Upload
gabor-anca
View
96
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Capacitatea persoanei juridice
Citation preview
Capitolul II Capacitatea civila a persoanei juridice
Persoanele juridice dispun in temeiul legii de ``capacitatea de a avea drepturi si
obligatii `` , adica de capacitate juridica.
Sintagma ``capacitate juridica`` exprima aptitudinea persoanei juridice de a participa la
orice raportri juridice, reglementate de normele oricarei ramuri de drept.
In continutul capacitatii juridice se include capacitatea juridical de ramura, care coexista
si se exprima in functie de obiectul de activitatea pentru care fiinteaza persoana
respectiva.
Capacitatea civila reprezinta aptitudinea persoanei juridice de a avea drepturi subiective
civile si a-si asuma obligatii civile , precum si obligatii civile , prin incheierea de acte
juridice.Astfel, capacitatea civila este alcatuita din capacitatea de folosinta si capacitatea
de exercitiu.
II.1. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
Ca parte componenta a capacitatii civile, capacitatea de folosinta a persoanei juridice
consta in aptitudinea acesteia de a avea drepturi subiective civile si obligatii civile.
Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice sunt urmatoarele:
legalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea si generalitatea.
Legalitatea capacitatii de folosinta consta in aceea ca este reglementata numai prin acte
normative.
Inalienabilitatea capacitatii de folosinta consta in insusirea ei de a nu putea fi instrainata
ori cedata.
Intangibilitatea capacitatii de folosinta este caracteristica acesteia de a nu putea fi
ingradita (limitata).
Generalitatea capacitatii de folosinta rezida din aptitudinea abstracta a persoanei juridice
de a avea drepturi si obligatii in general.
Inceputul capacitatii de folosinta este diferit dupa cum capacitatea persoanei juridice este
deplina sau limitata .
a)Inceputul deplinei capaciati de folosinta distinge la randul sau, intre persoane juridice
supuse inregistrarii si persoane juridice nesupuse inregistrarii.
Persoanele juridice care sunt nesupuse inregistrarii dobandesc capacitatea de folosinta
deplina de la data inregistrarii lor.
Persoanele juridice nesupuse inregistarii dobandesc capacitatea de folosinta, in functie de
modul de infiintare, care este , dupa caz:
-de la data recunoasterii actului de infiintare
-de la data autorizarii infiintarii
-de la data indeplinirii altei cerinte legale.
b) Inceputul capacitatii de folosinta anticipate se realizeaza in conditiile art.33 alin 3 din
decretul nr. 31/1954 potrivit caruia ``chiar inainte de data actului de recunoastere ori de
data indepliniri celorlalte cerinte c ear fi prevazute persoana juridica are capacitate.``
Capacitatea de folosinta anticipate se dobandeste de la :
-data actului de dispozitie al oragnului de stat competent (de exemplu in cazul unei regii
autonome)
-data actului de infiintare ce urmeaza a fi recunoscut ( de exemplu in cazul organizatiilor
mestesugaresti)
-data acului de infiintare ce urmeaza a fi autorizat(de exemplu in cazul unei fundatii )
Continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice cuprinde toate drepturile si
obligatiile (patrimoniale si nepatrimoniale) ce corespund scopului ales de parti sau legal.
Continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice depinde in mare parte, de
principiul specialitatii capacitatii de folosinta.
Potrivit art 34 alin 1 din Decretul nr. 31/1954 `` persoana juridical nu poate avea decat
acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege , actul de infiintare sau
statut.`` Astfel, principiul specialitatii capacitatii de folosinta exprima ideea ca persoana
juridical nu poate avea decat acele drepturi si obligatii civile care sunt in concordanta cu
scopul ei.
Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice este diferita dupa cum capacitatea
este restransa sau deplina.
Capacitatea de folosinta restransa inceteaza odata cu dobandirea deplinei capacitate de
folosinta de catre persoana juridca respective.
Capacitatea de folosinta deplina ia sfarsit odata cu incetarea persoanei juridice ca subiect
de drept civil.
