boli cucurbitacee.doc

FRUNZA (FOLIUM)

Titlul temei:

PRINCIPALELE BOLI IN CULTURA CUCURBITACEELOR: IDENTIFICARE, FACTORI FAVORABILI, ELEMENTE DE PROTECTIE

CUPRINS

Titlul temei:

PRINCIPALELE BOLI IN CULTURA CUCURBITACEELOR:

IDENTIFICARE, FACTORI FAVORABILI, ELEMENTE DE PROTECTIE

PAG.

1.BOLILE PLANTELOR . GENERALITATI 3

2CLASIFICAREA BOLILOR PLANTELOR3

3.PRINCIPALELE BOLI IN CULTURA CUCURBITACEELOR5

3.1Generalitati5

3.2 MOZAICUL COMUN

Cucumber mosaic virus (CMV)9

3.3PATAREA UNGHIULARA A FRUNZELOR DE CASTRAVETI

Pseudomonas syringae pv. lachrymans10

3.4MANA CUCURBITACEELOR

Pseudoperonospora cubensis11

3.5FAINAREA CUCURBITACEELOR

Sphaerotheca fuliginea12

3.6ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR

Colletotrichum lagenarium13

3.7OFILIREA MICOTICA

Fusarium oxysporum, Verticillium dahliae15

3.8CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR

Cladosporium cucumerinum16

3.9ALTERNARIOZA CUCURBITACEELOR

Alternaria cucumerina17

4.Pagube si pierderi ocazionate de atacul agentilor fitopatogeni18

Bibliografie20

1. BOLILE PLANTELOR . GENERALITATI

Fitopatologia studiaza simptomatologia (patografia) bolilor, cauzele care stau la baza aparitiei lor (etiologia), modul de actiune al agentilor fitopatogeni si evolutia bolilor (patogeneza), relatiile planta gazda - agent patogen - conditii de mediu (ecologia bolilor) precum si experimentarea, elaborarea si aplicarea masurilor de combatere preventive (profilaxia) si curative (terapia). Ca urmare, fitopatologia are rolul de a dezvolta cunostintele despre bolile plantelor dar si de a elabora metode si strategii prin care acestea pot fi evitate sau controlate.

Prin boala se ntelege, n sens larg, orice abatere (anomalie) observata n raport cu fenotipul asteptat, cauzata de actiunea microorganismelor virusuri, bacterii, fitoplasme sau ciuperci. Ca urmare, conceptul de boala se refera la orice tulburare a echilibrului functional (fiziologic) si structural (anatomo-morfologic) care pune n pericol dezvoltarea normala a plantei si care conduce la scaderi cantitative si calitative de recolta.

Amplificarea acestor procese si acumularea lor determina dezechilibre progresive la nivel celular, exteriorizate la un moment dat prin modificari anatomo-morfologice evidente (simptome) caracteristice starii de boala.2. CLASIFICAREA BOLILOR PLANTELOR O planta de cultura poate fi afectata de peste 100 de boli (Agrios, 2005).

Bolile plantelor se pot grupa dupa numeroase criterii, cele mai uzuale fiind urmatoarele:

1. agentul responsabil: n functie de agentul responsabil, bolile plantelor pot fi:

a. boli neparazitare (abiotice, fiziologice sau neinfectioase), care definesc modificarile de metabolism, tulburarile de crestere sau anomaliile n dezvoltarea plantelor, netransmisibile de la o planta la alta, provocate de factori externi nefavorabili.

Principalii factori abiotici sunt factorii fizici (variatiile termice, modificarea conditiilor hidrice, lumina radiatiile), edafici (solul cu proprietatile sale: pH, structura, compozitie, salinitate, disponibilitate n elemente nutritive, aerare) si antropici: poluanti atmosferici, carente nutritive, practici culturale, prezenta contaminantilor n apa de irigare (detergenti, hidrocarburi, pesticide etc.).

b. boli parazitare (infectioase) produse de agenti patogeni. Din acest punct de vedere se poate vorbi de viroze (produse de virusuri), viroidoze (produse de viroizi), fitoplasmoze (produse de fitoplasme), bacterioze (produse de bacterii), micoze (produse de ciuperci), antofitoze (produse de antofite parazite) etc. Acest criteriu de clasificare, bazat pe etiologia bolii, are o importanta majora n practica: cunoasterea cauzei aparitiei bolii sugereaza, de asemenea, dezvoltarea probabila si rapndirea si genereaza alegerea strategiilor de combatere.

