Caiet de Practica in Farmacie

Universitatea “Lucian Blaga”din Sibiu

Facultatea de Medicina “Victor Papilian”

Specializarea Farmacie

CAIET DE PRACTICǍ ȊN FARMACIE

An universitar 2011/2012

An I de studiu

Student:

Rus Luca-Liviu

1

CUPRINS

1 PROTECTIA MUNCII…………………………………………………….. 2

2 SPATII……………………………………………………………………… 3

3 SUBSTANTE ANORGANICE……………………………………………. 6

3.1 Acid boric…………………………………………………………………... 6

3.2 Azotat de argint……………………………………………………………... 7

3.3 Sulfat de bariu………………………………………………………………. 8

3.4 Nitrat bazic de bismut………………………………………………………. 9

3.5 Carbonat de calciu………………………………………………………….. 10

3.6 Iodul………………………………………………………………………… 12

3.7 Sulfat de magneziu…………………………………………………………. 13

3.8 Iodura de potasiu…………………………………………………………… 14

3.9 Tetraborat de sodiu…………………………………………………………. 16

3.10 Clorura de potasiu………………………………………………………….. 17

4 PLANTE……………………………………………………………………. 18

4.1 Anghinare…………………………………………………………………… 18

4.2 Nalba mare………………………………………………………………….. 18

4.3 Fruct de anason……………………………………………………………... 19

4.4 Frunza de matraguna……………………………………………………….. 19

4.5 Floare de galbenele…………………………………………………………. 20

4.6 Floare de musetel…………………………………………………………… 20

4.7 Frunza si floare de paducel…………………………………………………. 21

4.8 Floare de coada soricelului…………………………………………………. 21

4.9 Frunza de izma buna………………………………………………………... 22

4.10 Coada calului……………………………………………………………….. 22

5 APA DISTILATA………………………………………………………….. 24

5.1 Aqua destillata……………………………………………………………… 24

5.2 Aqua destillata ad injectabilia……………………………………………… 25

6 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………… 26

2

1. PROTECTIA MUNCII

Desfacerea medicamentelor în punctele şi unităţile farmaceutice se efectueaza în

conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii.

Medicamentele prevăzute în tabelul "VENENA" vor fi păstrate, sub cheie, într-un dulap

cu uşi din lemn masiv, fără geam. Dulapul va purta inscripţia "VENENA". Cheia dulapului va fi

păstrată de către şeful unităţii sau de către farmacistul desemnat în acest scop.

Depozitarea medicamentelor şi a materialelor în dulapuri, pe rafturi, pe stelaje se va face

în aşa fel încât să nu fie depăşită sarcina maximă admisă pentru mobilierul respectiv.

Medicamentele puternic active cuprinse în tabelul "SEPARANDA” vor fi păstrate în

dulapuri separate, purtând inscripţia „SEPARANDA".

Substanţele inflamabile şi explozive vor fi depozitate în spaţii special amenajate,

asigurându-se aerisirea acestor spaţii, precum şi etanşeitatea recipientelor.

Medicamentele care conţin substanţe toxice vor fi păstrate în dulapuri din lemn masiv sau

metal, asigurate cu cheie; dulapurile vor fi amplasate în încăperi special amenajate. Încăperile

vor fi prevăzute, la uşi şi ferestre, cu gratii metalice.

Păstrarea substanţelor toxice şi a produselor care conţin substanţe toxice se va face în

recipiente de sticlă etanşe; recipientele fragile vor fi protejate cu cadre metalice sau din lemn,

nuiele, plastic etc.; spaţiul dintre recipient şi cadru se va umple cu materiale absorbante, alese

astfel încât, la spargerea recipientului, conţinutul să nu intre în reacţie cu materialul absorbant.

Manipularea substanţelor toxice se va face numai cu ustensile destinate acestui scop şi

care vor fi spălate şi păstrate separat.

Transportul, manipularea şi depozitarea materialelor se vor efectua sub supravegherea

unei persoane desemnate şi instruite în acest scop, în vederea prevenirii accidentelor.

Se interzice accesul cu flacără deschisă în spaţiile de lucru în care se depozitează şi

manipulează lichi de inflamabile şi volatile. Lichidele vor fi încălzite numai pe baie de abur,

uti1izându-se condensator cu reflux.

Pardoselile vor fi păstrate curate pentru a împiedica pericolul alunecării. În cazul în care,

accidental, se varsă pe pardoseli substanţe inflamabile, toxice sau corosive, acestea

vor fi evacuate la reţeaua de canalizare prin spălare cu apă.

Mobilierul depozitului va fi confecţionat din materiale incombustibile.

Spălarea ambalajelor şi a ustensilelor se va face în spaţii special amenajate care vor avea

în dotare soluţii neutralizante.

Manipularea substanţelor se va face de către personal calificat şi instruit în acest scop.

Fiecare recipient, pungă sau pachet depozitate vor fi etichetate. Spaţiile de recepţie şi expediţie

vor avea încăperi separate de lucru.

Se interzice păstrarea şi uscarea pe conducte1e de aburi, gaz, calorifer etc. a

îmbrăcămintei şi a altor materiale îmbibate cu produse inflamabile sau care prezintă pericol de

auto aprindere. Uşile spaţiilor de lucru vor fi astfel construite încât să se deschidă spre exterior.

Se interzice ocuparea cailor de acces in farmacie, cu orice fel de materiale.

Iarna, caile de acces vor fi deszapezite si acoperite cu materiale antiderapante.

3

2. SPATII

Conform legislatiei si reglementorilor in vigoare [1-8] spatiile dintr-o farmacie sunt urmatoarele:

Oficina: încăperea în care are acces publicul, unde se face eliberarea medicamentelor şi a

celorlalte produse de sănătate premise a fi comercializate în farmacie. Suprafaţa acesteia este de

minimum 16m2, bine iluminată şi pardoseala acoperită cu gresie, linoleum sau mozaic.

Receptura: încăperea amenajată, dotată şi destinată preparării formulelor magistrale şi oficinale,

în care e permis doar accesul personalului de specialitate. Receptura are pereţii acoperiţi cu

materiale lavabile şi pardoseala acoperită cu gresie, linoleum, sau mozaic.

Laboratorul: încăperea în care se prepară produse oficinale, elaborate conform unei farmacopei.

Laboratorul şi receptura pot fi organizate în acceaşi încăpere, dacă aceasta are o suprafaţă de

minimum 10 m2. Laboratorul are pereţii acoperiţi cu materiale lavabile, iar pardoseala va fi

acoperita cu gresie, linoleum, sau mozaic.

Activitatea de preparare a medicamentelor este opţională, conform O.U.G. nr.130/2010.

Depozitul: cu o suprafaţă de minimum 10 m2 reprezintă încăperea/încăperile în care se păstrează

medicamentele şi celelalte produse de sănătate permise a fi comercializate în farmacie. Trebuie

să dispună de o zonă specială dedicată păstrării medicamentelor şi produselor de sănătate

expirate, în vederea distrugerii, să dispună de zone distincte şi/sau spaţii inscripţionate privind

depozitarea altor produse de sănătate, altele decât medicamentele.