Nerespectarea dispozitilor referitoare la capacitatea de folosinta a persoanei juridice
atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic astfel incheiat.Este, astfel ,
sanctionata cu nuliatatea inchierea unui act juridic de catre o persoana juridca fara
capacitate de folosinta sau cu incalcarea pricipiului specialitatii capaciatii de folosinta.
II.2. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
Capacitatea civila de exercitiu a persoanei juridice este cea de-a doua componenta a
capcitatii civile alaturi de capacitatea de folosinta.
Capacitatea de exercitiu consta in aptitudinea persoanei juridice de a dobandi si exercita
drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile, prin incheierea de
acte juridice (de catre organele sale de conducere).
Persoana juridica trebuie sa participe la circuitul civil si prin incheierea de acte juridice
civile, acte a caror esenta a reprezinta manifestarea de vointa.
Potrivit art. 35 din Decretuul nr. 31/1954, persoana juridica isi exercita drepturile si isi
indeplineste obligatiile prin organele sale.
Potrivit art 36 din Decretul nr. 31/1954 raporturile dintre persoana juridical si cei care
alcatuiesc organele sale sunt supuse, prin asemanare, regulilor mandatului, daca nu s-a
prevazut altfel prin lege, actul de infiintare ori statut.
Inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice coincide cu momentul infiintarii
sale.
Continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este limitat de capacitatea sa de
folosinta, precum si de pluralitatea organelor de conducere astfel:
-capacitatea de exercitiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa decat capacitatea de
folosinta;
-deoarece persoanelor juridice au, de regula, mai multe organe de conducere, pentru ca
actul juridic sa fie all persoanei juridice insesi, el trebuie sa fie incheiat de organul sau de
conducere.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice inceteaza in momentul in care inceteaza si
capacitatea sa de folosinta(deci odata cu incetarea persoanei juridice insesi).
Sanctiunea nerespectarii regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei
juridice este nulitatea.
Actul juridic incheiat cu incalcarea regulilor referitoare la capcitatea de exercitiu a
persoanei juridice este lovit de nulitate relativa.
II.3. Atributele de identificare a persoanei juridice
Prin identificarea persoanei juridice se intelege individualizarea acesteia in raporturile
juridice la care participa ca subiect de drept in nume propriu.
Atributele de identificare apar sub forma unor drepturi subiective civile nepatrimoniale,
cu toate caracteristicile acestora.In principiu, atributele de identificare ale persoanei
juridice sunt aceleasi cu atributele de identificare ale persoanei fizice.
Atributele de identificare se impart in :
-generale –aplicabile tuturor persoanelor juridice
-speciale- specifice anumitor persoane juridice
II.3.1. Preliminarii
În materia societatilor comerciale, rolul atributelor de identificare este acela de a
individualiza aceasta categorie de persoane juridice în calitatea lor de participanti la
circuitul juridic general si de a le delimita de celelalte subiecte de drepturi si obligatii,
inclusiv de acelea care le constituie.
Individualizarea unei societati comerciale este asigurata prin elemente obligatorii
(denumirea, sediul, nationalitatea, codul de identificare fiscala, numarul de înregistrare în
registrul comertului, numarul de înregistrare în registre speciale) si elemente facultative
(emblema, contul bancar, numarul de telefon, fax-ul, e-mail,pagina web, etc.).
Aceste atribute au caracter individualizator exclusiv din momentul dobândirii efective a
statutului de persoana juridica de catre societatea comerciala, respectiv de la o data
ulterioara în cazul acelor atribute pentru care se opteaza ulterior înfiintarii societatii
comerciale sau depind de acest moment si de parcurgerea unor etape aferente. Anterior
atribuirii personalitatii juridice, unele dintre elementele mentionate pot fi cel mult
indisponibilizate cu un character temporar si conditionat de însasi constituirea subiectului
de drept1.
