Upload
others
View
2
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
Dosarul nr.4-1re-4/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E
D E C I Z I E
28 ianuarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Vladimir Timofti
Judecători – Anatolie Țurcan, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Nadejda Toma, Ion
Guzun, Elena Cobzac, Xxxxx Boico
a judecat fără citarea parților, recursul în anulare declarat de către avocatul
Dragomir Aliona în numele condamnatului Vrancean Ion, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2018
și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2019, în
cauza penală privindu-l pe
Vrancean Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.
Xxxxx, r-nul xxxxx, domiciliat în xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.10.2014 – 22.11.2016;
Instanța de apel: 19.12.2016 – 29.11.2017;
Instanța de recurs ordinar: 04.04.2018 – 22.05.2018;
Instanța de apel: 11.07.2018 – 03.12.2018;
Instanța de recurs ordinar: 03.04.2019 – 28.11.2019;
Instanța de recurs în anulare: 16.06.2019 – 28.01.2021.
Asupra recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
1. Prin sentința Judecătoriei Călărași din 22 noiembrie 2016, Vrancean Ion, a
fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2)
lit. b), e) și g) Cod penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.
2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut, că prin rechizitoriu
Vrancean Ion se învinuiește de faptul că, la data 09.02.2014, aproximativ la ora
17:00, prin înțelegere prealabilă cu o persoană neidentificată de către organul de
2
urmărire penală, având scopul comun de a-l răpi pe Ciobanu Iurie Xxxxx, de la
domiciliu, pentru a-l impune să recunoască o faptă infracțională, s-au deplasat la
domiciliul lui Railean Alexei din satul Xxxxx, raionul Călărași și depistându-l acolo
pe Iurie Ciobanu, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele până și-a pierdut
cunoștința, după care forțat a fost urcat într-un automobil neidentificat și dus pe un
câmp deschis în apropierea s. Xxxxx, r-nul Călărași, unde din nou a fost maltratat și
lovit cu pumnii și picioarele de ambii făptuitori, ulterior persoana neidentificată a
luat un par de la vie cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste diferite părți ale
corpului respectiv și în regiunea mâinii stângi, pricinuindu-i conform raportului de
expertiză medico-legală nr.76 D din 25.04.2014 leziuni corporale medii cu
dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de echimoze pe spate, membrul
superior drept, și coapsa dreaptă, echimoze imense pe buci cu trecere pe coapse,
fractura osului ulnar stâng (în regiunea antebrațului), impunându-l să recunoască
faptul furtului de păsări de la mama lui Vrancean Ion, că chipurile l-a comis
împreună cu Ciobanu Iurie Xxxxx și Costin Vitalie Gheorghe. Ulterior aceștia s-au
deplasat cu automobilul la domiciliul lui Cioban Iurie Xxxxx din satul Xxxxx,
raionul Călărași unde se afla și Costin Vitalie și sub pretextul, că aceștia să meargă
să ajute la descărcat niște lucruri, i-a ademenit în drum iar de acolo i-au urcat în
automobil și i-a dus în același loc, unde anterior a fost dus Ciobanu Iurie Xxxxx,
apoi dându-i jos din automobil le-au aplicat și acestora lovituri cu pumnii și
picioarele peste diferite părți ale corpului impunându-i să recunoască o faptă
infracțională, pricinuindu-i lui Costin Vitalie conform raportului de expertiză
medico-legală nr.74D din 25 aprilie 2014, echimoze imense cu edeme pronunțate
ale țesuturilor moi pe membrele superioare care se califică ca vătămări corporale
ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, iar lui Ciobanu Iurie Xxxxx conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 75D din 25 aprilie 2014, i-au cauzat
echimoză cu edem al țesuturilor moi și plagă pe membrul superior drept, echimoză
pe spate și plăgi pe gambe care se califică ca vătămări corporale neînsemnate, apoi
toți aceștia au fost duși acasă la mama lui Vrancean Ion și impuși să îngenuncheze
în fața ei.
3. Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care a solicitat casarea
sentinței de achitare în privința lui Vrancean Ion, cu pronunțarea unei noi hotărâri
prin care ultimul să fie condamnat în baza art.164 alin. (2) lit. b), e), și g) Cod penal
la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului, procurorul a invocat că:
- instanța de fond nu a apreciat obiectiv declarațiile părților vătămate Ciobanu
Iurie Xxxxx, Ciobanu Iurie Xxxxx și Costin Vitalie date la urmărirea penală în
coraport cu cele depuse pe parcursul cercetării judecătorești.
3
- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile inițiale și unanime ale
victimelor, date imediat după comiterea faptei, prin care acestea îl învinuiesc pe
Vrancean Ion de comiterea unei infracțiuni grave;
- pe parcursul cercetării judecătorești, ce a durat aproximativ doi ani, instanța
nu a luat în calcul comportamentul inculpatului Vrancean Ion, care urmărind scopul
de a-și consolida poziția de apărare și a de a evita pedeapsa penală, profitând că
victima Ciobanu Iurie dispune de un nivel de dezvoltare intelectuală redusă și face
parte din categoria persoanelor social vulnerabile, a recurs la un vicleșug și i-a
angajat un avocat, care de fapt au acționat în favoarea inculpatului;
- instanța de fond a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile părților
vătămate depuse în instanță considerând că vina inculpatului nu a fost demonstrată
prin nici o probă, neapreciindu-le critic și coroborat prin prisma multitudinii
vătămărilor corporale descrise în cele trei rapoarte de expertiză medico-legală ale
victimelor, nr.74d, 75D și 76d din 25.04.2014 și procesul-verbal de cercetare la fața
locului;
- instanța de fond nu a apreciat probele ce confirmă neveridicitatea declarațiilor
părții vătămate date în ședința judiciară, cum ar fi înștiințarea telefonică a lui Iulia
Ciobanu - mama victimei Iurie Ciobanu, care imediat după comiterea infracțiunii a
sesizat poliția, precum că fiul ei a fost bătut de Vrancean Ion;
- instanța de fond nu a luat în considerație că părțile vătămate în cadrul
urmăririi penale au fost audiate cu utilizarea mijloacelor tehnice de înregistrare
video, probă care a fost examinată și vizualizată în ședința de judecată, unde
participanții la proces inclusiv instanța, au văzut că părțile vătămate nu au fost
constrânse de colaboratorii de poliție să dea declarații împotriva lui Vrancean Ion și
că declarațiile lor depuse instanței sunt false;
- nu s-a luat în considerație că, în privința părților vătămate Ciobanu Iurie
Xxxxx, Ciobanu Iurie Xxxxx și Vitalie Costin au fost pornite cauzele penale
nr.20161601261, 20161601262 și 20161601263 în baza art.312 Cod penal, care la
acel moment se aflau în curs de examinare în Judecătoria Călărași.
4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței
fără modificări.
În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a
statuat că procurorul nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice
ce ar demonstra că fapta încriminată inculpatului întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii, probatoriul administrat fiind insuficient pentru a dovedi vinovăția
acestuia. Învinuirea adusă inculpatului este bazată doar pe presupuneri și dubii, care
nu au fost înlăturate, fapt care face imposibilă adoptarea unei soluții de condamnare.
4
Mai mult, pe parcursul urmăririi penale au fost admise multiple erori
procesuale, fiind stabilit că urmărirea penală în privința lui Vrancean Ion pe faptul
răpirii persoanelor, în baza art.164 alin.(2) lit. b) și e) Cod penal a fost pornită la
data de 29 aprilie 2014, iar acțiunile procesuale de recunoaștere și audierea părților
vătămate au avut loc la data de 08 aprilie 2014, la 26 aprilie 2014 și respectiv la data
de 12 martie 2014 și 28 martie 2014, adică toate acțiunile au avut loc înaintea
pornirii urmăririi penale în baza art.164 Cod penal în modul stabilit expres de lege.
Astfel omisiunile admise de către organul de urmărire penală, generează în cele din
urmă menținerea actului judecătoresc, privind achitarea lui Vrancean Ion.
5. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar
procurorul, care invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.
6. Prin decizia Colegiului al Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2018, a fost
admis recursul declarat de către procurorul, casată total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017 și dispusă rejudecarea cauzei în
aceiași instanță, în alt complet de judecată.
