CAPITOLUL 2 PROCESUL FURNIZĂRII SERVICIILOR ... - … si... · Proiect finantat PHARE CAPITOLUL 2 ... Primul pas în managementul serviciilor de îngrijire este acela de a informa

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale

-1-

Ministerul Muncii,

Familiei şi EgalităŃii de Şanse

UNIUNEA EUROPEANA

Proiect finantat PHARE

CAPITOLUL 2

PROCESUL FURNIZĂRII SERVICIILOR SOCIALE

Anghel Liliana, Valentin Vladu 2.1 Furnizarea serviciilor sociale AsistenŃa socială desemnează un ansamblu de instituŃii, programe, activităŃi, profesii, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, minorităŃilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate şi care datorită unor cauze de natură economică, socio-culturală, biologică, psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaŃă. Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, în funcŃie de nevoile identificate, de numărul potenŃialilor beneficiari, de complexitatea situaŃiilor de dificultate şi de gradul de risc social. Serviciile sociale pot fi servicii de asistenŃă socială şi servicii de îngrijire social-medicală. Serviciile de asistenŃă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate. Obiectivul intervenŃiei asistenŃei sociale este de a îi sprijini pe cei aflaŃi în dificultate să obŃină condiŃiile necesare unei vieŃi decente, ajutându-i să-şi dezvolte propriile capacităŃi şi competenŃe. Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane, precum şi grupuri sociale, care la un moment dat se pot afla într-o situaŃie de dificultate generatoare de marginalizare sau excluziune socială în lipsa sprijinului acordat de familie sau comunitate. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, nu pot duce o viaŃă activă autosuficientă fără un ajutor economic sau fără un sprijin fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în vedere o perioadă limitată de timp, care durează până când persoana cu nevoi speciale îşi găseşte resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viaŃă normală.

AsistenŃa socială, ca parte esenŃială a protecŃiei sociale, reprezintă un mod operativ de punere în aplicare a programelor de protecŃie socială pentru categoriile sus menŃionate. Ea asigură prin serviciile sale specifice atenuarea parŃială a inegalităŃilor existente. Sistemul de asistenŃă socială se bazează pe principiul sprijinirii persoanelor aflate în dificultate la un moment dat în funcŃie de necesităŃile lor, sursa financiară fiind

Beneficiarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane vârstnice, persoane cu

handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanŃe

toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici,

persoane fără adăpost, bolnavi cronici şi persoane care suferă de boli incurabile,

precum şi alte persoane aflate în situaŃii de nevoie socială.


-2-

reprezentată de fonduri bugetare de stat sau fonduri obŃinute de la indivizi sau comunitate; Sprijinul acordat persoanelor în nevoie prin sistemul de asigurări sociale nu este precizat decât în limite mici prin lege, urmând a fi specificat prin analiza individuală a cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialişti.

Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai daca sunt acreditaŃi în condiŃiile legii. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, după cum urmează: a) serviciul public de asistenŃă socială la nivel judeŃean şi local; b) alte servicii publice specializate la nivel judeŃean sau local; c) unităŃi de asistenŃă medico-socială; d) instituŃii publice care dezvoltă compartimente de asistenŃă socială specializate; e) asociaŃii şi fundaŃii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăŃii civile; f) persoane fizice autorizate în condiŃiile legii; g) filiale şi sucursale ale asociaŃiilor şi fundaŃiilor internaŃionale recunoscute în conformitate cu legislaŃia în vigoare; h) organizaŃii internaŃionale de profil. FuncŃii ale asistenŃei sociale în societatea contemporană:

• Identificarea şi înregistrarea segmentului populaŃional care face obiectivul activităŃii sociale.

• Realizarea unei diagnoze a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta într-o anumită perioadă şi în anumite condiŃii socio-economice şi culturale date.

• Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activităŃi profesionalizate, de protecŃie şi sprijin al acestora.

• Identificarea surselor de finanŃare a programelor de sprijin. • Conştientizarea propriilor probleme de către cei aflaŃi în situaŃie de risc. • Stabilirea drepturilor şi modalităŃilor concrete de acces la serviciile specializate

de asistenŃă socială cu ajutorul cadrului legislativ instituŃional. • Sprijinul prin consiliere, terapie individuală sau de grup în vederea refacerii

capacităŃilor de integrare socio-culturală şi economică. • Promovarea unor strategii de prevenire a situaŃiilor defavorizante. • Dezvoltarea unui program de cercetare ştiinŃifică la nivel naŃional şi local privind

dimensiunea problemelor celor aflaŃi în situaŃii speciale. Niveluri de acŃiune ale mecanismelor de asistenŃă socială: aceste mijloace acŃionează la nivel individual prin asistenŃă economică, psihologică, morală pentru persoanele în nevoi - şomeri, persoane dependente de droguri şi alcool, persoane cu probleme de integrare în muncă şi victimele a oricărui fel de abuzuri. Un alt nivel de acŃiune este cel interpersonal şi de grup prin terapiile de familie, de cuplu sau ale grupurilor marginalizate. Un alt nivel este cel comunitar, în care acŃiunea se manifestă prin rezolvarea problemelor şi conflictelor interetnice, mobilizarea energiilor individuale şi colective pentru refacerea resurselor necesare integrării lor normale. Un mod de acŃiune a specialiştilor în asistenŃă socială este furnizarea de date şi cunoştinŃe grupurilor minoritare din punct de vedere social pentru ca aceştia să se poată constitui în grupuri de presiune sau să creeze programe tip lobby pe lângă forurile de decizie politică şi administrativă, facilitând solicitarea unor înlesniri pentru interesele lor.


-3-

Metode şi tehnici Instrumente

În ultimul rând, un rol tot mai important pe lângă instituŃiile guvernamentale îl au instituŃiile nonguvernamentale, organizate pe sistem nonprofit, care se bazează pe o participare tot mai largă de tip voluntariat. Aceste organizaŃii preiau o parte din funcŃia de protecŃie a statului, devenind o verigă importantă în constituŃia societăŃii civile.

Obiectivul intervenŃiei protecŃiei sociale este de a îi sprijini pe cei aflaŃi în dificultate să obŃină condiŃiile necesare unei vieŃi decente, ajutându-i să-şi dezvolte propriile capacităŃi şi competenŃe. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, nu pot duce o viaŃă activă autosuficientă fără un ajutor economic sau fără un sprijin fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în vedere o perioadă limitată de timp, care durează până când persoana cu nevoi speciale îşi găseşte resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viaŃă normală.

Metode, tehnici şi instrumente folosite în acordarea serviciilor sociale

în funcŃie de etapă 1. Data referirii 2. Data deschiderii cazului 3. Data planului de intervenŃie 4. Data planului individualizat

Documentarea ObservaŃia Întrevederea Convorbirea telefonică

Fişa iniŃială a cazului Ghidul de observaŃie Raportul de întrevedere E

tapa

de

E

valu

are

iniŃi

ală

Documentarea ObservaŃia Convorbirea telefonică Întrevederea Interviul de explorare

Fişa de deschidere caz Fişa de evaluare individuală Ancheta socială

Eta

pa d

e ev

alua

re

Convorbirea faŃă în faŃă ObservaŃia Interviul diagnostic Consilierea

Planul de intervenŃie Contractul cu beneficiarul E

tapa

de

in

terv

enŃie

P

lanu

l in

divi

dual

izat

ObservaŃia Interviul de explorare Întrevederea Chestionarul

Planul individualizat Fisa de evaluare


-4-

5. Data de monitorizare si Reevaluare 6. Data închiderii cazului

Un principiu fundamental în furnizarea serviciilor sociale este acela de a avea beneficiarul în centrul sistemului care îi oferă serviciile. Modul în care se poate pune acest principiu în practică este simplu: evaluează nevoile beneficiarilor şi oferă serviciile în funcŃie de nevoile descoperite (şi nu de ceea ce tu, ca furnizor, poŃi să oferi).

Adesea, acestea sunt criticate ca fiind centrate pe furnizor şi nu pe nevoile beneficiarilor. Acest lucru înseamnă că serviciile pe care le primesc beneficiarii sunt un amestec compus din ceea ce furnizorii pot organiza mai uşor, şi se referă la ceea ce cred furnizorii că le-ar trebui acestora. Uneori, din raŃiuni politice sau din necunoaşterea situaŃiei sunt create servicii care nu corespund nevoilor oamenilor, încercând apoi să adapteze nevoile oamenilor la “serviciile create”.

Nu este uşor să defineşti nevoile unei persoane sau ale unei populaŃii. Pentru a crea un serviciu centrat pe nevoile populaŃiei, furnizorul de servicii şi beneficiarii lor trebuie să abordeze trei probleme:

1. Organizarea serviciului să fie făcut astfel încât nevoia, aşa cum este ea resimŃită de beneficiar, să fie pe primul plan iar serviciul să se ghideze după o evaluare a nevoilor;

2. Coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fie făcută astfel încât o populaŃie sau un client să primească exact combinaŃia de servicii de care are nevoie fără timpi morŃi sau duplicări, oferind astfel premisele unei continuităŃi în furnizarea serviciilor;

3. Realizarea unei legături între nivelele diferite privind oferta de servicii: individual, de grup şi de populaŃie.

Coordonarea / managementul serviciilor sociale este procesul prin care serviciile sociale sunt organizate şi furnizate după nevoile fiecărui individ.

