5
10 JOHN SAUL Nu mai avea importanfa, caci urma sa nu ma mai intorc nicio- data aici. Locul ideal, copilul ideal, farnilia ideala... vor pieri. M-am intors atunci sprc fata. Zimbea in somn. Visa oare la dimineala de Craciun? Nu voi sti nicicind. Pironit linga u9a, am observat cum, prin fereastra deschisa de mine, o brizdr ugoara pAtrunde inauntru. O adiere care unduie$te perdeaua fina de dantela indeajuns de aproape pentru ca flacara sa o prinda in imbrali$area ei, ?n clipa aceea mi s-a taiat rasuflatea. O noua adiere, $i limbile de foc, plapinde la inceput, capa- tara fo4e proaspete. Se urcara lacome spre tavan, ca un pAiarjen mare ce alearga Pe propria pinza. O secunda mai tirziu, tentaculele ro$iatice se intin- sera spre tapet $i am inteles ca venise vremea sa plec. Ochii mei s-au indreptat penfu ultima oara spre copila. - O sa fie bine, am $optit. Curind, ne vom intilni din nou. Sint sigur ca m-a auzit pentru ca mi-a zimbit. M-am rasucit pe calciie $i am paxasit-o inainte sa se trezeasca. Acum $tiu ca nu am plecat atit de repede pentru ca ea sa nu-mi zafeasca fata sau sa nu vada ce am facut, Nu, motivul era altul. Pur gi simplu, nu-mi doream s-o aud !iplnd." Capitolul 1 Kara Marshall se uita pe furig la ceas si se intreba daca exista vreo modalitate - plina de tact - cate s-o determine pe Claire Sollinger se manince putrin mai repede. Zadainica incercaxe - toata "lrrrnea din Camden Green $tia ca daca iei masa cu Claire, doua ore rlin viata ta se duceau pe apa slmbetei. Pe Kara insa, nu o deranja l8urte tare. Se cunosteau de cind Claire se oferise voluntar sa-i spii- linc prgiectul de rcstaurare a vechii piete din ora$. Aceasta urma sa lc(lcvina parcul.de dinaintea procesului de ,,modemizare" suferit la {lir$itul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cind Camden Green' lnrpreuna cu alte douasprezece orage situate de-a lungul coastei de rrolcl a regiunii Long Island, hotarise sa-si dedice viitorul industriei ( (lrstrucliilor de automobile, renuntrind la vechea piata in favoarea unci parcari imense. Planul nu a functionat: in citda mallului de la lx.rilerie, care apafuse zece ari mai tirziu, centrul ora$ului se trans- li,rnrase intr-un mare teren viran. Asta pina cind Kara 9i citeva |lri(:lene de-ale ei s-au decis sa schimbe lucrurile Si au pus bazele rrrrrri comitet care sa reconstruiasca piala in dorinla de a tevitaliza ('rrrrrden Green. ('laire Shields Sollinger venise si ea la prima lor lntrurire. in lr( npere s-a lasat linistea cind a intrat ea, pentru ca nimeni nu se Irrt(.|)la ca cineva din imensele vile luxoase din zona Flinders Beach m iir l)ane la o astfel de rntilnire. Sr doneze bani, da. Dar nu sa se implice efectiv in organizare. ('u toate astea, Claire acolo, cercetind chipurile gocate. i;i ar- lttisc sardonic o sprinceana $i i se adresase direct Karei:

Capitolul - Libris.ro John Saul.pdf · 14 JOHN SAI-IL gaseasca vorbele potrivite, dar, la drept vorbind, nici nu exista cu- vinte potrivite pentru asemenea situafii- Ajunsera la masinile

  • Upload
    others

  • View
    8

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

10 JOHN SAUL

Nu mai avea importanfa, caci urma sa nu ma mai intorc nicio-data aici.

Locul ideal, copilul ideal, farnilia ideala... vor pieri.M-am intors atunci sprc fata.

