Bucovina Forestierã IX, 1-2. Comentarii1-2)/raport-asupra-excursiei...54 Bucovina Forestierã IX, 1-2. Comentarii Raport asupra excursiei Asociaţiei Silvicultorilor din Austria în

54

Bucovina Forestierã IX, 1-2. Comentarii

Raport asupra excursiei Asociaţiei Silvicultorilordin Austria în Bucovina şi a 42-a adunare generală,ţinută la Cernăuţi (13-21 iunie 1897)

Stenograma procesului verbal privinda 42-a adunare cu deplasare pe teren asilvicultorilor, ţinută la Cernăuţi în 20iunie 1897.

La punctul I al ordinei de zi, "Raportasupra constatărilor făcute în timpul excur-siei", dau cuvântul domnului consilier prof.Guttenberg, în calitate de referent.

Prof . Gut tenberg: Este o faptãriscantã ca dupã o excursie de cinci zile,care s-a desfãºurat zi de zi, de dimineaþa dela cântatul cocoºilor ºi pânã la apusul soare-lui, în care timp ºi cunoscuta rezistenþã a sil-vicultorilor s-a evidenþiat în agape cole-giale, zic este riscant sã vã raportez despretot ce am vãzut. De aceea, chiar de laînceput trebuie sã solicit îngãduinþa dv. dacãse vor ivi unele lacune în cuvântarea mea ºisã vã rog ca domnii care vor lua cuvântul lapunctul I al ordinii de zi sã facã com-pletãrile necesare.

Domnilor! Dacã un numãr de confraþidin aproape toate þãrile Austriei se adunãpentru a întreprinde o cãlãtorie în Rãsãritulîndepãrtat al Monarhiei, o cãlãtorie care cupuþine decenii în urmã ar fi fost consideratã

Din istoria pădurilor şi a

silviculturii din Bucovina

Adolf cavaler de Guttenberg

Profesorul Adolf cavaler de Guttenberg(octombrie 1839-martie 1917) a condus timp de 35 deani, începând din 1877, catedra de conducerea ºi orga-nizarea silviculturii din cadrul ªcolii Superioare pentruCultura Solului de la Viena. În aceastã posturã, ºi-a pusamprenta asupra întregii activitãþi a catedrei,imprimând o înaltã calitate a lucrãrilor de cercetare, deînvãþãmânt ºi practicã. Totodatã, a fost rector al presti-gioasei instituþii în anii universitari 1883/84, 1891/92 ºi1898/99. Cu deosebitã strãlucire, a predat: “Amena-jamentul forestier”, “Organizarea serviciului forestier”ºi “Economie forestierã”; începând din 1886, a maipredat ºi “Estimaþie forestierã” ºi “Dendrometrie”. Afost numit doctor honoris cauza al ªcolii Superioarepentru Cultura Solului Viena ºi al Universitãþii dinGissen (Germania). Sunt remarcabile lucrãrile sale“Manual de amenajarea pãdurilor”, ediþia 1903 ºi 1911,precum ºi “Creºterea ºi producþia molidului la altitudi-ni superioare” (1905). În postura de conducãtor alAsociaþiei Silvicultorilor din Austria, a coordonat, înperioada 13-21 iunie 1897, excursia de studii înBucovina a acestei organizaþii.

o mare aventurã, dar care astãzi, datoritãmijloacelor noastre de comunicaþie nu poatefi privitã ca o faptã extraordinarã, totuºidacã colegii se adunã pentru a vizita timp deo sãptãmânã un mare complex forestier,atunci este clar cã þinta nu poate fi decât dea cunoaºte situaþii care în altã parte nu seîntâlnesc, de a învãþa din cele vãzute pentrua rezolva propriile probleme gospodãreºti,de a ne reaminti de unele întâmplãri petre-cute în trecut ºi, în sfârºit, de a intra în con-tact cu colegii de breaslã din aceastã provin-cie, de a avea convorbiri cu ei asupra con-diþiilor deosebite de vegetaþie din aceastãregiune. Nu este însã sarcina acestei excur-sii ºi a adunãrii generale de a elogia ºi nicide a critica, ci sarcina noastrã era, dupã cumam spus, de a observa ºi de a ne încânta lavederea minunatelor masive forestiere ºi dea trage foloase din convorbirile purtate cucolegii noºtri care au avut amabilitatea de ani se alãtura. Acesta a fost în primul rândscopul ºi þelul cãlãtoriei noastre.

Dar, la începutul vizitei în frumosul ocolsilvic Revna, reprezentantul Ministerului deAgriculturã - ca for tutelar al AdministraþieiFondului Bisericesc - ne-a rugat sã ne expri-mãm deschis ºi fãrã reticenþe ºi sã prezen-tãm opinia noastrã în mod obiectiv ºi întoatã libertatea. Vom urma acestei invitaþiicare ne îndreptãþeºte ca pe alocuri sã refe-rim în afara cadrului unei stricte dãri deseamã. Sarcina mea este mult uºuratã deunele împrejurãri. Înainte de toate, înda-torirea mea de referent este uºuratã de douãelaborate care ne-au fost înmânate, din careunul ne dã o imagine foarte instructivã asu-pra administraþiei marelui complex foresti-er, elaborat având la bazã situaþii reale ºidate statistice absolut certe.

Noi suntem extraordinar de mulþumiþi cãne-a fost datã posibilitatea ca prin inter-mediul acestei lucrãri sã cunoaºtem de laînceput întreaga situaþie a domeniului

forestier în ce priveºte administraþia, folo-sinþele, modalitãþile de transport ºi în gene-ral toate amenajãrile existente. Dar amprimit ºi o a doua lucrare pe care o salutãmcu aceeaºi simpatie ºi în care ni se descrie înstil poetic itinerarul acestei excursii, fiindatenþionaþi asupra obiectivelor principale ºia situaþiilor demne de admirat, lucrare carea prevãzut cu multe amãnunte momentelemai importante ale excursiei, inclusivpronosticul vremii. Aceste lucrãri vor con-stitui pentru noi o frumoasã amintire ºi su-bliniez cã ne-a uºurat sã fixãm mai bine înmemorie cele vãzute, cãci numai cu propri-ile noastre puteri aceasta ar fi fost imposibilde realizat. Sarcina mea se simplificã ºidatoritã punctelor ce urmeazã din ordineade zi, care dezvoltã principalele problemegospodãreºti legate de administrarea ºipunerea în valoare a acestui fond forestier.Ordinea de zi are drept scop de a canalizadiscuþiile asupra diferitelor probleme princi-pale ºi ca atare rog, pentru ca sã putemrãspunde la toate punctele înscrise, sã nu sepoarte discuþii la punctul I decât asupraproblemelor de specialitate. Ca urmare,îndatorirea mea este de a da o privire gene-ralã asupra impresiilor ce ne-au rãmas înurma excursiei, cât ºi asupra modului încare s-a desfãºurat aceasta. Este sigur ºi tre-buie sã admitem fãrã nici o reþinere cã rezul-tatul excursiei noastre de mai multe zile ºicu diferite mijloace de transport în lungulmarelui complex forestier al provincieiBucovina reprezintã o frumoasã amintireasupra acestor minunate pãduri inimagi-nabile ºi care nu se pot întâlni în altã parte.Impresia asupra fondului forestier dinBucovina este cã avem în faþa noastrã opãdure bine întreþinutã ºi, dupã cât am avutocazia sã cunoaºtem, aceeaºi situaþie este ºiîn pãdurile particulare ºi comunale, mai alesîn comparaþie cu pãduri similare din alteprovincii ale Monarhiei. Putem afirma cu

Guttenberg Raport asupra excursiei Asociaţiei Silvicultorilor din Austria ...

55

toatã certitudinea cã pãstrarea acestui min-unat masiv pãduros este pe deplin asiguratã,cã nu existã nici un pericol în aceastã pri-vinþã prin modul cum se executã exploata-rea ºi aceasta cu atât mai mult cu cât condi-þiile staþionale sunt deosebit de favorabilepentru regenerarea pe cale naturalã, cât ºipentru producþia de masã lemnoasã. Ne-amconvins de asemenea cã bogãþia de materiallemnos foarte valoros trebuie cât mai multvalorificatã, cãci lemnul se degradeazã, încomparaþie cu alte bogãþii naturale ca deexemplu mine, zãcãminte metalifere etc.care nu sunt afectate în ce priveºte volumulºi valoarea lor prin amânarea dãrii lor înfolosinþã. Deci, valorificarea raþionalã a pã-durii virgine este o necesitate economicã în-trucât materialul lemnos este supus degra-dãrii. Chiar dacã se spune cã "pãdurea esteveºnicã, pãdurea se menþine veºnic tânãrã",aceasta se referã la imaginea pãdurii în ge-neral, dar nu la fiecare individ în parte;arborele se distruge, el face loc altora ºi estede datoria noastrã sã folosim aceastã bogã-þie naturalã înainte ca pãdurea sã plãteascãtributul naturii iar pentru noi valoarea ei sãdevinã nulã. Darea în producþie a acestorbogãþii este de mare importanþã, atât pentruproprietari, cât ºi pentru economie, în ge-neral, ºi constituie un mare câºtig pentruaceastã provincie. Cine cãlãtoreºte numai cucalea feratã prin Bucovina, fãrã sã aibãocazia, ca ºi noi, sã pãtrundã în vãile împã-durite, rãmâne cu urmãtoarea impresie:"Baza întregii industrii din Bucovina ºiobiectul principal al transportului pe toatecãile ferate este lemnul". Am observat cutoþii marea importanþã a industiei lemnuluipentru aceastã provincie, cât ºi pentruînflorirea ei; aþi vãzut în ce mãsurã þara sepopuleazã datoritã acestei industrii. Fiecarefabricã de cherestea devine o colonie, obazã a progresului ºi a culturii pentru popu-laþia acestei þãri. Fiecare fabricã, ºi mã refer

la fabrica Ortlieb din Moldoviþa sau cea dinPutna sau din Falcãu, fiecare în parteconstituind un nucleu în jurul cãruia senaºte o civilizaþie. Fiecare fabricã înzes-treazã localitatea cu case de locuit, cu casemuncitoreºti ºi cu clãdiri pentru instituþii.Chiar numai din acest punct de vedere estede mare importanþã, în prezent ºi în viitor,folosirea avuþiei lemnoase prin industri-alizare. Al doilea mare avantaj îl constituieaccesibilizarea provinciei prin drumuri,ºosele ºi cãi ferate construite pentru trans-portul lemnului. Acestei împrejurãri sedatoreºte cã am parcurs, în puþine zile, cucalea feratã ºi pe drumuri de toate categori-ile aceastã provincie, care în trecut a fostatât de neaccesibilã. Accesibilitatea provin-ciei este legatã în cea mai mare mãsurã dedezvoltarea industriei lemnului, deci degospodãria silvicã ºi, ca atare, accesibili-tatea prin mijloace de transport reprezintãun câºtig real. Am vãzut chiar din prima zi,în drumul spre Stulpicani, modul în care sefiniseazã o ºosea forestierã, care desigur cãva deservi atât pãdurile cât ºi populaþialocalã. Este evident cã acolo unde urmeazãsã se transporte lemnul din pãdurea pe carenoi de abia am putut-o cuprinde cu ochii dinpunctele de observaþie, se realizeazã accesi-bilitatea întregii zone. Este uºor de înþelescã începutul este greu ºi, de asemenea, cã ladarea în producþie a lemnului nu trebuie sãaplicãm aceleaºi mãsuri cu care sunt obiº-nuiþi silvicultorii dintr-o gospodãrie ordo-natã cu vechime secularã. Tot aºa este evi-dent cã, în aceastã situaþie, trebuie ogospodãrire în mod extensiv, deci într-oformã care nu poate constitui un ideal pen-tru silviculturã. Sarcina importantã aforestierului de aici este de a continua gos-podãrirea începutã într-un mod mai primitivºi sã tindã spre stadiul pe care noi îl consi-derãm cel mai corespunzãtor. Se pune deciîntrebarea, dacã aceastã utilizare extensivã a

