Caietele OBSS I · 2012. 10. 2. · Diploma regelui Ludovic cel Mare din anul 1347 men]ioneaz@ c@ diploma veche a fost mistuit@ de foc, deci atest@ existen]a ei mai veche, ca o localitate

MIRCEA REMUS BIRTZ

Caietele OBSS I

NAPOCA STARCluj, 2001

MIRCEA REMUS BIRTZ

Caietele OBSSI

4

.

.

� Autorul, 2001

Editura NAPOCA STARstr.Horea 47-49/32tel:094/79 48 09tel/fax:064/43 38 32

Director general: Director de editur@: Redactor }ef:Vladimir Fischer Gabriel Hrdlicska Dinu Virgil

e-mail: [email protected]

http://www.napocastar.ro

Lector de carte: Ileana Vere}

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

BIRTZ, MIRCEA REMUSCaietele OBSS I/ Mircea Remus Birtz. -

Cluj-Napoca: Napoca Star, 2001

280 p. ; 21 cm.

ISBN 973-8169-92-5

5

.

.

Cuv$nt ^nainte

„%n timpurile vechi, cel care era capabilde ^nv@]@tur@ }tia lucrurile cele mai mici }itaina ad$nc@. Dar ei erau tainici }i, de aceea,nu puteau fi cunoscu]i. Deoarece nu puteaufi cunoscu]i, le dau o figur@ dup@ ̂ nchipuireamea: era timizi, ca cei care trec iarna untorent; erau nehot@r$]i, de parc@ s-ar fi temutde vecinii lor; erau gravi, ca ni}te oaspe]i;erau pruden]i, de parc@ ar fi trecut pe ghea]@topit@; erau simpli, ca un lemn nelucrat; eraude necuprins, ca o vale; era de nep@truns caapa tulbure. Erau cei care, p@str$ndu-}ilini}tea, }tiau s@ fac@ curat ceea ce eramurdar. Erau cei care, prin }tiin]a lor de aface mi}carea etern@ – lini}tit@, contribuiaula via]@. Ei urmau calea lui Dao }i nu doreaumulte. Nedorind multe, ei se mul]umeau cuceea ce exist@ }i nu cereau nimic nou. ”

Lao Tzi, „Dao de Tzin”, XV

Materialul care alc@tuie}te primul num@r al Caietelor OBSS este^n m@sur@ s@ explice ce este }i ce ^}i propune OBSS-ul. Cuv$ntul^nainte ^}i propune s@ aduc@ ^nt@rire unei declara]ii de apartenen]@a acestui ordin – tradi]ia.

Suntem con}tien]i c@ o asemenea declara]ie de apartenen]@, oasemenea a}ezare ̂ n lume, p$n@ la urm@, poate declan}a reac]ii care

6

.

.

pot glisa de la z$mbete condescendente p$n@ la agresivitate. Pentruc@ nu suntem naivi, ne asum@m aceste aparente riscuri. {tim c@ lu-mea ^n care tr@im este o lume hipnotizat@ de mirajul noului, }tim c@este cople}it@ de dorin]a de a devora realitatea. {tim, de asemenea,c@ aceast@ raportare la realitate nu este nou@ }i c@ prin cotloaneleistoriei pot fi ̂ nt$lni]i suficien]i „apostoli” care au statuat valorile careguverneaz@ timpurile moderne. Este departe de noi g$ndul c@ ceeace este nou este r@u ^n sine. Un lucru ^ns@ ^l afirm@m cu t@rie – ra-portarea la nou poate fi adecvat@ ori gre}it@. Noul care se c@zne}tes@ dinamiteze subtilele }i tainicele rela]ii cu trecutul }i este v@duvitde obiectivitatea care s@-l pun@ ^n ordine cu viitorul este prizonierulautosuficien]ei, narcisismului ori slavei de}arte. Suntem ^ncredin]a]ic@ ceea ce dezintegreaz@, c@ ceea ce se risipe}te }i nu las@ ^n urm@dec$t pleava }i cenu}a nu este reazemul de care te po]i sprijini ^nvremuri de restri}te. Re]eta dup@ care se multiplic@ acest „ceva nou– ceva absolut nou” are o repetitivitate t$mp@, un cantitivism g@unos,o discontinuitate care ̂ nfioreaz@ g$ndul. Originalitatea este stindardulsub care defileaz@ partizanii nout@]ii, originalitatea este lozinca pecare o scandeaz@ sus }i tare. V$nzoleala, agita]ia, zgomotul }i artificiilevizuale sunt ^nsemnele sale, acelea}i, de altfel, cu cele ale haosuluicare este gata s@ ne ̂ n}face. %ntr-adev@r, originalitatea nu-i dec$t pa-ravanul ̂ nd@r@tul c@ruia a avut loc o uzurpare, e locul ̂ n care multiplulpoart@ cununa Unului. Fructul acestei uzurp@ri este „deficitul” defiin]@.

Suntem la fel de ^ncredin]a]i c@ ceea ce intrat }i r@mas ^n lume –fiin]a – nu a f@cut risip@ de artificii spectaculare, ci mai degrab@ s-ainsinuat cu discre]ie, gra]ie, perseveren]@ }i tr@inicie. Ar fi gre}it s@credem c@ ea s-a retras ^n „ascundere” datorit@ nemerniciei vremu-rilor, pentru c@ fiin]a a locuit ^ntotdeauna ^n „ascundere”, aidomaoric@rei temelii adev@rate. %n alte vremuri, mai pu]in nemernice, omula avut o alt@ raportare la „temelie” drept care }i aceasta a fost maipu]in ascuns@. Cei care s-au ad@pat de la „izvorul hranei” sunt au-tenticii p@str@tori }i adev@ra]ii ̂ nv@]@tori ai lumii acesteia. Persiflarea,caricaturizarea, def@imarea, negarea ori uitarea mo}tenirii care ne-afost l@sat@ ̂ n „gestiune” nu dovede}te doar o lips@ de respect, ci chiarprostie.

7

.

.

%n ceea ce ne prive}te, nu vom obosi s@ m@rturisim acest crez }ipe m@sura puterilor noastre, ne vom str@dui s@ aducem la lumin@c$t mai multe din comorile care ne-au fost l@sate ^n posesie.

Se cuvine s@ mai facem c$teva preciz@ri. Paginile Caietelor OBSSsunt deschise tuturor celor preocupa]i de studii tradi]ionale, dup@cum ne sim]im obliga]i s@ preciz@m c@ nu avem date certe cu privirela frecven]a de apari]ie a acestor Caiete.

Macarie cav. Hede}iu, OBSSPrior al Prioratului Rom$n

al Ordinului Bizantinal Sf$ntului Morm$nt

8

.

.

Lectoris Salutem in Domino!

Prin bun@voin]a D-lui Dr.Cav. Marcel Cuceu, OBSS se public@ 3monografii, dou@ redactate ̂ n 1994 la Roma, cea de-a treia redactat@la Cluj, ^n anul 2000.

Primele dou@ monografii trateaz@ despre anumite laturi ale spi-ritului aristocratic, ast@zi pe cale de dispari]ie. Cei 7 ani scur}i de laredactarea lor nu au f@cut dec$t s@ confirme anumite aser]iuni con-]inute ^n ele.

Dl. Alfons Andrei Erwin Vasitsek (n. la Vrdnik, Croa]ia, 1912 –m. la Baia-Mare, 1985), economist }i profesor, a fost descendentulunor vechi familii de ingineri minieri. Preocupat de vechile tradi]iiale mineritului, a redactat c$teva scurte studii de resort; noi am intrat^n posesia celui pe care ^l public@m acum.

Studiul Un punct de vedere asupra c$torva momente din istoriaBisericilor Transilvane (sec. XIV-XVIII) a fost prezentat la Univer-sitatea din Alba Iulia, la un simpozion de istorie, ^n data de 14 de-cembrie 2000.

Exprim@m gratitudinea noastr@ D-lui Dr. Cuceu, OBSS, D-nei Dr.Maria Lucia Ha]egan }i D-nei Lucia Maria Laz@r-Ha]egan, care auf@cut posibil@ finan]area acestei tip@rituri.

Dr.Theol. Mircea Remus Birtz, OBSS

9

.

.

C$te ceva despre istoria minelor din Baia Sprie

de Alfons A. E. Vasitsek

Istoricul

Mineritul ̂ n Baia Sprie se pierde ̂ n negura timpurilor. Nu }tim decine au fost ele descoperite, de la cine au ^nv@]at arta minerituluitriburile libere dacice. Urmeaz@ o perioad@ de timp de un mileniu,adic@ de la 271 e.n. p$n@ la 1347, un timp din care ne-au r@masnumai urme c@ s-a extras metalul nobil.

Metodele de lucru folosite ^n acest interval sunt:– prelucrarea aluviunilor, sp@larea nisipurilor auro-argintiferedin p$raiele }i r$urile regiunii, sistem care a fost practicat ^nmic@ m@sur@ p$n@ la na]ionalizare;– sp@lare sub cerul liber a unor gropi ̂ n roc@ cu con]inut aurifer,iar roca a fost sf@r$mat@ cu ajutorul focului, adic@ la ^nceputse ^nc@lzea roca }i pe urm@ se stropea cu ap@;– extrac]ia prin galerii, s@pate pe fiorul filonului, cu ajutorulciocanului }i piconului. Galeriile erau ^nguste }i scunde, ^nc$tomul se putea numai t$r^. Acest sistem a fost folosit p$n@ lautilizarea prafului de pu}c@ ^n minerit.

Minerii au fost recruta]i:– ^n Dacia roman@, din r$ndul sclavilor }i infractorilor con-damna]i (ad metalum), sistem folosit de ]@rile de origine latin@,unde mineritul se f@cea cu condamna]i;– dintre cet@]enii liberi, care erau scuti]i de d@ri, fiind obliga]is@ predea numai „urbura” c@tre visteria regal@, cu dreptul dea deschide mine pe proprietatea oricui, f@r@ a putea fi stingheri]ide nimeni ̂ n aceast@ ocupa]ie; sistem practicat mai ales ̂ n sta-tele de origine germanic@ sau de coloni}tii germani.

Modul de exploatare se f@cea prin ^ntov@r@}iri, adic@ fiecare to-var@} lucra efectiv. %n general, se exploata numai un singur filon. Dac@un asociat se ^mboln@vea sau se accidenta, avea dreptul de a puneun ̂ nlocuitori, pe care ̂ ns@ ̂ l pl@tea d$nsul. Mai t$rziu, cu dezvoltarea

10

.

.

tehnicii, c$nd, pe l$ng@ munca fizic@, se asociaz@ }i capitalul, aparsociet@]ile pe baz@ de „cuxe”. Aceste a}a-zise societ@]i erau formatedin 128 de cuxe, indiferent de m@rimea lor. Proprietarul unei cuxeavea dreptul la cota parte din beneficiu, dar }i obliga]ia, ^n caz depierdere, la cota parte din deficit. Pentru ac]iuni de binefacere, fieora}ului sau bisericii, se d@dea un num@r de cuxe, din care se ^ntre-]ineau spitalele }i ac]iunile samaritane.

Primele dovezi despre existen]a mineritului ̂ n aceast@ regiune da-teaz@ din anul 1329, prin care regele Carol Robert acorda dreptulde a popula teritoriului ^mp@durit ^ntre Baia Mare }i Baia Sprie.

Diploma regelui Ludovic cel Mare din anul 1347 men]ioneaz@c@ diploma veche a fost mistuit@ de foc, deci atest@ existen]a ei maiveche, ca o localitate privilegiat@, c@reia i se acorda, ^ntre altele:

a. hotarul ora}ului pe o raz@ de 3 mile. Dreptul de a exploatalemnul necesar mineritului din p@durile regale;b. dreptul de a alege un primar pe timp de un an la Boboteaz@,cu drept de jurisdic]ie;c. dreptul de a alege „magistrul montan”, care, ^mpreun@ cuprimarul }i jura]ii, va judeca procesele miniere;d. se va da regelui ^n urma exploat@rii minelor urbura }i sevor alege „scansores”, care ^n permanen]@ vor depista mun]ii}i vor controla minele pentru a impulsiona venitul regal.

Ora}ul era obligat ca ^n fiecare an de Sf. Gheorghe s@ pl@[email protected] de galbeni.

Tot din acel timp se presupune }i existen]a sigiliului ora}ului, careeste ̂ n form@ rotund@ ̂ n mijloc pe un v$rf de deal cu trei piscuri suntdoi b@rba]i ^n hain@ de minier, cel din dreapta ]ine ^n m$na dreapt@un ciocan }i ^n st$nga o cazma, cel din st$nga ^n ambele m$ini ocazma, iar inscrip]ia precizeaz@: „S. Civitatis de Medio Monte”.

%n 1411, Baia Sprie ^mpreun@ cu Baia Mare }i Satu Mare ajunge^n proprietatea despotului s$rb {tefan Lazarevici, acesta primindu-le^n schimbul cet@]ii Beograd. Dup@ moartea acestuia, vor trece ̂ n pro-prietatea lui George Brancovici, ^n care timp locuitorii au mult desuferit de pe urma acestuia.

De la anii 1445, Baia Sprie intr@ ^n proprietatea lui Iancu de Hu-nedoara, sub care mineritul ̂ ncepe din nou s@ ̂ nfloreasc@. Privilegiile

11

.

.

avute sunt re^nnoite, la care se adaug@ altele noi. %n anul 1455, Iancude Hunedoara doneaz@ ora}ului minele din Cavnic. Pe de alt@ parte,ordon@ func]ionarilor regali mineri }i ora}ului Baia Mare s@ respecteprivilegiile ora}ului Baia Sprie, deoarece sunt drepturi c$}tigate dinvechime. Tot din acest document rezult@ c@ ^n regiune au fost treilocuri principale de minerit: Baia Mare, Baia Sprie }i Cavnic. Asupraacestor mine supravegherea era exercitat@ de func]ionari regali mi-nieri, av$nd ca }ef „groful minier”. Rolul lor, pe l$ng@ ̂ ncasarea „ur-burei”, era cel de a controla }i ^ndruma mineritul.

%n anul 1460, ora}ul este jefuit }i pustiit de armatele principeluiAlbert al Poloniei. Tot atunci aceast@ soart@ au avut-o }i Baia Mare}i Cavnicul. Veniturile minelor sunt arendate de c@tre rege prin Thurzobancherului german Fugger.

Dup@ lupta de la Mohács, lini}tea }i siguran]a intern@ au mult desuferit, regiunea este cutreierat@ de bande care o jefuiesc, minerituldecade, breslele se desfiin]eaz@, o mare parte din mineri emigreaz@.

%n anul 1535, se introduce un nou sistem de greut@]i, care r@m$n^n vigoare p$n@ ̂ n timpul ̂ mp@r@tesei Maria Terezia, din care pentruaur }i argint se stabile}te 1 Loth (Lat ^n ungure}te = 1/16 Marka =233,812 gr = 4,325 s$mburi).

Nu se scurge un secol, }i ̂ n anul 1562 trupele turce}ti care asediaz@Satu Mare, din gre}eal@, incendiaz@ Baia Sprie.

%n 1575, sfatul ora}ului reglementeaz@ raporturile ^ntre mineri }iproprietari astfel:

1. La steampuri (stompuri) }i anexe zilnic ̂ ntre orele 6 la 7 (19),iar s$mb@ta p$n@ la orele 3 (15), se termin@ la ora 5 (17).2. Timpul de preaviz al muncitorilor minieri este de 6 s@p-t@m$ni, care se anun]@ ^n ziua pl@]ii salariului, iar pentru ceide la steampuri de o s@pt@m$n@. Aceast@ dispozi]ie arat@ clarlipsa minerilor.

Tot ^n acest timp, 1580, se dob$nde}te dreptul de folosire a lem-nului de pe suprafa]a ^ntreag@ a Mogoa}ei.

Datorit@ muncii grele }i istovitoare a minerilor, aici la Baia Spriese ^nfiin]eaz@ prima dat@ pentru ^ntreaga Transilvanie o „Cas@ deAjutor Reciproc” (Bruderlade). %n preambulul statutului scrie: „D@mspre amintire, celor ce se cuvine, persoanelor de r$nd }i celor de

12

.

.

seam@. C@ v@z$nd pe acei minieri s@raci, veni]i de departe }i de pep@m$nturi streine pentru salar, care ̂ nboln@vindu-se din cauza aeruluistricat }i muncii periculoase ̂ n mine, ̂ n situa]ia lor mizer@ }i uneori amor]ii, care ^n perioada de boal@ nu au posibilitatea de a-}i procuraalimente sau s@ pl@teasc@ medic sau ^n caz de moarte nu au at$t cuce s@ fie ^ngropat”.

Reiese din acest document situa]ia precar@ a minerilor, iar, pede alt@ parte, c@ acest ajutor se referea numai la ajutorarea celorbolnavi, deci nu se ocupa de cei incapabili de munc@, orfani }iv@duve.

Anul 1579 este anul de fondare a satului Chiuzbaia pe margineap$r$ului Sf. Ioan, pentru a se putea ^ncepe mineritul aici, satul fiindcolonizat de Baia Sprie, c@reia î }i apar]ine.

Principele Bathory Sigismund, av$nd nevoie de bani, d@ ̂ n chirieminele din Baia Sprie }i Cavnic baronului austriac Herbstein Felicianpentru suma de 33.160 taleri imperiali, pe durata a trei ani. Din aceas-t@ sum@ ne putem da seama de veniturile acestor mine.

Nu peste mult timp, ̂ n 1593, n@v@le}te o ceat@ de bandi]i dinspreT$rgu L@pu}, care, ^mbr@ca]i ^n haine t@t@re}ti, atac@ ora}ul, ^l inva-deaz@ }i ucid o parte mare a locuitorilor; pentru ca minerii s@ nu poat@ie}i din mine, incendiaz@ toate instala]iile. Ora}ului ̂ i trebuie aproapeun secol ca s@ se poat@ reface.

%n anul 1620, el este afectat de o alt@ calamitate, ploi ̂ ndelungate,care dureaz@ de la ^nceputul prim@verii p$n@ ^n luna mai, toate lu-cr@rile miniere trebuind sistate din cauza inunda]iilor, astfel c@ ̂ n acestan urbura a fost de numai 50 fl.

Din anul 1638 dateaz@ un contract de ^nchiriere privind mineleor@}ene}ti, ^ntre minele Vont, Entre, Thomas, ^ntre ora}, pe de oparte, }i fra]ii Lisbona, pe de alt@ parte. Din acesta rezult@ c@ fra]iiLisbona preiau datoriile ora}ului, ^nchiriaz@ topitoarele ora}ului }ipl@tesc chirii 30 fl. de cuptor pentru topirea minereului din minelede la borcut. Ora}ul pune la dispozi]ie mangalul necesar topiriiminereurilor de borcut la pre] pl@tit de cetate. P$n@ c$nd familiaLisbona conduce c@mara, sulfatul de cupru necesar camerei din minaVont la pre]ul de 8 fl., tot a}a }i gletul. Casele apar]in@toare de mine,precum }i steampul de la borcut sunt ale societ@]ii. Ora}ul pred@

13

.

.

pentru necesit@]ile minei jum@tatea grajdului, 4 cai }i c@ru]a. Ora}ulpred@ dou@ linii 1/2 pentru minele de la borcut, 1/2 pentru societate.Minele amintite mai sus }i toate construc]iile, precum }i veniturile ^n1/2 parte le va primi ora}ul. Cele patru steampuri deasupra ora}ului^mpreun@ cu minereul respectiv se predau din partea ora}uluisociet@]ii. Idem lemnul de min@ apar]in$nd minei Vonth. Ora}ul d@pentru mangal lemnul t@iat ^n st$njen. Ora}ul pred@ cu toate sculeleatelierul de forj@, ^ns@ lucr@rile necesare pentru minele de la borcutse vor pl@ti ora}ului la pre]ul obi}nuit. %n afar@ de aceasta, ora}ulpred@ 8 cai cu c@ru]ele de fier. Minele deschise ulterior din a c@rorbeneficiu ora}ul prime}te jum@tate.

%n acest timp, ^n ora} au existat urm@toarele bresle:1. breasla minerilor2. breasla muncitorilor de steampuri3. breasla c@l@re]ilor (lucr@torilor cu cai)4. breasla aurarilor (bijutierilor)5. breasla bouarilor (c@r@u}i cu boi).

%n anul 1642, familia Lisbona cump@r@ mina ̂ mpreun@ cu steam-pul respectiv de pe borcut pentru suma de 1132 fl.

%n secolul al XVII-lea, asupra ora}ului se perind@ mai multe st@-p$niri: c$nd este st@p$n principele Transilvaniei, c$nd ̂ mp@ratul Aus-triei. Armatele acestor puteri s@r@ceau ora}ul prin diferite contribu]ii,din care cauz@ nu mai are mijloace cu care s@ contribuie cu cota partede 1/2 la minele exploatate de stat, din care cauz@ ora}ul ar fi deacord s@ le predea ̂ n ̂ ntregime statului. Astfel, la 25 octombrie 1689,se ̂ ncheie conven]ia prin care trec ̂ n proprietatea statului minele Tu-dor, Tomoz, Levez }i Vonth, precum }i alte mine exploatate de ora},^mpreun@ cu dreptul de a folosi p@durile, inventarul minier, steam-purile }i topitoarele, pe de alt@ parte, statul se oblig@ a prelua datoriaora}ului de 24.520 fl. renani. Pe viitor locuitorii ora}ului vor fi scuti]ide por]ii (impozite), taxe }i de orice fel de alte taxe. R@m$n ^n pro-prietatea exclusiv@ a ora}ului dou@ mori de m@cinat f@in@, un topitor}i un steamp. Statului ̂ i revine dreptul de a face explor@ri }i exploat@ri^n jurul minelor cedate }i a mun]ilor ^nvecina]i. Prezenta conven]ieintra ^n vigoare la 1 ianuarie 1690 (sunt enumerate numai punctele

14

.

.

ce se refer@ la minerit). Conven]ia a fost ratificat@ ^n ^ntregime de^mp@ratul Leopold I la 21 ianuarie 1690.

%n anul, 1689 }i familia Lisabona pred@ statului minele sale depe borcut. Pentru a-}i m@ri veniturile, ora}ul ^n anul 1692 deschidenoi mine, ̂ n acest scop cheltuindu-se 3.231 fl., iar ̂ n 1694 tot ̂ n acestscop se mai cheltuiesc 2.146 fl., nu numai pentru minele de aur, ci}i pentru cele de fier, acestea din urm@ av$nd rezultate bune. Sfatulora}ului stabile}te ca plata muncitorilor s@ se fac@ ^n ultima zi apostului (mare), ^n Joia verde, Sf. {tefan, Sf. Martin }i de Cr@ciun.

Din anul 1702 ne-a r@mas un contract prin care ora}ul preia 1/2din mina Keresztgang, iar ora}ul pred@ 1/2 parte din steampul de pevalea Pui; transportul minereului ̂ l va suporta ora}ul, pl@tind pentruaceasta 20 denari de c@ru]@.

Asupra ora}ului iar vin timpuri grele: ̂ n anul 1710 b$ntuie ciuma,mor ^n decurs de 2 luni 580 persoane; ^n 1717 ora}ul este cotropitde t@tari, care incendiaz@ o mare parte din ora} }i jefuiesc ora}ul. %n1742 b$ntuie din nou ciuma, de data asta sunt 700 de mor]i.

%n timpul ^mp@r@tesei Maria Terezia, se ridic@ cadastrul ]@rii, cucare ocazie ^n 1771 se ridic@ cadastrul ora}ului, din care reiese c@p@durile ora}ului au avut o ̂ ntindere de 12.293.380 st$njeni p@tra]i.

%n jurul anului 1800 au existat 46 de societ@]i miniere }i 11 steam-puri, cu 211 s@ge]i, 1 forj@ mare, 22 cuptoare de topit, 1 cuptor deseparat argintul de aur. De men]ionat este c@ ^n procedeul ca rocatare de cuar] s@ fie ̂ nt$i „muiat@ cu ajutorul focului }i pe urm@ uscat@}i abandonat@” se folose}te numai praful de pu}c@.

C@tre sf$r}itul secolului al XIX-lea, mineritul din Baia Sprie ̂ ncepes@ decad@. Con]inutul de aur scade sim]itor, iar cel de argint cre}te.La aceasta se mai adaug@ }i faptul c@ ]@rile al c@ror sistem monetara avut la baz@ bimetalism trec la monometalism, deci argintul nu maieste c@utat. La sf$r}itul secolului al XIX-lea, ^n Baia sprie sunt 34 desociet@]i miniere, 7 lucreaz@ numai sporadic. Cea mai mare lovitur@o prime}te c$nd Mexicul }i China trec de la fondul lor monetar deargint la cel de aur, astfel c@ pe pia]a interna]ional@ sunt aruncatemari cantit@]i de argint.

Aceast@ decaden]@ se vede }i din datele demografice; astfel ^n1804 ora}ul avea 4.272 locuitori, iar ^n 1890 avea 4.816.

15

.

.

%n anul 1918, minele statului sunt preluate de statul rom$n, mo-dernizarea }i prospectarea merge cu pa}i ^nce]i, iar ^n 1930 se con-struie}te floca]ia.

%n anul 1860, statul vinde exploatarea {uior unor particulari, care^ns@ o exploateaz@ ^ntr-o m@sur@ mic@. Din lucr@rile vechi rezult@ c@filonul Cremenea are direc]ia Est-Vest }i lungime de 1000 m }i celmai bogat este pe partea de la Cavnic.

...............................................................................................Cele mai importante exploat@ri de-a lungul timpului s-au f@cut

l$ng@ „Mina de Est”, aici muntele este g@urit ^n toate direc]iile, at$tdin punct de vedere al exploat@rii, c$t }i al exploata]iei.

Metodele de lucru folosite sunt:– prelucrarea aluviunilor, sp@larea nisipurilor din p$raiele }idin r$ul S@sar, sistem care a fost practicat ̂ n mic@ m@sur@ p$n@la na]ionalizare, c@ut$nd s@ descopere locurile fostelor steam-puri }i sp@l$nd sterilul l@sat;– s@parea unor gropi sub cerul liber ̂ n roc@ cu con]inut auri-ar-gintifer;– s@parea de galerii pe firul filonului cu ciocan }i dalta. Acestegalerii sunt ^nguste }i scunde, ^nc$t minerul se putea numait$r^, iar aerajul era foarte slab. Lucra ̂ n general numai un singurom. %n caz c@ filonul permitea, se lucra ̂ n doi, unul ]inea dalta,iar ortacul b@tea cu ciocanul. Prin acest sistem ^naintarea erafoarte anevoioas@: se ̂ nainta aproximativ anual ̂ n medie 8-10m (4-5 Klafter).

Ulterior se introduce focul.S-a folosit cu mult@ eficacitate la Baia Sprie la filoanele plumbifere

(mineralizarea complex@ nefiind ^nc@ cunoscut@) cu con]inut au-ro-argintifer. Prin aceast@ metod@, focul elimin@ umiditatea din roc@prin ^nfierb$ntare, î m@re}te coeziunea, î departe p@r]ile compacte,roca crap@, se desparte ^n f$}ii, put$nd fi prelucrare mai u}or.

%n Baia Sprie este folosit la l@rgirea galeriilor de prospectare, rec-tific@ri de galerii }i ^n special la extragerea mineralelor de steamp.

Acest procedeu folose}te un stativ care se acoper@ cu tabl@, iarpe margini se astup@ bine cu piatra, ca flac@ra s@ fie concentrat@ spredirec]ia dorit@. Acest stativ este denumit „Prögelkatze” }i are ur-

16

.

.

m@toarele dimensiuni: 25 „lung, partea dinainte, adec@ de unde a-tinge roca are o l@]ime de 14, „iar ^n spate 23”. Picioarele dinainte6 }i ^n spate 15 ]oli. Stativul ^n partea superioar@ este pu]in bombat}i are trei table, }i anume una sus }i dou@ lateral, se mai necesit@ unc$rlig }i o furc@ care sunt fixate pe c$te o coad@ de lemn de cca 3 mlungime, cu ajutorul c@rora se manevreaz@ focul. Din cauza c@ldurii}i a fumului, muncitorul nu se poate apropia, ci este culcat pe talp@.

Se pune ̂ n func]iune astfel: stativul este a}ezat l$ng@ roc@, peretelecu tablele respective se astup@ bine toate g@urile cu pietre, se ia unlemn, cu o lungime de 18 }i grosime de 12, care trebuie s@ fie bineuscat, }i se a}eaz@ sub gr@tar }i se aprinde o „o barb@. Aceasta estede 15” }i, pe de o parte, sunt ^ncrustate surcele. Fumul }i focul sunteliminate de aeraj pe tavan. Focul este ^ntre]inut p$n@ la sf$r}itul}utului sau c$nd aerul se sub]iaz@ (se stric@).

Prin acest sistem se face o deschidere cu un diametru de 2 X 2 1/2 picioare }i ^n ad$ncime de c$]iva ]oli. Procedeul se repet@ de maimulte ori, ca talpa s@ nu se urce trebuie s@ fie t@iat@ sau pu}cat@.

L@rgirea galeriei se face ^n a}a fel, ca o cantitate de lemn se sti-vuie}te la un perete lateral }i se stivuiesc ̂ nclinat }i pe urm@ se acoper@cu un strat de lodbe. La o astfel de stiv@ se folosesc 48 de lodbe }i16 r$nduri, prin aceasta se for]eaz@ focul spre peretele ^n cauz@, ^n-cing$nd bine roca, tot a}a se procedeaz@ }i la peretele opus. Dup@ce s-a ajuns la l@]imea dorit@ se atac@ acoperi}ul, dar f@r@ a mai finevoie de a se folosi un strat pentru acoperire, deoarece flac@ra tre-buie s@ preling@ roca din acoperire, iar lobdele se stivuiesc sub form@de unghi drept.

Pentru a se putea extrage mase mari de minereu util se procedaastfel: se executau lucr@rile miniere preliminare, adec@ se s@pa pu]ulprincipal, care are rolul de canal principal de aeraj. De-a lungul pu-]ului principal la fiecare 9 Klafter (Klafter = 1,896484 m), aproximativ18 m se face c$te o galerie ^n stratul mineralizat, iar din galerie lafiecare 40-50 Kl. 80-100 m se mina un pu] cu care se leag@ galeriile,fie cele superioare sau cele laterale, pentru a se ob]ine un aeraj co-respunz@tor, care la astfel de lucr@ri este de o importan]@ [email protected] folose}te foc de acoperi} pe ^ntreaga distan]@ ^ntre dou@ pu]uri }ise ̂ ncepe cu cel mai de departe }i se urc@ ̂ n ̂ n@l]ime dup@ necesitate.

17

.

.

Minereul extras: o parte se las@ pentru a nu m@ri prea mult locul pen-tru foc, iar restul se transport@ pentru steamp.

Dislocarea rocilor

Pu}carea

Cu toate c@ praful de pu}c@ este cunoscut ̂ n Europa sec al XIV-lea,este folosit numai de c@tre armat@. %n minerit praful de pu}c@ estefolosit pentru prima dat@ la Banska Stàvinca ^n anul 1627, ^ns@ princonservatorismul minerilor cu greu c$}tig@ teren, a}a c@ la Baia Spreabia prin anii 1675 este amintit pentru prima oar@.

Procedeul de pu}care cu praful de pu}c@ este urm@torul: gaurase f@cea cu ajutorul sfredelelor, care aveau un diametru de 2-2,5 m,rotund sau hexagonal de lungimi diferite. Pe parcurs, ^n gaur@ seturna ap@, pe de o parte, pentru a opri formarea prafului, iar, pe dealt@ parte, pentru a ajuta avansarea. Dup@ ce gaura a ajuns la ad$n-cimea dorit@, se gole}te gaura de praf }i noroiul adunat pe urm@ seusuc@ cu ocirn@, se a}az@ praful ^ntr-o pung@ de h$rtie. %n pung@ cupraful de pu}c@ astfel a}ezat ^n gaur@ se bag@ o vergea de aram@sau cupru, care ^n prealabil este bine uns@ cu seu, iar al c@rei canateste ie}it din gaur@. Pe l$ng@ vergea }i peste praful de pu}c@, se puneargila uscat@ p$n@ se astup@ gaura, se b@t@tore}te bine, pe urm@ sescoate vergeaua cu b@gare de seam@ }i ^n deschiz@tura respectiv@se bag@ un fir de pai uns cu praf de pu}c@ sau un fir de h$rtie cu prafde pu}c@ (fitil de h$rtie), acesta trebuie s@ ajung@ p$n@ la ̂ nc@rc@[email protected] care r@m$ne ^n afara g@urii este prelungit@ cu un sul de sulf,care are rostul de a ̂ nt$rzia arderea p$n@ ce minereul se ad@poste}te.Ulterior se introduce fitilul ^n interiorul c@ruia se g@se}te un fir depraf de pu}c@, denumit de cei locali „}parg@”. Amplasarea g@urilortrebuie ^n a}a fel f@cut@, ^nc$t explozia ^ntr-o parte s@ g@seasc@ orezisten]@ mai mic@, ^n caz contrar gazele din explozie arunc@ afar@materialul cu care era ^nfundat@ gaura. Cu aceast@ metod@ se lucrap$n@ c@tre sf$r}itul sec. al XIX-lea, c$nd praful de pu}c@ este ̂ nlocuitcu dinamita.

18

.

.

Pentru pu}carea cu praful de pu}c@ se folosea la o gaur@ o can-titate de 70,-105,- gr (4-6 Loth).

Bibliografie

1. Neue Bergordung des Köngreiches Ungarn, 1673; ed. a II-a,Viena, 1703.

2. Handbuch des österelchischen Bergeordes Dr. Ludvig Baberund Friederich Zechner, 1905.

3. Anleitung zu der Bergbaukunst Christof Traugot Delius, 1773.4. Also Magyrorszag banymivelésének története.5. Adalékok Felsöánya. Monografiajához Szmik Antal, 1906.

19

.

.

Un punct de vedere asupra c$torva momentedin istoria Bisericilor Transilvane

(sec. XIV-XVIII)

dr. Mircea R. Birtz, OBSS

Oportunitatea unor studii f@cute la Roma }i documentarea pentruun studiu dedicat m@n@stirii R$me]i din jude]ul Alba1 ne-au dat ocazias@ medit@m asupra unor interferen]e spirituale transilvane, concluziilela care s-a ajuns fiind u}or diferite de cele oferite de marea majoritate apublica]iilor ce trateaz@ problema istoriei confesionale de la noi.

Apari]ia unor lucr@ri semnate de Dnii A. Adrian Rusu sau ToaderNicoar@, mai ales dup@ 1997, accesibile nou@ dup@ 1999, a avut prilejuls@ ne ^nvioreze intelectual, distin}ii cercet@tori oferind un alt punct deabordare asupra realit@]ilor transilvane dec$t cel cu care am fost obi}nui]i,sau uneori intoxica]i.

Punctul nostru de vedere caut@ s@ interpreteze anumite momenteeclesiastice din perspectiva realit@]ilor dogmatice }i spirituale, ca }i ateocentrismului din acea perioad@; cu alte cuvinte, evit$nd emiterea unorjudec@]i de valoare stabilite dup@ criterii considerate ̂ n acea epoc@ dreptefemere (ex. cele sociale, materiale) sau inexistente ̂ n acele timpuri (ex.criteriul etnic-na]ional). Prefer@m s@ facem efortul intelectual de a neadapta mental la axiologia }i praxiologia epocii respective, evit$ndproiec]iile unor sisteme perfectate ulterior. Pe l$ng@ o serenitateintelectual@ benefic@, prin aceast@ metod@ se ̂ nl@tur@ anumite concluziicare pot duce u}or la sloganizare, sau eventual la absurd.2

1. Birtz, OBSS Mircea Remus, La vita spirituale della Transilvania dal XIII-osecolo ai tempi moderni, illustrata nella vita del Monastero di Rameti(comitato di Alba-Iulia, Roma, Pont.Univ. „Angelicum”, 1997, 2 vol.,345 + XLIII + 269 pag.

2. Bunea Augustin, Vechile episcopii rom$nesci a Vadului, GeoagiuluiSilva}ului }i Belgradului, Blas, 1902, Tip. Seminar. Arhid., p. 59-60:„Astfel Ghenadie se str@duia s@ men]in@ religiunea greac@ ^n limbaslavon@, iar colegul s@u calvinist Mihai Tordassi cu limba romaneasc@se str@duia s@’i prepare pe rom$ni pentru calvinism }i maghiarism”.Logica formal@ este deficitar@, de}i ideea a f@cut carier@ ^n istoriografiaeclesiastic@ rom$neasc@.

20

.

.

Este meritul Msgr. Octravian B$rlea c@ ̂ ntr-un studiu fundamentals@ demonstreze implica]iile conceptului de toleran]@ liturgic@, aplicat@ritului bizantin ^n compara]ie cu cel latin, dup@ infaustele prevederiale Conciliului Luteran al IV-lea (1215) – canoanele V }i IX.3

Subordonarea ritului bizantin ̂ n compara]ie cu cel latin, introducereasintagmei „praestantia ritus latini” ^n urma evenimentelor din 1204}i 1215, de}i a fost propagat@ cu energie de anumi]i papi (Inocen]iual III-lea, Grigore al IX-lea, Onoriu al III-lea, Inocen]iu al IV-lea sauAlexandru al IV-lea, deci p$n@ ^n 1261, s-a impus ^n Transilvaniamult mai greu dec$t ^n insulele levantine st@p$nite de occidentali,4

sau chiar ^n zonele conflictuale liturgice dintre Polonia, Bielorusiasau Ucraina. De ce? Tocmai datorit@ ̂ n]elepciunii politice a dinastieiarpadiene, }i ulterior datorit@ situa]iei incerte din vremea lui LadislauIV Cumanul, sau a crizei dinastice ulterioare.5 Instaurarea dinastieiangevine pe tronul Sf. {tefan, ca }i fidelitatea declamat@ dereprezentan]ii acestei Case fa]@ de suveranii pontifi, fidelitate impus@}i de atitudinea papalit@]ii, favorabil@ angevinilor ^n conflictele cuHochenstaufenii din Sicilia }i Napoli (^n a doua jum@tate a sec. XIII)a generat un exces de zel ^n a traduce ^n practic@ deciziile sinoduluiLateran al IV-lea.6

Politica religioas@ permeabil@ a arpatienilor, urmat@ la ^nceputde excesul de ultramontanism angevin, atenuat spre sf$r}itul acestei

3. B$rlea Octavian, %ntre Roma }i Bucure}ti – Unirea Rom$nilor, ^n rev.„Perspective” (München), nr. 3-4 (19-20), 1983.

4 A se vedea coresponden]a papal@ cu regii maghiari la Theiner Agustinus– Vetera monumentata historica Hungariam Sacram illustratia, TypisVaticanus, Roma, vol. I (MDCCCLIX), vol. II (MDCCCLX).

5 Dinastia arpatian@ a dat c$]iva sfin]i ^n Biserica Latin@ ^ntr-un intervalde 300 de ani. De asemenea, regii arpatieni erau sensibili la elementeale spiritualit@]ii bizantine; Sf. {tefan practica o metod@ de rug@ciunede tip isihast. Cf. Legenda Major, Legenda minor ale cronicaruluiHartwick (§ 21, 15, 18). La fel se poate vorbi despre ceilal]i. Aici estevorba de ceva mai mult dec$t de un oportunism politic.

6 Este meritul Dnei Maria Holban c@ a pus cap@t interpret@rilor gre}itelegate de decretele lui Ludovic cel Mare din 1366, vis á vis de preo]ii}i credincio}ii ortodoc}i din Hunedoara, Cuvin }i Cara}. A se vedea:Din cronica rela]iilor rom$no-ungare ^n sec. XIII-XIV, Ed. AcademieiRSR, Bucure}ti, 1981.

21

.

.

dinastii7 au f@cut ca ^n biserica ortodox@ ardelean@ ideea schismeitradi]ionale dintre Constantinopol }i Roma, ^nceput@ ^n 1054 }i fina-lizat@ abia ̂ n 1024 (prin crearea unui episcopat latin ̂ n Orient, paralelcu cel canonic, bizantin) s@ se implementeze mult mai t$rziu.

Toleran]a fa]@ de ritul bizantin a fost cea care a cauzat ideea to-leran]ei etnice aplicate ulterior rom$nilor, trec$nd prin filonul Reformei.Dac@ ^n sec. XIII-XIV ^nstr@inarea ^ntre bizantini }i latini va lua formeexcesive, ajung$ndu-se la teoretizarea modului de abordare al Trans-cendentului pe c@i diferite (Sf. Toma d’Aquino cu al s@u „intellectusagens” }i Sf. Grigorie Palamas cu energiile increate, aceste dou@ sis-teme dezvolt$ndu-se ̂ n }coli de spiritualitate }i de g$ndire), neg$ndu-selegitimitatea reciproc@ (a se vedea controversa dintre palami]i }i sco-lasici – ex. Varlaam Calabrezul), odat@ cu sec. XV }i ^ncheierea MariiSchisme Occidentale tendin]a de apropiere va cunoa}te un nou revi-riment. Principii munteni sau moldoveni vor trimite reprezentan]i laConciliul de la Konstanz; ^n mod analog }i la conciliul de la Ferrara–Firenze.

Ideea de schism@ era ̂ nc@ str@in@ bisericilor autohtone, singura di-feren]@ perceptibil@ fiind cea liturgic@. Un Ioan de Huniade va fi im-pregnat de spiritul florentin (unionist), ca }i eruditul s@u fiu, Mathia.Crearea Mitropoliei Transilvane prin activitatea lui Macarie de Halici,dar cu drept de p@storire }i asupra rom$nilor transilvani explic@ nunumai institu]ionalizarea ulterioar@ a acestei institu]ii, dar }i reorientareaunor obedien]e canonice, cum este cea a m@n@stirii din PeriiMaramure}ului – Hrusevo, Körtvélyes; dac@ la 1391 ea gravita %n jurulHaliciului, ̂ n 1494 ea va gravita spre episcopii (mitropoli]ii) transilvani.8

7. %ns@}i activitatea arhiepiscopului Ghelasie (men]ionat ̂ n inscrip]ia din 1377de la M@n@stirea R$me]i), ca }i bisericile de piatr@ cneziale rom$ne}tisunt o dovad@ faptic@ a acestei st@ri de lucruri. St@rile de lucruri ̂ ncordatefa]@ de anumi]i exponen]i ai clerului }i nobilimii ortodoxe rom$ne}ti dinsudul Regatului Maghiar (cazul din 1366) se explic@ }i prin conflicteledintre regalitatea maghiar@, domnul muntean }i ]arul din Vidin.

8. Lup}a {tefan, Biserica Ortodox@ Rom$n@ din Ardeal }i Ungaria ̂ n veacullui Iancu de Hunedoara, ^n „Mitropolia Ardealului”, nr. 3-4/1956, pp.263-267; P@curariu Mircea, %nceputurile Mitropoliei Transilvaniei, Ed.IBMBOR, Bucure}ti, 1980; Idem, Istoria Bisericii Rom$ne}ti din Tran-silvania, Banat, Cri}ana, Maramure}, p$n@ la 1918, Cluj-Napoca, Ed.Arhiep. Ortodoxe, 1992; Rusu Adrian Andrei, Ioan de Hunedoara }i Ro-m$nii din vremea lui, Presa Univ. Clujean@, 1999, p. 72-127.

22

.

.

Teoriile referitoare la originea Mitropoliei Transilvane, at$t ceaa regretatului [email protected]. {tefan Lup}a (adeptul transla]ie mitropolieide la Severin), c$t }i a [email protected]. Mircea P@curariu, viz$nd deplasareasediilor metropolitane, ̂ n func]ie de cel a conduc@torilor ardeleni nuexclud o institu]ionalizare canonic@ „secundum juris latini” ̂ n spa]iultransilvan.9 Existen]a episcopilor bizantini transilvani este atestat@^n coresponden]a papal@ ^nc@ de la ^nceputul secolului al XIII-lea;din }irul acestora s-a ridicat }i arhiepiscopul Ghelasie. Asumareatitlului de arhiepiscop de Severin, eviden]iat@ de P@r. {t. Lup}a^nsemna, de fapt, o „sanatio canonica” din partea PatriarhieiConstantinopolitane; titlul canonic „de Halici” ̂ nsemna o „sanatoria”din Punct de vedere al curiei Papale, ^n spiritul unionist florentin.Simpatiile lui Sigismund de Luxemburg pentru ritul oriental }iprivilegiile cu care l-a ̂ nzestrat pe Sf. Nicodim de la Tismana (acatistulsf$ntului vorbe}te chiar de botezul secret bizantin conferit luiSigismund), faptul c@ Mircea cel B@tr$n }i-l lua ca model }i patroncavaleresc pe Sf. Ladislau, care apare pe diferite emisiuni monetareale acestui domnitor, sugereaz@ o ̂ n]elegere mai ̂ nalt@, esoteric@ amspune, a convergen]ei celor dou@ rituri liturgice majore.10 %ns@}iposteritatea devo]ional@ ulterioar@ conferit@ Sf. Ioan Capistrano,^nsufle]itorul spiritual al lui Ioan de Huniade, reticent p$n@ la violen]@fa]@ de activitatea episcopului Ioan de Caffa,11 dar care nu a tulburatprea mult echilibrul religios al nobilimii rom$ne din Ha]eg,12 aveas@-i joace feste acestui discipol al Sf. Francisc: conform unor cercet@ri^ncepute la sf$r}itul secolului trecut }i continuate ^n timpul primuluir@zboi mondial, relicvele atribuite Sf. Grigorie Decapolitul, venerate

9. Situa]ia este dovedit@ at$t de „reorientarea canonic@” a m@n@stirii dinPeri, c$t }i de protec]ia dat@ mitropolitului de Halici. Cf. A.A. Rusu,Ioan de Hunedoara..., p. 102-104.

10. Chihaia Pavel, Din cet@]ile de Scaun ale [@rii Rom$ne}ti, Ed.Meridiane, 1974, Bucure}ti, p. 164-165 (despre Mircea cel B@tr$n...);Birtz, OBSS Mircea, op.cit., vol. I, p. 53-54 (despre Sigismund...).

11. P@curariu Mircea, Istoria Bisericii Rom$ne}ti din Transilvania..., p.108-109.

12. Rusu Adrian Andrei, Ctitori }i biserici din [ara Ha]egului p$n@ la 1700,ed. Muzeului S@tm@rean, Satu-Mare, 1997, p. 36-37.

23

.

.

la M@n@stirea Bistri]a (Oltenia), achizi]ionate de Barbu Craiovescudup@ 1517 din Serbia, ar fi, de fapt, ale Capistranului.13

Lipsa unui drept canonic bizantin institu]ionalizat ^n Transilvania(unde era admis doar „jus valachicum” ca drept cutumiar, aprobat„de facto”, dar nu „de iure”: acest lucru, lipsa placetului regal asuprarealit@]ilor juridice locale, }i, deci, ne^nt@bularea lor, duc$nd la nefe-ricita sintagm@ „terra deserta”)14 a f@cut ca ritul bizantin s@ fie privitca tolerat, iar adep]ii lui ca tolera]i,15 ^n ciuda spiritului unionist flo-rentin. %ns@}i prevederea legislativ@ adoptat@ la Dieta din 1545 dela Turda, prin art. 4, care prevedea ca rom$nii din Principal s@ sec@s@toreasc@ „secundum ritu Romanae Ecclesiae”, }i dup@ disciplinaregatului, pentru a se curma abuzurile legate de divor]:16 (con-travenien]ii erau pasibili de pedeapsa capital@) dovede}te pre-caritatea implement@rii uniforme a dreptului canonic bizantin, trans-pun$ndu-se astfel o situa]ie din domeniul liturgic ^ntr-una juridic@ }imai apoi politic@.

Apari]ia reformei ^n Transilvania, at$t prin filiera luteran@, c$t }iprin cea calvin@, a adus o nou@ optic@ ^n ceea ce prive}te persoanauman@ }i societatea cre}tin@. Esen]iale pentru ^n]elegerea feno-menelor ulterioare ni se par punctele de vedere asupra liberului ar-bitru }i asupra dublei predestin@ri, ultimul concept fiind excesiv nuan-]at de Jean Calvin }i de Theodore de Béze.17

13. Damian {tefan, de Marchis Filippo – Giovani da Capestrano,1386-1456. Il mistero delle sue relique, Excerpta ap. Vita Minorum,nr. 2/1995, 30 p.; comisia din 1917 era format@ din Rev. PP. AntalUnghváry, János Karácsony, istoric }i academician, Ferdinand Kaizer}i O. Bölcskey.

14. A se consulta studiul fundamental al lui Fotino Georges, Contributiona l’étude de l’ancien droit coutumier roumain, Libraire de jurisprudenceancienne et moderne, Paris, 1926.

15. %nsu}i Macarie de Halici a avut multe conflicte cu Nicolae, episcopulAlbei-Iulia, ^nc$t Papa a trebuit s@ intervin@ ^n favoarea lui de c$tevaori (1469). Cf. Birtz, op.cit., vol. I, p. 58.

16. Hurmuzaki, Eudoxiu de, Documente privitoare la istoria romanilor,vol. II, 4, Bucure}ti, 1894, p. 399-400.

17. Cititorul rom$n poate consulta cu folos lucrarea lui Randell Keith, JeanCalvin }i reforma t$rzie, ed. All, Bucure}ti, 1996.

24

.

.

Dac@ Biserica Latin@ }i cea Oriental@ sunt adeptele nemijlociteale liberului arbitru }i a predestin@rii c@tre o stare paradisiac@ (pe ca-re omul o poate liber refuza, aleg$nd damnarea, preg@tit@ „diavolului}i ^ngerilor lui”), Jean Calvin este adeptul teoriei prin care dintrueternitate Dumnezeu pe unii î destineaz@ spre fericirea ve}nic@, iarpe al]ii spre os$ndirea ve}nic@. Sim]indu-se nevoia unui criteriu derecunoa}tere, cei care se supun legilor emise de autoritatea social@ }ireligioas@ adev@rat@, luminat@ de Reform@, cu toat@ sinceritatea, }isunt gratifica]i inclusiv prin succese ^n aceast@ lume, au fost declara]ica f@c$nd parte din „Noul Israel” }i din „Cetatea lui Dumnezeu”, cei-lal]i fiind exponen]i ai „Canaanului” }i destina]i s@ aib@ soarta aces-tuia. Este vorba de un augustinism excesiv. Odat@ cu introducereaReformei }i recunoa}terea diferitelor Biserici Reformate ca recepte ^nPrincipatul Transilvan, ^n dauna Bisericii Catolice,18 tentativele dere-evanghelizare a rom$nilor au fot ^nte]ite, cre$ndu-se inclusiv oBiseric@ Rom$n@ Calvin@, supravegheat@ de superintenden]ii Georgede S$ngeorz, Paul Tordassi }i Mihai Tordassi; reminiscen]e ale acesteientit@]i eclesiastice au supravie]uit p$n@ ^n secolul al XVIII-lea, at$t ^nHa]eg, c$t }i ^n Partium (Bihor).

Dac@ mitropoli]ii Hristofor, Sava, Eftimie }i Hristofor II, ale}i decler }i confirma]i de Principe (Isabella Zapolya, Sigismund Ioan, {te-fan }i Cristofor Báthory), ^n diplomele lor fiindu-le prescris s@ prediceEvanghelia, s@ ̂ ndrepte moravurile, s@ administreze Sf. Taine conformdisciplinei eclesiastice, s@ respecte ritul }i legiuirile biserice}ti, preo]ii

18 Dieta de la Turda, din 1566, la art. 41, preciza: „Lumina Evanghelieifiind ̂ ndeajuns de r@sp$ndit@, papi}tii trebuiesc expulza]i din [ar@” (Birtz,op.cit., vol. I, p. 107); ^n acela}i an, episcopul latin Paul Bornemisza afost expulzat, ^mpreun@ cu clerul superior }i cu membrii ordinelorreligioase. Cu excep]ia unui scurt interval din timpul Bathore}tilor }i allui Mihai Viteazul, catolicii nu vor mai avea dreptul la un episcop ^nTransilvania, p$n@ dup@ 1718. Din acest punct de vedere, situa]ia BisericiiLatine a fost inferioar@ celei ortodoxe, care, fiind doar tolerat@, a pututbeneficia de o ierarhie sacramental@ complet@, de tip@rirea unor c@r]ifundamentale, preo]ii av$nd scutiri progresive de taxe, iar ulteriormitropoli]ii av$nd }i un statut oficial al cur]ii Princiare. Ideea libert@]ii decon}tiin]@ era un deziderat, tot ca urmare a dublei predestin@ri...

19. Bunea Augustin, Vechile episcopii rom$nesci..., p. 29-53; Iorga Nicolae,{tefan cel Mare, Mihai Viteazul }i Mitropolia Ardealului, AnaleleAcademiei, ser. II, tom. XXVII, Bucure}ti, Ed. C. Göbl, 1904, p. 30-32;P@curariu M., Istoria..., p. 127-129.

25

.

.

fiindu-le datori cu ascultare,19 superintenden]ii vor fi stimula]i s@introduc@ reforma eclesiastic@, }i cu o insisten]@ sup@r@toare se vainterveni din partea principilor, ^ncep$nd cu Ioan Sigismund }i ter-min$ndu-se cu Mihai Apaffi, ca at$t episcopii rom$ni calvini, c$t }imitropoli]ii sau episcopii ortodoc}i, c$t }i protopopii calvini sau fi-lo-calvini rom$ni s@-}i foloseasc@ limba rom$n@ ^n biseric@, la li-turghie, predic@ sau celelalte acte de cult.20

Dac@ George de S$ngeorz recurgea la bra]ul secular ca s@-i conving@pe preo]ii rom$ni s@ participe la sinoadele prezidate de el (1566, 1567),20

dorind s@ le impun@ nu numai limba rom$n@,21 dar }i uzul c@r]ilor decult calvine traduse deja ^n rom$ne}te. Succesorul s@u, Paul Tordassi,a dat dovad@ de mai mult tact. Astfel, ̂ n sinodul convocat de el ̂ n 1569,dar mai ales ̂ n cel de la Cluj, din 1570, el le pretindea preo]ilor sufragani,pe l$ng@ anumite reforme cultuale (abolirea parastaselor, molitvelor,scoaterea din uz a c@r]ilor neconforme cu Scriptura), m@suri canonice(folosirea limbii rom$ne, permiterea celei de-a doua c@s@torii a preo]ilor)}i cererea a c$te unui florin pentru achizi]ionarea Psaltirii }i aLiturghierului (coresian).22 Este vorba de Liturghier }i nu de„Molitvelnicul” inspirat dup@ „Agenda de Cult” a lui Gaspar Heltai (1564– Agenda, 1567 – Molitvelnicul), cum gre}it presupune Prof. [email protected] Dac@ ar fi fost vorba de „liturghierul reformat” sau„Molitvelnicul” coresian, s-ar fi precizat ca atare, preo]ii rom$ni f@c$ndclar diferen]@ ^ntre cele dou@ c@r]i de cult.

Acest liturghier, din 1570, primul ̂ n limba rom$n@, a fost aprobatde principele Ioan Sigismund, un om erudit }i cult, care cuno}tea20. Birtz, op.cit., vol. I, p. 115-124; mai ales Cipariu Timotei, Archivu

pentru filologia }i istoria, Blasiu, Tip. Sem. Arhid., MDCCCLXVII; Lupa}Ioan, Principele Acatiu Barcasai }i Mitropolitul Sava Brancovici, AnaleleAcad., Mem.Sect.Ist., ser. II, tom XXXV, Socec & Sfetea, Bucure}ti,1913 etc.

21. P$cli}anu Zenobie, Istoria Bisericii Rom$ne Unite (Partea L, 1697–1751), ed. II, ^n „Perspective”, München, nr. 65-68/1994-1995, p.30-31; P@curariu, op.cit., p. 125-126.

22. C$ndea Spiridon, Primul liturghier rom$nesc tip@rit, ^n „MitropoliaArdealului”, nr. 9-10/1959, p. 722-771, p. 724-730. Articolul este }iast@zi actual prin concluziile lui.

23. P@curariu, op.cit., p. 126-127; a se vedea }i Mare} Al., Liturghierullui Coresi, Ed. Academiei RSR, Bucure}ti, 1969, p. 8-10; Coresi, T$lculEvangheliilor }i Molitvelnic Rum$nesc, ed. critic@ de Vladimir Dr^mba,Ed. Academiei Rom$ne, 1998, Bucure}ti.

26

.

.

inclusiv limba rom$n@, astenic ^ns@; de}i adept al unitarismului, acontinuat s@ aib@ rela]ii epistolare cu Papa, neagre$nd excesele ico-noclaste ale reformatorilor timpurii din Alba.24 Prin aceast@ decizie,ritul liturgic bizantin a fost salvat de ulterioare alter@ri p$n@ la Unireadin 1700. De}i concluzia s-ar p@rea }ocant@, fiind greu acceptabil@pentru anumite curente istoriografice }i eclesiastice, este meritul prin-cipelui unitarian Ioan Sigismund }i al superintendentului rom$n calvinPaul Tordassi p@strarea nealterat@ a liturghiei rom$ne bizantine dinArdeal. Exista un model eclesiastic similar, care a sc@pat istoricilorno}tri, poate pentru c@ era aplicat la cel@lalt pol al Europei, ̂ n Anglia.Este vorba de faimosul „The Bill of 39 Articles”, votat de ParlamentulBritanic }i ratificat de Elisabeta I ^n 1571, ulterior amendat ^n 1662.Odat@ cu relansarea activit@]ilor academice la nivel occidental,inspirate de principele Gabriel Bethen, acest model era cunoscut }i^n Transilvania, m@car ideatic, la nivelul autorit@]ilor superioare alePrincipatului.25

Este meritul acelora}i principi protestan]i c@ au institu]ionalizatfolosirea limbii rom$ne ^n Biserica Rom$n@ din Transilvania.Totodat@, istorici serio}i }i lipsi]i de prejudec@]i au demonstrat c@spa]iul spiritual al Reformei a asigurat o preg@tire superioar@ pentruclerul ortodox rom$n, fie prin Colegiile de la Alba sau Aiud, fie prin

24. Gromo Giovanandrea, Compendio di tutto il regno posseduto dal reGiovanni Transilvano ed di tutte le cose notabili d’esso regno, publ. }icom. de Decei Aurel, ^n „Apulum – Buletinul Muzeului RegionalAlba-Iulia”, II, 1943-1945, Tip. „Alba”, 1946, p. 174-175, 193-194.

25. The Book of Common Prayer, 1979, The Church Hymnal Corporation,New York, 1979. Cele 39 de articole au fost adoptate de BisericaEpiscopalian@ American@ ^n 1801. Men]in$ndu-se un rit similar celuicatolic pre-tridentin, se introduceau idei calviniste sau caracteristicepermisivismului anglican. Art. XXI prevedea convocarea sinoadelor subautoritatea principilor, care deveneau infailibile, ̂ n m@sura ̂ n care erau^n acord cu Scripturile; art. XXIV prevedea uzul limbii vernaculare, iarart. XXV, despre sacramente, recunoa}te doar Botezul }i Cina ceaadev@rat@, dar le accepta pe celelalte 5 pe baza autorit@]ii Bisericii.Aceste 39 de Articole au f@cut posibil@ existen]a ^n aceea}i entitateeclesiastic@ a unei „High Church” similare celei catolice }i a unei „LowChurch” similare protestantismului radical. Era }i modelul aplicat ^nArdeal: prin „protectoratul” impus Bisericii Ortodoxe, calvinii oconsiderau o ramur@ bizantin@ de tip „Old Church”, ̂ n timp ce ortodoc}ii^n}i}i doar un protectorat trec@tor.

27

.

.

faimoasa {coal@ Rom$no-Maghiar@ din F@g@ra}, patronat@ deZsuzsanna Lorantffy.26

Rom$nii care acceptau o religie reformat@ puteau accede la celemai ^nalte func]ii ale statului, sau s@ fie ^nnobila]i. GiovanandreaGromo men]ioneaz@ explicit originea rom$neasc@ a unor func]ionarisuperiori de la Curte, ̂ ntre 1565-1570: Michael Csáki, lutheran, can-celar al Principelui, vorbitor de italian@; Beches Vallaco (GáspárBékés), ministru de externe, lutheran }i el, sau colonelul GeorgeCsáki, de credin]@ [email protected]

Dup@ 1607 procentul de ̂ nnobil@ri la familiile rom$ne}ti va fi sporitsim]itor.28

Care este explica]ia situa]iei ambigue ^n care familii rom$ne}ti,reformate sau nu, puteau accede la onoruri oficiale ̂ n statul teocratictransilvan, ^n timp ca anumi]i mitropoli]i ca Dosoftei, Sf. Ilie Iorest,Sf. Sava Brancovici sau Iosif Budai de Pi}chin] vor fi persecuta]i,unii p$n@ la martiriu? Credem c@ r@spunsul la aceast@ ̂ ntrebare poatefi dat ]in$ndu-se seama de implica]iile imediate ale doctrinei dubleipredestin@ri; cei care acceptau protectoratul institu]iilor calviniste, fie^n plan politic, fie ^n plan religios, erau tolera]i; cei care se integrauerau asimila]i juridic }i social (ulterior etnic, ^n func]ie de vitalitateasau oportunismul lor, categorii contingente); cei care se opuneau activerau persecuta]i sau oprima]i. Opozan]i con}tien]i }i bine prepara]idoctrinar, ca Dosoftei (autorul unui sinod ortodox curajos prin com-baterea unor teze reformate), ^n 1627; Sf. Ilie Iorest, care a refuzatimpunerea catehismului calvin rom$n, fiind ^ntemni]at }i maltratat,

26. M$rza Iacob, Cultur@ }i ^nv@]@m$nt ^n sec. XVI-XVIII, ^n monografiaAlba Iulia 2000, Alba Iulia, coord. Trandafir Marian, 1975, Tip. Cluj,p. 187-217. Idem, Coordonées de l’enseignement roumain enTransylvanie au XVII siècle, ^n „Revue Roumaine d’Histoire”, nr. 4/1987, p. 383-389; Gudea Nicolae, Biserica Rom$n@ Unit@ – 300 deani (1697-1997), Ed. Via]a Cre}tin@, cluj-Napoca, 1994.

27. Gromo – op.cit., p. 195-196, 197-198, 201. Fiind italian, ^l credemobiectiv...)

28. A se vedea doar colec]iile lui Nagy Iván, A Magyarországi Családok,^ntre 1852-1872, sau, }i mai amplu, Pu}cariu, Ioan cav., Familiile nobilerom$ne}ti din Transilvania }i Ungaria, ASTRA, Sibiu, 1892-1895,lucr@ri a c@ror ^nserare ^n circuitul istoriografic este mai mult dec$tnecesar@.

28

.

.

apoi expulzat; Sf. Sava Brancovici, unul din cei mai erudi]i, dar }iabili diploma]i, dau Iosif Budai de Pi}chin], cu mult@ probabilitate mar-tirizat la Eciu (Br$ncovene}ti)29 ̂ n 1682, au devenit martiri ai BisericiiRom$ne. Mitropolitul Iosif Ioasaf, grec, cet@]ean otoman, de}i cel maianticalvin, fiind ap@rat de statutul s@u diplomatic, a fost expulzat. C@inten]iile calvine au fost sincere fa]@ de rom$ni o dovedesc at$tcoresponden]a privat@ dintre superintendentul István Katona Gelejicu principele George Rakoczi I,30 de eforturile f@cute de GabrielBethen de a ridica nivelul clerului rom$n }i a introduce instruc]iaobligatorie pentru iobagi, preg@tind inclusiv traducerea integral@ aBibliei ̂ n rom$ne}te (de}i manuscrisul s-a pierdut)31 sau de activitatealui György Csulai, superintendent calvin de o foarte probabil@ originerom$n@,32 legat de zona ha]egan@, ^mpreun@ cu principii Rakoczi,viz$nd cre}terea calit@]ii tip@riturilor rom$ne}ti.

Insisten]a obositoare cu care calvinii cereau folosirea limbii rom$-ne dovede}te imposibilitatea dezna]ionaliz@rii rom$nilor dac@ ar fiacceptat masiv calvinismul; dac@ s-ar fi urm@rit acest scop, era maisimplu impunerea direct@ a uzului limbii maghiare, care nu s-a [email protected] calvinilor le-a apar]inut ini]iativa transcrierii limbii rom$ne cu literelatine (Szegedi Gergely }i Gaspar Heltai la 1567 }i 1570, {tefan Fo-garassi la 1642 cu Catehismul s@u etc.). Ce s-ar fi ^nt$mplat, dac@rom$nii ar fi acceptat masiv calvinismul? %ntrebarea }i-a pus-o a mo-

29. Despre martiriul nobilului maghiar Iosif Budai a se vedea CunescuGheorghe, Mitropolitul martir Iosif Budai, ^n „%ndrum@torul Pastoral”,nr. VIII/1984, Alba-Iulia, p. 72-75. Acest mitropolit ar fi meritat o men-]iune ^n calendarul B.O.R, spre deosebire de Sofronie de la Cioara,executat de ru}i (ortodoc}i), la Bucure}ti, pentru jaf, ^n 1768, sub c@i-m@c@mia lui P$rvu Cantacuzino. Cf. Micu Samuel, Istoria Rom$nilor,2 vol., Ed. Viitorul Rom$nesc, Bucure}ti, 1995, vol. II, p. 339.

30. Geleji scria principelui: „Chiar dac@ rom$nii sunt pro}ti, SignoriaVoastr@ are datoria de principe cre}tin s@ aib@ grij@ de sufletele lor,fiind }i ei oameni... Altfel, team@ mi-e c@ Dumnezeu ne va cere socoteal@dac@ neglij@m aceast@ mul]ime s@rac@”, apud P$cli}anu – op.cit., p.48, scrisoare din 13.IX.1640.

31. Birtz, op.cit., vol. I, p. 137-138; tot cu acest scop l-a abordat pe pa-triarhul Chiril Lukaris ^ntr-o faimoas@ coresponden]@ (1629); de}i pro-testant, }tia s@ aprecieze monahii cul]i; astfel f@cea daruri monahilorToma }i Sava Moisiu de la R$me]i–Alba ^n 9.VI.1614.

32. Rusu A.A., Ctitori }i biserici din [ara Ha]egului..., p. 48.

29

.

.

dul serios, acribic, f@r@ isteriz@ri confesionale, Lucian Blaga;33 tot ela dat }i r@spunsul: eresurile populare ar fi generat }i impulsionat o me-tafizic@ speculativ@ (avans$nd o con}tiin]@ na]ional@ ^n sensul mo-dern al cuv$ntului mult mai timpuriu), tinz$nd spre un panteism cris-tian, dar cu pierderea unei spiritualit@]i de tip mistic, contemplativ,caracteristic@ rom$nilor. Legisla]ia canonic@ reformat@ calvin@ a fostcea care a pus o amprent@ marcant@ asupra dreptului canonic orto-dox transilvan, prin introducerea mirenilor ^n deciziile sinoadelor pa-rohiale, protopopiale sau mitropolitane, risc$ndu-se pe alocuri ^nc@l-carea prevederilor canonice bizantine tradi]ionale;34 situa]ia a fostmodificat@ ^n Biserica Unit@ prin interven]iile lui Ioan Bobb }i Igna]iuD@r@bant, care au introdus formule canonice copiate din ritul latin,^n timp ce ^n Biserica Ortodox@ situa]ia a fost corectat@ ^n vremeaepiscopilor s$rbi, ca s@ revin@ spre o orientare protestant@ prin statutullui Andrei {aguna, inspirat din cel lutheran al lui Schuller von Libloy.35

La aceast@ situa]ie s-a ajuns }i ^n urma tradi]iei seculare de „juspatronatum”, exercitat@ de rege ^n virtutea statutului s@u apostolic,iar pe plan local, de nobilime fa]@ de propriile ctitorii36 religioase. „Sta-tusul” Catolic Transilvan a preluat }i el aceast@ concep]ie, adapt$nd-ola situa]ia particular@ a catolicilor, mai ales dup@ 1566, astfel ^nc$tsinodalitatea a fost o constant@ organizativ@ a bisericilor din Ardeal.

%nainte de Unirea de la 1697-1701, situa]ia Bisericii Ortodoxe Tran-

33. Blaga Lucian, Iisus P@m$ntul, ^n „Izvoare”, Minerva, Bucure}ti, 1972,p. 212-217; Idem, Luntrea lui Caron, Humanitas, 1990, p. 463-467.

34. Grama Alecsandru, Institu]iunile calvinesci ^n biserica románésc@ dinArdélu, Blasiu, Tip. Semin. Arhidiec., 1895.

35. Idem; Ibidem. Bunea Augustin – Autonomia bisericeasc@. Istoria ei,Blas, Tip. Semin. Arhid., 1903, p. 380. Este vorba de ProtestantischesKirchenrecht vornehmlich das des Ev. Augsburger Bekenntnisses inSiebenbürgen, Sibiu, 1781.

36. Rusu A.A., Ctitori }i biserici..., p. 40-46; a se vedea inclusiv dreptulprincipilor munteni sau moldoveni ({tefan cel Mare }i Episcopia Va-dului; Mihai Viteazul }i cazul Lujerdiu), a nobilimii locale (Drago}izii }im@n@stire Peri; nobilii ha]egani), sau protectoratele nobilimii rom$nerefugiate }i mai apoi ^ncet@]enite ^n Transilvania. Un caz faimos estecel al nobilului muntean Ioan Norocea din Pite}ti, el }i familia lui im-plic$ndu-se activ ^n patronarea unor biserici sau m@n@stiri (Teiu}, R$-me]i). Cf. Totoi Georgeta, Date noi ^n leg@tur@ cu Logof@tul Ivan No-rocea din Pite}ti, ̂ n „Apulum”, nr. V/MCMLXV, Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti,p. 323-345.

30

.

.

silvane era cel pu]in egal@ prin vitalism }i structur@ cu cea a celor dinafara arcului carpatic. Clerul ortodox ardelean era un cler care aveadeja o literatur@ religioas@ ^n limba lui proprie }i un statut juridic clar(„Zakonikul” lui Sava Brancovici o dovedea, chiar dac@ acea oper@nu ne-a parvenit). %n plus, clerul putea opta pentru diferite orient@rieclesiastice.

Care au fost raporturile cu partea catolic@? %ntrebarea este legitim@,cu at$t mai mult, cu c$t convie]uirea cu catolicii latini a fost ^n Ardealmultisecular@; tezaurul sacramental }i dogmatic era comun ̂ n propor]iede peste 95%; catolicii erau mult mai discrimina]i ̂ n cadrul Principatuluiprotestant dec$t ortodoc}ii; spiritul unionist florentin fusese cultivat f@r@^ntrerupere dup@ 1439. Spiritul florentin unionist (caracterizat prinrecunoa}terea primatului Pontificelui roman, dar }i reciprocarecunoa}tere, la paritate, a tradi]iilor liturgice, canonice }i spirituale acelor dou@ rituri majore, fusese cultivat nu numai de principii muntenisau moldoveni, dup@ 1450, }i nu numai de ierarhii exponen]i aiacestuia (ex. Macarie de Halici, mitropolitul Damian al Moldovei), dar}i de ierarhi ardeleni posteriori instaur@rii Principatului transilvan.37

Una din prejudec@]ile cele mai frecvent r@sp$ndite ^n istoriografia

37. Se crede c@ Sf. Nicodim de la Tismana a f@cut o c@l@torie ̂ n Italia, nu numai ̂ nscop diplomatic, dar chiar }i ecumenic. (Cf. Oltean Vasile, M@rturii inedite despreCuviosul Nicodim de la Tismana }i ucenicul s@u Pavel, ̂ ntr-un manuscris slav dinsec. XVI-XVII aflat la {cheii Bra}ovului, ̂ n „Mitropolia Olteniei, nr. 7-8/1983, p.528-535. Neagoe Basarab, principele isishast, era ^n contact cu Pp. Leon Xdorind restaurarea unit@]ii; Alexandru L@pu}neanul a fost invitat de Pp. Pius alIV-lea la Sinodul Tridentin din 1561; aventura lui Despot Vv. l-a ^mpiedicat s@participe (Cf. Dumitru-Snagov Ion, Monumenta Romaniae Vaticana, Bibl.Apostolica Vaticana, 1996). {tefan Bathory era un ap@r@tor al ortodoxiei nudoar ^n Ardeal, ci }i ^n Italia Meridional@. (Cf. Alzati Cesare, Terra romena fraOriente et Occidente, Jaca Book, Milano, 1981, p. 116-119). Mitropolitul Ioande Prislop cerea iezui]ilor ca nepotul s@u s@ le poat@ frecventa colegiul din Cluj(Cf. Idem, Ibidem). Cazul lui Mihai Viteazul este ^ndeajuns de studiat. AloisiuT@utu, ^n articolul Uniri cu Roma ^n cursul istoriei rom$ne}ti, ^n revista„Buna-Vestire” (Roma), nr. 1/1975 (XIV), p. 345-377 d@ o list@ de patrusprezeceprincipi rom$ni (moldo-valahi) care fie au f@cut profesiune de credin]@ catolic@,fie s-au apropiat de catolicism. Udri}te N@sturel, cumnatul lui Matei Basarab, }iel principe filo-catolic, traduce ̂ n rom$ne}te Imita]ia lui Hristos ̂ n 1647, fiind undecis adversar al protestantismului. (Cartojan Nicolae, Istoria literaturii rom$nevechi, Ed. Minerva, 1980, Bucure}ti, p. 169-170). Mitropolitul Simion {tefan,care a d@ruit Bisericii Noul Testament la 1648, ̂ n 1654 ̂ l consacra ̂ ntru episcopatpe Petru Parteniu Rosto}inski, ales episcop unit de Munkaci, fiind vorba de uncaz flagrant de intercomuniune. Cf. Bune Augustin, Vechile episcopii rom$nesci...,p. 100; P@curariu M., Istoria bisericii rom$ne}ti din Transilvania..., p. 182. Simion{tefan t$njea dup@ unirea cu Roma (cf. Bunea, op.cit.).

31

.

.

noastr@ este cea a atragerii la Biserica Rom$n@ a clerului }i poporuluiortodox prin misionari activi dup@ cucerirea Transilvaniei de c@tre im-perialii habsburgi, ^n scopul cre}terii aderen]ilor partidului catolic }i a^nt@ririi pozi]iei astfel c$}tigate. Nu putem nega o intensificare a acestoreforturi dup@ 1690, dup@ cum nu putem nega nici un scop utilitarist;departe de noi ̂ ns@ a-l exagera. A fost meritul regretatului [email protected]. LucianDumitru Peri} (1967-2000), care ̂ ntr-o excep]ional@ tez@ de doctorat astudiat prezen]a catolic@ ^n Transilvania, Muntenia }i Moldova, av$ndacces la multe documente inedite, demonstr$nd f@r@ drept de t@gad@filo-catolicismul celei mai mari p@r]i a clerului }i a nobilimii rom$ne dincele trei principate, ca }i prezen]a permanent@ a ideii de restaurare aunit@]ii religioase, ^nainte de 1690.38 Mult s-a scris }i se va mai scriedespre sinoadele din 1697, 1698, 1700 }i 1701.

Unii autori contest@ existen]a lor (N. Densusianu, S. Dragomir, M.P@curariu), al]ii le consider@ normative (N. Nilles, Al. T@utu).

Cercet@torul Nicolae Gudea a demonstrat conving@tor existen]asinoadelor;39 Silviu Dragomir a demonstrat tot conving@tor traducereatenden]ioas@ %n latin@ a originalelor rom$ne}ti,40 at$tea c$te s-aup@strat. Exist@ }i anumite nereguli procedurale, pentru un act de ase-menea ^nsemn@tate fiind suficient un sinod organizat temeinic. Actulcare red@ cel mai clar dezideratele clerului rom$n din Ardeal este actulrom$nesc din 1698, toamna. Acel document cerea:

– membrii accept@ unirea cu Biserica Romei, v@z$ndschimbarea lumii }i grija pentru m$ntuirea sufletelor;– respect$nd voin]a ^mp@ratului, sinodalii cer s@ se bucure deacelea}i privilegii ca membrii confesiunilor recepte;– unirea este condi]ionat@: nici o ceremonie, nici o s@rb@toare,nici un post s@ nu fie modificate; mitropolitul Athanasie r@m$neinamovibil p$n@ la moarte;

38. Peri} Lucian Dumitru, Presenze cattoliche in Transilvania, Moldavia eValacchia tra 1601-1689, Pont. Universitas Gregoriana, Romae, 1998, 436pag. Au fost consultate arhivele franciscanilor, ale iezui]ilor, ale Con-grega]iunii „De Propaganda Fide”, sau a Arhivelor Diplomatice ale Sf. Scaun.

39. Gudea Nicolae, Biserica Rom$n@ Unit@ – 300 de ani, Ed. Via]a Cre}tin@,Cluj, 1994, p. 15-18.

40. Dragomir Silviu, Rom$nii din Transilvania }i Unirea cu Biserica Romei,^n „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 9-10/1962, p. 863-937; de aici }ip$n@ a nega autenticitatea acestor sinoade este un pas exagerat. Co-mentariile lui Bunea despre traducerile latine}ti din „Autonomia bi-sericeasc@” }i „Cestiuni de dreptul }i istoria Bisericii Rom$ne Unite” (Blas,1893) sunt tende]ioase.

32

.

.

– ^n caz de vacan]@ a scaunului, sinodul va alege un alt mi-tropolit, confirmat de pap@ }i de ^mp@rat }i hirotonit „depatriarhul de sub biruin]a %n@l]imii Sale” (adic@ cel de laCarlowitz);– drepturile protopopilor r@m$n neatinse;– una din aceste condi]ii ^nc@lc$ndu-se, semn@turile }i sigiliilevor fi declarate nule.41

Este vorba de schimbarea protectoratului calvin cu cel roma-no-catolic, lucru de neconceput pentru iezui]i. C@ a}a o ̂ n]elegeau ro-m$nii, rezult@ }i din punctul 11 al Diplomei a II-a Leopoldine (19 martie1701),42 care preciza expres: „Cine vrea s@ se bucure de privilegiilede mai sus, s@ fac@ m@rturisirea unirii ̂ n fa]a episcopului }i teologului.Nu este destul pentru unire ca cineva s@ accepte protec]ia uneia dinreligiile recepte ̂ n Ardeal }i s@ se declare pentru ea, ci trebuie s@ cread@}i s@ m@rturiseasc@ tot ceea ce crede }i m@rturise}te acea religie, ca s@poat@ avea parte de acela}i scutiri. Iar fiindc@ rom$nii de rit grec nu-}ivor p@r@si nici liturghia lor, nici posturile, nici semnul sfintei cruci, nicicultul Maicii Domnului }i al sfin]ilor, nici credin]a ̂ n Sf. Treime, e sigurc@ nu se pot uni nici cu religia reformat@, nici cu cea lutheran@, nici cucea unitarian@, altceva fiind a te uni cu o religie, altceva a lua protec]iaei”. Este interesant de remarcat c@ excomunicarea lui Athanasie Angheldin partea autorit@]ilor ortodoxe a survenit dup@ c@l@toria sa la Viena,

41. Documentul este reprodus la S. Dragomir, op.cit., dar }i la Nilles Nicolaus,SI – Symbolae ad illustrandam Hystoriam Ecclesiae Orientalis in TerrisCoronae S. Stephani, 2 vol., Oeniponte (Inssbruck), Tip. Feliciani Rauch,1885. Autor acribic, Nilles prezint@ ^n paralel variantele rom$ne}tioriginale ale sinodului, }i traducerile latine de atunci, ^mpreun@ cutraducerea sa. Diferen]a de concept este evident@.

