HANS FREYER: Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft (Sociologia ca ~tiinta a realitatii), Leipzig und Berlin, B.G. Teubner, 1930, in 8, IV, 310 p.; - Einleitung in die Soziologie (lntroducere in sociologie), Leipzig, QueUe & Meyer ( colectia , Wissenschaft und Bildung"), 1931, in 16, 150 p.

Datorita unui ganditor tanar, care se impusese prin cateva lucrari din do­meniul filozofiei culturii, scrise intr-o limba comparabila celei a lui Nietzsche: Antiius. Grundlegung einer Ethik des bewussten Lebens (1918), Die Bewertung der Wirtschaft im philosophischen Denken des 19. Jahrhundert (1921), Prometheus. Ideen zur Philosophie der Kultur (1923), Theorie des objektiven Geistes (1923) ~i Der Staat (1925), ajungand inca din 1922 profesor la Kiel, iar din 1925 titular de sociologie la Lipsca, Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft este una dintre aparitiile cele mai interesante ale ultimilor ani, prin faptul ca ofera putinta cunoa~terii temeinice a unei pozitii prezentate piina acum doar futr-o sumara schWi din ,Zeitschrift zur Volkerpsychologie und Soziologie" (5. Jg., 1929, 3. Heft, Soziologisches Symposion II: Hans Freyer, Soziologie als Wirklichkeits­wissenschaft). De atunci, lucrarii de care ne ocupam i-a mai urmat ~i o Einleitung in die Soziologie, rezumat concis, situat in cadrul unei pe cat de scurte, pe atilt de patrunzatoare istorii a doctrinelor sociologice.

Punctul de plecare allui Hans Freyer, in intreprinderea pe care o califica drept o ,fundamentare logica a sistemului sociologiei", chiar prin subtitlul volu­mului Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft, e constatarea ,fenomenologica" a celor doua dimensiuni deosebite ale realitatii studiate de ~tiintele spiritului: continut intelectual ~i act sufletesc ori conexiuni de sens ~i conexiuni de traire, ,spirit obiectiv" ~i ,spirit subiectiv" sau ,logos" ~i ,psyche" cum mai sunt numite. Legatura cu Theorie des objektiven Geistes, studiu sistematic al inchegarii vietii suflete~ti in obiectivari materiale, purtatoare, mai efemere sau mai trainice, ale unor semnificatii ~i ale chipului in care aceste obiectivari sunt inglobate, datorita intelegerii, in ritmul vietii prin actualizarea lor in con~tiintele individuale, e vadita. Deosebirea dintre aceste doua dimensiuni, opuse neincetat, e dialectica: fiecare dintre ele exprima un aspect al realitatii spirituale integrale.

469

SOCIOLBUC

Teoria contemporana a ~tiintelor nu deriva din aceasta deosebire, in mod obi~nuit, deciit o separare a spiritualului de psihic, opunand ~tiintelor sistematice ale culturii, preocupate de cate o categorie de obiectivari semnificative, psihologia, studiul proceselor suflete~ti corelate crearii ~i actualizarii acestor obiectivari. Adoptarea acestui dualism ca formula de organizare a sistemului ~tiintelor

noologice face insa cu neputinta o situare convingatoare a istoriei ~i cu atat mai putin a sociologiei, care, nefiind psihologie, nu poate fi, in cadrullui, decat ~tiinta sistematica a unui fragment particular de obiectivari semnificative.

Realitatea spirituaHi e fara indoiala o inlantuire universala de semnificatii, dare totdeodata ~i devenire in tirnp, proces, infaptuire de semnificatii. Considerarea psihologiei ca ~tiinta a devenirii suflete~ti nu e insa consecinta unica ce trebuie dedusa dintr-aceasta intelegere; istoria ~i sociologia trebuie trecute ~i ele in aceea~i categorie a disciplinelor noologice ~i privite ca ~tiinte ale devenirii istorice ~i sociale. Trebuie redobandite din nou roadele de gandire ale idealismului ~i roman­tismului german, pentru care duplicitatea de fete a realitatii spirituale era, cum au aratat-o mai ales Troeltsch ~i Rothacker, o tema fundamentala. Abia astfel se pot deduce din constatarea fenomenologica initiala toate concluziile pe care ea le ofera celui ce incearca o sistematizare a disciplinelor preocupate de realitatea spirituala. Caci chiar daca metafizica va incerca sa patrunda totdeauna pana la o intelegere in care cele doua dirnensiuni: semnificatie ~i viata, sunt vazute in unitatea lor primara, ~tiintele empirice ale acestei realitati se deosebesc net, ~i in atitudinea lor de cunoa~tere ~i in structura lor logica ~i in sistematizarile la care ajung, dupa cum se preocupa de realitatea spirituala continut ideal sau de realitatea spirituala ca devenire.

Faptul existentei spiritului obiectiv, adica a unor materializari de idei relativ autonome fata de procesul vietii, da na~tere unei cunoa~teri specifice preocupate nude fiintarea ~i devenirea continuturilor acestui proces, ci de patrunderea semnni­ficatiei pe care o reprezinta ele. Opera lui Dilthey e consacrata in intregime constru­irii unei sistematici a disciplinelor ce aplica aceasta cunoa~tere in cercetarea tuturor fetelor a ceea ce nume~te el die geschichtliche Welt (lumea istorica): intregul sistemelor culturii (arta, ~tiinta, religia, moralitatea, economia etc.) ~i al formelor organizarii exteme (Stat, Biserica etc.) determinate empiric. Etosul lor, de suverana inviere teoretica a vremurilor ~i a vietilor prin recursul la imparafia intemporala de infaptuiri a istoriei implinite, adancind inchegarile in care ele au cristalizat: ruinele ~i catedralele, hrisoavele ~i insemnarile, operele de arta ~i toate celelalte asemanatoare, n-a fost stapanit de nimeni in mai deplina masura decat de acest mare urma~ allui Hegel intr-o vreme de pozitivism. Cercetarile lui nu adancesc semnificatia intregii istorii a cercului cultural european intr-un silogism nemasurat de bogat, ca eel in care o gande~te Hegel, dar asemenea acestui pilduitor

470

SOCIOLBUC

al sau, [Freyer] o socote~te drept o mare alaturare de forme i'nfaptuite, iar nu ca o curgere.

