilor, a „rãmãºiþelor zilei” ca ºi ale epocii, evului,eonului cultual, într-un stil al etalãrii mizerabiliste.„Groapa”, „Hala”, „Hala de oase”, „Vid”-urile sunt

spaþii reale ºi simbolice ale dezafectãrii, ale ruinei, aleexpierii materiei ºi spiritului. Obiectele, fostele maºinimiraculoase de ieri abandonate în cimitirele uneiextincþii reci, inebranlabile, definitive. Fostele certitudi-ni ºi fostele triumfuri ale culturii materiale („OrientExpres”-urile din depoul atemporal ºi iarãºi simbolic alnon-utilitãþii ºi non-utilizãrii). „Bauhaus n-a existat”spune titlul unei serii de lucrãri. Un ciclu de meditaþiisceptico-cinice pe tema eternã a lui „Ubi sunt”.

Impresionante sunt lucrãrile secvenþiale în caremiºcarea e încremenitã într-o resorbþie a civilizaþieimateriale în „naturã”, una a vegetaþie sumbre, letale,morbide, nicidecum mioritice.

Bulele de gaz toxic sunt glifuri ale unei transpuneriplastice sesizante în care singura imponderabilitatecomunicã de fapt ameninþãri inconturnabile, emanaþiiale putrefacþiei generalizate – ca în „Câinele depãpãdie”.

Privim interioare moarte, un fel de cavouri indus-triale ori de habitat citadin pãrãsit de om, omul e celmai des absent din peisaj, fosta sa locuinþã e cotropitãde pustietate, de un soi de igrasie cu fluiditateameninþãtoare. Culorile indicã pecinginea, macerarea,fermentaþia imundã. Verdele e de regulã sumbru, gri-urile sunt sure. În „Auro-Lac” (a se medita asuprajocului de cuvinte din titlu) ni se oferã o „Casã aPoporului” în scufundare, un spaþiu rigid-solemn-morta cãrui nobleþe e falsã ºi alunecatã în kitsch (vezi auri-ul remanent al zidãriei), deturnatã de poziþia ca denavã în plin proces de scufundare. Culoarea e materi-alã, indicativã, referenþialã – ºi, în acelaºi timp, ea seconstituie în operator metaforic ºi simbolic, suport almesajului etic ori chiar politic (precum în „Autoportretglobal”).

Putem vorbi despre un expresionism-suprarealismcontrolat, uneori simulat cu intenþie. Ataºantã e ºivoinþa artistului de a obliga cromatica sã prestezemunci din sfera gravitãþii raportului subiect-realitate,dar ºi din perimetrul variabil al unei ironii cu bãtaiesatiricã sau ludic-ambiguã.

„Autoportretele paraguayene” sunt secvenþele uneiconfesiuni eliberatoare. Miezul lor e dat de redarea

plasticã a personajului-autor prins într-un efortcoºmaresc de a de-bloca, a dez-locui, a lãrgi, a împingelimitele spaþiului vital, unul, de altfel, subteran, minier.

„Simt enorm ºi vãd monstruos” – acest diagnosticde percepþie a realului consacrat de Caragiale într-onuvelã cu titlu deschis (Grand Hotel Victoria Românã)– poate fi ºi definirea tipului de percepþie ºi de granu-laþie afectivã ºi intelectualã a lucrãrilor lui IoanAugustin Pop.

Derizoriul e telescopat (ca în redarea vegetaþieipaupere de la marginea trotuarului într-o lucrarereprezentativã, „Pasajul”), viziunea e în logicacoºmarului feeric. Alteori, apelul la o narativitate sin-copatã ori practica simetriilor menite sã propulseze unmesaj de urgenþã – ca în „Gropile” în aria cãrora obiec-tul-catarg este o sinistrã ghilotinã.

Cum spuneam, Ioan Augustin Pop produce mesajeplastice de alarmã ºi de avarie. În „Orient Expres”-urilesale e pus în act acelaºi concept dialogal al civilizaþieiîn extincþie cu natura prezentificatã într-un fel de exul-tanþã letalã, funebrã – prin albastrul pãpãdiilor ca deglaciaþiune cosmicã, sau ca în alte compoziþii în carefigurarea materialã a lumii e sugestie a unei geografiiscufundate, a vieþii din abisuri similare unei simboliceGropi a Marianelor.

Exasperare – disperare – frenezie depresivã ºideceptivã – coºmaresc – infatuarea gunoaielor – cumu-larea inoþioasã a oaselor ca niºte imense piramide aleinflorescenþei angoasei; dar ºi revoltã, înfruntare a rãu-lui manifest ori insidios, compasiune, memento-urifaþã de spectaculosul funest al depravãrii/pervertiriiumanului; sau latura confesivã, investiþia existenþialã ºimoralã în actul artistic – toate acestea fac din picturalui Ioan Aug. Pop un eveniment de vie comunicare aimplicãrii profunde a artistului în propria-i interogaþieasupra „blestematelor chestiuni” irezolvabile ale vieþiinoastre.

!

„despre M.I.N.E.”(urmare din pagina 36)

"

Motto: „Basmele cu revoluþia proletarã ºi victoriasocialismului sînt bune pentru copiii din Occident

/…/ E vorba de rusificarea masivã ºi rapidã aneamului românesc. Inspiratorii lui Chiºinevski au

renunþat chiar la politica de slavizare treptatã, la careaderaserã, în urma sugestiei Anei Pauker, în 1945.

Nu-i mai intereseazã sã devenim slavi /…/ S-auconvins cã e mai comod sã ne declare de-a dreptul

ruºi” (M. Eliade, 1949).

Mircea Eliade scria în 1949 cã pentru a„înþelege adevãrata semnificaþie,ascunsã”, a politicii ocupantului

sovietic al României e suficient sã privim „hartaetnicã a Europei centrale ºi orientale”. Vomsesiza astfel cum insula noastrã de latinitatereprezintã o „predestinatã rezistenþã în caleaexpansiunii moscovite. De aceea România a fostcea dintâi ºi cea mai crunt lovitã din toate þãrilede dincolo de Cortina de fier. Sãlbãticia ºirapiditatea cu care se procedeazã la anihilareaelitelor spirituale ºi a patrimoniului culturalromânesc se explicã /…/ prin fatalitãþilegeopolitice ºi istorice. Rusia trebuie sã lichideze,cu orice preþ ºi în timp util, prezenþa vie ºiadânc înrãdãcinatã a Orientului latin, pe care osemnificã /…/ neamul, limba ºi culturaromâneascã. În locul lor trebuie sã improvizeze/…/ o sovromculturã” (v. M. Eliade, Rusificare,în vol. Împotriva deznãdejdii, Bucureºti, 1992,p. 61). El îndemna exilul românesc la creaþieculturalã, salvarea prin spirit fiind unica soluþierãmasã. Cu o clarviziune de profet, filozofulreligiilor descrisese tactica oligarhiei colonialesovietice, valabilã atât pentru anii cincizeci, câtºi pentru cele douã decenii de pustiire culturalãromâneascã ce au urmat cãderii comunismuluicu menþinerea puterii politice în aceleaºi mâinica înainte de 1989: „neamul românesc are de-aface cu un adversar nu numai excepþional deputernic, dar ºi hotãrât sã întrebuinþeze oricemijloace pentru a ne desfiinþa spiritualiceºte ºiculturaliceºte” (M. Eliade, aug. 1953).

Pentru creaþiile culturale de dincoace degraniþele închise, nicãieri nu apare maipregnantã salvarea românilor prin spirit decât înpoezia religioasã compusã de poeþii martirizaþipentru credinþa lor creºtinã în cele 230 deînchisori politice de pe teritoriul Românieiciuntite de Basarabia, Tinutul Herþii ºi Bucovinade Nord. (1)

Dar admiratorii noii poezii difuzate deediturile comuniste au preferat sã ignorevaloarea versurilor compuse dupã gratii (v.soarta manuscriselor poetului ºi eseistului IonCaraion, publicate distorsionat). O singurãexcepþie a fãcut-o profesorul Cicerone Poghirc,care în comunism s-a zbãtut zadarnic sã-i fiepublicatã poezia lui Sergiu Mandinescu, unuldintre marii poeþi martirizaþi în închisori, dinpoeziile cãruia învãþaserã pe dinafarã în timpuldetenþiei atât Steinhardt, cât ºi AlexandruPaleologu. Iatã ºi imaginea primelor douãdecenii de ocupaþie sovieticã aºa cum apare eaîn creaþia lui Ion Caraion: „Unde iese sânge,luaþi vãtraie/ înroºite-n jar – nu fiþi haini! -/ ºi-

astupaþi-l. Gâtiþa cu paie/ umpleþi-li-o; ‘nfigeþimãrãcini/ oriºiunde-i mustul mai zemos” (IonCaraion) … „Nici pe pruncii lor cu cãrnuricrude/ n-ar fi, iarãºi, musai sã-i mai þineþi./Deºertaþi-le benzinã-n ochii vineþi/ ºi-ardeþi-i, cu mume ºi cu rude” (Ion Caraion,Nu-i iertaþi pe cei ce v-au iubit).

Este posibil însã ca în aceastã atitudine acriticii noastre literare sã fie ºi un reflex deauto-apãrare a reprezentanþilor unei culturi cude-a sila materialiste, în care Pavel Apostolpunea la zid „misticismul” filozofului Blagaprecum ºi religiozitatea dintr-o scriere a luiNoica (v. referatul distrugãtor alcãtuit de Pavel Apostoldupã citirea manuscrisului noician Povestiridupã Hegel, dat pe ascuns Securitãþii deredactorul Zigu Orenstein/Ornea, a cãrui pozãeste postatã pe Wikipedia.ro de AndreiPleºu/Medenagan). Dar au fost ºi îndoctrinaþi aimaterialismului dialectic ºi istoric, completinapþi sã aprecieze mãiestria versurilor dinpoezia religioasã a Zoricãi Laþcu (MaicaTeodosia de la Mânãstirea Vladimireºti,martirizatã în închisorile comuniste).Îndoctrinaþii au fost mereu opaci la filonulmistic al poeziilor din închisoare, precum ºi lagândirea religioasã a câtorva dintre marii noºtrifilozofi. Din îndepãrtata Americã, VirgilNemoianu (fost membru PCR) încã mai criticaîn 1988 „misticismul” ºcolii filozofice româneºtiiniþiate de gânditorul religios Nae Ionescufolosind ºabloanele ideologiei comuniste (v.postfaþa lui Virgil Nemoianu la vol. Mihai ªora,Dialog interior, Bucureºti, 1995, p. 219-242,publicatã iniþial într-o revistã din Occident).

Din creaþia lui Ion Caraion, câteva versuridin poezia Bolºevism, compusã pe 30 aprilie1950 apar binevenite pentru cei care, „uitând”de asasinarea dupã gratii (pe timp de pace) asute de mii de oameni nevinovaþi, îi dau zor cu„inspiraþia bolºevicã” a unui aºa-zis comunism„românesc”: „Cântã megafoane-n limba rusã,/dãnþuie în piaþã alte javre/ ºi de pretutindeni,drag ne-acoperi,/ viaþã muzicalã, cu cadavre”(Ion Caraion, Poezii arestate, Bucureºti, Ed.Muzeului Literaturii Române, 1999, p. 38).Sugerate prin muzica ruseascã dupã care þopãiejavre umane, hoardele trimise de Moscovaîmpreunã cu slugile lor „din piaþã” se fãceausimþite în anii cincizeci prin maldãrele decadavre de români cu care acoperiserã þara.

Lumina vieþii stinsã prin demenþa bestialitãþiinu putea sã-l lase indiferent pe Cel de Sus: „Încreºtetul veciei Dumnezeu/ Cu capu-n mâinistã, abãtut ºi trist/ În jur se sting luminilemereu/ ªi-ngenunchiat alãturi plânge Christ”(Demostene Andronescu). În 1947, AliceVoinescu (care urma sã facã ºi ea fãrã nici ovinã închisoare politicã la peste ºaizeci ºi cincide ani) observase cã „e în politica ruseascã cevademonic”, fiindcã se bazeazã pe „minciunã,perfidie ºi teroare” (Jurnal, Bucureºti, Ed.Albatros, p. 504).

Din dosariada prilejuitã de centenarulnaºterii lui Noica, prin volume astfel prezentateîncât sã incrimineze victime (v. postfaþa luiSorin Lavric la unul din volumele publicând oselecþie din Arhiva Securitãþii, cu multedocumente „reconspirate” prin îndepãrtareanumelor informatorilor), unii repetã nume devictime, alþii de trepãduºi din Securitate,fãcându-se a nu ºti cã de acþiunile poliþieipolitice erau responsabili conducãtorii aflati lavârful Securitãþii ºi nu trepãduºii aflaþi la bazaei.

În îndeletnicirea cripto-comunistã de a gãsivinovaþi printre victime (2) cu toþii “uitã” deºeful cenzurii din vremea când a fost arestatfilozoful ºi de strania întâmplare prin care, dândla o editurã un manuscris despre Hegel sprepublicare, manuscrisul a ajuns la Securitate ºiConstantin Noica în închisoare. În Noica ºiSecuritatea (Bucureºti, Ed. Muzeul LiteraturiiRomâne, 2009) îngrijitoarea volumului s-a feritsã includã documente din 1957-1958, când ZiguOrnea a dat pe ascuns Securitãþii manuscrisulPovestirilor dupã Hegel (v. Obs. Cult. Nr.20/277, 14-20 iulie 2005).

Cu o simpatie greu de explicat, televiziunearomânã (TVR Cultural, 27 sept. 2009) a difuzatla o orã de vârf interviul luat fostului gardianGabor Tiberiu, unul din cei care torturaudeþinuþii politici de la Gherla (3) unde setransplantase experimentul de re-educare printorturã oprit la Piteºti. Având 17 milioane de leivechi pe lunã ºi aparenþa unui pensionaroarecare, torþionarul, fãrã urmã de remuºcãri,vorbea în limbajul de lemn al fostei sale meseriidespre anchetele fãcute în rândul gardienilordupã sistarea „experimentului Nicolski” înînchisoarea din Gherla. Desigur, gardianul nu adesemnat tehnica reeducãrii prin torturã dupãnumele organizatorului din umbrã. El s-a limitatsã spunã cã numai altora li se întâmpla sã maiaplice corecþii corporale duºmanilor închiºi laGherla. Dirijatã din umbrã de Ana Pauker ºi deadjunctul ºefului Securitãþii, generalul NKVD Al.Nicolski/Nicolau, ambii scãpaþi de procesdatoritã filierei NKVD ºi a relaþiei de prieteniedintre Ana Pauker ºi Stalin (v. Dennis Deletant,Securitatea ºi disidenþa în România, 1998, p.59), tehnica nesfârºitelor schinghiuiri fizice ºipsihice în închisoarea de la Piteºti a urmãritdupã 1949 scopul precis de a transformaopozanþii ocupaþiei sovietice în roboþi deanihilat duºmanii comunismului.

Cum se ºtie (dar la emisiunea de duminicã27 septembrie 2009 nu s-a spus!) în iulie 1951Radio Londra dezvãluise atrocitãþile comandatede Ana Pauker prin ºefii Securitãþii (GheorghePintilie ºi Alexandru Nicolski) în temniþa de laPiteºti. Emisiunea radiofonicã a determinatsistarea bruscã a torturãrii studenþimii ºiînceperea anchetelor în Procesul „Þurcanu”(1952-1954). La „experimentul Nicolski” dechinuire psiho-fizicã a unor oameni ajunºi pieleºi os nu s-a renunþat însã pe de-a-ntregul. Doara fost transplantat cu uºoare modificãri în alteînchisori precum Jilava, Gherla, Aiud, TârguOcna etc.

În ce priveºte închisoarea din Piteºti, laprocesul intentat torþionarului Eugen Þurcanupreotul Gheorghe Calciu „n-a putut fi judecat înlotul lui Þurcanu, deoarece a anunþat cã nu varãspunde la nici o întrebare pânã când nu va fiadus la proces adevãratul iniþiator al experienþei,

2211




Isabela Vasiliu-Scraba

Excluderea din cultura româneascãa lui Noica ºi a poeþilor martirizaþiîn închisorile comuniste (I)

opinii

"

2222




generalul Nicolski” (v. Virgil Ierunca,Fenomenul Piteºti, Bucureºti, 1990, p. 47).

Pentru cã adevãraþii autori ai crimelor careau dus din 1945 pânã în 1989 la uciderea a890000 (opt sute nouãzeci de mii) de români,fãrã a socoti victimele comunismului dinBasarabia, Bucovina ºi Tinutul Herþii, teritoriiromâneºti înstrãinate (v. dr. Florin Mãtrescu,Holocaustul roºu, ed. I-a 1994, ed. II-a 1998, ed.III-a 2009, Bucureºti, Ed. Ericson), ºi la circadouã milioane de întemniþaþi politici pe diferitetermene între 23 august 1944 ºi 1964 (v.Monumentul victimelor comunismului de laChene Bourg, Geneva, Elveþia) n-au fostnicicând pedepsiþi, ei ºi urmaºii lor au rãmas sãcontroleze falsificarea istoriei pentru a-ºiascunde vinovãþia.

O dovadã clarã în acest sens gãsim în expli-carea termenului de „reeducare” fãrãmenþionarea lui Alexandru Nicolski/Nicolau/Boris Grumberg, aflat 16 ani la conduc-erea Securitãþii (v. Stan Stoica, coordonator,Dicþionar de istorie a României, Ed. Meronia,Bucureºti, 2007, prefaþã Dinu C. Giurãscu, p.285), cetãþean rus plantat în România cu gradde general de Securitate, considerat de BanuRãdulescu drept „eminenþa cenuºie a represiu-nilor din România în perioada 1948-1962” (v.Banu Rãdulescu, Preambul la “Dosarul Piteºti”,în rev. Memoria, nr. 2/1991, p. 21).

În 1952 (anul în care fiica sa Mãriuca, de 18ani, era bãgatã dupã gratii) Mircea Vulcãnescudevenea una dintre victimele introduceriibãtãilor sistematice în închisoarea de la Aiud caurmare a executãrii în SUA a soþilor Rosenberg,spioni sovietici (v. Zurgãlãii Aiudului, în rev.“Memoria”, 2/1991 ºi Ion Varlam,Pseudoromânia, Ed. Vog, Bucureºti, 2004, p.86).

Deºi anchetele pentru proces se terminaserãde mult, din nedreapta condamnare rãmânîndu-ide ispãºit doi ani, sub pretextul elucidãrii unordetalii din dosar, Mircea Vulcãnescu a fost adusla Jilava de la Aiud, unde fusese bãtut împreunãcu alþi deþinuþi care trebuiau sã treacã printregardieni lovind puternic cu bâtele (v. BucurStãnescu, Zurgãlãii Aiudului, în rev. “Memoria”, nr. 2/1991, p. 55). Filozoful a fost sistematicschingiuit la Aiud ºi apoi la Jilava, astfel cã înurma loviturilor i-a fost ruptã o coastã care i-aintrat în plãmân, provocându-i o pleurezie. Într-una dintre încarcerãrile în celula depedeapsã de la Jilava, Mircea Vulcãnescu s-aarãtat gata sã-ºi sacrifice propria viaþã spre asalva un tânãr.

Dacã în istoria noastrã cãlcatã în picioare deMihail Roller ºi de urmaºii sãi de azi amintirealuptei ardelenilor pentru dezrobirea naþionalã s-a

predat falsificatã în comunism ºi continuã sã sepropage murdãritã de minciuni, figurile martir-ilor uciºi de unguri s-au arãtat într-o noapte„jefuitã de stele” unui poet (1926-1964) „tras peroatã” de Nicolschi la Piteºti: „Ah! Cum îºi maiholba ochii istoria!/ Nu-i venea sã creadã cã-ngeamãtul nostru/ Scrâºneau Cloºca ºi Horia/Cã-n sufletul nostru, de nãdejde orfan/ atârnaunojiþele de la opincile lui Badea Criºan” (SergiuMandinescu, Re-educarea, apud. Preot Gh.Calciu).

NNoottee:1. Poeþii din exil (Vasile Posteicã ºi Vintilã Horia

au publicat câteva volume cu poezii compuse înînchisori. Dupã 1990 au început sã fie publicate si înþarã acele poezii pentru difuzarea cãrora s-au fãcutani grei de temniþã. În 1995 s-a scos un volum si cupoezia filozoficã a unui fost discipol al lui Heidegger:Constantin Opriºan (v. Cãrþile spiritului, Bucureºti, Ed. Christiana, 2009, postfaþã de Isabela Vasiliu-Scraba, C-tin Opriºan, unul din discipolii necunoscuþiai lui Heidegger, p. 81-91).

