Upload
others
View
6
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
CAPITOLUL Ia
Momenhrl exact in cat€ s-a anunlat cl preg€dintele Kcnncdya muriL in ziua de 22 noiembrie 1963, pare sa se fi indparit inmemoria tuturor. Pre;edintele a fost impugcat la orcle 12.22dupa-amiaza, ora Dallasului, iar comunicatul oficial cu privireIa ddcesul sau a fost dat publicialii la unu gi jumatate, ora locala.' La New York, vcstea a ajuns la orEle 2.30, la Londn la 7.30,iar la Hamhrg Ia 8.30, inn-o seara friguroasa, batuta de lapovilA
Peter Miller se-ntorcea cu masina inspfe centru. Fusese invizin la mama sa la Osdorf, o suburbie din apmpierca oragului,Se obisnuis€ sA m€argi Ia ea in fiecare vined, ca sa vada daca
arc lot ce-i uebuie p€ntru week-end. in plus, gasea ca-i de dato-ria lui, ca fiu, so vizit€ze cel putin o data pe saptamhar Daca atfi avut telefon ar fi sunat-o, dar cum n-ave4 trebuia sa se
deplaseze cu magina pina acolo. Tocmai de asta, maica-sa nuvoia sa-gi instaleze telefon.
Ca de obicei, daduse drumul la aparatul de radio, care trans-mitea un concert preluat de.postul de radio al Germaniei deNord-Vest. La 8.30 se afla pe goseaua Osdorf, la zece minutedc locuinla mamei sale, cind muzica se interups€ b'rusc lisindloc vocii incarcate de tensiune a crainicului.
,Adttung, achtung. Transmitem un comunicat de impor-EnF d€osebiB. Prcredintele Kennedy a murit. Reperam, pregc-
dintele Kennedy a murit."
12 FREDERICK FORSYTH DOSARULODESSA I3
Barbatul din ma$ina oprita h fala lui Miller cobori gi veni
spre el. Se aprcpie de fercastra din stinga, apoi, dindu-5i seama
ca volanul se afla, inexplicabil, pe dreapta, ocoli automobilul.
Purta o haina cu gulq din blana sintetica.
Miller mbori geamul:
- Ai auzit? inreba omul, aplecindu-se.
- Mda, am auzit, spuse Miller.
- Nemaipomenit, continui omul.
Peste tot in Hamb$g, in EuroPa, in in0eaga lume, oameni
carc nu se cunoscusera niciodaB in viala lor se opreau sa vor-
beasca desprc asasinat.d - Creded ca-i opera comuniStilor? mai intreba ba$aul.
- Nu gtiu.
- Va dad seama ca din asta poate sA iasa un dzboi, daca-i
mina lor la mijloc?
- Poate, raspunse MillerN-avea chef de vorba 5i-ar fi vrut ca necunoscutul sa-l
'lase-n pace. Ca repofier, i$i dld€a seama ce haos se dezlan-
luise in redacliile ziarelor din toata Fra. Probabil toti angajatii
fusesera chemati de acasa si din concediu, in efortul general
de a scoate o editie speciala pina dimineala' Necrologuri de
pregdtit, mii de mesaje de condoleanle, pawenite imediat in
urma tragediei, de formulat 9i de dat la cules, ctcuite telefo-
nice supraincarcate de vocile oamenilor care tipau in recep-
toare, incercind sA afle cit mai multe amanunte, totul din cauza
unui barbat care zacea cu beregata sflsiata Pe masa unei morgi
dintr-un orag din Texas.
lntr-un fel, in acele momente gi-ar fr dorit sa mai fi facut
parte din redactia unui cotidian, dar de cind incepuse se lucreze
pe cont propriu, cu trci ani in urma, se specializase in anchete
asupra unor evenimente inteme din Germania, legate mai ales
de crime, de activitatea polifei 9i de lumea interlopa. Maic-a-sii
nu-i placea deloc slujba asta a lui. ii rcprosa mercu car ate de-a
face cu tot felul de ,jndivizi indezirabili". Argumentele lui, cum
ca era pe cale sa devina unul din cei mai apreciali reponeri din
Miller igi indrepta privirca de la tosea la scala slab luminataa aparanrlui de radio, ca pi cum a5a ar fr putut sa dezminta ltireape care tocmai o auzise, se-l asigure ca potrivise din greSealaradioul p€ un post care se linea de glume nesarate.