In cadrul acestui mod de considerare a realitatii spirituale, numit de Freyer logoswissenschaftlich (prin prisma obiectivarilor semnificative), - cum orice obiectivare sernnificativa rasare ~i e traita prin procese suflete~ti, are o anume durata ~i e legata de anume stari sociale -, viata sufleteasca, devenirea is to rica ~i viata sociala nu sunt lasate deoparte, ci - aceasta realitate fiind un tot, organic legat, care se cere privit in toate fetele sale - sunt declarate nelipsite pentru desaviir~irea interpretarii acestor obiectivari sub forma de conditii metodologice, de perspective ce nu trebuie pierdute din vedere: raportare la suportul psihic creator sau actua­lizator al obiectivarii semnificative, la locul in care sunt inserate in ordinea succe­sivului, la framantarile ob~te~ti din care rasar ele. Sistematizarea data de Dilthey disciplinelor noologice, de~i distinge ~tiintele organizarii externe de sistemele culturii, ca implicand i'nlantuirea vointelor individuale, nu cuprinde totu~i nici ea, datorita faptului ca reduce cercetarea acestei organizari externe la studiul formelor vietii sociale, ceea ce revine la a o considera drept o categorie de obiectivari intemporale, aspectul social al realitatii spirituale, cum nu reu~e~te sa cuprinda deloc nici pe eel psihic ~i nici pe eel istoric. Sociologia lui Simmel, ~tiinta parti­culara a aspectului formal al vietii i'n ob~tie a oamenilor, a tiparelor ideale in care pulseaza ea; relationismul lui v. Wiese, schema sistemului faptelor sociale simple, din ale caror i'mbinari felurite se i'ncheaga structura situatiilor sociale con­crete, ~i universalismullui Spann, i'ncercare de a determina structura ideala a vietii sociale, a~a cum exista pe planul semnificatiilor pure i'nainte de a se i'nfaptui i'n trecator, reprezinta tentativele mari de a i'ntemeia ~tiinta societatii pe aceasta cale de cunoa~tere, asemuind viata sociala artei, moralei sau oricarei alte categorii de obiectivari semnificative ale vietii spirituale.

In toate aceste sociologii faptele sociale sunt dezbracate oarecum de carac­terullor de realitate. Trasatura distinctiva a aspectului social al realitatii spirituale este, fara i'ndoiala, i'nchegarea lui din nenumaratele i'nmanuncheri trainice de oameni: unitatile, comparabile totu~i - prin durata lor, ce depa~e~te lungimea vietii de om, prin autonomia lor relativa fata de viata indivizilor ~i prin faptul ca sunt structuri semnificative ce pot fi i'ntelese - cu obiectivarile semnificative pe care le studiaza arta, religia ~i celelalte discipline sistematice ale realitatii. Aceste unitati sunt i'nsa cazullimita al obiectivitatii ~i se deosebesc destul de hotarat de celelalte infati~ari ale spiritului obiectiv: ele sunt i'ntai forme i'n devenire, existenta lore procesuala; iar cercetatorul, departe de a putea sale considere din afara, e parta~ la ele: cunoscandu-le, i~i cunoa~te propria-i situatie. Abia de cand au fast luate i'n seama aceste trasaturi deosebitoare, poate fi socotita constituita o sociologie capabila de a cuprinde toate fetele realitatii; moment care a intervenit ca un produs dialectical filozofiei hegeliene a dreptului, cand s-a trecut- revolu-

471

SOCIOLBUC

(I~n.ar d~ catr~. Marx ~i doar reformator de ditre Lorenz von Stein _ de la SjJJJJ!IIllli la !11!/J,tuealilt(liisocit/e, 3/llrOjJOI!g.!i.i/;d kueEbacman_ /l,fezind pe_

faptelor concrete $i concentrind precumpamtor asupra pro6lemelor prezentului dialectica lui Hegel. Acest mod de considerare - preocupat intai de toate de desfa~urarea realitatii spirituale, de existential ~i nude semnificatie, care prive~te obiectivarile spirituale doar ca momente integrante ale realitatii sociale, infaptuit prin stradania lui Scheler in cercetarile de sociologia ~tiintei, ~i a lui Mannheim in studiile consacrate conceptului de ideologie, - e complementul necesar al celui concentrat doar asupra obiectivelor semnificative.

Sociologia astfel conceputa, sociologia ca $tiin{ii a realitii{ii, e intr-a fndoitii legiiturii cu /storia. Intai: pentru ca e ,de natura istorica nu numai formal, ci ~i prin continut, nu numai in logica ~i sistematica ei, ci ~i prin problematica ei" (115). Apoi: pentru ca e un produs istoric, cu aparitia legata de o anume vreme: ,,realitatea sociala a carei dinamica alcatuie~te problema sociologiei nu exista decat in ordinea sociala burgheza" (115). Intr-un anume sens, sociologia e continuatoarea cu mijloace realiste a filozofiei istoriei; fn toate sistemele ei clasice, ea e ~tiinta destinului social al omenirii; in Franta ~i Anglia e inca istorie universala a societatii omene~ti, in Germania, cu deosebire analiza a prezentului. In chip firesc orice sistem de sociologie are o anume viziune de filozofia istoriei; sunt insa destul de numeroase sistemele voit istorice. Reprezentativi pentru cele trei tipuri de atari sisteme in sociologia germana ar putea fi socotiti: Oppenheimer, continuatorul filozofiei pozitiviste a istoriei, care incearca o analiza a factorilor suflete~ti ~i sociali ce resorteaza i'naintarea omenirii de la clanuri Ia forma actuala ~i Ia altele superioare; Alfred Weber, cu morfologia sa comparata a culturilor, strans legata de istorismul contemporan ~i Max Weber, care de~i tinde Ia o sistematica ce sa infati~eze rationalizarea treptata a realitatii culturale europene prin ceea ce nume~te tipuri ideale: mijlocitoare intre individual ~i general prin faptul ca imperecheaza caracteristicul cu universalul, da totu~i analize istorice remarcabile ale situatiei actuale.