În cadrul procesului de furnizare de servicii, toate persoanele dependente au dreptul să beneficieze de: • evaluarea gradului de dependenŃă, ceea ce înseamnă, din punctul de vedere al

beneficiarului, a primi servicii adecvate nevoilor identificate şi din punctul de vedere al furnizorului, a proiecta servicii cost-eficiente (o mai bună alocare a resurselor umane, financiare care vor atinge rezultatele dorite);

• asistenŃă şi ajutor / îngrijire pentru a–şi conduce şi continua viaŃa în conformitate cu potenŃialul şi capacităŃile proprii şi, prin consecinŃă, de a avea acces la servicii de calitate adecvate nevoilor;

• respectarea demnităŃii şi autonomiei proprii, prin crearea unui sistem de îngrijire adecvat nevoilor complexe socio-medicale ale beneficiarilor, de care aceştia să fie informaŃi şi la care să poată avea acces indiferent dacă sunt persoane imobilizate la pat în propriul domiciliu sau sunt persoane active social;

ObservaŃia Interviul de explorare Întrevederea Chestionarul

Mon

itoriz

are

si

Ree

valu

are

Planul individualizat Fisa de evaluare


-5-

Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal , în urma semnalării unei situaŃii de nevoie socială de către orice altă persoană , precum şi din oficiu. ETAPE ÎN PROCESUL DE ACORDARE A SERVICIILOR SOCIALE Cele 7 etape ale întregului proces de acordare a serviciilor sociale sunt: 1. Evaluarea iniŃială; 2. Elaborarea planului de intervenŃie; 3. Evaluarea complexă; 4. Elaborarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire; 5. Implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenŃie şi în planul

individualizat; 6. Monitorizarea; 7. Reevaluarea.

Primul pas în managementul serviciilor de îngrijire este acela de a informa populaŃia despre gama de servicii oferite care pot să răspundă anumitor nevoi. Cu alte cuvinte, o organizaŃie care oferă servicii trebuie să-şi informeze potenŃialii beneficiari despre:

• ce tipuri de servicii sunt furnizate; • în cât timp pot fi acestea oferite; • care sunt criteriile prin care beneficiarii pot fi eligibili pentru un serviciu sau nu; • dacă sunt eligibili, care sunt informaŃiile detaliate despre celelalte etape ale

îngrijirilor (evaluare complexă, plan de îngrijire...); • dacă serviciile sunt plătite sau nu; • care sunt procedurile de plângeri şi sesizări, în cazul în care, din punctul de

vedere al beneficiarului sau furnizorului de servicii, apar probleme; • cine este responsabil de caz din partea organizaŃiei/instituŃiei furnizoare şi

care este modalitatea prin care se poate ajunge la serviciile complementare ale unei alte organizaŃii/instituŃii;

• contractul în care se vor specifica drepturile şi responsabilităŃile fiecărei părŃi. Informarea se face nu numai pentru ca beneficiarii să poată face o alegere între

un serviciu sau altul, ci, mai ales, pentru a putea da un cuvânt de spus celui care îl primeşte şi, în acest fel, beneficiarul (clientul) să fie tratat ca un adevărat partener de-a lungul întregului proces. Informarea se va face de o manieră coerentă în care aceleaşi informaŃii vor fi date în toate locurile sau prin mass media.

Din experienŃa derulării proiectelor, s-a constatat că, pentru a face publice serviciile oferite, un pas important a fost cum să le descriem. InformaŃiile trebuie să fie furnizate într-o formă accesibilă şi uşor de înŃeles, atât pentru populaŃie, cât şi pentru viitorii profesionişti. Un limbaj adecvat atât pentru populaŃie, cât şi pentru partenerii noştri este, de cele mai multe ori, cheia succesului la debutul furnizării acestor servicii.

Un alt aspect important este cel al balanŃei între ceea ce organizaŃia/instituŃia spune că oferă şi ceea ce poate să ofere cu adevărat. Uneori, etapa de informare este fie “sărită“, fie explicată incomplet şi atunci ne putem confrunta, de exemplu, cu situaŃia în care să avem o avalanşă de cereri (cele neeligibile predominând) pe care organizaŃia/instituŃia trebuie să le rezolve în timp scurt şi cărora personalul nu-i poate face faŃă. InformaŃiile vor include şi criteriile de eligibilitate a cazurilor, ca şi criterii de prioritate. Respectând aceste standarde, managerii de servicii respectă de fapt criterii


-6-

clare şi transparente de alocare a resurselor. De subliniat ar fi ca aceste standarde să fie un criteriu comun de oferire a serviciilor pentru toată lumea.

1. EVALUAREA INIłIALĂ

Evaluarea iniŃială se efectuează de către asistentul social sau persoana responsabilă din cadrul serviciului public de asistenŃă socială şi are drept scop identificarea nevoilor individuale ale beneficiarului. Beneficiarii sau potenŃialii beneficiari pot fi trimişi către o gamă mai largă de servicii: servicii sociale din primării, organizaŃii non-profit, DGASPC, spitale, policlinici, biserică, etc. Pentru a putea estima nivelul de complexitate al evaluării, primul contact între instituŃia/organizaŃia dumneavoastră şi cel care solicită serviciul este crucial, mai ales în această perioadă, când serviciile sociale comunitare nu sunt suficient răspândite.

InstituŃia/organizaŃia trebuie să aibă o persoană, de regulă asistentul social sau personal de specialitate cu competenŃe în domeniul asistenŃei sociale care să ştie să dea toate informaŃiile necesare şi care, în acelaşi timp, să ştie să întrebe şi să descopere adevăratele nevoi ale beneficiarilor încă de la prima sesizare.

După ce ne-am asigurat că cel care solicită ajutorul nostru a înŃeles ce facem (ce servicii furnizăm) asistentul/referentul social completează rapid o fişă de deschidere de caz. Fişa trebuie să fie simplă, uşor de completat, dar să conŃină datele esenŃiale pentru a le putea discuta ulterior în echipă şi, în cazul în care considerăm că este vorba de un caz eligibil, una sau mai multe persoane din echipă vor merge să facă o evaluare a nevoilor cazului.

De multe ori, se întâmplă ca persoana care preia potenŃialul caz să fie aglomerată şi timpul alocat pentru fiecare beneficiar să fie scăzut sau chiar fişa de evaluare iniŃială să nu poată cuprinde “totul”; de aceea, ar trebui ca cel care face această evaluare să aibă îndemânare, să se orienteze rapid şi să pună o serie de întrebări care să descopere adevăratele nevoi.

Persoana din instituŃie/organizaŃie desemnată să facă această evaluare va fi o persoană antrenată, care să stimuleze conversaŃia şi care să încerce să descopere alte nevoi semnificative, uneori evitate de cel care face cererea, dar care sunt uneori adevăratele nevoi. Graba şi superficialitatea sunt adesea cauzele erorilor de “diagnostic” în evaluarea iniŃială sau în cea complexă.

De multe ori, instituŃia/organizaŃia dumneavoastră nu poate asigura toată gama de servicii sociale de care e nevoie; de aceea, va trebui să vă informaŃi de la început, despre alte servicii furnizate de către alte instituŃii/organizaŃii publice sau private. Important pentru cazurile grave sociale, chiar dacă nu aveŃi aceste servicii, este să reuşiŃi să faceŃi rost de aceste servicii de la alŃi furnizori. Chiar dacă sunteŃi solicitaŃi pentru un simplu serviciu (de ex. acordarea alocaŃiei monoparentale) iar la domiciliu descoperiŃi un caz mult mai complex (este singur, cu mari probleme sociale) este de datoria dumneavoastră (să încercaŃi cel puŃin) să rezolvaŃi acest caz de o manieră profesionistă. Este important să gestionaŃi aşteptările celor ce solicită servicii încă de la primul contact cu aceştia.

Când am făcut o estimare iniŃială a nevoii completând fişa de evaluare iniŃială, este important să determinăm nivelul resurselor ce vor fi angajate pentru evaluarea ulterioară pe “teren”.

Aceasta este o etapă importantă prin care practic are loc o primă evaluare a nevoilor viitorilor beneficiari; pentru unii este nevoie ulterior de o evaluare simplă, pentru alŃii, care au nevoi complexe, este nevoie de o evaluare complexă. Locul în care se va desfăşura evaluarea poate influenŃa uneori decisiv acordarea ulterioară de servicii. Un lucru trebuie să fie clar: evaluarea nu se face la birou şi nici la telefon ci se face unde


-7-

este beneficiarul şi unde vor fi furnizate serviciile de asistenŃă şi îngrijire. Procesul de evaluare al nevoilor e bine să aibă loc la domiciliul beneficiarilor pentru a avea o imagine completă asupra mediului în care aceştia trăiesc şi a descoperi alte nevoi. Dacă evaluarea se face acasă, putem să aflăm mai multe date despre viitorul nostru beneficiar; uneori, suntem însă nevoiŃi să facem această evaluare într-un birou impropriu, salon de spital, penitenciar, etc. unde toată lumea este curioasă să afle ce întrebări punem. Dacă aŃi făcut evaluarea şi observaŃi că ar mai fi multe de discutat, puteŃi să reveniŃi pentru o nouă evaluare, încercând, pe cât posibil, să găsiŃi un loc intim în care beneficiarul să poată comunica liber. Evaluarea este un proces cheie de care depinde oferirea serviciilor pe viitor; o evaluare corectă va avea ca rezultat un plan de individualizat de intervenŃie corespunzător.

Fişa de evaluare iniŃială poate fi pusă, de asemenea, la dispoziŃia cadrelor din

spitale, dispensare; şcoli, grădiniŃe, va fi completată de către acestea şi trimisă instituŃiei/organizaŃiei furnizoare de servicii sociale ca o primă modalitate de referire a cazului..

Un aspect important al acestei etape este clarificarea tuturor nelămuririlor pentru cel care este în nevoie şi, în special, identificarea sau nu a unei situaŃii de urgenŃă.