Bucovina Forestierã IX, 1-2 Comentarii. Din istoria pãdurilor ºi a silviculturii din Bucovina

56

lemnului nu se face prea pripit. ªi aceastãîntrebare s-a pus de mai multe ori. Totdea-una existã oameni mai prudenþi, prieteni aipãdurii, cu dragoste exageratã de pãdure,care nu înþeleg menirea pãdurii ºi care credcã trebuie menþinutã de dragul ei. Tocmaiaici, în Bucovina, pãdurea existã pentru aaduce folos þãrii prin intermediul industrieilemnului ºi a cãilor de comunicaþii. Amputea spune cu toatã convingerea cã valori-ficarea actualã a pãdurii este mult întârziatãfaþã de posibilitãþile existente. Eu nu aº aveaîn nici un caz reþinerea sã-mi exprim îndo-iala dacã aº fi convins cã exploatarea aces-tei bogãþii naturale este exageratã ºi cã arexista un pericol pentru menþinerea perma-nenþei pãdurii. Aceasta însã nu este cazul,dacã se procedeazã cu o oarecare prudenþã.Problema menþinerii pãdurii nu este actualãºi datoritã condiþiilor staþionale foarte favo-rabile regenerãrii naturale, dupã cum ammai amintit, cât ºi grijii administraþieiobservate în toate locurile pentru culegereaseminþelor, producerea puieþilor precum ºipentru conducerea lucrãrilor de culturã îngeneral. Administraþia a înþeles bine meni-rea silvicultorului care trebuie sã lasemoºtenire arborete sãnãtoase ºi productive.Am vãzut în masivul închis cum se luptãzadarnic tineretul sã câºtige luminã ºi cumnatura însãºi creazã premise favorabile pen-tru regenerare. Dar ºi administraþia se îngri-jeºte sã ajute natura ºi este sarcina silvicul-torului sã acþioneze pe douã cãi: pe de oparte sã foloseascã corespunzãtor pãdureaactualã ºi pe de altã parte sã creeze ºi sãconducã astfel arboretele care sã core-spundã exigenþelor viitoare. Noi nu putemprevedea care va fi în viitor necesarul delemn ºi care tipuri de pãdure vor fi consi-derate de succesorii noºtri ca cele maipotrivite, însã am fi expuºi la reproºuriîndreptãþite dacã nu ne-am strãdui sã lãsãmmoºtenire arborete care sã nu poatã fi

folosite integral. Sarcina administraþiei deaici este pe aceastã linie sã promovezeregenerarea cu molid, brad ºi stejar. Existãpreocuparea lãudabilã, dupã cum am vãzutîn pepiniera de la Pojorâta, cã se cultivãzâmbrul, specie foarte corespunzãtoarestaþiunilor de mare altitudine.

Domnilor, am vãzut progresul realizat îngeneral în gospodãrire, progres care sepoate observa în general în toate ramurile deactivitate. În primul rând, vreau sã evi-denþiez mijloacele de comunicaþie ºi trans-port executate. La construirea de cãi ferateºi drumuri s-a lucrat enorm în ultimul timpºi pot afirma cã reþeaua de drumuri dinocoalele silvice Revna ºi Codrul Cosmi-nului, aºa cum au fost proiectate ºi cum seconstruiesc, este mai bunã decât cea dinPãdurea Vienezã, cãci aici este posibil sã secreeze de la început reþeaua cea mai mo-dernã ºi mai corespunzãtoare. Alt progres îlconstituie micºorarea continuã a suprafeþeiocoalelor silvice, ceea ce îngãduie ogospodãrire mai intensivã ºi trecerea laexploatarea în regie proprie, preconizatã deadministraþie. Trecerea la exploatarea ºilivrarea lemnului în regie proprie, cum estede dorit, presupune sã se procedeze ºi încontinuare la micºorarea suprafeþeiocoalelor silvice.

Cu multã simpatie am luat cunoºtinþã degrija pentru cazarea personalului silvic.Imediat ce am intrat în pãdurea Fonduluidin ocolul silvic Revna, am vãzut frumoasacasã silvicã Sapihora ºi am constatat ºi înalte pãrþi activitate similarã pentru îmbunã-tãþirea regimului de locuit necesar perso-nalului silvic ºi aº sublinia grija deosebitãpentru crearea de case demne de un silvicul-tor.

Foarte bine se caracterizeazã în lucrareaprezentatã nouã cele trei categorii de pãduriºi anume: pãdurile de la câmpie, accesibile,cu producþie intensivã ºi culturã forestierã

Guttenberg Raport asupra excursiei Asociaþiei Silvicultorilor din Austria ...

57

înaintatã, apoi arboretele de la coline ºi, însfârºit, marile complexe pãduroase, neacce-sibile din zona montanã. Din aceste cate-gorii am vãzut în principal prima ºi ultima.Prima categorie am vãzut-o în ocoalele sil-vice Revna ºi Codrul Cosminului undearboretele înzestrate cu mijloace modernede transport se situeazã la nivelul pãdurilorcelor mai bine gospodãrite. Se promoveazã,dupã cum am vãzut, stejarul întrucât se con-siderã cã fagul, care constituie majoritateaarboretelor, nu va atinge niciodatã valoareastejarului, aceastã specie fiind pe cale dedispariþie; succesorii noºtri vor fi foartemulþumiþi dacã vor moºteni arborete sãnã-toase ºi frumoase de stejar. A doua cate-gorie, a arboretelor de coline, am vãzut-o înunele locuri ca în Vicovul de Sus, Crasnaetc. Ne-am mirat mult cum de existã în vãileaccesibile încã pãduri virgine. Era de presu-pus ca astfel de pãduri sã fie exploatate maiintensiv decât s-a întâmplat în realitate. Nune-ar fi surprins existenþa acestor pãduriseculare la munte, în teren neaccesibil. Dar,nu ne-am aºteptat sã le vedem aici, în zonacolinelor. Aceasta dovedeºte cã nivelul þãriieste în curs de dezvoltare, cã teritoriul a fostslab populat, cãci altfel aceste pãduri ar fiavut alt caracter. A produs mare uimire ºiexcursioniºtii au arãtat un interes vãdit lavederea marilor complexe de pãduri secu-lare. În Stulpicani, Falcãu, Putna, dar maiales la parcurgerea cãlare a Vãii Raºca amcunoscut caracterul acestor pãduri virgine ºine-am delectat la vederea lor. Suntemîncredinþaþi cã nicãieri privirea noastrã nu arfi putut cuprinde masive forestiere maiîntinse, peste vãi ºi munþi, cum ni s-auprezentat de pe înãlþimile de la Oglinda ºiMãgura Vacii. În mãsurã mai micã au apãrutîn aceastã mare întindere de pãduri ceaproape nu se putea cuprinde cu vederea, iciºi acolo, parchete mai mari. Aceasta esteaici ceva necesar ºi de la sine înþeles, cãci în

Bucovina nu se poate concepe o gospo-dãrire fãrã existenþa de parchete. Dacã unnecunoscãtor ar trebui sã aleagã între par-chetele vechi, în care s-a extras numai celmai bun material ºi care, privit dindepãrtare, apare aproape închis ºi un parchetdin ultimii ani, care ne apare gol, de bunãseamã cã ar opta pentru parchetele vechi.Noi suntem de altã pãrere, cãci numai înparchetele actuale se poate executa împã-durirea, arborii preexistenþi din parchetelevechi neavând valoare pentru regenerare, badimpotrivã, stingheresc dezvoltarea viitoru-lui arboret ºi ar fi neoportun dacã ar rãmâneºi pe viitor în aceastã situaþie. Acest fel deexploatare este aparent mai conservatoare,dar noi considerãm cã, dimpotrivã, noileparchete sunt mai corespunzãtoare dinpunct de vedere silvicultural. Sã sperãm cãºi vechile parchete vor primi înfãþiºareacelor noi ºi cã se va putea valorifica mate-rialul rãmas pe picior ºi astfel ºi acestesuprafeþe sã se împãdureascã ºi sã devinãarborete tinere ºi viguroase.

Domnilor! Obiºnuim ca atunci cândcãlãtorim în þarã strãinã sã îndreptãm atenþianu numai spre pãdure, ci ºi spre relaþiile cul-turale. Mi s-a spus cu ocazia ultimei noastreexcursii în Saraievo din partea reprezentan-tului administraþiei locale cã silvicultoriisunt pionieri ai culturii ºi civilizaþiei ºi dacãne amintim de multiplele sarcini ce stau înfaþa forestierilor pe aceastã linie, atât în ceamai tânãrã þarã din cadrul Monarhiei, cât ºiaici în Bucovina, trebuie sã admitem cã afir-maþia conþine mult adevãr. Permiteþi-mideci, domnilor, sã arunc o privire succintãasupra altor probleme de ordin general ceexistã în aceastã þarã, în mãsura în care amputut lua la cunoºtinþã în cele câteva zile.Chiar în prima noastrã zi de cãlãtorie pânãla ocolul silvic Revna, am vãzut modul cumeste folosit pãmântul pentru cultura agri-colã, cum sunt aºezate ºi întreþinute


58

gospodãriile, situate în general în grãdini,între grupe de arbori bine îngrijiþi, care dauun aspect plãcut peisajului. Aceleaºi aspectele-am putut vedea ºi în cãlãtoria pe caleaferatã. Ne-am convins cã situaþia economicãeste de pe acum satisfãcãtoare ºi cã se vadezvolta în viitor ºi putem afirma cã Buco-vina sub conducerea guvernului va progresaºi mai mult. Aceasta datoritã mai ales ferti-litãþii solului care favorizeazã cel mai multaceastã þarã. Cea mai mare parte a Buco-vinei se preteazã pentru folosinþe agricole ºisilvice intensive. Fiecare dintre noi a obser-vat cât de luxuriant se dezvoltã vegetaþiachiar în zona de munte. Incontestabil, cul-tura pajiºtilor poate fi mult extinsã, cãcisolul corespunde ºi în acest scop. Dacã amafirmat cã staþiunea este foarte fertilã, tre-buie sã admitem cã ºi aici, ca ºi în altã partemai existã ºi inconveniente. În ce priveºtecultura forestierã în zona montanã, ºi înspecial pãºunatul, trebuie procedat cu multãprudenþã, cãci solul, atât de favorabil vege-taþiei, este predispus alunecãrilor ºi eroziu-nilor. Am avut ocazia sã vedem astfel desituaþii concrete în multe locuri. Amintescnumai eroziunile de pe versanþii sudici aiVãii Câmpulung. Desigur cã sunt ºi multealte locuri în pãdure favorabile agriculturii,însã la alegerea ºi folosirea lor trebuie pro-cedat cu multã prudenþã. Existã ºi multelocuri care ar fi fost mai bine sã rãmânãîmpãdurite. Mã gândesc la versanþii goi ºierodaþi de la Muncel, lângã Pojorâta, carece-i drept oferã un peisaj romantic. Ero-ziunea care transformã solul fertil în pãmântnefolositor se poate combate numai prinîmpãdurirea grabnicã ºi, în legãturã cuaceasta, amintim cã versanþii de la Muncelfiind pe cale de a fi împãduriþi constituie unînceput promiþãtor.

