Capitolul 8

Capitolul 8 INTERNET – RETEA DE COMUNICATIE

PENTRU INTREPRINDEREA COMERCIALA

Obiective:

Dupa studierea acestei teme veti fi în masura sa:

• întelegeti cum functioneaza reteaua INTERNET; • notiunea de comert electronic; • cunoasteti tipurile de comert electronic; • cunoasteti diferite protocoale de comert electronic.

CUPRINS

8.1.Internet - concept si istoric 8.2. Componente ale retelei INTERNET 8.3. Functiona rea retelei Internet 8.4.Intrane t si Extranet 8.5.Aplicatii Internet 8.6.Come rtul electronic

8.6.1.Comertul electronic – concepte si caracteristici

8.6.2.Tipuri de comert electronic

8.6.3. Reguli sau protocoale de comercializare

8.7.Întrebari recapitulative

Sisteme informatice în comert

INTERNET – RFETEA DE COMUNICATIE PENTRU

INTREPRINDEREA COMERCIALA Fiecare din secolele precedente a fost dominat de o anumita

tehnologie care a marcat dezvoltarea societatii umane. Secolul XX este dominat de tehnologiile legate de colectarea, prelucrarea si distribuirea informatiei. Printre realizarile de mare importanta, enumeram instalarea retelelor telefonice mondiale, inventarea radioului si a televiziunii, crearea expansiunea nemaivazuta a industriei de calculatoare, lansarea satelitilor de comunicatii.

Datorita progresului tehnic rapid, domeniile de mai sus tind sa se întrepatrunda, sa se interconditioneze si sa-si subordoneze eforturile minimizarii diferentelor de timp care apar în colectarea, transportul, stocarea si prelucrarea informatiei. Organizatii cu sute de birouri raspândite pe o arie geografica larga, pot sa -si contacteze cu rapiditate sucursalele din cele mai îndepartate locuri. Cresterea posibilitatilor de colectare, prelucrare si distribuire a informatiei atrage dupa sine o cerere pentru o prelucrare si mai sofisticata a informatiei. Subordonata acestei necesitati este si aparitia Internetu-ului. Aparuta din nevoia de comunicare Internet-ul devine un factor activ de transformare a lumii în care traim. Ca urmare a impactului Internet-ului s-a schimbat modul de comunicare, tipurile de tranzactii, modul de desfasurare a muncii si chiar a jocurilor pentru copii mai tineri sau mai vârstnici.

. 8.1. Internet - concept si istoric Internet-ul este privit ca o „retea de retele” ca urmare a faptului ca mai

multe retele diferite conduse si gestionate de mai multe organizatii sunt interconectate pentru a forma INTERNET. El reprezinta, de asemenea, un mediu informational si de calcul cu o multitudine de servicii si resurse, baze de date, biblioteci etc., fiind un instrument ce ofera acces la cantitati mari de informatii din întreaga lume. Dat fiind ca scopul sau esential este acela al asigurarii transportului de date, Internet-ul este considerat domeniul protocoalelor si sistemelor de operare.

Internet-ul poate fi definit ca: multimea tuturor retelelor IP interconectate; colectia a milioane de calculatoare gazda atasate; comunitatea mai multor zeci de milioane de utilizatori.

Geneza Internet-ului este practic imposibil de localizat în timp. Originile retelei INTERNET trebuiesc cautate în rapoartele catre Rand Corporation ale lui Paul Baran1, care, la începutul anilor ’60, a intuit si a 1 Platon, Thierry - Inceputurile Internetului, revista Planeta lnternet, nr. 1/1996, p. 18-1 9

Capitolul 8 prefigurat pentru prima data posibilitatea construirii unei retele de transmisii de date. De a lungul timpului INTERNET-ul a înregistrat o evolutie exploziva astfel încât acum toti specialistii accepta ideea ca ea a capatat dimensiuni mondiale. Momentele mai importante în evolutia acestei retele sunt evidentiate în diagrama din figura 8.1.

Daca privim Internet-ul ca "o retea de retele", în care fiecare subsistem de retele având propria sa origine si fiind constituit pentru a ajuta la definirea scopului si dimensiunii Internet-ului, vom întelege de ce nu se poate identifica cu precizie anul crearii internetului.

Anii ’60 - Începuturi • ’60 – P. Baran – retea transmisii date; • ’65 – Primul proiect de retea experimentala DARPA

(Defence Advanced Research Projects; • ’66 – Prima legatura între ordinatoare; • ’69 – ARPANET – retea de comunicare în care sunt

legate universitati, institutii militare si guvernamentale

Anii ‘70-’80 Expansiune • ’74 – se creeaza protocolul transportului de informatii

TCP/IP – Transport Copy Protocol /Internet Protocol ; • ’80 – Prima conexiune între retele americane si retele

europene; • ’83 – TCP/IP devine protocol oficial;

Anii ‘90 Mondializare • ’90 – 3000 de retele cu 200000 computere;

• ’97 – peste 68 mil. utilizatori; servere de comert In ternet (90% din marile companii au site comercial, crestere a tranzactiilor cu 400%); sisteme de gestiune a site-urilor Web; servere de aplicatii Internet; programe si instrumente de programare puternice (Java);

Fig. 8.1. Momente semnificative ale evolutiei INTERNET-ului Sursa: Tanenbaum, A.S. – Retele de calculatoare, ed.III, Ed. Computer Press Agora, Tg. Mures, 1997, p.49 -50

Sisteme informatice în comert

La mijlocul anilor '60 se înregistreaza primele experimentarea primelor retele de calculatoare care au facilitat aparitia conceptului de “retele cu comutare de pachete”. În 1969, ARPA (Advanced Research Projects Agency – Agentia pentru proiecte de cercetare avansata) a Departamentului Apararii a S.U.A. a creat ARPANET 2 - o retea extinsa care conecta expertii din mediul universitar american si cercetatorii din centrele de cercetare ale Departamentului Apararii. Initial aceasta retea avea patru noduri la care ulterior aveau. sa se adauge si alte componente prin conectarea unor retele locale. Obiectivul a fost acela de a se realiza o retea în care sa se realizeze un transfer de mesaj de la un expeditor la un destinatar, chiar daca o parte din ea ar avea defectiuni. Partea cea mai importanta a cercetarilor pentru aceasta retea au fost realizate în cadrul universitatilor unde s-au creat (ca rezultat al unor proiecte de cercetare) si protocoalele de retea utilizate3. Aceste protocoale au devenit nucleul protocoalelor pentru Internet denumite generic TCP/IP4.