Gandirea sociologica trebuie sa fie istorica: conceptele sociologice trebuie numaidecat sa fie saturate istoric. Mai mult decat atat: pentru a surprinde desfa~urarea reala a vietii sociale, e necesar sa se faca chiar mai mult decat doar o trecere de Ia considerarea structurala a vietii sociale Ia una dinamica. Trebuie sa se tina seama ~ide procesul continuu de infaptuire al acestei realitati, de modul in care rasare ea din viata sufleteasca; de dimensiunea ei psihicii, a~a cum a facut-o un mare pilduitor, Tonnies, in Gemeinschaft und Gesellschaft. Neputinta lui Vierkandt ~i chiar ~i a lui Max Weber, care considerau numai procesele individuale psihice, nu ~i formatiunile trainice rasarite dintr-insele, de a nu confunda oarecum sociologia cu psihologia, indica insa greutatea ocolirii confuziei. Nu mai putin anevoioasa e distingerea sociologiei de istorie, cand nu se recurge la

472

SOCIOLBUC

distinqiunea lesnicioasa, dar plina de rentiniscente din ~tiintele naturii, a lui Rickert intre ~tiintele nomotetice ~i cele idiografice. Ceea ce poate fi afirmat cu certitudine e doar ca, spre deosebire de istorie, disciplina preocupata de succesiunea prezenturilor ce alcatuiesc un fragment de timp, sociologia se ocupa de structura unor unitiiti aparute la anume momente, socotind dinamica schimbanlor lor numai drept un element esential al acestei structuri.

Deci nu trebuie deosebite numai doua atitudini de cunoa~tere: aceea a ~tiintelor naturii ~i aceea a ~tiintelor omului, cum distinge inca teoria modema a ~tiintelor, ci, a~a cum decurge din constatarile de mai sus, trei: atitudinea logica a discipline/or naturii, cunoa~terea resortata de vointa tehnica in vederea supu­nerii tot mai desavar~ite a materiei; cea a discipline/or logosului, insufletire a infaptuirilor obiective, in care gandul ~i lucrarea implinita a omului au izbutit sa se inchege sustragandu-se de sub puterea timpului, ~i cea a discipline/or realitiitii, intelegere a desfa~urarii faptelor ~i a intamplarilor in care izbucne~te in timp soarta oamenilor ~i a omenirii. Omul dominator in fata fiintarii obscure pentru el a ceea ce nu e omenesc odata, pasiv contemplator in fata obiectelor materiale ce incor­poreaza gandul implinit ~i activ in fata unor inlantuiri de fapte hranite de voirile lui ~i ale semenilor sai, de care e legat existential, altadata: acestea ar fi rapor­turile deosebite subiect cunoscator-obiect cunoscut ce determina aceste trei compo­nente ale sistemului cunoa~terii.

Ca ~tiinta a realitatii, sociologia e o disciplinii eticii. Caci, stabilind faga­~ele in care se descarca energia volitiva a oamenilor ceo alcatuiesc, ea da putinta valorificarii actiunilor individuate prin raportarea la nazuintele vremii. Fara a sustine introducerea judecatilor de valorificare individuala in ~tiinta, se detine astfel o pozitie pe care o ocupase in lucrarile sale, de~i o condamna aparent, prin postularea indepartarii judecatilor de valoare din ~tiinta, ~i Max Weber.

Capitolul al treilea: Liniile fundamentale ale sistemului; i~i propune sa dea, nu ordinea completa a conceptelor structurale sociologice, ci numai conceptele polare intre care poate fi in~irata felurimea situatiilor sociale concrete. Caci, de~i gandirea sociologica trebuie sa fie istorica cat de mult posibil ~i cu toate ca, asemenea filozofiei istoriei, trebuie sa priveasca situatiile pe care le cerceteaza ca apartinand unei succesiuni ireversibile ~i unice, sociologia nu trebuie sa renunte la situatia de disciplinii sistematica. Temeiul pentru care ea poate fi o atare disciplina se gase~te inca in conceptia lui Hegel despre viata sociala, cand acesta considera etapele moralitatii (Sittlichkeit) urmandu-se doar pe plan logic dar le socote~te coexistente ~i in vremea lui - vremea in care, pentru el, istoria se im­plinise, desfa~urata complet - ca forme structurale asemenea unor straturi geo­logice suprapuse. Dialectica ideal-abstracta a filozofiei hegeliene a fost rastalmacita de sociologia modema in desfa~urarea reala de situatii concrete; aceasta idee a simultaneitatii succesivului in viata sociala a supravietuit insa ~i la Tonnies ~i la

473

SOCIOLBUC

Max Weber. Fara a deveni o morfologie sau o tipologie, datorita faptului ca aspectul structural al realitatii, de care se preocupa, nu reprezinta doar o succe­siune in timp ci ~i o conexiune logica in prezent, sociologia este totu~i o disci­plina sistematica. Caci, de~i expresia cea mai pura posibila a oricarei structuri e proprie doar vietii sociale a unei epoci omogene determinate, structurile aproape pure deosebite succediindu-se deci, datorita faptului ca aceste formule structurale intervin de obicei in masura mai mare sau mai mica in inchegarea structurii de ansamblu a epocilor eterogene, sociologia poate fi ~tiinta sistematica ~i fiind ~tiinta a realitatii, atintita asupra prezentului, cand infati~eaza modul de coordonare actual al formulelor structurale deosebite ce intra in compozitia lui.

