CUPRINSINTRODUCERECARACTERIZAREA SISTEMULUI FINANCIAR-FISCALACTUAL IN ROMANIA ……………………………………1-4CAP. I – ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR INOPTIMIZAREA INCASARILOR BUGETARE1.1 – Elementele fundamentale ale sistemului fiscal..................5-61.2 – Instituţiile funcţionale de specialitate financiar-fiscale înRomânia şi rolul lor în încasarea veniturilorbugetare……………………………………..........................................7-151.3 - Modelul Laffer privind legătura dintre nivelul de impozitare şiveniturile bugetare……………………………………………….…16-191.4 - Optimizarea veniturilor bugetare prin adaptări ale politiciifiscale interne…………………………………………………….….20-22CAP. II - CONTINUTUL, SFERA SI FORMELE DEMANIFESTARE A EVAZIUNII FISCALE SI ANALIZACAUZELOR ACTUALE CE CONDUC LA EVAZIUNEFISCALA2.1 - Conceptul de evaziune fiscală conform legislaţiei actuale înRomânia………………….…………………………………………..23-252. 2 - Consideraţii teoretice şi practice despre conceptul de evaziuneşi fraudă fiscală……………………………………………………..26-272.3 - Analiza evaziunii fiscale în România între anii 1990 -2005………………………………………………….………………..28-312.4 - Evaziunea fiscală – un rezultat al presiunii fiscale şi factorii ce auinfluenţat creşterea presiunii fiscale în perioada 2000-2005…………………………………………………….…………..…32-342.5 - Limitarea presiunii fiscale prin politicile fiscale şi monetare în

perioada 2000-2005………………………………………………….35-452.6 - Aprecieri personale, practice şi teoretice asupra evaziuniifiscale în România……………………….....................................…..46-54CAP. III - ANALIZA ELEMENTELOR TEHNICE CAREINCITA LA EVAZIUNE FISCALA REIESITE DINCONTROALELE FINANCIAR FISCALE IN PERIOADA2000-20053.1 - Factori generatori de evaziune fiscală în România, în perioadaanalizată ……………………………………………………………..….. .553.2 - Analiza modalităţilor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală pe categoriiprincipale de impozite şi taxe……………………………………..… 56-613. 3 - Evaziunea fiscală licită şi ilicită ………………. …………….…..62-663.4 - Frauda contabilă – cale de manifestare a evaziuniifiscale………………………………………………...…………….. 67-77CAP. IV - PROPUNERI DE IMBUNATATIRE AMETODELOR DE PREVENIRE SI COMBATERE AEVAZIUNII FISCALE – CALE DE ASIGURARE ASTABILITATII CLIMATULUI ECONOMIC SI SOCIAL4.1 - Analiza cauzelor generatoare de evaziune fiscală în etapaactuala în România……………………….............................……....78-804.2 - Obiectivele şi sarcinile politicii financiar-fiscale promovate deguvern în vederea reducerii evaziunii fiscale…………… ……......81-854.3 - Propuneri de măsuri teoretice şi practice de limitare şiadministrare a evaziunii fiscale pe plan central şilocal……………………………………………..................………. ...86-904.4 -Propuneri de măsuri legislative şi instituţionale de limitare şiadministrare a evaziunii fiscale pe plan central şilocal…………………………………………..……………………..…...91-93

CAP.V - IMPORTANTA CONTROLULUI FINANCIARFISCALIN COMBATEREA FENOMENULUIEVAZIONIST INTRE ANII 2000-20055.1. - Rolul controlului fiscal efectuat de organele financiare dinsistemul financiar-fiscal în combaterea evaziunii fiscale…………………..………………….................................................94-1025.2 - Consideraţii proprii cu privire la întocmirea evidenţelor fiscale şi derecuperare a fraudelor fiscale……………...........................................… 103-1045.3 - Analiza concretă a fenomenului evazionist în România între anii 2000-2005.………….………………….……......................................………....105-1115.4 - Analiza structurii evaziunii fiscale pe categorii de venituri şi asumelor atrase suplimentar la buget…………………....……….….112-1155.5 - Analiza sancţiunilor generate de evaziunea fiscală identificată înaceastă perioadă………………...............................................……………..1165.6 - Analiza evaziunii fiscale după natura juridică a contribuabilului în anul2005……………………………117-1185.7 - Garda Financiară – instrument de contracarare a evaziunii fiscale……………………………………...................................................…...119-1235.8 - Analiza studiilor de caz privind metodele de evaziune fiscalăpracticate în România, depistate de GardaFinanciară……………………………………………………….124-1315.8.1 – Rezultatele verificărilor în domeniul importului, producţiei şicomercializării carburanţilor sau altor componente petroliere în anul2005…………..….......................................................................…132-1335.9 – Studiu de caz privind depistarea evaziunii fiscale la societăţicomerciale din diferite domenii de activitate5.9.1 - In domeniul comerţului cu uleiuri minerale…………….134-1425.9.2 - Indicatori realizaţi în domeniul producţiei şi comercializării dealcool şi băuturi alcoolice. Cazuri deosebite identificate în activitatea

de control ………………………………………………………...143-1525.9.3 – Indicatori realizaţi în domeniul producerii şi comercializării deţigarete şi produse din tutun în anul 2005…………….……………1535.9.4 – Indicatori realizaţi în domeniul producerii şi comercializăriicafelei în anul 2005. ..………….……………………………….……..1545.9.5 Indicatori realizaţi în domeniul exploatării, gestionării,prelucrării şi comercializării masei lemnoase …..….……….….155-1655.9.6 Alte domenii de activitate…………………………………….166CAP. VI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE INCONTEXTUL ADERARII ROMANIEI LA UNIUNEAEUROPEANA………………….....................................167-1696.1 Rolul Oficiului de Luptă Antifraudă - OLAF în cadrul noiiarhitecturi europene……..……….…….........................................170-1716.2 Adoptarea noii legi a evaziunii fiscale – măsură determinantă înprevenirea şi combaterea fenomenului……………….......………….172-175CONCLUZII SI PROPUNERI……….................…….176-179BIBLIOGRAFIE

Cadrul de Cheltuielipe Termen Mediu(2009-2011)

prezentare succintă Octombrie 2008

Procesul bugetar – aspecte specifice CCTM 2009-2011

Conceptul cu privire la prioritatile de politici adoptat prin decizia Guvernului nr.1410-154 din 27.02.2008 Prognozele CCTM 2009-2011 - iulie 2008 Cadrul de politici – planuri strategice pe sectoare si bugetarea pe programe (extinderea pe sectoare noi) Documentul CCTM 2009-2011 şi proiectului bugetului pe 2009 sunt prezentate Guvernului concomitent şi într-un context

unic. Parametrii tuturor bugetelor, componente ale BPN, pe anul 2009 sunt identici cu cei din primul an al CCTM 2009-2011. Masurile incluse in CCTM corelate cu SND Politica fiscală pe anii 2009-2011 (I)

Politica fiscală pe anii 2009-2011 (II) La TVA in 2011 se prevede: asigurarea compatibilităţii integrale a regulilor naţionale de determinare a locului prestării serviciilor cu cele stabilite în

normele OMC; restituirea TVA persoanelor fizice nerezidente. Ajustarea la rata inflaţiei prognozată pe anii 2009 – 2011 a cotelor accizelor stabilite în sume fixe Continuarea implementării următoarelor trei etape ale noului sistem de impozitare a diferitor categorii de bunuri imobiliare în

funcţie de valoarea de piaţă a acestora Pentru anul 2009 este modificată baza impozabilă la taxa pentru parcare, prin trecerea de la baza impozabilă stabilită în funcţie de

venitul din vînzări a serviciilor de parcare prestate la cea stabilită în funcţie de suprafaţa de parcare ; Prognoza veniturilor publice Surse externe ale BPN Datoria publică Balanţa Bugetului Public Naţional Balanţa BPN pe componente

Cadrul financiar global, 2005-2011 Priorităţile la cheltuieli publice Susţinerea şi dezvoltarea sectorului real al economiei naţionale Reabilitarea infrastructurii Salarizarea funcţionarilor publici şi angajaţilor bugetari Asigurarea transparenţei şi modernizarea sistemului judiciar Optimizarea cheltuielilor în sistemul de prestare a serviciilor şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice Cheltuielile BPN pe sectoare Cheltuielile BPN pe sectoare Cheltuielile BPN pe categorii economice, % în PIB Cheltuielile BPN pe categorii economice Riscuri Fluctuaţia preţurilor mondiale la produsele energetice şi alimentare Creşterea deficitului balanţei de plăţi Aprecierea cursului de schimb al monedei naţionale Majorarea cheltuielilor pentru deservirea datoriei de stat interne Corelarea CCTM-SND Corelarea CCTM cu documentele de politici se efectuează prin intermediul APC şi anume – planurile strategice sectoriale APC

identifică masurile de politică care vor fi realizate cu banii alocati monitorizează şi raporteaza performanţa decid schimbarile necesare asigură corelarea alocaţiilor pe programe cu documentele de politici naţionale

Raportul Ministerului Finanţelor de implementare a Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană

pentru anul 2005 (februarie-decembrie)

În perioada februarie-decembrie 2005 Ministerul Finanţelor a realizat măsurile necesare preconizate pentru anul 2005 în sensul implementării Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană în domeniile ce ţin nemijlocit de competenţa Ministerului Finanţelor.

Sectorul bugetar

Prin Legea nr.154-XVI din 21 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, au fost operate modificări de îmbunătăţire a Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar şi a Legii privind finanţele publice locale. Realizările în sectorul bugetar au cuprins şi dezvoltarea continuă a Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu. CCTM (2004-2006) a fost aprobat prin Decizia protocolară nr. 8 din 9 iulie 2003 şi CCTM (2006-2008) a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1079 din 19 octombrie 2005. CCTM (2006-2008) se caracterizează prin dezvoltare şi îmbunătăţire, prin extinderea aplicării elementelor de analiză şi planificare strategică a cheltuielilor publice cu includerea suplimentară a sectorului agrar şi a notei tehnice respective şi prin implicarea mai largă a autorităţilor publice în elaborarea bugetelor pe programe. Pe parcursul anului 2005 în cadrul fazei a II-a a dezvoltării CCTM în Moldova cu asistenţa experţilor străini s-au desfăşurat următoarele activităţi:

iniţierea unui studiu în domeniul investiţiilor publice, axat pe identificarea problemelor şi formularea recomandărilor pe termen scurt şi mediu;

elaborarea proiectului Strategiei de comunicare pentru suportul CCTM şi prezentarea pentru discutare în cadrul seminarului „Evaluarea procesului CCTM şi provocările pe viitor” petrecut la 20 decembrie 2005;

organizarea instruirilor şi consultărilor cu grupurile tehnice vizînd îmbunătăţirea analizelor cheltuielilor sectoriale, precum şi ministerele de ramură, cu scopul dezvoltării capacităţilor de analiză sectorială şi fortificarea a procesului de elaborare a plafoanelor de cheltuieli pe sectoare.

În anul 2005 a început dezvoltarea CCTM şi la nivel local, fiind implicate în proces 3 raioane pilot - Orhei, Ungheni şi Glodeni, în care CCTM (2006-2008) a fost aprobat la consiliile raionale concomitent cu aprobarea bugetelor pe anul 2006.

Întru optimizarea cheltuielilor publice în vederea acoperirii financiare a priorităţilor sectoriale şi intersectoriale din cadrul SCERS, plafoanele de cheltuieli de la bugetul de stat pe ramuri şi autorităţi publice centrale, stabilite în CCTM au servit drept bază în procesul formulării programelor, propunerilor de buget şi altor estimări orientative ale angajamentelor de cheltuieli.

În scopul transparenţei bugetar-fiscale şi a reducerii treptate a operaţiunilor în afara bugetului, tot începînd cu anul 2005, în structura bugetului de stat s-au inclus veniturile şi cheltuielile fondurilor şi mijloacelor speciale, precum şi intrările de surse externe pentru finanţarea proiectelor investiţionale.

În anii 2005 şi 2006 în bugetul de stat au fost implementate programe noi pentru susţinerea tineretului studios, tinerilor specialişti, protecţia familiilor pentru copii, susţinerea sectorului agrar, programe investiţionale etc. În bugetul de stat pe 2006 în programarea bugetară sînt incluse 9 autorităţi publice centrale, inclusiv: Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi Turismului, Biroul Naţional de Statistică, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Academia de ştiinţe a Moldovei, Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”. De către aceste 9 autorităţi publice centrale sînt întocmite 77 programe pentru 2006.

Pe parcursul anului 2005 cheltuielile de ordin socio-cultural au fost finanţate în sumă de 8819,2 mil.lei sau 63,2 la sută din cheltuielile totale ale bugetului public naţional, şi s-au majorat comparativ cu anul 2004 cu 1769,9 mil.lei, inclusiv: domeniul învăţămîntului a fost finanţat în mărime de 2696,9 mil.lei (19,3 la sută) sau cu majorare faţă de anul 2004 cu 528 mil.lei, domeniul ocrotirii sănătăţii – 1573,2 mil.lei (11,3 la sută) sau cu 232,9 mil.lei mai mult comparativ cu anul 2004 şi domeniul asigurării şi asistenţei sociale – 4233,7 mil.lei (30,4 la sută) sau cu 963,3 mil.lei mai mult faţă de anul 2004.

În vederea utilizării eficiente a cheltuielilor publice prin monitorizarea indicatorilor de performanţă, în Raportul anual despre executarea bugetului în anul 2004 (Nota explicativă) a fost făcută o analiză cu descrierea executării programelor prin prisma indicatorilor de performanţă. Tot în acest context, a fost instituit un raport financiar trimestrial vizînd executarea bugetelor pe programe, care actualmente se publică pe pagina web a Guvernului.