42. Lup}a {tefan, Biserica Ardelean@ }i „Unirea”, Bucure}ti, IBMBOR, 1949,p. 85-86.

43. Nicolae Comnen, episcop oriental }i consultor al Sf. Scaun pentruprobleme orientale, a fost decisamente contra reconsacr@rii lui Athanasie(cf. Nilles, op.cit., p. 99-100). Leopold card. Kollonic a jucat un rol abil^n aceast@ afacere, dar deloc acceptabil sub raport teologic: pentru a-}ijustifica atitudinea, i-a scris Papei, de la Viena, ̂ n 20 febr. 1701, afirm$ndc@ la Bucure}ti Athanasiu n-ar fi fost consacrat de nici un episcop, cidoar numit „eletto tra il desinar e pasto”; acela}i Athanasiu ar dori cubucurie s@ fie hirotonit ^n rit latin, primind Hostia }i calicele, conformritului romanilor. Cf. Arhiva S. Congr. „De Propaganda Fide”,Congregazioni Generali, anno 1701, vol. 538, ff. 330-334, ff. 331 v.Reaua credin]@ este evident@.

33

.

.

acceptarea rehirotonirii (necanonice, ^n contradic]ie cu opiniaRomei)43 }i isc@lirea faimosului reversal. De asemenea, prevestindu-sepresiuni din partea austriecilor, ̂ ns@}i ierarhii de la Bucure}ti care l-auconsacra pe Athanasie, i-au dat doar titlul de vl@dic@ (episcop), nude mitropolit, ca predecesorilor lui (chiar dac@ Athanasiu l-a folositapoi p$n@ la moarte); „degradarea vienez@” a lui Athanasie ̂ ncepuse,de fapt, la Bucure}ti.44

S-a considerat mult@ vreme c@, odat@ cu 1701, Mitropolia Orto-dox@ a Transilvaniei s-a desfiin]at, ea fiind reconstruit@ abia ^n1864-1865; Mitropolia Ortodox@ a func]ionat ^n continuare, fiindcondus@ de administratori apostolici – episcopii ortodoc}i de Mara-mure} asum$ndu-}i }i titlul de „administratori ai mitropoliei B@lgra-dului”;45 ea a fost desfiin]at@ de Sinodul de la Carlowitz, ^ntre1735-1749, acest sinod lu$ndu-i pe credincio}ii r@ma}i ortodoc}i subprotec]ia sa, la cerere.46 A}a se va explica }i activitatea antiunionist@a lui Visarion Sarai. Care a fost modelul pe care l-au dorit, de fapt,ardelenii? Era nu doar o simpl@ transferare a unui protectorateclesiastic cu un altul, ci ^ncercarea de a se pune ^n practic@ dup@modele clare de bicomuniune: cea de la Vene]ia }i cea din Mar-cea-Vretania (Croa]ia). Ambele modele puteau fi cunoscute de Atha-nasie; cel vene]ian prin Dositheos Notarras, iar cel serbo-croat ^nurma marii migra]ii ^n Imperiu a zecilor de familii s$rbe}ti sub con-ducerea Patriarhului Arsenie III Cernoievici, care, de altfel, a dob$ndit}i privilegiile ilirice, privilegii care vor fi r$vnite de rom$nii ardelenipe mai bine de o sut@ de ani.

Mitropolitul grec al Vene]iei, cu titlu onorific de „Filadelfia” era si-nodal de drept ^n Sf. Sinod Constantinopolitan, deci ^n comuniunecu Constantinopolul; ̂ n acela}i timp, ̂ ns@, prin bulele papale (Leon X

44. En@ceanu G., Condica Mitropoliei Ungrovlahiei, ̂ n „Biserica Ortodox@Rom$n@”, nr. 9/1884; 2/1880, p. 78-100, mai ales p. 92-102.Hirotonirea a avut loc la Bucure}ti, ^n 22/23.I.1698.

45. Cazul Sf. Iosif Stoica }i a succesorilor; de ex. P@curariu Mircea, IstoriaBisericii Rom$ne}ti din Transilvania..., p. 252-255.

46. Anuichi Silviu, Rela]ii biserice}ti rom$no-s$rbe ^n sec. al XVII-lea }i alXVIII-lea, ^n „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 7-8/1979, p. 869-1054;aici p. 938-945.

34

.

.

– 3.VI.1514 }i 26.VIII.1526) era ̂ n comuniune }i cu Papa }i episcopatullatin (!). De la Gabriele Severo, ^n@l]at la rang de mitropolit ^n 1577, }ip$n@ ̂ n 1790, aceast@ situa]ie particular@ a func]ionat f@r@ probleme.47

La m@n@stirea Marcea, patriarhul s$rb Iovan Cantul a ^nfiin]at ^n1609 episcopia „Vretanijska” („Occidental@”); fiind pe teritoriul arhi-episcopiei catolice latine a Zagrebului, episcopii s$rbi (^ncep$nd cuSimeon }i termin$nd cu Gavrilo Miakici) erau ^n comuniune }i cuierarhul latin; de altfel, Papa Paul V le-a conferit }i titlul de „Platan”;episcopia a func]ionat ̂ n acest regim p$n@ ̂ n 1670, c$nd a fost numitun ierarh unit-catolic.48

Cele dou@ cazuri justificau deci preten]iile clerului rom$n, care sim-]ise de mult@ vreme o voca]ie ecumenic@. Folosind terminologia in-trodus@ de msgr. Octavian B$rlea, rom$nii doreau „Unirea cea din-t$i” inspirat@ de Sinodul Florentin, nu at$t „Unirea de-a doua”, in-spirat@ dup@ sinodul Tridentin, care l-a fost impus@ ̂ n 1701.49 Unireavisat@ de Athanasie Anghel (}i acceptat@ tacit de Bucure}ti) ar fi fostuna ^n care raporturile sacramentale cu Patriarhia Carlowitzului s@ fiep@strate, men]in$ndu-se ^n acela}i timp comuniunea cu Roma.Cardinalul Kollonic }i iezui]ii au decis altfel. Cu toate acestea, BisericaRom$n@ din Ardeal care a refuzat actul Unirii de la 1697-1702 va fipus@ sub protec]ia Bisericii Catolice (^n cele juridice), men]in$ndu-}icomuniunea ̂ ns@ cu ierarhii ortodoc}i neuni]i (preponderent muntenisau moldoveni). Cazul Companiei Grece}ti, dar }i al M@n@stiri R$me]ieste relevant;50 situa]ia a durat p$n@ ̂ n vremea pontificatului lui PetruPavel Aron.

47. B$rlea Octavian, Ortodoxe und Unierte Griechen, ^n „Perspective”,München, nr. 3 (11)/1981, p. 2-24, mai ales p. 10-18.

48. Anuichi S., op.cit., p. 888-891.49. B$rlea Octavian, Biserica Rom$n@ Unit@ }i ecumenismul corifeilor

Rena}terii culturale, ̂ n „Perspective”, nr. 3-4 (19-20)/1983, 242 p.; Idem,%ntre Roma }i Bucure}ti – Unirea rom$nilor, ^n „Perspective”, nr. 3-4(15-16)/1982, 91 p.

Cele dou@ tendin]e, de filo-bizantinism }i de filo-latinism vor supravie]uip$n@ ^n 1948, c$nd Biserica Rom$n@ Unit@ a fost scoas@ brutal ^n afaralegii.

50. Acest subiect, vis á vis de M@n@stirea R$me]i, a fost dezvoltat ^n tezanoastr@ de doctorat, citat@ anterior.)

35

.

.

%n concluzie, trebuie s@ recunoa}tem urm@toarele: ideiledirectoare ale unor confesiuni au putut provocat muta]ii juridice }iulterior politice ^n peisajul social transilvan. E cazul deciziilorSinodului Lateran al IV-lea, sau al teologiei dublei predestin@ri. A}ase explic@ statutul ulterior de „toleran]@” acordat rom$nilor. Pe dealt@ parte, refacerea unit@]ii biserice}ti a fost o constant@ preocuparea tuturor confesiunilor transilvane. %n momentul ^n care acesteconfesiuni au colaborat activ, acest lucru a avut o influen]@ benefic@asupra tuturor, exercitat@ la modul reciproc. %n momentul ^n careunitatea a fost confundat@ cu uniformizarea, s-au produs drameumane }i sociale care }i-au perpetuat consecin]ele peste decenii sausecole. Vechea sinodalitate ortodox@ a influen]at-o pe cea latin@pre-tridentin@ }i, indirect, pe cea protestant@, ajung$ndu-se la o rela]iede „feedback”; la fel }i schimbul interconfesional al devo]iunilor. %nurma Reformei rom$nii au c$}tigat limba na]ional@ institu]ionalizat@^n biseric@, }i o organizare canonic@ apt@ s@ treac@ prin experien]elesuccesive }i s@ asigure dezvoltarea germenilor viitoarei na]iunirom$ne moderne.

Depinde de noi cum citim istoria bisericii: apologetic, vindicativ,din dorin]a de a ^nv@]a, sau pentru a evita gre}elile trecutului.

Alba-Iulia14.XII.2000

36

.

.

37

.

.

DESPRESPIRITUL ARISTOCRATIC

(^ncercare de eseuri)

38

.

.

Celui care prin Exilul s@u s-af@cut p@rta} Golgotei acestorlocuitori:

M.S. Regelui Mihai I

Secretariatul M.S. Regelui

6 Februarie 1995

Domnului Mircea BirtzC/OP. Univ. Angelicum

Roma, Italia

Stimate Domnule Birtz,

Majestatea Sa Regele Mihai a primit scrisoarea Dumneavoastr@din 17 Ianuarie }i cartea de eseuri Despre spiritul aristocratic }i ne-adat misiunea s@ v@ mul]umim }i s@ v@ transmitem mult succes ^n totceea ce ve]i face }i de acum ^nainte.

Cu deosebit@ stim@,

Raluca Sandu,Secretar@

39

.

.

Cuv$nt ̂ nainte

„Pentru salvarea unei familii, un individpoate fi abandonat; pentru salvarea unuiora}, o familie poate fi abandonat@; pentrusalvarea unei societ@]i un ora} poate fiabandonat; dar pentru salvarea Sinelui,poate fi abandonat@ lumea ^ntreag@.”1

Perioada de provizorat, privatizare }i consens, din care nu reu}ims@ ne desprindem, nefiind ̂ n stare s@ ̂ nchIdem o parantez@ deschis@acum 50 de ani, }i s@ ne relu@m un curs normal al istoriei, ne-a ̂ mpinsla reflectare }i la redactarea acestui material.

Consensul contemporan aduce mai mult o rinocerizare; pentru a^ncetini m@car acest proces, nefiind capabili s@-l ̂ mpiedic@m, era ne-cesar@ prezentarea unor date }i a unor probleme care s@ zg$nd@recarapacea sub care unii se refugiaz@ din comoditate.

A}a se explic@ folosirea limbajului caustic, vitriolizant uneori, a}ase explic@ alegerea acestor subiecte, care aparent sunt desuete.

Doni]a noastr@ este s@ producem o trezire pentru cei care ^nc@mai au anumite dimensiuni neatrofiate ale spiritului }i ale tradi]iei.Faptul c@ vom fi contesta]i nu poate dec$t s@ ne bucure, fiind ceamai conving@toare dovad@ c@ suntem pe drumul cel bun.

Cei care ne contest@ pe baza unor idei preconcepute ne demon-streaz@ indirect utilitatea acestui studiu. Cei care o fac pentru c@ sesimt viza]i (vezi Cap. III), prin contestarea lor ne onoreaz@, ar@t$ndo net@ separa]ie dintre dou@ mentalit@]i. „Mul]i adversari, mult@onoare”.

Pentru a nu-l obosi pe cititor prea mult, am precizat bibliografiadoar ̂ n cadrul notelor din capitole. Partea de statistic@ am luat-o dinc@r]i tip@rite ̂ n epoca respectiv@, sau din studii care aveau o oarecare

1. Sarvepalli Rhadhakrishnan, Religion and Society, London, G. Allen &Unwid, 1969, pp. 58.

40

.

.

acurate]e }tiin]ific@; num@rul patrifamiliilor nobiliare din Transilvanial-am determinat dup@ conscrip]ia din 1861/1862, reprodus@ de Ioancav. Pu}cariu, prin ^nsumarea datelor oferite.

Cititorului interesat ̂ n cunoa}terea punctului de vedere tradi]ionalmetafizic, î putem recomanda ^ntreaga oper@ a scriitorului VasileLovinescu (1905-1984), c$t }i cea a lui René Guénon (1882-1951).Ambii scriitori au scris despre principiile filosofiei tradi]ionale, ^n ^n-treaga lor oper@, cu maxim@ acurate]e.

Operele citate ^n aceast@ lucrare le-am g@sit ^n Biblioteca Aca-demiei di Romania in Roma, Biblioteca Institutului Pontifical pentruStudii Orientale, }i Biblioteca Na]ional@ Central@ Italian@ „VittorioEmmanuele”.

Mai putem preciza c@, urm$nd un precept al teologiei orientale,tot ce am scris am scris din propria noastr@ experien]@. Am avut }ansade a cunoa}te aristocra]i autentici, dar }i arivi}ti.

La ^ncheierea acestei lucr@ri, nu avem dec$t un sentiment al da-toriei ̂ mplinite: „Ia sema s@ ̂ mpline}ti bine slujba pe care ai primit-o^n Domnul” (Col. 4: 1), pentru care d@m Celui de Sus cuvenita laud@.

Roma,la 14.I.1995

41

.

.

Castele: idee preconceput@ sau realitate?

Crizele sociale din ultimii 200 de ani au produs, pe l$ng@ multeprefaceri }i lansarea de noi concepte, noi termeni, noi cuvinte maimult sau mai pu]in golite de con]inut, care au p@truns printre celemai comune argouri: democra]ie, egalitate, drepturi etc., etc., etc.

A vorbi azi de diferen]iere social@, de privilegii, de inegalitate, pro-duce, dac@ nu repulsie, cel pu]in iritare.

Sloganul c@ to]i suntem egali unii cu al]ii, to]i avem drepturi egale,nemaiexist$nd nici o ra]iune pentru privilegiile sociale, a ajuns o ade-v@rat@ dogm@ a prezentului. Interesant este c@ adep]ii ei cei mai con-vin}i, ca }i propov@duitorii ei cei mai ̂ nfoca]i sunt cei care au oarecarerosturi sociale (ne vine greu s@ utiliz@m termenul de pozi]ie, nu-l me-rit@). {i mai ales „popolanii”, care, pornind de jos, au ajuns sus, nuat$t prin merit, c$t prin rela]ii.

Activistul de partid sau cel social, o plag@ a societ@]ii cu care amfost }i suntem gratifica]i de c$tva timp, este un exemplu destul deedificator pentru demagogul }i populistul contemporan. Acest fe-nomen de demagogie politic@ ^l ^nt$lnim }i ^n Occident, el fiind, defapt, cauza acestuia.

C$nd factorii de subversiune generalizat@ au preluat controlulasupra presei, a economicului }i ̂ nv@]@m$ntului, primul lucru pe carel-au f@cut a fost lansarea unor teorii, devenite mai apoi sloganuri }i„dogme” sociale. Aceste teorii, jongl$nd cu termeni r@u ^n]ele}i, saufolosi]i cu un ^n]eles abil manevrat, au p@truns relativ u}or la to]i ceicare au avut o preg@tire superficial@, precar@, la to]i cei care n-auavut nici interesul, nici resursele mintale necesare aprofund@rii unorargumente. Nu ne referim aici la cei care aveau resursele intelectuale,dar, ̂ n urma unor condi]ii obiective, n-au avut posibilitatea material@de a studia. Aceste cazuri, adev@rate drame, ne oblig@ serios la unexamen de con}tiin]@. Ne referim la cei care au avut posibilitatea }in-au f@cut. Este vorba nu numai de o preg@tire superficial@, ci, celmai adesea, de o mentalitate superficial@. „Cine le poate }ti pe toate?Nu m@ intereseaz@!”. Modul de g$ndire autosuficient, limitativ }i re-duc]ionist sunt tot at$tea exemple de optici superficiale asupra rea-

42

.

.

lit@]ilor ^nconjur@toare. Foarte grav@ este ^ns@ teoretizareajustificativ@ a acestei optici mediocre. Aici putem da exemple destule,mai ales ^n ceea ce prive}te istoriografia. Marxi}tii, c$t }i anumite}coli liberale, care pun un primat absolut al realit@]iisocial-economice ^n dezvoltarea }i manifestarea proceselor sociale,politice etc., p@c@tuiesc prin reduc]ionism.

Reduc]ionismul este consecin]a unei limit@ri, a unei optici limitate.Introducerea unei perspective limitative asupra realit@]ilor a avut

influen]e catastrofale asupra intelectului }i a bagajului cultural-infor-ma]ional al semenilor no}tri.1

%ntreaga „forma mentis” a celor mai mul]i dintre noi a fost [email protected]@ alterare a dus nu numai la haosul social prezent, dar a atrofiat

1. C$teva exemple:Alterarea ^nv@]@m$ntului, prin ^nlocuirea ^nv@]@m$ntului clasic, care

punea accent pe formarea unei g$ndiri conceptuale }i exersareamemoriei, a capacit@]ii de analiz@ }i sintez@, a introspec]iei etc., cu^nv@]@m$ntul imaginativ figurativ. Acesta din urm@ e mult limitativ fa]@de primul. Cum ̂ ]i po]i imagina „motorul universal” aristotelician? La noi,^n Rom$nia, exponen]ii celor dou@ direc]ii au fost Spiru Haret, pentruprima, }i C. Angelescu, pentru a doua. {coala lui Haret este de osuperioritate evident@. %n Fran]a Elie Faure }i Jules Ferry au fostexponen]ii ultimului sistem, cu rezultate dezastruoase pentru culturafrancez@. Un alt exemplu este ̂ nlocuirea limbii latine, fost@ „lingua franca”^n Europa cu limba francez@, }i ulterior cu limba englez@. Dac@ limbafrancez@ avea o bog@]ie de termeni conceptuali nuan]a]i (cazul limbilorneolatine), ca }i o solid@ structur@ gramatical@, limba englez@ este o limb@care s-a impus at$t datorit@ unor ̂ mprejur@ri politico-economice favorabilelumii anglo-saxone, c$t }i datorit@ comodit@]ii ei. Un text are ^ns@ alt@acurate]e ^n francez@ sau german@, }i alta ^n englez@.

Involu]ia conceptual@, provocat@ de limba englez@ }i de argourile ei,care, la r$ndul lor, au tendin]a de a deveni un produs lingvisticcaracteristic }i oficializat al „culturii” de tip hard-rock, pop etc., poate fisugerat@ magistral de c@tre romanele scriitorului George Orwell 1984}i Ferma animalelor. Introducerea unei limbi c$t mai s@race sub aspectconceptual }i cu c$t mai multe prescurt@ri era unul din scopurileconstante ale regimului lui „Big Brother”. Cunoa}terea aprofundat@ aistoriei ne arat@ o asem@nare cu ceea ce se ^nt$mpla ^n realitate.

Merit@ s@-l cit@m }i pe Mircea Eliade, ^n „Fragmentarium”: „Cine nuse mai poate reculege %n mistica Sf. Treimi, se reculege ^n misticatractorului”. Nemaiput$nd crede ^n Biseric@, ajungi s@ crezi ^n spiritism}i francmasonerie. Unde cunoa}terea religiei }i tr@irea ei scad, c$}tig@teren supersti]ia. Pr@bu}irea e de la mister la obscur.

43

.

.

}i ^ns@}i capacitatea cognitiv@ a individului, acesta av$nd aziserioase dificult@]i ^n a-}i redescoperi con}tiin]a de sine.2

Repet@m, deci, este vorba de o optic@.%n ziua de azi termenii titra]i, erudi]i, intelectuali sunt folosi]i ^n

mod confuz, }i foarte adesea abuziv. E bine s@ preciz@m ^n]elesullor. Un titrat este cel care posed@ o diplom@ de studii (de obicei,una universitar@). A absolvit deci o }coal@. Poate fi un erudit saunu. Poate avea deci un bagaj informa]ional deosebit, av$nd o fru-moas@ cultur@ general@, sau poate fi un simplu specialist ̂ n calificareape care a dob$ndit-o. Un intelectual este cel care-}i cunoa}te virtu-alitatea, care }i-a dob$ndit cunoa}terea de sine. Poate r@spunde lacele 3 ^ntreb@ri fundamentale: „Cine sunt? De unde vin? Undemerg?”. Un intelectual poate avea o erudi]ie sau nu. El vede dincolode simpla acumulare informa]ional@, }i are o capacitate integrativ@deosebit@. Caracteristic@ intelectualului este dorin]a de instruire, de^mbog@]ire sufleteasc@, de autoexplorare }i de dep@}ire de sine. Unintelectual poate fi un titrat sau nu. Am putut cunoa}te diferite per-soane care nu erau titrate, dar erau intelectuali autentici. Am putut^nt$lni titra]i erudi]i, dar care nu erau intelectuali. Mul]i medici pro-fesori universitari de azi din cele mai variate domenii, ingineri, clericichiar, sunt titra]i erudi]i, av$nd uneori o frumoas@ cultur@ [email protected] nu sunt intelectuali. Nu-}i cunosc rostul. Nu se cunosc pe sine.Modul de g$ndire subiectiv aplicat realit@]ilor subiective, care estetipic pentru Shudra, este }i cel mai frecvent. %l au 80% din cei dinjurul nostru. Virtu]ile fundamentale ale Shudrei sunt fidelitatea }i o-bedien]a (ascultarea).

2. E bine d@ preciz@m de la ^nceput, pentru a evita confuziile la ^n]elesuri,c@ nu utiliz@m conceptele de sine, persoan@, personalitate, eu,individualitate, cu ^n]elesuri definite de psihologia modern@. %n]elesulpe care-l folosim este cel atribuit ̂ n }tiin]ele tradi]ionale }i ̂ n metafizic@,privit@ nu at$t ca o simpl@ disciplin@ filosofic@, ci mai degrab@ caphilosophia perennis. Qui sait comprend.

Operele lui Constantin Noica, ^n care ne sunt prezentate o magistral@analiz@ a termenilor de „sinele” }i „sinea”, c$t }i cele scrise de VasileLovinescu, pot constitui pentru cititorul interesat surse nepre]uite pentruclarificarea propriei sale g$ndiri.

44

.

.

Pentru Vaishia, sunt curiozitatea (azi am numi-o }tiin]ific@) }ira]ionalitatea. Ei judec@ obiectiv, la rece. Edison, Stalin, Lenin erauVaishia.

Existen]a diferen]ierilor ^n societate este un fapt evident, chiar ^nvia]a practic@. Nu to]i putem fi sportivi, filateli}ti, dansatori sau inter-pre]i muzicali. Unii au acest talent, }i-l fructific@, al]ii au talent, darnu investesc ^n el, iar al]ii nu au talent ^n domeniul respectiv. Ideeade concurs este consecin]a logic@ a ideii de diferen]iere }i de ine-galitate. Exist@, de asemenea, o inegalitate pe plan intelectual, sau^n ceea ce prive}te capacitatea individului de a-}i folosi to]i parametriinoetici. vorbind despre caste, ne referim ^n primul r$nd la „formamentis” a individului, }i nu la resursele sale economice, eventualeletitluri academice sau nobiliare, originea social@ etc. Pentru a ca-tegorisi oamenii dintr-o perspectiv@ social@, vom folosi termenii declase }i de p@turi sociale. Apartenen]a la o cast@ este independent@de etnie, origine sau pozi]ie social@, confesiune sau ras@. Este con-cluzia unanim@ a tuturor tradi]ionali}tilor (Guénon, Fritjof Schuon,Radhakrishnan etc.).

Castele se descriu ^n func]ie de raportarea individului la absolut:Contemplativii (Brahmana) sunt cei care se raporteaz@ la Absolut lamodul obiectiv. P@tura clerului ar trebui s@ corespund@ castei Brah-mana.3

Aristocra]ii, cavalerii (Kshatria) se raporteaz@ la Absolut ^n modrelativ.

Nobilii }i cavalerii apar]in@tori unei confrerii }i ordine religioaseapar]in acestei caste.

3. Se vede clar c@, de}i folosim termeni ̂ mprumuta]i din Tradi]ia Hindus@,nu ne referim numai la realit@]i hinduse, ci descriem categoriigeneral-valabile. Folosim termeni hindu}i doar pentru claritate. Atuncic$nd la exemplificarea elementelor unei caste ^n}ir@m diferite profesii,ne referim mai mult la voca]ii. %ntr-o societate normal@ tradi]ional@,profesia coincide cu voca]ia. Iar apartenen]a la casta respectiv@ se facede la sine. Ea se f@cea }i prin profesie. %n Europa, c$t@ vreme fiecare}i-a putut urma }i educa propria voca]ie ̂ ntr-o profesie corespunz@toare,era inclus automat ^n „starea” corespunz@toare. Ne g$ndim bun@oar@la Fran]a, la St@rile Generale: I – a clerului; a II-a – a nobililor; a III-aa me}te}ugarilor, comercian]ilor etc. Descriind castele, am precizat ni}tementalit@]i.

45

.

.

Vaishia sunt cei care se raporteaz@ la adev@rul relativ ̂ n mod obi-ectiv. Me}te}ugarii, cercet@torii }tiin]ifici ar trebui s@ se includ@ ^n a-ceast@ cast@.

Shudra sunt cei care se raporteaz@ la realitatea imanent@ (adev@rulrelativ) la modul subiectiv. „%l vot@m pentru c@ z$mbe}te frumos” –reac]ie tipic@ de Shudra. Servitorii ar trebui s@ se includ@ ^n aceast@cast@. Un exemplu de Shudra erudit e J.-P. Sartre. Ba chiar l-amputea considera un teoretician al unei filosofii de tip Shudra.

Kshatria este tipul prin excelen]@ al aristocratului. Are un sens almisterului, e fidel doctrinei tradi]ionale, f@r@ ^ns@ a avea darulcontemplativ al Brahmanilor.

Onoarea }i loialitatea fa]@ de un principiu superior ^l caracteri-zeaz@; lupt@ pentru ele p$n@ la moarte.

Brahmana este cel care poate contempla Marile Mistere. El vededincolo de aparen]e. De aceea deciziile lui uneori nefiind ^n]elesede cei din jur, sunt considerate absurde. %ntr-o popula]ie care de multnu mai ^n]elege rostul contempla]iei, un brahmana este o raritate.

Exist@ c$teva criterii care ne permit o diferen]iere ̂ n s$nul castelor.Cei superiori dintr-o cast@ au anumite facult@]i intelectuale bine dez-voltate; ei se recunosc imediat ^n casta respectiv@, iar c$nd ^nt$lnescun ̂ nv@]@m$nt tradi]ional, ̂ l recunosc imediat. Urmeaz@ o p@tur@ in-ferioar@ primei, care nu-}i cunoa}te apartenen]a la o cast@; dar ^n-t$lnind o doctrin@ tradi]ional@, se recunosc ^n ea. P@tura inferioar@a unei caste e format@ din cei care apar]in castei prin voca]ie, darnu au o con}tiin]@ clar@ despre aceasta; ei trebuie s@ fie ini]ia]i ^naceasta. Ajung greu la con}tiin]a de sine, dar, odat@ ajun}i, op@streaz@.

Nu ne referim acum la cei care apar]in unei profesii pentru caren-au, de fapt, voca]ie, }i prin includerea profesiei respective ^ntr-ocast@ se trezesc }i ei inclu}i acolo prin efrac]ie. cazul preo]ilor carieri}ti,al ofi]erilor f@r@ demnitate. Ei nu vor apar]ine niciodat@ castei res-pective. {i fa]@ de ei ^n}i}i vor fi ni}te impostori. Exist@ }i cazul celorf@r@ caste. Cei de deasupra castelor, mult superiori indivizilor obi}-nui]i. De exemplu Muhammad sau Sf. Bernard de Clairvaux. Au unrol fundamental ^ntr-o anumit@ epoc@. Iar facult@]ile lor intelectuale

46

.

.

}i spirituale4 sunt mult deasupra elitei obi}nuite.Exist@ }i cei f@r@ de cast@, inferiori castelor: Ciandala, Paria.Am ^nt$lnit cazul unor titra]i din aceast@ categorie; erau u}or de

recunoscut. Nu aveau nici o preocupare de ordin intelectual, tr@inddoar ^n instinct }i afect. Pierduser@ }i sensul fidelit@]ii clasei Shudra;diploma lor era mai pu]in dec$t un simbol al calific@rii lor profesionale.Exist@, }i cazul nu e at$t de rar pe c$t s-ar p@rea, }i individualit@]iinfraumane cu aspect uman. Analiza lor ̂ ns@ scap@ prezentului studiu.Repet@m c@ includerea ^ntr-o cast@ nu se face nici pe motive rasiale,nici pe motive confesionale, etnice sau sociale. Nici m@car pe bazanivelului de erudi]ie personal@ sau al studiilor profane absolvite.

Leopold Sedar Senghor, unul din oamenii de cultur@ deosebi]idin acest secol, care ar putea oric$nd s@ reprezinte cu onoare clasaKshatria, era negru. La fel actorul Sidney Poitier.

Am demonstrat deci c@, ̂ n func]ie de diversitatea modului de g$n-dire, castele constituie o realitate pe care nu o putem ignora.

%ntr-o societate normal@, ^n care selec]ia pentru o profesie se facepe baza voca]iei, a calific@rilor }i aptitudinilor postulantului, profesiile}i anumite p@turi sociale se poate identifica cu o anumit@ cast@. Anu-mite medii sociale pot conserva ̂ ntr-o m@sur@ mai mare sau mai mic@o atmosfer@ propice redescoperirii con}tiin]ei de sine, }i includerii ^n-tr-o cast@. Aceasta explic@ }i transmiterea unor privilegii de cast@ pebaze ereditare, c$t }i anumite reguli de segregare matrimonial@. RenéGuénon, Titus Burckhardt, Fritjof Schuon, Michel V$lsan etc. au tratatcu mult@ acurate]e raporturile dintre caste, riturile de ini]iere }i realizareainterioar@. riturile de ini]iere care au rolul de a preg@ti o „Na}tere dinnou” sunt administrabile doar primelor 3 caste. (Hindu}ii numescprimele 3 caste Arya: arieni. Adev@ra]ii arieni deci nu sunt lega]ineap@rat de substratul etnic indo-european.) Odat@ cu involu]iasocial@, c$nd s-a ajuns la o incapacitate de a se recunoa}te prezen]a

4. O alt@ confuzie de termeni tipic@ zilelor noastre este cea ^ntre intelect,spirit }i suflet. Un „om de spirit” („homme d’esprit”) este un erudit maimult sau mai pu]in briliant. Cazul lui Voltaire. Dar e foarte departe deun om spiritualizat. Un om duhovnicesc. Acesta din urm@ poate fi }ianalfabet, dar philosophia perennis e tr@it@ activ ^n via]a lui. Un omduhovnicesc (cazul misticilor, al c@lug@rilor contemplativi, ai dervi}iloretc.) e ^ntotdeauna un Brahmana. Un „homme d’esprit” poate fi }i unVaishia. Caz notoriu Marx. Erudi]ie imens@ }i verv@ suculent@. Dar ar@mas prizonierul realit@]ii aparente.

47

.

.

real@ }i importan]a castelor ̂ n societate, profesiile administrabile ini]ialunei anumite caste (ex. sacerdo]iul pentru brahmani) a ^nceput s@ fieadministrate ̂ n dev@lm@}ie. La fel }i anumite rituri de ini]iere. Dintr-unstadiu de ini]iere real@, s-a ajuns la o ini]iere virtual@. Procesul involutivnu s-a oprit aici; a urmat etapa incomprehensiunii riturilor, a diferen]eidintre sacru }i profan, a ignoran]ei semnifica]iei simbolurilor, }i, maimult, chiar la ^ncerc@ri de a justifica situa]ia dat@ ca un adev@ratprogres. Se explic@ de ce ^n toate profesiile abund@ un mare num@rde incompeten]i }i carieri}ti, sau de indivizi one}ti care se nevrozeaz@^n urma activit@]ilor cotidiene.

Putem vedea roadele acestui Proces involutiv }i pe plan spiritual,intelectual, moral etc.

Tradi]ia metafizic@ sau religia sunt substituite de curente pse-udo-spirituale (ex. teosofie, New Age); supersti]ia c$}tig@ rapid teren^n defavoarea unei autentice vie]i religioase; dogma e substituit@ cusloganul. Filosofiile contemporane uneori nu mai respect@ nici m@carstructura de sistem; marele num@r de eclectisme }i dorin]a de a creacu orice pre] ceva „original” (adic@ ceva ce s@ poate amprenta pro-priei sale individualit@]i, imanente, ^n defavoarea personalit@]ii, a la-turii transcendente a individului) au dus la o abunden]@ de teorii su-perficiale, care pentru a fi impuse la c$t mai mul]i, au devenit ideologii.Marele num@r de „isme” contemporane o dovede}te din plin.

Morala natural@, relevant@ }i pozitiv@ sunt substituite cu una de tiputilitarist-pragmatic, cu nuan]e populist-egalitariste. Putem vorbi deun adev@rat moralism, adic@ de un sistem de valori morale autono-mizate fa]@ de sursele ei. E o reflectare a procesului contemporan ^ncare atributul tinde s@ devin@ autonom fa]@ de subiect, efectul de ca-uz@ (oare c$]i mai pot face azi opera]ia intelectual@ de diferen]iere acauzei prime de cea instrumental@, a cauzei eficiente de cea final@? {iacest lucru ^n „barbarul Ev Mediu” se ^nv@]a ^n ^nv@]@m$ntul preu-niversitar...), pe scurt, o absurditate calificat@. %n general, „ismele” nusunt dec$t o reflectare a acestei autonomiz@ri. Surogatul tinde s@ sub-stituie materia prim@ original@, dup@ cum modelul original e substituitde caricatur@.

%ntr-o societate ^n care con}tiin]a de cast@ este o realitate, acestproces este mult ̂ nt$rziat, intervenind factori frenatori eficien]i. Castaeste necesar@ pentru aprecierea con}tiin]ei de sine, adic@ pentru cu-

48

.

.

noa}terea dimensiunii transcedentale a fiin]ei,5 }i identificarea final@,prin sinergie, cu Absolutul.6

5. Din punct de vedere al doctrinelor tradi]ionale ortodoxe (hinduism, taoism, budhismmaha-yana, zoroastrism, iudaism, cre}tinism }i islam), individul este constituitdintr-o parte imanent@ (individualitatea sa proprie, supus@ mi}c@rii }i manifestatului)}i o parte transcedent@, virtual@, anume personalitatea lui. Rug@m ^nc@ o dat@cititorul s@ nu atribuie acestor termeni conota]iile conferite de psihologia [email protected] ̂ n limbaj comun, asta ar veni: personalitatea este modul ̂ n care Dumnezeute g$nde}te, este ceea ce ar trebui s@ fii }i spre care trebuie s@ tinzi. Individualitateaeste modul ̂ n care tu exi}ti, de fapt, ̂ n care te manife}ti. Individualitatea trebuie s@se suprapun@ adev@ratei personalit@]i a individului. Este procesul descris ̂ n teologieprin termenul de „Sfin]enie”, ̂ n alchimie prin „transmuta]ie” etc. Sfin]enia nu esteun scop ̂ n sine, ci adev@ratul punct de plecare pentru a fi co-p@rta}i operei de crea]ieuniversal@. Din p@cate, ^n confuzia actual@, limbajul conceptual a avut de suferitmult, datorit@ g$ndirii superficiale a celor mai mul]i dintre noi. C$]i pot face diferen]a^ntre perenitate }i eternitate, universal }i general, infinit }i indefinit etc.? Este }i normalca doctrinele sau ideologiile care opereaz@ cu un limbaj haotic, pedal$nd pe confuziade termeni, nu pot dec$t s@ duc@ la un haos intelectual cu toate consecin]ele lui;este ceea ce Evanghelia sugereaz@ prin plastica figur@ a orbului c@l@uz@ orbilor.Limbajul conceptual este de o rigurozitate geometric@, dar limitativ }i incom-prehensibil pentru mul]i. Limbajul conceptual este de o rigurozitate geometric@,dar limitativ }i incomprehensibil pentru mul]i. Limbajul simbolic av$nd la baz@asocierea (syn-bollon = a pune al@turi) a dou@ sau mai multe realit@]i, pe bazalegii de asociere calitativ@ (adic@ un simbol reprezint@ o realitate cu care are celpu]in o calitate ^n comun), permite o mai mare libertate de mi}care intelectual@,suger$nd interpret@ri multiple, care, de}i diferite, nu se exclud, ci se [email protected] din „semnele timpurilor” este }i refuzul celor mai mul]i dintre noi de a admiteinterpret@ri diferite asupra celorlalte realit@]i, ca }i cum ̂ ntotdeauna nivelul nostrude ̂ n]elegere ar di maxim }i infailibil. E o atitudine tipic@ unei societ@]i obnubilare,^n care b$ntuie nevroza colectiv@. Refuzul unor interpret@ri diferite, care ar presupunecapacit@]i diferite de explorare a realit@]ii }i de dep@}ire a aparen]ei. Cel care tr@ie}te^n aparen]@, }i doar ̂ n ea, desigur c@ se va limita la unica interpretare posibil@, ceafurnizat@ prin informa]ii senzorial-afective. Deci ata}ament subiectiv fa]@ de orealitate aparent@. Deci mentalitate de tip Shudra. Nimic mai exclusivist dec$t omentalitate de tip Shudra.

6. Absolutul, Infinitul, Eternul, Mai mult dec$t Persoana sau Impersonalul, RealitateaAbsolut@, numit@ de teologi Dumnezeu, nu poate fi limitat@ la capacitatea sa crea-toare. Crea]ia depinde de Creator }i, deci, este diferit@ calitativ de Acesta. Nu va finiciodat@ o identitate de esen]@ ^ntre Dumnezeu }i om, o uniune de tip esen]ialneput$nd exista dec$t ^n cadrul unor realit@]i calitativ identice. %n schimb, putemdeveni uni]i cu Absolutul, prin energiile divine (cum afirm@ teologia palamist@, pringra]ia increat@ }i creat@, cum afirm@ teologia Sf. Toma d’Aquino, cu alte cuvintedevenind p@rta}i lucr@rilor divine. Procesul a fost descris de teologii orientali cutermenul de „theandrie”, de ̂ ndumnezeire a omului. Deci ne ̂ ndumnezeim nu prinesen]@, ci prin har, p@ra}i fiind lucr@rilor divine. Natural c@ pentru acest proces suntnecesare, pe l$ng@ o cunoa}tere doctrinar@ adecvat@, }i un limbaj specific, }i exempleconcrete, }i ̂ ndrumarea competent@ a unor persoane care au putut penetra zonelelimit@ ale spiritualit@]ii umane. (%n timp ce partea material@, instinctual@, afectiv@ aindividului ]ine de imanent, pierind odat@ cu el, partea subtil@, intelectual@, spiritual@,duhovniceasc@ ]ine de latura transcendent@, fiind supus@ condi]iilor de existen]@transcedentale. E un aspect pe care e util s@-l avem ^n minte.)

49

.

.

De aceea s-a impus necesitatea unor alian]e matrimoniale doar^n cadrul unei anumite caste. Opticile diferite (pe care nu trebuie s@le confund@m cu temperamentele diferite, sau cu prozaicele „nepo-triviri de caracter”) fac imposibil procesul de educa]ie conform unuispirit anumit. E simplu, pentru c@ ele deschid por]ile relativismului(substituind cunoa}terea de tip revelat sau ini]iatic cu un relativisma c@rui logic@ consecin]@ este agnosticismul sau materialismul saufilosofiile de tip empiric-pozitivist). Relativismul „in micro” se ilus-treaz@ „in macro”, mai ales atunci c$nd indivizi necorespunz@tori pe-netreaz@ ^n func]ii ^n care se cere un ata}ament obiectiv fa]@ de re-alitatea absolut@.

Fiecare individ ̂ }i poate dob$ndi perenitatea }i eternitatea,7 dac@se conformeaz@ procesului de edificare spiritual@ propriu castei dincare face parte. Acest proces ̂ ncepe cu regulile morale specifice castei,continu$nd cu o instruc]ie spiritual@ }i intelectual@ adecvat@, care]ine de capacitatea proprie a fiec@rui individ; fiecare asimileaz@ c$tpoate. Castei Brahmana ̂ i corespund marile mistere, de realizare ab-solut@; la Kshatria }i Vaishia, micile mistere, de realizare [email protected]]ierea sacerdotal@ (hirotonirile) pentru primul caz; ritul de ^n-coronare al regelui }i ini]ierea cavalereasc@ ^n al doilea caz, ritul deini]iere a corpora]iilor }i breslelor me}te}ug@re}ti ̂ n al treilea caz suntc$teva exemple. Vedem deci c$t de confuze sunt mentalit@]ile celorcare consider@ c@ un rit cavaleresc poate fi conces oricui ̂ n schimbulunor sume pecuniare, sau c@ o ini]iere masonic@ poate fi conces@dup@ una sacerdotal@. Ce s@ mai spunem de cei care considera untitlu ca pe o simpl@ recompens@, sau ca pe ceva ce poate satisface omic@ vanitate personal@?

%ntr-o societate normal@, ^n care sacrul reprezint@ etalonul stan-

7. Eternitatea este o condi]ie a Absolutului; perenitatea, o condi]ie cosmic@(„nemurirea”); una e legat@ de Universal, cealalt@ de general.„Redemptio” e poarta de acces pentru prima, „salvatio” pentru a doua.Vezi simbolica imagine a „cetelor raiului” }i a „S$nului lui Avraam”.

50

.

.

dard,8 }i profanul doar o concesie f@cut@ realit@]ii momentului res-pectiv, fiecare cast@ are un rol precis; Brahmana prin contempla]ie

8. Sacralitatea este o reprezentare, o re-actualizare a st@rii paradisiace (aiciconcord@ at$t teologii, c$t }i cercet@torii ideilor religioase, ca MirceaEliade). %n starea paradisiac@ nu exist@ profanitate. Profanul este o con-secin]@ a „c@derii” ^n istorie }i ^n p@cat, este corelat cu devenirea. Dela Unicitate se trece la Multiplicitate. Din punct de vedere metafizic unciclu de existen]@, pentru a se epuiza, trebuie s@-}i sleiasc@ toate posi-bilit@]ile inerente lui. Dup@ actualizarea tuturor posibilit@]ilor de existen]@}i manifestare, ciclul se ^ncheie. Profanul este tocmai aceast@ condi]iede multiplicizare, care implic@ ^n mod normal o tensiune de rupere aarmoniei }i echilibrului primar. Sacrul este armonic }i echilibrat. Pro-fanul, dizarmonic }i dezechilibrat. Dac@ ini]ial predomin@ totu}i sacrul,^n epoca prezent@ predomin@ profanul, cu toate consecin]ele lui. ClasaShudra, ap@rut@ cel mai t$rziu (^n stadiul paradisiac nu existau caste;ele s-au diferen]iat treptat dup@ c@dere), care nu poate fi spus@ vreunuirit de ini]iere, este prin excelen]@ clasa purt@toare a ideilor profane.Este avangarda profanului. Filosofia, sau mai corect spus ideologizareaacestei tendin]e, se materializeaz@ prin laicism, cu toate urm@rile lui. Etrist ^ns@ s@ vezi membrii ai clerului care repet@ papagalice}te lozincidespre principiile societ@]ii laice etc., etc. C$nd profanul va oculta sacrul^n mod aparent complet, ciclul actual de existen]@ se va ̂ ncheia. %ntruc$ttrecerea de la Unicitate la Multiplicitate se face unidirec]ional, procesulput$nd fi cel mult fr$nat, dar nu ^ntors ^napoi, involu]ia la care asist@m^n prezent nu poate fi oprit@, ci cel mult ^nt$rziat@. Aviz vis@torilor caredoresc o restaurare a unei societ@]i perfecte; oric$t de legitime suntaspira]iile lor }i oric$t de bune inten]ii ar avea, este imposibil de a nere^ntoarce ^ntr-o societate structurat@ ^n mod normal. Ce este de f@cut^ns@? Este de transmis ce este de transmis }i de recuperat ceea ce merit@}i e apt s@ fie recuperat. Fermentul prin care Multiplicitatea ima-nentizeaz@ se va pr@bu}i, pentru a reface loc str@lucirii Unicit@]ii abso-lute, va proveni tocmai din aceast@ aparent inutil@ recuperare. Procesulmetafizic mai sus men]ionat poate fi evocat ^n teologie prin „Judecatade Apoi”. Martiriul celor care doresc s@ conserve, s@ transmit@ ceea ceau primit }i s@ recupereze ceea ce este de recuperat, este o realitateconcret@ mult mai frecvent@ dec$t pare.

Ca o consecin]@ logic@, cei care au primit ceva trebuie s@ fie acummai activi ca oric$nd, tocmai ^n vederea acestui scop. {i cei care odat@}i-au descoperit spiritul de cast@, trebuie s@-l men]in@, indiferent desacrificiile f@cute.

Celor refuza]i de Spirit, care confund@ contempla]ia cu inactivitateasau cu reveria }i tr$nd@veala, le reamintim c@ ^n contempla]ie formasuprem@ de ac]iune este „Actionner sans Agir” – ac]iune f@r@ ma-nifestare. Ceea ce desigur nu e la ^ndem$na oricui, dar acest lucru nu^nseamn@ c@ este imposibil.

51

.

.

sunt ̂ n rela]ie cu Absolutul, particip$nd la Opera Sa. Kshatria au rolulde a asigura protec]ie castei precedente, de a ap@ra doctrinele tradi-]ionale, de a le prelucra pentru a le putea transmite castelor urm@-toare. Deci rol de ap@rare, de conservare, }i pedagogie (vezi }i sim-bolica denumire de Gardieni ai [@rii Sfinte). Vaishia au rolul de a fi ocoloan@ a societ@]ii, explor$nd realitatea imanent@, }i men]in$nd ba-zele morale sociale. Cercetarea, explorarea, arta sunt domeniile spe-cifice. Shudrei î revine rolul de a produce }i de a asigura „baza teh-nico-material@” a societ@]ii.

Vaishia are deci rolul de a explora realitatea ^nconjur@toare, de aprelucra }i materializa ̂ nv@]@mintele claselor superioare ̂ n mediul lor,}i la nivelul Shudrei.

Shudra are rolul de a fi fidel@ }i ascult@toare; ]in$ndu-se seama^ns@ de incapacitatea ei intelectual@ }i metafizic@, ea este cea mai su-pus@ perturb@rilor, fiind astfel instrumentul predilect de ac]iune al ce-lor care ^n mod voit doresc o accelerare a procesului de multiplicizare}i disolu]ie, cu alte cuvinte, a agen]ilor de contraini]iere calificat@. Ideeamesianismului colectiv, idee ini]ial legat@ de un aspect etnic (poporulevreu; ^n prezent iudaismul continu@ tradi]ia de a corela ideeamesianismului colectiv cu un substrat etnic), a fost ulterior preluat@de aspectul comunitaro-institu]ional al Bisericii Cre}tine, iar ^n acestmoment s-a putut suprapune cu mesianismul de tip institu]ional alImperiului Roman (descris de Virgiliu), cre$ndu-se un ultim model desocietate tradi]ional@: Imperiul Roman Cre}tin, cu succesorii s@ilegitimi: Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Bizantin }i cel Rus, }i ImperiulOtoman. Aceste state de tip tradi]ional, constituind o fr$n@ ^n caleadezagreg@rii, au trebuit s@ fie ̂ nl@turate; nu a fost cru]at nici un mijloc,de la cel propagandistic, la cel de ucidere ^n mas@ (vezi primul r@zboimondial).

Ideea mesianismului colectiv a fost preluat@ din iudaism de c@treanumite cercuri de contraini]iere calificat@ fiind aplicat@ unei na]iuni(Fran]a), unei clase (proletariatul), unei caste (Shudra – ^n cazul libe-ralismului), sau unei rase (na]ional-socialismul, de inspira]ie an-glo-saxon@: suprema]ia rasei albe). Au fost astfel puse ̂ n mi}care ni}tegigantice energii tenebroase, care au produs haosul social prezent, cutoate urm@rile lui.

Sper@m c@ am fost edificatori ^n a demonstra c@ ideea mesianis-mului colectiv, care postuleaz@ existen]a unei colectivit@]i menite s@

52

.

.

aduc@ fericirea absolut@ pe p@m$nt, restaur$nd o epoc@ paradisiac@,ideea manipulat@ ^n mod abil de factori tenebro}i, nu este dec$t ojalnic@ parodierea a societ@]ii de tip tradi]ional, parodierea care sub-stituie dreptul p@turii legitime (Brahmana) de a avea o rela]ie cu Ab-solutul, (legitimizare ob]inut@ ^ns@}i din atitudinea obiectiv@ fa]@ deAbsolut) – deci un principiu transcendent de a reactualiza starea desacralitate }i de condi]ie paradisiac@, atribuind acest drept unor ca-tegorii ales doar pe criterii imanente: na]iune, etnice, ras@, condi]iesocial@. Aspectul imanent devine, astfel, autonom, ^nzestrat prin fra-ud@ cu atributele Absolutului. Atributul substituie subiectul: din nou oabsurditate calificat@. Aspectul transcendent al persoanei umane fiindastfel ignorat sau caricaturizat, rezultatul general va fi o ^njosire apersoanei umane, ^njosire care, f@c$ndu-se dup@ un plan bine pus lapunct, nu poate avea dec$t scopuri sinistre. %ntr-adev@r, prin uitareadimensiunii transcedente a persoanei umane, se urm@re}te atrofiereaei. %nv@]@m$ntul }i mass-media nu fac dec$t s@ accelereze acest proces;]in$ndu-se seama de accentul pus pe un ̂ nv@]@m$nt de tip imaginativ,care vizeaz@ supra-specializarea individului, disciplinele care urm@reauo educa]ie integrativ@ sau o l@rgire a culturii generale fiind ^nl@turate,se poate conclude c@ scopul final al acestui proces este de a se ob]ineni}te individualit@]i robotizate, parodii sinistre ale crea]iei divine.9 Cu

9. Citim ^n Cartea facerii c@ Dumnezeu l-a creat pe om „dup@ chipul }iasem@narea sa”, cu alte cuvinte dup@ imaginea }i asem@narea sa. Princ@derea ^n p@cat, omul }i-a pierdut }i imaginea divin@ }i [email protected] urmat o involu]ie a persoanei umane, pe toate planurile. %ntrupareaLogosului (Avatar) printre noi, Logosul fiind de substan]@ }i esen]@divin@, ^ntr-o circumstan]@ bine precizat@ istoric (Iudeea, domnia luiIrod cel Mare }i a lui August), realiz$nd o persoan@ cu dou@ naturi(divin@ }i uman@; Transcedent }i Imanent; Absolut }i Efemer), a redatomului posibilitatea de a-}i ob]ine, de a-}i repara imaginea(virtualitatea) divin@, pocit@ prin p@cat. Omul ^}i redob$nde}te aceast@imagine prin Botez. Asem@narea }i-o poate redob$ndi ^n cursul vie]ii,prin cooperarea cu harul divin, energiile divine etc., realiz$nd„theandria”. Omul fiind creat ca imagine a Creatorului, av$nd deciamprenta Absolutului, se explic@ }i analogiile dintre micro-cosm }imacro-cosm etc., c$t }i libertatea de care se poate bucura oricepersoan@ uman@: libertatea de a r@spunde sau nu chem@rii luiDumnezeu.

%n plan metafizic, omul poate alege ^ntre condi]ia de echilibru }iarmonie, sau cea de dizarmonie. Poate alege Unicitatea sauMultiplicitatea. Are toate posibilit@]ile de alegere; fiind o alegere liber@,

53

.

.

ce scop?%l ^ndemn@m pe cititor s@ reflecteze.Cum se face includerea sau excluderea dintr-o cast@? Este apar-

tenen]a la o cast@ un lucru imuabil?Dac@ apartenen]a la o cast@ este conferit@ de „forma mentis” a

individului respectiv, ea va d@inui at$ta vreme c$t individul ^}i men-]ine „forma mentis” respectiv@. Exist@ semne de comportament care

desigur c@ va implica }i o responsabilitate a alegerii, cu toate consecin]eleei.

Dac@ Dumnezeu creeaz@, Satan caricaturizeaz@: contraini]ierii î suntinaccesibile cauzele prime. Prin raportarea la aceste cauze prime, putemdeveni cop@rta}i operei divine, de integrare universal@. Prinautonomizarea fa]@ de aceste cauze, devenim parodiatori }i saltimbancipe arena crea]iei, nefiind dec$t jalnic surse de deritmii obscure.

Un proces obscur a ^nceput ^n secolul XVIII, c$nd anumite teorii cevizau tocmai crearea unui fond doctrinar pentru marea inversiune aufost f@cute accesibile publicului nepreg@tit. Un rol decisiv l-au avutilumini}tii }i ideali}tii germani. I. Kant consider$nd omul sub aspectnumenal, caut@ s@ demonstreze c@ acest aspect virtual al omului descris„more geometrico” e unic }i egal pentru to]i oamenii. Omul real nu conta.Prin pedagogie, to]i trebuie s@ atingem acel model unic, descrismatematic. To]i putem prin pedagogie s@ fim buni c$nt@re]i, litera]i,matematicieni sau strategi. De aici p$n@ la omul iluminat, omul ra]ional,„omul nou”, „proletarul” descris de Marx }i „supraomul” lui Nietzsche}i Hitler n-a mai fost dec$t un pas. Iar cei care au tr@it ^ntr-un regim detip comunist, }tiu ce conota]ii sinistre poate dob$ndi termenul de „omnou”. Doctrinele tradi]ionale, postul$nd Absolutul Infinit, afirm@ c@ nicio crea]ie a Absolutului nu repet@ pe cealalt@ (dac@ s-ar repeta, ceva ar^ngr@di capacitatea sa creatoare, deci n-ar mai fi Absolut).

Deci fiecare creatur@ are o virtualitate specific@, proprie, [email protected] om are propria virtualitate unic@ }i irepetabil@. Nu exist@ unmodel numenal teoretic, valabil pentru to]i oamenii. filosofia idealist@german@ a deschis por]ile ^nregiment@rii. Acest lucru e imposibil ^ntr-osocietate tradi]ional@. Includerea ^n caste se face pe baza unei sau unortr@s@turi comune; niciodat@ nu vom g@si dou@ creaturi cu toate tr@s@turileideatice.

%nv@]@m$ntul obligatoriu, aplicat de la o anumit@ v$rst@ ^n modnediferen]iat, a dus la crearea tipului perfect de semidoct, cu cuno}tin]esuperficiale, dar cu ferma convingere c@ totul se poate explica ra]ional,de c@tre }tiin]a pozitiv@. Spre deosebire de analfabet, care ^nc@ poate fireceptiv, semidoctul este refractar oric@rei tenta]ii de receptivitate fa]@de alt domeniu dec$t cel al }tiin]ei aplicate. Condi]ia semidoctului estecondi]ia unui Shudra rebel, autonomizat. Liceele specializate, deveniteobligatorii, nu sunt altceva dec$t consacrarea unui mijloc de atrofiespiritual@ }i intelectual@.

54

.

.

permit recunoa}terea apartenen]ei copiilor la diferite caste (descrisede Legile lui Manu, de ritul ^ntreb@rilor Haggadei ebraice etc.). Unmediu ^n care indivizii au preponderent o anume „fora mentis”, vafavoriza desigur men]inerea unei „forma mentis” asem@n@toare. Deaceea se }i recomand@ cultivarea unor cercuri sociale }i alian]ele ma-trimoniale ^ntre membrii aceleia}i caste.

Excluderea dintr-o cast@ se face printr-un proces invers; cea maifrecvent@ form@ de tr@dare a castei.

Cm se face aceast@ tr@dare? Prin orice modalitate prin care in-dividul pune un criteriu subiectiv (de regul@, unul inferior) ca metod@de a atinge un scop oarecare. C$nd ne l@s@m domina]i de instinctsau de afect ^n luarea unor decizii de importan]@ vital@, decizii care,^n mod obi}nuit, trebuie luate ^n conformitate cu spiritul castei res-pective, tr@darea e f@ptuit@. Nobilii revolu]ionari (ex. Kropotkin, Ale-xandra Kolotai, Jenny von Westphal – so]ia lui Marx, prin]ul d’Or-leans (Philippe Egalité) etc.) sunt exemple tipice. La fel, preo]ii tr@-d@tori. Tr@darea, prin criteriul subiectiv ales, ^]i modific@ optica. Teautonomizeaz@; expulzia e deja f@cut@. Dorin]a de a tr@i „mai bine”,comportamentul instinctual afectiv ^l transform@ pe individul afectat^ntr-un corp str@in. Reincluderea lui se poate face dup@ „trezirea”sa. Astfel, evacuarea oric@rei dejec]ii este o oper@ de salubritate.

Exist@ }i posibilitatea dep@}irii castei, atunci c$nd componentaascendent@ a fiin]ei, sau tendin]a ascendent@10 a manifest@rii e pre-valent@. E important de re]inut c@ aceast@ tendin]@, atunci c$nd exis-t@, este rezultatul unui impuls din afar@. Aten]ie, ne referim nu la ten-din]a ascendent@, prezent@ ̂ ntotdeauna (}i diavolul are o natur@ an-gelic@), ci la tendin]a de dep@}ire a propriei caste. Teologii vorbescde har }i de energii divine. Orice tentativ@ f@cut@ f@r@ acest impulseste similar@ str@daniei baronului Münhausen de a ie}i afar@ din mla}-tin@ tr@g$ndu-se el ^nsu}i de p@r. Ridicol@ }i van@. Ne d@m seamadeci de absurditatea formelor de tip auto-dep@}ire (diferit@ de dep@-}irea de sine, expresie, de asemenea, incorect@; de fapt, e vorba de

10. Exist@ 3 tendin]e ale manifest@rii: cea ascendent@ (sattwa – inhinduism), cea expansiv-orizontal@ (rajas) }i cea descendent@ (tamas).Toate cele 3 exist@ ̂ n manifestare; depinde ̂ ns@ care din ele [email protected]@m s@ nu se ^n]eleag@ cele 3 tendin]e doar ^n sens moral.

55

.

.

dep@}irea propriei individualit@]i, a propriului „eu”), auto-m$ntuire,sau de altele asemenea, ca }i de tentativele de-a le pune ^n practic@.

Autonomizarea duce la pr@bu}ire; un impuls venit de sus poateprovoca un salt ascendent.

Repet@m cele afirmate anterior, cum c@ apartenen]a la o cast@reprezint@ o realitate indiferent de voin]a celui ^n cauz@, dar ^n mo-mentul actual al ciclului de existen]@ nu poate fi corelat@ nici cu apar-tenen]@ etnic@, confesional@, sau cu o profesie anume.

Se pot ^nt$lni ^n prezent aristocra]i la propriu }i la figurat, care s@fie simpli muncitori; putem ^nt$lni intelectuali sau titra]i cu suflet deslug@. [@ranii care lupt@ cu arma-n m$n@ pentru o cauz@, at$t ̂ n Van-deea, c$t }i ̂ n Carpa]i (cazul partizanilor anticomuni}ti), sunt modelevii }i concrete de Kshatria }i Vaishia.

Nimic mai str@in pentru noi dec$t a ^ncerca s@ discrimin@m per-soanele ^n func]ie de ocupa]ia lor (care e o problem@ aleatorie), saude preg@tirea lor scolastic@, sau de pozi]ia lor social@. Dac@ am faceacest lucru, am c@dea ^n tab@ra celor care judec@ dup@ aparen]e(Shudra). S@ ne fereasc@ Dumnezeu!

56

.

.

Autopsia unei idei: democra]ia

Haosul social pe care am c@utat s@-l analiz@m anterior este teo-retizat pe plan socio-politico-cultural prin ideea de democra]ie. Ideeade democra]ie care postuleaz@ egalitatea tuturor indivizilor }i, deci,necesitatea ca ei s@ aib@ drepturi }i ^ndatoriri egale. %n plus, criteriulde discernere a adev@rului ^l constituie opinia majorit@]ii indivizilor.

Am demonstrat precaritatea primei teze: egalitatea indivizilor, ar@-t$nd c@ aceasta este o imposibilitate. O consecin]@ normal@ ar fi acor-darea de drepturi }i obliga]ii ^n func]ie de aceast@ diferen]iere. Unmedic bun e mai c@utat dec$t unul prost; ne adres@m ceasornicaruluipentru a ne repara ceasurile, }i nicidecum ortopedului. Revenind laideea c@ societatea se conduce dup@ legi politice, economice }i so-ciale, pe m$na cui ^ncredin]@m treburile societ@]ii? Pe m$na profe-sioni}tilor, sau a amatorilor? Dac@ exist@ anumite discipline de tipul}tiin]elor economice, sau de tipul politologiei, discipline probate prinexisten]a unor catedre de resort, de ce avem ^ncredere ^n amatori?De ce nu apel@m ^n mod analog la ingineri sau medici amatori? Dece nu toat@ lumea poate studia medicina, muzica, filosofia saupolitehnica? R@spunsul e simplu, put$nd fi dat de fiecare cititor.

Actualii profesioni}ti politicieni sunt parveni]i, de}i au beneficiatde cursurile preg@titoare ale diferitelor }coli de resort (ne g$ndim,bun@oar@, la „{tefan Gheorghiu”). De ce? Pentru c@ criteriul de se-lec]ie era arbitrar: fidelitatea fa]@ de regim. Se ^nt$mpl@ la fel ^n Oc-cident. Fidelitatea fa]@ de un sistem nu poate compensa lipsa altorcalit@]i. Deputa]ii ale}i ^ntr-un parlament democratic provin din celemai diferite }i heteroclite medii. Adesea nu }tiu nici m@car s@ se ex-prime corect. Ne punem ^ntrebarea legitim@: cum vor fi ^n stare s@priceap@ ceva din legile politice?

Aristocra]ia avea marele avantaj c@ se putea preg@ti ̂ nc@ din copi-l@rie pentru un rol politic. Dar degenerarea aristocra]iei europene adus la posibilitatea ^nl@tur@rii ei. Sistemul aristocra]iilor asiatice s-adovedit a fi mult mai viabil. Din p@tura aristocratic@ se recrutau func-]ionarii politici prin concurs. Cazul mandarinilor. O selec]ie de clas@

57

.

.

(pe atunci, }i de cast@), dar }i de valoare personal@. E }i secretulformulei de guvernare din China contemporan@, preconizat de DengHsiao Ping.

Educa]ia aristocratic@ introducea un „savoir vivre” at$t de multregretat azi.

%n ce m@sur@ un deputat va reprezenta interesele circumscrip]ieielectorale care l-a votat? %n ce m@sur@ se pot ^mpiedica influen]elea}a-ziselor grupuri de presiune („lobby”-uri) asupra factorilor politici?{i aceste interese ale diferitelor grupuri de presiune, ale cui interesesunt, de fapt? Sunt ^ntreb@ri care trebuie puse. %n realitate, acestelobby-uri au o structur@ piramidal@, fiind organizate eficient }i pe prin-cipii anti-democratice.

Politica }i economia, c$t }i alte compartimente ale vie]ii socialese desf@}oar@ dup@ legi clare, independent de voin]a celor %n [email protected] deci un caracter obiectiv. Principiul economic al plus-valorii, saulegea lui Gresham sunt independente de voin]a aleg@torilor. La fel,legea gravita]iei sau legea lui Ohm nu pot fi votate de nici un par-lament.

{i putem pune o alt@ ̂ ntrebare legitim@: dac@ minoritatea, studiind^n mod aprofundat un argument, are o pozi]ie mai aproape de obiec-tivitate dec$t majoritatea, de ce trebuie s-o sacrifice ̂ n favoarea unorp@reri subiective? %ntr-o democra]ie care func]ioneaz@ dup@ consen-sul majorit@]ii (mai mult sau mai pu]in dirijate din umbr@, prinmass-media etc.), minoritatea nu are drepturi ^n mod practic; mino-ritatea se va g@si totdeauna la dispozi]ia majorit@]ii, deci ̂ ntr-un raportde for]e inegal.

Domnia majorit@]ii reprezint@ imperiul cantit@]ii asupra calit@]ii.Este deci o impunere a accesoriului care s@ guverneze asupraprincipiului.

%n condi]iile de azi singurul regim care ar putea fr$na acest procesde involu]ie calitativ@ ar fi regimul monarhic.

Republica, av$nd, de regul@, ̂ n frunte un pre}edinte (o persoan@care teoretic poate fi schimbat@ din func]ie), este fragil@ }i subiectiv@din punct de vedere organizatoric. Este fragil@, pentru c@ institu]iilerepublicane sunt supuse influen]elor partidelor (}i pre}edintele esteomul, candidatul unui partid), cu un grad mai mare sau mai redus

58

.

.

de subiectivitate. Este subiectiv@, interesele unui partid fiind de regul@interesele unui anumit grup. Raportul constitu]ional ̂ ntre puterile le-gislative, executive, juridice dintr-o republic@ este mai mult dec$t fra-gil; ^ns@}i constitu]ia unei republici este expresia unui regim politic(}i nu cauza lui); ea poate fi schimbat@ odat@ cu regimul. Prefaceriledin ultimele dou@ secole o demonstreaz@ cu prisosin]@. Republicaeste regimul ideal de manifestare a unei puteri oculte nedemocratice.

Monarhia, prin faptul c@ are ^n frunte sa un rege, are avantajulunui reper fix ^n fruntea statului. Un rege, pe l$ng@ faptul c@ esteeducat ^nc@ din copil@rie pentru a guverna }i a domni, cunosc$ndlegile politice, economice }i sociale, oricum mai bine dec$t oricepolitician amator (chiar dac@ }i regele poate fi un }colar mediocru;un medic mediocru e de preferat unui medic amator), nu se [email protected] poate fi un arbitru constitu]ional, arbitr$nd raporturile dintre or-ganismele diferitelor puteri din stat. O dinastie are, ̂ n plus, avantajulc@ face o leg@tur@ cu trecutul istoric al unei ]@ri, rolul ei anamnesticfiind un obstacol ̂ n calea depersonaliz@rii unui popor. %ntr-o dinastiese reflect@ un trecut istoric, ceea ce nu se poate spune de unpre}edinte. Memoria este scutul adev@ratei noastre identit@]i.

Monarhia constitu]ional@ are }i ea dezavantajele ei, mai ales dac@regimul constitu]ional este pluripartit. Un regim bipartit este mult maiechilibrat dec$t cel pluripartit; ^n istoria Rom$niei perioada domnieiregelui Carol I a fost mult mai stabil@ dec$t cea a regelui Carol alII-lea. %ntr-o monarhie constitu]ional@, regele poate asista neputinciosla o politic@ guvernamental@ care adesea, fiind expresia unui grup,s@ aib@ un caracter subiectiv. Vezi cazul Italiei ̂ n 1940. Regele, care,prin imuabilitatea sa }i care, prin ^ncoronare, se pune ^n rela]ie cuAbsolutul (asisten]a Duhului Sf$nt), reprezenta garantul obiectivit@]ii,poate ajunge ^ntr-o monarhie „democratic@” doar o simpl@ relicv@istoric@, manevrat@ de abile grupuri }i care, odat@ ce nu mai serve}teunor interese de suprafa]@, poate fi ̂ nl@turat. Cazul Fran]ei dup@ 1789sau dup@ 1848 este edificator.

O monarhie constitu]ional@, de}i preferabil@ unui regim de di-solu]ie ca cel republican, este un regim hibrid. Factorul care asigur@

59

.

.

obiectivitatea este blocat de cel subiectiv.Monarhia absolut@ ^nl@tur@ acest dezavantaj. %ntruc$t dup@ con-

fuzia mintal a epocii noastre monarhia absolut@ se confund@ cu ti-rania (confuzie pe care pedaleaz@ to]i factorii de dezagregare), trebuies@ preciz@m diferen]ele dintre cele dou@ regimuri:

Tirania reprezint@ un regim ̂ n care o persoan@ guverneaz@ la bu-nul s@u plac, schimb$nd legile dup@ un caracter subiectiv. Adesea,mai ales ^n contemporaneitate, regimurile tiranice se justific@ prinideologii de tip populist-na]ionaliste (vezi cele comuniste ^n Europa,regimurile africane, cel din Coreea de Nord etc.). O tiranie este re-gimul parveni]ilor care ]in cu din]ii de putere. Factorul de decizie dinstat fiind total subiectiv, rezultatul se prevede u}or. %nl@turarea unuiastfel de regim este o oper@ de salubrizare social@.

Regimul absolutist se conduce nu dup@ bunul plac al suveranului,ci dup@ legi obiective pe care }i suveranul trebuie s@ le respecte. El,^nconjurat de diferite organisme cu rol consultativ, poate guverna ̂ nmod obiectiv, respect$nd legile politico-economie; organele consul-tative au rolul de a preciza cu mai mult@ acurate]e cazurile particularede aplicare a acestor legi. %ntruc$t selec]ia ^n aceste organisme con-sultative sau administrative se face pe baza competen]ei }i dintr-unmediu educat ̂ n prealabil pentru acest scop (cel aristocratic), accesulparveni]ilor }i al amatorilor este stopat. Organele consultative pentrunevoile diferitelor p@turi }i clase sociale coopteaz@ membrii din cadrulacestor clase }i p@turi (vezi St@rile Generale ̂ n Fran]a). Regimul coo-peratist ̂ n economie, pe l$ng@ controlul preg@tirii celor de o anumit@profesie, repartizeaz@ locurile de munc@ ̂ n func]ie de necesit@]i, ofer@un sistem de asigur@ri sociale }i de pensii, evit$nd o serie de problemede tipul }omajului contemporan.

%ntr-un regim economic corporatist, ^n care muncitorii pot fi or-ganiza]i ^n organiza]ii care s@ le reprezinte ^n mod sincer intereselede clas@ }i de grup, regim specific monarhiilor absolute, muncitoriiau mai multe drepturi }i o pozi]ie social@ mult mai demn@ dec$t ^nregimurile de a}a-zis@ democra]ie popular@. (Regimurile comunisteau anulat dreptul la grev@, la c@l@torie, la libera asociere, }i ^nsu}i

60

.

.

dreptul la opinii diferite al muncitorilor, adic@ tocmai la aceia alec@ror interese se l@udau c@ le reprezint@).1

O monarhie absolut@ este un regim al tradi]iei, al ordinii, al disci-plinei. Educa]ia tradi]ional@, cultivarea con}tiin]ei religioase (^nsu}isuveranul fiind de drept divin, deci ca reprezentant al obiectivit@]ii;de aceea deranjeaz@ mult pentru urechile unui tradi]ionalist formula„din voin]a na]ional@”; voin]a na]ional@ e expresa cantit@]ii nedife-ren]iate calitativ); posibilitatea fiec@rui individ de a fi promovat pebaza propriilor sale merite }i capacit@]i,2 confereau cet@]eanului unui

1. Regimul comunist era din punct de vedere social un regim capitalistmonopolist de stat; deci, din punct de vedere economic, era calitativsimilar cu regimurile capitaliste obi}nuite; muncitorul era un sclav alnoii societ@]i, reprezentat@ de p@tura unor parveni]i, ̂ mburghezi]i social,a c@ror unic@ preocupare a fost men]inerea propriilor pozi]ii }i^nl@turarea tuturor celor care i-ar fi putut st$njeni sau aduce aminte detrecutul lor.

Proletarul, descris „more geometrico” de c@tre disciplina chemat@„socialism }tiin]ific”, numit ^n documentele partidelor comuniste „omnou”, a reprezentat o simpl@ figur@ a imagina]iei unora. Redus lainstinctele elementare, capacitatea de a g$ndi a muncitorului fiindignorat@ sistematic, proletarul era o caricatur@ a adev@ratului muncitor,un adev@rat robot uman.

Dac@ socialismul ar fi trebuit s@ ^nving@ ^n mod inexorabil, ^n virtutealegilor economice, cum se l@udau marxi}tii, de ce era nevoie depropagand@, teroare, lovituri de stat }i ocupa]ii militare sovietice?

2. Omul avea acces ^n }coli pe baza propriilor capacit@]i intelectuale.Comuni}tii, ^n mult tr$mbi]ata egalitate social@, au introdus principiuloriginii sociale ca principiu discriminator ^n posibilitatea de a studia.La ̂ nscrierea ̂ n }coli se cerea ̂ ntotdeauna precizarea profesiei p@rin]ilor}i a averii personale. Asta dup@ ce, prin lege, comuni}tii au na]ionalizattoate averile fo}tilor „exploatatori”, care, deposeda]i de avere fiind,au ajuns din punct de vedere social s@ se ^ncadreze ^n cadrul p@turilorsociale, ^n func]ie de propria calificare profesional@ a fiec@ruia. F@r@nici o posibilitate de a mai influen]a economic societatea. De ce el eraapoi internat ^n lag@re sau exterminat prin pu}c@rii, }i de ce urma}iilui, f@r@ nici o posibilitate de ap@rare, erau considera]i persoana nongrata pentru regim? R@spunsul e simplu: teama parvenitului de a fidemascat }i ^nl@turat. Regimul comunist a fost un regim al neamurilorproaste.

Prin obligarea la o economie planificat@ total nerealist@ }ineput$ndu-se realiza acest plan, muncitorii }i factorii de specialitate

61

.

.

asemenea regim un plus de demnitate }i de con}tiin]@ de sine. Im-periul era imaginea concret@ a unui model virtual de societate

erau obliga]i s@ mint@. Salariul venea indiferent de calitatea presta]iei,ceea ce a dus la inocularea unui sentiment de chiul }i tr$nd@vie gene-ralizat@. [@ranul deposedat de p@m$nt, ajuns iobag al unui regimnemilos, }i-a pierdut ^ncrederea ^n el ^nsu}i }i nemaiput$nd suporta orobotizare agricol@ pl@nuit@ de „speciali}ti”, pornea la ora} ^ngro}$ndr$ndurile lumpenproletariatului. Comunismul declar$nd r@zboi religiei,a ^ncurajat supersti]ia }i l-a lipsit pe om de orice dimensiune [email protected] mult, anul$nd morala revelat@ }i cea natural@, ^nlocuind-o doarcu morala pozitiv@ (impus@ de legi), a creat un relativism moral care,odat@ ce minciuna, era cultivat@ de organele de stat }i de partid, aprodus o pr@bu}ire moral@ a ^ntregii colectivit@]i.

Surprinde nepl@cut miopia conceptual@ a unor indivizi care,t@m@duind orice surs@ revelat@ a moralei, alunec@ f@r@ s@-}i dea seama^ntr-un relativism moral, care ^n mod logic evolua ^ntr-un pragmatismmoral sau ^ntr-o moral@ de tip utilitarist. Pasul a fost aplicat de c@trecomuni}ti }i nazi}ti. Morala deta}at@ de sursa revelat@ ajunge moral@de dragul moralei (moralism) adev@rat@ ipocrizie a societ@]ii, ^n carenimeni nu mai crede }i care nu a}teapt@ dec$t un bra] forte care s@-}iimpun@ propria moral@ pragmatic@. Dostoievski a scris ^n „Fra]iiKaramazov”: „Dac@ Dumnezeu nu este, totul e permis”. Pentru sleirea,pentru epuizarea ciclului, este un r@u necesar utilitarismul moral, careva trebui s@ ajung@ la forme mult mai aberante dec$t cele actuale.

O moral@ revelat@ te ajut@ s@ te ^nscrii ^n ordinea universal@, moralafiind definit@, din punct de vedere metafizic, ca o expresie a armoniei}i echilibrului universal. Teologii vorbesc de bine, definit ca voin]a luiDumnezeu, manifestat@ ^n diferite conjuncturi. Diferite niveleintelectuale }i spirituale, fiind deosebite calitativ tocmai prin raportarealor la Absolut diferit@, vor presupune }i un comportament moral diferit.Este o diferen]@ de tip complementar, }i nu exclusivist. Papagalii carev@d un singur sistem moral unic pentru to]i nu pot realiza conceptul dediversitate constitu]ional@ }i de comportament al indivizilor. Alta-imorala Brahmanului }i alta e o moral@ de tip Shudra. A le egaliza estedoar o consecin]@ normal@ a incapacit@]ii de diferen]iere conceptual@a celor mai mul]i dintre noi. O moral@ de tip tradi]ional, care respect@principiul de diferen]iere }i se codific@ dup@ formula „fiec@ruia ce i secuvine” evit@ fariseismul de duzin@, sub care se ascunde o veroas@moral@ pragmatic@ de tip individualist-autonomizant.

Principiul „Jeden für das Seine” presupune pe plan social acordareade drepturi }i repartizarea de obliga]ii ̂ n func]ie de capacit@]ile }i naturafiec@ruia.

62

.

.

[email protected]

Desigur subiectivismul indivizilor a produs }i aici fisuri, lucru per-fect normal, dac@ ]inem seama de raportul dintre consolidare }i diso-lu]ie ce caracterizeaz@ price manifestare ̂ n planul nostru de existen]@.

Am putea sugera drept exemple de societ@]i monarhice absolutiste(natural cititorilor lipsi]i de prejudec@]i), regimul Fran]ei ^nainte de1312, sau regimul Imperiului Habsburgic ^ntre 1738-1867.

Aceste societ@]i au creat un echilibru social, cultural, spiritual greude atins dup@ dispari]ia lor.

Istoria a demonstrat c@ regimul a}a-zis democratic a constituit oexcelent@ trambulin@ de lansare fie pentru politicieni vero}i, fie pentruparveni]i, fie pentru anumite grupuri de putere, din care unele aveauscopuri sinistre.

%n condi]iile de azi nu se mai poate realiza o ^ntoarcere la o mo-narhie de tip absolutist, de drept divin. Este din partea noastr@ unact de luciditate, s-o recunoa}tem. Dar nu putem nici s@ ne l@s@mp@c@li]i de sfor@iturile demagogice ale unui egalitarism ieftin }i absurd.

Nu ne r@m$ne dec$t s@ a}tept@m cu luciditate }i stoicism epuizarea^ntregului ciclu de manifestare din momentul actual.

Odat@ ce suntem dintre cei pu]ini care }tiu ce va urma dup@, nuputem dec$t s@ privim viitorul cu o atitudine ̂ mp@cat@ cu sine ̂ nsu}i.

3. Dante Alighieri (ca }i al]i g$nditori tradi]ionali}ti apropia]i de noi),analiz$nd ̂ n „De Monarchia” raportul dintre Biseric@ }i Imperiu, l-a g@sitilustrat admirabil de versetul evanghelic: „Gloria in excelsis Deo, et interra pax hominibus”. Misiunea Bisericii este s@ ne conduc@ la Paceacereasc@ („in excelsis”), iar a imperiului, la pacea terestr@. %n momentulmanifest@rii, echilibrul este un deziderat de atins, dar ^nc@ neajuns.Distrug$ndu-se Imperiul, momentul „in excelsis” se apropieindependent de voin]a sau dorin]a noastr@ (II Tes. 1-12).