Zimbea in somn.Visa oare la dimineala de Craciun?Nu voi sti nicicind.Pironit linga u9a, am observat cum, prin fereastra deschisa de

mine, o brizdr ugoara pAtrunde inauntru.O adiere care unduie$te perdeaua fina de dantela indeajuns de

aproape pentru ca flacara sa o prinda in imbrali$area ei,?n clipa aceea mi s-a taiat rasuflatea.O noua adiere, $i limbile de foc, plapinde la inceput, capa-

tara fo4e proaspete.

Se urcara lacome spre tavan, ca un pAiarjen mare ce alearga Pepropria pinza. O secunda mai tirziu, tentaculele ro$iatice se intin-sera spre tapet $i am inteles ca venise vremea sa plec.

Ochii mei s-au indreptat penfu ultima oara spre copila.

- O sa fie bine, am $optit. Curind, ne vom intilni din nou.

Sint sigur ca m-a auzit pentru ca mi-a zimbit.M-am rasucit pe calciie $i am paxasit-o inainte sa se trezeasca.

Acum $tiu ca nu am plecat atit de repede pentru ca ea sa nu-mizafeasca fata sau sa nu vada ce am facut,

Nu, motivul era altul.Pur gi simplu, nu-mi doream s-o aud !iplnd."

Capitolul 1

Kara Marshall se uita pe furig la ceas si se intreba daca exista

vreo modalitate - plina de tact - cate s-o determine pe Claire

Sollinger se manince putrin mai repede. Zadainica incercaxe - toata"lrrrnea din Camden Green $tia ca daca iei masa cu Claire, doua ore

rlin viata ta se duceau pe apa slmbetei. Pe Kara insa, nu o deranja

l8urte tare. Se cunosteau de cind Claire se oferise voluntar sa-i spii-

linc prgiectul de rcstaurare a vechii piete din ora$. Aceasta urma sa

lc(lcvina parcul.de dinaintea procesului de ,,modemizare" suferit la{lir$itul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cind Camden Green'

lnrpreuna cu alte douasprezece orage situate de-a lungul coastei de

rrolcl a regiunii Long Island, hotarise sa-si dedice viitorul industriei( (lrstrucliilor de automobile, renuntrind la vechea piata in favoarea

unci parcari imense. Planul nu a functionat: in citda mallului de la

lx.rilerie, care apafuse zece ari mai tirziu, centrul ora$ului se trans-

li,rnrase intr-un mare teren viran. Asta pina cind Kara 9i citeva

|lri(:lene de-ale ei s-au decis sa schimbe lucrurile Si au pus bazele

rrrrrri comitet care sa reconstruiasca piala in dorinla de a tevitaliza('rrrrrden Green.

('laire Shields Sollinger venise si ea la prima lor lntrurire. inlr( npere s-a lasat linistea cind a intrat ea, pentru ca nimeni nu se

Irrt(.|)la ca cineva din imensele vile luxoase din zona Flinders Beach

m iir l)ane la o astfel de rntilnire.Sr doneze bani, da. Dar nu sa se implice efectiv in organizare.('u toate astea, Claire acolo, cercetind chipurile gocate. i;i ar-

lttisc sardonic o sprinceana $i i se adresase direct Karei:

12 JOHN SAUL

- Se pare ca solul meu m-a inlocuit cu secretara lui, asa ca dispunde o gramada de timp liber. Ma pricep la gradinarit $i nu ma deran-jeaza daca ma murdaresc pe miini. Pe scut, cum va pot fi de ajutor?

Confirmind atit de deschis zvonurile care circulau prin orag de

saptamini intregi, pmctic li dezarmase pe toti cei prezenfi. in plus,

se jinuse de promisiune, participlnd la toate intilnirile lor 9i aju-tind-o pe Kara sa angajeze ($i sa plateasca) un arhitect care sa

reproiecteze piatra a$a cum aratase ea cu decenii in urma. Ce sa maivorbim, devenise extrem de utila. Numai ca prinzurile se lungeaula infinit 9i, chiar 9i dupa zece ani, nimeni, nici macar Kara, nu ga-

sea curajul de a-i spune lui Claire Shields Sollinger ca mai avea $ialte teburi de rezolvat.