Spaţiul de confidenţialitate: locul unde pacientul se poate adresa farmacistului, fără ca discuţia

sa fie auzită de terţe persoane, acesta putând fi chiar biroul farmacistului şef.

Biroul farmacistului şef: încăpere, despărţită de celelalte, în care se desfăşoară activitatea

administrativă a farmacistului şef, ea trebuie să aibă condiţii de asigurare a confidenţialităţii

discuţiilor, la nevoie.

Grupul social: cuprinde după caz, oficiul, vestiarul şi toaleta. Pereţii grupului social sunt

acoperiţi cu materiale lavabile iar pardoseala acoperită cu gresie, linoleum sau mozaic.

Amplasarea acestor spatii in cadrul Farmaciei Ropharma nr 41 este descrisa in fig. 1.

4

Fig. 1 – Organizarea spatiilor farmaciei Ropharma 41 Sibiu

In ceea ce priveste dotarea farmaciei exista urmatoarele cerinte legale:

Dotarea cu echipamente

La înfiinţarea farmaciei şi/sau la preluarea funcţiei de farmacist şef, acesta trebuie să

verifice îndeplinirea condiţiilor legate de echipamentele farmaciei:

1. toate echipamentele din farmacie corespund destinaţiei pentru care au fost proiectate şi

condiţiilor legale de funcţionare;

2. toate echipamentele au un astfel de design şi sunt astfel amplasate încât să reducă la

maxim riscul contaminărilor şi al erorilor;

3. toate echipamentele sunt astfel alese încât să poată fi uşor spălate şi curăţate;

4. echipamentele sunt întreţinute şi verificate periodic, după caz, de către firme autorizate în

acest sens.

5

Dotarea cu mobilier

Mobilierul farmaciei:

1. este adecvat, funcţional, are un design profesional şi este uşor lavabil;

2. în oficină, mobierul se compune din mese de eliberare a produselor, dulapuri, rafturi,

mese cu sertare, masă şi scaune pentru persoanele care aşteaptă, sau îşi administrează

medicamente;

3. există un spaţiu de confidenţialitate, în care pacientul poate avea asiguarată discreţia

necesară în discuţia cu farmacistul;

4. există un spaţiu special destinat pentru măsurarea parametrilor biologici;

5. în receptură există mese pentru prepararea medicamentelor, dulapuri şi rafturi pentru

depozitarea substanţelor şi ambalajelor farmaceutice, a reactivilor pentru masa de analiză;

6. în laborator există mese pentru prepararea elaborărilor, opţional – nişa si spatiu pentru

distilator;

7. depozitul farmaciei este dotat cu dulapuri, rafturi pentru depozitarea în bune condiţii a

produselor, înclusiv a celor în carantină;

8. în birou există mobilier adecvat pentru păstrarea documetelor şi desfăşurarea activităţii

administrative a farmacistului şef, precum si aparatura corespunzatoare activitatii ;

9. există mobilier adecvat pentru păstrarea arhivei cu documente specifice.

Aparatura farmaciei se compune din:

1. aparatură necesară desfăşurării activităţii de depozitare a medicamentelor;

sisteme de asigurare a temperaturii adecvate în fiecare incintă (incalzire

centralizata, aeroterme, aparate de aer condiţionat, incinte frigorifice, sisteme

de monitorizare a temperaturii si a umidităţii (umidificatoare,

dezumidificatoare);

2. aparatură necesară preparării medicamentelor (balanţe, cântare, distilator,

pulverizatoare, omogenizatoare, etc.);

3. aparatură necesară furnizării de servicii, precum măsurarea unor parametri

biologici( atunci cand este cazul );

4. aparatură necesară gestiunii cantitativ valorice (calculatoare, imprimante,

program informatic, casa de marcat fiscalizată);

5. sistem de asigurare a securităţii si pazei incintei farmaciei.

Vesela farmaciei se compune, în funcţie de specificul activităţii, din:

- vase de sticlă, de porţelan, de metal emailat, şi ustensile farmaceutice (spatule, linguriţe,

mojar cu pistil, etc.);

- recipiente pentru ambalarea medicamentelor magistrale şi oficinale (de sticlă, de

material plastic), adecvate tipului de preparat farmaceutic.

6

3. SUBSTANTE ANORGANICE [9,11]

3.1 Acid Boric – acidum boricum

Acidul boric are formula moleculara H3BO3 si masa moleculara M = 61,83 g/mol. Substanta

oficinala contine cel putin 99,0% si cel mult 100,5% H3BO3.

Descriere – Lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la pipait sau pulbere cristalina

alba, fara miros, cu gust slab acru.

Solubilitate – Usor solubil in glicerol, alcool la fiebere si apa la fierbere, solubil in alcool si apa.

Solutia A – 0,3 g acid boric se dizolva, prin incalzire, in 50 mL apa si dupa racier se filtreaza;

Solutia filtrata se completeaza la 50 mL prin spalarea filtrului cu apa.

Identificare – La 0,1 g acid boric se adauga 3 mL alcool (R), 0,15 mL acid sulfuric (R) si se

aprinde; marginea flacarii se coloreaza in verde.

Aspectul solutiei – 0,3 g acid boric se dizolva in 10 mL apa; Solutia trebuie sa fie limpede si

incolora.

Aciditate – 2 mL solutie A se completeaza cu apa proaspat fiarta si racita la 10 mL si se adauga

0,05 mL metilorange – solutie (I); Solutia trebuie sa se colorize in galben si nu in portocaliu sau

roz.

Dozare – 2 g acid boric se dizolva in 100 mL amestec format din volume egale de glicerol (R) si

apa in prealabil neutralizat la fenolftaleina-solutie (I) si se titreaza cu hidroxid de sodiu 1 mol/ L

pana la coloratie roz. Se adauga 50 mL glicerol (R) neutralizat, in prealabil, la fenolftaleina-

solutie (I) si se continua titrarea pana la reaparitia coloratiei roz.

1 mL hidroxid de sodiu 1 mol/ L corespunde la 0,06183 g H3BO3.

Conservare – In recipiente bine inchise.

Actiune farmacologica si intrebuintari – are actiune antiseptica slaba. Se caracterizeaza prin:

Este bine suportat de piele si mucoase, dar prin absorbtie poate da reactii toxice grave,

mai ales la copii mici

Se foloseste sub forma de solutie (3-4 % pentru comprese si spalaturi) sau unguent (10%)

Este contraindicate la copiii sub 3 ani

Preparate industriale: alcool boricat 3-4%

7

3.2 Azotat de argint - Argenti nitras

Azotatul de argint are formula moleculara AgNO3 si masa moleculara M = 169,9 g/ mol.

Substanta oficinala contine cel putin 99,6% si cel mult 100,5% AgNO3.