Instanța de recurs ordinar a constatat că, soluția instanței de apel privind
menținerea achitării inculpatului pe art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod penal este
prematură. Concluziile instanței de apel contravin prevederilor art.101 alin.(1) Cod
de procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor
valoare.
La baza menținerii achitării, instanța de apel a pus declarațiile inculpatului, a
părților vătămate și a martorilor date în instanța de fond și apel, precum și
materialele cauzei administrate, însă instanța de apel nu a apreciat probele în
ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și a omis să se expună asupra
declarațiilor martorilor, în special a martorului Vrancean Eugenia, declarații care
sunt strâns legate de învinuirea înaintată. Instanța s-a limitat la aprecierea abstractă a
rezultatelor mai multor expertize.
7. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie
2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivii
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vrancean Ion a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod penal la 6 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
7.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, vinovăția
lui Vrancean Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b), e) și g)
Cod penal a fost demonstrată prin declarațiile părților vătămate și a martorilor
oferite în cadrul urmăririi penale, care au fost date citire în ședința instanței de apel.
5
Astfel, instanța de apel a specificat că, prima instanță a pronunțat o soluție
pripită și neîntemeiată, deoarece a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile
părților vătămate depuse în instanță de judecată, considerând că vina inculpatului nu
a fost demonstrată prin nici o probă, neapreciindu-le critic și coroborat și prin
prisma multitudinii vătămărilor corporale descrise în cele trei rapoarte de expertiză
medico-legală ale victimelor nr.74d, 75D și 76d din 25.04.2014 și procesul-verbal
de cercetare la fața locului. Faptul că toate trei părți vătămate au depus mărturii false
în cadrul cercetării judecătorești, se confirmă prin înștiințarea telefonică a lui Iulia
Ciobanu - mama victimei Iurie Ciobanu, care imediat după comiterea infracțiunii a
sesizat poliția, precum că fiul ei a fost bătut de Vrancean Ion.
De asemenea, instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului Vrancean Ion
întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod
penal, adică răpirea a două persoane de către două persoane, cu aplicarea altor
obiecte folosite în calitate de armă.
În contextul dat, instanța de apel a reținut prezența în acțiunile lui Vrancean
Ion a laturii obiective și anume a acțiunilor de capturare și reținere forțată, toate cele
trei părți vătămate Ciobanu Iurie Xxxxx, Ciobanu Iurie Xxxxx și Costin Vitalie, au
declarat că aceste circumstanțe au avut loc, au indicat la persoana inculpatului, la
persoana care era cu inculpatul, la automobilul de culoare albă, la faptul că
inculpatul împreună cu persona neidentificată au aplicat mai multe lovituri. Faptul
existenței vătămărilor corporale fiind confirmată și prin declarațiile martorilor și
rapoartele de expertiză. Acțiunile respective au avut loc ca rezultat al furtului de
găini din gospodăria mamei inculpatului Vrancean Ion, implicare în care părțile
vătămate la sfârșit nu o negau, datorită suferințelor la care au fost supuși.
De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerație că părțile vătămate în
cadrul urmăririi penale au fost audiate cu utilizarea mijloacelor tehnice de
înregistrare video și s-a stabilit că colaboratorii de poliție nu au întreprins careva
acțiuni/inacțiuni prejudiciabile în privința persoanelor audiate la urmărirea penală.
8. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, recurs ordinar a declarat
avocatul Negura Vladislav în numele inculpatului Vrancean Ion, care invocând
temeiurile prevăzute la art.427 alin. (1) pct.6) și 15) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței de achitare,
invocând faptul că:
- instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele
cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a
instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, instanța de apel, s-a
limitat doar la o reevaluare a probelor, care anterior au fost puse la baza sentinței de
achitare și la o interpretare nouă a acestor probe în sensul întemeierii în baza lor a
unei sentințe de condamnare;
6
- instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile martorilor Vrancean Eudochia
- mama inculpatului, Ciobanu Dinu, Josan Marin, Railean Vladislav într-un sens
controversat și anume: inițial instanța de apel critică declarațiile acestor martori,
declarându-le neveridice, date sub influență, neprezentând totodată nici un argument
ce ar justifica această afirmație, ca mai apoi la final, să invoce declarațiile acestor
martori în sensul condamnării inculpatului Vrancean Ion, însă fără a cita și audia
acești martori, pentru a înlătura aceste divergențe, ignorând prevederile art.8 alin.(3)
Cod de procedură penală, care prevede că concluziile despre vinovăția persoanei de
săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea
învinuirii care nu pot ii înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în
favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului;
- este pripită concluzia instanței de apel privitor la afirmarea ca neveridice a
declarațiilor părților vătămate Costin Vitalie, Ciobanu Iurie Xxxxx, Ciobanu Iurie
Xxxxx date în instanța de fond și instanța de apel, motivându-și sentința de
condamnare doar pe declarațiile părților vătămate date în cadrul urmăririi penale. Ca
argument instanța invocă doar propria convingere, ce evident nu este suficient
pentru a motiva o atare soluție de aplicare selectivă a probelor acumulate din una și
aceiași sursă - declarațiile părților vătămate depuse în cadrul urmăririi penale și
instanțele de judecată;
- instanța de apel a luat o poziție vădit de condamnare a inculpatului Vrancean
Ion indiferent de prevederile legale. Ca probă, ce confirmă faptul, că inculpatul
Vrancean Ion nu a determinat părțile vătămate prin nici o metodă de a da declarații
în favoarea sa prin schimbarea declarațiilor inițiale, prezintă ordonanța procurorului
în Procuratura Călărași, Eugeniu Șlicari din data de 06.11.2018, de scoatere de sub
învinuire a lui Vrancean Ion cu clasarea cauzei penale, înmânată la data de
11.01.2019.
9. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie
2019, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat, cu menținerea deciziei
atacată.
9.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a reținut că la
rejudecarea cauzei, instanța de apel respectând prevederile art.414 din Codul de
procedură penală, a ținut cont de constatările instanței de recurs și a examinat cauza
sub toate aspectele, complet şi obiectiv, audiind suplimentar inculpatul, părțile
vătămate, dând o apreciere critică acestor declarații, a cercetat suplimentar
materialele cauzei în ședința instanţei de apel, cu consemnarea lor în procesul-verbal
al ședinței de judecată, adoptând în consecință o soluție corectă de casare a sentinței
adoptate de prima instanță și adoptarea unei noi hotărâri de condamnare a
inculpatului Vrancean Ion în baza art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod penal.
7
Instanța de recurs ordinar a evidențiat că instanța de apel, a expus situația de
fapt reținută în cauză și corect a conchis asupra vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii încriminate, prin concluziile ce au rezultat în urma analizei coroborate a
cumulului de probe administrat la dosar.
De asemenea, instanța de recurs ordinar a respins afirmația avocatului precum
că, instanța de apel în contradicție cu art.415 alin.(21) Cod de procedură penală și
jurisprudența CEDO, a pronunțat o hotărâre de condamnare în cazul casării unei
sentințe de achitare, fără administrarea unor probe noi ce incontestabil ar demonstra
vinovăția inculpatului, or instanța de apel în urma rejudecării cauzei, după
pronunțarea de către prima instanță a unei sentințe de achitare, în conformitate cu
prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, a audiat suplimentar inculpatul
și părțile vătămate, astfel decizia instanței de apel corespunde prevederilor legale
nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului.
Totodată, instanța de recurs a indicat că nu poate servi temei pentru
determinarea erorilor invocate cu casarea ulterioară a deciziei Curții de Apel în cauză
și prezentarea de către avocat a practicii CEDO, referindu-se la două cauze CtEDO
(cazurile: Mischie și Lazu c. Moldovei), în care au fost stabilite încălcări ale
drepturilor și libertăților fundamentale, fiind constatat violarea art.6 CEDO, or
lecturând textul cazurile enunțate, instanța de recurs a constatat redarea de către
apărarea doar a conținutului descriptiv a acestor cazuri, însă apărarea nu a raportat
constatările Înaltei Curți, vizate în hotărârile sale, referitor la cazul judecat, nu a
argumentat relevanța și impactul concret al acestor cazuri asupra mersului procesului
de judecată a lui Vrancean Ion, cu scoaterea în evidență a lacunelor admise, nu a
redat momentele în care hotărârea atacată ar contravine acestei practici, nu a arătat
care este acea evaluare necorespunzătoare a materialelor cercetate admisă de
instanță, nu a scos în evidență care sunt, reieșind din practicile relatate, contradicțiile
și erorile admise de către instanța de apel, capabile să răstoarne soluția prin care
Vrancean Ion a fost recunoscut vinovat.