2. simptome: dupa tipul generic de simptome, putem clasifica bolile plantelor n patari, cloroze, necroze, hipertrofii, atrofii, putregaiuri, deformari, ofiliri, nanism, etc.

Acest criteriu de clasificare a fost frecvent utilizat n perioada empirica a fitopatologiei, cnd

nu se cunostea etiologia bolilor. Unele boli ale plantelor pot fi identificate imediat pe baza simptomelor specifice: ruginile, fainarile, manarile etc. Alteori, acest sistem de clasificare poate prezenta minusuri. Astfel, un acelasi simptom poate fi generat de cauze foarte diferite. De ex., ngalbenirile (clorozele) pot fi datorate att unor cauze neparazitare (exces de apa, carenta n fier, absenta luminii, fitotoxicitate) ct si parazitare (virusuri, viroizi, fitoplasme, ciuperci vasculare). O ofilire poate fi generata de lipsa apei, de alterarea radacinilor sau coletului plantei, de o transpiratie excesiva sau de instalarea bacteriilor/ciupercilor n vasele conducatoare.

Pe de alta parte, o aceeasi cauza poate produce simptome foarte diferite, n functie de planta gazda, fenofaza acesteia, conditiile biotice sau abiotice ale mediului sau momentul observarii.

Un exemplu n acest sens l poate constitui virusul mozaicului castravetilor (Cucumber mosaic virus) cu o simptomatologie variata n functie de planta gazda: mozaic foliar la castraveti, frunze filiforme la tomate, piticire si necroze foliare la ardei.

3. evolutia si durata procesului parazitar: boli acute, cu evolutie rapida putregaiul plantutelor (Pythium ultimum) si boli cronice, cu evolutie lenta: cancerul bacterian al pomilor fructiferi si al vitei de vie (Agrobacterium tumefaciens), varsatul prunelor (Plum pox virus).

4. viteza de raspndire si suprafata ocupata: boli epifitice (pandemice), care se raspndesc rapid pe suprafete mari, producnd adevarate epidemii - ruginile, fainarile, manarile si boli endemice, care se raspndesc lent, fiind cantonate n anumite regiuni si conditionate de prezenta unor anumiti factori, ca de exemplu un sol acid ria neagra a cartofului (Synchytrium endobioticum) sau hernia radacinilor de crucifere (Plasmodiophora brassicae).

5. extinderea pe planta: boli generalizate, care afecteaza ntreaga planta - viroze, traheobacterioze, traheomicoze si boli localizate, care cuprind numai anumite portiuni din planta, de exemplu frunzele patarea rosie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum).

6. tipul de organ afectat: boli de depozit (afecteaza organele depozitate); boli ale semintelor si plantutelor; boli ale ramurilor; boli foliare; boli vasculare (cu dezvoltare n xilem sau floem).

7. planta gazda: bolile tomatelor, bolile marului, bolile garoafelor, bolile vitei de vie etc.

8. familia botanica a plantelor gazda: bolile solanaceelor, bolile cruciferelor, bolile rozaceelor etc.

9. grupe mari de plante, privite din punct de vedere horticol: bolile legumelor, bolile pomilor fructiferi, bolile plantelor ornamentale, bolile vitei de vie etc.

10. frecventa aparitiei si importanta economica a pagubelor produse: boli cheie, principale, care apar n fiecare an n cultura si produc pagube importante, care impun aplicarea masurilor de combatere mana (Plasmopara viticola), fainarea (Uncinula necator) si putregaiul cenusiu (Botryotinia fuckeliana) la vita de vie si boli secundare, care nu produc pagube dect n unii ani, n anumite conditii. Cunoasterea si clasificarea bolilor n functie de acest criteriu are importanta n elaborarea si adaptarea strategiei de protectie a culturii, care se construieste avnd n vedere numai bolile cheie; n acest mod se diminueaza presiunea tratamentelor chimice asupra biocenozei.

11. fenofaza plantei: boli ale plantutelor, puietilor, ale plantelor dezvoltate, boli de depozit.

3. PRINCIPALELE BOLI IN CULTURA CUCURBITACEELOR 3.1. Generalitati

Familia Cucurbitaceae cuprinde cca. 640 de specii, rspandite din regiunile temperate pan in cele tropicale.

Sunt plante erbacee, cu tulpina fistuloas (goal), taratoare sau agttoare prin carcei, care au origine caulinar (se formeaz din tulpin). Frunzele sunt alterne, intregi sau divizate, cu nervatiune palmat sau penat. Florile sunt unisexuat-monoice, rar dioice, actinomorfe, tipul 5, solitare sau grupate in cime laxe, axilare. Caliciul este gamosepal (cu sepale unite), corola este gamopetal, campanulat (clopotel). Androceul este triadelf (reunit in 3 mnunchiuri).