Multe mai sunt de executat în Bucovinaîn ce priveºte drumurile, mijloacele decomunicaþie ºi regularizarea râurilor. În

aceastã privinþã existã probleme grele înBucovina. ªi aici se poate constata cã ceeace este pe deoparte favorabil, pe de altãparte produce neajunsuri. Unde avem solbun avem drumuri rele ºi viceversa. Înprimul rând, cade în sarcina conduceriiacestei Provincii sã procedeze la dez-voltarea reþelei de drumuri ºi la regu-larizarea râurilor; dar o parte din acestesarcini cad în seama Fondului Bisericesc,mai ales cã nu se poate aºtepta ca populaþialipsitã de mijloace sã contribuie în acestscop.

Cred cã dupã ce acum doi ani am fãcut oexcursie similarã în Bosnia ºi Hertzego-wina, la care au participat ºi mulþi dintre ceiprezenþi, ar fi oportun sã fac o comparaþieîntre cultura forestierã ºi modul degospodãrire în general în cele douã Þãri. Mãvoi referi numai la câteva aspecte pentru anu lungi expunerea. În primul rând, trebuiesã remarc cã caracterul pãdurii seculare dinBosnia este altul decât cel de aici. Aceastase datoreºte structurii diferite, dar mai alescaracterului carstic al solului din Bosnia,fapt ce solicitã atenþie mãritã la valorifi-carea pãdurilor virgine. În Bucovina altaeste situaþia din acest punct de vedere, darmai ales existã aici condiþii excelente pentruregenerare. Cãlãtorul care strãbate Bosnia,întâlneºte în primul rând pãdure sub formãde tufãriºuri, cãci 50 % din suprafaþa împã-duritã reprezintã pãºuni împãdurite cuarborete din aceastã categorie. În Bucovinalipseºte acest tip de pãdure. Numai în puþinelocuri am vãzut aspecte oarecum similare,ca de exemplu în Valea Câmpulug, þinut cuvechi aºezãri omeneºti.

ªi în pãdurile particulare ºi comunale amvãzut multe arborete cu aspect de codru re-gulat; chiar dacã nu este gospodãrit în modexemplar, se poate spune cã mulþumitor.Comparaþia în aceastã privinþã între acestedouã Þãri desigur cã nu este în defavoarea


59


60

Bucovinei. Se poate afirma însã cã ambeleÞãri se trãduiesc sã progreseze pe multipleplanuri ºi în special în silviculturã.

Foarte îmbucurãtor este în Bucovinainteresul pentru cultura forestierã, manifes-tat în special de primarii þãrani aicomunelor, care pretutindeni ne-au primit cumultã amabilitate.

Dacã îmi este permis sã caracterizez pescurt excursia noastrã, trebuie sã remarc cãam fost foarte avantajaþi, nu numai prin spri-jinul concret din toate pãrþile, dar ºi destarea vremii care este foarte schimbãtoareîn luna iunie, aici în Bucovina. Am fostcruþaþi de Jupiter Pluvius, am avut parte detimpul cel mai frumos, ne-am bucurat decele mai splendide dimineþi, din care cauzãam fost foarte receptivi la frumoasele pei-sagii oferite de câmpiile ºi pãdurile bucovi-nene. Ca puncte deosebite, memorabile, aleexcursiei noastre, amintensc cãlãtoria de laCâmpulung la Valea Putnei, drumul cãlarepe Valea Raºca pânã la Oglinda ºi cãlãtoriilevesele pe calea feratã forestierã, cu fru-moase peisagii ºi impresii, care vor rãmânede neuitat pentru noi toþi.

Primirea care ni s-a fãcut de cãtre repre-zentantul Guvernului, de cãtre cei ai Admi-nistraþiei Fondului Bisericesc, de cãtreindustriaºii ale cãror întreprinderi le-am vi-zitat, cât ºi de cãtre colegii localnici, a fostcât se poate de cordialã ºi prieteneascã. Con-semnãm ºi participarea populaþiei la excur-sia noastrã. Simpli primari ca cei de la Stul-picani, Câmpulung ºi alþii, ne-au salutat cãl-duros ºi au arãtat un interes vãdit pentruacþiunea noastrã. Este desigur foarte îmbu-curãtor cã în aceastã Þarã, unde industrialemnului reprezintã o chestiune vitalã, po-pulaþia cea mai simplã sã ne simpatizeze ºisã ne vinã în întâmpinare cu multãînþelegere.

Ne despãrþim cu convingerea cã amvãzut lucruri fromoase, îmbucurãtoare, cudorinþa ca aceastã Þarã - nu cea mai micã

perlã între Þãrile Monarhiei noastre - sã sedezvolte puternic, frumos ºi înfloritor.

Forestier superior W. H. Nitsche.Întrucât nimeni dintre participanþi nu iacuvântul, permiteþi mie, un umil forestier,sã-mi expun unele pãreri izvorâte din practi-ca mea de silvicultor (neexistând steno-gramã se redã cuvântarea în rezumat - n. tr.).

Vorbitorul porneºte de la faptul cãSaxonia, care se poate considera leagãnulsilviculturii moderne, se situeazã ºi înprezent pe poziþii înaintate în ce priveºteîngrijirea arboretelor ºi intensitatea silvicul-turii. Faþã de venitul net al pãdurilor de statsaxone, care este de 26-30 florini/ha, celemai multe gospodãrii silvice din Germaniaºi din Austria nu realizeazã decât jumãtatesau chiar mai puþin. Venitul net al pãdurilorFondului Bisericesc nu reprezintã decât 1/10din cel indicat mai sus. Venitul net ridicat alpãdurilor saxone se datoreºte în primul rândindustriei forestiere foarte dezvoltate, afolosirii foarte intensive a produselor princi-pale ºi secundare, producerii de sortimentesuperioare ºi utilizãrii forþei hidraulice. Înprezent, se foloseºte apa pentru transportulmaterialelor lemnoase, urmând ca treptat sãse creeze o reþea de drumuri forestiere. Estesurprinzãtor faptul cã în Bucovina nu s-afolosit de la început transportul pe apã, unmijloc foarte ieftin, ci s-a început constru-irea drumurilor pe toate vãile principale. Înmarile fabrici de cherestea, acþionate deforþa aburului, se foloseºte numai materialpreþios, pe când lemnul calitativ inferiorrãmâne în parchete. În Saxonia se folosescabsolut toate sortimentele, prelucrate îninstalaþii acþionate hidraulic. Din materialulinferior se produce lemn de celulozã,dogãrie, lemn strunjit etc. Acest stadiu dedezvoltare se va dezvolta ºi în Bucovinamai târziu, dar poate cã s-ar recomanda cade pe acum sã se foloseascã forþa apei în locde cea a aburului. În ce priveºte tratamentele

aplicate ºi modul de exploatare în pãdurileFondului, acesta este corespunzãtor, avândîn vedere suprafaþa mare de pãduri bãtrânecare trebuie exploatate. S-a fãcut totul pen-tru valorificarea masivelor ºi, în special, seaduce toatã admiraþia pentru activitateadepusã la construirea drumurilor forestiere.Este de pãrere cã sarcina Administraþieieste sã dezvolte reþeaua de drumuri ºi ºoseleforestiere ºi sã preia în regie proprieexploatarea ºi valorificarea lemnului ºi,implicit, sã dobândeascã în proprietateinstalaþiile industriale care astãzi sunt înmâna patronilor. În ce priveºte crearea denoi arborete, vorbitorul este un adept hotãrâtal pãdurii pure de molid, specie care pro-duce volumul cel mai mare de lemn ºi care,în viitor ca ºi în prezent, va fi cel mai cãu-tat. În acest scop, ar fi necesar ca la apli-carea tratamentelor sã se creeze liniisomiere late de 9 m, ca acelea din Saxonia.Cu toate cã în discuþiile de pe traseul excur-siei unii au considerat ca o aberaþie, totuºiasigurã pe cei prezenþi cã succesul remarca-bil al silvicultorilor saxoni se datoreºte ºiculturii molidului în succesiuni de tãieriindependente, delimitate de astfel de liniisomiere. Obiecþiunea cã se pierde mult terenproductiv, nu poate fi luatã în considerarefaþã de marile avantaje obþinute. Vorbitorulprevede o dezvoltare frumoasã a pãdurilor,mai ales cã se contureazã o majorare apreþurilor ºi, implicit, o creºtere a venituluinet ºi a concluzionat prin urmãtoarelecuvinte, care au fost primite aprobativ:"Dacã Bucovina ar fi fost a noastrã, nu amfi gospodãrit altfel".

Director silvic H. Brettschneider.Antevorbitorul mi-a reproºat cã aº fi con-siderat o aberaþie individualizarea succesiu-nilor de tãieri în pãdurile bucovinene prinlinii somiere late de 9 m, ca acelea care s-arfi executat în Saxonia cu cele mai bune

rezultate. La aceasta trebuie sã remarc cã euîmi menþin pãrerea, cãci aceste pãduri suntsituate mai mult la munte ºi dupã cum aþiremarcat, nu existã pericol de doborâturi devânt ºi rupturi de zãpadã sau chiciurã, nicipericolul unui atac de insecte sau incendiide pãdure ºi, în aceastã situaþie, amplasareaunor linii somiere de 9 m lãþime nu are niciun temei practic ºi ar reprezenta o adevãratãrisipã a suprafeþei de pãdure. Astfel, vãile ºiculmile constituie delimitãri naturale aparcelarului ºi, totodatã, a succesiunilor detãiere care trebuie divizate numai pe ver-sanþii lungi, prin linii parcelare cu lãþimeade 3-5 m. Fãrã sã subestimãm necesitateasuccesiunilor de tãieri într-o gospodãrie maiintensivã, nu avem nevoie de liniile somierelate, cãci înºiruirea corespunzãtoare a tãie-rilor o realizãm cunoscând condiþiile sta-þionale, structura arboretelor ºi acþiuneanegativã a factorilor climatici, în special avântului. Alta e situaþia în pãdurile situate lacâmpie, unde liniile somiere sunt folosite ºica drumuri pentru trasportul lemnului: acoloprocedãm la individualizarea succesiunilorde tãieri. Mult lãudata gospodãrie forestierãsaxonã se explicã prin industrializareaacelei þãri ºi, implicit, prin existenþa uneibune pieþe de desfacere a lemnului la preþuriridicate, însã aceasta nu se potriveºte cusituaþia prezentã a pãdurilor din Bucovina.În afarã de aceasta, majoritatea silviculto-rilor austriaci nu sunt de acord cu rezultateleatât de lãudate ale tãierilor rase ºi cuarboretele pure de molid. Noi suntemadepþii arboretelor amestecate ºi ne strã-duim sã realizãm aceasta nu în mod ºablon,prin tãieri rase cu regenerare artificialã, ciprin aplicarea de tratamente adecvate, dupãcum ne indicã staþiunea ºi structura arbo-retelor. Noi nu suntem adepþii, ca ºi majori-tatea silvicultorilor din Germania de Sud, aigospodãriei ºablon care se practicã înSaxonia. Cã onoraþii noºtri vecini realizeazã


61

venituri mari, este mai puþin meritul lor ºi seexplicã prin preþurile mari existente ºi prindebuºeul favorabil produselor lemnoase. Înregiunile industrializate ale Boemiei ºiMoraviei realizãm venituri apropiate fãrã sãabandonãm idea creãrii de arborete deamestec pe grupe ºi buchete care, dupã pã-rerea noastrã, reprezintã tratamentul naturalideal.