In anii '80 retelele conectate la ARPANET au continuat sa creasca ca numar, majoritatea marilor universitati, agentiile guvernamentale, muzeele, bibliotecile, mari institutii interconectându-se si utilizând setul de protocoale TCP/IP. Astfel, ARPANET a devenit coloana vertebrala (backbone) a conexiunilor între localizarile strategice majore. În 1982, ARPANet s-a unit cu reteaua militara MILNet. Totodata, si-au facut aparitia si alte re tele precum BITNET (Because It's Time Network) si CSNET (Computer Science Network). Aceste retele desi initial au functionat separat s-au conectat reteaua extinsa care a fost denumita "retea de retele" s-au INTERNET (prescurtare de la Internetwork system - sistem de interconectare de retele).

Anii '90 marcheaza o expansiune nebanuita a Internet-ului. Frecventa cu care se leaga la reteaua mondiala marile si micile companii este foarte rapida. Alaturi de acestea o multime de persoane fizice acceseaza Internet-ul prin intermediul distribuitorilor sau prin servicii familiare deja, cum ar fi CompuServe, Delphi sau America OnLine.

Desi ARPA a creat nucleul Intenetului, nu se poate vorbi de un anume proprietar sau o organizatie care sa -l conduca.

Fiind perceput ca o retea mondiala INTERNET-ul exceleaza prin multitudinea de aplicatii care stau la dispozitia utilizatorilor, aplicatii care înregistreaza pe zi ce trece o diversificare din ce în ce mai mare.

2 Advanced R esearch Projects Agency NETwork 3 setul de reguli utilizate pentru a realiza comunicarea dintre calculatoare 4 Transport Copy Protocol/Internet Protocol

Capitolul 8

8.2. Componente ale retelei INTERNET

In 1992 a fost constituita o asociatie de voluntari ISOC (Internet SOCiety), organizatie cu autoritate privind administrarea ansamblului de retele (tehnologii si strategii de viitor).

Anual ISOC alege patru componente: § IAB (Internet Architecture Board) – un consiliu care supra vegheaza

dezvoltarea si evolutia protocoalelor de retea; § IETF (Internet Engineering Task Force) – grup însarcinat cu

dezvoltarea specificatiilor care vor deveni eventual standarde; în competenta IETF intra si alocarea adreselor pentru cei care doresc sa se conecteze la Internet;

§ IESC (Internet Engineering Steering Group) – grup care are responsabilitatea stabilirii strategiilor si programelor de perspectiva ale retelei Internet;

§ IRTF (Internet Research Task Force) – grup care are în obiectiv o problematica asemanatoare cu IETF, dar ocupându-se mai mult de tehnologia interconectarii si stiinta informatiei;

§ IANA (Internet Assigned Numbers Authority) – grup care administreaza Serviciul de Nume de Domeniu (Domain Name Services).

Informatii si documentatii on-line referitoare la Internet sunt puse la dispozitie de InterNIC (International Network Information Center) creat de NSF (National Science Foundation). Toata gama de standarde, rapoarte si documente referitoare la administrarea si functionarea Internet-ului sunt oferite on -line în retea sub numele de RFC (Request For Comments), prin FTP (File Transfer Protocol) de pe server-ul ds.internic.net.

Sisteme informatice în comert

8.3. Functionarea retelei Constituit ca o retea de retele (un exemplu este redat în figura 8.2);

INTERNET-ul este format din urmatoarele tipuri de componente: § Infrastructuri:

o multimea tuturor retelelor IP interconectate; o colectia a milioane de calculatoare gazda.

§ Servicii pentru: o administrare (protocoale: TCP/IP, SMTP, IMAP etc.); o comunicarea dintre persoane pe Internet (e-mail, News,

Usenet); o comunicarea dintre calculatoare (Telnet, Ping); o difuzarea informatiei (FTP, WEB, Gopler); o cautarea informatiei (Archie, Wais).

§ Utilizatori: sute de milioane de utilizatori (numarul acestor utilizatori fiind în continua expansiune);

§ Resurse: o multimea resurselor tuturor retelelor IP interconectate; o colectia resurselor milioanelor de calculatoare gazda.

In vederea asigurarii competitivitatii orice întreprindere comerciala care doreste sa-si desfasoare afacerile utilizând mediul Internet va trebui: § sa fie prezentata prin intermediul unui site Web; § sa functioneze non-stop (cerinta impusa de prezenta pe WWW); § sa dispuna de solutii de stocare în retea pentru gestionarea

volumului urias de informatii generat;

::

: :

:WAN 2 Server poarta

LAN 1

Mainfra me

WAN 1

Server poarta

Server fisiere

LAN 2

Mainframe

Server fisiere

LAN 3

LAN 4

LAN 5

Fig. 8.2. Exemplu de arhitectura INTERNET

Capitolul 8 § sa mentina un contact permanent cu clientii, partenerii, furnizorii si

angajatii; § sa utilizeze solutii fiabile pentru aplicatii în masura sa asigure o

permanenta functionare; § disponibilitate, scalabillitate, performanta si securitate.

8.4. Intranet si Extranet

8.4.1. Intranet

Societatile informatizate din ziua de azi sunt puse în fata unei mari provocari tehnologice, generata de expandarea numarului de aplicatii în conditiile unei infrastructuri existente. In plus se pune problema unei insuficiente de standarde tehnologice la nivelul întreprinderilor comerciale, echipamentele si aplicatiile fiind distribuite pe departamente, greu de centralizat si corelat. Devine astfel foarte necesara dezvoltarea unui sistem intranet.