Cu toate acestea, profesionistul trebuie să aibă în vedere o marjă de flexibilitate pentru a putea acorda, atunci când ar putea fi nevoie, evaluări mai amănunŃite şi mai cuprinzătoare.

Evaluarea, care este primul serviciu acordat efectiv, va fi făcută în termen de maxim 48 - 72 de ore de la solicitare. Evaluarea iniŃială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenŃie.

2. PLANUL DE INTERVENłIE

Planul de intervenŃie cuprinde măsurile necesare soluŃionării situaŃiei de risc social, respectiv acordarea de prestaŃii sociale precum şi alte măsuri prevăzute de legislaŃia în vigoare. Este procesul prin care înŃelegem nevoile fiecărui beneficiar şi, în funcŃie de acestea şi de priorităŃi, oferim serviciile conform unui plan de servicii sociale (care cuprinde şi prestaŃiile sociale în bani). A face un plan de intervenŃie înseamnă a identifica cele mai bune căi pentru a atinge obiectivele stabilite în urma identificării nevoilor în etapa evaluării iniŃiale şi prezentarea lor sub forma unui plan individual. Acest plan variază în funcŃie de complexitatea nevoilor fiecărei persoane.

După ce am identificat nevoile, planul de intervenŃie înseamnă să defineşti exact ce servicii sunt necesare pentru a rezolva aceste nevoi. Scopul acestui planului este de a promova independenŃa beneficiarilor noştri şi nu de a întreŃine dependenŃa de furnizarea unor servicii sociale.

TIPURI DE SERVICII FURNIZATE ÎN COMUNITATE

Serviciile de îngrijire furnizate persoanelor aflate în situaŃia de dependenŃă socio-medicală cuprind:

a) servicii de îngrijire de bază socio-medicale; b) servicii de asistenŃă socială; c) servicii medicale; d) servicii de recuperare şi reabilitare fizică şi psihică; e) servicii de îngrijiri paliative; f) servicii de consiliere;


-8-

g) servicii de adaptare şi amenajare a ambientului; h) servicii educaŃionale.

a) Serviciile de îngrijire de bază: • servicii de îngrijire personală:

- igiena corporală (toaleta parŃială, totală, toaleta bucală, îngrijirea mâinilor şi a picioarelor, pieptănat, bărbierit);

- îmbrăcat / dezbrăcat; - alimentaŃia; - igiena eliminărilor; - mobilizare (schimbarea poziŃiei în pat, transfer pat-scaun şi invers, culcat); - deplasare în interior (în casă, la toaletă, însoŃit, cu sau fără mijloace

ajutătoare); - deplasare în exterior (coborâre scări, plimbare în jurul casei, însoŃire în afara

locuinŃei fără mijloace de transport); - comunicare (utilizare telefon, sonerie); - supravegherea administrării medicaŃiei prescrise ;

• servicii menajere şi gospodăreşti: - pregătirea şi prepararea hranei; - igiena patului; - spălatul şi călcatul hainelor, spălatul vaselor; - întreŃinerea casei, mică gospodărie; - efectuarea cumpărăturilor; - plata unor servicii sau obligaŃii curente.

b) Servicii de asistenŃă socială:

- management de caz; - servicii de informare; - evaluarea nevoilor sociale şi elaborarea unui plan social de intervenŃie; - consiliere; - asigurarea legăturii cu alte servicii, instituŃii; însoŃirea sau reprezentarea

beneficiarului în diverse situaŃii de ordin social (advocacy); - coordonarea şi supravegherea activităŃii voluntarilor.

c) Servicii medicale: • îngrijire medicală directă, conform recomandărilor medicului

- monitorizarea parametrilor fiziologici; - administrarea medicamentelor injectabile; - alimentaŃie enterală şi parenterală; - îngrijirea plăgilor, escarelor; - alte manevre terapeutice (măsurarea glicemiei cu glucometrul, clismă,

spălătură vaginală); - schimbarea şi îngrijirea cateterelor urinare permanente; - îngrijirea stomelor; - efectuarea tratamentului durerii.

d) Servicii de recuperare şi reabilitare fizică şi psihică:

- kinetoterapie; - logopedie; - consiliere psihologică şi psihoterapie; - terapie ocupaŃională; - masaj.


-9-

e) Servicii de adaptare şi amenajare a ambientului

- adaptarea şi amenajarea camerei; - adaptarea şi amenajarea bucătăriei; - adaptarea băii, toaletei.

Este foarte important ca în momentul furnizării serviciilor, să existe o balanŃă între ce poate furnizorul să ofere, între nevoile persoanei şi ceea ce aceasta cere / solicită, astfel încât:

- Să fie respectate şi dorinŃele beneficiarului şi ale familiei. - Serviciul oferit să fie cost-eficient. - Să nu se creeze dependenŃa persoanei asistate de un anumit serviciu. - Să se încerce oferirea de servicii care să sprijine familia în procesul de

îngrijire. - Să se urmărească recuperarea persoanei asistate. - Resursele umane, financiare din cadrul instituŃiei/organizaŃiei să fie alocate

astfel încât să existe o continuitate a îngrijirilor şi serviciilor atât pentru persoana care primeşte servicii cât şi pentru alŃi potenŃiali beneficiari.

Este util pentru practicieni să aibă în vedere când întocmesc planul de servicii următoarele activităŃi:

- să definească serviciile ce vor fi furnizate şi să stabilească priorităŃile; - să discute opŃiunile şi să le aleagă pe cele mai bune; - să stabilească cât costă aceste servicii; - să stabilească o coordonare a planului ; - să fixeze data primei reevaluări; - să aibă în vedere nevoile care nu pot fi rezolvate de instituŃie/organizaŃie; - să scrie planul de intervenŃie.

Când am optat pentru un serviciu, acesta trebuie discutat cu beneficiarul şi, eventual, persoana referinŃa (soŃie, vecin, educator, etc.). După 8 - 12 săptămâni, are loc reevaluarea planului (bilanŃul activităŃii de până atunci) şi, dacă nevoile s-au schimbat, se face o nouă evaluare în echipa interdisciplinară şi un nou plan de servicii şi asistenŃă. Ce trebuie să conŃină planul de intervenŃie?

- problemele specifice ale beneficiarilor; - obiectivele planului; - identificarea a ceea ce poate fi schimbat pentru atingerea obiectivelor; - stabilirea activităŃilor; - cine din echipă furnizează serviciul; - nevoi care nu pot fi rezolvate de serviciul nostru; - stabilirea procedurilor şi timpului de lucru; - numele persoanei responsabile de implementarea şi reevaluarea planului; - data când se face prima (re) evaluare a planului .

Planul de intervenŃie se elaborează în termen maxim de 10 zile de la data

înregistrării solicitării, iar în cazuri excepŃionale termenul poate fi prelungit cu 2 până la 3 zile.

3. EVALUAREA COMPLEXĂ


-10-

În condiŃiile în care evaluarea iniŃială evidenŃiază existenŃa unor situaŃii complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituŃii specializate în domeniul medical, educaŃional şi alte asemenea se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenŃie prsonalizate.

Evaluarea complexă se realizează de echipe pluridisciplinare de specialişti care, în activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniului de activitate. Pe baza rezultatelor evaluării complexe, după caz, se revizuieşte planul de intervenŃie.

Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a nevoilor sociale sunt reprezentate de: • copii aflaŃi în dificultate; • persoanele vârstnice şi cele cu handicap; • bolnavii cronici; • persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA; • persoanele dependente de droguri sau cu alte adicŃii; • persoanele care suferă de maladii incurabile; • alte persoane pentru care se impune.

Procesul de evaluare complexă permite identificarea posibilităŃilor de integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenŃă sau de handicap al persoanei, a tipului de disfuncŃie existent, pentru elaborarea unei strategii de sprijin materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conŃine un ansamblu de măsuri şi servicii adecvate şi disponibile.

În procesul furnizării de servicii sociale ne-am confruntat frecvent cu situaŃia în care publicul nu ştia exact ce înseamnă aceste servicii motiv pentru care de multe ori când solicitau aceste servicii nu ştiau ce să ceară. Lucrul cel mai bun de făcut în aceste situaŃii este ca cel care furnizează serviciile să facă o evaluare a nevoilor persoanei pentru care se solicită servicii şi astfel putem să avem o imagine mai clară despre nevoile acelei persoane.

Evaluarea se face în echipa interdisciplinară, asistent social, medic, jurist, psiholog, educator,etc. Evaluarea complexă se concretizează într-un dosar/mapa de evaluare ce cuprinde:

1. Date personale (persoana evaluată, reprezentant legal, persoana de contact în caz

de urgenŃă); 2. Evaluare socială (date despre condiŃiile de locuit, date despre reŃeaua de familie,

date despre reŃeaua de prieteni, vecini, date privind situaŃia socio-economică); 3. Evaluarea stării de sănătate (diagnostic prezent, stare de sănătate - pe aparate,

investigaŃii paraclinice relevante, recomandări de tratament şi recuperare); 4. Evaluarea gradului de dependenŃă (grilă), daca este cazul:

• ActivităŃi de bază ale vieŃii zilnice • ActivităŃi instrumentale • Evaluarea statusului senzorial şi psihoafectiv

5. Rezultatele evaluării cu încadrarea în grade de dependenŃă; 6. Serviciile sociale şi socio-medicale recomandate, în funcŃie de nevoile identificate; 7. Oferta locală de servicii care poate acoperi nevoile identificate; 8. Concluzii - recomandări finale; 9. Echipa de evaluare.


