Bunuri Proprii Ale Dsotilor Si Dovada Acestora

5/12/2018 Bunuri Proprii Ale Dsotilor Si Dovada Acestora - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/bunuri-proprii-ale-dsotilor-si-dovada-acestora 1/

P a g e

1

Bunuri proprii ale sotilor si dovada acestora

Bunurile proprii ale sotilor

Art. 31, C. Enumera la literele a-f categoriile de bunuri proprii, adica de bunuri ce

apartin sau pot virtual apartine fiecaruia dintre soti in exclusivitate. Aceasta enumerare este

limitativa, de stricta interpretare si, dupa ratiunea ce justifica exceptarea de la comunitate,

bunurile proprii sunt clasificate astfel:

1/ Bunuri proprii din pricina dobandirii lor (art. 31. lit. a);

2/ Bunuri proprii in temeiul legaturii dintre bun si persoana sotului dobanditor

(art. 31, lit. b-e);

3/ Bunuri proprii in temeiul subrogratiei reale (art. 31, lit. z).

Intr-o alta formulare, se disting:

1/ Bunuri proprii in raport cu data dobandirii lor (art. 31, lit.a);

2/ Bunuri proprii in considerarea codobanditorului (art. 31, lit.b, d, e);

3/ Bunuri proprii prin afectiunea lor (art. 31, lit. c);

4/ Bunuri proprii prin subregatie reala (art. 31, lit. f).

Existenta celor doua categorii de bunuri-comune si proprii, nu inseamna ca intre

acestea nu exista un circuit, in cazurile anume prevazute de lege.

a/ Bunuri dobandite inainte de incheierea casatoriei (art.31, lit. c. din Codul familiei).

Pornind de la faptul ca art. 30, alin. 1, Codul familiei, prevede ca bunurile dobandite

in timpul casatoriei sunt comune, se pot conchide ca bunurile dobandite inainte de

incheierea casatoriei sunt proprii, deoarece acestea nu mai reprezinta rezultatul efortului

comun al ambilor soti. Din acelas considerent sunt bunuri proprii si cele dobandite dupaincetarea sau desfacerea casatoriei, desi art. 31 alin. 1 Codul familiei nu le mentioneaza,

solutia impunandu-se potrivit art. 30 alin. 1 din acelasi cod. Tot astfel, bunul dobandit

impreuna de fostii soti, deci dupa desfacerea casatoriei, este bun propriu, acestia fiind

copropietari asupra lui.

b/ Bunurile dobandite in timpul casatorieiprin mostenire, legat sau donatie, afara

numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune ( art.31, lit. b, Codul familiei).

In ce priveste aceste bunuri, ele devin proprii, desi sunt dobandite in timpul casatoriei

datorita caracterului personal al dobandirii lor. Fata de distinctia tripartita facuta de lege se

impun urmatoarele precizari cum ar fi bunurile dobandite prin mostenire, cum sunt cele

obtinute de un sot in calitatea sa de mostenitor legal, adica pe cale de mostenire legala.

Bunurile dobandite prin legat sunt cele obtinute de un sot in calitatea sa de legatar universal,

cu titlu universal sau cu titlu particular, adica pe cale de mostenire testamentara. Bunurile

dobandite prin donatie sunt cele obtinute de un sot in calitatea sa de donatar, prin donatie

intre vii.

In felul acesta, bunurile proprii ce pot fi dobandite de catre soti in timpul casatoriei,

in temeiul art. 31, lit. b , Codul familiei, sunt cele obtinute separat de catre fiecare dintre ei



P a g e

2

pe cale de succesiune legala, succeiune testamentala sau donatie intre vii.

Regrementarea de exceptie de la comunitate, prevazuta de art. 31, lit. b, Codul

familiei, in temeiul careia bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, sunt proprii

sotului dobanditor, comporta, la randul ei, o exceptie de comunitate, prevazuta de acelasi

text de lege, exprimata prin precizarea afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor

fi comune .