Din considerentele expuse, instanța de recurs a apreciat argumentele invocate
în recursul ordinar declarat ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cazurile
de casare la care a făcut referire autorul, care ar servi drept temei de implicare a
instanţei de recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate, menționând că
instanța de apel a oferit răspunsuri argumentate și complete la examinarea apelului
declarat de procuror, pronunțând în final, contrar argumentelor invocat de recurent, o
hotărâre motivată, cu expunerea clară și întemeiată a soluției adoptate conformă
rigorilor şi exigențelor impuse de art.6 CEDO.
10. Împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
28 noiembrie 2019, a declarat recurs în anulare avocatul Negura Vladislav în numele
condamnatului Vrancean Ion, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel și
8
deciziei instanței de recurs, cu menținerea sentinței prin care inculpatul a fost achitat,
invocând motive similare cu cele indicate în recursul ordinar (pct.8 din prezenta
decizie), invocând suplimentar următoarele argumente:
- instanța de fond corect a dat aprecierea probelor prezentate de către
acuzatorul de stat şi anume declarațiilor părților vătămate schimbate în instanța de
judecată. Toate trei părți vătămate, fiind preîntâmpinate de răspunderea penală pentru
darea declarațiilor false, au negat vinovăția lui Vrancean Ion în răpirea lor, indicând
că au fost nevoiți la anchetă să dea declarațiile false din motivul presiunii
psihologice din partea organul de urmărire penale;
- părțile vătămate în instanța de judecată au declarat, că au fost aduse la poliție
şi au stat patru ore. În dosar sunt probe care confirmă, că părțile vătămate Ciobanu
Iurie Xxxxx şi Costin Vitalie sunt notificate despre dispunerea expertizei la
25.04.2914 ora 9.10-9.15 (f.d.68-69 vol. I), iar ulterior în aceeași zi sunt audiate cu
înregistrarea video în procesele verbale a cărora nu este indicată ora începerii şi
finalizarea acțiunii (f.d.53, 56 vol. I), dar din vizualizarea CD-ului anexat, la
începerea audierii ofițerul de poliție ce efectuează audierea pronunțată data de
25.04.2014 şi ora începerii audierii a lui Costin Vitalie ca fiind 12.24 (min.00.12 a
înregistrat video), iar la Ciobanu Iurie Xxxxx la 12.54 ca 09.34 (a înregistrat video);
- cele relatate de către părțile vătămate și anume că s-au aflat în custodia
poliției la data de 25.04.2014 de la ora 09.10 până în jurul orei 12.30, se confirmă
prin materialele cauzei, instanţei de fond nu i-a fost oferită nici o explicație
plauzibilă asupra necesității menținerii părților vătămate în inspectorat timp de mai
bine de trei ore înainte de a fi audiate motiv, motiv pentru care instanța de fond
corect a apreciat drept credibile declarațiile depuse în ședința de judecată, precum că,
ultimii ar fi fost influențați sau presați înaintea depunerii declarațiilor (ne-a ținut 4
ore, ne-au speriat...):
- în cadrul audierii la urmărirea penală, Costin Vitalie şi Ciobanu Iurie Xxxxx
au declarat că au fost solicitați de inculpatul Vrancean Ion să descarce niște obiecte
din gospodăria mamei sale (f.d.39,42 vol. I), în audierile inițiale ultimii indică
cuvântul Tovar. (f.d.26 vol. I). Iar Ciobanu Iurie Xxxxx nu fost martor la discuția
dintre Vrancean Ion și Ciobanu Iurie Xxxxx şi Costin Vitalie, reiese că a rămas în
mașină la drum să-i aștepte, prin urmare nu aveau de unde ști de conținutul concret al