2. Îndeletnicirea cripto-comunistã de a gãsivinovaþi printre victime a fost ºi este binereprezentatã în cripto-comunismul de dupã 1990. În2008 Mircea Stãnescu (n.1968) a publicat teza sa dedoctorat (condusã un de politruc cu liceul pe puncte,ºef al cenzurii la data întemniþãrii lui Noica) despre“experimentul Al. Nicolski - Ana Pauker” aplicatstudenþimii româneºti închisã în temniþa de la Piteºti.Încã din 1998 Dennis Deletant arãtase cum au statlucrurile cu aºa zisul “Fenomen Piteºti” (v. VirgilIerunca, Fenomenul Piteºti, Bucureºti, 1990) scriindcã “Ana Pauker, -implicatã direct prin generalulNicolski (adjunctul Securitãþii) în Experimentul -Fenomenul Piteºti , datoritã amiciþiei cu Stalin ºiMolotov, - a fost scutitã de proces ºi a beneficiat deimunitate judecãtoreascã ca ºi Nicolski, graþie filiereiNKGB” (v. D. Deletant, Securitatea ºi dizidenþa înRomania, Bucureºti, 1998, p. 59). Dar MirceaStãnescu nu desemneaza “experimentul” prin tartoriiprincipali, ca sã bage la grãmadã alte nume care sã„dilueze” rãspunderea atrocitãþilor experimentate petineri români închiºi cu vinovãþii imaginare. În opiniasa, “adevãraþii vinovaþi (…) încep cu Gheorghiu-Dej,liderul Partidului, membrii Secretariatului ºi BirouluiPolitic, ºi continuã cu conducerea Securitãþii(Nicolschi era nr. 2, nr. 1 fiind Gheorghe Pintilie!),conducerea Securitãþii închisorilor ºi ofiþerii dinpenitenciare” (M. Stãnescu, 10 febr. 2009). Apoi cel devenit doctorîn filozofie (prin aprofundarea imaginiimanipulatoare oferitã de volumul din 1995 de laEditura Vremea cuprinzând declaraþii smulse subtorturi inimaginabile) îºi desfãºoarã orginalitateagândirii “filozofice” prin urmãtoarea triadã, pe cât destupidã, pe atât de falsã: reeducarea la sovietici ar fifost “prin muncã”, la chinezi “prin reforma gândirii”ºi la români “prin demascare ºi auto-analizã”. Cu oastfel de gândire stimulatã de noianul „preþioaselor”informaþii din dosarele “re-educatilor de la Piteºti”Mircea Stãnescu a meritat din plin aplauzele luiVladimir Tismãneanu, ale lui Dan C. Mihãilescu, ºi

desigur, ale lui Ion Ianoºi, conducãtorul tezei dedoctorat, implicat, se pare, în adunarea de probe princare nevinovatul Noica sã intre dupã gratii întreunãcu vreo douã duzini de prieteni. Se pare cã ºi lui IonIanoºi („instructor” la Secþia de Artã ºi Culturã dinComitetul Central al Partidului) i-a fost cerutã pãrereaasupra nocivitãþii Hegelului noician la vremeaarestãrii lui Noica pentru cã ar fi scris, în marginealui Hegel, „una din cele mai periculoase materialeideologice din þarã” (Pavel Apostol/Paul Erdoes), dar,mai ales fiindcã a fãcut imprudenþa sã lase sprepublicare manuscrisul Povestirilor despre om laeditura unde lucra Zigu Ornea/Orenstein, redactorulcare a dat manuscrisul pe ascuns Securitãþii (veziNoica în vizorul Securitãþii, în „ObservatorulCultural”, nr. 20/277, 14-20 iulie 2005). Un indiciu alfaptului cã politrucul I. Ianoºi a avut sub ochimanuscrisul noician l-a livrat chiar fostul stalinist,publicând dedicaþia lui Noica din 1980 pe carteapentru care fusese în 1958 arestat ºi care a fosttipãritã de Virgil Ierunca la Paris când Noica era fãrãnici o vinã în temniþã. Dar întâi sã vedem ce a trecuto fostã profesoarã de socialism pe coperta uneimaculaturi comuniste scoasã la editura proprie. Încitatul ales de fosta specialistã în socialism, totodatãfostã autoare de poeme neruºinate, Noica îi scriaideologului Ion Ianoºi cã îi revine „mai puþin lauda”a ceea s-a fãcut în cultura comunistã în trecut, „câtfavorizarea a ce putem face” în viitor (vezi coperta aIV a vol. O istorie a filozofiei româneºti, BibliotecaApostrof, Cluj, 1996). Dedicaþia pe volumul Povestiridespre om, dupã o carte a lui Hegel i-o scrie filozofulmarginalizat la fel de ºugubãþ celui ales de tânãr înstructurile de vârf, dupã voluntariatul studenþesc „înpreajma comisiei de verificare” ºi dupã instruirea înURSS. Din rândurile lui Noica reiese cã manuscrisulPovestirilor despre om fusese vãzut mai demult decel care în post-comunism urma sã fie doveditplagiator (dupã Rodica Croitoru, vezi „Românialiberã”, 1994). Iatã ce-i scrie Noica activistului culiceul pe puncte (I. Ianoºi) devenit profesor universitar când„cãrturarii noºtri erau daþi afarã de peste tot” (I.D.Sârbu, Jurnalul unui jurnmalist fãrã jurnal, Craiova,1991, p. 99), mulþi dintre ei fiind duºi la Canal sauîn închisori: „Profesorului Ion Ianoºi aceastã cartedespre om, care i-a vorbit mai de mult ºi care bate din nou la porþile d sale” (dedicaþia lui Noica publicatã în vol. Esteticãºi moralitate, Bucureºti, 1998, p. 594).

3.v. teolog Vasile Militaru, Biserica din temniþã:mãrturisire ºi jertfã creºtinã în închisorile comuniste.1948-1964, Bacãu, Ed. Vicovia, 2008, p. 94. Carteaeste o dezvoltare a lucrãrii de licenþã din 2007 de laFacultatea de teologie din Sibiu.

!

otomanã, cum se constituie Liga Sfântã ºi cumse desfãºoarã Bãtãlia de la Lepanto, în urmacãreia turcii au fost înfrânþi, iar supremaþiaotomanã în Mediterana a încetat.

Prin acest mod de a concepe istoria, Braudeladuce la suprafaþã, în durata scurtã, tendinþeledin adâncuri, din durata lungã. Autorul însuºimãrturiseºte într-un loc cã, atunci când se aflaîntr-o „apãsãtoare captivitate” în lagãr, în timpul

rãzboiului, a putut observa cã indivizii de lavârful piramidei trãiau intens clipa, în timp ceîn oraºele ºi satele din apropiere oamenii „trãiaudupã alte mãsuri”.

Braudel îºi pune în acelaºi timp în modrepetat, heideggerian, întrebarea: „Ce este ocivilizaþie?” Întrebare la care va rãspundetreptat, dând tot atâtea denotaþii aleconceptului. Civilizaþia este, înainte de toate, ocategorie a concretului, aºezarea unei omenirianumite, într-un spaþiu anumit. Conceptele decivilizaþie ºi culturã nu sunt ceva de ordinulimponderabilului, care sã pluteascã liber pestesuprafaþa terestrã. Braudel este de pãrere cãtrebuie sã renunþãm la ideea de a vorbi desprecivilizaþii ca despre fiinþe vii, ca despre„organisme”, în maniera lui Spengler sau

Toynbee, sã renunþãm la explicaþii cicliceprivind evoluþia civilizaþiilor. De asemenea,Braudel respinge ºi ideea cã ar trebui sãadmitem restrictiv doar existenþa unui anumitnumãr mic de civilizaþii, cu trimitere laToynbee, dupã care ar exista doar cincicivilizaþii încã vii: Extremul Orient, India,Ortodoxia, Islamul ºi Occidentul. Dupã Braudel,pentru a defini un sistem de civilizaþie, avemnevoie doar de o anumitã coerenþã în spaþiu, deo persistenþã în timp ºi de un anumit„repertoriu” de activitãþi umane cu semnificaþieculturalã.

!

Actualitateamonografiei...

"

(urmare din pagina 26)

Inspirat de conflictele sociale generate devremurile ce aºteptau rãzboiul ºi pe urmã deconflictele postbelice, teatrul absurdului al lui

Ionesco se deschide cãtre metafizicã, cãtre filosofic.Absurdul – care este îmbrãþiºarea tuturorcontradicþiilor – deschide reflecþia cãtre adevãrulultim ºi anume cã trãind în materialitate, înconflictual, în Istorie, cunoºti doar aporia ºiaporeticul. A depãºi, prin prezentarea insistentã acontrariilor polarizante ºi de aceea mustind deabsurd, a depãºi ACEASTÃ lume este tentaþiasecretã a operei lui Eugen Ionesco. Atunci când, înteatrul sãu, descoperi cã toate alternativele suntechivalente ºi absurde în acelaºi timp, cânddescoperi cã noþiunile se învãlmãºesc pânã la refuzîntr-o lipsã de coerenþã prin ele însele, cânddescoperi cã aluzia este adevãrata cale cãtre adevãrºi nu logicul, când descoperi cã situaþiile pe care leîntâlneºti în teatrul sãu sunt interºanjabile prinrepetiþia hilarã ºi obsedantã a absurdului lor,descoperi de fapt cã tot ce poþi dobândi de laaceastã lume normalã în anormalitatea ei – esteaporia ºi aporeticul. Nu vrem sã intrãm înamãnunte însã dacã ar fi sã facem o radiografie ateatrului lui Eugen Ionesco ar însemna sã ne oprimla nivelul a ceea ce Eliade numea coincidentiaoppositorum. Termenul preluat de la Cusanusexprimã, în înþelesul consacrat de Eliade, unificareatuturor contrariilor care nu este altceva decâtdepãºirea acestor contrarii. În teatrul lui Ionescoaceste contrarii opozitive le întâlnim la tot pasul.Din ele este alcãtuitã întreaga texturã a teatruluisãu. Aceste contrarii fac ca totul sã iasã absurd.Noþiunile se contopesc într-un final într-oindistincþie ce semnaleazã de fapt cã dezideratuldepãºirii concretului a fost realizat. Noþiunile sesuprapun, se contorsioneazã ºi chiar rezoneazãoarecum lãuntric cu întreaga miºcare a gândului ceculmineazã într-o absurditate „rezonantã” – dacãvrem – o absurditate la care se adaugã înþelesulsecund al reverberaþiilor noþionale care consunãunele cu altele în absurditate. E un efect ciudat pecare îl întâlnim de exemplu în Cântãreaþa chealã.Nu vrem sã ne oprim asupra aspectelor concretecare sunt tratate. Nu asta conteazã la Ionesco. Ceeace conteazã este textura materialului oferit sprelecturã care ea, în sine, reprezintã o lecþie desprerostul absurdului. Adicã tocmai ceea ce am încercatsã schiþãm pânã aici.

Ionesco descoperã absurdul nu pentru a rãmânela el. Absurdul lui se deschide spre altceva.Absurdul lui, întocmai precum termenul luiCusanus, se deschide cãtre misticã. Misticadepãºeºte absurdul, logicul care rãmâne cramponatîn contradicþie. În fond, o piesã de teatru a luiIonescu poate reprezenta, în mic, modelul ºi caleacunoaºterii limitate a omului. Ea, înaintând printrecontradicþii sfârºeºte prin a trãda contradicþia ºi amerge pe calea unitãþii ce ºade deasupra a oricecontradicþie. Astfel interpretat, Ionesco, fiecare piesãa lui, este o cale spre tãcerea de dincolo de înþe-lesuri, o propedeuticã pentru Indicibil. De aceea seaseamãnã, la acest nivel al interpretãrii, cu ceea ceface Cioran: acþiunea de a duce gândul prin toategrohotiºurile contradicþiilor pânã la locul de reazemal tãcerii ce parcã însoþeºte orice frazã ultimã a luiCioran.

Existã în opera dramaticã a lui Ionesco un

mesaj subliminal, de asemenea, care transcendetoate poziþiile metafizice explicit exprimate. Prinintermediul mesajului aluziv se transmite reacþia derupere cu logicul, cu geometricul. Intervine compo-nenta misticã a gândirii lui Ionesco. Spiritul acestaaluziv în general este întotdeauna calea spreeufemistica limbajului mistic – hotãrât sã conservemisterul.

În altã ordine de idei, putem descoperi în EugenIonesco locul nu numai al revelaþiei depãºirii con-tradicþiilor de pe urma teatrului sãu ci ºi al reve-laþiei mistice a Fiinþei. Iatã ce scrie Ionesco înPrezent trecut, trecut prezent: „Mi se întâmplacâteodatã, odinioarã, sã fiu invadat de un fel degraþie, o euforie. Ca ºi cum, mai întâi, orice noþi-une, orice realitate s-ar fi golit de conþinut. Dupãacest vid, dupã aceastã ameþealã, era ca ºi cum m-aºfi gãsit deodatã în centrul existenþei pure, inefabile:era ca ºi cum lucrurile s-ar fi eliberat de orice denu-mire arbitrarã, dintr-un cadru care nu le convenea,care le limita; constrângerea sau obligaþia socialã ºilogicã a definiþiei, a organizãrii se risipea. Nu eramdeci deloc, îmi pãrea, pradã unei crize nominaliste:dimpotrivã, cred cã reintegram realitatea unicã ºiesenþialã atunci când mã inunda, însoþitã de obucurie imensã ºi seninã, ceea ce aº putea numistupefacþia de a fi, certitudinea de a fi, certitudineacã ordinea socialã, politicã, limbajul, gândirea orga-nizatã, sistemele ºi sistematizãrile, limitãrile ºidelimitãrile nu erau decât neant pur ºi cã nu eranimic altceva adevãrat decât aceastã senzaþie sauacest sentiment, sau aceastã siguranþã cã sunt, iaracest „sunt” îºi ajungea din plin lui însuºi, eliberatde ceea ce-i era exterior. ªtiam cã nimic nu putea sãmã împiedice sã fiu, cã neantul sau noaptea sauîndoiala nu puteau avea nici o forþã asupra mea. /Spun asta cu cuvinte ce nu pot decât sã desfigu-reze, ce nu pot da socotealã de lumina acestei intu-iþii profunde, totale, organice care, þâºnind din eulcel mai profund, ar fi invadat totul, ar fi acoperittotul, pe celãlalt eu ca ºi pe ceilalþi. […] Toate aces-tea, cum sã spun, aceste stãri de conºtiinþã apãreauîntr-o ambianþã de luminã: de exemplu cãtre prânz,în luna iunie sau în aprilie, într-o dimineaþãlimpede. Sau, o datã, într-o dimineaþã de mai, cãtreprânz, într-o zi ce pãrea plinã de sevã într-un parccu vegetaþie stufoasã în care lumina izvora albã,albastrã, verde: în ziua aceea fenomenul începuseprintr-o bucurie nelumeascã, inexplicabilã, aºa cumnu mai resimþisem niciodatã, aºa de concretã, aºade carnalã, aºa de evidentã, o bucurie de a trãisusþinutã de uimirea inexplicabilã de a exista. Într-adevãr, conºtiinþa de a fi ºi uimirea se identificau.Mã trezeam deodatã, oare din ce somn, mãtrezeam într-o luminã care disloca vechile semnifi-caþii ale lucrurilor, din vremea când conºtiinþa îmiera adormitã. Uimirea intensã care mã cuprinsesenu era decât luarea la cunoºtinþã cã existam. Nici ofricã, nici o neliniºte, ci calmul, certitudinea, bucu-ria. Abandonând, sau trezindu-mã dintr-un somnpopulat de fantomele existenþei cotidiene, intramdintr-o datã în inima unei realitãþi atât de evidente,atât de totale, atât de lãmuritoare, atât de lumi-noase, încât mã întrebam cum de nu observasempânã atunci cã aceastã realitate era aºa de uºor degãsit ºi cã era aºa de uºor sã te afli în ea. Cum sãnu fii angoasat, cum sã nu te simþi pierdut în dis-

perare, îmi spuneam, dacã nu ºtii aceste lucruri,dacã nu eºti în inima acestei uimiri? / Aºadar, dacãprima etapã a acestei stãri de conºtiinþã debutaseprintr-un vid de conþinut al noþiunilor, a doua,esenþialã, era o plenitudine unificatã dincolo dedefiniþii ºi limite.”

Fragmentul pe care tocmai l-am citat este capitalîn ceea ce-l priveºte pe Ionesco. Mai înainte de aanaliza substanþa lui sã ne oprim la chestiunea„noþiunii”, la faptul cã în prima fazã a revelaþieiionesciene apare aceastã golire de conþinut a noþiu-nii. Noi analizam teatrul ionescian ºi la nivelul dedepãºire a noþiunii, la nivelul de „folosire” a noþiu-nii pânã la scoaterea ei din uz prin absurditate. Iatãcã revelaþia Fiinþei, la Ionesco, debuteazã cupierderea semnificaþiei noþiunilor ca stare de luarede contact cu Indicibilul. Iatã cum explicã acestfragment citat întreaga tehnicã a texturii teatruluiionescian.

În ceea ce priveºte revelaþia Fiinþei, revelaþiaabsolutã a faptului simplu ºi pur al existenþei, tre-buie precizat cã fragmentul ales este cu totul revela-tor. Eternitatea este RECUNOSCUTÃ în Clipã. Deaceea am ºi numit experienþa lui Ionesco – revelaþiaFiinþei. Pentru cã Eternitatea este recunoscutã îninstantaneitatea unui moment cotidian. AceastãAPARIÞIE, aceastã manifestare fulgurantã aEternitãþii poate fi consideratã ca exprimarea unuifapt religios pe care Eliade l-ar fi catalogat imediatca mistic. Hierofania subiectului ca apariþie de sinear fi putut fi numele acestei experienþe. Cã estevorba despre Eternitate ºi nu o simplã efluviune asentimentului nu cred cã mai trebuie demonstrat. S-o facem totuºi. „Certitudinea existenþei”, cãci aºase exprimã Ionesco, nu poate fi certitudinea cã elexistã la momentul respectiv, la clipa aceea când areexperienþa respectivã. Certitudinea se referã la fap-tul cã el existã ºi cã nu poate cumva sau altcumvasã nu existe. Deci, încã o datã. Existã ºi nu sepoate, sau nu se mai poate sã nu existe cumva saualtcumva sau oricând. Acesta este sensul. Odatã cea fost ºi este, aceastã existenþã rezistã pentru eterni-tate ºi dureazã odatã cu Eternitatea.

Contactul lui Ionesco cu Eternitatea este numitde cãtre el însuºi „graþie”. Aceastã graþie ne indicãcu certitudine cã ne aflãm pe terenul religiosului.

Acestea ar fi câteva din chestiunile care serezolvã odatã cu filozofia, pe cât se poate de expli-citã, a lui Eugen Ionesco.

!

2233




Aporie ºi ontofanie la Eugen Ionesco

Remus Foltoº

filosofie

2244




Bunã ziua tuturor. Mã bucur, dragii mei,sã fiu într-un grup de ardeleni, e statisticºansa cea mai mare sã fie cei mai puþini

pesediºti. Nu se poate nega faptul cã au ºiardelenii pãrþile lor bune.

În al doilea rând, mã bucur, în mod special,sã fiu la Cluj, un oraº pe care îl îndrãgesc, îlrespect, un oraº care mã fascineazã chiar, careîmi stârneºte curiozitatea, care produce mereuºi mereu câte ceva: Emil Boc - o þarã întreagãvã iubeºte pentru asta, Ioan Rus, Vasile Dâncu.Dar, lãsând gluma la o parte, un oraº care esteatât de bogat în oameni, în personalitãþi, înpersonaje, în grupuri, încât niciodatã, lãsândacum orice glumã, sper cã înþelegeþi cã maidevreme era o glumã, ºi una deloc rãutãcioasã.