Statutul de comerciant al societati comerciale, cumulat cu necesitatea tertilor de a
cunoaste suficient si sigur anumite elemente de natura financiara si statutara, imprima
particularitate anumitor elemente de identificare. Toate acestea sunt grefate pe o atentia
normativa sporita si pe imprimarea unui grad ridicat de publicitate pentru asigurarea unui
climat de securitate adecvat ordinii juridice.
Analiza particulara a fiecarui atribuit de identificare ofera argumente evidentiatoare ale
importantei atât pentru societatea comerciala, cât si pentru ceilalti participanti cu care
interactioneaza în raporturile juridice în care devine parte.
II.3.2. Atributele de identificare generale ale persoanei juridice
Atributele generale de identificare ale persoanei juridice sunt: denumirea, sediul ,
nationalitatea si contul bancar.
1. Denumirea – consta in cuvantul sau grupul de cuvinte stabilit cu aceasta semnificatie,
in conditiile legii.
Orice denumire noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente.
Conform art . 226 din noul Cod civi, persoana juridical poarta denumirea stabilita in
conditiile legii prin actul de constituire sau prin statut.
Odata cu inregistrarea persoanei juridice, se va trece in registrul public denumirea ei si
celelalte atribute de identificare.
Pentru identificarea cu usurinta a persoanelor juridice, statul exercitacontrolul
denumirilor persoanelor juridice, prin inregistrarea acestora in register conform
legii,astfel incat in cazul acordarii unei denumiri noi sa se poata verifica disponibilitatea
acesteia.O denumire corecta trebuie sa fie in accord cu ordinea publica si cu bunele
moravuri.Schimbarea denumirii persoanei juridice se poate face respectand principiul
simetriei de forma. --- de vazut pag 418
2.Sediul – numit si sediu social , localizeaza in spatiu persoana juridical, prin indicarea
unui loc determinat, concret, unde isi desfasoara activitatea conducerea si administratia ei
principala.
Sediul trebuie sa fie real si nu fictiv, dovedit prin acte de proprietate sau de
inchiriere.Sediul se caracterizeaza prin stabilitatea, avand character permanent.
De regula persoana juridical poate avea un dingur sediu, care, potrivit art. 227 din noul
Cod Civil se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului.
In functie de domeniul de activitate, daca volumul activitatilor de conducere si
coordonare depuse pentru realizarea scopului persoanei juridice o pretind, persoana
juridica poate avea un sediu principal si unul sau mai multe sedii secundare.
Sediul principal este locul unde persoana juridical isi desfasoara intreaga activitate de
conducere si administratie, precum si , de regula, activitatea economica. Sediul principal
este obligatoriu, stabil si unic.
Sedile secundare sunt locurile unde se desfasoarao parte a activitatii persoanei juridice, in
aceiasi sau in alta localitate, si sunt stabilite pentru sucursalele, reprezentantele sale
teritoriale si punctele de lucru.
Persoana juridica poate avea un sediu ales care reprezinta locul stabilit prin acordul de
vointa al partilor in vederea executarii unui act juridic in acel loc sau pentru solutionarea
unui litigiu si comunicarea actelor de procedura.
In noul cod civil a fost introdusa si notiunea de domiciliu profesional prin care se
stabileste ca cel care exploateaza o intreprindere are domiciliul si la locul acelei
intrprinderi, in tot ceea ce priveste obliagtiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a
se executa in acel loc.Domiciliul professional priveste pe profesionisti.Sunt considerati
profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere, fiind inclusi aici comercianti,
intreprinzatori, operatori economici, precum si orice alte persoane autorizate sa
desfasoare activitati economice sau profesionale.(art 8 alineatul 1 din Legea 71/2011)
Persoana juridica poate sa isi schimbe denumirea sau sediul , in conditiile prevazute de
lege, respectand principiul simetriei de forma.in raporturile cu tertii, dovada denumirii si
a sediului persoanei juridice se face cu mentiunile inscrise in registere de publicitatea sau
de evidenta prevazute de lege pentru persoana juridical respective.In lipsa acestor
mentiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii si a sediului nu va putea fi opusa altor
persoane.