- Dumnezeule, Sopti el si apAsa usor pedala de frina, tra-glnd magina pe dreapta.
l5i ridica privirea la drumul din fata lui. De-a lungul 5oseleilargi ce cobora dinspre Altona cate c€ntrul Hamburguiui, ceilaltiautomobili5ti auzisera 9i ei comunicatul 9i se opreau la margineadrumului ca gi cum, dinh-o data, le devenise imposibil sa maiconduca ma5ina gi sa asculte radioul in acela5i dmp, ceea ce defapt se si intirnpla, intr-m fel.
in fap, pe sensul lui de mers, vedea cum se aprind haoticstopurile ma9inilor pe care goferii le oprcau llngA bordur{ pen_tru a asculta guvoiul de comunicate ce se revarsa asupra lordin aparatele de radio. in stinga lui, masinile care se indrep_tau cafie ietirea din orag uageau gi ele la marginea goselei, cufarurile descriind volute nebunepti. pe linga el tr€cu o masinaclaxonind cu furie, apoi inci una 9i, cu coada ochiului, ll vazupe cel de la volan ficind un sernn cu degetul catr€ frunte,arAtindu-i ci-i nebun, obisnuitul gest batjocoritor cu caregoferii din Germania au obiceiul si-i trateze pe cei carc_i inco_mod€aza pe gosea.
,,O sa afle ti el, cir de curlnd,., gindi Miller.Muzica transmisa pina afunci la radio incetase, fiind inlo-
Cl'ild de Maryul Funehru - evident, singurul material potrivit pecarc disc jockey-ul il avusese la indemini in acel moment. Dincind in cind, crainicul dadea citire, fara sa le mai prclucreze,depegelor carc-i parveneau direct de pe teleimpdmatoarcle dinredaclia de gtiri. Amanuntele ce curgeau continuu incepum saformeze o imagine mai clara a evenirhentelor: ma5ina decapota-bila care rula prin centrul Dallasului, pu5cagul de la fereastradepozitului de manuale gcolare. Nu se mentiona daca politiaoperase vreo arestare.
14 FREDERICK FORSYTH
tara, n-o puteau convinge cu nici un chip ca munca aceasta era
o prof€siune demna de unicul seu fiu.in timp ce la radio continua transmiterea stirilor, mintea
incepu sA-i lucrcze febril, incercind sa gaseasca un unghi potrivitdin care sa poata urmari reac;iile din Germania !i care sa-i ofereocazia de a scrie un articol pe tema mo4ii presedintetui. Reacliaguvenrului de la Bonn cadea in secina celor de la presa cenaal4iar despre vizita lui Kennedy la Berlin, din iulie fecut, aveau sa
scrie ziarele locale; Nu parea sa Iie rost de nici un fotorcponajpe care sa-l ofere uneia din cele douazeci de reviste ilusEatecare-i publicau de obicei materialele.
Barbatul aplecat peste fercastra masinii isi dadu s€ama ca elnu-i dadea nici o atentie Si se gindi ca era plea afectat de moarteapregedintelui. Renunla brusc la ideea unui articol despre uneventual ra'zboi mondial 5i i5i lua 9i el un aer grav:
- !a, ja, jal , mullmwd el cu m aer intelept, ca 5i cum de multse aSteptase la asa ceva. Rea spip de oameni, americanii a5tia,
tare rca, ascultaf-me pe mine. Au o inclinatie sprc violenta p€
care noi, cei de-aici, n-o s-o-nfel€gem niciodata.
- Da, da, raspunse Miller, cu mintea aiurea,
Barbatul rcaliza, in sfi$it, ca se obosea degeaba:
- Ei, trebuie sa ma duoacasa. Cniss Go&2, mai spuse, dindsa se intoarca la malina lui.
Revenind la realitate, Miller isi dadu seama ca omul se
pregate$te sa plece.
- Ja, gute Nacht3, stiga prin geamul deschis, pe care apoi ilridica r€pede, ca sa se fereasca de gfichiuirea lapovilei care cadea
fara incbtare dinspre Elba. La radio, un marg lent luase loculmuzicii de mai inainte, iar crainicul anunta ca in seara aceea nuse va mai transmite muzict de divertisment. ci numai buletinede $dri inl.ercalate cu muzica adecvata momentului.