-11-

Toate datele trebuie scrise, datate şi semnate de către profesionistul care a făcut evaluarea. Rezultatele procesului de evaluare complexă: La sfârşitul evaluării, beneficiarul trebuie să ştie: • când va fi informat asupra deciziei instituŃiei/organizaŃiei cu privire la planul lui de

asistenŃă şi îngrijire; • dacă este sau nu eligibil; • pentru ce tipuri de nevoi organizaŃia / furnizorul poate să furnizeze servicii, sau care

alt furnizor poate să răspundă la nevoile identificate; • dacă nu sunt furnizate anumite servicii, cine le furnizează, unde şi cum poate fi

contactat; • când poate să solicite o nouă evaluare; • care este procedura de reclamaŃie / contestaŃie şi cui i se adresează în cazul în care

este nemulŃumit de procesul de evaluare sau, mai târziu, de serviciile de care beneficiază.

În concluzie: • evaluarea trebuie să fie un proces simplu şi rapid; • evaluarea este un proces individualizat; • dacă nevoile sunt complexe şi nu pot fi acoperite de serviciile unei singure

instituŃii/organizaŃii, faceŃi aranjamentele necesare cu alte instituŃii/organizaŃii; • nu promiteŃi că veŃi face mai mult şi mai repede decât puteŃi într-adevăr să faceŃi; • încercaŃi să înŃelegeŃi, pe cât posibil, din prima evaluare, care sunt adevăratele nevoi

şi cum aceste nevoi se întrepătrund; • pentru nevoia pe care o descoperiŃi în timpul evaluării ca fiind cea mai importantă

(care poate fi diferită de cea pentru care sunteŃi solicitaŃi) alocaŃi resursele: uneori, acesta este un subiect de negociere cu beneficiarul dv.;

• alegeŃi locul potrivit pentru evaluare (în spital pentru externarea dirijată din spital, la domiciliu pentru serviciile de îngrijiri la domiciliu);

• clarificaŃi împreună cu beneficiarul serviciile care vor fi furnizate (când încep, cine le oferă, câte ore) de către instituŃia/organizaŃia dv. şi care vor fi oferite de alte instituŃii/organizaŃii;

• încercaŃi să aveŃi o echipă mixtă (medical, social, juridic, educaŃional) antrenată de evaluatori care să fie aptă să facă evaluările complexe (persoane care ştiu să evalueze);

• dacă observaŃi diferenŃe mari în modul de a evalua al membrilor echipei, un nou curs de instruire pentru evaluatori poate fi luat în considerare;

• nu uitaŃi că evaluarea este deja primul serviciu pe care îl oferiŃi, iar acesta, ca şi celelalte, va fi oferit de o manieră în care să fie respectate principiile şi drepturile fiecărui beneficiar.

4. PLANUL INDIVIDUALIZAT DE ASISTENłĂ ŞI ÎNGRIJIRE

Planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire cuprinde în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare a serviciilor. Este procesul prin care planul de intervenŃie este pus în practică de către unul sau mai mulŃi profesionişti şi sunt furnizate efectiv serviciile sociale cu acordul şi participarea beneficiarului. Un fapt deosebit este că cel care oferă asistenŃă şi cel care primeşte, deci împreună, să participe la implementarea planului individualizat.


-12-

Ritmul în care se face implementarea planului individualizat este un subiect delicat şi va fi negociat cu beneficiarul şi cei din familie care îl ajută; uneori, cel mai frecvent la început, este dificil de lucrat şi beneficiarul are nevoie de o perioadă de adaptare. Câteodată însă, mai ales când sunt probleme medicale deosebite, situaŃia reclamă o prezenŃă imediată şi constantă de la început a echipei furnizoare de servicii de îngrijire.

Serviciile oferite după evaluarea nevoilor şi definirea unui plan de intervenŃie vor fi alocate de o manieră prin care să ofere un sprijin minim necesar pentru a asigura oamenilor o maximă independenŃă. Scopul serviciilor oferite este de a asigura independenŃa celor care le primesc şi nu de a crea o dependenŃă faŃă de serviciul furnizat.

Ideea pe care se construieşte echipa care va furniza aceste servicii este simplă: dacă oamenii au nevoi complexe, sociale, medicale,educaŃionale, juridice, echipa care va oferi serviciile va trebui să fie o echipă care să ofere servicii medicale, sociale, educaŃionale, juridice,etc.

O asemenea echipă este echipa interdisciplinară, care este formată din mai multe tipuri de profesionişti, ce au stabilite obiective comune şi care lucrează împreună pentru a-şi atinge obiectivele. În cadrul unei echipe interdisciplinare profesioniştii comunică între ei, lucrează împreună pentru a rezolva un caz (spre deosebire de echipele multidisciplinare unde profesioniştii îşi oferă serviciile punctual, la solicitarea unui coordonator de caz, fără a comunica unii cu ceilalŃi.)

Echipa care implementează planul de individualizat pentru cazurile complexe trebuie să fie o echipă interdisciplinară, pentru ca persoana să poată fi recuperată şi îngrijită corespunzător.

Atât în Ńările din vest, cât şi în România, în domeniul serviciilor sociale a fost propus un model de servicii integrate socio-medicale-educaŃionale care să fie furnizate de o astfel de echipă cu mai multe tipuri de profesionişti, care de obicei include: îngrijitori la domiciliu, asistente medicale, kinetoterapeuŃi, asistenŃi sociali. Gama poate fi mai largă, în funcŃie de gradul de complexitate şi dezvoltare al instituŃiei/organizaŃiei, putând include şi logopezi, psihoterapeuŃi, psihologi, medici specialişti, educatori, jurişti.

Coordonatorul de echipă, responsabil pentru furnizarea serviciilor sociale de către echipa interdisciplinară, va avea în vedere câteva elemente:

- planurile de asistenŃă sunt individuale şi va trebui să ia în consideraŃie dacă cel care este trimis să pună în aplicare serviciile identificate are experienŃa şi cunoştinŃele necesare;

- dacă cel care e trimis face treabă fără să fie supravegheat la aceleaşi standarde ca atunci când poate fi supravegheat;

- dacă timpul pentru cel care furnizează serviciile este suficient pentru a se deplasa de la un caz la alt caz.

• Coordonatorul de echipă va explica celui care merge pe teren care este serviciul pe care îl va furniza, iar aceste servicii vor fi scrise detaliat şi semnate de către: coordonator, cel ce furnizează serviciul şi beneficiar. Este foarte important să avem o gamă largă de servicii oferite dar la fel de important este că serviciile ce vor fi oferite să se facă de o manieră prin care să se respecte valorile eticii profesionale (respectarea confidenŃialităŃii informaŃiilor obŃinute în relaŃia cu beneficiarul, de exemplu). Pentru echipele mai mari, pentru o mai bună coordonare a cazurilor şi pentru a asigura o bună calitate a serviciilor de îngrijire vom întâlni alte două categorii de profesionişti: coordonatorul de caz şi coordonatorul de îngrijiri.


-13-

• Coordonatorul de caz este profesionistul care coordonează membrii echipei care deservesc acelaşi beneficiar fiind în acelaşi timp profesionistul care intervine direct şi oferă cele mai multe servicii, implicându-se direct în procesul de furnizare de servicii. Coordonatorul de caz este stabilit în urma procesului de evaluare şi al stabilirii planului de asistenŃă. Dacă un beneficiar are de exemplu probleme predominant sociale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul social – asistent social, psiholog. Dacă beneficiarul are probleme predominant medicale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul medical – asistent medical, medic. • Managerul de caz este profesionistul care face legătura cu alte servicii şi coordonează intervenŃiile acestora în vederea evaluării, tratării şi îngrijirii unui beneficiar fără însă a fi implicat în furnizarea directă a serviciilor. Este profesionistul (de obicei un asistent social), care negociază şi cu alte organizaŃii (spitale, autorităŃi locale, centre de zi, cămine) astfel încât persoana aflată în nevoie / beneficiarul să primească un pachet adecvat de servicii care să fie potrivite nevoilor identificate. Acest tip de profesionist este profesionistul cheie având un rol foarte important în situaŃia în care resursele furnizorului de servicii sociale sunt limitate iar cazurile sunt grave.

5. IMPLEMENTAREA

Este intervenŃia propriu-zisă şi constă în eforturile conjugate ale profesioniştilor implicaŃi şi ale beneficiarului de a atinge prin activităŃi, obiectivele fixate de comun acord.

Răspunderea privind implementarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.

6. MONITORIZAREA

Este o formă de „supraveghere” proactivă a implementării şi constă în asigurarea implementării obiectivelor propuse şi adaptarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire nevoilor mereu în schimbare ale beneficiarilor. Monitorizarea se face practic prin:

• vizite la domiciliu; • telefoane / scrisori, • consultaŃii între agenŃii / organizaŃii/ instituŃii.

Pe cât posibil, cel care este responsabil de evaluare, planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire, şi implementare ar trebui să fie şi cel care răspunde de monitorizare.

Monitorizarea va urmări dacă: • obiectivele propuse în planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire sunt

îndeplinite de o manieră cost eficienŃă; • avem asigurată calitatea serviciilor noastre (asigurarea calităŃii este un proces

continuu); • înregistrăm fiecare modificare, chiar minoră, în starea clienŃilor noştri sau a

celor care pot contribui la planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi să Ńinem cont de ea la (re)evaluare.


-14-

7. (RE)EVALUAREA

FrecvenŃa cu care se face (re)evaluarea depinde de complexitatea nevoilor şi de

nivelul investiŃiilor. De obicei, se face cu atât mai frecvent cu cât dinamica nevoilor este mai mare.