Merit@ s@ facem o analiz@ cauzal@ a a}a-ziselor procese revolu]ionare:cauza formal@ este dorin]a de egalizare }i modelul egalitarist. Cauzaeficient@: demonii („diaboles: dia-bollon = cel ce desparte); cauzainstrumental@: factorii de subversiune }i organismele de contraini]ierecalificat@; cauza final@: damnarea majorit@]ii oamenilor (ca aspectteologic; din perspectiv@ metafizic@, separarea reziduurilor).

63

.

.

Spiritul aristocratic }i spiritul neamului prost

„Da’ voi ruini ave]i?”1

Dac@ am dori o oglind@ a societ@]ii rom$ne}ti din care s@ rezulte^n mod evident antagonismul celor dou@ atitudini de conduit@ (opticidiferite), nu avem dec$t s@ consult@m operele lui Nicolae Filimon,I.L. Caragiale, Mateiu Caragiale, Liviu Rebreanu, Marin Preda }i Eu-gen Barbu („Groapa”). Vom g@si o reprezentare fidel@ a acestor dou@tipuri de mentalit@]i. Personal, am fost favoriza]i de soart@ s@ ne ^n-t$lnim cu ambele. Avem deci avantajul unei experien]e directe.

Fiindc@ vom descrie ni}te tipuri comportamentale, m@rginindu-nedeci la aspectul individualit@]ii, ne vom lua libertatea folosirii unorfiguri de stil, f@r@ a mai obosi cititorul cu o avalan}@ de termeni con-ceptuali. Trebuie s@ preciz@m ^nt$i c@ putem ^nt$lni aceste dou@ ca-tegorii de mentalit@]i ^n orice p@tur@ sau clas@ social@; putem vedeaparveni]i autentici printre v$rfurile societ@]ii }i domni adev@ra]i printre]@rani }i muncitori. O mentalitate se exteriorizeaz@ prin comporta-ment. Azi, c$nd obnubilarea }i tenebrele c$}tig@ teren pe zi ce trece,diferen]a e foarte greu de f@cut. Dar nu imposibil@.

Iar pentru Marea Oper@ (Magnum Opus), fiind necesare at$t con-solidarea (coagula), c$t }i disolu]ia (solve), vor fi necesare at$t men-talitatea aristocratului, c$t }i cea a neamului prost. Din partea noastr@este ^ns@ necesar@ o op]iune clar@; a treia solu]ie, de a fi deasupra,este aplicabil@ ^n afara lumii de azi; adic@ doar ^n m@n@stiri (ca tipde societate diferit@ }i separat@). {i aici ^ns@, din p@cate, diviziunea^ncepe s@ se manifeste pregnant.

Aristocratul

Spiritul aristocratic e greu s@ fie ̂ nscris ̂ ntr-o formul@. Diferite pro-verbe reflect$nd impresia pe care aristocratul o f@cea ^n jurul s@u,

1. Mircea Vaida, Corinda, Ed. Cartea Rom$neasc@, Bucure}ti, 1988.

64

.

.

au c@utat s-o concretizeze ^n formule concise: „Un domn e domn }i^n }an]”, sau „prostia }i domnia se pl@tesc”, sau „dac@ m-ai p@c@lito dat@, ru}ine ]ie, dac@ m-ai p@c@lit a doua oar@, ru}ine mie!”. {itotu}i nu e suficient.

A fi aristocrat ̂ nseamn@ a avea un „savoir vivre” specific. Nu estesnob,2 }i nu este neap@rat un „dandy”. Un adev@rat aristocrat e preapu]in interesat de aspectul exterior al ]inutei, fiind convins c@ tr@s@-turile aristocratice pot fi eviden]iate nu numai prin aspect vestimentar.Va pre]ui mai mult cur@]enia, dec$t ultima mod@.

Un aristocrat nu promite; spune „^ncerc; s@ vedem dac@ pot”. Vafi ^ns@ ^ntotdeauna prompt ^n a-}i ^ndeplini obliga]iile la care a con-sim]it liber }i pe care le poate ^ndeplini, av$nd resursele necesare.Un aristocrat accept@ o ofert@, sau o refuz@. Nu se t$rguie}te, darverific@ s@ nu fie p@c@lit de neamul prost. %i crediteaz@ pe fiecare la^nceput cu o ^ncredere nelimitat@, cu un „cec” ^n alb. N. Steinhardt,parafraz$ndu-l pe Turgheniev, ̂ n „Jurnalul fericirii”: „De aia suntemnobili, pentru c@ avem ^ncredere”. %n „cec”-ul dat ^n alb po]i treceorice sum@; cu o condi]ie: s@ spui exact ^nainte care este acesta.

Un aristocrat nu va a}tepta s@ fie servit; se va servi el ^nsu}i. Unuiaristocrat autentic, a depinde o slug@ i se pare un r@u necesar, lacare ar renun]a bucuros, dac@ ar avea alt mijloc de a-}i rezolva pro-blemele. Mai mult, va c@uta s@ fie scutit de lingu}eala servitorilor,}tiind c@ ace}tia au ^ntotdeauna un punct de vedere subiectiv.

Un aristocrat, c$nd gre}e}te, ^}i asum@ ^ntreaga responsabilitate.Chiar c$nd e vicios, e cu ]inut@. „Craii de Curte Veche” ai lui MateiuCaragiale sunt un exemplu. %]i vine s@ r$zi la simpla atribuire a ter-menului de crai unui hippy sau a unui play-boy modern. O chermez@aristocratic@ este o chermez@ la care to]i se pot distra pe m@sura lor.

Optica unui aristocrat se recunoa}te u}or: e primul care s@ recu-noasc@ ceea ce este pozitiv la adversarul s@u. %ntotdeauna va }ti s@

2. snobul: ̂ n colegiile engleze, ̂ n dreptul numelor celor ne-nobili, era trecut@prescurtarea „s.nob.”: „sine nobilitas” = f@r@ noble]e. Ei, dorind s@ fie^n r$nd cu colegii lor nobili, î imitau. Termenul a c@p@tat dimensiunipeiorative, definindu-l pe cel ce maimu]@re}te moda claselor (clase,nu caste!) bine plasate socio-economic.

Un aristocrat nu imit@ }i nu maimu]@re}te. Cunosc$nd materia prim@,n-are nevoie de surogat.

65

.

.

deosebeasc@ pe adversar de du}man. Un aristocrat va avea ^ntot-deauna acea deta}are at$t de caracteristic@, similar@ apatiei asce]ilor,}i care este at$t de diferit@ de insolen]@ }i de indiferen]@.3 Un aris-tocrat se deta}eaz@, dar nu e indiferent. Nimic mai str@in unui aris-tocrat dec$t auto-comp@timirea. %}i duce crucea cu resemnare, darmai ales cu demnitate.

Un aristocrat nu va cere nim@nui ceva pentru care acela nu areresurse, sau talent. El e un om care ^n]elege voca]iile.

Niciodat@ el nu va a}tepta o recompens@ pentru ceea ce ]i-a oferit;altfel ar fi negustor. Nici nu-]i va scoate ochii pentru ajutorul dat,pretinz$nd nesf$r}it@ recuno}tin]@. el }tie c@ uneori a te baza pe celpe care l-ai ajutat odat@, poate fi o pedeaps@ divin@. Iar alteori uraapare oblig$ndu-l s@-]i fie recunosc@tor.

La mas@, te va servi primul. Uit@-te cu c$t@ elegan]@ ^]i pune za-h@rul cu linguri]a ^n ceai. Iar, dac@ te ajut@, o face discret, pentrutine. „Nu trebuie s@ }tie st$nga ce face dreapta”. Pentru un nobil,masa este un prilej de conversa]ie }i de cunoa}tere a interlocutorului}i un prilej de etalare a unor simple crea]ii gastronomice. Pentru unnobil, comemorarea unei s@rb@tori se face mai ^nt$i ^n suflet, apoi^ntr-un loc sacru, }i abia apoi ^n sufragerie.

Un nobil va spune „s@rut m$na” unei femei de serviciu, indiferentde preg@tirea sa, d$ndu-}i perfect seama c@ pentru bunul mers alsociet@]ii o femeie de serviciu e la fel de important@ ca }i un ministru.O pozi]ionare social@ diferit@ nu implic@ ^ntotdeauna o importan]@func]ional@ diferit@. Un nobil adev@rat nu va confunda niciodat@amabilitatea }i polite]ea cu intimitatea. Va fi condescendent fa]@ deto]i, dar intim doar cu semenii s@i. Un aristocrat va fi atent la prestigiul

3. Apatia („a patheia”) ̂ nseamn@ deta}are, impasibilitate. Teologii folosesctermenul sugestiv de nep@timire. Ceea ce sugereaz@ imunitatea fa]@de pasiuni }i afecte.

Indiferen]a, cu forma ei extrem@ de insolen]@, e o problem@ detegument, de epiderm@. Insensibilitatea mitocanului, egocentric senzitiv}i instinctual afectiv (lipsa de bun sim]) este total, abisal diferit@ de apatie.

Nimic mai grav pentru un aristocrat dec$t spiritul lui „Laissez faire, laissezpasser”, spirit care exprim@ degenerarea nobilimii franceze din secolulXVIII, cu toate consecin]ele ei. „Dolce far’ niente” }i „laissez faire” suntsimptomele unei autoiluzii }i a unei reverii fatale. Reveria te ^mpinge ^npr@pastie ^n tempo de menuet. Istoria a confirmat-o din plin.

66

.

.

pozi]iei sale, }i va }ti c@ distan]a necesar@ dintre el }i ceilal]i nu estetotuna cu arogan]@. Odat@ ce e nobil, va }ti c@ tot ce are e de laDumnezeu; m$ndria e str@in@ unui nobil adev@rat.

Realiz$nd c@ ̂ n lume este loc pentru to]i, nobilul va }ti s@ fie cole-gial, neconfund$nd-o cu simpla prietenie, }i nefiind niciodat@ un v$-n@tor de scaune. Pentru un domn, to]i interlocutorii s@i sunt domni,p$n@ la proba contrarie.

Nobilul }tie s@ discearn@ ̂ ntre form@ }i fond, ̂ ntre Tradi]ie }i tradi]ii,^ntre obiceiuri }i supersti]ii sau prejudec@]i [email protected]

Un nobil nu uit@; ^}i va pl@ti restan]ele ori de c$te ori va aveaprilejul. Iert$ndu-l pe cel care te ̂ n}eal@, nu e}ti obligat s@-l creditezi.E}ti obligat s@-l aju]i la nevoie, dar nimeni nu-]i poate cere s@ te ̂ ncrezi^n el. Un nobil se ^ncrede ^n Dumnezeu.

Un aristocrat degenereaz@ ̂ ncep$nd de pe planul intelectual; maiales c$nd de rupe de r@d@cinile Tradi]iei, }i nu mai e capabil s-o ^n-]eleag@. Pentru c@ un aristocrat adev@rat }tie c@ ^n tradi]ie se afl@r@d@cinile sale, ca }i ̂ ntregul poten]ial al s@u de ̂ nnoire. Spre deose-bire de neamul prost care se leap@d@ de trecut }i de origini c$t de

4. Polite]ea este un limbaj social cu func]ii multiple: educa]ia r@bd@rii, aobserva]iei, a caracterului, a inteligen]ei sociale. Se dob$nde}te prineduca]ie, la care trebuie s@ contribuim cu to]ii. Necioplitul poate fi unom integru; prin ^nsu}irea polite]ii poate deveni chiar un aristocratdes@v$r}it. Mitocanul e refractar; pentru el polite]ea reprezint@ fie urmeleunui trecut „^napoiat, retrograd”, fie, ^n cel mai bun caz, un instrumentde parvenire social@.

Dac@ parvenitul vede ̂ n polite]e doar un mod de a se lansa, noi trebuies@ vedem un mijloc de educa]ie }i conservare. Nu un scop ̂ n sine, acestafiind o miopie, prob@ de mediocritate social@.

Trebuie s@ se fac@ o deosebire ̂ ntre polite]e }i obiceiurile sociale (carepot involua ^n supersti]ii sociale), care variaz@ de la un bazin cultural laaltul. Obiceiurile sociale pot deschide calea unui fariseism social, dac@sunt aplicate doar mecanic }i cu scopul unor mai mult sau mai pu]inreu}ite cronici }i comentarii mondene. Mondenitatea e o plag@ pentruun nobil adev@rat. %n plus, fiecare cast@ are propriile ei reguli de polite]eca }i propriile ei criterii de descifrare a acestui limbaj. A le uniformiza^nseamn@ dovada unei ^nsu}iri mecanice, stereotipe, a regulilor depolite]e. %nseamn@ dresaj, nu educa]ie. Dar c$]i nu dreseaz@ azi, ^n locs@ educe cu adev@rat? Educa]ia presupune ̂ n]elegere; dac@ nici dresoruln-a ^n]eles, cum poate s@-l fac@ pe altul s@ ^n]eleag@? Azi, ^ns@, dinp@cate, predomin@ dresorii, nu educatorii.

67

.

.

repede poate, un nobil le va conserva }i aprecia. Un nobil va asculta}i va aprecia muzica folcloric@ cu mult mai mare intensitate dec$t ori-ce parvenit; ^n ea ^}i va reg@si str@mo}ii, p@m$ntul natal, domeniul,ruinile. Un parvenit n-are ruini. Un nobil va fi oric$nd devotat Coroa-nei, v@z$nd ^n ea nu doar sursa de privilegii, ci reprezentarea puteriilegitime }i a principiului transcendent ^n politica imanent@. Rupereade tradi]ie: un avort. Nobilul, oriunde l-ar duce soarta, r@m$ne cavaler.

Prin educa]ie, el poate aprecia involu]ia vremurilor. Luciditateaaristocratului e ^nc@rcat@ de melancolie,5 pesimism }i scepticism. Sevorbe}te adesea de un pesimism aristocratic. Pesimism total diferitde al celorlal]i, tocmai prin melancolia sa, dar }i prin luciditatea sa.Nobilul }tie ce va urma dup@. Av$nd o dimensiune metafizic@, }tieceea ce al]ii nu pot; „Tot sau nimic”; repudierea jum@t@]ilor de m@-sur@, ca }i a t$rguielilor; respectul fa]@ de cuv$nt; iat@ ce define}te,pe scurt, un aristocrat.

Un aristocrat va }ti s@-}i tr@iasc@ via]a, f@r@ a ignora nici un aspectal ei. Fiind prestant chiar }i ^n vicii, va }ti s@-}i asume ^ntreaga res-ponsabilitate. Regretele sale vor fi produse de ce nu a f@cut, sau dece ar fi putut s@ fac@ mai bine. Aristocratul r@m$ne persoana determi-na]iilor calitative.

Neamul prost

Te ^mpiedici de el la tot pasul. C$teva proverbe reu}esc s@ suge-reze bine anumite tr@s@turi: „Dac@ dai nas lui Ivan, ]i se suie pe di-van”, „%ntinde-i un deget, }i-]i va lua toat@ m$na”, sau caricaturalul„prometre c’est noble, tenir serait bourgeois”. Dar nu e suficient.

Mitocanul, tr@ind la nivel senzorial }i eventual psiho-afectiv (dac@î lipse}te }i aceast@ dimensiune, avem de-a face cu o brut@), este

5. Melancolia este tr@irea prin care se evoc@ starea primordial@,paradisiac@, din care provenim, }i pentru care suntem destina]i. Regretulruperii, al c@derii din aceast@ stare, n-are nimic de-a face cu triste]eaculinar@ ^n care ne r@t@cim cei mai mul]i dintre noi pentru pierdereaunor bunuri, sau imposibilitatea realiz@rii unor vane }i g@unoase ambi]iipersonale. Melancolia ^]i evoc@ paradisul pierdut, pe care-l po]irec$}tiga. Dac@ vrei }i crezi cu adev@rat. Melancolia te stimuleaz@,orient$ndu-]i energiile }i luciditatea spre un scop inaccesibil multora.

68

.

.

un individ limitat, f@r@ receptivitate. Propriul subiectivism estem@sura tuturor lucrurilor. Neamul prost nu are sim]ul m@surii, nicial ru}inii, nici al ridicolului. %n ceea ce face se simte ceva dizarmonic,strident. E imitativ la nivel caricatural. %i vorbe}ti de imensitateaoceanului, }i el nu poate dec$t s@ se g$ndeasc@ la b@ltoaca noroioas@din fa]a casei lui. I se cuvine totul; dac@ ai f@cut gre}eala s@-l aju]i,crede c@ ]i-a f@cut el o favoare. Are impertinen]a s@ fie condescendentfa]@ de tine, iar, dac@ momentan n-are nevoie de tine, te d@ }i afar@.

Comportamentul s@u social se conduce dup@ devize de tipul:„mielul bl$nd suge de la dou@ oi”; c$nd a terminat „de supt”, te po]ia}tepta la cea mai mare ingratitudine. Ingratitudinea ^l define}te.

%l po]i reg@si peste tot; de la pre}eden]ie, la altar. Ca pre}edinte,va recompensa un antrenor de fotbal cu titlul de general. La altar,va transforma ritul ^n band@ rulant@.

Ca }i diplomat, te curteaz@ doar c$nd are interes; prive}te-l cumm@n$nc@. %l recuno}ti u}or; polite]ea pentru el se opre}te la poartacasei lui; diplomatul mitocan („de tip nou”) acas@ devine mahalagiu.%l deranjeaz@ cravata.

C$t ai o func]ie, te va [email protected] Dac@ o p@r@se}ti, nu te va maicunoa}te; ba va da el cu piatra.

Nu are memorie; ci cel mult una pragmatic@. Te caut@ c$nd arenevoie; apoi te-a uitat.

6. Este nemilos ^n a-i ^nl@tura pe cei ce i se opun ^n cale. Cu orice pretext.Dac@ pierde, va implora iertarea. Va fi cel care, ̂ n numele cre}tinismului^n care n-a crezut }i nu crede, sau ^n numele lini}tii sociale, pe care n-arespectat-o, va pretinde s@-l ier]i. Cazul comuni}tilor care au profitatde buim@ceala din 1990 din Rom$nia s@ r@m$n@ la posturile lor, saual tor]ionarilor Securit@]ii. %n realitate, cre}tinul poate s@-i ierte pe ceicare i-au gre}it lui personal. C$nd gre}e}ti fa]@ de mai mul]i, justi]iatrebuie s@-}i spun@ cuv$ntul. Nu putem ierta ^n numele celor omor$]i.Iertarea sacramental@, valabil@ ̂ n cazul unei conversiuni sincere, devineefectiv@ doar dac@ vinovatul caut@ s@ repare ce a gre}it. S@ demonstrezepractic c@ s-a poc@it. Dac@ nu e posibil@ repara]ia, e obligat s@-}i isp@-}easc@ pedeapsa: acesta e canonul lui peniten]ial. Este cazul demni-tarilor nazi}ti de la Nurenberg. {i-au asumat responsabilitatea. {i-auacceptat pedeapsa. Iertarea sacramental@ conferit@ de preot a devenitefectiv@. Iar dup@ isp@}irea pedepsei, debitul juridic fiind achitat,persoana devine inocent@. Aceste principii elementare sunt uitate sauignorate ^ntr-o lume pasional@ }i unor influen]abil@.

69

.

.

Va fi primul care s@-}i rup@ r@d@cinile; va face totul s@ nu-}i aduc@aminte de ele. Te va ur^ de moarte, dac@ î vei aduce aminte de ele.Impostorul sim]ind prezen]a legitimului, se sperie s@ nu fie dat degol; atunci ^l extermin@. Chiar fizic.

Dac@ are }ansa de a intra ^ntr-o institu]ie nobiliar@ (ordin cava-leresc, de pild@), va vedea ^n acest lucru doar o satisfac]ie a vanit@]iiproprii. El vinde titluri, nu le concede.

Neav$nd un sim] al sacrului (t@b@ceala epidermului e incompati-bil@ cu a}a ceva), se va da ^n v$nt dup@ spiritism, teosofie, }i altesurogate neo-spirituale. Crede ^n teoria ateismului }tiin]ific. (Nu seobose}te s-o demonstreze). Neav$nd criteriul determina]iilor calita-tive, se va sim]i fericit doar ^ntr-o plat@ uniformizare. To]i trebuie s@fac@ }i s@ g$ndeasc@ cum face el. Judec@ omul dup@ aspectul s@uexterior (eventual fizic), cel interior fiindu-i inaccesibil.

Necrez$nd ̂ n dogme, crede ̂ n lozinci. E populist, egalitarist; vede^n trecut doar ceva retrograd. E republican prin excelen]@. Dac@ emonarhist, e din snobism; nu va putea niciodat@ s@-]i argumentezera]ional op]iunea. Dac@ ^ncerci s@-l provoci la o demonstra]ie, ex-perien]a se va termina cu urlete sau lovituri ^n mas@.

E impresionat de cantitate. Cu c$t mai mult, cu at$t mai tare, maieficient. [elul lui este s@ „tr@iasc@ bine” pe plan fizic sau material. {icomod. C$t mai comod.

Poate fi cel mult un erudit; niciodat@ un intelectual. Dac@ are(ne)}ansa de a fi un titrat, po]i fi sigur c@ va dispre]ui pe to]i cei caren-au o diplom@ ca a lui. Uit@ adesea c@ diploma e semnul vizibil alignoran]ei invizibile. Nu va ^n]elege niciodat@ rostul filosofiei }iintrospec]iei. Pentru el vor fi doar timp pierdut. %n ochii lui vor aveavaloare doar profesiile pecuniare. Pe care le va invidia („struguriipe care nu-i ating sunt acri”), }i-}i va manifesta un dispre] suveranpentru cei care le practic@. Crede c@ idealul s@u de via]@ este singuruldemn de urmat; dac@ poate, ^l impune cu for]a. Te oblig@ s@-]i alegiprofesia. Nu ^n]elege varietatea voca]iilor sau a darurilor.

Dac@ te-a ajutat, pretinde recuno}tin]@ perpetu@. Se consider@indispensabil, chiar c$nd ceilal]i din jur se consider@ doar oameni.Ajut$ndu-te o dat@, pretinde recompens@ toat@ via]a.

70

.

.

Neput$nd vedea o dimensiune spiritual@ sie}i, nu o va putea ve-dea nici la ceilal]i din jurul s@u. %i va considera doar instrumente.Profilul material }i rela]ional e singurul s@u scop. Neamul Prost erobotizabil prin excelen]@. Tr@ind doar la nivel primar, va fi fericit.

Av$nd copii, }i-i va cre}te ca pe ni}te vedete; s@ te fereasc@ Sf$ntulde descenden]ii „aristocra]iei” proletare. Va avea proasta inspira]ies@ dea regilor lec]ii de comportament, eventual prin comunicate depres@. Uit@ c@ el poate nu-}i cunoa}te nici numele bunicilor.

%}i va g@si o ^mplinire social@ ^n intrigi, tr@dare, b$rfe }i calomnii.via]a lui va fi o perpetu@ parodie, din care nu va ^nv@]a niciodat@nimic. Vizit$nd Muzeul Louvre, se va pl$nge de durerea picioarelor.Nu va fi %n stare nici m@car s@ se distreze corespunz@tor. O chermez@a neamurilor proaste se va sf$r}i cu comentarii, insulte sau o complet@intoxicare alcoolic@.

E moralist prin excelen]@. Iube}te morala pentru al]ii; el e gatas-o ̂ ncalce din interese pragmatice. Dac@ e lovit de o infirmitate, de-vine un puritan implacabil: „s@ te fereasc@ Dumnezeu de abstinen]aulcerosului }i de castitatea impotentului”. La b@tr$ne]e, dup@ o tine-re]e u}uratic@, persoanele de sex feminin vor deveni st$lpi de biseric@sau patroane ale funda]iilor de caritate.

Nu e ^n stare s@ fac@ diferen]a ^ntre calificare }i competen]@. Seva pronun]a cu u}urin]@ chiar }i acolo unde are cuno}tin]e sumare.Va ]ine predici teologului, chiar cu citate biblice, de}i poate n-a citit-oniciodat@ ^n ^ntregime.

%n Biseric@ (ca }i institu]ie), neamul prost intr@ doar pe cale ex-terioar@, administrativ@. Nu se implic@ ̂ n probleme biserice}ti, s@ nufac@ gre}eli (ca s@ poat@ fi promovat). E primul ̂ n a conspira oriunde,oric$nd, oricum. E Iuda. Viseaz@ un scaun. At$t a ̂ n]eles din [email protected] prost nu este capabil de sentimente profunde (dimensiuneasa psiho-afectiv@ fiind redus@); ^}i va sacrifica sentimentele ori dec$te ori comoditatea sa psiho-afectiv@ va fi tulburat@. A te baza pesentimentele neamului prost ̂ nseamn@ a te rezema de o trestie fragil@.

Neamul prost este persoana determina]iilor cantitative.Sunt cele dou@ categorii net diferen]iate? Sune ele rigide? Iat@

c$teva ^ntreb@ri legitime.

71

.

.

%n epoca prezent@ de ^ntenebrare, pu]ini sunt cei care mai potp@stra o puritate aristocratic@; vom g@si adesea aristocra]icontamina]i sau degenera]i, afecta]i de spiritul disolu]ieicontemporane. Cazul monarhiei britanice este edificator. Neamulprost ^l putem g@si ^n toat@ splendoarea lui ^ns@. Fiind refractar prinexcelen]@, impermeabil }i opac, este insensibil influen]elor externe.

O singur@ influen]@ ^l poate schimba: cea a Duhului Sf$nt. Cu ocondi]ie: s@ nu-I fie refractar. Ceea ce, pentru un neam prost, estedestul de rar.

Concludem acest studiu preciz$nd ̂ nc@ o dat@ c@ cele dou@ tipuricomportamentale }i cele dou@ mentalit@]i pot fi prezente ̂ n toate p@-turile }i clasele sociale. Aristocratul va fi ^nt$lnit preponderent ^nprimele trei caste; neamul prost este un Shudra r@zvr@tit.

72

.

.

Note pe marginea unor statisticilegate de nobilimea rom$n@

Dup@ 1918, dar mai ales dup@ 1945, ni s-a repetat p$n@ la sa]i-etate c@ rom$nii ar fi un popor de iobagi, de pl@ie}i, un popor de]@rani, }i alte asemenea; aceste sloganuri abil manevrate pentru ajustifica o nou@ situa]ie administrativ@, geo-politic@, social@, au ajunss@ fie considerate un fel de dogm@ a prezentului, venind s@ com-pleteze ^n mod „armonios” instrumentele de nivelare, de disolu]ie,de robotizare social@.

O foarte sumar@ cercetare a unor izvoare bibliografice }i statisticene-au demonstrat realit@]i diferite. Noi le prezent@m, urm$nd ca ci-titorul s@ le judece singur. Ne va fi permis desigur s@ ne exprim@mc$teva remarci, sau s@ facem c$teva digresiuni inevitabile, utiliz$ndmetoda obi}nuit@ a ^nv@]@mintelor tradi]ionale.

%n fiecare provincie rom$neasc@ a existat o stratificare social@,din ea nelipsind nici nobilimea. %n Transilvania, Cri}ana, Banat, Ma-ramure}, Bucovina sau Basarabia, provincii care mult timp au apar-]inut unor state interesate ̂ n ̂ nt@rirea pozi]iei lor ̂ n aceste p@r]i, nobi-limea rom$n@ a fost mult mai bine reprezentat@ dec$t se crede.

Pentru cititorul interesat, d@m c$teva referin]@ bibliografice:a. Pentru Maramure}: Ioan Mihalyi de Ap}a – Diplome maramu-

re}ene din secolul XIV }i XV, Tip. Mayer}i Berger, 1900, Maramure}-Sziget.Alexandru Filipa}cu – Istoria Maramure-}ului, Ed. Universul, 1940, Bucure}ti.

b. Pentru Transilvania, p@r]ile ungurene (Cri}ana), Banat,Maramure}: Ioan Cav. de Pu}cariu – Date istorice

privitoare la familiile nobile rom$ne, Sibiiu,1892, Tipografia Arhidiecesan@

Foarte utile sunt }i monografiile comitatelor din Ungaria, ap@rute^ntre 1878 }i 1913, ca }i lucrarea monumental@ (12 vol.) A Magyaror-szági Csáladok, de Nagy István, Budapesta, 1858; o treime din lu-crare trateaz@ despre familii nobiliare cu origine rom$n@.

73

.

.

c. Pentru Bucovina: Die Bukovina. Eine allgemeine Hei-matkunde vertasst anlaesslich des 50.Jaehrigen glorreichen Regierungsju-bilaeums Selner K.u.K. ApostoliseherMajestaet, unseres allergradigsienKaisers und obersten Kriegsherrendurch die K.u.K. Gendarmerie desLandesgerdameriekommandos No.13, Cernowitz, Cernowitz, 1889 (nou@deocamdat@ inaccesibil@)

d. Pentru Basarabia: Boldur Alexandru – Istoria Basarabiei,Edit. Victor Frunz@, Bucure}ti, 1992,Ed. II.Bezviconi Gheorghe – BoierimeaMoldovei dintre Prut }i Nistru, Edit.Funda]iei Regele Carol I, Bucure}ti,1940.

e. Pentru Vechiul Regat: Constantin Sion – ArhondologiaMoldovei, Edit. Minerva, 1973,Bucure}ti.Octav George Lecca – Familiile boie-re}ti rom$ne, Edit. Minerva, 1899,Bucure}ti.

Pentru familiile fanariote, cele din sudul Dun@rii (mul]i ma-cedo-rom$ni fiind familii de patricieni) este o carte de referin]@lucrarea lui Mihail Dimitri Sturdza – Dictionnaire Historique et Géné-alogique des Grandes Familles de Grèce, d’Albanie et de Constan-tinopole, Paris, 1983, chez l’auteur.

Titlurile sus men]ionate dau suficient material de studiu celui inte-resat pentru caracterul lor inedit, care ar fi putut r@sturna multe dinlozincile cu caracter populist demagogic, ca }i anumite teze istoriceexagerate; aceste titluri au fost trecute tot timpul la colec]ii de „fondurispeciale”, fiind dinadins f@cute inaccesibile marelui public.

F@c$nd c$teva simple raporturi ̂ ntre datele statistice demografice,s-au ob]inut urm@toarele date:

74

.

.

Pentru Vechiul Regat: ̂ n 1881 avea o popula]ie de 5.376.000 lo-cuitori, inclusiv Dobrogea.1 [in$nd seama c@ o familie avea %n medie5 membri, avem aproximativ 1.075.000 de familii simple, saupatrifamilii. Num@rul familiilor boiere}ti indicat de G.O. Lecca ̂ n 1899este de cca. 291, fiind vorba ̂ ns@ de trunchiuri de familii (stirpi). Deci,dac@ consider@m ̂ n medie fiecare trunchi cu 3 patrifamilii, avem 873de patrifamilii nobiliare. G. Sion indica pentru Moldova 750 de spi]enobile. Pentru Muntenia putem considera acela}i num@r, deci ̂ n total1500 de spi]e nobile.

F@c$nd un simplu raport, ̂ n Vechiul Regat la o patrifamilie nobil@corespundeau 716 de patrifamilii nenobile. Nu au fost inclu}i aicir@ze}ii }i cei cu diferite acte de danie, care pot fi asimila]i micii nobilimi(cum, de altfel, s-a ^nt$mplat ^n Bucovina).

Pentru Bucovina, ^n 1777, generalul Splény a ^nregistrat 197 depatrifamilii nobile rom$ne, la o popula]ie de 75.000 de suflete (cca.15.000 familii), deci un raport de 1: 76,1.2 Nu cunoa}tem num@rulfinal de patrifamilii nobile ̂ n 1918, care desigur a fost mult mai mare.

Pentru Basarabia, conscrip]ia nobiliar@ din 1821, reprodus@ deBezviconi indic@ 100 de stirpi nobile. %n 1912 s-au consemnat 468de patrifamilii nobile, din care 30% erau originari din Moldova, 27%din afara ei, }i 42% s-au ̂ nnobilat prin serviciu ̂ n Basarabia. Popula]iarom$neasc@ fiind atunci de 56,2% (^n urma recens@m$ntului din1897), adic@ de cca. 920.900 de locuitori rom$ni (sau cca. 230.225de patrifamilii rom$ne}ti), raportul este de 1:1535 pentru familiilerom$ne}ti.3

%n Transilvania, ^mpreun@ cu celelalte provincii (Maramure},Banat, Cri}ana), recens@m$ntul din 1910 a eviden]iat 5.248.540locuitori, din care rom$ni 57,8%.4 Adic@ cca. 3.033.656,1 de rom$ni.Consider$nd o patrifamilie compus@ ̂ n medie din 5 persoane, avemcca. 606.731,2 patrifamilii rom$ne}ti. Conscrip]ia nobiliar@ din 1861/

1. George Ioan Lahovari, Regatul Rom$niei facia cu cele-alte regateEuropene – Statistic@ comparativ@, Bucuresci, Socecu, 1881.

2. Vladimir Trebici, Bucovina. Popula]ia }i procesele demografice(1775-1993), Funda]ia Cultural@ Rom$n@, Cluj-Napoca, 1994.

3. Al. Boldur, op.cit., p. 456.4. dr. Sabin Manuila, Aspects démographiques de la Transsylvanie,

Bucure}ti, 1938, preluat din revista „Transilvania”.

75

.

.

1862 reprodus@ de Ioan Cav. de Pu}cariu, indic@ prezen]a a 15.290patrifamilii nobile rom$ne.

F@c$nd raportul, unei patrifamilii nobiliare rom$ne}ti ̂ i corespund39 de patrifamilii rom$ne}ti nenobile.

Din statistici, rezult@ c@ cel mai mare num@r de familii nobile ro-m$ne recunoscute ca atare pe baza legilor austro-ungare, se aflau^n Transilvania. Din 15.290 de familii nobile, descenden]i ai unorspi]e ̂ nnobilate ̂ n decursul timpurilor, ̂ n Maramure} }i Ugocea erau5.300 de patrifamilii, iar ^n F@g@ra} 1.650. Restul, ^n celelalte p@r]i.Aten]ie, nu au fost incluse ̂ n num@r@tori }i calcule familiile rom$ne}timaghiarizate sau ucrainizate. Cele mai multe ̂ nnobil@ri au fost f@cute^n trei perioade: ̂ n vremea Arpadienilor, ̂ n vremea principilor Rakoczi}i Apaffi, }i apoi ^n vremea Imperiului.

%n Vechiul Regat, constitu]ia din 1866 nu prevedea recunoa}tereatitlurilor nobiliare, ca urmare a influen]elor populiste de la 1848 (at$tde bine satirizate de I.L. Caragiale). Acesta nu ^nseamn@ c@ familiilecu o oarecare con}tiin]@ de sine nu au respectat }i mai departe prin-cipiul recunoa}terii vechilor tradi]ii nobiliare.

Dup@ 1918, tradi]ia nobiliar@ s-a estompat, dar n-a disp@rut. Unadev@rat ordin nobiliar poate fi considerat Ordinul Mihai Viteazul, con-ces doar pentru bravuri de front, urmat de o ^mp@m$ntenire cores-punz@toare (adev@rat principiu cavaleresc de ^nnobilare). La fel, ^nUngaria, dup@ 1920, Ordinul vitejilor (Vitézrend), conces ^n Ardealulde Nord ^ntre 1940-1944, av$nd principii similare. Nu posed@m ostatistic@ a celor decora]i. Care a fost rostul acestor familii? Nu ne vomreferi la aspectele culturale (ctitorii, dona]iuni), cele filantropice, saucele spirituale. Acestea sunt ̂ n general mai cunoscute. Ci la rostul socialal acestor familii. Orice privilegiu nobiliar, odat@ ce devenea ereditar,impune o diferen]iere, o separare de ceilal]i. Orice separare determin@o diferen]iere calitativ@. Perpetu$ndu-se, aceast@ diferen]@ favoriza ocon}tiin]@ de sine mult mai accentuat@ dec$t la cei nediferen]ia]i. Unprivilegiu ereditar pune temelie unei dinastii: de c@rturari, de mae}trii(^n Ardeal sunt ^nc@ destule familii a c@ror voca]ie profesional@ s-atransmis ereditar), de ofi]eri, de clerici.

O familie cu un oarecare privilegiu va avea nu numai o con}tiin]@de sine, dar }i o con}tiin]@ social@, fiind un model de urmat }i pentru

76

.

.

ceilal]i. Dinastia presupune cumularea unei experien]e pe mai multegenera]ii; uneori pe mai multe secole. Dinastia presupune patina,cizelare, }lefuire, rafinament. Selec]ia pe parcursul genera]iilor ducela o purificare a calit@]ii ^ntr-un mod mult mai eficace dec$t prin altecriterii. Degenerarea sau viciul, u}ur@tatea sau mondenitatea, de}iexist@ la toate p@turile sociale, la un nobil reprezint@ o c@dere multmai grav@. Tocmai pentru faptul c@ cel care cade de la ^n@l]ime, selove}te mai greu. „Corruptio optimum pessima”. Este o rea-credin]@s@ se re]in@ de pe urma aristocra]iei doar aspectul de exploataresocial@, sau cel de destr@b@lare, ignor$ndu-se celelalte aspecte. Mi-siunea unui nobil este de a fi un st$lp al societ@]ii, }i un punct deefervescen]@ spiritual@ }i cultural@ ̂ n societate. Prin patina }i tradi]iilelui, el va personifica r@d@cinile culturii }i spiritualit@]ii respective. Vafi ^n leg@tur@ vie cu trecutul; grandoarea sau privilegiul familiei salepoate demonstra c@ ^ntr-o societate tradi]ional@, c@ile de realizarede sine sunt accesibile oricui; cu o condi]ie: s@ aib@ ^ntr-adev@r ovoca]ie dat@. L$ng@ o dinastie, un parvenit se pulverizeaz@.

Diferen]ierea social@ pe care am pus-o ^n eviden]@ ^nainte poatearunca o lumin@ nou@ }i asupra interpret@rilor istorice asupra unorrealit@]i din trecutul nostru. Acestora le vom dedica ̂ ns@ un alt capitol.

Merit@ s@ ^ncheiem cu o vorb@ de duh, o ^ntrebare pus@ de unh$tru ^n]elept din secolul trecut – Cilibi Moise: „V@ cer o idee, Dom-nilor: cum s@ numim pe cucoanele dac@ auzim zic$ndu-se cucoanal@pt@reas@, cucoana vizit@reas@, cucoana sp@l@toreas@ etc., etc.?5

5. Practica }i apropourile lui Cilibi Moise vestitul ^n [ara Rom$neasc@,Editura Libr@riei „Universala”, Alcalay & Co., Bucure}ti, (f.a.), culesede M. Schwarzfeld, 1936, p. 71, #3.

77

.

.

Na]iune: ̂ ntre mit }i realitate

Un termen care a produs o adev@rat@ efervescen]@ ideatic@, de-clan}$nd consecin]e imprevizibile, a fost cel de na]iune. Nu are senss@ reformul@m defini]ii, sau s@ facem o diserta]ie asupra rolului na-]iunii. Pentru un tradi]ionalist, na]iunea va r@m$ne totdeauna un con-cept abstract, speculativ. Un tradi]ionalist va prefera s@ opereze cutermenul de „con}tiin]@ etnic@”, mai precis, }i care descrie o realitateconturabil@, pe baz@ de limb@, credin]@, ras@, etnie, tradi]ie }i spiri-tualitate comun@. Pentru noi, cei din spa]iul carpato-danubian, dinsecolul XVIII introducerea termenului de „na]iune”, ̂ n loc s@ ne sim-plifice problemele, le-a complicat. „Na]iunea” }i alte concepte ase-menea au fost principalele instrumente de demolare a ideii statului}i societ@]ii tradi]ionale. Nivelarea social@, problemele }i conflicteleetnice, laicismul, morala relativist@, ^nso]ite de cuvenita demagogie,au deschis cale liber@ parvenitismului, a imita]iei, }i a imposturii.

Dezrobirea ]iganilor, dreptul lor la cet@]enie, includerea lor ̂ n na-]iunea rom$n@, este doar un mic exemplu, cu consecin]e ^ns@ greude prev@zut pentru existen]a noastr@ etnic@ }i spiritual@. Ca }i cum^ntre rom$nii din Ferentari }i {tefan cel Mare, sau Mihai Viteazul arfi vreo leg@tur@.

Dorim s@ ne referim ^ns@ la realit@]ile ardelene, foarte complexe,unde pasiunea, amatorismul, reaua-credin]@ }i tentativele de justifi-care de o parte }i de alta au creat o situa]ie tensionat@ de c$tevasecole. Departe de noi g$ndul de a da solu]ii; dorim s@ stimul@mreflexia celor f@r@ prea multe idei preconcepute.

{i noi am avut parte de c$teva momente de reflexie citind colec]iade documente redactat@ de E. Lukinich,1 despre prezen]a rom$-neasc@ ^n Ungaria. Dup@ 1918, literatura noastr@ istoric@, cu miciexcep]ii, a fost apologetic@. La fel a fost }i cazul celei maghiare, fiecaredorind s@-}i demonstreze drepturi }i preten]ii. E ciudat c@ nimeni nus-a referit la obliga]iile care decurg din aceste drepturi.

1. E. Lukinich, Documenta Historiam Valachorum in Hungaria Illustrata,usque ad annum 1400 p. Christum, Budapestini, 1941, Collection„Etudes sur l’Europe Centre-Orientale”, nr. 29.

78

.

.

Cartea lui Lukinich este prin comentariile ei foarte subiectiv@. Au-torul categorise}te ca falsuri toate documentele medievale care arproba o prezent@ a rom$nilor %n Ardeal ̂ nainte de sec. XIII. Mai mult,^l acuz@ pe contele Joseph Kemény c@ ar fi falsificat documente me-dievale, ̂ n favoarea rom$nilor.2 Ne ̂ ntreb@m: ce interes avea un con-te maghiar, pe la 1850, s@ falsifice documente, ^n favoarea noastr@?Nici unul!

Prezen]a rom$neasc@ ̂ n Ardeal este cu mult mai veche dec$t do-resc unii s@ cread@. Exist@, slav@ Domnului!, destule documente fe-udale, pentru a justifica aceast@ afirma]ie.

%n ultimii 30 de ani, cu excep]ia distinsului istoric David Prodan,istoriografia rom$neasc@ a fost mai mult polemic@ ^n tratarea pro-blemei Ardealului, ^n loc s@ analizeze obiectiv factorii care au inter-venit ^n dezvoltarea realit@]ilor acestor locuri.

Rom$nii tot timpul au avut un cuv$nt greu de spus ^n treburileArdealului, iar discriminarea s-a f@cut pe criterii de confesiune sauorigine social@, dar nicidecum pe criterii etnice. Putem vorbi de dis-criminare etnic@, odat@ cu introducerea conceptului de na]iune, dato-rit@ ilumini}tilor }i a altor asemenea, ^n g$ndirea politic@ }i culturamaghiar@.

Kossuthismul, ca, de altfel, }i precursorii }i urma}ii lui, au avutpreten]ia s@ includ@ ̂ n na]iunea maghiar@ }i neamurile conlocuitoaredin Ungaria; politica de dezna]ionalizare n-a fost dec$t o logic@ ur-mare a acestui fapt. La fel, ^n Rom$nia Mare, sau ^n vremea urgieicomuniste s-a urm@rit acela}i lucru, dintr-o perspectiv@ opus@. S-aignorat cu des@v$r}ire prezen]a real@ a con}tiin]ei etnice, at$t la ro-m$ni, c$t }i la unguri, nem]i, evrei sau slavi.

Merit@ s@ punct@m c$teva momente care s@ arate modul ^n careaceast@ con}tiin]@ etnic@ a putut uni, }i nu dezbina.

Primul pasaj ^l ^nt$lnim la Anonymus, ^n celebra cronic@:3 „CumGelou dux eorum („quidam Blacus dominium tenebat”, 24) hoc vi-disset, tunc pro defensione vite cum paucis fugam cepit. Qui cum

2. op.cit., p. 17, doc. nr. 7.3. sub red. lui Justinian Card. Serédi, Catalogus Historiae Hungariae,

Tomus I, Budapestini, 1937, p. 229-256 (e reprodus@ ̂ ntreaga AnonymiBelae regis notarii Gesta Hungarorum); par. 27 la pag. 242.

79

.

.

fugeret, properans ad castrum suum juxta fluvium zomus positum,milites Tuhutum audaci cursu persequentes ducem Gelou iuxta flu-vium Copus (Capus) interfecerunt. Tunc habitatores terre videntesmortem domini sui, sua propria voluntate dextram dantes dominumsibi elegerunt Tuhutum patrem Horca. El in illo, loco, qui diciturEsculeu, fidem cum juramente firmaverunt” (par. 27).

Diferite alte documente medievale, oric$t le-ar contesta Lukinichautenticitatea, atest@ prezen]a }i privilegiile nobilimii rom$ne ̂ n Transil-vania. Lukinich, de altfel, le }i reproduce. %n ^nnoirea privilegiilor no-biliare sunt citate }i privilegiile vechi. Lucr@rile lui Nagy István, I. cav.Pu}cariu, Ioan Mihaly, o dovedesc din plin. %n vremea Arpadienilor,nobilimea rom$neasc@ avea paritate cu celelalte. Se pare c@ }i primulcardinal al Ungariei a fost tot un rom$n: Stephanus Vancha (Vancsa;Vancea), din sec. XIII.4 Cardinalul Vancsa, din 1238 prepozit de Vács,apoi episcop ̂ n acela}i ora} (1240), a fost ̂ ns@rcinat cu diferite misiunidiplomatice. A ajuns primat de Esztergom (Strigoniu), ^n 1242, iar ^n1243 a fost f@cut cardinal de Preneste; s-a }i mutat la Roma, unde a}i murit (1268). A avut anumite conflicte cu regele Bela al IV-lea. Unportret al s@u se afl@ ^n vitraliu la Chartres, ^n capela Notre Dame duPilier, ̂ ngenunchiat ̂ n fa]a Sf. Fecioare. Primul cardinal rom$n a fost,se pare, acest {tefan Vancea, ^nainte de Iuliu Hossu. Tat@l lui {tefanVancea se chema Orbaz, iar comuna de unde familia Vancea eraoriginar@ Váncsfalva se nume}te azi Once}ti (l$ng@ Sighet).5

%n 1291 la Alba Iulia regele Andrei II convoac@ o adunare general@a St@rilor in regatul Ungariei: „universis nobilibus, Saxonibus, Syculiset Olachis apartibus Transsylvaniae”.6

4. Horia Stanca, O nou@ ipotez@ istoric@: Cronicarul Anonymus... unRom$n?”, ^n Revista Funda]iei Dr@gan, nr. 1/1978, Milano.

Pentru identificarea lui Vancsa cu Anonimus nu sunt probe suficiente.Despre Vancsa vezi }i „Unirea”, Blaj, nr. 6/7.I.1891, }i Pallas Nagy Le-xicon, vol. XVI, p. 635, Budapesta, 1897.

Comuna Vancea, de unde se trage familia nobil@ rom$n@ Vancea, edatat@ din 1360 ca posesiune nobiliar@. Locuit@ de rom$ni din 1239.Nagy Ivan recunoa}te ^n opera sa (vol. XII, p. 33, edit. ^n 1865) ca-racterul rom$nesc al familiei.

5. Ibidem, p. 219.6. acad. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti,

1967, p. 77; documentul reprodus }i de Lukinich (op.cit., p. 32).

80

.

.

Care a fost cauza discrimin@rii religioase, apoi sociale }i, ̂ n ultim@instan]@, na]ional-etnice a rom$nilor?

R@spunsuri au fost diferite: de la „lupta de clas@ dintre feudali }iiobagi”,7 p$n@ la motivele confesionale. Ultimele sunt mai aproapede adev@r. No]iunea de comunitate „tolerat@” a fost introdus@ deConciliul Luteran al IV-lea, referindu-se la comunit@]ile de rit bizantin(ortodoxe; schisma se definitivase doar ^n 1204, c$nd crucia]ii latiniau ocupat cea mai mare a Imperiului Bizantin, }i au numit episcopilatini ̂ n sediile apostolice ale Orientului. A fost momentul care a f@cutschisma definitiv@.). Arogan]a latinilor, manifestat@ ^n Biseric@ subformula „praestantia ritus latini” s-a manifestat fa]@ de credincio}iide alte rituri (armeni, greci, maroni]i) prin raportul de „toleran]@”.Rom$nii fiind de rit capadocian }i mai apoi bizantin, ^nc@ ^nainte devenirea slavilor, au fost dintre cei aviza]i.8 E demn de interes faptulc@ ^n Ungaria Arpadian@ existau ini]ial vreo 200 de m@n@stiri de ritbizantin.9 Dispari]ia lor s-a f@cut ^n urma acestui neinspirat conciliu.

7. Cei care reduc rela]iile sociale ale Evului Mediu doar la nivelul lupteide clas@ nu pot deloc concepe universalismul acestei epoci, ^n careexista o clar@ con}tiin]@ a locului }i rostului fiec@ruia. Medievalul }tiafoarte clar c@ pentru bunul mers al societ@]ii, un }ambelan e tot at$tde necesar ca un cizmar; dar fiecare cu rostul }i pozi]ia lui.

8. dr. Octavian Barlea, %ntre Roma }i Bucure}ti. Unirea rom$nilor, textbilingv rom$n-german, ̂ n „Perspective”, nr. 3-4 (15-16), an IV (1982),München, p. 40-41. Este singurul care reu}e}te ^n istoriografia noastr@s@ identifice originea ideologic@ a principiului subordon@rii }i al(in)toler@rii. Conciliul Lateran IV a fost cauza discrimin@rii rom$nilor,slavilor, a bizantinilor ajun}i sub domina]ii occidentale. Vezi }iConciliorum Oecumenicorum Decreta, Ediz. EDB, Bologna, 1991.Actele Conc. Lateran IV, titlurile 3, 4, 5, 9. Titlul 9 prevedea, ^n caz dedefec]iune, }i folosirea bra]ului secular.

9. dr. Aloisie L. T@utu, Residui di rito bizantino nelle regionibalcano-danubiane nell’alto medioevo; Idem, Griechische Kloester inMittelalterlicnen Ungarn, ambele ^n „Buna Vestire”, nr. 1, an XIV(1975), vol. I, Roma, Omagiu canonicului Aloisie Ludovic T@utu.

Arpadienii nu s-au gr@bit cu aplicarea prevederilor conciliului LateranIV. Noua dinastie angevin@, D’Anjou, care venea din Occident, }i careera ^ndatat@ Papei (cu ajutorul Papei ^nlocuiser@ pe Hohenstauffeni ^nSicilia) a fost mult mai zeloas@. Cu toate acestea, Carol I d’Anjou vaface destule dona]ii ^n favoarea nobilimii rom$ne. La fel }i Ludovic Id’Anjou. Linia de integrism romano-catolic ^ns@ a triumfat (pentrudecrete, veci Lukinich).

81

.

.

Consecin]a a fost impunerea nobilimii de a trece la ritul latin (ro-mano-catolicizare). Marea nobilime rom$neasc@ a acceptat (Drago-}izii, K$nde}tii etc.). Mica nobilime a refuzat. Chiar }i ^n aceste con-di]ii, mica nobilime }i-a p@strat privilegiile, talentul ei militar fiindapreciat.

Putem vorbi de un proces de dezna]ionalizare a marii nobilimi?Conceptul de na]iunea avea un alt ^n]eles ^n sec. XIII-XVI dec$t ^nsecolele imediat urm@toare.

David Prodan, cit$ndu-l pe du Gange, afirma c@ „natio” semnific@}i „nobilitas, generis et familiae conditio, de agratio, cognatio, fa-milis”. Dar „natio: regie, pais, contrée”. Se folosea }i na]iunea stu-den]ilor de la Sorbona. Se folosea }i pentru a-i defini pe plebei. Po-poarele erau numite cu termenul de „gens”, sau prin indicarea nu-melor. Na]iunea reflecta o categorie socio-juridic@ ^n primul r$nd;apoi i s-a atribuit sensul secundar etnic-teritorial.10

Putem vorbi atunci de dezna]ionalizare? Dimpotriv@! Nobilii }i-aumen]inut statutul de nobili, deci apartenen]a la aceea}i na]iune: ceaa nobililor. %n Europa Evului Mediu, iar ^n Ardeal p$n@ ^n timpul luiIosif al II-lea, limba oficial@ ^n institu]ii era latina. S-a alterat altceva;nu con}tiin]a na]ional@, ci cea etnic@. Odat@ cu contopirea celor dou@concepte, s-a produs }i confuzia de care vorbim. De ce s-a alteratcondi]ia etnic@? Men]inerea condi]iei etnice se face ̂ n func]ie de viri-litatea etniei respective. De ce balticii nu }i-au pierdut caracterul etnic^n confruntarea cu ru}ii sau cu nem]ii? De ce ungurii ̂ }i men]in carac-terul etnic ̂ n contact cu ucrainienii? De ce ne pierdem u}or con}tiin]aetnic@ ^n Apus? Sunt ^ntreb@ri legitime, corelate ^ntre ele. Superiori-tatea cultural@ poate fi doar o cauz@. Religia o alt@ cauz@ (dar nudeterminant@: vezi raportul dintre ru}i }i ucrainieni; de}i majoritariortodoc}i, ucrainienii nu s-au l@sat asimila]i de ru}i. Sau cazul grecilor}i-al bulgarilor.). Condi]ia material@ poate fi un factor favorizant, darnu determinant. Un factor determinant este vitalitatea poporului res-pectiv, care se manifest@ prin expedi]ii, cuceriri, via]@ [email protected], spaniolii cu expedi]iile lor, vitalitatea r@zboinic@ a ger-manilor, francezilor, anglo-saxonilor, vitalitatea economic@ a arme-

10. David Prodan, op.cit., p. 66-67.

82

.

.

nilor, sau rafinamentul artistic al italienilor s-au putut impune.Ungurii }i slavii, fiind popoare mai tinere, au o vitalitate mai mare,de care au }tiut }i au vrut s@ se [email protected]

Na]iunea av$nd o cu totul alt@ semnifica]ie ^n sec. XIII-XVII, de-sigur c@ documentele ̂ n care acest termen apare trebuie interpretate]in$ndu-se seama de ^n]elesul de atunci al termenului. Este una dinfrecventele erori ale epocii contemporane, de a judeca totul ̂ n func]iede mentalitatea noastr@ }i a epocii noastre. Exclusivismul }i limitareaprovoac@ }i o adev@rat@ cecitate intelectual@.

Ce a ^nsemant, de fapt, „Unio Trio Natiorum”? Uniunea dintreunguri, sa}i }i secui? A}a considera batalioane ^ntregi de scribi maimult sau mai pu]in ^nregimenta]i. %n realitate, „Unio Trio Natiorum”semnifica alian]a dintre nobili, secui }i sa}i (nobiles, Saxones,Siculi).12

Secuii, de}i aveau substrat etnic diferit, aveau un comite carereprezenta autoritatea regal@, conduc$ndu-se dup@ legi diferite decele ale Principatului. La fel saxonii, prin Universitatea Saxon@, aveaun statut juridic special, care se suprapunea pe un fond etnic. Darna]iunea nobililor? Era clar c@ statutul ei juridic era diferit. Dar sesuprapunea na]iunea nobililor numai pe substratul etnic unguresc?Nicidecum. Destule documente men]ioneaz@ prezen]a nobililorrom$ni. Le public@ chiar Lukinich, chiar dac@ cele p$n@ ^n sec. XIV

11. Stupid }i nepl@cut este argumentul tr$mbi]at de vreo 80 de ani, cumc@ noi ne-am ap@rat. Ar fi trebuit s@-i cucerim, s@-i domin@m, s@-iocup@m }i pe al]ii. Petru Rare} a ̂ ncercat; Alexandru cel Bun a ̂ ncercat;Carol I a ^ncercat (1913); de fiecare dat@ prestigiul nostru a fost mult^nt@rit. Vitalitatea unui popor trebuie demonstrat@ ̂ n istorie. Argumentulc@ „nu am fost l@sa]i s@ facem ceva” reflect@ condi]ia slugii, nu a st@-p$nului. Nu al]ii trebuie s@ ne dea nou@ ca privilegii ceea ce ni se cuvinepe drept. Noi trebuie s@ ne lu@m dreptul nostru. Acesta este spiritularistocratic.

Argumentul cu ap@rarea antiotoman@ este valabil doar ^n sec. XV }i^n vremea lui Mihai Viteazul. %n sec. XVI cruciada antiotoman@ eracondus@ de Spania }i Statul Papal (vezi Lepanto 1571), iar ̂ n sec. XVIIde Austria }i Polonia (Sobieski la Viena). %n sec. XVIII, Austria }i Rusia.Pozi]ia noastr@ era pe plan secundar.

Scuzele cu care vrem s@ ne lini}tim con}tiin]a nu conving. Mai grav,prin }coal@ le inocul@m altora, deform$nd genera]iile viitoare. O crim@.

12. D. Prodan, op.cit., p. 65.

83

.

.

le comenteaz@ tenden]ios. C$t despre iobagi, ei puteau fi tot at$t debine rom$ni, c$t }i unguri.

Pauperizarea oamenilor liberi }i chiar a micii nobilimi era un factorcare atr@gea }i o degradare a condi]iei sociale. Degradare cauzat@de dorin]a unui minim confort al celui ^n cauz@, }i care era obligats@-}i g@seasc@ o ^ntre]inere.

Cele trei na]iuni sau universit@]i, vor mai ap@rea ^n documenteposterioare anului 1439: ^n actele congresului de la Media} (1459),^ntr-un decret dat de regele Matia Corvinul (26.IV.1463), sau ̂ n 1506,^n actele Dietei de la Sighi}oara.13 Codicele Tripartit redactat de {te-fan Verboeczi, ̂ n 1514, ̂ ntr-adev@r a ̂ ngreunat situa]ia iobagilor, f@-c$nd-o aproape imposibil@. Dar codul de legi respectiv, de care sespunea „c@ este scris cu s$nge de iobag”, nu prevedea o discriminareetnic@, ci una social@. Acela}i document ̂ ns@ prevedea realizarea uneiparit@]i juridice dintre so] }i so]ie.14 Era un lucru inedit la acea vreme.

Apari]ia calvinismului a fost cea care a bulversat starea de lucruriexistent@ ^n Ardeal. Protestantismul anul$nd tradi]ia ca izvor alrevela]iei, ca }i autoritatea magisterial@ a Papei, a produs c@derea^n desuetudine a documentelor conciliului Lateran IV; situa]ia detolera]i a r@mas mai departe, de aceast@ dat@ fiind extins@ }iromano-catolicilor. De}i legal li se recuno}tea statutul de religierecepta, romano-catolicii erau tolera]i ^n Ardeal15 (articolii dietali 5/2.VIII.1544; 6; 12 din 1556; 22-23/1565 etc. Bisericii catolice ̂ i erauconfiscate bunurile, iar clerul superior alungat din ]ar@). Situa]ia deminorit@]i tolerate convenea celor care men]ineau „toleran]a”; iarca s@ justifice situa]ia, criteriul a fost ales ^n func]ie de acceptareasau respingerea confesiunilor protestante. Protestan]ii au c@utat s@-iconverteasc@ pe rom$ni, ini]iind primele traduceri }i tip@rituri religi-oase ̂ n limba rom$n@, }i oblig$nd ]inerea serviciilor religioase ̂ n lim-

13. Ibidem.14. cf. Aloisie L. T@utu, Compendiu de teologie moral@, vol. II –

„Poruncile”, 1932, Tip. Rom$neasc@, Oradea, mai ales p. 298-493,494-501, 681-724; ^n p. 717 Tripartitul e citat explicit.

15. Timotei Cipariu, Archivu pentru filologia }i istoria, Blasiu, 1867, vezinumele de la XIV-XXVI, articolele dietale reproduse }i comentate deIoan Micu Moldovan.

84

.

.

ba poporului (cea rom$n@) (Legile dietale 36, 37/1566; 13, 20/1568;3/1579; 8/1593 etc). Traducerea }i tip@rirea primelor c@r]i ^n limbarom$n@ a avut un rol benefic pentru trezirea con}tiin]ei etnice larom$ni. Lucian Blaga, ^n romanul s@u cu valen]e autobiografice„Luntrea lui Caron” discuta cazul ipotetic al convertirii rom$nilor lao confesiune protestant@: recunoa}te c@ am fi avut o ocazie unic@de a p@}i pe calea moderniz@rii cu 150 de ani mai devreme.16

S-a ^ncet@]enit ideea c@, dac@ ne-am fi calvinizat, ne-am fi ma-ghiarizat. S-au maghiarizat doar foarte micile comunit@]i calvine dinHa]eg; celelalte nu. [in$nd seama c@ tip@riturile rom$ne}ti sunt ini-]iate de protestan]i (Catehismul Luteran de la Sibiu, 1544, al lui FilipPictor, p$n@ la Noul Testament de la B@lgrad, 1648 etc.), }i c@ tot eiau introdus ^n biseric@ principiul limbii vernaculare, ne vine greu s@credem c@ cea mai bun@ metod@ de a-i maghiarizat pe rom$ni esteaceea de a-i obliga s@ se roage ^n propria lor limb@. Teoria lui A.Bunea, trecut@ apoi prin Iorga }i prin discipolii lor ^n istoriografianoastr@, p@c@tuie}te sub aspectul logicii formale.17 Nu numai c@ nune-am fi maghiarizat, dar de}teptarea noastr@ „na]ional@” (^n moder-nul sens al cuv$ntului) s-ar fi f@cut mult mai devreme.

Putem distinge dou@ etape ^n rela]iile dintre confesiunile protes-tante }i rom$ni: prima, de la ̂ nceputul propov@duirii Reformei }i p$n@^n jurul anilor 1650, timp ^n care s-au f@cut multe tentative de a-iatrage pe rom$ni la „lumina Evangheliei”; a doua, de adversitate }i

16. Lucian Blaga, Stratul numelor – Iisus P@m$ntul (fragment din „Luntrealui Caron”), ^n „Noi Tracii”, Centrul European de studii Tracice, anXX (1991), noiembrie, nr. 205.

Protestantismul, din punct de vedere metafizic, poate fi caracterizatca o structur@ de tip liberal relativist. Favoriz$nd deci cultivarea dis-ciplinelor pozitive }i a celor ra]ional-speculative, protestantismul ar fifavorizat ^n mod cert dezvoltarea noastr@ cultural@ }i material@ (prinimpunerea sistemului liberal ^n economie). S-ar fi pierdut ^ntreagadimensiune tradi]ional@ spiritual@ ^ns@.

17. Merit@ citat@ fraza: „Ast fel Ghenadie sus]inea religia greceasc@ cu limbaslavoneasc@, ér colegul seu calvinesc Mihai Tordasi cu limba ro-maneasca se silia a preg@ti pre Rom$ni pentru calvinism }i magiarism”(sic!). De Augustin Bunea, Vechile Episcopii Romanesci a Vadului,Geoagiului, Silva}ului }i Belgradului, Blas, 1902, Tip. Sem. Arhi-diecezan, p. 59-60.

85

.

.

de dominare, ca r@spuns la reac]ia de respingere a Reformei de c@trerom$ni.18

Este interesant de observat persecu]ia }i (in)toleran]a religioas@nu s-a suprapus cu persecu]ie etnic@. Marele num@r de diplome saude re^nnoiri privilegiate f@cute de principii Rakoczi }i Apaffi, ̂ n a douajum@tate a sec. XVII o dovedesc; }i asta f@r@ s@-i oblige pe cei ^ncauz@ s@ treac@ la calvinism.19 %n etapa premerg@toare Unirii cu Ro-ma, existau preo]i rom$ni cu un grad oarecare de cultur@, rod al in-struc]iei calviniste.20 Ideea c@ doar prin Biserica Rom$n@ Unite ne-ausalvat ca na]iune nu se poate sus]ine. Exist@ desigur un cler rudi-mentar, }i principiul de dominare }i subordonare func]iona din plin,nemaifiind inspirat de conciliul Lateran IV, ci, de aceast@ dat@, derefuzul de a ^mbr@]i}a calvinismul. Domnia Habsburgilor a fostsalutar@ pentru }tergerea acestei mentalit@]i. Dac@ motivele religioaseau putut furniza un instrument ideologic ^n favoarea discrimin@riietnice, odat@ cu iluminismul }i relativismul s@u religios, discriminareaa fost justificat@ de cu totul alte idei: cea de na]iune, de drept istoric,de ideea reconstruirii statului na]ional unitar maghiar (care s-a }i^nt$mplat ^n 1867) etc. Istoria a fost chemat@, prin teorii subiective}i p@rtinitoare, s@ justifice o situa]ie abuziv@ introdus@ de o form@de cre}tinism de tip ideologic. Conciliul Lateran IV a reu}it tristaperforman]@ de a codifica o mentalitate teologic@ speculativ@ }ira]ional@, care a deschis por]ile ideologiei ^n biserica Apusului.Habsburgii au fost aceia care, prelu$nd o astfel de mo}tenire, prinm@suri treptate, au c@utat s@ remedieze situa]ia.

Bursele acordate studen]ilor rom$ni la Viena, Tirnavia (Slovacia),Lvov, mai apoi la Roma, reformele }colare ini]iate de Maria Terezia

18. Vezi documente ̂ n Nicolae Pope’a: Vech’ia metropolia ortodos@ rom$n@a Transilvaniei. Suprimarea }i restaurarea ei, Sabiniu, 1870, Tip. S.Filtsch. Biserica Ortodox@ a fost subordonat@ celei calvine; dar calviniiau f@cut eforturi uria}e pentru existen]a vie]ii religioase rom$ne}ti ^nlimba rom$n@.

19. I. cav. Pu}cariu, op.cit.; red@ ^n lucrarea sa fiecare stirpe nobiliar@,num@rul de patrifamilii din fiecare comun@, descrierea diplomei/blazonului, data }i motivul conferirii.

20. Gudea Nicolae, Biserica Rom$n@ Unit@, Ed. Via]a Cre}tin@,Cluj-Napoca, 1994.

86

.

.

}i Iosif al II-lea, crearea regimentelor gr@nicere}ti din F@g@ra}, Banat}i N@s@ud (ultimul av$nd ca deviz@: „Virtus Romana Rediviva”), toateacestea au fost factori decisivi pentru repararea unei absurde situa]iiistorice.

Dac@ Maria Terezia a favorizat Biserica Rom$n@ Unit@, Iosif alII-lea a favorizat preponderent Biserica [email protected] %n secolul XIX,domnia lui Francisc Iosif a fost benefic@ pentru rom$ni. Acest ̂ mp@rata restaurat 3 mitropolii rom$ne}ti, a sprijinit prin dona]ii diferiteinstitu]ii rom$ne}ti, iar ^n 26 octombrie 1863 a dat edictul prin carena]iunea rom$n@ c@p@ta acela}i statut cu celelalte na]iuni dinimperiu.22 Mo}tenirea Conciliului Lateran IV era definitiv ̂ ngropat@.

Carol IV prin manifestul s@u de federalizare a Imperiului23 a dorits@ pun@ ̂ n practic@ ideea mai veche }i realist@ a principelui mo}tenitor

21. Ioan Marin Malinas, Situa]ia ^nv@]@m$ntului bisericesc al rom$nilor ^ncontextul reformelor }colare din timpul domniei ^mp@r@tesei MariaTereza (1740-1780), a ̂ mp@ra]ilor Iosif al II-lea (1780-1790) }i Leopoldal II-lea (1790-1792), Ed. Eminescu, Oradea, 1994.

Mathias Barnath, Habsburg und die Anfaenge der RumaenischenNationsbildung, Leiden, 1972, E.J. Brill.

Nicolae Popea, op.cit.Octavian Barlea, Metropolia Bisericii Rom$ne Unite proclamat@ ^n

1855 la Blaj, ^n „Perspective”, an X (1987), nr. 37-38, München.P@unel Eugen, Biblioteca Universit@]ii din Cern@u]i, ^n revista de

cultur@ „Boabe de gr$u”, nr. 4, an IV, 1933, p. 232.Gh. Moisescu, {t. Lup}a, Al. Filipa}cu, Istoria Bisericii Rom$ne, vol.

II, Ed. Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Rom$ne, 1957, Bucure}ti.22. Reprodus@ de Ion Dumitru Snagov, Le Saint Siège et la Roumanie

modérne, 2 vol., Pont. Univ. Gregoriana, Roma, 1987 (vol. II, p.556-559). Vezi }i Teodor V. P@c@]ianu, Cartea de aur sau luptelepolitice-na]ionale ale rom$nilor sub Coroana Ungar@, vol. I, vol. II,Sibiiu, 1902 (sunt vreo 13 volume, care con]in documente, legi, proiectede mo]iuni, dezbateri parlamentare).

23. Francois Fejto, Requiem per un Imperio defunto, Ed. ArnaldoMontadori, 1990, Roma; cartea prezint@ multe documente inedite, caredemonstreaz@ cum soarta Imperiului a fost pecetluit@ ^n lojilefraco-italiene }i engleze}ti, cum au fost favorizate diziden]ele }i cumanumite persoane din ^nalta aristocra]ie maghiar@ (ex. István Tisza)au avut o contribu]ie complice la acest obiectiv. Cartea prezint@ }i^ncerc@rile ̂ mp@ratului Carol IV de a ̂ ncheia pace separat de Germania,^n 1917 etc.

87

.

.

Francisc Ferdinand,24 prin care absurdul }i inegalul dualism (carea fost impus lui Francisc Iosif dup@ conflictele cu Fran]a }i Prusia)trebuia s@ fie ̂ nl@turat. Dualismul nu a reprezentat dec$t introducereanenorocitului principiu de „na]iune unitar@”, ^n numele c@reiagermanii, rom$nii, slovacii, rutenii trebuiau s@-}i sacrifice con}tiin]aetnic@ pe altarul maghiarismului. Dac@ Imperiul a fost distrus, a fostdatorit@ miopiei marilor magna]i maghiari. {i ce au pus ^n loc?

Desfiin]area Imperiului, ^n care teoretic mai multe popoare }i-auputut trezi con}tiin]a etnic@, a fost una din majorelele cauze dedezechilibru etnic }i cultural din Europa Central@, cauze care auconstituit un teren propice pentru desf@}urarea celui de-al doilear@zboi mondial }i pentru sinistra pace care i-a urmat.

Propor]ia de o patrifamilie nobil@ la 39 de familii nenobile printrerom$ni, ^n 1910, este mai mult dec$t elocvent@.

Nu ne-am oprit s@ trat@m despre Nicolaus Olahus, Regent }iPrimat al Ungariei, care avea o con}tiin]@ clar@ a latinit@]ii rom$nilor,}i a originii sale rom$ne}ti. Nici despre Ioan de Huniade }i MatiaCorvinul, despre care s-au scris monografii ^ntregi.

Am dorit s@ ar@t@m cititorului f@r@ prejudec@]i c@ }i ^n Ardeal,Maramure}, Bucovina, Banat }i Cri}ana rom$nii au putut s@ semanifeste ^n func]ie de darurile lor, iar nobilimea rom$n@ s@ fiep@rta}@ celor mai mari func]ii ^n Statul Maghiar. Discriminarea a^nceput ^n momentul transform@rii cre}tinismului apusean ^nideologie, urm$nd ca termenul de na]iune folosit ^n mod abuziv s@provoace confuzia }i inegalitatea de pe urma c@rora am avut to]i desuferit. Interven]ia Habsburgilor a fost providen]ial@, prin prudenta

24. J.C. Dr@gan, Otto de Habsbourg, Alexander Randa, Franz Wolf, AurelC. Popovici, ^n „Les précurseurs de l’éuropéisme”, nr. 1, Fondaz.Europea Dragan, 1977, Milan.

Commemoration de Aurel Constantin Popovici, (1863-1917), Genéve,19 juin 1977, F. Europ. Dragan, 1977, Milano.

Aurel C. Popovici a fost unul din cei mai lucizi oameni politici rom$ni;reformele sale ar fi putut determina o schimbare de situa]ii ^n EuropaCentral@. A fost unul din intimii lui Francisc Ferdinand, a c@rui suprimaredecis@ ^n Italia }i Fran]a a declan}at prima conflagra]ie mondial@.

88

.

.

lor politic@ ei reu}ind s@ ne readuc@, }i pe noi, }i pe slovaci, }i peruteni, la adev@ratele noastre rosturi.

Na]iunea, departe de a fi un termen instigator de energii, este unulgenerator de confuzie.

Cazul similar al na]iunii grece}ti, cu Eteria, care ar fi trebuit s@-}iorganizeze un centru ^n Muntenia }i Moldova (declan}$nd ^nMuntenia revolta lui Vladimirescu) este }i el edificator.

89

.

.

Principiile nobilimii rom$ne

Fiecare provincie rom$neasc@ avea propriul sistem legislativ, p$n@^n 1938, c$nd s-a promulgat Codul de drept civil unitar. Acest cod,inspirat uneori „ad literam” dup@ cel austro-ungar, stabilea pentruprima dat@ egalitatea personalit@]ii juridice dintre so] }i so]ie etc.1

P$n@ ̂ n 1933, Vechiul regat s-a condus dup@ codul de legi din 1866,Basarabia dup@ dreptul ei particular (vechiul drept moldovenesc, cumici amendamente; ^n jude]ele din sudul ei ^ns@ func]iona dreptulrus,2 Bucovina dup@ dreptul civil austriac, Ardealul }i p@r]ile Ungu-rene dup@ dreptul maghiar }i cel austriac.3 Putem deci afirma c@ uni-tatea juridic@ a Statului Rom$n a fost f@cut@ ^n 1938.

Este clar deci c@ ^n Ardeal }i Bucovina dreptul nobiliar era celaustro-ungar, ^n Basarabia cel rus, iar ^n Vechiul Regat cel de p$n@la 1858. Vom %ncerca s@ le sumariz@m, referindu-ne doar la principii.Sursele bibliografice indicate anterior vor fi suficiente pentru cititorulinteresat de a aprofunda acest argument.

Vechiul Regat

George O. Lecca, ^n lucrarea sa, cit$ndu-l pe D. Cantemir („De-scrierea Moldovei”), afirm@ existen]a nobilimii rom$ne organizate^n patru clase:

clasa I – marii dreg@tori, sa cei n@scu]i ^n familiile lor;clasa a II-a – curtenii }i cei care aveau dona]ii feudale;clasa a III-a – micii feudali, care mergeau la r@zboi cu echipament

propriu (c@l@ra}ii);clasa a IV-a – r@ze}ii sau mo}nenii, care aveau servitori }i mici

mo}ii.Ultima clas@ poate fi asimilat@ celei occidentale de „les hommes

d’armes”.

1. Aloisiu L. T@utu, Compendiu de teologie moral@, vol. II, Oradea, 1932.2. Al. Boldur, op.cit.3. T@utu, op.cit.

90

.

.

Existau demnit@]i titrate (nobili cu boierii); exista }i condi]ia denobil f@r@ titlu. %ntre func]ia administrativ@ }i titlu sau dreg@torie, nuera ̂ ntotdeauna o egalitate. %n vremea domniilor fanariote ̂ ns@, s-ausuprapus titlurile cu diferitele demnit@]i de stat sau administrative.Calitatea de nobil era ereditar@, transmisibil@ la to]i descenden]ii,uneori chiar }i la cei nelegitimi (vezi cazul lui Petru Rare}, fiul lui {tefancel Mare).

Func]iile nobiliare se c$}tigau pe baza meritelor; la fel }i calitateade nobil. Promovarea dintr-o clas@ ̂ n alta se f@cea ̂ n timpul a c$tevagenera]ii. Cei care sufereau „debellato” sau erau expropriet@ri]i de-veneau mazili, f@r@ ca s@-}i piard@ calitatea de nobili.

Domniile fanariote au introdus r@ul obicei al cump@r@rii titlurilor}i a calit@]ii de nobil.

Dreptul bizantin prevedea posibilitatea femeilor de a-}i transmitenumele }i so]ului, }i, ^n unele cazuri, familiei acestuia.4 Calitatea denobil era respectat@. Termenii folosi]i, de jup$n }i jup$neas@, desem-nau condi]ia de nobil. La urm@, ace}ti termeni au dob$ndit o cono-ta]ie peiorativ@.

Care erau regulile boiere}ti?Banul Craiovei, rang ini]ial transmisibil doar ̂ n familia Basarabilor,

odat@ cu banul Mihalcea, numit de Mihai Viteazul, a devenit accesibil}i altor familii. Dup@ domnitorul Munteniei, era rangul cel mai ^nalt.Contrasemna decretele domnitorului. %n Moldova, banul avea unrang mai mic, fiind precedat de paharnic. B@nia Craiovei aveaautonomie.

Marele vornic (grand justicier, grande-sceau) r@spundea de justi]ie.Titlul a mai fost conces }i ca o recompens@, f@r@ ca posesorii s@ maifie titulari ai func]iei.

Marele logof@t (grand chancelier) prezida divanul. Uneori se o-cupa }i de afacerile interne.

Marele sp@tar (grand connétable) era purt@torul spadei domne}ti.Sp@tarul, ^n Muntenia, a ajuns }i titlu onorific.Marele clucer (grand ma^tre des cérémonies), purt@torul cheilor,

era un fel de }ambelan.

4. Mihail Dimitri Sturdza, op.cit., p. 306, col. II.

91

.

.

Marele comis (grand écuyer, préfet de la Cours) era responsabilcu partea ceremonial@.

Marele Paharnic (grand échanson) avea func]ie de curte.Marele ag@ (grand prevôt) a avut func]ia de guvernator al capitalei,

corespunz$nd cu prefectul poli]iei.Marele postelnic (grand chambellan) avea func]ia de mare}al al

palatului.Titlul de postelnic a ajuns s@ fie conces }i onorific; nu f@cea parte

din divan, ^[email protected] vistiernic (grand trésorier) era ^ns@rcinat cu finan]ele.Marele stolnic (grand ma^tre d’hotel) r@spundea ini]ial de buc@t@ria

domnitorului (un fel de premier ma^tre tranchant); apoi a devenittot un fel de mare}al al palatului.

P$rc@labii r@spundeau de cet@]ile cele mai importante, admi-nistr$nd }i ]inuturile aferente.

Ispravnicii corespundeau prefec]ilor actuali.Titlul de p$rc@lab era asociat cu numele cet@]ii respective }i

particula „ot” (de): p$rc@lab ot...Marele arma} (grand exécuteur) avea atribu]iile ministrului de

interne.Serdarul mare (maréchal d’armée) comanda cavaleria. %mpreun@

cu arma}ul erau sub comanda marelui postelnic.Sulgerul (slugerul) avea o func]ie de curte, r@spunz$nd cu

alimenta]ia domnitorului.Marele pitar (inspecteur des vivres) se ocupa cu resursele ali-

mentare.Marele }etrar (ma^tre du champ) se ^ngrijea de artilerie.Marele portar de Suceava era un titlu corelat cu func]ia de hatman

al Moldovei. Era comandantul armatei.C@minarii, c@m@ra}ii, medelnicerii erau doar func]ii onorifice, de

curte. Puteau ^ns@ primi }i alte ^ns@[email protected] boierime se grupa }i ea ^n trei clase. Particula „vel” indica

„mare”. „Ftori” indica rangul al II-lea. „Treti” indica rangul al III-lea.„Biv” indica „fost”. Deci bivvel vornic = fost mare vornic.

Titlul }i func]ia erau considerate doar accesorii; condi]ia de nobilera cea mai important@.

92

.

.

Regimul fanariot introduc$nd principiul mercantilismului ̂ n achi-zi]ionarea nobilimii, a deschis por]ile „aristocra]iei” financiare etc.