Întotdeauna m-a fascinat bogãþia umanã,bogãþia intelectualã a acestui oraº, pe mine celpuþin m-a împiedicat întotdeauna sã îmi aducaminte, aºa mãcar cei mai importanþi dintreatâþia ºi atâþia oameni semnificativi, vorbescacum indiferent de opþiunea lor politicã,indiferent de branºa lor culturalã intelectualã.Mã uitam adineauri ºi îl vedeam ºi vreau sã îlsalut în mod special pe un vechi prieten almeu de pe când eu eram foarte tânãr, el era ºimai tânãr, pe Mircea Arman, un om care, câþiºtiu asta?, este primul român, împreunã cuDorin Tilinca, primul român care a tradusHeidegger Sein und Zeit pe când nu avea 30de ani. Salut! E al dumneavoastrã! Îl salut decipe Mircea Arman, vã salut pe dvs, salut Klaus,salut pe toatã lumea ºi vã rog sã îmi permiteþisã spun, deºi am o bunã dispoziþie uºor explic-abilã dupã cele petrecute pânã acum, sã vãspun câteva lucruri mai puþin vesele, dar în

convingerea mea, adevãrate. Unu: aceºtioameni – ãsta e un lucru bun, nu e trist –aceºti oameni pe care i-aþi vãzut aici plus cole-ga lor ºi colega noastrã Adina Vãlean care mi-adat misiunea sã vã salut, ea e la Cãlãraºi, la oaltã acþiune, sunt din punctul meu de vederecei mai realizaþi membri ai partidului nostru.În sensul cã, sunt oamenii care, beneficiind deºansa de a face cu adevãrat politicã în sensuleuropean, în sensul zilelor noastre, în sensuladevãrat, sunt oameni care, în fiecare zi, ausentimentul cã au mai pus o cãrãmidã la oconstrucþie, sunt oameni care, aºa cum aþivãzut ºi astãzi ºtiu cu precizie sã spunã lacapãtul unui ciclu electoral ce au fãcut, ce aufãcut pentru programul liberal la nivelulEuropei, ce au fãcut pentru concetãþenii lorromâni, adicã dumneavoastrã, ce au fãcut pen-tru cetãþeanul european. E o ºansã pe care noio avem mult mai greu ºi de aceea sunt onoratsã fiu colegul lor, mã mândresc cu ceea ce fac,sunt convins cã ei ºi cei care pe lângã ei vormerge, dupã 25 mai, la Parlamentul European,ne vor reprezenta cu cinste ºi cu eficacitate.

Avem, în afarã de aceºti candidaþi, avem unprogram care s-a finalizat, pe care, în principal,tot ei l-au fãcut, ajutaþi ºi de alþi specialiºti ºide comisiile partidului ºi care va fi dat public-itãþii în câteva zile, care va fi discutat, sper, petimpul campaniei electorale. Aº vrea s-o facemmãcar noi dacã nu putem la televiziuni caresigur au alte preocupãri, în contact direct cuoamenii pentru cã sunt mai mulþi oamenidecât credeþi, cel puþin asta e constatarea meaumblând prin toatã þara, mai mulþi oamenidecât credeþi, decât credem, decât ne

închipuim, unii din ei în aparenþã simpli,modeºti din punct de vedere social, carecunosc teme europene, care au opþiuni, care auîntrebãri ºi care sunt interesaþi sã discutedespre ceea ce oamenii trimiºi de noi, trimiºide dumneavoastrã, trimiºi de ei vor face înParlamentul European. Avem acest programcare este intitulat Performanþã, Naþiune,Libertate, ºi acest program face de altfel partedintr-un proiect mai amplu, un proiect aproapecomplet sau în orice caz cu articulaþii majorepe care PNL l-a construit încet-încet în cei 4ani în care am stat neclintiþi, neademeniþi, înopoziþie.

PNL, nu e adevãrat ce se tot spune la toaterãscrucile la care niciodatã nu se discutãdespre proiecte, dar la care se reclamã întot-deauna aºa zisa lipsã a proiectelor, aproiectelor de þarã – asta e o expresie foartetrendy – a proiectelor naþionale, a proiectelorîn general. PNL are un proiect articulat careeste aºezat ºi care cuprinde în afarã de unamplu program de guvernare din care am puslucrurile esenþiale în programul USL, acest pro-gram precum ºi proiectul prezidenþial. De ceele sunt împreunã? Pentru cã nu poþi sã faciun proiect naþional fãrã sã încerci, pe fiecarepalier, pe fiecare etaj al acþiunii politice, pefiecare instituþie majorã în care ºi prin careacþionezi sã marchezi obiectivele. Noi avemacest program ºi am avut acest program ºi aºacum spuneam, în baza lui, atunci când ne-ampregãtit sã venim la putere, atunci când amcâºtigat alegerile care ne-au dat dreptul sãvenim la guvernare pe uºa din faþã nu pe altãuºã, l-am adus. Domnule primar, nu amrenunþat niciodatã eu ºi cred nimeni dintre noila politica bunului simþ. Consider cã era politi-ca bunului simþ sã construim o alianþã împotri-va unui regim, regimul Bãsescu cu tot ceînseamnã, cu guvernele sale, cu prim-miniºtriimarionetã, cu politicile sale care uneau mil-ioane de români de diverse ocupaþii, de diverseorientãri, pur ºi simplu pe toþi sã plãteascãincapacitatea administraþiei ºi a leadership-uluipolitic adicã însuºi al domnului Bãsescu ºi alguvernelor sale de a pune capãt risipei, de apune capãt furtului, de a pune capãt clientelis-mului ºi birocraþiei.

Consider cã a fost de bun simþ sã facem oconstrucþie politicã în care sã punem ºi sper-anþele noastre ºi în care sã punem ºi cea maimare parte din programul nostru ºi am fãcut-o!ªi am fãcut-o ºi am câºtigat! Sigur, tot noi sun-tem cei care, ºi tot din bun simþ, domnule pri-mar, i-am pus capãt. Pentru cã în momentul încare, dupã ce epuizezi toate mijloacele pe carele ai de a încerca sã îndrepþi lucrurile, de aîncerca ºi de a verifica dacã nu cumva te înºeliºi ajungi la concluzia cã a rãmâne într-o for-mulã pe care þi-ai dorit-o, pe care oamenii auvotat-o dar care face cu totul altceva decât aivrut sã faci ºi de cât þi-au dat votul oamenii sãfaci, atunci mai bine pleci.

Victor Ponta declara ieri cã oamenii aceia,vinovaþi sau nu, nu discut, simpatici sau nu,cu berete sau nu – Mazãre, Duicu, Nicolescu ºiceilalþi – sunt anchetaþi pentru cã aduc multevoturi, cã n-ar trebui anchetaþi, cã ei sunt bazaºi mândria domniei sale, a premierului ºi aPartidului Social Democrat ºi cã mediat dupãalegerile prezidenþiale adicã în ipoteza în care

eveniment

ªeful opoziþiei, Crin Antonescu,discurs memorabil la lansareacandidaþilor PNL regiuneaNord-Vest

2255




domnul Ponta sau o marionetã ceva desemnatãde PSD câºtigã alegerile prezidenþiale, aceioameni vor fi absolviþi de orice vinã ºi puºiînainte sã... asta spunea aluziv dar foarte clardomnul Ponta. Prin aceste declaraþii, domnulPonta opteazã definitiv ºi de data aceastaexplicit pentru trecut. Ori noi am fãcut oAlianþã pentru viitor. Noi, în trecutul pesedist,cu mâna noastrã, pe rãspunderea noastrã, cunoi la guvernare, nu dorim ºi nu putem sãîntoarcem aceastã þarã. Sigur cã nici susþinereaîn conformitate cu înþelegerea politicã a candi-datului liberal la preºedinþie nu putea fi ono-ratã de PSD pentru cã dvs constataþi dintr-osimplã formulã de discurs politic diferenþaesenþialã ºi în aceastã privinþã între noi?Colegii noºtri toþi ºi dvs toþi spuneþi de fiecaredatã Partidul Naþional Liberal vrea sã dea sauva da Preºedintele României. Partidul NaþionalLiberal va da Preºedintele României! Ei bine,toþi pesediºtii, de la Geoanã la Dragnea spun:Partidul Social Democrat trebuie sã aibãPreºedintele României! E o diferenþã esenþialãºi niciodatã Crin Antonescu sau vreun alt liber-al nu putea fi Preºedintele României dar defapt al PSD-ului. Asta am refuzat explicit ºipublic ºi din acel moment de fapt angajamen-tul nostru s-a rupt.

Alegerile care urmeazã sunt foarte impor-tante, s-a spus de atâtea ori, n-am s-o reiau,oricum în discursul politic ne vedem toþi con-damnaþi sã repetãm de atâtea ori lucruri, daraceste alegeri nu sunt importante numai catest, ca reorganizare a scenei politice, ca paspreliminar cãtre prezidenþiale. Ele sunt foarteimportante ºi pentru a redesemna la acestnivel unde este principala speranþã a românilorcare abia aºteaptã sã se termine epoca Bãsescudar nu vor sã se întoarcã în 2004, deºi desigurasta ne-ar întineri pe toþi !

ªi noi trebuie sã câºtigãm atât cât ne-ampropus la aceste alegeri în aºa fel încât sã fielimpede pentru toþi cei care vor altceva decâtce s-a apucat PSD-ul iar sã facã ºi vor altcevadecât a fãcut Traian Bãsescu, ceea ce oricumnu se mai poate, sã aibã cui da votul, util, sãaibã în cine sã aibã încredere, sã înþeleagã cãexistã un partid dar suficient de puternic, nudoar bine intenþionat, pentru a putea polarizasperanþa.

Domnul Ponta vorbeºte despre unpreºedinte liniºtit, cuminþel, eventual care sãcumpere covrigi cu Dragnea, sã-i dea ºi luiPendiuc ºi cam atât. Domnule, eu le dau câþicovrigi vor ei, dar, sã fie foarte limpede, atâtavreme cât românii doresc sã-ºi aleagã în contin-uare preºedintele, e la mintea cocoºului cã nudoresc sã aleagã acest preºedinte doar ca sãfacã pozã la ocazii. Doresc sã aleagã acestpreºedinte pentru ca el sã aibã un rol, ºi unrol major de jucat în fruntea statului român.Doresc sã aleagã acest preºedinte pentru catoate garanþiile pe care fiecare cetãþean, prinintermediul Constituþiei ºi a instituþiilor carepãzesc ºi aplicã Constituþia i le acordã, sã leaibã pentru ca domeniile extrem de impor-tante ale politicii externe, ale conduceriiArmatei ºi structurilor militare, ale vederii,cum spune Constituþia, asupra buneifuncþionãri a instituþiilor inclusiv cele judiciare,toate aceste lucruri care nu pot fi politizatepartizan, sã revinã în coordonarea acelui ompe care românii îl aleg în general dintr-un par-tid sau propus de un partid dar tocmai spre anu fi partizan.

Eu vreau sã fie preºedintele României ºi cuajutorul cât mai multor români ºi a bunuluiDumnezeu sper cã voi fi ! Nu vreau sã fiu unpreºedinte momâie care sã asiste la modul încare diverºi domni îºi taie bucãþi din Româniaaºa cum au tãiat fier vechi ºi fac cu ea ce vorsau fac cu acele bucãþi din România ce vor.Nu e niciun fel de secret faptul cã ºi domnulPonta ºi cei pe care i-a declarat acum – în dis-cuþiile noastre când am pregãtit alianþaUniunea Social Liberalã avea o pãrere contrarã– dar cei pe care astãzi îi declarã ca fiindreazãm ºi esenþa ºi sursa partidului sãu ºiguvernãrii sale ºi democraþiei în România, elimpede cã aceºti oameni nu vor doar sã nu fiehãrþuiþi-ceea ce e legitim sã vrea – e limpede cãaceºti oameni nu vor doar sã nu fie persecutaþipe motive politice de un preºedinte ostil-ceeace e perfect legitim sã vrea – e clar cã aceºtioameni doresc sã fie ei ºi clientela lor dea-supra legii ºi ceea ce simt-ºi vã spun deschisacum – este cã dacã aceºti oameni pun mânaºi pe Preºedinþie, nu se vor mulþumi cu atât, civor încerca sã foloseascã aceste instrumente, larândul lor, împotriva politici sau împotrivacelor care miºcã. Pentru cã ce face baronulcând e el baron într-o bucatã din România?Pune stãpânire pe ea în aºa fel încât nimic îneconomie, în presã, în toate domeniile publicenu mai miºcã fãrã aprobarea lui.

În momentul în care aceºti oameni punmâna pe instituþiile judiciare, prin intermediulPreºedinþiei, asta se va întâmpla cu toatã þara.

Stimaþi prieteni, eu nu am evitat niciodatãsã spun lucruri mai puþin plãcute chiar desprenoi. Partidul Naþional Liberal nu este un partidscutit de flagelul corupþiei. Partidul NaþionalLiberal nu e un partid lipsit de mecanismeuneori destul de ample de clientelã ºifavoritism. ªansa noastrã ºi ºansa acestui par-tid ºi ºansa mai ales acelor tineri din acest par-tid sau care vin cãtre acest partid este urmã-toarea: cã aceste lucruri nu sunt esenþa ºi nusunt proiectul Partidului Naþional Liberal aºacum ne-am convins definitiv, din pãcate, cãsunt esenþa ºi singurul proiect al PartiduluiSocial Democrat. PNL se poate bate, aºadar, încontinuare ºi cu propriile slãbiciuni dar sepoate bate credibil pentru ca la nivelul soci-etãþii româneºti lucrurile sã se schimbe esenþialpentru cã ele trebuie sã se schimbe. Atuncicând m-am luptat în interiorul Uniunii SocialLiberale, ca sã obþin prin negocieri un numãrde candidaturi comune pentru preºedinþii deConsilii Judeþene, pânã la urmã din fericireavem 13 preºedinþii de Consiliu Judeþean, num-am gândit nicio clipã cã vreau sã avem ºinoi 13 baroni, ci m-am gândit cã vrem sã dãmºansa oamenilor care trãiesc în aceste judeþe ºiRomâniei întregi, dacã se poate, sã vadã careeste diferenþa între un teritoriu administratdemocratic, administrat modern, administrateuropean, ºi un teritoriu care devine RepublicaMazãre sau Republica Duicu.

În momentul în care noi am putut – cumultã suferinþã, pentru cã nu e uºor ºi nu edrept – când noi am putut, ditamai partidul –sã ieºim dintr-o guvernare în care nu maiputeam impune lucruri elementare ºi în carenu mai puteam opri acest tãvãlug al unuiVictor Ponta devenit titirezul baronilor, atunciam dovedit cã esenþa noastrã nu stã încorupþie sau în clientelã ºi cã acest partid areceva mai puternic, ceva mai puternic care îlface apt sã acrediteze ºi sã practice în România

înþelesul democratic al funcþiei publice, înþele-sul democratic al alegerilor ºi înþelesul euro-pean al funcþionãrii tuturor instituþiilor. Noisuntem uneori legãnaþi în iluzia cã fiind mem-bru NATO, cã fiind þarã a Uniunii Europene,lucrurile vor merge de la sine. Dar v-aþi între-bat vreodatã de ce ºi cum se face ºi cât va maidura faptul cã suntem singura þarã a UniuniiEuropene în care existã feudalism?

Pentru cã existã feudalism, existã feudalismpolitic, existã feudalism electoral, existã feudal-ism economic! Nu degeaba existã acest termende baroni ºi în loc ca liderii centrali, ca primulministru, cãruia i-am dat tot sprijinul înaceastã privinþã sã încerce sã modernizezeaceastã þarã, în sensul de a o unifica, de a oîmpiedica sã fie alcãtuitã din feude, le cântã înstrunã acestor baroni, atunci suntem departe ºide democraþie de fapt ºi degeaba îmipovesteºte domnul Ponta câte voturi ia dom-nul Duicu, atunci suntem departe ºi deEuropa, ºi suntem departe ºi de Alianþa lib-ertãþii care în fond este NATO.

Cel mai important pentru cã cel mai infor-mat reprezentant al administraþiei americane,Victoria Nuland, a cãrei declaraþie de o forþãneobiºnuitã ºi la care cred cã trebuie sã negândim toþi, probabil cã o cunoaºteþi ºi elimpede cã aceastã declaraþie cuprinde, în bunãparte, perspectiva de viitor a României. Nucred cã existã un alt partid decât PartidulNaþional Liberal, care sã poatã în România ºicu românii construi pe aceastã perspectivã.Partidul Democrat Liberal, dacã a dorit vreo-datã sã facã ceva în acest sens, a eºuat. EmilBoc, ca prim ministru, dacã a dorit sã facã vre-odatã ceva în acest sens, a eºuat, pentru cã laplecarea lor de la putere apãruserã pe lângãbaroni roºii ºi baroni portocalii, pentru cãgradul de feudalism despre care vorbesc, dinRomânia, crescuse, nu scãzuse, pentru cãgradul de corupþie ºi banii publici sifonaþi înoperaþiunile clientelei crescuse, nu scãzuse.

Traian Bãsescu a eºuat ºi mai spectaculospentru cã a abuzat, pentru cã a fost partizan,pentru cã nu ºi-a respectat propria funcþie.Partidul Naþional Liberal a aºteptat, s-a recon-struit, a pregãtit un program care este progra-mul aspiraþiei celor mai mulþi dintre români,aspiraþiilor de occidentalizare definitivã ºi com-pletã a acestei þãri. Acum am ieºit de laguvernare dar vom trimite oamenii cei maibuni în Parlamentul European, vom obþine unscor – 25%-nu uitaþi! – care sã dea speranþãtuturor celor care vor o alternativã la PSD ºi sãle dãm o ºansã tuturor celorlalþi care voracelaºi lucru sã vinã alãturi de noi ºi vom dacu forþã, cu încredere ºi cu ºanse bãtãlia deci-sivã de la sfârºitul anului pentru preºedinþiaRomâniei.

Deocamdatã, în semn de mulþumire pentruce au fãcut toþi colegii noºtri care au fost pânãacum în Parlamentul European ºi în semn deîncredere în toate victoriile care urmeazã, daþi-mi voie sã înmânez aceastã cupã, bineînþelessimbolicã, eurocampioanei dumneavoastrã ºi anoastrã, Norica Nicolai! La mulþi ani! Victorie!

!

2266




Neil MMcCarthy s-a nãscut în 1979, înTamworth, Anglia; s-a mutat, la vârsta de un an, înSouth West Cork, Irlanda, ºi locuieºte în prezent laLos Angeles, SUA. Este autorul volumelor depoezie Voicing the Bell, Naked in Vienna ºi SevenCities. Textele sale au fost publicate în peste treize-ci de reviste internaþionale, printre care: The NewYork Quarterly, The SHOp (Irlanda), Magma (UK),Poetry Salzburg Review (Austria) etc. A fost invitatal unui mare numãr de lecturi publice, susþinute înspaþii dintre cele mai diverse, de la librãrii lacafenele, ambasade, baruri ºi universitãþi, în oraºeprecum New York, Los Angeles, Denver, Dublin,Cracovia, Budapesta, Viena ºi Melbourne. Poemelesale au fost traduse în sârbã ºi ungarã. În anul2013, a lansat un CD de spoken word, “Live in theLaden” (Preiser Records/Label08), înregistrat laViena. Poate fi gãsit pe site-ul www.neilmccarthy-poetry.com.

Doamna DDe FFlorian ppriveºte pe-oo ffereastrã ccare ddã sspre nnord

pentru Lois P. Jones“... poate cã zborul

pãsãrii pe care o rãneºti rãmâne...“ Rilke / Was Überlebt

Doamna De Florian priveºte pe-o fereastrã care dãspre nord, aºa cum a fãcut zi de zi, de vreo ºaptezeci de aniîncoace,în timp ce soarele de primãvarã timpurie îistrãpunge blindajul de copaci. Face curat, ca de-obicei, atentã sã previnã, obse-datã, apariþia musculiþelor de fructe ºi-a prafului, desigur. Cu toate astea, anii au devenit greu de mulþumit, împovãraþi de întrebãri, sãpaþi în umbrã, fiecaredeceniu dispãrând, spre disperarea ei,ca niºte grauri îngroziþi în agonia ce pluteºte peste Saint-Chapelle, golitãde ferestre.

În aceastã amintire fragilã prin care pãsãrile bân-tuie lumina fãrã nor, ea ºtie cã n-a fost rãnitã de sângelenãvalnic,ci mai curând de zbor. Poate cã se gândeºte la bulevarde strãjuite decopaci, alintându-se voluptuos în primãvara ce se dezmorþeºte cu-n cãscat, în timp ce Parisulstã întins pe spate, scrutând cerul iar vântul suflã ultima zãpadã. Printr-o fereastrã care dã spre nord, te poþi vedea pe tine-n pielea ei, pregãtitã de atac, numai bunãde-un tablou; o nouã tuºã pe caruselul nebun al oraºului.

Istanbul

Femeile se rujeazã din gros în toaletele ecologicedin dosul moscheilor, unde bãtrâniistau pe strãzi lãturalnice ºi vând protecþii igienicepentru wc, mirodenii vãrsate, lanterne ºi tricouri cu Audrey Hepburn;oraºul, vãzându-ºi de treburile sale zilnice ca uncopil irascibilcare trage de noi nerãbdãtor, alergând înainte ºivenind înapoi sã ne îndemne sã grãbim pasul, sã-i cumpãrãm totce ne aratã cu degetul, sã stea pânã târziu cu noi ºi trãgându-ne demânecã pânã când ne refugiem într-o cafenea peste pod de Bazar, pentru a privi luna umplutã cu heliu cumpluteºteºi arde deasupra Bosforului, în timp ce mur-murãm o rugãciune cãtre Marmara sau cãtre zeul de deasupra noastrã,oricare ar fi el, sã dormim cu convingerea cã am descoperit ceva nou.