Evaluarea se bazează pe analiza nevoilor, iar aceasta va fi făcută nu pe serviciile oferite, ci pe nevoile, preferinŃele şi eficacitatea serviciilor de a rezolva aceste nevoi. Cei care au fost implicaŃi iniŃial în definirea planului individualizat de asistenta şi îngrijire iniŃial vor fi invitaŃi să participe la această etapă.

Ce se analizează la evaluare?

• Dacă obiectivele de îndeplinit iniŃiale au fost realiste şi dacă mai sunt relevante în continuare; Punctul de plecare pentru o evaluare de etapă este percepŃia atât a furnizorului, cât şi a beneficiarului despre servicii, despre progresele făcute privind starea beneficiarului din momentul furnizării serviciilor sociale.

• Dacă am avut succes sau nu şi de ce; analiza rezultatelor, mai ales a celor în care nu am avut succes şi din care putem învăŃa pentru îmbunătăŃirea calităŃii serviciilor noastre;

• Dacă persoana asistată devine independentă şi va trebui să reducem programul, să explicăm beneficiarului de ce; nevoile sunt în continuă schimbare, iar noi, în această etapă, va trebui să ne concentrăm pe nevoile actuale şi nu pe cele iniŃiale şi, drept urmare, va trebui să adaptăm şi serviciul la nevoile noi ale beneficiarilor noştri, dezvoltând un nou plan de intervenŃie şi asistare;

• Analiza costului şi calităŃii serviciilor; alocarea de noi resurse va fi făcută de o manieră prin care să se asigure cost-eficienŃa serviciilor noastre;

• Data următoarei vizite pentru o nouă evaluare de etapă. 2.2 IDENTIFICAREA RESURSELOR DISPONIBILE Oamenii, locurile, bunurile, reŃelele şi parteneriatele unei comunităŃi sunt importante resurse ale comunităŃii. Inventarierea resurselor este un proces de catalogare a resurselor unei comunităŃi. Se bazează pe ipoteze ca:

• recunoaşterea importanŃei resurselor şi capacităŃilor unei comunităŃi şi ale locuitorilor săi, versus concentrării numai asupra propriilor nevoi, probleme şi lipsuri.;

• fiecare persoană are capacităŃi, abilităŃi şi posibilităŃi (înzestrări) ; • puterea unei comunităŃi este direct proporŃională cu nivelul dorit de

locuitorii săi, care sunt capabili să contribuie cu abilităŃile şi resursele lor pentru bunăstarea comunităŃii lor.

Există diferite tipuri de resurse , cum ar fi:

- Individuale - Asociate - InstituŃionale - Economice


-15-

Poate fi o inventariere complexă a resurselor în care poŃi include toate tipurile de resurse inclusiv abilităŃi, capacităŃi şi cum sunt acestea distribuite în teritoriu, orice lucru care este util, dar poŃi începe prin a crea o baza de date pentru resursele disponibile pentru a facilita identificarea acestora când evaluezi un caz ( va fi un fel de catalog de resurse). 2.3 MĂSURILE DE ACTIVARE

Introducerea conceptului de politică socială activă în Uniunea Europeană poate fi văzută ca o reconsiderare a importanŃei muncii. În contextul unor astfel de politici, concentrarea pe participarea în muncă este sădită în diferite moduri în discursurile care vorbesc despre muncă în înŃelegerea de „drept” şi munca văzută ca pe o „obligaŃie. Analiştii de politici publice consideră munca în sensul de a oferi oamenilor resursele materiale şi nemateriale pentru a fi „pe deplin incluşi în viaŃa socială”. În acelaşi timp, participarea în muncă este o obligaŃie în sensul că atunci când sunt incluşi în muncă, oamenii îşi îndeplinesc responsabilităŃile sociale prin contribuirea la producŃia socială şi prin prevenirea dependenŃei de serviciile de asigurări sociale.

Politicile sociale de activare pleacă de la ipoteza că şomajul este legat direct de excluziunea socială. Această presupunere este utilizată şi pentru a justifica faptul că munca şi sistemul de protecŃie socială prioritizează angajarea pentru a se atinge obiectivul final – incluziunea socială. Creşterea independenŃei economice prin participarea pe piaŃa muncii şi scăderea dependenŃei de beneficiile sociale constituie în multe dintre situaŃii obiectivele politicilor sociale şi de activare.

NoŃiunea de activare implică un contract social care introduce clauze legate de participarea obligatorie pentru toŃi cei care nu acceptă de o manieră voluntară să participe în programele de activare (teorema responsabilităŃii şi redistribuirea oportunităŃilor de participare).

IntervenŃia trebuie să ofere posibilitatea cetăŃenilor să se simtă în siguranŃă şi să fie capabili să dezvolte strategii proprii pentru a preveni, a atenua sau a face faŃă situaŃiilor de risc social. Acest lucru semnifică faptul că serviciile sociale trebuie să funcŃioneze în sprijinul oamenilor dar în acelaşi timp să-i facă autonomi.

Activare înseamnă a lucra cu oamenii pentru a-i determina să: • Fie persoane responsabile pentru propria sa viaŃă • Joace un rol activ în luarea deciziilor cu privire la viaŃa personală • Fie încrezători în acŃiunile lor • Aibă cunoştinŃe despre serviciile sociale astfel încât să solicite ajutor, sprijin

sau îngrijire în situaŃiile de criză • Aibă capacitatea de a-şi identifica problemele şi de a le comunica asistentului

social • ÎnŃeleagă natura şi cauzele situaŃiei şi să vadă opŃiunile disponibile • înŃeleagă că sprijinul oferit este pentru a depăşi o situaŃie şi nu are caracter

permanent • Îşi însuşească capacităŃi noi pe care le va utiliza în depăşirea viitoarelor

situaŃii de criză Activarea este frecvent observată ca un scop dar în acelaşi timp este o metodă. Activarea ca şi scop este înŃeleasă ca mobilizarea unor persoane pentru a le

determina să participe în viaŃa socială în special în formare şi angajare ca două subiecte de bază pentru a obŃine resursele proprii care vor contribui la afirmarea şi la dobândirea autonomiei beneficiarului.


-16-

Activarea ca metodă îşi propune să faciliteze integrarea oamenilor care depind de sistemul de protecŃie socială:

- prin asigurarea unui sprijin în căutarea unui loc de muncă sau în formare - prin accesul la indemnizaŃia de şomaj / ajutoare sociale.

Este o cale de activare a celor care nu lucrează şi sprijin a celor care au un loc de muncă. 2.4 EXEMPLIFICAREA INSTRUMENTELOR DE LUCRU În practica asistenŃei sociale comunitare1, instrumentarea unui caz social presupune parcurgerea unui traseu comun tuturor cazurilor, indiferent de specificul acestuia sau domeniul abordat (protecŃia copilului, a persoanei cu deficienŃe, a bătrânului, a şomerului, a persoanei delincvente, etc.). Pe tot parcursul instrumentării cazului, asistentul social utilizează o serie de instrumente specifice tipului de caz sau etapei în care se află cazul. Astfel, pentru a înŃelege utilitatea şi importanŃa completării cu cât mai multe informaŃii a instrumentelor, prezentăm 6 instrumente cu recomandări de completare a acestora:

1 Material preluat din „Manualul de bune practici în asistenŃa socială comunitară”

elaborat de către World Vision România - Biroul Iaşi, în cadrul proiectului „Formarea

lucrătorilor sociali din mediul rural“;

Exemplu pentru activare şi întărire ImaginaŃi-vă un grup de femei din comunitatea dvs., cu copii mici, care doresc să lucreze. Nu există grădiniŃe disponibile dar câteva dintre femeile care nu au un loc de muncă pot beneficia şi de VMG. Conform cerinŃelor la nivelul UE este necesar ca femeile să fie sprijinite pentru a juca un rol activ pe piaŃa muncii şi totodată este important ca beneficiarii ajutoarelor financiare acordate de stat să nu devină dependenŃi şi să se activeze pentru a deveni autonomi şi responsabili. Ce se poate face?

• Spre exemplu, grupul femeilor care doresc să–şi reia activitatea şi nu au o persoană care să le ajute în îngrijrea copiilor şi nu au acces la o formă de învăŃământ preşcolar, au nevoie de sprijin din partea serviciilor sociale;

• În acest caz, serviciile sociale pot juca un rol dublu: - să le ofere servicii de consiliere pentru identificarea /păstrarea unui loc de muncă/formare /reformare profesională; - să le ofere servicii de îngrijire şi educare a copiilor. Mai târziu, cu acest grup se poate înfiinŃa alt grup, o asociaŃie a femeilor fără loc de

muncă sau cu alte dificultăŃi de instruire, în realitate un ‘ajutor de sine’ cu orientare antreprenorială, şi cu scopul de a răspunde mai bine la nevoile membrilor, pot accesa fonduri sau pot dezvolta o afacere cu caracter social. Cum?

• În acest caz, serviciile sociale pot susŃine câteva mame cu VMG şi să le ofere un sprijin extra – instruire: să aibă grijă de un grup de copii ai femeilor iar acestea se pot întoarce la locul de muncă.

• Cursul de instruire /re-formare poate fi organizat cu o contribuŃie redusă atât din partea mamelor care lucrează, cât şi din partea primăriilor, cu compromisul ca apoi copii să fie îngrijiŃi într-un mediu sigur sub supravegherea serviciilor sociale.