Inspector silvic Reuss. Este oare-cum simptomatic faptul cã, la fel ca ºiantevorbitorul meu, nemijlocit mi-am alespentru discuþii aceleaºi douã puncte dinexpunerea domnului forestier superiorNitsche. Cred cã ºi în Austria existã deplinãclaritate asupra liniilor somiere late; eucunosc cã în condiþii grele se amplaseazãlinii somiere late de 9 m ºi chiar mai mult,dar nu sunt convins cã amplasarea lor cuaceastã lãþime este oportunã ºi necesarã întoate cazurile. Reproºul cã se face risipã desuprafaþã se poate remedia prin plantãri despecii rezistente la vânt, dar pentru majori-tatea cazurilor ºi situaþiilor sunt suficientelinii somiere mai înguste. Orografia localãdeterminã lãþimea ºi eu nu sunt de acord ase stabili anumite lãþimi normate pentruliniile somiere. Colegul Nitsche a dat întâ-ietate molidului în lucrãrile de împãdurire;ºi în aceastã privinþã nu sunt întru totul deaceeaºi pãrere, cãci practica din pãdurileAustriei a arãtat cã de fapt molidul dã rezul-tate bune numai în amestec cu bradul. Dinpunct de vedere al rentabilitãþii, molidul sesitueazã pe locul întâi, dar bradul posedã omai mare rezistenþã, are mai puþini dãunã-tori, este expus la mai puþine pericole,posedã o putere mai mare de regenerare,fiind mai longeviv, proprietãþi pe care le-amcunoscut ºi preþuit acum doi ani în pãduriledin Bosnia. ªi aici, în pãdurile seculare dinCarpaþi, bradul se evidenþiazã printr-o pro-porþie mai mare de lemn de lucru ºi o rezis-

tenþã sporitã împotriva putregaiului roºu.Admit deci cã, cel puþin pentru perioada detranziþie, trebuie acordat bradului, înlucrãrile de regenerare, o valoare egalã cucea a molidului.

Consilier Dimitz. Desigur cã toþi sil-vicultorii din Austria mulþumesc coleguluilor din Saxonia pentru prezenþa sa la aceastãadunare ºi pentru faptul cã a aprofundat atâtde mult problematica excursiei noastre.Trebuie sã fim satisfãcuþi cã el, care provinedintr-o þarã foarte civilizatã, el însuºi fiindsilvicultor, ne-a spus: "Dacã noi am fi fostnevoiþi sã facem silviculturã în Bucovina înaceste condiþiuni, atunci nu am fi putut facealtfel decât aþi fãcut-o voi". Pentru aceastatrebuie sã-i fim foarte mulþumitori. Aº dorisã fac câteva observaþii chiar pentru domnulNitsche; în legãturã cu folosirea forþeihidraulice la transportul lemnului prin plu-tire s-a dezvoltat mult ºi s-a fundamentatºtiinþific în þinutul Alpilor ºi, de asemenea,ºi plutãritul s-a organizat exemplar ºi estefolosit în multe zone. În ultimul timp, s-aprodus o cotiturã în aceastã privinþã ºi s-aabandonat folosirea apelor pentru trans-portul lemnului. S-a ajuns astfel la trans-portul lemnului pe uscat datoritã unor con-siderente legate mai ales de protecþia tere-nului. Plutitul are urmãri care se manifestãnefavorabil asupra solului la o exploataremai puþin atentã. Avem regiuni în Austriaunde administraþia de stat a oprit plutitul,fiindcã torenþialitatea a luat proporþii, fiindnecesare mãsuri de protecþie. În Bucovinase foloseºte plutitul ºi plutãritul numai peValea Bistriþei Aurii; acolo însã alta estesituaþia decât în bazinul Sucevei ºiMoldovei. Este un adevãrat noroc pentruacest þinut cã nu s-a exagerat cu transportullemnului pe apã ºi cã s-a decis de la începutsã se transporte lemnul din pãdure pe caleaferatã ºi pe drumuri. Chiar domnul prof.


62

Guttenberg a arãtat în expunerea sa cã atâtsolul împãdurit, cât ºi cel neîmpãdurit estesupus alunecãrii. Dacã aici, în locul cãilorferate pe care transportul se deruleazã înliniºte ºi fãrã greutãþi, s-ar fi organizatplutãritul, am fi vãzut în multe locurialunecãri, care desigur cã nu ne-ar fi bucu-rat. Administraþia Fondului a procedat judi-cios în acest caz, organizând de la începuttransportul lemnului pe drumuri ºi cãi fe-rate.

Inginer constructor Sychrowski(Viena). Folosirea apei pentru transportullemnului s-a discutat pânã acum în modaprofundat. Ar fi trebuit sã se execute înprealabil o regularizare a respectivelor cur-suri de ape, ceea ce se va face în viitorulîndepãrtat. De asemenea, nu se are în vedereforþa hidraulicã pentru acþionarea instalaþi-ilor industriale. Râurile Moldova ºi Suceavasunt foarte capricioase, întrucât ambelebazine au substrat aluvial, pe timp de secetãse poate trece cu piciorul prin aceste râuri.Din cauza acestui debit scãzut, în anumiteperioade activitatea industrialã ar trebui sãse reducã la 1/10, ceea ce ar fi, pentru o fa-bricã mare de cherestea ca cea proiectatãlângã Rãdãuþi, foarte nefavorabil. În viitor,se vor aduce îmbunãtãþiri ºi maºinii cuaburi, care va avea mereu întâietate. În þinu-tul Alpilor, forþa hidraulicã ºi-a gãsit ofolosire mai bunã, ºi anume în scop elec-trotehnic. Acolo se transformã forþa hidra-ulicã în electricitate, în care scop s-au con-struit mari uzine de unde se transportã ener-gia electricã ºi se distribuie la consumatori.

La punctul II al ordinei de zi:“Amenajarea întinselor masive de păduriseculare cu precizarea că şi în viitor se vorexploata arborete bătrâne”, repartizateperioadelor urmãtoare, se referã ing. inspec-

tor silvic A.Bohm.

Inspector silvic A. Bohm. Întrucâtprin expunerile domnilor antevorbitori amintrat în tema a III-a din programul dezba-terilor pe ziua de astãzi, mi-aº permiteînainte de a face legãtura cu problemeleanalizate pânã în prezent, sã tratez despreorânduirea în spaþiu, organizarea succesiu-nilor de tãiere, volumul lucrãrilor geode-zice, calitatea lucrãrilor taxatorice etc. ºi sãelucidez unele chestiuni fundamentale ºiimportante pentru lucrãrile de amenajare,anume tratamentul şi ciclul de producţie. Înlegãturã cu tratamentul, care trebuie sãcon-stituie þelul final al strãduinþelor gospo-dãreºti în pãdurile virgine aºi dori sã-miexprim pãrerea subiectivã cã în ce priveºtearboretele de brad ãn amestec, idealulgospodãresc este aici, fãrã discuþie, trata-mentul codrului grădinărit modificat într-oformă oarecare sau a codrului cu tăieri pro-gresive, care tratamente ne asigurã în sufi-cientã mãsurã regenerarea pe cale naturalã.Aplicarea acestui tratament este legatã deanumite condiþii preliminare de ordingospodãresc care trebuie realizate în preala-bil. Dacã ne imaginãm arboretele montane,mai ales în regiunea bradului aºa cum erauacum circa 20 de ani ºi chiar mai puþin,gãsim nesfârºite pãduri bãtrâne constituindun singur complex de aceeaºi vârstã, între-pãtrunse ici-colo de goluri sau arborete maitinere, create mai ales de factori de mediunefavorabili. Arboretele care se prezintã capãduri bãtrâne conþin însã toate clasele devârstã în diferite proporþii, aºa precumexistã în pãdurea virginã, care nu este altce-va decât un codru grãdinãrit. Ar fi deci celmai indicat sã urmãm acest exemplu dat denaturã ºi sã pãstrãm pãdurea veºnicã. Alta esituaþia în arboretele pure de molid ce ve-geteazã pe ºisturi cristaline, acolo nu sepoate aplica tratamentul grădinărit. Prin-


63

tr-o exploatare grãdinãritã am producedegradarea totalã a arboretelor de molid,deoarece aceastã specie nu suportã preju-diciile de exploatare. Aici se vor aplica înviitor benzi înguste în margine de masiv, înlocul parchetelor mari din prezent, curegenerare naturalã prin însãmânþare înmarginea masivului, completatã pe cale arti-ficialã. Privind fugitiv o pãdure virginã,vedem o suprafaþã compactã de arboretebãtrâne. Exploatarea acestora în mod grã-dinãrit, cum se practicã de ciobani, de pro-ducãtorii de potasã sau de cãtre deþinãtoriide joagãre care folosesc numai lemnul celmai bun ºi mai sãnãtos, nu aduce nici omodificare acestei pãduri. Aceasta fiindneaccesibilã, orice gospodãrire ordonatãeste imposibilã, din lipsã de cãi de comuni-caþie, ca atare pãdurea este inabordabilã, eaeste nevalorificabilã. Accesibilitatea estegreu de realizat; din cauza cheltuielilormari, nu se poate realiza în prezent o reþeade drumuri care sã pãtrundã în toate vãile.Din acest motiv, trebuie valorificate arbo-retele situate în apropierea fabricilor, ºianume acelea care conþin cel mai marevolum pe suprafaþa cea mai micã. Tãierearasã, în forma cea mai primitivã, devine re-gulã, de nevoie. Acesta este primul succes algospodãririi ºi pãdurea virginã ºi-a schimbatacum aspectul în parte; în ce priveºte vârsta,ea se prezintã ca pãdure bãtrânã ºi cuarborete de 1-20 ani. Imposibilitateaexploatãrii lemnului celui mai bãtrân, ori-unde s-ar gãsi, ne sileºte la tãieri anticipate,pentru a nu produce prejudicii prea mari,precum ºi pentru a rezerva arborete viabilepentru viitor. Aceste tãieri anticipate suntlimitate de necesitatea de a repartizaarborete exploatabile ultimelor perioade deamenajare. Din cauza tãierilor anticipatepracticate, apare alterat ciclul de producþieideal adoptat ºi, totodatã sensibil micºorat,astfel cã, de exemplu la vârsta de tãiere

fixatã la 120 ani, la finele primului ciclu deproducþie, se taie de fapt arborete cu vârstade 100 ani ºi abia în al doilea ciclu se real-izeazã vârsta fixatã. Dar cine ar aveaintenţia să discute în prezent situaţia ciclu-lui de producţie, când în faţa noastră se aflăarborete multiseculare ? În viitor nu se vormai cultiva arborete de brad în amestec încare sã se gãseascã exemplare de 500-600de ani, aºa cã putem lãsa în toatã liniºteaurmaºilor noºtri rezolvarea problemei ciclu-lui de producþie. De altfel, îmi apare caoportun scăderea ciclului de producţie dincauza fertilităţii extraordinare a staţiunii ºila timpul sãu, când se vor aplica tãieri deîngrijire, desigur cã se va revizui acest ciclude producþie stabilit în prezent în mod arbi-trar. Datoria noastrã este ca sã ne îngrijim caºi urmaºii noºtri sã dispunã de arboretebãtrâne în suficientã mãsurã. În aceastãprivinþã nu trebuie sã avem temeri cât timpocrotim bradul, cãci lui îi datorãm min-unatele arborete pe substrat de gresie.