Sighiºoara, lla mmijlocul llui ffebruarie

Era târziu când personalul ostenit de la Braºov s-a sforþat sã opreascã, în scrâºnet, ºi a scuipat unstol de siluete în semiobscuritatea peronului.

De la fereastra taxiului, oraºul vechi se înãlþa fan-tomaticde parcã pãmântul, supãrat, se silea sã stoarcã dinsine clãdirile, lansându-le-n sus.

Am încercat, pe rând, sã gãsim cea mai potrivitã descriere a felului în care norii negrii ºi violet se agãþau de acoperiºurile de deasupra noastrã, ºicred cã tu ai câºtigatcu ceva de genul „capitonat”.

De prisos sã vã mai spun cã nu cãutam sã necazãm într-un Hilton, sau într-un loc de fiþe, în care sãfim înfãºaþi cu cel mai buneaºternuturi de mãtase, în timp ce stãteam ºi ascul-tam cum alunecã zãpada întãritã de pe acoperiºurile cu þigle roºii.

Ce nu-mi ieºea din cap cu nici un chip erau norii ãia care se îmbibaserã de lumina de sub eipânã la saturaþie ºi purtau vârtejul de culori la fel ca þiganii din tren; cu copiii lor cuprinºi de frenezie, fãcândochii mari în timp ce se aplecau în afarã pe uºa vagonului, umflându-ºiobrajii cufelii de Transilvanie de printre copaci.

Nu caut o pânzã pe care sã pictez amintirea asta, ºi nici un fir care sã mã ajute, peste câþiva ani, sã revin pe urmele paºilor noºtri scrâºnind pestrãzile toropite de somn ale Sighiºoarei, din vremea cândtropãitul ºi chicotelile noastre tulburau tãcerea capitonatã a nopþii.

Traducere de DDeenniissaa DDuurraann

!

traduceri

Neil McCarthy

Ioan Augustin Pop Hala de oase (2010), tehnicã personalã 200 x 200 cm

2277




Joseph Pearce, biograful catolic al lui AlexandrSoljeniþîn, se referã la câteva aspecte importanteºi adesea neluate în seamã ale actualei crize.

Foarte multe idei contradictorii au fost vehiculateîn privinþa multor aspecte complexe asociate cu celmai semnificativ punct critic de la debutul anului2014: rãsturnarea guvernului anterior pro-rus înUcraina, urmatã de pretenþia preºedintelui rusVladimir Putin sã preia controlul asupra teritoriuluiucrainean al Crimeii.

De exemplu, David Remnick a scris un articol înThe New Yorker care sugera cã marele gânditorcreºtin ºi câºtigãtor al Premiului Nobel AlexandrSoljeniþîn crede cã Rusia trebuie sã aibã controlulasupra Ucrainei.

Corespondentul National Christian Register,Victor Gaetan, a discutat aceastã problemã cuscriitorul ºi comentatorul catolic Joseph Pearce,autorul cãrþii Cursa cu diavolul: drumul meu de laura rasialã la iubirea raþionalã, precum ºi al uneilucrãri memorialistice despre convertirea scriitoruluila catolicism, Soljeniþîn: un suflet în exil, alãturi delucrãri despre G.K. Chesterton, C.S. Lewis, HilaireBelloc ºi J.R.R. Tolkien. Discuþia cu Pearce, care esteactualmente scriitor rezident ºi profesor de ºtiinþeumaniste la Colegiul Thomas More de Arte Liberaledin Merrimack, N.H., a mers dincolo de subiectulSoljeniþîn, la consideraþii asupra conflictului îngeneral.

Pãrerile lui Pearce sunt proprii, ºi nu cele aleRegistrului sau ale autorului interviului.

Victor GGaetan: - Ce ar spune Alexandr Soljeniþîndespre actualul conflict dintre Rusia ºi Ucraina, dupãpãrerea Dv.?

John PPearce: - În primul rând, Soljeniþîn esteadmirat în Rusia, aºa cum se cuvine, ºi nu mai puþinadmirat de preºedintele Vladimir Putin. ArhipelagulGulag ºi povestirile lui Soljeniþîn sunt lecturiobligatorii pentru toþi liceenii. Dar Soljeniþîn a pledatîntotdeauna pentru o autodeterminare raþionalã. Elera împotriva unui imperiu pan-slav sub dominaþieruseascã. Cel mai important lucru în ceea ce îlpriveºte pe Soljeniþîn este cã se opuneaimperialismului, în sensul cã o naþiune îºi impunevoinþa asupra altor naþiuni.

- Ce credea Soljeniþîn cã este principalulconstituent al naþiunii ruse?

- El considera Rusia o societate multi-etnicã.Astfel încât ideea lui Soljeniþîn despre o identitatenaþionalã nu se baza pe înþelegere rasialã, ci peidentitate culturalã.

Un alt lucru pe care trebuie sã îl înþelegem estecã graniþele Rusiei nu sunt sãpate în piatrã. Deexemplu Crimeea, care a devenit catalizatorulproblemelor recente, a devenit parte a Ucraineinumai acum vreo 50 de ani, când a fost datãUcrainei dintr-un capriciu. Totuºi, majoritateapopulaþiei Crimeii se simte ca fiind ruºi, nu cred cãse îndoieºte nimeni de asta.

Câteodatã americanii gãsesc acest fapt greu deînþeles, din moment ce, de la Revoluþia americanãîncoace, nimeni nu a pus sub semnul întrebãrii cesunt Statele Unite din punct de vedere geografic.

Dar în Europa, în special în cazul unei þãri caUcraina, frontierele au fost întotdeauna fluide.

Pentru cã Soljeniþîn este anti-imperialist, el nu arfi fost de acord ca Rusia sã invadeze vreo þarãîmpotriva voinþei acesteia. Deci acea idee ca Rusia sãinvadeze Ucraina, în special partea vesticã a acesteia,ar fi un act de imperialism, ºi Soljeniþîn nu ar fitolerat asta.

- Sã ne uitãm îndãrãt la Conferinþa de Pace de laParis, care a încheiat Primul Rãzboi Mondial.Preºedintele Woodrow Wilson a vrut ca Ucraina sãfacã parte din mai marea naþiune rusã, între altelepentru a întãri sentimentul anti-comunist îninteriorul Rusiei, pentru a-i înfrânge pe bolºevici. Pede altã parte, Papa Benedict al XV-lea a recunoscutindependenþa Ucrainei. În cele din urmã, Tratatul dela Versailles a ignorat Ucraina ºi, curând, aceasta acãzut în mâinile comuniºtilor.

- Cred cã Tratatul de la Versailles a fost o operãde realpolitik, care corespunde mai degrabã etosuluimachiavelic decât celui al lui Cristos. Realpolitik sepreocupã mai degrabã cu ceea ce va funcþiona dinpunct de vedere pragmatic în acel moment temporal.De fapt, Tratatul de la Versailles a fost dezastruos ºia contribuit la declanºarea celui de-al Doilea RãzboiMondial.

Principiul care conteazã este nu ce doreºte opersoanã puternicã, cum era Woodrow Wilson, ci ceîºi doreºte pentru sine însuºi poporul ucrainean – aºaar fi o abordare eticã, dar aceasta a fost ignoratã.

- Ce credeþi cã constituie problema de bazã îndisputa de astãzi?

- Problema Ucrainei ºi Crimeii este complexã.Crimeea este majoritar rusofonã. PreºedinteleUcrainei, Viktor Ianukovici, a fost ales legal [în2010], deci am fost martori la un coup d’etat(loviturã de stat, n.tr.), ce-i drept, dar nimeni nupoate accepta victime civile. A împuºca civili esteinacceptabil. Nu putem susþine guvernul pro-rus carea atacat demonstranþii în Kiev luna trecutã, dar estecorect sã spunem cã a fost un coup d’etat înUcraina.

În ceea ce îl priveºte pe Putin, pe el îlîngrijoreazã NATO ºi expansiunea Uniunii Europeneîn þãrile vecine Rusiei. Vãd aici o paralelã cuneliniºtea lui Kennedy în privinþa Uniunii Sovieticecare stãtea pe pragul Statelor Unite în Cuba, în1963.

Uniunea Europeanã, pe care eu o consider a fi otiranie, pentru cã este foarte birocraticã ºinedemocraticã, îºi are propriile probleme. Între timp,Statele Unite încearcã sã împingã NATO pânã lafrontierele Rusiei, fapt ce poate fi vãzut, evident, cao viitoare provocare.

Multe elite din vest îl dispreþuiesc deja pe Putinºi mã tem cã îl demonizeazã din raþiuni nu neapãratlegate de Crimeea.

- Cum ar fi?

- Putin este dispreþuit de stânga, fiindcã s-apronunþat împotriva homosexualitãþii. Între timp,unii neo-conservatori doresc sã reînvie rãzboiul rece.Deci, retorica anti-ruseascã prolifereazã.

Apoi, este altã problemã: globalizarea, în sensulcorporaþiilor multinaþionale care lucreazã în consenscu superputerile, care încearcã sã reconfigurezelumea. Cei care au puteri politice ºi economiceimense conlucreazã sã-ºi întãreascã dominaþia asupraeconomiei globale, în detrimentul micilor guverne,micilor afaceri, oamenilor obiºnuiþi ºi familiilor.Aceastã forþã nu permite puncte de vedere opuse.Mã refer la globalismul asociat cu averea folositã înscopuri infame. Rusia este un spin în coasta uneiastfel de viziuni asupra lumii.

Tipul de lume preferat ºi promovat de viziuneaglobalistã nu are nimic de-a face cu o înþelegere detip creºtin a cosmosului.

- Ce credeþi cã îl motiveazã pe Putin?

- Nu uitaþi cã dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice,când Rusia era foarte slãbitã, a dominat anarhia.Þara era dezmembratã de hoþi. Putin a restaurat unelement de ordine ºi civilizaþie. De asemeni, aguvernat într-o perioadã de creºtere uimitoare aeconomiei ruseºti. Toate acestea nu conteazã, totuºi,dacã te uiþi la CNN sau Fox News. Putin e mai rãudecât Stalin ºi Hitler la un loc. Asta e o prostie.

În Rusia Putin a avut în ultimii 10 ani 60%-80%încredere în sondajele de opinie, pe baza succesuluieconomic ºi a imaginii sale de om puternic.Simpatiile mele personale merg spre poporulucrainean, dar sã fim în conformitate cu faptele:Rusia de azi nu este la egalitate cu UniuneaSovieticã de ieri.

- Aþi scris despre educaþia socialã catolicã. Ceaspect al învãþãturii bisericii ne poate ajuta în a needifica asupra situaþiei din Ucraina ºi Crimeea?

- Învãþãtura catolicã despre subsidiaritatesugereazã cã naþiunile suverane mici sunt maicapabile sã reprezinte voinþa poporului. Cetãþenii artrebui sã fie capabili sã ia parte la viaþa naþiunii –asta este democraþia, dar este de asemeni ideeabisericii cã autodeterminarea localã este mai bunãdecât intervenþia unei forþe externe.

Aº spune cã rãspunsul la criza globalã a fost datîntr-o serie de enciclice papale. Dacã oamenii arasculta ce spun papii, ne-ar merge mult mai bine.

Biserica Catolicã a fost un ofertant al bunului-simþ pe scena globalã. De exemplu, Sanctitatea SaIoan Paul a avut mare dreptate în a se opuneintervenþiei Statelor Unite în Irak, tot aºa cum PapaFrancisc s-a opus intervenþiei din Siria.

- Încotro credeþi cã se îndreaptã conflictul dinRusia ºi Ucraina?

- Nu cred cã Putin ar vrea sã conducã Ucraina. Elvrea stabilitate. Un motiv pentru care nu cred cãPutin ar vrea sã anexeze Ucraina este cã, dacã arface-o, chiar ºi lumea pro-rusã s-ar întoarce împotrivalui.

Nu-l vãd pe Putin ezitând o clipã. Crimeea vadeveni parte din Rusia din nou. A fost, istoric partedin Rusia, ºi majoritatea populaþiei de acolo vrea sãfie parte din Rusia. Adevãrata întrebare este ce se vaîntâmpla dupã aceea în Ucraina.

Victor Gaetan este corespondent al ForeignAffairs Magazine (SUA)

Traducere de Cristina TTãtaru

!

corespondenþã din SUA

„Problema Ucrainei ºi Crimeiieste complexã”

Victor Gaetan

2288




Istoricul francez Fernand Braudel (1902-1985)este considerat unul dintre cei mai mariistorici ai lumii, pentru cã în perioada

postbelicã, prin anii ’50 - ’60 a avut o influenþãenormã asupra modului de a concepe istoria, nudoar în Franþa, ci ºi în multe alte þãri europenesau transatlantice. Concepþia lui Braudel revineîn actualitatea imediatã, în prezent, în primeledecenii ale secolului XXI, pentru cã autorul esteconsiderat un precursor al teoriei istorice a„sistemelor mondiale”, o abordare multi-disciplinarã, la scarã macroistoricã, plecând dela principiul cã ceea ce primeazã nu sunt statelenaþionale, ci „sistemele” mondiale, care seîntind pe mari regiuni ale globului, care cuprindgrupuri mari de þãri, considerate împreunã dupãanumite criterii economice ºi politice.

Acest principiu este larg rãspândit încontemporaneitate, atât în filosofia istoriei, câtºi în politologie. De exemplu, un foartecunoscut politolog american contemporan, l-amnumit aici pe S. P. Huntington, considerã cã înprezent actorii globali efectivi nu mai suntstatele naþionale, ci câteva civilizaþii, puþine lanumãr, alcãtuite din mai multe state naþionalegrupate în jurul unui stat-nucleu, pe afinitãþi devalori religioase, culturã, tradiþii, aºezaregeograficã, limbã sau grupuri de limbi. ªi cãviitoarele rãzboaie nu vor mai avea loc întrenaþiuni, ci între civilizaþii.

Fernand Braudel a fost o perioadã profesorde istorie la un liceu din Algeria, între 1923-1932, profesor la unele licee din Paris, între1932-1935, iar in 1935 pleacã profesor înBrazilia. Se întoarce la Paris în 1937, ca profesorde istorie la prestigioasa Ecole des HautesEtudes. Dupã izbucnirea rãzboiului se înroleazãîn armatã, dar la scurt timp este fãcut prizonierde cãtre germani ºi deportat în lagãrul de laLubeck, în nordul Germaniei. Braudel petrece înlagãr toatã durata rãzboiului, între 1940-1945,timp în care care elaboreazã lucrarea sa despreMarea Mediteranã, anterior incubatã mentalvreme de douã decenii, scrisã pe foi de caieteºcolare, fãrã acces la cãrþile sau la notele sale,bazându-se doar pe memoria sa prodigioasã.Dupã rãzboi, lucrarea a fost refãcutã cu aparatºtiinþific ºi prezentatã ca tezã de doctorat înanul 1949.

În ce constã noutatea viziunii lui Braudeldespre Marea Mediteranã? Pentru Braudel nuexistã o singurã Mediteranã, ci mai multe. Estevorba de o viziune complexã, întinsã pe zonespaþiale ºi pe mari secvenþe temporale, în careau trãit oameni diferiþi, cu ocupaþii diferite ºiaparþinând unor civilizaþii diferite. Viaþa înperimetrul Mediteranei a implicat navigatori,cãlãtori, pescari, militari – etc. ªi toþi aceºtiamiºcându-se în diferite contexte. Apoi viaþa pemare se articuleazã cu cea din zonele riverane,cu câmpii ºi insule, cu drumuri comerciale.Viaþa în þinuturile riverane este la rândul eidiversã ºi complexã. Sudul este mai sãrac ºimarcat de o puternicã diferenþiere religioasãîntre creºtinism ºi islamism, nordul este mai

bogat ºi intruziv. Aºadar, marea nu poate fiînþeleasã fãrã sã cunoaºtem ce este în afara ei,pe uscat, pe þãrmurile ei, uneori pânã la maridepãrtãri. Marea este de fapt personificatã, prinmentalitãþile oamenilor care reflecteazã asupraei.

Într-un anume pasaj celebru, Braudel face oparalelã între munca de reconstituire aistoricului ºi creatorul de prozã de ficþiune:„Idealul ar fi, fãrã îndoialã, ca asemeniromancierilor, sã aºezi personajul dupã voie, sãnu-l pierzi din ochi nicio clipã, sã tot aminteºtifãrã încetare marea lui prezenþã. Din fericire saudin nefericire, meºteºugul istoricului nu areadmirabilele docilitãþi ale romanului”.

Schimbãrile, în perimetrul mãrii dar ºi îngeneral, nu se produc într-un timp monoton,abstract, ci mai degrabã în „durate”, gândite – sevede – sub influenþa filosofului Henri Bergson.În parantezã, trebuie sã arãtãm ca la HenriBergson nu avem de a face cu un timp linear ºiunidimensional, ci filosoful utilizeazã, în locultimpului, termenul de „duratã”. Duratabergsonianã este mai degrabã un orizonttemporal interior ºi inerent unei anume formede viaþã. „Durata – scrie Bergson – se comportãca un bulgãre de zãpadã care, rostogolindu-se,creºte de la sine. [...] Durata este progresulcontinuu al trecutului care macinã viitorul ºicreºte înaintând”.

În spiritul gândirii lui Bergson, FernandBraudel distinge în manifestarea istoriei îngeneral mai multe orizonturi sau niveluritemporale.

(i) Primul nivel temporal este cel geografic,cel al mediului, în care schimbarea este extremde lentã, mãsurabilã cu erele geologice, practicimperceptibilã pentru om, raportatã la scurtimeaduratei memoriei istorice.

(ii) Al doilea nivel temporal este cel alistoriei sociale, dar gândit pe termen lung,numit de cãtre Braudel ºi „durata lungã”, la careputem lua în discuþie schimbãri în grupurisociale, imperii ºi civilizaþii. Schimbarea la acestnivel este mult mai rapidã decât în cazulmediului geografic. Uneori este suficientã osecveþã de douã – trei secole pentru a identificaun tipar istoric, de exemplu formarea ºidecãderea diferitelor aristrocraþii.

(iii) Al treilea nivel temporal este acela alevenimentelor, raportate la durata vieþiiomeneºti, numit „durata scurtã”. Aici avem„istoria evenimenþialã”, aºa-numita istorie a„persoanelor cu nume”, istoria pe care o legãmde evenimenete anume, pe care le considerãmca având o însemnãtate istoricã, precum ºi depersoane anume, pe care le considerãm – uneori– ca fiind personalitãþi istorice. Aici se potproduce efecte înºelãtoare în ceea ce priveºteperspectiva istoricã. Pentru a evita confuziile,Braudel considerã cã trebuie sã pãstrãm odistincþie clarã ºi fermã între cele douã tipuri deduratã: „durata lungã” (durée longue) ºi „duratascurtã” (courte durée). În practica sa ca istoric,Braudel însuºi a acordat o importanþã aparte

duratei lungi, minimalizând evenimentelespecifice, de scurtã duratã.

Contrastul dintre modul tradiþional ºi celpropriu lui Braudel de a concepe istoria este pusîn evidenþã ºi de cãtre unii autori români.Astfel, istoricul ºi filologul Alexandru Duþuaratã cã, în mod tradiþional, aveam istoria zisã„pozitivistã”, în care cercetãtorul aborda o temãrestrânsã, precis delimitatã în timp, de exempluistoria unui eveniment, a unei bãtãlii, a uneiinstituþii, a unui domnitor, sau a unei secvenþetemporale din istoria unei naþiuni.

Discursul, respectiv textul istoriografieitradiþionale debuteazã de regulã cu oIntroducere, în care autorul subliniazãcomplexitatea ºi dificultatea subiectului, apoiurmeazã o trecere în revistã a surselor ºi oprezentare neutrã, obiectivistã, a opiniilorcelorlalþi cercetãtori care au abordat tema,rezultatul fiind de regulã acela cã, în chestiune,pãrerile cercetãtorilor sunt împãrþite. Conþinutulpropriu-zis este alcãtuit dintr-o expuneremonotonã compartimentatã pe capitole, pe„sertare”, a vieþii economice, politice, sociale,administrative, a culturii ºi a vieþii religioase,totul concentrându-se în jurul deciziei politiceºi, eventual, al relaþiilor dintre state. Toate peºablonul simplist al înlãnþuirii: cauze – condiþii –descrierea evenimentului însuºi – consecinþe.Cultura ºi civilizaþia sunt ignorate sau, în celmai bun caz, expediate sumar, ca îndeletnicirigratuite.