Intranet este reteaua de firma care permite comunicarea între utilizatorii individuali si departamentele componente printr-o interfata comuna tuturor platformelor numita browser. In mod empiric Intranetul poate fi definit ca fiind tehnologia Internet utilizata într-o organizatie pentru a facilita comunicarea si accesul la informatii. Intranet-ul este un mecanism integrat pentru utilizatori, procese si informatii din cadrul unei întreprinderi comerciale.

Categoriile de informatii ce pot fi gasite pe Intranet sunt foarte variate si sunt, de regula, legate de specificul întreprinderii comerciale. Acestea pot fi:

• aplicatii; • modele de documente financiar-contabile; • scrisori de afaceri; • stiri de uz general si specific; • politici de firma; • manuale, documentatii, etc.

Utilizatori. Tipurile de utilizatori existente pe un Intranet difera de la o organizatie la alta. In general sunt angajatii întreprinderii comerciale.

In principal, utilizatorii sunt împartiti in trei categorii: cei care introduc si prelucreaza informatiile (authors), cei care utilizeaza informatia (users), furnizori de informatii (providers).

In functie de modul de Iucru, utilizatorii se pot grupa în: • utilizatori individuali; • grupuri de lucru; • echipe de lucru; • departamente (marketing, financiar, personal, tehnic, etc.).

Sisteme informatice în comert Toate tipurile de utilizatori au un scop comun - accesarea informatiilor partajate ale Intranet-ului.

Modelul de referinta Intranet. Privit ca un mediu integrat Intranet-ul trebuie creat si privit în dependenta cu Informatiile (ce trebuiesc partajate), serviciile si mecanismele existente. In figura 6.5. este evidentiat un model Intranet. Modelul de referinta este alcatuit din:

• mecanisme – care conlucreaza la satisfacerea celor trei tipuri distincte de utilizatori (utilizatori finali, furnizori de informatii si prelucratorii de informatii);

• servicii – care reflecta cerintele, nevoile întreprinderii comerciale, faza de dezvoltare, etc.;

• informatiile partajabile – care trebuiesc puse la dispozitia utilizatorilor.

Integrarea acestor servicii, mecanisme si informatii partajabile este conditia de baza care va permite partajarea completa a informatiilor in cadrul oricarei întreprinderi comerciale.

Avantajele utilizarii Intranet-ului. Ele ar putea cuprinde, în general, urmatoarele:

• managementul si suportul unui numar mare de utilizatori; • securitate; • conectarea utilizatorilor la informatiile de care au nevoie; • prevenirea supraîncarcarii informationale; • asigurarea managementului si integritatii informatiei; • help-uri on -line; • scaderea redundantei retelei; • utilizare usoara pentru nespecialisti sau începatori; • permanente îmbunatatiri ale software -urilor client; • reducerea costurilor; • productivitate mai mare, printr-un acces mai bun la

informatie; • cresterea competitivitatii.

Din punctul de vedere al serviciilor pe care le ofera Intranetul prezinta urmatoarele avantaje:

• utilizarea de protocoale si standarde deschise - avantaj ce permite interoperabilitatea dintre aplicatii;

• acces restrictionat la aplicatii - cum ar fi autentificarea utilizatorilor, certificate, protocoale de securitate, firewall-uri;

• interfata utilizator pentru toate aplicatiile - utilizatorul având nevoie de un minim de cunostinte pentru a putea lucra;

• independenta fata de platforme - cum ar fi Windows 3.x, Windows 98, Windows NT, Windows 2000, Windows XP, Linux, aplicatiile fiind facute o data si rulate oriunde;

Capitolul 8

• independenta fata de bazele de date - serviciile Intranet putând interactiona cu sistemele existente de baze de date, cu depozite de date, cu departamente de stocare a datelor, prin interogari dinamice;

• scalabilitate - serviciile Intranet pot fi scalate în functie nivelul de complexitate al afacerilor cerute de utilizatori si pe masura cresterii numarului de utilizatori;

• robustete – deoarece utilizeaza instrumente de dezvoltare robuste care ruleaza pe servere robuste;

• varietate de formate de lucru - cum ar fi text, grafice, sunete, video;

• cost mic - eficienta mare. Aplicatii pentru intranet. Numarul de aplicatii pentru Intranet este în

continua crestere. Un deziderat al celor care dezvolta acest tip de retele este acela de a putea beneficia în permanenta de dezvoltarile aplicatiilor (care înregistreaza o rapiditate accentuata), pastrând în acelasi timp avantajele unei arhitecturi planificate. Categoriile de aplicatii sunt reprezentate de:

• aplicatii software care asigura buna functionare a serverelor Intranet. Exemplu SiteScope;

• utilitare pentru monitorizarea activitatii aplicatiilor pe intranet, ca de exemplu WebCast 2.1 (dezvoltat de NetScout Systems Inc.) care monitorizeaza nivelul serviciilor ce utilizeaza aplicatii critice si permite managerilor de retea sa asocieze problemele aparute cu anormalitati în retea, în servere sau în aplicatii;

• utilitare pentru monitorizarea traficului în retea cum ar fi: FireProof 1.3 (produs de RADware Inc.) sau Central Dispatch (Resonate Inc.);

• utilitare pentru management Intranet cum ar fi: Data Harmony (dezvoltat de Data Harmony Inc.), HP OpenView Observator (dezvoltat de Hewlett-Packard & Co.), D1 -Driver (dezvoltat de ISV Dimensional Insight), NextPoint S3 2.0 (NextPoint Networks), Commander (Resonate Inc.) etc.

8.4.2. Extranet Extranet-ul este cel de al treilea val al evolutiei retelelor, dupa

Internet si Intranet. El poate fi definit ca o retea de colaborare care utilizeaza tehnologia Internet pentru a lega producatorii de beneficiari (clienti), sau pentru a realiza alte afaceri care au scopuri comune sau ca o modalitate de utilizare a tehnologiilor Internet în vederea conectarii resurselor informationale a mai multor organisme între care exista legaturi de colaborare.