Banul era echivalentul ducelui; cneazul, echivalentul contelui.5

Dac@ ar fi s@ clasific@m nobilimea Vechiului Regat, am puteaafirma c@ era o nobilime at$t de tipul „Uradel” (nobilime str@veche),c$t }i de tip „Brifadel” (prin acte, danii, scrisori domne}ti), mai tardiv^ns@.

Anularea privilegiilor vechii boierimi a constituit o poart@ deschis@parvenitismului. Opera lui Nicolae Filimon }i a lui I.L. Caragiale odovedesc.

%n Basarabia

Legisla]ia nobiliar@ din Basarabia a urmat legisla]ia nobiliar@ rus@;documentul fundamental era „%n}tiin]area” comisiei delegate ̂ n 1821pentru cercetarea st@rilor nobiliare din Basarabia.6

Conform acestui act, erau califica]i ca nobili to]i cei care:1. avuseser@ diplome, blazoane, gramate ruse}ti.2. cei care erau membrii unui ordin cavaleresc rus.7

3. cei care aveau titluri, diplome etc. conferite de alte State sausuverani.

4. boierii din primele trei clase (vel, ftori, treti).5. decretele de ^mpropriet@rire cu mo}ii erau asimilate titlurilor

de noble]e.6. ucazuri pentru serviciul diplomatic.7. ofi]erii superiori aveau nobilitate personal@. Dac@ fiii lor de-

5. George O. Lecca, op.cit., p. I-XLIII.6. Gh. Bezviconi, op.cit., p. 11-17.7. Stanislao Cuomo, Ordini Cavallereschi Antichi e moderni, vol. II, ed. I,

Napoli, 1894. Ordinele Sf. Andrei, Sf. Alexandru Nevski, Sf. Ana, Sf.Vladimir, Sf. George, Sf. Stanislau, al Vulturului Alb (pentru Polonia)confereau nobilitate ereditar@ transmisibil@ fiilor (op.cit., p. 654-657,sqq.).

Pentru transmiterea ereditar@ a titlului (nu a calit@]ii), uneori trebuiaasens imperial. Vezi cazul contelui Serghei I. Witte. Pentru cel de kneaz(acesta fiind tradi]ional), de regul@, nu. Marii duci erau prin]i de s$nge.

93

.

.

veneau tot ofi]eri superiori, nobilitatea devenea ereditar@. Copiii unuiofi]er superior n@scu]i dup@ promovarea acestuia erau nobili; cei di-nainte nu, cu excep]ia unui ales de tat@. (Sublocotenentul c@p@tanoble]ea.)

8. copiii preo]ilor deveni]i episcopi.9. cei care au avut sarcini nobiliare.10. cei care puteau demonstra c@ un str@mo} de-al lor a fost nobil.11. ̂ n caz de pierdere a documentelor, o familie era re]inut@ nobil@,

dac@ era recunoscut@ ca atare de 12 familii nobile din acela}i ]inut.%n Rusia nobilitatea se putea achizi]iona relativ u}or. Spre deo-

sebire de Rusia propriu-zis@, unde exista o nobilime de tip „Uradel”,^n Basarabia a existat doar nobilimea de tip „Briefadel” sau „Ver-dienstadel” (nobilimea prin acte, }i cea de serviciu). Anumite func]iiadministrative atr@geau dob$ndirea nobilit@]ii. Ea era ereditar@,trec$nd }i aspra fetelor. Averile erau consemnate ^n registrelenobiliare; dar pierderea lor nu afecta noble]ea.

Averea nu era un motiv suficient pentru dob$ndirea nobilit@]ii;se putea cel mult dob$ndi titlul de cet@]ean onorabil. (Pentrunegustorii ^nst@ri]i pe ai multe genera]ii, putea deveni }i acestaereditar.)

La fel, nici ̂ n Vechiul Regat averea nu ̂ nnobila. Fanario]ii au v$n-dut titluri, care se achizi]ionau prin „dona]ii” f@cute Cur]ii }i admi-nistra]iei. %n Rusia, cei descri}i prin patenta sus men]ionat@ aveaustatut de nobil generic. Existau }i titlul de conte, principe, cneaz,mare-duce.

Trat$nd despre principiile nobilimii ̂ n Vechiul Regat, ̂ n Basarabia}i chiar ^n Ardeal, nu avem voie s@ ignor@m principiile generale dedrept care func]ionau ̂ n societatea rom$neasc@. Este vorba de drep-tul cutumiar rom$nesc, a}a-zisul „jus valachicum” sau „olachicum”.8

8. Fotino Georges, Droit Romain et Droit Oriental: phénomènesd’interpénétration, Cartea Rom$neasc@, Bucure}ti, 1934.

Idem, Influen]a bizantin@ ^n vechiul drept rom$nesc, Ed. Buco-vina-Toroutiu, Bucure}ti, f.a.

Idem, Contribution á l’étude des origines de l’ancien droit coutumierroumain, Paris, 1926, Librairie de jurisprudence ancienne et moderne.

94

.

.

%n Muntenia }i Moldova (}i ulterior, prin legea adoptat@ ^n29.IV.1818 de Alexandru I, }i ^n Basarabia) acest drept a fost con-siderat normativ. Obiceiul p@m$ntului avea prioritate chiar }i asuprapravilei scrise.9 %n Transilvania, ̂ n vremea regalit@]ii maghiare, dreptulcutumiar rom$nesc a fost recunoscut ca drept normativ pentru po-pula]ia rom$neasc@, mai ales pentru mica nobilime }i cea mijlocie.10

Desigur au fost }i influen]e ale dreptului feudal maghiar; este inte-resant@ observa]ia f@cut@ de anumi]i istorici }i juri}ti,11 prin care sin-tagma „terra deserta” aplicat@ teritoriilor locuite de rom$ni nu trebuie^n]elese din punct de vedere demografic, ci juridic. „Desertum” era]inutul ^n care regele nu consfin]ise printr-un rescript dreptul local }inobilimea local@, coloni}tii put$nd beneficia astfel de privilegii juridice.

Tot ^n Ardeal, ^n vremea Principatului (1541-1698), dreptulcutumiar rom$nesc a fost recunoscut }i a fost permis@ folosirea luipentru mica nobilime }i cea mijlocie. Mai mult, anumite influen]erestrictive ^mprumutate din vechiul drept feudal maghiar au fost^[email protected] Mai mult, dreptul cutumiar a fost aplicat }i printre rom$niidin Moravia, Polonia, ]inutul dintre Sava }i Drava (confirmat deFerdinand al II-lea) etc.13 Acest drept recuno}tea ^mp@r]irea social@^n boieri, cnezi, juzi, jura]i (oameni liberi, care, datori@ onorabilit@]iilor, puteau depune m@rturie, ̂ n grup de 3, 6, 12, 24), mo}neni, r@ze}i,apoi vecini, rum$ni (}erbi, iobagi) }i robi (mai ales ]iganii).

Proprietatea asupra unui loc, a unei mo}ii se putea face prin co-lonizare, c$nd acest teren nu apar]inea nim@nui. Primul venit ^l luade drept ^n st@p$nire. Este interesant@ leg@tura dintre mo}, str@mo}}i mo}ie. Proverbul: „Nu e neam de omenie, f@r@ mo}i, f@r@ mo}ie”reflect@ ^ntregul principal al str@vechii nobilimi rom$ne, bazat@ peposesiunea unui loc, }i pe ereditate. Posesiune }i memorie: iat@ lu-crurile scumpe ale oric@rui om vrednic. Proprietatea s@teasc@ era pro-prietatea indivizibil@ a tuturor descenden]ilor proveni]i dintr-un str@-mo} comun. Dreptul ini]ial era deci al liberei coloniz@ri. Dreptul slav

9. Idem, Influen]a..., p. 9-13.10. Idem, Contribution..., p. 262-265.11. Idem, Contribution..., p. 73, nota 32.12. Ibidem, p. 263. sqq.13. Ibidem, p. 267, 269.

95

.

.

prevedea ca terenul cucerit s@ apar]in@ ]arului, care ^l redistribuia; lafel dreptul islamic; la fel dreptul feudal maghiar. Regele confirmapropriet@]ile ocupate sau deja posedate de al]ii. Dreptul slav }i celfeudal maghiar au influen]at dreptul din Moldova (mai ales) }i Mun-tenia, domnul ajung$nd s@ dispun@ }i el de teritoriu. Exproprierile sef@ceau ^n urma unor fapte penale, ^n urma decesului ultimului urma}sau pentru ^nzestrarea celor eviden]ia]i prin bravuri, fidelitate etc.14

%n caz de v$nzare sau schimbare a propriet@]ii, vecinii mo}ieiaveau dreptul la prioritate (ne referim la cei cu propriet@]i ̂ nvecinate);aceast@ prevedere se ^nt$lnea }i ^n vechiul drept slav, }i ^n vechiuldrept germanic (Nachbarrechte).15

Dreptul la mo}tenire ^l aveau }i ^nfr@]i]ii. %nfr@]irea („fr@]ia decruce”) conferea un statut juridic aparte: persoana devenea rud@apropiat@ cu cel ^nfr@]it, apropierea fiind mai puternic@ dec$t^nfr@]irea consanguin@. %nfr@]itul era precedat de copiii celui ̂ n cauz@,dar avea preceden]@ fa]@ de toate celelalte rude.16

%nfr@]irile se practicau }i ^ntre boieri, }i se puteau aplica }i ^ntrefemei.

Femeile aveau un statut mult mai favorabil ^n vechiul dreptrom$nesc, dec$t ^n dreptul feudal bizantin, germanic sau ^n celmaghiar.

14. Ibidem, p. 91, sqq.15. Ibidem, p. 135; vezi }i Idem, Influen]a..., p. 9-13.16. %nfr@]irea se f@cea printr-un rit solemn, la biseric@, dup@ slujb@. Se f@cea

un jur@m$nt pe cruce, p$ine }i sare. Se schimbau daruri sau o hain@(c@ma}@, ̂ n Basarabia), sau se f@cea o leg@tur@ (la rom$nii din Bulgariase legau cu o fr$nghie). Urma un banchet ritual. %n Moldova se adunau^n jurul unei prescuri ^n form@ de cruce, cu 7 unghiuri, }i pocale cu vin.cineva spune c$teva cuvinte, recita o binecuv$ntare, pocalele eraugolite p$n@ la jum@tate, }i cu cealalt@ jum@tate se stropeau cei ̂ n [email protected]@]ia de cruce se f@cea }i prin incizia s$ngelui. Uneori se schimbaucruciuli]e, ca }i la ru}i. (G. Fotino, Contributions..., p. 188, sqq., p. 193,sqq.) %nfr@]irile se puteau face }i ^ntre rude consanguine, chiar fra]i, }ipresupuneau un grad mult mai str$ns de rudenie. %n cazul unor persoanecare ini]ial nu se ^nrudeau, ele deveneau rude, iar impedimentul dec@s@torie func]iona ca }i la fra]i, cu acela}i consecin]e. (Ibidem)

O practic@ occidental@ similar@ era ^n marile ordine cavalere}ti, undecel decorat devenea „v@r” cu suveranul. Ex. Ordinul Suprem alBunei-Vestiri, al Casei de Savoia. Bizantinii d@deau }i ei gramatesimilare. (Cf. Mihail Dimitri Sturdza, op.cit.)

96

.

.

%n Moldova era consfin]it@ egalitatea sexelor }i paritatea lor ̂ n pri-vin]a mo}tenirilor. De asemenea, se respecta principiul egalit@]ii prinreprezentare, nepo]ii din partea fetelor av$nd drept la o parte dinmo}tenirea p@rinteasc@ a fetei. Caz similar era la rom$nii dintre Sava}i Drava, }i la rom$nii din Transilvania, ^n vremea Principatului, }imai ales ^n F@g@ra}.17

%n Muntenia a existat o diferen]iere par]ial@ (fetele care primeaudot@ nu aveau ^ntotdeauna drept la mo}tenire; celelalte, de regul@,da). Aceast@ influen]@ era heterogen@ (slav@ sau bizantin@).

Dreptul feudal maghiar excludea ini]ial pe fete de la mo}tenire;ulterior, le includea, dar prin rescript regal. {i ^n acest caz, puteaupretinde doar 1/4 de avere. Acest principiu s-a conservat mai multtimp ̂ n Maramure}, unde fetele mo}teneau un sfert din proprietate.18

Slavii excludeau fetele de la mo}tenire. %n Muntenegru, ^n caz c@cel ^n cauz@ avea numai fete, ele mo}teneau averea imobiliar@;armele (titlurile) treceau la ruda masculin@ cea mai apropiat@. Ru}iiau exclus femeile de la succesiune patern@. Abia ^n sec. XVII ele audreptul, doar ^n cazul succesiuni directe; ^n 1912, ele au acest drept}i ^n cazul succesiune colaterale (dar nu }i la sate).

Dreptul germanic le excludea cu totul (Legea Salica, LIX;Ripuariile LVI).

Vizigo]ii, ^n schimb, admiteau deplina egalitate.19

Se vede astfel situa]ia privilegiat@ conferit@ de „jus valachicum”.%n cazul c@s@toriilor, dreptul roman, prin Lex Julia, prevedea c@

b@rbatul devenea posesorul zestrei, dar orice ^nstr@inare trebuia f@-cut@ cu consim]@m$ntul so]iei.

%n Polonia, b@rbatul putea administra dota numai cu aprobareaso]iei }i a copiilor ei.

%n dreptul rom$n, b@rbatul devenea proprietarul zestrei, dar doar^n sens de administrator. Orice ̂ nstr@inare trebuia recompensat@ ime-diat ^n timpul c@sniciei. Repudiul la rom$ni prevedea pierderea zes-trei, ̂ n cazul femeii imorale. %n cazul b@rbatului imoral, femeia rec$}-tiga nu numai zestrea, da }i darurile de nunt@ }i o parte din averea

17. Ibidem, p. 207, sqq.; vezi }i Fotino, Droit romain..., p. 1-8.18. Fotino, Contributions..., p. 209, 262-270.19. Ibidem, p. 207-213.

97

.

.

cumulat@ ^n decursul c@sniciei. Bizantinii nu admiteau repudiul caprincipiu. %n caz c@ nu avea copii, femeia putea dispune liber de suc-cesiunea dotei.20

Aceast@ digresiune a fost necesar@ pentru a ilustra dreptul suc-cesoral la mo}ii, care, de fapt, constituiau suportul nobilimiiautohtone.

Codul de drept civil din Vechiul Regat, inspirat mai mult din le-giuirile muntene }i, mai apoi, din cele franceze, au discriminat ^ntruc$tva situa]ia femeii fa]@ de vechiul drept rom$nesc.21 Lucrul acestaa ^ncetat ^n 1938, odat@ cu adoptarea noului cod de drept civil,inspirat dup@ cel austro-ungar, ^n care femeia avea aceea}i perso-nalitate juridic@. Vechiul Cod Civil al Moldovei, promulgat ^n 1833,prevedea expres }i principii legate de transmisia titlurilor.

Copiii legitimi puteau mo}teni tot. Copiii ilegitimi mo}teneau doarnumele }i averea mamei, put$nd fi legitima]i prin rescript domnesc.%nfia]ii aveau drept egal la mo}tenire cu rudele directe. Pentrunobilitate, ̂ nfia]ii trebuiau s@ ob]in@ rescript domnesc (246, cap. II).22

%n Muntenia Legiuirile lui Ioan Caragea prevedeau:– imposibilitatea femeilor de a avea ranguri (func]ii boiere}ti),politice sau administrative (I, I, 3);– mo}tenirea unei persoane revenea urma}ilor legali, cuexcep]ia rangului }i privilegiilor personale, care nu se puteaumo}teni. Se mo}tenea doar calitatea (IV, II, III, 2 a);– se putea alege ^ntre mo}tenirea mamei sau a tat@lui;mo}tenirea sau se accepta ̂ ntru totul, sau se renun]a ̂ ntru totul(IV, II, III, 13);– ^nfierile se puteau face numai cu acord domnesc (IV, III, V,7);– uniunile matrimoniale etc. dintre oamenii liberi }i robi erauprohibite.23

20. Ibidem, p. 283, sqq., 301-313.21. Ibidem, p. 214, sqq.; ex. legea din 1893; vezi }i Aloisie L. T@utu,

Compendiu de moral@. Morala special@, vol. II.22. Ioan Bujoreanu, Colectiunea de legiuirile Romaniei vechi }i noi, Noua

Tipografie a Laboratorilor Romani, Bucuresci, 1873, vol. I, p. 557-697.23. Ibidem, p. 430-513.

98

.

.

Dup@ 1859, ideile populiste importate din Fran]a au dus lanerecunoa}terea calit@]ii nobiliare.

Odat@ cu proclamarea Regatului Rom$niei, ^n 14.III.1881, disci-plina onorificen]elor a fost sistematizat@. Prin crearea ordinelor na]io-nale „Coroana Rom$niei” }i „Steaua Rom$niei” („Steaua” ^n10.V.1877; „Coroana” ̂ n 10.V.1881),24 }i ulterior a Ordinelor CarolI (1906), Ferdinand I (1920) }i „Mihai Viteazul”, s-a pus bazele uneiposibilit@]i de creare a unei aristocra]ii pe baza meritului personal.Se pot considera persoane nobile cei decora]i cu „Steaua” sau „Co-roana” cu gradul de comandor, cei decora]i cu ordinele Carol }i Fer-dinand (^nchise ^n 1938), }i to]i cei decora]i cu „Mihai Viteazul”.

Ordinul „Mihai Viteazul” a fost acordat celor care au luptat pefront ̂ n linia I, fiind urmat de o ̂ mpropriet@rire corespunz@toare; poa-te fi considerat un adev@rat ordin cavaleresc regular, iar diploma res-pectiv@ un autentic act de noble]e. Celelalte ordine ^ns@ aveau uncaracter recompensator onorific.

Demn de men]ionat este }i faptul c@ ministru de externe al rega-tului rom$n era }i cancelarul ordinelor na]ionale. Orice distinc]ie str@-in@ pentru a fi recunoscut@ la modul corespunz@tor trebuia purtat@cu acordul Suveranului. Acest principiu este aplicat }i azi ^n Fran]a,Italia, Spania etc.

[in$nd seama c@ M.S. Regele Mihai I, din punct de vedereheraldic, este Capul nobilimii din Rom$nia, orice distinc]ie str@in@sau problem@ de onorificen]e nobiliare trebuie confirmate prinrescriptul s@u.

Pentru Transilvania, unde Capul nobilimii este A.S.I. & R. Ottode Habsburg, este necesar@ }i confirmarea acestuia, ̂ n cazul nobilimiicreate p$n@ ^n 1918 sau a urma}ilor lor.

%n Transilvania

[in$nd seama c@ aceast@ provincie a gravitat ̂ n orbita feudalismuluide tip occidental, legile }i principiile nobiliare sunt diferite.

24. Stanislao Cuomo, op.cit., vol. II, p. 650-653.

99

.

.

Dac@ „jus valachicum” a fost tolerat pentru mica nobilime }i ceamijlocie p$n@ la finele Principatului, odat@ cu reformele introdusede Imperiu legisla]ia nobiliar@ a fost riguros reglementat@.

Sistemul nobiliar de tip „Briefadel” s-a impus imediat. El prevedeaexisten]a „Herrenstand” }i „Ritterstand”-ului. Nobilimea „de servici”„Verdienstadel” era accesibil@ oricui, indiferent de apartenen]a etnic@}i confesional@. Marea nobilime era ^ns@ romano-catolic@, urm$ndreligia ^mp@ratului. Existau titlurile de nobil armalist (nobil generic),cavaler (ereditar), baron, conte, principe, duce, arhiduce (pentru prin-cipii de s$nge). S-au confirmat vechile diplome eliberate ̂ n decursulregimurilor precedente, iar ^n ultimii ani de existen]@ ai Imperiuluise concedeau ^n medie 450 de titluri pe an.

Femeile aveau dreptul la transmiterea nobilit@]ii, iar nobilitateadin partea mamei avea aceea}i considera]ie ca cea din partea [email protected] a fi prezentat la Curte, erau necesare 16 „cartiere” de noble]e;la fel pentru a intra ^n prioratul Ordinului Sf. Ioan (de Malta) dinBoemia. Pentru a putea pretinde „L$na de Aur”, 32 de „cartiere”erau suficiente.25

Anumite ordine confereau nobilitatea ereditar@: Ordinul MariaTeresa, Ordinul Elisabeta Teresa, Ordinul Leopold (cavaleri ereditari}i baroni). Altele pretindeau noble]ea: „L$na de Aur” (16 c), Sf. {te-fan Regele apostolic (4 c), Ordinul Crucii Stelate (16 c).

Ordinul Francisc Iosif conferea noble]ea personal@; cei decora]iaveau acces la Curte o dat@ pe an, la aniversarea na}terii ^[email protected]

O asemenea legisla]ie riguroas@ asigura educa]ia nobililor }i ri-dicarea con}tiin]ei lor prin mai multe genera]ii. Formarea nobiliar@

25. Mihail Dimitri Sturdza, op.cit., p. 35-45.26. Stanislas Cuomo, op.cit., vol. I, p. 187-233.„Cartierele” erau p@r]ile din arborele genealogic. Sistemul francez lua ^n

considerare doar cartierele paterne. 4 cartiere ^nsemnau 4 genera]iianterioare. Sistemul german ^n]elegea prin 4 cartiere de noble]e to]icei 4 bunici (2 bunici, 2 bunice), de origine nobil@. Era deci mai riguros,dar mai echitabil.

%n biserica reformat@ din Cluj, de pe str. Kog@lniceanu, se afl@ ocolec]ie unic@, de vreo 400 de blazoane, din sec. XVII p$n@ azi.Blazoanele compuse reflect@ transmiterea nobilit@]ii }i pe cale matern@.

100

.

.

nu se face de azi pe m$ine. Dac@ ^nnobilarea ^n Fran]a sau Angliad@dea dreptul celui ^n cauz@ de a fi prezentat la Curte, ^n Austriatrebuiau, de regul@, s@ treac@ anumite genera]ii. Polite]ea ajungeaastfel o „a doua natur@” a persoanelor. De asemenea, o clar@ con-}tientizare a locului }i rostului ̂ n societate, parvenitismul fiind exclus.

Procesul relativ ridicat de ^nnobil@ri nu a diminuat calitateaacestora. Iar nobilimea austro-ungar@, fiind riguros controlat@ }i-aputut exercita cu succes misiunea de educare }i civilizare social@.

Dup@ dispari]ia Imperiului, ^n confuzia provocat@, diferite for-ma]iuni politice au ^ncercat formarea unei noi aristocra]ii: Mi}careaLegionar@, Usta}ii, Crucile cu S@ge]i, Garda Hlinka etc. Toate erauorientate spre valorile religioase, tradi]ional morale, }i dezvoltareacon}tiin]ei etnice. Lipsa lor de experien]@ politic@ }i disperarea ̂ n fa]asitua]iei deteriorate i-a obligat s@ ia m@suri discutabile, unele chiarcriticabile, }i care ulterior s@ fie speculate nemilos de adversarii lor.

Amatorismul, ne-selectivitatea, lipsa patinei se resimt, chiar c$nd]inta este nobil@. Mai mult, pot compromite aceste obiective.

%nc@ o dat@, aristocra]ia creat@ }i modelat@ de Imperiul Habsburgics-a dovedit nesubstituibil@.

Statul Imperial care a ^ncercat asigurarea unei p@ci etnice (de}inu a reu}it poate ^ntotdeauna), a ^ncercat }i o oper@ de educa]ie so-cial@. R@m@}i]ele }i ruinele r@mase sunt ^nconjurate de regrete carenu fac dec$t s@ scoat@ ^n eviden]@ precaritatea epigonilor.

Merit@ s@ ^ncheiem ar@t$nd c@ ^ntr-o societate de tip tradi]ional,chiar }i contrastul limit@ de la nivelul social era mult mai echilibratdec$t ̂ ntr-o societate care postuleaz@ democra]ia demagogic@, bazat@pe o moral@ pragmatic-utilitarist@ }i relativist@.

Este cazul sclavilor ]igani din [@rile Rom$ne. Erau sclavi ai bo-ierilor (puteau fi }i ai r@ze}ilor), sau domne}ti. Puteau fi v$ndu]i, darf@r@ dezmembrarea familie (erau v$ndute familii). Se puteau c@s@toriliber ̂ ntre ei, pe acela}i domeniu. Pentru domenii diferite, era necesarconsim]@m$ntul proprietarilor. Puteau fi elibera]i; ^n acest caz, numai puteau deveni robi. Copilul unei sclave cu un om liber era liberde la na}tere. St@p$nul nu avea drept asupra vie]ii lor; robii erau

101

.

.

proteja]i de lege, care î controla astfel, preg@tindu-i pentru un com-portament social corespunz@tor, put$nd fi apoi elibera]i.27

Rug@m cititorul s@ compare situa]ia aceasta cu cea a sclavilornegri din America (vezi „Coliba unchiului Tom”); diferen]a va fievident@. Tradi]ia te ajut@ s@-]i cuno}ti limitele }i s@ nu ui]i c@ }icel@lalt este un om.

27. Ioan Bujoreanu, op.cit., p. 435, nota.

102

.

.

Spiritul aristocratic }i cre}tinismul

Joseph de Maistre afirma undeva: „L’un des grands avantagesde la noblesse c’est qu’il y ait dans l’Etat quelque chose de plus pre-cieux que l’or”.1 Noble]ea deci oferea o alternativ@ de valori diferit@de cea a cantit@]ii pure. Cre}tinismul a f@cut la fel. Undeva, trebuias@ existe deci o intersec]ie.

Trat$nd despre caste am demonstrat c@ ele reflect@, de fapt, oraportare diferit@ fa]@ de Adev@r. Exist@ deci o diferen]@ ^ntre cel cese poate raporta obiectiv la Adev@rul Absolut, }i cel ce se raporteaz@subiectiv la adev@rul relativ (aparent); ̂ ntre lumin@ }i ̂ ntuneric; ̂ ntreclaritate }i nebulozitate. Castele nu reprezint@ dec$t grade diferitede libertate }i sclavie. Ori sclavia tenebrelor este cea mai periculoas@.

Mesajul evanghelic principal este: „{i ve]i cunoa}te adev@rul, }iadev@rul v@ va face liberi” (Io. 8: 32). Este o invita]ie c@tre adev@r }ilibertatea consecutiv@ lui.

Hristos a fost Adev@rul. O spune clar: „Eu sunt calea, adev@rul }ivia]a” (I. 14: 6). Iisus Hristos a fost o persoan@ istoric@. A tr@it, apredicat, a murit }i a ^nviat; apoi s-a ^n@l]at la ceruri. Aceasta este^nv@]@tura Noului Testament }i a Bisericii Cre}tine. El a fost ^ns@ }iDumnezeu adev@rat. Evangheliile o afirm@ r@spicat ̂ n diferite locuri.Dar a afirma }i mo}tenirea sa, r@mas@ peste veacuri, }i care supra-vie]uie}te, ̂ n ciuda tuturor adversit@]ilor. Iisus Hristos a unit Transcen-dentul cu Imanentul. Pe acesta din urm@ l-a transfigurat. A restaurat(din punct de vedere metafizic) raportul corect dintre subiect }i atribut.Ca adev@rul s@ se releveze ̂ n mod complet, era necesar s@ se prezinte^n imanent, la nivelul individualit@]ii, ale c@rei compartimente s@ lestr@bat@ ^n mod efectiv }i general. Astfel c@ ^ncarnarea trebuia s@ sefac@ ̂ ntr-o persoan@. Persoana, conform defini]iei clasice, este o enti-tate dintr-o substan]@ ra]ional@. Persoana, ^n grece}te „prosopon”,^nseman masca dintr-o tragedie; ^n rom$ne}te s-ar traduce frumosprin „obraz”; a}a, de altfel, face }i Legiuirea lui Caragea. Persoanaeste deci }i un mod de manifestare. Pilat a ^ntrebat: „Ce este ade-

1. Mihail Dimitrie Sturdza, op.cit., p. 41-42.

103

.

.

v@rul?” (Io. 18: 38). %ntrebarea corect@ este: „Cine este adev@rul?”.Numai tr@ind printre noi, adev@rul devine concretizabil, expe-rien]iabil, }i nu van@ }i de}art@ specula]ie a min]ii omene}ti. Hristosa despicat ^n dou@ istoria lumii (chiar }i cronologic), c@ ne place saunu. Revela]iile ulterioare s-au raportat la el. Cei ce l-au t@g@duit s-auraportat vr$nd-nevr$nd la el. Oriunde am fugi ast@zi, ochiul Lui neurm@re}te.

%n decursul activit@]ii sale din Judeea }i Galileea, Hristos a predicat}i a f@cut minuni. A dat tuturor dup@ credin]a lor. Este edificatoareparabola cu cei doi orbi, din ]inutul Capernaumului (Mt. 9: 27-29).Doi orbi ̂ i cer s@ vad@. Hristos ̂ i ̂ ntreab@: „Crede]i c@ pot face aceas-ta?”. Ei au r@spuns: „Da”. „Fac@-se dup@ credin]a voastr@”. Nu-i for-]eaz@. Nu-i oblig@. Ci î las@ s@-}i pune ei m@sura. Le d@ un cec ^nalb. La fel a f@cut cu centurionul roman (Mt. 8: 5-13), cu lepro}iietc. Hristos n-a impus, ci a propus.

Cei care au acuzat cre}tinismul de intoleran]@, au acuzat o parodiede cre}tinism. Aceia}i, av$nd de data aceasta posibilitatea de a-}iprezenta propriile sisteme de valori }i propriile concluzii, au l@sat ^nurma milioane de cadavre ale acelora care au dorit s@ g$ndeasc@altfel dec$t ei. Hristos las@ complet@ libertate de alegere omului. IudaIscarioteanul are loc la mas@ ^mpreun@ cu ceilal]i. Poate face ce do-re}te. Libertatea total@ presupune responsabilitate total@. Hristos oafirm@ foarte clar, de repetate ori. Aici se vede aristocra]ia sa. Pro-totipul oric@rei aristocra]ii. D$ndu-]i ^ntreaga libertate, dob$nde}ti^ntreaga responsabilitate. Aici este fantasticul paradox al cre}-tinismului. Dumnezeu are libertate }i omni}tiin]a absolut@. El te las@s@-]i utilizezi libertatea ^n mod nestingherit. Responsabilitatea ta vafi total@. A-]i ^nmul]i talan]ii, calit@]ile }i darurile cu care ai fost ^n-zestrat, sau a-i ^ngropa ^n p@m$nt (cf. Mt. 25: 14-30) este dreptult@u. S@ nu te pl$ngi deci de urm@ri. Nimic mai str@in adev@ratuluicre}tinism dec$t v@ic@reala, miorl@ielile }i regretele pentru un lucrupe care l-ai fi putut face, dar nu l-ar f@cut de frica unei conjuncturi.Servitorul nevrednic nu }i-a ^nmul]it talantul de fric@.

Hristos propune ca valoare axiologic@ dragostea, caritatea. Cari-tatea, dragostea spiritualizat@ dintre oameni nu este dec$t o reflectarea raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi (cf. Io. 13-16).

104

.

.

Caritatea nu este numai filantropie, expresie a ipocrizieicontemporane, care pretinde ca prin diferite dona]ii sau ctitorii s@-}ir@scumpere p@catele. O f@ceau }i fariseii din vremea lui Iisus (ex.Mt. 15: 4-9). Caritatea nu este nici solidaritate, expresie a egoismului}i a meschinelor interese de grup, de ga}c@, „de clas@”. Caritateanu este nici amorul pervers al zilei de azi, ^n care cel@lalt este doarun obiect pentru tine, }i nici un simplu sentiment afectiv, orb, ̂ n careiluzia se combin@ ^n mod nefericit cu superficialitatea sau prostia.

Caritatea este dincolo de toate acestea. Predica de pe Munte re-prezint@ cel mai clar indiciu aspra adev@ratei carit@]i (Mt. 5-8). Esteunul din ^ndreptarele cre}tinului de azi }i dintotdeauna.

La o lectur@ superficial@, observ@m imediat c@ dragostea cre}tin@are un aspect general, incluz$nd }i pe vr@jma}i, asupritori, prigonitori.Observ@m c@ dragostea cre}tin@ este liber@ (Mt. 5: 41; Lc. 6: 29),transform$nd jaful ̂ n dar, sila ̂ n disponibilitate }i amabilitate etc. Decicaritatea cre}tin@ anuleaz@ legea ac]iunilor }i reac]iunilor concor-dante, prin ̂ nsu}i faptul c@ ac]iunea se desf@}oar@ ̂ n gol. Dezinteresul(Lc. 6: 35), r@spl@tind r@ului f@cut persoanei cu binele, reprezint@ toc-mai anularea acestei legi, codificat@ juridic sub numele de „legeatalionului”. S@ nu ne gr@bim ^ns@ s@ concludem consider$nddragostea doar }i impasibilitate de tip stoic, sau o simpl@ magnani-mitate vecin@ cu indiferen]a. Cel care a spus „Iubi]i pe vr@jma}iivo}tri” a scos biciul pentru a goni v$n@torii din Templu (Lc. 19:45-46) a mustrat vehement pe farisei, pe ipocri]i, pe cazui}tiiscurm@tori ^n cantitate }i orbi pentru calitate (Mt. 23: 1-39). Nimicmai str@in lui Hristos dec$t ceea ce francezii numesc plastic „lesbondieuseries”.

Adev@rate caritate nu poate fi separat@ de adev@r. Hristos o afirm@clar. Adev@rul, caritatea, libertatea }i via]a sunt nedesp@r]ite. Dis-cern@m$ntul este comandat expres de c@tre Hristos: „Nu da]i m@rg@-ritarele ^naintea porcilor” (Mt. 7: 6). Impostura trebuie demascat@,iar cel care lezeaz@ m@re]ia lui Dumnezeu, a institu]iilor sale, c$t }ipe semenii s@i trebuie s@ ^}i ia pedeapsa. Acceptarea pedepsei dinpartea acestuia este tocmai semnul recunoa}terii propriei vini, semnulpoc@in]ei, de unde ^ncepe iertarea. Reac]ia celor doi t$lhari de ladreapta }i de la st$nga confirm@ aceast@ idee (Lc. 23: 39-43). Po-

105

.

.

c@in]a, ca s@ aduc@ iertare, presupune recunoa}terea vinei, repara]iape c$t se poate, }i umilin]a necesar@ pentru a cere iertare. Estetocmai ceea ce c@l@ii comuni}ti }i neo-comuni}ti nu au f@cut, de}iau avut impertinen]a de a aduce victimelor aminte de iertareacre}tin@ ^n care, de fapt, nici nu credeau. A tolera o astfel deimpostur@ ^nseamn@ a p$ng@ri ideea iert@rii cre}tine }i a dragosteiei.

Hristos a fost atent la polite]ea cu care a fost ^nconjurat (Mt. 26:6-13, Lc. 7: 37-50), fiind departe de a nu aprecia polite]ea }iospitalitatea celor care ^l c@utau.

Hristos a fost }i o ^ntruchipare a demnit@]ii; ]inuta lui la proces odovede}te. Sf.Ap. Pavel, ^ntemni]at pe nedrept ^n Filipi, a cerut s@ fieeliberat de c@tre judec@torii care l-au condamnat pe nedrept, }i s@ fieeliberat de c@tre judec@torii care l-au condamnat pe nedrept, }i s@ fiescos pe u}a principal@ (F.Ap. 16: 35-39). Era de ap@rat demnitateaunei cauze, }i a func]iei apostolului. Nici un compromis deci, nici omu}amalizare nu este admis@. [inuta vestitorului Evangheliei trebuies@ fie ]inuta unui senior al cuv$ntului. Faptele Apostolilor reflect@demnitatea primilor misionari cre}tini, }i m$ndria acestora pentrualegerea lor. Nimic din morala sclavilor pe care Nietzsche }i al]ii ne-auatribuit-o nejustificat. Pe drept cuv$nt Nicolae Steinhardt scria r@spicat,afirm$nd ^n „Jurnalul fericirii”}i ^n culegerea de predici: „D@ruind veidob$ndi”, aristocra]ia cre}tinismului. Turn@toria, goana dup@ scaun,mu}amalizarea, interesul, spiritul meschin, la}itatea }i frica, toateacestea sunt incompatibile cu ideea cre}tin@.

Dac@ reducem spiritul aristocratic la raportare fa]@ de Absolut,discern@m$nt, recompens@ dup@ m@sur@ }i propunere, nu impunere,vedem c@ spiritul cre}tin face din aceasta un program de via]@.

Statul tradi]ional, statul prin excelen]@ aristocratic, a fostcaracterizat de Sarvepalli Rhadakrishnan (1888-1967), unul din mariifilosofi ai Indiei contemporane, }i pre}edinte al acestei ]@ri din 1962p$n@ ^n 1967: „Statul trebuie s@ protejeze dharma (calea, rostul)fiec@rui individ }i fiec@rui grup”.2 Este }i ]elul fiec@rui stat cre}tin.

2. Rhadakrishnan Sarvepalli, Religion and Society, London, George Allen& Unwid, 1969, p. 65.

106

.

.

Func]ia spiritual@ a aristocra]iei:r@zboiul nev@zut (jihad)

„Ce v@ zic vou@, zic tuturor: veghea]i.”(Mc. 13: 37)

Spiritul aristocratic este combativ prin excelen]@, fiind, ^nain-te-merg@torul celui contemplativ. Bhagavad-Gita, Vechiul Testa-ment, Noul Testament, Coranul, Zend-Avesta, Mithraismul, toateaceste revela]ii codificate }i tradi]ii spirituale con]in ideea r@zboiuluinev@zut. Kshatria se define}te ^n raport cu o doctrin@ tradi]ional@ pecare trebuie s@ o apere, s@ o Propov@duiasc@, f@c$nd-o accesibil@ }ialtora, men]in$ndu-se astfel ordinea tradi]ional@ }i armonia implicit@acesteia.

Armonia }i echilibrul trebuie men]inute printr-o sfor]are continu@^n lumea manifest@rii }i a devenirii, ̂ n care multiplicizarea reprezint@tocmai o tendin]@ de a dezechilibra unitatea. Aceast@ sfor]are, aceast@str@duin]@ este numit@ tradi]ional r@zboi nev@zut. Arabii l-au numitjihad. Termenul a dob$ndit azi o nuan]@ de terorism, conspirativitate,^n urma activit@]ii unor grupuri diversioniste. %n limba arab@ jihad^nseamn@ str@duin]@. Exist@ un al-akbar (marele jihad), ^mpotrivapatimilor proprii, a ignoran]ei, ^mpotriva ta ^nsu]i. Micul jihad – alashgar jihad – este ^mpotriva tuturor for]elor spirituale deviate. R@z-boiul profan se nume}te karb.1

Ceea ce ^n Islam constituie un termen care a f@cut v$lv@ datorit@informa]iei reduse sau alterate exist@ }i ^n celelalte tradi]ii ortodoxe.

Exist@ destule pasaje ^n Noul Testament care s@ ilustreze ideeade r@zboi spiritual, nev@zut (Mt. 10: 34-39; Efes. 6: 10-19; Cor. 10:4; I Tes. 5: 8). Asupra acestor texte, P@rin]ii Bisericii au dezvoltat o^ntreag@ teologie a r@zboiului nev@zut. Origen, Evagrie Ponticul, IoanCasian, Maxim M@rturisitorul, P@rin]ii Filocalici, iar ̂ n Apus Bernardde Clairvaux (Regula Milites Templi), Raymundus Lullus (Cartea Ca-

1. Gelu Voican, René Guénon, Ed. Georgiana, Bucure}ti, 1994, p. 144.

107

.

.

valeriei), Lorenzo Scupoli („R@zboiul nev@zut”, sec. XVII), NicodimAghioritul (sec. XVIII) }i mul]i al]ii au tratat problema ̂ n profunzime.

Termenii cheie erau „nepsis” (veghe) }i „praxis” (practic@). Nepsisera mai mult dec$t o simpl@ veghe: era clar-viziune, incluz$nddiscern@m$ntul }i penetrarea dincolo de aparen]e. Practicareprezenta exersarea virtu]ilor, suprimarea viciilor }i combaterea celor8 tenta]ii (l@comia p$ntecelui, curvia, avari]ia, triste]ea, furia,deprimarea, vanagloria, lauda de sine; toate generate de philauthia= dragoste de sine), c$t }i supunerea fa]@ de Legea divin@. (%n Islam:supunere c@tre voin]a lui Dumnezeu; pacea este corelat@ cu prima(salaam). Aceasta era etapa ini]ial@ a r@zboiului nev@zut, urm$ndapoi etapa de combatere a imagina]iei, a autonomiz@rii fa]@ deprincipiul suprem, cunoa}terea doctrinei, }i preg@tirea pentru pe-netrarea misterului. Aspectul moral era doar latura inferioar@ a r@z-boiului nev@zut. Mijloacele: asceza (^nfr$narea, st@p$nirea de sine),rug@ciunea, ^nv@]area, consultarea unui maestru }i ini]ierea – suntstrict necesare.2

R@zboiul nev@zut este doar o etap@ intermediar@; ]elul estedob$ndirea st@rii de apatie (nu ^n sens modern), de deta}are }iechilibru. Armonia interioar@ propice acestui stadiu este un punctde plecare pentru revelarea misterelor. Kshatria poate penetra doarmicile mistere, cele legate de Kosmos; Brahmana poate penetramarile mistere, legate de Universal. Ini]ierea, transmiterea printr-un

2. D@m ̂ n continuare semnifica]ia esoteric@ (ascuns@) a armelor r@zboiuluinev@zut:

Dup@ Sf.Ap. Pavel (Ef. 6: 10-19): arm@tura lui Dumnezeu: centuraadev@rului, plato}a drept@]ii, sandalele Evangheliei, scutul credin]ei,coiful m$ntuirii (sacramentale), sabia Duhului (Cuv$ntul Divin). Veghea:cu rug@ciuni }i cereri.

Dup@ ritul de ini]iere monastic@ (skima mica) (Cf. Molitvelnic): hainaveseliei, scapularul (skima) imaginii angelice, crucea (memoriapatimilor), tunica lung@, br$ul adev@rului, potcapul/cuculionul: n@dejdeam$ntuirii, rasa (haina) drept@]ii, vestm$ntul funerar, sandaleleEvangheliei, mantia nestric@ciunii, camilafca – logodire imaginiiangelice, m@t@niile: sabia Duhului, crucea: abandon }i deta}are,lum$narea: adev@rul, puritatea doctrinei }i faptelor.

Dup@ ritul de ini]iere cavaleresc: lum$narea credin]ei arz$nde;cordonul virtu]ii; spada credin]ei }i protec]iei credin]ei, v@duviei,orfanului, oprima]ilor }i ordinului; prietenii – simbolul noble]ei.

108

.

.

rit a unei influen]e spirituale }i dob$ndirea unei noi virtualit@]i tre-buie s@ treac@ din stadiul virtual ^n stadiul real.3 Care este scopul?Cunoa}terea propriei virtualit@]i, unice }i irepetabile, a propriei per-sonalit@]i (^n]eleas@ nu ^n sens modern, ci tradi]ional: modul cumg$nde}te Dumnezeu). Aceasta fiind unic@ }i irepetabil@ pentru fie-care individ, cunoa}terea de sine este inexprimabil@ prin ̂ ns@}i na-tura ei. Aici const@ secretul micilor mistere. Aici se termin@ peleri-najul spre Centru (care poate fi exteriorizat printr-un pelerinaj laun sanctuar) }i suirea noastr@ la Ierusalim.

Monahismul este un stadiu superior cavalerismului; monahul seraporteaz@ ^n mod absolut, obiectiv c@tre Adev@r. Ascetismul nu arenimic de-a face cu mortificarea de tip sado-masochistic din sec.XIV-XIX din Apus. Presupune echilibru }i discern@m$nt. Condi]iasolitarului, a eremitului, este propus@, fiind apanajul unor pu]ini ale}i;nu este nicidecum impus@. Eremitul (Pustnicul) este omul care arenun]at la tot. {i a c$}tigat. Tot. Este maxima folosire a libert@]ii,prin renun]are la propria individualitate. Renun]@ la propria libertate,^n favoarea Totului (Mt. 19: 12).

Sfor]area intern@ trebuie s@ se manifeste }i ̂ n exterior. Lupta pen-tru des@v$r}irea personal@ va fi exteriorizat@ prin lupta ^mpotrivainjusti]iei, a imposturii, a surogatului }i contrafacerii. Se va desf@}urape toate planurile }i ^n toate mediile.4

Spada simbolizeaz@ separarea grosierului de subtil, rol caracteristicpentru Kshatria. Morm$ntul gol, simbol al ^nvierii, al transmut@rii, alincintei sacre }i al Polului (spiritual, doctrinar) reprezint@ centrul deagregare al cavalerilor, al aristocra]ilor. „Suirea la Ierusalim” are ca]int@ vizitarea Sf$ntului Morm$nt. Care este gol.5

3. René Guénon, Apercu sur l’imitation, Paris, Études Traditionelles, 1964.Idem, Imitation et réalisation spirituelle, Paris, Études Traditionelles,

1981.4. Acest lucru este recunoscut }i ^n Islam; un exponent al curentului juridic

integrist o afirm@ r@spicat: Rullolah Khomeini: Il governo Islamico, Ed.Libreria Europa, Roma, f.a.

5. O alt@ imagine care reflect@ rolul cavalerului fa]@ de monah e sugerat@de povestea orbului }i a }chiopului care pornesc ^n c@l@torie ^mpreun@.{chiopul vede, dar nu poate umbla (contemplativul); orbul poateumbla, dar nu vede (activul). {chiopul va trece ^n c$rca orbului }i vorajunge la destina]ie.

109

.

.

Sf$ntul Ap. Pavel, care a dat destule indicii pentru desf@}urarear@zboiului nev@zut, ^l asem@na cu o competi]ie atletic@ (I Cor. 9: 24;Filip. 3: 12-14; Col. 2: 18). Pentru a c@p@ta premiul, trebuie s@ res-pect@m regulile jocului. Atitudinea de fair-play este obligatorie. Dinnou se vede ̂ ntrep@trunderea dintre spiritul aristocratic }i cel cre}tin.Misiunea aristocratului este ̂ n primul r$nd una spiritual@. %n condi]iilezilelor de azi, ̂ n care visul este un lux inutil }i ̂ n care luciditatea noastr@trebuie s@ fie maxim@, avem un singur comandament: „Fi]i treji }iveghea]i!” (I Pet. 5: 8). %n a}teptarea Celui care va restaura ordineadin haos, trebuie s@ r@bd@m (Mt. 10: 22) }i s@ veghem. Atunci vomfi aristocra]i cu adev@rat.

110

.

.

Concluzii

Am c@utat s@ prezint cititorului rom$n anumite date }i anumite pro-bleme pentru meditare. %n ziua de ast@zi, c$nd o societate a materia-lismului dialectic este ̂ nlocuit@ cu societatea unui consumism absolut,valorile tradi]ionale ale societ@]ii sunt fie ignorate, fie deformate. Crizasocial@ ^n care ne zbatem de vreo 80 de ani este cauzat@ tocmai deconfuzia social@, ^n care individul nu-}i cunoa}te propriul rost.

De vreo dou@ sute de ani rom$nii s-au mi}cat ̂ ntre cosmopolitism}i xenofobie. Cosmopolitismul grec, apoi cel francez au produs o ava-lan}@ de „forme f@r@ fond”; xenofobia pe care ne-o servesc anumi]i„emana]i” este la fel de nociv@, izola]ionismul duc$nd la o moartelent@, da inexorabil@ a culturii }i spiritualit@]ii.

%n istoria modern@ a culturii rom$ne, fenomenul junimist conser-vator a constituit o interven]ie mai mult dec$t benefic@. Influen]a aus-triac@ }i german@, care nu urm@reau asimilarea cultural@ a altor po-poare, ci trezirea lor, a fost benefic@. Pe plan literar, lansarea c$torvagenii (Eminescu, Creang@, Slavici, Caragiale), inspira]ia pentru viitoriis@m@n@tori}ti; pe plan politic, guvernarea Maiorescu ̂ n 1913 a ridicatenorm prestigiul Rom$niei. Pe plan spiritual, ̂ ntoarcerea c@tre valorileautentice ale trecutului – toate acestea sunt opera „Junimii”, a bo-ierilor conservatori }i a forma]iei germane preponderente din spatelelor. „Junimea” a c@utat un echilibru }i o modera]ie, dorind valori-ficarea creativ@, competitiv@ a propriului trecut.

Ast@zi, c$nd se caut@ modele de importat de aiurea, ^ncerc@rilenoastre eseistice doresc s@ fie o pledoarie pentru redescoperirea aris-tocra]iei locale, care prin r@d@cinile ei, prin forma]ia ei ^ndelungat@,prin patina ei, este mai aproape de nevoile acestui neam }i-i ̂ n]elegecu mai mult@ profunzime necesit@]ile, dec$t mesagerii improviza]iale unor doctrine confuze }i sterile.

Am demonstrat ̂ n preceden]@ c@ aparen]a la o cast@ fiind stabilit@dup@ mentalitatea individului, ea nu este afectat@ de pozi]ia lui social@sau economic@.

%ncerc$nd o clasificare axiologic@, putem preciza c@, ^n primulr$nd, are valoare apartenen]a confesional@, apoi cea de cast@, apoi

111

.

.

cea etnic@, ^n sf$r}it, cea a instruc]iei scolastice, }i abia la urm@pozi]ia social@.

Apartenen]a etnic@, instruc]ia }colar@ }i pozi]ia social@ sunt legatede individualitatea omului, disp@r$nd odat@ cu aceasta. Oricine ^}idep@}e}te propria individualitate dep@}e}te aceste coordonate.

Importan]a confesiunii rezid@ ̂ n aceea c@ permite apropierea ̂ ntr-om@sur@ mai mare sau mai mic@ fa]@ de Absolut. O tradi]ie sau uncurent deviat va face acest lucru imposibil, oric$t s-ar str@dui individul^n cauz@ s@ fie obiectiv (pentru simplul fapt c@ punctul lui de repereste deja deviat). %n plus, orice confesiune ortodox@ pune la ^nde-m$na fiec@ruia canale pentru primirea unor influen]e spirituale.

Aceste influen]e uneori pot schimba ^ncadrarea ^ntr-o [email protected] fiind individul determina]iilor calitative, antagonismul

s@u va fi individul determina]iilor cantitative.

112

.

.

Cine scutur@ roua

(c$ntec popular din Maramure})

– studiu –

de Adrian Barbu, OBSS

Cine scutur@ roua? S@v@d, drag@ mi-i ori baFeciorii diminea]aC$nd vin de la m$ndru]a. Pe uli]a m$ndrii-n sus

N-am de m@rs, da' t@t m-am dusRoua treb'e scuturat@{i m$ndru]a s@rutat@ Pe uli]a m$ndrii mele

N-am de m@rs, da' t@t oi mereNu-i acee sar@ joiS@ nu mai ziu p$n' la voi Pe uli]a m$ndrii-i t@u

Mie nu-mi treb'e lomp@uNu-i acee joi saraS@ nu m@rg p$n' la m$ndra Pe uli]a m$ndrii-i tin@

Mie nu-mi treb'e lumin@

roua: simbol al influen]elor spirituale cu efect „viviant” – roua carecade din Arborele Lumii realizeaz@ ^nvierea mor]uilor(iudaism); a scutura roua: a r@sp$ndi acele influen]e;

feciorii: cei „de dou@ ori n@scu]i” (hinduism), „din ap@ }i din SpiritulSf$nt” (N.T.);

diminea]a: la ^nceput de ciclu cosmic;m$ndru]a: Dama Sapientia, la Bella Donna (Fed. d'Amore)/la Belle

Dame (poezia truverilor provencali); vin de la m$ndru]a:eman@ de la Centrul spiritual, din Inima Lumii;

roua treb'e scuturat@: subliniaz@ c@ nu e vorba de accidental aici,ci de o necesitate, de o misiune chiar: dispensarea elementelorsublimate la sf$r}itul ciclului anterior, }i care vor constitui„germenii” spiritualit@]ii noului ciclu (R. Guéron, V. Lovinescu);

113

.

.

}i m$ndru]a s@rutat@: aceea}i necesitate, privit@ oarecum ^n sensinvers, centripet: ̂ ntoarcerea permanent@ la surs@, ca o punere^n acord (cf. simbolismul gurii lui Brahma ^n hinduism, }i^nv@]@turile sacre, auzite de rishis); cele dou@ aspecte aleaceleia}i mi}c@ri sunt solve }i coagula, aspir }i respir, figuratepe caduceul lui Hermes, pe spirala elicoidal@ Yin-Yang etc.;

nu-i acee sar@ joi: o posibil@ referin]@ la vechimea precrte}tin@ aelementelor ^ncorporate/codificate ^n c$ntec, dintr-un timpc$nd Ziua Zeului nu era duminica; de re]inut momentul: seara,c$nd lumea vizibil@ cu ochii trupe}ti se estompeaz@, iar celenev@zute profanului, tenebrele superioare, se manifest@;

s@ nu mai ziu p$n' la voi: ^n locul Damei, o aluzie la o Commu-naute des saints, Bodinii (V. Lovinescu), cei de la care feciorii^}i primesc misiun ea }i ^n fa]a c@rora dau socoteal@ de cele^ndeplinite;

nu-i acee joi sara/s@ nu m@rg p$n' la m$ndra/s@ v@d, dragu-i-s ori ba: pare evident c@ m$ndra simbolizeaz@ aici

Cunoa}terea, iar a-i fi drag echivaleaz@ cui o confirmare arectitudinii, a conformit@]ii ̂ ntre activitatea feciorului }i Caleade urmat, Dharma.

Strofele urm@toare par a fi o ^nf@]i}are a ini]iatului ^n contrast culumea c@zut@ ^n profan, cu fine nuan]@ri care permit mai ^nt$i o„definire” a lui din perspectiva micilor }i marilor mistere (deci ^ninteriorul comunit@]ii ini]iatice) }i mai apoi ^n raport cu lumeaexterioar@:pe uli]a m$ndrii-n sus/n-am de mers, da' t@t -am dus: spre deosebire de alte situa]ii, unde

sunt ar@tate }i alternativele de tip su-jos, ^ncolo-^ncoace, deal-vale etc. aici nu exst@ dec$t o singur@ direc]ie: pe „uli]a m$ndrii”nu se poate dec$t urca, a}a cum, din perspectiva individualit@]ii,cunoa}terea e perceput@ ca ascensiune/transcedere c@tre „st@rilesuperioare ale fiin]ei” (R. Guénon); este ini]ierea ^n marilemistere, ini]ierea sacerdotal@, brahmanic@. Urmeaz@ ceea ce ^nlimbajul filosofiei profane se nume}te „actul gratuit”, v@zut astfeldoar fiindc@ profanul nu-i sesizeaz@ motiva]iile: aparenta

114

.

.

contradic]ie este, de fapt, o cimilitur@, un paradox, ca }ikoan-ul Zen;

pe uli]a $ndrii mele/n-am de m@rs, da' t@t oi mere: ̂ n acela}i „act gratuit”, o nuan]are:

posesivul „m$ndrii mele” aminte}te de aspectul devo]ional,bhakti, al ini]ierii regale }i cavalere}ti;

Pe uli]a m$ndrii-i t@u/Mie nu-mi treb'e lomp@u: t@ul/balta/apa este Maya, oglinda-iluzie

a manifest@rii; aici intervin cele spuse mai sus despre ini]iat ^nraport cu lumea: acolo unde profanul (Vaishiya) se las@ ̂ n}elatde aparen]@, ̂ ncerc$nd s@ „^n}ele” la r$ndul lui iluzia recurg$ndla artificii, lumina interiaor@ a ini]iatului face inutil „lop@ul”;eliberarea de sub puterea iluziei este simbolizat@ ^n diversetradi]ii de mersul pe ap@ (traversarea Gangelui de c@trePadmapada ^n hinduism, episodul nou-testamentar altravers@rii lacului Ghenizaret);

Pe uli]a m$ndrii-i tin@/Mie nu-mi treb'e lumin@: tina/noroiul, amestecul apei-iluzie cu

p@m$ntul-materie grosier@ apare ̂ n hinduism ca atribut Sudra.Stratul inferior al omenirii profane este captiv, pe de o parte,al iluziei ego-ului, }i,pe de alt@ parte, al materialit@]ii cantitative(R. Guénon, Le regne de la quantité), pe care caut@ s-oacumuleze la „lumina” ^ngust@, limitat@, a pornirilor }ipulsiunilor animalice; ini]iatul, cunosc$nd natura real@ }i lipsade consisten]@, nu risc@ ^mpotmolirea.

Nota ^ngrijitorului edi]iei:Acest colind a fost transmis de Dl. C@lin Crainic, din Baia-Mare,

d-lui Cav. Barbu, OBSS, la ̂ nceputul anilor 2000. Analiza tradi]ional@pertinent@, ca }i semnifica]ia simbolic@ a acestui colind impunpublicarea lui spre luare-aminte pentru cei aviza]i.

115

.

.

Istoria Transmiterii Sf. Case din Loretoprin %ngeri (Extras din Cartea de Medita]ii

a Pr. Georg Ott din Abensberg, 1853)

Tradus@ de Sr. Magdalena Elisabeta Csiszer, O.S.U.

Sf. %mp@r@teas@ Elena, care vizita fiecare loc sf$nt, pream@rindu-l prin ridicarea unor bsierici sau monumente, a vizitat Nazaretul prin315, unde a v@zut Sf. Cas@ care era ̂ nc@ intact@, }i a ini]iat construc]iaunei biserici. Ne^ntrerpt au venit aici ̂ n pelerinaj credincio}i din toateprovinciile Imperiului, ba chiar }i din ]inuturile st@p$nite de Sarazini.Chiar }i dup@ cucerirea [@rii Sfinte de c@tre arabi pelerinajele aucontinuat.

%n 1076 ^ns@ musulmanii au ^nceput o s@lbatic@ persecu]ie^mpotriva cre}tinilor. Afectarea locurilor sacre a devenit insuportabil@,astfel ^nc$t lumea cre}tin@ a pus m$inile pe arme, ini]iind primacruciad@, Ierusalimul fiind eliberat. 88 de ani au r@mas cre}tiniist@p$ni ^n Palestina, pelerinajele relu$ndu-se }i intensific$ndu-se.

%ns@ Dumnezeu, din cauza del@s@rii }i a neglijen]ei cre}tinilor, apermis ca [ara Sf$nt@ s@ cad@ iar ^n posesiunea musulmanilor.

%n 1252 Sf. Ludovic, Regele Fran]ei, a luat parte la o Sf. Litrughiepentru ultima dat@ ^n Sf. Cas@ din Nazareth.

%n data de 10 mai 1291, fiind Pap@ Nicolae al IV-lea, domnind^mp@ratul Rudolf I, Nicolae Frangepan fiind guvernator ̂ n Dalmati]ia,iar Alexandru episcop de Skt. Georg, pe malul M@rii Adriatice, ^ntrelocalit@]ile Fiume }i Ferrata, pe Muntele Paonizza s-a observat apari]iaunei case singuratice, ^ntr-un loc unde ^n preceden]@ nu s-a locuitniciodat@. Vestea s-a r@sp$ndit, diferi]i curio}i venind }i observ$ndzid@ria din pietre cubice ro}ii, neobi}nuit@ ̂ n acea zon@, casa abv$nd}i un aspect vechi, ie}it din comun. Mai mult, era f@r@ fundament.C$nd s-a deschis unica u}@, s-a observat o camer@ lunguia]@(dreptunghiular@), tavanul fiind vopsit ̂ n albastru }i acoperit cu steleaurite. Acoperi}ul era prev@zut cu o clopotni]@. Peretele avea ogrosime de cca. 41 cm, fiind f@cut din pietre mici, ro}ii cu v$n@

116

.

.

galben@, iar ^n dreapta u}ii se deschidea o ferestruic@ mic@. Vis-à-vis era un altar din pietre p@trate, acoperit cu o p$nz@ prev@zut@ cuo cruce grea }i inscrip]ia INRI.Pe altar era }i o icoan@ a MaiciiDomnului, cu Pruncul ^n bra]e, icoana av$nd o ^n@l]ime de cca. 93cm, Pruncul av$nd cca 41 cm. L$ng@ altar era un dulap mic, ̂ n carese g@seau dou@ c@ni]e, din lut ro}iatic cu nuan]e alburii, sm@l]uitecu ro}u. Dup@ altar se g@sea o buc@t@rie mic@, cu un cuptor, }i unst$lp prev@zut cu o ni}@.

Casa avea dimensiunile de 10,38 m lungime, 4,43 m l@]ime }i4,64 m ̂ n@l]ime. Locuitorii din ̂ mprejurimi au fost cuprin}i de mirarela aari]ia casei. A a@rt }i episcopul Alexandru, care de trei ani sufereade un edem incurabil, fiind paralizat. Venea cu fa]a radioas@, cu pa}isiguri, spre uimirea tuturor. El a explicat credincio}ilor: „Erammuribund c$nd mi s-a adus vestea despe Cas@. Am rugat-o pe Sf$ntaFecioar@ s@-mi mijloceas@ posibilitatea de a vizita casa, s@ pot fitransportat acolo. Sf. Fecioar@ mi-a ar@rut }i mi-a spus: «Alexandre,tu M-ai chemat, Eu sunt aici s@ te ajut. S@ }tii, casa care a ap@urutaici, ̂ n acest loc, este aceea}i cas@ unde Eu m-am n@scut la Nazareth,unde Arhanghelul Gabriel m-a vizitat, unde Cuv$ntul s-a ^ntrupat.S@ fii tu adev@rata dovad@ pentru cele spuse de mine; s@ fii s@n@tos»A disp@rut apoi Sf.Fecioar@ }i am devenit s@n@tos. Imediat m-ampornit pe drum s@ mul]umesc.”

Tot poporul prezent a ^ngenuncheat cu lacrimi de bucurie. %ntretimp, vestea despre evenimentul minunat a ajuns }i la urechileguvernatorului Dalma]iei.Acesta a sosit ^n grab@, inform$ndu-seexact, vizit$nd }i casa, s@ se conving@ despre adev@r. Dup@ sfatulepiscopului, a trimis patru b@rba]i evlavio}i la Nazareth, pentru averifica dac@ ^ntr-adev@r casa din Dalma]ia aar]inea Sf. Fecioare;cei patru b@rba]i eclesiastici, prin cadouri scumpe destinate turcilor,au f@cut rost de permise pentru a intra ^n [ara Sf$nt@, ajung$nd cubine la Nazareth. Aici au aflat de la cre}tinii locali c@ ̂ ntr-adev@r casaSfintei Fecioare a disp@rut de scurt@ vreme, nu se }tie unde,r@m$n$nd ^n picioare doar funda]ia casei. Cei patru au v@zut }iruinele bisericii zidite de Sf. Elena este casa Mariei, ruini cr@pate (dintimpul transportului), b@rba]ii trimi}i au luiat m@sur@torilefundamentului, calcul$nd dimensiunea construc]iei }i au notat timpul

117

.

.

dispari]iei. Cu aceste date s-au re^ntors ^n Dalma]ia, prezent$ndguvernatorului toate documentele sub prestare de jur@m$nt; s-a datde }tire ^ntregii ]@ri c@ acea cl@dire nu e alta dec$t casa Mariei, dinNazareth. Bucuria a fost mare, ̂ nte]indu-se pelerinajele }i miracolelesurvenite. Dar bucuria nu a durat mult; dup@ cinci ani }i jum@tate,casa respectiv@ a disp@rut din nou; a fost transportat@ de m$ini^ngere}ti ^n Italia, ^n apropiere de Recenati.

Dalma]ii au fost nem$ng$ia]i de pierderea casei; au plecat ^npelerinaj peste mare, ^nso]i]i de strig@tele „Vino ^napio, Maria, vino^napoi!!”. Pe locul casei, ̂ n Dalma]ia, guvernatorul a dispus ridicareaunei capele similare. Istoricul savant Tursellinus (Turselli), care aadunat date de peste tot despre Sf. Cas@, dup@ 300 de ani de laeveniment a g@sit ^n acel loc o inscrip]ie din marmur@ cu urm@torultext: „Aci este locul unde st@tea Casa Sf.Fecioare, care acum sevenereaz@ la Loreto, l$ng@ Recenati”. La Recenati tr@ia pe atunci ov@duv@ foarte bogat@, Laureta, Sf. Cas@ ap@r$nd pe proprietateaei. Ea a ^mpodobit casa dup@ m@sur@, casa primind numele deLauretana. %n urma pelerinajelor de mul]umit@ pentru harurileprimite, a diferitelor miracole, Maica Sf$nt@ a fost l@udat@ cu diferiteepitete, aceste invoca]ii grup$ndu-se ulterior ^n Litania Lauretana,care acum este r@sp$ndit@ peste tot, ̂ n toat@ Biserica. %n prezent doarPapa are dreptul s@ intervin@ ^n textul Litaniei.

Astfel, Papa Pius al V-lea a introdus invoca]ia „Ajut@toareacre}tinilor”, iar Fercitul Pap@ Pius al IX-lea „Regina conceput@ f@r@de p@cate” }i „Regina Sf. Rozar”.

%n scurt timp, datorit@ atacurilor bandite}ti, pelerinajele au devenitnesigure, ca }i drumurile vecine. Casa a disp@rut din acel loc,mut$ndu-se ^n apropierea unei }osele mari, la 3 km de Recenati, peun deal. Proprietarii dealului erau doi fra]i invidio}i; casa s-a fixatpe mijlocul drumului de la Recenati spre mare, unde se afl@ }i ast@zi.

C$nd Papa Bonifaciu al VIII-lea a auzit despre transportarea CaseiSfinte }i despre nenum@ratele minuni care se ^nt$mplau acolo, adispus prin episcopul de Recenati o nou@ examinare canonic@. Astfel,14 cavaleri au fost trimi}i ^n Dalma]ia s@ examineze locul unde seaflase ini]ial Casa; apoi au plecat ̂ n 1296 spre Nazareth. Concluziileau fost unanime, ^nt@rite prin jur@m$nt: casa din Nazareth, cea din

118

.

.

Dalma]ia }i cea Lauretana sunt una }i aceea}i. Mai mult, lucrul afost adeverit }i prin multele miracole s@v$r}ite de Dumnezeu prinmijlocirea Sf. Fecioare la Loretto.

De peste 700 de ani, pelerinajele continu@ la Loretto, particip$ndde-a lungul vremii papi, ^mp@ra]i, principi }i al]i notabili. Casa a fostdescris@ de peste 150 de eclesastici. P$n@ azi dalma]ii vin ̂ n pelerinajpeste mari }i cu ochii ^n lacrimi strig@: „Ritorna a noi, bella Signora,ritorna a noi, Maria, colla Tua casa!”.

...............................................................................................

Sora Magdalena Elisabeta Csiszer O.S.U. (1917-2001) }i-a^nceput noviciatul ̂ n Ordinul Ursulinelor, la Sibiu, ̂ n 1934; ulterior af@cut }i profesiunea solemn@. A studiat la „Marianum” ^n Cluj. S-aocupat intens de colportajul de material religios, mai ales dup@ 1948.Tot ea l-a ^ngrijit ^n final pe Pr. Kende János (1884-1958), fostprofesor de literatur@ la „Marianum”, fiind }i ^ngropat@ ^n acela}imorm$nt. Din s@r@cia ei a ^mbog@]it pe al]ii. Era adepta Tradi]ieiBisericii, ^n sensul cel mai bun al termenului. R.I.P.

Relatarea despre casa Lauretana (confirmat@, de altfel, }iarheologic), are }i un t$lc mai profund. Ea codific@ transportareasimbolic@ a Casei Bisericii din Palestina ^n Italia, peninsula Italic@devenind prin aceasta o nou@ „imago” a [@rii Sfinte, m@car pentruo anumit@ perioad@ de timp. Biserica }i-a mutat centrul din Ierusalimla Roma. Este de subliniat }i rolul protector }i ap@r@tor al fecioareiMaria ^n Biseric@, codificat,de altfel, ^n Litania Luaretana. ReginaCoeli, ora pro nobis! (M.R.B.)

119

.

.

IDEI {I FIGURI MEDICALE PREZENTATE DE AUTORIIECLESIASTICI CRE{TINI

DIN PRIMELEPATRU SECOLE D.HR.

120

.

.

121

.

.

Introducere

Prezentul studiu s-a n@scut ca urmare a constat@rii modului ^ncare istoria medicinii s-a apropiat de literatura patristic@ cre}tin@ aprimelor patru secole.

Dac@ ̂ n Rom$nia Tratatul de istoria medicii, realizat sub redac]iaprof. Valeriu Bologa (Ed. Medical@, Bucure}ti, 1970), consacra aces-tui subiect doar c$teva pagini, de vin@ fiind }i condi]iile prohibitivede abordare a unui asemenea subiect, am fost surprin}i s@ g@simun num@r redus de pagini afectat acestei teme }i ̂ n lucr@ri de sintez@,cum ar fi Tratatul lui M. Laignel-Lavastine (Paris, 1936, 2 vol.), sau^n opere cu caracter similar.

Literatura cre}tin@ de specialitate trateaz@ tema ^n contextul ge-neral al medicinii timpului (a se vedea insubstituibilul Dic]ionar deantichit@]i cre}tine, realizat de Fernand Cabrol }i Henri Leclercq (din1936), aduc$nd informa]ii interesante }i importante.

Sincronizarea celor dou@ direc]ii de investigare }i lectura com-parat@ a surselor ar duce la o completare reciproc@ a informa]iilor,benefic@ pentru ambele discipline. Cu acest g$nd am pornit la rea-lizarea prezentului studiu.

Am fost ajuta]i ̂ n acest demers }i de forma]ia teologic@ dob$ndit@pe parcurs, sub umbra tutelar@ a lui Genius Loci Roman.

Noutatea adus@ de prezentul studiu ar consta ^n descrierea unoridei medicale sau a raport@rii fa]@ de medicin@ a principalilor autorieclesiastici din sec. I-IV d.Hr.

Dificult@]ile ̂ n cercetare au fost neb@nuite. Ele au constat ̂ n lipsaposibilit@]ii de documentare, sau ̂ n limitarea ei. Dac@ ̂ n universit@]ileromane colec]iile „Migne” sau „Sources Chrestiennes” sunt accesibile^n s@lile de referin]@, aici la Cluj ele sunt o „rara avis”, fiind }i descom-pletate; exist@ o real@ dificultate ^n a ajunge ^n preajma lor.

Volumele celebrelor colec]ii patristice nu au indici care s@ se referela idei medicale, astfel ̂ nc$t lectura volumelor disponibile a fost pro-

122

.

.

fitabil@ pentru descoperirea unor date noi, care au sc@pat }i sintezelorrealizate de Cabrol-Leclercq.

Datele noi ob]inute f@r@ ^ndoial@ c@ nu sunt complete; la Cluj afost imposibil s@ g@sim lucrarea lui Adolf von Harnack Medizinischesaus der ältesten Kirchengeschichte ^n „Texte und Untersuchungen”VIII, 4, Leipzig, 1892, care, suntem convin}i, ar fi prezentat date ine-dite. Cu toate acestea, datele g@site ^n urma cercet@rii noastre potcontura mai precis tablou; interferen]elor dintre medicii }i clericiiprimelor patru secole.

Se risipe}te astfel prejudecata transformat@ ^n slogan, dup@ careBiserica ar fi fost o fr$n@ ^n calea progresului, cultiv$nd obscurantis-mul, sau stagn$nd dezvoltarea }tiin]elor ini]iate ̂ n perioada greco-ro-man@ clasic@. Prejudecata a fost generat@ de slaba cunoa}tere saude cunoa}terea selectiv@ a mediului greco-roman clasic, precum }ide incultura ^n domeniul istoriei timpurii eclesiastice. Lipsa de in-forma]ie sau mistificarea nu sunt scuze pentru sus]inerea unui slogan:o atitudine de documentare, realizat@ cu serenitate, sau o atitudineinterogativ@ ar fi ^ntotdeauna de preferat. Este de fapt }i atitudinearecomandat@ de autorii pe care î vom cita ^n paginile urm@toare.

Trebuie s@ prezent@m mul]umirile de rigoare D-nei conf.dr.Gabriela Rusu, }efa catedrei de Istoria Medicinii de la U.M.F. Cluj,care a acceptat s@ ne ̂ ndrume ̂ ntr- un astfel de studiu, sprijinindu-ne}i cu material bibliografic; la fel, D-lui dr. Cristian B$rzu, asistent laaceea}i disciplin@, care ne-a ^ncurajat pe drumul ales.

Nu-i putem uita pe D-na prof. Maria Pagur, bibliotecar@ laInstitutul Teologic Greco-Catolic, D-na prof. Monica Neaga,bibliotecar@ a Arhiepiscopiei Ortodoxe Rom$ne, sau pe dl. Ph.Lic.Constantin S@pl@can, de la B.C.U. Cluj, care, ^ntr-un fel sau altul,ne-au facilitat accesul la anumite lucr@ri indispensabile.

O mul]umire }i d-lui prof.dr. Mihai B@rbulescu, }eful catedrei deistorie antic@, cel care ne-a introdus }i ne-a ajutat ^n parcurgerealabirintului bibliotecii Muzeului de Istorie din Cluj.

Tuturor, gratitudinea noastr@.

123

.

.

***

Materia a fost tratat@ ̂ n sens istoric descriptiv; am ̂ ncercat s@ pre-zent@m interferen]ele dintre cele dou@ domenii explorative ale naturiiumane ^n sens cronologic, expun$nd punctele de vedere ^nt$lnite.Un spa]iu a fost asigurat }i medicilor cre}tini de faim@.

La urm@, capitolul Varia Medica dore}te s@ prezinte anumite co-nexiuni legate de epigrafie, drept, arhitectur@, introduc$ndu-ne par-]ial ^n via]a epocii respective.

Datorit@ limitelor bibliografice, ca }i datorit@ amplitudinii unor o-pere omnia ale unor autori eclesiastici, care ar merita o abordaremai ampl@ }i mai profund@, ne-am oprit cu investiga]iile p$n@ la sf$r-}itul sec. IV.

Izvoarele documentative sunt prezentate ̂ n bibliografie, notele fi-ind precizate la subsolul paginii.

Apendicele trateaz@ despre conceptul de „miracol”, ast@zi abuzat^ntruc$tva, preciz$nd anumite principii necesare pentru o corect@ a-bordare a acestei realit@]i, care volens nolens ̂ }i face apari]ia pe alo-curi ^n materialul investigat, ca, de altfel, pe tot parcursul celor 20de secole de cre}tinism. Excursul nu face parte din lucrare; este doarun instrument de lucru.

***

De}i op]iunea noastr@ pentru linia trasat@ de autorii eclesiasticieste, Deo volente, definitiv@, dorim ^n ^ncheiere s@ aducem unomagiu memoriei unor str@mo}i direc]i care s-au ocupat cu medicina:

dr. Johannes Meissner/Maizner (1828-1902), primul rector alUniversit@]ii medicale clujene, fondator al Catedrei de Obstetric@-Gi-necologie (1868-1874);1

dr. Karl Vasitsek, medic }i farmacist (1847-1915), fost medic regalminier }i medicul Regionalei C.F.R. pentru Transilvania;

1. men]iona]i ^n Fischer, I – Biographisches Lexikon der hervorragendenÄrzte der letzten fünfzig Jahre, vol. II, Urban & Schawarzenberg, Berlin–Wien, 1933.

124

.

.

dr. Alfons Ritt. Pistel, fost K.u.K. Marineoberstabartzt (1851-1916)a fost decorat cu Ordinul Francisc Iosif ^n grad de cavaler, a ^nso]it^n diferite excursii pe principele mo}tenitor Rudolf }i a f@cut ^ncon-jurul lumii printr-o c@l@torie maritim@;

dr. Moise Enescu († 1943), medic inspector igienist, cu contribu]ii^n domeniul igienei }i alimenta]iei ]@ranului rom$n.2

dr. Eugenia Birtz (1917-1998), medic virsolog, apreciat ^n urmaactivit@]ii }tiin]ifice de prof. Al. Nicolescu, Balbaie }i N. Cajal; a f@cutprimele cercet@ri de pe teren ^n ceea ce prive}te vaccinul antigripal,cel antihepatic, sau rolul antigripal al adamantinei (jud. Bra}ov) ^n[ar@.

col. (rez.) dr. Mircea Birtz (1919-1983), medic militar, decorat cudiferite medalii.

Cluj-Napoca, 14.IX.2000

dr.teol. Mircea cav. Birtz, OBSSB.A. ^n Arheologie cre}tin@

ex-colaborator al S. Congrega]ii pentru Canoniz@ri a Sf. Scaun

2. citat de c$teva ori de dr. Claudian Ioan – Alimenta]ia poporului rom$n,Bucure}ti, Funda]ia pentru Literatur@ }i Art@ „Regele Carol II”, 1939.

125

.

.

Idei }i practici medicaledin perioada apostolic@

}i cea imediat urm@toare. C$]iva reprezentan]i

Asupra medicinii biblice au ap@rut c$teva studii ̂ n limba rom$n@,studii care au reu}it o prim@ sistematizare a acestui argument.1

Noul Testament descrie at$t ^n Evanghelii, c$t }i ^n celelalte c@r]iale sale, diferite tipuri de vindec@ri, fie ale unor boli (somatice saupsihice), fie ale unor posesiuni diabolice care mimau bine bolilepsihice.

Hristos ac]ioneaz@ nu numai ca Dasc@l (rabin }i profet), dar }i camedic-taumaturg. „Erga” (lucr@ri), „semeia” (semne) }i „taumata”(miracole) sunt termenii care circumscriu opera Sa. O sistematizarea vindec@rilor Sale, ca }i a Apostolilor, urma}ii S@i legitimi, a fostdeja prezentat@ cititorului rom$n.2

%n Parabola Samariteanului Milostiv (Lc. 10, 30-37) ne este pre-zentat ^ns@ un remediu de prim ajutor, specific epocii, ^n cazul lezi-unilor traumatice post-agresive: este vorba de bandajarea r@nilor }idezinfectarea lor cu ulei (preponderent de m@sline) }i cu vin aromat.3

1. pentru introducerea cititorului neavizat ̂ n problemele Noului Testament,recomand@m urm@toarele lucr@ri ^n limba rom$n@:

Bruce, F.F. – Documente care stau la baza Noului Testament, 137pag., f.a., f.l., edi]ie de colportaj (ante 1989).

McDowell Josh – M@rturii care cer un verdict, Here’s Life Publ., Soc.Misionar@ Rom$n@, Wheaton, Il., SUA, 1992.

Idem, Willson Bill – El a umblat printre noi, Soc. Misionar@ rom$n@,Oradea, 1994.

Tofan@, Stelian – Introducere ̂ n studiul Noului Testament, vol. I, PresaUniversitar@ Clujean@, Cluj-Napoca, 2000.

Chiril@, Pavel, Valica, Mihai – Medita]ie la medicina biblic@, Asoc.Medical@ Cre}tin@ „Christiana”, Bucure}ti, 1992.

Larchet, Jean-Claude – Teologia bolii, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu,1997.

Vernet, Daniel – Biblia }i }tiin]a, „Glasul %ndrum@torului Cre}tin”, Paris,1986.

2. Pavel, Valica, Mihai – op.cit.3. Vernet, D. – op.cit., p. 53.

126

.

.

Colirul oftalmologic indicat ̂ n Apocalipsa Sf. Ioan Teologul estefolosit ca simbol al unui remediu spiritual necesar Bisericii dinLaodiceea, aflat@ pe la anul 95. d.Hr. ^ntr-o stagnare moral@ (Ap.3, 18).

