CuPRINS

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND EXCLUDEREA PROBELOR _______________________________________________1

1. Conţinutul verificării legalităţii administrării probelor _________ 12. Protejarea dreptului la un proces echitabil în faza

camerei pre liminare ___________________________________ 43. Respingerea unor probe în cursul urmăririi penale ___________ 64. Condiţii pentru aplicarea sancţiunii excluderii probelor _______ 135. Excluderea probelor care privesc o infracţiune disjunsă ______ 196. Excluderea denunţului în baza căruia s-a înregistrat

un dosar separat la parchet____________________________ 207. Excluderea probelor strânse în etapa actelor premergătoare __ 218. Excluderea înscrisurilor depuse înainte de începerea

in rem a urmăririi penale ______________________________ 239. Excluderea probelor administrate în etapa in rem

a urmăririi penale____________________________________ 2310. Excluderea probelor administrate după efectuarea

în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, până la aducerea la cunoştinţă a acestei calităţi ________________ 33

11. Excluderea probelor strânse în faza actelor premergătoare şi în faza urmăririi penale, înainte de ridicarea imunităţii de jurisdicţie _______________________________________ 34

12. Excluderea din materialul probator a proceselor-verbale în care organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile făptuitorilor_________________________________________ 36

13. Excluderea declaraţiilor de martor sau de făptuitor, date de inculpat în cauză _________________________________ 37

14. Excluderea probei cu declaraţia unei persoane dată într-o altă cauză_____________________________________ 44

15. Folosirea în procesul penal a probelor nelegale ____________ 45

Capitolul al ii‑lea. loialitatea administrării probelor __461. Conţinutul principiului loialităţii administrării probelor ________ 462. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin

for marea a două dosare de urmărire penală _______________ 47

VIII Cereri şi excepţii de cameră preliminară

3. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin folosirea poliţiştilor de la alte compartimente ______________ 48

4. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin nerespectarea dreptului la apărare al inculpaţilor ___________ 48

5. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin modul de audiere a suspecţilor şi inculpaţilor ______________ 53

6. Folosirea constrângerilor pentru obţinerea probelor _________ 547. Provocarea în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor

Omului ____________________________________________ 608. Invocarea provocării după începerea judecăţii _____________ 639. Provocarea în cazul înregistrării convorbirilor făcute de

denun ţător cu inculpatul ______________________________ 6410. Provocarea la săvârşirea infracţiunii de şantaj _____________ 7011. Provocarea la săvârşirea infracţiunii de dare de mită ________ 7112. Nelegalităţi privind folosirea investigatorului sub acoperire ____ 8113. Provocarea invocată din oficiu de judecătorul de cameră

preli minară_________________________________________ 9414. Invocarea provocării în cursul judecăţii ___________________ 96

Capitolul al iii‑lea. leGalitatea administrării PROBELOR _____________________________________________99Secţiunea 1. Legalitatea audierii persoanelor ____________________ 99

1. Neaudierea inculpatului în cursul urmăririi penale _________ 1002. Nelegalitatea audierii inculpaţilor în stare de oboseală ______ 1013. Nelegalitatea audierii prealabile cu ocazia identificării din

grup a unei persoane sau a identificării unor bunuri ________ 1034. Nelegalităţi privind audierea martorilor cu identitate

protejată _________________________________________ 1055. Nelegalitatea audierii unor martori după prezentarea

unor înregistrări ____________________________________ 1086. Martorii cu declaraţii identice __________________________ 1097. Audierea de martori înainte de efectuarea în continuare

a urmăririi penale faţă de suspect ______________________ 1108. Audierea unor martori asupra unei fapte, înainte de

extinderea urmăririi penale cu privire la aceasta ___________ 1179. Audierea unor martori după schimbarea încadrării

juridice a faptei, înainte de a-i aduce la cunoştinţă inculpatului această schim bare ________________________ 119

Cuprins IX

10. Încălcarea dreptului la tăcere al suspectului sau inculpatului cu ocazia audierii acestuia ___________________________ 121

11. Încălcarea dreptului la tăcere al suspectului sau inculpatului prin provocarea mărturisirii extrajudiciare ________________ 124

12. Audierea suspecţilor ca martori, înainte de efectuarea în con tinuare a urmăririi penale faţă de ei ________________ 126

13. Dreptul martorului de a nu se autoincrimina ______________ 13014. Audierea ca martori a unor persoane care au avut

calitatea de suspecţi sau inculpaţi ______________________ 13515. Începerea urmăririi penale faţă de martorii propuşi

de inculpat ________________________________________ 13616. Audierea martorilor fără înregistrarea audiovideo

a declaraţiilor ______________________________________ 13617. Audierea martorului fără interpret ______________________ 13918. Audierea martorilor pe timp de noapte __________________ 14019. Audierea martorilor în paralel _________________________ 14020. Audierea ca martor a unei rude a inculpatului _____________ 14221. Audierea ca martor a unor persoane cercetate în altă

cauză ____________________________________________ 14422. Audierea ca martor a poliţistului care a constatat

infracţiunea _______________________________________ 14623. Audierea ca martor a unei persoane care a suferit un

prejudiciu de pe urma infracţiunii_______________________ 14824. Neloialitatea comportamentului organelor de urmărire