În ce priveºte progresul gospodãriei,acesta depinde de realizarea accesibilităţiicu mijloace de transport ºi este evident cãaceastã acþiune se poate desfãºura numai înmod succesiv, datã fiind întinderea mare asuprafeþei acoperite cu pãdure. Primacondiţie pentru aplicarea unui codru gră-dinărit ideal este accesibilitatea integrală apădurii. Aceastã accesibilitate lipsea ºi tre-buia sã realizãm reþeaua de transport fãrãgrevarea rentei; contractele încheiate aucointeresat pe antreprenori, determinându-isã construiascã mijloacele de transport pen-tru aprovizionarea cu materiale lemnoase apropriilor fabrici de cherestea. Perioadascurtã a contractelor, în cele mai multecazuri 10 ani, nu a dat posibilitate propri-etarilor de fabrici sã construiascã de laînceput instalaþii de transport stabile, însãþelul principal s-a realizat: majorarea apre-ciabilã a rentei. Perioada scurtã de investiþie


64

a capitalului particular ne-a silit sã repar-tizãm spre exploatare mari suprafeþe cupãdure ºi sã menþinem tãierea rasã pentru anu submina prosperitatea antreprenorilor ºiimplicit de a nu cauza reducerea renteiforestiere. Treptat, odată cu majorarea ven-iturilor realizate din produsele pădurii, s-aintensificat influenţa ocoalelor silviceasupra executării de către negustori amijloacelor de comunicaţii şi în ultimultimp, Administraţia Fondului Bisericesc. Apreluat în mod deliberat executarea căilorde transport în pădure ºi a celor care faclegãtura cu pãdurea, Aceastã acþiune o con-siderãm bunã cãci Fondul se gãseºte în situ-aþia de a amortiza investiþiile în 30-40 ani ºiîn consecinþã poate realiza lucrãri de cali-tate, ceea ce n-ar fi fost în stare antre-prenorii din lipsã de capital ºi a perioadelorcontractuale scurte. Prin deschidereapădurii cu o reţea densă de drumuri,Fondul îşi asigură a rentă forestieră maimare, poate să treacă la exploatarea înregie şi la o gospodărire mai fină. Vomputea amplasa numeroase guri deexploatare, vom putea pãrãsi tãierile rase înarboretele de brad ºi vom trece la aplicareaunui tratament grãdinãrit modificat; prinaceasta vom face economii la lucrãrile deîmpãdurire cãci regenerarea pe cale natu-ralã, pe lângã cã este gratuitã, dar garan-teazã menþinerea pãdurii. La alegerea trata-mentului grãdinãrit modificat nu vom ficonfruntaþi cu probleme noi, cãci arboreteleîn care mai de mult s-au extras arborii pânãla dismetrul de 25-30 cm, nu sunt rare ºi seprezintã în prezent ca pãduri bine închise.

Tratamentele rudimentare aplicate pânãnu demult, influenþeazã lucrãrile de amena-jare care trebuie să ţină seama de realitatepentru a se putea aplica. Despre amenajareaocoalelor de ºes cu tratamente fine ºigospodãrire superioarã, nu ne ocupãm înacest referat. Trebuie sã ne mulþumim cu ce

am realizat pânã în prezent.Pentru ocoalele de munte a trebuit sã

dezvoltãm, în baza experienþei acumulate,un procedeu de amenajare corespunzãtorsituaþiei locale. Începutul s-a fãcut în anul1876 în Ocolul silvic Straja, unde s-au ame-najat circa 19000 ha în baza instrucþiunilorîn vigoare pentru pãdurile de stat. În anulurmãtor s-a terminat lucrarea cu rezultatebune dar cheltuielile mari n-au stat în niciun raport cu veniturile ocolului. A reieºitnecesitatea de-a simplifica lucrãrile de ame-najare. Instrucþiunea carpatinã care a urmat,a uºurat în mare mãsurã lucrãrile prin faptulcã a permis folosirea hãrþilor de stat major1/25000 pentru proiectarea parcelarului degestiune ºi schiþarea unor detalii ºia impusmãsurãtori geodezice numai la ridicãri înplan a suprafeþelor decenale. Experienþa ne-a arãtat cã acest procedeu cuprindea anu-mite lacune din cauza impreciziei materi-alului cartografic cât ºi din schiþarea cu preamare largheþe a diferitelor particularitãþi alearboretelor; de asemenea lipsea legãtura curidicarea în plan a Provinciei ºi nu erauexcluse erorile de calcul la stabilireasuprafeþelor. A trebuit sã trecem la un pro-cedeu mai intensiv ºi în baza unei triangu-laþii anticipate, sã stabilim limitele succesiu-nilor de tãieri pentru întreg ocolul silvic ºide asemenea delimitarea arboretelorbãtrâne. Dupã necesitãþi se fixeazã în con-tinuare parcelarul de gestiune ºi parchetelepentru deceniul urmãtor. Acest procedeupermite o cartare ºi mãsurare exactã asuprafeþelor, oferã o vedere de ansambluasupra întinderii ºi localizãrii în spaþiu aarboretelor bãtrâne ºi pregãteºte amenajareadefinitivã la momentul oportun.

Costul lucrãrilor de amenajare pentru uncomplex forestier atât de întins are o pon-dere importantã ºi trebuie vegheat sã nu seproducã cheltuieli inutile. În prezent cheltu-ielile pe hectar pentru amenajarea potrivit


65

instrucþiunilor carpatine modificate se ridicãla cca 70-90 cr., pe când amenajarea defini-tivã costã 1,5 fl., iar un amenajamentproviziriu conform instrucþiunii carpatinecostã 50 cr. Pe măsură ce gospodărirea vadeveni mai intensivă prin dotarea cu căi detransport şi lucrările de amenajare vordeveni mai precise şi mai pretenţioase şi sevor putea prescrie măsurile gospodăreştipe care le considerăm ideale sau pe aceleacare se vor defini ca atare în viitor.

În þara în care s-a nãscut amenajamentul,în Germania, exista teama de lipsă de lemnfapt care a determinat realizarea primuluiamenajament. Noi - ºi cred cã v-aþi convins- suntem departe de lipsa de lemn, pe noi nune îndeamnă această teamă, noi suntemstimulaţi de năzuinţa cinstită de a creaordine în gospodărire.

Director s i lvic Bret tschneider.Sunt întru totul de acord cu afirmaþiileantevorbitorului meu. Noi, silvicultorii, tre-buie sã tindem mai ales în cazul unui dome-niu atât de întins ca cel al fondului bis-ericesc sã se creeze printr-o reþea de dru-muri bine gânditã, condiþii favorabile pentrua gospodãrire raþionalã, în care scop sã sedelimiteze parcelarul de gestiune ºi succe-siunile de tãieri. Însã, pentru a nu se stânjenidesfãºurarea gospodãririi ºi pentru a se real-iza mijloacele financiare în vederea constru-irii instalaþiilor de transport, ºi întrucât ridi-carea în plan ºi descrierea parcelarã vornecesita mulþi ani, este indicat sã seîntocmeascã un plan de gospodãrire provi-zoriu în baza proiectelor existente pentrulivrarea lemnului. Acest plan este urgentnecesar atât pentru lucrãrile silvice cât ºipentru raþiuni financiare. În acest mod amprocedat la amenajarea unor mari masiveforestiere în Galiþia, iar procedeul s-adovedit foarte bun. În ce priveºte problemaexecutãrii reþelei de transport de cãtre

Fondul Bisericesc ca proprietar sau de cãtrecumpãrãtorii de lemne, consider din motiveculturale ºi financiare, cã este mai bine sã seexecute de cãtre proprietarul de pãdure dupãun plan ºi program unitar. Fondul Bisericescdispune de importante rezerve de materiellemnos, dacã acestea se vor gospodãriraþional ºi implicit pe fonduri bãneºti, acãror plasament este cel mai raþional înaceste investiþii. Executarea de cãtre comer-cianþii de lemne a unor astfel de instalaþiicostisitoare, ar fi posibilã în urmãtoarelecondiþii: 1) sã se încheie contractul delivrarea lemnului pe cel puþin 20 ani; 2) sãse execute reþeaua de drumuri dupã anumitenormative; 3) dupã expirarea contractuluicumpãrãtorul sã fie despãgubit pentru insta-laþiile executate la un preþ pauºal. Nu pot fide acord cu modul cum se procedeazã înBucovina cãci ceea ce câºtigã statul prinneexecutarea instalaþiilor, pierde desigur dedouã ori la preþul lemnului, cãci un antre-prenor nu poate lucra cu o dobândã maimicã de 10 % în cazul contractelor pe 10ani. În ce priveºte gospodãrirea în viitor aarboretelor din imediata apropiere aoraºului Cernãuþi, arborete care se compunîn principal din fag, nu pot fi de acord cãcinu se va realiza þelul gospodãresc prevãzutºi anume: "crearea arboretelor de amestecîn majoritate cu răşinoase". În condiþiiasemãnãtoare, foarte favorabile pentru fag,lucrez de mai bine de 15 ani în þinutulcarpatic din Moravia, în pãdurile baronuluiLaudon. Cu toate cã imediat dupã primatãiere de însãmânþare s-a introdus prin plan-taþie ºi semãnãturi molidul ºi bradul, puieþiivegetând foarte bine în primii trei ani, dupãcare au fost copleºiþi de seminþiºul naturalde fag. Cu mare cheltuialã au fost degajaþipuieþii de rãºinoase prin îndepãrtarea fagu-lui, care s-au refãcut abia dupã câþiva ani.Dar dupã alþi doi ani au apãrut lãstarii de fagfiind necesarã o a doua degajare. Pentru