-17-

1. Fişa de deschidere a cazului 2. Fişa de evaluare iniŃială 3. Ancheta socială 4. Planul de servicii 5. Fişa de monitorizare servicii 6. Fişa de închidere a cazului

1. Fişa de deschidere a cazului Fişa de deschidere a cazului (este prezentat un model în anexă ) reprezintă un instrument folosit de către asistentul social în demersul de instrumentare a unui caz şi presupune înregistrarea unor informaŃii privind identitatea clientului, tipul de caz în care acesta se integrează, modul în care acesta a devenit cunoscut instituŃiei/serviciului de specialitate, aspecte generale privind situaŃia clientului (informaŃii privind cuplul marital, numărul copiilor ocrotiŃi în familie, sau informaŃii privind tipul de proprietate a locuinŃei). Momentul deschiderii cazului nu este simultan sesizării situaŃiei potenŃialului client, deoarece, de cele mai multe ori anumite stări de fapt nu reprezintă cazuri sociale. Decizia pentru deschiderea cazului revine asistentului social care, după o evaluare atentă a situaŃiei, decide dacă situaŃia semnalată reprezintă un caz social şi necesită intervenŃie de specialitate. În această ultimă situaŃie, asistentul social căruia i-a fost semnalată situaŃia va deschide cazul pentru instrumentare, sau îl va referi unei alte instituŃii sau serviciu specializat pe acel tip de intervenŃie. Dacă situaŃia semnalată nu reprezintă un caz social atunci nu va fi realizat nici un proces de instrumentare şi intervenŃie. De cele mai multe ori, în aceste situaŃii asistenŃii sociali recurg la înştiinŃarea solicitantului printr-o adresă oficială în care se specifică motivul pentru care situaŃia semnalată nu va fi instrumentată de către instituŃia/serviciul de specialitate. În multe situaŃii, data deschiderii cazului poate coincide cu data la care s-a primit solicitarea (ex: cazuri în regim de urgenŃă), deoarece asistentului social deŃine suficiente informaŃii pentru a integra respectiva situaŃie într-un tip de caz social şi de intervenŃie specifică. Cu toate acestea, momentul deschiderii trebuie să survină după o atentă evaluare a situaŃiei de către asistentul social. Tip de caz – Din primele informaŃii pe care asistentul social le obŃine în legătură cu situaŃia problematică în care se află clientul, poate extrage o concluzie privind tipul cazului (ex.: dacă situaŃia semnalată face referire la alcoolism şi violenŃă domestică într-o familie în care sunt şi copii, atunci cazul poate fi integrat în tipul “prevenire abuz”). De foarte multe ori, “tipul cazului” poate fi reformulat în funcŃie de dinamica acestuia; este situaŃia intervenŃiei în familii, acolo unde o “problemă” este generată de foarte multe cauze care de cele mai multe sunt greu de evaluat. Data – Se completează data la care asistentului social i-a fost referit cazul; este un element important în fişa de deschidere a cazului, deoarece în acest mod se poate evidenŃia promptitudinea intervenŃiei. Modalitatea de deschidere – Pentru deschiderea unui caz se cunosc patru forme standardizate, după cum urmează: � autoreferire – clientul sesizează situaŃia problematică unui serviciu public specializat

sau unei organizaŃii neguvernamentale specializată în domeniul intervenŃiei sociale. Această solicitare poate lua forma unei convorbiri telefonice sau unei cereri scrise de către client.


-18-

� autosesizarea – asistentul social angajat al unei instituŃii publice sau organizaŃii neguvernamentale identifică situaŃia problematică şi ca atare, realizează un demers de intervenŃie, fie prin instrumentarea cazului, fie prin transferul către un alt serviciu, sau prin referire către o altă instituŃie publică specializată sau ONG. Este o modalitate des întâlnită în practica asistenŃei sociale, îndeosebi în situaŃiile în care potenŃialii clienŃi ascund starea de necesitate sau nu o conştientizează (ex.: abuzul de orice tip asupra minorilor sau bătrânilor, violenŃa domestică, prostituŃia, etc.)

� referire – instituŃia căreia îi este sesizat cazul, după o primă evaluare, decide că situaŃia problematică nu este de competenŃa domeniului în care îşi desfăşoară activitatea şi, prin urmare, referă cazul către o instituŃie specializată. Referirea se realizează de cele mai multe ori printr-o adresă oficială, care cuprinde pe lângă datele de identificare a clientului şi o sumară analiză şi diagnosticare a problemei. Este o modalitate frecvent întâlnită în cazurile sociale complexe, unde problema este generată de un cumul de factori, dar unde numai unul este dominant (ex.: lucrătorul social comunitar identifică un caz de abuz asupra copilului şi îl referă la o instituŃie/organizaŃie cu servicii specializate pentru acest tip de caz).

� transfer – în cadrul aceleaşi instituŃii specializate se realizează un transfer al cazului de la un birou/serviciu către un alt birou/serviciu specializat pe acel tip de caz. Aceste situaŃii sunt întâlnite frecvent în cadrul instituŃiilor care oferă o multitudine de servicii specializate pentru acelaşi tip de clienŃi (ex.: Serviciul public specializat pentru protecŃia drepturilor copilului – DirecŃia Generală pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului – instrumentează diferite cazuri de copii aflaŃi în dificultate, dar modalităŃile specifice de intervenŃie sunt organizate pe birouri şi servicii; astfel, dacă în prealabil un caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat către serviciul “Alternative de tip familial” pentru instituirea unei măsuri alternative de ocrotire).

Pe lângă aceste patru mari modalităŃi de referire a unui caz, mai există şi alte situaŃii

în care cazurile sunt reclamate de către vecini, rude sau alte persoane apropiate clientului. În aceste situaŃii, este recomandat ca asistentul social să precizeze în cadrul acestui item orice informaŃie relevantă. InformaŃii privind beneficiarul – Se vor completa date de identificare ale beneficiarului, precum şi domiciliul stabil şi în fapt al acestuia. De cele mai multe ori, clienŃii deŃin un număr de telefon personal la care pot fi contactaŃi, dar în cazurile în care acest lucru nu se aplică este recomandat a se nota numărul de telefon al unei persoane de referinŃă a clientului, al unei rude, sau al unui vecin. InformaŃii generale despre caz - Orice persoană care solicită intervenŃia serviciilor publice specializate sau a organizaŃiilor neguvernamentale pentru o situaŃie problematică reprezintă un potenŃial client. Astfel, momentul deschiderii cazului trebuie să cuprindă şi informaŃii generale despre caz, privind natura problemei şi structura familiei clientului. Aceste din urmă informaŃii sunt utile asistenŃilor sociali pentru o mai bună organizare a resurselor necesare pentru un anumit tip de intervenŃie. De cele mai multe ori apar situaŃii în care asistentul social trebuie să acŃioneze în regim de urgenŃă şi atunci, orice informaŃie privind sistemul familial de resurse al clientului poate reprezenta o resursă foarte importantă în intervenŃie. Data deschiderii cazului – Se va completa data la care a fost deschis cazul pentru instrumentare. În cele mai multe cazuri, această dată este diferită faŃă de momentul referirii. Cu toate acestea, există situaŃii când cazul este deschis în acelaşi moment când a fost preluat (ex. cazuri de abuz asupra copilului, copiii străzii, nou născuŃi abandonaŃi, etc.).


-19-

Asistentul social care a preluat cazul - Orice instrument folosit în asistenŃa socială cuprinde date de identificare ale asistentului social care instrumentează cazul şi ale instituŃiei care oferă aceste servicii. Completarea acestor date este necesară în primul rând pentru delimitarea responsabilului în instrumentarea cazului, dar şi pentru istoricul social al clientului, atunci când se va completa istoricul relaŃiilor cu serviciile publice specializate şi/sau ONG-uri.

2. Fişa de evaluare iniŃială Fişa se completează după ce cazul a fost deschis. Este un instrument important în dosarul cazului deoarece conŃine informaŃii cu caracter general obŃinute în primele momente după deschiderea cazului şi din primele întrevederi cu beneficiarul. I. Date personale

Nume prenume, data şi locul naşterii - Se completează datele beneficiarului din actele de stare civilă.

Stare civilă/Statutul juridic � Pentru adulŃi se completează situaŃia stării civile (necăsătorit, căsătorit, divorŃat,

văduv); � Pentru copil se precizează situaŃia juridică (declarat abandonat prin sentinŃă civilă,

tutelă sau curatelă pentru una din situaŃiile: părinŃii sunt decedaŃi, declaraŃii judecătoreşti decedaŃi, declaraŃi judecătoreşti dispăruŃi, decăzuŃi din drepturi părinteşti, părinŃi necunoscuŃi sau puşi sub interdicŃie (Codul Familiei). Studii - În urma consultării actelor de studii, se completează cu date privind ultimul

nivel de studii absolvit. OcupaŃia – Dacă beneficiarul are un loc de muncă se va completa funcŃia pe care o

deŃine acesta la momentul completării fişei (adeverinŃa de salariat poate fi document la dosar); în cazul în care beneficiarul nu este angajat se va preciza statutul său: şomer sau fără ocupaŃie.

Domiciliul - Se completează corect domiciliul din actul de identitate şi, în situaŃia în care acesta nu coincide cu domiciliul în fapt, vor fi menŃionate ambele adrese.

Etnie - Se va preciza etnia declarată de beneficiar; este relevant acest tip de informaŃie pentru demersul de intervenŃie implementat de asistentul social în rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de valori şi al culturii specifice etniei beneficiarului. II. Starea de sănătate

Istoric medical - Se vor înregistra afecŃiunile mai grave (acute sau cronice) de care beneficiarul a suferit până la momentul evaluării. Se vor specifica şi antecedente medicale din familie: afecŃiuni cronice sau genetice avute de către membrii familiei beneficiarului.