Descriere – Cristale incolore, translucide, cu fractura lucioasa, fara miros, cu gust metallic, apoiu

caustic. La lumina si prezenta substantelor organice se innegreste.

Solubilitate – Solubil in 0,6 mL apa si 30 mL alcool.

Solutia A – 1,5 g nitrat de argint se dizolva in 5 mL apa si se completeaza cu acelasi solvent la

15 mL.

Identificare

1 mL solutie A se dilueaza cu 5 mL apa si se adauga 0,1 mL acid clorhidric 100 g/L (R);

se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in ammoniac concentrat (R).

La 0,5 mL solutie A se adauga 1 mL sulfat de fer (II)-solutie (R); se adauga, cu precautie,

pe peretii eprubetei 2 mL acid sulfuric (R); la zona de contact a celor doua lichide apare

un inel brun.

Aspectul solutiei – Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora

Aciditate – 1,0 g nitrat de argint se dizolva in 25 mL apa proaspat fiarta si racita, se adauga 50

mL clorura de sodium 100 g/L (R), se agita si se filtreaza. La 10 mL filtrat se adauga 0,05 mL

rosu de metil – solutie (I); Solutia se coloreaza in roz. Se adauga 0,05 mL hidroxid de sodium 0,1

mol/L; coloratia trebuie sa devina galbena.

Dozare – 0,3 g nitrat de argint se dizolva in 30 mL apa, se adauga 3 mL acid nitric 250 g/L (R), 5

mL sulfat de amoniu-fer (III) – solutie acida 200 g/L (I) si se titraeza cu tiocianat de amoniu 0,1

mol/L pana la coloratie galben rosiatica.

1 mL tiocianat de amoniu 0,1 mol/L corespunde la 0,01699 g AgNO3.

Conservare – In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

Actiune farmacologica si intrebuintari – are efect bactericid prin precipitarea proteinelor

(cauterizare chimica); pielea se innegreste datorita reducerii argintului sub influenta luminii.

Se utilizeaza in:

Oftalmologie (solutie 1%), ca antiseptic si astringent, precum si pentru profilaxia

oftalmiei gonococile la nou-nascuti (la administrari repetate poate produse arsuri

corneene si conjunctivita chimica);

Dermatologie si stomatologie, ca antiseptic si cauterizant

Arsuri (reduce flora microbiana)

8

3.3 Sulfatul de bariu – barii sulfas

Sulfatul de bariu are formula moleculara BaSO4 si masa moleculara 233,4 g/ mol.

Descriere – pulbere fina, alba, grea, fara miros si fara gust.

Solubilitate – Foarte greu solubili in acizi si in solutii de hidroxizi alcalini, practice insolubil in

apa si in solvent organic.

Solutia A – La 10,0 g sulfat de bariu se adauga 45 mL apa si 5 mL acid acetic (R) si se incalzeste

la fierbere, sub agitare, timp de 5 min; dupa racire se filtreaza si solutia filtrata se completeaza la

50 mL prin spalarea filtrului cu apa.

Identificare

La 0,5 g sulfat de bariu se adauga 10 mL carbonat de sodium 100 g/L (R), se incalzeste la

fierbere timp de 2 minute si se filtreaza; filtratul se aciduleaza cu acid clorhidric (R) si se

adauga 0,25 mL clorura de bariu 50 g/L (R); se formeaza un precipitat alb.

Reziduul de pe hartia de filtru se spala cu apa, se dizolva in acid clorhidric 100 g/L (R) si

se filtreaza; filtratul coloreaza flacara in verde galbui. La filtrat se adauga 0,2 mL acid

sulfuric 100 g/L (R); se formeaza un precipitat alb.

Aciditate – alcalinitate - La 5,0 g sulfat de bariu se adauga 20 mL apa proaspat fiarta si racita,

se agita, se incalzeste pa baia de apa timp de 5 minute si se filtreaza. Dupa racire, la 10 mL

filtrate se adauga 0,05 mL albatru de bromtimol – solutie (I) si se titreaza cu acid clorhidric 0,01

mol/L sau cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/L; la titrare trebuie sa se foloseasca maxim 0,5 mL.

Actiune farmacologica si intrebuintari – substanta de contrast radiologic folosita la examinarea

tractului gastrointestinal sub forma de suspensie si a esofagului sub forma de pasta.

Suspensia de sulfat de bariu se administreaza direct pe cale orala sau prin sonda oro- sau

nasogastrica, 200-250 mL (stomac), 500 mL (intestin subtire) si 600 – 1500 mL pentru

examinarea colonului (clisma baritata); la copii posologia stabilita de medical radiolog.

Substanta nu se absoarbe in tubul digestiv si este contraindicate in perforatii sau obstructii intr-un

segment al tractului gastrointestinal.

9

3.4 Nitrat bazic de bismut – Bismuthi Subnitras

Nitratul bazic de bismut are formula moleculara Bi5O(OH)9(NO3)4 si masa moleculara M = 1462

g/mol.

Substanta oficinala uscata contine cel putin 71,0% sic el mult 74,0% Bi (A = 209) raportat la

substanta uscata.

Descriere – Pulbere fina, alba, fara miros si fara gust.

Solubilitate – Practic insolubil in apa si alcool. Se dizolva in acizi minerali.

Solutia A – 1,0 g nitrat bazic de bismut se dizolva in 20 mL acid nitric 100 g/L (R), prin incalzire

la fierbere, se raceste si se completeaza cu acid nitric 100 g/L (R), prin incalzire la fierbere, se

raceste si se completeaza cu acid nitric 100 g/L (R) la 25 mL.

Identificare

50 mg nitrat bazic de bismut se dizolva in 1 mL acid clorhidric 100 g/ L (R), se adauga 2

mL iodura de potasiu solutie (R) si se incalzeste usor; apare o coloratie galben-portocalie.

Se adauga 0,25 mL sulfura de sodium-solutie (R); se formeaza un precipitat brun –

inchis.

0,1 g nitrat bazic de bismut se dizolva in 1 mL acid clorhidric 100 g/L (R), se adauga 1

mL sulfat de fer (II)-solutie (R) si se toarna pe peretii eprubetei 2 mL acid sulfuric (R); la

zona de contact a celor doua lichide se formeaza un inel brun.

Dozare – 0,3 g nitrat bazic de bismut se dizolva in 2 mL acid nitric (R), se adauga 150 mL apa,

violet de pirocatechina-solutie (I) si se titreaza cu edetat disodic 0,05 mol/L pana la coloratie

violeta. Se adauga 250 mL apa si se continua titrarea pana la coloratie galbena.

1 mL edetat disodic 0,05 mol/L corespunde la 0,01045 g Bi.


Actiune farmacologica si intrebuintari – este un antiacid cu mecanism de actiune fizic (adsorbtie

si film protector). Are an efect antiacid redus prin adsorbtia de HCl si formarea unui film

protector la suprafata mucoasei gastrice (pansamente gastrice). In exces substanta nu se absoarbe

si in consecinta nu produce efecte secundare.Reactioneaza cu hidrogenul sulfurat din intestine

conferind materiilor fecale culoarea neagra (Bi2S3).