Administrarea finanţelor publice Au fost înregistrate progrese şi în vederea asigurării administrării raţionale şi controlul finanţelor publice, prin definitivarea

activităţilor concrete care urmează a fi întreprinse în perioada 2005-2008 pentru ajustarea clasificaţiei bugetare la standardele internaţionale şi elaborarea Normelor Metodologice privind evidenţa contabilă în sistemul bugetar şi a Normelor Metodologice privind întocmirea rapoartelor financiare. În cadrul proiectului „Managementul Finanţelor Publice” s-au desfăşurat mai multe activităţi şi anume, s-a finisat proiectul Documentului de Concept, în care este descris viitorul Sistem Informaţional de Management Financiar (SIMF). S-au derulat activităţi ce ţin de elaborarea Planului de Modernizare al SIMF, elaborarea specificaţiilor tehnice pentru partea aplicativă şi tehnică a SIMF. A fost elaborat conceptul iniţial al clasificaţiei bugetare noi, asupra căruia au fost obţinute comentariile Fondului Monetar Internaţional. La 16 noiembrie 2005 în Parlamentul Republicii Moldova a fost aprobată Legea privind ratificarea Acordului de Credit pentru Dezvoltare dintre Republica Moldova şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare şi remisă pentru promulgare. Scopul acestor acţiuni este de a defini concepţia noului sistem de management financiar şi de a efectua studii comparative a situaţiei existente şi bunelor practici internaţionale pentru elaborarea recomandărilor de îmbunătăţire a situaţiei existente. Auditul intern În domeniul auditului intern a fost iniţiată elaborarea Concepţiei şi Strategiei sistemului de control financiar şi audit intern în sectorul public. De altfel a fost format şi un grup iniţial de auditori din 15 persoane pentru a fi şcolarizaţi în condiţiile noului sistem de audit şi control financiar intern

Datoria publică În ceea ce priveşte datoria publică se lucrează asupra revizuirii cadrului legislativ şi ajustării acestuia la cerinţele europene şi internaţionale. În acest scop a fost iniţiată elaborarea noii legi cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat cu suportul proiectului IOS Partners finanţat de SIDA.

Au fost obţinute progrese în vederea achitării datoriilor de stat: conform Legii bugetului pe anul 2005 nr. 373-XV din 11 noiembrie 2004, au fost iniţiate plăţile de rambursare a datoriei faţă de Banca Naţională a Moldovei (BNM). La situaţia din 1 septembrie 2005 conform prevederilor Legii bugetului pe anul 2005 a fost achitată integral suma de 127 mln. în favoarea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM). La situaţia din 31 decembrie 2005 datoria Guvernului faţă de BNM a constituit 2211,04 mil.lei sau 58,4% din suma totală a datoriei de stat interne. Pentru 2006 conform legii bugetului la fel este prevăzută rambursarea datoriei faţă de BNM în suma de 118,8 mln.lei.

Cu toate acestea realizarea unor măsuri ce ţin de reducerea poverii datoriei de stat, cum ar fi pregătirea bazei pentru restructurarea datoriei externe prin intermediul Clubului de la Paris nu a fost posibilă dată fiind lipsa programului cu FMI, care reprezintă o condiţie necesară pentru iniţierea negocierilor pe marginea restructurării datoriei externe. Întru întreprinderea acţiunilor necesare pentru încheierea unui program cu Fondul Monetar Internaţional, în octombrie şi decembrie a avut loc misiunea FMI, unde a fost stabilită starea actuală a discuţiilor asupra unui nou program susţinut de mecanismul de finanţare prin întermediul creditului pentru susţinerea a creşterii economice şi reducerii sărăciei.

O atenţie deosebită se acordă relaţiilor cu Instituţiile Financiare Internaţionale (IFI). În iunie 2005 Banca Mondială a aprobat Proiectul gestionării finanţelor publice (GFP) precum şi un credit adiţional în cadrul primului Proiect cadastral pentru Republica Moldova. De asemenea a fost semnat Proectul de Competitivitate, Proiectul Educaţional în spaţiul rural şi Managmentul durabil al stocurilor poluanţilor organici persistenţi se află în proces de finalizare pentru intrare in vigoare în 2006. Politica fiscală Obiectivele politicii fiscale sunt orientate şi în continuare spre asigurarea stabilităţii şi previzibilităţii intrării veniturilor, promovarea echităţii fiscale şi stimularea creşterii economice, ce au fost elaborate şi aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1079 din 19.10.2005, ca parte componentă a Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM) pe anii 2006-2008. A fost adoptată Legea nr.154-XVI din 21.07.2005 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Titlurile I, II, III, IV, V şi VII ale Codului Fiscal, legile pentru punerea în aplicare a titlurilor respective, legile care reglementează impozitele şi taxele necuprinse în Codul fiscal). De asemenea pe parcursul anului au fost realizate progrese semnificative în vederea revizuirii şi completării legislaţiei fiscale şi anume:

reducerea cotelor impozitului pe venitul persoanelor juridice şi fizice; introducerea unui nou mecanism de reglementare a impozitării veniturilor nerezidenţilor obţinute pe teritoriul Republicii

Moldova; anularea facilităţilor fiscale stabilite la plata TVA pentru importul şi livrarea pe teritoriu a unor categorii de mărfuri

(medicamente, pesticide şi îngrăşăminte minerale, utilajul şi tehnică). Revizuirea cotei TVA la producţia agricolă neprelucrată şi introducerea cotei reduse a TVA la medicamente;

modificarea listei mărfurilor supuse accizelor şi mărimii cotelor accizelor;Totodată, întru eliminarea dificultăţilor care parvin la elaborarea actelor legislative prevăzute în Planul de Acţiuni RM-UE, inclusiv şi

a celor ce ţin de realizarea politicii fiscale, este necesară asistenţa externă privind metodologia şi practicele europene în codificarea legislaţiei fiscale şi armonizarea acesteia cu directivele UE. Suplimentar, se realizează progrese şi la capitolul iniţierii şi negocierii Acordurilor bilaterale între statele-membre ale U.E. şi Republica Moldova cu privire la evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitul pe venit şi pe proprietate: 2 acorduri încheiate şi ratificate pe parcursul şi încă 4 acorduri înaintate spre negociere. Pe parcursul anului 2005 au intrat în vigoare: Convenţia între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Austria, Convenţia între Republica Moldova şi Republica Elenă, Protocolul la Convenţia între Republica Moldova şi Republica Cehă, au fost semnate Convenţia între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Croaţia, Convenţia între Guvernul Republicii Moldova şi Consiliul de Miniştri al Serbiei şi Muntenegru şi parafate Convenţia între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Convenţia între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Macedonia. Au fost înaintate propuneri de a negocia proiectul Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe proprietate între Republica Moldova şi Regatul Spaniei, Republica Portugheză, Republica Cipru, Republica Islanda.

Întru realizarea măsurii prioritare a Planului de Acţiuni ce ţine iniţierea unui studiu privind posibilitatea reformării sistemului de impozite şi extinderea bazei impozitării, în special prin eliminarea treptată a scutirilor de impozite a fost iniţiat procesul de pregătire a informaţiei privind principalele tipuri de impozite şi taxe în Republica Moldova în scopul elaborării studiului menţionat.

Administrarea fiscalăÎn scopul studierii experienţei unor ţări europene în domeniul administrării fiscale şi dezvoltării strategiei de administrare a

impozitelor şi consolidarea sistemelor de colectare a impozitelor şi de control, au fost întreprinse următoarele măsuri.În proces de definitivare este Strategia de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru perioada 2006-2010, care urmează a fi

aprobată în trimestru I 2006, acordînd atenţie particulară consolidării sistemelor de colectare a impozitelor şi de control. A fost studiată experienţa statelor-membre UE (Franţa, Bulgaria, Cehia, Ţările de Jos) în domeniile: control fiscal, completarea declaraţiilor fiscale prin intermediul internet-ulu, administrarea contribuabililor mari, administrarea taxei pe valoarea adăugată, implementarea conturilor TVA, metodele de lucru cu plătitorii TVA, analiza riscurilor şi selectarea la control a agenţilor economici în baza riscurilor, formele de combatere a evaziunii fiscale; activităţile unui oficiu fiscal regional, a departamentului tehnologii informaţionale, a oficiului administrativ central şi a unui centru de instruire şi educaţie şi secţiei Anti Fraudă.

Metodologia evidenţei contabileÎn domeniul contabilităţii, finalizarea reformei contabilităţii în Republica Moldova şi elaborarea actelor normative în domeniul

activităţii de audit va asigura racordarea contabilităţii naţionale şi auditului la normele europene şi internaţionale şi, în aşa mod, va contribui la realizarea obiectivelor ce ţin de integrarea economiei naţionale în spaţiul economic european.

Pe parcursul anului 2005 au fost elaborate proiectele Legii contabilităţii (în redacţie nouă). şi Legii privind activitatea de audit (în redacţie nouă). Proiectul Legii contabilităţii a fost discutat de către membrii Consiliului Metodologic Consultativ pentru evidenţa contabilă în economia naţională pe lîngă Ministerul Finanţelor şi transmis pentru analiză experţilor proiectului „Consolidarea legislaţiei în domeniul contabilităţii, auditului şi raportării financiare (FIRST)”. Reieşind din propunerile prezentate de către experţii proiectului FIRST s-a aprobat componenţa grupului de lucru pentru examinarea Legii contabilităţii (în redacţie nouă).

În decursul anului 2005 în cadrul Ministerului Finanţelor a fost format un grup de lucru din reprezentanţi ai activităţii de audit care au examinat Legea privind activitatea de audit (în redacţie nouă). Acest proiect a fost transmis către Consiliul Europei, Ministerele şi organele interesate pentru examinare şi aviz. După generalizarea propunerilor şi obiecţiilor, proiectul Legii a fost expediat Ministerului justiţiei pentru expertiza juridică şi ulterior transmis Guvernului.

Astfel, reieşind din cerinţele UE, au fost elaborate, modificate şi completate o serie de Standarde Naţionale de Contabilitate (SNC), Comentarii privind aplicarea SNC (CSNC), Standardele Naţionale de Audit (SNA), Regulamente privind practica de audit (RPPA), regulamentele, instrucţiunile, indicaţiile metodice şi alte documente normative şi instructive din domeniul contabilităţii şi auditului: Planul de conturi contabile ale activităţii economico-financiare a întreprinderilor; Standardul Naţional de Contabilitate (SNC) „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”; SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”; SNC 26 „Contabilitatea şi raportarea planurilor de pensii”; SNC 22 „Combinări de întreprinderi” SNC 19 „Veniturile angajaţilor”; SNC 63 „Prezentarea informaţiei în rapoartele financiare ale asociaţiilor de economii şi împrumut şi ale altor instituţii similare” Regulamentul Privind Practica de Audit (RPPA) 1002 „Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate-sisteme computerizate ce activează în regim de timp real”; Regulamentul Privind Practica de Audit 1008 „Evaluarea riscului şi controlul intern – particularităţi în mediul sistemelor informaţionale computerizate”; RPPA 1003 „Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate – sisteme bazelor de date”;

Asigurări

La capitolul asigurări recomandările Fondului Monetar Internaţional (FMI) s-au axat, în special, asupra necesităţii modificării cadrului legislativ în domeniul asigurărilor, acestea au fost încorporate în textul proiectului Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă). Obiectivele ce ţin de optimizarea unui cadru regulator prudent pentru pieţele financiare şi supraveghere echivalent cu cel existent în Uniunea Europeană, dezvoltarea pieţei asigurărilor şi instituirea şi asigurarea implementării eficiente a unor autorităţi independente de supravegherea în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internaţional (de ex. G10, IAIS IOSCO, IASB) vor fi atinse doar după adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a proiectului Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă).

Drept consecinţă, în rezultatul instituirii grupului de lucru format din reprezentanţii pieţei serviciilor de asigurare, asociaţiilor de profil şi ai Ministerului Finanţelor (în persoana Inspectoratului şi a Direcţiei Juridice a Ministerului) urmare a recomandărilor echipei de experţi ai FIRST Initiative, proiectul respectiv a fost definitivat, fiind elaborată o variantă compatibilă cu cadrul legislativ existent şi directivele Uniunii Europene în domeniu. În special, s-a ţinut cont de recomandările experţilor FMI şi Băncii Mondiale expuse în Raportul de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP). Urmare a acestei colaborări, la data de 27.12.2005 varianta finală definitivată şi reexaminată a fost expediată Guvernului spre examinare şi adoptare.

În partea ce ţine de proiectul Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este de menţionat că, acesta, în temeiul indicaţiei Guvernului nr. 1422-671 din 16 septembrie 2005 a fost remis Ministerului Finanţelor pentru a fi adus în concordanţă cu proiectul legii cadru. În acest sens, proiectul respectiv a fost supus dezbaterilor în cadrul grupului de lucru format anterior şi ulterior (19.09.2005) a fost expediat ministerelor şi instituţiilor interesate spre avizare repetate, iar după prelucrarea avizelor corespunzătoare, acesta va fi expediat Ministerului Justiţiei spre expertiză juridică.