Starea de sănătate prezentă - Dacă starea de sănătate a beneficiarului este bună se va completa cu expresia clinic sănătos, iar dacă suferă de o afecŃiune se va specifica diagnosticul şi alte informaŃii obŃinute din certificatul medical de sănătate. Este recomandat ca asistentul social să solicite un act medical doveditor, indiferent de starea de sănătate a beneficiarului.

Profil psihologic - Se completează cu informaŃii obŃinute din fişa de evaluare psihologică, fişa de examinare psihiatrică, rapoarte de evaluare completate de specialişti în domeniu. În situaŃia în care beneficiarul nu a fost evaluat psihologic până la momentul


-20-

completării fişei, asistentul social poate înregistra informaŃii generale privind comportamentul acestuia. III. Istoricul social

Se descriu evenimentele importante din viaŃa clientului, prezentate în ordine cronologică, precum şi aspecte care au relevanŃă pentru analiza situaŃiei de criză existente.

Aspecte privind mediul de viaŃă Asistentul social va completa acest item cu informaŃii privind starea materială a clientului (locuinŃă, utilităŃi, proprietăŃi), situaŃia financiară (venituri permanente sau ocazionale), gradul de independenŃă socială (autonomie socială, resurse, sprijin). De asemenea, se vor preciza informaŃii despre sistemul de relaŃii personale ale clientului.

Concluzii şi recomandări În funcŃie de datele obŃinute despre beneficiar, asistentul social va rezuma informaŃiile despre situaŃia clientului şi va recomanda paşi de acŃiune pentru etapele următoare ale intervenŃiei.

Data - Se va consemna data la care se completează fişei de evaluare.

3. Ancheta socială

Realizată de asistentul social - Se va completa cu numele asistentului social care întocmeşte ancheta socială.

Locul şi data - Se vor preciza locul (ex: domiciliul clientului) şi data completării anchetei sociale.

Persoane prezente - Se vor înregistra numele şi prenumele tuturor persoanelor prezente la întocmirea anchetei sociale. Acest lucru este important deoarece orice persoană prezentă poate reprezenta atât o sursă de informare cât şi o garanŃie pentru veridicitatea informaŃiilor prezentate.

Scopul - Va fi înregistrat scopul pentru care ancheta socială este efectuată (ex.: Reintegrarea copilului în familia naturală). Este important să se păstreze coerenŃa între scopul întocmirii anchetei sociale, modalitatea prezentării informaŃiilor pe parcursul anchetei sociale şi recomandările finale.

Date de identificare a beneficiarului Nume prenume, data şi locul naşterii - Se completează datele beneficiarului din

actele de stare civilă. Stare civilă/ Statutul juridic � Pentru adulŃi se completează situaŃia stării civile (necăsătorit, căsătorit, divorŃat,

văduv); � Pentru copil se precizează situaŃia juridică (declarat abandonat prin sentinŃă civilă,

tutela sau curatela pentru una din situaŃiile: părinŃii sunt decedaŃi, declaraŃi judecătoreşti decedaŃi, declaraŃi judecătoreşti dispăruŃi, decăzuŃi din drepturi părinteşti, părinŃi necunoscuŃi sau puşi sub interdicŃie (Codul Familiei).

Studii În urma consultării actelor de studii, se completează cu date privind ultimul nivel de studii absolvit.

OcupaŃia Dacă beneficiarul are un loc de muncă se va completa funcŃia pe care o deŃine acesta la momentul completării fişei (adeverinŃa de salariat poate fi document la dosar); în cazul în care beneficiarul nu este angajat se va preciza statutul său: şomer sau fără ocupaŃie.

Domiciliul Se completează adresa din actul de identitate şi, în situaŃia în care domiciliul legal nu coincide cu domiciliul în fapt, vor fi menŃionate ambele adrese.

Etnie Se va preciza etnia declarată de beneficiar; este relevant acest tip de informaŃie pentru demersul de intervenŃie implementat de asistentul social în rezolvarea cazului


-21-

respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de valori şi al culturii specifice etniei beneficiarului.

Religie Se va preciza religia declarată de beneficiar; este relevant acest tip de informaŃie pentru demersul de intervenŃie implementat de asistentul social în rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de valori şi al culturii specifice religia beneficiarului.

Date despre familie - Vor fi înregistrate datele despre mama (soŃie) şi despre tata (soŃ) din actele de stare civilă (certificat de naştere, B.I., adeverinŃă de la locul de muncă, carte de identitate, etc.) – vezi itemul anterior.

Date despre copiii din familie - Vor fi înregistrate datele cu privire la copiii familiei conform structurii din tabel.

Nume şi prenume şi Data naşterii - Vor fi notate numele şi prenumele copiilor, respectiv datele lor de naştere din actele de identitate.

OcupaŃie � Pentru situaŃia în care copilul este şcolar se va preciza nivelul de şcolarizare (ex:

preşcolar, şcolar - clasa în care se află copilul). � Pentru situaŃia în care copilul are un loc de muncă poate fi menŃionată instituŃia şi

funcŃia deŃinută în cadrul acesteia. Locul unde se află copilul: familie/instituŃie – Se precizează dacă copilul este

instituŃionalizat sau nu – astfel trebuie completat cu “familie” dacă copilul se află în familie sau “instituŃie” (numele instituŃiei) dacă copilul se află în instituŃie.

ObservaŃii - va cuprinde informaŃii relevante despre fiecare copil (ex: starea de sănătate, de câte ori a repetat un an şcolar, dacă a fost instituŃionalizat sau nu).

Date despre alte persoane care locuiesc la aceeaşi adresă - Vor fi înregistrate toate celelalte persoane care locuiesc la aceeaşi adresă cu beneficiarul (unchi, mătuşă, bunici, prieteni, etc.). Se vor completa câmpurile din tabel cu numele şi prenumele acestor persoane, vârsta, starea civilă (căsătorit, necăsătorit, despărŃit în fapt, divorŃat, văduv, etc.) şi ocupaŃia fiecăruia (ex: şomer, pensionar, şcolar, preşcolar, etc.).

Istoricul social al beneficiarului - În cadrul istoricului social al beneficiarului vor fi prezentate sub formă narativă în ordine cronologică evenimente, fapte semnificative din viaŃa acestuia. Ex.: Copilul X provine dintr-o familie legal constituită, fiind al ...copil al celor doi soŃi Y. Naşterea a fost naturală, la termen, nou născutul fiind dezvoltat normal pentru vârsta sa. Pe parcursul dezvoltării sale nu s-au înregistrat probleme grave de sănătate. În prezent, este elev în clasa a ....Şcoala... are o relaŃie bună cu colegii şi rezultate bune la învăŃătură, conform caracterizării dirigintelui şi profesorilor. Pe data de ....... a fost instituŃionalizat în CP..... unde este vizitat periodic de părinŃi.

Starea de sănătate – Se vor înregistra afecŃiunile mai grave (acute sau cronice) de care beneficiarul a suferit până la momentul evaluării. Se vor specifica şi antecedente medicale din familie: afecŃiuni cronice sau genetice avute de către membrii familiei beneficiarului. Dacă starea de sănătate a beneficiarului este bună se va completa cu expresia clinic sănătos, iar dacă suferă de o afecŃiune se va specifica diagnosticul şi alte informaŃii obŃinute din certificatul medical de sănătate. Este recomandat ca asistentul social să solicite un act medical doveditor, indiferent de starea de sănătate a beneficiarului.

SituaŃia materială/financiară


-22-

LocuinŃa - Asistentul social va trebui să urmărească mai multe aspecte privind locuinŃa, cum ar fi: numărul de camere, câte persoane locuiesc în aceeaşi casă, dacă locuinŃa este proprietate personală sau nu, dacă starea de igienă este corespunzătoare, dacă este dotată cu electricitate, apă curentă, încălzire, telefon. În formularul de anchetă socială toate aceste informaŃii pot fi înregistrate prin bifare – acolo unde este cazul.

SuprafaŃa de teren cultivată (tipul culturii) - se va înregistra doar aria de teren cultivată din suprafaŃa totală de teren pe care beneficiarul o are în proprietate sau o deŃine; foarte important pentru beneficiarii din mediul rural este să se menŃioneze tipul culturilor (ex: porumb, cartofi, grâu, secară, orz).

Animale - vor fi înregistrate animalele din gospodăria beneficiarului (ex: ovine, bovine, cabaline, etc.)

Alte proprietăŃi - se referă la alte bunuri aflate în proprietatea beneficiarului (ex: maşini agricole, căruŃă cu cai, alte spaŃii de locuit, etc.).

Venituri stabile - vor fi înregistrate doar veniturile permanente, cum ar fi: salarii, pensii, indemnizaŃia de şomaj, ajutorul de şomaj, alocaŃia copiilor, pensie de urmaş, alte îndemnizaŃii, etc.

Venituri ocazionale - vor fi menŃionate câştigurile din diferite activităŃi prestate de membri familiei (ex: munca sezonieră, vânzarea diferitelor produse agricole, munca în străinătate a unui frate sau părinte, etc.)

RelaŃiile în familie şi comunitate RelaŃii în familie - Vor fi notate aspecte referitoare la relaŃiile dintre membrii familiei -

aspecte observate în timpul vizitelor în familie ale asistentului social sau constatate de acesta din discuŃiile cu membrii comunităŃii. Vor fi vizate relaŃiile dintre mamă şi tată, dintre părinŃi şi copii, dintre fraŃi, relaŃiile cu alte persoane care locuiesc în aceeaşi casă, relaŃiile cu familia lărgită.

Este recomandat ca asistentul social să insiste în evaluarea acelor tipuri de relaŃii relevante pentru rezolvarea cazului (ex. Atitudinea mamei faŃă de copil).