penală cu ocazia efectuării confruntării __________________ 15025. Încălcarea secretului deliberării prin audierea judecătorului

ca martor _________________________________________ 15126. Încălcarea secretului profesional al avocatului prin

audierea ca martor _________________________________ 157Secţiunea a 2‑a. Legalitatea probelor administrate în lipsa

avocatului ____________________________________________ 16527. Încunoştinţarea avocatului cu privire la efectuarea actelor

de urmărire penală _________________________________ 16528. Neparticiparea avocatului inculpatului arestat la efectuarea

unor acte de urmărire penală _________________________ 18329. Neparticiparea avocatului la audierea martorului care

a solicitat expres să fie audiat fără avocat _______________ 185

X Cereri şi excepţii de cameră preliminară

30. Neparticiparea avocatului la audierea martorilor în etapa in rem a urmăririi penale _____________________________ 186

31. Neparticiparea avocatului la administrarea unor probe, anterior citării inculpaţilor domiciliaţi în străinătate _________ 193

32. Neparticiparea avocatului la efectuarea percheziţiei informatice ________________________________________ 196

Secţiunea a 3‑a. Legalitatea probei cu înscrisuri _________________ 19733. Legalitatea procesului-verbal de verificări ________________ 19734. Procese-verbale antedatate de procuror _________________ 19835. Folosirea unui înscris anulat de instanţa civilă ____________ 19936. Nelegalitatea folosirii înscrisurilor preluate dintr-un alt

dosar de urmărire penală ____________________________ 20137. Nelegalitatea folosirii listei convorbirilor telefonice _________ 20438. Nelegalitatea obţinerii datelor financiare fără încuviinţarea

judecătorului de drepturi şi libertăţi _____________________ 20639. Nelegalitatea obţinerii datelor financiare anterior efectuării

urmăririi penale in personam __________________________ 209Secţiunea a 4‑a. Legalitatea probei cu înregistrări audiovideo ______ 209

40. Respectarea condiţiilor restrângerii exerciţiului dreptului la viaţă privată în cazul supravegherii tehnice_____________ 209

41. Declasificarea mandatelor şi încheierilor emise în baza Legii privind siguranţa naţională _______________________ 211

42. Legalitatea supravegherii tehnice şi dreptul la un proces echitabil __________________________________________ 215

43. Extinderea sancţiunii excluderii probei cu interceptări asupra altor probe derivate din acestea _________________ 219

44. Nelegalitatea înregistrărilor făcute în baza ordonanţei pro curorului _______________________________________ 219

45. Folosirea unor înregistrări obţinute anterior începerii urmăririi penale ____________________________________ 223

46. Contestarea autenticităţii înregistrărilor efectuate de părţi fără concursul organelor judiciare ______________________ 235

47. Posibilitatea inculpatului de a invoca nelegalitatea interceptării unor terţe persoane _______________________ 239

48. Posibilitatea terţelor persoane, care au participat la convorbiri, de a contesta autorizarea măsurii de supraveghere tehnică pentru interlocutor ________________ 241

49. Efectele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale ______ 244

Cuprins XI

50. Legalitatea punerii în executare de către SRI a mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi _________________________________________ 254

51. Legalitatea punerii în executare de către SRI a mandatelor de supra veghere tehnică emise în baza Legii privind siguranţa naţională _________________________________ 265

52. Posibilitatea contestării încheierii în temeiul căreia s-a emis mandatul de supraveghere, în baza Legii privind siguranţa naţională _________________________________ 279

53. Posibilitatea contestării încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, în baza căreia s-a emis mandatul de supraveghere tehnică _______________________________ 289

54. Inexistenţa unei lezări a siguranţei naţionale _____________ 29855. Lipsa de la dosar a mandatului în baza căruia s-au făcut

inter ceptările ______________________________________ 29956. Declasificarea încheierii în baza căreia s-a emis mandatul

de siguranţă naţională _______________________________ 30057. Legalitatea punerii în executare de către DGPI (DIPI)

a mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi ______________________ 304

58. Nemenţionarea în rechizitoriu a probelor cu interceptarea convorbirilor telefonice ______________________________ 311

59. Nelegalitatea înregistrărilor rezultată din nelegalitatea percheziţiei informatice asupra mediului de stocare ________ 312

60. Nelegalitatea probelor derivate din înregistrări nelegale _____ 31461. Nelegalitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor ___ 31462. Nelegalitatea transcrierii interceptării convorbirilor purtate

într-o limbă străină__________________________________ 31863. Nelegalitatea interceptării comunicărilor pe motiv că au

fost efectuate cu încălcarea secretului profesional avocat-client ______________________________________ 320

64. Nelegalitatea înregistrărilor făcute de client în timp ce discuta cu avocatul _________________________________ 329

65. Nelegalitatea înregistrărilor făcute de martorul denunţător ___ 33066. Nelegalitatea înregistrărilor făcute de un organ de control

al Curţii de Conturi__________________________________ 33567. Nelegalitatea înregistrărilor făcute de un inculpat,

cu privire la convorbirile purtate cu un alt inculpat _________ 336

XII Cereri şi excepţii de cameră preliminară

68. Nelegalitatea interceptărilor şi înregistrărilor telefonice purtate de o persoană care beneficiază de imunitate de jurisdicţie _________________________________________ 336