10

3.5 Carbonat de calciu – calcii carbonas

Carbonatul de calciu are formula moleculara CaCO3 si masa moleculara M = 100,1 g/mol.

Substanta oficinala contine cel putin 98,5% si cel mult 100,5% CaCO3.

Descriere – Pulbere fina, microcristalina, alba, fara miros si fara gust.

Solubilitate – Practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi cu degajare de CO2.

Solutia A – 2,5 g carbonat de calciu se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50C, in 25 mL acid

clorhidric 100 g/L (R), se raceste si se completeaza cu apa la 50 mL.

Identificare

0,1 g carbonat de calciu se dizolva in 2 mL acid acetic 300 g/ L (R) si se adauga 0,15 mL

oxalate de amoniu 40 g/L (R); se formeaza un precipitat alb, cristalin, insolubil in acid

acetic 300 g/L (R), solubil in acizi minerali.

0,5 g carbonat de calciu se agita cu 3 mL apa si 3 mL acid acetic 300 g/ L (R); se degaja

CO2 care barbotat in hidroxid de bariu solutie (R) formeaza un precipitat alb.

Alcalinitate

5,0 g carbonat de calciu se incalzesc la fierbere cu 100 mL apa timp de 5 minute; suspensia se

filtreaza fierbinte si filtrul se spala cu 5 mL apa incalzita la aproximativ 70C, care se adauga la

filtrat. Dupa racire se adauga metilorange-solutie (I) si se titreaza cu acid clorhidric 0,1 mol/L

pana la coloratie portocalie; trebuie sa se foloseasca cel mult 0,5 mL acid clorhidric 0,1 mol/L.

Dozare

0,1 g carbonat de calciu se dizolva intr-un volum minim de acid clorhidric 250 g/L (R), se

dilueaza cu apa la 100 mL si se neutralizeaza cu amoniac 100 g/L (R). Se adauga 5 mL tampon

amoniacal pH 10,0 (R), 10 mg etedat de magneziu si sodium (R), cateva cristale de eriocrom T

(I) si se titreaza cu edetat disodic 0,05 mol/L pana la coloratie albastra.

1 mL edetat disodic 0,05 mol/L corespunde la 0,005 g CaCO3.


Actiune farmacologica si intrebuintari – este folosit ca antiacid cu mechanism de actiune chimic,

facand parte din categoria neutralizante. In exces ridica pH-ul gastric la maxim neutru, nu se

absoarbe si nu modifica rezerva alcalina:

CaCO3 + 2HClCaCl2 + H2CO3

Din CaCl2 solubila, Ca2+

se absoarbe maxim 20%; restul formeaza saruri insolubile (carbonate,

fosfati), ce se elimina prin scaun.Administrat in doze mari (peste 2 g/odata sau mai mult de 8 g

per zi) antreneaza efectul de rebound acid, prin urmatoarele mecanisme:

Stimularea secretiei de gastrina, consecinta cresterii pH-ului

Efectul direct stimulator al Ca2+

, la nivelul celulelor parietale

Hipercalcemie in insuficienta renala

11

In tratamente indelungate, cu hipercalcemie marcata, se inhiba secretia de parathormon si

are loc retentia de fosfor si precipitarea sarurilor de calciu in rinichi.

Se foloseste si ca antidiareic in diareea de fermentatie, in doze de 2-10 g/ zi pentru un timp

limitat.Contraindicatia acestui tratament este insuficienta renala grava.

12

3.6 Iodul – Iodum

Iodul molecular are formula moleculara I2 si are masa moleculara M = 253,8 g/ mol. Substanta

oficinala contine cel putin 99,5% si cel mult 100,5% I.

Descriere – Lamele cristaline friabile, cu luciu metalic sau fragmente de culoare cenusiu-

violacee, cu miros caracteristic. La aer se volatilizeaza.

Solubilitate – Solubil in 7 mL disulfura de carbon, 9 mL benzene, 10 mL alcool, 20 mL eter, 46

mL cloroform, 100 mL glicerol, foarte greu solubil in apa. Se dizolva in solutii concentrate de

ioduri alcaline. Solutiile in alcool si in eter sunt brune; solutiile in disulfura de carbon sunt

violete; solutiile in benzen si cloroform sunt violet-roscate.

Solutia A – 1,0 g iod fin pulverizat se agita cu 40 mL apa si se filtreaza; Solutia filtrate se

completeaza la 40 mL prin spalarea filtrului cu apa.

Identificare

Prin incalzire (sub nisa) iodul sublimeaza si degaja vapori violeti

10 mg iod se agita cu 5 mL apa. La lichidul decantat se adauga 0,1 mL amidon – solutie

(I); apare o coloratie albastra.

Dozare

0,25 g iod se dizolva intr-o solutie preparata din 2 g iodura de potasiu (R) in 10 mL apa, se

dilueaza cu 50 mL apa si se titreaza cu tiosulfat de sodium 0,1 mol/L pana la coloratie galben –

deschis. Se adauga 1 mL amidon-solutie (I) si se continua titrarea, agitand energic, pana la

decolorare.

1 mL tiosulfat de sodiu 0,1 mol/L corespunde la 0,01269 g I


Actiune farmacologica si intrebuintari – Iodul are actiune antiseptica intensa si rapida. Iodul

iodureaza gruparile –NH2 din structura proteinelor si oxideaza gruparile –SH din structura

enzimelor si a proteinelor bacteriene.torie, antiseptic pe rani (inclusive profilactic), in

stomatologie.

Iodul actioneaza bactericid, sporicid, fungicide si mai putin virucid.

Este folosit ca si antiseptic si fungicide in dermatologie, antiseptie cutanata preoperatorie,

antiseptic pe rani (inclusiv profilactic), in stomatologie.

Este folosit ca solutie de iod iodurat (Lugol), solutie hidroalcoolica 2% si 6,5% (tinctura de iod),

solutie glicerinata 2% (pentru mucoase), solutie in propilenglicol 2% (preoperator).

Iodul si antisepticele care cedeaza iod sunt contraindicate la bolnavii cu hipertiroidism.

13

3.7 Sulfatul de magneziu – magnesii sulfas

Sulfatul de magneziu are formula moleculara MgSO47H2O si are masa moleculara M = 246,5

g/mol. Substanta oficinala contine cel putin 99,0% si cel mult 102,0% MgSO47H2O .

Descriere – Pulbere cristalina alba sau cristale incolore, fara miros, cu gust racoritor, sarat si

amar; eflorescente.

Solubilitate – Foarte usor solubil in apa fierbinte, usor solubil in apa, practic insolubil in alcool.

Solutia A – 10,0 g sulfat de magneziu se dizolva in 30 mL apa si se completeaza cu acelasi

volum la 50 mL.