Staminele au anterele incovoiate in forma literei S. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, inferior, cu 3 stigmate bilobate.

Fructul este melonid sau peponid, cu tesutul placentar bine dezvoltat.

Genul Cucurbita se caracterizeaz prin frunze palmatlobate, carcei ramificati.

Cucurbita pepo L. - Bostan, Dovleac (fig. 1)Fig. 1. Dovleac

Regn:

Plantaencrengtur:

MagnoliophytaClas:

MagnoliopsidaOrdin:

CucurbitalesFamilie:

CucurbitaceaeGen:

CucurbitaSpecie:

Cucurbita maxima

Este o plant anual cu tulpina acoperit de peri rigizi,agttoare prin carcei ramificati. Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii ascutiti, acoperite de peri rigizi. Infloreste in VI-VIII. Se cultiv pentru fructele folosite in furajarea animalelor, alimentatia omului, dar si ca plant oleaginoas, semintele contin ulei, fiind comestibile. Originar din America Central.Dovleacul conine n interior numeroase semine ovale, convexe i netede, de 2-3 cm lungime, care la rndul lor conine un miez alb i comestibil. Mrimea dovleacului variaz ntre 25-40 cm diametru, dei exist i cazuri excepionale. Exist varieti de var avnd fructul de culoare deschis i semine mai moi (varietate care se conserv puin timp) i varieti de iarn care sunt mai seci i mai dulci, folosite n produsele de cofetrie (durata de conservare este mai lung).

Cucurbita maxima Duchesne - Dovleac turcesc

Plant anual cu frunze palmat-lobate, cu lobii rotunjiti.

Infloreste in VI-IX. Fructele sunt mari, globuloase, turtite, alburii (acoperite de pruin), cu tesutul placentar portocaliu si dulce. Se cultiv in scop alimentar, furajer. Originar din America Central.

Genul Cucumis prezint frunze palmat-lobate si carcei simpli.

Cucumis sativus L. - Castravete (fig. 2) Fig. 2. Castravete (Cucumis sativus L.) Plant anual cu tulpina agttoare prin intermediul carceilor simpli (neramificati). Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii acuminate (brusc ingustati, filiform). Florile sunt galbene, cele brbtesti apar inaintea celor femeiesti. Infloreste in VI-VIII. Melonidele sunt cilindrice,netede sau rugoase. Se cultiv pentru fructele consumate in stare proaspt sau conservate. Este o specie termofil, originar din India.

Cucumis melo L. - Pepene galben (fig. 3)CucumisFig. 3 Pepene galben

Regn:

Plantaencrengtur:

MagnoliophytaClas:

MagnoliopsidaOrdin:


CucurbitaceaeGen:

Cucumis

Plant anual, cu frunze palmat-lobate pan la fidate, cu lobii rotunjiti. Florile sunt galbene, apar in VI-VIII. Melonidele sunt sferice, turtite sau alungite, netede, costate sau reticulate, cu tesutul placentar de culoare galben sau verzuie, aromat. Fiind o specie termofil, se cultiv in sudul trii pentru fructe. Este originar din Asia si Africa tropical.

Genul Citrullus se caracterizeaz prin frunze penat-sectate si carcei ramificati.

Citrullus lanatus (Thunb.) Matsumura et Nakai - Pepene verde, Lubenit, Harbuz (fig. 4) Este o plant anual, cu frunze penat-sectate, flori galbene.

Infloreste in VII-VIII. Fructele sunt mari, sferice sau alungite, cu tesutul placentar rosu,suculent si dulce.

Plant termofil, se cultiv in sudul trii pentru fructele folosite in alimentatie. Originar din Africa de Nord-Vest.

Fig. 4 Pepene

Regn:

PlantaeOrdin:


CucurbitaceaeGen:

CitrullusSpecie:

lanatusSubspecie:

C. lanatus sp. vulgarisC. lanatus sp. lanatusC. lanatus sp. mucosospermus

Genul Lagenaria prezint frunze palmate si carcei ramificati.

Lagenaria siceraria (Molina) Standley - Tigv

Plant anual, cu frunze palmatlobate.

Florile sunt albe, cu corol rotat.

Infloreste in VII-VIII. Fructele sunt alungite, adesea prezint dou umflturi, separate de o zon ingust. Cultivat ornamental si pentru fructele folosite in scop gospodresc.

Originar din Africa, India.