Secţiunea a 5‑a. Legalitatea percheziţiei şi a cercetării la faţa locului _______________________________________________ 34569. Nelegalitatea pătrunderii într-un imobil după expirarea

perioadei indicate în mandatul de percheziţie _____________ 34570. Nelegalitatea percheziţiei efectuate fără încunoştinţarea

inculpatului _______________________________________ 34671. Nelegalitatea percheziţiei efectuate în locurile

învecinate ________________________________________ 34872. Nelegalitatea procesului-verbal de cercetare la faţa

locului ___________________________________________ 34973. Nelegalităţi privind forma mandatului de percheziţie ________ 35074. Nelegalitatea ridicării unor obiecte care nu au legătură

cu cauza _________________________________________ 35175. Nelegalitatea procesului-verbal de percheziţie ____________ 35276. Nelegalitatea percheziţiei efectuate cu încălcarea imunităţii

de jurisdicţie ______________________________________ 35277. Nelegalitatea percheziţiei efectuate la sediul avocatului _____ 35478. Nelegalitatea percheziţiei autoturismului unui avocat _______ 36679. Nelegalitatea percheziţiei domiciliare, ca urmare a

efectuării ei în lipsa avocatului ________________________ 36780. Nelegalitatea percheziţiei autoturismului în lipsa

inculpatului reţinut __________________________________ 36881. Nelegalitatea percheziţiei informatice ___________________ 369

Secţiunea a 6‑a. Legalitatea expertizelor şi a rapoartelor de constatare _________________________________________ 37982. Efectuarea de rapoarte de constatare de către specialiştii

Direcţiei Naţionale Anticorupţie ________________________ 37983. Nelegalitatea raportului de constatare efectuat de

specialiştii A.N.A.F. _________________________________ 39884. Nelegalitatea expertizei contabile pentru neluarea în

conside rare a unor acte contabile ______________________ 41485. Nelegalitatea probei cu expertiza efectuată în cursul

urmăririi penale ____________________________________ 41686. Nelegalitatea probei cu expertiza criminalistică ___________ 41987. Nelegalitatea probei cu expertiza medico-legală___________ 425

Cuprins XIII

88. Incompatibilitatea expertului __________________________ 42989. Folosirea în proces a unor rapoarte de constatare întocmite

de către inspectorii din Direcţia Generală Antifraudă Fiscală ___________________________________________ 431

90. Nelegalitatea procedurii de audiere în calitate de martori a experţilor recomandaţi de părţi _______________________ 433

Secţiunea a 7‑a. Legalitatea probelor efectuate prin delegare ______ 43691. Lipsa actului de delegare a ofiţerilor de poliţie judiciară

pentru efectuarea de acte de urmărire penală ____________ 43692. Necesitatea dispoziţiei scrise a procurorului pentru

delegarea lucrătorilor de poliţie ________________________ 43993. Emiterea unei ordonanţe de delegare cu conţinut general ___ 44094. Efectuarea prin delegare a majorităţii actelor de urmărire

penală ___________________________________________ 44495. Acte de urmărire penală făcute în dosare penale de poliţişti

din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie _______________ 44596. Legalitatea actelor de urmărire penală efectuate de altă

persoană decât cea desemnată în ordonanţa de delegare ___ 45097. Lipsa unei delegări pentru primirea denunţurilor ___________ 45198. Delegarea unui alt procuror pentru efectuarea actelor

de urmărire penală _________________________________ 45299. Probe administrate prin comisie rogatorie internaţională ____ 452

bibliografie ________________________________________________455

CAPITOLuL AL II‑LEA. LOIALITATEA ADmINISTRăRII PROBELOR

1. Conţinutul principiului loialităţii administrării probelor

La baza principiului loialităţii administrării probelor, consacrat de art. 101 NCPP[1], stă regula interzicerii utilizării oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea‑credinţă, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni, dacă prin aceste mijloace se aduc atingere demnităţii persoanei, drepturilor acesteia la un proces echitabil sau la viaţă privată. Dispoziţii similare se regăseau şi în art. 68 CPP 1968, singura modificare care a intervenit fiind aceea a nuanţării sensului noţiunilor de „promisiuni sau îndemnuri”.

În practica judiciară s-a reţinut că, în esenţă, ceea ce interzice norma de procedură este administrarea de probe prin instigare, prin provocare, prin constrângere din partea organelor judiciare. Sintagma „îndemn” regăsită în alin. (1) al art. 101 NCPP presupune o instigare la comiterea infracţiunii, iar „provocarea” [alin. (3)] din partea organelor de urmărire penală poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor specifice, cu depăşirea limitelor cadrului legal[2].

În doctrină s-a subliniat că iregularităţile, imperfecţiunile, abaterile care însoţesc efectuarea unui act procesual sunt uneori voluntare, şi anume făcute pentru a fi ascunse celui căruia i se opun, însă în imensa majoritate a cazurilor, ele nu cad sub acuzaţia relei-credinţe, ci rămân în perimetrul erorii judiciare, rezultate din inabilitatea şi nepriceperea agentului judiciar, din insuficienta pregătire şi experienţă profesională, din comoditatea necercetării conformităţii procedurilor extrajudiciare care, deseori, intersectează procesualitatea penală în ansamblul său etc.[3] Din acest motiv s-au criticat dispoziţiile legale în vigoare care nu permit

[1] Potrivit art. 101 NCPP: „Principiul loialităţii administrării probelor: (1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe”.