I ..Da. da, dd" (n.rr)
I ,,Doaftne ajuttl" (n.rr)
3,,Da, noapre buna!" (n.tr.)
Miller se lasa pe spate in confofiabila tapiserie din piele na-
nfala a laguamtui 5i-9i aprinse o Roth-Hiindl' o tigara din tutun
neeru, far;nl[u' ce ardea cu un fum negru rau mirositor' la care
rnica-sa suimba mercu din nas. De altfel' marca de liSari pr€fe-
rata a lui Miller fuses€ inca o dezamagire pentru ea'
intotdeauna esti tentat sa te gindesti c€ s-ar fi intimplat
daca... sau daca nu... De obicei, asta-i un exerciliu cu tonrl inutil'
de vreme ce nimeni in lumea asta nu poate $ti cum ar evolua
lucrurile intr-o situatie oatecare. Dar probabil nu greSim cind
sounem ca, daca Miller n-ar fi dat drumul la radio in seara
aceea. n-ar mai fi ramas la marginea soselei timp de o jumatate
ie ora. emuulanfa n-ar mai fi trecut pe linga el 9i nici n-ar mai
h auzit vreodata in uiata lui de Salomon Tauber sau de Eduard
Roschmann, iar peste patruzeci de luni' Israelul ar fi disparul
probabil, de Pe fala Parnintului'Ascultind in continuare programul la radio' isi termina
ripaia. dupa care deschise geamut 5i arunca mucul afara O apa-
i uroara p" Uutonul starlerului si motorul de 3'8 litri de sub
"^-,t *iinurni"a a Jaguarului XK 150 S detura o da!a" rEve-
J apoi la ralantiul aceli nervos, dar reconfoflanl" Pe carc Miler
il cunoltea atit de bine, ca al unei feline uriase carc incearca sa
*oo. ain .us"a. Aprinse farurile' arunca o privire in oglinda
,.uoui^ur", aupa.ot aPasa acc€lerati4 facindu-si loc in suvoiul
crescind al masinilor de pe 5oseaua Osdorf'
Ajunse la semaforul de pe Stresemann Slrasse ti a$tePt:
cutoarea verde, cind auzi sirena ambulantei din spatele lui' Il
depa5i prin stinga, cu vaietul sirenei ridicindu-se si coborind in
noupt", in""tinipotin, apoi' in timP ce tmversa intersectia fara a
fnt *utu de culoarea ro5ie a semaforului' ii tiiie calea lui
Mill"r, dopu care coti imediat la dreapta' in jos' pe Daimler
Struss". Miller reactiona din reflex Ridica piciorul de pe
ambreiaj 9i Jaguarul lisni in ulma ambulantei' a{lala la douazeci
de metd inaintea lui.Imediat ce pomi dupa ambulanta, ifi zise ca mai bine s-ar fi
dus dircct acasa. Probabil ca se luas€ d€geaba dupa €a' dar nu se
DOSARULODESSA 15
TJOSARULODESSA T716 FREDERICK FORSYTH
$tie niciodata. Cind o ambulanla gonefte noaptea pdn ora$
ins€arnna ca cineva arc nelazuri, iar din nerazuri s€ poate scoate
un pont p€ntru w€un rcpofiaj, mai ales daca ajungi primul la falalocului 5i-1i faci treaba inainte sa apara reporterii de la ziare.
Putea h orice: un grav accident de circulalie, un incendiu pe
cheiuri sau niSte copii ramasi intr-un bloc de locuinle cuprins de
flacari. N-aveai cunr sa gtii. Miller avea intotdeauna prcgatit intorpedoul ma$inii un mic aparat foto Yashica, prevazut cu blitz,nindc| nu se $ie niciodata de unde sare iepurele.
Cunogtea pe cineva care, pe 6 februarie 1958, astepta un
avion pe aeropoflul din Miinchen. Avionul in care se aflaechipa de fotbal Manchester United s€ prabusise la doar citeva
sute de metri d€ locul unde statea persoana respectiva. Omulnici macar nu era fotogrdf de meserie, dar a scos repede apara-
tul foto pe careJ luase in concediu (pleca la schi, undeva, lamunte) 5i a surprins primele imagini ale avionului cuprins de
flacari, imediat dupa prabusirc. Mai tirziu, revistele ilustrate iiplAtisera peste 5 000 de lire pentru ele.