3.2 MOZAICUL COMUN Cucumber mosaic virus (CMV)

IDENTIFICARE

Patografie

Frunze: mozaic (pete verzi - galbui care alterneaza cu tesut de culoare verde); uneori, zonele de culoare verde se bombeaza spre fata superioara. Plantele infectate n stadiu tnar ramn mici, dau recolte nensemnate. Dupa o perioada cu temperaturi scazute, pe frunzele mature apar necroze, ncepnd de la periferie spre centru. Plantele infectate, surprinse de scaderea temperaturii n perioada de incubatie a bolii se pot ofili rapid, complet.

Fructe: marmorate, mai ales la temperaturi ridicate (peste 27 0C); la fructele tinere de pepene galben, pe lnga marmorare, pot sa apara si mici ridicaturi de culoare verde-nchis.

Fig. 5

FACTORI FAVORABILI

Agentul patogen. Cucumber mosaic virus. Virusul este capabil sa infecteze peste 200 de specii cultivate si spontane.

Transmitere si raspndire. Virusul rezista peste iarna n plante spontane (Stellaria media,Capsella bursa-pastoris, Lamium purpureum, Arctium lappa, Cirsium arvense etc) dar si n plante cultivate (spanac de toamna, lucerna, semiceri de varza si de sfecla, menta) sau plante lemnoase (Cornus, Ligustrum, Forsythia, Ribes, Cerasus, Prunus). Se transmite si prin samnta. In cursul vegetatiei, virusul este raspndit de catre afide, n mod nepersistent.

ELEMENTE DE PROTECTIE

Elemente de protectie

respectarea distantelor de izolare fata de plantele gazda pentru virus; combaterea buruienilor din culturi si din vecinatatea acestora, precum si din spatiile dintre sere si solarii; folosirea de samnta provenita de la plante neinfectate sau tratata termic; prevenirea patrunderii afidelor n spatiile de producere a rasadului (plase fine la deschiderile pentru aerisire); combaterea afidelor vectoare n faza de rasad si dupa plantare; cultivarea soiurilor rezistente.

3.3 PATAREA UNGHIULARA A FRUNZELOR DE CASTRAVETI

Pseudomonas syringae pv. lachrymans

IDENTIFICARE

Atacul se manifesta la toate organele aeriene ale plantelor.

Plantute: cotiledoane: pete mici, hidrozate, brune; uneori, tesuturile sunt perforate, distruse iar plantuta piere.

Frunze: pete unghiulare (limitate de nervuri), de 2-7 mm, hidrozate, mai nchise la culoare n comparatie cu tesuturile libere de atac, apoi cenusii - albicioase, izolate sau confluente. La suprafata petelor, pe vreme umeda, se observa prezenta unor picaturi vscoase exsudatul bacterian, care, prin uscare, apare ca o crusta alba-cenusie. Tesuturile atacate se necrozeaza, se desprind si cad, frunza apare perforata, zdrentuita.

Flori: cele infectate cad.

Fructe: pete mici (1-3 mm), adncite n tesuturi, albicioase; din ele se scurg picaturi de seva cu exsudat bacterian; fructele tinere se deformeaza.

Agentul patogen: Pseudomonas syringae pv. lachrymans - bacterii bastonas, cu 1 - 5 cili dispusi la unul din capete.

Transmitere si raspndire. Transmiterea se realizeaza prin seminte si resturi vegetale infectate, nedescompuse. In timpul vegetatiei, bacteriile sunt raspndite de picaturile de apa antrenate de vnt, de insecte si, de asemenea, prin unelte, minile si hainele muncitorilor (mai ales daca se lucreaza la plante cu frunzisul umed).

Fig. 6

FACTORI FAVORABILI

Umiditatea ridicata (peste 90%), prezenta picaturilor de apa pe organele aeriene ale plantei si temperaturi ntre 18 si 28 0C.


cultivarea de soiuri rezistente; ndepartarea frunzelor si fructelor puternic atacate; folosirea de samnta sanatoasa, dezinfectata termo-hidric (530, timp de 1 ora) sau chimic (Super Homai, Prosemin); dupa rasarire: eliminarea plantelor cu infectie pe cotiledoane si aplicarea primului tratament, la aparitia bolii; reducerea udarii prin aspersie si evitarea trecerii printre plante cnd frunzele sunt ude; tratamente chimice n vegetatie: produse cuprice (Champion, Cuzin, Funguran etc.); adunarea si resturilor infectate; aratura adnca; n cmp: respectarea rotatiei de 3 - 4 ani.