Sf. Evanghelist Luca este autorul nu numai a Evangheliei omo-nime, dar }i a Faptelor Apostolilor, medic de profesie, }i ca atare celcare va descrie ^ntr-un limbaj acribic diferitele maladii vindecate deIisus sau de apstolii S@i.

Va trebui s@ ne oprim deci asupra persoanei Sale, ca }i asupraambientului profesional palestinian ̂ n sec. I, ambient cu care Sf. Lucaa venit adesea ^n contact.

Henri Daniel-Rops, membru al Academiei Franceze, a reu}it s@ne ofere un sugestiv tablou al mentalit@]ii palestiniene din timpul luiIisus Hristos, neput$nd omite aspectele legate de igien@, perspectiveleasupra bolii, sau anumite principii medicale.4

Iudaismul sec. I d.Hr. se caracteriza printr-o riguroas@ cazuistic@asupra Pentateuhului („Torah” – primele cinci C@r]i ale lui Moise);Leviticul, Numerii }i Deuteronomul abund@ ^n prescrip]ii igieni-co-alimentare, de carantin@ ale diferitelor focare de infec]ie, sau deprofilaxie general@ }i specific@.

Deja ^n sec. I d.Hr. a face o baie pentru s@n@tatea corpului eraconsiderat@ o datorie religioas@ de c@tre discipolii {colii lui Hillel.5

Sp@latul vaselor ajunsese s@ fie considerat o fapt@ cu caracter sote-riologic; diatriba lui Hristos este legitim@ ^mpotriva acestei tendin]e,care marginaliza ^nnoirea spiritual@ (Mat. 23, 25-26). Medicina iu-daic@ circumscris@ de preceptele talmudice nu va fi dec$t rezultatulunei dezvolt@ri organice a principiilor secolului I. Vom reveni ulteriorasupra ei.

Maladiile erau adesea cauzate de condi]iile climaterice specifice(v$rful „Hamsin” produce ̂ nc@lzirea brusc@ a temperaturii la umbr@,la 400C, prezen]a malariei, a dizenteriilor cauzate de c@ldurile mari

4. Daniel–Rops, Henri – La vita quotidiana in Palestina al Tempo din Gesú,Oscar Mondadori, Milano, 1986.

5. Ibidem, p. 370.

127

.

.

sau a maladiilor dermatologice, foarte numeroase, }i din care ceamai de temut, implic$nd }i o adev@rat@ ostracizare social@, era lepra.6

Raportul medic-pacient era condi]ionat at$t de credin]a sufe-rindului (anumite }coli nu recomandau apelarea medicului), dar }ide alte op]iuni (de pild@, pruden]a: ^n]elepciunea lui Iisus ben Sirah38: 1-12 este o reu}it@ pledoarie ̂ n acest sens). Al]i rabini, mai reali}ti,interziceau discipolilor s@ locuiasc@ ^n localit@]i lipsite de medici(Sanhedrin 17, b; Kiddushim 66, d).* Cu toate acestea, ironiile laadresa medicilor mai mult sau mai pu]in incompeten]i nu lipseau:

%n cazul unui rabin nemul]umit de tratamentul medical, mediculse putea a}tepta la o recomandare de tipul: „Cel mai bun medic estedestinat Ghehenei!”7 (Kiddushim, 82, a).

Vindecarea femeii cu metroragie de c@tre Hristos este prezentat@}i de Sf.Ev. Luca (Lc. 8: 43-48), }i de Sf.Ev. Marcu (Mc. 5, 25-34);medicul Luca este ^n]eleg@tor fa]@ de colegii s@i, afirm$nd „ea ^}icheltuise toat@ averea cu doctorii, f@r@ s-o fi putut vindeca vreunul”(Lc. 8, 43); Marc este mult mai ironic: „ea suferise mult de la mul]idoctori, cheltuise tot ce avea }i nu sim]ise nici o u}urare, ba ^nc@ îera }i mai r@u” (Mc. 5, 26). Dou@ perspective diferite asupraistoricului bolii...

Se pare c@ la ̂ nceputul sec. I opera apocrif@ Cartea lui Solomonera considerat@ drept manualul de baz@ al medicinii tradi]ionaleebraice.8

6. Ibidem, p. 372-375. Sunt men]ionate: febrele, paraliziile, hidropisia,hemoroizii, metroragia, maladiile metale (epilepsiile, somnambulism,diferite tipuri de posesiuni), surditatea, cecitatea congenital@ }iamauroza, comedoamele, lepra etc. Bolile erau clasificate dup@ sindrom(ex. febra), sau dup@ aspectul organului.

* Sunt tratate talmudice. Talmudul – compendiu al jurispruden]ei rabinice– a fost redactat ^ncep$nd cu sec. II d.Hr. – „Mishnah” a rabinuluiIehuda ha-Nasi, }i continuat p$n@ ^n sec. VI (cel babilonian = TalmudBabli). Este divizat ^n 3 mari p@r]i: Mishna (con]ine comentarii biblice,alc@tuite de tana’im), Ghemara (cazuistica biblic@ }i mishnaic@ –redactat@ de Amora’im) }i Baraitha (tradi]ii – compilate de gaonim).Mishna, partea fundamental@, unic@, are 12 tratate.

7. Daniel-Rops, op.cit., p. 376.8. Ibidem, p. 377, 378.

128

.

.

Uleiul era foarte folosit, permi]$ndu-se utilizarea lui }i de Shabat(mai ales ca unguent), simplu sau amestecat cu vin. Mierea era fo-losit@ }i ea ca unguent (pe pl@gi deschise) sau ^mpotriva anginelor.Compresele cu smochine se pare c@ erau utile ^n antrax, ca }i aloeamestecat@ cu vin. Maladiile digestive erau ameliorate cu decocturisau uleiuri de rozmarin, isop, sau „apa de Bekarim” (seva unor pal-mieri). Mandragora }i belladona erau utilizate ca fertilizante; orzul^nmuiat ^n lapte acru era folosit ^n aritmiile cardiace. Salapsul cu li-pitori era recomandat de unii medici din 30 ̂ n 30 de zile, p$n@ la 40de ani de v$rst@. Colirul cu antimoniu era folosit ^mpotriva lumi-nozit@]ii excesive. Nu lipseau nici remediile rituale sau magice (maiales unc]iunile cu ulei sfin]it), 9 asupra c@rora vom reveni.

Este util s@ prezent@m }i tabloul medical conturat de literaturaiudaic@ ^ncep$nd cu sec. I d.Hr. }i des@v$r}indu-se cu Talmudul.Medicina iudaic@ ^}i tr@gea izvoarele at$t din revela]ia Tanahului(Vechiul Testament), c$t }i din necesarele interferen]e cu medicinababilonian@, persan@, }i cea transmis@ de diferitele }coli elenistice. Dac@^n regiunile sinaitice activau „terapeu]ii”, descri}i de Iosif Flaviu }i dePhilo Alexandrinul, un grup de influen]@ esenian@ }i integrat ̂ n spa]iulspiritual alexandrin,10 ̂ n Iudeea }i Galileea puteau fi ̂ nt$lni]i esenieni,perushimi („fariseii” }colilor rabinice – de men]ionat c@ ei vor fi autoriicompila]iilor talmudice) }i, odat@ cu r@sp$ndirea cre}tinismului, multegrupuri de iudeo-cre}tini, remarca]i prin aten]ia lor fa]@ de diferitelemaladii }i prin for]a lor traumaturgic@. Esenienii, prin rigorismul lor,au accentuat at$t regulile profilactice, c$t }i cele igienice; boala adeseaera privit@ ca influen]a unui demon, sau ca o consecin]@ a [email protected]

Concep]ia asupra acestui tip de etiologie va face carier@ at$t ^nr$ndurile rabinilor, c$t }i ̂ n cre}tinism (fie el iudeo-cre}tinism sau celde tip elenistic), preluat fiind de majoritatea P@rin]ilor Eclesiastici.

9. Ibidem, p. 378, 379.10. Bologa, V. L., sub ̂ ngrijirea – Istoria medicinii universale, Ed. Medical@,

Bucure}ti, 1970, p. 138-140.11. Ibidem, p. 138. Despre doctrinele esenienilor }i ambientele iudaice

ale sec. I a. Hr.–I d.Hr. recomand@m c@lduros variatele studii ale dr.med. (neurolog) Constantin Daniel }i a pr. Athanasie Negoi]@, accesibilecititorului ^n limba rom$n@.

129

.

.

Ideea se reg@se}te }i la Philo, }i la Iosif Flaviu. Talmudul oscileaz@^n evaluarea profesiei de medic: de la a considera medicina o profesienecesar@, la a o considera ca una din cele 7 meserii care vor blocaaccesul la fericirea ve}[email protected]

Medicii puteau promova ^n func]ii administrative,13 dup@ cumexistau }i rabini medici (R. Ishmael – mishnaitul; R. Hanina ben Dosa;R. Hanania ben Hanah; Jose ha-Rofe din Galileea, sau R. Samuelb. Abba HaCohen, cunoscut }i ca Mar Shamuel Yarhina’ak –165-257 d.Hr., medic al ^mp@ratului persan Shappur).14

Talmudul descrie medici: „rofe” – medici propriu-zi}i; „rofe-ume-nah” – chirurgi, sau „askan bi-devarim” – cercet@tori ai fiziologiei }ibiologiei.15 Existau medici districtuali }i s@li de tratamente („batteishayish”), acoperite cu marmur@ (sanh. 78, a), dar existau }i cazuride evergetism (binef@c@tori), cum ar fi Rab. Abba Umanah (sec. IVd.Hr.), care acorda tratamente gratuite (Ta’anith, 21, b).

Medicii nu erau socoti]i responsabili dac@ bolnavii lor decedau,^n ciuda unor ^ngrijiri corecte (Sanh. 84, b). Ca }i al]i profesioni}ti,medicii iudei erau organiza]i ^ntr-un colegiu („Herut”) av$nd caembleme ramura de palmier sau creanga de arbust balsamic.16

Talmudul ofer@ elemente de embriologie:– embrionul descris la 6 s@pt@m$ni (Abba Shaul, Nidd. 25, b)– embrionul este considerat un organism viu de la na}tere (Sanh.91 b) mo}tenind caractere de la ambii p@rin]i (Hull. 69, a)– existau obstetriciene specializate.17

Sunt oferite }i elemente de patologie: pulmonar@ (Hull. 47, b), decircula]ie sanguin@ (Yebam. 64, b), oftalmologic@ (macule corneene,keratite, retina rupt@ – Berakh. 38, a). R. Ishmael descrie difteriaepIdemic@. Parazitologia pulmonar@, a ficatului, renal@ sau gastric@este prezent@ (Hull. 48, a; Gittin 70, a; Shab. 109, b). Hemofilia,transmis@ sex-linked (prin femeie) constituia un impediment pentrucircumcizie, recunoscut ca atare de rabini (Yebam. 64, a; Hull. 47, b).

12. Ibidem, p. 140.13. Encyclopaedia Judaica – Keter Publ., Jerusalem, 1972 (ed. 1978), vol.

11, col. 1180-1186.14. Ibidem, col. 1180-1180.15. Ibidem, col. 1182.17. Ibidem, col. 1182.

130

.

.

Lipsa fluidelor cauza patologie digestiv@ (Shab. 41, a); un rol patoge-netic î era atribuit }i s$ngelui (Hull, 58, b).18

Remediile }i profilaxia erau foarte variate.Verde]urile }i apa proasp@t@ erau recomandate la fiecare mas@

(Ber. 57, b; 40, a). B@ile }i apele minerale /termale erau recunoscute}i recomandate (Shab. 40, a; 109, a; Ketub. 72, b) (faimoase eraucele de la Callirhoe, folosite }i de Herodes cel Mare, sau cele dinTiberiada).19 Purgativele erau administrate frecvent (cu excep]ia gra-videlor) (Pes. 42, b). Se cuno}teau somniferele }i analgezicele („sa-mmei de-shinta”), folosite ^n cadrul interven]iilor chirurgicale (ex. lanivelul splinei) (Sanh. 21, b; Hull. 57, a; Gitt. 56, a); cel mai frecventera folosit opiul (Ab. arah, T. Jerushy. 2, 2, 40 d). Avortul era re-comandat c$nd via]a mamei era ^n pericol (Tos. Yebam. 9, 4).20

{or]ul pentru opera]ii (Kelim. 265); dezinfectarea hainelor (Zeb.95 a), schimbarea vestimenta]iei ̂ nainte de m$ncare, sp@latul mem-brelor superioare }i inferioare diminea]a (Shab. 108, a), interzicereac@s@toriilor cu epilepticii }i retarda]ii (Yebam. 64, b; 112, B) etc.,iat@ c$teva din m@surile profilactice codificate ^n Talmud.21

Este inutil s@ subliniem c@ prin intermediul iudeo-cre}tinilor ideilemedicale ebraice se vor difuza }i ̂ n spa]iul elenistic cre}tin. Rela]ii dintremedici evrei }i P@rin]i ai Bisericii vor fi consemnate p$n@ t$rziu. Mediculpersonal al Sf. Vasile de Caesareea (Vasile cel Mare) era un evreu,Efraim;21 vom vedea c@ Sf. Vasile studiase }i medicina, iar raporturilecu colegul s@u erau mai mult dec$t cele de la medic la pacient.

Medicul Telesius, evreu, era prieten personal al Papei Gelasiu.22

***

Biserica iudeo-cre}tin@ a luat na}tere ^n Ierusalim odat@ cu Ru-saliile anului 30 d.Hr. Cincizecimea (Rusaliile), la 50 de zile de lamomentul %nvierii lui Iisus Hristos (15 Nisan 30 e.n.) a fost o s@rb@-

18. Ibidem, col. 1183.19. Ibidem, col. 1183; Bologa, op.cit., p. 141.20. Encyclop. Judaica, cit., col. 1183-1184.21. Ibidem, col. 1184.21. Ibidem, col. 1182.22. Ibidem, col. 1183.

131

.

.

toare cu un impact deosebit asupra evreilor veni]i ̂ n pelerinaj la Tem-plul din Ierusalim, cu ocazia s@rb@toririi iudaice de Shavuot.

Evenimentele ulterioare din via]a tinerei comunit@]i cre}tine, a}acum sunt descrise ̂ n Faptele Apostolilor, au dus la extinderea mesa-jului salvific al lui Hristos }i la gentili (p@g$ni), constituindu-se treptatdou@ curente: cel provenit dintre Neamuri }i cel provenit din r$ndurileiudaismului.

Biserica iudeo-cre}tin@ a fost condus@ de episcopii Ierusalimului(^ncep$nd cu Iacob, v@rul M$ntuitorului }i Apostol, ucis ^n 62 d.Hr.,autor al Epistolei Catolice (Sobornice}ti) din Noul Testament) p$n@^n anul 135 d.Hr. (^nfr$ngerea r@scoalei lui Shimon bar Kochba) }ide descenden]ii direc]i ai rudelor lui Hristos, p$n@ ^n sec. VI e.n.Membrii ei aveau o g$ndire ortodox@ asupra Sf. Treimi, asupra sa-cramentelor eclesiastice, asupra devo]iunii sfin]ilor; ulterior, repudia]ifiind }i de Sinagog@ (din cauza recunoa}terii ca Mesia a lui IisusHristos) }i de Biserica Greco-Roman@ (din cauza fidelit@]ii fa]@ detradi]iile ebraice), ei fie s-au contopit cu Biserica Oficial@ (mai ales^n ritul siro-antiohian, copt sau bizantin), fie au disp@rut ̂ n grupusulesectare (eboni]ii, elkesai]ii). Date despre iudeo-cre}tini pot fi ̂ nt$lniteat$t ^n literatura patristic@, c$t }i ^n Talmud.23

Dator@m mult iudeo-cre}tinilor: devo]iunile c@tre Apostoli (maiales Petru, Ioan }i Iacob), c@tre Sf. Fecioar@, angelologia (cultul }idoctrina despre ̂ ngeri), primele rituri sacramentale, numerologia sim-bolic@, sau faimosul chrysmon: X, preluat apoi de Sf. Constantin celMare, ^mp@ratul. Teologia iudeo-cre}tin@ este una eminamentesimbolic@.

F@r@ ^ndoial@ c@ un domeniu a}a de important ca vindec@rile,mai mult sau mai pu]in taumaturgice, nu puteau s@ le fie str@ine.

Deja Sf.Ap. Iacob, ^n Epistola sa Universal@, ^n Noul Testament,d@ m@rturie pentru sacramentului unc]iunii (taina maslului): „Este

23. Studii fundamentale asupra Bisericii Iudeo-Cre}tine au fost redactatede arheologii }i exege]ii franciscani din Israel: Bellarmino Bagatti,Virgilio Corbo, Frédéric Manns, Emanuele Testa, ale c@ror cercet@risunt acceptate }i de istoriografia israelian@ contemporan@ (UniversitateaEbraic@ din Ierusalim).

132

.

.

vreunul printre voi bolnav? S@ cheme pe b@tr$nii adun@rii (preo]ii)*

}i ei s@ se roage pentru el, ung$ndu-l cu ulei, %n numele Domnului”(Iac. 5, 14). Procedeul va fi institu]ionalizat ^n Biseric@, printr-un ritcorespunz@tor.

Hristos ̂ }i trimisese Apostolii s@ practice unc]iuni (Mc. 6, 13); pre-o]ii primelor secole (}i mai ales iudeo-cre}tinii) ^}i f@cuser@ din acestprocedeu o practic@ abitual@, administr$nd ulei binecuv$ntat nu nu-mai cre}tinilor. Apocriful „Liber Adami” insista asupra unc]iunii bol-navilor, orice tergiversare presupun$nd un stadiu purga]ional dup@moarte pentru oficiantul respectiv.24

S-au p@strat }i c$teva lamele metalice, datate ^ntre sec. I }i sec.III d.Hr., cu texte viz$nd ungerea bolnavilor sau formule de pasajpentru sferele angelice. Cele mai faimoase sunt cea din Tequa (des-coperit@ ̂ n 1963, datat@ ̂ ntre 80-90/135 d.Hr.), cea din Aleppo (Siria)sau cea din Beirut (de tip iudeo-cre}tino-gnostic, sec. II d.Hr.). Pre-zent@m o traducere a celei din tequa, scris@ ^n aramaic@:25

„Uleiul credin]ei (sau: al credincio}ilor)%n impulsul s@u, Qwr’elA f@cut jur@m$ntul: – EuAm dat de fundul gropii, ^n c@dere –Examineaz@-l prin Nume.Agit@ smocurile meleF@r@ cel ce sacrific@(dou@ cruci }i numele IH)(dou@ coroane }i 3 litere Kaf)(linie ondulat@)(linie ondulat@)(linie ondulat@) (Dumnezeu) a ridicat ^ncercarea;

* Am folosit cele dou@ edi]ii ale Sf. Scripturi: at$t cea editat@ de InstitutulBiblic }i de Misiune al B.O.R. (sigla IBMBOR), ed. 1988, c$t }i edi]ia^mbun@t@]it@ a traducerii Cornilescu, din 1990.

24. Bagatti, Bellarmino, OFM – Alle origini della Chiesa – I, Libr. Ed.Vaticana, Roma, 1985, ed. II, p. 226-230.

25. Testa, Emanuele, OFM, Cap. La fede della Chiesa Madre diGerusalemme, Ed. Dehoniane, Roma, 1995. Lucrarea este uncompendiu riguros }i necesar (374 p.) pentru cercet@torul iudeo-cre}-tinismului.

133

.

.

Orbirea }i datoria prostuluiau fost ridicate. Cei lovi]i vor fi proba]ila apari]ia Vergii (judec@]ii)prin peniten]@.Pace!”.26

Preotul urma s@-l examineze pe pacient at$t din punct de vederemedical, c$t }i spiritual. Lamela are }i un caracter polemic cu eboni]ii(„sacrificatorii”, care acceptau sacrificiile la Templu); QWr-’el este^ngerul p@zitor al Sheolului.27

Uleiul sfin]it, mai ales cel de pe mormintele martirilor, conservat^n fiole de sticl@ numite „eulogie”, era folosit at$t pentru binecuv$n-t@ri, c$t }i ca medicament eficace. Practic@ frecvent@ }i azi ̂ n bisericiletradi]ionale.28

Ni s-a p@strat }i numele unui asemenea taumaturg, discipol al luiHristos, Rabinul Min (eretic) Jacob din Kefer Soma (sau Sekhania),activ ^n Sephoris-Galileea pe la 100-120 d.Hr. Exeget apreciat chiar}i de rabinii faimo}i, ca Eliezer ben Hyrkanos (Midrash Rabba la Eccl.1, 8, 3), aplica frecvent vindec@ri ^n Numele lui Hristos. Ben Dama,nepot al faimosului rabin Ishmael, prezent deja ̂ n expunerea noastr@,}i cunoscut polemist anti-cre}tin, mi}cat fiind de un }arpe veninos, estel@sat de unchiul s@u s@ moar@, dec$t s@ accepte ajutorul oferit de Jacobdin Kefer Soma29 (Avodah Zara, 27, b; T. Yer. Shab. 14, d).

Al]i fii sau nepo]i de rabini ^ns@ erau mai cutez@tori, independentde opinia restrictiv@ }i limitat@ a rudelor lor. Fiul sau nepotul R.Yehoshua ben Levi nu se sfia s@ cear@ ajutorul iudeo-cre}tinilor, separe mai eficace dec$t cel rabinic... (T. Jer. Avodah Zara 40, d) (Koh.Rabba pe Eccl. 10, 5)30

26. Ibidem, p. 41-42;27. Ibidem, p. 41-4228. Testa Emanuele, OFM, Il simbolismo dei Gidueo-Cristiani, ed. II, 1981,

Franciscana Printing Press, Jerusalem, p. 504.29. Bafatti B – Alle origini..., p. 100-103. Mausoleul s@u a fost descoperit

}i cercetat de. Bagatti. A se vedea }i lucrarea lui Antichi villaggi cristianidi Galilea, Franciscan printing Press, Jerusalem, 1971, p. 145-148,197-198.

30. Osier, Jean-Pierre – Jésus raconté par les Juifs, Berg International,Paris, 1999, p. 149-150.

134

.

.

Editorul copt Badi Giundi 'Arian la Cairo, a editat Tratatul direc-torului bolnavilor dup@ Cartea celor 151 de Psalmi,31 unde fiecarepsalm are o precis@ indica]ie terapeutic@. Textul este inspirat evidentde teologia iudeo-cre}tin@:

Ps. 3 – pentru cefaleePs. 4 – se scrie pentru insomniePs. 6 – pentru afec]iuni oftalmologicePs. 28 – cu ulei de trandafir, eficient ^n traumatismePs. 33 – cu ulei de ridiche, e eficient ^n fracturi }i ^n durerea

dentar@ etc.Teologia iudeo-cre}tin@, teologia simbolic@, era o teologie a

credin]ei.Epoca ^n care tratamentele empirice se asociau cu remediile

magice sau cu miracole autentice, epoc@ ce a deschis perioada demaxime interferen]e culturale }i spirituale, acea a sec. I a.Hr. }i I d.Hr.a fost epoca ^n care a tr@it }i a activat Sf. Evanghelist Luca.

***

Sf.Ev. Luca era originar din Antiohia Siriei, fiind singurul din cei4 evangheli}ti care nu era etnic evreu. Dotat cu o frumoas@ cultur@general@, a fost de profesie medic. Sf. Pavel, colaboratorul s@u, ^lnume}te „doctorul prea iubit” (Col. 4, 14), ceea ce ne duce cu g$ndulla faptul c@ a continuat s@ practice medicina }i ^n timpul c@l@toriilormisionare ale Sf. Pavel. Avem date despre el din Prologul Anti-mar-cionit (sec. II), Hegesip (sec. II), Eusebiu din Caesareea (sec. IV, ^nIstoria Eclesiastica), Sf. Ieronim (De viris illustribus), merg$nd p$n@la diferitele sinaxare (ex. Simeon Metafrastul, sec. IX). A participatla diferite c@l@torii misionare ^mpreun@ cu Sf.Ap. Pavel, ^nso]indu-lpe acesta }i la Roma, pentru a-l asista la primul s@u proces (61-62d.Hr.). Este autorul Evangheliei omonime, redactat@ ^ntre 50-60d.Hr., }i a Faptelor Apostolilor (redactat@ pe la 62. d.Hr.). Spre deo-sebire de ceilal]i 3 evangheli}ti, care au scris relat@rile lor ca martori

31. Testa, E. – Il simbolismo dei Gidueo..., p. 552-562. Textul are influen]edin sec. IV.

135

.

.

oculari (de tip reportaj), Sf. Luca recunoa}te ̂ n Prologul Evanghelieisale c@ s-a documentat temeinic pentru a-}i realiza opera.

Se pare c@ ini]ial fusese prozelit iudeu, ulterior ^mbr@]i}$ndcre}tinismul.

Din izvoarele istorice }tim c@ a r@mas al@turi de Sf,. Pavel la Roma}i ̂ n 67 d.Hr. (anul execu]iei Apostolului), iar apoi s-a retras ̂ n Beotia,Grecia, unde a murit la venerabila v$rst@ de 84 de ani; a fostcelibatar, neav$nd familie.32

Pr@znuirea lui se face ̂ n 18.X ̂ n ritul latin }i pe 30.VI.33 Luca estecel care citeaz@ dou@ proverbe faimoase rostite de Hristos, legatede medici: „doctore, vindec@-te pe tine ̂ nsu]i!” (Lc. 4, 23) }i „Nu ceis@n@to}i au nevoie de doctori, ci cei bolnavi” (Lc. 5, 31).

Merit@ s@ prezent@m cititorilor compara]ia textual@ ^ntre prologulEvangheliei sale }i cel al Materiei Medica a lui Pedaniu Dioscoride,de la care ne-a transmis printre altele }i lista cu denumirea dacic@ aunor plante medicinale:

Prologul Lucan:1. Deoarece mul]i au ^ncercat s@ alc@tuiasc@ o istorisire despre

lucrurile pe deplin crezute printre noi,2. dup@ cum ne-au ̂ ncredin]at cei care le-au v@zut cu ochii lor de

la ^nceput }i au fost slujitori ai Cuv$ntului,3. am g@sit }i eu c@ este bine, preaalesule Theofile, dup@ ce am

f@cut cercet@ri am@nun]ite asupra tuturor acestor lucruri de la originealor, s@ ]i le scriu ^n ordine, unele dup@ altele,

4. ca s@ cuno}ti adev@rul lucrurilor ^n care au fost ^nv@]at.(Lc. 1, 1-4)

Prologul lui Dioscoride:Pentru c@ mul]i, nu doar dintre cei vechi, dar }i din cei noi au

f@cut cercet@ri („compara]ii-syntaxamenon”) asupra prepar@rii, pu-terii }i eficien]ei medicamentelor, optime Areos, voi ̂ ncerca s@ ̂ ]i de-monstrez c@ am avut pentru acest argument o atitudine care nu era

32. Vie]ile Sfin]ilor, vol. II, Ed. Arhiep. Rom.-Cat., Bucure}ti, 1992, p.189-199; Timu} Gherasim – Dic]ionar Aghiografic, ed. I, 1898; ed. II,1998, Ed. Pelerinul Rom$n, Oradea, p. 546-550.

33. Timu}, Idem, p. 550; sunt dubii asupra mor]ii martirice a Sf.Ev. Luca.

136

.

.

nici zadarnic@, nici lipsit@ de ra]iune.34

Pedaniu Dioscoride era originar din Tarsul Ciliciei, fiind conce-t@]ean cu Sf.Ap. Pavel; am$ndoi medicii au folosit un limbaj elenisticstilat ̂ n operele lor. S-a demonstrat de c@tre cercet@torul W.K. Hobart,^n 1882 (Dublin) c@ Sf. Evanghelist Luca folose}te }i termeni hipo-cratici sau ai lui Dioscoride ^n operele sale.35

Luca, conform tuturor exege]ilor serio}i, este cel mai atent ̂ n pre-cizarea cronologiei profane }i a diferitelor titluri ale magistraturilordin administra]ia provinciilor. Arheologia a confirmat pe deplin exac-titatea referin]elor lucane; mai mult, el este autorul care prin anumitemen]iuni cronologice }i istorice, permite o datare destul de precis@a evenimentelor Noului Testament. Acribia medicului }i-a spus ^nc@o dat@ cuv$ntul.

Om sensibil, este considerat de Tradi]ia unanim@ a Bisericii caprimul pictor de icoane (ale Sf. Fecioare), at$t Roma, c$t }i Constan-tinopolul }i Athosul disput$ndu-}i icoanele provenite din }coala lui.([in$nd seama de cultura enciclopedic@ a multor eleni}ti, acest lucruni se pare foarte probabil.)

Recent, relicvele Evanghelistului (ini]ial translatate din Beotia laConstantinopol, ̂ n 357, ̂ n Basilica Sf. Apsotoli, iar de acolo, ̂ n timpulperioadei iconoclaste – 741-770 – la Basilica Sf. Justina din Padova)au fost expertizate la Padova, de o comisie de profesori de antro-pologie }i de medicin@ legal@, at$t italieni, c$t }i cehi, condu}i deprof. Emanuel Vlcek (Praga) }i de prof. Vitto Terribile Wiel-Marin(Padova), ^n anul 1998. S-a constatat, de asemenea, o impregnarea osemintelor (apar]in$nd unui b@rbat ^n v$rst@ de peste 70 de ani,suferind de artrit@ reumatoid@) cu fragmente de p@m$nt }i cristalecorespunz@toare solului din Beotia, }i cu cele din acrofagul atribuitEvanghelistului, p@strat la Teba (Achaia). Exper]ii sunt convin}i c@ne afl@m ^naintea scheletului Evanghelistului.36

O alt@ confirmare a acribiei legate de acest personaj.

34. apud Ricciotti Guiseppe – Vita di Gesú Cristo, 2 vol., A. Mondadori,ed. 1974, Milano; vol. I, p. 129.

35. Ibidem, p. 130.36. Falasca Stefania – Luca riposa a Padova, ^n „30 Giorni”, an. XVI, nr.

11/1998, p. 72-74; Andreatta Eugenio – Gli indizi che confermanol’antica tradizione, Idem, p. 75-77.

137

.

.

Idei medicale ̂ n g$ndireaP@rin]ilor Apostolici }i a Apologe]ilor cre}tini

Patrologia este disciplina care se ocup@ cu studiul vie]ii }i a opereiscriitorilor eclesiastici; patristica este o ramur@ a acestei discipline,care se ocup@ cu studiul doctrinei acestor autori. De regul@, perioadapatristic@ se ̂ ntinde pentru Orient p$n@ la Sf. Ioan Damaschinul (sec.VIII), iar pentru Occident p$n@ la Sf. Isidor de Sevilla (sec. VII-VIII).

Cu toate acestea, abatele Jacques Paul Migne (1800-1875), celcare a editat to]i autorii eclesiastici occidentali }i orientali ^ntr-o mo-numental@ colec]ie, ^nsum$nd mai multe sute de volume, ^n dou@grupe: Patrologia Latin@ (notat@ conven]ional P.L.) }i PatrologiaGraeca (notat@ P.G.) se opre}te ^n Occident la Conciliul IV Lateran(1215) }i Inocen]iu al III-lea, iar ^n Orient la Conciliul de laFerrara-Florenza (1439).

Pentru scriitori eclesiastici apar]in$nd altor familii lingvistice dec$tgreaca, H. Graffin a ini]iat la ̂ nceputul secolului XX Patrologia Orien-talis (notat@ conven]ional P.O.). Edi]iile Migne }i Graffin reprezint@cele mai comode }i mai ample instrumente de investigare a opereiacestor autori.

Din 1945, sub ̂ ndrumarea lui Henry de Lubac }i a lui Jean Danie-lou (am$ndoi promova]i ulterior la cardinalat) se editeaz@ opera cri-tic@ a scriitorilor eclesiastici, la Paris, ̂ n colec]ia Sources Chrestiennes(ajuns@ }i ea la c$teva sute de volume).

%n limba rom$n@ cele mai bune manuale de Patrologie le-a scrisregretatul [email protected]. Ioan G. Coman († 1987): Patrologia pentruInstitutele teologice (1956)1 }i Tratatul de Patrologie, ^n 3 volume,lucrare la nivel european.2

Conform celei mai uzitate clasific@ri autorii patristici se potclasifica ^n:

1) B@rba]i Apostolici, sau P@rin]i Apostolici – sunt acei autori carei-au cunoscut ̂ n mod nemijlocit pe Apsotoli, fiind discipoli ai acestora.

1. Coman, I. G. – Patrologie, Bucure}ti, IBMBOR, 1956.2. Idem – Patrologie, vol. I/1984; vol. II/1985; vol. III/1988, Bucure}ti,

IBMBOR.

138

.

.

2) Apologe]i – autori care, prin scrierile lor, au contribuit lar@sp$ndirea cre}tinismului, ^nl@turarea calomniilor legate de acesta,au comb@tut idolatria sau iudaismul anti-cre}tin, ca }i diferiteleerezii. Ei ^}i manifest@ activitatea precump@nitor ^n sec. II }i sec. III.

3) Sfin]ii P@rin]i – ce care prin ortodoxia g$ndirii lor teologice aso-ciate cu sfin]enia vie]ii lor personale s-au impus, recunoscu]i fiindde Biseric@, ca interpre]i autoriza]i ai Sf. Scripturi, ai tradi]iei eclesi-astice }i al Magisteriului Eclesiastic.

4) Scriitori biserice}ti (eclesiastici) care au tratat diferite argumentelegate de credin]a cre}tin@, dar care, fie din pricini doctrinare, fiedin alte cauze, nu sunt recunoscu]i ca sfin]i.

Aceast@ precizare terminologic@ ni se pare foarte important@pentru cititorul neini]iat ^n studiul teologiei.

***

Referin]e medicale vor fi pu]ine la P@rin]ii Apostolici, preocupa]i,^n special, de catehizarea credincio}ilor.

Epistola lui Barnaba (atribuit@ discipolului }i colaboratorului Sf.Ap.Pavel), document din a II-a jum@tate a sec. I are no]iuni de zoologiepe care le interpreteaz@ alegoric; metod@ ^mprumutat@ de la PhiloAlexandrinul, care va fi preluat@ de Fisiolog (sec. III, ^n ambient ale-xandrin) }i de autorii patristici alegorizan]i. De pild@, iepurele, al c@ruiconsum era prohibit de Lev. 11, 6, este o alegorie a homosexualit@]ii,interdic]ia alimentar@ simboliz$nd }i pe cea moral@ (Barn. 10, 6).3

Sf. Igan]iu al Antiohiei, episcop }i martir (martirizat la Roma, ^ntimpul domniei lui Traian, ̂ n 20. XII. 107) ne-a l@sat 7 epistole certe,adresate diferitelor comunit@]i (Efeseni, Magnesieni, Trallieni, Ro-mani, Filadelfieni, Smirneni), ca }i Sf.Ep.Mart. Policarp al Smirnei.A fost discipol al Sf. Ioan Evanghelistul.

3. %n vol. P@rin]i }i Scriitori Biserice}ti (PSB) – Scrierile P@rin]ilor Apostolice,PSB 1, Bucure}ti, IBMBOR, 1979, p. 107-139.

Colec]ia PSB a fost pl@nuit@ s@ ias@ ^n 90 de volume; p$n@ acum auap@rut cca. 38. Dac@ opera s-ar duce, Deo volente, la bun sf$r}it, ^nlimba rom$n@ ar exista una din cele mai importante colec]ii patristice.

139

.

.

Ideea c@ Hristos este medic o reg@sim ^n Epistola c@tre Efeseni:„Un singur doctor este, trupesc }i duhovnicesc, n@scut }i nen@scut,Dumnezeu ̂ n trup, ̂ n moarte via]@ adev@rat@, din Maria }i din Dum-nezeu, mai ^nt$i p@timitor }i apoi nep@timitor, Iisus Hristos, Domnulnostru” (Ign., Efes. 7, 2).

Ideea va face carier@ fiind preluat@ de majoritatea larg@ a P@rin]ilor}i scriitorilor eclesiastici. O alt@ metafor@ care va face carier@ estecea a ereticilor asem@na]i cu cei care ofer@ venin amestecat cu miere}i cu vin (Ign., C@tre Trallieni, 6, 2). Igna]iu }i-a scris epistolele ^ndrum spre martiriu; via]a lui a fost o jertf@ total@ pe altarul lui Hristos.Este pomenit ̂ n Biserica Oriental@ ̂ n 20.XII, iar ̂ n cea Latin@ ̂ n 1.II.4

Dac@ P@rin]ii Apostolici scriau mai mult pentru catehizarea pro-priilor credincio}i, apologe]ii se vor adresa at$t autorit@]ilor, c$t }ioamenilor de cultur@ ai timpurilor lor. Argumenta]ia lor va fi multmai vast@, abordate fiind istoria, filosofa, poetica, mitologia, fizicasau }tiin]ele naturale.

Sf. Justin Martirul }i filosoful (n. cca. 100 d.Hr. la Scythopolis/Beth-Shean-Palestina, m. martir la Roma, ̂ n timpul prefectului JuniusRusticus, ^n 167 d.Hr.), n@scut din p@rin]i p@g$ni, educat ^n }colilefilosofice neo-platonice, convertit la cre}tinism ^nainte de r@scoalalui bar Kochba (132-35 d.Hr.), va ̂ ntemeia o }coal@ de filosofie cre}-tin@ la Roma. C@utarea }i proclamarea Adev@rului vor fi pentru Sf.Justin scopurile adev@ratei filosofii. Este comemorat de ambele Bi-serici la 1.VI., p@str$ndu-ni-se }i Actul martiric al s@u }i al grupuluide cre}tini uci}i odat@ cu el.5

Justin a scris dou@ Apologii: I – dedicat@ lui Antonius Pius(138-161) }i a fiilor s@i adoptivi, Lucius Verus }i Marcus Aurelius; aII-a – scris@ la scurt@ vreme, dedicat@ aceluia}i ^mp@rat, senatorului}i lui M. Aureliu. Au fost redactate prin 150-160 d.Hr. %n Apologia Ig@sim o diatrib@ ^mpotriva lui Asclepios (I Apol. 25); tot ^n aceea}ilucrare ne este prezentat cazul unui cre}tin din Alexandria, ajuns de

4. Ibidem, p. 145-190.5. PSB – Apologe]i de limb@ greac@, IBMBOR, Bucure}ti, 1980, p. 5-529;

studiul introductiv semnat de P@r. Dr. Olimp C@ciul@, p. 5-23; Vie]ilesfin]ilor (V.S.), vol. I, Ed. Arhiep. Rom.-Cat., Bucure}ti, 1983, p.249-250.

140

.

.

notorietate public@, prin care s-a putut risipi calomnia adus@ cre}-tinilor, cum c@ ace}tia ar cultiva rela]ii imorale: acest cre}tin cerusemedicilor s@ fie castrat, printr-o cerere, guvernatorului Felix al Ale-xandriei. Medicii alexandrini afirmau c@ nu pot face aceast@ inter-ven]ie f@r@ permisul autorit@]ilor (guvernatorului). Cererea i-a fostdesigur refuzat@ (I Apol. 29). Exista, deci, cel pu]in ^n anumite pro-vincii, o legisla]ie medical@, sub controlul autorit@]ilor, care urm@rea^mpiedicarea abuzurilor ^n acest domeniu particular.

Apari]ia cultului lui Asclepios este atribuit@ de Sf. Justin demonilorcare au parodiat adev@ratele vindec@ri ^ndeplinite de profe]ii ve-tero-testamentari (I Apol. 54).

%n a II-a Apologie Sf. Justin prezint@ cazuri de posesiune diabolic@ce nu puteau fi vindecate de exorci}tii }i magicienii p@g$ni, dar careau putut fi vindecate prin invocarea numelui lui Hristos (II Apol. 6).

Dialogul cu Iudeul Tryphon este o apologie scris@ de Sf. Justin ^nscop polemic fa]@ de iudaismul anti-cre}tin.* A fost compus@ ^n ace-ea}i perioad@, bucur$ndu-se de o circula]ie mult mai ampl@. {i aicig@sim o diatrib@ ̂ mpotriva lui Asklepios, care prin vindecarea mor]ilorsau a altor afec]iuni nu face dec$t s@ parodieze minunile autenticeale lui Hristos (Dialog., 69).

Episcopul Teofil al Antiohiei provenea din regiunea vecin@ Me-sopotamiei. A p@storit diocesa Antiohiei siriei din 169 d.Hr. }i p$n@la moartea sa, s@v$r}it@ probabil ^n 185 d.Hr. Este comemorat ^nSinaxarul roman la 13.X. Lucrarea care ni s-a p@strat de la el, Treic@r]i c@tre Autolic (personaj necunoscut), repet@ argumentele deve-nite clasice ^n combaterea idolatriei.

Doctorul care vindec@ ^mpietrirea inimii }i orbirea sufletului esteDumnezeu, Creatorul Universului prin Cuv$ntul }i %n]elepciunea Sa(Autolic., 7); credin]a ^n medic a bolnavului are o analogie cert@ cucredin]a ^n Dumnezeu (Autolic, 8); un argument puternic adus deSf. Teofil este trecerea noastr@ de la ne-fiin]@ la fiin]@, p@rin]ii fiindcauza instrumental, Divinitatea, cauza eficient@. Dumnezeu l-a pl@s-muit pe om „dintr-o” mic@ materie lichid@ }i dintr-o foarte mic@ pi-c@tur@, care nici nu era c$ndva”, aduc$ndu-l la via]@ (Autolic, 8).

* S@ nu uit@m ^ns@ c@ Justin se desparte de Tryphon ca prieten...

141

.

.

Sf. Teofil uzeaz@ deci de argumentele legate de }tiin]ele naturii (lucra-rea abund@ ̂ n exemple oferite din agricultur@, naviga]ie etc.) tocmaipentru a sublinia ideea de providen]@ [email protected] La fel, apari]ia unuitraumatism („pierderea din carne, frumuse]e }i putere”) }i vindecareaacestuia, prin regenerarea ]esuturilor este dat ca exemplu, prinanalogie, cu %nvierea; tot un semn al Providen]ei este transformareaalimentelor ^n s$nge (Autolic, 13).

Athenagoras Atenianul a fost pu]in cunoscut ^n timpul EvuluiMediu, operele lui bucur$ndu-se de o circula]ie mai extins@ ̂ n spa]iulbizantin. A fost supranumit „Seneca cre}tin”, prin frumoasele argu-menta]ii de tip stoic aduce ̂ n scrierile sale, se pare redactate ̂ n vremeadomniei lui Marc Aureliu. Ni s-au p@strat de la el un tratat despre^nvierea mor]ilor }i o Solie pentru cre}tini. %n aceast@ din urm@ lu-crare r@spunde unor calomnii adresate frecvent cre}tinilor ^n aceaperioad@, referitoare la uciderea copiilor. Athenagoras, plin de m$nie,printr-o diatrib@, ne prezint@ pozi]ia dintotdeauna a cre}tinilor fa]@de acest subiect: p$n@ }i femeile care le ajut@ pe altele s@ avortezesunt numite uciga}e, urm$nd a da pentru acest lucru socoteal@^naintea Divinit@]ii. Dumnezeu poart@ de grij@ p$n@ }i f@tului dinp$ntecele mamei, „de care nu suntem ̂ nc@ siguri c@ este o fiin]@ vie”.Cine ar abandona un copil abia venit pe lume, lucru imposibil la ade-v@ra]ii cre}tini, pe bun@ dreptate ar putea fi considerat ca infaticid(Solia, 35).7

Ne este prezentat@ o concep]ie deontologic@ de prim@ importan]@^n cadrul Bisericii. Vom vedea ulterior cum Conciliile Ecumenice }iCanoanele peniten]iale echivaleaz@ manoperele abortive cu omu-ciderea, homosexualitatea, sacrilegiul }i magia, „bucur$ndu-se” deacelea}i pedepse eclesiastice. (%n timpurile noastre, ]in$nd seama dedegringolada moral@ ̂ n care ne b@l@cim, putem avea un legitim sen-timent de nostalgie fa]@ de epocile precedente.)

Apologe]ii de limb@ latin@ vor amplifica argumentele aduse decolegii lor de limba greac@.

6. PSB 2 – Teofil al Alexandriei, Trei c@r]i c@tre Autolic, p. 269-350.7. PSB 2 – Antenagora Atenianul – Solie ^n favoarea cre}tinilor, cu studiu

introductiv, p. 369-386.

142

.

.

Quintus Septimus Florens Tertullianus, faimosul Tertulian, avocat,orator, preot }i, se pare, c@ }i martir, s-a n@scut ̂ n Africa, proconsular@,^n cetatea Cartaginei, ca fiu de func]ionar roman, pe la 150-160 d.Hr.Persecu]iile cre}tinilor din Africa }i martiriul acestora (cazul faimos almartirilor Scillitani (12.VII.180) l-au determinat s@ se converteasc@ lacre}tinism. Poliglot }i erudit, s-a av$ntat cu toat@ energia ^n ap@rarea,catehizarea, educarea }i studiul teologiei dogmatice }i morale. A scrisc$teva zeci de opere, constituind mentorul spiritual al unor oamenide geniu ca Sf. Ciprian al Cartaginei, Sf. Ieronim sau Sf. Augustin. Pela ^nceputul sec. III, dezam@git de laxismul bisericii romane, a trecutla secta montanist@ (sect@ ap@rut@ ̂ n Frigia la sf$r}itul sec. II, care afirmaprezen]a Spiritului Sf$nt ^n preotul Montanus }i cele 2 concubine alesale, propov@duind, ^n acela}i timp un rigorism moral exagerat), darapoi s-a desp@r]it }i de ace}tia. A murit la o v$rst@ venerabil@, spre240-250 d.Hr.8

De}i nu a putut fi trecut ^n r$ndurile sfin]ilor (pentru actul s@uschismatic), Bisericile l-au considerat ca pe un maestru doctrinar,influen]a stilului s@u extinz$ndu-se peste secole. Ne putem g$ndi }ila Bossuet...

Apologeticul, cea mai renumit@ oper@ a sa, a fost scris@ dup@^nceperea persecu]iei ini]iate ̂ n Africa de Septimiu Sever (197 d.Hr.)(studii mai noi demonstreaz@ c@ a fost vorba de ni}te func]ionari localihiperzelo}i, Severii fiind recunoscu]i prin atitudinea lor tolerant@ chiarfa]@ de cre}tinism); erudi]ia debordant@ manifestat@ de Tertulian nupoate ocoli argumentele }tiin]elor naturale. Condamnarea decis@ aavortului („nu ne permitem s@ stingem via]a pruncului conceput ^np$ntecele mamei, ^nainte chiar ca s$ngele s@ se pl@m@deasc@ ^n elca om”) ca omucidere anticipat@ („ce deosebire este ^n a omor^ unsuflet n@scut sau a-l omor^ la na}tere?”) (Apolog. 9, 8) }i diatriba^mpotriva cultului lui Asclepios (provocat de demoni, care producboala }i apoi prescriu leacuri absurde; vindecarea pacien]ilor }i

8. PSB – Apologe]i de limb@ latin@, IBMBOR, 1981, Bucure}ti. Operelelui Tertulian }i diferitele studii introductive ̂ ntre pag. 23-394; Sf. Ieronim– Despre b@rba]ii ilu}tri }i alte scrieri, Ed. Paideia, Bucure}ti, 1996, p.48-49 (De viris ill. 53).

143

.

.

disiparea oracolelor esculapice f@cute de cre}tini) (Apolog. 22, 11;23, 6) reprezint@ teme deja tradi]ionale ^n g$ndirea apologetic@.

La fel }i compara]ia ereziilor cu o boal@ mortal@ – „frigurile”, defapt, malaria (Despre prescrip]ia ereticilor, II, 1-4).

%n De anima sau Despre suflet, scris@ pe la 210-213 d.Hr., vomavea un alt semn al erudi]iei lui Tertulian, lucrarea fiind de fapt, primultratat de psihologie cre}tin@. Vor fi cita]i Aristotel, Pitagora sau Epicur;medicii Galen (mai t$n@r dec$t Tertulian ̂ nsu}i), medicul psiholog So-ranus, contemporan cu ̂ mp@ratul Traian, anatomistul Herofil din Ale-xandria, contemporan cu Ptolemeu Soter, }i care a fost „remarcat”prin 600 de vivisec]ii umane, sau pe Asclepiade, prietenului regeluiMitriade al Pontului. Ideile medicale vor fi numeroase ^n acest tratat.

Medicina este comparat@ cu filosofia, fiind „sora” acesteia; ̂ n timpce filosofia activeaz@ ^n c$mpul teoretic, medicina este obligat@ s@ac]ioneze practic, ^n experien]@ (De anima, 2, 6).

Organele de sim] rela]ioneaz@ corpul; calit@]ile intelectualerela]ioneaz@ sufletul; medicul Soranus („cel mai competent autor ^nmetodele medicinii”, ̂ l califica Tertulian) afirm@ c@ sufletul este nutrit}i de elemente materiale, ^n cele 44 volume ale sale, dedicate totsufletului (De anima, 6, 6-7). Tertulian nu va fi de acord cu mediculSoranus demonstr$nd imaterialitatea sufletului (Idem, 8, 2-4).

Disec]iile f@cute de Herophilus („medic sau m@celar”) nu suntrelevante pentru Tertulian dec$t ^n ceea ce prive}te anatomia orga-nelor interne, nu }i fiziologia lor, acestea fiind deja afunc]ionale ^nmomentul disec]iei (Idem, 10, 4).

Fiziologia organelor (Tertulian define}te corect metabolismul: ali-menta]ie, digestie/asimila]ie, eliminare, Idem, 10, 5) este aceea}i pen-tru regnul animal }i pentru om, rezultat al providen]ei divine (Idem,10, 6-7). Rolul fundamental al traheii }i al pl@m$nului ^n respira]ieeste recunoscut, ca }i mai multe tipuri de respira]ie (Idem, 10, 4-8).Tertulian ̂ l citeaz@ }i pe medicul Asclepiade }i pe colegul lui, Andreas,care comb@teau ideea existen]ei unui principiu sufletesc superior, di-rector (numit „hegemonikon”), ace}tia fiind adep]i ai vitalismului(Idem, 15, 2). Tertulian ^mpreun@ cu medicii Herophilus, Erasistrat,Diocle, Hipocrat }i Soranus accept@ ideea unui principiu director alsufletului (Idem, 15, 3-4). Sufletul nu s@l@}uie}te ̂ n creier, cum afirma

144

.

.

Hipocrate (Idem, 15, 5), nici ̂ n jurul creierului (Herofil, Ibidem), nici^n membrane foarte sub]iri (Soranus, Erasistrat), nici ^n spr$ncene(Stratyon, „fizicianul”) (Ibidem), tocmai fiind imaterial, }i decinelocalizabil.

Organele de sim] au doar rol rela]ional al corpului, depinz$nd deimpulsurile materiale, exterioare. Sim]urile transmit datele conse-cutive cauzelor care le-au produs la nivelul min]ii unde are loc sinteza(Idem, 17, 1-10). Sim]urile sunt instrumente, nu cauze ale cunoa}teriiempirice.

Copilul nou-n@scut, prin faptul c@ ^}i direc]ioneaz@ membrele ^nfunc]ie de stimuli percepu]i prin organele de sim] demonstreaz@ pri-mele imbolduri ale intelectului s@u (Idem, 19, 7-9).

Clar@ este }i defini]ia sufletului dat@ de Tertulian: „o suflare a luiDumnezeu, n@scut, nemuritor, corporal, ^ntruchipat, simplu ca sub-stan]@, ̂ n]elept din sine ̂ nsu}i (ra]ional), dezvolt$ndu-se ̂ n chip felurit,av$nd liber arbitru, supus unor modific@ri ulterioare, schimb@tor prindispozi]ii native, ra]ional, st@p$nitor, intuind viitorul, rev@rs$ndu-sedin matca sa” (Idem, 22, 2). Este cea mai ampl@ }i mai clar@ defini]iea sufletului din toat@ g$ndirea cre}tin@ a primelor secole.

Embriologia }i neonatologia au fost domenii care i-au furnizat des-tule argumente lui Tertulian ^n expunerile sale. El combate p@rereamedicului Hicesius („tr@d@tor al naturii }i artei sale”) prin carenou-n@scutul dob$nde}te via]@ abia dup@ na}tere, trec$nd din ele-mentul matern (uterul cald) ^ntr-o baie cu ap@ rece. Orice mam@ arputea infirma o asemenea teorie. Copiii (fe]ii) se mi}c@ ̂ n abdomen,percep stimuli senzoriali, starea lor de s@n@tate poate fi adesea diferit@de cea a mamei. Mai mult, ^n cazul pozi]iilor ectopice ale fe]ilor, ^ncaz c@ la na}tere „el vine de-a curmezi}ul”, fe]ii sunt uci}i (interven]iacezarian@ nu se cuno}tea), pentru a nu periclita via]a mamei. Or, nupo]i ucide dec$t ceea ce este viu. Sunt descrise }i instrumentele derigoare: cu]itul circular, c$rlige f@r@ v$rf, ascu]it, cu care se face extra-gerea ^ntr-o na}tere for]at@ (forceps), acul de aram@ cu care se ^m-punge f@tul f@r@ a fi v@zut, numit „embryosfakté”. Hipocrate, Ascle-piade, Erassistrat, ba chiar Herofil }i Soranus au practicat aceast@metod@, de a ucide mai ^nt$i f@tul cu acul respectiv, ^nainte de a-lextrage cu instrumentarul disecant (Idem, 25, 2-6). De prisos s@ spu-

145

.

.

nem c@ Tertulian, cum consensu Ecclesiae, era dezgustat de aseme-nea practici..., de}i, pentru „savoarea” argumenta]iei, le }i descrie.

Sufletul este atribuit odat@ cu concep]ia omului. Germenul mas-culin }i cel feminin au aceea}i capacitate procreativ@, av$nd aceea}icalitate. Lui Tertulian nu-i era necunoscut dictonul „Naturalia nonsunt turpia”, ba, mai mult, ^naintea na}terii el se apleac@ „cu vene-ra]ie” (Idem, 27, 1-9). Na}terea normal@, viabil@, se face spre a 10-alun@ de gesta]ie; la 7 luni f@tul era viabil. Zei]ele care dirijeaz@ procesulde dezvoltare embrionar@ sunt, de fapt, ^ngeri (Idem, 37, 1-7).

Somnul a fost un alt subiect predilect pentru Tertulian. Visele potfi cauzate de demoni, de alimenta]ia greu digerabil@ (cauz@ pentrucare pitagoreicii respingeau m$nc@rurile de bob), prin revela]ie sauprin mijloace naturale (Idem, 46, 1-13; 47; 48, 1-3). Virtu]ileterapeutice ale somnului sunt pe larg redate (Idem, 43).

Materia corporal@ este prev@zut@ cu vitalitate: procesul cre}teriiunghiilor la cadavre („unghiile sunt termina]iile nervilor”) sau a p@-rului („hr@nit de creier”), anumite mi}c@ri reflexe ale membrelor unuicadavru sunt probe concrete pentru aceasta (Idem, 51).

Procesul mor]ii }i al separ@rii spiritului de corp este descris cu mult@acurate]e (Idem, 53).

Tertulian considera ^ntregul organism ca o structur@ ra]ional@,proba fiind }i interdependen]a ra]ional@ a tuturor organelor sale; odovad@ a crea]iei omului de c@tre o fiin]@ ra]ional@.

Despre avocatul Minucius Marcus Felix }tim pu]ine lucruri. Se }tiec@ provenea }i el din Africa Proconsular@; asemeni prietenului s@uOctavius, c@ruia i-a dedicat un Dialog. Dup@ majoritatea autorilor,dialogul a fost redactat ^ntre 180-199 d.Hr. Opera, apreciat@, a su-pravie]uit mai mult dec$t biografia autorului ei.

Minucius Felix considera c@ toate organele corpului omenesc auun scop ra]ional, dirijate fiind de Providen]@ (Octav. 18, 1-2). Demo-nii sunt, ^n principal, autorii bolilor }i a falselor vindec@ri, care potap@rea ^n sanctuarele p@g$ne (Octav. 27). Tot el respinge }i avortul}i consumarea s$ngelui omenesc; el ne d@ informa]ia cum c@ Bellona(zei]a r@zboiului) ar fi introdus ca remediu ̂ n epilepsie consumul s$n-gelui uman, obicei practicat de cei care frecventau spectacolele cugladiatori. Cre}tinilor desigur c@ le repugna o asemenea practic@ (Oc-

146

.

.

tavius, 30),9 remediul fiind considerat absurd }i moralmenteinacceptabil.

Dac@ ̂ n perioada apostolic@ medicina era un argument misionar,pentru apologe]i ea va deveni un argument demonstrativ. Ar-gumentele de tip demonstrativ se vor ̂ nt$lni }i la al]i autori eclesiastici.

9. PSB 3 – op.cit., Mincius Felix – Dialogul Octavius, ^nso]it de comentarii}i note explicative, p. 343-394.

147

.

.

Idei medicale ilustrate ̂ n opereleautorilor eclesiastici din sec. III

Secolul III al erei noastre va fi ilustrat at$t de o activitate apologetic@(ne g$ndim, ̂ n primul r$nd, la Origen, cu al s@u faimos Contra Celsum),dar mai ales prin ^ncerc@rile de a codifica }tiin]a teologic@ sub form@sistematizat@. Vor ap@rea astfel adev@rate sisteme teologice, cel maiimpresionat fiind desigur cel alexandrin, ini]iat la sf$r}itul sec. II dePantenus (exersat ^n filosofie, a c@l@tori p$n@ ^n Indii), continuat dediscipolul s@u Clement Alexandrinul, apoi de elevul acestuia, Origen,urmat de o pleiad@ de discipoli. Se contureaz@ astfel o dinastieintelectual@ care va constitui un punct de reper pentru to]i care vordori ulterior s@ se apropie de studiul teologiei.

Titus Flavius Clemens s-a n@scut la Atena, pe la anul 150 d.Hr.,din p@rin]i p@g$ni, primind o educa]ie deosebit@. Nu cunoa}tem dataconvertirii sale; a fost, ca }i Sf. Justin, un c@ut@tor al adev@rului. LaAlexandria a sosit cu pu]in ̂ nainte de 180 d.Hr.; ̂ ntre 180-90 a audiatcursurile lui Panten, apoi a devenit colaborator al acestuia, iar din200 d.Hr. conduc@torul }colii cre}tine alexandrine. A fost preot; ^nvremea persecu]iei din 202-203 d.Hr. s-a refugiat la elevul s@u, epis-copul Alexandru al Antiohiei, contribuind la bunul mers al acesteidiocese. A murit ^n jurul anului 215. Vechile martirologii ^l come-morau la 4.XII. Ulterior a fost }ters din sinaxare, acuzat fiind de gnos-ticism, dar pentru Clement cunoa}terea (gnoza) ̂ nsemna cunoa}tereadoctrinei cre}tine, asociat@ credin]ei }i carit@]ii. Invidia uman@ }i-aspus }i aici cuv$ntul...

%n lucrarea Care bogat se va m$ntui,1 ^n care Sf. Clement faceapel la buna chivernisire a propriet@]ilor }i la caritate, scris@ ^n peri-oada alexandrin@ avem iar metafora lui Hristos Medicul, singurulcare poate cauteriza pl@gile suflete}ti }i poate pansa }i dezinfecta r@-nile l@sate de bolile morale (patimile) (op.cit., 29, 3-4).

1. OSB 4 – Clement Alexandrinul – Scrieri. Partea I, Ed. IBMBOR,Bucure}ti, 1982, cu un bun cuv$nt introductiv al P. Dumitru Fecioru.

148

.

.

%n Protreptic sau %ndemn c@tre Eleni, lucrare cu caracterapologetic polemic, vom avea mai multe metafore }i mai multeanalogii inspirate de medicin@.

Dup@ cum medicul bun uzeaz@ tratamente variate (sp@lare, dez-infectarea r@nilor, bandajarea lor, cauterizarea sau amputarea) tota}a Hristos folose}te o terapie variat@ (Idem, 8, 2-3).

Asclepios, zeul medicinei, este ironizat pentru iubirea de argin]i,prin versurile lui Pindar Beo]ianul (Pythice, III, 97, 100-105) (Idem,30, 1). Un alt medic, Menecrate, de la curtea lui Filip II al Macedonieieste ironizat pentru c@ s-a autozeificat, proclam$ndu-se ^ncarnarealui Zeus (Idem, 54, 3). Religia cre}tin@ ofer@ medicamente amare,dar eficiente; p@g$nismul ne invit@ la banchete pl@cute, dar produ-c@toare de boli (Idem, 109, 1).

Pedagogul era o lucrare destinat@ celor care l-au ^nt$lnit recentpe Hristos ^n via]a lor, deci de catehez@.

Din nou compara]ia dintre boli }i bolnavi, care necesit@ regimuriparticulare de via]@, diferite de cei s@n@to}i; pedagogul are chiar acestrol (op.cit., 3, 1-2, 3). Hristos Medicul este un motiv repetat (Idem,6, 1-4), vindec$nd at$t maladiile suflete}ti, c$t }i pe cele corporale.Cataracta oftalmologic@ este un bun simbol pentru cea spiritual@(Idem 28, 1), ca, de altfel, }i infec]iile oculare, care ne ^mpiedic@ s@vedem clar. Unitatea moral@ a organismului este subliniat@: s$ngelese formeaz@ primul; poate fi lichid nutritiv pentru f@t, se poate trans-forma ^n lapte la nivelul s$nului matern, prin reluarea lui ^n aceleglande dup@ sec]ionarea cordonului ombilical, sa se poate transforma^n puroi, ^n pl@gi. Dup@ Sf. Clement, presiunea sanguin@ ^n timpulna}terii este cauza principal@ a secre]iei lactate (Idem, 39, 1-4; 41).

%n timpul verii, secre]ia lactat@ a doicilor este crescut@; tot varahrana este asimilat@ mai u}or, ^n timp ce iarna sinteza sanguin@ estemai accentuat@, prin conservarea c@ldurii (Idem, 44). Concep]ia em-brionului trebuie s@ se realizeze printr-o propor]ie corect@ ^ntre ger-menele masculin }i mucoasa uterin@, altfel va rezulta sterilizarea(Idem 48-49). Din nou este subliniat rolul s$ngelui }i al laptelui, cametafore ale Hranei Euharistice. Medicul care depisteaz@ temperaturabolnavului nu este el cauza acelui simptom; astfel nu este nici unr@u ^n a depista simptomul unei boli suflete}ti (Idem, 88, 1).

149

.

.

%n cartea a II-a a Pedagogului este tratat@ alimenta]ia; dup@ o foar-te rafinat@ list@ de meniuri, Sf. Clement se face teoreticianul uneidiete alimentare cump@tate, uneori chiar frugale, alimenta]ia av$ndca scop ^ntre]inerea s@n@toas@ a organismului.

Pitoresc este tabloul sugerat de descrierea incontinen]ei alimen-tare: umflarea obrajilor, ^ngro}area vaselor fe]ei, dispneea aferent@,sudora]ia, ^ngurgitarea pripit@ (Idem, II, 11, 4).

Vinul, de asemenea, trebuie folosit cu mult discern@m$nt, de pre-ferat diluat cu ap@; poate fi administrat ca tonic celor bolnavi. Unsugestiv tablou semiologic este dedicat alcoolismului (Idem, II,21-23); 24, 1-2), inclusiv cu modific@ri de personalitate aferente. Nusunt ignorate diferitele senza]ii dup@ intoxica]ia cu alcool (be]ii): sta-rea proast@, grea]a, cefaleea (Idem, II, 25; 26, 1-2).

Parfumurile sobre, din esen]e naturale, sunt recomandate; ̂ n unelecazuri, medicii folosesc instila]ii sau inhala]ii de parfum la bolnaviir@ci]i, unde creierul este afectat (sindrom meningeal?); plantele me-dicinale au fost create spre folosul nostru (Idem, II, 69, 70, 71, 76).

Autorul nostru este ^mpotriva raporturilor sexuale din timpul sar-cinii sau ̂ n perioada menstrual@; este prezentat@ }i descrierea rapor-turilor anatomice ale uterului }i fiziologia actului sexual, tocmai pentrua exhorta la neabuzarea naturii }i a func]iei specifice acestor organe:de procreere, nu de pl@cere (Idem, II, 93; 93).

Cump@tarea, folosirea organelor corpului ^n mod fiziologic }i de-cent, asigur@ starea de s@n@tate armonioas@ necesar@ unui echilibruinterior s@n@tos. Aceasta este pledoaria Pedagogului.

Stromatele reprezint@ un adev@rat tratat de via]@ spiritual@, ̂ n sensmistico-ascetic. Ele ne dezv@luie }i adev@rata gnoz@, a}a cum era^n]eleas@ de Clement.2

Vom g@si }i ^n aceast@ lucrare destule metafore inspirate din me-dicina timpului respectiv.

Medicina este privit@ ca o }tiin]@ interogativ@ (I, IX, 3), fondat@de Asclepios (I, XVI, 2) care face apel }i la mijloacele de tratamentnepl@cute, nu din vina medicului, ci pentru o mai mare eficien]@ te-rapeutic@ (I, XXVII, 2).

2. PSB 5 – Clement Alexandrinul, Scrieri. Partea a II-a, IBMBOR,Bucure}ti, 1982.

150

.

.

Este un citat chiar }i un aforism al lui Hipocrate din Cos:„oboseala la lucru }i nes@turarea la m$ncare este un exerci]ius@n@tos” (cf. EpIdemiile, VI, 4, 18), tocmai ca o pledoarie pentrucump@tare (II, XX, 4).

Clement ne asigur@ c@ prohibi]ia pitagoreic@ asupra consum@riibobului (fava) a fost introdus@ nu at$t ca urmare a unor ra]iuni mis-tice, c$t pentru a ^mpiedica sterilizarea femeilor }i, secundar, pentruc@ este greu digerabil. %l citeaz@ }i pe Theofrast, cu lucrarea sa Cer-cet@ri asupra plantelor (V, 15, 1) vis-á-vis de experimentele sale cubob, care, pus la r@d@cina plantelor, le usuc@ (III, III, 24, 1-3).

Un alt aforism al lui Hipocrat ne este prezentat: „Trebuie s@ avem^n vedere }i anotimpul }i ]ara }i v$rstele” (cf. Aforisme, 1, 2) (VI, II,22, 1) ca model de ^n]elepciune antic@.

Mai este citat doctorul Polib, discipol al lui Hipocrate (sec. V ̂ .Hr.),cu lucrarea sa Despre copii care se nasc la opt luni, pentru a demon-stra c@ foetusul este deja format la 6 luni sau 182 de zile, ^ntr-o me-dita]ie asupra num@rului 6 (VI, XVI, 139, 1). Reflexiile asupra nu-m@rului 7 sunt o bun@ ocazie pentru a-l cita pe Solon (Fragm. 19,apud Diehl), care arat@ periodizarea v$rstei omene}ti ^n c$te 7 ani,sau observa]ia c@ ziua a 7-a }i a 14-a sunt critice ^n timpul bolilor(VI, XVI, 144, 145, 1).

Ne sunt prezentate }i considera]ii asupra diferitelor tipuri de carne:carnea de porc este util@ ca nutriment la munci grele (VII, VI, 33,3-4), carnea de ]ap ar favoriza epilepsia (loc.cit.). „Stromatele” re-prezint@ unul din marile tratate sapien]iale, ^n care enciclopedismulSf. Clement este relevat cu pregnan]@.

Elevul cel mai ilustru al Sf. Clement Alexandrinul a fost Origen „Ada-mantios” („Omul de O]el”) (185-253/54 d.Hr.). Tat@l s@u, Sf. Leo-nida, a fost martirizat pe c$nd Origen era copil; dorin]a de martiriu ^lva urm@ri pe Origen toat@ via]a (va muri ^n urma tratamentului apli-cat ^n ^nchisoare), d$ndu-i curaj nu numai s@ realizeze una din celemai ample opere teologice, dar }i s@ ia anumite decizii din via]@, prost^n]elese de ceilal]i, mai ales de mediocritatea intelectual@ care se g@seape atunci ^n Biseric@. Conduc@tor al }colii cre}tine din Alexandria, aactivat }i la Roma, }i ̂ n Caesareea Palestinei. Se pare c@ a scris aproape2000 (!) de titluri; Sf. Ieronim cuno}tea vreo 800 (!). Pentru anumite

151

.

.

idei (apocatastaza, pre-existen]a sufletelor etc.), constituite ca sistemmai ales de urma}ii s@i (Dydym cel Orb }i origenismul), a fost con-damnat la Conciliul celor 3 capitole, ̂ n vremea domniei ̂ mp@ratuluiJustinian. N-a fost deci canonizat, dar a fost acceptat ca ^nv@]@tor alBisericii.

Neav$nd posibilitatea s@ studiem ^ntreaga oper@ a acestui ilustruteolog, ne vom referi la una din cele mai populare lucr@ri ale lui, }ianume Contra lui Cels,3 scris@ ^n Alexandria pe la 180 d.Hr. Nu secunoa}te cine a fost acest Celsus cu exactitate, }tiindu-se c@ era epi-cureu de orientare }i autor al diserta]iei Cuv$nt adev@rat, comb@tut@de Origen.

Multe din metaforele legate de subiect medical au fost preluatede Origen de la ^nainta}ii s@i.

Astfel lui Dumnezeu-Medic, care uzeaz@ tratamente dureroase,prelungind suferin]a bolnavului ^n vederea unei optime vindec@ri, ise opun cei care, prin tratamente superficiale, mutileaz@ bolnavii,asemeni lui Cels }i iudeilor s@i (Idem, II, 24).

Cels a scris o carte despre Esculap „care vindeca bolile }i desco-perea lucruri viitoare ̂ n ora}ele care-i erau dedicate, de pild@ ̂ n Trika,^n Epidaur, ^n Kos, ^n Pergam” – fapt necontestat de Origen, care se^ntreab@ atunci de ce miracolele din istoria iudaic@ merit@ a fi pusela ^ndoial@, iar cele grece}ti nu (Idem, III, 3).

Cre}tinii trebuie s@ fie „^ncerca]i” ^n erezii, dup@ cum un medicbun este cel versat ^n multe }coli medicale, care examineaz@ atentdiferitele variante, aleg$nd-o pe cea mai bun@ (Idem, II, 13).

Asclepios (Esculap) revine ^n polemica dintre Origen }i Cels: Celsafirm@ c@ aceasta, din om, a ajuns zeificat; el ^ns@ nu poate fi com-parat cu Hristos, c@ci moartea lui Asclepios prin tr@znet (provocat@ deZeus) este total diferit@ de a Aceluia; ar@t@rile prezente (^n vremea au-torilor) ale lui Asclepios printre eleni }i barbari, cu aspect curativ, nusunt mai demne de crezare dec$t faptul istoric al %nvierii; lui Origennu-i este str@in@ ideea c@ Asclepios ar fi vreun demon, dar prefer@ s@sublinieze c@ nu exist@ nimic divin ^n cadrul ^nv@]@turilor sale, nimiccare s@ duc@ la sfin]enie, ca ̂ n cazul Evangheliilor sale (Idem, III, 23-25).

3. PSB 9 – Origen – Scrieri alese. Partea a IV-a, IBMBOR, Bucure}ti, 1984.

152

.

.

Se reitereaz@ un comentariu pe marginea sentin]ei „nu ceis@n@to}i au nevoie de doctori, ci cei bolnavi” (III, 61) }i se combateideea lansat@ de Cels cum c@ „predicatorul ideilor cre}tinef@g@duie}te c@ va vindeca trupurile bolnave, cu condi]ia s@ fie evita]ial]i medici competen]i, ca el s@ nu fie demascat”: doctrina cre}tin@se adreseaz@ }i medicilor, }i filosofilor. Credin]a nu excludeconsultarea medicului; pericolul poate veni tocmai de la medicii care^}i construiesc un sistem filosofic sau de valori steril (III, 75).

Opera de m$ntuire este asemuit@ cu vindecarea; un prieten ade-v@rat trebuie s@ se gr@beasc@ s@-}i vindece camarazii bolnavi (Idem,IV, 19). Pedeapsa dat@ de Dumnezeu oamenilor neascult@tori esteasem@nat@ cu tratamentul radical (opera]ii, cauteriz@ri) la care re-curge medicul atunci c$nd regimul prescris de el }i sfaturile sale tera-peutice precedente au fost ignorate (Idem, IV, 72).

O idee frumoas@ o g@sim ̂ n cartea a VII-a (49) ̂ n aceea}i lucrare:„iubirea de oameni }i grija pentru binele comun sunt mai bine servitede un doctor care dore}te s@ p@streze s@n@tatea mai multora, dec$tde unul care ar vrea s@ fac@ acest lucru doar pentru c$]iva”.

Ideea lui Cels de a fi invocate anumite zeit@]i egiptene (36 de de-moni) corespunz@toare diferitelor p@r]i ale corpului este ironizat@ deOrigen, cum se cuvine (Idem, VIII, 59).

Origen folose}te adesea exemplul medicilor buni pentru a ne su-gera o deontologie social@ corect@.

Un elev al lui Origen, Sf. Grigore Taumaturgul, episcop de Neoce-sareea (^n Pont), n. ^n 213 d.Hr., mort ^n vremea lui Aurelian(270-275), av$nd o preg@tire juridic@ }i urm$nd cursurile lui Origenvreo 5 ani, pr@znuit la 17.XI., a scris o „laudatio” dedicat@ fostuluis@u maestru: Discursul adresat lui Origen, ^nainte de a pleca [email protected]

Revine ideea lui Hristos-Medicul (Discurs, XVII). El a fost }i un tau-maturg deosebit, atribuindu-i-se multe miracole, ^nc$t la moarte, ^ncetatea Neocesareii, r@m@seser@ doar 17 p@g$ni.5

4. PSB 10 – Sf$ntul Grigorie Taumaturgul }i Metodiu din Olimp. Scrieri,Ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1984; pentru Sf. Grigorie, p. 9-36.

5. Timu} Gherasim – Dic]ionar Aghiografic, ed. II, Ed. Pelerinul Rom$n,Oradea, 1998, p. 359-365.

153

.

.

Metodiu din Olimp, episcop al Patarelor }i apoi al Tirului, sfin]itca episcop ^n Olimpul Liciei, are via]a pu]in cunoscut@. Se }tie sigurc@ a fost martirizat ^n 311 d.Hr., pr@znuit fiind pe 20.IX. Lucr@rilemai importante p@strate de la el sunt Banchetul sau Despre castitate}i Aglaofon sau Despre %nviere.6

%n Banchetul insist@ asupra Providen]ei care guverneaz@ via]a in-trauterin@ a copiilor, ca }i men]inerea corpului la parametri fiziologicinormali (datorit@ aceleia}i Providen]e) (Banchet, VI).

Idei medicale mai numeroase g@sim ^n Aglaofon.Este citat@ teoria lui Aristotel de interferen]@ a celor 4 elemente;

s$ngele este alc@tuit dintr-un element lichid }i o bil@ dubl@; elementullichid are aspectul serului, bila galben@ arat@ ca vinul, iar cea neagr@ca drojdia. %n corp exist@ o continu@ transformare, datorit@ c@lduriiinterne. Procesul de digestie este stimulat tot de c@ldur@, dup@ cum}i transformarea s$ngelui }i a c@rnii, apoi a bilei negre, ficatului }isplinei. Elementul fluid alimenteaz@ arterele, s$ngele venele, iar celv$scos m@duva. Este citat }i Hipocrate, care compara asimilarea nu-tri]iei cu procesul de nutrire al plantelor din p@m$nt. Carnea, oasele,tendoanele se transform@ ^n p@r, unghii, v$scozit@]i }i lacrimi, }i ^ncelelalte umori; acestea se ̂ ntorc ̂ n p@m$nt, p@m$ntul se transform@^n m$ncare, m$ncarea ^n s$nge, acesta ^n oase, p@r, tendoane(Aglaofon, I, IX). Putrefac]ia cadavrului asigur@ re^ntoarcerea ele-mentelor ^n masa lor (Idem, I, XIV). Fiecare f@ptur@ are organe spe-cifice mediului pentru care a fost preg@tit s@ tr@iasc@; la fel }i omulare ̂ n prezent anumite organe respiratorii, iar ̂ n momentul vie]ii spi-rituale vom avea organe spirituale (Idem, I, XXII). Corpul este pre-zentat ca un colaborator al sufletului, nu ca o c@tu}@ a lui (aici estecomb@tut Origene) (Idem, I, XXXI). Boala este specific@ vie]ii, aceastafiind privit@ ca o manifestare limitat@; ea este cauzat@ printr-un dez-echilibru ̂ ntre aport }i evacuare, prin exces sau lips@; de aceea omuleste muritor }i legat de pofte (Idem, I, XLVII).

Teoriile vechi prin care se specific@ faptul c@ m$ncarea „preparat@^n stomac ca-ntr-un cuptor” apoi trece ^n ficat, fiind apoi ^mp@r]it@

6. PSB 10, vol.cit., Sf. Metodiu la pag. 41-250; Timu} G., op.cit., p.618-619.

154

.

.

la fiecare organ dup@ necesit@]i, transform$ndu-se ^n s$nge, carne,oase }i tendoane nu pot fi asimilate cu procesele de nutrire aleplantelor. Diversificarea fiziologic@ a omului este specific@, fiindcontrolat@ de Providen]@ (Idem, II, IX). Materiile organice suntspecifice fiec@rui organ, m$ncarea neput$ndu-se schimba direct ^noase, tendoane, carne etc., ci doar ^n sucuri diferite, care ajung laorganele respective, unde vor fi transformate ^n s$nge, saliv@, lapte,bil@, mucozit@]i, lacrimi, transpira]ie. Este modificat@ vechea teoriehipocratic@ (Idem, II, XII).

Ne este prezentat@ }i o clasificare a s$ngelui: galben, negru, dens.Bila este galben@, cenu}ie, neagr@ }i verde. Seva se ^nmul]e}te ^nurma alimenta]iei, put$nd fi eviden]iat@ prin venesec]ie. Dac@ se pier-de }i „s$ngele adev@rat”, organismul sl@be}te. %n timpul bolii, sub-stan]a lichid@ fundamental@ se ̂ mpu]ineaz@, ap@r$nd cicatricile. Pro-cesul regenerativ se face prin reechilibrare umoral@, nu prin ̂ nlocuireatotal@ a ]esuturilor (Idem, II, XIII). Acestea ar fi c$teva din doctrinelemedicale ale timpului, date ca argument intelectual inclusiv ̂ n colocviiteoretice. Metoda maieutic@ a dialogului, combinat@ cu erudi]ia faccca aceste texte, de care ne despart zeci de secole, s@-}i conserveprospe]imea }i azi.

155

.

.

Idei medicale la scriitorii eclesiasticidin sec. IV d.Hr.

Secolul IV este secolul ultimelor persecu]ii, al P@cii Constantiniene,al marilor controverse teologice (ne referim ̂ n primul r$nd, la disputadintre ortodoxie }i arianism), al primelor dou@ Concilii Ecumenicesau al unor importante concilii locale.

Destui g$nditori cre}tini vor continua tradi]ia predecesorilor lor,folosind exemple }i teorii din lumea medical@ cu scop metaforic sau^n confrunt@ri dogmatice.