[2] I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 10/C din 01.02.2016, nepublicată.[3] I. NAriţA, loc. cit., p. 184.

II. Loialitatea administrării probelor 47

administrarea de probe în faza camerei preliminare[1], subliniindu-se că loiali‑tatea, conformitatea, exactitatea, precizia şi rigoarea tuturor procesualităţilor care alcătuiesc procesul penal în întregul său sunt componente intrinseci ale legalităţii, iar dovada acesteia implică o cercetare judecătorească autentică[2].

Ameninţarea sau sugestionarea martorului, interesul ascuns al acestuia într-o procedură penală, dirijarea mărturiei scrise unidirecţional, efectuarea unei interceptări telefonice în mod ilegal etc. includ elemente de fapt combinate şi conexe probei, care nu pot fi dezvăluite decât printr-o judecată de fond, în faţa unui tribunal imparţial; ele ţin categoric de legalitatea, iar nu de temeinicia probei[3].

Ca o concluzie, se poate afirma că există lipsă de loialitate dacă organul judiciar foloseşte procedee neconforme cu principiile fundamentale ale ordinii juridice, pentru obţinerea de probe[4].

2. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin for marea a două dosare de urmărire penală

În practica judiciară s-a încercat să se extindă aplicarea principiului loialităţii administrării probelor dincolo de limitele prevăzute expres în Codul de procedură penală, respectiv la orice comportament al organelor de urmărire penală care, în opinia inculpatului, i-ar îngreuna acestuia efectuarea apărării în cauză.

Sub acest aspect, într-o cauză aflată pe rolul judecătorului de cameră preli-minară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, chiar dacă dispoziţia procurorului de a forma două dosare distincte [dosarele nr. (…)/P/2015 şi (…)/P/2015] este criticabilă, ea nu se circumscrie unei încălcări a principiului loialităţii administrării probelor, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 101 NCPP.

Pe de altă parte, nu poate fi reţinută o nulitate absolută nici în ceea ce priveşte formarea unor dosare distincte de anchetă – părţile având posibilitatea, dacă sunt îndeplinite condiţiile legii, să solicite instanţei reunirea cauzelor – şi nici în ceea ce priveşte audierea martorilor L.L., L.D.M. şi M.N., nulităţile absolute fiind reglementate în mod expres de dispoziţiile art. 281 NCPP.

[1] La data de 05.12.2017, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) NCPP, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate ori excepţiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate” este neconstituţională şi, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 NCPP (https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-275).

[2] I. NAriţA, loc. cit., p. 185.[3] Idem, p. 186.[4] A. Crişu, op. cit., p. 302.

48 Cereri şi excepţii de cameră preliminară

Mai mult, reţinerea unei nulităţi relative este condiţionată de dovedirea unei vătămări, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului[1].

3. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin folosirea poliţiştilor de la alte compartimente

În practica judiciară, într‑o cauză, inculpaţii au arătat că la data de 25.11.2014 s-a procedat la oprirea în trafic a peste 150 de şoferi. Acest lucru s-a realizat prin utilizarea a 150 de persoane din cadrul poliţiei, fără însă a avea vreo garanţie că acei oameni făceau parte din poliţia judiciară, pentru respectarea cerinţelor art. 55 NCPP, sens în care există cel puţin suspiciunea că şoferilor opriţi în trafic la data de 25.11.2014 le-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de suspect de către persoane din afara organelor de cercetare penală. Într-un mod similar le-au fost luate şi declaraţiile acestor persoane, respectiv de către un organ necompetent.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că susţinerile inculpaţilor sunt simple prezumţii, care nu sunt acoperite de probe concrete care să conducă la reţinerea încălcării principiului.

Nu se pot reţine afirmaţiile apărătorului inculpaţilor, privind calitatea sau nu de organe de cercetare penală din cadrul poliţiei judiciare a organelor de cer-cetare penală care au participat la acţiunea din 25.11.2014, când au fost opriţi în trafic un număr de 150 de şoferi taximetrişti.

Din contră, actele dosarului de urmărire penală relevă îndeplinirea dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) nCpp, motiv pentru care s-a reţinut că această excepţie este neîntemeiată şi nu există nicio vătămare[2].

4. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin nerespectarea dreptului la apărare al inculpaţilor

În practica judiciară, într‑o cauză, inculpaţii au arătat că au fost depuse la dosarul cauzei o serie de înscrisuri cu care au justificat sumele de bani cu privire la care poartă acuzaţia de spălare a banilor şi nu au fost luate în considerare. Nu s-a verificat niciun moment provenienţa sumelor de bani cu privire la care poartă acuzaţia de spălare a banilor. Cu toate că exista un raport întocmit de ONPCSB, care a fost depus la dosarul cauzei în cursul lunii septembrie 2015, în ciuda acestui fapt, nu s-a formulat nicio acuzaţie cu privire la faptele cuprinse în acest raport până în cursul lunii iulie 2016, când la data de 13.07.2016 s-a dispus extinderea acţiunii penale pentru infracţiuni de spălare a banilor care se fundamentau în

[1] I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 10/C din 01.02.2016, nepublicată.[2] C.A. Braşov, înch. JCP din 07.11.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă

prin respingerea contestaţiilor formulate.