3.4 MANA CUCURBITACEELOR

Pseudoperonospora cubensis

IDENTIFICARE

Frunze: pe fata superioara, pete poligonale (limitate de nervuri), verzi-galbui, apoi galbene si, n final, brun-deschis. Pe fata inferioara a limbului apare un puf cenusiu violaceu (conidiofori cu conidii) . Frunzele se usuca si cad.

Flori si fructe tinere: cad sau se usuca.

Agentul patogen. Pseudoperonospora cubensis (Oomycetes). In tesuturi se formeaza oosporii, prin care ciuperca rezista peste iarna.

Fig. 7

FACTORI FAVORABILI

prezenta picaturilor de apa pe frunze, nebulozitate prelungita si temperaturi de 16 22 0C.

sensibilitatea soirilor (soiul Cornichon este foarte sensibil).


adunarea si arderea resturilor; aratura adnca; rotatie de 4 - 5 ani; crearea unor conditii mai putin favorabile patogenului: n sere suspendarea irigarii prin aspersie, asigurarea aerisirii; n cmp, n zonele unde mana reprezinta o problema; cultura castravetilor pe spalieri (favorizeaza aerisirea, picaturile de ploaie se zvnta mai repede; creaza conditii mai bune pentru trecerea cu aparatele de stropit, printre rnduri); tratamente chimice, de la depistarea primei pete de mana: produsele cuprice mentionate la bacterioza, produse organice de contact (Mancozeb, Captan) si amestecuri: Aliette C, Curzate Cuman, Mikal M, Ridomil MZ, Ripost M.

3.5 FAINAREA CUCURBITACEELOR

Sphaerotheca fuliginea

IDENTIFICARE

Prezenta n culturile de castraveti, pepeni, dovlecei din cmp, sere si solarii, atacul genernd pierderi cantitative si calitative de recolta.

Patogenul ataca toate organele aeriene ale plantelor: frunze, flori, vreji si fructe.

Frunze: pete albe, mari, psloase, pulverulente la formarea conidiilor. Spre sfrsitul vegetatiei, n miceliu apar puncte brun-negricioase-cleistoteciile ciupercii. Frunzele se brunifica si se usuca, atrnnd pe plante.

Fructe: mici, zbrcite, lipsite de suculenta si aroma; miceliul alb-cenusiu se instaleaza si pe fructele normal dezvoltate. Coaja fructelor destinate conservarii se poate macera n 2 3 saptamni (ramne miezul, fenomen frecvent spre toamna, la soiul Cornichon).

Fig. 8

Agentul patogen. Sphaerotheca fuliginea (Erysiphaceae, Ascomycetes), f.c. Oidium leucoconium. Conidii: unicelulare, elipsoidal-trunchiate; cleistotecii: sferice, brune, monoasce, prevazute cu apendici pe toata suprafata.

Transmitere si raspndire. Transmiterea se realizeaza prin miceliul sau cleistoteciile prezente pe resturile infectate, ramase n cmp. Diseminarea are loc prin conidii.

FACTORI FAVORABILI

umiditatea relativa peste 70%; temperatura ridicata (26-280C); spre deosebire de mana si bacterioza, atacul de fainare este frnat de prezenta picaturilor de apa pe organelle plantei.

fertilizarea cu azot, n exces.


distrugerea resturilor infectate; rotatia culturilor; dezinfectia generala a serelor si a pamntului; cultivarea de soiuri rezistente; n sere, pe vreme nsorita, plantele (fara atac de mana sau bacterioza) pot fi udate sprituind frunzele cu furtunul, operatie care frneaza extinderea fainarii. Frunzele cu atac puternic vor fi eliminate si distruse (prin ardere sau compostare). Protectia chimica: tratamente repetate, alternnd produsele din diferite grupe chimice: pe baza sulf (Kumulus, Microthiol, Thiovit, Sulf muiabil), fungicide organice de contact (Karathane, Bravo 500), fungicide sistemice (Afugan, Saprol, Rubigan, Bayfidan, Bayleton, Bumper, Systhane, Tilt, Topas, Shavit) sau amestecuri (Labilite, Mirage F, Systhane MZ), respectndu-se doza sau concentratia indicata, precum si intervalul de pauza de la ultimul tratament pna la recoltare.

3.6 ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR

Colletotrichum lagenarium

IDENTIFICARE

Frecventa si pagubitoare la culturile de pepeni verzi si pepeni galbeni, castraveti si dovlecei, din solarii si cmp.

Frunze: pete circulare sau colturoase, verzi-galbui apoi brun-roscate. Frunzele se usuca.