Identificare

1 mL solutie A se dilueaza cu 2 mL apa, se adauga 2 mL clorura de amoniu 100 g/L (R),

1 mL hidrogenofosfat de disodium – solutie (R) si amoniac 100 g/L (R) pana la reactie

alcalina; se formeaza un precipitat alb cristalin.

1 mL solutie A se dilueaza cu 2 mL apa si se adauga 0,25 mL acid clorhidric 100 g/L (R)

si 0,5 mL clorura de bariu 50 g/L (R); se fomeaza un precipitat alb.

Aspectul solutiei – Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora.

Dozare – 0,25 g sulfat de magneziu se dizolva in 100 mL apa, se adauga 5 mL tampon amoniacal

pH 10,0 (R), eriocrom T (I) si se titreaza cu edetat disodic 0,05 mol/L pana la coloratie albastra.

1 mL edetat disodic 0,05 mol/L corespunde la 0,01232 g MgSO47H2O.


Actiune farmacologica si intrebuintari

Are efect anticonvulsivant in convulsiile din eclampsie

Este tocolitic la doze mari

In doze mari poate produce deprimare cardiaca, deprimare respiratorie, antidotul fiind

calciul

Laxativ

Purgativ

14

3.8 Iodura de potasiu – Kalii Iodidum

Iodura de potasiu ale formula moleculara KI si masa moleculara M = 166,0 g/mol. Substanta

oficinala contine cel putin 99,0% si cel mult 100,5% KI raportat la substanta uscata.

Descriere – Cristale incolore sau pulbere cristalina sau granular, alba, fara miros, cu gust sarat si

slab amar.

Solubilitate – Foarte usor solubila in apa, usor solubila glicerol, solubila in alcool, putin solubila

in acetona.

Solutia A – 10,0 g iodura de potasiu se dizolva in 20 mL apa proaspat fiarta si racita si se

completeaza cu acelasi solvent la 100 mL.

Identificare

La 1 mL solutie A se adauga 0,5 mL acetat de sodium 100 g/L (R) si 4 mL acid tartric-

solutie (R) ; se formeaza un precipitat alb cristalin.

La 2 mL solutie A se adauga 0,1 mL acid clorhidric (R), 0,2 mL clorura de fer (III) 30

g/L (R), 2 mL cloroform (R) si se agita; stratul cloroformic se coloreaza in violet.

2 mL solutie A se aciduleaza cu acid nitric 100 g/L (R) si se adauga 0,15 mL nitrat de

argint 20 g/L (R); se formeaza un precipitat galben, insolubil in amoniac concentrat.


Alcalinitate – la 10 mL solutie A se adauga 0,1 mL acid clorhidric 0,1 mol/L si 0,05 mL

fenolftaleina – solutie (I), Solutia trebuie sa ramana incolora.

Dozare – 0,3 g iodura de potasiu se dizolva in 10 mL apa, intr-un flacon cu dop rodat; se adauga

35 mL acid clorhidric (R), 5 mL cloroform (R) si se titreaza cu iodat de potasiu 0,05 mol/L,

adaugat picatura cu picatura si agitand energic, pana la decolorarea cloroformului.

1 mL iodat de potasiu 0,05 mol/L corespunde la 0,0166 g KI.

Conservare – in recipient bine inchise, ferit de lumina.

Actiune farmacologica si intrebuintari – Dupa administrarea orala se concentreaza in tiroida in

special in cazul bolnavilor de hipotiroidism. In doze mici participa la sinteza hormonilor

tiroidieni; este utila pentru a substitui deficitul de iod din apa si alimente, pentru profilaxia si

tratamentul gusii endemic.

La doze mari (peste 6 mg/zi), la bolnavi cu hipotiroidism, are efect antitiroidian, ducand la

scaderea metabolismului bazal si la corectarea unor simptome clinice cauzate de hiperfunctia

tiroidiana.

Indicatiile terapeutice sunt:

Pregatirea preoperatorie a bolnavilor inaintea tiroidectomiei: initial se obtine starea de

eutiroidie prin administrare de tionamide, apoi timp de 10-14 zile, inaintea interventiei

15

chirurgicale se continua administrarea de iod (scopul administrarii este de a scadea

sinteza hormonilor tiroidieni si pentru a micsora vascularizatia glandei).

In caz de iradiere accidental (deoarece impiedica iodocaptarea si blocheaza tiroida);

In hipertiroidism are utilizare limitata, deoarece sunt necesare doze mari de iod, iar

efectul diminua in timp, chiar daca se continua administrarea.

16

3.9 Tetraborat de sodium – Natrii Tetraboras

Tetraboratul de sodium are formula moleculara Na2B4O710H2O, avand masa molecular M =

381,4 g/mol. Substanta oficinala contine cel putin 99,0% sic el mult 103,0% Na2B4O710H2O.

Descriere – cristale incolore, transparente sau pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust sarat si

lesietic; eflorescente. Prin incalzire, substanta se dizolva in apa de cristalizare, apoi se umfla si

pierde apa; la temperatura mai inalta se topeste si dupa racire formeaza o masa sticloasa,

incolora.

Solubilitate – Foarte usor solubil in apa la fierbere, solubil in 1,5 mL glicerol si in 20 mL apa,

practic insolubil in alcool. Solutia apoasa are reactie alcalina.

Solutia A – 2,5 g tetraborat de sodium se dizolva in 40 mL apa prin incalzire pe baia de apa si

dupa racire se completeaza cu acelasi solvent la 50 mL.

Identificare

La 0,2 g tetraborat de sodium se adauga 0,15 mL acid sulfuric (R), 3 mL alcool (R) si se

aprinde; alcoolul arde cu flacara verde.

1 mL solutie A se aciduleaza cu 0,05 mL acid clorhidric (R); Solutia coloreaza hartia de

curcuma (I) in brun-rosiatic. Culoarea se intensifica dupa uscarea hartiei. Se umecteaza

hartia cu amoniac concentrate (R); coloratia devine negru-verzuie.

Tetraboratul de sodiu coloreaza flacara in galben


Dozare – 2 g tetraborat de sodiu se dizolva in 100 mL apa, se adauga 0,2 mL metilorange-solutie

(I) si se titreaza cu acid clorhidric 0,5 mol/L pana la coloratie portocalie.

1 mL acid clorhidric 0,5 mol/L corespunde la 0,09535 mol/L corespunde la 0,09535 g

Na2B4O710H2O.

Conservare – in recipiente bine inchise.

Actiune farmacologica si intrebuintari – antiseptic local, reduce flora saprofita de pe mucoase si

are actiune antimicrobiana.

17

3.10 Clorura de potasiu – Kalii Chloridum

Clorura de potasiu are formula moleculara KCl si masa moleculara M = 74,56 g/mol. Substanta

oficinala contine cel putin 99,0% si cel mult 100,5% KCl raportat la substanta uscata.

Descriere – Cristale incolore sau pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust slab sarat.

Solubilitate – Solubila in 3 mL apa, practice insolubila in alcool si eter.

