Lângă mare am făcut cântarea astaAscultaţi să i-o spuneţi dacă o s-o întâlniţi

E înaltă, are ochi buni şi liniştiţiŞi e blondă cum e iarba ce-a simţit fiorul coasei

O, te-ai dus, te-ai dus iubito într-o iarnă după masăŞi mi-e inima o floare ofilită

O hârtie – poezie veche şi demult mototolităŞi-aruncată în cutie sau sub masă

Tu ai vrut Marie să-ţi legi o frânghie de gâtFiindcă mama ta te-a iubit

În haine de Duminică dânsul a venitŞi ţi-a şters de pe florile obrazului plânsul.

– Luna e roşie Marie, noaptea cum să fie – cenuşieVino cu mine la moşie

O să-ţi plângi întâi durerea toată, nesupăratăÎntr-o odae veche şi întunecoasă, într-o odae liniştită şi

curată.Unde să te poţi desbrăca în pielea goală

Ca să dai suferinţei desmierdăriPoate o să vrei cărţi cu poezie pentru uităriSau păpuşă cu leagăn şi îngrijiri de boală.

O să ne plimbăm în sanie pe câmpia înzăpezităŞi o să mă joc cu inima ta de pisică

Primăvara o să invităm prieteni la moşieŞi o să petrecem în bucurie.