Petioli si vreji: pete alungite, adncite n tesuturi; strangularea zonei si uscarea partii apicale daca petele nconjura tulpina de jur mprejur.

Fructe: atac pagubitor si caracteristic: pete circulare sau eliptice, mari (1 - 2 cm), adncite,

galbui sau rosiatice, cu bordura bruna. La suprafata petelor apar punctisoare roz, brune, apoi negricioase, dispuse uneori concentric (lagare de conidiofori cu conidii) . Initial este afectata numai coaja, apoi miceliul ciupercii patrunde n pulpa, ducnd la putrezirea acesteia.

Boala evolueaza si n cursul depozitarii si valorificarii, genernd pierderi ridicate, att cultivatorilor ct si distribuitorilor.

Agentul patogen. Colletotrichum lagenarium (Fungi imperfecti); acervuli: conidiofori simpli,

cilindrici, incolori, asezati n palisada, la vrful carora apar conidii ovoide sau cilindrice, unicelulare, incolore. Printre conidiofori se observa tepi (trichi) lungi, septati, bruni (rol n eliberarea conidiilor prin ruperea epidermei).

Transmitere si raspndire. Transmiterea la cultura urmatoare are loc prin miceliul din resturile vegetale infectate si prin samnta. In timpul vegetatiei, ciuperca se raspndeste prin conidii purtate de vnt, insecte, si picaturile de apa.

Fig. 9


In cmp rotatia culturii la 3 - 4 ani; adunarea si arderea resturilor infectate; araturi adnci; recoltarea semintei din fructe sanatoase; tratare chimica (Super Homai, Tiramet).In sere si solarii

masuri generale de dezinfectie a pamntului;

plantare de rasad sanatos; masuri pentru mentinerea conditiilor de microclimat mai putin favorabile evolutiei bolii (aerisire, udarea pe brazde); ndepartarea si distrugerea prin ardere a frunzelor puternic atacate la aparitia primelor pete de antracnoza: tratamente chimice (Mancozeb).

3.7 OFILIREA MICOTICAFusarium oxysporum, Verticillium dahliae

IDENTIFICARE

Frecventa mai ridicata n n culturile de pepeni n cmp (pna la 15 - 20%).

La plantele infectate de Fusarium se instaleaza o ofilire treptata (mai rar acuta) vizibila de obicei, n faza de nflorire sau fructificare. La ofilirea acuta (temperaturi ridicate) plantele pier n cteva zile, uscndu-se fara sa-si piarda culoarea verde. In general, fenomenul de ofilire dureaza 1 - 2 luni: frunzele se ofilesc si se usuca una dupa alta, ncepnd de la baza plantei; vrejii ajungnd sa aiba numai cteva frunzulite la vrf, apoi se usuca complet. In sectiune prin tulpinile cu frunze ofilite se constata brunificarea vaselor . La suprafata tesutul afectat, pe vreme umeda si la vrejii acoperiti de buruieni, apare un mucegai albicios - roz, situat mai ales la nodurile tulpinii. De-a lungul tulpinii atacate apar initial striuri galbui apoi fisuri. Plantele fructifica slab, cu fructe lipsite de dulceata si aroma, palite. Adesea, miceliul trece si n fruct, care putrezeste si este acoperit pe portiunea respectiva de un mucegai albicios, fin.

Atacul de Verticillium dahliae se ntlneste mai ales la culturile din spatiile protejate. In acest caz, ofilirea si uscarea frunzelor ncepe de la mijlocul vrejului, extinzndu-se att spre vrf, ct si spre baza plantei. Diferentierea ntre cele doua specii se face prin examen microscopic (morfologia sporilor) subliniind, nsa ca elementele de protectie sunt aceleasi.

Agenti patogeni. Fusarium oysporum, cu formele specializate cucumerinum, melonis si niveum; Verticillium dahliae (Fungi imperfecti).

Transmitere si raspndire. Transmiterea la cultura urmatoare se realizeaza att prin resturile vegetale infectate ct si prin samnta.

Fig. 10

In cmp

masuri preventive generale: rotatia culturilor, adunarea si distrugerea resturilor infectate, combaterea buruienilor, araturi adnci, evitarea terenurilor infestate cu daunatori care provoaca leziuni la radacinile plantelor. eliminarea plantelor uscate din cultura.In sere si solarii

dezinfectarea pamntului (termic sau chimic); evitarea introducerii particulelor de sol contaminat din afara serei (cu unelte, masini si ncaltamintea muncitorilor). tratarea semintei ( Rovral TS).

protectie chimica, n cursul vegetatiei: fungicide carbendazimice (Benlate, Topsin, Bavistin, Chinoin-Fundazol), 1 litru la baza fiecarei plante, imediat dupa plantare si, apoi la intervale de 3-4 saptamni. Fiind foarte costisitor, procedeul se va aplica numai la culturi de mare valoare.