Acum, Claire isi inclina capul intr-o parte 5i se incrunta, iarKara i$i dadu seama ca o observase clnd i$i privise ceasul pe furig.

- Te retin, zise femeia.in timp ce Kara cauta un raspuns cit mai putin jignitor, Claire

ceru ospatarului nota de plata.

- Doar ne cunoa.$tem de atita timp, de ce nu ma atenlionezi cam4lungesc prea mult cu masa, Kam?

- Dar nu... tncepu Kara, dar insotitoarea o inuerupse-

- Ba da" intotdeauna se intimpla a$a. La urma urmei, eu nu prea

am altceva de facut, nu? $i numai tu egti de vina.

- Eu stnt de vina? Claire, ce tot indrugi acolo?

- Pai, comitetele tale, spuse Claire, azvirlind cartea de credit pe

tava chelnerului fara sa arunce nici cea mai mica privire spre notade plata. N-ai mai convocat unul nou de luni de zile si, trebuie sa

recunosc, ma plictisesc de moarte. $i clnd ma plictisesc, cei care

iau prinzul cu mine trebuie sa aiba nervi de otel.Kara inspira adinc gi ajunse la concluzia ca era mai bine sa-i

spuna ce avea pe suflet acum, decit sa tot amfure.

- $tii, tarc mi-e teama ca tu o sa fii cea care va trebui sa organi-zeze lucrurile. Am o intilnhe cu un agent imobiliar.

Claire ficu ochii mari.

- Te muti?

- ln centru. Eu $i Steve si cu mine nu mai petecem suficienttimp impreuna Si...

Co$MARI.JL 13

Kara se opri, aduclndu-$i aminte de imprejurarile care o obliga-

scra pe prietena ei, cu zece ani in uma, sa accepte singuratatea'

- $i nu vrei ca mariajul tau sa sfir$easca la fel ca al meu' com-

pleta Claire in locul ei. O sa ne fie dor de tine. Cel pulin mie, sigur

o sa-mi fie.Kara isi lasa caPul ln jos.

- Asta-i tot? Nu incerci sa ma convingi sa nu plec?

- Nu, dupa ceea ce mi s-a lntimplat mie. Dacal iubesti pe Steve -si eu stiu cal iubesti - trebuie sa fii alaturi de el. Evident ca $i el

trebuie sa-si doreasci acela$i lucru, si banuiesc ca isi doreste' SPre

tleosebire de PhilliP Sollinger.

Ospatarul se intoarse cu cartea de credit si, duPa ce adauga un

bacaig gras, Claire semna chitanfa, ignorind ln continuare sumele

tlc pe ea.

- $i Lindsay? intreba ea, ridicindu-se in picioare si punindu-si

goanta pe umar.

- O si se obisnuiasca, raspunse Kara.

Para'sire restaurantul si iesla in atmosfera luminoasa a unei

(l upa-arniezi dE primavFra.

- N-are lncoto.

- Nu neaparat, sPuse Claire, in timp ce se indreptau spre Parca-

rca bine ascunsa in spatele unui bloc.

Darorita muncii lor din ultimii zece ani, locul arata ca in urma

cu un secol, ultimul vestigiu al ,Jnodemismului" disParind cu un

rm inainte, cind stilpii electrici fusesera inlocuili cu replici ale mai

vcchilor felinare cu gaz lamPant.

- La vfusta ei, un an inseama mult timP, mai ales ctnd este si

ullimul an din liceu. imi aduc aminte clnd Chrissie...

Veni rindul lui Claire sa taca, dar Kara se ablinu sa comenteze

[lai departe. Trecusera de-abia clteva luni de cind nepoata ei mu-

risc intr-un incendiu la una din cabanele de schi ale familiei Shields

(lin Vermont, iar lui Claire li era inca foarte greu sa vorbeasca des-

Irrc aceasta nenorocle.