II. Loialitatea administrării probelor 49

proporţie de 100% pe aspectele cuprinse în sesizarea ONPCSB. Acuzaţia a fost adusă la cunoştinţă inculpaţilor la 29.07.2016, dată la care a fost emis şi rechizitoriul. Necunoscând acest din urmă aspect, în următoarea zi lucrătoare, 02.08.2016, inculpaţii au depus plângere împotriva ordonanţei din 13.07.2016 şi contestaţie împotriva raportului ONPCSB. În plus, o săptămână mai târziu au formulat şi două note probatorii prin care au justificat originea licită a sumelor de bani, obiect al acuzaţiei de spălare a banilor.

În mod evident, plângerea împotriva ordonanţei şi contestaţia împotriva raportului ONPCSB au fost respinse ca inadmisibile, iar cererile în probaţiune nu au mai fost avute în vedere. Astfel, inculpaţii apreciază profund contrar principiului loialităţii administrării probelor, negarea flagrantă a dreptului la apărare prin lipsirea inculpatului de timpul necesar pregătirii apărării, for mularea unei noi acuzaţii şi trimiterea în judecată pentru aceasta în aceeaşi zi, care încalcă în mod obiectiv principiul loialităţii şi dreptul la apărare.

Inculpaţii menţionează că ultima extindere a acţiunii penale (13.07.2016) s-a fundamentat exclusiv pe o probă pe care procurorul o avea la dosar din septembrie 2015.

În cursul urmăririi penale au formulat mai multe adrese către Biroul Român de Metrologie Legală, Direcţia Regională de Metrologie Legală Braşov. Prin acestea le-a fost comunicat inculpaţilor că nu s-au identificat nereguli cu ocazia verificărilor metrologice efectuate, nu s-au aplicat sancţiuni şi nu au fost respinse aparatele de taxat. Procurorul de caz a înţeles să nu facă nicio referire în cuprinsul actului de sesizare a instanţei cu privire la această probă, evident, favorabilă lor.

De altfel, în ciuda faptului că art. 100 NCPP obligă procurorul să administreze şi probe în favoarea inculpaţilor, toate cererile în probaţiune formulate au fost respinse.

Inculpaţii arată că la data de 13.06.2016 a avut loc o întâlnire cu specialiştii parchetului care au întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, comu-nicându-li-se faptul că se doreşte lămurirea aspectelor care au făcut obiect al obiecţiunilor formulate de inculpaţi la raport. De fapt, întâlnirea a fost una formală, la care specialiştii parchetului au avut o atitudine vădit defensivă faţă de orice aspect adus în discuţie de inculpaţi. Dovada acestui fapt este neconcordanţa între răspunsul formulat de specialişti la punctul de vedere depus de inculpaţi la 13.06.2016 şi lipsa oricărei modificări a raportului, deşi obiecţiunile erau în mod vădit întemeiate. Au depus mai multe seturi de obiecţiuni împotriva raportului de constatare, care însă au fost respinse cu o motivare superficială. Cu referire la unele dintre obiecţiuni nu s-a formulat un răspuns efectiv nici până în prezent. În ciuda acestui aspect, deşi era obligatoriu ca procurorul să dispună efectuarea expertizei, s-a procedat de o manieră contrară, respingând şi cererea lor expresă de dispunere a întocmirii unui raport de expertiză.

50 Cereri şi excepţii de cameră preliminară

Din modul de derulare a urmăririi penale şi, în special, din rechizitoriu rezultă o atitudine părtinitoare faţă de coinculpatul B.I.M. Totodată, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi, procurorul a extins acţiunea penală pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002[1], în raport de faptele reţinute în sesizarea ONPCSB, însă pentru faptele detaliate în acelaşi document în legătură cu B.I.M. a omis extinderea acţiunii penale pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) Legea nr. 656/2002.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că notele probatorii privind justificarea sumelor de bani au fost depuse la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 23.08.2016, aflate la dosarul nr. (…)/64/2016, mult după întocmirea rechizitoriului de către procurorul de caz, 29.07.2016, ocazie cu care acesta s-a desesizat cu privire la efectuarea de acte de urmărire penală prin dispoziţia de sesizare a instanţei cu rechizitoriu, totodată, acestea constituind apărări de fond şi nu pot face obiectul procedurii de cameră preliminară.

În ceea ce priveşte menţiunile cu privire la infracţiunile de spălare de bani reţinute în sarcina inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară arată că Oficiul are competenţa numai de a se pronunţa cu privire la existenţa indiciilor temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, nu cu privire la stabilirea încadrării juridice, calculării prejudiciului şi a trimiterii în judecată a unor persoane.