Deoarece textul din Codul familiei, art.31, lit. b, nu cere ca declaratia de vointa a

dispunatorului sa fie expresa, in practica se pot ivi urmatoarele situatii bine distinct intre ele:

- liberalitatea a fost facuta ambilor soti cu mentiunea expresa ca bunul sa devina

comun, ipoteza cea mai clara si care nu comporta nici o dificultate;

- liberalitatea a fost facuta, de asemenea, ambilor soti, insa fara specificarea ca bunul

sa devina comun, ipoteza in care bunul va fi comun in devalmasie, iar dupa o alta parere de

interpretare restrictiva, bunul va fi comun pe cote-parti;

- liberalitatea a fost facuta de asemenea, numai unuia dintre soti, ipoteza in care

celalalt sot va putea dovedi ca vointa tacita a dispunatorului a fost ca bunul sa fie comun.

c/ Bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti

(art.31, lit. c, Codul familiei).

Comform Dreptului comun, bunurile de uz personal sunt cele destinate uzului

exclusive al unuia dintre soti, fizic sau intelectual, ca imbracamintea, incaltamintrea,

instrumentele muzicale folosite pentru delectare, echipamentul sportive, etc.

Cu privire la aceste bunuri, este indiferenta data dobandirii lor inainte sau in timpul

casatoriei, precum tot indiferenta este in principiu si sursa dobandirii, adica daca provin din

mijloace proprii ale sotului caruia ele apartin, din mijloacele proprii ale celuilalt sot sau din

mijloacele comune ale sotilor. Ceea ce poate fi discutat este faptul daca obiectele de lux

destinate uzului personal si excusiv al unuia dintre soti sunt bunuri proprii ale sale sau,dimpotriva, trebuie considerate ca bunuri commune ale sotilor; inclinam catre solutia

aprecierii subiective, de la caz la caz, in functie de valuarea obiectelor de lux raportata la

starea materiala a sotilor.

d/ Bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, cuprinse in acelasi art.

( art. 31, lit.c Codul familiei) .

Sunt considerate a fi cele destinate exercitarii efective a unei profesii, ca de pilda

uneltele de cizmarie sau de tamplariei, biblioteca de specialtate, instrumentele muzicale ale

unui muzician, atelierele de picturea sau sculptura etc.

In practica, se pot ivi insa unele situatii susceptibile de interpretari, si anume

pluralitatea de profesie, adica de aceea in care unul sau altul dintre soti exercita

concomitant doua sau mai multe profesiuni, fara a distinge daca o profesiune este

principala, iar altele secundare si nici daca o profesiune este permanenta, iar altele

temporare, s-a opinat pentru calificarea tuturor bunurilor ca proprii, deoarece sunt necesare

exercitarii profesiunilor si deoarece legea nu face nicio distinctive intre asemenea bunuri

( M. Eliescu ).

e/ Premiile, recompensele si bunurile in care s-a incorporat creatia intelectuala



P a g e

3

( art.31, lit. d, Codul familiei).

Conform Dreptului comun, premiile si recompensele sunt bunuri propii prin natural

or, deoarece constituie rezultatul unui efort propiu al sotului astfel distins in procesul

muncii. Ele se deosebesc de asa-numitele premii din cadrul sistemului premial de

retribuire care fac parte din retributie, sub forma de retributie suplimentara.

f/ Imdemnizatia de asigurare sau despagubire pentru pagubele pricinuite persoanei

( art. 31, lit. e, Codul familiei ).

In ceea ce priveste sumele de bani ce au fost incasate de catre un sot cu asemenea

titlu sau creantele cu privire la acestea, ele sunt bunuri proprii, deoarece sunt destinate sa

repare o paguba exclusiv personala, sa contribuie la refacerea sanatatii si la redobandirea

capacitatii de a munci ori la asigurarea existentei persoanei, daca refacerea capacitatii sale

de a muncii nu mai este cu putinta.

g/ Valuarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut

aceasta valuare ( art. 31, lit. f, Codul familiei ), bunuri dobandite in temeiul subrogatiei reale.