discuțiilor inclusiv şi că ultimii au fost chemați să descarcă anume mobila, obiecte,
tovar (în ambele procese-verbale de descifrare a audierii video contrar celor spuse,
este indicat cuvântul obiecte, (f.d.55, 58 vol. I);
- instanța de fond cercetând înregistrările audio, corect a reținut că la 21.09
min. Ciobanu Iurie Xxxxx este întrebat de ofițerul de poliție dacă Vrancean Ion i-a
spus să-şi schimbe declarațiile, apoi, fără a aștepta răspunsul lui Ciobanu, peste
câteva secunde la 21.15 min., înregistrarea video este brusc întreruptă, întrebarea
9
dată nefiind inclusă în procesul-verbal de audiere video (f.d.58 vol. I), organul de
urmărire penală intenționat a decupat înregistrarea cu răspunsul la întrebarea dată,
fiind evident că răspunsul oferit de Ciobanu Iurie nu îi era favorabil acuzării;
- în legătură cu ilegalității acțiunilor organului de urmărire penală la ședința din
25.02.2015, avocatul părții vătămate a solicitat recuzarea procurorului invocând
presupuse presiuni şi amenințări ale acestuia în adresa părții vătămate Ciobanu Iurie
Xxxxx (f.d.203-205), iar procurorul a solicitat un termen pentru a avea posibilitate să
depună în scris întru combaterea acuzațiilor aduse. Ulterior, cererea de recuzare nu a
mai fost soluționată de instanța, deoarece procurorul a fost înlocuit cu un alt procuror
fără a se indica vreun motiv concret al acestei înlocuiri și dacă înlocuirea
procurorului s-a făcut în urma înaintării cererii de recuzare (f.d.209 vol. I);
- fiind audiat suplimentar în instanța de apel, partea vătămată Costin Vitalie a
relatat că a fost audiat în cadrul urmăririi penale şi în cadrul examinării cauzei în
instanța de fond. La judecata a declarat că s-au bătut între ei în mașina. S-au certat în
mașina, a ajuns la poliție, dar Vrancean Ion Mihail a zis că nu mai trebuie să meargă
la poliție şi s-au dus acasă. Polițiști i-au dat să semneze ce au scris. El nu poate citi.
Cu Vrancean Ion nu a avut nici-un conflict;
- audiat în instanța de fond și în instanța de apel martorul acuzări Ciobanu Dinu
Xxxxx a declarat că nu a dat nici o declarație la poliție deoarece nu poate citi, doar a
semnat ceea ce a scris polițistul. El a fost impus de către polițiștii care au venit în
ogradă. În instanța de fond nu a susținut declarațiile scrise din numele lui, deoarece
ele nu sunt veridice. El se află în relațiile normale cu Vrancean Ion; martorul Josan
Marin a declarat că la momentul dării declarațiilor el a comunicat că fratele lui
Costin Vitalie i-a comunicat că a fost chemat de către Vrancean Ion la poliție a se
lamuri cu furtul de găini. De asemenea i-a comunicat speriat că, după aceea a fost
chemat la poliție și pus să semneze referitor la bătaia care a avut loc între ei. Tot
fratele a povestit că în mașina el s-a urcat benevol, nu a fost forțat să se urce. Crede
că fratele a plecat benevol la Călărași deoarece nu l-a văzut careva semne de violență
pe corp. I-a spus fratele că la poliție l-au pus să spună și se semneze ceea ce nu a
dorit să spună şi l-au speriat. La poliție a spus că Vrancean Ion l-a bătut, dar asta nu
era adevărat şi nu trebuia să spună; martorul Railean Vladislav a declarat că cunoaște
pe toate părțile vătămate şi pe inculpatul Vrancean Ion, iar Ciobanu Iurie Xxxxx este
socrul lui. El a declarat că erau toți la masa, a venit Vrancean Ion a discutat liniștit cu
Ciobanu Iurie Xxxxx. Despre ce a discutat nu cunoaște, nu s-au bătut, nu au strigat.