Conceptele structurale ce cuprind dialectica societatii sunt: comunitatea ~i societatea, a~a cum le-a stabilit Tonnies. Deciit ca, chiar ~i acest autor, singurul care n-a cedat complet formalismului, interesiindu-se ~i de ordinea succesiunii istorice a tipurilor stabilite de el, nu rea~eaza aceste doua tipuri in desfa~urarea in timp a vietii sociale. Ceea ce deosebe~te societatea de comunitate - grup, putemic inchegat prin convietuirea pe acelea~i locuri a unui numar restriins de oameni, anistoric pentru ca viata lui, urmiind traditia in toate privintele, este asemenea celei avute de riindurile de oameni anterioare, omogen pentru ca toti participa la fondul traditional comun la fel prezent in trairea fiecaruia ~i nedepa~it de nici unul - e nu faptulinmanuncherii mai slabe a componentilor, gramilditi in vederea satisfacerii unor interese individuale: viziunea aceasta se resimte prea mult de sistemul ideologic prin care burghezia veacurilor XVID ~i XIX i~i interpreta fiintarea, ci faptul, reamarcat de Max Weber, al interventiei autoritatii (Herrschaft), al aparitiei unor unitati sociale inchegate din straturi sociale deosebite. Din momentulm care anume comunitati ~i-au supus altele piina azi, nu s-au variat deciit doua formule structurale ale vietii sociale: societatea divizatii fn stiiri, inchegata ierarhic cu straturi deosebite ce au monopolul anumitor atributii sociale, si socie­tatea divizatii fn clase, diferentiata economic in doua fractiuni, dintre care cea oprimata proclama dreptul ei de a reprezenta societatea intreaga, reclamiind folosirea deplina a autoritatii sociale.

De abia intruciit se concentreaza asupra continutului dialectic al societatii divizate in clase, in studii empirice, dar nu particulariste ca cele intreprinse de americani ci indreptate spre sinteza ~i dinamice, e ~tiinta concreta sociologia. Multiplicitatea proiectiunilor utopice in viitor: prevederea marxista a depa~irii structurii prezente prin descarcarea fortelor revolutionare latente ale societatii divizate in clase, afirmarea evolutiei organice a formatiunilor populare, ori postu­larea infaptuirii de catre statui, considerat oarecum hegelian unealta pe pamiint a divinitatii, a unei structuri mai desaviir~ite, vilde~te invecinarea sociologiei cu politica. Intruciit aceste prelungiri in viitor sunt socotite forte active, unelte ale schimbilrii starii sociale actuale, se face politicii; ciind sunt sortite doar sa fie ideile

474

SOCIOLBUC

conduditoare ale procesului de limpezire teoretica a complexitatii realitatii, se face sociologie. Teoreticitatea e insa doar cerintaformalii a sociologiei; una materialii a veracitatii o compline~te. Polivalenta haotica a prezentului accesibil empiric nu se lamure~te deciit prin raportarea la formula structurala pe care tinde sa o infap­tuiasca, adidi prin raportarea la direqia in care se descardi energiile volitive ale oamenilor acelui moment. Doar cand eel ce studiaza viata sociala voie~te conform sensului imanent al vremii, cuno~tintele sale sunt ,adevarate" (p. 307) in sensu! propriu al cuvantului. In acest sens se poate afirma ca talmacirile socio­logiei nu-~i primesc confirmarea decat cand cursu! intamplarilor ulterioare lor le adeveresc.

Einleitung in die Soziologie cuprinde in partea ei sistematica acelea~i con­ceptii, infati~ate in doua capitole: Obiectul sociologiei (Realitatea sociala, ochiul sociologic, gandirea sociologica) ~i Sociolo gia ca ~tiintii a realitii(ii (Structura sistemului, Exemplificari de concepte structurale sociologice, Prezentul ca obiect al sociologiei), de cele mai multe ori intr-a formulare mai pregnanta dedit cea din Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft.

* * *

Reducand arhitectonica foarte complicata a gandirii lui Freyer la formele ei esentiale ~i strapungiind meandrele ~irului ideilor sale - infilti~ate intr-a forma impunator de ingrijita - se ajunge la ciiteva afirmatii, indraznete ~i extrem de rodnice: sociologia eo preocupare de natura istorica, cu un rost existential, atintita asupra prezentului, ce nu se incheaga insa prea cu u~urinta in inlantuirea unitara pe care ar urma sao reprezinte.

Incerdind, printr-o apropiere de istorie ~i o orientare dupa atitudinile acesteia, infaptuirea unei sociologii in mai mare masura expresiunea logica a realitatii decat sistemele de piina acum, ce sa tina seama de dinamica vietii sociale, Freyer stabile~te o noua diviziune a sistemului cunoa~terii, sustinand existen!a unei a treia categorii de discipline: ~tiintele realitatii, pe langa cele doua admise obi~nuit: ~tiintele naturii ~i ~tiintele spiritului. Iar acum gandirea sa, a~a cum poate fi cunoscuta prin scrierile de care ne ocupam, oscileaza intre dorinta de a realiza inten(ia originarii a apropierii cat mai mari de realitate ~i intre apiirarea ~i elaborarea clasificiirii ce-i apar(ine. Ea incearca sa impace mlactierea supusa dupa multiplicitatea de fete echivoce ~i ipotetice a concretului cu intransigenta rigida ~i univoca chiar ~i a celei mai cumpanite afirmatii. Neputinta acestor pagini remar­cabile, pline de initiative novatoare, de a smulge adeziunea completa a cititorului decurge tocmai din aceasta pendulare nehotarata intre wircklichkeitswissen­schaftlich ~i Wirklichkeitswissenschaft, intre realism ~i ,~tiinta realitatii".

475

SOCIOLBUC

Urmarirea fiecareia dintre ideile-miez ale speculatiei freyeriene vacte~te unduirea sinusoida intre aceste doua pozitii. ~i daca, mai ales celui care o cite~te pe sarite, ea nu-i apare prea considerabila, lucrul se datore~te doar contrapuncticii surprinzatoare a inchegarii edificiului acestei gandiri, care contureaza in modul eel mai firesc afirmatiile undeva ~i le adance~te cinci ~i apoi zece capitole mai de parte.