3.Nationalitatea-exprima apartenenta persoanei juridice la un anumit stat si prin aceasta la
un anumit sistem de drept national, adica legatura care exista intre ea si statul pe teritoriul
caruia si-a stabilit sediul potrivit legislatiei caruia a fost constituita sau pe teritoriul caruia
isi desfasoara activitatea.Nationalitatea persoanei juridice se stabileste in functie de sediul
acesteia si prezinta interes mai ales in domeniul dreptului international privat.
Potrivit art 225 din noul Cod Civil sunt de nationalitate romana toate persoanele juridice
al caror sediu, potrivit actului de constituire ori statutului, este stabilit in Romania.
Conform art. 2571 aliniatele 1-3 din noul Cod Civil persoana juridica are nationalitatea
statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutive, sediul social.Daca
exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica natioanlitatea persoanei
juridice este sediul real.Prin sediu real se intelege locul unde se afla centru principal de
conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului competent
sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state. –pag
419-legea 287/2009.
Nationalitatea ca atribut de identificare prezinta importanta datorita faptului ca anumite
norme juridice romane se aplica numai persoanelor juridice cu nationalitate romana,
altele se aplica deopotriva si persoanelor juridice romane si straine, iar altele numai
persoanelor juridice straine.
4. Contul bancar
Contul bancar contribuie la individualizarea persoanei juridice, avand in vedere faptul ca,
potrivit reglementarilor financiar –bancare, persoana juridical este obligate sa aibe
deschis cel putin un cont intr-o banca, in care sa-si pastreze disponibilitatile banesti si
prin intermediul caruia sa opereze incasarile si platile prin decontare fara numerar.
II.3.3.Atributele de identificare specifice numai anumitor persoane juridice
Atributele special de identificare sunt: numarul d einregistare in registru comertului sau
intr-un alt registru public , codul uni de inregistrae (codul fiscal) , capitalul social, firma,
marca , numarul de telefon , fax si e-mail.
1.Codul unic de inregistrare reprezinta un mijloc de identificare a persoanelor juridice
platitoare de taxesi impozite.el se atribuie de catre Ministerul Finantelor Publice, in
conditiile legii 359 /2004 privin simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul
comertului a persoanelor fizice,ascociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea
fiscal a cestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice.
Codul unuic de inregistrare este utilizat de toate sistemele informatice care prelucreaza
date privind persoanele juridice carora li s-a atribuit codul, precum si de acestea in
relatiile cu tertii , inclusive cu autoritatile si institutiile publice pe toata durta functionarii
lor.
Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de înregistrare la biroul unic
din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic
de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea
cererii de înregistrare în registrul comerţului de către judecătorul-delegat.În vederea
atribuirii codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice, oficiile
registrului comerţului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului, pe cale electronică, Ministerului Finanţelor Publice,
datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerţului şi cele conţinute în
cererea de înregistrare fiscală. Pe baza datelor transmise Ministerul Finanţelor Publice
atribuie, în termen de maximum 8 ore, codul unic de înregistrare. Pentru asociaţiile
familiale, precum şi pentru persoanele juridice structura codului unic de înregistrare se
stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul
Justiţiei.După efectuarea înmatriculării societăţilor comerciale în registrul comerţului, un extras
al încheierii judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Regiei Autonome Monitorul Oficial,
spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.
Extrasul încheierii judecătorului delegat va cuprinde următoarele elemente: numărul şi data
încheierii, denumirea, sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fondatorilor,
administratorilor şi, dacă este cazul, a cenzorilor, domeniul şi activitatea principală, capitalul
social şi durata de funcţionare. Pe extras oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul care
a efectuat înmatricularea va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în
registrul comerţului, iar acest document poate fi transmis şi pe cale electronică.