MODALITĂłI DE OPTIMIZARE A COSTULUI FISCAL ÎN ÎNTREPRINDEREASIST.UNIV.DRD. MONICA-GABRIELA TĂNASEUniversitatea Artifex BucurestiAdresa: Bucuresti, str. Drumul Taberei, nr.70, bl. M33, ap. 29Telefon: 0722.280.659E-mail: monicatanase11@yahoo.comThis article covers an important group of information about the methods that the companies disposes in order toreduce the cost price generated by the fiscal system. There are also launched a few proposals for improving this costcontrol, and subsequently lead to reduce the cost price of fiscality.Optimizarea costului fiscal în cadrul unei întreprinderi poate fi realizată prin remodelarea rezultatului fiscal cuajutorul deciziilor curente si al celor strategice. Scopul final al optimizării fiscale îl constituie diminuarea costuluifiscal în condiŃiile respectării reglementărilor legale în vigoare.Din literatura de specialitate se desprinde ideea potrivit căreia un administrator bun este acela care are un contabil bun,calităŃile unui contabil fiind apreciate prin prisma eforturilor sale de a minimiza costul fiscal al unei întreprinderi. Însănu trebuie ignorat faptul că, în condiŃiile aplicării IAS si IFRS, iscusinŃa preparatorilor de conturi este reală doar dacăacestia obŃin un cost fiscal minim fără a afecta utilitatea si credibilitatea situaŃiilor financiare atât pentru investitori, cât

si pentru celelalte categorii de utilizatori.Diminuarea costului fiscal al unei organizaŃii se poate realiza printr-o bună informare asupra reglementărilor fiscale învigoare si prin respectarea acestora, dar mai ales prin cunoasterea posibilităŃilor de sporire a rentabilităŃii prinintermediul deciziilor adoptate în plan fiscal.Optimizarea fiscală presupune stabilirea si atingerea unor obiective ca: determinarea rezultatului fiscal, diagnosticareafiscală a organizaŃiei, monitorizarea activităŃilor cu influenŃe fiscale sau care prezintă o sensibilitate ridicată in acestpunct de vedere si, în cele din urmă , optimizarea rezultatului fiscal.Optimizarea fiscală tactică are la bază decizii curente, în timp ce optimizarea strategică se realizează prin deciziistrategice ale organelor abilitate în acest sens.Optimizarea costului fiscal poate conduce la sporirea competitivităŃii organizaŃiei ca urmare a diminuării costurilorfiscale.Întreprinderile pot elabora în acest sens strategii fiscale, menŃinând controlul costurilor sale fiscale prin intermediulplanificării fiscale.Optimizarea costului fiscal este o responsabilitate a gestiunii fiscale si a devenit o necesitate ca urmare a cresteriispectaculoase a impactului fiscalităŃii asupra întreprinderii.Gestiunea eficientă a întreprinderii include, în mod inevitabil, si existenŃa unei gestiuni fiscale care să contribuie lacompetitivitatea si eficienŃa de ansamblu a organizaŃiei prin optimizarea costurilor generate de fiscalitate si princontrolarea riscului fiscal căruia aceasta este supusă.ModalităŃile concrete de optimizare a costului fiscal în cadrul întreprinderii constau în adoptarea unor decizii potrivitesi punerea acestora în aplicare în vederea reducerii costului fiscal. În acest sens, întreprinderea recurge la stabilireaunor obiective care să urmărească diagnosticarea fiscală a organizaŃiei, monitorizarea activităŃilor cu impact fiscal si,în cele din urmă optimizarea fiscală.Optimizarea costului fiscal în cadrul întreprinderii poate fi tactică sau strategică.760Optimizarea tactică presupune reformularea anumitor operaŃiuni curente pentru a schimba încadrarea lor fiscală sauscadenŃele iniŃiale, reducerea bazei impozabile etc, toate acestea fiind efectuate în condiŃiile permisive ale legislaŃieifiscale.Optimizarea strategică poate avea la bază elaborarea unei strategii fiscale care să vizeze, de exemplu, zonele libere saudefavorizate, restructurarea anumitor activităŃi etc.Optimizarea fiscală constă în diminuarea costului fiscal printr-o bună „mânuire” a legislaŃiei fiscale.Un prim pas spre optimizarea costului fiscal îl reprezintă posibilitatea întreprinderii de a beneficia de anumite deducerisau facilităŃi fiscale în determinarea impozitelor datorate. În acest sens, întreprinderea trebuie să cunoască prevederileCodului fiscal, astfel încât să-si poată modela bazele de impozitare în favoarea sa.Costul fiscal se reduce ca urmare a diminuării bazelor impozabile prin acordarea de către stat de deduceri fiscale saualte facilităŃi menite să impulsioneze dezvoltarea anumitor activităŃi sau ramuri ale economiei. InfluenŃa deducerilorfiscale asupra costului fiscal poate fi redată pornind de la relaŃia de determinare a impozitului pe profit. SuccesiuneadependenŃelor stabilite în vederea determinării costului fiscal se regăseste în cele ce urmează:

Cost fiscal = Cheltuiala cu impozitul pe profit + ni

Ch i1

. (1)

unde ni

Ch i1

. reprezintă suma tuturor cheltuielilor cu impozitele, taxele, contribuŃiile, fondurile speciale, exclusivcheltuiala cu impozitul pe profit, suportate de către întreprindere.Cheltuiala cu impozitul pe profit = 16% * Rezultat impozabil (fiscal) (2)Rezultat fiscal = Rezultat contabil – Deduceri fiscale + Elemente nedeductibile (3)Rezultat contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale (4)În concluzie, întreprinderea îsi diminuează costul fiscal beneficiind de deduceri legale acordate prin legislaŃia fiscalăîn vigoare.Un alt pas spre optimizarea costului fiscal al întreprinderii îl reprezintă posibilitatea acesteia de a reformula anumiteoperaŃiuni sau activităŃi curente pentru a putea modifica încadrarea lor fiscală.Uneori, deciziile de reformulare a anumitor operaŃii cu scopul de a schimba încadrarea fiscală a acestora pot conducenu numai la diminuarea costului fiscal, ci si la obŃinerea altor avantajeSe confirmă astfel, încă o dată, faptul că optimizarea costului fiscal nu presupune numai decizii de natură fiscală.Pentru realizarea acestui deziderat trebuie analizate o serie de aspecte care să permită o analiză de ansamblu a tuturorconsecinŃelor acŃiunilor firmei.De asemenea, întreprinderile pot opta pentru impozitarea veniturilor aferente vânzărilor în rate la data scadenŃei ratelorrespective, cheltuielile aferente fiind deduse la aceeasi dată de scadenŃă. Astfel se evită recunoasterea unor veniturimari în perioada curentă si majorarea impozitului pe profit.În condiŃiile aplicării IAS 23 Costurile îndatorării, întreprinderile pot opta între cele două tratamente contabileprevăzute de acest standard. Potrivit tratamentului contabil de bază, cheltuielile cu dobânzile se vor recunoaste ca sicheltuieli ale perioadei în care ele apar, în timp ce tratamentul alternativ admite capitalizarea acestor costuri încondiŃiile în care ele pot fi atribuite construcŃiei respectivului activ.Trebuie subliniat faptul că, în cazul tratamentului alternativ se vor elimina din costurile de îndatorare veniturileobŃinute din plasarea ca investiŃii a fondurilor împrumutate si componenta de inflaŃie cuprinsă în rata dobânzii plătităpentru împrumuturi. Aceste tratamente contabile au influenŃe diferite asupra costului fiscal al întreprinderii.761Tratamentul contabil de bază conduce la recunoasterea unor cheltuieli de volum mare în cadrul exerciŃiului, ceea ce

diminuează baza de impozitare a profitului, si implicit impozitul pe profit datorat în condiŃiile în care cheltuielile cudobânzile sunt deductibile integral în perioada curentă, cunoscut fiind faptul că deductibilitatea cheltuielilor cudobânda depinde de gardul de îndatorare al capitalului.Deductibilitatea acestora este integrală în perioada curentă dacă gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sauegal cu trei. În caz contrar ele se reportează în perioada următoare până la deductibilitatea integrală a acestora.Tratamentul contabil alternativ permite capitalizarea costurilor de îndatorare, ceea ce face ca aceste costuri să nu maiapară înregistrate în conturi de cheltuieli în cadrul exerciŃiului, ele fiind capitalizate în costul activelor. Însă, acesttratament face să fie evitate cheltuielile doar în cadrul exerciŃiului curent întrucât aceste costuri capitalizate se vorregăsi ulterior în cheltuielile exerciŃiilor viitoare prin intermediul amortizării activelor respective. În acest caz seproduce o repartizare a costurilor de îndatorare pe parcursul mai multor exerciŃii, cheltuielile fiind deduse treptat dinrezultatul impozabil.Totodată, trebuie Ńinut cont de faptul că anumite decizii adoptate de întreprindere cu scopul de a diminua costul fiscalpot să conducă, pe de altă parte, la majorarea celorlalte costuri ale întreprinderii.Potrivit prevederilor Codului fiscal, întreprinderile care înregistrează o cifră de afaceri sub o anumită limită legală potsolicita înregistrarea ca neplătitori de TVA. Aceste întreprinderi vor înregistra costuri de achiziŃie mai mari decât celereale cu 19%, reprezentând contravaloarea TVA aferentă tranzacŃiei respective, iar pentru vânzările efectuate nu vaaplica TVA, ceea ce va reduce preŃul de vânzare total al produselor cu 19%. Astfel, se face că întreprinderea vaînregistra costuri de exploatare mai mari.Dacă aceeasi întreprindere ar fi optat pentru calitatea de plătitor de TVA, costurile de achiziŃie înregistrate deîntreprindere vor fi cele reale, practicate de furnizor, TVA aferentă fiind înregistrată distinct în conturi de TVA (TVAdeductibilă). Pentru vânzările efectuate, preŃul de vânzare total va cuprinde si TVA 19%, înregistrată distinct ca TVAcolectată. Dacă pro-rata înregistrată de plătitorii de TVA este parŃială (mai mică de 100%), acestia vor putea deducedoar parŃial TVA deductibilă, înregistrând în contabilitate cheltuieli cu TVA nedeductibilă din punct de vedere fiscalastfel:TVA de dedus = TVA deductibilă * Pro-rata TVA (5)TVA nedeductibilă fiscal = TVA deductibilă - TVA de dedus (6)În situaŃia anterioară, un rol important îl joacă si obiectul de activitate al firmei. Astfel, pentru întreprinderileprestatoare de servicii, unde consumurile intermediare sunt relativ reduse, se recomandă opŃiunea pentru statutul deneplătitor de TVA. MotivaŃia o reprezintă faptul că nivelul redus al consumurilor intermediare nu antrenează majorărila costurile de achiziŃie, în timp ce la vânzări se înregistrează un preŃ mai mic, ca urmare a scutirii de TVA. Astfel, odecizie fiscală poate aduce si alte beneficii economice ca diminuarea preŃurilor de vânzare si sporirea numărului declienŃi.În situaŃia în care întreprinderea înregistrează consumuri intermediare mari, este o decizie favorabilă întreprinderiiaceea de a opta pentru calitatea de plătitor de TVA, întrucât în acest fel TVA aferentă achiziŃiilor se înregistrează caTVA deductibilă, fiind recuperată ulterior prin deducere. În acest mod se evită majorarea costurilor de exploatare.O altă modalitate de reducere a costului fiscal este reprezentată de orientarea întreprinderii către zonele libere sau cătrecele declarate defavorizate, zone pentru a căror dezvoltare s-au acordat scutiri de impozite sau diminuări considerabile

ale acestora.Un agent economic poate să decidă desfăsurarea activităŃii într-o astfel de zonă, tocmai pentru a evita costurile fiscaleridicate. De remarcat este necesitatea asigurării de către organele fiscale a unei eficienŃe a impunerii prin asigurareastabilităŃii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal privind aceste facilităŃi fiscale.Asadar, anumite decizii fiscale considerate oportune la un moment dat ar putea deveni ineficiente pentru întreprindereîn condiŃiile în modificărilor legislative apărute ulterior. Din acest motiv, întreprinderea trebuie să analizeze omultitudine de factori care ar putea avea influenŃe semnificative asupra situaŃiei acesteia în viitor. Altfel spus,întreprinderea trebuie să-si asigure un control al riscului fiscal căruia aceasta este supusă.

Asa se face că, o diminuare a impozitelor pentru zonele defavorizate sau acordarea anumitor facilităŃi fiscale pentruaceste zone nu trebuie să reprezinte un motiv suficient pentru ca întreprinderea să decidă orientarea către acestea.Este nevoie de o analiză comparativă a costurilor fiscale scutite prin raportare la zona defavorizată si eventualelecosturi suplimentare pe care societatea le înregistrează datorită amplasării în zona respectivă. Este vorba de posibilecosturi suplimentare de transport, aprovizionare etc. ce ar putea depăsi diminuarea de cost fiscal.Printr-o gestiune fiscală eficientă se ajunge la optimizarea costului fiscal în întreprindere. Dimensionarea cheltuielilorcu impozitele, taxele si contribuŃiile trebuie efectuată în asa fel încât să se atingă cel mai mic nivel legal cu putinŃă.Optimizarea costului fiscal este posibilă în condiŃiile în care reglementările legale în domeniul fiscal acordăposibilitatea întreprinderilor de a alege între anumite variante de acŃiune în funcŃie de situaŃia concretă a realităŃii dincadrul lor.Optimizarea fiscală este posibilă în condiŃiile în care legile fiscale sunt flexibile, permiŃând mai multe variante deacŃiune. În caz contrar, costul fiscal nu poate fi optimizat, acesta fiind rezultatul aplicării unei legislaŃii rigide care nuoferă alternative de acŃiune.Optimizarea costului fiscal reprezintă totodată consecinŃa deciziilor de management financiar al întreprinderii. AcesteainfluenŃează costul fiscal prin afectarea bazelor impozabile, care la rândul lor determină dimensionarea sarcinii lorfiscale.Cert este faptul că înregistrarea unui cost fiscal optim de către întreprinderi depinde de profesionalismul si iscusinŃacu care personalul responsabil reuseste să diminueze la maximum aceste costuri printr-o serie de decizii care vizează omultitudine de aspecte, printre care cele mai importante sunt: reformularea anumitor operaŃiuni curente pentru aschimba încadrarea lor fiscală, constituirea de provizioane, schimbarea scadenŃelor, reducerea bazei impozabile,elaborarea unei strategii fiscale care să vizeze, de exemplu, zonele libere sau defavorizate, restructurarea anumitoractivităŃi.Bibliografie1. Delesalle E. - „100 de dificultăŃi contabile, fiscale si juridice”, Edition Foucher, Paris, 20012. Disle E., Saraf J. - Fiscalitate aplicată, vol I, Edition Foucher, Paris, 20023. Disle E., Saraf J. - Fiscalitate aplicată, vol II, Edition Foucher, Paris, 20024. Morariu A. (coordonator) - Contabilitate si fiscalitate – vol I , Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 20055. Morariu A. (coordonator) - Contabilitate si fiscalitate – vol II , Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2005

6. Stoian A. - Contabilitate si gestiune fiscală, Editura ASE, Bucuresti, 20037. Saguna D. D. - Drept financiar si fiscal, Editura Oscar Print, Bucuresti, 19948. O.M.F.P 1752/2005 - Pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directivele Europene9. Standardele InternaŃionale de contabilitate (IAS) si Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS).

REFERAT DREPT: ADMINISTRAREA DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE

ADMINISTRAREA DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE

Prin administrarea datoriei publice intelegem ansamblul optiunilor generate de datoria publica privind dimensionarea, structurarea, contractarea, derularea potrivit caracteristicilor stabilite, refinantarea/rambursarea, inregistrarea si raportarea acesteia. Administrarea datoriei publice inseamna insa si activitatea de evaluare a riscurilor la care e expus statul in calitatea sa de garant al imprumuturilor contractate de autoritati ale administratiei publice centrale sau de catre agenti economici, minimizarea si eliminarea, pe cat posibil, a acestor riscuri.