Totodat@, vor ap@rea }i perspective noi: crearea primelor spitale}i azile, din impuls }i sub conducerea eclesiastic@, precum }i mani-festarea unui autentic evergetism (binefacere, filantropie) din parteamedicilor „anarghiri” („f@r@ argin]i”, voluntari).

Vom prezenta ^nt$i c$teva figuri de personalit@]i care au abordatproblemele teoretic. Altor figuri medicale semnificative, ca }i unordate de ordin particular (arheologic, juridic, arhitectural etc.) le vomdedica dou@ capitole separate.

Una din primele figuri spirituale pe care dorim s@ le prezent@meste cea a Sf. Afraates (Farhad) Persanul, episcop }i martir. Datana}terii sale nu ne este cunoscut@; fusese ^n prealabil zoroastrian,ulterior convertindu-se la cre}tinism; c@lug@rit la m@n@stirea MarMattai din Mosul (Mesopotamia), ne-a transmis 23 de Omilii spi-rituale. Moare ̂ n timpul persecu]iilor lui Shappur II (309-379), ̂ n 345d.Hr. Este comemorat la 1.XI.1

Hristos-Medicul este cel care vindec@ prin credin]@; credin]a omu-lui este necesar@ ca o cooperare la vindecare (Om. I, p. 41). Vin-decarea oferit@ de Hristos este totodat@ }i o eliberare, }i un semn aldragostei sale (Om. II, p. 65). Via]a spiritual@ prezint@ multe asem@-n@ri cu domeniul medical. Confesorii sunt asimila]i medicilor, caretrebuie s@ ^nve]e de la Medicul cel mare adev@ratul medicament ne-cesar r@zboiului spiritual; medicii din armata persan@, odat@ ce-}i

1. Sf. Afraat Persanul – %ndrum@ri duhovnice}ti, Ed. Anastasia, Bucure}ti,1998, studiu introductiv de Mihai Gh. Milea.

156

.

.

^ndeplineau bine misiunea, erau decora]i }i recompensa]i de rege(Om. VII, p. 113). R@nile nu sunt ascunse ̂ nainte medicului priceput;analog, nu trebuie s@ ne ascundem r@nile spirituale ̂ naintea unui con-fesor versat. Odat@ ce bolnavii refuzau s@-}i prezinte pl@gile, medicilornu li se poate imputa nici o vin@. A doua vindecare este, de regul@,mai dificil@, la fel }i peniten]a dup@ recidiva ^n p@cat. Dup@ cummedicii nu au voie s@ refuze nici un bolnav care le solicit@ ajutorul,^n mode analog trebuie s@ procedeze }i confesorii (Om. VII,. pag.114-117, op.cit.).

Eusebius Pamphylus, cunoscut }i ca Eusebiu din Caesareea, esteconsiderat primul istoric sistematic al Bisericii Cre}tine. N@scut pe la260-264 d.Hr., ̂ n Caesareea Palestinei, ̂ ntr-o familie p@g$n@, a fostbotezat }i influen]at de martirul Pamphylus († 16.II.309), c@ruia i-aluat }i numele, din venera]ie. Activitatea lui redac]ional@ este de pri-m@ important@ ^n istoriografie; a ajuns }i capelan }i secretar cu pro-bleme eclesiastice al Sf. Constantin cel Mare. Fiind semi-arian, nu aputut fi canonizat. A murit ^ntre 337 (anul mor]ii lui Constantin) }i340 d.Hr.2

Deocamdat@ ne intereseaz@ Via]a lui Constantin cel Mare sauConstantini, redactat@ dup@ moartea ^mp@ratului, prin 337 d.Hr.3

Istoria Eclesiastica, opera fundamental@ a lui Eusebiu, redactat@^ntre 321-314 d.Hr., ne va servi ca izvor mai ^ncolo.

%n Vita... ne sunt descrise opera]iile magice f@cute de Maxen]iu,care folosea metoda splanhnomanciei (ghicitul cu organe) prin sec-]ionarea femeilor gravide sau a nou-n@scu]ilor, oripil$nd cet@]eniiromani (Idem, I, 36, 1). Ne este descris@ }i moartea lui Galeriu (312d.Hr.), alt membru al tetrarhei, remarcat }i el prin persecu]iile feroceanti-cre}tine: ^n urma unui abces anal, fistulizat, suprainfectat, de-gaj$ndu-se o cumplit@ halen@ }i cu miros greu ^n apropierea lui, ur-mat@ de apari]ia viermilor }i cangrenarera c@rnii. Simptomatologiane este plastic sugerat@ (Idem, I, 57, 1-3).

Ne sunt redate }i fragmente din discursurile }i proclama]iile Sf. Con-

2. PSB 13 – Eusebiu din Caesareea – Scrieri. Partea I, Ed. IBMBOR, 1987,Bucure}ti (con]ine Istoria Eclesiastic@ }i Martirii Palestinieni); PSB 14 –Idem, Scrieri. Partea a II-a, IBMBOR, Bucure}ti, 1991 (con]ine operalegat@ de activitatea constantinian@).

3. PSB 14, p. 60-290; }i studiul introductiv al prof. Emilian Popescu.

157

.

.

stantin cel Mare, sau chiar din omiliile acestuia. %n proclama]ia pe careConstantin o trimite Bisericilor, el compar@ credin]a cre}tin@ cu unmedicament aflat la ^ndem$n@ oricui; cine ^ns@ refuz@ vindecarea nuare dreptul moral s@-i ^ndemne pe al]ii s@-l imite (Idem, I, 59).

%n scrisoarea c@tre Alexandru (episcopul Alexandriei) }i Arius (pre-otul eretic), Sf. Constantin compar@ ereziile }i dezbin@rile eclesiasticecu o cumplit@ boal@, care urgent trebuie vindecat@ (Idem, I, 65-66).Eusebiu ne descrie }i demolarea sanctuarului lui Asclepios din Cilicia,^n timpul campaniei de distrugere a unor sanctuare ^n care erau im-plicate imoralitatea sau magia: locul unde bolnavii se ^ncredin]a oni-ro-terapiei (prin vis) a fost demolat de un manipulum de solda]i, „duhulacela nemaig@sind spre a se feri de n@past@ dec$t leacul de care sezice c@ ar fi avut el parte atunci c$nd a fost lovit de tr@znet” (Idem, III,56). Printre alte opere de ^nnoire moral@ a Imperiului, Sf. Constantincel Mare a abrogat }i anumite legi cu caracter restrictiv, discriminator.Una din ele viza impozitul persoanelor f@r@ copii }i c@rora, ulterior, lise confisca succesiunea material@. Sf. Constantin ^n decretul deabrogare a legii recunoa}te diferite cauze ale sterilit@]ii (boal@,voluntar-ascetic@ etc.), cauze care trebuie admirate sau comp@timite,dup@ caz, nicidecum persecutate (Idem, IV, 2). Ne este indicat }i faptulc@ Sf. Constantin frecventa la sf$r}itul vie]ii o cur@ de ape termale,l$ng@ Constantinopol (la Hellenopolis) (Idem, IV, 61, 1).

Lucr@rile lui Eusebiu sunt importante pentru caracterul lor docu-mentar, descriptiv.

Sf. Ciril, episcopul Ierusalimului (n. ^n jur de 313, ^n jurul Ierusa-limului, mort la 18.III.386, pomenit ^n aceea}i zi), ajuns episcop ^ncapitala cre}tin@t@]ii ^n 351, a fost implicat ^n toate controverseledogmatice din vremea lui, men]in$ndu-}i ^ns@ ortodoxia credin]ei.%n Catehezele sale (18 cu alte 5 mistagogice) se refer@ }i deja clasiceleimagini medicale cunoscute.4

Dorind s@ arate impostura care a generat maniheismul,* se refer@

4. S. Cirillo di Gerusalemme – Le Catechesi, Ed. Cantagalli, Siena, 1943.* maniheismul este o sect@ gnostic@ ce propov@duie}te dou@ principii

eterne, cel Bun }i cel R@u; cel Bun, spiritual, cel R@u, material. Hristosa fost doar un precursor al lui Manes, care se considera ^ntrupareaParacletului (Spiritului Sf$nt), dorind s@ creeze un eclectism ^ntrecre}tinism, gnosticism, zoroastrism }i budism.

158

.

.

la episoade din via]a lui Manes, numit (ca sclav) anterior Cubricus,care dup@ diferite f@r@delegi s-a refuzat ̂ n Persia. Aici a ̂ nceput s@-}ipropov@duiasc@ sistemul dogmatic, ^ncerc$nd }i vindec@ri mira-culoase; ̂ n urma unei tentative nereu}ite de vindecare prin rug@ciunea fiului }ahului, ̂ mpiedic$ndu-l s@ consulte al]i medici, acesta a murit.Manes a fost executat ^n mod atroce, pentru omicid (Cateheze, VI,p. 101).

Nu ^ntotdeauna metodele taumaturgice se soldau cu succese...Sunt descrise }i alte practici ale discipolilor manihei}ti, cum ar fi

consumul de smochine cu lichid seminal sau vaginal, b@ile de puri-ficare aferente, vegetarismul lor emfatic – aceast@ erezie fiind con-siderat@ ca o cumplit@ maladie (Idem, VI, p. 104-105).

Bolile somatice sunt considerate ca av$nd adesea o cauz@ spiri-tual@; nu putem avea preten]ia s@ le trat@m, c$t@ vreme nu vindec@mboala spiritual@. Bine^n]eles, Hristos-Medicul este cel care vindec@^n aceste situa]ii (Idem, X, p. 137-138). Perfecta sincronizare a dife-ritelor organe din corp (sunt date }i exemple) este rezultatul Provi-den]ei }i ra]iunii divine (Idem, IX, p. 128-129). Dup@ cum o boal@vindecat@ las@ ^ntotdeauna sechele, la fel p@catul las@ ^ntotdeaunasechele, vindecabile prin Sf. Botez (Idem, XVIII, p. 302; XVIII, p.294 – se repet@ ideea de providen]@ ^n dezvoltarea embrionuluiuman). Deci motivele metaforice devenite deja abituale ̂ n educareacredincio}ilor.

Sf$ntul Athanasie cel Mare (n. la 295 d.Hr. ^n Alexandria, m. ^n373 d.Hr. ^n acela}i loc, comemorat la 18.I. ^n Biserica Oriental@ }ipe 2.V. ̂ n cea Latin@) a fost campionul luptei de ap@rare a ortodoxieicritologice din sec. IV, suferind pentru aceasta multe tribula]ii, exilurisau [email protected]

%n Cuv$nt ^mpotriva Elinilor, lucrare polemic@, se refer@ la orga-nele de sim], neutre din punct de vedere spiritual, dar care, prin liberaop]iune, odat@ ce sunt utilizate, deviindu-se de la adev@ratul scop,pot fi cauze instrumentale ale p@catului (op.cit. IV). %n faimosul s@utratat Despre ^ntruparea Cuv$ntului (capodopera sa dogmatic@) vaprelua motivul lui Hristos-Medic (op.cit. XLIV) a c@rui ̂ ntrupare este

5. Timu}, op.cit., p. 128-138; V.Sf., I, p. 23-204; PSB 15 – Sf$ntulAnastansie cel Mare – Scrieri. Partea I, IBMBOR, Bucure}ti, 1987.

159

.

.

d@t@toare de adev@rat@ via]@; Asclepios care a fost zeificat pentruc@ descoperise uzul anumitor plante medicinale („prin }tiin]a naturii”)nu poate fi comparat cu Hristos, care vindeca boli congenitale, alun-g$nd boli „}i moartea ^ns@}i” (op.cit., XLIX).

Sf$ntul Macarie Egipteanul, n. pe la 300 d.Hr., ̂ n Egiptul de Sus,va fi un asiduu cercet@tor al vie]ii ascetice; a fost sfin]it preot pe la40 de ani, taumaturg, av$nd }i o ^nsemnat@ oper@ literar@: 50 deomilii spirituale, 7 tratate ascetice, 4 scrisori, rug@ciuni }i sentin]e. Amurit ^n Pustia Sketic@ (Egiptul de Sus) paradisul ascetismului egip-tean. Este comemorat pe 19.I.6

%n Via]a lui sunt descrise diferite tehnici taumaturgice:– vindecarea unei femei maleficiate, prin stropire cu ap@ sfin]it@}i cu rug@ciuni (PSB 34, p. 37);– descrierea fenomenului de „Fata Morgana”, frecvent ^ncondi]iile aride ale Pustiei Sketice (Idem, p. 40);– vindecarea unei fete paraplegice, cu rug@ciuni }i ulei sfin]it;dup@ 20 de zile fata fiind capabil@ s@ mearg@ (Idem, p. 412);– un copil edematos, cu o posibil@ posesiune diabolic@, a fostvindecat prin punerea m$inii drepte pe capul acestuia, a m$iniist$ngi pe inima lui, prin rug@ciune }i ungere cu ulei sfin]it. Sf.Macarie, odat@ ce lichidul a fost evacuat, i-a impus un regimde abstinen]@ de 40 de zile la carne }i vin. A fost stropit }i cuap@ sfin]it@ (Idem, p. 42);– ca principiu de conduit@ spiritual@ ^n caz de maladie: „Dac@e ajunge o boal@ a trupului s@ nu te nelini}te}ti. C@ci dac@ St@-p$nul T@u vrea s@-]i ̂ ncerce trupul, cine e}ti tu ca s@ te superi?Nu ̂ ]i poart@ El de grij@ ̂ n toate? Nu cumva tr@ie}ti ̂ n afar@ deEl? Rabd@ deci }i roag@-L s@-]i d@ruiasc@ cele ce sunt de tre-buin]@; c@ci aceasta este voia Lui. Arat@ ^ndelung@ r@bdare }iiubire” (Idem, p. 55);– un alt copil paralitic, abandonat la chilia sf$ntului de c@tretat@l s@u (^n vederea vindec@rii) este t@m@duit printr-un simplu^ndemn: „Scoal@-te }i du-te dup@ el!” (Idem, p. 60).

6. PSB 34 – Sf$ntul Macarie Egipteanul – Scrieri, Ed. IBMBOR, Bucure}ti,1992; Timu}, op.cit., p. 556-558; coman I. G. – Patrologie, III, p.396-404.

160

.

.

%ntr-una din Epistolele lui, el compara tratamentul diversificat apli-cat de medici ^n cazul diferi]ilor pacien]i cu metodele diversificatenecesare pentru discipolatul spiritual (Idem, p. 77).

Motivul lui Hristos-Doctor se reg@se}te }i ^n g$ndirea lui Macarie(Omilia XX, 1), explic$ndu-se aceast@ compara]ie (Omil. XXVI, 23)sau ^n Omil. XXX, 9. Vindecarea fizic@ are }i un echivalent spiritual(Omil. XXXI, 1). Gesta]ia f@tului }i na}terea lui, ca }i ochiul – organsenzorial – prin func]ia lor se preteaz@ la analogii spirituale (Omil.XLIII, 5; 7) – este amintit@ }i uciderea f@tului c$nd acesta nu poatefi expulzat, de c@tre medici, cu bisturiul, }i trecerea „de la o moartela alta”. Boala leprei este comparat@ cu p@catul, put$nd fi vindecat@doar de Hristos, prin sacramente (Omil. XLI, 4-5).

Dumnezeu, ̂ n mila Lui, a ̂ nzestrat p@m$ntul cu plante medicinale}i cu medicamente; a prev@zut procesele de vindecare prin interme-diul medicilor. Aceste mijloace au fost date la ̂ ndem$na celor pedep-si]i pentru p@cat, prin ^mboln@virea naturii umane. Ascetul }i lupt@-torul pentru sfin]enie ^ns@ poate folosi }i alte mijloace, specifice lui(Omil. XLVIII, 5-6).

Sf. Macarie Egipteanul va condensa ^n opera lui ideile directoarecare vor fi perpetuate ^n monahismul cre}tin.

Sf. Ioan Gur@ de Aur, sau Ioan Chrysiostom este unul din cei careprin complexitatea operei sale, prin probitatea lui moral@, prin lipsade compromis ^naintea autorit@]ilor statale, prin ^nnoirea adus@ deel cultului liturgic capadocian („Liturghia Sf. Ioan Gur@ de Aur” esteliturghia comun@ a Bisericii R@s@ritene) a fost considerat unul dinDoctorii Eclesiastici ai Orientului. N@scut ^n Antiohia ^n 344 d.Hr.,av$nd parte de studii alese ^n filosofie }i retoric@ (cu Andragatiou }iLibaniu, acesta din urm@ maestru }i al lui Vasile cel Mare), parcurg$ndtoate treptele eclesiastice, a fost consacrat episcop al Constanti-nopolului ^n 398. Aici spiritul s@u retoric, everget, caritativ }i intran-sigent l-au f@cut incomod ^naintea autorit@]ilor corupte. A fost exilatla Comane, ^n Anatolia, unde a }i murit ^n 14.IX.407. Relicvele saleau fost apoi purtate ^n triumf apoteotic la Constantinopol }i apoi laRoma. Este comemorat ^n 13.XI., 27.I }i 30.I. ^n Biserica Oriental@}i ^n 13. IX ^n Biserica [email protected]

7. Timu} G., op.cit., p. 447-451; V. Sf., II, p. 132-133.

161

.

.

Din p@cate, opera complet@ a Sf. Ioan Gur@ de Aur nu ne-a fostaccesibil@, iar investigarea ei, ca }i ̂ n cazul altor scriitori de anvergur@(Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare sau Augustin) ar merita studiiaparte.

%n Omilii la Facere,8 Sf. Ioan uzeaz@ la metafore deja cunoscute:bolile iau na}tere prin dep@}irea m@surii comune }i suprasolicitareaorganelor (Idem, XXXVII, IV). Hristos-Medicul ne supune la probe}i ̂ ncerc@ri, tocmai ca s@ putem realiza studiul bolilor noastre spirituale(Idem, XL, III). Medicul, ^n cazul unui bolnav reticent, care evit@ tra-tamentul, ^l poate abandona un anumit timp, tocmai ca progresiabolii s@-i atrag@ aten]ia asupra imperativului terapeutic (Idem, XLI,I); ^n cazul unei boli grave, medicul se mobilizeaz@, ^ncerc$nd toateremediile posibile, fie pentru a-}i demonstra erudi]ia, fie pentru aavea con}tiin]a ^mp@cat@ (Idem, XLIII, III). R@nile corporale, indi-ferent de tratament, vor prezenta sechele; cele spirituale, atent ^n-grijite, nu (Idem, LV, III); medicul care ̂ ntrebuin]eaz@ tratamente ina-decvate este pasibil de pedeaps@ (Idem, LIX, V). Diferitele personajebiblice din Cartea facerii sunt comparate comportamental cu medicii.Medicina devine astfel un auxiliar exegetic pentru Sf. Ioan.

Sf. Grigore de Nyssa, fratele Sf. Vasile cel Mare, este principalulautor ascetico-mistic din sec. IV, fiind totodat@ }i o persoan@ enci-clopedic@. N@scut ^n Caesareea Capadochiei, pe la 335 d.Hr., bu-cur$ndu-se nu numai de o prepara]ie academic@ select@, urm$ndinclusiv studii medicale9 }i fiind emulat at$t ̂ n familie, c$t }i ̂ n cercullui de prieteni, a fost consacrat episcop al Nyssei ̂ n 371. A polemizat,av$nd }i de suferit, cu arienii. A ajuns }i mitropolit al Sebastei, cudrept de a inspecta bisericile din Pont }i Capadocia. %n timpul Sino-dului II Ecumenic (la Constantinopol), ̂ n 381, a fost denumit pilastrual Ortodoxiei. A murit ^n 400, la 10.I., c$nd este }i comemorat. Esteun teolog speculativ de for]@, fiind ^nscris pe linia continuatoare alui Origen.10

8. PSB 22 – Sf. Ioan Gur@ de Aur – Scrieri. Partea a II-a, Ed. IBMBOR,Bucure}ti, 1989.

9. Larchet, Jean-Claude – Teologia bolii, Ed. „Oastea Domnului”, 1997,Sibiu, p. 105.

10. Timu} G., op.cit., p. 356-358; Coman I. G. – Patrologie, Ed. IBMBOR,Bucure}ti, 1956, p. 167-177.

162

.

.

%n opera sa Despre facerea omului, scris@ pe la 379 d.Hr. ne suntprezentate o serie de conexiuni ^ntre medicin@, teologie, biologie,}tiin]e naturale, eviden]iindu-se din plin enciclopedismul autorului.

Omul a fost destinat s@ domneasc@ asupra celorlalte regnuri vii,fiind ^nzestrat ^ns@ cu parametrii biologici mult inferiori acestora(abund@ exemplific@rile) – o dovad@ a faptului c@ a guverna esteatribu]ia ra]iunii }i inteligen]ei }i a lipsei de comun@ m@sur@ ̂ ntre om}i regnul animal (Idem, VIII). Via]a uman@ are o dimensiune corpo-ral@, senzorial@ (ra]ional@ }i nera]ional@) activ@ }i spiritual@. M$na }iorganul vorbirii sunt probe ale ra]ionalit@]ii omului; lipsa lor ar deter-mina modific@ri somatice ^n specia uman@ similare animalelor (ocombatere decis@ a ideilor preluate ulterior de Lamarck), mai alesla nivelul membrelor }i a sistemului de fona]ie al gurii (descris ^n de-taliu) (Idem., VIII). Este descris sistemul fonic uman, rolul traheii, allaringelui, rolul fonic al etmoidului, al faringelui, al conforma]iei ca-vit@]ii bucale, sau al nasului (Idem, IX). Sunt analizate cu acurate]e}i procesele adaptative vizuale }i concordan]a optic@, precum }i rolulcognitiv al organelor de sim] (Idem, X).

Sunt analizate }i teoriile lui Posidonios, maestrul lui Cicero }i com-parate cu cele ale lui Galen, autor urmat preponderent de Sf. Grigore.Posidonios considera c@ sediul g$ndirii ar fi inima, de]in@toarea c@l-durii. Grigore, urm$ndu-l pe Galen, considera meningele ca organintegrativ al informa]iilor senzoriale; leziunile meningeale (traumatice,prin intoxica]ie etanolic@ sau alte boli) demonstreaz@ o alterare acapacit@]ii de judecat@.

St@rile emotive au impact aspra stomacului, vasoconstric]iei „}itulburarea” ^mpingerii s$ngelui spre cap”; respira]ia for]at@ care ur-meaz@ este cauza unei presiuni puternice asupra organelor res-piratorii. St@rile emotive pot provoca rev@rsarea bilei hepatice ̂ n duo-den, aceasta poate intra astfel ^n s$nge, cauz$ndu-se ictere sau he-patit@. Este explicat }i mecanismul secre]iei lacrimale, prin abunden]as$ngelui ̂ mpins spre cap, ca }i mecanismul fiziologic al r$sului. Ficatulnu are nici o func]ie spiritual@, ci una fiziologic@ specific@. Creierulca }i alte posibile organe, pot fi cel mult instrumente ale g$ndirii,dar nicidecum cauzele ei (Idem, XII). Observ@m cuno}tin]e de fizio-

163

.

.

logie foarte avansate pentru acel timp. Mai mult, Sf. Grigore intuiadeja procesul circula]iei sangvine ^n organism.

Urmeaz@ descrierea mecanismului de „c@scat” }i de relaxarepost-prandial@, prin „aburii degaja]i ^n urma digestiei alimentare”.Se ^ncearc@ }i o explica]ie a torpoarei unor organe de sim]. Somnul}i visele au de cele mai multe ori o cauz@ fiziologic@. %n timpul somnu-lui ra]iunea este inactiv@; visele sunt cel mai adesea generate de nece-sit@]ile organice. Cele revelate sunt excep]ii av$nd scopuri precise.Sf. Grigore ne descrie }i o experien]@ din timpul pastora]iei sale: opersoan@ bulimic@ cu transpira]ie abundent@ }i agita]iei, av$nd unepisod de constipa]ie, a le}inat. Ulterior, a acceptat un tratament.Visele pot fi variate, ^n func]ie de afectarea stomacului sau a altororgane (Idem, XIII).

Sf. Grigore vorbe}te }i de natura spiritual@ a sufletului }i deci im-posibilitatea lui de a fi localizat ^n organism (Idem, XIV).

Sf. Grigore se refer@ din nou la Galen, c$nd clarific@ organele }iaparatele corpului, men]ion$nd interdependen]a acestora. Organelede sim] au un rol esen]ial ̂ n via]a de rela]ie, }i pentru savurarea vie]ii.Sistemul osteo-articular, combin$nd materia moale cu cea dur@ esteindispensabil pentru mi}care, dar }i pentru sus]inerea organismului^ntr-o pozi]ie normal@. Creierul are un rol fundamental ̂ n men]inereavie]ii; principiul eficient al vie]ii este ̂ ns@ c@ldura. Inima este, de ase-menea, un organ esen]ial; pompeaz@ aerul ^n artere, spre pl@m$n;este organul generator de c@ldur@, dar }i cel care intervine ̂ n respira]iaautomat@. Ficatul este principalul releu sanguin, aici av$nd loc con-versia s$ngelui ̂ n substan]e umede, fiind ̂ n leg@tur@ }i cu inima. Sto-macul fiind ^n vecin@tatea inimii, are rol ^n digestie, termoreglare }inutri]ie. Sunt descrise raporturile anatomice ale inimii, ficatului sto-macului, sistemului port (cu imprecizii) }i sistemul meningeal.11

Fiecare ]esut sau organ este hr@nit la modul s@u specific (Idem,XXX).

Cuv$nt apologetic la Hexaimeron,12 scris tot pe la 379 d.Hr. }idedicat fratelui s@u Petru, con]ine alte c$teva idei legate de medicin@;

11. PSB 30 – Sf$ntul Grigore de Nyssa – Scrieri. Partea a II-a, Ed.IBMBOR, 1998, Bucure}ti.

12. Toate lucr@rile citate ale Sf. Grigore de Nyssa se afl@ ^n vol. PSB 30.

164

.

.

demascarea pitoniei, a ventrilogismului gastric, procedeu realizat „cuajutorul demonilor” (Despre Pitonis@, op.cit., p. 132).

%n Marele cuv$nt catehetic sunt da]i ca exemplu bolnavii care aubunul sim] s@ nu prescrie medicilor metode de tratament, nici s@ dealec]ii binef@c@torilor lor despre modul de a fi trata]i; ^n mod analog,nu trebuie s@ chestion@m de ce m$ntuirea noastr@ s-a realizat ̂ n acestmod (prin %ntrupare, P@timire }i %nviere) }i nu prin altul (vol.cit., p.313). Dup@ cum bolnavii se opun }i se zbat ̂ n timpul unui tratamentenergic, dar dup@ aceea sunt plini de recuno}tin]@ fa]@ de mediciicare i-au vindecat, a}a vor fi recunosc@toare f@pturile restaurate prinapocatastaz@ (Idem, p. 323).

Dialogul despre suflet }i ̂ nviere se desf@}oar@ ̂ ntre Grigore }i sorasa, Sf. Macrina (everget@, c@lug@ri]@; † 19.VII.379 d.Hr.).13 Sf.Macrina ̂ n decursul dialogului (ea fiind cel mai mare copil din familiade sfin]i ai lui Vasile }i Grigore) este mentora discu]iei. F@r@ ̂ ndoial@,ea a fost cea care s-a ocupat de educa]ia religioas@ timpurie a fra]ilormai mici, al@turi de mama ei, Sf. Emilia. %ntr-una din argumenta]ii,Sf. Macrina descrie o examinare obiectiv@ f@cut@ ^n mod obi}nuitde un medic al acelor timpuri:

– luare pulsului, indicator al progreselor bolii, al inflama]iei saual sl@biciunii corporale;– pozi]ia corpului;– tonusul muscular;– starea organelor interne (prin palpare);– paloarea fe]ei; galben@/verzuie;– mi}carea globilor oculari;– existen]a dispneei sau tahipneei.

Organele de sim] sunt ^n rela]ie cu creierul, fiind coordonate dera]iune }i intelect (vol.cit., p. 355).

Contactele Sf. Grigore de Nyssa cu ambientele medicale pot fidemonstrate }i prin coresponden]a cu arhiiatrul Eustathes, pe la379-385 d.Hr.; medicul era preocupat de soarta copiilor mor]i mici;Sf. Grigore î trimite un ^ntreg tratat dogmatic dedicat Sf. Treimi, ^ncare este tratat }i acest subiect.14

13. Timu} G., op.cit., p. 561.14. PSB 30, p. 428-443.

165

.

.

Sf. Grigore de Nazianz, omonim al precedentului, prieten cuacesta, cu Vasile cel Mare, cu Ioan Chrysostom, prin vastitatea operei}i prin ortodoxia ei este considerat al doilea Doctor al Bisericii deR@s@rit. S-a n@scut la Arianz, aproape de Nazianz, pe la 329-330,ca fiu al episcopului Grigorie cel B@tr$n. Preg@tirea sa intelectual@va fi des@v$r}it@ ^n Caesareea Capadociei, ^n Caesareea Palestinei,la Alexandria }i la Atena; ̂ n timpul studiilor se va ̂ mprieteni cu Vasileal Capadociei. Va fi sfin]it preot ^n 361, la Nazianz; ^l va ajuta petat@l s@u ^n pastora]ie. %n 371 va fi f@cut episcop de Sasioma, de Sf.Vasile cel Mare. Va fi invitat la Constantinopol ̂ n 379, pentru a ajutala aplanarea conflictelor din acea Biseric@; va deveni patriarh al aceleicet@]i ^n 380; dup@ Sinodul II Ecumenic, unde va fi un st$lp al Or-todoxiei, repro}$ndu-i-se faptul c@ de]ine dou@ diocese, ^}i va dademisia din func]ia de patriarh, se va retrage ^n Capadocia, va gu-verna diocesa de Nazianz }i apoi se va retrage ^n localitatea natal@,unde va continua s@ scrie. Va muri ^n 389 d.Hr. Este comemorat ^nBiserica Oriental@ la 30.I., iar ^n cea Latin@ pe 2.I.15

Opera sa con]ine diferite discursuri cu caracter teologic }i moral,panegerice, omilii sau poezii. %n Discursurile XXVIII – Despre Teo-logie – }i XXXII – Despre cump@tarea discu]iilor – ne este prezentat@o viziune integrativ@ a persoanei umane.

Discursul XXVII16 trateaz@ despre conceptul de Providen]@, Or-dine, scop; instinctul are ̂ ntotdeauna un scop, fiind orientat spre ceva;individul este muritor, specia este nemuritoare (22-28). Ne este de-scris mecanismul auzului }i corelarea acestuia cu v@zul; organele desim] sunt controlate de ra]iune }i indirect de spirit (22). Clasificareaanimalelor }i a propriet@]ilor acestora, ca }i demonstrarea prezen]eiinteligen]ei lucrative la acestea î sunt prilej pentru a reliefa ordinealumii create (24-25). Elogiaz@ b@ile terminale, necesare pentru re-dob$ndirea s@n@t@]ii (26); el ̂ nsu}i va frecventa b@ile de la Xanxaris,^n 382, dup@ cum scrie ̂ n Epistola CXXV, 4. Va deosebi cauzele pri-mare de cele secundare (27), demonstr$nd c@ adev@rata }tiin]@ tinde

15. Coman, I.G. – Patrologie, 1956, p. 177-185; V.Sf., I, p. 12-13.16. Sources Chretiennes – SC 250 – St. Grégoire de Nazianze – Les

Discours, Ed. Cerf, Paris, 1978.

166

.

.

spre cunoa}terea cauzelor, dar va fi ^ntotdeauna limitat@ ^n posi-bilitatea de a cunoa}te cauza Prim@ (29).

Discursul XXXII,17 ̂ n paragraful 27 va trata problema cunoa}teriide sine a fiin]ei umane. Spiritul („nous”) controleaz@ ra]iunea }i cu-v$ntul („logos”, „loghismos”) care, a r$ndul lor, dirijeaz@ activitateacorpului („soma”). Spiritul este intelectual }i liber, cel uman fiind creatdup@ imaginea celui Divin. Spiritul se rela]ioneaz@ cu lumea ^ncon-jur@toare prin intermediul ra]iunii }i al organelor de sim]. cuv$ntulprovine de la spirit, este adresat altuia, fiind purt@tor de informa]ie.Pasiunile provoac@ modific@ri ale mi}c@rilor s$ngelui; prin retragere(pudoarea, pl@cerea, speran]a) sau prin fierbere (m$nie, invidie, or-goliu, am@r@ciune) (30).

Legile crea]iei }i buna func]ionare a organismului vor fi controlatede spirit; acesta este ^n esen]@ doctrina Sf. Grigore de Nazianz.

Nemesius din Emesa, episcop al ora}ului omonim, a fost un adeptal }colii teologice deschise de Eusebiu din Caesareea. Datele carene-au fost accesibile despre acest episcop }i despre lucrarea lui fun-damental@ Despre natura omului (P.G., 40, 503-818) au fost minime.Lucrarea este, de fapt, un tratat de antropologie cre}tin@, bogat ^nconexiuni filosofice (Platon, Aristotel, Democrit, Epicur, Plotin, Porfir,Jamblichos), medicale (Galen) sau teologice (Origen, Apolinariu alLaodiceii, Eunomiu etc.). Conceptele de Providen]@ }i de armonie,descrierea fiziologiei suflete}ti, raporturile dintre suflet }i facult@]ileintelectuale }i rela]ionarea acestora cu corpul uman, ideea destinului,au fost toate analizate ^n aceast@ lucrare.18

%n cap. XXIV este descris pulsul arterial, ritmic armonios, care preiami}c@rile inimii; se face referire la bila galben@, care serve}te ladigestie }i evacuarea tubului digestiv.19

Regret@m c@ aici la Cluj nu am putut avea acces la acest tratat.Un alt capadocian care s-a impus at$t ^n g$ndirea teologic@ (me-

17. SC 318 – St. Grégoire du Nazianze – Les Discours, Cerf, Paris, 1985.18. Coman I.G. – Patrologie, III, 1998, p. 524-533; autorul insist@ mai

mult asupra problemelor teologice, dup@ cum este }i normal.19. Laignel-Lavastine, M. – Histoire générale de la medicine, de la

pharmacie, de l’art dentaire et de l’art vétérinaire, vol. I, Ed. AlbinMichel, Paris, 1936, p. 438.

167

.

.

rit$nd }i el titlul de Doctor Ecclesiae), dar }i ca un reformator social,a fost Sf. Vasile cel Mare.

S-a n@scut ^ntr-o familie de sfin]i (at$t p@rin]ii, c$t }i fra]ii s@i aufost canoniza]i), ^n 329 d.Hr., ^n Caesareea Capadociei. %n copil@riea fost vindecat de o boal@ incurabil@, prin rug@ciunile mamei sale,Sf. Emilia. A studia ̂ n Caesareea Capadociei, Constantinopol, Atena,urm$nd cursuri de filosofie, retoric@, matematic@ }i geometrie, me-dicin@ }i teologie. %n 335 s-a ^ntors ^n ora}ul natal, unde a deschis o}coal@ de retoric@. A c@l@torit prin Mesopotamia, Siria }i Egipt, fiindinteresat de experien]ele monastice. s-a retras ^n Pont, unde a prac-ticat eremitajul, ̂ nfiin]$nd apoi mai multe m@n@stiri comunitare, at$tpentru b@rba]i, c$t }i pentru femei. %n 363 a fost sfin]it preot ^n Cae-sareea Capadociei, iar ^n 370 a fost ales episcop al aceleia}i cet@]i.Imediat a ^nceput o intens@ activitate evergetic@, ce a culminat cufondarea Basiliadei, un complex incluz$nd spitalul, }coli, azile pentruorfani }i v$rstnici, }i prima gr@dini]@ de copii (371 d.Hr.). %mp@ratularian Valens l-a persecutat }i tracasat ^ndeajuns, f@r@ ca Vasile s@cedeze. %n acela}i timp, a l@sat o oper@ teologic@ [email protected]@vicios de c$]iva ani, a r@mas neclintit ^n ap@rarea drepteicredin]e, s@v$r}indu-se din via]@ la 1.I.379 d.Hr. A fost regretat decre}tini, de evrei }i de p@g$ni. Este s@rb@torit de Biserica Oriental@^n 1.I. }i 30.I., iar de cea Latin@ ^n 2.I.20

%n timpul p@storirii sale episcopale Sf. Vasile a ]inut nenum@rateomilii; cele de la Hexaimeron (Cele 6 zile ale Crea]iei)21 au r@mascelebre; con]in }i c$teva referin]e medicale.

Omiliile VII, VIII studiaz@ comportamentul social al animalelor.dovedind un acut spirit de observa]ie (devans$ndu-i pe Maeterlinck}i pe K. Lorenz), demonstr$nd corela]ii ^ntre comportamentul socialal unor animale }i cel al omului. Omilia IX trateaz@ despre instinct,ordinea crea]iei, interdependen]a organelor umane }i scopul lor te-leologic (fiecare organ corespunde unei func]ii }i este caracterizat demediul de via]@).

20. Timu}, op.cit., p. 913-922.21. SC 26 bis – Saint Basile le Grand – Homélies, Ed. Cerf, Paris, 1968.

Notele comparative cu autorii clasici sunt datorate patrologului StanislasGiet.

168

.

.

Omilia V }i ^n 4 ofer@ c$teva remedii medicale, inspirate din bo-tanic@. Mandragora este recomandat@ ca }i somnifer, iar opiumulca anestezic. Anumite plante pot fi utile ̂ mpotriva frigului sau ̂ n dimi-nuarea unor instincte. Sunt cita]i Pliniu Sen. – Naturalis Historia – }iGalen – De simplicium maedicamentorum temperamentis acfacultatibus.

O activitate deosebit@ a dus-o Sf. Vasile pe t@r$m ascetic. RegulileMari }i Regulile Mici22 au constituit principalele norme inspiratoareale monarhismului bizantin. Aceste reguli prev@d }i dispozi]ii legatede bolnavi.

Astfel, alimenta]ia bolnavilor sau a celor care c@l@toresc sau depuno munc@ fizic@ grea trebuie s@ fie variat@ }i particularizat@ (Reg. Mari,19, 1); sincronia ^ntre organele de sim] }i coordonarea motilit@]iimembrelor trebuie s@ fie un model pentru superiorii monastici (Reg.Mari, 24). Aplicarea tratamentului medical este un privilegiu al celor^ndelung experimenta]i; este necesar s@ se procedeze analog }i lacei ce „vindec@ prin cuv$nt” (Reg. Mari, 45, II). Tot exemplul medi-cului }i al tratamentelor sale diversificate, viz$nd combaterea bolilor,nu a bolnavilor, trebuie s@ fie normativ pentru superiorul m@n@stirii}i corec]iile pe care le aplic@ acesta (Reg. Mari, 51). Dac@ bolnaviinutresc o mare ^ncredere ^n medici, condi]ie pentru a accepta trata-mentul lor, este de la sine ^n]eles c@ o ^ncredere mai mare trebuieacordat@ superiorului monastic (Reg. Mari, 52). Regula 55 (Reg. Mari,55) este ̂ n ̂ ntregime adresat@ pentru exersarea medicinei ̂ n scopuride pietate. Fiecare art@ ne-a fost dat@ pentru ajutorul naturii noastreslabe; la fel, plantele medicinale sau elementele cu rol terapeutic dinsol sau mare. Vindecarea bolilor trebuie s@ fie corelat@ cu o bun@asisten]@ spiritual@. Diferitele tratamente medicale, unele prelungite,altele energetice sau invazive sunt o bun@ analogie pentru trata-mentele spirituale. Este important s@ se re]in@ c@ arta medical@ }imedicamentele sunt cauze instrumentale ale succesului terapeutic,cauza ini]ial@ fiind voin]a divin@. Nu toate bolile necesit@ ajutor me-

22. PSB 18 – Sf$ntul Vasile cel Mare – Scrieri. Partea a II-a. Asceticele,Ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1989; Regulile Mari la p. 101-301; studiuintroductiv de pr.dr. Iorgu Ivan.

169

.

.

dical specializat, unele fiind provocate de influen]e maligne, demo-niace; acestea din urm@ vor necesita un tratament particular, specific.Medicina este util@ }i la cultivarea cump@t@rii, dietele medicale sauabstinen]ele impuse put$nd fi cu succes utilizate }i cu o finalitate mai^nalt@, spiritual@ (Reg. Mari, 55, I-IV).

Regulile Mici detaliaz@ principiile Regulilor Mari.23

visele „necuviincioase” din timpul somnului sunt cauzate de„pornirile curioase ale sufletului din timpul zilei” (Reg. Mici, 22).

Se recomand@ preocup@ri intense spirituale }i intelectuale, pentrudispari]ia lor.

bolile pot afecta o persoan@ fie din cauze medicale, fie din motivespirituale; pentru a se dovedi, ^n final, lucr@rile divine, ca pedeaps@pentru p@cate, pentru exersarea virtu]ilor sau pentru progres spiritual(Reg. Mici, 313).

Epitimiile sau canoanele peniten]iale prescrise de Sf. Vasile auf@cut carier@ ulterioar@ ̂ n dreptul canonic }i ̂ n dreptul civil bizantin.24

C$teva vizeaz@ bunul mers al infirmeriilor agregate m@n@stirilor:– cei care p@trund ^n infirmerie f@r@ a fi ^ns@rcina]i ^n prealabilpentru aceasta, sau care au fost respin}i la examenul medical,s@ fie lipsi]i de binecuv$ntare (can. 54);– cine se odihne}te ^n infirmerie f@r@ motiv s@ fie lipsit debinecuv$ntare; ^n caz c@ se simte r@u, s@-l anun]e pe infirmier(can. 55);– acela dintre bolnavi care-}i schimb@ locul de dormit ^n infir-merie f@r@ autoriza]ia infirmierului s@ fie excomunicat (can. 56);– dac@ unul din asisten]ii infirmierului ofer@ unui frate de ordinceva din infirmerie f@r@ autoriza]ia infirmierului, va fi lipsit debinecuv$ntare (can. 57);– dac@ unul din bolnavi se mut@ f@r@ aprobarea infirmieruluisau a asisten]ilor s@i, s@ fie lipsit de binecuv$ntare (can. 58).

Observ@m un prim regulament de disciplin@ sanitar@. Lipsa bine-cuv$nt@rii comport@ izolarea temporar@ fa]@ de comunitatea mo-nastic@. Era o pedeaps@ mai u}oar@. Excomunicarea (afurisirea) era

23. PSB 18, vol.cit., Regulile Mici, p. 302-463.24. PSB 18, vol.cit., Epitimii, p. 464-468.

170

.

.

o pedeaps@ grav@, care implica excluderea din m@n@stire. Acestem@suri aveau ca scop ^mpiedicarea contagiunii reciproce dintrebolnavi sau a restului comunit@]ii. Erau m@suri de carantin@necesare evit@rii izbucnirii epIdemiilor.25

Coresponden]a Sf. Vasile cel Mare26 ne ofer@ alte informa]ii inte-resante pentru studiul nostru.

%n Epistola 8, VI, adresat@ comunit@]ii din Caesareea, Sf. Vasilecompar@ atitudinea unor eretici care refuzau %ntruparea cu cei careî ̂ nvinuiesc pe medici c@ se apropie de bolnavi, fiind p@rta}i mirosuluigreu al acestora.

%n Epistola 16, prin care era comb@tut ereticul Eunomiu (careafirma c@ poate explica „structura” Divinit@]ii), con]ine o diatrib@^mpotriva acestuia, cu o abunden]@ de date anatomice, prin careacesta ar fi rugat s@ explice mecanismul de func]ionare al furnicii...

Scrisoarea dedicat@ lui Eusebiu de Samosata (Ep. 34), pe la 370,d@ ca exemplu medicii care folosesc sedative }i analgezice atuncic$nd durerea cauzat@ de boal@ este insuportabil@; se recomand@ otehnic@ spiritual@ analog@.

Epistola 41, adresat@ lui Iulian Apostatul (370-372) ironizeaz@decretul acestuia de exterminare a tuturor pe}tilor (!), ^n urma unuideces cauzat de intoxica]ia alimentar@ cu pe}te al unui curtean.

Epistola 46, c@tre o fecioar@ c@zut@, reitereaz@ motivul luiHristos-Medicul (Ep. 46, VI).

Scrisoarea 94, redactat@ pe la 372, c@tre guvernatorul provinciei,Ilie, trimis de Valens, con]ine anumite informa]ii despre a}ez@mintelede binefacere ale lui Vasile: aziluri pentru str@ini bolnavi, spitalul pre-

25. pentru c@ Sf. Vasile era con}tient de necesitatea r@sp$ndirii normelorde carantin@: el d@ exemplu epIdemiile de cium@, care se extind chiar}i la cei care respect@ regimul alimentar, odat@ ce vin ^n contact cubolnavii respectivi. D@ ca exemplu situa]ia pentru a o compara cu duhulde ceart@ din unele biserici... Vezi tratatul s@u Despre Sf$ntul Duh, col.216, ^n PSB 12, Ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1988, p. 17-92.

26. PSB 12 – Sf. Vasile cel Mare – Scrieri. Partea a III-a, Ed. IBMBOR,Bucure}ti, 1988, p. 115-623. Partea a III-a a scrierilor basiliene ap@ruse^naintea p@r]ii a II-a, datorit@ condi]iilor vitrege asigurate de regimulcomunist publica]iilor religioase, inclusiv a acelora scoase de instituteletolerate de el. De aceea num@r@toarea PSB este invers@.

171

.

.

v@zut cu medici }i infirmieri, cu personal auxiliar, ateliere }i animalede povar@, sau }colile me}te}ug@re}ti anexe.

Vasile este }i un atent analist al propriilor suferin]e: lui Eusebiude Samosata ̂ i scrie prin 373 (Ep. 138) despre suferin]a ficatului s@u,agravat@ dup@ o grip@, asociat@ cu insomnie, inapeten]@ }i crize dure-roase. (Unii au presupus c@ ar fi vorba de malarie.) Boala nu s-aameliorat, ba, dimpotriv@, ̂ n urma curelor cu ape termale. Aceluia}iepiscop prieten, la 374, î scrie din nou (Ep. 162) despre crizele salefebrile, diareice }i a „spasmelor cardiace”. Coresponden]a cu guver-natorul Antipatros (prin 374, Ep. 186 }i 187) aborda re]eta trat@riiinapeten]ei folosit@ de Sf. Vasile; cu varz@ acr@.

Coresponden]a Sf. Vasile nu a ocolit nici arhiiatrii timpului. LuiEustatiu, arhiiatru pe la 373, Vasile î d@ ca exemplu atitudinea me-dicilor ̂ n anumite boli, tocmai pentru a-l convinge s@ revin@ ̂ n s$nulBisericii (ep. 151). Lui Eustathes, arhiiatru pe la 375 (ep. 189) ̂ i scrieun adev@rat tratat spiritual, felicit$ndu-l c@ ̂ mbin@ practica medical@cu studiul filosofiei, dorind s@ vindece at$t bolile somatice, c$t }i celespirituale. Lui Meletios, arhiiatru }i el (tot prin 375), Sf. Vasile ̂ i scriedespre repetatele sale crize de febr@ }i epuizare, scuz$ndu-se pentruretragerea sa.

Epistola 188, dedicat@ lui Amfilohiu, trateaz@ despre canoaneledisciplinare de impus ^n Biseric@ (cca. 374 d.Hr.).

Astfel, avortul este echivalent cu uciderea, femeile care accept@manoperele abortive av$nd ^n plus }i p@catul suicidului, prinpericlitarea vie]ii ^n urma acestor practici. Minimum 10 ani de exco-municare se recomanda, timpul put$nd fi modificat ̂ n func]ie de ca-litatea peniten]ei (can. III).

Crim@ voluntar@ const@ }i ̂ n administrarea medicamentelor abor-tive, sau practicarea acestor manopere, prepararea medicamentelorcare pot fi folosite ^n scop criminal, sau a vr@jitoriilor (can. IX).

Homosexualii }i zoofilii sunt echivala]i uciga}ilor, idolatrilor, ma-gicieni. lor }i adulterinilor, fiind excomunica]i cel pu]in 30 de ani (can.VIII).

Sf. Vasile cel Mare nu a fost numai un bun organizator al incipi-entei vie]i spitalice}ti, dar a fost }i preocupat de deontologia medical@.

172

.

.

Nu putem ̂ ncheia perspectiva asupra secolului IV f@r@ s@ ne referim}i la monahismul sirian. Un demn propagator ideatic al acestuia a fostTheodoret al Cyrului. N@scut ^n 392 d.Hr., ^n Antiohia, ^ntr-o familiebogat@, a primit o educa]ie religioas@ }i literar@ ^ngrijit@. La 16 ani aintrat ̂ n m@n@stirea Sf. Euprepiu; a fost invitat apoi s@ devin@ episcopde Cyr, ^n Siria Eufratic@. A fost prieten cu Nestoriu }i cu Theodor deMopsuetia, dar la sinodul IV Ecumenic la Chalcedon a condamnaterezia nestorian@, demonstr$ndu-}i ortodoxia credin]ei. A murit ̂ n 458.A l@sat numeroase opere exegetice, dogmatice sau istorice.27

Istoria monahilor sirieni, scris@ pe la 450 d.Hr., ne prezint@ diferitetipuri de vindec@ri, cele mai multe de tip taumaturgic; multe prezint@asem@n@ri cu cele s@v$r}ite ^n Pustia [email protected]

%n Via]a lui Julian Sabas-B@tr$nul (op.cit., II), activ pe la 36, ^nteritoriul Osroene, sunt descrise c$teva vindec@ri:

– un copil traumatizat, c@zut de la ^n@l]ime (17), prin bine-cuv$ntare;– un acces de hiperpirexie, urmat dup@ vindecare de o tran-spira]ie abundent@ (18);– o paraplegie (19);– infirmitatea, neprecizat@, a lui Comes Orientatis (guvernatorulOrientului) (20).

Via]a lui Aphrates Persanul (a nu se confunda cu cel prezentatde noi anterior) (op.cit., VIII) ne prezint@ vindecarea unui so] posedat,prin frec]ie cu ulei sfin]it (13).

Via]a lui Petru Galatul (op.cit., IX), originar din Asia, stabilit ^nAntiohia, mort la 92 de ani († 403/405), cel care prezise voca]ia luiTheodoret, ne d@ alte exemple de vindec@ri:

– mama lui Theodoret, vindecat@ de o oculopatie cauzat@ decosmetice, oculopatia dep@}ind competen]ele medicilordisponibili, prin impozi]ia m$inilor (5);– vindecarea a doi poseda]i, prin exorcism (9, 10);– calmarea durerii cauzate de un cancer de s$n, la o fat@ careoptase pentru via]a consacrat@ (13);

27. Coman, I.G. – Patrologia, 1956, p. 184-198.28. Theodoret de Cyr – Histoire des moines de Syrie, ̂ n SC 234, Ed. Cerf,

1977, Paris (I-XIII) }i SC 257 (XIV-XXX), Paris, 1979.

173

.

.

– tot mama lui Teodoret, vindecat@ de febr@ puerperal@ dup@na}terea acestuia, prin rug@ciunile ^nso]itoarelor ei, la sfatulb@tr$nului (14);– indic@ folosirea de ve}minte cu rol curativ sau protector,binecuv$ntate (15).

Macedoniu, preot }i eremit, activ ^n Antiohia pe la 380 d.Hr.(op.cit., XIII), a f@cut }i el vindec@ri:

– la un caz a preferat s@ indice ^nt$i consultarea unui medic(!), neconsider$nd necesar@ interven]ia spiritual@ (3);– cazul unei bulimice, de rang ^nalt, care ini]ial m$nca 30 depui zilnic (!); unii considerau c@ este vorba de o boal@, al]ii deposesiune; a fost vindecat@ prin stropire cu ap@ sfin]it@;– o fat@ cu convulsii (^mpotriva voin]ei tat@lui) prin bine-cuv$ntare (10);– o femeie cu o pozi]ie ^nalt@, av$nd o maladie a creierului,^nso]it@ de anorexie, dromomanie, nerecunoa}terea apro-pia]ilor; a fost stropit@ cu ap@ sfin]it@ }i binecuv$ntat@ cu semnulcrucii.

Maesymas de Cyrrhestica, preot s@rac, dar cu credin]@ mare(op.cit., XIV) a vindecat un copil bolnav congenital (3) prin bine-cuv$ntare.

Simeon Stilitul/St$lpnicul din Sisa – Cilicia († 459), campionrenumit al ascetismului (op.cit., XXVI) a vindecat:

– un atac de tetraplegie – prin apel la credin]@ (16);– o principes@ arab@, la distan]@, de sterilitate; doar so]ul eraprezent; la un an, femeia i-a adus copilul pentru bine-cuv$ntare (21).

Iacob Cyrrhesticul, discipol al Sf. Maroun, de}i era boln@vicios}i-}i mortifica dr corpul, a ^nviat un copil de 4 ani, prin rug@ciune(XXI, 14); cazul a fost constatat personal de Theodoret.

Sunt indicate }i vindec@ri de posesiuni, de c@tre Marcianos (III,9), Sabinos (III, 9) sau Petru Galatul (IX, 4, 9, 10).

De men]ionat c@ Theodoret diferen]iaz@ maladiile mentale de po-sesiuni. Pentru maladii psihice folose}te termeni ca „nosos”, „no-séma” sau „arrostia”. Pentru posesiuni diabolice folose}te sintagma:

174

.

.

„ypo daimonos polemoumenos” sau „enohloumenos”. SemiologiaP@rin]ilor Sirieni era precis@ din acest punct de vedere.

%ntr-o lucrare, nou@ inaccesibil@, Terapeutica maladiilor elenice(SC 57), ^n care sunt tratate mai mult maladiile intelectuale }ispirituale dec$t cele somatice, Theodoret afirma: Asclepios s-aretras din fa]a lui Hristos, c@ci n-a mai vindecat pe nimeni de c$ndse propov@duie}te Evanghelia” (Terapia..., XII, 96). Este, de fapt,epitaful medicinii p@g$ne, oraculare, apus@ definitiv ^n zoriisecolului V.

175

.

.

Figuri medicale cre}tinedin primele patru secole d.Hr.

Dac@ ̂ n capitolele anterioare am dorit s@ prezent@m modul ̂ n careP@rin]ii }i scriitorii eclesiastici se raportau la medicin@, ̂ n acest capitoldorim s@ prezent@m situa]ia invers@: cum se raporteaz@ medicii lanoua comunitate doctrinar@.

Observa]ia dr. Larchet ni se pare corect@: „Biserica, ^n ceea ceprive}te terapeutica bolilor trupe}ti, nu profeseaz@ o doctrin@ me-dical@ care s@-i fie proprie, ci accept@ metodele diagnostice }i tera-peutice ^n uz ^n societatea ^n care se afl@.” (op.cit., p. 108)

Dac@ dr. Luca, ^n sec. I, ^}i folose}te acribia ^nsu}it@ pe parcursulstudiilor medicale pentru a ne prezenta originea Bisericii ̂ ntr-un con-text istoric }i cultural precis, devenind astfel Sf. Evanghelist Luca,deja ^n sec. II vom avea men]iuni ale medicilor care se vor integraactiv ^n via]a Bisericii, chiar „usque ad effusionem sanguinis”, adic@p$n@ la v@rsarea de s$nge sau martiriu.

Astfel, Actele Martirice1 consemneaz@ Scrisoare Bisericilor dinLugdunum (Lyon) c@tre Bisericile din Asia }i Frigia, redactat@ ^n au-gust 177 d.Hr., de martori oculari ai p@timirii unor martiri ̂ n vremeaacelei persecu]ii. Printre cei 49 de martiri o figur@ nobil@ a fost ceaa medicului Alexandru Frigianul. Arestarea }i procesarea acelor mar-tiri s-a f@cut ̂ n 3 etape succesive; medicul Alexandru, care a petrecutmul]i ani ^n Galia, apreciat at$t profesional, c$t }i prin zelul s@umisionar, a ^ndemnat la rezisten]@ }i men]inerea credin]ei, chiar ^ntimpul primului proces.

Mul]imea ^nfuriat@ l-a predat magistratului, iar medicul, recunos-c$nd c@ este cre}tin, a fost condamnat „ad bestias”, s@ fie dat la fiare,lucru care s-a ^nt$mplat a doua zi (par. 49-51). %n timpul execu]iei,medicul Alexandru „nici n-a gemut, nici n-a murmurat, ci vorbea ^ninima sa cu Dumnezeu” (51).

1. PSB 11 – Actele Martirice, Ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1982, p. 61-72(pentru martirii lyonezi).

176

.

.

Eusebiu Pamfil de Caesareea, autor deja ̂ nt$lnit ̂ n studiul nostru,^n faimoasa lui lucrare Istoria Bisericeasc@ (Historia Ecclesiastica, con-ven]ional H.E.)2 ne prezint@ alte figuri medicale pe care le consider@demne de a fi re]inute.

Dup@ c$teva informa]ii utile despre activitatea sf. Ev. Luca (H.E., III, IV, 4-8; III, XXIV, 15) }i vindecarea miraculoas@ a regelui Ede-sei Abgar al V-lea Uchama (4 ^.Hr-7 d.Hr.. }i 13-60 d.Hr.) printr-unportret al lui Hristos, trimis prin Apostolul Iehuda Tadeu (H.E., I, XIII,1-21), ̂ nt$mpl@ri asupra c@rora Eusebiu s-a documentat din arhiveletimpului, ne este dat@ o informa]ie interesant@ cu privire la un grupde medici din Roma.

%n vremea Papei Zefirin (199-217 d.Hr.), un grup de eretici con-du}i de Natalios, ini]ial membru fidel al Bisericii, corupt apoi de Ascle-piodor }i de bancherul Teodorot, adep]i ai ereziei valentiniene, stu-diau cu r$vn@ geometria lui Euclid, ̂ l admirau pe Aristotel }i pe Theo-frast, „iar lui Galen se ^nchinau ca unui zeu”. Reac]ia Bisericii nu a^nt$rziat s@ apar@, c$nd s-a constatat c@ acest grup a falsificat textulSf. Scripturi; ei au fost imediat excomunica]i. %n urma unor eveni-mente spirituale, Natalios, devenit ^ntre timp episcop al sectei res-pective, s-a ^ntors ^n s$nul Bisericii, f@c$nd peniten]@ ^naintea PapeiZefirin (H.E., V, XXVIII, 8-18).

Un alt medic ce l-a impresionat pe Eusebiu a fost Zenovie, preotal Bisericii din Sidon (Fenicia), martirizat ̂ n 311, ̂ n timpul persecu]ieiini]iate de tetrarhia lui Diocle]ian (H. E., VIII, 3).

Credincios naturii sale de istoric }i consecvent talentului s@u na-rativ, Eusebiu redescrie suferin]ele lui Galeriu, ca }i imposibilitateamedicilor de a-l vindeca, }i exterminarea medicilor lui personali (H.E., VIII, XVI, 4-5).

Pe scaunul Bisericii Romane, ^ntre 18. IV. }i 17. VIII a pontificatPapa Sf. Eusebiu, de forma]ie medic.3 Se pare c@ era grec de neam,}i a avut de-a face cu un contracandidat turbulent, Heracliu, acestadin urm@ av$nd o atitudine mai lax@ fa]@ de cre}tinii aposta]i ^n cre-

2. PSB 13 – Eusebiu de Cezareea – Scrieri. Partea I, Ed. IBMBOR,Bucure}ti, 1987, H. E., p. 29-391.

3. Bologa, V.L. (sub redac]ia) – Istoria medicinei universale, Ed. Medical@,Bucure}ti, 1970, p. 205.

177

.

.

din]@. Eusebiu era adeptul liniei tradi]ionale, mai aspre. Maxen]iui-a exilat pe am$ndoi; Sf. Eusebiu a fost deportat ^n Sicilia, unde amurit ^n 310 d.Hr. corpul i-a fost adus la Roma, }i ^ngropat ^n cata-comba Sf. Calixt.4 Este comemorat pe 26.IX.

Sf. Ieronim (347-420 d.Hr.), comemorat la 30.IX., a fost un altenciclopedist }i Doctor al Bisericii. Printre numeroase tratate de exe-gez@ }i comentarii biblice, epistole etc. ne-a l@sat }i o lucrare istorio-grafic@ important@: De viris illustribus – Despre b@rba]ii ilu}tri, re-dactat@ la Betleem, ^n 392 d.Hr.5

%n cap. 89 al men]ionatei lucr@ri este pomenit episcopul Vasilede Ancira, medic, autor al c@r]ii Despre feciorie }i ale altora. Acestaa ajuns episcop de Ancira ^n 336 d.Hr.; ^ntre 358-360 d.Hr. a fostconduc@tor al partidei ariene moderate (Hristos este similar cu Tat@l)}i probabil pneumatonah.6 Episcopul medic s-a apropiat apoi de doc-trina ortodox@, av$nd de suferit pentru aceasta. Dup@ unul dinsinoadele locale de la Rimini, din 359 d.Hr., a fost depus din dreapt@,fiind acuzat de delicte disciplinare: ar fi sechestrat actele uneipersoane, ar fi tr@dat din celtricii s@i guvernatorilor pentru a fi judeca]i,ar fi creat tulbur@ri ^n diferite diocese, a acordat sacramente unorpersoane nedemne, sau a refuzat s@ excomunice un „fals” medic,care provocase moartea mai multor persoane. Arienii intransigen]inu ^l agreau pe episcopul care se apropia de ortodoxie.7 Nu trebuieconfundat cu Vasile, preotul din Ancira, care a suferit martiriu ^nvremea lui Iulian Apostatul († 29.I.362).8

Un alt episcop medic a fost Geron]iu al Nicomidiei. Fusese sfin]itdiacon de Sf. Ambrosiu al Milanului, dar a fost pus s@-}i isp@}easc@o gre}eal@ provocat@ dintr-o halucina]ie. Geron]iu era un medic bun}i apreciat; a ignorat interdic]ia lui Ambrosiu, refugiindu-se la Con-

4. Rendina, Claudio – I Papi e segreti, Ed. Newton-Compton, Roma, ed.II, 1996, p. 59.

5. V. Sf., II, p. 158-160; Sf. Ieronim – Despre b@rba]i ilu}tri }i alte scrieri,Ed. Paideia, Bucure}ti, 1997, p. 19-81.

6. Coman, I.G. – Patrologia, 1956, p. 187-188.7. Sozomen – Istoria bisericeasc@, IV, 24, ^n A Select Library of Nicene

and Post-Nicene Fathers, vol. II, T & T Clark, Ediburgh, WM. B.Eerdmnas Publ. Co. Gr, Rapids, Michigan, ed. II, 1989.

8. Timu}, G., op.cit., p. 922-924.

178

.

.

stantinopol, ulterior fiind ordonat episcop al Nicomidiei. Aici mediculs-a f@cut foarte apreciat de p@stori]ii s@i; la interven]ia Sf. Ambroziu^ns@, Sf. Ioan Gur@ de Aur, la ^nceputul pontificatului s@u ^n Con-stantinopol, ^n 398 d.Hr. l-a destituit. Candidatul trimis de Sf. Ioannu a fost acceptat, popula]ia Nicomidiei f@c$nd multe demonstra]iide protest la Constantinopol. Odat@ cu exilarea lui Ioan, se pare c@}i-a redob$ndit diocesa.9

Blasius, episcop de Sebata, era, de asemenea, medic, exer-cit$ndu-}i profesia ^n folosul p@stori]ilor s@i; era, de asemenea, tau-maturg. A fost martirizat cu un grup de cre}tini ̂ n vremea persecu]ieilui Liciniu (320-324), fiind decapitat. Este comemorat ^n Orient la11.II.10

Sf. Cesariu sau Kesarios, fratele Sf. Grigore de Nazianz, a fost deprofesie medic, f@c$ndu-}i studiile ̂ n Alexandria, unde a fost un stu-dent eminent. Prin erudi]ia sa }i prin demnitatea sa l-a impresionat}i pe Iulian Apostatul, care l-a f@cut medicul s@u personal, conferindu-i}i rang de arhiiatru. A activat ^n Constantinopol; fiind ^ns@rcinat }ica Guvernator al Bitiniei, de ̂ mp@ratul Iovian, a fost martor al cutre-murului din 368 d.Hr., care l-a marcat profund. S-a retras din via]apublic@, aprofund$nd via]a mistic@; a l@sat averea sa s@racilor,murind ^n 369 d.Hr. Este comemorat ^n 9.III.11

Theodot, medic }i episcop al Laodceei, a fost martirizat ^n perse-cu]ia din 305 (cf. Eusebiu, H.E., I, VII, 32).

Mai sunt pomeni]i medici, prieteni cu autori eclesiastici faimo}i:Flavius, amicul istoricului }i apologetului Firmianus Lactantius (sec.IV), a scris o lucrare de medicin@ ̂ n versuri (Ieronim, De viris..., 80).

Vindicianus, comes archiatrum sub Valentinian (364-375), autora dou@ lucr@ri: Gynecia (Despre anatomie }i fiziologie) }i De exertisremediis (p@strate fragmentar), era prietenul Sf. Augustin.12

Maximus, medic, ini]ial eretic eunomian, apoi convertit, a fost unalt corespondent al Sf. Augustin; acestuia i s-a dedicat Epistola AdMaximo (Ep., CLXX, P.L., 33, 748-751).13

9. Sozomen, op.cit., VIII, 7.10. Timu}, G., op.cit., p. 932.11. Idem, p. 177.12. Laignel-Lavastine, M., op.cit., I, p. 431.

179

.

.

Din paginile anterioare }tim c@ Sf. Vasile cel Mare }i Grigore deNyssa corespondau cu arhiiatrii vremurilor lor.

Mai sunt pomeni]i urm@torii medici canoniza]i (lista complet@ afost realizat@ de J. Molanus – Medicorum Ecclesiasticum Diarium,^n 16', Lovanii, 1595):14

Anastasia, farmacist@, martir@ – ^n Acta Sanctrorum, mai,VII, 72;Antioh de Sebasta, medic, martir, episcop – ^n Acta Sct.,jul. IV, 26;Antioh de Sulcitana (Sardinia), episcop medic;Carponius, medic }i martir – ^n Acta Sct., aug., VI, 18;Codratus din Corint, medic }i martir – ^n Acta Sct., mart.,II, 6;Julian de Edessa, medic }i martir – ^n Acta Sct., I, 337-339;Leontius }i Carpoforus, medici martiri – ^n acta Sct., aug.,IV, 35;Ursicinus, medic – ^n Acta Sct., jun., III, 809.

Din aceast@ list@, care este departe de a fi complet@, vedem c@mul]i medici, odat@ ce au ^mbr@]i}at credin]a cre}tin@, au r@mas sta-tornici, p$n@ la sacrificiul suprem. Mai mult, noua credin]@ nu a f@cutdec$t s@-i stimuleze s@-}i practice profesiunea cu d@ruire }i aten]iefa]@ de pacien]ii lor.

O categorie de sfin]i medici care au fost extrem de populari, amin-tirea lor perpetu$ndu-se inclusiv ^n diferitele tradi]ii folclorice, suntsfin]ii „anarghiri” („f@r@ de argin]i”, voluntari). Amintirea lor nu estecomemorat@ doar de sinaxare, ci }i de diferite tradi]ii populare.15

Cei mai populari sunt Sf. Cosma }i Damian, fra]i. Originari dinArabia, au f@cut studiile ^n Siria (la Antiohia), stabilindu-se apoi ^nlocalitatea Eges/Aiges, din Cilicia. Au f@cut o promisiune reciproc@,s@ nu accepte niciodat@ vreun onorariu; ^n acela}i timp, se ocupau

13. Cabrol Fernand, Leclercq Henri – Dictionnaire d’Archéologie Chrés-tienne et de Liturgie, Paris, Letouzey & Ané, 1932, vol. XI, 1, col.110-186, col. 165.

14. Ibidem, col. 160-165.15. Bogrea, Vasile – Sfin]i medici ̂ n graiul }i folcklorul rom$nesc, ̂ n Daco-

romania, IV (1926), p. 169-182, Cluj, Tip. Ardealul.

180

.

.

cu misionarismul. Izbucnind persecu]ia lui Diocle]ian, au fost denun-]a]i }i condamna]i la moarte de guvernatorul Lysis, al Ciliciei († 303).Sunt serba]i ̂ n Biserica Oriental@ pe 1.XI, iar ̂ n cea Latin@ pe 27.IX.16

Exist@ o alt@ pereche de medici martiri Cosma }i Damian, de ori-gine roman@, care practicau evergetismul }i vindec@ri taumaturgice.%n vremea ̂ mp@ratului Carus (282-284) au fost aresta]i, dar, de}i nuau apostaziat, l-au impresionat pe ^mp@rat, care a dispus eliberarealor. Au fost uci}i de fostul lor maestru, invidios pe succesele lor pro-fesionale († 284 d.Hr.). Amintirea lor este celebrat@ la 1.VII.17

Sf. medici anargiri Chir }i Ioan sunt comemora]i ̂ n 31.I. }i ̂ n 28.VI.(data descoperirii relicvelor lor). Chir era alexandrin, unde s-a spe-cializat ̂ n medicin@ }i practica evergetismul; izbucnind persecu]ia luiDiocle]ian (290 d.Hr.), s-a refugiat ̂ n Arabia. Aici s-a ̂ nt$lnit cu Ioan,fost militar, care f@cea pelerinaje ̂ n Palestina, ̂ n c@utarea unor mae}trispirituale. Ioan a devenit discipol al lui Chir, continu$nd practicileevergetice ̂ mpreun@. %n urma ̂ nte]irii persecu]iei ̂ n Alexandria, undese aflau ^n acel moment, s-au autodenun]at, ca s@ salveze o mam@cu cele 3 fete ale ei, fiind executa]i ^n locul lor († 305).18

Sf. Talaleu, originar din Liban, a fost }i el medic anarghir, com-bin$nd arta medical@ cu apostolatul. %n vremea lui Numerian, con-traconcurentul lui Carus, ^n Orient, a izbucnit o nou@ persecu]ie an-ticre}tin@. Sf. Talaleu fiind ^n Edessa ^n acel moment, a fost arestat,condamnat de magistratul Theodor, }i dup@ ce a fost torturat, a fostdecapitat († 284). Este comemorat pe 20.V.19

Sf. Hermolau, preotul, originar din Nicomidia, de}i nu a fost me-dic, este pomenit cu Sf. Pantelimon/Pantaleon, medic anarghir. Her-molau a fost cel care l-a convertit pe Pantelimon la cre}tinism, fiindmartirizat ̂ n Izmit (Turcia) Nicomidia ̂ n 305, ̂ n vremea lui Maximian.Este comemorat la 26.VII.20 Discipolul s@u, medicul, a fost martirizat

16. Timu}, G., vol.cit., p. 209-210; V.Sf., II, p. 151-152.17. Proloagele tip@rite prin str@duin]a, osteneala }i cu un studiu introductiv

}i binecuv$ntarea %.P.S. dr. Nestor Vornicescu, Ed. Bunavestire, Bac@u,1999, 2 vol.; cit. II, p. 872-873.

18. Proloagele, I, p. 468.19. Ibidem, II, p. 766-767.20. Ibidem, II, p. 928.

181

.

.

^n ziua urm@toare (este comemorat ^n ambele biserici pe 27.VII).Pantelimon provenea dintr-o familie mixt@ (tat@l p@g$n, ulteriorcre}tinat, }i mam@ cre}tin@), a ̂ nv@]at medicina la profesorul Eufrosindin Nicomidia (Izmit – Turcia), practic$nd evergetismul }itaumaturgia. A fost executat prin decapitare, dup@ ce a fost supustorturilor; de men]ionat c@ au fost executa]i }i bolnavi care au depusm@rturie favorabil@ lui ^naintea magistra]ilor.21

Consemn@m faptul c@ ace}ti medici anarghiri au devenit patronispirituali ai multor institu]ii spitalice}ti din lumea cre}tin@, ^n ^ntregEvul Mediu.

21. Ibidem, II, p. 931; V.Sf., II, p. 59.

182

.

.

Varia Medica

Sub acest titlu dorim s@ prezent@m diferite aspecte legate de via]amedical@ ^n primele secole de apari]ia Bisericii Cre}tine.

Epigrafii legate de domeniul medical:Catacombele romane ofer@ un abundent material epigrafic, foarte

util ^n a ^n]elege via]a cotidian@ din Urbe, ^ntre sec. II }i sec. VI d.Hr.Vom g@si c$teva lespezi funerare legate de profesia medical@:1) %n catacomba Praetextatus din Roma s-a g@sit o inscrip]ie ano-

nim@, care eviden]iaz@ un instrumental chirurgical: bisturiuri, un cle}te(pentru extrac]ii dentare sau forceps?), o ventuz@, linguri }i spatule(ICUR, V, 15255);

2) ̂ n claustrul Basilicii S. Lorenzo fuori le Mura se afl@ o inscrip]iegreac@, fragmentar@, apar]in$nd probabil unui medic stomatolog,^nf@]i}$nd un cle}te care str$nge un molar extras (ICUR, VII, 19846).1

Sunt datate la sf$r}itul sec. III }i ^nceputul sec. IV;3) ^n catacomba Sf. Calixt, de pe via Appia Antica, ^n galeria B a

sectorului Criptei lui Lucina, se afl@ o inscrip]ie funerar@ (datat@ la^nceputul sec. III), dedicat@ lui Dionisiu, medic }i preot.2 Acesta ofe-rea totul gratis, dup@ scrisul inscrip]iei;

4) Dic]ionarul lui Cabrol-Leclercq men]ioneaz@ 3 inscrip]ii dedi-cate unor medici arhiiatri, ̂ ngropa]i ̂ n Basilica S. Paolo fuori le Mura,unele mutilate;

5) aceea}i lucrare men]ioneaz@ epitaful medicului hispanic Ra-petiga, mort la 25 de ani, ^n 388 d.Hr., ^n cimitirul Cyriaca – Roma;

6) o inscrip]ie g@sit@ ̂ n Trastevere ̂ l men]ioneaz@ pe medicul Ale-xandru, „cre}tin }i pneumatic”, ^n limba greac@. Datat@ la sf$r}itulsec. III;

7) medicul Pastor, devotat Sf. Valentin, a dorit s@ fie ^ngropat ^ncatacomba omonim@ din Roma. Inscrip]ia este datat@ ̂ ntre sec. IV-V;

1. Fiocchi-Nicolai, Vincennzo, Bisconti Fabrizio, Mazzoleni Danilo – LeCatacombe di Roma, Schnell & Steiner, Regensburg, 1998, p. 161, 181.

2. Baruffa Antonio – Le Catacombe di S. Callisto, Libr. Edit. Vaticana,1992, p. 153.

183

.

.

8) Domesticus, medic cre}tin, este men]ionat ^ntr-o inscrip]ie ^nlimba greac@, din sec. III, provenit@ din Gozzo – Malta. Dup@ nume,probabil era sclav;

9) din sec. V sunt datate epitafurile a doi medici c@lug@ri cre}tini,din Egipt: Ioan (din El Doulkheileh) }i {tefan (Antinopolis-CheikhAbache);

10) un alt medic cre}tin egiptean, c@lug@r, Petosiros, din sec. V-VI,avea un epitaf expus la Ermitaj;3

11) aceea}i lucrare a lui F. Cabrol ne d@ }i textul unui inel cu paraf@medical@, g@sit la Sf. Chamant, cantonul d’Argentat, databil din sec.IV-V:

† DONOBERTUS FEET MDICMI sau(† Donobertus fe(cit) m(e)dic(a)m(entum) i(llud)) == Donobertus a f@cut acel medicament.4

„Sentin]ele (Sententiae) lui Paul Juristul (sec. II-III d.Hr.), co-mentate de Ammianus Marcellinus (sec. IV d.Hr.) prevedeau anumitedispozi]ii vis á vis de responsabilitatea tratamentului. Astfel, sentin]a19 postula: cel care a administrat un medicament care a provocatmoartea cuiva s@ fie deportat pe o insul@, dac@ este „honestiores”,sau executat dac@ este „humiliores” (sclav sau libert).

Sentin]a 62 despre legatare (testamentare) – De legatis – includea}i instrumentarul medical ^n aceast@ categorie: instrumente (fera-menta), aparate pentru prepararea medicamentelor, colire }i pan-samente. Este clar c@ medicul avea o responsabilitate }i asupra de-ciziilor sale terapeutice, responsabilitate recunoscut@ juridic.5

Taumaturgie sacramental@

%n capitolul precedent am putut demonstra cum unii sfin]i vindecaudiferite maladii ̂ n mod taumaturgic. Exemplele prevalau din Orient.

3. Cabrol, F, Leclerq, H. – Dictionnaire d’Archéologie..., vol.cit., col.166-167; 170-174.

4. Ibidem, col. 176-178, figura nr. 7883.5. Ibidem, col. 177-178.

184

.

.

%n Occident lucrurile st@teau asem@[email protected]. Augustin, ^n Opus Imperfectum contra Julianum, III, 162 (P.

L., 45, 1385) prezint@ cazul unui medic ce trata afec]iuni oculare cucataplasme con]in$nd Sf. Euharistie (%mp@rt@}anie) – Acatius.

Uneori vindec@rile se f@ceau prin semnul crucii, mai ales de mem-brii Ordinului Benedictin: Sf. Maxen]iu, Severin, Filibert sau Eusta]iufiind cei mai cunoscu]i.

Exorcismele erau }i ele larg folosite: Sf. Wineband sau Sf. Grigorede Tours.

Sf. Melania Romana, ca }i prietenii ei sfin]i, vindecau prin sp@l@-turi, fric]iuni, sau „impositio manis”.

Se folosea }i ungerea cu ulei }i cu ap@ cald@ (Sf. Arnulf).Vomitismele erau aplicate mai ales de benedictinii irlandezi (Sf.

Columban).6

Ni s-a p@strat }i textul unei rug@ciuni folosite ̂ ntr-o binecuv$ntarecu rol curativ:7

„Dumnezeul Atotputernic, Unule N@scut, Fiule al Tat@lui,Care domne}ti ^n veci cu Duhul Sf$nt,Care ai binevoit s@ dai lumina orbului din na}tere prin saliva gurii,Lumineaz@ fa]a robului t@u, ca s@ cunoasc@ faptul c@ Tu e}ti Dum-

nezeu Atotputernic”.Binecuv$ntarea aceasta avea circula]ie ^n mediile galo-romane,

fiind consemnat@ ^n opera Vitae Patrum, a Sf. Grigore de Tours, la^nceputul secolului V.

Status social, privilegii, legisla]ie canonic@

Medicii puteau fi oameni liberi sau de rang ^nalt („honestiores”),ace}tia din urm@ fiind grupa]i ^n colegii sau sodali]ii.

Ele erau conduse de decani (}efi peste 10 persoane) care se roteaula pre}edin]ia colegiului ^n func]ie de zodii; lista cu membrii ^nscri}i(„album”) era predat@ autorit@]ilor. Exista o „arca comunis” (tezaurul

6. Ibidem, col. 152-153.7. Ibidem, col. 154.

185

.

.

comun) }i o „schola” (sediul de ^ntrunire).Exista de asemenea, un zeu tutelar, ca }i o dat@ de ^nt$lnire a

membrilor, stabilit@ lunar. Se colecta }i „stipo menstrua” sau cotiza]ielunar@.

Biserica s-a folosit de sistemul colegial pentru a-}i putea men]inepropriet@]ile p$n@ la Pacea [email protected]

Totodat@, a adoptat acest sistem pentru organiza]iile de bine-facere:

– colegiul parabolanilor din Alexandria (^ncep$nd cu sec. IV)era faimos ^n combaterea epIdemiilor; parabolanii eraumembrii ai clerului inferior, ocup$ndu-se }i cu catehizare;– colegiul funerar, incluz$nd lecticarii (vespillones) }i groparii(fossores) – lor le dator@m catacombele romane;– colegiul v@duvelor, al fecioarelor etc.