66

realizarea unor arborete de rãºinoase înamestec în pãdurile din Moravia, foarteasemãnãtoare cu cele din Bucovina, s-adovedit corespunzãtor executarea de benzitãiate ras pe o lãþime de 25-30 m ºi regene-rate artificial. Benzile se alãturã tot la 4-5ani. La introducerea bradului este necesar sãi se dea un avans de cel puþin 6 ani prinînsãmânþarea sub masiv înainte de exe-cutarea primei tãieri în ochiuri. Dupã tãiereadefinitivã bradul trebuie degajat ºi deasemenea trebuie înlãturat fagul ºi de intro-dus în locul lui specii de molid ºi de larice.Pâlcurile ºi grupele existente de fag trebuiemenþinute pentru a se crea pe aceastã calearborete de amestec în buchete. Bradul ºimolidul vegeteazã cu acest tratament înmargine de masiv ºi sub adãpost lateralfoarte bine ºi cred cã acest mod de culturã arfi potrivit ºi în Bucovina în vederea real-izãrii arboretelor de amestec în majoritatecu rãºinoase, cãci condiþiile sunt asemãnã-toare cu cele de la noi. În cazul acestui trata-ment este necesar sã se dividã actualele suc-cesiuni de tãieri care sunt foarte mari înînºiruiri mai mici, corespunzãtoare noilorguri de exploatare. Aceasta este posibilîntrucât reþeaua de drumuri este destul dedensã ºi sigur cã costul exploatãrii va fi maimic comparativ cu tãierile de regenerareexecutate în prezent. Eu sunt un adept vechiºi un apãrãtor al codrului grãdinãrit, la caretrebuie incluse ºi tratamentele de regener-are, ºi-l aplic în toate cazurile unde existãcondiþii favorabile. Dar noi silvicultorii nutrebuie sã-l aplicãm în mod ºablon ºi sã-lgeneralizãm forþat, aºa cum, din pãcate, s-aîntâmplat cu tãierile rase. Noi trebuie sãurmãrim gospodãrirea arboretelor ºi sãaplicãm tratamentele cele mai adecvate,corespunzãtor staþiunii ºi structuriipãdurilor. Numai astfel vom fi în măsură săcreem arborete de amestec într-o grupare

naturală.

Director forest ier din centralãHufnagel . Domnilor! Cu adevãratãbucurie am ascultat cuvântarea domnuluiinspector silvic Böhm. Dupã cele ce amvãzut, aº fi crezut cã ºi în viitor seintenþioneazã sã se aplice tãierile rase. Separe cã în prezent nu este posibil alt mod degospodãrire deoarece pãdurea este neaccesi-bilã ºi producþia este în mâna negustorilor.Acþiunea întreprinsã de dotare cu drumurieste o condiþie de dezvoltare în viitor, pen-tru a da mânã liberã amenajistului ºi sil-vicultorului. Acolo unde molidul formeazãarborete pure nu este posibil un grãdinãrit ºitrebuie aplicate tãieri rase. Astfel dearborete pure sunt însã rare, majoritateaarboretelor de molid sunt în amestec cubrad, la care grãdinãritul se poate aplica fãrãdificultate. În aceastã privinþã nu existãºablon, însã unde natura ne îndrumã printr-un seminþiº bogat de brad, trebuie sã prim-im acest dar cu multã mulþumire. S-a spusde cãtre domnul inspector Böhm cã acesttratament este aplicabil. Din pãcate n-amvãzut astfel de arborete. Unde în trecut s-aufãcut numai extrageri, avem în prezentarborete frumoase de rãºinoase; unde însã s-a mers pânã la evacuare totalã, prin tãierirase urmate de regenerãri artificiale, vatrece mult timp pânã ce puieþii plantaþi vordeveni exploatabili. Dacã însã la gospo-dãrirea grãdinãritã negustorul este silit sãpreia arborii tineri pe care el de fapt îirefuzã, atunci se comite o greºealã cãci seîndepãrteazã elementele tinere, viguroase ºise înlocuiesc cu puieþii care vor deveniexploatabili dupã un ciclu de producþie.Dupã ce mi s-a comunicat cã actualul modde gospodãrire constituie un provizorat, mãsimt satisfãcut ºi iau cu plãcere la cunoºtinþãcã aceste tãieri rase sunt copiii unei nece-sitãþi. În ce priveºte vânzarea lemnului pe


67

suprafaþã, cred cã este interesul silvicultoru-lui ca aceastã formã sã nu se aplice,deoarece ar constitui un regres.

Inspector general silvic Krutter.Sã-mi fie permise unele observaþii lãmuri-toare. Procedeul actual de gospodãrire aacestor întinse masive forestiere constã îndepistarea, prin intermediul lucrãrilor deamenajare, a acelor arborete care, datoritãpoziþiei lor în spaþiu, trebuie prevãzute latãiere din raþiuni impuse de organizareaamenajisticã viitoare: în zona acestor arbo-rete se proiecteazã instalaþiile de transport.În ceea ce priveºte amplasarea ºi executareainstalaþiilor de transport, se pare cã existã omicã neînþelegere, cãci aceastã amplasarenu este pe deplin în mâna negustorilor. ÎnBucovina avem foarte mult de lucru în acestdomeniu încât ocoalele silvice nu au pututface faþã singure în toate cazurile. Ar fi tre-buit sã sistãm tãierile dacã am fi refuzatcolaborarea negustorilor, însã instalaþiileprincipale le construieºte Fondul în regie;eu mã refer la ceea ce am vãzut în timpulexcursiei. În prezent, Fondul cheltuieºtepentru drumuri peste 100.000 de florinianual. Trebuie însã sã recunosc cã în primaperioadã a deschiderii masivelor virgine,aceste instalaþii nu s-au executat întotdeau-na în mod ireproºabil; aceasta însã nu se vamai repeta. În ce priveºte vânzarea pe supra-faþã, dacã ar fi sã se aplice, atunci numai însituaþiile unde am fi copleºiþi de preluareamaterialelor exploatate, unde ar fi neapãratnecesarã evacuarea masei lemnoase din par-chetele foarte mari ºi unde totodatã ar finecesarã angajarea suplimentarã a unui per-sonal numeros care sã înghitã în acelaºitimp majoritatea veniturilor realizate. Credcã în aceastã privinþã putem fi fãrã grijã,cãci desigur nu se va merge prea departe.

Consilier prof. cav.de Guttenberg.Doresc sã ridic o problemã ce prezintãinteres pentru punerea în valoare a codruluisecular. Este vorba de mãrimea admisibilã aposibilitãþii care va fi adoptatã pentruperioadele urmãtoare. S-ar putea crede cãdatoritã nivelului actual al tãierilor s-arîntrezãri un pericol pentru viitor. Din parteaspecialiºtilot nu se va ridica o astfel de prob-lemã ºi în aceastã privinþã pãrerea mea estecã aceastã îngrijorare nu are nici un temei.Este fals dacã se afirmã cã intervenþiile maiputernice în arboretele bãtrâne s-ar face îndetrimentul viitorului. Nu domnilor, avemaici de a face cu excedente uriaºe, cu rez-erve de masã lemnoasã neutilizatã ºiprezentul foloseºte în plus ceea ce trecutuln-a valorificat. Vã rog sã luaþi în consider-are cã în locul fiecãrui hectar de codru sec-ular care se exploateazã, ia naºtere un hectarde pãdure tânãrã, viguroasã, care realizeazãcreºteri mari în comparaþie cu vegetaþia lip-sitã de creºteri din codrul secular; dar serealizeazã un câºtig ºi în ce priveºte rezis-tenþa pãdurii, cãci nu este nici o îndoialã cãun arboret cu 50 % arbori putrezi nu este lafel de rezistent ca un arboret tânãr ºi vig-uros. Din acest punct de vedere trebuieaprobatã valorificarea cât mai grabnicã aarboretelor bãtrâne. Dupã datele ce ne staula dispoziþie, în pãdurea secularã existã, înmedie pe hectar o masã lemnoasã folosibilãde 230 m3. Acest volum va fi depãºit înviitor cãci arboretele în vârstã de 60-80 anivor conþine o masã mai mare, astfel cã pro-ducþia nu va scãdea în comparaþie cu ceaactualã. Mai târziu vor dispare ºi înBucovina gaterele late pentru buºtenii cudiametru mare, dar arborii groºi nu conþin ºimaterialul cel mai valoros. În ce priveºteciclul de producþie, recomand sã se reducãla 100 ani, cãci sunt convins cã înadmirabilele condiþii de vegetaþie de aici, operioadã de 100 ani este satisfãcãtoare a se


68

crea ºi a se lãsa moºtenire arborete cu masãde calitate. O valorificare mai rapidã estejustificatã ºi din acest punct de vedere.Nefondatã este ºi temerea cã materialul nuse va putea vinde. Negustorii sunt amatoriîntotdeauna de mai mult material decât demai puþin cãci întreprinderile de aici suntrentabile numai dacã lucreazã în stil mare.Trebuie sã recunoaºtem, cã acei industriaºicare au îndrãznit de la început sãinvesteascã capital, au dovedit oarecarecuraj. Aici, unde înainte nu exista nici un felde industrie a lemnului, crearea unorinvestiþii în stil mare, reprezintã meritulacestor industriaºi. Împotriva valorificãriiprea rapide a masei lemnoase pledeazãsuprafaþa prea mare a parchetelor de regen-erat ºi crearea pentru viitor a unui raportechilibrat al claselor de vârstã, deasemeni ºiconsiderentul cã preþul scãzut al lemnuluipe picior se va majora sensibil în viitor.Dupã pãrerea mea, majoritatea arboretelorbãtrâne ar trebui valorificate în circa 2perioade, respectiv în 40 ani. În acest modn-ar fi exclus ca suprafaþa acestor arboretesã se regenereze în mod corespunzãtor,rãmânând pentru exploatare în perioadeleviitoare pe lângã resturile de arboretebãtrâne ºi actualele arborete de vârstãmijlocie ºi tânãrã care existã în proporþie de30% din suprafaþa totalã, dupã cum ne aratãraportul claselor de vârstã comunicat nouãîn broºura “Administraþia ºi Gospodãrireapãdurilor Fondului bisericesc”. La sfârºitulprimului ciclu de producþie vor veni în rândde exploatare parte din arboretele nou cre-ate. Pentru întocmirea planurilor de pro-ducþie, consider îndreptãþit ºi justificat desituaþia de aici, de-a se folosi numaisuprafaþa, cum de fapt se procedeazã înprezent. Este evidnet aã aici nu se poateîntocmi amenajamentul cu toatã fineþeadupã cum este indicat pentru pãdurile destat. În special aº rãspunde la întrebarea

dacã proiectatele succesiuni de tãieri trebuiedelimitate de pe acum cu linii somiere late ºianume cã nu consider absolut necesar ºi cãar fi indicat ca parcelarul de gestiune sã sesprijine pe cât posibil pe orografie: vãi,înãlþimi, vârfuri, culmi etc. Deschiderea încontinuare a parcelarului poate fi lãsat peviitor. În aceastã privinþã nu este oportun sãanticipãm. Cu aceastã ocazie aº recomandaîn mod insistent sã se pãrãseascã parchetelecu suprafaþã mare care s-au amplasat în modfortuit pentru a se veni în întâmpinareaantreprenorilor ºi sã se prevadã pentrufiecare instalaþie mai multe locuri deexploatare, divizate în parchete mai mici.Aceasta presupune ca pãdurea sã devieaccesibilã pânã în fiecare vale chiar cu dru-muri mai puþin pretenþioase decât cele con-struite pe vãile principale ºi în aceastã priv-inþã sunt întru totul de acord cu ceea ce s-aspus înainte. De altfel existã intenþia de a seconstrui drumuri secundare mai rudimenta-re, bifurcaþii de la ºoselele forestiere de pevãile principale care sã permitã o dispersaremai mare a tãierilor ºi eventual sã se executetãieri anticipate în acele parcele care pânã înprezent nu au venit în rând de tãiere. Cuaceasta ajung la problema nediscutatã pânãîn prezent care se referã la punerea în val-oare a arboretelor repartizate perioadelorurmãtoare. Consider cã pe lângã exploatareasuprafeþelor decenale este bine sã se executeºi tãieri anticipate în arboretele destinatedeceniilor urmãtoare. La aceste tãieri nu tre-buie extras cel mai bun material, ci dim-potrivã cel mai rãu, arborii declasaþi, iarmaterialul cel mai bun sã fie rezervat pentruviitor. Aceastã propunere se referã atât lavalorificarea în mai mare mãsurã a maseilemnoase valoroase care n-ar rezista încãmult timp cât ºi la pregãtirea regenerãrii pecale naturalã a acestor arborete. În acest felregenerarea naturalã se poate dezvolta încâtla data exploatãrii se vor gãsi în parchete