In procesul contractarii si administrarii datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finantelor Publice urmareste, tinand cont de conditiile de pe piata, urmatoarele obiective, fara a se limita la aceasta:a) optimizarea lichiditatilor pentru efectuarea cheltuielilor bugetare;b) limitarea riscului de refinantare;c) optimizarea ponderii in portofoliu a titlurilor de stat negociabile;d) administarea riscului de curs valutar si a riscului de dobanda;e) constituirea dobanzilor la titlurile de stat in dobanzi de referinta pentru activitatea de intermediere financiara din Romania;f) diversificarea bazei de creditori;g) optimizarea cheltuielilor bugetare cu datoria publica in functie de celelalte obiective.

Ministerul Finantelor Publice este singurul contractant si administrator al datoriei publice guvernamentale, directe si garantate, si are pentru indeplinirea acestui scop, autoritatea de a intreprinde urmatoarele:a) estimeaza necesarul de lichiditate pentru realizarea cheltuielilor sectorului bugetar;b) contracteaza direct, in numele statului, administreaza si ramburesaza imprumuturile de stat, inclusiv costurile aferente;c) emite scrisori de garantie pentru imprumuturi;d) coordoneaza relatiile cu agentiile internationale de rating cu scopul evaluarii riscului de tara;e) prezinta semestrial Guvernului si Parlamentului situatia imprumuturilor contractate direct de stat si a celor garantate de stat;f) elaboreaza normele prevazute de prezenta lege in competenta sa.

Operatiuni de administrare a datoriei publice guvernamentale.

Riscurile asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale sunt :a) riscul de piata b) riscul de refinantare c) riscul de lichiditate

d) riscul de credit e) riscul de deconectare f) riscul operational - erori in dif. etape ale efectuarii tranzactiilor

In scopul administrarii riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finantelor Publice e autorizat sa faca urmatoarele operatiuni, fara a se limita la acestea:a) swap valutar si alte operatiuni specifice de administrare a riscului valutar;b) swap pe rata dobanzii si alte operatiuni specifice de administrare a riscului de dobanda;c) schimbarea valutei de contract a unui imprumut;d) rascumpararea titlurilor de stat pe piata secundara; e) redeschiderea emisiunilor de titluri de stat.

Veniturile resectiv cheltuielile rezultate in urma efectuarii operatiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezinta venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat.

REGULAMENTULDirecţiei finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţa socială a Ministerului Finanţelor

Republicii Moldova

1. Direcţia finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţa socială (în continuare Direcţia) este o subdiviziune structurală a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.

Direcţia efectuează elaborarea teoretică şi realizarea practică a politicii financiare de stat unice în domeniul cheltuielilor bugetare şi extrabugetare din sfera ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, asigurării sociale, sportului, turismului, măsurile pentru tineret şi de asemenea organizează lucrul în această direcţie a ministerelor, altor autorităţi administrative centrale, întreprinderilor şi instituţiilor, pe care le patronează Direcţia (conform anexei), precum şi organele administraţiei publice locale.

2. Direcţiei, în activitatea sa, drept directive îi servesc Constituţia Republicii Moldova, Legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului Republicii Moldova, materialele instructive şi indicaţiile Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Regulamentul Ministerului Finanţelor şi prezentului Regulament.

3. Sarcinile de bază ale Direcţiei sînt:3.1. Organizarea lucrului la elaborarea proiectului bugetului consolidat al republicii în partea ce ţine de cheltuielile ramurilor

ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, sport, turism şi măsuri pentru tineret.3.2. Înaintarea propunerilor privind optimizarea cheltuielilor bugetare.3.3. Perfecţionarea sistemului de prognozare şi finanţare bugetară, introducerea metodelor progresive de prognozare a

cheltuielilor pentru întreţinerea instituţiilor bugetare, reieşind din normativele economice şi normele financiare, şi ţinînd cont de introducerea principiului de plată pentru serviciile sociale.

3.4. Prognozarea economico-financiară argumentată a cheltuielilor pentru ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială, turism, sport şi măsuri pentru tineret din cadrul ministerelor, departamentelor, autorităţilor administraţiei publice locale şi altor ordonatori principali de credit.

3.5. Dirijarea metodică în domeniul prognozării şi analizei cheltuielilor efectuate pentru ramurile patronate. 3.6. Analiza cheltuielilor bugetului pentru scopurile indicate.

4. Direcţia, în conformitate cu sarcinile încredinţate, exercită următoarele funcţii:4.1. Elaborează indicaţiile metodice pentru ministere, alte autorităţi administrative centrale, autorităţile administraţiei publice

locale referitor la elaborarea proiectului bugetului în partea ce ţine de cheltuielile în domeniul ocrotirii sănătăţii, asistenţă socială, sport, turism şi măsuri pentru tineret.

4.2. Examinează proiectele devizelor de cheltuieli prezentate, generalizează cheltuielile din bugetul de stat, bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, transferurile la bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Examinează proiectele veniturilor şi cheltuielilor organelor care activează pe principii de autogestiune ale ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale patronate şi le prezintă cu generalizarea cheltuielilor Direcţiei generale sinteza bugetară, pentru a le include în proiectul bugetului de stat.

4.3. Pregăteşte materialele pentru nota explicativă la proiectul bugetului în partea ce ţine de cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială, sport, turism şi măsuri pentru tineret, transferurile la bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicale.

4.4. Elaborează şi comunică ministerelor, altor autorităţi administrative centrale plafoanele de cheltuieli, aprobate în buget pe ramurile patronate.

4.5. Asigură primirea, verificarea şi aprobarea planurilor de finanţare, prezentate de ministere, alte autorităţi administrative centrale, alţi ordonatori principali de credit privind cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială, turism, sport şi măsuri pentru tineret, transferurile la bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Asigură primirea de la ministere, alte autorităţi administrative centrale, asociaţii, instituţii a indicilor de reţea, state şi contingente, controlul şi generalizarea lor.

4.6. Asigură primirea, examinează şi prezintă conducerii Ministerului Finanţelor pentru aprobare devizele de venituri şi cheltuieli pe mijloace speciale pe ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi ramurile patronate.

4.7. Pregăteşte pe măsura necesităţilor, (în legătură cu schimbarea preţurilor, tarifelor, contingentelor şi altor condiţii de activitate a ramurilor patronate), propuneri cu privire la introducerea modificărilor în bugetele aprobate, transferurile la bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

4.8. Examinează şi pregăteşte aviz la proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat şi proiectul fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pe anul corespunzător.

4.9. Examinează şi analizează rapoartele ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale, autorităţilor administraţiei publice locale despre executarea bugetului de stat şi a bugetelor autorităţilor administraţiei publice locale pe ramurile patronate, înaintează propuneri privind lichidarea neajunsurilor şi încălcărilor depistate, pregăteşte materialele pentru nota explicativă.

4.10. Examinează şi înaintează spre aprobare, în cazuri de necesitate, modificări în planurile de finanţare în partea ce ţine de cheltuielile executorilor de buget pe ramurile patronate.

4.11. Analizează rapoartele privind executarea transferurilor din bugetul de stat bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pe perioada respectivă şi pregăteşte concluzia corespunzătoare.

4.12. Efectuează în ministerele, alte autorităţi administrative centrale, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ramurilor patronate controale pe problemele planificării şi utilizării alocaţiilor bugetare preconizate şi mijloacelor speciale.

4.13. Studiază şi generalizează materialele controalelor prevăzute în planul de măsuri al Direcţiei şi raportează despre rezultate conducerii.

4.14. Duce evidenţa în dinamică a cheltuielilor ramurilor patronate în coordonare cu indicii pe reţea, state şi contingente în întregime, precum şi sub aspectul tipurilor de instituţii, articolelor şi alineatelor de cheltuieli şi a executorilor primari de buget.

4.15. Examinează propunerile ministerelor, altor autorităţi administrative centrale patronate privind normele şi normativele de cheltuieli necesare întreţinerii (asigurării) instituţiilor date şi realizării măsurilor la compartimentele corespunzătoare, şi le prezintă conducerii pentru aprobare.

4.16. În baza analizei activităţii ramurilor patronate, studiază experienţa înaintată, reieşind din cerinţele actelor normative şi legislative, elaborează propuneri întru perfecţionarea metodelor de planificare şi optimizare a cheltuielilor în domeniile ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, sport, turism şi măsuri pentru tineret.

4.17. Pregăteşte informaţii analitice pentru raporturi Colegiului Ministerului, Guvernului, Parlamentului.

4.18. Elaborează şi prezintă conducerii Ministerului concluziile privitor la proiectele actelor legislative, hotărîrilor, ordonanţelor Guvernului, a altor organe legislative şi executive.

4.19. Pregăteşte şi participă la elaborarea şi pregătirea proiectelor actelor legislative, proiectelor ordinelor, hotărîrilor Colegiului, instrucţiunilor, indicaţiilor metodice, etc.

4.20. Examinează şi pregăteşte răspunsuri la interpelările ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale patronate şi autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la scrisorile şi petiţiile cetăţenilor pe întrebările ce ţin de competenţa Direcţiei.

4.21. Duce evidenţa şi păstrarea materialelor Direcţiei şi controlul asupra stării şi integrităţii lor pînă la transmiterea lor pentru păstrare în arhiva Ministerului, precum şi sistematizarea şi codificarea materialelor directive şi instructive.

4.22. Participă la elaborarea politicii în domeniul migraţiunii, inspectării muncii, ocupării forţei de muncă şi măsurilor în domeniul migraţiunii.

4.23. Participă la elaborarea actelor legislative şi normative, de asemenea a concepţiilor şi strategiilor privind asigurarea cu pensii prin sistemul public de asigurări sociale.

4.24. Elaborează şi prezintă spre avizare proiectele actelor normative şi legislative, care reglementează acordarea creditelor preferenţiale unor categorii de populaţie.

5. Direcţia finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţa socială are dreptul:5.1. Să primească de la instituţii, întreprinderi şi organizaţii calcule, date gestionare, precum şi alte materiale, necesare pentru

planificarea financiar – bugetară, finanţarea, examinarea rapoartelor contabile, efectuarea controlului asupra îndeplinirii de către ele a obligaţiilor financiare faţă de stat, precum şi pentru îndeplinirea altor funcţii încredinţate Direcţiei.

5.2. A înainta spre examinare conducerii Ministerului Finanţelor propuneri cu privire la restricţiile, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, iar în cazuri de necesitate şi la suspendarea efectuării din bugetul de stat a cheltuielilor prin trezoreriile teritoriale a întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor, ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale, dispunînd de fapte de utilizare ilicită a mijloacelor de către ele.

5.3. A efectua în modul stabilit controlul activităţii financiare a instituţiilor ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, sportului, precum şi activităţii financiar-economice a organizaţiilor care activează pe principii de autogestiune, întreprinderilor, ministerelor, altor autorităţi administrative centrale patronate şi organizaţiilor autorităţilor administraţiei publice locale.

5.4. Verificarea în timpul controlului a corespunderii sumei de bani în numerar cu datele registrului de casă, cererea prezentării hîrtiilor de valoare disponibile, a registrelor evidenţei contabile şi dărilor de seamă, devizelor de cheltuieli şi planurilor de finanţare, a primi de la alte instituţii, întreprinderi şi organizaţii informaţiile şi copiile documentelor necesare, care sînt legate prin operaţii cu instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile controlate, de a înainta conducătorilor organizaţiilor controlate indicaţiile de rigoare cu privire la lichidarea încălcărilor depistate în disciplina financiară.

6. Direcţia finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţă socială poartă răspundere pentru:6.1 Elaborarea proiectului bugetului consolidat al republicii pe ramurile ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, sport, turism şi măsuri

pentru tineret;6.2 Primirea şi aprobarea, în modul stabilit, planurilor de finanţare, devizelor de venituri şi cheltuieli pe mijloace speciale, şi

modificărilor lor pe ramurile patronate;6.3 Monitoring şi analiza executării cheltuielilor bugetului consolidat pe ramurile patronate;

6.4 Perfecţionarea planificării şi optimizării cheltuielilor în domeniile patronate;6.5 Asigurarea argumentării avizelor la proiectele actelor legislative şi normative în domeniile patronate.

7. Direcţia finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţă socială îşi organizează activităţile conform planurilor de lucru aprobate trimestrial de către conducerea Ministerului Finanţelor.

8. Atribuţiile de funcţie ale lucrătorilor Direcţiei se stabilesc în conformitate cu instrucţiunile şi regulamentele de serviciu, aprobate în ordinea stabilită, precum şi reieşind din sarcinile încredinţate Direcţiei.

9. Structura şi statele de personal ale Direcţiei finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţă socială se aprobă în modul stabilit.

10. Direcţia coordonează lucrul său cu alte unităţi structurale ale ministerului:- pe problemele ce ţin de întocmirea proiectului Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu şi proiectului bugetului, efectuarea

modificărilor în bugetul aprobat şi executarea lui – cu Direcţia generală sinteza bugetară;- pe problemele ce ţin de finanţarea, întocmirea şi analiza dărilor de seamă – cu Trezoreria de Stat;- pe problemele ce ţin de elaborarea şi înaintarea proiectelor actelor legislative, concluziilor la ele – cu Direcţia juridică şi alte

direcţii din cadrul Ministerului;- pe problemele referitor la impozitarea fiscală – cu Direcţia politica fiscală;- pe problemele ce ţin de organizarea şi efectuarea controalelor – cu Serviciul Control Financiar şi Revizie; - pe diferite probleme referitor la activitatea Direcţiei – cu direcţiile şi secţiile corespunzătoare.

Introducere

O revizuire cuprinzătoare a cheltuielilor şi a resurselor

În mai 2006, s-a ajuns la un acord între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie conform căruia Comisia trebuie să realizeze o revizuire fundamentală a bugetului UE.Comisia a fost invitată:

„să realizeze o revizuire completă, globală, cuprinzând toate aspectele legate de cheltuielile UE, inclusiv politica agricolă comună, şi de resurse, inclusiv compensarea în favoarea Regatului Unit şi să realizeze raportul pentru 2008/2009”  [1]. 