Solutia A – 5,0 g clorura de potasiu se dizolva in 60 mL apa proaspat fiarta si racita si se

completeaza cu acelasi solvent la 100 mL.

Identificare

La 4 mL solutie A se adauga 0,5 g acetat de sodium (R) si 4 mL acid tartric-solutie (R);

se formeaza un precipitat alb, cristalin.

2 mL solutie A se aciduleaza cu acid nitric 100 g/L (R) si se adauga 0,15 mL nitrat de

argint 20 g/L (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac


Dozare – 0,2 g de clorura de potasiu se dizolva in 25 mL apa, se adauga cromat de potasiu –

solutie (I) si se titreaza cu nitrat de argint 0,1 mol/L pana la coloratie galben-rosietica.

1 mL nitrat de argint 0,1 mol/L corespunde la 0,007456 g KCl.

Conservare – in recipiente bine inchise.

Actiune farmacologica si intrebuintari – Potasiul are loc plasric, intervenind in procesul de

crestere; participa la glicogenoliza, glicogenogeneza si siteza proteinelor; intervine in

transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor; indispensabil pentru functia miocardului;

stimuleaza SNC.

Se administreaza in hipopotasemie, miastenie, coma diabetica.

Este contraindicat in hiperpotasemie, insuficienta renala, boala Addison, diabet necontrolat.

18

4. PLANTE [9,12]

4.1 Anghinare – Cynara scolymus

Frunza de anghinare (Cynarae Folium) este oficinala in FRX. Frunza plantei Cynara Scolymus

(Asteraceae), uscata dupa recoltare contine cel putin 1,0% fenoli totali exprimati in cinarina si

cel putin 0,35% flavonoide exprimate in rutozida.

Descriere – Caractere macroscopice – Frunze mari, lungi pana la 50 cm, penat septate sau fidate,

cu segmente fidate sau lobate, terminate sau nu, la varf , cu spini. Fata superioara este verde sau

verde-albicioasa, fata inferioara este alb-tomentoasa. Fara miros, gust foarte amar.


Coleretic si colagog, hepatoprotector, regenereaza celulele hepatice, hipolipemianta,

favorizeaza eliminarea renala a acidului uric, bacteriostatica (fata de Salmonella,

Staphylococuccus si Proteus), stimuleaza pofta de mancare.

Se utilizeaza ca adjuvant in: insuficienta hepatica si renala, hepatite cornice, ciroza

hepatica, colecistite acute si cornice, diskinezie biliara, angiocolite, enterite, infectii

intestinale, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, obezitate, ateroscleroza, guta, etc.

4.2 Nalba mare – Althaea Officinalis

Atat frunza de nalba mare cat si radacina de nalba mare sunt oficinale in FRX. Frunza plantei

Althaea Officinalis (Malvaceae) uscata dupa recoltare contine cel putin 20% substante solubile.

Radacina de nalba curatata de suber si de o parte din parenchimul cortical contine cel putin 25%

substante solubile.

Descriere – Caractere macroscopice

Frunzele petiolate, cu limbul triunghiular cordiform, tri- sau pentalobat, cu lobul

terminal ascutit si mai dezvoltat. Frunzele au margini neregulat serat dintate, sunt lungi

de cel putin 5 cm si late de cel putin 3 cm, tomentoase pe ambele fete, verde-cenusiu-

albicioase, cu nervurile proeminente pe fata inferioara. Mirosul este slab caracteristic iar

gustul este mucilaginos.

Radacinile neramificate, cilindrice sau conice, uneori taiate longitudinal, lungi de 10 –

15 cm, groase de cel putin 0,5 cm, flexibile si usoare, de culoare alb-galbuie. La exterior

prezinta striatii longitudinal, fibre lungi, fine, care se detaseaza usor si cicatrice galben-

brune, urme ale radicelelor indepartate. Fractura, alb-galbuie, este fibroasa la exterior si

granuloasa in interior. In sectiune transversal se observa o zona circulara mai inchisa la

culoare, care separa scoarta de zona lemnoasa. Mirosul este slab caracteristic si gustul

dulceag mucilaginos.


acțiune internă secretolitică pulmonară

antiinflamatoare a aparatelor respirator, renal și gastrointestinal

acțiune expectorantă și emolientă

19

Intern, sub formă de ceai în inflamațiile căilor respiratorii; în tulburări gastrointestinale și în

infecții renale. Extern, cataplasme în: laringite, traheite, furunculoze și sub formă de gargară în: abcese dentare,

amigdalite.

4.3 Fruct de anason – Anisi Vulgaris Fructus

Fructul matur al plantei Pimpinella anisum (Apiaceae) contine cel putin 2,0% V/m ulei volatil.

Descriere – Caractere microscopice

Fructe mici, piriforme, formate din doua mericarpe care raman de obicei unite intre ele,

lungi de 2 – 5 mm, cu diametrul de 1,5 mm, cenusiu-verzui sau galben-cenusii, acoperite

de peri aspri, foarte scurti, cu cate cinci coaste subtiri, putin proeminente, de culoare

deschisa. La partea superioara a fructului se observa stilopodul, in forma de disc umflat

care poarta resturile stilurilor, iar la baza, un peduncul subtire.


Se folosește la tratarea anumitor afecțiuni digestive ( în special ale intestinului) și

respiratorii

Afecțiuni ale căilor urinare

Slab efect laxativ

Carminativ - proprietatea de a inhiba fermentaţiile digestive şi de a resorbi gazele

formate, ameliorând meteorismul şi colicile provocate de balonare

4.4 Frunza de matraguna – Belladonnae Folium

Frunza plantei Atropa Belladonna (Solanaceae), cu sau fara varfuri tulpinale, uscata dupa

recoltare. Contine cel putin 0,3% alcaloizi totali exprimati in hiosciamina.

Descriere – caractere macroscopice

Frunze subtiti, ovate, alungit ovate sau eliptice, acuminate, usor ingustate spre baza intr-

un petiol scurt sau aproape sesile, cu marginile intregi, lungi de 5 – 22 cm si late de 3 –

11 cm, cu fata superioara verde pana la verde-brun si fata inferioara mai descisa la

culoare. Frunzele tinere prezinta peri pe ambele fete; frunzele batrane au peri mai rari,

numai de-a lungul nervurilor. Intre nervurile frunzelor se observa la lupa celule nisip

microcristalin de oxalate de calciu. Mirosul este slab, caracteristic, gust usor amar,

neplacut (toxic).


Datorita acestor alcaloizi ambele produse inhiba terminatiile nervoase parasimpatice;

excita sistemul nervos central;

accelereaza ritmul cardiac, provoaca midriaza, dilata bronhiile, diminueaza secretiile si

peristaltismul intestinal.

20

Produsele farmaceutice bazate pe extracte de beladonă sunt indicate pentru combaterea

colicilor gastrointestinale și a spasmelor biliare

4.5 Floare de galbenele – Calendulae Flos

Inflorescentele plantei Calendula officinalis (Asteraceae), uscate dupa recoltare, contin cel putin

23,0% substante solubile.