Ca urmare extranetul poate fi privit ca:

Sisteme informatice în comert

• parte a Intranet-ului întreprinderii comerciale, care este accesibila si altor companii;

• o conexiune de colaborare pe Internet între anumite companii, o intersectie de Intranet-uri. Informatia poate fi accesibila doar partilor colaboratoare sau poate fi accesata public. Aplicatiile pentru extranet. Aplicatiile pentru extranet pot fi:

• grupuri de lucru (groupware) ale unor companii care dezvolta programe de aplicatii comune;

• grupuri de stiri private ale unor companii colaboratoare, utilizate pentru schimburi de idei, experiente etc.;

• managementul si controlul proiectelor unor companii care fac parte din proiecte de lucru comune;

• cataloage cu produse accesibile doar pentru unele grupuri de clienti;

• programe de instruire sau alte materiale educationale, care sunt dezvoltate si partajate de companii. Accesul la extranet. Strategia de control a accesului la extranet face

referire la: • ldentitatea utilizatorului în extranet:

o Daca vorbim despre un extranet B2B :(Business-to-Business), utilizatorii acestuia vor fi diferitele persoane care acceseaza extranetul direct de la sediul clientilor. Fiecare grup de utilizatori (specialisti IT, manageri sau alte tipuri de personal) va trebui sa se bucure de un acces care sa raspunda nevoilor specifice;

o Daca vorbim despre un extranet B2C (Business-to-Customers), cum ar fi un site e-commerce, atunci utilizatorii acestuia vor fi consumatorii directi.

o Alti utilizatori ai extranetului pot fi "utilizatorii in house", cei care muncesc la domiciliu, care la rândul lor pot fi angajati ai unei corporatii la d iverse departamente.

• Rolurile si sarcinile care pot fi desemnate în cadrul extranetului sunt:

o Extranet manager - care îndeplineste urmatoarele sarcini: crearea unui serviciu pentru relatiile cu clientii - CSR (Customer Service Reprezentatives); stergerea CSR; schimbarea parolelor CSR si stergerea conturilor clientilor; modificarea parolelor clientilor; suspendarea si desemnarea privilegiilor clientilor; monitorizarea activitatii clientilor în cadrul extranetului;

o Customer manager cu atributiuni legate de accesarea paginilor privilegiate destinate clientilor si monitorizarea

Capitolul 8

activitatii în cadrul propriei societati; o Customer user care are atributiuni legate de accesarea

paginilor destinate clientilor; o Utilizator care are posibilitatea de a schimba oricând pa rola

de accesare a contului ce i-a fost desemnat în cadrul extranetului.

Singura diferenta reala dintre un extranet, un intranet si Web-ul public este modul si timpul în care utilizatorii pot accesa site-ul. Daca intranet-urile sunt disponibile în cadrul unor retele private, extranet-urile sunt disponibile în acest format numai ocazional. De aceea se impune securizarea sistemelor.

8.5. Aplicatii Internet De-a lungul timpului, Internet-ul a oferit utilizatorilor sai patru aplicatii

principale: • Posta electronica (e-mail) care înregistreaza un nivel foarte mare de

utilizatori. Ca facilitate, ea a existat din primele zile ale precursorului Internet-ului, ARPANET. Foarte multi utilizatori apeleaza la aceasta facilitate si considera posta electronica, principalu l lor mijloc de dialog cu lumea exterioara, net superior telefonului si postei obisnuite. Internet-ul ofera programe de posta electronica, practic pe orice tip de calculator.

• Grupurile de stiri (usenet) care sunt colectivitati specializate pe un anumit domeniu, si în care utilizatorii cu un anumit interes comun pot sa faca schimb de mesaje. Exista mii de grupuri de stiri, organizate pe subiecte tematice din domeniile tehnice sau nontehnice, stiintei, divertismentului si politicii. Fiecare grup de acest gen fiind o colectivitate de initiati are eticheta, stil si obiceiuri proprii.

• Conectarea la distanta. Este o aplicatie oferita de Internet prin care utilizatorii aflati oriunde pe Internet pot sa se conecteze la orice masina din retea pe care au gestiunea unui cont propriu. Pentru aceasta Internet-ul ofera programe specializate cum ar fi Telnet sau Rlogin 5.

• Transfer de fisiere. Transferul de fisiere este în fapt o copiere a fisierelor de pe o masina din Internet pe alta. Ea este posibila utilizând programul FTP6. Utilizând aceasta aplicatie orice utilizator poate sa-si transfere pe propriul calculator un volum mare de articole, baze de date

5 Telnet si Rlogin sunt componente software ce reprezinta aplicatia de conectare la dist anta în mediu Internet; conectarea se face de la terminalul de unde se emite comanda, la o masina (host) aflata la departare (în aceeasi camera, în alta camera sau la mii de kilometri distanta); odata conectarea efectuata, utilizatorul poate accesa orice serviciu oferit de masina host apelata. 6 FTP – File Transfer Protocol – aplicatie care deplaseaza fisiere în ambele directii (terminal – host sau invers); poate fi utilizat si pentru operatiuni de cautare/regasire de fisiere si deplasare din arhivele publi ce de pe Internet .

Sisteme informatice în comert

sau alte informatii. În dezvoltarea sa istorica, pâna la începutul anilor '90- Internet-ul a

fost o retea în care colectivitatea de utilizatori era în mare parte compusa din cercetatori din domeniul academic, guvernamental sau industrial. Odata cu introducerea aplicatiei, WWW (World Wide Web)7, reteaua s-a orientat si catre noi utilizatori care nu erau membri ai domeniului academic. Prin aceasta aplicatie Internet-ul intra în domeniul comercializarii, deoarece ea face posibil accesul tuturor la site-uri8 care pun la dispozitie un numar de pagini interconectate de informatii care contin text, fotografii, sunet sau chiar imagini video9. Dat fiind ca, numarul lor este foarte mare, Internet-ul ofera o serie de facilitati de cautare utilizând motoarele de cautare10.

Printre sursele de informatii mentionam Faq-urile11, care sunt, in general, liste întocmite de catre administratori sau moderatori de grupuri de discutii sau de stiri (newsgroups). Faq-urile sunt optiuni foarte utile pentru cei care nu au acces regulat la servicii de tip News. Aceste grupuri sunt actualizate permanent catre autorii lor si acopera cel putin tot atâtea domenii ca si serviciul de News. Faq poate facilta accesul la documente care explica fundamentele utilizarii Internet-ului si a diverselor programe care circula în retea.