RelaŃiile în comunitate - Asistentul social va evalua relaŃiile beneficiarului cu vecinii, alte persoane din comunitate şi instituŃii (tipul relaŃiilor, reciprocitate, intensitate, implicare, etc.).

În cazul în care se întocmeşte ancheta socială pentru un elev se va urmări gradul de adaptare şcolară, cât şi relaŃiile acestuia cu profesorii şi colegii. Este recomandat ca asistentul social să insiste pe acele relaŃii care ar putea reprezenta o resursă pentru rezolvarea cazului.

ObservaŃii - În cadrul acestei rubrici se vor nota aspecte semnificative pentru rezolvarea cazului.

Concluzii şi recomandări - Asistentul social care efectuează ancheta socială va realiza o sinteză a informaŃiilor culese în raport cu scopul anchetei, urmată de recomandări care vizează şi planul de intervenŃie/permanenŃă.

4. Planul de servicii

Planul de servicii este documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor si a prestaŃiilor pe baza evaluării psihosociale.

SPAS sau persoanele cu atribuŃii de asistenŃă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ – teritorială în care locuieşte posibilul beneficiar realizează planul de servicii. SPAS desemnează responsabili de caz din cadrul propriei instituŃii sau din cadrul organismului privat autorizat (OPA), cu


-23-

precădere din cadrul instituŃiei/organismului care a început instrumentarea cazului. Planurile de servicii trebuie sa fie supuse aprobării primarului, prin dispoziŃie.

Membrii echipei şi instituŃia din care provin se completează cu numele şi prenumele tuturor profesioniştilor care au contribuit la elaborarea Planului de servicii, care pot fi din aceeaşi instituŃie cu responsabilul de caz prevenire sau nu. Pentru profesioniştii care lucrează în alte instituŃii şi care au participat la elaborarea Planului de servicii se va înscrie denumirea instituŃiei la care sunt angajaŃi. Pentru profesioniştii care lucrează cu contract de muncă parŃial sau cu detaşare în aceeaşi instituŃie cu responsabilul de caz prevenire se vor înscrie ambele instituŃii.

ConŃinutul unui plan de servicii cuprinde informaŃii referitoare la servicii: • Tipuri de servicii care urmează să fie oferite (protecŃia copilului; educaŃie;

asistenŃă medicală; reabilitare; altele) • InstituŃiile responsabile • Obiectivele generale ale serviciilor • Data de începere • Perioada de desfăşurare • Responsabilul de caz-persoana responsabilă • si informaŃii referitoare la prestaŃii:

• Tipul prestaŃiei ce urmează să fie acordată • Cuantumul prestaŃiei • Autoritatea locală responsabilă • Data de începere • Perioada de acordare

Tipul prestaŃiei se va înscrie denumirea exactă a prestaŃiei. PrestaŃiile pot fi în

bani sau în natură şi cuprind alocaŃiile pentru copii, alocaŃiile familiale (complementară şi monoparentală), venitul minim garantat, alte ajutoare speciale (de exemplu, asigurarea transportului la şcoală, centru de zi sau tratament) şi altele. Acestea sunt acordate de primării, direcŃiile de dialog şi solidaritate socială, alte instituŃii publice centrale şi locale, OPA etc., pe care responsabilul de caz prevenire trebuie să le contacteze pentru a constata eligibilitatea copilului şi familiei şi pentru a verifica modul de furnizare a acestora. În situaŃia în care responsabilul de caz prevenire constată că familia şi/sau copilul în cauză au dreptul la o anume prestaŃie, el trebuie să sprijine familia în demersurile sale de obŃinere a dreptului respectiv (de exemplu, să contacteze autoritatea sau organizaŃia care furnizează prestaŃia în cauză, să sprijine familia la întocmirea documentaŃiei necesare, să însoŃească familia atunci când consideră că acest lucru este necesar etc.). Cuantum/cantitate se va înscrie suma corespunzătoare prestaŃiilor în bani, respectiv cantitatea produselor corespunzătoare prestaŃiilor în natură. Responsabilul de intervenŃie este profesionistul care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecŃiei drepturilor copilului (în cazul în care beneficiarul este un copil); persoana responsabilă este profesionistul care răspunde de realizarea serviciilor furnizate de alte sisteme (sănătate, educaŃie etc.). ObservaŃii se vor înscrie motivele pentru care nu s-au îndeplinit obiectivele.

5. Fişa de monitorizare servicii


-24-

Este instrumentul prin care se înregistrează continuu ceea ce se întâmplă pe

parcursul implementării unui plan de intervenŃie sau servicii. În funcŃie de efectul intervenŃiei asupra contextului de viaŃă al persoanei asistate, asistentul social va decide dacă continuă, modifică sau opreşte acŃiunile prevăzute în aceste planuri.

Dacă avem în vedere că monitorizarea urmăreşte a) calitatea serviciilor; b) gradul de satisfacŃie a beneficiarului; c) respectarea standardelor de performanŃă şi calitate; d) gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate la nevoile beneficiarului; f) existenŃa resurselor necesare - atunci fişa de monitorizare trebuie să extragă aceste lucruri.

SituaŃia iniŃială – se descrie locul unde se afla beneficiarul la preluarea cazului (numele şi adresa instituŃiei sau a familiei).

SoluŃia găsită – este descrisă măsura luată sau programul în care a fost inclus şi cine îl furnizează, de la ce dată, etc.

Starea de sănătate – se notifică ultimele evaluări medicale sau tratamentele urmate şi/sau recomandate de un medic.

Calitatea interacŃiunilor cu familia – modalităŃile prin care s-a păstrat relaŃia cu familia naturală – vizite, convorbiri telefonice.

ObservaŃii – orice alte situaŃii care pot influenŃa atingerea obiectivelor. Propuneri – se propune de către asistentul social una din variantele prezentate,

avându-se în vedere toate notificările de până acum.

6. Fişa de închidere a cazului

Fişa de închidere a cazului reprezintă ultimul instrument pe care asistentul social îl utilizează în instrumentarea unui caz. Asistentul social hotărăşte închiderea cazului atunci când au fost atinse scopul şi obiectivele planului de intervenŃie.

Nume şi prenume, data şi locul naşterii – Aceste date se vor completa de către asistentul social din actele de stare civilă ale beneficiarului.

Domiciliul - se va completa domiciliul în fapt al beneficiarului. Data deschiderii cazului – Asistentul social va prelua informaŃia din fişa de

deschidere a cazului. Motivul deschiderii – Fişa de închidere a cazului reprezintă o imagine finală a

modalităŃii de intervenŃie a asistentului social în demersul de rezolvarea a situaŃiei de criză în care s-a aflat clientul. Din aceste considerente, prin prezentarea motivului deschiderii cazului, se poate evalua coerenŃa dintre problema existentă, scopul şi obiectivele intervenŃiei şi modalitatea de închidere.

Modalitatea de închidere a cazului – Este determinată de modul în care clientul şi intervenŃia asistentului social au evoluat pe tot parcursul instrumentării cazului. • Dacă această evoluŃie a fost convergentă către direcŃia de acŃiune stabilită în planul

de permanenŃă, închiderea cazului se realizează conform planului de permanenŃă. • Referire – InstituŃia care a deschis cazul, după ce s-a instrumentat cazul dar pe

parcurs situaŃia problematică nu este de competenŃa domeniului în care îşi desfăşoară activitatea, asistentul social referă cazul către o instituŃie specializată. Referirea se realizează de cele mai multe ori printr-o adresă oficială, care cuprinde pe lângă datele de identificare a clientului şi o sumară analiză şi diagnosticare a problemei. (ex.: lucrătorul social comunitar instrumentează un caz de prevenire a abandonului de copii dar pe parcursul procesului se semnalează o situaŃie de abuz fizic al copilului)


-25-

• Transfer – În cadrul aceleaşi instituŃii specializate se realizează un transfer al cazului de la un birou/serviciu către un alt birou/serviciu specializat pe acel tip de caz. Aceste situaŃii sunt întâlnite frecvent în cadrul instituŃiilor care oferă o multitudine de servicii specializate pentru acelaşi tip de clienŃi (ex.: Serviciul public specializat pentru protecŃia drepturilor copilului – DirecŃia Generală pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului – instrumentează diferite cazuri de copii aflaŃi în dificultate, dar modalităŃile specifice de intervenŃie sunt organizate pe birouri şi servicii; astfel, dacă în prealabil un caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat către serviciul “Alternative de tip familial” pentru instituirea unei măsuri alternative de ocrotire).

• Pe lângă aceste trei modalităŃi de închidere a unui caz, mai există şi alte situaŃii în care cazurile sunt închise din motive neprevăzute în planul de intervenŃie al clientului (decesul clientului, plecarea din Ńară). În aceste situaŃii, este recomandat ca asistentul social să precizeze în cadrul acestui item orice informaŃie relevantă. SituaŃia la închiderea cazului - Se vor preciza aspecte deosebite despre caz,

îndeosebi în situaŃia în care cazul este închis cu altă opŃiune decât cea conform planului de permanenŃă. Este necesar a se preciza informaŃii despre beneficiar pe care asistentul social/instituŃia care va prelua cazul să le ia în considerare în demersul de instrumentare a cazului.

Data închiderii cazului - Este data când se completează fişa şi coincide cu momentul în care supervizorul decide împreună cu asistentul social să închidă cazul. 7. Contractul de furnizare de servicii sociale

Documents

CAPITOLUL 2 PROCESUL FURNIZĂRII SERVICIILOR ... - … si... · Proiect finantat PHARE CAPITOLUL 2 ... Primul pas în managementul serviciilor de îngrijire este acela de a informa