Descriere – caractere macroscopic

Antodii cu diametrul de 3 – 5 cm, cu un involucru campanulat, format din doua randuri

de foliole ingust-lanceolate, pubescente si cu un peduncul lung de cel mult 1 cm.

Receptaculul cu suprafata plana, cu diametrul de 0,5 – 1 cm. Flori radiare ligulate,

seriate, lungi de 1,5 – 3 cm, de doua ori mai lungi decat involucrul, cu corolla galbena,

galben-portocalie sau galben-rosiatica, cu trei dinti la varf. Flori centrale tubuloase, cu

corolla galbena sau galben-portocalie, cu gineceul de regula rudimentar. Mirosul este slab

aromatic iar gustul amarui-sarat, usor mucilaginos.


ulcerul și gastritele

tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare

tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și

arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu

4.6 Floare de musetel – Chamomillae Flos

Inflorescenta plantei Matricaria Chamomilla (Asteraceae), uscata dupa recoltare, contine cel

putin 0,4% V/m ulei volatile de culoare albastra.


Antodii late de obicei de 1,5 – 2 cm, cu involucru format din trei randuri de foliole

involucrale verzi, lanceolate, scuamoase, imbricate si scarioase pe margine. Pedunculul,

lung de cel mult 2 cm, poarta receptaculul emisferic sau conic, inalt de 3 – 6 mm si lat de

2 – 3 mm, cu 12 – 18 flori marginale female, cu o ligula alba, lateral, de 4 – 6 mm

lungime, tridintata la varf si cu trei nervure. Florile centrale foarte numeroase,

hermafrodite, galbene, tubuloase, lungi de 2 -3 mm, au corola cu cinci dinti, cinci nervure

si androceu sinanter care incojoara stilul cu stigmat bifurcate. Mirosul este caracteristic si

gustul usor amar.


Antiinflamator, emollient, gastroprotector, antiulceros, antispastic, coleretic, colagog,

antibacterian, etc.

21

Intern se utilizeaza ca adjuvant in: faringite, laringite, tulburari digestive, sinuzite,

bronsite, radioterapie

Extern se utilizeaza ca adjuvant in afectiuni ale cavitatii bucale si faringelui, afectiuni

oculare, afectiuni dermatologice, hemoroizi, etc.

4.7 Frunza si floare de paducel – Crataegi Folium Cum Flore

Inflorescenta si frunzele de la baza acesteia, ale arbustilor Crataegus monogyna si/sau Crataegus

laevigata , recoltate inainte de complete dezvoltare a florilor si uscate contin cel putin 0,6%

flavonoide exprimate in hiperozida.


Crataegus monogyna – Frunze variabile, lat ovate, rombic ovate sau robic obovate, la

baza cuneate sau trunchiate, lungi pana la 7 cm, penat lobate sau inegal sectate, cu 3-9

lobi care patrund cel putin pana la jumatatea laminei si au marginea intreaga, numai spre

varf neregulat serata. Fata superioara, verde, este glabra sau prezinta cel mult peri razleti

pe nervuri; fata inferioara, verde-cenusiu mai deschis, este paroasa sau glabra si prezinta

o retea de nervuri proeminente.

Crataegus laevigata – Frunze rotunde, romboidale, obovate pana la ovate, la baza lat

cuneate, lungi de 2,5 – 4 cm, late de 2 – 3,5 cm, scurt si obtuz lobate, cu 3 – 5 lobi care

patrund numai pana la jumatatea laminei si cu marginea neregulat serata. Fata superioara,

verde, este glabra sau prezinta cel mult peri pe nervure; fata inferioara, verde – cenusiu

mai deschis, este glabra sau cu peri cel mult pe nervure si prezinta o retea de nervure

proeminente.


Tonic cardiac, vasodilatator, sedative cardiac si nervos, antiaritmic, hipocolesterolemiant,

anticoagulant, antioxidant.

Recomandat in insuficienta cardiac, angina pectoral, hipertensiune, tulburari cardiac cu

substrat nervos, aritmii, palpitatii.

4.8 Floare de coada soricelului – Millefolii Flos

Inflorescenta plantei Achillea Millefolium (Asteraceae) uscata dupa recoltare, contine cel putin

0,2% m/V ulei volatile de culoare albastra.


Inflorescente in forma de corimb compus din capitule, sau capitule isolate. Capitulele,

alungit – ovate, cu diametrul de 2 – 5 mm, sunt acoperite la exterior cu bractee eliptice,

cu marginea bruna, denticulate catre varf. Receptaculul conic, prevazut cu scuame ciliate,

poarta la exterior cinci flori femele ligulate, obovate, tridentate, albe (mai rar roz sau

rosii). Flori centrale, in numar de 5 – 20, hermafrodite, galbui sau alb-cenusii, cu corola

tubuloasa si pentalobata. Mirosul este caracteristic si gustul aromat si amar.

22

Actiune farmacologica si indicatii terapeutice

Tonic digestive, antiiflamator, stomahic, calmant, antispastic, hemostatic, bactericid

Intern ca adjuvant in: anorexie, sindrom dispeptic, diskinezii biliare, afectiuni

gastrointestinale cu componenta spastic.

Extern se utilizeaza ca adjuvant in plagi, arsuri, hemoroizi, leziuni ano-rectale, ulcer

varicose, intepaturi de insecte.

4.9 Frunza de izma buna – Menthae Folium

Frunza plantei Mentha piperita (Lamiaceae), uscata dupa recoltare, contine cel putin 1,0% V/m

ulei volatil.


Frunze petiolate, cu limbul ovat-lanceolat, acuminate, ingustate in petiol, cu marginea

inegal serata, lungi de 3 – 8 cm, late de 1,5 – 3 cm, de culoare verde-inchis pe fata

superioara, mai deschis pe fata inferioara, uneori cu nuanta violaceu-rosiatica; nervatie

pinata; nervurile secundare formeaza cu nervura mediana un unghi ascutit si se

anastomozeaza intre ele prin arcuri paralele cu marginile frunzei, de la care pleaca cate o

nervure scurta spre fiecare dinte. Fata superioara este glabra; fata inferioara prezinta in

lungul nervurilor peri rari. Pe tot limbul frunzei se observa la lupa peri secretori sub

forma de puncte galbui, lucioase. Mirosul este aromat, caracteristic de mentol, care se

accentueaza prin frecare, gust iute intepator si racoritor.


in probleme ale aparatului digestiv

gastrita sau ulcerul

Indigestia

in tulburari hepatobiliare

crampe intestinale, greturi si stari de voma, dureri de cap, reumatism, nevralgie si

afectiuni respiratorii.

stimuleaza activitatea stomacului, a inimii si a nervilor

4.10 Coada calului – Equiseti Herba

Tulpina sterila a plantei Equisetum arvense (Equisetacceae), uscata dupa recoltare, contine cel

putin 20,0% substante solubile.