Faq-urile pot fi localizate cu mijloace de cautare de tip client-server12 Gopher, Archie, Veronica sau Jughead.

Archie13 este un sistem client-server care se foloseste pentru gasirea rapida a fisierelor pastrate pe serverele FTP. Un server Archie permite regasirea unui fisier dintr-un milion, putând cauta în peste un milion de servere FTP care sunt la dispozitia publicului.

7 Aceasta aplicatie a fost inventata de fizicianul Tim Barners Leede la CERN; vezi Dumitru Radoiu – HTML. Publicati i WEB, Ed. Computer Press Agora, Tg. Mures, 1996, p.7 8 site – localizare atribuita pe un host unui utilizator care dorest e sa faca o serie de prezentari specifice. 9 Multe firme au paginile organizate într -o structura arborescenta compusa dintr -o pagina principala cu intrari care trimit la alte pagini care contin informatii referitoare la produse, preturi, suport tehnici, co municare cu angajatii , informatii despre actionari, samd 10 Acestea sunt baze de date servite de masini de calcul puternice ce cauta si listeaza pe ecran în câteva secunde locatiile unde se poate gasi informatia cautata. Cele mai importante motoare de cau tare sunt: Alta Vista (www.altavista.com), Excite (www.excite.com), Yahoo (www.yahoo.com) etc. 11 Faq - Frequently Asked Questions (intrebari puse frecvent) 12 toate aceste programe se bazeaza pe ideea ca exista o relatie specifica între un client “ “(partea din program în care se pun întrebarile) si un server “ “ (partea din program care se ocupa cu întretinerea bazei de date). 13 Archie – sistem creat si dezvoltat în 1991 la Universitatea McGill din Montreal (Canada); numele provine din cuvântul “archive”; el mentine o lista a fisierelor disponibile în diverse noduri FTP din Internet si faciliteaza localizarea fisierelor cautate.

Capitolul 8

Gopher14 este atât un sistem-protocol, cât si programul folosit efectiv pentru cautare. Si acesta se bazeaza pe arhitectura client-server. Un server gopher ofera accesul la biblioteci de texte clasate tematic. Anumite servere gopher utilizeaza instrumente de cautare cum ar fi Veronica15 sau Jughead16. Ele ofera posibilitatea de localizare a documentelor, pe mai multe servere gopher in acelasi timp, utilizând cuvinte cheie. Cea mai mare parte a interfetei grafice WWW (World Wide Web) integreaza functionalitatea unui gopher, dar ele nu servesc obligatoriu accesul la aceasta vasta retea de informatie17.

Internet-ul este, potrivit specialistilor, reteaua care, daca îsi va controla tendintele entropice ce sunt rezultatul dezvoltarii rapide din ultimul deceniu, va reusi prin nivelul ridicat de interconectare, sa transforme întreaga planeta într-un satuc în care informatiile se vor misca cu mare rapiditate de la o “casa” la “alta”.

8.6. Comertul electronic Asa cum mentionam în capitolele precedente, dezvoltarea Internetului

dupa anii ’80, a facut posibila includerea de aplicatii de sine statatoare. Acestea au pus bazele unor noi domenii care în prezent sunt sectoare individualizate ale retelei. Intre ele un loc important îl ocupa comertu l electronic. Declaratia comuna Uniunea Europeana – Statele Unite privind comertul electronic evidentiaza rolul pe care acesta îl va avea în dezvoltarea economiei mondiale în secolul XXI, cu accentuarea rolului dinamizator al întreprinderilor mici si mijlocii. Acestea, în calitate de consumatori de materii prime, vor avea posibilitatea de a obtine un acces fara precedent la pietele mondiale, la preturi foarte avantajoase. Comertul electronic18, va impune prin dezvoltarea sa: § Cresterea productivitatii muncii; § Amplificarea fluxurilor de bunuri si servicii; § Dezvoltarea investitiilor; § Crearea de noi sectoare; § Diversificarea formelor de marketing si vânzare.

El va genera un impact asupra unui mare numar de activitati

14 Gopher este cel mai utilizat program de cautare si accesare a fisierelor din retea; numele lui deriva din “go for”. 15 Veronica este un instrument folosit în conjunctie cu gopher; numele provine de la acronimul “ v e r y easy rodent -oriented netwide in d e x t o computerized archives” 16 La fel ca si veronica, jughead este un serviciu aditional pentru gopher; numele este un acronim care provine de la “Jonzy’s universal gopher hierarchy excavation and display” 17 Ludosan , Adr ian- Internet -ul de la A la Z, în Planeta Internet nr. 1/1996, pg. 21-2 3 18 Declaratia comuna Uniunea Europeana – Statele Unite, http://ww.qlinks.net/comdocs/eu-us.htm

Sisteme informatice în comert economice, care vor fi reconsiderate si restructurate, pentru a face fata noilor solicitari (vezi tabelul 8.1).

Comertul electronic este caracterizat prin trei moduri diferite de interactiune pe piata.

Prima interactiune este aceea dintre firma si consumator. Teoretic, un consumator poate utiliza mai multe canale informationale pentru realizarea

Tabelul 8.1 Impactul comertului electronic asupra activitatilor economice § Marketing, vânzari si

promovarea vânzarilor § Finante si asigurari

§ Tranzactii comerciale: comanda, furnizare, plata

§ Service si întretinere produse

§ Cooperare pentru dezvoltare de noi produse

§ Comert automatic de bunuri digitale

§ Transport si logistica § Servicii publice si private § Contabilitate Sursa:The European Electronic Commerce Website, part of the Information Society WebRing – http://www.ispo.cec.be/ecommerce/introduc.htm

electronica a cumparaturilor: televiziunea interactiva, Internet-ul, alte sisteme interactive cum ar fi spre exemplu Compuserve. Dintre toate acestea, însa, sistemul WWW ofera cele mai mari facilitati, si ca urmare, ei sunt deja considerati tinta cheie.

Cea de a doua interactiune este acea de la firma la firma. Ea este o interactiune afectata pe de o parte, de introducerea unor noi sisteme de comunicatie - EDI19 - care însa impun o serie de modificari structurale majore în sistemele interne de comunicatie, iar pe de alta parte, se loveste de neîncrederea manifestata de banci ca urmare a lacunelor securitatii sistemului.