La cererea şi pe cheltuiala solicitantului, încheierea judecătorului delegat se publică integral în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
2. Capitalul social reprezinta aporturile in bani sau in natura ale celor care constituie
anumite categorii de persoane juridice sau altfel spus, expresia valorica a aporturilor
asociatilor exprimata in moneda nationala.
In cazul societatiilor comerciale, de exemplu, constituirea unui capital social este absolut
necesara in vederea obtinerii personalitatii juridice si a functionarii societatii.Capitalul
social este un atribut de individualizare subsidar.
Măsura în care asociatii contribuie la infiintarea sociatatii la formarea capitalului social
este si măsura în care acestia participă la împărtirea profitului sub formă de dividende.
Capitalul social este divizat în actiuni în cazul societătilor pe actiuni si în comandită pe
actiuni:(o actiune nu poate avea o valoarea mai mică de 1 RON) si in părti sociale în
cazul societătii cu răspundere limitată si părti de interes în cazul societătii în nume
colectiv si societătii în comandita simplă.
Legislatia in vigoare instituie următoarele plafoane minime de capital social pentru
societătile comerciale: 200 RON – pentru societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) si
90.000 RON – pentru societatea pe actiuni si societatea în comandită pe actiuni. Legea
mai face diferenta dintre capitalul social subscris si cel vărsat. Capitalul social subscris
este cel la care s-au obligat asociatii să-l pună în comun în folosul societătii. Cuantumul
acestuia se stabileste la infiinatrea firmei în actul constitutiv al societătii si nu poate fi
mai mic decât plafonul minim legal.Suma intrată efectiv în capitalul societătii la
infiinatrea firmei reprezintă un capital social vărsat, iar suma totală la care s-au obligat
asociatii să o aducă în contul societătii reprezintă capital social subscris. În cazul
societătilor comerciale pe actiuni, capitalul social vărsat nu poate fi mai mic de 30% din
capitalul social subscris. Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă si
societatea cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data constituirii
capitalul social subscris.
Capitalul social al unei societati comerciale poate fi redus sau majorat, cu respectarea
limitelor legale.
Reducerea capitalului social se poate face prin mai multe procedee dintre care amintim
micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale, reducerea valorii nominale a actiunilor
sau partilor sociale, dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor, scutirea totala
sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate, restituirea catre asociati a unei cote
parte din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru
fiecare actiune sau parte sociala, alte procedee prevazute de lege.
Marirea capitalului social al unei societati comerciale se poate face prin mai multe
procedee dintre care amintim marirea capitalului social prin noi aporturi, prin
incorporarea rezervelor, prin incorporarea benefiilor sau a primelor de emisiune, prin
compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteia, prin reevaluarea
patrimoniului societatii.
Pentru modificarea capitalului social dosarul ce se va inainta la Registrul Comertului va
cuprinde pe langa hotararea de modificare a capitalului social, actul constitutiv actualizat
si alte documente cerute de legislatia in vigoare referitoare la dovezile drepturilor de
proprietate asupra aporturilor in natura sau dovezile privind efectuarea varsamintelor la
capitalul social, situatii financiare si balanta insotitoare pentru majorari de capital prin
incorpoarea rezervelor/beneficiilor sau conversia unor creante, actul doveditor al creantei,
documente specifice privind prospectul de emisiune in cazul societatilor pe actiuni,
declaratii pe propria raspundere, certificate de cazier fiscal, avize prealabile,
imputerniciri, dovezi privind plata taxelor legale, copii certificate,traduse si legalizate la
notar in cazul persoanelor fizice sau juridice nerezidente si altele.
3. Firma reprezinta denumirea sub care un comerciant isi desfoasora activitatea si cu care
se,meaza si care , deci, il individualizeaza. In mare parte firma se suprapune cu
denumirea persoanei juridice. Pentru a fi inregistrata in registrul comertului, firma trebuie
sa fie disponibila, adica sa nu apartina altui comerciant pentru acelasi obiect social si
pentru aceiasi arie teritoriala de activitate , sa fie distinctive sis a fie licita ,a dica sa nu
contravina oridinii publice , bunelor moravuri sau concurentei loiale.