Spre deosebire de aceastã structurã standarda discursului ºtiinþific istoriografic, FernandBraudel a inaugurat un nou mod de a scrieistoria, printr-o rãsturnare de perspectivã. MareaMediterana devine, cumva, un personaj cu obiografie proprie, care ne istoriseºte desprecolectivitãþile care ºi-au dus existenþa în bazinulei ºi despre marile întâmplãri la care ea a fostmartorã. Evident, aici nu este vorba de o masãde fapte, ci de viziunea pe care aceste fapte ocomunicã. Nu este vorba de o prezentarecompartimentatã a unor aspecte sau secvenþetemporale, ci de o reconstituire globalã atrecutului. Documentul pe care se bazeazãistoricul nu trebuie privit numai ca document însine, ci documentul trebuie „destructurat pentrua-i dezvãlui condiþiile de producere” .

Organizarea imensului material în lucrarealui Fernand Braudel despre Marea Mediteranãeste structuratã dupã principiul filosofic alnivelelor temporale sau al duratelor, prezentatmai sus.

Mai întâi avem nivelul temporal geografic,cel al mediului, în care schimbãrile suntextraordinar de lente. Deci aici vom avea oprezentare a cadrului geografic riveranMediteranei, cercetarea munþilor ºi a câmpiilor,a zonelor deºertice ºi a insulelor, a istmurilor ºia vecinãtãþilor marine, Marea Egee ºi MareaNeagrã. În al doilea rând, avem al doilea niveltemporal, coextensiv societãþii omeneºti, „duratalungã” a istoriei. Aici sunt prezentate popoareleriverane, economiile, comerþul, demografia. Esteprezentatã trecerea de la statul-cetate alantichitãþii la statul-teritoriu, dezvoltat îndeosebidupã Renaºtere, confruntarea de mari proporþiiîntre statele creºtine ºi Imperiul Otoman. Dupãcare intrãm pe al treilea nivel temporal, în„durata scurtã”, în vâltoarea evenimentelor. Aiciavem rãzboaiele, care pe mare sunt practicpermanente, observãm cum creºte supremaþia

Vasile Mîrza

Actualitatea monografiei Mediteranalui F. Braudel ºi Marea Neagrã a luiGheorghe I. Brãtianu (III)

istoria

(Continuare în pagina 22)

2299




Emigrantul le pute a corciturã orice ar face, asupunere, dar nu ne pasã, ne agãþãm detoate mânerele ruginite ale supravieþuirii. O

sã rezistãm mai mult decît cred ei. Neam dehodidos! Toate vor dura pânã când o sã ajungemºi noi la binele ãla care nu mai poate fi schimbatîn rãu.

Poate va urma o distrugere lentã ºi rafinatã cuacelaºi efect anticipat urmatã de primãvarã varãtoamnã iarnã ºi de la capãt un fel de continuãride rimeicuri clonate. Inversãri ce se tot repetã ºiordinele autoritãþii care vin peste el livrate latimp. Tãieturile primite zilnic dintr-un ziaranonim pe sub uºã unde se tot iscãleºte fãrã sãvrea. Nu înþelege ce scrie acolo nici nu mai vreacu o iscãliturã toþi sunt datori înainte de plecarepeste semnãturile celorlalþi pânã nu se maicunoaºte nimic din ce a fost iniþial ºi ce se cerede fapt când nu se cere, ci doar se încearcã cândnu se transmite ce au de transmis de la uºã sprestradã pentru ca atunci când ieºi în stradã sãcunoºti regulile mersului. Sã nu uiþi instrucþiunilenici în somn i se bagã oricum în faþa ochilorhârtiile de semnat semneazã acum ºi gata oricumtrebuie sã o faci la câte hârtii ai semnat pânãacum fãrã rost ce mai conteazã hârtiile semnatecare nu schimbã nimic din ce vrei. Schimbarea dela stânga la dreapta a locurilor niciodatã de sus înjos ºi invers ºi inversãri dictate nu dorite impuseºi niciodatã acceptate mai scapã uneori dresajelorºi asta se plãteºte. Albul întins peste alb devineun continuu negru salvator pentru cei ce vorurma o altã iluzie poleitã ºi în care crezi maimult decât în orice evidenþã.

Este negru ºi-i spui alb crezi ºi repeþi când numai crezi continui sã crezi sã te poþi reintegraurmãtoarei zile ºi urmãtoarei nopþi cu aºternuturicurate ºi ceaiuri calde toate le vei primi în darascultãtorule.

Gata sã se convingã cã are o problemã depoziþionare o vinã doar a lui. La început poate afost cimentul apa ºi altcineva care le-a legat saunu. Niºte schele care se tot prãbuºeau ºi se totnãruiau sub el aveþi grijã când le înãlþaþi la lucraresã nu se întâmple vreun accident cãci nu vei aveaparte de nimic doar lacrimi de crocodil doarpicioare rupte iremediabil terminat la pâmânt înel cu tine în þãrânã pusã deasupra ºi somn devoie frãþiku reciþi încã un vers celebru dinprotecþia muncii.

Dã-i înainte te ascultãm face parte dinviitoarea slujbã de plecare ºi este nevoie sã ocunoºti dinainte bun recitator desãvârºitule dã-iînainte. ªi apoi de la capãt cu muncile de sezonsezonier nepregãtit pentru construcþia unui bloc-turn unde sã intre toþi absolut toþi cei existenþi.Undeva trebuie sã se frece unii de alþii pânã la oincendiere reciprocã.

ªi soarele insuportabil ce-i stã parcã în gât ºicare nu îl lasã sã pronunþe nimic doar sãºopteascã ºi sã îngaime silabe. Poate sã atingã.Dar ce atinge? Doar gândacii rãtãciþi în praful deiulie ºopârlele dintre crãpãturile caselor care ies sãse întindã la soare la vremea amiezii.

Tãcerea întreruptã de urletul unui om încãutare de apã sau serveþa rece zumo de naranhapentru hidratare urgentã la peste treizeci ºi nouãde grade ºi încã mai este de turnat cemento înzeci de camere în urmãtoarele luni vamoshombre vamossss miºcã-þi curul danseazã din dos

pe muzica hit a betonierei poþi scoate un albumpentru gremi anul viitor te sprijinim ºiimpresariem. Padrito se va ocupa de tu vidaeterna vei avea pauze cât mai scurte ºi în pauzeîncepi mâncatul din picioare bãutul din ulciorullui pacosito apa de santorcaz purã de puebloînãlþat pe un vârf de deget joc de glezne nu esteprea mult timp apare din senin vinerea cu platalui Padrito tãticul emprei ºi duminica va fi dinnou sãritã pentru tine.

ªi apoi se întâmplã o zidire treptatã ºi lentãîntre rasigioane pânã nu-ºi va mai deosebibocancii de ciment ºi alte sosuri betonate ºi nicicorpul de necorp. Cãci în curând nu va mai aveadestule picioare pentru mers ºi mâini de întinspentru un protest inutil. Pânã nu mai are vedereaºtiutã cu o zi în urmã iar acestã zi este aceeaºizilnic cu stilul învãþat pânã acum vederereproductibilã în aceeaºi formã oricât împingedegetul în pelicula din jurul lui ce se mãreºte ºi-lrestrânge la dimensiuni plãcute ochiului de expertucigaºului fãcut ºi nu nãscut gata senior sunt gatapentru încã o strivire poþi începe.

Prins în aceastã peliculã mai rezistentã cufiecare nou an dar pânã la urmã doar un anînvechit cum sãrbãtoresc ei o altã trecere de annu existã au vândut revelionul la promoþie tuturornemâncaþilor din caie. ªi aceeaºi hainã trasã pestecorp peste ei toþi pînã la sufocare mai ales cândspun cã nu cred ce se întâmplã cã nu mai potcrede ce vine peste ei cumpãra la super ofertãmãnuºi din plastic chinezeºti ieftine pentruprotecþie de o sãptãmânã ºi apoi altele cãci se ruprepede ºi ei trebuie sã trãiascã cu fiecare buticdeschis în fiecare lunã altul plasat pe bulevardelecentrale. Nu rupe cum trebuie de unde ar mai fio ºansã nu gãseºte rãspuns ºi nu mai are vremeasã-l aºtepte.

Va începe sã povesteascã cu altã limbã tot ceurmeazã sã uite. Ce mai conteazã acum când estela la mii de kilometri depãrtare vechea identitatecum nu s-a miºcat cum a întârziat la strigareapatriei patria îi cheamã pe toþi la ordin uniirãmân surzi sau mai rãu rãmân liniºtiþi sã-ºi beacafeaua în hamac de acolo traverseazã fraudulosgraniþa ard paºaportul uitã de unde au plecat ºinu-ºi mai dau seama unde au ajuns se încurcãrasele ºi limbile noul spital nu mai are destulepaturi pentru ultimii veniþi aºa cã unii vor staîntotdeauna în ploaie iar norocoºii îi vor privi dela geam de ce aþi fugit din patria voastrã? Nu mai

puteam respira nu prea mai vedeam soarele ºi numai credeam cã vom mai reuºi sã îl vedem esteun soare doar pentru unii închiriat pe termennelimitat un soare care poatã sã disparã pentrutotdeauna nu mai aveam branhii de rezervã ºinici o altã anatomie mutantã pregãtitã pentruultimele schimbãri cãutãm de fapt un loc unde sãjucãm fotbal pe iarbã cu picioarele goale nimicmai mult.

Într-o zi nu va mai e nu este obligatorie vreoamintire nimic nu pare obligatoriu repetã ca sãnu te cred acum este un robinson pierdut printretoþi ceilalþi într-o þarã cu milioane de robinsonirefugiaþi cu acelaºi nume feþe indigo mormãieli deneînþeles în metrou împins din toate pãrþile pebenzile de urcare desenaþi zilnic de mâini strãineorkãrii puºi la locul lor în miºcare sau în repausca într-un tablou comandat de clienþi sus-puºi ºiapoi ºterºi din tablou. Omul–þintã omul-atochaomul–explozibil care împrumutã tuturor chipul ºiatunci nu mai sunt siguri ce vãd nici când vãd.

Nu ai ochii potriviþi. Cine are ochii potriviþi?Mulþimi cu direcþii predefinite greºesc locul înpeisajele expoziþiei dinainte aranjate. Înpluºii auumplut capitala nu mai poþi sã te desfãºori amigonu se mai poate umbla de la o stradã la alta sãnu dai de strãini de tuciurii marocani ºi tunisienicare vând dvd-urile direct pe trotuar en mi parcheasta agresiune ooo gata sã disparã în câtevasecunde la apariþia guardiei no se puede auexagerat cu libertatea.

Mi patria no es mi patria. Ne-au furat ºi nespun asta în faþã cine ne aparã de strãini ºipretenþiile lor înmulþite peste ale noastre nu maieste loc pe aceeaºi foaie nu mai am loc de scris s-au terminat rubricile libere. Nu mai au rubricãrezervatã ºi nu te poþi plânge de asta drepturilenoastre nu au aceeaºi mãrime cu ale lor aumãsurat greºit pentru noi sã vinã autoritãþile sãconstate încã o datã. Paºaportul este ars. Executãbalansul între staþiile de metrou. Nehotãrârile loradãugate peste ale lui ca un morman de gunoicare va fi strâns în zori dupã atâtea lupte care nuse vãd ºi nu aduc nicio îmbunãtãþire.

!

efectul de searã

Robinsonii emigraþiRobert Diculescu

Ioan Augustin Pop Pasajul (2013), tehnicã personalã 200 x 100 cm

3300




Cel de-al doilea doilea concert prin careFilarmonica “Transilvania” din Cluj aîntâmpinat primãvara 2014 ne-a oferit,

în prima parte, ºansa unei revederi cupianistul timiºorean Sorin Petrescu. Îladmirasem încã din anii 1980, când reuºea sãfondeze în urbea natalã unul dintre cele maisolide grupuri din muzica noastrãcontemporanã – Contraste (ale cãrui primetrei decenii de existenþã au fost aniversate,anul trecut, printr-un concert la Academia deMuzicã din Cluj). Prin benevolenþaambasadorului Vasile Popovici, reuºisem sã-laduc pe Sorin Petrescu la Festivalul de muzicãeruditã de la Estoril / ediþia 2012, cu unrecital în celebrul Hotel “Palacio” (underezidase Lucian Blaga, ca ºef al LegaþieiRomâniei în Portugalia anilor 1938-’39).

Ca de fiecare datã, ºi în actuala primãvaraclujeanã evoluþia excelentului nostru pianist aimpresionat prin sensibilitate, simþ alnuanþelor ºi, îndeosebi, admirabila sacapacitate de a percepe ºi transfigura sonorspiritul operelor pe care le abordeazã. Primapiesã din program a fost versiunea pentrupian ºi orchestrã a Concertului patetic deFranz Liszt, gânditã iniþial pentru pian solo,mai apoi pentru douã piane. La Cluj a fostinterpretatã varianta pentru pian ºi orchestrãschiþatã de Liszt ºi reconfiguratã decompozitorul Gabor Darvas în 1952. În bunãmãsurã, interpretarea lui Sorin Petrescu atestãnu doar virtuþile sale interpretative, ci ºi pecele... meditative. Pe cât de rafinat einterpretul, pe atât de subtil e intelectualul.Recentul sãu volum, Ce se aude ºi ce nu seaude, apãrut la editura Brumar, Timiºoara,2014, ne reveleazã un pianist-cugetãtor, care –asemenea unui Virgiliu al timpului nostruapocaliptic – ne ghideazã prin purgatoriulmuzicologiei. Dupã iluminãrile pe care mi le-aoferit citirea paginilor sale, am devenit maiconºtient de modul cum interpretul seconfruntã cu partitura. În cadenþeleConcertului lui Liszt, Sorin Petrescu investeºteroadele fertilelor sale meditaþii despreraporturile dintre sunet ºi tãcere, cuinfinitesimale – dar semnificative – sensuriemoþional-cognitive atribuite inserþiilor deliniºte dintre note. Interpretarea Concertuluipatetic mi-a evocat, inevitabil, constatãrileinterpretului din propriul sãu studiu teoretic –unde noteazã, cu referire la Sonata în siminor a aceluiaºi Liszt: „Grandioasa lucrare,debordând de energie vitalã, se închide întreprima ºi ultima palpitaþie a sunetului,identice, naºtere ºi moarte... din liniºte... spreliniºte. Dar, depãºind aparenþa, ni sedezvãluie un sens total opus celui vehiculatde noua muzicã a dezagregãrii: nu spre neant!Pauzele care îmbrãþiºeazã întreaga sonatãsemnificã o liniºte activã, încãrcatã de voinþãdemiurgicã. Ultimul sunet nu denotãdescompunerea sau extincþia muzicii; el esteviu, ferm, perfect închis între limitele salefizice. Ultima clipã de viaþã este încã în viaþã,

uneori mai plinã ºi mai adevãratã decât toatecelelalte. Urmãtoarea nu este neant, ci trecerespre veºnicia mântuirii... sau spre cealaltã...Sonata în si minor de Liszt este aleasã pentruprima...” Oricum, lucrarea lui Liszt dinconcertul primaveral de la Cluj rãmâneexemplarã pentru concepþia de facturã tonalã,ce dominase pânã la finele secolului XIXistoria muzicii culte europene – dupã care,cum afirmã tot Sorin Petrescu în studiul sãu,se produce „alunecarea – prefiguratã deMahler – spre a doua epocã, în care extincþiamuzicii nu este doar o speculaþie acustico-psihologicã, ci chiar ideea existenþialãpredominantã. Astfel, dacã în secoleletonalitãþii sunetul era glorificat în finaluri –de simfonii în special – fastuoase, apoteotice,expresie a unei viziuni tonice asupra vieþii[exact cum se întâmplã ºi în Concertullisztian, n.m.], timpurile noi aduc o muzicã încare obiectul sonor se naºte din liniºtea-haos,îºi continuã existenþa în acelaºi teritoriunebulos, pentru a se descompune sau dizolvaîn liniºtea-moarte.”

Urmãtorul punct din program a adus obinevenitã schimbare de epocã ºi registruestetic: pianistul a trecut cu dezinvolturã de lapatetismul propriu mijlocului de secol XIX ladetaºarea ironicã din Masca, Scherzo-ulpentru pian ºi orchestrã din Simfonia a II-a,The Age of Anxiety, lucrare conceputã prinanii 1940 de Leonard Bernstein ºi revizuitã în1965, adicã dupã trecerea unui secol de laacþiunea lui Liszt. Dincolo de reflexeleangoasante exercitate de perioada rãzboiuluirece asupra compozitorului, fragmentul însine e elocvent pentru proteismul ºiimprevizibilitatea lui Bernstein. Nimic maiadecvat unei asemenea personalitãþi decâtalianþa sa cu spiritul jazzului. Însãºi punereaîn scenã e de naturã sã surprindã: pianistulexecutã un inspirat solo, cu ecouri din jazzultimpuriu pânã la insurecþia – pe atunci deultimã orã – a stilului bebop. Pe tot parcursulpiesei – deºi întreaga orchestrã simfonicãrãmâne pe podium – protagonistulinteracþioneazã – cât se poate de vivace, darîn exclusivitate – cu arsenalul intrumentelorde percuþie. Restul instrumentelor suntconvocate doar pentru o fulgerãtoare frazã depatru mãsuri, asemãnãtoare unei poante dintr-un poem de Bertolt Brecht, CarlosDrummond de Andrade sau Marin Sorescu.

Nu pot trece cu vederea nici briantul bisoferit de Sorin Petrescu: Feux d’artifices deDebussy, piesã la care de pianistul se referã ºiîn cartea sa, ca exemplu de accentuare acoloraturii imagistice debussyene pringlissando-uri (diatonice – pe clapele albe,pentatonice – pe clapele negre, mixte –concomitent diatonic-pentatonice).

Pãcat cã lansarea volumului Ce se aude ºice nu se aude s-a fãcut oarecum în pripã,modest anunþatã ºi limitatã la timpul pauzeiºi la condiþiile improvizate din holul de laparterul Colegiului Academic. Cred cã pentru

evenimente de o asemenea consistenþã s-arimpune o planificare mai atentã, de care arbeneficia atât spectatorii, cât ºi prestigiulinstituþional al Filarmonicii. Chiar ºi aºa,autoprezentarea rostitã de Sorin Petrescu aavut relevanþã filosoficã, pigmentatã cu unsalutar simþ al humorului.

În partea a doua a programului au figuratpiese celebre având ca protagonist corul:Intrarea oaspeþilor ºi Corul pelerinilor dinopera Tannhäuser, Imnul nupþial din operaLohengrin – toate reflectând predilecþia luiRichard Wagner de a valoriza vocea umanãprin somptuoase vestminte orchestrale –precum ºi binecunoscute coruri din opereleCavalleria rusticana de Mascagni ºi Carmende Bizet. Tânãrul dirijor Tiberiu Oprea acondus cu sobrietate, exactitate ºi fin simþ alnuanþelor imensul angrenaj instrumental-vocalimplicat în reuºita concertului. Într-un frumosgest de recunoºtinþã el s-a adresat publicului,relevând ceea ce clujenii adevãraþi ºtiudemult, dar ceea ce mass-mediile ignare tindsã oculteze: anume cã urbea din capitalaprovinciei române Transilvania dispune, prinFilarmonica omonimã, de o instituþieculturalã de mare clasã. Tot dl. Oprea ºi-aexprimat gratitudinea pentru colaborarea cusolistul, orchestra ºi corul – acesta din urmã,magistral condus de Cornel Groza ºi aflatîntr-o apreciabilã fazã de recunoaºtere pemapamond, (recentele succese înregistrate încapitala Malayeziei par sã fi deschis cãi ºispre alte exotice destinaþii de turnee).

!

muzica

Întâmpinarea primãverii laFilarmonica „Transilvania” (II)

Virgil Mihaiu

Sorin Petrescu


Frecvenþa sporitã a lucrãrilor non-verdiene laOpera Românã devine tot mai evidentã ºi tot maisurprinzãtoare, ceva asemãnãtor cu evenimentele

de nivel internaþional de ultimã orã. Însã, spredeosebire de Maidanul kievian, problema Crimeii saudisputele în cadrul G8, “ofensiva” muzicalã întreprinsãde conducerea cunoscutei instituþii clujene a fostorientatã înspre depãºirea tendinþei de “italienizare”care a definit imaginea ºi personalitatea repertorialã ateatrului pânã nu demult.