Ultima interactiune semnificativa este aceea dintre firma si stat. Ea deriva din faptul ca în procesele de stimulare a pietei electronice, statul joaca un rol major, prin finantarea proiectelor care se refera la infrastructurile impuse de acest sistem.

Se poate vorbi, acum, de Internet ca fiind un canal de comert cu o putere destul de mare în facilitarea si cresterea vânzarilor pentru o gama din ce în ce mai larga de produse si servicii. Într-unul din rapoartele recente ale firmei Ernst & Young se mentiona ca peste 32%20 din consumatorii carora Internetul le este accesibil îl utilizeaza si pentru cumparaturi.

19 Electronic Data Interchange 20 Ernst & Young, Intemet Shopping Special Report, Jan. 1998

Capitolul 8

8.6.1. Comertul electronic – concepte si caracteristici

Conceptual, comertul electronic ar putea fi definit ca fiind “…orice tranzactie în cadrul careia partile interactioneaza electronic si nu prin schimb fizic sau contact fizic direct"211. Intr-o acceptiune mai larga, comertul electronic poate fi considerat un concept integrativ ce încorporeaza o gama larga de servicii suport pentru afaceri. Intre acestea se include: posta electronica, sisteme inter-organizatii, cataloage electronice, sisteme suport pentru comertul cu marfuri si servicii; sisteme suport pentru preluare de comenzi, logistica si tranzactii; sisteme de raportare statistica si informatii pentru management. Comertul electronic are ca obiectiv desfasurarea activitatilor specifice mediului de afaceri utilizând exclusiv mijloace electronice (retele de calculatoare), într-un sistem automatizat. Aici, informatia circula direct între agentii implicati în afacere, fara a mai utiliza suportul hârtie (se lucreaza cu documente virtuale).

Privit din punctul de vedere tehnologic, comertul electronic cuprinde o gama larga de componente, printre care enumeram: EDI (electronic data interchange), mesageria X.400, posta electronica (e -mail), Internetul, reteaua de pagini web, intranetul (reteaua interna a unei companii care este organizata si functioneaza dupa principiile Internetului) si extranetul (retea functionând dupa modelul Internet-ului, care asigura schimbul electronic de informatii ale unei companii cu colaboratorii sai: furnizori, clienti, banci).

Comparativ cu celelalte forme de comert devenite acum clasice comertul electronic ofera o serie de avantaje. Privit din punctul de vedere al cumparatorului, câstigul esential este timpul. Acelasi produs sau serviciu poate fi cumparat mai ieftin, deoarece, într-un interval scurt de timp, pot fi vizitate mai multe magazine22. Pe planul firmelor ce utilizeaza comertul electronic, pot fi evidentiate urmatoarele avantaje: • cresterea substantiala a vitezei de comunicare (în special pentru

comunicatiile internationale); • îmbunatatirea semnificativa a eficientei, ca urmare a faptului ca sunt

eliminate operatiunile repetitive de introducere a acelorasi date; spre exemplu informatiile introduse de cumparator, datorita standardizarii documentelor virtuale, se transfera direct din calculatorul acestuia în calculatorul vânzatorului, oferindu-i acestuia din urma posibilitatea sa-si utilizeze mai bine personalul; un al doilea efect consta în reducerea ciclurilor de productie si cumparare;

21 Electronic Commerce - An introduction, European Electronic Commerce Website, part of The Information Society WebRing, hltp://www. ispo.cec.be/ecommerce/introduc.htm 22 Raut, Gheorghe – “Modele financiar-tranzactionale în comertul electronic”, în revista PCWorld Romania nr.6/1998, p. 47

Sisteme informatice în comert • reducerea unor costuri, pe de o parte, ca urmare a eliminarii unor tipuri

de costuri cum ar fi cu posta sau mesageria; iar pe de alta parte, prin reducerea timpului de transmisie, datorita performantelor superioare pe care le ofera sistemul EDI;

• întarirea relatiilor cu clientii si cu furnizorii, cu ajutorul unui site web al firmei, se poate prezenta permanent partenerilor ultimele informatii referitoare la oferta sau nevoile proprii iar informarea acestora este mai rapida; de altfel, sistemul EDI implica activitatea partenerilor într-o strânsa legatura;

• o cale rapida si comoda de furnizare a informatiilor despre o firma sau despre produsele sale prin intermediul unor site-uri web, a intraneturilor sau a extraneturilor;

• canale alternative de vânzare, cum sunt afacerile prin intermediul unui site web223.

8.6.2. Tipuri de comert electronic Comertul electronic traieste prin diferitele aplicatii dezvoltate pe

Internet. Pot fi identificate 8 tipuri semnificative de comert electronic24: • magazin electronic (e-shop); • aprovizionare electronica (e-procurement); • magazin universal electronic (e-mall); • piata unui tert (3rd party marketplace ); • comunitati virtuale (virtual communities); • furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic

(value chain service provider); • platforme de colaborare; • brokeraj de informatii si alte servicii.

Magazinul electronic (fig. 8.5) este o forma de organizare care are drept scop conducerea si gestionarea marketingului si vânzarilor produselor sau serviciilor specifice unei firme. In configu ratie minimala, un astfel de magazin contine catalogul de produse sau servicii care include pentru fiecare pozitie, descrieri tehnice si comerciale. Catalogul poate fi prezentat într-un limbaj (html, html dinamic, java, etc.) interpretabil de browserele de web. Informatiile de prezentare ale produselor sunt gestionate de un sistem general de baza de date (SGBD).

23 The European Electronic Commerce Website, part of the Information Society WebRing - http://www.ispo.cec.be/ecommerce/introduc.htm 24 Paul Timmers, Internet Electronic Commerce Business Models, EC, DGIII-Industry, draft v.1, 1997

Capitolul 8

In configuratie medie, el include facilitati pentru preluarea comenzilor

(prin e-mail sau forme interactive). Varianta extinsa ofera pe lânga functiunile de mai sus si posibilitatea efectuarii on -line a platii (prin carti de credit sau alte metode electronice).