3.8 CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELORCladosporium cucumerinum

IDENTIFICARE

Simptome: boala se manifest pe toate organele plantelor, n toate fazele de vegetaie. Pe plntuele tinere apar pete mici sticloase, care ulterior se necrozeaz, conducnd la moartea plantelor. La plantele mature atacul pe frunze se caracterizeaz prin apariia pe frunze a unor pete coluroase, bine conturate, la nceput umede, verzui, apoi cenuii-albicioase. Ulterior esuturile atacate se necrozeaz, se usuc i se desprind de limb, determinnd perforaii ale acestuia. Pe fructe apar pete mici cenuii, sub form de cratere, care cresc n dimensiuni, mrindu-i diametrul i avansnd n pulpa fructului pn la semine. Evoluia atacului este nsoit de apariia fructificaiilor patogenului, sub forma unei psle fine, culoare verde-mslinie, care invadeaz mare parte din fruct, provocnd putreziri masive.Plante gazd: patogenul este specific castraveilor, pepenilor galbeni, pepenilor verzi, dovleceilor i dovlecilor, att la culturile de cmp, ct i la culturile din spaiile protejate.

Fig. 11


Prevenire: a)asolamentul 3-4 ani; b)artura adnc pentru ngroparea resturilor vegetale; c)evitarea excesului de umiditate; d)ngrmintele cu microelemente pe baz de zinc au mrit rezistena plantelor i au fost asigurate de sporuri mari de producie; e)cultivarea de soiuri i hibrizi rezisteni.Combatere chimic: *tratamentul culturii cu: a)BRAVO 500 SC (clorotalonil 500g/l), doza 2,5l/ha; b)DITHANE M 45 (mancozeb 80%), doza 2,0kg/ha; c)TOPSIN M 70 WP (tiofanat metil 70%), doza 0,5-1,0kg/ha; d)VONDOZEB (mancozeb 80%), doza 2,0kg/ha.

3.9 ALTERNARIOZA CUCURBITACEELORAlternaria cucumerina

IDENTIFICARE

Simptome: atacul caracteristic se situeaz la nivelul frunzelor i tulpinilor, putnd fi atacate ns i fructele. Frunze - atacul apare sub forma unor pete, la nceput mici, de culoare glbuie, care se extind concentric i treptat se brunific. Petele sunt precis delimitate, la un atac puternic ocupnd zone mari din suprafaa frunzelor, provocnd uscarea acestora. Pe zonele atacate din limb se formeaz o psl fin, de culoare brun, cu zonare caracteristic. Tulpini i lstari - apar pete alungite, brune, zonarea concentric, fiind mai puin evident. Fructe - atacul apare sub forma unor pete circulare, care se adncesc n esuturi.Plante gazd: boala poate s apar la toate culturile legumicole bostnoase, fiind mai frecvent la culturile de pepeni galbeni i verzi din cmp.

Fig. 12


Prevenire: a)asolamentul 3-4 ani; b)artura adnc pentru ngroparea resturilor vegetale; c)evitarea excesului de umiditate; d)ngrmintele cu microelemente pe baz de zinc au mrit rezistena plantelor i au asigurat sporuri mari de producie; e)cultivarea de soiuri i hibrizi rezisteni.Combatere chimic: *tratamentul culturii cu: a)BRAVO 500 SC (clorotalonil 500g/l), doza 1,5-2,0l/ha; b)DITHANE M 45 (mancozeb 80%), doza 2,0kg/ha; c)FOLPAN 50 WP (folpet 50%), doza 1,5kg/ha; d)MANCOZEB 800 (mancozeb 40%)doza 2,0kg/ha; e)MIRAGE F 75 WP (folpet 60%+procloraz 5%), doza 2,5kg/ha; f)POLYRAM DF (metiram 80%), doza 2,0kg/ha; g)ROVRAL 50 WP (iprodion 50%), doza 0,5kg/ha; h)TOPSIN M 70 WP (tiofanat metil 70%), doza 0,5-1,0kg/ha; i)VONDOZEB (mancozeb 80%), doza 2,0kg/ha.