Ambulanta inms€ in labirintul staduFlor acelora siracacioase
din Altona, la$ind gam in stinga si indrEptindu-se catre fluviu. Se
vede ca omul de la volanul ambulanlei Mercedes, un model de
dubA inalti, cu botul putin tesit, cuno$tea Harnburgul ca pe propridbuzunar gi, in plLs, era un gofer de mae clasa. Cu tot demarajul sau
mai bun 5i cu suspensia mai rigida, Miller simgea rolile din spate
ale Jaguamlui derapind pe piatra cubica a pavajului, care devenise
alunecos din cauza ploi.i. Tr€cura in goana pe linga depozitul depiese auto Menck 9i, dupa ()e mai parcusem doua smzi, Miller aIIa
ra^spunsul la intr€barca pe care 5i.o pusese de la inceput.
Ambulanla intra pe o shaduta umila Si sordida, marginitad€ cladiri pardginite, cu locuinle ieftine 5i camere de inchiriat,care aratau sumbru in lumina lu-ava ce se cemea prin sforile de
lapovila ce bateau dintr-o pafle. Se opri in sfirsit in fata uneiclidiri, linga o masina de polilie cu girofarul aprins. Lumina aces-
tuia arunca o stralucire fantomadca pe felele citorva gun-casca
adunali in faF usii de la intrare.
Un sergent de polilie solid' carc Pulta o manta de ploaie' se
rasti la multime sa se dea inaPoi si sa faca loc in fala Po4ii ca se
treaca ambulanta. Mercedesul se stsecura' $oferul si insotitorul
cobodru din cabina 9i dadura fuga in spatele maiinii' de unde
scoasefl o bnnca.rda. Dupa c€ schimbara in graba citeva cuvinte
cu sergentul, cei doi urcad rcpede pe scara'
Miller opri Jaguarul vizavi, la nici douazeci de meri dis-
unta, si-9i ridicA sprincenele a mirare Nu tu accident' nu tu
incendiu, nu tu coPii blocali in vrco cladire in flacari Probabil
vreunul din locatari avusese un banal atac de cord Cobori din
masina si se indrepta catre multimea care se strinsese intr-un
stmicerc in fala u'ii, lasind liber numai un coridor stdmt' din
spatele masinii pina la intrarca in cladire'
- Te deranjeaza daca merg 9i eu pina sus? intreba Mill€r
- Cred 9i eu ca ma deranjeaza. Nu-i treaba dumitale'
- Sint de la prcsa, spuse Miller, ar'tindu-i legitimatia cu
insciptra ,Presa - Orasul Hamburg"'
- Iar eu sint de ta polilie, raspunse sergentul Nimeni
n-are voie sa mearga sus. $i-a5a scara asta e destul de ingusta
5i, pe deasupra, cam subreda Oamenii de pe ambulanta or sa
coboare imediat.Era un tip bine facut, cum li sta bine oricarui sergen( de la
o sectie de p;lide aflaa intr-un asemenea cartier cu probleme'
Stind a5a, ditamai matahala, inalta de aproape doi metri' im-
bracat in mantaua de ploaie 9i cu bralele intinse in laturi Pen-
ru a opri mullimea care se-nghesuia in el' parea de n€clintit'
ca o stinca,
- Dar, totusi, ce se-ntimpla acolo sus? inueba Miller'
- Nu pot sa fac nici o declaratie. Treci mai tirziu Pe la s€ctie'
Un barbat in civil cobori pe scara 5i iesi in stnda'
Lumina girofarului de pe Volkswagenul poliliei cazu o clipa
pe fata lui si Miller il recunoscu imediat' Fusesera colegi Ia
Liceul Central din Hamburg, iar acurn era inspector-detectiv
de politie, la secda din Altona.
- Hei, Karl!
18 FREDERICK FORSYTH
Auzindu-se stdgat, tinarul inspector se intoa$e $i privi miratspre c€i carc s€-ngramadeau in juul serBentului. in lumina arun-
cata de urma.toarea rotirc a gircfarului d€ pe magina de polilie ilrecunoscu pe Miller, care-i facea semn cu mina dreapta- Pe fafaii aparu un zimbet, jumatate de bucurie ca-l intilneste, jumatate
de exasperare. Dadu din cap insge s€rgent:
- E-n rcgula, sergent. E oarecum nepericulos.
Sergentul cobori bratul, iar Miller trecu pe linga el dintr-unsalt. Stdnse mina intinsa a lui Karl Brandt.