Intr-adevar limpeziciunea univoca a imaginii realitatii spirituale in expunerile initiale decurge din antitetizarea euristica a devenirii ~i a existentei ~i din repartizarea sociologiei printre disciplinele preocupate de devenire. Dar, -lucrul e spus inca in studiul consacrat de un ~colar allui Plenge, Iosif Pieper, scrierii de care ne ocupam: ,Wirklichkeitswissenschaftliche" Soziologie, Kritische Randbemerkungen zu Hans Freyer ,Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft" (Archiv fiir Sozwiss. u. Sozpol.", 66 Bd, 1931, Hft 2, p. 394-407), pe cand continutul semnificativ poate fi oarecum izolat de actul ce i-a dat na~tere ( considerarea unei opere de arta sau a unei prescriptii morale in ea insa~i, oarecum in afara procesului aparitiei ~i al fiintarii ei istorice, fiind posibila), inversa nu poate fi intreprinsa. Intelegerea actului presupune tinerea in seama a continutului sau pe cand continutul poate fi privit intrucatva in sine. Existenta unor ~tiinte

sistematice ale culturii, preocupate numai de obiectivarile semnificative, statice ~i intemporale, ~tiintele logosului in terminologie freyeriana, e normala. Fiintarea altar ~tiinte, ce concep realitatea spirituala numai ca ,devenire in timp" (p. 21), e dimpotriva o fictiune ce n-a fast intrebuintata decat pentru a indeparta socio­logia cat de mult de extrema ~tiintelor logosului. Iar invocarea lui Dilthey, infaptuitorul unor discipline pure ale logosului, ca justificare a necesitatii existentei autotetice a unor discipline pure ale devenirii, ale ,realitatii", e destul de fortata, cum o arata concludent Siegfried Landshut in referatul sau critic Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft din ,Blatter fiir deutsche Philosophie", VI, 1-2, p. 167-172; pentru Dilthey interpretarea obiectivarilor e totdeauna un mijloc in vederea luminarii unei inlantuiri de vieti de la un anume moment ~i nu un scop in sine. Cand aceasta afirmatie e facuta pentru intaiele dati, Freyer o atenueaza totdeauna prin completarea ca ~tiintele devenirii sau ale realitatii sunt coordonate ~tiintelor logosului in categoria mai larga a ~tiintelor spiritului (p. 13-22). Rezerva dispare de abia cand Freyer analizeaza realitatea sociala (cap. I, 8 ~i mai ales II, 8); de~i o socote~te constituita din unitati, ,forme inchegate din oameni vii" (p. 82), nu tine seama in aproape tot capitolul al doilea (indoita legiiturii a sociologiei cu istoria) decat de elementul ,oameni vii". Consecinta e identificarea aproape completa a sociologiei cu istoria, la adapostul categoriei ~tiinte ale realitatii; distinctia stabilita in paginile consacrate raportului dintre aceste doua discipline nu e decat graduala: referindu-se amandoua la ireversibilitatea desfa~urarii fiintarii omenirii, istoria e preocupata de redarea succesiunii momentelor ei prin

476

SOCIOLBUC

concepte individuale ~i eel mult tipuri ideale, sociologia exprima numai prin tipuri ideale weberiene structura formatiunilor la care se ajunge in diferite momente. Giindirea sodologica strabate in conceptia dominanta a lui Freyer, constata un comentator preocupat de istorie: Hans Proesler, in ,Schmollers Jahrbuch" (55 Jg. 1931, 2 Hft, p. 152-159), intocmai calea urmata de cea istorica, cu deosebirea doar ca depa~e~te conceptele individuale ale acesteia treciind la altele, legate ~i ele de anume intervaluri de timp dar mai lungi, de un grad de generalitate mai ridicat. Capitolul ultim, destinat schitarii logicii sistemului sociologiei sale, parase~te in mod tacit aceasta diviziune accentuiind elementul ,forma" al unitatilor sociale ([schitare] inceputa inca din II, 8: Despre conceptele structurale sociologice. Delimitareafafii de istorie) ~i intemeindu-se pe asemanarea pe care unitatile sociale, de~i istorice ~i strabatute de pulsatia vietii, o au, datorita perenitatii lor, cu obiectivarile semnificative. De~i situate undeva in succesiunea ireversibila a tirnpului, sunt ,generalizabile" (p. 198), neatiirnate fata de devenirea continua a vietii sociale, fiind uneori chiar ,elementele structurale eteme ale vietii sociale de orice fel" (p. 220). De acum ,sociologia nu trebuie sa-~i istorizeze complet sistemul" (p. 218); stabilirea sistemului conceptelor sociologice nu tulbura natura istorica a realitatii sociale ~i nici inlantuirea lor dialectica reala. Ce e drept, sociologia nu mai e, in acest caz, expresia unor situatii concrete, ramiiniind doar un repertoriu al conceptelor situate istoric, cu care poate fi desemnata realitatea sociala. Iar daca apropierea vadita de formalismul sistemelor de sociologie orientate dupa ~tiintele logosului atrage dupa sine ~i apropierea de acestea, atunci nici ~tiintele realitatii nu mai sunt cu mult altceva deciit .. ~tiinte ale logosului". Ce e drept, giindirea profund istorica a lui Freyer da enumerl'lrii sale a conceptelor fundamentale mai mult aspectul de infati~are a punctelor de inflexiune ideale, in raport cu care poate fi inteles valma~agul procesului istoric al vietii europene.

Aceasta peripetie a tezei centrale a istoricitatii sociologiei: neta ~i hotariita la inceput, atenuata ~i incapatoare in ultima parte a scrierii, in care Freyer inlocuie~te atitudinea metafizica, ce prilejuie~te clasificarea sa a sistemului cunoa~terii, cu una epistemologica realista, treciind de la afirmatii asupra realitatii spirituale la faurirea mijloacelor cunoa~terii ei, constituie neajunsul mare al incercarii autorului nostru.

Afirmatiile corolar ale istoricitatii sociologiei: cea a naturii ei existen(iale ~i cea a caracterului ei de $tiintii a prezentului transpun aceasta disonanta pe alt plan.