Tulpini lungi de 20 – 50 cm, articulate si ramificate, aspre, fistuloase, verde-cenusii cu

internoduri prevazute cu 6 – 19 striatii longitudinal adanci; ramuri verticilate, simple,

lipsite de lacuna centrala, cu patru coaste proeminente. Nodurile tulpinilor prezinta

Frunze mici, verzi, transformate, concrescute in teci cilindrice, lungi de 5 – 12 mm, adanc

divizate in dinti, de culoare bruna, cu marginea mai deschisa, al caror numar corespunde

cu al striatiilor de pe tulpina. Nu prezinta miros si gust.

23


Diuretic, astringent, hemostatic, dezinfectant urinar, antimicrobian, antiinflamator,

expectorant, bronhodilatator, reduce aciditatea gastrica

Intern – adjuvant in edeme, infectii urinare, ulcer gastric, gastrita hiperacida, hemoragii,

etc

Extern – adjuvant in contuzii, ulcer varicose, plagi, eczema, degeraturi, hemoroizi,

transpiratie abundenta a picioarelor.

24

5. APA DISTILATA [9,10]

5.1 Aqua Destillata

Apa distilata este obtinuta prin distilarea apei potabile care corespunde prevederilor

sanitare in vigoare.

Descriere Lichid limpede incolor , fara miros si fara gust (IX,B)

Aciditate-alcalinitate La 10 ml apa proaspata fiarta si racita se adauga 0,05 ml rosu de metil-

solutie (I), solutia trebuie sa se coloreze in galben. La adaugarea de cel mult 0,05 ml acid

clorhidric 0,01 mol/l, coloratia solutiei trebuie sa devina roz.

Amoniu: Cel mult 0,00002%

La 50 ml apa distilata se adauga 1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu – solutie alcalina (R).

Se lasa in repaus timp de 5 minute si se compara cu 1 ml solutie etalon (0.01 ion de amoniu)

completata cu apa la 50 ml, la care se adauga 1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu solutie

alcalina (R).

Calciu si Magneziu La 100 ml apa distilata se adauga 2 ml tampon amoniacal ph 10.00 , 50 mg

eriocrom T (I) si 0,5 ml edetat disodic 0,001 mol/l, trebuie sa apara o coloratie albastra.

Cloruri La 100 ml apa distilata se adauga 0,25 acid nitric 100 g/l (R) si 0,25 ml nitrat de argint

de 20g/l (R), timp de 15 minute nu trebuie sa apara opalescenta.

Dioxid de carbon 25 ml apa distilata, se agita cu un volum egal de hidroxid de calciu-solutie (R)

intr-un cilindru cu dop rodat de 50 ml: solutia trebuie sa ramana limpede timp de 1 h.

Metale grele Cel mult 0,00001%.

100 ml apa distilata se evapora pe baia de apa pana la reducerea volumului la 10 ml; se

prelucreaza conform prevederilor de la “Controlul limitelor pentru impuritati anorganice”

(IX.C.13) si se compara cu 10 ml solutie etalon (0,1 mg ion de plumb).

Nitrati, nitriti La 50 ml apa distilata se adauga 15 mg acid acetic 300 g/l (R), 2 ml 1-naftilamina

si acid sulfanilic (R) si 0,12 g zinc pulbere (R). Timp de 15 minute nu trebuie sa apara o

coloratie roz.

Sulfati La 100 ml apa distilata se adauga 1 ml acid clorhidric 100g/l (R) si 1 ml clorura de bariu

50 g/l (R); solutia trebuie sa ramana limpede timp de 1 h.

Substante reducatoare La 100 ml apa distilata se adauga 2 ml acid sulfuric 100g/l (R), 1ml

permanganate de potasiu 0,02 mol/l si se fierbe timp de 3 minute, solutia trebuie sa ramana

colorata in roz.

Reziduu la evaporare Cel mult 0,001%

100 ml de apa distilata se evapora la sicitate pe baia de apa si reziduul obtinut se usuca la 105 ᵒC

pana la masa constanta (IX.C.15).

Conservare In recipient adecvate bine inchise.

25

5.2 Aqua destillata ad iniectabilia

Apa distilata pentru preparate injectabile

Apa distilata pentru preparate injectabile este apa destinata prepararii medicamentelor

administrate pe cale parenterala, dizolvarii pulberilor pentru preparate injectabile sau diluarii

preparatelor concentrate pentru parenterala, in momentul folosirii.

Apa distilata se obtine din apa potabila sau din apa distilata, intr-un aparat din sticla neutra,

din cuart sau dintr-un metal potrivit. Aparatul de distilare trebuie sa fie corect folosit, iar

colectarea si conservarea apei distilate, pentru preparate injectabile, trebuie astfel facute incat sa

se previna orice fel de contaminare.

Apa distilata pentru preparate injectabile trebuie sa corespunda monografiei Aqua

destillata si urmatoarelor prevederi:

Aspect Apa purificata pentru preparate injectabile trebuie sa fie limpede, parctic lipsita de

particule in suspensie.Se procedeaza conform prevederilor din monografia Iniectabilia.

Impuritati pirogene (TX.F.10). Se administreaza intravenous 10 ml pe kilogram masa corporala

apa distilata pentru preparate injectabile in care s-a dizolvat clorura de sodium apirogena (R) 9

g/l.

Sterilitate. Apa distilata pentru preparate injectabile , folosita la prepararea pe cale aseptica a

solutiilor injectabile , la dizolvarea pulberilor pentru preparate injectabile sau la diluarea

preparatelor concentrate pentru administrare parenterala trebuie sa fie sterile. Se procedeaza

conform prevederilor de la “Controlul sterilitatii” (IX.F.2).

26

6. BIBLIOGRAFIE

1. Legea farmaciei nr. 266/2008, cu modificarile şi completările ulterioare;

2. Ordinul MS nr. 962/2009, pentru aprobarea Normelor privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea farmaciilor şi drogheriilor, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Ordinul MS nr. 75/2010, pentru aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică;

4. Legea nr. 95/2006, privind Reforma în domeniul sănătăţii,Titlul XVII, Medicamentul;

5. Legea nr. 339/2005, privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor

stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Legea nr. 379/2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 178/2000 privind

produsele cosmetice;

7. Ordinul nr. 244/2005 şi Ordinul nr. 401/2005, privind prelucrarea, procesarea şi

comercializarea plantelor medicinale şi aromatice utilizate ca atare, parţial procesate sau

procesate sub formă de suplimente alimentare predozate, cu modificările şi completările

ulterioare;

8. Legea nr. 176/2000, privind dispozitivele medicale, cu modificările şi completările

ulterioare.

9. Farmacopeaa Romana, Ed. X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993.

10. Farmacopeea Romana, Ed. X-a, Suplimet 2001, Ed. Medicala, Bucuresti, 2002.

11. Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de farmacologie, Ed. Medicala, Bucuresti, 2006.

12. Memomed, Editia a 18-a, Memorator de fitoterapie, Ed. Universitara, 2011.

Documents

Caiet de Practica in Farmacie