4. Pagube si pierderi ocazionate de atacul agentilor fitopatogeni

Se estimeaza faptul ca bolile, daunatorii si buruienile interfera cu productia, pierderile nregistrate fiind cuprinse ntre 31 si 42%, pentru ansamblul culturilor de pe glob. De asemenea, s-a estimat faptul ca, din media de 36,5% a pierderilor nregistrate, 14,1% sunt generate de boli, 10,2% de insecte si 12,2% de buruieni (Agrios, 2005).

Alterarile care ating valoarea de utilizare a plantei (de ex. valoarea estetica, n cazul plantelor

ornamentale), recolta (randamentul) sau potentialul de productie (de ex. longevitatea, pentru plantatiile pomicole) sunt cuprinse n notiunea de pagube. Deficitul economic sau social care rezulta din pagube, definit ca valoare finaciara, exprima pierderile economice.

Tipul si nivelul pierderilor produse ca urmare a prezentei bolilor variaza cu tipul de cultura sau recolta, agentul patogen, factorii de mediu, masurile de control practicate precum si cu o combinatie a acestor factori.

Tipul de productie (culturi comerciale, culturi de subzistenta n regiuni neindustrializate, gradini de agrement) trebuie, de asemenea, luat n considerare.

Bolile plantelor pot afecta cantitatea si calitatea recoltei. Majoritatea bolilor plantelor au repercusiuni asupra randamentului (cantitativ), la nivelul productiei sau n perioada de depozitare. Frecvent, pierderi severe sunt generate de calitatea recoltei. Bolile plantelor pot limita tipul de culturi si industria n anumite regiuni geografice. De ex. castanul american a fost anihilat n America de Nord ca timber tree ca urmare a atacului patogenului Cryphonectria parasitica iar ulmul american a fost eliminat ca arbore de ornament n urma atacului patogenului Ophiostoma ulmi (boala olandeza a ulmului).

Bolile plantelor pot determina acumularea de toxine n produsele recoltate. Bolile plantelor cultivate pot avea, n afara consecintelor economice evidente, si efecte ascunse, greu de detectat.

Prezenta substantelor toxice elaborate de ciupercile fitopatogene micotoxine -poate devaloriza recolta. In plus, cazurile de intoxicare ca urmare a consumului de alimente contaminate de ciuperci microscopice sunt cunoscute din vechime (focul Sfntului Anton generata de cornul secarei sau boala beri-beri produsa de diferite specii de Penicillium). Bolile plantelor pot genera pierderi economice. Pierderilor directe, cantitative si calitative, li se adauga diferite pierderi finaciare. Astfel, fermierul trebuie sa utilizeze varietati sau specii de plante rezistente, poate, mai putin productive sau, comercial mai putin profitabile comparativ cu altele. Alte costuri sunt ocazionate de necesitatea aplicarii masurilor de control incluznd aici tratamentele chimice (costuri cu achizitionarea si depozitarea produselor fitosanitare, aplicarea tratamentelor) precum si a altor masuri de control precum si de perioada de pastrare a produselor recoltate.

Unele boli pot fi controlate prin aplicarea aproape n totalitate numai a unei masuri. Pentru alte boli, nsa, nu sunt disponibile nca masuri eficace de control si numai o combinatie de masuri culturale si utilizarea unor varietati rezistente poate face posibila reusita culturii.

Totusi, pentru majoritatea bolilor plantelor, controlul este atins n practica prin utilizarea produselor fitosanitare. In acest caz, beneficiile cu aplicarea acestei masuri de control sunt mai mari dect pierderile directe (datorate bolii) si indirecte (costurile cu aplicarea).

Macroeconomic, pierderile cantitative (diminuarea randamentului) sunt nsotite si de restrictii n comercializarea recoltei, legislatiile fiecarei tari importatoare impunnd standarde de calitate fitosanitara.

Desi tipul si marimea pierderilor financiare sunt extrem de variate, fermierii bine informati utilizeaza combinatii ale masurilor de control varietati rezistente, masuri culturale, chimice si biologice, aceasta permitnd obtinearea de recolte si beneficii chiar n anii cu epidemii.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, Gh., Nyarady, A., Paun, M., Grigore, St., 1975 - Botanica, Edit. Didactica si Peda gogica, Bucuresti.

2. Florian V., 2011- Fitopatologie special. Suport de curs. USAMV Cluj

3. Gheorghie C., Geamn I., 2003 - Bolile plantelor horticole. Ed. Universitas Co, Bucuresti.4. Grinescu I., 1985 - Botanica (ed. 2). Ed. St. si Encicl. Bucuresti.

PAGE 20 FITOPATOLOGIE

REFERAT: PRINCIPALELE BOLI IN CULTURA CUCURBITACEELOR

Documents

boli cucurbitacee.doc