Opozitia dintre ~tiintele realitatii ~i ~tiintele spiritului e obtinuta prin recursul la o antitetizare abstracta. Etosul de cunoa~tere al ~tiintelor logosului ar fi o patrundere in semnificatia a ceva extern ~i obiectiv existent spre deosebire de eel al ~tiintelor realitatii: cunoa~terea teoretica a propriei situatii, ce se infaptuie~te in parte prin chiar volitiunile cunoscatorului. Concluzie logica a afirmatiei

477

SOCIOLBUC

naturii antropologice a sociologiei, socotita .. ~tiinta a realitatii" ~i in consecinta deosebita ontologie de .. ~tiintele logosului", care e insa in nepotrivire cu natura complexa a realitatii spirituale in care pot fi intalnite nu opozitii taioase ci doar treceri nesimtite. Intr-o formulare hotarata aceasta opozitie ia infati~area: cunoa~terea a ceva deosebit spatial sau temporal de cunoscator-autocunoa~tere intr-un sens mai larg. Capitolul final al scrierii, consacrat schitarii sistemului conceptelor sociologice, nu intrebuinteaza insa decat rareori calificativul de ,existential" ~i, de~i e preocupat de interpretarea situatiei sociale prezente, nu se margine~te la considerarea prezentului. Insu~i faptul ca Freyer prezinta - atunci cand incearca sa determine faga~ul ideal de desfa~urare al vietii sociale, in raport cu care poate fi interpretata situatia prezenta de care suntem legati existential, -forme structurale care, cu toate ca fiinteaza alaturi oarecum in toate timpurile, sunt de fapt proprii unor momente ~i societati deosebite in ordinea succesivului, vade~te exagerarea afirmatiei concentrarii sociologiei numai asupra propriei existente ~i asupra prezentului. Einleitung in die Soziologie pomene~te drept una dintre antinomiile sociologiei faptul ca eo ,disciplina universala prin obiectul ei, aplicata intregii lumi istorice, ~i cuprinzand toate fenomenele sociale, care e voit concentrata totu~i asupra problematicii istorice a prezentului" (p. 125); nu vorbe~te insa asupra sociologiei aplicate trecutului.

A tat afirmatia naturii existentiale a sociologiei cat ~i concentrarea exclusiva asupra prezentului exprima cerinte de care sociologia trebuie sa tina seama daca vrea sa evite un formalism constructiv, nepotrivit dintru inceput surprinderii boga­tiei vietii. Nazuind lao exprimare logica a aspectului social al realitatii omene~ti, totdeauna individualizate, ea trebuie sa priveasca forma istorica actuala a convietuirii omene~ti in ~tiinta a prezentului, sensibila fata de tot ce aduce nou aceasta forma. ~i, fire~te, aceasta forma va putea fi cunoscuta mai bine de eel care o traie~te; sensul ei va putea fi surprins doar de eel care nazuie~te cu ea. Nu se poate multumi insa, cum ar reie~i din scrierile lui Freyer, numai cu prezentul de acum ~i nici nu se poate margini, in cazul prezentului echivoc de azi, numai cu considerarea componentei ce se pare va ajunge dominanta in decursul anilor urmatori (,doar vointa conforma fundeaza cunoa~terea adevarata", p. 307).

Initiativa apropierii sociologiei de realitatea in curgere ~i faptul incarcarii ei prin aceste doua corolarii poate fi u~or inteleasa printr-o interpretare fiziognomica. Ea nu e numai o urmare a recursului frecvent la viziunea sociala marxista ~i a socotirii lui Marx ~i a lui Lorenz v. Stein drept incepatorii socio­logiei-~tiinta a realitatii, ci e mai ales un precipitat al situatiei actuate a spiritua­litatii germane, relativista pana la abuz in urma unui istorism consecvent, punand, con~tienta de faptul perimarii vechii ei forme de viata, infilptuitul mai prejos de procesul infaptuirii (vezi de pilda P. Vienot, Incertitudes allemandes, Paris, Valois, 1931).

478

SOCIOLBUC

In Germania, unde contribu~ia la depa~irea tot mai completa a culturii burgheze ~i la infaptuirea unei noi ordini, inca necunoscute, dar socotite in tot cazul etice~te mai valoroase, e un postulat al con~tiin~ei morale, tot mai mult dirmuitoare a vie~ilor, atari exagerari ~i unilateralita~i sunt fire~ti, mai ales la cei care, departe de a duce 0 existenta extratemporala de carturar' vor sa a pro pie gandirea de intamplarea concreta. Cel astfel concentrat asupra unei situa~ii particulare uita prea des acest caracter de particularitate al ei. Chiar daca apari~ia sociologiei e conco­mitenta cu inceputul descompunerii ordinii sociale burgheze, ea nu e inca numai ~tiin~a momentelor ulterioare acestei date ci poate fi aplicata ~i tuturor celor anterioare istoric sau logic. Deci atat satelor germane din Evul Mediu: comunita~ii primitive, ori feudalismului din jurul anului 1000: societate divizata in stari, cat ~i satului raza~esc roman de astazi: comunitate inca aproape nealterata. Ca, in cazul acestor forme sociale trecute, eel ce le studiaza nu se gase~te decat in fa~a unui numar oarecare de obiectivari semnificative: documente, institu~ii, obiecte de arta, scrieri ~i [al] altora de acest fel, asemenea cercetatorului ,~tiin~elor logosului" descrise de Freyer, fara a o fi trait de fapt, fara a fi legat existen~ial ~i participand doar in gand la ele, nu inseamna ca acest studiu nu e de sociologie, fiindca nu intrune~te caracterele .. ~tiin~elor realita~ii", ci doar ca aceasta clasificare e ~ubreda dintr-un punct de vedere mai mult.