Agenda politică a Uniunii Europene este într-o fază de modernizare profundă. Globalizarea a atras după sine noi provocări, iar aspecte precum schimbările climatice, energia şi migraţia au ajuns în centrul dezbaterilor europene. Inovarea, aptitudinile şi mediul de afaceri adecvat se regăsesc în prezent, mai mult ca niciodată, la baza strategiei pentru creştere şi locuri de muncă. Dorinţa cetăţenilor de a asista la proiectarea pe plan mondial a intereselor şi valorilor europene este mai profundă ca niciodată. Extinderea a întărit nevoia de a promova coeziunea socială, economică şi teritorială.

Bugetul este un instrument important pe care UE îl poate folosi în realizarea obiectivelor politice actuale, în generarea de schimbări şi în maximizarea impactului pe termen lung al acţiunilor comunitare. După douăzeci de ani de la primul cadru financiar, este timpul pentru o reflecţie la nivelul întregii Europe care să pregătească terenul pentru un nou consens în ceea ce priveşte orientarea politicilor de cheltuieli ale UE în aşa fel încât să poată răspunde provocărilor din următorii zece ani şi din viitorul mai îndepărtat.

Revizuirea bugetară reprezintă o ocazie unică pentru a evalua în detaliu bugetul UE şi finanţarea acestuia, fără a suporta constrângerile unei negocieri privind cadrul financiar. Va fi nevoie de o viziune pe termen lung pentru a identifica modul în care bugetul poate fi modelat deja în scopul de a sluji politicilor UE şi de a face faţă provocărilor din următorii zece ani. Prin urmare, revizuirea nu va propune un nou cadru financiar multianual pentru perioada care începe în 2014 – această sarcină va reveni Comisiei viitoare – şi nici dimensiunea globală şi defalcarea detaliată a bugetului UE. Aceasta va prezenta, mai degrabă, structura şi orientarea viitoarelor priorităţi ale Uniunii în materie de cheltuieli, realizând o evaluare a ceea ce oferă cea mai mare valoare adăugată şi cele mai eficiente rezultate. Aceasta va examina, în egală măsură, modul în care funcţionează bugetul şi în care se poate obţine cel mai bun echilibru între continuitate şi răspuns la noile provocări, precum şi posibilitatea ca bugetul să fie gestionat în mod diferit. În cele din urmă, revizuirea va analiza dintr-o nouă perspectivă cea mai bună metodă de a furniza resursele necesare pentru finanţarea politicilor UE.

Pregătirea revizuirii

Obiectivul prezentului document este de a lansa o consultare amplă a părţilor interesate la nivel local, regional şi naţional, precum şi la nivel european, în scopul de a stimula dezbaterea deschisă pe tema finanţelor UE.

Secţiunea 1 oferă o perspectivă asupra bugetului UE şi prezintă modul în care acesta poate fi folosit ca instrument pentru a reflecta schimbarea priorităţilor politice. Secţiunea 2 prezintă câteva elemente esenţiale pentru cercetarea modului în care un buget UE modernizat poate oferi valoarea adăugată optimă pentru a face faţă provocărilor pe termen lung cu care se confruntă Uniunea. Secţiunea 3 este destinată finanţării bugetului.

Consultarea va reprezenta o bază importantă pentru Comisie în realizarea revizuirii. Aceasta va fi completată printr-o acţiune pregătitoare în domeniile esenţiale de cheltuieli în care Uniunea a realizat investiţii majore şi în care utilizarea eficientă a bugetului este deosebit de importantă

pentru asigurarea succesului politicii respective. Politica agricolă comună va fi supusă unui „bilanţ de sănătate” în scopul de a ajusta reformele din 2003 şi de a contribui la discutarea priorităţilor viitoare în domeniul agriculturii. Cel de-al patrulea raport privind coeziunea, adoptat în luna mai, a analizat progresele realizate în reducerea disparităţilor regionale şi a evaluat rezultatele politicii de coeziune până în prezent. De asemenea, se vor realiza revizuiri şi în alte domenii politice. Aceste evaluări ale politicilor sunt destinate să verifice dacă politicile funcţionează aşa cum ar trebui într-o Uniune de 27 de state membre. În unele cazuri, evaluările vor conduce la ajustări imediate, însă acestea vor alimenta, în egală măsură, perspectivele pe termen lung ale revizuirii. În plus, Comisia s-a angajat într-un dialog cu un număr de academicieni distinşi şi lansat o serie de studii orizontale şi sectoriale pentru a îmbogăţi rezultatele consultării. Cu ajutorul reprezentanţelor sale din statele membre, aceasta va însoţi procesul de consultare prin încurajarea şi sprijinirea dezbaterii la nivel naţional, regional şi local.

Astfel cum a fost prevăzut în Acordul interinstituţional din mai 2006 de stabilire a actualului cadru financiar, Parlamentul European va fi asociat la această revizuire, în toate etapele procedurii, iar revizuirea va fi însoţită, de asemenea, de o evaluare a funcţionării actualului acord interinstituţional.

Această consultare invită la furnizarea de observaţii privind revizuirea bugetului 2008-2009, care va fi realizată de Comisie şi care va face, la rândul său, obiectul unei dezbateri fundamentale în cadrul instituţiilor europene şi în statele membre. Demersul Comisiei este deschis şi fără tabuuri: aceasta va pregăti revizuirea fără idei preconcepute şi va încuraja toate părţile interesate să contribuie.

Trimiteţi-ne contribuţia dumneavoastrăVă puteţi exprima în orice limbă oficială a UE, trebuie doar să alegeţi una dintre cele trei limbi de navigare: engleză , franceza sau germana.

[1] Declaraţia nr. 3 anexată la Acordul interinstituţional între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară - JO C 139, 14.6.2006.

BUGETUL UE DE LA ÎNCEPUTURILE SALE

Un buget pentru realizarea obiectivelor politice

Bugetul UE este adesea înţeles greşit. Important ca valoare absolută (peste 100 de miliarde de euro pe an), acesta este redus când este exprimat ca procentaj din cheltuielile publice totale ale UE (sub 2½%). Bugetul a provocat crize politice periodice, însă a funcţionat totodată ca vector de stabilitate pentru dezvoltarea UE, conceput sub forma unor cadre financiare succesive începând cu anii 1980. În această perioadă, bugetul a crescut în termeni reali, însă mărimea lui în raport cu VNB a scăzut, în pofida extinderii Uniunii şi a asumării de noi responsabilităţi politice.

Bugetul s-a dovedit a fi un instrument esenţial în realizarea obiectivelor politice ale UE. Acesta reprezintă o investiţie pentru obiectivele viitoare ale Europei, iar cetăţenii aşteaptă şi merită cel mai bun randament posibil al acestei investiţii. Acest lucru implică asigurarea faptului că bugetul este orientat pentru a realiza efectul optim, gestionat la cele mai înalte standarde şi că reuşeşte să aducă îmbunătăţiri concrete vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Aceasta înseamnă un buget care poate fi schimbat pentru a reflecta schimbarea priorităţilor şi pentru a însoţi procesul de integrare europeană în evoluţia acestuia.

Cheltuielile UE trebuie să fie coerente cu celelalte acţiuni menite să realizeze agenda politică europeană şi să se înscrie în rândul instrumentelor alternative disponibile, precum legislaţia, înlăturarea obstacolelor de reglementare, influenţarea cheltuielilor naţionale, coordonarea politicilor sau schimburile de idei, de cele mai bune practici şi de evaluări reciproce. Nu toate politicile necesită cheltuieli de la bugetul UE, în afara costurilor administrative de bază. Politici de bază, precum comerţul şi concurenţa, îşi realizează obiectivele folosind instrumente diferite şi sunt de o importanţă minoră, sau nu prezintă nicio importanţă pentru revizuirea cadrului financiar multianual. În cazul altor domenii politice, precum politica de coeziune sau mobilitatea studenţilor, dezvoltarea resurselor financiare este primordială în realizarea obiectivelor acestora.

Sprijinul financiar generat de politicile UE se poate prezenta sub diferite forme şi poate recurge la diverse surse, inclusiv împrumuturi şi garanţii de împrumut provenind de la Banca Europeană de Investiţii sau, în cazurile de cofinanţare, de la bugetele statelor membre, precum şi fonduri private în cadrul parteneriatului între sectorul public şi cel privat. În momentul în care s-a recurs la bugetul UE, acesta a trebuit să se dovedească cel mai eficient şi mai echitabil instrument pentru obţinerea de rezultate.

Bugetul ca instrument de schimbare a priorităţilor

Politicile UE au cunoscut schimbări enorme în cursul ultimelor decade, iar bugetul a încercat atât să promoveze, cât şi să reflecte această evoluţie.

Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare dată, schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene. Anul 2008 va deschide o nouă etapă în această evoluţie având în vedere că, pentru prima dată, politicile care urmăresc în special creşterea economică şi locurile de muncă vor absorbi cea mai mare parte a bugetului UE.

Profilul cheltuielilor Uniunii Europene s-a schimbat în mod considerabil de-a lungul timpului: în mod tradiţional, cea mai mare parte a bugetului UE a fost concentrată pe un număr relativ mic de domenii politice. Totuşi, atât în cadrul, cât şi în afara acestor domenii, priorităţile în materie de cheltuieli şi obiectivele politice urmărite au evoluat. Reforma bugetului se loveşte mereu de un conservatorism intrinsec. În ciuda faptului că reforma reprezintă o provocare pe plan politic, a existat posibilitatea producerii de schimbări şi reorientări semnificative, deşi răspunsul a venit uneori cu întârziere.

Structura bugetului, precum şi dimensiunea acestuia, au cunoscut o evoluţie continuă:

La începutul procesului de integrare, fiecare dintre cele trei Comunităţi Europene dispunea de un buget specific. Primul buget al Comunităţii Economice Europene (CEE) a fost foarte redus, acoperind exclusiv cheltuielile administrative. Bugetul general din 2007 este în special un buget de funcţionare, autorizând credite de plată în valoare de 115,5 miliarde euro destinate creşterii durabile, conservării resurselor naturale, cetăţeniei, libertăţii, securităţii şi justiţiei, precum şi acţiunii externe a Uniunii.

În 1965, plăţile pentru politica agricolă comună (PAC) absorbeau 35,7% din buget şi au crescut până la 70,8% în 1985. În primul an din cadrul financiar 1988-1992, cheltuielile pentru PAC reprezentau în continuare 60,7% din buget. Până în 2013, proporţia cheltuielilor tradiţionale pentru PAC (cu excepţia dezvoltării rurale) va fi scăzut la jumătate (32%), în urma unei reduceri în termeni reali survenită în cursul perioadei actuale de finanţare.

Numai 6% din bugetul comunitar era cheltuit pentru politica de coeziune în 1965, o cotă-parte care nu a cunoscut decât o creştere uşoară până în anii 1980 (10,8% în 1985). Actul Unic European a pus un accent deosebit pe coeziunea economică şi socială şi a fost urmat de o majorare semnificativă a cheltuielilor pentru coeziune. Suma consacrată acţiunilor structurale crescuse deja până la 17,2% în 1988 şi va reprezenta 35,7% din bugetul UE în 2013, cu cel puţin două treimi destinate competitivităţii, creşterii şi locurilor de muncă.

Finanţarea pentru alte politici (în special, competitivitate, acţiuni externe şi dezvoltare rurală) a fost iniţial deosebit de limitată. În primul cadru financiar, numai 7,3% din buget a fost rezervat acestor domenii. Cu toate acestea, noua importanţă acordată dezvoltării şi competitivităţii va conduce la majorarea cotei-parte a acestor politici până la 26% în 2013, dintre care 10,2% pentru competitivitate, 6,3% pentru acţiuni externe şi 7,3% pentru dezvoltare rurală.

Politicile de cheltuieli pentru perioada 2007-2013 au acordat o nouă prioritate obiectivelor de creştere şi ocupare a forţei de muncă, precum şi noilor orientări politice precum libertatea, securitatea şi justiţia. În acelaşi timp, decizia de a efectua o revizuire a confirmat necesitatea unei evaluări mai fundamentale, care să ofere un context pe termen lung în vederea definirii de propuneri pentru următorul cadru financiar şi în viitorul mai îndepărtat. Provocarea constă în elaborarea unui buget pentru viitor, care să anticipeze problemele viitoare într-o lume care se confruntă cu schimbări rapide.

După cum bugetul evoluează de la un cadru financiar la altul, fiecare dintre aceste cadre este caracterizat, de asemenea, de a o anumită flexibilitate. În timp ce unele programe de cheltuieli beneficiază de continuitate, schimbările survenite în situaţia politică pot testa, de asemenea, capacitatea bugetului UE de a se adapta pentru a produce rezultate optime şi pentru a spori capacitatea de reacţie politică.

Bugetul UE răspunde în suficientă măsură nevoilor în schimbare?

Cum poate fi găsit cel mai bun echilibru între nevoia de stabilitate şi nevoia de flexibilitate în cadrele financiare multianuale?

 

DEFINIREA BUGETULUI VIITOR AL UNIUNII EUROPENE: VALOAREA ADĂUGATĂ A CHELTUIELILOR UE

Politicile de cheltuieli la nivel european – precum şi la nivel naţional şi local - trebuie să acorde cetăţenilor încrederea în faptul că acestea sunt concentrate pe propriile lor priorităţi şi că fondurile încredinţate UE sunt bine cheltuite. Disciplina financiară impune în continuare limite stricte pentru cheltuielile publice la toate nivelurile. Prin urmare, cheltuielile UE trebuie să se bazeze pe o evaluare a valorii adăugate a diverselor aspecte ale cheltuielilor UE.

Există diverse elemente care determină dacă cheltuielile UE trec testul valorii adăugate. Aceste cheltuieli au o dimensiune politică – spre exemplu, să exprime solidaritatea, să sporească vizibilitatea şi, în special, să promoveze obiectivele politice esenţiale ale Uniunii. De asemenea, acestea trebuie

să fie în măsură să ofere un câştig la nivel european care nu poate fi realizat în egală măsură prin cheltuielile naţionale sau locale. Cheltuielile trebuie organizate în aşa fel încât să îşi îndeplinească obiectivele.