Exista prevederi care privesc doar anumite categorii de societati.
Firma este denumirea sub care o intreprindere este cunoscuta si isi desfasoara activitatea.
Acesta este unica pentru intreaga intreprindere, constituind un bun incorporal si, totodata,
un element important al fondului de comert.
Firma poate fi individuala, adica proprie comerciantului persoana fizica, sau sociala,
identificand societatea comerciala
Componenţa firmei este diferita, in functie de categoria in care se incadreaza
comerciantul si felul societatii, astfel :
• in cazul unui comerciant persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului,
scris in intregime, sau din numele si initiala prenumelui acestuia.
- in cazul unei societati de persoane, firma se compune din numele a cel putin unuia din
asociati, cu mentiunea privind forma juridica a societatii, scrisa in intregime. Daca
societatea este in comandita simpla, numele inclus in firma sociala trebuie sa fie a unui
asociat comanditat
- la o societate de capitaluri, firma se compune dintr-o denumire proprie, pentru a o
deosebi de firma altor societati, alaturi de o mentiune referitoare la forma juridica a
societatii-scrisa in intregime ori prescurtat.
- la o societate cu raspundere limitata, firma se compune din: denumire proprie, numele
unuia sau mai multor asociati, alaturi de o mentiune referitoare la forma juridica a
societatii-scrisa in intregime ori prescurtat.
Referitor la sucursala unei societati straine, firma ei trebuie sa contina si mentiunea
sediului principal din strainatate.
Functiile firmei sunt urmatoarele :
- de identificare a comerciantului ;
- de semnare a angajamentelor ;
- de credit ;
- de raliere a clientului.
Modul de dobandire al numelui comercial este prioritatea de inregistrare, astfel ca persoana
care inscrie prima o firma in registrul comertului beneficiaza de dreptul de folosinta
exclusiva.
Mijloacele de aparare a numelui comercial:
• actiunea in contrafacere ;
• actiune in concurenta neloiala.
4. Marca – distinge produsele si servicile de pe piata si poate contribui la identificarea
persoanei juridice , in naumite situatii.
Toate documnetele, indiferent de forma, care emana de la persoana juridical, trebuie sa
cuprinda denumirea si sediul, precum si alte attribute de identificare , in cauzrile
prevazute de lege, sub sanctiunea platii de daune-interese persoanei prejudiciate (art 231
din noul cod civil).
Definitia legala a marcii difera putin, aceasta fiind „un semn susceptibil de reprezentare
grafica servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice
de cele apartinind altor persoane. Pot sa constituie marci semne distinctive cum ar fi:
cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme
tridimensionale si in special forma produsului sau ambalajului sau, combinatii de culori,
precum si orice combinatie a acestor semne.”
Principiul la inregistrarea marcilor este „primul venit, primul servit”, iar Oficiul de
Armonizare al Pietei Interne (OHIM) si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM)
nu verifica daca persoana care depune la inregistrare o marcă este si titularul de drept al
acesteia.
Protectia marcilor este dobandita in Romania prin inregistrarea acestora la OSIM
(Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci).
Protectia marcilor pe cale internationala este recunoscuta in Romania in baza
Aranjamentului de la Madrid si a Protocolului referitor la aranjament.
Protectia marcilor comunitare este recunoscuta in Romania in baza Regulamentului (CE)
nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara. –art 4 HG
1134/2010
Cererile de inregistrare a marcilor si indicatiilor geografice si orice alte cereri cu privire
la marcile si indicatiile geografice depuse spre inregistrare sau inregistrate, precum si
intreaga corespondenta referitoare la acestea vor fi depuse la OSIM in limba romana. –
art 5 HG 1134/2010
Conform art. 36 din HG 1134/2010 drepturile asupra unei marci se sting: la expirarea
duratei de protectie; prin renuntarea expresa a titularului dreptului; prin decaderea din
drepturi a titularului;prin anularea inregistrarii marcii.