Predominanþa lucrãrilor italiene a început încet, darsigur sã fie zguduitã de infiltrarea în repertoriu agenului de operetã, precum ºi a operelor wagneriene.Dacã anul trecut am asistat la reluarea opereiOlandezul Zburãtor ºi la premiera operei Tannhauser(ambele de Wagner), iatã cã anul acesta aduce în primplan genul operetei. Noaptea dintre ani a fost marcatãla Operã prin spectacolul Liliacul de Strauss, în lunamartie am putut admira musicalul My Fair Lady deFrederick Loewe, iar în data de 30 martie 2014 a avutloc premiera operetei Vãduva Veselã de Franz Lehar.Anul acesta vor mai avea loc încã douã premiere: onouã montare a operetei Liliacul ºi Lucia diLammermoor de Donizetti.

Premiera absolutã a operetei Vãduva Veselã a avutloc la Theater an der Wien în 30 decembrie 1905.Noua montare a Operei din Cluj-Napoca ne aduce unsuflu nou, un spectacol spumos cu un libretinteresant, înzestrat cu umor bun ºi mult dinamismscenic. Regia a fost realizatã de Tiberius Simu, cel pecare publicul clujean îl cunoaºte ca tenor solist înroluri precum Alfredo Germont din opera La Traviatade Verdi sau Contele Almaviva din Bãrbierul dinSevilia de Rossini. Ideea regiei a fost oglindirea înalteisocietãþi a anilor 1900 cu sãli de bal spaþioase,costume elegante, miºcare scenicã amplã ºi multãculoare. Datoritã subfinanþãrii în care se gãseºte opera,regizorul a realizat un compromis necesar, lãsând la oparte diversitatea decorurilor ºi optând pentrucalitatea ºi exuberanþa costumelor.

Astfel, primele douã acte au prezentat un decorsimplu, aproape sãrãcãcios, alcãtuit din ample structurimetalice ºi un fel de oglinzi ºi, deºi culoareapredominantã era negrul, pe scenã a plutit un uºor aerde kitsch. Singura schimbare de decor s-a produs înactul al III-lea în scena cabaretului, unde în scenã afost plasat un leagãn lung roºu, adãugând astfel maimultã culoare ºi miºcare decorului aproape absent. Aºfi simþit nevoia unor decoruri mobile, care sã imprimemai bine spaþialitatea desfãºurãrii fiecãrui act. Încontrast cu decorurile simple ºi statice au fostcostumele frumoase, pline de culoare ºi bun gust, nudoar cele ale soliºtilor, ci ºi cele ale coriºtilor, precumºi ale balerinilor. Primul act a înfãþiºat o atmosferã desãrbãtoare, un aer elegant ºi nobil în care aupredominat culorile vii ale rochiilor ºi rafinamentulfracurilor bãrbãteºti. Actul al doilea a înfãþiºatcostume inspirate din croiul porturilor naþionaleruseºti ºi ungureºti, iar în actul al treilea a explodatculoarea roºie deja tradiþionalã a cabaretului respectivºi a celebrului cancan.

OOrrcchheessttrraa,, oo ddiissttrriibbuuþþiiee mmaaii rreessttrrâânnssãã ººii oo eevvoolluuþþiiee mmaaiieennttuuzziiaassmmaattãã......

Dirijatã de maestrul Gheorghe Dumãnescu,orchestra a fost prezentã într-o distribuþie mairestrânsã decât în celelalte opere, singurul

compartiment unde au fost prezenþi aproape toþiinstrumentiºtii fiind cel al instrumentelor de alamã.Exeptând câteva note false ºi câteva decalaje cu soliºtii,orchestra a avut o prestaþie stabilã ºi unitarã. Amsimþit totuºi nevoia unei nuanþãri mai atente, deoareceau fost multe momente în care, în ciuda numãruluimai restrâns de instrumentiºti, orchestra i-a acoperitdestul de mult, atât pe unii soliºti cât ºi, pe alocuri,evoluþia corului.

CCoorruull,, ccoorreeggrraaffiiaa,, rreeggiiaa - eeccuuaaþþiiaa uunneeii ““aassaammbbllããrrii””eeffiicciieennttee......

Corul, condus de dirijorul Cornelius Felecan acunoscut în acest spectacol o nouã ipostazã, una multmai energicã, mai activã, iar prin miºcarea scenicãelaboratã ºi destul de complexã, a realizat cu succesrolul de personaj colectiv. Coristele au dansat alãturide balerine, la dinamizarea imaginii contribuind ºirochiile lungi, policrome. Întreaga prezenþã a corului afost mult îmbunãtãþitã nu doar scenic, ci ºi vocal.Implicarea realã a fiecãrui artist în parte a amplificatîntr-un mod semnificativ în rezultatul auditiv final,sunetul fiind unul mai viu, mai puternic, omogen ºiunitar, dar ºi mai bine nuanþat decât în operele underolul corului este ceva mai ”static”. Au fost ºi câtevamomente în care corul a fost acoperit de orchestrã,pasaje unde au existat mici decalaje, momente în caretextul nu s-a înþeles perfect, însã cu toate acestea,progresul este unul cât se poate de evident.

La complexitatea ºi dinamismul spectacolului acontribuit ºi corpul de balet, coregrafia fiind realizatãde Felicia ªerbãnescu. Rolul baletului a fost crucial înspecial în actul al doilea, unde prin componentacoregraficã a putut fi evitat pericolul staticismului.Celebrul ºi mult aºteptatul can-can din actul al treileaa prins viaþã nu doar prin interpretarea aproapeperfectã a orchestrei, ci ºi prin popularul dans,interpretat cu multã implicare de cãtre interpretele-dansatoare, la frumuseþea cãruia au contribuit dejaclasicele rochii voalate. Trebuie sã recunosc cã rar semai poate admira pe scena operei un spectacol de unasemenea calibru.

Fluxul miºcãrii scenice a fost unul continuu, nu auexistat momente monotone, eventualele probleme ºiprovocãri au fost soluþionate cu succes în scenografiaVeronicãi Petrovici. Jocul scenic a fost unul elaborat,contrastând puternic cu obiºnuinþele create deimaginea predominant staticã prezentã în operagrande. Cred cã tocmai aceastã permanentã miºcare,intercalarea cu numeroase momente de dans, aucontribuit atât de mult la complexitatea ºi diversitateamai întâi de toate imagisticã a întregii montãri.

Muzica operetei este una tipicã de divertisment,remarcându-se adesea metrul ternar, caracteristicritmurilor dansante. Nefiind o muzicã relevantã princomplexitatea scriiturii, însã totuºi solicitantã pentruorchestrã, necesitatea miºcãrii ºi a jocului sceniccunosc aici o nouã dimensiune, o conturare mult maiatentã ºi detaliatã în vederea realizãrii unui teatru câtmai autentic ºi mai verosimil. Opereta este investitã cunumeroase pãrþi teatrale, iar construirea ºi relaþionareapersonajelor are aici o importanþã crucialã, acesta fiindunul dintre elementele care pot asigura sau spulberasuccesul. M-am bucurat mult sã observ cã artiºtiinoºtri lirici nu sunt doar cântãreþi, ci ºi buni, uniidintre ei chiar foarte buni actori.

SSoopprraannaa NNiiccoolleettaa MMaaiieerr - vvoocceeaa ddee pprriimm-ppllaann aaîînnttrreegguulluuii ssppeeccttaaccooll......

Rolul titular al operei a fost interpretat de sopranaNicoleta Maier, cunoscutã publicului în roluri precumLiu din Turandot de Puccini sau Nedda din operaPaiaþe de Leoncavallo. Tânãrã, frumoasã ºi cu oprezenþã scenicã elegantã ºi rafinatã, soprana ainterpretat rolul Hannei Glavari, vãduva moºtenitoarea cinci miliarde. Vocal, soprana s-a prezentat bine, însãnu a excelat, vocea sa pierzându-ºi parcã ceva dinstrãlucirea ºi tehnica pe care a afiºat-o cu câteva luniîn urmã în rolul lui Liu. Vocea sa spintã are un timbrudeosebit de cald ºi de frumos, care în seara deduminicã, însã, nu a fost etalat în adevãrata sastrãlucire. În registrul acut, cântãreaþa afiseazã o voceamplã, plinã de volum ºi încãrcatã, însã unele acute(deºi nu a fost nicio supraacutã) au fost puþin forþate.Soprana a abordat de-a lungul interpretãrii mai multetipuri de emisie vocalã ºi, deºi etalarea acestora a fostdestul de subtilã, ea a relevat un oarecare grad deinegalitate a vocii, mai cu seamã în registrul mediu,fapt sesizabil în începutul actului al doilea. Cel maimult mi-a displãcut însã dicþia artistei: deºi lucrarea s-acântat în românã, au fost multe momente în care nuam înþeles sensul textului cântat, interpreta omiþândsã rosteascã mai ales ultimele litere. Rolul are ºi oparte teatralã destul de amplã, fapt pentru care ºiaspectul scenic este unul foarte important. NicoletaMaier a reuºit sã îndeplineascã bine exigenþele scenice,prezenþa sa fiind una foarte plãcutã ºi destul denaturalã. Deºi în ansamblu rolul a fost bineinterpretat, abia din actul al doilea soprana a reuºit sãreleve consistenþa ipostazelor atât scenice, cât ºi vocaleale personajului. Scenele de la început, în care a jucatalãturi de tenorul Stelian Gheorghe, puteau fiîncãrcate de o trãire mai autenticã, precum au fostcele de la sfârºitul actului al treilea. Am întrezãrit încelebrul duet de dragoste dintre Hanna ºi Danilo dinactul al treilea, adevãratul potenþial ºi valoare a vociisopranei. Superb interpretat, duetul a relevat o altfelde voce, mult mai penetrantã ºi strãlucitoare decâtpânã la acel moment, o voce bine impostatã, frumosºi nobil cupolatã, o voce pe care abia aºtept sã oreascult. Însumând toate aceste aspecte, sopranaNicoleta Maier a fost de departe cea mai bunã ºifrumoasã voce din distribuþie, ea fiind singura care nua avut niciun moment în care sã fie acoperitã deorchestrã, iar prezenþa ei scenicã a fost în totalãconcordanþã cu personajul, reflectând cu acurateþestilul unei femei nobile din înalta societate.

AAnnssaammbblluull ssoolliiººttiilloorr - ppeerrffoorrmmaannþþee ººii pprreessttaaþþiiiiddiiffeerreennþþiiaattee......

Tenor liric, Stelian Gheorghe l-a interpretat pecontele Danilo Danilowitsch cântând în principalalãturi de Nicoleta Maier. Deºi are un timbru vocalfrumos ºi plãcut, vocea sa, care este una destul desubþire ºi de slab impostatã, a contrastat înnenumãrate momente cu vocea plinã de volum ºimult mai puternicã a sopranei. Vocal, cei doi sepotrivesc destul de puþin, discrepanþa fiind mai multdecât evidentã, prin comparaþie, soprana scoþându-i înevidenþã defectele vocale ºi pe alocuri chiaracoperindu-l, aºa cum în câteva momente a fãcut ºiorchestra. Chiar ºi în scenele vorbite, gâtul sãu eradestul de strâns ºi vocea nazalizatã. Din punct devedere scenic însã, tenorul a jucat cu mãiestrie, avândo prezenþã plãcutã, încrezãtoare, caldã, în aceastãdirecþie completându-se frumos ºi potrivit cu soprana,mai ales în duetul din actul al doilea, dar ºi în duetuldragostei din actul al treilea.

Soprana liricã Lucia Bulucz, cunoscutã publiculuipentru roluri precum Violetta din Traviatta ºi Gildadin Rigoletto, (ambele de Verdi) a interpretat-o înacest spectacol pe Valencienne, soþia infidelã a luiMirco Zeta. Aºa cum ne-a obiºnuit, prezenþa ei scenicã

Opereta în plinã expansiune -„Vãduva veselã” de Franz Leharla Opera Românã

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz

"

3322




CCuumm vvãã ppllaaccee.. O remarcabilã plasticitate, operformanþã coregraficã notabilã a protagoniºtilorºi un decupaj inteligent ºi fin caracterizeazã Cumvã place de Shakespeare, spectacol montat dePeter Uray pe scena Naþionalului clujean(premiera în 11 martie). Uray este renumit pentruinterpretãrile sale coregrafice dupã texte denotorietate, printr-un bricolaj minuþios, carecomprimã ºi resemnificã intriga piesei, fãrã atrãda însã miezul sãu semantic. Nu altfel seîntâmplã aici, într-o compoziþie ce mixeazãcoregrafia ºi muzica cu dialogul, cu actoria „dedramã”, solicitând protagoniºtilor o acutãconcentrare ºi coordonare, dar prilejuindu-le ºi oadmirabilã demonstraþie de aptitudiniprofesionale, de la cele de joc la cele de dans –inclusiv formule de virtuozitate, precum dansulde contact, de pildã.

Spectacolul poate deruta pentru cã scenelesale de început sunt exclusiv coregrafice, astfel cãun spectator nefamiliarizat cu subiectul pieseipriveºte pe scenã niºte abstracþiuni. Însã acestesecvenþe preliminare rezumã, de fapt, nodulintrigii, fãcând trecerea spre cele „narative”. Cumvã place este o feerie „arcadicã”, cum aucaracterizat-o shakespearologii, dar a cãrei intrigãe potenþatã de o temã frecventã a dramaturgului,cea a rivalitãþilor politice, uzurpãrii de tronuri etc.Or, aici Peter Uray ºi dramaturgul spectacolului,István L. Sándor, au optat – binevenit, cred – sãaccentueze partea de basm, purã, a poveºtii,transferând istoria crudã în semantica miºcãrii. Oopþiune excelentã, pentru cã demarcã cele douãregistre, dar ºi pentru cã permite o dinamicã de

impact vizual a concepþiei coregrafice, ceea ceeste foarte limpede în debutul reprezentaþiei, cudansuri de grup extrem de exacte, impecabilcalibrate, executate cu rigoare milimetricã deactori.

Deºi fracturatã prin redarea ei exclusiv vizualîn unele scene, intriga piesei e accesibilã.Conflictul „politic” e redat în momentecoregrafice militare – cu un pregnant dans decontact, de rafinatã brutalitate; bejenia duceluisurghiunit e conturatã într-o secvenþã antologicã,a „dansului cu valize”, de o frumoasã tristeþe, darºi de un optimism bine marcat subsecvent;plecarea prinþesei Rosalinda ca sã-ºi caute iubitulîn pãdure, alãturi de Celia, veriºoara ei, ºi deînþeleptul bufon Tocilã e reprodusã fidel în semnvizual; nu lipsesc elementele parodice, precum unsavuros „wrestling” ori amuzanta declaraþie dedragoste a lui Silvius, aºa cum nu lipsesccontrapunctele metafizice ºi morale. Spiritulacestei piese shakespeariene extrem de complexeeste surprins ºi reasamblat cu o ingeniozitate deapreciat, pentru care Peter Uray meritã limpedefelicitãri, ca ºi pentru inspirata coloanã sonorãaleasã. Scenografia Adrianei Grand, discretã, apermis ambitusul coregrafic al spectacolului ºi s-aremarcat la nivelul costumelor de scenã, eclecticedar nu lipsite de unitate stilisticã, adaptate lanecesitãþile concrete. În echipã s-a aflat ºiconsultantul artistic Roxana Croitoru, care a„mediat” profesionist acest proiect ambiþios dintreregizorul ºi dramaturgul maghiar ºi protagoniºtiiromâni ai spectacolului.

Însã adevãraþii „maratoniºti” din Cum vã

place au fost interpreþii, o echipã de top, din careau fãcut parte, alãturi de actorii Naþionalului, ºiinvitaþi de la Teatrul Maghiar din Cluj, TeatrulMunicipal din Turda, Teatrul „Anton Pann” dinRâmnicu Vâlcea sau de la companii independente.O echipã amplã, pe mãsura „provocãrii” lansatede Uray, care a fãcut faþã cu brio uneireprezentaþii extrem de solicitante fizic, cu unreglaj de mare fineþe, în care angrenajul trebuia sãfuncþioneze perfect (ºi a funcþionat), dar având ºinarativitatea spectacolului de dramã, cu dialoguri,interacþiuni de altã gamã etc. Eniko Györgyjakab,Miron Maxim, Radu Lãrgeanu, Matei Rotaru,Sânziana Tarþa, Cãtãlin Filip, Cristian Grosu,Mãdãlina Ciotea, Cãtãlin Codreanu, CristianRigman, Anca Hanu, Mihail Onaca, DianaBuluga, Irina Wintze, Flavia Giurgiu, MiriamCuibus, Angelica Nicoarã, Patricia Brad ºiAlexandra Tarce au rostit scenic povestea lui PeterUray a poveºtii lui Shakespeare, cu o meritorieimplicare ºi virtuozitate. Dintr-un spectacol deasemenea anvergurã îþi rãmân în memorie,inevitabil, doar unele momente. Eu am reþinut,alãturi de cele evocate mai sus, splendidul dans alRosalindei-Eniko pe scutul metalic al unei mese,cel foarte plastic de grup cu frânghia-metaforã aoprimãrii, frumoasa declaraþie de dragosteRosalinda-Orlando (Miron Maxim) dar ºi cea...parodicã Silvius-Corin (Mihail Onaca-IrinaWintze), splendid-delicat-adolescentinul final, de oproaspãtã vitalitate, ca sã rememorez câteva.

Dar Cum vã place e mult mai mult, e unspectacol amuzant, profund, pregnant vizual, deefect dinamic ºi, peste toate, frumos. O povestede dragoste primãvãraticã, în cele din urmã.

!

este una plãcutã, însã vocea nu are nimic special.Întâlnim ºi în acest caz aceeaºi problemã ca la aproapetoþi soliºtii serii, aceea cã vocea îi este în mai multemomente acoperitã de orchestrã.

Cochetã ºi simpaticã, soprana construieºte bineportretul (i)moral al personajului, jocul scenic fiind ºila ea cea mai bine conturatã parte a rolului.

Tenorul Stefan Kroch l-a interpretat pe Camille deRosillion. Deºi interpretul are o voce frumoasã,excelând prin opþiunea pentru expresia liricã, singurulregistru în care aceasta este penetrantã este registrulacut. Artistul a reuºit câteva acute (do octava a treia)precise, abordate cu siguranþã, însã puþin strânse,aproape forþate. În cea mai mare parte a rolului, însãvocea nu a fost clarã ºi nici strãlucitoare. Pe alocuri nudoar cã tenorul a fost acoperit aproape în totalitate deorchestrã, dar au existat ºi momente în care nu se maiauzea aproape deloc ceea ce cântã. În duetele cu LuciaBulucz a fost acoperit de aceasta mai cu seamã înregistrul mediu, însã în cel acut vocea sa a fost maiputernicã. A existat astfel între ei un contrast vocaldestul de puternic, ºi mai mult decât atât, a existat ºiun contrast scenic, Lucia Bulucz fiind semnificativ maiînaltã decât tenorul. Trecând peste aspectele vocalemai puþin reuºite, jocul scenic ºi partea teatralã aurelevat ºi în cazul lui un talent actoricesc destul debun. Conturarea personajului a fost una naturalã, ºichiar dacã din punct de vedere estetic, potrivirea cuLucia Bulucz nu a fost cea mai reuºitã, teatral vorbindcei doi s-au completat reciproc, îndeplind astfel firulnarativ al libretului.

Cristian Hordea l-a interpretat pe Baronul Zeta, celînºelat de soþia sa, Valencienne. Am remarcat încã din

musicalul My Fair Lady talentul actoricesc albaritonului, uºurinþa cu care acesta intrã în personaj,naturaleþea jocului ºi nu în ultimul rând talentul vocal.Printr-o voce caldã, plãcutã, potrivitã ca amploare ºivolum, dar ºi printr-un joc scenic foarte bine adaptatpersonajului, baritonul reuºeºte sã realizeze cu succesun rol secundar amuzant. Mi-a mai plãcut ºi modul în care acesta a interacþionatcu soprana Lucia Bulucz.

TTeennoorruull RRuussllaann BBâârrlleeaa - ssuurrpprriizzaa ttoottaallãã aa uunneeii eevvoolluuþþiiiittoottaallee......

Rolul suprem de comediant i-a fost atribuitpersonajului Njegus, interpretat de tenorul RuslanBârlea. Cele mai amuzante ºi pline de umor gesturi,dar ºi replici au fost atribuite acestui personaj care,deºi nu a avut un rol extins, importanþa sa a fost unahotãrâtoare, el fiind prezent în toate momentele-cheieale libretului. De departe, cea mai bunã prestaþieactoriceascã i-a aparþinut acestui artist care ademonstrat printr-o prezenþã scenicã foarte naturalã ºiîncrezãtoare un talent scenic complex. Pe lângãmãestria cu care a construit numeroasele momenteinvestite cu un umor de calitate, artistul a cântatfoarte bine, relevând o voce caldã, plãcutã ºi mai multdecât atât în actul al treilea a realizat un numãr destep destul de complex, contribuind astfel ºi mai multla diversitatea de care se bucurã acest spectacol.