69

numeroºi puieþi preexistenþi viabili. Acestprocedeu implicã un amestec în organizareade viitor a suprafeþelor decenale, dar con-sider aceste tãieri anticipate cu atât mai jus-tificate cu cât prin aceastã valorificare serealizeazã venituri suplimentare necesareinvestiþiilor ce se fac în prezent ºi care vordeservi perioadele urmãtoare, deci reprezin-tã un plasament avantajos pentru capitalulbãnesc. În sfârºit, vreau sã revin la obiecþi-unea îndreptãþitã cã n-ar fi indicat de a setrece brusc de la structura actualã a codruluisecular la tãierile rase. Domnilor!Exploatarea acestor pãduri seculare nu sepoate în nici un fel compara cu tãiereaarboretelor bãtrâne de la noi, dupã a cãrortãiere rãmâne o suprafaþã absolut ghoalã.Aici am gãsit pretutindeni regenerãri ºibuchete de arbori sub etajul arboretelorbãtrâne; acestea constituie nuclee aleviitorului arboret ºi astfel putem spune:tratamentul actual al acestor arborete nueste o tãiere rasã!

Inspector s i lvic Heidler. Dupãexplicaþiile date cu care sunt pe deplin deacord, nu am multe de adãugat. Cu ocaziaexcursiei am observat cã în arborete existãnumeroase doborâturi de vânt care nu se potvalorifica. Avia dupã construirea instalaþi-ilor de transport ar veni în vedereexploatarea acestui material. La noi în Vests-a putut valorifica materialul din rãrituriabia dupã înfiinþarea unei puternice industriide celulozã, ceea ce a ridicat considerabilvenitul pãdurii. Prin instalaþii industrialesimilare s-ar putea valorifica ºi aici acestmaterial care zace în pãdure.

Consil ier Dimitz. S-au fãcut aicinumeroase ºi valoroase propuneri, dar dincauza timpului înaintat nu se pot analiza înamãnunt cum ar fi de dorit. Din pãcate nusuntem în mãsurã sã prelungim dezbaterile

noastre. Îmi permit totuºi sã abordez pescurt douã puncte ºi anume sã mã refer laspusele onorabilului coleg directorAufnagel care s-a opus cu hotãrâre tãierilorrase ºi a militat cu termitate pentru trata-mentele cu regenerare naturalã, încât fiecaresilvicultor ºi iubitor al pãdurii s-a simþitîncântat ºi satisfãcut la auzirea acestorcuvinte. Cãci ar trebui sã nu fi silvicultordacã nu te simþi atras cãtre acel tratamentideal pe care noi îl preþuim. Dar faþã decondiþiile existente aici, nu pot accepta întrutotul punctul sãu de vedere. El s-a referit lacondiþiile care existã în þinutul meu natal, înKrain, la situaþia arboretelor din domeniulprincipelui Auersperg. Acolo existã numaiarborete de brad ºi fag ºi este de înþeles cãdomnul Hufnagel la poziþie hotãrâtãîmpotriva a tot ce se numeºte tãiere rasã.Acolo, formaþiunea carsticã este predomi-nantã. Nici nu existã altã posibilitate decâtde a se decide pentru tratamentele pre-conizate de domnul director Hufnagel. Aiciîn Bucovina avem de a face ºi cu arboretepure de molid. Din pãcate n-am avut ocaziasã vizitãm în timpul excursiei noatre acesteformaþiuni de pãdure secularã. Dacã domnulHufnagel ar fi vãzut arboretele pure demolid atunci de bunã seamã cãnu ar fi avutacelaºi punct de vedere. Convingerea meaeste cã molidul nu se poate gospodãri ãn altfel ºi se procedeazã cel mai corect dacã seþin parchetele cât mai curate. Aº dori sãadaug câteva cuvinte în legãturã cu vân-zarea pe suprafaþã. ªi înaceastã privinþãdomnul Hufnagel s-a declarat adversar con-vins al vânzãrii pe suprafaþã fiindcã stã pepoziþia cã nu se poate tãia ras. În aceastãptivinþã doresc sã amintesc cã ºi la vânzareape suprafaþã se pun anumite condiþii, adicãce anume nu trebuie tãiat, ºi este sarcinaunui control riguros a exploatãrii: de-a veg-hea ca ceea ce nu trebuie tãiat sã rãmânã defapt în parchet. Aº vrea sã amintesc de


70

asemenea domnului Hufnagel, cât de enor-mã ºi abrutizantã este munca de inventarierea materialelor lemnoase în parchetele dinBucovina. Existã ocoale silvice în care la80.000 exemplare se stabilesc dimensiunileºi clasa de calitate. Nu existã nici un dubiucã aceastã muncã are o influenþã nefastãasupra personalului silvic. Pe de altã partetrebuie sã ne trãduim, în prezent, sã atragempersonalul silvic ºi sã-l îndrumãm spreproblemele de naturã silvicã, sã se pre-ocupe cât mai mult de cultura pãdurii. Dacãs-ar aplica vânzarea pe suprafaþã s-ar câºtigapentru cultura forestierã o mare parte dinpersonal, adicã cam jumãtate din personalulde pazã. Vreau sã afirm încã odatã cã vân-zarea pe suprafaþã nu este un lucru hotãrât,ci s-a pus numai în discuþie.

Urmeazã punctul III al ordinei de zi:“Transporturile forestiere în Bucovina”, re-ferent ing. Opletal.

Punctul IV al ordinei de zi:“Regenerarea respectiv împădurirea par-chetelor din pădurea seculară cu luarea înconsiderare a condiţiilor staţionale înBucovina”, referent insp. silvic Sperlbauer.

Inspector silvic Sperlbauer. Acþiu-nea de împãdurire se desfãºoarã în pãdurileFondului dupã cum este relieful: la câmpie,deal ºi munte. La munte se practicã tãierirase, iar în celelalte zone se aplicã tratamen-tul codrului cu tãieri progresive cu regener-are pe cale naturalã cu completãri unde estecazul. În regiunea de ºes ºi la deal, veg-eteazã specii foarte valoroase din care peprimul loc se situeazã stejarul. La munte,regenerarea se referã în special la rãºinoase.Referatul nostru se va ocupa în principal cupãdurile situate la munte, care din totalul de230.592 ha, ocupã o suprafaþã de 184.767ha, respectiv 80 %. Suprafaþa parcheteloranuale, repartizatã pe vãi, este urmãtoarea:

pe Valea Bistriþei Aurii 265 ha, pe ValeaMoldovei 1380 ha, pe Valea Sucevei 952ha, în total 2597 ha, suprafaþã care constitu-ie un vast câmp de activitate forestierã.Aceasta însã nu este totul. Dupã cum prob-abil cã s-a observat în timpul excursiei,pãdurea Fondului este întrepãtrunsã deîntinse suprafeþe de pãºune, pe culmi sau peplatouri, care totalizeazã 16.108 ha. Partedin aceastã suprafaþã fiind degradatã prinpãºunat, urmeazã sã fie împãduritã deorganele Fondului pentru a fi salvatã de latotala degradare ºi pentru a fi înglobatã lapãdure. Administraþia Fondului are sarcinade a depista pãºunile degradate ºi de a leîmpãduri. Aproape fiecare ºef de ocol are înraza sa de activitate astfel de cazuri ºi sepreocupã de aceste probleme dificile. Dupãaceastã scurtã digresiune, mã întorc la temanoastrã ºi arãt cã suprafaþa decenalã de 2597ha prezintã deosebiri dupã intensitateaexploatãrii. Acolo unde pe lângã lemnulmoale de lucru se valorificã ºi lemnul defoc, avem de a face cu tãieri rase propriu-zise, dar în majoritatea cazurilor nu sefoloseºte lemnul de foc ºi dupã extragerealemnului de lucru, rãmân în parchete arboridiseminaþi sau grupaþi, rãspândiþi mai multsau mai puþin uniform pânã la consistenþa0,3, pe lângã multe alte resturi deexploatare. Faptul cã în aceastã pãdure sec-ularã cu un volum brut de 500-700 m3/ha sevalorificã numai 180-250 m3/ha ca lemn delucru, rãmânând în parchet resturi de arboretºi alte materiale în volum de circa 400m3/ha, ilustreazã influenþa acestor rãmãºiþeasupra regenerãrii respectiv asupra reîmpã-duririi, influenþã care este atât favorabilã câtºi dãunãtoare. Aspectul pãdurii seculare estefoarte diferit ºi la fel sunt ºi condiþiile pen-tru regenerarea naturalã. Dupã exploatareaunui arboret echien cu consistenþã plinã,rãmâne un parchet curat fãrã regenerare, pecând într-un arboret cu consistenþa 0,6, fie