Nici chiar denumirea de .. ~tiin~e ale realita~ii", rezervata sociologiei, psi­hologiei ~i istoriei nu e potrivita. Clici, ~i daca se definesc cu Freyer ~tiintele realita~ii drept ,con~tiin~a de sine a unei intamplari in gandirea omului ce e legat existen~ial de ea" (p. 202), deosebirea dintre uman ~i inuman, organic ~i anorganic, nu e a~a de mare - precum apare, fn Soziologie als Wirklichkeitswissenschaft, prin exagerarea diferen~ierii idealiste dintre cunoa~terea eului ~i a non-eului, mai ales ca, de~i autorul nostru pretinde a de~ine astfel o pozi~ie opusa celei a idealismului obiectiv, intra cu totulin vederile lui,- incat sa nu se poata desemna cu atributul de ale ,realita~ii" eel pu~in toate ~tiin~ele spiritului ~i chiar ~i cele ale naturii. Daca insa i se men~ine termenului ,~tiin~a a realita~ii" sensullui obi~nuit de afirma~ie a existentei ontologice, fara a-i restrange aplicatia nufllai la imprejurarile in care e implicat in prezent omul, acest calificativ poate fi, cu atat mai putin, atribuit numai unei categorii de ~tiinte.

Toate disciplinele, ~i cele ale naturii ~i cele ale logosului in acceptiunea freyeriana, pleaca de la realitate. Ele sunt chiar mai strans legate de ea: cauza tocmai a faptului ca aceasta temelie nu e remarcata. ~tiin~ele logosului dintru inceput, pentru cain cazullor, in raportul subiect--obiect al cunoa~terii, accentul cade asupra obiectului intrupare a gandului. Iar dezvoltarea ~tiintelor naturii e o urmare a modului impecabilin care cercetatorii lor au reu~it de patru secole incoace sa-~i mladieze operatiile de cunoa~tere a~a incat sa inregistreze cat mai nemijlocit manifestarile cosmosului. In cazul sociologiei ~i al psihologiei, postularea

479

SOCIOLBUC

intoarcerii la realitate e necesara inca, fara indoiaHi, spre a curma deprinderea rationalista, mo~tenita de la gandirea veacului al XVIII-lea, de a construi imaginea realitatii sociale ~i suflete~ti prin observatii orientate dupa teze initiale apriorice, ce mai persista in numeroase reminiscente; dar ea nu justifica atribuirea exclusivista a denumirii de ~tiinte ale realitatii.

Masura in care gandirea lui Freyer reu~e~te sa patrunda la idealul de realism, ce infati~eaza - impreuna cu incercarea de a infaptui efectiv ~i de a contura distinqiunea diltheyiana a ~tiintelor spiritului consacrate ,sistemelor culturii" de ~tiintele spiritului preocupate de ,organizarea extern a a omenirii", in spiritul conceptiilor lui Marx, Toennies, Max ~i Alfred Weber ~i cu concentrarea influentata de Mannheim asupra prezentului critic - una din temele principale ale gandirii sale, poate fi reliefata mai bine prin compararea pozitiei sale cu cea ad-lui profesor Gusti, care, infaptuind temeinic postulatul tuturor ~tiintelor sociale realiste: cercetarea concretului, poate reprezenta cu drept cuvant expresia consec­venta a realismului in aceasta materie.

Urmarea studiului nei'ntrerupt al unor fragmente ale realitatii sociale e ca sistemul profesat la Bucure~ti considera fntreaga viatii fn ob~tie a omului fn toate manifestiirile ei. Freyer n-are decat o sociologie ca ~tiinta a realitatii. Aceasta numai datorita faptului ca, de~i resimte necesitatea de a parasi ~tiinta facuta departe de fapte, devenita autonoma fata de realitatea pe care urma sao expliciteze, ajunsa simpla arta de a ticlui ~i combina edificii ideale ipotetice, nu-~i sprijine~te deloc pe cercetari concrete incercarea de a fundamenta logic realismul in cunoa~terea vietii omenirii (asupra rezultatelor cercetarilor intreprinse de Institutul de Sociologie al Universitatii din Lipsca pentru studiul structurii ora~ului, pe care le pomene~te Freyer in articolul sau din ,Zeitschrift fur Volkerpsychologie und Soziologie", nu s-a scris inca nimic ). Celui care urmare~te in cercetari temeinice cunoa~terea fiintarii unui fragment al vietii oamenilor, aceasta ii a pare ca un tot indisolubil de creatii ~i trairi.

Abia o clasificare logica ulterioara poate distinge in acest intreg, realizat printr-un proces continuu, fapte la care precumpane~te unul din aspectele corespunzatoare uneia dintre categoriile existente in schema ideala a manifestarilor vietii omene~ti: ~tiinta, etica, sociologie etc. Realitatea nu e decat un tot; ~i una ~i cealalta dintre aceste manifestari totdeodata. 0 sociologie ca ~tiintii a realitiitii nu poate exista; e posibila doar o sociologie realistii, suma a cuno~tintelor obtinute prin considerarea sub aspectul sociologic (convietuirea oamenilor) a realitatii globale a vietii oamenilor in ob~tie ~i a conformitatilor observate intre ele ~i alte aspecte ale acestei realitati. 0 atare sociologie e un produs, ~i nu o axioma initiala; ea presupune un studiu integral al cat mai multor fragmente privite in intregime ale realitatii, ce sa ofere ~i un numar cat de mare de fapte autentice ~i putinta

480

SOCIOLBUC

stabilirii locului fetei corespunzatoare aspectului social in complexul fetelor realitatii.

Daca seria de concepte structurale definite de Freyer da in trasaturi mari putinta de a desprinde sensu! intamplarilor Europei din ultimele veacuri, lucrul se datore~te numai faptului ca ele pleaca de Ia Toennies ~ide Ia Max Weber ~i, prin ace~tia, de Ia cercetatori de fapte precise (Morgan ~i Summerhaine, de pilda).

Separarea neta a .. ~tiintelor realitatii", cunoscute existential prin participarea Ia ele, de .. ~tiintele logosului", infaptuite cu ajutorul intelegerii obiectivarilor materiale ale unor fapte de viata (aceea~i cale trebuie sao utilizeze ce e drept ~i istoria, ~tiinta a realitatii ~i ea, pentru tot obiectul ei, cu exceptia trecutului apropiat; ceea ce sparge intrucatva clasificarea freyeriana) nu e nici ea conforma cu caracterul de studiu al realitatii. Faptul ca fazele istoriei trecute persista de obicei sub infati~area de straturi in prezentul tuturor vremurilor Ia care se raport[eaz]a Freyer, prezinta fara indoiala o punte de trecere insemnata intre ele, ingaduind cunoa~terea directa in oarecare masura a momentelor trecute, supravietuitoare altminteri numai in forme ale spiritului obiectiv.