Obiectivele care au stat la baza emiterii RCTS-ului întocmit la data de 13.06.2016 au fost stabilite de procurorul de caz prin ordonanţa din 01.03.2016 şi suplimentate prin ordonanţa din 10.06.2016, care rezultau din analiza fişelor fiscale ale inculpaţilor, extraselor de cont bancar ridicate cu ocazia percheziţiilor sau puse la dispoziţia parchetului de către societatea care efectua contabilitatea celor două societăţi, coroborat cu premisele indiciilor transmise de Oficiu.

Astfel, ca urmare a RCTS-ului indicat mai sus, s-a dispus prima ordonanţă de extindere a acţiunii penale cu privire la infracţiunea de spălare de bani din 14.06.2016, dată de procuror în temeiul dispoziţiilor art. 309 şi art. 311 NCPP, iar nu ca urmare a primirii sesizării Oficiului, după care s-a extins acţiunea penală la data de 13.07.2016 şi cu privire la creditările societăţilor M. SRL şi M.G. SRL.

În RCTS se arată că „(…) în perioada analizată, D.M. efectuează din veniturile personale de 127.621 lei creditări totale de 3.333.500 lei, din care suma de 1.728.000 lei pentru M. SRL, de 699.500 lei pentru C. SRL şi de 906.000 lei pentru M. SRL (…)” şi „În mod similar, la M. SRL, creditările asociatului unic B.M.I. (…) rezultă că asociatul unic B.M.I. a efectuat în cursul anului 2010, creditări de cel puţin 168.000,00 lei”.

[1] Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în M. Of. nr. 702 din 12.10.2012.

II. Loialitatea administrării probelor 51

Aceste creditări apar şi în sesizarea Oficiului, iar potrivit cererilor aflate la dosar, acesta a fost înmânat avocatului ales al inculpaţilor anterior datei de 20.05.2016. Totodată, potrivit procesului-verbal din 26.05.2016 şi mail-ului aflat la dosar, au fost comunicate avocatului ales al inculpaţilor documente ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, inclusiv RCTS-ul din 13.06.2016.

Toate acestea au fost menţionate de judecătorul de cameră preliminară pentru a demonstra, contrar susţinerilor inculpaţilor, că nu le‑a fost încălcat dreptul la apărare şi nici principiul loialităţii probelor, atât timp cât toate documentele aflate la dosarul cauzei au fost comunicate în timp util avocaţilor aleşi, care i-au şi asistat pe inculpaţi la data aducerii la cunoştinţă a calităţii de inculpaţi cu privire la noile infracţiuni de spălare de bani, potrivit proceselor-verbale aflate la dosar.

Cu ocazia aducerii la cunoştinţă a calităţii de inculpaţi – 29.07.2016, nici avocaţii aleşi şi nici inculpaţii nu au formulat probe în apărare şi nici nu au solicitat termen pentru a propune probe, pentru a fi în prezenţa vreo unei vătămări, deşi în procesele-verbale este menţionat „are dreptul să propună administrare de probe, de a ridica excepţii şi a pune concluzii, de a consulta dosarul”.

Procurorul de caz, faţă de poziţia exprimată de inculpaţi în prezenţa avocaţilor aleşi, nu putea anticipa sau previziona faptul că inculpaţii „ar dori să administreze probe sau să ridice excepţii”, astfel că nicio dispoziţie legală nu îl împiedica pe procurorul de caz să emită rechizitorul, faţă de pasivitatea inculpaţilor.

Dispoziţiile art. 311 alin. (5) NCPP – „Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea acţiunii penale cu privire la aspectele noi” – coroborate cu dispoziţiile art. 309 alin. (2), (3) şi (4) NCPP – „(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia. Dispoziţiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (3) La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanţei prin care a fost dispusă măsura. (4) Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului şi la comunicarea prevăzute la alin. (2)” – impun obligativitatea comunicării inculpatului a extinderii acţiunii penale cu privire la aspecte noi, fapt pe care procurorul de caz l-a realizat, confirmat şi de către inculpaţi în cererile şi excepţiile formulate în scris.

Legiuitorul nu prevede un termen exact de comunicare a ordonanţei, astfel încât să putem vorbi de vreo încălcare a dispoziţiilor procedurale, cu consecinţe vătămătoare asupra persoanelor cercetate în cauză, legiuitorul a avut în vedere numai faptul că ordonanţa trebuie comunicată şi adusă la cunoştinţă persoanelor cercetate, bineînţeles, până la terminarea urmăririi penale, concretizată cu sesizarea instanţei cu rechizitoriu sau emiterea ordonanţei de clasare sau renunţare la urmărire penală, conform dispoziţiilor art. 327 NCPP.

52 Cereri şi excepţii de cameră preliminară

Inculpaţii au susţinut că „acuzaţia a fost adusă la cunoştinţă inculpaţilor la 29.07.2016, dată la care a fost emis şi rechizitoriul. Necunoscând acest din urmă aspect, în următoarea zi lucrătoare, 02.08.2016, inculpaţii au depus plângere împotriva ordonanţei din 13.07.2016 şi contestaţie împotriva raportului ONPCSB”.