In acest caz, bunul devine propriu in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal, care

are scop de a evita confuzia intre grupa bunurilor commune si aceea a bunurilor proprii

apartinand fiecaruia dinsoti. Ca atare, in temeiul art. 31, lit. C. familiei, devin proprii

urmatoarele bunuri: bunul dobandit in schimbul unui bun propriu, pretul vanzarii unui bun

propriu, creanta pretului de vanzare a unui bun propriu, sulta obtinuta in schimbul unui bun

propriu, bunul cumparat cu pretul obtinut din vanzarea unui bun propriu, indemnitatea de

asigurare pentru prejudicial adus unui bun propriu, despagubirea datorata pentru pagubele

cauzate unui bun propriu.

Subrogarea reala este expres reglementata de lege pentru bunurile proprii.

Dovada bunurilor comune si proprii

Denumirea unui bun al sotilor ca fiind comun ori propriu prezinta interes atat in

relatiile dintre soti, cat si in relatiile dintre acestia si tertele personale. Tinand seama de

faptul ca in majoritatea cazurilor bunurile sunt dobandite in timpul casatoriei prin

contributia ambilor soti, art. 30 din Codul familiei, introduce prezumtia relative de

comunitate: calitatea de bun comun nu trebuie dovedita .

In baza acestei prezumtii, orice bun dobandit in timpul casatoriei, de oricare dintre

soti, se considera comun cata vreme nu se face dovada ca este propriu, respectiv ca se

incadreaza intr-una din categoriile prevazute de art. 31, Codul familiei. Sarcina problemei

este rasturnata in cazul prezumtiei de comunicare, deoarece bunul dobandit in timpulcasatoriei este considerat, pana la proba contradictorie, ca este comun.

Calitatea de bun propriu insa trebuie dovedita.

Dovada bunurilor proprii in raporturile dintre soti poate fi dovedita cu orice mijloc de

proba, fie ca aceasta calitate se sprijina pe un fapt material sau ca rezulta dintr-un act juridic,

exceptand cazul actelor juridice solemne. In situatia in care calitatea de bun propriu se

intemeiaza pe un act juridic, numai unul dintre soti este parte la acesta, celalat sot fiind tert,

astfel ca dovada caracterului propriu al bunului nu se reidica in raporturile dintre partile



P a g e

4

actului juridic, ci in relatiile dintre soti, dintre care unul este parte la acel act juridic .

Cheltuiala dovedirii actului juridic intre partile lui nu trebuie confundata cu aceea a dovedirii

caracterului propriu al bunului rezultat din acel act juridic in relatiile dintre soti, unul dintre

ei nefiind parte.

Dovada bunurilor proprii in raporturile dintre soti si terte persoana se poate face la

casatoriile incheiate inainte de punerea in aplicare a Codului familiei (01.01.1954), dovada

calitatii de bun se poate face de toti cei interesati prin orice mijloace de proba, chiar si in fata

de cel de al-treilea (art. 5, alin. 2, Decretul nr. 32/1954). Se mai face la casatoriile incheiate

dupa data intrarii in viguare a Codului familiei (01.02.1954), dovada calitatii de bun propriu

se face in conditiile Dreptului comun probatoriu. Tertele persoane, atat in raporturile dintre

ele, cat si in raporturile lor cu sotii, vor putea face dovada calitatii de bun propriu prin orice

mijloc de proba, deoarece neavand inscrisurile pe care le poseda, probele de care se pot

preleva nu le sunt ingradite.

Sunt considerate terte personale toti cei care nu au nici un raport juridic cu sotii,

succesorii cu titlu particular ai sotilor cu privire la actele juridice savarsite de autorii lor

inainte de instrainare sau predarea bunului asupra careia acestea au dovedit un drept cu

titlu particular, precum si creditorii chirografari care invoca un drept propriu.

Documents

Bunuri Proprii Ale Dsotilor Si Dovada Acestora