%n Bizan] aceste colegii au func]ionat p$n@ ^n sec. X.9

Medicii puteau fi }i sclavi sau liber]i („humiliores”), f@r@ ca acestlucru s@ ^mpieteze cu ceva asupra bunei lor preg@tiri. Medicii sclavi– „medici domestici – erau chiar mai aprecia]i dec$t mul]i hones-tiores.10

Titlul de „archiater”, „archiatros”, „archiatrus” (gr. arché, iatrosdeci: principiu, medic – medic principal) a fost purtat prima dat@ deAndromacus, medicul lui Nero. Apoi a desemnat pe }eful medicilor,supus Prefectului Urbis (prefectul Romei). Ulterior la Roma s-a stabilitun colegiu de 14 arhiiatri, iar la Constantinopol de 7. Arhiiatrii plebeierau pl@ti]i ^n natur@ }i scuti]i de sarcini publice. Dup@ 326 d.Hr.,titlul a devenit onorific.11 %n provincie se copia sistemul roman.

Medicii puteau avea cabinetele lor private, de regul@ pline de cli-en]i care-}i f@ceau din a}teptarea la doctor o a doua ocupa]ie. Sf.Ieronim (Epistola I ad Domnionem, 5) ironiza o asemenea categoriede persoane.12

8. Birtz Mircea, OBSS – %n c@utarea Crengii de Aur, Roma, 1995, 236 p.dactilo, chez l’auteur, p. 41-43.

9. Stan, Liviu – Societ@]ile religioase ̂ n Biserica Veche, ̂ n Studii Teologice,nr. 1-2/1956, p. 109-134.

10. Cabrol-Leclercq – op.cit., vol.cit., p. 146.11. Ibidem, col. 118.12. Ibidem, col. 146.

186

.

.

Legisla]ia imperial@ dup@ Pacea Constantinian@ a conservat pri-vilegiile medicilor. Codicele Theodosian (XIII, III, 1-3) prin legile din321, 326, 333 d.Hr. confirmau scutirea medicilor de tutel@ }i de sar-cini publice oneroase; le asigura garan]ii ^naintea magistra]ilor, pro-tec]ie extins@ }i asupra fiilor }i familiilor lor.

Codicele lui Justinian (IX, XVIII, 4-7) relua anumite legi din 321 }i357-358 d.Hr., care precizau c@ nu constituie o ocupa]ie criminal@expunerea }i cercetarea public@ a remediilor corporale. Digestele (L,XIII, 1, 3) acceptau clasificarea medicilor dup@ specializ@ri: medici chi-rurgi }i medici clinici, ace}tia din urm@ fiind cei care ̂ ngrijeau anumitep@r]i ale corpului, sau anumite tipuri de simptome sau sindroame.

Novela a III-a a lui Theodosie II, dat@ ^n 438 d.Hr., excludea peevrei de la practicarea medicinii; Sf. Ioan Gur@ de Aur interziceacre}tinilor s@ apeleze la medici evrei (Adversus Judaeos, 1, 7; VIII, 5).13

Sinodul local de la Ancira (314 d.Hr.): ̂ n canonul 21 sunt pedepsi]icei care comit sau asupra c@rora se execut@ manopere abortive, cucel pu]in 10 ani de excomunicare. Conciliul Trullan (691), ̂ n canonul91, va reitera acest canon.

Canoanele Apostolice (redactarea lor s-a f@cut prin sec. III, cumaterial mult mai antic) prev@d excomunicarea clericilor }i laicilorcare se auto-sterilizeaz@ (can. 23, 24). Acelea}i canoane apostoliceconsider@ sterilizarea voluntar@ ca impediment pentru treaptaclerical@(can. 22); clericii nu pot consuma s$nge, carne provenindde la cadavre sau de la animale r@nite (can. 63, repetat ^n CanonulTrullan 67). Impediment pentru clerul superior sunt: surzenia }i or-birea, ca }i posesiunea diabolic@ (p$n@ la vindecare) (Can.Ap. 78,79). Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), ^n can. I opre}teaccesul ̂ n cler a celor automutila]i. Conciliul Trullan (691 d.Hr.) con-damn@ pe cei care simuleaz@ posesiunea diabolic@ (can. 60).14

Acestea sunt normele minime de igien@ social@ pe care Bisericainsista s@ le impun@ credincio}ilor.

Medicii au p@truns nu numai ^n anturajele ^nalte sociale, ci }i ^n

13. Ibidem, col. 118-119; 146; 168.14. Floca N. Ioan – Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1992; sunt

prezentate toate canoanele, cu note }i comentarii.

187

.

.

cur]ile episcopale; practic, fiecare episcopie avea medicul ei.15 Uniiautori consider@ c@ s-a decis %n timpul Sinodului I Ecumenic, la Ni-ceea, ca fiecare episcop s@ men]in@ un azil ^n dioceza sa.16

Terminologia spitalelor

Azilele au fost numite ^n func]ie de categoriile de persoanedestinate s@ fie ^ngrijite ^n ele:

– ptochia = azil pentru s@raci;– gerontochia = azil pentru b@tr$ni;– xenodochia = azil pentru str@ini sau pelerini;– orphanotrophia = orfelinat;– nosocomia = spitalul propriu-zis.17

Termenul de „nosocomie” a fost introdus de Sf. Ieronim ^n Epis-tola Ad Oceanum – De morte Fabiolae; matroana Fabiola, la „Villalanguentinum” (Peninsula Italic@) a creat un complex spitalicesc,dotat cu toate cele necesare, unde bolnavii erau ^ngriji]i gratuit, pela 380-381.18

%n latin@, termenul de „hospes” (= musafir) a dus la crearea lui„hospitale” (= azil); „hospitale pauperim” (= azil pentru s@raci) prinabreviere a dus la „hospitium” (= ospiciu).19

Concep]ia spitalelor

Modelul pentru spitale a fost preluat din spital; ele de campanieromane, ^n care medicii }i „valetudinarii” (felcerii) acordau primulajutor dup@ b@t@lii. Spitalele cre}tine au preluat concep]ia acestora,introduc$nd, ^n schimb, }i ^ngrijirea bolnavilor de lung@ [email protected]

15. Cabrol-Leclercq, op.cit., vol.cit., col. 151.16. Scott Heinz – Die Chronik der Medizin, Chronik Verlag, 1993,

Dortmund, p. 60.17. Lyons S. Albert, Petrucelli Joseph – Medicine, An Illustrated History,

Abradale Press, Harry N. Abrams, Inc. Publ., New-York, 1987, p.265-277; p. 272.

18. Cabrol-Leclercq, op.cit., vol.cit., col. 149.19. Schott, H., op.cit., p. 62.20. Lyons – Petrucelli – op.cit., p. 62.

188

.

.

Sf. Elena, mama ̂ mp@ratului Constantin cel Mare, este prima careorganizeaz@ un spital la Constantinopol, la 330 d.Hr. Sf. Vasile celMare va face acela}i lucru ^n Caesareea Capadociei, ^n 369 d.Hr.;Sf. Efrem Sirianul (306-379), la Edessa, va fonda, ^n aceea}i pe-rioad@, un lazaret pentru ciuma]i; Fabiola, matroana, discipola Sf.Ieronim, va crea primul spital la Roma ^n 380 d.Hr.21

Iulian Apostatul (360-363) a ̂ ncercat o reformare a spitalelor p@-g$ne, contrapun$ndu-le celor cre}tine. Concep]ia p@g$n@, ̂ ns@, princare boala era privit@ ca un semn de dizgra]ie din partea zeilor, ca }ilipsa altruismului la acel personal medical, a f@cut ca experimentuls@ e}ueze.22 Au urmat spitale la Antiohia (398), Efes (451), Gun-dishapur (540), Qalat Siman (Siria) (479), Jerusalim (565).23

Arhitectura

Ni s-au p@strat ruinele spitalului din Tebessa (Tunisia), ridicat pela 500 d.Hr. Iat@ schema lui:24

pavilioane

coloane

ziduri

21. Ibidem, p. 272.22. Ibidem, p. 273.23. Schott, H., op.cit., p. 62.24. Schott, H., op.cit., p. 62.

189

.

.

Se observ@ c@ structura arhitectonic@ este inspirat@ dup@ modelulbasilicilor romane (Ex. ^n Roma: Basilica Aemilia, sau Iulia), ca }i dinbisericile apar]in$nd stilului romanic (ex. S. Giovani in Laterano –Roma).25

bema

coloane

nava

Basilica din Salona (transformat@ apoi ^n biseric@, Testini, 613)

Practic spitalul Sf. Vasile era constituit de complexul episcopal(„episkopion”), ^n jurul bisericii fiind dispuse chilii monastice }ipavilioanele.26

25. Testini, Pasquale – Archeologia Cristiana, ed. II, Edipuglia, Bari, 1980;reproduce din abunden]@ diferite planuri de basilici.

26. Schott, H., op.cit., p. 62.

190

.

.

Spitalele bizantine vor urma acest model p$n@ t$rziu (a se vedeala noi ansamblul m@n@stirilor moldovene}ti); ^n Occident se va res-pecta structura inspirat@ din basilicile romane (ex. Ospedale S. Spirito– Roma, din sec. XIV-XV).

Ni s-a p@strat structura Asclepionului din Pergam (distrus ^n sec.IV d.Hr.). Un patrulater de 110 X 130 m, ^nconjurat pe trei laturi decoloane ionice („stoa” = porticul), iar pe a patra latur@ se g@seau:poarta de intrare, templul lui Asclepios }i sala de tratamente; ̂ n centruse aflau templele dedicate lui Apollo, Asclepios Soter }i Hygieia. Semai aflau dormitoarele, trei izvoare sfinte }i un coridor subteran careducea la s@lile de tratament. Al@turat se afla teatrul cu 3500 de locuri.Se practicau intens oniro-terapia, ca }i diferite tratamente de tip bal-neologic. Existau, de asemenea, multe „ex-voto”-uri, printre care }ifaimoasa stel@ cu doi }erpi ̂ ncol@ci]i.27 Amplasamentul circular a fostfolosit ca model pentru spitalele cre}tine din Orient; cum era recep-]ionat Asclepionul ^n con}tiin]a cre}tin@ ne putem da seama parcur-g$nd paginile precedente ale acestui studiu.

Posteritatea celor patru secole

Confruntarea ideatic@ dintre p@g$nismul care se preg@tea s@ a-pun@ }i vitalitatea Bisericii nu a dus la stoparea artei medicale, ba,dimpotriv@. Marile sinteze medicale vor fi la mod@.

Theodor Priscianus, elevul lui Vindicianus (amicul Sf. Augustin),medic al ^mp@ratului Gra]ian, va scrie ^n limba greac@ un tratat in-spirat din Pliniu Sen. }i Dioscoride – Euporiston (Medicinae presen-taneae), ̂ n care va trata no]iuni de embriologie, ginecologie, sau etio-logie patologic@. Marcellus Empiricus Burdigalensis (din Bordeaux)va fi contemporan cu el, tr@ind la Roma sub urma}ul lui Gra]ian,Theodosie II (379-395); a fost proclamat „magister officiorum” („mi-nistru de interne”), func]ia ne^mpiedic$ndu-l s@ scrie o diserta]ie ^nlimba latin@, De medicamentis, inspirat@ din operele lui ScriboniusLargus, Cels, Pliniu Sen., Ausoniu, supersti]ii cre}tine }i ebraice, sau

27. Aldea, Traian – Scrisorile Apocalipsei, Ed. Cre}tin@ „Mateus”, Alba-Iu-lia, 1994, p. 86-87.

191

.

.

medicin@ popular@ a timpului.28

Nestorienii, dup@ ce s-au desp@r]it de Biseric@ (al III-lea SinodEcumenic, de la Efes), separ$ndu-se }i de spiritul greco-roman, audat un nou impuls studiilor medicale. %n jurul aceleia}i date s-autradus ^n siriac@ scrierile lui Galen }i Hipocrat; la Edessa vor crea o}coal@ medical@ bun@, care, ^n 489, la interven]ia episcopului Ciril,va fi ̂ nchis@ }i transferat@ ̂ n Persia, la Gundishappur. Medicul Sergiudin Rash-Ain$ (Theodosiopolis), la 536 d.Hr. va face o nou@traducere siriac@ a operelor galenice, }i a unor lucr@ri alexandrine.29

Sf. Benedict (480-547, comemorat la 11.VII), patriarhulmonahismului occidental30 a fost cel care, prin ̂ ntemeierea Ordinuluiomonim }i a Regulei sale (scrise ̂ nainte de moarte, la Monte Cassino,^n 547 d.Hr.) a salvat cultura european@, permi]$nd supravie]uireaacesteia prin intermediul aba]iilor, factori de stabilitate ^n timpul in-vaziilor barbare. Punctul 36 al Regulei trateaz@ despre fra]ii bolnavi:31

a da ajutor celor bolnavi este un imperativ postulat de Hristos (Mat.25, 36, 40). bolnavii vor avea o infirmerie, vor fi ̂ ngriji]i cu dragoste,f@c$nd b@i frecvente (^n timp ce tinerilor li se recomandau b@i rare...)}i primind alimente cu carne (restul fra]ilor erau stimula]i spre vege-tarianism) (36, 1-10).

Aurelius Cassiodor (480-573 d.Hr.), secretarul lui Theodoric celMare, regele go]ilor, la Ravenna, va stimula orientarea Ordinului Be-nedictin spre studiul traducerilor latine ale operelor lui Dioscoride,Hipocrat, sau Galen. La 550 d.Hr. Cassiodor, pe domeniile lui dela Squillace, va fonda m@n@stirea „in Vivarium”, prev@zut@ cu unspital. %n Ordinul Benedicitin medicul va fi numit „infirmiarius”, ^ntimp ce infirmierul „servitor” fiind la dispozi]ia abatelui.32 Se intro-duce }i func]ia de „erborist” (= farmacist). Caesarius de Arles, epis-cop, va fonda primul spital la Arelate (Arles, ̂ n Gallia meovingian@),pe la 500 d.Hr., iar regina Sf. Radegonda, so]ia lui Clothar I (regina

28. Laignel-Lavastine, M., op.cit., vol.cit., p. 431-432.29. Schott, H., op.cit., p. 66.30. V.Sf., II, p. 27-28.31. Règles des moines, Ed du Seuil, Paris, 1982, Regla lui Benedict ^ntre

p. 52-140.32. Schott, H., op.cit., p. 66; Lyons-Petrucelli, op.cit., p. 283.

192

.

.

va tr@i ^ntre 525-587 d.Hr.) va fonda ^n a doua jum@tate a sec. VI om@n@stire-spital la Poitiers. 33

Un manuscris din sec. VIII de sorginte benedictin@ ne d@ o schem@a dietei galenice, a}a cum era cultivat@ ^n Ordin:34

Res naturales– 4 elemente– uneori corporale– procese fiziologiceRes non naturale

– lumin@ }i aer– m$ncare, b@utur@– mi}care, repaus– somn, veghe– plimbare– respira]ieRes contra naturam– otr@vuri– miasme, contagiuni– putreziciuni

Medicina bizantin@ va ajunge ^n perioada lui Justinian ^ntr-operioad@ de glorie cu Aetius din Amida }i Alexandru din Tralles,35

dar aceast@ epoc@ scap@ prezentului studiu.Ne putem da seama c@ statutul profesiunii medicale era respectat

}i controlat de anumite legi; medicii erau integra]i ^n via]a social@ atimpului, de la mediile sociale umile la cur]ile suveranilor. Erudi]iamedical@, asociat@ altor preocup@ri umaniste, era cultivat@ }i ^n sec.III, IV sau V, ca, de altfel, }i ^n vremurile noastre.

Spitalele, ca }i concep]ie, au fost inspirate func]ional dinsanctuarele esculapice, sau basilicile romane.

Medicii buni erau comemora]i prin epitafe corespunz@toare, uniiput$nd accede }i la onoarea altarelor.

33. Schott, H., op.cit., p. 67-68.34. Ibidem, p. 67.35. Bologa, V.L., vol.cit., p. 207-208.33. Schott, H., op.cit., p. 67-68.34. Ibidem, p. 67.35. Bologa, V.L., vol.cit., p. 207-208.

193

.

.

Concluzii

Pe parcursul dizerta]iei noastre am c@utat s@ eviden]iem raportulbiunivoc existent ̂ ntre medicin@ }i teologie la scriitorii eclesiastici dinprimele patru secole ale erei noastre.

%ncep$nd cu secolul I observ@m c@ un medic, Evanghelistul Luca,este unul din redactorii a dou@ documente istorice fundamentalepentru istoria cre}tinismului incipient: Evanghelia omonim@ }i FapteleApostolilor.

Hristos se prezint@ nu numai ca %nv@]@tor, Rege }i Preot (atributeale mesianit@]ii), dar }i ca Doctor pentru corp, suflet }i spirit. B@rba]iiApostolici, c$nd se refer@ la El, introduc ^n literatur@ metafora luiHristos-Medicul, metafor@ ce va face carier@ ^n ^ntreaga literatur@cre}tin@ ulterioar@.

Apologe]ii de limb@ greac@ sau de limb@ latin@ uzeaz@ de conceptemedicale ^n scop misionar: fie pentru a combate idolatria(ridiculariz$nd cultul esculapic, sau atribuindu-l demonilor), fie pentrua explica diferite puncte de doctrin@. Medicina devine un argumentapologetic.

%n sec. III scriitorii eclesiastici, abord$nd genul enciclopedic, uzeaz@de argumente medicale fie ^n scop misionar (eviden]iind ^n]elep-ciunea unor medici antici, sau ^n dezbaterile asupra vie]ii }i naturiiei), fie ^n scop analogic: raportul medic–pacient devine o cheienecesar@ ^n explorarea func]iilor }i direc]iei spirituale.

Secolul IV aduce c$teva elemente noi, pe l$ng@ cele precedente:se continu@ metafora Hristos-Medicul, sau argumenta]ia apologetic@de tip enciclopedic. Dar medicina poate servi la exegeza biblic@ (ex.Sf. Ioan Gur@ de Aur, sau ceilal]i capadocieni), la explicarea ana-logic@ a tratamentelor ̂ n vi]a moral@ }i spiritual@, sau chiar argumentepistolar (f. Vasile cel Mare). Relevant ni se pare faptul c@ din sec.IV, dup@ Pacea Constantinian@, domeniul medical devine prepon-derent un domeniu de exercitare al evergetismului. (%n sec. III }i celeprecedente, medicina era un argument teoretic; spre sf$r}itul sec.III, prin apari]ia anargirilor, evergetismul se materializa ̂ n stadiu inci-pient, izolat). Din sec. IV avem un evergetism medical institu]ionalizat,

194

.

.

prin ^ntemeierea de azile }i de spitale, patronate de Biseric@ }i apoi}i de Stat.

Elementul nou adus de cre}tinism ^n acest proces este tocmaicaracterul de binefacere, de gratuitate, concept impensabil ^n me-dicina alogen@ (p@g$n@) }i privit ca o excep]ie de cea talmudic@. Tre-buie s@ fim recunosc@tori Bisericii Cre}tine pentru evergetismul ei:ideea asisten]ei medicale gratuite, privit@ azi ca un drept, sau ca olozinc@ pentru b@t@liile politice, a fost crea]ia ei.

Secolele urm@toare vor fructifica }i vor perpetua doar o situa]iestabilit@ dup@ Pacea Constantinian@.

Raporturile intelectuale ale scriitorilor eclesiastici vis á vis demedicin@ erau alimentate prin studiul doctrinelor medicale contem-porane lor. Dioscoride, Hipocrat sau Galen vor fi principalii autoristudia]i. (Luca, Clemente Alexandrinul, Tertulian, Grigore de Nyssa,Metodiu de Olimp vor fi tributari acestor trei corifei ai medicinii antice;^n cazul lui Luca, stilistic }i lexical, ̂ n cazul celorlal]i, doctrinar.) {coalade medicin@ din Alexandria va fi un alt punct de referin]@ (Tertulian,Cesariu – fratele lui Grigore de Nazianz, unii medici anargiri.) Medicinava fi considerat@ o }tiin]@ auxiliar@ teologiei, asemeni filosofiei.

Precizasem anterior c@ rela]ia este biunivoc@: medicii au fostreceptivi mesajului cre}tin. Unii au pl@tit fidelitatea fa]@ de nouacredin]@ cu martiriul; al]ii, combin$nd arta lor cu misionarismul, fies-au ^ndreptat spre martiriu, fie au putut fi promova]i ^n func]ii deconducere eclesiastice. Medicii clerici erau o realitate.

Unii au ajuns episcopi, ^n sec. IV, av$nd }i un pap@ medic – Sf.Eusebiu. (Urm@torul pap@ medic va fi ̂ nt$lnit abia la cump@na dintremileniul I }i II al erei cre}tine – Silvestru II, Gerbert d’Aurillac.)

Preocup@rile umaniste }i spirituale ale celor dou@ categoriiprofesionale f@ceau penetrarea lor evident@.

Medicii ridica]i la onoarea altarelor sunt muli, dovedind pre]uireala care au ajuns; Biserica a }tiut s@-i r@spl@teasc@, p@str$ndu-le me-moria pentru eternitate. Procesul acesta continu@ }i azi (ne g$ndimla dr. Iosif Moscati, † 1927, la Napoli, canonizat recent).

Arhitectura spitalelor a fost inspirat@ de basilici; ordinele monasticeau fost cele care au asigurat perpetuarea func]iei lor de-a lungul se-colelor. Regula Sf. Vasile cel Mare }i ulterior cea a Sf. Benedict au

195

.

.

salvat institu]ia spitalului ^n vremurile ulterioare, ale n@v@lirilorbarbare, sau ale Evului Mediu.

P$n@ mai deun@zi, calitatea ^ngrijirii medicale asigurate de spita-lele confesionale nu suferea compara]ie cu cea din alte medii similare;pentru un infirmier simplu, actul muncii sale are o valoare v$ndut@mercantil; pentru o persoan@ consacrat@, acest act este un serviciuf@cut lui Hristos, din dragoste }i promisiune solemn@.

O diferen]@ abisal@. Hristos Medicul }i Hristos Bolnav Anonim,dou@ metafore evanghelice care vor constitui cei doi pila}tri araport@rii fa]@ de omul bolnav pentru aproape 19 secole. Actul ^n-grijirii s@racilor }i al bolnavilor va c@p@ta astfel o func]ie liturgic@.

Apropiindu-ne de concluzia final@, trebuie s@ subliniem des-chiderea reciproc@ manifestat@ de membrii celor dou@ categorii so-ciale, deschidere benefic@ pentru interferen]a cultural@ succesiv@.

Concluzia final@ a studiului nostru, ̂ mp@rt@}it@, sper@m, de cititor,este urm@toarea: prin asumarea sub diferite forme a doctrinelor medi-cale contemporane, ^n practica }i-n operele autorilor eclesiastici, ca}i prin prezentarea unor medici ca modele pentru ceilal]i credincio}i,s-a realizat conservarea }i transmiterea patrimoniului medical prece-dent pentru epocile succesive. Hipocrate, Galen }i Dioscoride, de-venind puncte de reper pentru mul]i scriitori biserice}ti, au putut ficonsiderate autorit@]i ^n domeniul medical }i ^n etapele urm@toare,stimul$ndu-se astfel ^n realizarea sintezelor de resort din sec. V-VII.

Confluen]a dintre medicin@ }i teologie a fost, astfel, benefic@ at$tpentru progresul cultural sau spiritul }i, ^n esen]@, pentru bineleomenirii. Aceast@ confluen]@ sinergetic@ ar fi de dorit s@ fie recuperat@}i ^n zilele noastre.

196

.

.

Bibliografie

1. Surse de referin]@

I. Biblia sau Sf$nta Scriptur@. Vechiul }i Noul Testament, GBV,1989. Traducere Dumitru Cornilescu.

Biblia sau Sf$nta Scriptur@. Ed. Institutului Biblic }i de Misiune alBisericii Ortodoxe Rom$ne (IBMBOR), Bucure}ti, 1988.

II. Sf. Afraat Persanul – %ndrum@ri duhovnice}ti. Ed. Anastasia,1998, Bucure}ti.

St. Basile le Grand – Homélies, in Sources Chrestiennes (SC),26 bis. Ed. Cerf, 1968, Paris.

Cabrol Fernard, Leclercq Henri – Dictionnaire d’ArchéologieChréstienne et de Liturgie. Ed. Letouzey ‘ Ané, 1932, Paris, vol.XI, 1.

S. Cirillo di Gerusalemme – Le Catechesi. Ed. Cantagalli, 1943,Siena.

Encyclopaedia Judaica – Keter Publ., 1972, Jerusalem, vol. IX(1978).

St. Gregoire du Mazianze – Les Discours. SC 250, Ed. Cerf, 1978;SC 318, 1985, Paris.

Sf. Ieronim – Despre b@rba]ii ilu}tri }i alte scrieri. Ed. Paideia,1996, Bucure}ti.

Din colec]ia P@rin]i }i Scriitori Biserice}ti (PSB):PSB 1 – Scrierile P@rin]ilor Apostolici, IBMBOR, 1979, Bucure}ti.PSB 2 – Apologe]i de limb@ greac@, IBMBOR, 1980, Bucure}ti.PSB 3 – Apologe]i de limb@ latin@, IBMBOR, 1981, Bucure}ti.PSB 4 – Clement Alexandrinul. Scrieri. Partea I, IBMBOR, 1982,

Bucure}ti.PSB 5 – Clemente Alexandrinul. Scrieri. Partea a II-a, IBMBOR,

1982, Bucure}ti.PSB 9 – Origen. Scrieri ales. Partea a IV-a, IBMBOR, 1984,

Bucure}ti.PSB 10 – Sf$ntul Grigorie Taumaturgul }i Metodiu din Olimp.

Scrieri, IBMBOR, 1984, Bucure}ti.

197

.

.

PSB 11 – Actele martirice, IBMBOR, 1982, Bucure}ti.PSB 12 – Sf. Vasile cel Mare. Scrieri. Partea a III-a, IBMBOR,

1988, Bucure}ti.PSB 13 – Eusebiu din Cezareea. Scrieri. Partea I, IBMBOR, 1987,

Bucure}ti.PSB 14 – Eusebiu din Cezareea. Scrieri. Partea a II-a, IBMBOR,

1991, Bucure}ti.PSB 15 – Sf. Atanasie cel Mare. Scrieri. Partea I, IBMBOR, 1987,

Bucure}ti.PSB 18 – Sf. Vasile cel Mare. Scrieri. Partea a II-a. Ascetice, Ed.

IBMBOR, 1989, Bucure}ti.PSB 22 – Sf. Ioan Gur@ de Aur. Scrieri. Partea a II-a, IBMBOR,

1989, Bucure}ti.PSB 30 – Sf. Grigore de Nyssa. Scrieri. Partea a II-a, IBMBOR,

1998, Bucure}ti.PSB 34 – Sf. Macarie Egipteanul. Scrieri. IBMBOR, 1992,

Bucure}ti.Proloagele – Tip@rite prin str@duin]a, osteneala, cu purtarea de

grij@, binecuv$ntarea }i cu un studiu introductiv de %.P.S.S. Dr. NestorVornicescu, Mitropolitul Olteniei, Ed. Buna-Vestire, 1992, 2 vol.,Bac@u.

Règles de moines – Ed. du Seuil, 1982, Paris.Théodoret de Cyr – Histoire des moines de Syrie. SC 234 (-XIII),

1997; SC 257 (XIV-XXX), 1979, Ed. Cerf, Paris.Sozomen – Chruch History, in A Select Library of Nicene and

Post-Nicene Fathers, vol. II, T & T. Clarck, Edinburgh; W.B.Eerdmans Publ., Gr. Rapids, Michigan, ed. II, 1989/

Vie]ile Sfin]ilor (V.Sf.) – 2 vol., Ed. Arhiepiscopiei Roma-no-Catolice, Bucure}ti, vol. I, 1983; vol. II, 1992.

B. Bibliografie general@

Aldea, Traian – Scrisorile Apocalipsei, Ed. Cre}tin@ „Mateus”,Alba-Iulia, 1994.

Andreatta, Eugenio – Gli indizi che confermano l’antica tradizione,in 30 Giorni, an. XVI, nr. 11/1998, Roma.

198

.

.

Bagatti, Bellarmino, OFM – Alle origini della Chiesa, I, LibreriaEdit. Vaticana, 1985, Roma.

Bagatti, Bellarmino, OFM – Antichi villaggi cristiani di Galilea,Franciscan Printing Press, 1971, Jerusalem.

Baruffa, Antonio – Le Catacombe di S. Callisto, Libreria Edit.Vaticana, 1992, Roma.

Birtz, Mircea, OBSS – %n c@utarea Crengii de Aur, 1995, Roma,chez l’auteur, 236 p. dactilo.

Bogrea, Vasile – Sfin]i medici ^n graiul }i folklorul rom$nesc, ^nDacoromania, IV (1926), Cluj, Tip. Ardealul.

Bologa, V.L., sub ^ngrijirea lui – Istoria medicinii universale, Ed.Medical@, 1970, Bucure}ti.

Bruce, F.F. – Documente care stau la baza Noului Testament, f.a.,f.l., Soc. Misionar@ rom$n@ (?), edi]ie anterioar@ anului 1989.

Chiril@, Pavel, Valica, Mihai – Medica]ie la medicina biblic@, Asoc.Medical@ Cre}tin@ „Christian@”, 1992, Bucure}ti.

Coman, I.G. – Patrologie, Ed. IBMBOR, 1956, Bucure}ti.Coman, I.G. – Patrologie, 3 vol., Ed. IBMBOR, Bucure}ti, vol. I,

1984; vol. II, 1985; vol. III, 1988.Daniel-Rops, Henri – La vita quotidiana in Palestina al tempo din

Gesú, Ed. Oscar Mondadori, 1986, Milano.Falasca, Stefania – Luca risposa a Padova, in 30 Giorni, anul XVI,

nr. 11/1998, Roma.Fiocchi, Nicolai Vincenzo, Visconti, Fabrizio, Mazzoleni, Danilo

– Le Catacombe di Roma, Ed. Schnell & Steiner, 1998, Regensburg.Floca, N. Ioan – Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1992, Ed.

Mitropoliei.Laignel-Lavastine, M. – Histoire générale de la medicine, de la

pharmacie, de l’art dentaire et de l’art veterinaire, vol. I, Ed. AlbinMichel, 1936, Paris.

Larchet, Jean-Claude – Teologia bolii, Ed. „Oastea Domnului”,1997, Sibiu.

Lyons S. Albert, Petrucelli, Joseph II – Medicine. An IllustratedHistory. Abradale Press, Harry N. Abrams Pub., 1987, New-York.

McDowell, Josh – M@rturii care cer un verdict. Soc. Misionar@Rom$n@, 1992, Wheaton Il., SUA.

199

.

.

Idem, Wilson Bill – El a umblat printre noi. Soc. Misionar@rom$n@, 1994, Oradea.

Osier, Jean-Pierre – Jésus raconté par les Juifs. Berg International,1999, Paris.

Rendina, Caludio – I Papi. Storia e segreti. Ed. Newton-Compton,1996, ed. II, Roma.

Ricciotti, Giuseppe – Vita di Gesú Cristo. 2 vol., E. A. Mondadori,1974, Milano.

Schott, Heinz – Die Cronik der Medizin. Cronik Verlag, 1993,Dortmund.

Stan, Liviu – Societ@]ile religioase ^n Biserica Veche, ^n Studiiteologice, nr. 1-2/1956, Bucure}ti.

Testa, Emanuele – La Fede della Chiesa Madre di Gerusalemme.Ed. Dehoniane, 1995, Roma.

Testa, Emanuele – Il simbolismo dei Giudeo-Cristiani. FranciscanPrinting Press, 1981, ed. II, Jerusalem.

Testini, Pasquale – Archeologia Cristiana, ed. II. Ed. Edipuglia,1980, Bari.

Tofana, Stelian – Introducere ^n studiul Noului Testament, vol. I,Presa Universitar@ Clujean@, 2000, Cluj-Napoca.

Timu}, Gherasim – Dic]ionar aghiografic, ed. II, Ed. PelerinulRom$n, 1998, Oradea.

Vernet, Daniel – Biblia }i }tiin]a, Ed. Glasul %ndrum@torului Cre}tin,1986, Paris.

200

.

.

Apendice (Anex@)

Excurs asupra Miracolelor

%n studiul precedent, a trebuit s@ men]ion@m, prin for]a lucrurilor,}i conceptele de miracol sau de vindecare taumaturgic@.

Ast@zi, mentalitatea empiric-pozitivist@ }i confuzia conceptelormetafizice produc o mare reticen]@ ^n acceptarea intelectual@ }i defacto a miracolelor.

Dac@ filosofia marxist@ postula suprema]ia materiei, f@r@ a odefini, consider$nd spiritul o manifestare a acesteia, }i invers$nd prinaceasta cauzalitatea calitativ@, ra]ionalismul, prin suprema]ia ra]iunii,unific@ domeniul spiritual cu cel natural din punct de vedere calitativ,ra]iunea uman@ fiind elementul suprem. supranaturalul era omologatnaturalului, ajut$ndu-se la anularea transcendentului.

Metafizica, credincioas@ preciziei conceptuale, delimiteaz@ foarteclar cele dou@ domenii: Transcendentul (etern, imuabil, supra-na-tural, intelectual prin excelen]@) }i Imanentul (^n continu@ mi}care,natural, abordabil prin cunoa}terea experien]ial@, ra]ional).

O prim@ concluzie: legile transcedentale sunt metafizice, eterne}i imuabile. Legile care descriu Imanentul pot avea o expresiera]ional@, dar nu sunt eterne }i sunt modificabile.

Metafizica explic@ posibilitatea apari]iei miracolelor prin abrogareatemporar@ a legilor naturale (care, N.B., sunt un caz particular al celortranscendente) }i interven]ia particul@, specific@, la unor legi dinTranscenden]@.

O abordare mult mai deschis@ ni se pare dat@ de {coala neo-po-zitivist@ din Berkeley, California:

Neo-pozitivismul, inspirat din idealismul subiectiv, precizeaz@existen]a nivelelor de adev@r }i a gradelor diferite de adev@r.

Nivele de adev@r sunt definite de raportarea subiectiv@ a unorcategorii de persoane, ^ntr-un context dat (spa]iu, timp, educa]ie)fa]@ de o anumit@ realitate.

Gradele de adev@r sunt definite ca penetrarea mai mult sau maipu]in profund@ a unei realit@]i.

201

.

.

Astfel, ideea mi}c@rii soarelui ^n jurul p@m$ntului este un adev@rpentru o anumit@ categorie; este fals@ pentru o alt@ categorie depersoane. Intervin diferen]e de educa]ie, ambian]@, loc, timp.

Teoria relativit@]ii este cunoscut@ la un anumit nivel de un licean,}i la un alt nivel de un cercet@tor al fizicii cuantice.

Filosofia neo-pozitivist@ deschide por]ile pentru acceptarea fe-nomenului miraculos, chiar dac@ explicarea acestuia ar putea fi de-ficitar@. Excelenta carte a dr. Paul Feyerabend „Adio Ra]iunii” esteo pledoarie ^n acest sens.1

Teologia clasic@ introduce conceptele de supranatural }i de pre-ternatural. S@ ^ncerc@m s@ urm@rim diferen]ele conceptuale.

1. Supranaturalul absolut (simplu) este acelea care transcende,dep@}ind, toat@ natura creat@ sau creabil@, dep@}ind capacitatea }iexigen]ele oric@rei creaturi (Ex. Divinitatea).

Supranaturalul relativ dep@}e}te unicamente propor]ia unei anu-mite naturi create, dar nu oric@rei naturi create. Ce este natural }ispecific omului este, sau mai bine zis, poate fi supranatural pentruun c$ine (ex. a vorbi, a iubi). La fel, ^n raportul om–^nger sau om–demon. Supranatural relativ poate fi denumit }i preternatural.

3. Supranaturalul referitor la:a. mod: – al miracolului propriu-zis, care dep@}e}te for]ele eficiente

}i exigen]ele oric@rei naturi create, dar nu for]ele de cunoa}tere alera]iuni;

– al misterelor, care, ̂ n plus, dep@}esc }i posibilitatea cunoa}teriira]ionale (ex. sacramentele);

b. substan]@ – cea ce transcende esen]a fiec@rei naturi create.2

Miracolele taumaturgice ale vindec@rilor (a ni se ierta pleonasmul)pot fi preternaturale sau supranaturale.

Teologii au ajuns la clasificarea condi]iilor necesare pentru apreciza autenticitatea unui miracol.

%n cazul vindec@rilor se urm@resc urm@toarele principii:1. ca boala s@ fie grav@ }i, dac@ nu incurabil@, m@car foartegreu vindecabil@;

1. Feyerabend, Paul – Addio alla Ragione, Ed. Armando, Roma, 1990.2. Royo-Marin, Antonio – Teologia della perfezione cristiana, ed. X, Ed.

San-Paolo, Cinisello-Balsamo (Milano), 1987, 541.

202

.

.

2. ca vindecarea s@ nu coincid@ cu evolu]ia normal@ a boliispre recuperarea s@n@t@]ii;3. ca s@ nu fi fost utilizate terapii medicamentoase, sau caterapiile practicate s@ fi fost ineficace;4. ca vindecarea s@ fie neprev@zut@ }i instantanee;5. ca vindecarea s@ fie perfect@, nu incomplet@ sau par]ial@;6. ca vindecarea s@ nu fi fost precedat@ de o ^mbun@t@]ire asitua]iei pacientului pe cale natural@;7. ca ea s@ fie definitiv@, f@r@ nici o repetare a maladieirespective.

Astfel, este necesar ca s@ nu existe nici o explica]ie medical@ sau}tiin]ific@, natural@ sau abitual@ a vindec@rii respective.3

Acesta ar fi criteriul }tiin]ific. De men]ionat c@ ̂ n comisiile medicalechemate pentru certificarea vindec@rilor inexplicabile }tiin]ific, medicii(care pentru obiectivitate pot fi acatolici }i necre}tini, dar a c@rorcompeten]@ profesional@ s@ fie recunoscut@ ^n domeniul respectiv)*

nu au permisiunea de a folosi termenul de miracol, ei rezum$ndu-ses@ afirme/infirme verdictul: vindecare inexplicabil@ dup@ datelemedicale actuale sau dup@ datele }tiin]ifice. Termenul de „miracol”este un atribut al teologilor, acordat ^n urma unor verific@ri a altorcriterii,4 de pild@:

1. miracolele s@ fie demne de numele Divin, fiind exemplificatede Sf. Scriptur@ }i de Sf. Tradi]ie;2. s@ se produc@ cu acelea}i mijloace folosite de Hristos }i deApostoli;3. s@ nu existe contradic]ii ^ntre ele, sau opozi]ie ^ntre ei;4. prin consecin]ele lor, s@ nu contrazic@ norme impuse de Sf.Scriptur@ }i de Sf. Tradi]ie;

3. Olivieri, Alfonso-Billet, Bernardo – Avvengono ancora miracoli aLoudres, Ed. Centro volontari della Sofferenza, Roma, 1991, p. 56-58.Din 1859 (prima vindecare de la Loudres) }i p$n@ azi (1991) suntconsemnate cca. 10.000 de vindec@ri raportate de pelerini; comisiade medici a declarat inexplicabile cca. 2.000. Biserica recunoa}te camiracole autentice doar 75.

* Din comisii fac parte }i medici musulmani sau evrei, atei sau agnostici.4. Vezi, de pild@, %nv@]@tur@ }i credin]@ cre}tin@ ortodox@, Ed. IBMBOR,

Bucure}ti, 1992, par. 24 – Introducere.

203

.

.

5. s@ urm@reasc@ progresul spiritual al persoanei }i m$ntuireasufletului;6. cel care a s@v$r}it miracolele s@ aib@ o via]@ irepro}abil@,s@ nu urm@reasc@ interese personale sau egoiste;7. s@ perfec]ioneze moravurile martorilor oculari;8. s@ poarte ^n ele (miracolele) siguran]a }i puterea DuhuluiDivin;9. s@ dovedeasc@ lucrarea Providen]ei.5

Regulamentul Congrega]iei pentru Canoniz@ri a Sf. Scaun arenorme foarte stricte pentru aplicarea corect@ at$t a verdictuluicomisiilor de expertiz@, c$t }i a celor teologice.6

A accepta miracolul este, de fapt, un exerci]iu de acribie }i dedeschidere intelectual@. Istoria le consemneaz@, actele procesualela fel, expertizele medico-legale, de asemenea. Nu ne r@m$ne dec$ts@ concludem dec$t: „contra facta non valent argumenta”.

%n ceea ce prive}te termenul de „posesiune diabolic@”, analiza }isemiologia lui, ca }i diagnosticul diferen]ial dintre manifest@rile istericesau psiho-patologice }i cele de autentic@ infesta]ie }i posesiunediabolic@, recomand@m c@lduros operele Msgr. DDDr. CorradoBalducci (doctor ^n teologie, psihiatrie }i drept canonic), exorcistoficial al Statului Vatican: Balducci Corrado – La possessionediabolica, Ed. Mediteranee, Ed. IX, 1988, Roma

}i Il Diavolo, Piemme, Ed. X, 1990.Sunt cele mai bune lucr@ri aduse la zi asupra acestui argument.Subiectul fiind extrem de delicat, nu merit@ s@ insist@m asupra

lui.N.B.: Fenomenele parapsihologice, eviden]iabile prin experien]@,

sunt fenomene naturale, nicidecum preternaturale sau supranaturale.Diferitele lucr@ri ale dr.chim. Adrian P@tru], pre}edintele Societ@]iiRom$ne de Parapsihologie (sediu la Cluj-Napoca) – unul din autoriibine documenta]i }i serio}i din domeniu, sunt un argument ^nfavoarea acestei aser]iuni.

5. Ibidem.6. Rodrigo, Romulado, O.A.R. – Manuale per Instruire i processi de cano-

nizzazione, Inst. Historicyum Augustinianorum Recollectorum, Roma,1991.

204

.

.

205

.

.

OLD THINGSFROM THE PASTFOR THE FUTURE

206

.

.

To His Imperial HighnessDimitrij of Russia and to thememory of my ancestors

207

.

.

Foreword

Why a study about knighthood, Russia, ad a family which nowis deprived by all the splendors they claim they had once a time?

Why a study for a topic which many would consider it today asobsolete?

Our answer can be: the nostalgy for the synthesis.In a world of superspecialisation, and this even is the integrative

sciences, like theology, the synthesis becomes more and more rare,and people will forget to see the forest because of the trees.

We were astonished about the world of true heraldry, about thefalse and the genuine chivalry, about old dynasties, and, especially,about what was beyond all these. It was not only due to ourtraditional education which we received at home, and this despitethe orwellian period of communism we lived in Romania. It was notonly due the lost of the sense of continuity which this regimeproduced, or due to the tendency of nivelating the consciousnessthat we observed there and here. But it was also due to the realpleasure of study, the search of truth, and the nice sentiments towork in a library.

We had the opportunity to meet several protagonists of this story:H.I.H. Dimitrij di Russia, Alfred Josef Baldacchino, Franco Russo.Each gave us precious informations, in his own sense.

We are grateful to H.E. Count Luciano Pellicioni di Poli, one ofthe best heraldists from Rome, who received us and gave preciousdata necessary to realize this study.

We could consult several libraries in Rome: the National CentralLibrary „Vittorio Emmanuele”, the Library of the Pontifical Universityof Lateran, the Library of the Pontifical Institute of Oriental Studies,the Biblioteca Casanatense, and the library of the RomanianAcademy from Rome.

The documents we are interested in can be found in Lateran andthe National Central Library.

208

.

.

H.I.H. Dimitrij di Russia helped us with several reproductions; hepersonally went with us in several libraries and gave us necessaryindications; if we must express our gratitude for this, we have topardon him for the reticence he manifested in other problems.

The lector must be not surprised to see several Romanian booksquoted there. Romania had a true Bysanthine heritage, and theyunderstood better the Bysance like many other Occidentals. More,as an Orthodox, I have to consult genuine Orthodox sources, incanon law, heraldry etc.

We cannot give a definitive answer to our research; being surethat a „Addenda et Corrigenda” must be written. Therefore, wewould express our gratitude to each person who will give us furtherdocumented informations. This is the payment we have to bringduring our days: each statement must be demonstrated, and its originmust be precised.

Therefore, each objective observation is welcome.

Mircea Remus Birtz, O.B.S.S.

Rome, Dies Natalis Christi 1994

209

.

.

Chapter I

The house of Moscow

Italy was always considered as the paradise of genuine and fakeheraldry. Therefore, each investigation must be done very carefully,and the conclusions are never absolute.

Our surprise was great to hear that the followers of Ivan IV theTerrible (Groznyi) were still living in Italy. We desired to study theirpretensions, being directly interested in them. We have to dissociatethe history of the House of Moscow from the history of its institutions(orders of chivalry, Academies). And the results were intrigant. Thelector can judge himself them.

The early medieval Russian history is veri interesting due to itsexotism, the intrigues, and the passionalism of its protagonists. Forour study, it is not important to study all the medieval period, northe reign of Ivan Groznyi, or Boris Godunov. For this, othermonographies were written. Several data are available inencyclopedias, or historical handbooks. Even the period of the „fake”Demetrius was studied carefully.1 But it would be interesting tounderline some conclusions which would escape from our attention.

The incident of Ouglitch (Ugliæ), from 15 mai 1591, when Dimitrij,son of Ivan IV Groznyi was considered to be killed, is the source ofseveral problems in the history of Russia. Soon after the incident,there opinions were popular: the tsareviæ was killed in a plot; he

1. Lo Gatto, Ettore – Momenti e figure della storia russa, Rocca San Casci-ano, 1953, Ed. Capelli.

Sandru Vasile – Federa]ia rus@ – Dic]ionar istoric, Rev. Magazin Istoric,nr. 1/1994, 2/1994, 3/1994.

Pierling Paul, S.I. – La Russie et le Saint Siège, 5 vol., Plon, Paris. For uswas useful the IIIrd volume (Plon, 1901, Paris);

Idem – Rome et Demetrius d’après les documents nouveaux, avec piecesjustificatives et fac-simile, Paris, Ed. Ernest Leroux, 1878.

Prosper Mérimée – I falsi Demetri, Vallecchi Ed., 1955, Firenze, togetherwith the additional notes by Ettore Lo Gatto.

210

.

.

wounded himself mortally in an attack of epilepsy; he was substitutedduring the plot.2 The inquire resided by Vasilij Sæiuiskij, faked theconclusions. The hypothesis of suicide was adopted; studying theconjuncture, we observe that several boyard parties had their interestson that.3 Later one, in 1604, the news of the presence of Dimitrij atthe Polish Court were exciting Europe. Dimitrij was about 8 yearsold in 1591; now he had to have 21.

The presence at the Polish Court was an unexpected occasionfor the Poles to mix themselves in Russian affairs. But for this, Dimitrijhad to be prepared, and to be verified, if he was a genuine followerof Ivan IV. And this was done. The Livonian servant who took careof Dimitrij at the Russian Court recognized the prince, was recognizedby him, and it was recognized even the particular signs of Dimitrij:the unequal lenghtness of his arms, and a typical sign on the nose,toward the right eye. His hands were fine and white, proving a nobleorigin; he also was very polite, and well educated.4 (Rangoni – thepapal nounce in Polen, the palatine Mnizsek, Zamoiski, chancellorof Polen, Leon Sapieha, chancellor of Lituania, were really believingin the identity of the „new” Dimitrij with the tsareviæ. It is provedthat the monk Grisha Otrep’ev, who was considered by theecclesiastic party favorable to the Romanovs and to the patriarchJov a puppet in the hands of Jesuits, being himself Dimitrij, couldnot be the tsareviæ. Otrep’ev had a rude origin, and was doing himselfpropaganda for Dimitrij.5

It seems very probable that the idea of the illegitimity of Demetriuswas put in circulation after the king Sigismund III had no moreenough money for the military campaign in favor of him.6 Pierling,

2. Pierling – Rome et Demetrius, introduction.3. Ibidem.4. Ibidem, p. 9, 10, 11.5. Pierling, op.cit.; Mérimée, op.cit.; Lo Gatto – notes on Mérimée.6. Institutum Historicum Polonicum Romae – Elementa ad Fontium

Editiones (til now 50 volumes) contain several interesting documentsconcerning Dimitrij and his period; nr. VI/Romae 1962 – doc. nr. 8, 9.15, 29, 40, 45, 49, 62, 66, 6973, 75, 80, 81, 92; nr. XIX – doc. 112(Romae, 1968); nr. XXIII/1070 – doc. 214; nr. XXVII/1972 – doc. 249,251, 254, 256, 258, 259, 260, 262, 264, 265. 271, 278, 279, 284,286, 292, 294, 301; nr. XXIX/1972 – doc. 104.

211

.

.

who was a Russian citizen, and was able to consult the Russian andthe Roman archives, proved that the story of Dimitrij was never aJesuit product.7 It was proved that the idea of a Jesuiticinstrumentation of Dimitrij was popular not only in Romanovfavorable circles, but even in English milieus, which had severalinterests in Russia.8

It is very true that Dimitrij converted himself in the CatholicChurch. But his conversion was more a „union” with Rome (theSynod from Brest was hold in 1595), not a simple conversion. Hehad a correspondence with the Pope Clement VIII and desired tomodernize Russia. Without any exaggeration we can consider thathe preceded the reforms of Peter the Great with more then 70 yearsearlier. Unfortunately, his reign was brief, only for some months.9

According some contemporan relators, he was interested inbuilding universities and colleges, in inviting foreign professors there.Having a good memory, he learned philosophy and classical studieseven during his campaign; he was able even to invent awar-machine.10

It is true that he had several Jesuit scholars as counselors, butwhen he entered in Moscow, the projects of union with Rome wereforgotten.11

Analyzing some letters written by Dimitrij, Paul Pierling wasconsidering that their author was not a Polish person, but a Russianone. More, after his coronation, Dimitrij behaved typically in aRussian way.11 The ceremony of coronation, accomplished in 18mai 1606, according to the Bysanthine rite, was done during theGood Friday; more, Dimitrij and his wife, Marina Mniszek were nottaking the Holy Communion. this was the scandal which, some dayslater, in 27 mai, will lead to a „coop d’etat”, directed by VasilijSæiuiskij. After several sources, Dimitrij was killed, being thrown out

7. Pierling – Rome et Demetrius. 8. Ibidem. 9. He ruled for 11 months. See P. Pierling – La Russie et le Saint Siège,

p. 145-151.10. Ibidem, p. 284.11. Pierling – op.cit., Rome et Demetrius.

212

.

.

from a window of his castle. The body was exposed for 3 days, andlater was burned with gun-power.12 Vasilij Sæiuiskij proclaimed himselftsar. He proved once again his character; after he had faked the resultsof the inquiry of Ugliæ, he ruled a plot against Dimitrij; after being gracedby him (everybody was observing the magnamity of Dimitrij duringhis reign; often it was interpreted as ingenuity in political affairs), heruled another plot, with better results.13

Dimitrij desired to modernize Russia; dreamed an anti-Ottomancrusade; dreamed a restitution of the period of virtues of the chivalry.His drama was the drama of a dreamer misunderstood by hiscontemporans. From 1606 until 1610 was ruling in Russia BasilijSæiuiskij. Marina Mniszek tsarina of Russians, daughter of the Palatineof Sandomir, was imprisoned with her father at Jaroslav. Theyobtained their freedom only in 1609.14

The king Sigismund III, in 1609, having difficulties with anothercampaign in Russia, considered Dimitrij as an adventurer andimpostor.15 However, in 1605, Dimitrij was recognized by his mother,Maria Nagoi, and her family (The Nagois were sent in somemonasteries in exile after the incident of Ugliæ, at the insistence of thepatriarch Jov).16 In 1606, after the incident of 27 mai, Sæiuiskij andJov, who came back as patriarch (Dimitrij used the services of patriarchIgnatius), exposed the „relics” if the child of Ugliæ, and Job consideredhim as an innocent victim of the traitors. The initial version of bothwas that the child died by epilepsy.17

Reading the books about the period we are interested in, we canobserve that the politicians of that time were transgressing their oathand were instrumentasing the truth according to their political interest.Therefore their deposition have no great credit.

However, the troubles were not stopping there. In 12 august 1606,

12. Ibidem, p. 84-147, 148.13. Peirling – La Russie et le Saint Siège.14. Ibidem.15. Ibidem.16. Ibidem. Rome et Demetrius; Ibidem.17. He was even canonized as „Dimitrij of Ugliæ”, and, according to the official

perties, his body did several miracles; more, the brthers of Maria Nagoirecognized in the child of Ugliæ their nephew, after they recognized in the otherDimitrij the true one. Cf. La Russie et le Saint-Siège, p. 327-343.

213

.

.

Fr. Bosgraven, a corespondent of Possevino (who was supervisingthe Russian policy at that time), was writing about the apparition ofDimitrij.18 An officer of the Polish army of occupation, Waleswki, andhis servant Kripowski, were stating that Dimitrij had two bodyguardswho were similar with him: Borkowski and the nephew of Mosalski(2 Poles.). In 27 mai 1606 Borkowski was killed and Dimitrij escapedfrom Moscow.19 In 1608, in Toushino (Tusino), at 12 miles fromMoscow, a person who pretended to be Dimitrij was recognized bythe armies who remained faithful to the Rjurik dynasty. He was a latercalled „Dimitrij II”, or „Toushinski vor” (the gangster of Tusino). More,Marina Mniszek, who, together with her father was released free (withthe condition to renounce at her imperial rights in favor of VasilijSæiuiskij), was joining Dimitrij at Tusino. She, according to severalwitnesses, was unsatisfied, but continued to play the role of wife ofDimitrij. The correspondence between Marina and Dimitrij „II” wasindicating the desire of Marina to remain an empress of Russia, andthat of Dimitrij to win the favors of Marina.20

Vladislaw, son of Sigismund III, desired to become tsar of Russia.His father had some troops there, and more, some elements from theRussian aristocracy were sustaining him. It was the summit of the polishintervention in Russia. Dimitrij „II” was no more able to enter inMoscow. In 22 december 1610, he was killed by a Tartarian, PiotrOurousov, at Kalouga, where he took a refuge earlier.21 But his bodywas buried with honors due to a great duke of Moscow, by the people,in Kalouga.22 In fact, people and Cossacs remained faithful to Dimitrij.

It is also proved that Marina Mniszek had a son from Dimitrij: IvanDimitrij Dimitrieviæ.23 The documents are stating in favor of thepaternity of „Dimitrij II”.24

18. Ibidem, p. 344-345.19. Ibidem, p. 345-348.20. Ibidem, p. 348-358.21. Pierling – La Russie et le Saint Siège, p. 380.22. Prosper Mérimée – I falsi Demetri, Vallecchi Edit., Firenze, 1955, p. 364.23. Pierling – La Russie..., p. 381; Elementa ad fontium editiones (Institutum

Historicam Polonicum Romae), vol. VI, Romae, 1962, ed. Carolus Talbot doc.nr. 80 (a letter of Andreas Aidy to Roberstum Cecil, Gedani, 15.IV.1611.

24. The documents mentioning the child are only from 1611; the son therefore isbelonging to „Dimitrij II”.

214

.

.

After „Dimitrij II” was killed, the relations about Marina Mniszek,her son, and Ataman Zarouckij, who remained faithful to Ivan Dimitrij,are not clear. Some consider that Marina died in prison (in a Russianone), or she was drunk in a river. Ataman Zarouckij was impaled.25

But before we see what was happened with her son, let’s summarizeour conclusions.

1. The results of the inquiry from 1591 were faked.2. The Russian aristocracy was manipulating the truth in accordance

with its interests. The Polish one did the same.3. The apparition of an intelligent person, in 1604, of Russian origin,

at the Polish Court, who was recognized as the tsareviæh Dimitrij, andhad his characteristic signs26 created various rumors at several Courtsfrom Europe.

4. The person who ruled Russia between 1605-1606 was crownedas Tsar, and was recognized as a son of Ivan IV Groznyi. Even Nicolade Baumgarten, who was one of the authoritative persons specializedin Russian genealogies and heraldry, is inscribing „Dimitrij Ouar” inthe family of Ivan IV.27

5. About the person who was active during 1608-1610, „DimitrijII”, the informations are scarce. He was for a time recognized as thelegitimate Tsar of Russia. Was he the same person with Dimitrij Ouar?Some testinomies are considering so. Others not. It is difficult to do aclear statement.

6. Marina Mniszek, who was crowned as a Tsarina, and recognizedas such, is the person who was more reperable then the others. She,until the last moments, was considering herself as a legitimate empressof Russia.

7. The Romanov family was taking the power in 1613; the laterarchives were „corrected”, and even later this topic was considered

25. Mérimée, op.cit., p. 375-376; Pierling – op.cit., p. 388-389.26. Before he refuged himself in some convents; this was a good

opportunity to be confounded with the monk Grisha Otrep’ev; it isproved that they were two different persons.

27. de Baumagarten, Nicola – Généalogies des branches regnantes desRurikides du XIIIe au XVIe siècle, in Orientalia Christiana, vol. XXXV,1 (Junio 1934), Pont. Institutum Orientalium Studiorum, Roma, p. 27;table III.

215

.

.

tabu in Russia.28 But because they were elected by the Zemskij Sobor,and confirmed by the Holy Synod, they became the legitimate rulersof Russia.

8. Was a woman able to transmit the ruling privileges in Russiaand Bysanthine countries? Ivan IV pretended to be the successor ofthe Bysanthine Emperors, through the succession of Zoe SofiaPaleologhina.29 In Bysance, women were able to transmit their familynames to their husbands.30 Our answer would be yes.

That was happened with the son of Marina Mniszek? Even throughthis person the relations are different. He was called Ivan DimitrijDimitrieviæ. In 1614, together with his mother, and the Ataman Zaruckijwere taken prisoners at the river Jaik; and this after he was proclaimedTsar at Kalouga, in 1611, after the killing of his father.31

Even for him the informations are scarce. Pierling, quotingRostowski, is mentioning his presence, in 1626, in Vilna, at the JesuiteCollege.32 He was protected by the king and Leon Sapieha. TheRussian ambassadors from Polen, in 1644, gave a message wherethey precised that the son of Marina died in Moscow, in 1614. Theabbot of the monastery of Brest-Litovsk (Bresc-Litowski) mentionedthat he was charged with the instruction of a child, recommended bythe King and the chancellor Sapieha, who presented himself as IvanDimitrieviæ, son of Dimitrij and Marina. When the ambassadors,together with some senators, interrogated the prince, he told that infact his name was Ivan Faustino, being a son of a Polish nobleman,and in 1614 a tentative of substitution with the true tsareviæ, tentativeorganized by the gentleman Belinskij, failed. Later, Ivan Faustino, after

28. Daria Olivier – Les Romanov, Ed. Rencontre, Lausanne, 1968.29. Olsr, Giuseppe SI – Gli ultimi Rurikidi e le basi ideologiche della so-

vranita dello stato russo, Pont. Institutum Orientalium Studiorum, Ro-ma, 1947, p. 14-17; the author is proving that the idea of the bysanthineheritage was popular only to the Romanovs (p. 59-60), and in occidentalmilieus, which were trying the last Rurikides to be coinvolved in theanti Ottoman struggles.

30. Mihail Dimitri Sturdza – Dictionnaire historique et généalogique desgrandes familles d’Albanie, de Grèce et de Constantinopole, Paris,1983, chez l’auteur, rue de la Neva, p. 306, cl. 2.

31. Pierling – La Russie..., p. 388, 389; Mérimée – op.cit., p. 376-377.32. Ibidem, p. 389, note.33. Mérimée, op.cit., p. 376-377, note.

216

.

.

the death of Saphiena, became a secretary to a Polish nobleman.33

The ground for this relation is the official Romanovian chronicle;Sobra’nie Gosudarstvennyh Gramot i Dogorovi (Moscow, 1813, infolio, III p.). In the same time, the Poles has interest in having goodrelations with Russia,34 and therefore they did not desire to irritatethe Russians. The notice about Ivan Faustino must be taken withreserve. In 1648, in Holstein, the messengers of Alexei MihailovicRomanov have killed the son of Marina, who was no more protectedby Ladislau IV, king of Polen (son of Sigismund III), who had also torenounce at the Russian crown in 1632.35 (In 1610 he proclaimedhimself Tsar at Moscow, and was recognized by a faction of the Russiannobility).

It seems to be very probable that the story with Ivan Fastino wasrecited by Ivan Dimitrij when he was investigated by the Russianambassadors, only to save his life. And the event of 1648 proved thatit was so; a Romanov could not e pleased if he knows the existenceof a pretendent to his throne.

The period of 1605-1606 is very controversial, and theinterpretations are not definitive.36

But what occurred after? Wandering in the Roman libraries, we foundseveral books of pamphlets about the later succession of Dimitrij Ouar.37

34. Daria Olivier – Les Romanov, p. 52 sqq.35. Ibidem, p. 52; see also Dictionnaire historique ou histoire abrégée en 6 vol.

A. Caen chez G. Le Roi imprimeur du Roy. Hotel de la Monnaie, grande rueNotre Dame, 1779, apud Don Francesco Ciro Argodizza – Storia della CasaGranducale di Mosca, Accademia San Cirillo, Edit. Roma, 1967, p. 36.

36. For general informations, see also Enciclopedia Italiana di Scienze, Arti eLettere (founded by Giovanni Treccani), Roma, 1949, vol. XII (croce-dir), p.587-588 – Demetrio, zar di Moscovia.

37. Benvenuto Emilio – Brevi note storico-araldiche sui di Demetrio Rjurikjevich,dal 265 a.U.c. al 1951 a.D., Foggia, 1951; he is presenting there even thelegendary genealogy through which Rjurik was descending from Augustus,Prus, a.s.o.; from historical point, is useless. The copy from the LateranenseLibrary was preserved with revenue stamps, and was signed by DimitrijVasilievic (1893-1965); di Poli, Pellicioni Luciano – Storia dei Rjurik,Granduchi di Mosca, Accad. di San Cirillo, Roma, 1954; di Valburna, AttilioValente – La Casa di Mosca ed i di lei odierni discendenti in Italia, Acc. diSan Cirillo, Roma, 1955; di Clavesana, Caramalli V.E. – Discendenza dei beyimperiali di Enos, Acc. di San Cirillo, Roma, 1955; Argodizza, Ciro Francesco– op.cit.; di Valburna, di Clavesana and Argondizza are reproducing the editionof Pellicioni di Poli, and are based on the material written by Benvenuto, withvery few differences. The bibliography is scarce, and most of the works arebased on the archives of Dr. Dimitrij Vasilievic di Demetrio.

217

.

.

Most of these works are telling the same story, and giving the samegenealogy, even if they were written by different authors. I was ableto contact one of them, the count Luciano Pellicioni di Poli, whowrote several books of heraldic monographies. He saw severaldocuments at the descendants of Dimitrij, documents which were infavor of them. Some of the documents were seen even other persons,who cured the printing about other materials about the Rurikides.38

We will present the summary of these investigations.It is written that Dimitrij VII Dimitrieviæ, son of Dimitrij VI, went

in the Ottoman Empire, at the court of Sultan Ibrahim; later, duringthe reign of Sultan Mahomed IV, in 1669, he received an „iradeh”,where he was recognized his rights of a vassal. He received also thetitle of „bey” of Enez (Enos).39

38. Pellicioni saw the documents of Dimitrij Vasilieviæ; the same BenvenutoEmilio, who was judge in Foggia, and cured the acts of an adoptionaccomplished by Dimitrij Vasilieviæ. The same about lawyerChiamberlado, from Rome, and Dr. Mattiangeli Alessandro, notar fromRome, who is the present counselor of Dr. Dimitrij Dimitrieviæ diDemetrio, son of the former.

39. About the juridical acts in the Ottoman Empire – see Enciclopedia ofIslam, Leyden, 1965.

About Enos/Enez: is a small city in Turkey (Oriental Thracia), at theriver Marizza (Meric); it was occupied by the Russians in 1828; in 1913was established there the new border of Turkey. (Cf. EnciclopediaItaliana – G. Treccani – Roma, 1951, vol. XIV (Eno-Feo), p. 4.)

About autonomy inside the Ottoman Empire: see Iorga Nicolae –Byzance après Byzance, Bucarest, Association Internationale d’Étudesdu Sud-Est Européen, II ed., 1971, p. 63-83; The monastery of Skalotehad the privilege of authonomy, near Enos (p. 64); the same for theislands of Naxos and Milo (ruled by Crispo family, until XVI c.; norecruits for janissary troups, freedom for churches, only the paymentof „vigla”), p. 64; Gaspard Gratiani future prince of Moldova, receivedthe title of duke of Paronaxia (in Paros, 1620; p. 68); the same inPathmos, Sinai, Samos, p. 71-78). Iorga is not mentioning the presenceof the Bey of Enos.

The title of Bey of Enos is mentioned one of the best Italian heraldistVittorio Spreti (who was quoten even by Michel Dimitri Sturdza, op.cit.,p. 45), Brevi note sui Comneno, Accad. Minerva, Bari, 1944, p. 16.He is mentioning only the presence of bey in Enos, but no explicitmention of the Rurikides at Enos is done.

218

.

.

The comments of Don Argondizza about a branch of the Rurikidesin Constantinople from the time before the Ottoman conquest, ishazardous.40 Dimitrij VII lived between 1629-1688.41 His son, MihailDimitrieviæ, lived between 1658-1730; his follower, Vasilij Mihailovic,between 1700-1757. Vasilij Vasilievic, his son, lived between1731-1787, and was followed by Dimitrij VIII Vasilievic (1762-1821?).He was married with Evanthia Mussalonissa,42 and had as followerMihail Dimitrieviæ (1807-1861). Mihail IV Dimitrieviæ was married withSofia Morosini,43 at Triest. He had a son, Vasilij VI Mihailovic(1838-1913). He married in Tersatto, in 1890, Mathilde Cossaro,44

and had a son, born in 1893, Dimitrij Vasilievic.45 About these personswe were not able to found other mentions except on the materials wementioned before.

Dimitrij IX Vasilievic was a medicine doctor; he had a Montene-grene, a Russian and Italian citizenship. He was active in Triest, inBari, Rome and Milan. He died there in 1965. During the I World War,he was fighting in the Russian Imperial Army; he was decorated byNicholas II.46 During the II World Eat he remained in Bari, where heorganized, together with dr. Celso Pincherle, Aldo Ascarelli, Giuseppe

40. Argondizza – op.cit., p. 37.41. Ibidem, p. 13, p. 27.42. Ibidem; see also Argodizza – Ordine di San Cirillo – Statuto, Acad. di

San Cirillo, Roma, s.a. (but 1970), p. 17.Evanthia Mysalonissa was belonging to the Musalo (Musalon) family, from

Crete. Mussalonissa is the feminine from Musalo/Mussalo in Greek. Thisfamily, being a patrician family from Crete (Candia), had also its weaponsexposed under the walls of Padova University. (Cf. Michel Dimitri Sturdza– Dictionnaire Historique et Genéalogique..., p. 71, col. II, p. 78. Tranché,au l’ d’azur, á la croix poténcée de..., accompagnée de trois étoiles de...,á la fasce brochant de sinople, chargée d’une étoile d’or.

43. Argodizza – Storia della Casa Granducale..., p. 14.44. Ibidem, p. 14. Matilde Cossaro was born in Friuli and baptisted in

Venice. We were not able to find a family von Koss registered in theItalian Nobiliar Almanacs. It is very true that in Austria-Hungaria,religious matrimonies were invalid/not recognized if there was no civilmarriage. This due to the multiconfesional situation of the Empire.

45. Ibidem, 14-15; Dimitrij Vasilieviæ was baptisted Orthodox. The sameabout his son (Dimitrij Dimitrieviæ). (Information due to his son.)

46. Primo Convegno Medico Giuliano – Trieste, 14-15 settembre 1946.Assistenza medica ai profunghi e sbandati nell’autumno-inverno 1943.

Appunti della relazione del Dott. Demetrio di Demetrio Morosini,Accad. di Studi Superiori, Bari, 1946 (Minerva).

219

.

.

Sangiorgi etc., the medical assistance.47 He was also a true polyglot,knowing all the main Slavic languages, Greek, Italian, French, English.But he had a disordered life, and this created several problems later.

He was married for several times; with the marriage with PiaPronio48 he had luck, having a son: Dimitrij Dimitrieviæ, born in Triest,in 28.X.1922.49 Dimitrij Maria Dimitrieviæ di Demetrio di Russia (thisis his complete name), had several sisters: Foscarina, Pia, Anna Mariaand Sofia.50

Dimitrij Vasilievic, in 1953 adopted the young girl Ida Salerno. Thedocuments of adoption are reproduced by several authors.51 Thequality of prince is recognized there.

The same quality was recognized in a matrimonial act, issued in favorof Dimitrij Vasilievic, in 1945.I.14, at the Royal Military Mission ofYugoslavia from Bari.52

The family of Dimitrij Vasilievic was able to present even otherdocuments which reflect their status: the „iradeh” from 1669, a diplomagiven in Modena by Ercole III d’Este, in 26.IV.1788, the Austro-Hungarian

47. Prof. Ciotti Silvio – Accademia di St. Cirillo – Statuto, Roma, 1949, p. 16, note 2;Statuto della Imperiale Accademia di St. Cirillo, cured by Dimitrij Dimitrieviæ diRussia, Rome, 1971, art. 4; this Status was dedicated to the memory of SergioChiamberlando (who was a former minister of the House of Rjurik).

The Order of St. Andrew, the highest Russian Imperial Order conceived by theRomanov, was giving the right of the hereditary nobility. (Cf. Ordini cavallereschiantichi e moderni, by Raffaele Cuomo, Forni Edit., Bologna – anastaticreproduction of the Its edition of Neaples, 1894, vol. II, p. 654-660.

Once Dimitrij Vasilievic accepted this decoration, he recognized the rights of theromanovs to the Russian Crown.

48. Pia di Demetrio – Nel Turbine, Ed. Gino Invernizzi, Triest, 1928; there are somelove stories which prove a great sensibility and sufferance.

When I asked some more informations about his mother, Dimitrij Dimitrieviæreacted in a very unusual way. No answer to my question. Why?

49. Statuto della Imperiale..., (1971), art. 48.50. Argondizza, op.cit., p. 41.The name di Demetrio in Greek would be „Dimitriou” (Dimitri, Dimitriou, Dimitrioi,

Dimitrion – the declinations), equivalent with „Dimtirievic”. It is a simple Italiantranslation. The Rjuriks had no family name.

51. Argondizza, op.cit., is reproducing at p. 32 an act given by judge Emilio Benvenuto,in 12. II. 1954, which was omologated in Foggia, in 20.III.’54 (p. 33). Both actsare recognizing the title of Great-Duke of Russia. Why were necessary two acts ofadoption? The act of Loffredo is irregular. First in the Italian law after 1951, isprohibited the mention of the nobiliar titles;* the titles of „Sandomir” could not beconceived (it is in Polen/no rights of Rjurik there; it cannot be mentioned in anItalian official document). The act of Benvenuto is redacted in a correct form; if itmentions the titles, this is due to the father of Dimitrij Vasilieviæ di Demetrio, Vasilijdi Demetrio. No titles are conceived there.

52. Statuto della Imperiale... (1971), art. 4; Silvio Ciotti, op.cit., p. 16.

220

.

.

rescript from 1890, and a royal italian act from 7.I.1923.53 Personally, we werenot able to see the original acts; only their written reproductions mentioned

53. The existence of „iradeh” is mentioned in all the works about di Demetrio family, issuedafter 1943. The reproduction in: Ordo Byzantinus Sancti Sepulchri – Ordine Bizantino delSanto Sepolcro – Malta, 1987, p. 6-8; it is available at the Lateran Library.) In Triest,1.X.1926 a legal copy was done, by Dr. Arturo Brumatti, Dr. Camillo Depiera, and in3.V.1967, in Rome, by Dr. Italo Gazzilli. It is a Turkish act, translated by Dr. GiuseppePetris, attorney of Capodistria, in 12.VI.1919. To the „beg” „Demetrio, figlio di Demetrio,figlio di Demetrio, figlio di Ivan, signore della Moscovia” is recognized his rights, and hisinstitutions. The document, having the „tughra” of Mohamed IV, is undersigned by HamedPasha, Great Visir. We have to observe that in Islamic documents „son of” did not necessarymean o direct filiation.

The diploma of Ercole III d’Este was reproduced in several monographies about this family(ex. Argodizza, op.cit., p. 37-39); it was Matilde Cossaro who asked for a copy at the tribunalof Verona (Ibidem, p. 37); the document was issued in 26. IV. 1788, being undersigned byErcole, and Bartolomeo Scapinelli and Nicolo Bernardoni. The document was seen byLuciano Pellicioni Poli, and Argodizza.**

I was not able to see a copy of the Austro-Hungarian document, nor of the Italian one.Asking to Dimitrij Dimitrieviæ for this, it was impossible to obtain a copy. According to him,after the death of Sergio Chiamberlando, who had the documents in custody, theydisappeared. More, the irregular situation in the family of Dr. Dimitrij Vasilievic was unluckyfor our person. Idea Salerno, who inherited the archives of her adoptive father, has nocontacts with Dimitrij Dimitrieviæ. She married with Alessandro Licastro La Chastre, aninteresting person, but who, unfortunately, mixed himself in several pseudo-chivalric stories,and became even a bishop in an uncanonical, irregular church.*** I tried to contact, throughthe post, Mme. Salerno (Corso Buenos Ares 1, Milan). Useless.

We tried to find some mentions about this diploma from Modena in some books, at theNational Italian Library „Vittorio emmanuele”. The results were negative.****

* See, for example: di Poli, Pellicioni Luciano – The falsi re di Svevia, Rome, 1994, Citta NuovaPrint, p. 173 etc.; or

Gentili Alessandro – La disciplina giuridica delle onorificenze cavaleresche – Supllementoal nr. 2 della Rassegna dell’Arma dei Carabinieri/aprile-giugno 1991; where the topic isthreaded in extenso.

** I have to be grateful to Mr. Luciano Pellicioni di Poli who gave me precious references aboutdi Demetrio family.

The present documentation about Dimitrij Dimitrieviæ di Demetrio is deposed at Dr.Mattiangeli Alessandro, at his office – via Tagliamento, 20, Rome.

*** Demetrio Maria di Demetrio – La Casa Li Castro seu La Chastre, Accademia di St. Cirillo,Roma, 1950; d Poli, Pellicioni Luciano – Principanté souveraine de Déols, Maison de SonAltèsse Mgr. le price Alexandre Licastro de La-Chastre, was not in sale, s.a. (1952), Rome.

The descendant of the genuine family of La Chastre pretended in 1947 the principalityof Deols, ruled several hundreds years before by some ancestors. More, he was involved ina story about a pseudo-order of Malta (Priory of Villedieu). This is enough to compromisehis person in genuine aristocratic milieus.

Other useful books are:Chaffanjon Arnaud, Bertrand Galimard Flavigny – Ordres & contre-ordres de chevalerie,

Mercure de France, 1982, Paris (esp. p. 191-192);Gayre of Gayre & Nigg – The Nightly Twilight – A Glimpse at the Chivalric and Nobiliary

Underworld, Lochore Ent. Malta, 1973; the author gives several precious informations whichcan help us in identifying several trickers on that mater.

*** See: Memoriale per la Consulta Araldica (Legislazione nobiliare), Roma, 1883, at Nat.It.Library – SS 929.6 (450)(094)M39.

p. 134: Ercole III imposed in 22.III.1788, at all the nobles families who resided in Modena,to inscribe themselves in Libro d’Oro.

p. 143 – Catalogo dello famiglie di Modena, 1765.Abbruciato con Solennita dei democratici in piazza, la matina del 26.II.1797”; Libro d’Oro e

d’Argento per le famiglie consolari e cittadine di Finele. Abbruciato in Modena in 1796”.The registers of nobility being burned, it is difficult to find a clear mention about our family.

221

.

.

above. As we wrote before, some persons declare to have seen thesepapers.54

Dimitrij Maria Dimitrieviæ di Demetrio di Russia is the single son ofDimitrij Vasilievic.54 Before I had the opportunity to know him personally.Therefore, we can give some more relations about his person.

He finished the high-school at Paris, being educated more in Francethat in Italy. Later, he did several philosophical and law studies. Later, heaccomplished some theological studies. Despite his material scarce resources,he had a prodigious literary, scientifical, philosophical work.55 An immense

54. Dimitrij Vasilievic is inscribed in Annuario insigniti Onorificenze Cavalleresche, Firenze,1951, p. 134: „Di Demetrio Dott. Gr. Demetrio, Via Vittorio Venero 162, Bari”. Thisassociation was presided by Carlo Del Croix, and did an act of submission to H.M. UmbertoII (p. 5-13).

55. The curriculum vitae in: Dimitrij di Russia – Il Principio di Mill e la sua rilevanza logica perle dottrine economiche; Acc. di San Cirillo, Roma, 1975, Tambro Pr., p. 29-36.

We cannot mention all the articles and works written by Dimitrij di Russia. But we willmention those which are more important:

1) Dimitrij di Russia – Del’amicizia, Acc. St. Cirillo (A.S.C.), Rome, 1962, Tip. Bramante, 49 p,an interesting essay about friendship, from a historical and philosophical prospective.

2) Favole della Terra Russa, A.S.C., Rome, s.a. (1970?), 17 p., several stories with spiritual orphilosophical message. They can be read even as stories for children are proving a deepsensibility, and faith in God’s Providence. Russia literary motifs are used.

3) Demetrio Maria di Demetrio – Mirra, Urbania, Rome, 1960, 119 p. It is a tragedy, using aGreek mythological theme (the incestual relation between Cinirus, king of Cyprus, and herdaughter Mirra), 4 acts. The foreword written by the author explains the structure of thepiece. He uses the Latin skema of the verses (uu’uu’uu’uu), and other ancient literary forms,which create the typical atmosphere of an ancient tragedy. The piece was presented evento the Radio (RAI).

4) Dimitrij di Russia – Museo di Provincia, A.S.C., Roma, 1981, Tip. Acanfora, 107 p. Is acollection of several poems, written in Italian or French, using Russian themes, or from thehistory of Italy, the fate, the love, human passions, mythology, or medieval legends. Theverses are classical, having rime and rhythm. Are proving again a deep sensitivity.

The literary work of Dimitrij Maria di Demetrio di Russia shows a perfect padronance of theItalian and French language, and a certain literary talent.

5) Dimitrij di Russia – I diritti del sovrano, A.S.C., Roma, 1967, 24 p., is a work concerningabout the rights of a sovereign stressing on the abdicated one. Is reflecting a good knowledgeof the Russian history and law, and quotes several law experts. The souvereigty can be cutof from a territory (i.e. The Order of Malta, the Emperor Charles IV of Austria, the kingsfrom Exile). They are fully preserving their status of „fons honorum”.

6) Dimitrij di Russia – Il diritto di proprieta e la sua logica, in Atti e memorie Imp. Accad. di St.Cirillo, nr. 5, Roma, 1976, A.S.C., 40 p., is a study about logic.

7) Dimitrij di Russia – I Principio di Mill e la sua rilevanza logica per le dottrine economiche,A.S.C., Roma, 1975, 38 p.; is a study about logic and property.