- Ce-i cu tine pe-aici?
M-am inut dupa ambulanta.
- Al naibii mai egti, nimic nu-li scapA. Cu ce te mai ocupi inultima vr€me?
- Cu ce m-am ocupat intotdeauna, Sint ziarist independent.
- in orice caz, te descurci destul de bine, dupa cite vad.
Mereu dau de numele tau prin revisle.
- Cigtig 9i eu o piine. Ai auzit ce-a padt Kennedy?
- Da. Mare porcrrie. Probabil in noaptea asta or sa intoarcaDallasul cu susu-njos. N-a5 vrca sa fiu acum in pielea lor
Mill€r facu un semn cu capul inspre holul intunecosal pensiunii. Becul golag din tavan arunca o lumina galbena
Si pricajita pe tapetul de hirtie scorojita cu care erau acope-rili peregii.
- Sinucidere prin gazarc. Vecinii au simdt mimsul pe sub
usa si ne-au chemat pe noi. Bine ca n-a aprins nimeni vreun
chibrit, liind*r gazul se-mpragiase peste tot.
- Nu cumva, din intimplarc, victima e vreo stea de cinema?
inreba Miller.
- Vezi sa nu! Starurile de cinema locuiesc prin zone de-astea?
Nu, e un om in virsta. in orice caz, cind m-ijun uital la el, parea
atit de brltdn, incit ma $i mir ca n-a murit mai de mult, de batrinele.
Chestii d-astea se-ntinrpla in liecare noapte.
- Totu5i, oriunde o fi ajuns acum, nu poale I mai rau decit aici.
Pe faF insp€ctomlui inflori un zimbet, apoi s€ uiu la cei doibrancardieri. Ace5tia coborira gi ultimele trepte ale scarii, care
DOSARULODESSA 19
scirliia sub greutatea lor 5i a brancardei 5i se oprira in hol. Brandt
se-ntoa$e sprc guPul de gura-casca de afara.
- Faceti pulin loc. Lasad-i sa seaca.
Sergentul se grabi sa rePete 9i el ordinul, impingind in
eelati timp lumea la o parte. Brancardierii iegira si se indrep-
tara cu targa spre usile deschise ale Mercedesului. Brandt o
lua dupa ei, cu Miller pe urmele lui. Nu ca Miller ar fi finutmo{is sal vada la fala pe mofl, nici macar nu se gindise la
asta; pur gi simplu se tinea duPa Brandt, fara vreo intenlie
anume. Cind brancardierii ajunsera la uga maginii, primul
aseza targa pe ghidajele de pe podeaua dubei, iar celalah dadu
*o impinga inaunfu.
- Asteptati, spuse Brdndt ti, cu o miscare brusca" Fase coltul
paturii de pe fata mortului. SPuse peste umar: O simpla foma-
lirate. Trcbuie sa menlionez in raPort ca am insotil cadavrul pina
la arnbulanta si apoi pina la morga.
fi lumina putemic,r a plafonierei dinlunlrul Mercedesului,
ochii tui Miller cazura, timp de doua secunde, Pe fata siruci-
gagului. Prima 5i unica lui impresie fu ca in viata lui nu mai
vazuse un om atit de baEin si de udt'Chiar linind cont de efectele decesului pdn gazare - petele
intunecate de pe piele 5i nuanla vinelie a buzelor, omul acela tre-
buie sa nu fi fost plea frumos nici in timpul vielii. Citeva suvi1e
de par lung erdu lipite de crapul altfel pleguv. Ochii ii erau inchi5i'
Fala omului era scofilcita, aproape emaciata $i cum inainte de a
muri igi scosese proteza dentara, amindoi obrajii ii erau atit de
supli, incit pareau ca s€ ating in interiorul gudi, dind fetei asPec-
tul unui vtcolac dintr-un film de groaza
Buzele i se subliased intr-atit incit abia se mai distingeau,
iar pe ele avea niste increlituri verticale, ce-i adusqa aminte lui
Miller de un craniu pe carel vazuse in jungla Amazonului 5i
caruia ba$inasii ii cususen buzele tma de alta. Peste toate aces-
tea, omul mai avea p€ fiecare obraz 5i cite o cicatrice Palida, cu
marginile neregulate 5i increlite, coborind de la timpld pini lacollul gurii.