EExxppllooaattaarreeaa ppootteennþþiiaalluulluuii vvaalloorriicc ººii nnuu aa...... ggaazzeelloorr ddeeººiisstt

Vãduva Veselã este poate lucrarea din repertoriuloperei care are cel mai mare potenþial ºi elemente de”spectacol”, întrucât este investitã cu mult umor bun,

autoironie, scene siropoase, momente pline deexuberanþã ºi culoare, dar ºi un libret mult mai actualdecât cele cu care melomanii sunt obiºnuiþi.Amuzamentul spectatorilor a fost stârnit prin repliciprecum ” – Unde ai gãsit evantaiul? – Pe Mercador”dar ºi prin subiecte cotidiene precum ”- Vin canadieniiºi ne exploateazã aurul cu cianuri”. S-au mai fãcutreferiri la gazele de ºist, dar ºi la FMI.

Traducerea din limba germanã a fost foarte binerealizatã, deoarece textul de cele mai multe oririmeazã. Cu siguranþã reintroducerea acestei lucrãri înrepertoriu va atrage mai mult public în sala opereiîntrucât, cel prezent în seara premierei s-a bucurat dinplin de un spectacol savuros, rãsplãtind artiºtii prinaplauze furtunoase atât la sfârºit, cât ºi în timpulinterpretãrii cunoscutelor melodii. Trecând pesteimperfecþiunile planului vocal, seara a oferit oatmosferã ineditã imprimatã cu o rarã complexitatecare reuneºte cele mai bune elemente, muzicale,coregrafice, precum ºi pur, sã le spun, dramatice. Înurmãtoarea reprezentare a spectacolului, cea din 9aprilie, rolul Hannei va fi interpretat de sopranaBalazs Barbara, în rolul contelui Danilo vom aveaocazia sã îl ascultãm chiar pe regizorul acestuispectacol, Tiberius Simu. Oana Setriuc va fiValencienne, iar Sergiu Colþan - Camille de Rosillon.În alte roluri vor fi prezenþi Florin Sâmpãlean, BogdanNistor, Florin Pop, Iulian Ioan Sandu ºi alþii. Sper caîn aceastã viitoare distribuþie, discrepanþa dintre soliºtisã fie mai redusã, contrastele vocale mai puþinevidente, însã sper ca aceºtia sã reuºeascã sã pãstreze,ºi de ce nu sã îmbunãtãþeascã prestaþia teatralã atât decomplexã ºi de necesarã lucrãrii.

!

teatru

În rãspãr... (II)Claudiu Groza

"

Cu toate cã se rãspândesc mult mai uºor prinintermediul internetului ºi chiar dacã unelesunt vizualizate în mai toate colþurile lumii,

totuºi scurtmetrajele au o serie de paºi de parcurspânã vor dobândi un statut mai bine delimitat înlumea filmului. În contextul în care lungmetrajul, ocucerire a secolului XX în evoluþia cinematografiei,a devenit un soi de normã, un standard a ceea cepublicul aºteaptã sã vadã în cinematograf, interesulgeneral faþã de filmul scurt a scãzut dramaticîncepând cu anii ‘60. Ca reacþie la acest declin, s-aulansat mai multe iniþiative de revitalizare a genuluiºi de redefinire a statutului sãu.

Cluj-Napoca se alãturã miºcãrii de popularizarea scurtmetrajului prin Festivalul Internaþional deScurtmetraj ClujShorts. Pe fondul unei vieþi cultur-ale active a oraºului ºi venind în sprijinul ei, festival-ul a debutat în 2013, iar acum numãrã deja douãediþii încheiate.

Organizat de Asociaþia “Persona” ºi în parteneri-at cu Cinema “Victoria”, evenimentul a avut loc înperioada 27-30 martie 2014 în Cluj-Napoca. Faþã decifrele anului trecut, ClujShorts a crescut semnifica-tiv, atât raportat la numãrul filmelor înscrise (peste600) ºi selectate (128, faþã de cele 86 din 2013), câtºi la durata evenimentului (patru zile, dublu com-parativ cu prima ediþie). Extinderea nu s-a limitat laproiectarea mai multor filme, ci a vizat o structurãcomplexã: douã masterclass-uri tematice, o expoz-iþie de fotografie, un demo-stand cu echipament ºitehnicã de filmare, regizori ºi producãtori invitaþi lasesiuni de întrebãri ºi rãspunsuri cu publicul, câtevapetreceri ºi gala de premiere.

În ceea ce priveºte vizionarea, filmele au fostgrupate în calupuri, astfel încât fiecare bilet a oferitacces la o orã ºi jumãtate de proiecþii pe teme ºigenuri diverse. S-a încercat armonizarea scurtmetra-jelor în fiecare calup pentru a susþine diversitatea ºipentru a satisface o gamã largã de gusturi ºi stiluri.ClujShorts a þinut seama de vârste ºi preocupãri:proiecþia specialã de animaþii – destinatã copiilor (ºinu numai), o serie de filme 18+, un calup cu temat-icã actualã din domeniul ecologic ºi social. În plus,s-au prezentat trei documentare premiate în cadrulFestivalului de Film OtherMovie Lugano, partenerClujShorts. În afara grupajelor tematice menþionate,publicul a putut gusta cele mai diverse abordãri peparcursul fiecãrei proiecþii. Un criteriu al diversitãþiis-a regãsit ºi în procesul de selecþie al filmelor, dinmoment ce festivalul este deschis tuturor producã-torilor de film ºi regizorilor, atât profesioniºti, cât ºicelor debutanþi, fãrã a uita o secþiune a filmelor stu-denþeºti. Din totalul filmelor, un numãr de 52 auparticipat în competiþia oficialã. Jurizarea a fostasiguratã de trei membri din domeniul cine-matografic ºi al televiziunii: cunoscutul regizordocumentarist Gabor Xantus, universitarul clujeanIoan Pop-Curºeu, de la Facultatea de Teatru ºiTeleviziune a UBB ºi multipremiatul cameramanSergiu Matei.

La o privire de ansamblu, festivalul de scurtmetra-je al Clujului a adus destul de mulþi spectatori peparcursul celor patru zile; în special seara ºi în week-end o agitaþie entuziastã a ocupat zona din faþa cine-matografului. În timp ce unii tocmai ieºeau din salade proiecþie ºi discutau despre filmele vãzute, alþiistãteau veseli la coadã pentru a cumpãra bilete.

Dar, dincolo de entuziasmul creat, ar mai ficâteva aspecte vizate de organizatori ce ar trebuipuse în evidenþã. Odatã cu apariþia filmelor 3D ºi acinematografelor din mall-uri (locaþia fiind conven-abilã ºi pentru mare parte a proiecþiilor de con-sum), au fost afectate cinematografele din centruloraºului. Un aport semnificativ în revalorizareastatutului acestora din urmã îl aduc evenintele orga-nizate pe tot parcursul anului. ClujShorts, prinparteneriatul sãu cu Cinema “Victoria”, readucepublicul în zona centralã, aminteºte cã ºi cine-matografele considerate tradiþionale pot oferi oexperienþã plãcutã ºi doreºte sã implice spectatoriitineri în explorarea valorilor cultural-artistice.Festivalul ºi organizatorii cultivã un spirit activ, efer-vescent, ºi nu uitã sã sprijine focarele culturale clu-jene. De multe ori filmele cunoscute sunt cele careaduc spectatori ºi bani cinematografului, însãClujShorts a reuºit sã capteze atenþia ºi sã atragãpublicul fãrã a beneficia (încã) de notorietate,finanþãri masive ºi o locaþie extravagantã. În plus,este o anumitã nevoie de reinventare pe scena artis-ticã localã, vizibilã ºi în domeniul teatrului ºi alartelor vizuale, se încearcã moduri alternative deexprimare ºi de contact cu spectatorul. Or, loculîntâlnirii e, desigur, important. Aºadar, strategia fes-tivalului a punctat foarte bine nevoia de a aduceceva „nou” într-un spaþiu „vechi”.

Revenind la ideea de la care a pornit tot festival-ul, ludic, tineresc, reprezentativ mi s-a pãrut slogan-ul acestei ediþii: „Primãvara aceasta se poartãscurt(metrajele). There’s the long and the short. Wechoose THE SHORT!”. Din cele trei propoziþii,bine delimitate, se ivesc deja câteva aspecte defini-torii. În primul rând, e evident cã asocierea terme-nilor „primãvarã” ºi „scurt(metraje)” sugereazãintenþia de a lansa un nou trend, mai „fresh”, bin-evenit dupã „lunga iarnã a lung-metrajelor”. Scurtînseamnã bun, adicã plin de viaþã, neobositor, revi-talizant. Din nota uºor comercialã („se poartã”)transpare o strategie ce înþelege principiile de bazãale mediatizãrii, ale unei acþiuni de trendsetting.Mai apoi se anunþã existenþa a douã alternative:„the long” ºi „the short”. „Lungul”, declarat dejaplictisitor ºi dominant, nu anuleazã „scurtul”, celedouã sunt prezentate pe poziþii egale, ca într-unadevãrat sistem dualist. Ele coexistã, iar asta e undat, aºa cum anunþã impersonalul „there is”. Pasultrei exprimã opþiunea: noi suntem cei care alegem,noi vã aducem scurtmetrajul. Bun. Se mai susþinecã valoarea filmului de scurtmetraj este adeseasubestimatã, el fiindã vãzut ca „fratele mai mic” (caduratã) al lungmetrajului. Nimic mai ironic, cãci,evident, lungmetrajul a apãrut ca evoluþie fireascã afratelui sãu „mai mare” (ca vârstã, dacã vreþi).„Fratele cel mare” este, de fapt, „fratele cel mic” ºiinvers – un nostim joc de cuvinte ºi idei. Dar cevrea sã spunã ºi asta? În principal, ClujShorts esteun manifest al scurtmetrajului. Adicã tot conceptulde scurtmetraj nu se rezumã la calitatea filmului dea fi scurt. Ci el e o creaþie în sine, completã,rotundã, capabilã sã prezinte într-o duratã relativscurtã un conþinut semnificativ. Scurt, dar cuimpact. Concentrat fiind ca spaþiu-timp, el impuneºi o concentrare a subiectului ºi o atentã economiede mijloace. O echipã întreagã lucreazã la cele cinci,zece sau douãzeci de minute, e o muncã cu douã

faþete: mult efort, valoare cantitativã redusã, maipuþini bani; dar ºi finalizare mai rapidã, distribuþiefacilã în medii online, posibilã anticipare a unuilungmetraj. Ca spectatori, ne solicitã atenþia ºi e unbun exerciþiu de receptare. Apoi mai are ºi o val-oare cinematograficã în sine.

Sosite de pe mai toate continentele, scurtmetra-jele au alcãtuit într-adevãr un Festival Internaþional,încadrat în categorii ca: dramã, comedie, animaþie,documentar, horror ºi film experimental. Filmeromâneºti au fost puþine, am numãrat doar ºapteproiecþii. Covârºitor a fost numãrul dramelor, cevamai mult de jumãtate din cele 128.

Dintre filmele premiate aº menþiona Moritz andthe Woodwose, o producþie germanã cu multiplecalitãþi. Dincolo de imaginea impecabilã, este odramã cu elemente fantastice ºi aluzii la mitologiagermanicã, 20 de minute captivante despre cumpercepe un copil boala ºi moartea. Un univers ego-centric, structurat simbolic ºi vãzut prin prismajocului viaþã-vis-viaþã. Jocul actoricesc a fost reuºit,reuºind un dublu efect asupra publicului: empatie ºireflecþie.

O altã proiecþie greu de ignorat a fost RedSnow, venitã din Serbia. În timpul ocupaþiei nazistedin anii ’40, pentru fiecare soldat german ucis erauexecutaþi o sutã de civili. Cum poate reacþiona unofiþer german, implicat forþat într-un rãzboi cãruianu îi vede sensul, atunci când încearcã sã salvezecivilii? Poate tortura sau uciderea unui individ fi jus-tificatã prin rãscumpãrarea altor o sutã? ªi, maiales, cât suportã conºtiinþa unui soldat normal, cãci,indiferent ce miºcare ar face, oamenii tot vor muri?A primit premiul pentru cea mai bunã imagine, darºi construcþia subiectului ºi creºterea gradualã a ten-siunii sunt puncte forte.

Cea mai bunã coloanã sonorã a mers la ruses-cul Second Wind, o dramã cu caracter experimentalce dureazã aproape ºapte minute. Izolat pe o plan-etã strãinã, eroul cosmonaut confecþioneazã câte ofloare din doze metalice ºi o planteazã în mica sagrãdinã deºerticã. (Non)sensul existenþei e transpusîntr-o manierã puternic estetizantã, printr-o supra-punere interesantã a imaginii stranii cu muzica-arti-ficiu.

Câºtigãtorii ClujShorts 2014 sunt:Trofeul ClujShorts: Moritz and the Woodwose

(GER), regia Bryn Chainey. Premiul AsociaþieiPersona: Last Caravan (FR), regia Foued Mansour.Premiul Juriului: The Girl Across the Street (Ned),regia Steven Wouterlood. Premiul presei clujene:Miruna (POL), regia Piotr Sulkowski. Premiul pub-licului: Border Patrol (GER), regia Peter Baumann.Cel mai bun documentar: Portrait Of An UrbanBeekeeper (SUA), regia Steve Ellington. Cea maibunã animaþie: Dji. Death Fails (MOL), regiaDmitri Voloshin. Cel mai bun film studenþesc: 30Ways to Attract a Man (RU), regia NikitaChisnikov. Cea mai bunã regie: Tempo (BE), regiaTony Marioni. Cel mai bun actor: JohannesSilberschneider, In the Still of the Night (AUS),regia Erich Steiner. Cea mai bunã actriþã: CelesteRibeiro în What Love Means to Me (POR), regiaRicardo Martins. Cea mai bunã imagine: VladanObradovic, Red Snow (SER), regia Luka Popadic.Cel mai bun montaj: Fortune Faded (GER), regiaAlexander Heringer. Cea mai bunã coloanã sonorã:Second Wind (RU), regia Sergey Tsyss. Cel maibun scenariu: Rodica Dominteanu, Objects inMirror Are Closer than They Appear (RO), regiaAlex Capatoiu.

!

3333




De ce un manifest al scurtmetrajului?

Simina Rãchiþeanu

film

În 1994, dupã ce am ieºit din sala de cinemaunde, pentru întâia oarã, vãzusem – castudent – Nãscuþi asasini, mi-am întâlnit un

dascãl de-al meu specializat în limbi clasice(acum e monah). Bulversat, intrigat ºi – în modbizar – încântat de electrizantele imagini de peecran, am dorit sã ºtiu ce impresie i-a lãsatnãdrãvãnia lui Oliver Stone la a cãrei vizionareluase ºi el parte. Mi-a rãspuns oarecum esopic:„Filmul s-ar cuveni sã fie ca o icoanã, nu-iaºa?...” Am tãcut, n-am zis nimic, dar în sineamea încercam sã pricep ceva din rãspunsu-ienigmatic. Ce legãturã putea fi între film (oricefilm) ºi icoanã? Niciuna, gândeam. Icoane ºifilme?! Drumul pânã la ele, doar în aparenþãsimplu ºi sinuos, este – înþeleg acum – o parteimportantã din marea cãlãtorie a vieþii: aceeaspre sine.

Când spui icoane, îþi imaginezi cã le gãseºtiîn biserici (ortodoxe). Aveam peste 25 de anicând am început sã înþeleg ce este ºi, mai ales,ce nu este, o icoanã. De ce, spre deosebire detabloul religios, icoana este definitã de canon(acele forme ºi culori combinate dupã învãþãturaBisericii), iar nu de „inovaþia” artistului-iconar.Dupã aproape douãzeci de ani de cãutãri, amînceput sã mã obiºnuiesc cu gândul cã în lãcaºulcontemporan de cult abundã, invariabil, ferecã-turi aurite masive ce ascund sub platoºe metal-ice pictura icoanei, policandre ºi sfeºnice uriaºe,greoaie ºi lipsite de gust, flori artificiale. ªi,desigur, icoane acoperite de prosoape ºi sclipici-uri (cu electricitate în loc de candele ºi lumânãride cearã) cu feþe dulceag-sentimentale ori natu-ralist-academice. Pentru Nikolai M. Tarabukin,(vezi Sensul icoanei1), lãcaºul contemporan aajuns sã reprezinte adesea „un buchet monstru-os de prost gust, sclipici ieftin, duh antiartisticce calcã în picioare tradiþiile autentice, per-verteºte sensul ºi semnificaþia autenticei„podoabe” bisericeºti”. Observaþiile sale dateazãde la începutul veacului XX, dar sunt ºi astãzi lafel de actuale. Sorin Dumitrescu spune cã pre-oþii s-ar cuveni sã ºteargã chipul sfinþilor batjo-corit de pictori pe zidurile bisericilor ºi sã bagebanii parohiei într-o iconografie „mãcar decen-tã”. Majoritatea picturilor noi sunt hidoase pen-tru cã „preoþii nu le vãd hidoase”, iar „credin-ciosul român vede ce vede «tata popa»”. Devinã este ºi programa analiticã din facultãþile deteologie, unde nu se învaþã nimic despre icoane,ci „doar un snop de ziceri pãrinteºti ºi câteva

generalitãþi de manual”. ªi încã ceva: instituþiilecare produc teologi sunt „rânduite curriculardupã calapod protestant”, ori „protestanþii suntcei care au alungat complet din lãcaºuriicoanele, considerându-le, fãrã sã clipeascã, blas-feme” (Noi ºi icoana2). Mi-a luat ceva vreme sãpricep cã icoana – atunci când nu e tablou reli-gios – este o „picturã transfigurativã” a cãrei„perspectivã rãsturnatã” (o tehnicã aleasã delib-erat de pictorii iconografi) constituie un elementesenþial de limbaj plastic. Extrem de sugestiv ºide relevant, limbajul iconografic asigurã corecti-tudinea acestei „teofanii în culori”3 din punct devedere scriptural. ªi aceasta pentru cãEvanghelia însãºi ne invitã sã ne „rãsturnãm”perspectiva, sã privim viaþa, lumea ºi pe noiînºine dintr-o perspectivã diametral opusã feluluiîn care lumea priveºte aceste lucruri.

Când spui filme, crezi cã le gãseºti încinematografe. În realitate, lucrurile nu preastau aºa. Încercarea de a desluºi asemãnãri întrefilm ºi icoanã presupune, recunosc, un demerstemerar. Cu atât mai mult cu cât percepþiacomunã, atât în cazul filmului, cât ºi în cazulicoanei, opereazã cu cliºee. În ceea ce priveºtefilmul, au statut de „icoane” doar filmele „deproducãtor”, cu succes la box office – aºa-numitele block-busters. La extrema opusã,filmele „de autor” (poeme cinematografice deEisenstein, Dovjenko, Dreyer, Welles,Mizoguchi, Kurosawa, Ozu, Bresson, Fellini,Buñuel, Taviani, Tarkovski, Paradjanov,Abuladze, ªepitko, Ray, Antonioni, Bergman,Zanussi, Wajda, Menzel, Forman, Sãucan,Pintilie, Kusturica, Piþa, Veroiu, Mungiu º.a.)care – asemenea icoanelor – transmit o „bucuriegravã”, ajung la un public restrâns. Acest publiceste familiarizat (sau, cel puþin, dornic sã sefamiliarizeze) cu „meta-limbajul” audio-vizual,cu poetica. Filmele de referinþã de altãdatã nuse mai gãsesc de mult în cinematografe, iar(tele)cinematecile sunt o raritate. Pe de altãparte, nici icoana (ca „vehicul pentru sfinþenie”)nu are parte de o soartã mai bunã, câtã vremecei mulþi preferã semnele denotative aleHristosului din tabloul religios. Imaginea defilm însã, atunci când nu cultivã numaidecât„firescul de pe stradã”, ci prelucreazã, „re-creeazã”, „transfigureazã” realitatea, se preteazãla o lecturã „simbolicã”, la o „hermeneuticã”asemenea icoanei. Astfel, ºi cinematografia – cafilozofie – este o „detectare”, o „modalitate a

cugetului ºi destoiniciei omului de a vedea câtmai desluºit lumea ºi de a ºi-o reprezenta maicoerent, mai cutremurãtor” (NicolaeSteinhardt4). „Pãcatul” filmelor „cu subiect”,dupã Constantin Noica, este cã „vor sã fixeze,în câteva imagini, libera imaginaþie aspectatorului” în loc „sã i-o elibereze, poateredând de douã sau trei ori, în chipuri diferite,aceeaºi scenã”5. Drumul spre cinema-ul de autortrece, iatã, prin hãþiºul de producþii stereotipe ºiprin repertoriul uniformizat (de la televiziunesau din cinematografe), care, cu un seducãtorcântec de sirene, cautã sã acapareze noi fani.