Judecătorul de cameră preliminară, fără a relua cele arătate mai sus, cu privire la data luării la cunoştinţă despre sesizarea Oficiului, comunicarea ordonanţelor privind extinderea acţiunii penale cu privire la infracţiunea de spălare de bani şi comunicarea RCTS-ului întocmit în cauză la data de 13.06.2016, a arătat că afirmaţiile inculpaţilor nu se susţin pentru următoarele motive: prima zi lucrătoare era 01.08.2016, contrar afirmaţiilor avocatului inculpaţilor, care a susţinut că 01.08.2016 era zi de sărbătoare legală, actele comunicate pe fax la parchet de avocatul inculpaţilor la data de 02.08.2016 şi 03.08.2016 au fost soluţionate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

În ceea ce priveşte adresele inculpaţilor către Biroul Român de Metrologie Legală – Direcţia Regională de Metrologie Legală B. şi răspunsul primit, judecătorul de cameră preliminară a arătat că acestea constituie apărări de fond, întrucât procurorul de caz a motivat în rechizitoriu mecanismul de fraudare reţinut a fi comis de inculpaţi, care nu implică alterarea memoriei fiscale prin factori interni, „astfel ca, la un control metrologic, să nu poată fi depistată metoda de fraudare”, alterarea memoriei fiscale fiind realizată prin factori externi, procurorul răspunzând prin actul de sesizare a instanţei cu privire la aceste probe aduse în apărarea lor de inculpaţi, însă aprecierea probelor ţine de faza de judecată, fiind atributul judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei în fond, şi nu priveşte procedura de cameră preliminară.

Cu privire la modul de soluţionare a obiecţiunilor formulate de inculpaţi referitor la concluziile RCTS-ului, judecătorul de cameră preliminară a menţionat că acestea au fost respinse motivat de procurorul de caz, temeinicia acuzaţiilor nefăcând obiectul procedurii de cameră preliminară. Consistenţa motivaţiei procurorului nu vizează procedura de faţă şi poate fi combătută în condiţii de contradictorialitate în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei pe fond.

Inculpaţii au criticat modul de desfăşurare a urmăririi penale faţă de ei, în raport cu inculpatul B.I.M., însă judecătorul de cameră preliminară a arătat că temeinicia acuzaţiilor faţă de unul sau altul dintre inculpaţi nu poate face obiectul procedurii de cameră preliminară, iar în rechizitoriu se află menţiunile privind sesizarea instanţei cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului B.I.M., inclusiv cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002[1].

[1] C.A. Braşov, înch. JCP din 07.11.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestaţiilor formulate.

II. Loialitatea administrării probelor 53

5. Încălcarea principiului loialităţii administrării probelor prin modul de audiere a suspecţilor şi inculpaţilor

În cazul audierii suspecţilor sau inculpaţilor, aceştia pot invoca în camera preliminară anumite aspecte legate de loialitatea probei, însă judecătorul de cameră preliminară se putea afla în imposibilitatea verificării aspectelor invocate, din moment ce în camera preliminară nu puteau fi administrate alte probe în afară de înscrisuri. După data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei din 05.12.2017, prin care Curtea Constituţională a constatat că „soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) nCpp, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate ori excepţiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara «oricăror înscrisuri noi prezentate», este neconstituţională (…), judecătorul de cameră preliminară va avea posibilitatea constatării prin orice mijloc a nelegalităţii probelor, astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 641 din 11.11.2014.

În doctrină s-a arătat că nu constituie ipoteze de nelegalitate a administrării probei declaraţiile date de coinculpaţii cărora procurorul le‑a pus în vedere că abordarea unei atitudini sincere de recunoaştere a faptelor va fi evaluată la stabilirea măsurilor preventive care se impun a fi dispuse în cauză, întrucât, în această ipoteză, nu se poate reţine vreun element de neloialitate procesuală[1].

În practica judiciară, inculpaţii au arătat, în unele cauze, că a fost încălcat principiul loialităţii cu privire la modul de audiere al organelor de cercetare penală. Astfel, s-a susţinut că suspecţilor, în momentul în care li s-a adus la cunoştinţă calitatea de inculpat, vrând să dea declaraţie, li se comunica în mod agresiv că sunt pasibili de mărturie mincinoasă dacă nu declară adevărul. Totodată, dorind să adreseze întrebări coinculpaţilor, acestea se respingeau cu motivarea stereotipă că nu sunt utile soluţionării cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară care a analizat aceste aspecte a reţinut că este puţin probabilă afirmaţia inculpaţilor, fără niciun suport probatoriu şi nicio dovadă, cu atât mai mult cu cât suspecţilor din cauză li se aducea la cunoştinţă calitatea de inculpaţi, infracţiunea prevăzută la art. 273 NCP referindu-se la fapta martorului.

În ceea ce priveşte adresarea de întrebări coinculpaţilor de către avocaţii aleşi ai inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) NCPP, „în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală (…)”, numai în faza de judecată, cu ocazia audierii inculpatului, a persoanei

[1] M. udroiu, op. cit., p. 157.

54 Cereri şi excepţii de cameră preliminară

vătămate, a părţii civile, a părţii responsabile civilmente, a martorului şi a expertului, avocatul poate pune întrebări în mod nemijlocit, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 378-381 NCPP, motive pentru care nu există nicio încălcare a principiului loialităţii probelor şi nicio vătămare pentru inculpaţii care au formulat cereri şi excepţii[1].