Prin urmare, optimizarea cheltuielilor UE implică alegerea şi concentrarea resurselor acolo unde acestea pot genera beneficiile cele mai semnificative. Revizuirea bugetului 2008-2009 ar trebui să contribuie la realizarea acestor alegeri şi la stabilirea priorităţilor de cheltuieli: ar putea exista domenii politice pentru care nu mai este nevoie de cheltuieli europene sau pentru care câştigurile în urma acestor cheltuieli sunt limitate; pe de altă parte, ar putea exista priorităţi politice noi, transversale, care necesită noi resurse. În acelaşi timp, trebuie luată în considerare nevoia de a finaliza activităţile în curs şi de a continua finanţarea politicilor care au rezultate bune.

2.1. Pregătirea pentru provocările viitoare

În ultimii doi ani, Uniunea Europeană a accelerat ritmul schimbărilor, dezvoltându-şi o agendă politică îndreptată spre viitor, care va determina principalele priorităţi ale Uniunii pentru următoarea decadă şi în viitorul mai îndepărtat. Este posibilă schiţarea noilor provocări politice care ar putea avea un impact semnificativ asupra direcţiilor în care Uniunea îşi orientează eforturile în viitor:

· Europa trebuie să îşi promoveze valorile pe fundalul sporirii diversităţii şi schimbării şi într-un context mondial din ce în ce mai complex. Concurenţa pentru resurse şi pieţe a devenit mai acerbă. Balanţa economică a puterii se schimbă. Deschiderea de noi pieţe enorme creează oportunităţi multiple pentru europeni, dar va testa, în acelaşi timp, capacitatea Europei de a se adapta în continuare la schimbările structurale şi de a gestiona consecinţele sociale ale acestora.

· Globalizarea stimulează progresul ştiinţific şi tehnologic, ceea ce conferă dimensiunii europene o importanţă sporită în promovarea cunoaşterii, mobilităţii, competitivităţii şi inovării. UE poate contribui la valorificarea avantajelor oferite de dimensiunea sa continentală pentru a promova excelenţa şi a o transforma în creştere.

· Transformarea într-o economie a cunoaşterii şi a serviciilor este la fel de profundă precum trecerea anterioară de la agricultură la industrie. Aceasta schimbă natura muncii. Tehnologia informaţiei şi aptitudinile personale sunt deosebit de căutate. Prea mult tineri – unul din şase – renunţă prea devreme la şcoală, în timp ce şi mai mulţi nu au aptitudinile de bază necesare economiei cunoaşterii.

· Nivelurile actuale ale ratelor natalităţii vor modifica structura şi echilibrul societăţilor noastre, ridicând probleme importante atât în ceea ce priveşte eficacitatea economică, cât şi echitatea între generaţii. Trebuie găsite răspunsuri adecvate pentru a promova reînnoirea demografică, prelungirea vieţii active în condiţii mai bune, o Europă mai productivă şi mai dinamică, integrarea migranţilor, precum şi viabilitatea finanţelor publice. Din acest punct de vedere, sunt importante, de asemenea, aspectele legate de îngrijirea copiilor şi de echilibrarea vieţii profesionale în contextul sprijinirii numărului din ce în ce mai mare de familii în care ambii părinţi lucrează.

· Solidaritateaşi angajamentul Europei în favoarea justiţiei sociale reprezintă o dimensiune importantă a modului de viaţă european într-o lume globalizată. UE a făcut din bugetul său un instrument pentru promovarea dezvoltării economice în regiunile mai puţin dezvoltate de pe teritoriul său, însă sporirea disparităţilor în urma extinderii subliniază importanţa coeziunii economice şi sociale şi ridică întrebări legate de modul cel mai eficient în care bugetul poate fi utilizat pentru a promova solidaritatea. În perioada1988 - 2007, extinderea a sporit populaţia UE cu 50%. În 1988, patru dintre cele 12 state membre aveau un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media UE. După 20 de ani, 10 dintre cele 27 de state membre sunt în aceeaşi situaţie, iar 7 dintre acestea au un PIB pe cap de locuitor sub nivelul celui mai sărac stat membru din 1988.

· Impactul schimbărilor climatice asupra mediului şi al societăţii europene a devenit un element central al agendei europene, obligând factorii de decizie să reflecteze asupra celui mai adecvat răspuns care să folosească instrumentele politice aflate la dispoziţia UE. Acest lucru se aplică atât

eforturilor de a modera schimbările climatice prin stoparea creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră, cât şi necesităţii de a întreprinde măsuri care să permită adaptarea la consecinţele schimbărilor climatice.

· Presiunile exercitate de schimbările climatice asupra mediului rural şi marin, alături de schimbările demografice şi de evoluţia cerinţelor consumatorilor, acţionează împreună pentru a reda o nouă dimensiune politicilor Uniunii Europene în materie de agricultură, mediu natural, societate rurală şi zone marine.

· Energiasigură, durabilă şi competitivă reprezintă una dintre principalele provocări ale societăţii. Aprovizionarea limitată, sporirea cererii la nivel mondial şi nevoia imperativă de reducere a emisiilor au condus la o nouă conştientizare a necesităţii de a crea o economie europeană al cărei nivel de carbon să fie cu adevărat scăzut.

· Presiunea exercitată de migraţieva avea un efect deosebit de puternic asupra Europei datorită apropierii acesteia de regiunile cele mai sărace ale lumii şi de cele care vor fi probabil afectate în cea mai mare măsură de schimbările climatice. Agravarea situaţiei la frontierele noastre sudice şi estice va necesita un răspuns ferm din partea Europei, care să combine frontierele sigure, metodele inovative de gestionare a migraţiei şi eforturile convingătoare în vederea combaterii cauzelor primare care stau la baza migraţiei: războaiele, instabilitatea şi sărăcia.

· Dimensiunea Europeană se află din ce în ce mai mult în centrul misiunii de asigurare a securităţii şi siguranţei publice, fie prin combaterea criminalităţii şi terorismului, fie prin limitarea riscurilor în domeniile transporturilor, mediului, sănătăţii şi securităţii. Noile ameninţări asupra siguranţei sunt mai diverse, mai puţin vizibile şi mai puţin previzibile. Combinarea instrumentelor necesare pentru oferirea de răspunsuri europene eficiente în aceste domenii implică asocierea atentă a diverşilor actori şi a diferitelor instrumente.

· Globalizarea a condus la necesitatea ca Europa să dispună de o prezenţă eficientă la nivel mondial pentru a-şi proiecta interesele şi valorile cu succes. Extinderea şi consolidarea solidarităţii reciproce au transformat Europa într-un actor mai credibil şi mai eficient pe scena mondială. Totodată, s-au produs schimbări în contextul mondial. Lumea a devenit mai interdependentă. Prin urmare, nu este numai o chestiune de principiu, ci a devenit o necesitate vitală pentru Europa să îşi intensifice eforturile în vederea asigurării unei vecinătăţi stabile şi prospere, multilateralismului eficient, drepturilor omului şi statului de drept, precum şi a rolului său de lider în combaterea sărăciei. Diferenţele dintre politicile interne şi externe se estompează, iar marile politici transversale, referitoare, spre exemplu, la schimbările climatice şi biodivesitate, schimbările demografice şi migraţie, competitivitate, terorism şi criminalitate organizată sau nevoile în materie de energie, nu pot fi abordate decât într-un context internaţional.

Este esenţial ca mijloacele de acţiune politică de care dispune UE să fie adaptate pentru a face faţă acestor provocări, precum şi altora. În mod inevitabil, resursele politice vor reprezenta o parte importantă din combinaţia politică necesară pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor noştri. Cea mai mare parte a finanţării necesare nu va proveni din bugetul UE, însă acesta poate avea un rol important dacă este orientat pentru a stimula în mod eficient schimbarea.

2.2. Echilibrul între cheltuielile la nivel european şi naţional

Atât în ceea ce priveşte bugetul, cât şi în alte privinţe, acţiunea europeană ar trebui să ofere avantaje suplimentare clare în raport cu acţiunea individuală a statelor membre în vederea dezvoltării de politici care să promoveze interesul european comun.

Prin urmare, subsidiaritatea şi proporţionalitatea reprezintă criterii esenţiale pentru determinarea valorii adăugate a cheltuielilor UE. În temeiul principiului subsidiarităţii, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar pot fi atinse mai bine, datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, la nivelul Uniunii. În temeiul principiului proporţionalităţii, conţinutul şi forma acţiunii Uniunii nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea

obiectivelor acesteia. Alegerea unui instrument este proporţională dacă acesta reprezintă instrumentul cel mai puţin intruziv disponibil pentru realizarea unui obiectiv specific.

Din aceste motive, se realizează cheltuieli din bugetul UE dacă acestea reprezintă cel mai eficient instrument politic disponibil pentru a oferi un răspuns adecvat la o anumită problemă. Prin urmare, subsidiaritatea şi proporţionalitatea implică o evaluare a factorilor care favorizează succesul unei politici, precum dimensiunea transnaţională, potenţialul de economii de scară sau de gamă, cerinţele în materie de masă critică, preferinţele locale, costurile de coordonare şi alte circumstanţe politice.

Realizarea politicilor UE

Politicile europene trebuie puse în aplicare într-un mod eficient şi eficace, pentru a asigura valoarea adăugată necesară. Instituţiile şi, în special, Comisia sunt responsabile de folosirea resurselor financiare. Acestea trebuie să fie în măsură să demonstreze că bugetul este gestionat în conformitate cu cele mai înalte standarde şi că există mecanisme de execuţie eficiente şi eficace.

Principalele aspecte care apar în acest context sunt următoarele:

Echilibrul dintre acordarea de sprijin financiar diverselor activităţi şi concentrarea fondurilor disponibile:concentrarea pe un număr mai mic de obiective politice poate favoriza economiile de scară şi, în anumite cazuri, poate face economii în bugetele naţionale. Cu toate acestea, o astfel de abordare ar priva celelalte domenii de un sprijin financiar.

Echilibrul dintre gestionarea centralizată şi descentralizată:în prezent, fondurile europene sunt puse în aplicare prin diverse metode de gestionare. Aproximativ 22% dintre acestea sunt gestionate la nivel central, de către Comisie; gestionarea a aproximativ 76% din fonduri este delegată de către Comisie statelor membre, în conformitate cu „gestiunea repartizată”; restul fondurilor sunt gestionate împreună cu organizaţii internaţionale sau de către ţări terţe. Având în vedere evoluţia politicilor, trebuie reanalizată situaţia pentru a se determina modul în care diversele tipuri de gestionare pot oferi o bună gestiune financiară şi în ce măsură echilibrul existent reprezintă răspunsul adecvat.

Simplificarea sporită şi consolidarea instrumentelor de punere în aplicare: deschiderea unei noi perioade de finanţare la începutul acestui an a fost însoţită de o simplificare considerabilă a structurii bugetului UE şi a instrumentelor executare a bugetului, cu programe care au fost reorganizate pentru a respecta principiul „un program, un fond” şi cu un nou echilibru între accesibilitatea programelor UE şi buna gestiune financiară. Rentabilitatea punerii în aplicare şi coerenţa între programe stau la baza realizării unei valori adăugate.

Mobilizarea resurselor:alegerea metodei de gestionare ajută la determinarea măsurii în care bugetul UE poate mobiliza resurse suplimentare, prin utilizarea altor instrumente europene precum Banca Europeană de Investiţii, prin intermediul cheltuielilor naţionale, regionale şi locale sau cu ajutorul contribuţiilor din sectorul privat.

Utilizarea agenţiilor executive: posibilitatea de a înfiinţa agenţii executive însărcinate cu anumite responsabilităţi de gestionare a fondurilor puse în aplicare direct de către Comisie a facilitat recursul la un personal specializat pentru anumite activităţi de gestionare, a sporit vizibilitatea gestionării programelor şi a oferit economii de scară. Totuşi, acest lucru pune în discuţie echilibrul optim dintre responsabilităţile politice şi de gestionare în cadrul instituţiilor.

Cofinanţarea: cofinanţarea este un exemplu de parteneriat între acţiunile regionale, naţionale şi comunitare în scopul realizării politicilor UE. Aceasta sporeşte gradul de implicare şi oferă un stimulent suplimentar pentru asigurarea complementarităţii dintre acţiunile comunitare şi naţionale. Cofinanţarea obligatorie la nivelul statelor membre este o caracteristică esenţială a politicilor structurale şi de dezvoltare rurală ale Uniunii Europene, politici reprezentând împreună 40% din cheltuieli în perioada financiară actuală.

Asigurarea transparenţei şi vizibilităţii totale, precum şi a răspunderii depline în ceea ce priveşte gestionarea bugetului, pentru a garanta legitimitatea şi încrederea cetăţenilor în Uniunea Europeană.

Un aspect conex este reprezentat de flexibilitate. Buna gestiune financiară ar putea fi sporită printr-o flexibilitate mai mare, permiţând resurselor să fie realocate în cadrul şi între rubricile bugetare. Acest lucru ar putea contribui la redirecţionarea sprijinului spre programele cele mai performante în termeni de rentabilitate şi în funcţie de criterii precum capacitatea de absorbţie observată.

Noile provocări politice prezentate anterior reprezintă un rezumat eficient al principalelor probleme cu care se confruntă Europa în următoarele decenii?

Care sunt criteriile care ar trebui utilizate pentru a asigura faptul că principiul valorii adăugate a Europei este aplicat în mod eficient?

Cum ar trebuie priorităţile de cheltuieli să reflecte cel mai bine obiectivele politice? Care sunt schimbările necesare?

Pentru ce interval de timp ar trebui realizate reorientările?

Cum pot fi îmbunătăţite eficacitatea şi eficienţa executării bugetului?

Se pot spori în mai mare măsură transparenţa şi răspunderea în ceea ce priveşte bugetul?

Ar putea flexibilitatea sporită să contribuie la maximizarea câştigurilor în urma cheltuielilor UE şi capacitatea de reacţie politică a bugetului UE?

FINANŢAREA BUGETULUI

Sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene

Venitul total al UE trebuie să fie egal cu totalul cheltuielilor şi să se încadreze în limitele legale convenite, care sunt în prezent de 1,31% din venitul naţional brut (VNB) pentru creditele de angajament şi de 1,24% din VNB al UE pentru creditele de plată.