Termenul de iconic – aveam sã înþeleg pesteani – poate fi însã folosit ºi în legãturã cu artelenevizuale. Se vorbeºte despre aspectul iconic almuzicii psaltice sau despre „iconicitatea”romanului dostoievskian, de exemplu. ÎnIdiotul, Dostoievski – aratã Sorin Dumitrescu (înNoi ºi icoana) – „inaugureazã în tehnicaromanului iconicitatea”, iar Zosima din FraþiiKaramazov „simbolizeazã aurul din icoane”.Personajele ºi caracterele dostoievskiene „suntproiectate pe aureola acestui caracter-ecran carele exaltã prin contrast semnificaþiile”. De ce nuar fi atunci posibilã ºi o întâlnire a filmului cuicoana? De ce nu ar putea ºi el predispune lacontemplaþie, de ce nu ºi-ar smulge privitoruldin „lumea sensibilã” pentru a-l cãlãuzi spre„lumea iluminãrii divine”? (Alain Besançon6).Când ajunge sã-l angajeze vizual pe privitor,oferindu-i chipuri, nu mãºti, filmul – ca ºiicoana – „pescuieºte” oameni concreþi, anumitebiografii, în numele unei cãlãtorii spretranscendent. Asemenea unei liturghii,cinematograful transcendental „transformãexperienþa într-un ritual ce se poate repeta lanesfârºit” (Paul Schrader7). Asemenea icoanei, elnu îi suportã pe indiferenþi; îi deruteazã, îi iritã,iar apoi îi exclude, oarecum în acelaºi fel în careDomnul nu-i suportã pe cãldicei. Îi captiveazãînsã pe cei ce cautã „adevãruri de tainã”, iar nusimple (ori sofisticate) iluzii. Fãrã sã fieteologie, arta cinematograficã s-a dovedit,uneori, deschizãtoare de drum ºi cãlãuzitoareîntru teologie, chiar fãrã a avea conºtiinþaacestui act. Mãrturie stau câteva dincapodopere: Patimile Ioanei d’Arc, Pãmânt,Jurnalul unui preot de þarã, Andrei Rubliov, Aºaptea pecete, Fragii sãlbatici, Aventura,Nazarin, Julieta ºi spiritele, Umbrele strãmoºiloruitaþi, Pater Panchali, Solaris, Iluminare,Cãlãuza, Cãinþa, Soare pânã ºi noaptea, Ruga,Nostalghia ºi încã altele. ªi poate cã unul dincei mai autentici „topografi ai lui Dumnezeu”,„cãlugãr-poet al unei abaþii a cinematografului”(Antoine de Baeque), rãmâne Andrei Tarkovski.În arta sa, o „artã iconicã” (Costion Nicolescu8),timpul devine „spaþiu de contemplare”. Emoþia,la fel ca în icoane, epuratã de orice urmã desentimentalism (principalul vrãjmaº alduhovniciei), este semn al unei trãiri autenticeºi limpezi9. Finalurile tarkovskiene cheamãprivitorul sã pãtrundã într-o „altã lume, nuvirtualã, ci de un alt tip de realitate, mai înalt,o lume izbãvitã ºi transfiguratã, lecuitã ºilãmuritã”10 (Costion Nicolescu).

Imaginea de film, tot mai voyeuristã, tindesã se „elibereze” de orice fel de cenzurã, deorice limitã tehnologicã ºi de orice original.Devenitã un „pseudo-original” (un „contra-origi-nal”), ea ne lasã acum sã avem parte de tot ceeace ne-am dorit. Imaginea televizualã, „structuralidolatrã”, strãinã sau indiferentã faþã de nevoilepoeþilor (ºi ale artiºtilor, în general), ascultã devoyeur ºi – vezi Reþeaua10, Nãscuþi asasini,Zapping11 – „nu produce decât imagini prostitu-

3344




În cãutarea icoanei pierduteMarian Sorin Rãdulescu

Anatoli Soloniþîn în Andrei Rubliov (Andrei Tarkovski, U.R.S.S., 1966)

Sunt obositã de atâta singurãtate!”... Iatã cedeclara în urmã cu câþiva ani, unui trimis alsãptãmânalului ,,Paris Match”, cea care a fost

un fenomen al unei epoci, o imagine, un fizic, unsex-simbol, cea care aducea Franþei mai mult venitdecât uzinele Renault, cea despre care la sfârºitulanilor ’50 se scriau cam 10.000 de cuvinte într-olunã, adicã: Brigitte Bardot!

Cu pletele în vânt ori cu pãrul înfoiat în coafurineglijente, cu fustele ei scurte aruncate pestejupoanele acelor ani sau cu rochiile mulate pe uncorp de un erotism extrem de provocator, ne ofereachipul unei adolescente mereu bosumflatã, cubuzele mari, senzuale, respingând accesoriilecelorlalte dive, blãnurile ºi bijuteriile lor sofisticate,încã de la început Brigitte Bardot reuºind sãcoboare de pe ecran în plinã stradã – lângã mine,lângã ceilalþi oameni de rând, devenind teribil deaccesibilã. Pânã la urmã, era un anti-star...

S-a nãscut la Paris, în 1934. A fãcut studii deartã dramaticã ºi balet – care vor fi valorificate maitârziu – apoi, manechin la marile case de modãpariziene. Începuturile, se poate spune cã au fostdestul de nesemnificative pentru aceastã fatã cu unaer candid ºi inconºtient provocator. Câtevaangajamente pe scena unui teatru, apoi primul rolcinematografic, la fel de ºters: Grota normandã (Letrou normand), în 1952, regizat de Jean Boyer.Alãturi de ea, un viitor mare actor: Bourvil. Au maifost încã vreo zece filme prin care aceastã starletã atrecut aproape neobservatã.

Apropo de aceste începuturi ale lui Bardot... Laînceputul anilor ’60 eram student în Bucureºti cândam vãzut filmul Marile manevre de Rene Clair ºi,evident, am fost impresionat de jocul celor doimonºtrii sacri, Gerard Philipe ºi Michele Morgan. Eibine, dupã câþiva ani, cineva mi-a atras atenþia cã înacest film mai fusese distribuitã ºi o tânãrãfrumuºicã. Brigitte Bardot. Nu ºtiam, nu-miaduceam aminte de ea, pentru mine a trecutneobservatã! Ei da, nu e uºor sã ajungi alãturi de

marile nume ale vremii, cu siguranþã cã uneori enevoie ºi de un mentor.

Acesta a venit în 1956, se numea Roger Vadim,un regizor de mare calibru, precursorul Noului Val,curent cinematografic despre care v-am povestitrecent, ºi care i-a pecetluit gloria cu rolul din filmulªi Dumnezeu a creat femeia. A fost una dinoperele cele mai sincere, tinereºti ºi originale createdupã 1945. Noutatea era Brigitte Bardot, personajulfeminin principal, o tânãrã senzualã, dornicã deplãceri, amoralã, trãind din instinct ºi doar pentruprezent. Iatã ce spunea marele regizor despre„creaþia” sa, cea care i-a fost ºi soþie, întâlnind-o laMadrague, dupã aproape 30 de ani: „Acolo amgãsit un mit în viaþã, de fapt, o femeie frumoasã,care a rãmas la fel de fragilã ºi exigentã ca acum 30de ani ºi care de atunci încoace, se bate împotrivauzurii sentimentelor.”. Splendide cuvinte!

„A fost frumoasã întotdeauna, ºi la licãrireafocului din cãmin, ºi sub proiectoarele de cinema,ºi-n bãtaia soarelui” – declara Vadim.

Au urmat filmele Babette pleacã la rãzboi –1959, de Christian Jaque, apoi Adevãrul, în 1960,regia Henri Georges Clouzot, cu Samy Frey.

În 1962, Louis Malle realizeazã Viaþãparticularã, unde Bardot evolueazã alãturi deMarcello Mastroiani. Dumnezeule, ce cuplurãvãºitor! Filmul este inspirat din existenþa realã aactriþei, cea care devenise un mit, „mitulerotismului fãrã complexe, al femeii-copil, alincomparabilei bosumflate” – cum o defineaEcaterina Oproiu. Îmi aduc aminte de acest film ºi,credeþi-mã, nu pot sã uit mersul ei uºor legãnat,pletele ei blonde, privirea ei veºnic speriatã ºitotodatã provocatoare. Filmul ne-a arãtat viaþa eiprivatã, felul în care accesibilitatea de care a datdovadã s-a întors împotriva ei, „anti-starul a devenitobiect de idolatrie devastatoare ºi de hãrþuialã” –cum bine spunea criticul Magda Mihãilescu.

Urmeazã în 1963 Dispreþul de Jean-Luc Godard,alãturi de inegalabilul actor Michel Piccoli, apoi în

1965 Viva Maria! În regia Louis Malle, cu actriþaJean Moreau, alt monstru sacru al cinematografiei.În 1970, împreunã cu Claude Rich, realizeazã Ursulºi pãpuºa în regia lui Michel Deville, în 1971Bulevardul romului de Robert Enrico, cu LinoVentura, apoi Incendiatoarele în regia lui ChristianJaque, cu Claudia Cardinale iar în 1973 Don Juan,cu frumosul Maurice Ronet, în regia lui RogerVadim.

Apoi, tãcere! De necrezut, la numai 39 de ani,Brigitte Bardot se retrage de pe ecran! ,,Cucinematograful am terminat. Nu mã maiintereseazã. Am pus punct ºi am întors pagina.Cinematograful de astãzi e cu desãvârºire inodor,incolor ºi înfricoºãtor. E imaginea civilizaþieiactuale”. Iatã ce declara B.B. în 1984 reporteruluide la ,,Paris Match”.

Oricum, nu ezitã sã se arate în continuarelumii. ,,Orice aº face, ridurile acestea existã”,spunea ea. Înconjuratã de zeci de animale –militeazã de mulþi ani pentru protecþia acestora –,retrasã la Mandrague, proprietatea ei de la Saint-Tropez, îºi primeºte rarii vizitatori dând deopartetoate artificiile din viaþa ei.

...Puþin ruj pe buze, pãrul drept ºi ridurile lavedere! Sunt aºa cum sunt!

!

3355




...ºi Dumnezeu a creat B.B.!remember cinematografic

Ioan Meghea

Brigitte Bardot

ate”. Nu mai comunicã decât mereu alte imagini– „idoli de voyeuri, fãrã original” – ºi „contraz-ice orice comuniune” (Jean-Luc Marion12).Sacrul, adaugã Marion, nu se mai disimuleazãpentru cã „afarã dacã nu dispare, apare în «mar-ile mese» (grandes messes) care constau de-acum înainte mult mai adeseori în congresepolitice sau întâlniri sportive decât în celebrãrieuharistice”. Când însã nu e idolatrã, ci „pneu-moforã” (purtãtoare de duh, de nãdejde ºi cred-inþã), imaginea de film devine din „strãinã” (oriindiferentã faþã de nevoia dintotdeauna a omu-lui de sens) „aproapele nostru”. Nici cãlãtoriileprin lumea mare ºi nici intrarea în labirintul cul-turii (cinematografice) nu sunt pricinã de„smintealã” ºi „dezrãdãcinare”. Acest pericol îipriveºte, scria Nicolae Steinhardt13, doar pe „ceifãrã temelie lãuntricã, versatili ºi uºuratici”.Pentru ceilalþi, „contactul cu alte universuri nueste decât îmbogãþire, izvor de mai multã îngã-duinþã ºi de înþelegere a nesfârºitei exuberanþe acreaþiei”14.

NNoottee::1. Ed. Sophia, Bucureºti, 2008.2. Ed. Anastasia, Bucureºti, 2010.

3. Pentru Leonid Uspensky arta sacrã ortodoxã –icoana – este „expresia vizualã a dogmei transfig-urãrii”. 4. „Platon pe ecran”, în Escale în timp ºi spaþiu, Ed. Mãnãstirii Rohia ºi Polirom, Iaºi, 2010.5. Rugaþi-vã pentru fratele Alexandru, Ed. Humanitas,2010.6. Imaginea interzisã. Istoria intelectualã a iconosclas-mului de la Platon la Kandinsky, Ed. Humanitas,1996.7. Transcendental Style in Film: Ozu, Bresson,Dreyer, Da Capo Press, New York, 1988.8. Credinþa, nãdejdea ºi iubirea în viaþa ºi opera luiAndrei Tarkovski, Ed. Lumea Credinþei, Bucureºti,2013.9. În cartea sa, Tarkovski – Filmul ca rugãciune (Ed.Arca Învierii, 2001), Elena Dulgheru consacrã un capi-tol întreg trãsãturilor specifice icoanei din operatarkovskianã.10. „Pentru Tarkovski, un «artist al viziunii», trecutulþãrii sale se rezuma la icoanã, aceastã artã în care viz-ibilul nu este decît netezire, dâra invizibilului”(Olivier Clement).11. Un film în regia lui Sidney Lumet, din 1976, careatrage atenþia cã în lumea contemporanã nu se maigândeºte în termeni de naþiuni ºi popoare, ci demoney-money. Multinaþionala dominaþie a dolaruluie în vremea noastrã, spune un fel de zeu suprem alunei congregaþii media ecumenice, „structura atomicã,subatomicã ºi galacticã a lucrurilor”? Suntem, aratã

filmul lui Lumet, niºte „umanoizi” care ºi-au pierdutomenitatea. 12. Scurt-metraj de Cristian Mungiu, 2000. Un om-telecomandã, care schimbã canalele cu o cârmã dintr-un fel de sediu central unde mai trudesc ºi alþioameni-telecomandã (foºti dependenþi de TV) pentrutot felul de pierde-varã în faþa ecranului, vede ce seîntâmplã dincoace de ecran, în „lumea realã”, în viaþacelor ce butoneazã telecomenzile non-stop. „Ochiul”din televizor este – într-un fel – acelaºi „ochi” care „tevede” ºi „te cerceteazã” mereu, iar dacã crezi asta, nute mai poþi purta oricum. Sau poþi, însã perãspunderea ta, ºtiind bine cã voyeurismul ºislobozirea ochiului cãtre „frumuseþi strãine” (vir-tuale ori altcum) se cheamã lãcomie ºi exces.13. Crucea vizibilului. Tablou, televiziune,icoanã – o privire fenomenologicã, Ed. Deisis,Sibiu, 2000.14. Primejdia mãrturisiri, Ed. Mãnãstirii Rohia ºiPolirom, Iaºi, 2009.

!

3366



inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XXIV) 3

cãrþi în actualitate

Ioan Negru Pânã unde suntem nemuritori 4

Ionel Necula Cãutarea drumului spre cuvânt 5

Alexandru Petria Prin scris, spre libertate 5

cartea strãinã

Reghina Dimitriºina Conversaþii cu mine însumi 6

comentarii

ªtefan Manasia Patru secvenþe cu Andrei Bodiu 7

poezia

ªtefan Ciobanu 8

Georgian Ghiþã 9

Lucia Dãrãmuº 9

parodia la tribunã

Lucian Perþa ªtefan Ciobanu 8

proza

Mircea Daneliuc Obiecte fricoase 10

Adrian Þion Clandestin 11

interviu

de vorbã cu François Bréda "Cluj-Huedin sau

Paris-Coulommiers e exact acelaºi lucru pe la ºase

dimineaþa" 12

eseu

Adrian Dinu Rachieru Despre "boala Nichita" (II) 14

meridian

Florin Costinescu Evgheni Evtuºenko pe limba lui

ªtefan Dimitriu 16

politica zilei

Petru Romoºan Comedia de week-end 18

Nicolae Iliescu Teribil, demenþial, scandalos 18

diagnoze

Andrei Marga Demitologizarea la Rudolf Bultmann 19

opinii

Isabela Vasiliu-Scraba Excluderea din cultura

româneascã a lui Noica ºi a poeþilor martirizaþi în închiso-

rile comuniste (I) 21

filosofie

Remus Foltoº Aporie ºi ontofanie la Eugen Ionesco 23

eveniment

ªeful opoziþiei, Crin Antonescu, discurs memorabil la

lansarea candidaþilor PNL regiunea Nord-Vest 24

traduceri

Neil McCarthy 26

corespondenþã din SUA

Victor Gaetan "Problema Ucrainei ºi Crimeii este

complexã" 27

istoria

Vasile Mîrza Actualitatea monografiei Marea Neagrã a

lui Gheorghe I. Brãtianu (III) 28

efectul de searã

Robert Diculescu Robinsonii emigraþi 28

muzica

Virgil Mihaiu Întâmpinarea primãverii la Filarmonica

"Transilvania" (II) 30

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz Opereta în plinã

expansiune - "Vãduva veselã" de Franz Lehar la Opera

Românã 31

teatru

Claudiu Groza În rãspãr... (II) 32

film

Simina Rãchiþeanu De ce un manifest al scurt-

metrajului? 33

Marian Sorin Rãdulescu În cãutarea icoanei pierdute 34

remember cinematografic

Ioan Meghea ...ºi Dumnezeu a creat B.B.! 35

plastica

Ioan Moldovan "Despre M.I.N.E." 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

„Despre M.I.N.E.”Ioan Moldovan

Ioan Augustin Pop aparþine genului de artistcare se adreseazã, programatic aº zice, energieicreative pentru a-i dirija vectorii încãrcãturii

genuine, în interiorul unui proiect ideatic ºi spreamorsarea unui mesaj controlat intelectual-conceptual ºi, deopotrivã, existenþial-etic.Discursul sãu nu se articuleazã „natural”, nu elãsat la voia reacþiei sensibile ºi emoþionale, ci„cultural”, fiind pus în miºcare de imperativulprestaþiei reflexive pe aliniamente menite sãiniþieze-susþinã-suscite-chestioneze obsesii tematiceºi configurãri ale realitãþii dintre cele mai acute.În raport cu acest complex de factori de gestaþieºi de acþiune – cuprinºi în inventarul a ceea ceîndeobºte se înþelege prin sintagma „visformativã” – artistul îºi gestioneazã cu egalãfervoare facultãþile imaginative, acumulãrile ºiraþiunile, raþiunea operaþionalã a demersului.

Ioan Augustin Pop nu finalizeazã, pur ºi sim-plu, obiectul tablou în sine, unul, încã o serie,încã un grup pentru a le expune în decorul recep-tãrii publice în convenþiile unei expoziþii person-ale. Nu astfel funcþioneazã laboratorul lui IoanAugustin Pop. Ori de câte ori el se hotãrãºte – ºio face ca urmare a unei elaborãri procesuale

îndelungate studiindu-se pe sine – sã iasã în lume,o face ca pentru o articulare ideaticã cu adresãdirectã, bazatã pe elaborare atentã, chiar tension-atã, ºi urmãrind mai puþin confruntarea cu pla-nuri estetice ci cu devenirile interactivate îninstanþa publicã ºi criticã a receptãrii, ºi deciurmând programul comunicãrii susþinute de dia-log, polemic, cu ceilalþi, pe teme, subiecte, prob-lematici ce includ, reflectã ºi refractã condiþiaomului contemporan, a omului ca subiect al exis-tenþei proprii ºi al convieþuirii comunitare într-untimp-spaþiu definit nu atât metafizic – deºi niciaceastã dimensiune nu e ignoratã – cât prinefectele – în principal disolutive ºi anamorfotice –asupra conºtiinþei, a spiritului lucid, ca ºi asuprasimþurilor, senzaþiilor, emoþiilor ºi sentimentelor.

Sub acest ecleraj ideatic ºi atitudinal seplaseazã ºi expoziþia deschisã în spaþiul MuzeuluiÞãrii Criºurilor din Oradea (7 martie 2014 – n.r.).

Nu mai insist asupra modului personal de a fiartist al lui Ioan Augustin Pop pe care am încer-cat a-l schiþa mai sus. Prefer, în continuare, sãtransmit câteva observaþii percepute, gãsindu-mã

(Continuare în pagina 20)

Ioan Augustin Pop Miniu de plumb 1 (2010), tehnicã personalã 200 x 200 cm

Documents

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 279 - revistatribuna.ro · ducerea sau ilustrarea graficã a operei lui Tudor Arghezi, precum ºi în traducerea operei sau publicarea de exegeze