Fiecare dintre aceste doua cai de cunoa~tere incearca sa dea o imagine completa a realitatii spirituale: cele dintai plecand de Ia infaptuirile trainice in care viata unui fragment trecut al omenirii a cristalizat ~i reconstituind dinamica sociala ~i sufleteasca; celelalte de Ia framantarile vietii actuale a unui astfel de fragment, cunoscut ~i adancit prin studiulinfaptuirilor pe care le-a produs. Privind mai bine, modul de cunoa~tere al .. ~tiintelor realitatii" e modul de a privi fiintarea omenirii prezentului ~i a trecutului apropiat, in cazul careia cunoscatorul participa la efervescenta actualizarii viitorului, putand sa interpreteze infaptuirile ei plecand de Ia trairea sensului lor. Cel al .. ~tiintelor logosului", precumpanitor obiectivist, e firesc in cazul incercarii de a cunoa~te etape trecute mai departate, ce nu sunt accesibile propriu-zis decat numai prin infaptuiri care pot fi inviate doar, dar nu traite ca celelalte.

Insa aceste doua cai de cunoa~tere nu sunt numai complementare. ~i mai mult: deosebirea dintre ele nu e deciit graduala. Chiar ~i cunoa~terea prezentului nu e propriu-zis existentiala decat in cazulin care cunoscatorul cunoa~te intam­plari in care e implicat. In cazul celorlalte intervine tot intelegerea prin transpunere simpatetica, Ia care recurgem ~i cand e vorba de inteles fapte trecute pastrate in obiectivari. Dimpotriva lntelegerea unor obiectivari presupune ~i ea totdeauna o oarecare participare ideala.

Cercetarile monografice intreprinse sub conducerea d-lui profesor Gusti nici n-au resimtit vreodata nevoia de a socoti existentialitatea canota distinctiva. Cu atilt mai mult cu cat, de fapt, cunoa~terea care ar tine sa intruneasca aceasta calitate n-ar putea sa poarte, In societati eterogene, nici eel putin asupra unor fapte produse concomitent Ia locuri diferite de eel al cunoscatorului. Teoretic ar fi imposibil,

481

SOCIOLBUC

in cazul acestei premise, ca ora~enii romani traitori intr-o societate divizata [in] clase, sa cunoasca satele romane~ti, ob~tii ori a~ezari ierarhice divizate in stari sociale.

In cazul unei unitati sociale oarecare, spre a o cunoa~te pe de-a intregul, ~i in dinamica ~i in structura ei, pentru intervalul de timp accesibil, aceste cercetari recurg la o intelegere alimentata, dupa imprejurari, mai mult prin intelegerea semnificatiei unor obiectivari, prin transpunerea simpatetica ori prin trairea situatiilor.

~i, fn sfar~it, nu e conforma cu caracterul de studiu al realitafii nici inche­garea teoretica pe care Freyer o nume~te ,sistemul sociologiei". Intr-o disciplina realista nu poate fi vorba decat de ordinea succesiunii ~i coexistenfei faptelor; de cea a conceptelor de abia intrucat sunt expresia unor fapte concrete. De~i nu e de fapt decat o infati~are tipizata a etapelor vietii apusene din ultima mie de ani, pretinde a fi, daca nu ,sistematica abstracta a tot ce e posibil pe teren social", totu~i ,sistemul concret al structurilor sociale" (Einleitung, p. 126). Adica o intocmire prealabila sortita sa faca posibila redarea pe plan logic a realitafii. Situafiile, fnsa, pe care le cunoa~te eel preocupat de realitatea antropologica sunt irepetabile ~i astfel irafionale: niciodata nu pot fi redate complet prin conceptele cu semnificatie statornica. 0 sociologie realista poate comunica sistematizarea pe care a ajuns sa o dea conceptelor ce exprima, mladiate prin conexarea cu alte concepte, anume imprejurari, sau, odata tarziu, anume conformitati pe care a putut sale constate; niciodata sistemul conceptelor fundamentale ale tuturor imprejurarilor. Procedarea lui Freyer e formalista; doar prin faptul case intemeia in mod indirect pe fapte precise, dezvoltarile lui sunt utile cercetatorului realitatii. Cu toate acestea, capitolul intai din Einleitung in die Soziologie, scris intr-o nota realista mult mai accentuata decat restul celor doua scrieri de care ne ocupam, exprima concis linia pe care o urmeaza operatiile logice ale cunoa~terii vietii in ob~tie in cercetarile efective ale realitatii: ,Gandirea sociologica incepe deci fn mod necesar prin reconturarea sau, mai limpede, prin reactualizarea in gand a unor realitati individuale in existenta lor concreta. Sociologia nu numai ca incepe cu aceasta intentie ci ~i sfar~e~te cu ea. Nu e numai chemarea fntai, premergatoare, a gandirii sociologice, ci ~i cea ultima, unica: mtelegerea unor situatii sociale de ansamblu istorice~te unice" (p. 21).

De fapt aceste doua scrieri ale lui Freyer nu-i ofera cititorului ceea ce vor sa-idea. Sunt, in toate privinfele, ~i mai mult ~i mai pufin decat trebuia. Mai pufin: caci nu reu~esc sa infaptuiasca inchegarea completa, dar simpla, a sociologiei pe care o cautau. Mai mult: pentru ca, tocmai prin indoielile pe care le trezesc nehotararile lor, mijlocesc mai puternic decat marea multime a operelor aparent bine legate, con~tiinta fecunda a incertitudinii temeiurilor cuno~tintei omene~ti. Mai-putinullor, ce poate deveni cu u~urinta punctul de plecare al unor adanciri ~i largiri, e fara indoiala un foarte-mult.

482

SOCIOLBUC

user

Text Box

Adnotare Sanda Golopenția 2002, p.469