După asta ambii au urcat în mașina. Ciobanu Iurii a urcat benevol, fără să fie forțat;
- instanța de fond a constatat în mod justificat faptul că procurorul nu a
prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar demonstra că fapta
descrisă și încriminată lui Vrancean Ion, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii, or, probatoriul administrat este unul insuficient pentru a dovedi cert vina
10
inculpatului, și cu atât mai mult au fost admise mai multe omisiuni de către organul
de urmărire penală, care generează menținerea actului judecătoresc, privind achitarea
lui Vrancean Ion.
11. Judecând recursul în anulare declarat în raport cu materialele cauzei şi
motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins, ca
inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi descrise în continuare.
Conform dispozițiilor art.4 § 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului,
conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă un
viciu fundamental în cadrul procedurii precedente este de natură să afecteze
hotărârea pronunțată. Hotărârile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în
anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în
cazurile stipulate în art.453 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor
Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Conform prevederilor art.6 pct.44) Cod de procedură penală, prin viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se
înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția
pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția Republicii Moldova şi de alte legi naționale.
În sensul normei de drept enunțate, este de înțeles că una din cerințele esențiale
la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al
prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența noțiunii
de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.
La caz, Colegiul penal analizând argumentele recursului în anulare prin prisma
sensului atribuit de lege noțiunii de viciu fundamental, consideră că titularul cererii
de recurs nu a adus argumente care s-ar încadra în acest concept și care ar afecta
hotărârile pronunțate.
Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal reiterează că, una
din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare, este motivarea acestuia din
punct de vedere al prezentei erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub
incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat
hotărârea atacată.
Astfel, din conținutul recursului în anulare, Colegiul penal reține că, recurentul
formulând solicitarea expusă în cerere, s-a bazat în principal pe chestiunea aprecierii
probelor de către instanțele de fond, care nu se subscrie temeiurilor pentru recurs
11
prevăzute de art.453 Cod de procedură penală, deoarece expunerea problemei
aprecierii probelor prin prisma existenței vreunui viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată, cu invocarea faptului că
instanța de recurs ordinar nu s-a expus asupra problemei menționate, în ansamblu
este inadmisibilă şi poartă doar un caracter declarativ, având scopul deghizat de
redeschidere a procesului penal.
În susținerea celor menționate supra, instanța de recurs relevă că la etapa
judecării recursului în anulare, instanța nu declanșează un control asupra fondului
cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate şi cercetate şi nu verifică
argumentele care anterior nu au fost obiect de cercetare în cadrul etapelor precedente
de judecare a cauzei, ci verifică doar dacă s-a admis vreun viciu fundamental de către
instanțele ierarhic inferioare.
Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal atestă că, instanța de recurs
ordinar a stabilit cert că la examinarea cauzei în instanța de apel, corect a fost
apreciat întreg probatoriu în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității şi coroborării reciproce,
stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt şi de drept, ajungând la concluzia
corectă privind condamnarea lui Vrancean Ion pentru comiterea infracțiunii
imputate, fiind prezente în acțiunile acestuia elementele constitutive ale infracțiunii
încriminate. Inculpatului Vrancean Ion fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă pentru
infracțiunea săvârșită.
Colegiul penal reține că, instanța de recurs ordinar, verificând decizia instanței
de apel prin prisma prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală cu
certitudine a stabilit că, la examinarea cauzei în apel au fost respectate prevederile
legale prescrise de art.art.413-418 Cod de procedură penală, iar careva erori la acest
capitol la fel nu au fost constatate.
Totodată, Colegiul penal a conchis, că toate probele prezentate au primit o
apreciere corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele
acumulate la prezenta cauză, fiind întemeiată concluzia precum că, învinuirea
înaintată inculpatului Vrancean Ion este confirmată prin probe pertinente şi
concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția acestuia în comiterea
infracțiunilor imputate.
În contextul dat, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care în
fața instanței de recurs ordinar comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu
putea fi supusă analizei la respectiva etapă, fapt menționat de către instanța de recurs
în decizia adoptată, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra
chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar
aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului
cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.
12
Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele
recurentului în partea dată, ca fiind inadmisibile şi nesusceptibile de a fi apreciate
prin prisma unui viciu fundamental, decizia instanței de recurs ordinar fiind
întemeiată şi legală.