6. Folosirea constrângerilor pentru obţinerea probelor

A. Prima problemă ridicată în practica judiciară în legătură cu constrângerea persoanelor să dea anumite declaraţii a fost aceea a dificultăţii de a proba astfel de afirmaţii.

Într‑o cauză, inculpatul a susţinut că, la momentul în care i s-a luat declaraţia datată 30.10.2012, ora 10:30, a fost constrâns de către organele de urmărire penală să declare în acel mod, iar când i s-a consemnat declaraţia din 11.12.2012, nu a fost asistat de un apărător.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, potrivit art. 6 CPP 1968 [art. 10 NCPP], dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului, fiind oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul obţinerii de probe, conform art. 68 alin. (1) CPP 1968 [art. 101 alin. (1) NCPP]. Însă, pentru a se constata împrejurările menţionate în acest ultim articol, trebuie să existe dovezi, ceea ce în speţă nu s-au adus. Simplele afirmaţii ale inculpatului, fără a se corobora cu alte probe, nu sunt suficiente pentru a conchide că declaraţia consemnată la 30.10.2012, ora 10:30, este lovită de nulitate, cu atât mai mult cu cât inculpatul I.V. a fost asistat de un apărător. Cu referire la declaraţia datată 11.12.2012, s-a constatat că inculpatului i s-a pus în vedere dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, personal declarând că „toate drepturile procesuale le cunoaşte”. Ca atare, s-a reţinut că lipsa semnăturii unui avocat de pe respectiva declaraţie nu atrage sancţiunea nulităţii şi, pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară apreciază, ca nefondate, motivele invocate de către inculpatul I.V. prin contestaţie[2].

B. Au fost rare cazurile în care s-a invocat constrângerea constând în exercitarea unor tratamente degradante şi inumane din partea organelor judiciare.

[1] C.A. Braşov, înch. JCP din 07.11.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestaţiilor formulate.

[2] C.A. Braşov, înch. JCP nr. 31/CP din 27.06.2014, portal.just.ro.

II. Loialitatea administrării probelor 55

Într‑o astfel de cauză, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 07.03.2016, inculpata a introdus un fragment de hârtie de culoare portocalie în cavitatea bucală „şi a încercat să-l distrugă prin mestecare. Acest fapt nu a reuşit datorită intervenţiei unui lucrător de poliţie judiciară, care a determinat-o prin blocarea maxilarului să scoată fragmentul de hârtie”.

Judecătorul a analizat aceste susţineri, raportându-se la standardele stabilite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia probelor obţinute prin aplicarea torturii, tratamentelor inumane sau degradante.

În speţă, ţinând seama de circumstanţele menţionate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 07.03.2016, judecătorul a considerat că, în concret, inculpata nu a fost supusă unui tratament degradant. Astfel, prin acţiunea spontană a lucrătorului de poliţie judiciară nu s‑a urmărit înjosirea inculpatei, ci s‑a urmărit conservarea unui corp delict, în condiţiile în care prin acţiunea inculpatei s-a apreciat că se urmărea distrugerea acestuia prin mestecare, nemaifiind posibilă recuperarea bileţelului pe altă cale, în acel moment nefiind identificată o altă metodă mai puţin intrusivă; astfel cum rezultă din înregistrarea video, această acţiune a durat aproximativ 5 secunde şi a constat doar în împiedicarea inculpatei să mestece înscrisul, aceasta scoţându-l din gură de bunăvoie şi zâmbind, la cererea organului de urmărire penală.

În raport de cele expuse mai sus, judecătorul a considerat că, în concret, nu a existat un nivel de suferinţă sau de umilire a inculpatei de o asemenea intensitate, astfel încât să poată fi considerat tratament degradant[1].

C. Uneori s-a invocat existenţa unei constrângeri rezultate din emiterea unor mandate de aducere pe numele persoanelor ce urmau a fi audiate la parchet.

Astfel, într‑o cauză, apărătorul ales al inculpatului C.G. a depus un înscris emis de Inspectoratul Judeţean de Poliţie P., prin care se arată că „numitul C.G. a fost transportat la DNA – Serviciul Teritorial B. în data de 12.01.2015, urmare a citaţiei telefonice transmise de procuror”.

La data de 27.03.2015, prin fax, a fost trimis la prezentul dosar, însoţind nota privind cererile şi excepţiile, un înscris emis de către acelaşi organ de poliţie, cum că „numitul V.M.C. a fost transportat la DNA – Serviciul Teritorial B. în 13.01.2015, urmare a citaţiei telefonice transmise de procuror”.

În aceste împrejurări, faţă de data în care s-au emis primele acte în dosarul de urmărire penală, inculpaţii C.G. şi V.M.C., prin apărătorii aleşi, arată că s-a încercat „prin promisiuni şi mijloace de constrângere să fie determinaţi să reali zeze declaraţii cu privire la magistraţi ai Tribunalului C. (…) procurorul de

[1] Trib. Bucureşti, s. I pen., înch. JCP din 07.11.2016, definitivă prin înch. JCP C.A. Bucureşti nr. 72 din 24.02.2017, în C. Moisă, op. cit., p. 69.