În prezent, principala sursă de finanţare a bugetului UE este o resursă bazată pe produsul naţional brut al statelor membre. Aceasta a ajuns să depăşească celelalte surse, respectiv taxele vamale şi prelevările agricole („resursele proprii tradiţionale”), precum şi o resursă bazată pe taxa pe valoarea adăugată. Sistemul resurselor proprii a cunoscut evoluţii semnificative de la începutul primului cadru financiar. În 1988, resursa VNB reprezenta sub 11% din finanţarea UE, în comparaţie cu 28% provenind din taxe vamale şi prelevări agricole şi cu 57% provenind din resursa proprie bazată pe TVA. În 2013, resursa VNB va reprezenta 74% din finanţarea UE, în raport cu 13% provenind din taxe vamale şi agricole şi cu 12% provenind din resursa bazată pe TVA.

Sursele şi mecanismele de finanţare a bugetului UE ar trebui să asigure o finanţare mai adecvată a politicilor UE. Acestea ar trebui evaluate pe baza principiilor convenite de comun acord, precum eficienţa economică, echitatea, stabilitatea, vizibilitatea şi simplitatea, eficienţa costurilor administrative, autonomia financiară şi caracterul suficient. Niciuna dintre sursele de finanţare ale bugetului UE nu respectă toate aceste principii în egală măsură şi este greu de conceput un sistem de finanţare „ideal”. Cu toate acestea, structura resurselor ar trebui să încerce să respecte cele mai importante principii fondatoare în cea mai mare măsură posibilă, minimizând în acelaşi timp efectele negative din perspectiva celorlalte principii relevante. În acest sens, trebuie alese principiile în funcţie de importanţa lor relativă.

Deşi sistemul actual a reuşit să furnizeze suficiente resurse pentru finanţarea bugetului UE, dezbaterea continuă totuşi în legătură cu posibilitatea de a îmbunătăţi sursa de finanţare pentru a respecta în mai mare măsură principiile financiare relevante. Cele două surse principale de venit, şi anume resursele proprii bazate pe TVA şi VNB, conţin multe caracteristici ale contribuţiilor naţionale şi sunt adesea percepute ca atare. Acestea sunt furnizate de trezoreriile naţionale şi sunt uneori prezentate ca posturi de cheltuieli în bugetele naţionale. Prin urmare, statele membre au adesea tendinţa de a judeca politicile şi iniţiativele europene în termeni de profit în raport cu contribuţiile naţionale, în loc să evalueze mai întâi valoarea globală de realizare a anumitor politici la nivel european.

Prin urmare, compoziţia generală a sistemului de resurse proprii va reprezenta un element important care urmează să fie analizat în contextul revizuirii.

Corecţii

În urma acordului de la Fontainebleau din 1984 conform căruia „orice stat membru a cărui contribuţie bugetară este excesivă în raport cu prosperitatea sa relativă poate beneficia de un mecanism de corecţie la momentul potrivit”, au fost introduse mai multe corecţii permanente sau temporare la nivelul veniturilor. Aceste corecţii includ corecţia în favoarea Regatului Unit – care constă, în special, în rambursarea unui procent de 66% din diferenţa dintre contribuţiile pe baza VNB şi TVA plătite de Regatul Unit la buget şi veniturile acestui stat – sumele forfetare plătite Ţărilor de Jos şi Suediei, cote TVA reduse pentru Ţările de Jos, Suedia, Germania şi Austria, precum şi o taxă forfetară de reţinere a 25% din resursele proprii tradiţionale pentru statul membru care le colectează. Acestea au redus considerabil simplitatea şi transparenţa sistemului. Şi mai important este faptul că această logică, alături de accentul pus din ce în ce mai mult pe o abordare strict „contabilă” care urmăreşte în special maximizarea câştigurilor, a condus la tensiuni între statele membre şi a animat dezbaterea publică în ceea ce priveşte cheltuielile UE şi beneficiile statutului de stat membru.

În acest context, revizuirea va examina atent dacă şi în ce măsură diversele mecanisme de corecţie care au apărut, alături de principiile lor fundamentale, sunt în continuare justificate. Un consens în ceea ce priveşte priorităţile de cheltuieli ar putea deja facilita o reformă a sistemului de resurse proprii al UE. În acelaşi context ar trebui examinate cu foarte mare atenţie eventualele resurse proprii alternative, luând în considerare suveranitatea naţională în domeniul politicii fiscale, precum şi, spre exemplu, mobilitatea transfrontalieră a anumitor baze de impozitare şi impactul acestor resurse asupra politicilor europene conexe.

Care sunt principiile care ar trebui să stea la baza veniturilor bugetare şi cum se pot traduce acestea în sistemul de resurse proprii?

Menţinerea mecanismelor de corecţie sau compensare este justificată?

Care ar trebui să fie relaţia dintre cetăţeni, priorităţile politice şi finanţarea bugetului UE?

5

CAP. I – ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELORIN OPTIMIZAREA INCASARILOR BUGETARE1.1 Elementele fundamentale ale sistemului fiscalAşezarea impozitelor şi taxelor reprezintă constatarea,calcularea şi stabilirea acestora, prin debitare ( roluri fiscale ) sauprin crearea de obligaţii fiscale ( fişa plătitorului ).Perceperea impozitelor de la contribuabili este o operaţiunecare se refera la urmarirea şi încasarea lor, precum şi la întocmireaevidenţelor fiscale ( centralizate, nominale ).Controlul modului de aşezare şi percepere a impozitelor şitaxelor se realizează cu ajutorul aparatului fiscal, în cadrul acţiuniide control fiscal.Controlul fiscal poate fi preventiv, sau ulterior, şi sedesfaşoară la sediul, domiciliul sau reşedinta contribuabilului sau lasediul organului fiscal, după caz.Prin politica fiscală, se creează sistemul fiscal şi strategiafiscală, iar prin administraţia fiscală, se creează procedurile fiscale şi

cele de control fiscal.Atât sistemul fiscal, cât şi procedurile fiscale trebuie să fie câtmai simple, pe înţelesul tuturor contribuabililor, asigurândtransparenţa şi claritatea necesară bunei funcţionari a mecanismelorfiscale.Un sistem fiscal se poate caracteriza şi în funcţie de metodele,tehnicile şi instrumentele folosite în aşezarea şi percepereaimpozitelor şi taxelor.Impunerea poate fi individuală sau colectivă, directă sauindirectă, iniţială sau anuală.6

Perceperea se poate realiza prin plată directă, reţinere (stopaj )la sursă, compensare, sau prin aplicarea de timbre mobile.Instrumentele folosite în aşezarea şi perceperea impozitelor şitaxelor sunt: declaraţia de impunere, declaraţia de înregistrare pentruplătitorii de taxe şi impozite, declaraţia privind obligaţiile de plată labugetul de stat, procesul verbal de verificare a declaraţiilor şideconturilor, procesul verbal de control, înstiinţarea de platăsomaţiile şi sechestrele asiguratorii (documentaţia de valorificare aacestora).Pentru ca un mecanism fiscal să funcţioneze coerent, clar şieficient, este necesar, după părerea mea, ca în cadrul administraţieifiscale să fie întocmite şi aplicate procedurile de control. Laîntocmirea acestor proceduri, trebuie să se urmarească : crearea uneimetodologii de control unitare pentru fiecare impozit sau taxă,asupra modului cum sunt asezate şi percepute acestea; să se respecteetica între contribuabili şi bugetul de stat; să se urmarească ca oricecontrol sa fie efectuat cu acordul ambelor parţi, pe de-o partecontribuabilul, iar pe de altă parte reprezentantul administraţieifiscale.

Aplicarea corectă a tuturor etapelor din angrenajul unuimecanism fiscal trebuie să permită, în final, ca fiecare conducător deunitate fiscală să poată cunoaşte, la zi, situaţia gestiunii impozitelorşi taxelor aşezate la contribuabili şi datorate de aceştia. Procedurilefiscale sunt cuprinse în ,,Codul fiscal"2 şi în ,,Codul de procedurăfiscală"3, aprobate prin lege.2 Legea nr. 571/2003 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927/23.12.20033 Ordonanta nr. 92/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 941/29.12.20037

1.2 Instituţiile funcţionale de specialitate financiar-fiscaleîn România şi rolul lor în încasarea veniturilor bugetareMinisterul Finanţelor Publice4 se organizează şifuncţionează ca organ de specialitate al administraţiei publicecentrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şiProgramul de guvernare în domeniul finanţelor publice.Ministerul Finanţelor Publice este minister cu rol de sinteză,cu personalitate juridică şi contribuie în mod eficient, transparent şiorientat la elaborarea şi implementarea strategiei şi a Programului deguvernare în domeniul finanţelor publice, asigurând utilizareapârghiilor financiare şi valutare în concordanţă cu cerinţeleeconomiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei agenţiloreconomici. Prin atribuţiile încredinţate şi prin structura sa,Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte următoarele funcţiiprincipale:I. Atribuţii de instituţie de specialitate a GuvernuluiRomâniei CASETA 1a) de strategie, prin care se asigură punerea în aplicare aProgramului de guvernare în domeniul finanţelor publice;b) de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborareacadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea

obiectivelor strategice în domeniul său de activitate;c) de elaborare şi implementare a politicii bugetare şi apoliticii fiscale a Guvernului;d) de corelare a politicilor fiscale şi bugetare cu celelaltepolitici economico-sociale;4 Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, cumodificarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I , nr. 164/02.04.2001 si a HG1574/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I , nr. 2/ 05.01.20048

II. Atribuţii de administrare a bugetului publicCASETA 2a) de administrare a veniturilor statului;b) de contractare şi administrare a datoriei publice;c) de administrare a resurselor derulate prin TrezoreriaStatului;d) de exercitare a controlului financiar public intern;e) de asigurare a evidenţei centralizate a bunurilor ceconstituie domeniul public al statului;f) de elaborare şi supraveghere a cadrului legal în domeniulcontabilităţii;III. Atribuţii autoritate şi reprezentareCASETA 3a) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statuluiromân şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şiextern în domeniul său de activitate;b) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitareacontrolului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale îndomeniul său de activitate, precum şi al funcţionării instituţiilor careîşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea sa;c) de autoritate a administraţiei publice centrale de

specialitate, prin care se asigură elaborarea şi implementarea politiciiîn domeniul sistemelor de management financiar şi control lainstituţiile publice.9

IV. Atribuţii privind măsurile pentru îndeplinireacerinţelor de aderare la Uniunea EuropeanăCASETA 4a) coerenţa, stabilitatea şi predictibilitatea finanţelor publicepe termen mediu;b) armonizarea cadrului legislativ cu reglementările UniuniiEuropene;c) întărirea autorităţii instituţiei;d) perfecţionarea managementului fondurilor publice;e) transparenţa activităţii în toate domeniile sale deactivitate;f) colaborarea cu partenerii sociali;g) asigurarea unui mediu de afaceri concurenţial şipredictibil.Structura organizatorică a Ministerului Finanţelor Publice esteprezentată în figura 1.Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are ca obiectiveprincipale de activitate : colectarea veniturilor bugetului de stat,precum şi a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat,bugetului asigurărilor pentru şomaj, bugetului Fondului naţional unicde asigurări sociale de sănătate, datorate de plătitori, persoanejuridice şi persoane fizice, care au calitatea de angajator sau asimilaţiacestora; aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei fiscale;exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unuitratament echitabil tuturor contribuabililor.10

Principalele atribuţii ale Agenţiei Naţionale de AdministrareFiscală, sunt:I. Atribuţii de instituţie de specialitateCASETA 5- propune şi elaborează strategii de dezvoltare şi de reformă îndomeniul administrării veniturilor bugetare şi asigură aplicareacorectă a legislaţiei fiscale elaborând proceduri de administrare aimpozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale;- elaborează şi analizează proiectele de acte normative cuprevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare;- participă, împreună cu direcţiile de specialitate din cadrulMinisterului Finanţelor Publice, la elaborarea de proiecte de actenormative privind stabilirea veniturilor bugetare;- monitorizează depunerea de către plătitori a declaraţiilor,impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor venituri bugetarepotrivit legii, şi iniţiază acţiuni legale în cazul neconformăriicontribuabililor în îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată;- elaborează proceduri privind activitatea de asistenţă,îndrumare şi informare a contribuabililor.În exercitarea atribuţiilor sale, Agenţia Naţională deAdministrare Fiscală colaborează cu ministerele şi autorităţileadministraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publicelocale, cu alte instituţii publice, precum şi cu persoane juridice şifizice şi alte entităţi.11

II. Atribuţii de control fiscal de specialitateCASETA 6- exercită nemijlocit şi neîngrădit controlul fiscal, conformdispoziţiilor legale în vigoare;- dă agenţilor economici, ca urmare a controlului, dispoziţii

pentru luarea măsurilor de respectare a legii;- aplică sancţiunile prevăzute de lege, date în competenţa sa;- aprobă înlesniri, în condiţiile legii, restituiri şi compensări laplata impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor venituribugetare pentru care este competentă;- urmăreşte şi ia măsuri în aplicarea legislaţiei în materie deajutor de stat, în domeniul său de activitate, conform competenţelor;- aplică prin organele abilitate, modalităţile de executare silităşi măsurile asigurătorii, în condiţiile legii, pentru a căror colectareeste competentă potrivit legii.În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia Naţională deAdministrare Fiscală ( ANAF ) are dreptul să solicite informaţii de lacelelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alteinstituţii şi autorităţi publice, de la societăţi financiar-bancare şi de laalte persoane, în condiţiile legii.Structura organizatorică a Agenţiei Naţionale de AdministrareFiscală este prezentată în figura 2.Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile personalului din aparatulpropriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se stabilescprin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionalede Administrare Fiscală, aprobat prin ordin al preşedintelui AgenţieiNaţionale de Administrare Fiscală.12

Începând cu data de 1 ianuarie 2004, Ministerul FinanţelorPublice exercită calitatea de creditor bugetar prevăzută de lege, prinAgenţia Naţională de Administrare Fiscală şi structurile deadministrare, pentru veniturile bugetare pe care le administrează.Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de operator, înscrieprin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi structurile sale deadministrare, în calitate de agenţi împuterniciţi, creanţele bugetare

administrate de aceasta la Arhiva Electronică de Garanţii RealeMobiliare, în condiţiile legii.Garda Financiară5 se organizează şi funcţionează ca organde specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitatejuridică, aflata în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, înstructura Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat, cuexcepţia controlului fiscal, privind prevenirea, descoperirea şicombaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi fraudafiscală.Garda Financiară este condusă de un comisar general, numitprin ordin de ministrul finanţelor publice.Garda Financiară coordonează, îndrumă şi controleazăactivitatea tuturor comisariatelor, prin intermediul ComisariatuluiGeneral, şi desfăşoară acţiuni operative pe întreg teritoriul ţării6.Structura organizatorică a Gărzii Financiare este redată în figuraurmătoare.5 OG nr. 8/2005 privind stabilirea unor masuri de preluare a Garzii Financiare si a AutoritatiiNationale a Vamilor in subordinea Ministerului Finantelor Publice, precum si a unor masuri dereorganizare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.101/31.01.20056 OUG nr. 91/2003, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2004, publicata in MonitorulOficial, Partea I, nr. 372/28.04.200413