8) Demetrio Maria di Demetrio di Russia – Rotazione temporale del discorso, A.S.C., Roma,1970, 60 p. Is a philosophical study about Being, Essence, Condition, Existence. Is a verydense work, where logic is combined with philosophy.

9) Demetrio Maria di Demetrio di Russia – Lettera aperta ad A.B.C., A.S.C., Roma, 1967, isan essay about matrimony and moral theology. Is proving in 7 p., a good knowledge oftheology and canon law. But unfortunately is giving the indication about his relations withseveral old-catholic churches (Louis Canivet, Joannes Maria I).

Dimitrij di Russia wrote other studies, or literature (Algebra ciclica, I numeri sansoniani eil principio della conservazione dell’energia, Reasconti alla Slava, Gli affreschi, La Galleria,and several articles). He is presenting some anti-romantic aspects of the society in dissolution,the crisis of the existence, the sensitivity of the friendship etc.

222

.

.

general culture associated with a great sensibility56 can complete ourdescription. He was active as a journalist too. But this great culturewas sometimes a great cross for our person. He worked as a professorof philosophy in a high-school, but after a short time he dismissedhimself due to his opinions, totally opposite with the marxist spirit fromthe schools and universities; he had to find several occupations tomaintain a dignifying existence. If he is a very precise person in hisarticles and studies, we cannot say the same think about how hegoverned his herited patrimony. His greatest mistake was to associatehimself, for some short periods, with persons coinvolved in false ordersof chivalry. And this was enough to project a shadow on his institutions.We will discuss this topic later.

He participated in several symposions of philosophy:„Teoria e Prassi” (Congresso Internazionale) Genova-Barcelona

8-15.IX.1976, with the work„Il diritto di proprieta da Mill a Marx ed aPio XII”. It was present there, among other personalities from severalCatholic Universities and cardinals, Card. Karol Wojtula.

„VIII Congresso Tomistico Internazionale”, under the supervisionof the Pontifical Academy St. Thommas Aquinas, in Rome(8-13.IX.1980), with the work: „Giustizia pratica in San Tommaso”;

„IX Congresso Tomistico Internazionale”, under the supervision,in Rome (24-29.IX.1990), with the work: „L’esperimento marxianodi Giuseppe alla luce dell’insegnamento tomistico”.56

It was an international recognition of his value as a philosopher,his works being accepted also in several newspapers and magazines:„Il Tempo”, „Il Giornale d’Italia”, „Il Secolo d’Italia”, „La cultura nelmondo” etc.57 We can consider the last follower of di Demetrio family

56. Teoria e Prassi – Atti del VI Congresso Internazionale, Genova –Barcelona – 15 Sett. 1976, Centro Internazionale di Studi e di Relazioniculturali, Ediz. Domenicane Italiane, Napoli, 1976, vol. II, p. 335-340,Il diritto di proprieta da Mill a Marx ed a Pio XII; Studi tomistici – 15 –Atti dell’ VIII congresso Tomistico Internazionale VI – Morale e dirittonella prospettiva tomistica, Pont. Accademia di St. Tommaso, LibreriaEditrice Vaticana, Vaticano, 1982, p. 318-328, Giustizia prattica in St.Tommaso.

The last work was not published yet. But we saw the Programe of theCongress (p. 22-36)

57. See the Curriculum Vitae in Il Principio di Mill e la sua rilevanza logicaper le dotrine economiche, A.S.C., Roma, 1975, p. 19.

223

.

.

as a true intellectual person; his family was also a true intellectualfamily.

After 1950 he peregrinated from Rome to Tolfa, and from the’80 established himself at Civitavecchia, near Rome.

In a monography the personal impression has nothing to do. Butseeing the figure of Dimitrij di Russia, I was astonished to see agenuine Slavic figure (phenotype). As a racial character, he is a slave.More, he was baptized Orthodox. His father had some facialasymmetry, and some typical deformities of the body, and of thehands;58 it was a phenotype similar with Dimitrij from 1605. Theirstrange behavior (sometimes), and their external aspect is pleadingfor a genuine aristocratic Russian origin.

58. We are grateful to Mr. Luciano Pellicioni di Poli for the informationsconcerning his father. The pictures of Dimitrij Ouar and Marina Mniszek,pictures done during their life, and preserved in the Historical Museumof Moscow, are reproduced by Paul Pierling in La Russie et leSaint-Siège. The photography of Dimitrij Dimitrieviæ di Demetrio isreproduced in the Statute of the A.S.C. from 1971. Similarities can beconserved. The Slavic figure of di Demetrio is evident.

224

.

.

Chapter II

The Institutions of the House of Moscow

Di Demetrio family considered as their institutions the followingorders and societies: the Order of St. Basil, the Order of St. Cyril,the Order of Victory, the Order of Faith (St. Dimitrij), the Order ofObrin, the Order of the Imperial Russian Throne, the Order of St.Eufrosina, and the Order of the Holy Sepulchre. It was the same forthe Order of St. George of Moscow, and the Imperial Academy ofSt. Cyril.1

We were trying to investigate this ground, and the results wereno less interesting.

A reach bibliography can be found about chivalry, genuine orfalse.2 We consulted several books about it.

Because the authors who analyzed the topic did a lot ofinexactitudes, we have to analyze it again.

The „iradeh” of 1669, if it is genuine, is not mentioning the orders

1. Argondizza Ciro Francesco – La Storia della Casa Granducale di Mosca,A.S.C., Roma, 1967, p. 16-21.

2. Cappelletti Licurgo – Storia degli ordini cavallereschi, Forni ed., Bologna,1904; Carmelo Arnone – Ordini Cavalereschi e cavalieri, Ciarrocca ed.,Milano, 1954.

Cuomo Rafaele – Ordini cavallereschi antichi e moderni, 2 vol., Forni ed.,Bologna, anastatic reproduction of the edition of 1894, NapoliPadiglione Carlo – Motti degli ordini cavallereschi, delle Medaglie, ecroci decorative di tutto il mondo e di tutti i tempi, Napoli, Tip. FrancescoGianini, 1907.

Perrot Aristide Michel – Storia degli ordini cavallereschi corredata dianaloga descrizione delle decorazioni e medaglie attinta a piu fontefigure, e specialmente alla collezione storica degli ordini di cavalleriacivili e militari di Perrot, Pirotta ed., Milano, 1837;

Pietramellara Giacomo – Elenco degli ordini equestri – loro origine e storia,Moses & Mendel, 1901, Roma.

Spreti Vittorio – Enciclopedia Storico-Nobiliare Italiana, 6 vol., 2 vol.apendix, Forni ed., anastatic repr. Bologna, 1925-1935.

Chaffanjon A., Galimard Flavigny B. – Ordres et contre-ordres dechevaleria, Mercure de France, 1982, Paris.

Gayre of Gayre & Nigg – The Knightly Twilight, Lochore ent., Malta.

225

.

.

explicitly, neither the university (only in a general term). The diplomaof Modena is mentioning: the Academy of St. Cyril, and the ordersof St. Cyril, St. George, St. Sepulchre, of Faith, of Victory, of St.Basil.3

Because we do not know the text of the Austrian-Hungariandocument, we cannot do a mention about it.

In 1943, Dimitrij Vasilievic reorganized his institutions, with thehelp of Prof. Carmelo Arnone. He gave new statues to the ordersof: St. George, Russian Imperial Throne, St. Cyril, Holy Sepulchre,of Faith, of St. Basile. (It was 21.XII.1943.)4

After his death, Dimitrij Dimitrieviæ reorganized only the ordersof St. George, St. Cyril, Imperial Russian Throne, and HolySepulchre.5

No mentions about these orders in Cuoma, Pietramellara, Spreti,Cappelletti or Padiglione. Neither mentions in Chaffanjon, or Gayreof Gayre’Nigg. We will analyze later the case of the Order of theHoly Sepulchre.

It is mentioned that these orders were reformed in 1821 and1919.6 We were not able to find any mention about the documentsissued at that time.

3. Argondizza, op.cit., p. 38.4. Arnone Carmelo – Ordine di San Basilio – Statuto, St. Marino, 1943;

Idem – Ordine della Fede – Statuto, San Marino, 1943; Idem – Ordinedi San Cirillo – Statuto, Idem; Idem – Ordine dell’Imperial soglio Russo– Statuto, Idem; Idem – Ordine di San Giorgio – Statuto, Idem.

All are printed in San Marino. One reason can be the neutrality of the smallrepublic. In 1943, Italy was divided between the regimes of Badoglioand the Republic of Salo. The war was not over, and it was necessaryto be prudent.

But on each document Arnone precises: „Nel curare la stampa di questostatuto, non ho fatto nessun commento di ordine storico” (p. 2 of each).Why?

5. Argondizza Francesco Ciro – Ordine di San Giorgio Moscovita – Statuto,A.S.C., Roma, s.a. (1967).

Idem – Ordine di San Cirillo – Statuto, A.S.C., Roma, s.a (1967).di Predeslava, Accogli Antonio – Ordine dell’Imperial Soglio Russo –

Statuto, A.S.C., Roma, s.a. (1968)Idem – Ordine del Santo Sepolcro Ortodosso-Russo (Atti), A.S.C., Roma,

1971.6. Arnone, op.cit. (the rules)

226

.

.

The Order of St. Eufrosine was instituted by Mihail III of Moscow,at the death of his wife, Eufrosina (23.V.1173).7 We were not findingany trace about this order created for women; the late descendantsof di Demetrio never mentioned it.

The Order of Obrin was founded in 1230, by Conrad, Duke ofMasovia, Tchujavia and Polen. It was a military order which hadthe task to protect the country by the Russians. Due to the Russianinvasion, Conrad united his order with the Teutonic one.8 Thepretention of the late di Demetrios to rule such an order are obsolete;the founder of the order himself decided its future. The commentaryof Argondizza („Storia della Casa...”, p. 19) is wrong.

The order of St. Basil was founded by Dimitrij VII of Moscow; itwas an institution of honor. We don’t know about a presumed offertof the Great Magisterium to Louis XIV, and his objection (about theOrthodox character of the order).9 No trace about this story. Therules from 1943 are precising that the Order may be coffered at thosewho have 40 years, without distinction of race, faith etc. It had to beonly 30 knights, who were becoming cousins with the Head of theMoscow’s House.10 The order was not reformed in 1965.

The order of Faith (of St. Dimitrij) was instituted by Dimitrij VIIaccording to Arnone, and by Mihail Dimitrieviæ, in 1718, accordingto Argondizza. (It is funny to see two different dates of foundation;no concrete mention about them elsewhere.)11

It was offered to the persons of 25 years old at least; theopportunity to acquire titles of nobility inside the order was precised.(Arnone, p. 8) No reform in 1965.

The order of the Imperial Russian Throne was founded by DimitrijVII.12 The mention that it was projected by Dimitrij VI at the PolishCourt is not proved anywhere.13

7. Argondizza – Storia della..., p. 19. 8. Pietramellara – op.cit., p. 117. 9. Argondizza, Idem, p. 16.10. Arnone – Ordine di San Basilio, p. 3 etc.11. Argondizza, Idem, p. 18; Arnone – Ordine della Fede, p. 3 sqq.12. Arnone – Ordine dell’Imperial Soglio Russo.13. Argondizza – Storia della Casa..., p. 19.

227

.

.

It was reformed in 1943, and in 5.X.1967.14 The order wasassociated with a religious institute „Imago Christi”, founded andpresided by don Bruno Rigon, under the supervision of Mgr. TitoMancini, titular bishop of Vartana, apostolic administrator of Nepiand Sutri. Bp. Mancini approved in 31.V.1967 the cooperation ofthe two societies.15 Dimitrij dj Russia coffered the Great Cross ofJustice to bishop Mancini.16 The order became more a religioussociety, with benefic purpose. The presence of Don Bruno Rigon wasunfortunately not benefic for this order.17

The order of St. Cyril had the same story as the previous one.Again a cooperation with „Imago Christi” (the cooperation betweenthe bishop and Dimitrij di Russia was consecrated through theprotocol 220/967, from 31.V.1967).18

The order of St. George of Moscow was founded according toArgondizza with the „ukaz” from 23.IV.1606, given by Dimitrij V.Arnone mentions only Dimitrij VII.19 The pretention of the Housedi Demetrio to confer an order of St. George is due to theirbysanthine heritage.20 (We must however keep attention at severalfake orders of St. George.) It was (our order) reformed in21.XII.1965.20 bis

We will discuss in another chapter the nature of the orders of thedi Demetrio family.

14. di Predeslava Accogli Antonio – Ordine dell’Imperial soglio russo,A.S.C., Roma, s.a. (1968), p. 16.

15. Idem, p. 17.16. Ibidem, p. 2.17. Bp. Mancini was an ecumenical person. He favorised several

ecumenical institutes, f.e. the community of Taddeide (see Il Faro,sett.1973, p. 40 written by mgr. Giulio Penitenti, in Riano, near Rome).Bp. Mancini died unfortunately in 1969.

Don Bruno Rigon was later charged with the accusation of selling titlesand decorations, having problems with the Italian justice. See Il Giornaled’Italia, mercoledi 15.VI.1983, p. 8. He was put in trial in Frosinone.

18. Ibidem, p. 17; Argondizza – Ordine di St. Cirillo, A.S.C., Roma, s.a.(1967)

19. Arnone – Ordine di San Giorgio – Statuto; Argondizza – Ordine diSan Giorgio Moscovita – Statuto, A.S.C., Roma, s.a. (1967), p. 5.

20. Argondizza, Idem, p. 17-28.20 bis. Ibidem, p. 17.

228

.

.

The opinion that the order of St. Cyril was correlated in a waywith Louis XIV, in 1671,21 cannot proved. The order of Louis deBochereaumont was a society of gentleman, and not a genuineorder.22

We have therefore be very attentive to the ideas written by theseveral historians of the di Demetrio family. Several data areerroneous, and the conclusions can be forget.

From our part, we are considering the truth as the best servicewe can do for the House of di Demetrio.

We must precise that in the „Dizionario Universale degli OrdiniEquestri Antichi e Moderni” redacted by Arnone,23 we can findmentioned, without any historical comment, the following orders:Imperiale Soglio Russo, St. Dimitrij, St. Cirillo, St. Giorgio.24 Butwithout any historical precisation.

The same about the society of Christine de Somport25 (and notCatherine) which is more probable a religious society, mentioned inan edict of 1671 of Louis XIV; the link with the French priory of theBysanthine Order of the Holy Sepulchre26 is not proved in a clearway. We must take this with reserve.

21. Argondizza – La storia della Casa..., p. 16.22. Pietramellara, op.cit., p. 109. The year 1671 is true; the interpretation

is wrong.23. Arnone Carmelo – Ordini cavallereschi e cavalieri, Ciarroca ed., Milano,

1954 – vedi Dizionario Universale degli Ordini Equestri Antichi emoderni (Guido Ciarroca).

24. Ibidem, p. 236, 241.25. Pietramellara, op.cit., p. 103.26. Argondizza – Storia della Casa..., p. 20.

229

.

.

Chapter III

The History of the Bysathine Orderof the Holy Sepulchre

We intentionally have mentioned this order at the end of theinstitutions of the House of di Demetrio, because it is the mostpopular order of this family. (The Academy of St. Cyrill will bediscussed in the end.)

Why a history of the order of the Holy Sepulchre? Because it wasone of the most prestigious orders of the Christian Europe. We canfind the history of an occidental (Catholic) order of the HolySepulchre, of an oriental one, and of the House of di Demetrio.1

Was the order of the Holy Sepulchre of the House of di Demetrioa fictitious one or not? Our answer depends on the answer to thequestion: is the di Demetrio family the genuine branch of theRjurikides or not? If they are, the order is valid; if not, the order isan illegitimate resurrection. We cannot give a clear answer. But wewill try to present several data. The lector will judge himself.

First, we must precise that the Order of the Holy Sepulchre wasa western creation, during the crusades, even if in Orient existedseveral forms of chivalry. We will not refer ourself to the history ofthe occidental order of the Holy Sepulchre, where exists a largebibliography.

In 1099 the crusaders were conquering the Holy Land andJerusalem, and were organizing the defendance of the HolySepulchre. In 1114 Arnulf, the Latin Patriarch of Jerusalem,organized the knights who were defending the Holy Sepulchre in anorder, the canons of the Holy Sepulchre, under the augustinian rules.

1. Argondizza, op.cit. (Storia della casa...), p. 20 sqq; Pasioni Frasoni,Ferrucio – Dall’origine prerogative e consuetudini del sacro MilitareOrdine di Santo Sepolcro. Memorie e documenti, Roma, Tip. Tiberinadi F. Seth, 1899; Pecchioli, Arrigo – I cavalieri del Santo Sepolcro,Libreria Romana, Roma, 1991; di Poli, Pellicioni Luciano – Il SovranoOrdine dei Cavalieri del Santo Sepolcro, Roma, 1968.

230

.

.

The pope Callistus II approved the rule in 1122; in 1155, 136 fellowswere defending the Holy Sepulchre. In 1489, after the defeat of thecrusaders, in europe, the Order was united with the Order of St. John.(by Innocent VIII). In 1497, Alexander VI recognized theindependence of the Order. In Germany, Polen, Hungary, France,Bohemia, Spain, the Order was surviving independently. In 1708,the Franciscan Guardian of the Holy Shrine was charged to conferthis order (in the western tradition), by Clement XI. In 1847 and 1869Pius IX was reorganizing the western branch. In 1907, 1928, 1949,1967, 1977, the western branch was reorganized.2

What about the oriental branch? It considered that the orientalcrusaders were defending with the same zeal the Holy shrines. More,it had the pretention that the knighthood was preserved there fromthe time of Constantine the Great. In 6.I.1966, Maria Ugolini wascharged by the Greek Orthodox patriarch of Jerusalem, Benedict I,to administrate the Order. The order, which was recognized by theGreek State, was closed by the actual patriarch, Diodoros I.3 Thedecorations are different from the two branches: at the western oneis the cross of Godefroy de Bouillon and at the eastern one is a simplecross with a piece of a relic inside.4

What about the order ruled by di Demetrio family? Its story isnot very simple, and we can find several inexactitudes to those whohave analyzed this subject.

Argondizza is precising some relations with the Order of St.Catherine of Sinai, and with the General House of Catherine deSomport.5 A certain proof for this assertion was not found.6 In fact,

2. Pecchioli, op.cit., p. 37.3. di Poli, Pellicioni Luciano – Il sovrano Ordine... The information about

the closing of the order was giving by Mr. di Poli. In the Greek film„Zeta”, the offices are wearing the decoration of this order (the samesource).

4. Pecchioli, Idem; di Poli, Idem.5. Argondizza – Storia della Casa..., p. 20.6. Pietramellara, op.cit., p. 113; Ibidem, p. 100 – the knights were using

the rule of St. Basil the Great. About the old decoration – see GiacomoCarlo Bascapé – Gli ordini cavallereschi in Italia – Storia e diritto,Ceschina ed., 1972, Milano, p. 365-379.

231

.

.

the Order of St. Catherine was a different one. According to severalauthors, it was closed in the XVI c. Today, at the Greek Orthodoxmonastery of the St. Catherine, at those pilgrims who are visitingthe monastery is conferred the ring of St. Catherine. The order, orbetter the society of Cristine de Somport (and not Catherine) was agentlemen society; its relations with the order of the Holy Sepulchrecannot be proved.7 bis

The history of this order is repeating the history of the other ordersof the House od di Demetrio. It was reorganized by Dimitrij VII. Itwas recognized by the diploma of the Duke Ercole III of Modena. Itwas reorganized in 1821 and 1919. And later in 1943, by CarmeloArnone.8 In 20. XII. 1965 was reformed by Dimitrij Dimitrieviæ. From1965 until 1993 this order will have the most difficult period of itsexistence. We will see why. The reforms from 1821 and 1919 cannotbe proved; from 1943 we have a rule redacted by Arnone.

In 1946, 28.I. Dimitrij Dimitrieviæ was named Great Master of thedynastic orders of the House of di Demetrio. (In 28.X.1945 he wasnamed General Lt. of these orders.)9 After the new organization,from 1965,10 Dimitrij Dimitrieviæ, desiring to consacre himself theseveral scientific problems, was delegating several persons as leadersof this orders. We saw how the experiment with Bruno Rigon wasfinished.

In 20.XII.1965, Dimitrij Dimitrieviæ named as an authorized GreatMaster Frederik Nico Blom van Assendelft (Mar Joannes Maria I),at that time Patriarch of the National Church of India; because ofnot respecting several conditions, in 22.O2.1971 Joannes Maria was

7. B@lan Ioanichie – Prezen]e rom$ne}ti la locurile sfinte, Roman, 1986.7 bis. Pietramellara, op.cit., p. 103; the date of 1671 is mentioned in realtion

with the society of Christine de Somport, in an Edict of Louis XIV.8. Arnone – Ordine del Santo Sepolcro – Statuto.9. di Predeslava, Accogli Antonio – Ordine di Santo Sepolcro

Ortodosso-Russo (Atti), A.S.C., Roma, s.a. (1971), p. 9-10.10. Ibidem, p. 3-10.

232

.

.

dismissed from his office.11

Blom van Assendelft did not recognize the act of destitution. Hecontinued to rule a group of knights, and later changed the name ofthe Order in that of „Militia of the Holy Sepulchre”;12 however thiswas not enough. The former prior of Malta of this association (wecannot call it an order Alfred Josef Baldacchino, did a „coup d’état”against Joannes Maria I; in his new rule, he considered the former(dismissed) great-master „too old and too ill” (both of assertions werefalse).13 Later, when he hearted that the last follower of di Demetriofamily is living, he tried to contact him (which in fact he did), to obtaina legitimacy of his enterprise. In fact he did so. A new rule was issued.14

11. Ibidem, p. 15-16.Joannes Maria I was one of the most controversial personalities of the

false orders of chivalry and of the „small churches”. In 1956 he consecratedas emperor of Occident Marciano II (naturally illegitimate; the person whowould have right to this title would be H.I.H. Otto von Habsburg;* later,he was involved in some activities of false orders of Malta;** after hechanged the name of the order in the „Milice of the Holy sepulchre” hewas thrown out by alfred Josef Baldachino (see later); finally he becamea Coptic bishop, and later metropolite of the Coptic (non-Calcedonian,but canonical Church, ruled by Pope Shenouda III).***

* About the consecration of Marciano II see: Cavendish Richard –L’Enciclopedie de l’inéxplicable, Elsevier-Séquoia, Paris, 1976, p. 96.

** Chaffanjon A., Galimard-Flavigny B. – Orders et contre-orders de chevalerie,Mercure de France, Paris, 1982, p. 188; Gayre of Gayre & Nigg – TheKnightly Twilight, p. 38.

*** Irénikon, 2/1994, Chronique des Eglises – Eglise Copte, editated by theM-tery of Chevetogne. The actual address of our bishop is: Amba Marcos(Blom van Assendelft), Ermitage St. Marc, Fontanieu, F-83200 Le Revestles Eaux.

12. Ordo Byzantinus Sancti Sepulchri – Byzantine Order of the Holy Sepulchre,Malta, 1976, Valleta, 254 Republic str., p. 5; it is funny to read there aboutthe Templars in Russia (these gentlemen are fully ignorant about history),and several doubtful recognitions (p. 5-6), from fantasious princes (f.e.Hugo Romasini Pantérno etc.).

13. Ibidem, p. 6; we saw before that he is very active even now (irénikon, 2/1994), but in a canonical way.

14. Ordo Byzantinus Sancti Sepulchri – Ordine Bizantino del Santo Sepolchro,Malta, 1987; this booklet is giving the translations of the „iradeh” and ofthe diploma from Modena, p. 6-10. In the same time was issued a bookletwith the same design, containing the rules and the reproductions of thedecorations. The rules were promulgated in 1.I.1987; from these rules wewere finding 3 (three) different versions. (We posses the reproduction fthem; more, it was observed by a certain Camillo Sbarbero in Il giornaled’Italia, martedi 8.III.1994, p. 10). It is not too much?

233

.

.

Alfred Josef Baldacchino15 had several relations to increase theorder numerically. He realized several contacts with Malteseofficialities an persons from the administration of the CatholicChurch. To obtain the full power, he arranged to be adopted byDimitrij Dimitrieviæ, in 5.XII.1986 – declaring later himself that hewas nominated the „Supreme Head” of the order;16 which was nottrue.17 Later, in 12.XII.1989 a new act was issued by DimitrijDimitrieviæ; a testament in favor of Baldacchino, which Baldacchinoconsidered as a definitive act of adoption.18

Dimitrij di Russia had to receive a pension, and, being the HighPatron of the Order, he had to receive a complete situation of theevolution of these institution. Baldacchino did not respect thisarrangement; it was a similar situation with Joannes Maria I.

15. Alfred Josef Baldacchino, Prince of Gagry, according to several personswho known him (myself too) is a honest bourgeois from Valletta.

He pretended to be a former ambassador of Malta to Japan,* thingwhich other Maltese citizens who know him (f.e. Fr. George Mifsud, relatorof the P. Congregation for the Eastern Churches of the Holy See) arenot confirming. We observed at him a certain disability in maintaininghis own words. In the book Storia della famiglia Baldacchino, by LucianoPellicioni di Poli, Malta, Printwell LTD, 1991, the parentage of our fellowwith the genuine noble Maltese family of Baldacchino is not proved (p.20-21). No genealogy to demonstrate our pretentions.

16. Vincenzo Ruggiero, Russo Franco – Ordine bizantino del Santo Sepolcro,Cancelleria Nazionale Gr. Priorato d’Italia, Pagani, Ediz. Nord-Sud,Pagani, 1991, p. 21.

17. See the new statutes issued in 27.V.1989; the statutes are undersignedby Dimitrij de Russia; they were redacted after a request done byBaldacchino („manu propria”, in 12.IV.’89, on the same document), andwith the contribution of Gaetano Romano duke of Atlavilla, expert inhelardry and consulter near the Tribunal of Frosinone (12.IX.’89). Thenew statutes, available at he Archivio dello Stato from Rome, is precisingvery clear hat Baldacchino was Authorized Great Master of the order,and had to obey and to consult every time the High Patron (p. 12-40).It is presented also to contemporary situation of the order.

18. Rugiero Vincenzo, Russo F., op.cit., p. 21; there are useful to be consultedseveral pamphlets about the Order, printed by the Chancery at Malta(in 1991, 1992, 1993); there-s again a lot of fun when reading expression:„by His autocratic, incontestable and irrevocable act, adopted H.M.E.H.Alfred...” (1991). When the person who adopts is still alive, he can changeeverything. Sometimes the logic is not very brilliant.

* See note 17 (Chapter I).

234

.

.

However, Dimitrij of Russia in 18.IX.1989 an autonomous branchof the Bysanthine Order of the Holy Sepulchre, independent fromthe regency of Baldacchino, and ruled directly by the High Patron.19

In this document he precises that the new order of the HolySepulchre was an illegitimate resurrection in Malta, in 1976, to whichDimitrij di Russia gave a „sanatio”, taking it under his patronage.20

The Order, during the regency of Baldacchino, taking into accounthis financial resources, organized several cultural activities, and reallyextended itself through the world.21

But the marginalisation of the High Patron produced a reaction;in fact Dimitrij di Russia dismissed Alfred Baldacchino from all hisoffices.22 The sentence was done publically, through the press.23

19. The document has 10 pages; together with several documents, including the rulesfrom 27.V.1989, it was deposed at the National Archives and the Presidency ofthe Council of Ministers.

20. Ibidem, p. 1.21. See Nord-Sud – Arte Cultura Informazioni, Maggio, 1991, directed by Franco

Russo, at Pagani/Salerno, anno III; it is consecrated to the activities of the Order.A symposium of ecumenism was organized by the Order at Malta, and an audienceto the president of the Republic was concessed (p. 7); several bishops, like IsidoreBoreckij (Greek-Catholic, Toronto), and Pe’tr Bilaniuk (vicar of Boreckij) aremembers. The same about Bp. Vsevolod of Scopelos, from the Patiarcate ofConstantinopole (Orthodox) etc. The Order is doing its reception only in canonicalchurches. See also: Nord-Sud, dec. 1992; Missionari del Crocifisso”, Mensilereligioso dei Passinisti di sicilia, nr. 4, May, 1992, p. 134-138 etc.

22. See the letter of Dimitrij di Russia from 13.XII.1993 to Balfacchino. Previously,Dimitrij di Russia wrote to Baldacchino, in 19.X.1993 advertising him that the Actof Dynastic Succession from 12.X.1989, is canceled. The letters are reproducedwith the documents from 1989.

23. ex. Reportage from Calabria (Lamezia Terme), anno XXXIII, nr. 1/1994 (January1994); Reportage, anno XXXIII, nr. 7-8/1994 (April). In the same message wecan see that Dr. Pia Dimitrievna di Demetrio, the sister of Dimitrij di Russia isnominated as General Secretary. Mr. Francesco Susani was discharged due tohis health.

The problem was created by Baldacchino who, in 1990, gave new rules of theOrder without the appointment of Dimitrij; and in 1992 he did the same. Dimitrijnever ratified these documents.*

* See the correspondence in Il Giornale d’Italia, from 8. III. 1994 (p. 10) from 18.III.1994(p. 10, the precisation that the rules from 1976, 1998 and 1983 were canceled/Dimitrij di Russia); from 17.V.1994, p. 10 – has the rules from 5.XII.1992 anyvalue? ; from 23.V.1994, p. 10 – they were never approved by Dimitrij di Russia;are valid only those from 27.V.’89. from 30. VI. 1994, p. 10 – are the investituresafter the destitution of Baldacchino recognized by Dimitrij? And the answer in nr.of 9. VII. 1994 – no investiture done by Baldacchino after his destitution can beconsidered valid, or recognized by Dimitrij di Russia.

The rules of 1992 were made public in a pamphlet of Malta, issued in 1993, byChancery of Valleta, 254 Republic Street, Vlt 04; the photo of Dimitrij Dimitrieviæis put near that of Baldacchino.

235

.

.

Baldacchino refused to recognize this, and continuated to createknights of the O.B.S.S.24

The too much credulity of Dimitrij di Russia, who now tries toreorganize his institutions was disastrous for his orders. If Dimitrij diRussia is a very good writer and philosopher, he has no socialapplicability at all. You are finding yourself in a Dostoevskianatmosphere.

We cannot conclude this chapter without mentioning theAcademy of S. Cyrill. It is proved that Dimitrij V desired to foundseveral universities and high-schools. It was founded in 18.III.1669,25

it was recognized as an institution of di Demetrio family by the„iradeh” from the same year. It was recognized also by the diplomafrom 1788. It was reformed in 1821 and 1919.26 In 1944 t wasrecognized as an institution by the Royal Yugoslavian Govt. inExile.27

The supreme rector is in the same time the Head of the House ofMoscow. The institution is dynastic, patrimonial, familial, and a moralsociety (without benefice).28

It had a review: „Imperiale Accademia di San Cirillo – Atti eMemorie”.29

It was charged in the same time to supervise the printing severalworks about di Demetrio family and its institutions.

24. See f. e. the announce in Il Messagero del Sud (Mascalucia/Sicily),VII, 16.IV.1994, nr. 11; the ceremony was presented in the samejournal, Il Messagero del Sud, 28. V. 1994, p. 17.

25. Statuto della Imperiale Accademia di St. Cirillo, Rome, s.a. (1971).* 126. Ibidem; Ciotti Silvio – Accademia di St. Cirillo – Statuto, Roma, 1949,

A.S.C., p. 3.27. Statuto della...,* 2, c., d.28. Ibidem.29. We were able to find only nr. 5 at the Lateran Library. At the National

Library „Vittorio Emmanuele”, it is mentioned (P 632), but are not tobe found.

236

.

.

We can consider it as an intellectual circle rather then an instituteof teaching.

Was reformed also in 16.III.1945, and in 2.I.1970.30

Even this institutions could not escape from Baldacchino; hepretended that the Academy is his possession, and promulgatedsome new statues at Malta,31 in 14.II.1993; he considered that theAcademy was his „dos honorum”. Of course, Dimitrij Dimitrieviædoes not recognize it at all. More, Dimitrij continues to confer thetitles of fellow in his Academy, until today, much more easy as thechivalric ones.

The decorations of these orders were created under the modelof the Russian Imperial ones. The uniform was similar with theRussian Imperial Navy (without military degrees). Under the starsor the crosses they were laced the weapons of the di Demetrios, orthe image of the Saint who was giving the name at the order.

They were two classes: Magistral Grace and Justice (two quartersof nobility). The normal degrees of the knighthood were given:Knight, Commander, Great Officer, Great Cross, the Great collar(only to heads of other order of states etc.).

The tie of the Order of St. George was red, having in middle ablue line. The Imperial Russian Throne had a red tie with a gold linein middle. The St. Cyrill a blue tie with a silver line in middle.

The Holy Sepulchre as St. George, only the decoration wasdifferent. With the reform of 1989, the tie is red.

The Order of Faith had a yellow tie having in middle a green line.St. Basil the Great as the Imperial Russian Throne.32

According to the relation of Dimitrij Dimitrieviæ, the orders wereconferred by himself very rare. The incidents with Joannes Maria Iand Baldacchino were however prejudiciating these institutions.

30. Ciotti, op.cit., p. 15; Statuto della...,* 49.31. Accademia di San Cirillo – fondata nel 1669 – Sede: Via della

Republica, 254, Valetta Vlt 04 – Malta – Statuto, p. 2 etc. We havehere a clear example of bad character.

32. The Rules written by Arnone.

237

.

.

Chapter IV

Some Juridical Aspects of the Institutionsof di Demetrios

We tried in the previous chapters to present the story of diDemetrio family, together with its institutions. The interested lecturercan follow our bibliography quoted above. But we have to analyzemore precise their juridical and canonical aspect.

It is presumed that the family di Demetrio is the genuinecontinuation of Ivan IV.

(If not, our orders would by societies which are resuscitatingillegitimately old institutions; and their value are none. More, it canbe considered as a penal case. The discussion would stop here. Cana society confer nobility and titles of knighthood? Only if it has thestatus of „fons honorum”, being recognized as such by certain nobleinstitutions.) The Freemasonry confers several titles of knight (ex.Knight of St. Andrew), but these titles are Masonic degrees, and notequestrian or noble one.

The difficulties are occurring in a modern, anti-traditional society,where old privileges, titles, and monarchy are no more understood;a society where the goal is to obtain a social uniformity near therobotization. In a such society, the ancient laws of heraldry andnobility are no more known, and is a great difference between thecivil and the nobiliar/traditional laws.

What kind of orders are these? Religious, honorary, familial?We can classify the orders according to several criteria:a. according to the form of loading:

– souverans – have their sovereignty derived from old soveranpossessions (ex. The Sovereign and Magistral Order of Malta);– dinastic – are ruled by a family, the great magisterium beingtrasfered hereditary

a)in a regnant family (ex. Order of St. Andrew – Russia)

238

.

.

b) in a former regnant family (ex. „Toison d’Or” – forthe Habsburgs)

– magistral: the Head of the Order was/is elected (the Order ofMalta);

– pontifical: ruled by the Pope (ex. Order of St. Gregory);– national orders, ruled by the Head of the State: ex. „La Légion

d’honneur”;b. according to their relation with the State:– national orders, conferred by the Head of the State. They may

be dynastical or not. We must distinguish here the dynastic ordersof the State (ex. „Corona d’Italia” etc.) which can be transferred toa nation, and those who are not dynastic – ex. the „Legion ofHonour”;

– independent orders, but not sovereigns: ex. the Equestrian Orderof the Holy Sepulchre, in all the States except Vatican;

– souveran orders, having their juridical status similar with anindependent state, and having a recognition (an international) assuch;

– familial patrimonial: these orders were belonging to a formerruling/regnant family, which are continuing to maintain themagistrance despite its political situation (ex. The ConstantinianOrder of St. George, of the Bourbons from the Neaples);

c. according to their characteristic:– miliary orders, conferred for military acts;– of honour, conferred for civil merits;– ecclesiastical-religious, conferred by the Holy See or by another

religious institution (e. a. patriarchate, a synod);– religious orders („militar religions”), which have a religious rule,

but are conferring a chivalric initiation, and had a heraldic patrimony.These are the former crusade-orders.1

How can we clarify our orders?Analyzing our material we can conclude that they are:a. dynastic – the property of di Demetrios;2. familial – being inherited from the members of that family;

1. Gentili Alessandro – La disciplina giuridica della notificenze cavalleresche,p. 45-53; Bascapé Giacomo, op.cit., p. 495-504.

239

.

.

3. non-national – are not belonging to a family, at not to a state.This family can dispose freely about its institutions;

5. are they military? Not.6. Are the of honour? Yes.7. Are respecting a religious rule? For some of them, it is specified

to respect the rules of St. Basil the Great (ex. The Imperial RussianThrone, the Bysanthine Order of the Holy Sepulchre etc.). But theywere not a „military religion”, as the Templars, the Teutonic one etc.It is claimed that several knights from the Order of St. Catherine werejoining near the Prince Dimitrij VII.2 The same with some Easternknights.

We can consider them as honorary-religious orders.8. The family di Demetrio di Russia is Orthodox. Therefore, the

Orders must obey the Orthodox canon law, having nothing to dowith the Pope and the Catholic Church.3

More, to understand better the nature of the institutions of theHouse of Moscow, and Byzance, we have to understand thetheocratic nature of the byzantine State/Russian one. The emperorwas the protector and the defender of the Church. The nobles couldbe protectors of a monastery etc. and all the aspects of the socialstructure had a religious connotation. The casuistry done by severalauthors who are not knowing and not understanding the Orientaland Orthodox realities is useless. The Russian State was a religious

2. Argondizza – Storia della Casa..., p. 20.About the Order of St. Catherine of Sinai, see:

Pietramellara, op.cit., p. 100; it was a gentlemen society, which tried toassure protection to the monastery of St. Catherine of Sinai; thismonastery has a special canonical status, being autonomous; its bishopabbot belongs to no patriarchate, but s consecrated by that of Jerusalem(the Orthodox-reek one).

See also Bascapé, op.cit., p. 368, note 4; Iorga Nicolae – Byzanceaprès Byzance, p. 71-78.

3. About the relations of Dimitrij di Russia with the Orthodox Church seeArgondizza, C.F. – Ordine di San Giorgio Moscovita – Statuto, A.S.C.,Roma, s.a. (1967?), p. 16-17, Chap. XIII. The prince recognizessolemnly the several acts about the governing of the Orthodox Russianchurch issued at Moscow (1589, 1606, 1611, 1917-1918) or atKarlovtsij (1921).

240

.

.

and political reality, despite the Latin cannon low, or Papalpretentions.

Why Dimitrij V, who was himself considering as a genuine followerof the Bysanthine Emperors, and the same, Dimitrij VII, were copyingsome orders with occidental resonance? We are referring to theBysanthine Order of the Holy Sepulchre. Certainly this is due to thePolish influence. In Polen the Equestrian Order of the Holy Sepulchrewas functioning without interruption, being not united with the Orderof Malta, as in other countries.5 In East, the Patriarch of Jerusalem(the Greek-Orthodox one), during the „milet” regime (the protectionof other monotheistic confessions, which were assimilated its nations,the Head of the confession being the Head of the nation), had theprivilege to decorate the benefactors of the Holy Places.6 DimitrijVII, who according to some sources, was the bey of Enos, wasinfluenced by these two traditions, in organizing and functioning theorder.

That are the conditions for these orders to be recognized as agenuine distinction by the others? Our topic must precise: what kindof recognition? A civil, a religious, or a heraldic one?

To be recognized from the civil law, of the state, it is necessarythat the juridical person who confers the order to be recognized asa true „fons honorum” by that state. It depends from a state toanother.1 To be recognized from a religious prospective, it must berecognized as such by a canonical religious institution. This impliesthe role of the canon law of each church. The problem occurs when

4. Sturdza, Michel Dimitri, op.cit., p. 49-57; Grama Alecsandru –Institu]iunile calvinesci din Biserica Rom$neasc@ din Ardeal, tip. Semin.Arhidiecesan, Blasiu, 1895, p. 148-155. The title of Great Archondaris conferred even today by the Patriarch of Constantinopole.

5. Pecchioli, Arrigo – I cavalieri del Santo Sepolcro, p. 56 (1583, thediploma of Nicholas Radziwill); Pasini Frasconi, Ferrucio – Dall’origine,prerogative e consuetudini del Sacro Militare Ordine del Santo Sepolcro.Memorie e documenti, Roma, Tip. Tiberina-Seth, 1899, p. 8.

6. di Poli, Pellicioni Luciano – Il Sovrano Ordine dei Cavalieri del SantoSepolcro, Roma, 1968; is about the Greek-Orthodox one.

1. For Italy see Gentili Alessandro, Bascapé etc.; for France – seeChaffanjon etc.

241

.

.

a church is not recognizing other churches as such (i.e. as a societywhere you can fully be saved), but only as religious associations.

To be recognized from a heraldic prospective, it is necessary tobe recognized by a certain authoritative „fons honorum” (i.e. a king,a regnant prince, other orders etc.). It is not necessary to be regnantat that moment; it can be even an abdicate king. A true fons honorumis one recognized as such at the Congress of Vienna (1814),2 orrecognized as such by those which were recognized at Vienna.

The quality of Prince of Russia was recognized, according to theirsources, by the Sultan in 1669, by the Duke Ercole III of Modena in1788, by the Austrian–Hungarian Empire (1890), and by theYugoslav Royal Govt. (1941 and 1945).

We obtained from the King Michael I of Romania (he ruled therefor two times: 1927-1939; 1940-1947) his permission for the Orderof the Holy Sepulchre to act in Romania (because he is the „fonshonorum” for that state);3 he gave permission to the Romanianlegitimists to join this Order. (Letters from 18 January 1993/Versoix;19 July 1993 /Versoix.) Our Order has than the heraldic qualityrecognized for Romania.

Because a lot of spurious orders, the best mode, and in the sametime, the most honorable one to be sure for an official heraldicrecognition, is to ask the permission of the true heraldic „fonshonorum”, which are never contested, from each country/province,where the distinguished is belonging.

For France it would be the House of Bourbon-d’Orléans; for Italy,the House of Savoia, but in Sicily, the House of Bourbon, in Toscanythe Habsburgs etc.

The heraldry being the privilege of the nobility, has nothing to dowith a republic which claims to bring social equality and thecanceling of the social privileges. Therefore, the republican lawcannot interfere in a ground which was founded much more earlierbefore it. The republican law must be respected, in avoiding

2. Gayre of Gayre & Nigg, op.cit.3. His abdication was imposed by the Russian Communists, which were

occupying the country at that time. The force is never a source oflegitimacy.

242

.

.

confusion with the decorations issued by that republic, or withdecorations which have an official civil recognition by that republic.

The High Patron of the Institutions of the House of Moscow mustproclaim its rules according to the medieval Russian nobiliar law.The successions, adoptions, must be done in accordance with thislow, and not the Italian, or French one. The quality of nobility mustbe asked according to the same Russian law.4

Once Dimitrij Vasilievic di Russia di Demetrio accepted the Orderof St. Andrew from H.M. Nicholas II, he implicitly recognized therights of the Romanovs of the Russian Crown. Therefore, to pretendthe Russian Crown now is obsolete. But, di Demetrio can pretendthe quality of Prince, and of High Patron of the former Rjurikideinstitutions.

This principles must be clearly understood by those who will deallater with these institutions.

More, a descendent of a true „fons honorum”, being himself a„fons honorum”, cannot create new orders, or pretend former titles,at which he renounced before. To create a new order is linked withthe capacity of ruling. He can dispose only by those created duringthe period when his family was ruling effectively.5

At the conferring of a nobiliar title, and its succession, this mustbe done in accordance with the nobiliar Russian laws, tacking intoconsideration the local nobiliar law (if the „fons honorum” isrecognized as such by the local one).

The Russian system of nobility was considering as nobles thosewho:

1. received a diploma or a title from the Russian Emperor;2. those who were foreign nobles, according to their country, and

were able to prove their nobility;3. those who received a Russian Order;4. those who were having in possession villages and people

(peasants);

4. The laws were codifying in several imperial acts, one of the mostimportant being issued in 1821. (Cf. Bezviconi Gheorghe – BoierimeaMoldovei ̂ ntre Prut }i Nistru, Bucure}ti, Funda]ia Regele Carol I, 1940,p. 11-18.)

5. Gayre of Gayre & Nigg op.cit.

243

.

.

5. the sons and daughters of those priests which were becomingbishops or metropolites (in the Orthodox Church, a widow-priest canbe elected as a bishop);

6. a superior officer received the personal nobility; if his sonbecame a superior officer too, the nobility became hereditary;

7. those who had several functions in the administration, at theCourt, at a gubernia, at a province (it was divided in 8 classes) theso-called „noblèsse de robe”;

8. if someone pretended to be a noble but has lost his documentsit was enough if 12 other different nobles were recognizing that hewas a true one, and his family was known as such.6

Finally we must mention that Dimitrij V was very attentive withhis soldiers, and with his knights (rytsarstvo), to whom he, at thecouncil of Palatine Mniszek, assured several privileges, in 1605-1606.He had also some companies of soldiers lead by foreigners: JacquesMargeret, Matthew Knowston and Albert Cancia. They had violetuniform, were archers recruited from the foreigners, and 300 of themwere used to escort the Tsar. As colors, they used violet and green,or violet and red.7

Unfortunately, we did not see the original decrees, to know moreabout the old Russian chivalry. But the principles of it, and of theRussian nobility must inspire the new Rules of the Orders of theHouse di Demetrio. And this reform seems to be very necessary.

6. Bezviconi, op.cit.7. Pierling – La Russie et le Saint Siège, vol. III, p. 279, 281.

244

.

.

Chapter V

The Traditional Teachings of the Chivalry

Why an interest for such a topic now?Usually titles and decorations are associated with human vanity;

this explains why today fake-orders are like the mushrooms;everywhere and for ephemere time. Even the institutions of diDemetrios could not escape from such a plague. The moments withBruno Rigon, Joannes Maria, and Baldacchino are the proof.

Today we see several bourgeois persons which, despite theirscarce historical and religious notions, are desiring, if not to rule anOrder, at least to have a title. And if this can be done in a Church, isbetter.1 The traditional orders, like the S.M.O.M., are selling theirtitles at a high price; at least they are doing a charitable work. But ischivalry of today only a society of dreaming bourgeois, or sometimesof trickers?

Our answer, after several studies, is not.The chivalry must be a society where the Tradition is preserved,

and a school of spirituality. A school accessible to those who havethe internal qualification for this.

A normal society is structureted into 4 casts. In Europe there werethe clergy, the aristocrats and knights, the professional class, and theservants. In India they were called Brahmana, Kshatria, Vaishia, andShudra. Each of these casts can be found in each society, even inthose of most antitraditional type. The error was to confound thecast with races, confessions, or social position. In fact, a cast is definedafter the „forma mentis” of each individual:

1. Brahmana: they have an objective atachement to the objective/Absolute;

1. The ceremonies performed by Baldacchino were always done in romanCatholic Church. The Supreme Prelate is a Latin, Mgr. LawrenceBonnici of Malta. Speaking with them, I observed a tremendousignorance in true Orthodox and Bysanthine traditions. How can theyclaim to be bysanthine?

245

.

.

2. Kshatria: have a subjective attitude towards the objectivereality;

3. Vaishia: an objective attitude towards the subjective, immanentreality (so are the modern scientists, the philosophers etc.);

4. Shudra: subjective attitude towards the subjective reality. Theseare now the majority. The casts are independent from religion, ethnicorigin, social privileges.1 The first 3 casts are proper to receive aninitiation: the sacerdotal one, for the first, the chivalric one, for thesecond, and a professional one, for the third.

An initiation is introducing the person in the objective reality, andis helping him in receiving the Self-conscience; the knowledge of hisvirtuality. We can speak therefore about the secret of chivalry, butnot understood as a conspiracy, or as some gnostic doctrines. Notat all. But the secret of each self-conscience, which is proper areirrepetable to each individual, and therefore it cannot be transmitted(Guéron).

Therefore, the reception into a chivalric order must have a rite ofinitiation, performed in a Church, the spiritual influence for theeventual internal process being assured.

The chivalry must be learned, and meditated.There are some biblical key-texts (Efes. 6: 12-17; II Cor. 10: 4; I

Tes. 5: 8), and some handbooks about the chivalric doctrines.2 Butis necessary even the oral teaching, and the practical experienceunder the guide of a master, which today is very difficult to find.

The defendance of the Holy Land, must not be understood onlyas the defendance of the territory of Palestine. The Holy Land isprototype for the traditional society, and the traditional doctrine.Each holy land can e a legitimate substitution of the primordial one.(A monastery, a theocratic state etc.). And the Holy Sepulchre is inthe Center of the Holy Land. „We are climbing to Jerusalem”. Theplace where not only the salvation, but even the redemption isassured. (The two words are not synonyms). If the contemplatives(the sacerdotal cast) must penetrate the mysteries, the knights must

1. Schuon, Fritjof – Caste e razze, Ed. Insegna del Veltro, Parma, 1993.2. Raimundus Lullus – Il libro dell’Ordine della Cavalleria, Ed. Arktos,

Carmagnola, 1983.

246

.

.

defend them; they must defend the doctrine (so they have tounderstand it), and more, they have to proclaim it to the other inferiorcasts.3

The story with the blind man and the lame man going togetheron the road is one of the keys of the chivalry. The blind is strongenough, but he must be guided by the lame; so he is carrying thelame upon his shoulders. A clear distinction between contemplationand action.4

Our question is: is Dimitrij di Russia conscrient about this? Whenwe were starting to study the history of this family, we seriouslydoubted. A passage from one of his work changed our opinionradically.5

To conclude:To be a true knight, you must be received in an order ruled by

an authoritative person („fons honorum”); it must be done into achurch you must be recognized as a knight by other authoritative„fons honorum”. But this is only the external aspect. You have torealize yourself the consciousness of a knight; to re-discover yourself-conscience. And here, money, protection, arrangements cannothelp anymore. Here the „parvenu” cannot anymore penetrate.

Laus Deo.

3. Guéron, René – Simboli della Scienza Sacra, Adelphi, Milano, 1975,p. 81-88 (I custodi della Terra Santa).

4. Lovinescu, Vasile – Al parulea hagial$c, Ed. Cartea Rom$neasc@,Bucure}ti, 1981, p. 101-108.

5. Dimitrij di Russia – Il Principio di Mill e la sua rilevanza logica per ledottrine economiche, Roma, A.S.C., 1975, p. 18, note 11; it is preciselystated the principle of the „kshatria” cast, and its relation with God. Itis common to the traditionalists to use the labyrinth to ocultate somefundamental truth.

247

.

.

Annexed Papers

We give here the photocopy of letters from the Secretariate ofM. H. King Michael I of Romania, and a reproduction of our diplomaof Knight of Justice of the Bysanthine Order of the Holy Sepulchre.

The letter no. 1:

„18 January 1993

Resp. Mr. Birtz

I am pleased to bring at your knowledge that H.M. the Kingreceived your letter from 18 December 1992, which was read withmuch interesse, and gave me the pleasuring mission to answer toyour warm greeting you have done for the Holy Christmas and theNew Year.

His Majesty the King agrees that yourself, together with yourcolleagues, to receive the title of Knight of Magistral Grace of theBysanthine Order of the Holy Sepulchre.

Please, receive dear Mr. Birtz, the expression of the considerationfrom the part of the Secretariate of the Royal House.

ssRaluca Sandu” (private secretary of H.M.)

The letter no. 2:

„19 July 1993

Most Resp. Mr. Birtz,

I presented your letter from 7 July to his Majesty, who gave usthe mission to thank you for your sentiments of devotion expressedin the name of yourself and of your fellows from the Order.

248

.

.

His Majesty agrees that you can act in Romania, and hopes thatthrough this you could give a spiritual consolation to our compatriots.

Please receive, dear Mr. Birtz, the expression of the considerationof the Secretariate of the Royal House.

ssRaluca Sandu

(Secretary)”

The diploma was given by H.I.H. Dimitrij di Russia, in 16December 1993. In 26 May Dr. Mattiangeli Alessandro legalized thesignature. I presented the diploma to the Tribunal of Rome, whereit was legalized in 30 May 1993, by the substitute of the Procuratorof the republic, dr. Andrea de Gasperis. It received the nr. 965/1993,according to the law 4.I. 1968, nr. 15, art. 4.

249

.

.

250

.

.

251

.

.

252

.

.

253

.

.

254

.

.

255

.

.

256

.

.

257

.

.

258

.

.

259

.

.

260

.

.

261

.

.

262

.

.

263

.

.

Bibliography

a. General Works

„Accademia di San Cirillo” – Valletta, Malta, 1993.Accogli Antonio, di Predeslava – Ordine dell’Imperial Soglio

Russo, Accademia San Cirillo (A.S.C.), Roma (1968).Idem – Ordine del Santo Sepolcro Ortodosso Russo-Atti, A.S.C.,

Roma, 1971.Arnone, Carmelo – Ordine della Fede, San Marino, 1943.Idem – Ordine di San Basilio – Statuto, Idem.Idem – Ordine di San Cirillo – Statuto, Idem.Idem – Ordine di San Giorgio – Statuto, Idem.Idem – Ordine dell’Imperial Soglio Russo, Idem.Idem – Ordine del Santo Sepolcro, Idem.Idem – Ordini cavallereschi e cavalieri, Ciarrocca, Milano, 1954.Argodizza, Ciro Francesco – Ordine di San Cirillo – Statuto,

A.S.C., Roma (1970)Idem – Ordine di San Giorgio Moscovita – Statuto, A.S.C. (1967).Idem – Storia della Casa Granducale di Mosca, A.S.C., Roma

(1967).Associazione Nazionale Insigniti Onorificenze Cavalleresche –

Annuario insigniti onorificenze cavalleresche, Ciarrocca, Firenze(1951).

B@lan, Ioanichie – Prezen]e rom$ne}ti la Locurile Sfinte, Roman,Editura Epicopiei Hu}ilor, 1986.

Bascapé, C. Giacomo – Gli ordini cavallereschi in Italia. Storia edirito, Ceschina, Milano, 1972.

Benvenuto, Emilio – Breve note storico-araldiche dui di DemetrioRjurikevich dal 265 a.U.c., al 1951 a. D., Foggia, 1951.

Berviconi, Gheorghe – Boierimea Moldovei ^ntre Prut }i Nistru,Funda]ia Regele Carol I, Bucure}ti, 1940.

Cappeletti Licurgo – Storia degli ordini cavalereschi, Forni,Bologna, 1904.

Caramelli V.E., di Clavesana – Discendenza dei Bey Imperiali diEnos, A.S.C., Roma, 1955.

264

.

.

Chaffanjon Arnaud, Galimard Flavigni B. – Ordres et contre-or-dres de chevalerie, Mercure de France, Paris, 1982.

Ciotti, Silvio – Accademia di San Cirillo – Statuto, Roma, 1949.Cuomo, Raffaele – Ordini cavallereschi antichi e moderni, 2 vol.,

I ed., Napoli, 1894.De Baumgarten, Nicola – Généalogie des branches regnantes des

Rurikides, Orientalia Christiana, vol. XXXV, nr. 1/1934, Pont.Instituto Orientale Roma.

Enciclopedia Italiana di Scienze, Lettere ed Arti (GiovanniTreccani), Roma, 1949, vol. XII; 1951, vol. XIV.

Gentili, Alessandro – La disciplina giuridica delle onorificenzecavalleresche, Supplemento al nr. 2 della Rassegna dell’Arma deiCarabinieri, aprile-giugno, 1991.

Gayre of Gayre & Nigg – The Knightly Trilight – A Glimpse atthe Chivalric and Nobiliary Underworld, Lochore Ent., Malta, 1973.

Grama, Alexandru – Institu]iunile calvinesci ^n bisericarom$neasc@ din Transilvania, Blasiu, 1895, Tip. SeminariuluiDiecesan.

Guéron, René – Simboli della Scienza Sacra, 1975, Adelphi,Milano.

Institutum Polonicum Romae – Elementae ad fontium Editiones,Roma, nr. VI, 1962, trill XXIX, 1972.

Iorga, Nicolae – Byzance après Byzance, II ed., Bucarest,Association Intérnationale d’Études di Sud Est Européen.

Lo Gatto, Ettore – Momenti e figure della storia russa, Rocca SanCasciano, Capelli ed., 1953.

Lovinescu, Vasile – Al parulea hagial$c, Ed. Cartea Rom$neasc@,Bucure}ti, 1981.

Lullus, Raymundus – Il Libro dell’Ordine della Cavalleria, Ed.Arktos, Carmagnola, 1983.

Mérimée, Prosper – I falsi Demetri, Vallecchi ed., Firenze, 1955.Olivier, Daria – Les Romanov, Ed. Rencontre, Lausanne, 1968.Olsr Giuseppe – Gli ultimi Rurikidi e le base ideologiche della

sovranita dello stato Russo, Pont. Institutum Orientalium Studiorum,Roma, 1947.

265

.

.

Ordo Byzantinus Sancti Sepulchri – Byzantine Order of the HolySepulchre, Malta, Valletta, 1976.

Idem – Idem, 1987. Padiglione, Carlo – Motti degli ordinicavallereschi, delle Medaglie, e croci decorative di tutto il mondo edi tutti i tempi, Tip. Fr. Giannini, Napoli, 1907.

Pasini Frasoni, Ferrucio – Dall’origine, prerogative e consuetudinidel Sovrano Militare Ordine del Santo sepolcro. Memorie edocumenti, Roma, Tiberina-Seth, 1899.

Pecchioli, Arrigo – I cavalieri del Santo Sepolcro, LivreriaRomana, Roma, 1991.

Pellicioni Luciano, di Poli – Gli ordini cavallereschi dellaMassoneria, Ciarrocca, Firenze, s.a.

Idem – Il Sovrano Ordine dei Cavalieri di Santo Sepolcro, Roma,1968.

Idem – Storia dei Rjurik, Granduchi di Mosca, A.S.C., Roma,1954.

Idem – Storia della famiglia Baldacchino, Malta, Printwell, 1991.Idem – Principante Souverain de Deols-Maison de Son Altèsse

Mgr. le Prince Alexandre Licastro de La Chastre, Roma, s.a. (1952).Idem – The falsi re di Svevia, Roma, Citta-nuova, 1994.Perrot, Aristide Michel – Storia degli ordini cavallereschi corredata

di analoga descrizione delle decorazioni e medaglie attinte a piu fortesigure e specialmente alla collezione storica degli ordini di cavalleriacivili e militari di Perrot, Pirotta, 1838, Milano.

Pierling Paul – La Russie et le Saint-Siège, vol. III, Plon, Paris,1901.

Idem – Rome et Demetrius d’après les documents nouveaux,Paris, Ernest Leroux, 1878.

Pietramellara, Giacomo – Elenco degli Ordini Equestri – loroorigine e storia, Moses & Mendel, Roma, 1901.

{andru Vasile – Federa]ia Rus@ – Dic]ionar istoric, Rev. MagazinIstoric, nr. 1/1994, 2/1994, 3/1994.

Spereti, Vittorio – Brevi note sui Comneno, Bari, Ed. Acc.Minerva, 1944.

Idem – Enciclopedia storico-nobiliare italian, 6 & 2 vol., Forni,Bologna, 1925-1935.

266

.

.

Statuto della Imperiale Accademia di San Cirillo, Roma, 1971.Idem, Roma, 1919.Sturdza, Mihail Dimitri – Dictionnaire historique et généalogique

des grandes familles de Gréce, d’Albanie, et du Constantinopole,Paris, 1983, chez l’auteur.

Valente Attilio, di Valburna – La Casa di Mosca ed i di lei ordinidiscendenti in Italia, A.S.C., Roma, 1955.

Vincenzo Ruggiero, Russo Franco – Ordine Bizantino del SantoSepolcro, Pagani, Ed. Nord-sud, 1991.

b. Periodicals

Il Giornale d’Italia (Roma), nr. 15.06.’83; 8.03; 17.05; 23.05;30.06; 9.07/1994.

Il Messagero del sud (Mascalucia) nr. 16. p. 104; 28. 05/1994.Irénikon (Chevertogne), nr. 2/1994.Missionari del Crocifisso, Mensile Religioso dei Passionisti di

Sicilia, nr. 4/1992.Nord-sud (Pagani), maggio/1991; dicembre/1992.Raportage (Calabria), nr. 1/1994; 7-8/1994.

c. Works written by members of di Demetrio family

Demetrio di Demetrio-Morosini – Primo Convegno Medico Giuliano– Trieste 14-15 Sett. 1946. Assistenza medica ai pro fughi e abandtidell’autumno-inverno 1943. Appunti della relazione del Dott. Demetriodi Demetrio-Morosini, Acc. Minerva, 1946, Bari.

Demetrio Maria di Demetrio – La Casa Li Castro seu La Chastre,A.S.C., Roma, 1950.

Idem – Mirra, Urbania, Roma, 1960.Demetrio Maria di Demetrio di Russia – Lettera aperta ad A.B.C.,

A.S.C., Roma, 1967.– Rotazione temporale del

discorso, A.S.C., Roma, 1970.Dimitrij di Russia – Museo di Provincia, A.S.C., tip. Acanfora, Roma,

1981.

267

.

.

– Dell’Amicizia, A.S.C., Roma, 1962.– Favole della Terra Russa, A.S.C., Roma, 1970.– I diritti del sovrano, A.S.C., Roma, 1967.– Il diritti di proprieta e la sua logica, in Atti e

Memorie, Imperiale Accademia di San Cirillo nr. 5, Roma, 1976.– Il Principio di Mill e la sua rilevanza logica per

le dottrine economiche, A.S.C., Roma, 1975.– Il diritto di proprieta da Mill Marx, a Pio XII, in

Teoria e Prassi – Atti del VI congresso internazionale Genova –Barcelona, 8–15.IX.1976, Ediz. Domenicane Italiane, vol. II, Napoli,1976.

– Morale e diritto nella prosperitiva tomistica, inStudi Tomistici – 15 – Atti del VIII Congresso tomistico Internazional –VI – Pont. Accad. di San Tommaso, Libr. Edit. Vaticana, 1982, Vatican.

Pia di Demetrio – Nel Turbine, Ed. Gino Invernizzi, Trieste, 1928.

We mentioned here only the books which we could consult ourself;there are other books written by H.I.H. Dimitrij di Russia, but we werenot able to see them yet.

268

.

.

Appendix I

„Dictionnaire Historique ou Histoire abrégée” parL'abbé F-X. DeFeller, Ed. V, Paris, chez Maquignon, Impr. L.T. Cellot, vol. IV, f.a.(early XIX cent.)

p. 397: „Démétrius, fils du precedent, et de la fille du voyvade deSandomir. Sa mère accoucha de lui dans la prison. On le veillade fort près pour s'assurer de l'enfant; mais elle trouva moyende le faire passer entre les mains d'un Cosaqe, homme deconfiance. Le prêtre qui le baptisa lui imprima sur les epaules,avec de l'eau forte, des caractères qui déssignaient sanaissance.

Le jeune homme vécue jusqu'à l'âge du 26 ans, dans uneentière ignorance de ce qu'il êtait. Un jourqu'il se levait dansun bain publique, on apercut les marques qu'il portait sur lesépaules. Un prête russe le dechifra, et y lut: „Démétrius, filsdu czar Démétrius”.

Ladislas, roi de Pologne appele Démétrius à sa cour, et letraite en fils de czar. Apres la mort de ce prince, les choseschangèrent de face. Démétrius fut obligé de se retirer en Suède,et de là dans le Holstein; mais malheuresement pour lui, leduc de Holstein avait besoin des Moscovites. Un ambassadeurqu'il envoyait en Perse, avait emprunté en son nom unesomme considerable sur le trésor du grand-duc; il s'acquittade cette dette en livrant le malhereux Démétrius. Son arrêt dumort fur prononcé, et éxécuté en 1653. On lui coupa la tête etles qatre membres, qu'on eleva sur des perches devant lechateau du Moscou. Le tronc du corps fut laissé sur le place etdévoré par des dogues.”

p. 396-397: The author is presenting the figure of Démétrius GriskaEutropeia (sic!), „of the noble family of Géreshjan” (sic!). Heis considering that Grisha Otrepev arrived at throne; the historyis still known, being related until 1606, when Suzki (sic! – Suiski)killed him.

269

.

.

1. Peter Truhart – Regents of Nations – Regenten der Nationen, vol. III/1,Central-, Eastern-, Northen-, Southern-, South-East Europe; Ed. K.G.Saur – München, London, Paris, Oxford ,1986, p. 2723. Dimitrij VIwas undernamed (nicknamed) Vorenok.

2. Encyclopédie de l'Islam (B. Louis, V.L. Menege etc.), tome III, Leyde,Ed. E.J. Brill, 1971, p. 282.

3. Ibidem, vol. II, Leyde, 1965, p. 323; vol. I, Leyde, 1960, p. 1205-1206.

Annex II

Another research about the di Demetrio family and theirinstitutions gave us precious informations is several frounds.

About di Demetrio family:

The son of Marina Mniszek and Dimitrij the V, according to somenew data, lived between 1604-1648:1 we can therefore consider himas the genuine son of Marina Mniszek and Dimitrij the V, and not asthe son of the Gangster of Toushino.

The term „iradeh” given to the act of 1669 is erroneous; this termwas introduced in the Ottoman juridical system only from 1832; thesecretary of the Sultan, the „serkatib i shahrigari” was noting hisobservations at several State reports: the will of the sultan wascodified in an „iradeh”, this term usually representing the approvalof the decrees of the government, during the constitutional regime.2

The acts given earlier were of several categories: acts issued byreligious authorities („fetwas”), by or in the name of the Sultan(provided with the „tughra”) – and these were called „berat”. A„berat” was always issued in the name of the Sultan. A „nishan berat”was given to guarantee some privileges; a „berat menshur” was givento announce the elevation in a superior position, a „berat ferman”was given for the vassals. For a berat a tax was paid, and the datawas not always written. Other acts, given by smaller authorities, werethe „tahrir”, the „defter” etc.3 Therefore, what Dimitrij VII receivedwas a „berat nishan”.

270

.

.

We were able to find in a book written by the professor of historyan archeology Antonio Accogli the name of the wife of VasilijMichailovich (1700-1757): she was Irene Stokliszki.4

The act of Ercole III, Duke of Modena, was authentified byGiuseppe Petris, attorney from Capodistria, in 31.XII.1922; GiuseppeGiardino from Triest, in 12.XII.1946, and Italo Gazzilli from Rome,in 8.I.1951.5

We were able to meet for several times the Great-duke Dimitrij XDimitrieviæh, and to receive other new data about his family. Mr.Francesco Susani, his maternal brother, died in France, at the endof February, 1995: his wife was from France. He has a son, Bruno.Pia Dimitrievna was merried Paganini; she has a son Bruno Vincenzo(named after his father) di Demetrio. He lives now in Argentina.Probably he will succeed to his uncle.

About the Academy of St. Cyrill

We were able to discover the Rules from 1919; these arepromulgated in the name of the House of Moscow. These Rules wereprinted in 1919, in 17 pages. Ne mention about the place of printingand about the publisher.6 It states the connection between theacademy and the Order of St. Cyrill (45). It is the first printed mentionwe were able to find about this institution.

This academy was joining the „Minerva” Academy, founded inTriest in 1924. This academy became a federation of anther similarinstitutions (Academia di St. Cirillo – Milan; Accademia Tiberina –Roma; Ecole Polytechnique – Bruxelles; Search Light College – LasVegas; St. Andrew University Coll. – London etc.). It was recognizedand approved by a Royal Decree given by the king Victor Emanuel

4. Antonio Accogli di Predeslava – La Casa Granducale di Mosca nelleStoria, Ed. Acc. di S. Cirillo, Roma, 1971, p. 25.

5. V.E. Caramelli di Clavesana – Discendenza dei bey imperiali di Enos,A.S.C., Roma, 1955, p. 26-27; another reproduction of the full act injSilvio Ciotti – Accademia di S. Cirillo – Statuto, Roma, 1957, A.S.C.,1957, p. 19-20.

6. Accademia di S. Cirillo – Statuto, 1919, without place, 17 p. The positionof the Pontifical University of Lateran Library is 138-D-22.

271

.

.

7. L'Accademia di Studi Superiori, Minerva, s.l., s.a. (1960?), 12 p; quotedin Miscellanea Hist. 39-11, at the Lateran Library, p. 7-8, p. 12.

8. Ibidem, p. 5. 9. Ibidem, p. 9.10. Silvio Ciotti – Accademia di S. Cirillo – Roma 1957, p. 19-23.11. Participated 16 artists, from various countries.

III, and the Prime-Minister Gen. Badoglio, in 4.XI.1943; thisinstitution functioned in Bari for a time.7 In 1956 was elected asPresident General Don Francesco Amoroso di Aragona, a verycontroversial person in some milieus.8 The new Rules were issuedin 1. X. 1943 in Bari; one of the illustrious members was even theKing Victor Emanuel.9

The academy of di Demetrio family received in this way asemi-official status, being affiliated at an institution recognized bythe Italian State, under the law R.D. 1592/31. VIII. 1933.

We discovered even the Rules published by prof. Silvio Ciotti in1957; in fact they are reproducing the Rules from 1949, issued in1945-46. At the appendix they are reproducing some decrees of thedi Demetrios: the decree of Ercole III, the acts of adoption of Ida diSalerno.10

The last activity of the Academy of St. Cyrill during this year,before we are writing these lines, was the organization of anexhibition of pictures in San Donato Val di Comino (Frosinone), in26.II–12.III.1995; the major of the village opened it.11

About the Knighthood in the XVI-XVIIth c.in the Eastern Europe

We were able to find several data, which prove that chivalry was apopular institution during that period, and romanticism together withthe dream of the crusades were never disappearing. The enterprisesof Dimitrij V, and Dimitrij VII were not unusual for those times.

In 1564-1566 was active in Genova a pretender to the Moldavianthrone, John George Heraclid Despot, parent with Jacob HeraclidDespot, who ruled there between 1551-1553. This George Heraclid

272

.

.

was ruling an Order of St. George, to whom he was Great Master;in Lucca he was decorating a citizen with his order. George Despotwas in official correspondence with Venice and Genova.12

In 1619 was created a Christian Milice to defend the Holy Cross,having a clear nostalgia for the crusades. The Order was under theprotection of Jesus and Mary, and St. Michael.13

We find here several illustrious names: the Palatine Mniszek, fatherin law of Dimitrij V, the Duke of Saxony, the prince Radu Mihnea ofVallachia, the Duke of Nevers – these with the Great Collars, or withthe Great Cross. With the Great Cross were distinguished other Polishand Russian noblemen: the duke corecki, the duke of Olica (inRussia), the marquis of Mirona (Russia), and the Palatine ofSandomir, Mniszek. As commandors were prince Petrasco Nicholas,son of the prince Michael the Brave, and several Italian, French orPolish noblemen.14 They were planning a crusade in 1619.

After 1716 was active the prince Radu Cantacusino, son of {tefanCantacusino, prince of Vallachia (1714-1716). He was wanderingin Vienna, Paris, Saxony, Russia, trying to obtain possession of hisfather. He was Great-Master of a Constantinian Order of St. George,too, and decorated several citizens with it.15

12. Virginia Sacerdo]eanu – Ceva cu privire la pretendentul GheorgheDespot, ^n Revista Istoric@, nr. 103/1934, p. 3-7; this magasine isavailable at the Ponifical Oriental Institute.

13. T. Holban – Un plan de cruciad@ din ini]iativ@ rom$neasc@, ^n RevistaIstoric@, nr. 4-6/1935, p. 105-108; a document from Dupuy Collectuion,np. 662, fol. 289,290, Paris Nat. Library, redacted in the Italianlanguage is analised.

See also Giacomo Bascapé – Gli Oridini cavallereschi in Italia – Storiae diritto, Milano, Ceschina, 1972, p. 304; during 1619 and 1623 severalorders were created in the Austiran Empire: some were under theappointment of the Pope.

14. Holban, op.cit., p. 106-107.15. V. Mihordea – {tiri mai noi cu privire la Radu Cantacuzino, ^n Revista

Istoric@, nr. 11-3/1936, p. 66-72;T.G. Bulst – Politica lui Ludovic al XV-lea }i Radu Cantacuzino,

pretendent domnesc, Revista Istoric@, nr. 10-12/1920, p. 226-231.Revista Istoric@ was published in Bucharest, under the supervision of

Nicholas Iorga.

273

.

.

Therefore, the tentative of the pretenders of the Russian Thronein the Ottoman Empire to create several orders stirring in this waythe illusion of a past glory, is no more strange, but perfectly inaccordance with the spirit of that period.

About other institutions of di Demetrios

At the Lateran Library in Rome was given o donation of severalbooks and documents belonging to di Demetrios. some are giventhere were recently. This is the case with the register of the Order ofthe Imperial Russian Throne (position 136-F-39, pro manuscripto).This register contains 96 diplomas, reproduced there, issued between31.V.1967 and 20.XII.1967. The Visitator Generalissimus of theOrder was initially „Dimitri di Kutchkovo” (the title as heir of DimitrijX?), later Bruno Rigon. The Minister of the Imperial House was SergioChiamberlando. Bruno Rigon was born in Schio, at 1.IV.1926, andChiamberlando in Rome, at 28.II.1925. Amoung the distinguishedpersons we see the names of Bishop Tito Mancini (3), several priests(18, 19, 20, 26, 37), some bishops of the National Church of India(Mar Athanasius, 70, Mar Eugenios, 72), an Old-Catholic bishop(Mgr. Donald Day, 92), but unfurtanately several names belongingto the chivalric underworld like Petros Paleologos, Petri Voultsos,Guglielmo Grau Montezuma, together with genuine noblemen.Fortunately, the order was closed in 1967. In 31.V.’67 were issued3 diplomas: in 29.VI. 23 diplomas; in 15.XI. 5 diplomas; in 18.XI.25 diplomas; in 26.XI. 10 diplomas; in 2.XII. 7 diplomas; in 20.XII.23 diplomas. Reading the register we can observe again the dramaof Dimitrij Dimitrieviæh who had to deal with genuine and fakenobility, due to the capricious destiny of his family.

274

.

.

Several documents and legalized copies of the acts of di Demetriosare preserved in the archives of the studio Dr. Domenico Giuliani,former lawyer from Rome (via Muzio Clementi), deposed from 1980at the Archivio Notariale di Roma, via Cristoforo Colombo. Thejuridical problems of Dimitrij Dimitrieviæh can be found there.

275

.

.

CUV#NT %NAINTE

(MACARIE CAV. HEDE{IU, OBSS) ........................................... 5

Lectoris Salutem in Domino! ...................................................... 8

C#TE CEVA DESPRE ISTORIA MINELOR

DIN BAIA SPRIE

(ALFONS E.A. VASITSEK) ......................................................... 9

Istoricul ....................................................................................... 9

Dislocarea rocilor ...................................................................... 17

Pu}carea ................................................................................... 17

Bibliografie ............................................................................... 18

UN PUNCT DE VEDERE ASUPRA

C#TORVA MOMENTE DIN ISTORIA

BISERICILOR TRANSILVANE (SEC. XIV-XVIII)

(MIRCEA CAV. BIRTZ, OBSS) ................................................. 19

DESPRE SPIRITUL ARISTOCRATIC

(%ncercare de eseuri)

(MIRCEA CAV. BIRTZ, OBSS) ................................................. 37

Cuv$nt ^nainte .......................................................................... 39

Cuprins

276

.

.

Castele: idee preconceput@ sau realitate? ................................. 41

Autopsia unei idei: democra]ia ................................................. 56

Spiritul aristocratic }i spiritul neamului prost ............................. 63

Aristocratul ................................................................................ 63

Neamul prost ............................................................................ 67

Note pe marginea unor statistici

legate de nobilimea rom$n@ ..................................................... 72

Na]iune: ^ntre mit }i realitate ..................................................... 77

Principiile nobilimii rom$ne ...................................................... 89

Vechiul Regat ............................................................................ 89

%n Basarabia.............................................................................. 92

%n Transilvania .......................................................................... 98

Spiritul aristocratic }i cre}tinismul ............................................ 102

Func]ia spiritual@ a aristocra]iei:

r@zboiul nev@zut (jihad) ....................................................... 106

Concluzii ................................................................................. 110

CINE SCUTUR~ ROUA

(ADRIAN CAV. BARBU, OBSS) ............................................. 112

277

.

.

ISTORIA TRANSMITERII SF. CASE DIN LORETO

PRIN %NGERI (Extras din Cartea de Medita]ii

a Pr. Georg Ott din Abensberg, 1853)

(M.E. CSISZER OSU) ............................................................. 115

IDEI {I FIGURI MEDICALE PREZENTATE

DE AUTORII ECLEZIASTICI CRE{TINI

DIN PRIMELE PATRU SECOLE D.HR.

(DR. MIRCEA CAV. BIRTZ, OBSS)

Introducere ............................................................................. 121

Idei }i practici medicale din perioada apostolic@

}i cea imediat urm@toare. C$]iva reprezentan]i .................... 125

Idei medicale ^n g$ndirea

P@rin]ilor Apostolici }i a Apologe]ilor cre}tini ....................... 137

Idei medicale ilustrate ^n operele

autorilor eclesiastici din sec. III ............................................. 147

Idei medicale la scriitorii eclesiastici

din sec. IV d.Hr. ................................................................... 155

278

.

.

Figuri medicale cre}tine

din primele patru secole d.Hr. ............................................. 175

Varia Medica .......................................................................... 182

Taumaturgie sacramental@ ...................................................... 183

Status social, privilegii, legisla]ie canonic@ .............................. 184

Terminologia spitalelor ........................................................... 187

Concep]ia spitalelor ................................................................ 187

Arhitectura .............................................................................. 188

Posteritatea celor patru secole ................................................ 190

Concluzii ................................................................................. 193

BIBLIOGRAFIE .................................................................. 196

1. Surse de referin]@ ................................................................ 196

B. Bibliografie general@ ........................................................... 197

Apendice (Anex@) ................................................................... 200

Excurs asupra Miracolelor ....................................................... 200

OLD THINGS FROM THE PAST FOR THE FUTURE (DR. MIRCEA CAV. BIRTZ, OBSS) ........................................ 205

Foreword ................................................................................ 207

Chapter IThe house of Moscow .......................................................... 209

279

.

.

Chapter II

The Institutions of the House of Moscow ............................. 224

Chapter III

The History of the Bysathine Order

of the Holy Sepulchre .......................................................... 229

Chapter IV

Some Juridical Aspects of the Institutions

of di Demetrios .................................................................... 237

Chapter V

The Traditional Teachings of the Chivalry ........................... 244

ANNEXED PAPERS ........................................................... 247

BIBLIOGRAPHY ................................................................ 258

a. General Works .................................................................... 258

b. Periodicals .......................................................................... 261

c. Works written by members of di Demetrio family ............... 261

APPENDIX I ........................................................................ 266

ANNEX II ............................................................................. 267

About di Demetrio family: ....................................................... 264

About the Academy of St. Cyrill ............................................. 265

About the Knighthood in the XVI-XVIIth c.

in the Eastern Europe .......................................................... 266

About other institutions of di Demetrios .................................. 268

Documents

Caietele OBSS I · 2012. 10. 2. · Diploma regelui Ludovic cel Mare din anul 1347 men]ioneaz@ c@ diploma veche a fost mistuit@ de foc, deci atest@ existen]a ei mai veche, ca o localitate