Nu pot fi reținute în sensul admiterii recursului nici argumentele aduse de către
recurent sub aspectul că instanța de recurs ordinar nu a motivat decizia prin prisma
argumentelor avansate în recursul ordinar, or la acest aspect este relevantă
jurisprudenței CtEDO, care în asemenea situație a indicat, că în cazul în care
instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la
împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților
să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în
principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (cauzele
Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea
din 19 decembrie 1997).
Totodată, în concepția Curții Europene, art.6 parag.1 nu impune motivarea
detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk
v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,
nr. 38748/97 din 9 martie 1999).
Astfel, deși art.6 § 1 din Convenție nu reglementează admisibilitatea şi forța
probatorie a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părților, el instituie
în sarcina instanțelor obligația de a se dedica analizei lor efective, fără să le aprecieze
relevanța. Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de
garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței Curții
Europene, expusă în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o hotărâre motivată
demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea
ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac şi oferă posibilitatea
persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (cauza Kuzneţov şi alții
v. Rusiei, nr. 184/02 din 11 aprilie 2007).
Conform jurisprudenței Curții Europene, expusă în cazurile aplicării art.6 al
Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul
procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul
căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel
sau recurs (cauza Kuznețov și alții v. Rusiei, nr. 184/02 din 11 aprilie 2007).
Suplimentar, se constată că argumentele recurentului, care nu se subscriu
temeiurilor pentru recurs în anulare, au fost pe deplin abordate la etapa examinării
recursului ordinar, asupra acestora fiind expuse concluzii argumentate și detaliat.
La fel, se conchide că invocarea eventualei încălcări a jurisprudenței CEDO, în
cuprinsul recursului în anulare declarat de către recurent nu este susținută prin careva
13
argumente plauzibile şi circumstanțe concrete, fiind declarativ şi reprezintă părerea
subiectivă a recurentului ce contravine circumstanțelor cauzei apreciate corect de
către instanța de recurs ordinar în decizia sa.
Argumentele invocate de către recurent în recursul în anulare privind
ilegalitatea hotărârii adoptate în cauză, descrise la pct.10 se referă în mare parte la
decizia emisă de către instanța de apel, iar argumentele referitor la decizia instanței
de recurs ordinar au mai mult o conotație generală ce se referă la teoria generală ce
ține de revizuirea hotărârilor, principiile ce guvernează procesul penal, efectivitatea
dreptului la un proces echitabil, circumstanțe ce țin de aprecierea probelor, fără a
menționa care erori de drept au fost comise la judecarea cauzei, care au afectat
hotărârea atacată, or analizând textul deciziei instanței de recurs ordinar se constată
că aceasta s-a pronunțat argumentat şi întemeiat asupra tuturor chestiunilor deferite
judecății.
În atare circumstanțe, Colegiul penal menționează că, dreptul la un proces
echitabil, consfințit în articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, enunță preeminența principiului
supremației dreptului, iar unul din elementele definitorii ale acestui principiu este
garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție
definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie rediscutată.
Colegiul penal consideră necesar să specifice faptul că, în jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței
dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca,
atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea
lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România,
Nr.28342/95&62, 14 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că
nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi executorii doar în scopul reluării procesului de judecată şi al unei noi
soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată
pentru a corecta erorile de drept şi omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o
reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi nici
existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru
reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care
reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale şi obligatorii (a
se vedea cauza Bujniţa vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).
În consecință, Colegiul penal constată că, hotărârea contestată nu este afectată
de un viciu fundamental, iar instanța de recurs ordinar s-a expus motivat asupra
chestiunilor esențiale supuse atenției sale, decizia fiind legală şi întemeiată, iar
recursul în anulare declarat urmează a fi respins ca inadmisibil fiind vădit
neîntemeiat.
14
12. Conducându-se de prevederile art.art.457, 435 alin.(1) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de către avocatul
Dragomir Aliona în numele condamnatului Vrancean Ion, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2019, în privința
condamnatului Vrancean Ion xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 26 februarie 2021.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Iurie Diaconu
Liliana Catan
Nadejda Toma
Ion Guzun
Elena Cobzac
Xxxxx Boico