In vederea realizării atribuţiilor sale, pentru combatereaactelor şi faptelor de evaziune şi fraudă fiscală, Garda Financiarăefectuează controlul operativ şi inopinat cu privire la:- respectarea actelor normative în scopul prevenirii,descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege;- respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea,depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;

- modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare abunurilor, în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitateaagenţilor economici;In exercitarea atribuţiilor proprii, Garda Financiară încheieacte de control operativ şi inopinat, constată, prin proces-verbal,contravenţiile săvârşite şi aplică amenzile legale.Actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiaresunt acte administrative de control şi se comunică ANAF saudirecţiilor de control fiscal judeţene, în a căror rază teritorială se aflăsediul social al agentului economic controlat, sau organelor deurmărire penală, după caz.Neexecutarea măsurilor dispuse de comisarii GărziiFinanciare în îndeplinirea atribuţiilor legal încredinţate şi prinexercitarea drepturilor expres conferite de lege se sancţioneazăpotrivit legii.Garda Financiară, are în structură:a) Comisariatul general;b) comisariatele regionale şi al Municipiului Bucureşti, careau în componenţă secţii judeţene arondate.Numărul total de posturi pentru Garda Financiară este de1.005, din care, 120 de posturi pentru Comisariatul General7.7 Situatie existenta la data de 1 iulie 200614

Comisariatul General este structura centrală a GărziiFinanciare, care, sub conducerea comisarului general, asigurărealizarea strategiei de control şi urmăreşte modul de realizare aatribuţiilor încredinţate unităţilor subordonate.În structura Comisariatului General se pot organiza servicii,birouri şi alte compartimente funcţionale prin decizie a comisaruluigeneral, cu avizul ministrului delegat pentru coordonarea

autorităţilor de control.Comisariatele regionale se organizează ca unităţi zonale cucompetenţe teritoriale limitate, care conduc şi supravegheazăactivitatea de control operativ şi inopinat pentru secţiile judeţenearondate. Comisarii din comisariatele regionale au competenţă decontrol operativ şi inopinat în secţiile judeţene arondate.Comisariatele regionale şi Comisariatul MunicipiuluiBucureşti sunt unităţi cu personalitate juridică8.Comisariatele regionale sunt conduse fiecare de un comisarşef,ajutat de un comisar-şef adjunct, care au atribuţii şi răspunderipentru secţiile judeţene arondate, nominalizate expres prin decizie acomisarului general. Comisariatul Municipiului Bucureşti estecondus de un comisar-şef şi 3 comisari-şefi adjuncţi care au atribuţiişi răspunderi inclusiv pentru secţiile judeţene arondate.Comisarii-şefi ai comisariatelor regionale şi al ComisariatuluiMunicipiului Bucureşti sunt ordonatori terţiari de credite şiîndeplinesc în această calitate toate atribuţiile legale care le revinpentru comisariatul respectiv şi secţiile judeţene arondate.8 OUG nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,nr. 712/13.10.2003.15

Secţiile judeţene se organizează ca unităţi componente alecomisariatelor regionale şi ale Comisariatului MunicipiuluiBucureşti.Curtea de Conturi îşi exercită funcţiunea de control asupramodului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselorfinanciare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupramodului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şial unităţilor administrativ-teritoriale.Prin controlul sau, Curtea de Conturi urmăreşte respectarea

legii în gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti ale statului.I. Obiectivele controlului Curţii de ConturiCASETA 7a) formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, alebugetelor asigurărilor sociale de stat şi ale bugetelor unităţiloradministrativ-teritoriale, ale fondurilor speciale, precum şimişcarea fondurilor între aceste bugete;b) formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţiagaranţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe;c) utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, asubvenţiilor şi transferurilor şi a altor forme de sprijin financiar dinpartea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;d) constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publicede către autorităţile administrative autonome şi de către instituţiilepublice înfiinţate prin lege, precum şi de organismele autonome deasigurări sociale ale statului;e) modul de administrare a patrimoniului public şi privat alstatului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiilepublice, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale.16

Controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior şipriveşte respectarea dispoziţiilor legale privind gestionarea şifolosirea fondurilor publice.II. Entităţile supuse controluluiCASETA 8a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate depersoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lorpublice, autonome sau neautonome;b) Banca Naţionala a României;c) Regiile autonome;

d) Societăţile comerciale la care statul, unităţileadministrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonomedeţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate dincapitalul social;e) Organismele autonome de asigurări sociale sau de altănatură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri.f) Curtea de Conturi controleaza executia bugetelor CamereiDeputaţilor şi Senatului numai la cererea Biroului permanent alfiecărei Camere. Rezultatul controlului se prezintă Birouluipermanent pentru a decide.Pe lângă Curtea de Conturi funcţionează procurorul generalfinanciar şi procurorii financiari.1.3 Modelul Laffer privind legătura dintre nivelul deimpozitare şi veniturile bugetareNumele lui Arhtur Laffer este strâns legat de succesuleconomic al SUA din ultimii 20 de ani. A devenit celebru princapacitatea sa de a traduce şi explica simplu cele mai complicateteorii economice. A făcut parte dintr-un grup select de specialişticare au influenţat legislaţia economică adoptată de Congresul17

american în ultimii 12 ani. In anul 1974, Arthur Laffer a intrat înistorie desenând un grafic pe un şerveţel, la o cină cu DonaldRumsfeld şi Dick Cheney.Aşa s-a născut teoria ce-i poarta numele(curba lui Laffer9) şicare spune că scăderea cotelor de impozitare poate aduce maimulte venituri la buget, pentru că stimulează economia.Devenit ulterior sfătuitorul preşedintelui american RonaldReagan, economistul Arthur Laffer este considerat arhitectulpoliticilor economice care au remodelat economia americanămodernă.

Curba lui Laffer10 este redată în graficul următor:(R)Incasari

Fiscale↑ M→

0 T1 T0 T2 TCotele de impozitare9 Arthur B. Laffer - „ The Laffer Curve: PAST, PRESENT, and FUTURE – HeritageFoundation Backgrounder – June 200410 Tatiana Mosteanu si colectivul – Politici fiscale si bugetare europene, Editura UniversitaraBucuresti, 2006.18

Graficul ilustrează curba evoluţiei încasărilor fiscale. In punctul M,încasarea marginală este nulă şi corespunde unui nivel al presiunii fiscalecare maximizează încasările fiscale. Derivatele funcţiei încasărilor fiscale,în raport de modificarea cotelor de impunere tK şi tM :

d IB ⁄ d tK ═ 0 (1)sid IB ⁄ d tM ═ 0 (2)Cele doua zone identificate de Laffer, sunt :- zona acceptabilă, delimitată pe grafic de punctele O - M To , încare subiecţii impozabili acceptă creşterea presiunii fiscale, dorind ocantitate mare de utilităţi publice. Incasările fiscale cresc, deşi creştereaeconomică este mai lentă şi, din punctul M, încetează, urmând, în modiminent, o descreştere :d IB ⁄ d tK > 0 (3)şid IB ⁄ d tM > 0 (4)- zona inacceptabilă, delimitată de punctele To M şi T, în careîncasările fiscale scad, având loc o restrângere a activităţii subiecţilor

impozabili şi o diminuare a materiei impozabile.19

d IB ⁄ d tK < 0 (5)şid IB ⁄ d tM < 0 (6)Pe baza acestei demonstraţii se defineşte strategia dedestindere fiscală cuprinzând obiective importante :1. reducerea presiunii fiscale şi parafiscale;2. adoptarea de reglementari legale pentru stimularea ofertei,generatoare de materie impozabilă;3. adoptarea de reglementări legale pentru stimularea ofertei,generatoare de materie impozabilă;4. controlul masei monetare.Prin reducerea presiunii fiscale, se urmăresc efecte cumulativeprivind creşterea veniturilor ( stimularea economisirii, investiţiilor, acererii globale ), creşterea ofertei de muncă, scăderea muncii lanegru prin restrângerea economiei paralele.In ceea ce priveşte scăderea cheltuielilor publice, un susţinătoral teoriei, Milton Friedmann, subliniază că reducerea presiuniifiscale trebuie să se producă în acelaşi timp cu asigurarea eficienţeiacestei politici. Aceasta implică o analiză atentă a cheltuielilorpublice (priorităţi, eficienţă, etc.).Efectul imediat constă în restrângerea economiei publice înfavoarea celei de schimb.Deficitul bugetar încetează, astfel, să mai fie un instrument depolitică economică.20

1.4 Optimizarea veniturilor bugetare prin adaptări alepoliticii fiscale interne

Incepând cu anul 2005, România a trecut la aplicarea coteiunice de 16%, care se doreşte a fi o nouă ,,reţetă” atât pentru creareaunui sistem fiscal eficient, cât şi pentru dezvoltarea economică aţării.Această măsură fiscală ar fi putut să fie inspirată, după părereamea, din studiul lui Arthur Laffer, care prevede că modificarearatei de impozitare are două efecte asupra veniturilor dinimpozitare: efectul aritmetic şi efectul economic.Efectul aritmetic este acela că dacă rata de impozitare scade,veniturile din impozite scad. Efectul economic rezultă în urmascăderii ratei de impozitare şi are drept consecinţă stimulareaactivităţii economice şi duce la creşterea bazei impozabile11.In realitate, efectul aritmetic şi cel economic se manifestăcombinat.Referindu-se la măsura adoptată de Guvernul Românieiprivind aplicarea unei cote unice de 16% şi ce ar mai fi necesarpentru ca sistemul cotei unice să producă efecte pozitive pe termenlung, Arthur Laffer¹ a declarat : ,, Sunt câteva lucruri care, cred eu,că ar trebui făcute. Cota unica va rezolva multe din problemele decorupţie pentru că, aplicată la o bază largă, o cotă suficient de micăface să existe foarte puţine stimulente pentru eludarea legii. Inacelaşi timp însa, este nevoie de un program de amnistie fiscală.Iar asta este foarte dificil. Cum rezolvi toate ilegalităţile comise înregimul fiscal anterior, atunci când schimbi un sistem corupt cuunul simplu ?! Trebuie să o iei de la zero, dar e foarte dificil !”1211 Arthur Laffer - The Laffer Curve: PAST, PRESENT, and FUTURE – Heritage Foundation Backgrounder12 Arthur Laffer – Interviu publicat in Revista Capital, Bucuresti, nr. 11/noiembrie, 200521

In opinia lui Arthur Laffer, amnistia fiscală este foartenecesară, pentru că, altfel, fiecare individ va căuta răzbunare. El

dă exemplul Africii de Sud, unde, într-un context similar, a trebuitsă se tragă linie şi să se pornească de la zero, pentru că numai aşase putea merge mai departe.Intrebat dacă o astfel de masură ar fi nedreaptă faţă de cei careau plătit taxe ani de zile, Arthur Laffer a opinat : ,, Ştiu, nu e omăsură dreaptă, dar nu ştiu cum altcumva s-ar putea face. Când aiun sistem corupt, aproape fiecare înşeală, minte, fură. Asta ecorupţia ! "Aceeaşi problemă este şi în România: mulţi oameni deştepţi,ambiţioşi şi talentaţi au încercat să stea aproape de partidele laputere pentru că era singura cale prin care puteau să reuşească.Dacă stai să măsori fiecare lucru pe care l-au făcut, niciodată nu osă beneficiezi de talentul lor, de ceea ce ştiu sa facă. Ştiu, ecomplicat, dar cred că de undeva trebuie început. Uneori, trebuiesă tragi linie, să ierţi, să uiţi, ca să poţi privi la ziua de mâine, nu lacea de ieri. Este la fel ca într-o căsnicie, ca în viaţa de zi cu zi.”13

Economistul american crede că, pentru succesul cotei unice,mai sunt necesare o serie de masuri, accentuând pe cele privindechitatea socială şi protejarea celor care vor pierde din cota unică.Este vorba, în acest sens, de anumite profesii sau afaceri careaveau avantaje în sistemul anterior de taxare şi care vor avea desuferit din aplicarea cotei unice : ,, Trebuie să te asiguri că tranziţiade la un sistem vechi la cel nou nu va produce efecte negative.”14

Ecuaţia completă pentru o creştere economică sustenabilă, într-unsistem bazat pe cotă unică, presupune şi o monedă puternică.13 Arthur Laffer – Din interviul publicat in Revista Capital, Bucuresti, nr. 11/noiembrie, 200514 Arthur Laffer – Din interviul publicat in Revista Capital, Bucuresti, nr. 11/noiembrie, 200522

Aş da ca exemplu, China, care foloseşte dolarul, pentru că nu are omonedă puternică. Evident, România îşi va lega moneda de euro.

Multe probleme vor fi rezolvate astfel. Apoi, ai nevoie de unsistem judiciar funcţional, de legi bune şi reguli clare. Dacă aş fi înRomânia – spune economistul american, aş aduce sistemul legalcât mai aproape de cel german. Germania este unul din parteneriicomerciali cei mai importanţi ai României şi aveţi tot interesul săcreaţi un sistem care să le fie familiar investitorilor germani.”15

Intrebat dacă prin cota unică aplicabilă de Romania vor creştesensibil veniturile bugetare cu implicaţii asupra economiei, ArthurLaffer crede că efectele cotei unice sunt imediate asupra valoriiactivelor (acţiuni, obligaţiuni), dar în privinţa creşterii economice,efectele cresc exponenţial în timp.Lecţia cea mai dură în materie de taxe este: ,, Să nu plăteştioameni care nu muncesc şi să nu-i taxezi pe alţii pentru cămuncesc.”1615 Arthur Laffer – Din interviul publicat in Revista Capital, Bucuresti, nr. 11/noiembrie, 200516 Idem 14