Asa cum am mentionat, magazinele electronice “compacteaza distanta” atragând un numar tot mai mare de cumparatori. Ele sunt, totodata, si calea cea mai scurta prin care se poate realiza o prezentare globala a unei firme. Veniturile sunt realizate prin reducerea costurilor de promovare si vânzare, concomitent cu marirea volumului vânzarilor.

Aprovizionarea electronica(fig. 8.6) este al doilea tip de comert electronic. Se întâlneste frecvent în licitatiile organizate de marile companii si organizatiile publice pentru procurarea bunurilor si serviciilor de care au nevoie. Fazele procesului sunt:

• publicarea pe web a specificatiilor ofertei (caietul de sarcini – fluxurile 1 );

• primirea ofertelor (fluxurile notate cu 2 ); • adjudecarea licitatiei (fluxurile notate cu 3 ).

Prin utilizarea acestei forme de comert se realizeaza: scaderea timpului, a costului de transmisie si a pretului de achizitie ca urmare a cresterii numarului de competitori.

Magazinul universal electronic este o colectie de magazine electronice, reunite sub un nume comun, de exemplu o marca bine cunoscuta. In general, în sistem se accepta o metoda de plata comuna,

Fig 8.5 Tranzactii în magazinul electronic

E

: B

MAGAZIN

:

Cerere

& Catalog

Comanda

Confirmare

Plata on-line (bani electronici)

Plata off-line G

Banca

G Banca Magazin

Sisteme informatice în comert garantata. Un exemplu este Electronic Mall Bodense (www.emb.ch), care ofera intrare in fiecare magazin individual.

Piata unui tert este extensia pe Internet a unui sistem de distributie

clasic. Rolul distribuitorului cu piata proprie este preluat de o interfata utilizator pentru catalogul de produse al firmei. Aceasta interfata apartine unui tert (în general, un furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta interfata, unica pentru mai multi ofertanti de bunuri devine cunoscuta cumparatorilor, prin atasarea la unele din canalele de informatii accesate

FU

RN

IZO

RI

Fig. 8.6 Tranzactii în aprovizionarea electronica

G Institutie

guvernamentala

C Mare companie

F

F

F

& 1

Caiet sarcini

2

4 2 Oferta

4 2 Oferta

4 2 Oferta

3

Capitolul 8 frecvent.25.

Comunitati virtuale sunt organizatii compuse din grupuri de clienti sau parteneri care au interese comune. Principiul care sta la baza acestor comunitati este acela ca fiecare din membrii sai poate adauga informatiile proprii peste un mediu de baza furnizat de comunitate. Fiecare membru poate oferi spre vânzare sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al unei comunitati virtuale se obtine prin plata unei taxe.

Furnizori de servicii cu valoare adaugata pentru canalele de comert electronic. Furnizorii de servicii sunt firme specializate pe functii specifice acestui tip de comert. Printre functiile specifice se pot enumera asigurarea logisticii, plata electronica sau e xpertiza în controlul productiei si stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.

Platformele de colaborare sunt forme de organizare orientate pe actiuni de cooperare între firme. Acestea sunt de regula întâlnite în activitati legate de conceptia sau proiectarea integrata a unor produse sau servicii 26. Recompensarea pentru ce care asigura suportul pentru aceste platforme provine din managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare) si din vânzari de tehnici si instrumente specializate.

Brokerajul de informatii si alte servicii este un domeniu rezultat din aparitia unei multitudini de servicii cu valoare adaugata mijlocesc si usureaza activitatile de informare sau de afaceri. Printre acestea se pot enumera: furnizarea de cataloage de clienti organizati pe diferite criterii de cautare (profile, sectoare de activitate, piete specifice), vânzarea de oportunitati de afaceri, consultanta.

8.6.3. Reguli sau protocoale de comercializare

La fel ca orice alta activitate comerciala si comertul electronic este

guvernat de reguli unanim acceptate de toti participantii la actul de comert. Aceste reguli sunt încadrate generic în codul de protocoale de comert electronic.

Tranzactia comerciala se compune din trei faze: negocierea, plata si livrarea. Faza negocierii este asigurata de facilitatile on-line pe care le ofera fiecare server. Faza cea mai complexa este aceea a platii, care pentru acest tip de comert se face de regula electronic. Ca urmare, majoritatea modelelor din literatura de specialitate se orienteaza catre aceasta faza, cu focalizare deosebita pe modul de asigurare a securitatii platilor electronice.

25 atasarea poate fi de exemplu, un buton de acces din cel mai popular jurnal electronic 26 Raut, Gherghe – “Modele financiar -tranzactionale în comertul electronic”, din revista PCWorld Romania nr.6/1995, p. 49

Sisteme informatice în comert Cele mai semnificative protocoale de plata electronica sunt SET 27, SNPP28 si IBS29.

Protocolul SET (Secure Electronic Transaction) a fost implementat si dezvoltat de Visa si Master Card în 1996. Atât în procesul de implemetare cât si în cel de dezvoltare au fost asistate de IBM, Microsoft, Netscape, GTE, SAIC, Terisa si Verisign. Protocolul este caracterizat prin modul de definire al regulilor de efectuare a platilor utilizând carti de plata electronice. Arhitectura30 acestui sistem de plati electronice satisface cerinte de asigurare (a confidentialitatii informatiilor, a integritatii datelor, a interoperabilitatii) si de autentificare (a conturilor cartilor de plata si a utilizatorilor, a comerciantilor).

Asigurarea confidentialitatii informatiilor este realizata prin criptarea mesajelor iar integritatea informatiilor referitoare la plata este asigurata prin utilizarea semnaturilor digitale. Verificarea autenticitatii cartilor de plata este asigurata atât prin semnaturi digitale, cât si prin certificarea detinatorilor. Verificarea autenticitatii comerciantilor se realizeaza prin semnaturi digitale si prin certificari, iar interoperabilitatea se obtine prin utilizarea unor protocoale si formate de mesaj specifice.