71

cã este consecinþa unor repetate doborâturide vânt sau a unor extrageri anticipate, se vagãsi dupã exploatare un bogat seminþiº na-tural care se poate considera o împãduriregratuitã. Indiferent dacã este aplicabilãtãierea grãdinãritã sau dacã dupã exploataremai rãmân arbori care produc o regenerarenaturalã, situaþia este favorabilã chiar pentrumolid. În trecut când nu exista în Bucovinaun comerþ dezvoltat ºi câteva joagãre satis-fãceau necesarul de cherestea a populaþieilocale, negustorii erau foarte pretenþioºi lapreluarea lemnului de lucru; se cumpãrauatunci numai arborii cei mai buni cudiametrul de bazã pânã la 40 cm, mai târziupânã la 35 cm ºi la începutul anului 1880pânã la 30 cm, dupã care s-a coborât la 25cm. Exploatându-se în aceastã condiþie, aurãmas totuºi în parchet multe doborâturi,rupturi ºi arbori deterioraþi, astfel cã laînceputul anului 1881 administraþia Fondu-lui a impus la contractarea vânzãrilor,dimensiunea de 18 cm. Exploatarea prinextracþie practicatã în anii anteriori a pro-movat regenerarea naturalã dar a avut deza-vantajul cã pãdurea nu ºi-a gãsit liniºte, s-aîngreunat evidenþa tãierilor dar mai ales ne-a lãsat moºtenire întinse suprafeþe de acestfel cu mult material de evacuat, care estegreu vandabil datoritã costurilor ridicate demanipulare ºi a calitãþii inferioare a lemnu-lui. Trebuie sã mai adaug cã arborii rãmaºiîn parchet n-au rezistat insolaþiei ºi vântuluiºi s-au prãbuºit, necontribuind la regener-area naturalã ba din contra, au îngreunataccesul în parchet ºi lucrãrile de împãdurire.La contractãrile mai mari, cumpãrãtorul erainteresat sã foloseascã cât mai mult insta-laþiile de transport construite de el ºi sãextragã din parchete în timp scurt întregmaterialul valorificabil. Dacã s-ar impunecumpãrãtorului sã execute extrageri grãd-inãrite ºi abia dupã 8 ani sã facã tãiereadefinitivã pentru a asigura regenerarea natu-

ralã, faptul ar avea drept consecinþã o reduc-ere a preþului de vânzare din cauza durateimai mari de amortizare a instalaþiilor con-struite ºi de asemenea a preþului mai marede manipulare, fãrã sã se asigure pe deplinregenerarea naturalã; la aceasta contribuie ºiinteresele divergente manifestate decumpãrãtor cât ºi de proprietar. Astfel s-arpune problema dacã lemnul de lucru ºi defoc s-ar fasona în regie ºi s-ar predacumpãrãtorului loco drum, cff sau fabricã.În acest caz ar fi posibil sã se aplice în maimare mãsurã tratamentul grãdinãrit ºi sã sefoloseascã anii de sãmânþã care aici serepetã tot la 4 ani. Cât timp administraþiaFondului nu poate introduce exploatarea înregie, rãmâne ca valorificarea parchetelordecenale sã se facã, ca pânã acum de cãtrecumpãrãtor ºi în continuare sã urmezeîmpãdurirea suprafeþelor exploatate. Pentruîmpãdurirea suprafeþelor exploatate ºi cos-tul acestor lucrãri, are importanþã modulcum s-a fãcut curãþirea parchetelor. Deremarcat cã lucrãtorii localnici nu potdeprinde aºezarea crãcilor ºi vârfurilor înºiruri pe panta cea mai mare, cum seobiºnuieºte în provinciile apusene ºi decitrebuie sã ne obiºnuim, în pãdurile demunte, cu aºezarea în grãmezi. De câþiva anis-a abandonat arderea resturilor deexploatare din cauza pericolului de incendiuºi al degradãrii litierei. Din suprafaþaamintitã de 2597 ha, circa 30 % s-a regener-at pe cale naturalã astfel cã rãmâne de împã-durit anual pe cale artificialã circa 1700 hade cãtre 14 ocoale silvice, revenind circa120 ha suprafaþã redusã de fiecare ocol.Împãdurirea suprafeþelor s-a fãcut prinînsãmânþãri ºi plantaþiuni ºi se prezintãmulþumitor dupã constatãrile fãcute înultimii ani. În majoritate s-au executatînsãmânþãri ºi anume în Valea Bistriþei ºiMoldovei pânã la 80 % din suprafaþã, înValea Sucevei pânã la 60 %, pe când plan-


72

taþiuni numai 20, respectiv 40 %. Ca metodãs-a folosit în ultimii ani pe scarã mare,însãmânþarea cu molid pe zãpadã ºi peîntreaga suprafaþã. Aceastã metodã s-aabandonat din cauza unor defecþiuni ºi sepracticã numai în micã mãsurã, dar trebuiesã remarc cã existã câteva arborete foartereuºite rezultate prin aplicarea acesteimetode. Mult mai rãspânditã esteînsãmânþarea în ochiuri ºi la cioatã cu dis-tanþa între cuiburi de 1,5-2,0 m. Rezultateleau fost bune dacã s-a semãnat în terenpregãtit ºi s-au plivit ºi secerat la timpburuienile ºi ierburile copleºitoare. Împã-durirea se executã aproape exclusiv în gropiºi anume în parchetele neîmburuienite cupuieþi de 2-3 ani cultivaþi în pepiniere iar înparchete îmburuienite cu puieþi bine dez-voltaþi, repicaþi de 3 ºi 4 ani. Laricele seplanteazã ca puiet de doi ani necepicat pen-tru completãri în arborete tinere, iar pinul înmod excepþional, pe staþiunile proprii aces-tei specii. De mai mult timp se acordãatenþie ºi se cultivã zâmbrul care gãseºtestaþiuni prielnice în ocoalele silvice VatraDornei, Iacobeni, Pojorâta, Vatra Moldo-viþei, Straja, Seletin, unde vegeteazã bine înanumite zone cu altitudinea de la 1000-1600m. Producerea puieþilor de zâmbru se faceîn culturi libere, cu rezultate mai slabe, sauîn lãzi de culturã, ca la ocolul pojorâta, cureuºitã mai bunã. Puieþii se repicã la 2 ani ºise planteazã la 4-5 ani. Pentru împãdurireaparchetelor situate la altitudini mai mari ºi apãºunilor degradate care urmeazã a fi înglo-bate la pãdure, se aplicã cercetãrile fãcutede profesori Wiesner ºi dr. Cieslar privindinfluenþa altitudinii asupra necesarului deluminã ºi a ereditãþii, în care sens am culesseminþe de la arbori situaþi la mare altitu-dine ºi am înfiinþat pepiniere volante înzona respectivã. În felul acesta am aplicatrezultatele cercetãrilor în producþie. Acesteafiind zise, îmi mai rãmâne sã-mi exprim

pãrerea cã reîmpãdurirea parchetelor însuprafaþã de 2600 ha anual în pãdurileFondului este pe deplin asiguratã, datoritãcondiþiilor staþionale nedegradate dinpãdurea carpatinã, a anilor bogaþi în semi-nþe, a regenerãrii naturale ºi a mãsurilorluate pentru împãdurirea artificialã.

Director silvic Brettschneder de-clarã cã datoritã timpului înaintat renunþã laprezentarea referatului pe aceastã temã, pecare îl va pune la dispoziþia redacþiei.

Inspector silvic Reuss. Binecuvân-tatul codru secular al Bucovinei poate fivalorificat nuami printr-o exploatare ordo-natã. Pentru lumea silvicã, aceastã noþiuneare iz amar, însã aici nu este cazul cãci reîm-pãdurirea se executã conºtient ºi þine pasulcu suprafeþele exploatate. Având în vederecondiþiile staþionale favorabile, va trebui sãse dea întâietate ºi în viitor tratamentelor curegenerare naturalã, iar cea artificialã prinsemãnãturi ºi plantaþii va trebui sã se aplicenumai la completãri, la crearea arboreteloramestecate ºi la împãdurirea pãºunilor. În cepriveºte alegerea speciilor, se recomandã caspecii de bazã bradul, molidul, fagul ºi ste-jarul, care sã constituie arborete în amestecºi pe staþiuni corespunzãtoare. Nu potînþelege lipsa laricelui între speciile compo-nente unui arboret. L-am întâlnit de douãori, o datã lângã Câmpulung ºi a doua oarãla Codrul Cosminului ºi n-am constatat cãnu ar exista condiþii de dezvoltare favora-bile în pãdurile din Bucovina, fiind de doritca laricele sã fie introdus pe scarã mai largã.În calitate de adept ºi militant pentru selecþiiîn silviculturã, îmi permit sã atrag atenþia cãlãsarea în parchete a arborilor bãtrâni, fãrãvaloare, cu vârful uscat ºi cu putregai roºu,constituie o piedicã pentru regenerare cãciaceºti arbori trebuie eliminaþi pentru a fiîmpiedicaþi sã se reproducã. Consider indi-


73

cat din punct de vedere cultural, înde-pãrtarea resturilor de exploatare pentru a seasigura crearea de arborete productive.

Consil ier prof . Guttenberg. Amobservat o fisurã în referatul meu datoritãlucrãrii întocmite de dl. Krutter, care mi-acãzut întâmplãtor în mânã. Este evident, cãeu în calitate de cadru didactic universitartrebuie sã dau atenþie învãþãmântului ºi lipsamea constã în faptul cã n-am evidenþiatprima ºi singura ºcoalã silvicã carefuncþioneazã la ocolul Codrul Cosminului,vizitat ieri. Aceastã ºcoalã, reprezintã ce-idrept, un început modest dar promiþãtorpentru dezvoltarea învãþãmântului silvic înaceastã provincie. Mi s-a relatat cã pânã înultimul timp, majoritatea pãdurarilor erauanalfabeþi. Acest fapt s-a ameliorat, întrucâtpersonalul mai vârstnic a fost înlocuitaproape în totalitate cu elemente mai tinereºcolarizate, cu care administraþia poate lucramai bine. Fiecare din dvs. cunoaºte impor-tanþa acestui personal pentru paza ºi culturapãdurilor. Socotesc cã se poate face pronos-ticul cã din aceastã modestã ºcoalã se vadezvolta în viitor o ºcoalã de brigadieri sil-vici, care va pregãti elementele necesarepentru întreaga provincie.

Consilier Dimitz. Domnilor! Noi, sil-vicultorii nu lucrãm ca sã acumulãmbogãþii, noi lucrãm din dragoste pentrupãdure ºi ca sã satisfacem sentimentul nos-tru de datorie. Noi lucrãm cã atunci cândvom pãrãsi scena activitãþii noastre sãputem spune cã am predat în bunã stareurmaºilor noºtri marea bogãþie care ne-afost încredinþatã pentru pazã ºi îngrijire.Dumneavoastrã, domnilor, care aþi parcursîn ultimele zile o mare parte din pãdurileFondului Bisericesc, ne-aþi acordatpreþioasa mângâiere zicându-ne cã ne-amfãcut datoria, cã am avut cele mai bune

intenþii chiar dacã unele rezultate au fostmaI slabe. Dvs. ne-aþi liniºtit spunându-necã nu am lucrat zadarnic. Aceastã liniºtireacordatã nouã din partea unor cadre cuînaltã pregãtire profesionalã este un darfoarte preþios, încât noi toþi, care avem con-tigenþã cu activitatea gospodãreascã trebuiesã recunoaºtem cã nu putem spera un folosmai bun din aceastã excursie. Primiþi d-lor,din partea celor care participã la adminis-traþia bunurilor Fondului Bisericesc mulþu-mirile cele mai sincere ºi colegiale pentrucompetenta dvs. opinie, cât ºi pentru senti-mentul de liniºtire cu care ne-aþi onorat,asigurându-vã totodatã cã preþioasele dvs.sfaturi pe care ni le-aþi dat, le vom urma cutoatã grija în mãsura posibilului.

Incã o datã, domnilor, mulþumirile noas-tre.


74

* Extras din lucrarea “Bericht über die Excursiondes Österreichischen Reichsfosrtvereines in dieBukovina und der 42-ten Wanderversammlung des-selben in Czernowitz (13-21 Juni 1897). Redigiertvon Adolf Ritter von Guttenberg, Wien 1897”, 89 p.(nr. II 70932, Biblioteca Academiei Române), p. 43-70, 83-88, traducere ing. Teodosie Botezat.

Sublinierile sunt preluate din textul iniþial.

Documents

Bucovina Forestierã IX, 1-2. Comentarii1-2)/raport-asupra-excursiei...54 Bucovina Forestierã IX, 1-2. Comentarii Raport asupra excursiei Asociaţiei Silvicultorilor din Austria în