Protocolul SNPP (Simple Network Payment Protocol) a fost introdus în 1992 de M.I.T Laboratory of Computer Science31. Componentele lui sunt entitatile (comerciant, cumparator si banca) si mesajele (HOLD si PAY).Modul de functionare este evidentiat în figura 8.7.

27 S ecure Electronic Transaction 28 S imple Network Payment Protocol 29 Internet Billing S erver 30 Ste Protocol – Implementation, www.visa.com 31 Seymon Dukach, SNPP: a Simple Network Payment Protocol, Ver. 0.9, 12 Jan 1998

Capitolul 8

Protocolul se desfasoara în urmatorii pasi: • Cumparatorul creeaza un depozit la banca sa; la deschiderea contului

se genereaza o cheie de criptare, fu rnizata utilizatorului odata cu numarul contului.

• cumparatorul transmite un mesaj HOLD catre comerciant, care îl retransmite catre banca sa; banca transmite mai departe mesajul catre banca cumparatorului. Daca nivelul depozitului este acoperitor, se retine suma din mesajul HOLD într-un subcont atasat acestei tranzactii si se transmite o confirmare catre banca comerciantului. In caz contrar, întregul mesaj HOLD este respins si se genereaza un contor de alerta.

• Comerciantul, dupa ce este notificat de banca sa privind succesul mesajului HOLD, livreaza clientului produsele.

• La primirea marfurilor, cumparatorul transmite comerciantului un mesaj PAY caruia i se aplica o procedura de tratare similara cu cea a mesajului HOLD.

Banca pastreaza înregistrari pentru fiecare cont. Fiecare înregistrare contine, printre altele, informatii referitoare la cheia de criptare, cantitatea si felul valutei din cont, o lista de transferuri asupra contului, numarul celei mai recente tranzactii. O persoana poate utiliza mai multe conturi, atât pentru vânzare, cât si pentru cumparare.

Protocolul IBS (Internet Billing Server)32 a fost înregistrat pâna în prezent în cinci variante. Fiecare din aceste variante se bazeaza pe o combinatie între un sistem cu chei private si un sistem de tipuri de facturare. Scopul acestor combinatii este de a garanta servicii sigure atât pentru comercianti, cât si pentru cumparatori. Acest model de protocol se 32 Acest protocol a fost elaborat în 1994 de Carnegie Mellon University – sursa Kevin O’Tool, The Internet Billing Server – Transaction Protocol Alternatives, INI TR 1994.

Fig 8.7 Protocolul SNPP

Cumparato Vânzator �HOLD

Banca cumparatorului

Depozit

Banca vânzatorului

�H

OLD

�HOLD

NU

Depozit

suficient ?

Respinge HOLD

DA �Confirmare

�Confirm

are

�Livrare

�PAY

�PAY

�PAY

Sisteme informatice în comert foloseste cu precadere în mediul academic.

Protocoale de comert electronic deschise, au aparut din nevoia de a asigura o unitate în diversitatea de protocoale si a unei interoperabilitati pentru sistemele de comert electronic existente, cu asigurarea securitatii protocoalelor de plata si a schimbului de mesaje de comert. Este rezultatul unei initiative luata în 1997 de un consortiu format din 28 de firme33. Autorii au numit aceasta initiativa OTP - Open Trading Protocol34. Ea se adreseaza diferitelor tipuri de afaceri, oferind reguli pentru conducerea negocierilor, metode de vânzare si de cumparare prin aplicarea unor protocoale de plata suport. Conceptual, OTP are în vedere dezvoltarea unui mediu de comert complet pentru cumparaturi si achizitionari la distanta pe retele neprotejate. Ca urmare, primul obiectiv al OTP este asigurarea protectiei la încercarile de falsificare a unor documente electronice specifice comertului electronic, cum ar fi factura pro-forma, factura finala, documentele de însotire a marfii, certificatele de garantie sau documentele de plata.

Componentele arhitecturii OTP35 sunt: cumparatorul, comerciantul, depozitarul valorilor, transportatorul si agentul de service. Între aceste parti pot apare urmatoarele tipuri de tranzactii: cumparare, retragere, schimb valutar, rezolvare probleme, depozit, cerere stare tranzactie, continuare afacere, autentificare, rambursare.

Caracteristic pentru OTP este faptul ca orice tranzactie se descompune secvential în subtranzactii între doua din partile implicate. Astfel, fiecare tranzactie este compusa din pasi succesivi, marcati prin mesaje specifice.

Mode lele OTP s-au bazat pe ideea asigurarii unui grad ridicat de generalizare si flexibilitate si ca urmare au încorporat, potrivit specialistilor36: • structuri variabile de date descrise într-un limbaj specific; • utilizarea de semnaturi digitale ca protectie a datelor continute în

mesajele OTP; • forme specifice de plata; • posibilitati alternative de efectuare a actelor de comert; • elemente optionale de protectie.

33 Printre cele 28 de firme componente se numara IBM, Oracle Corporation, Sun Microsystems, Netscape, Nokia, Hewlett Packard, AT&T, Fujitsu, VeriFone. 34 The Open Trading Protocol Transaction, Internet Open Trading Protocol, Ver 0.9, 12 Jan. 1998. 35 Raut Gheorghe, Protocoale de comert electronic deschise, în revista PCWorld România nr.6/1998, pg. 52 36 Raut Gheorghe, Protocoale de comert electronic deschise, în revista PCWorld România nr.6/1998, p. 53

Capitolul 8

Modelele de comert electronic sunt înca în plin proces de dezvoltare, mai ales pentru componentele legate de sistemele de asigurare a securitatii tranzactiilor si sistemele de integrare a protocoalelor de tranzactii financiare. Toate cautarile sunt orientate catre crearea de sisteme în masura sa asigure efectuarea unor cumparaturi, de la orice calculator în deplina siguranta atât pentru cumparator, cât si pentru vânzator.

8.7. Întrebari recapitulative:

1.Care sunt principalele aplicatii pe care Internetul le ofera utilizatorilor sai ?

2. Ce întelegeti prin conceptul de comert electronic ? 3. Care sunt interactiunile pe piata ale comertului electronic ? 4. Ce avantaje ofera comertul electronic pentru firme ? 5. Care sunt principalele tipuri de comert electronic ?