- O sa-f simt lipsa,' relua ea cu un oftat, cind lini$tea incePuse

xfi apese prea tare pe umerii lor. oricine altcineva s-ar fi straduit sa

14 JOHN SAI-IL

gaseasca vorbele potrivite, dar, la drept vorbind, nici nu exista cu-vinte potrivite pentru asemenea situafii-

Ajunsera la masinile lor, qi Clairc o lua de bral pe Kara.

- Daca pot sA te ajut cu ceva, suna-ma, bine?

- Nu crezi ca f-am dat suficiente telefoane ln ultimii zece

- Ba da, dar pentru ,,bunastarea comunitafi" o sa mairaspunse Claire, accentuind ultimele doua cuvinte pe un ton carefacu pe amindoua sa zimbeasca. De data asta, discutdm despreASa ca nu $ovai daca ai nevoie de ceva. Numai simpla ingrijireunei case inseamna un serviciu cu norma infteaga gi, de vremeeu angajez alfi oameni care sa-mi intrelina locuinta, aS putea sA

ajut pe the. Atlta vreme cit nu ma pui sa spal geamurile.

- N-o sa uit, o asigura Kara. i1i multrumesc mult.Se urcA h ma$ina, porni motorul gi scoase magina din

dar, tn loc s-o ia la stinga pe drumul cel mai scurt spre casa, seca vireaza spre dreapta, shabatind strazile ora$ului in careatitia ani.

Oragul care arata astazi atit de frurnos 9i datorita ei.Ramurile copacilor inmuguriseri, iar florile aveau deja

Peste o luna, luri$lii. care incepusera sa descopere Camdentn ultimii ani, aveau sa se plimbe de-a lungul bulevardului, cemai semana deloc cu o simpla strada dintr-un ola$el din Longplin de malluri 9i de cenhe comerciale, ci mai degraba cu stradacipala din satucudle uitate de lume din Vermont ori NewPeste citiva ani, probabil ca locul avea sa fie intresat de turiStiavea sa pomeasca din nou pe calea unui dezastru. in prezentera exact ceea ce Kara i$i dorise dintotdeauna.

Un ora$el incintator, unde oamenii convietuiau in arrnonie.copiii nu aveau probleme cu drogurile, iar strAzile erau siguretimpul noptii.

Genul de aqezare despre care Ronald Reagan vorbiseuna, dar care, din pdcate. nu prea mai exista.

Iar ea era nevoita s-o pajaseasca.

$i sa se mute ln centru.Kara ura gindul asta. Nu-i placea ca trebuie sa-$i vinda casa,

trebuie sa-$i gaseasca un apadament Si ca trebuie sa plece.

Co$MARUL 15

lllr ritia ca n-axe incotro, asa ca avea sa stringa din dinti si sa

.|,11ll cz!. in consecintd.

Attt ca, cit 9i Lindsay.l,llrtrilia ei va supravietui intr-un final-

Llrrrlsuy Marshall i$i dadu toata silinF sa-si controleze furia

tll! crcscus€ in ea hceptnd de la micul dejun, dar, in ciuda efortu-

tlhtr urlc, aproape ca smulse uga de la dulapul ei din vestiar, arun-

llnd |nrlile inauntru, dupa care o txinti cu toata puterea. Parintrii ei

llrllrtnrScau viala Si, pinA avea sa implineasca optsprezece ani Si sa

I?|nlttc ricoala, era obligata sa se conformeze dorintelor lor.

llltr nu era corect fata de ea,( \rrrr putuse mama ei sa se poarte atit rece?

Mn intilnesc cu un agent astazi, o anunlase Kara de parca i-ar

I rprlr cr se duce la cumparaturi. Eu si tat tau ne gindim sa vin-

I t .'rrsir rii sa ne mutam ln centru.

l,lrrrlsay se uiti la ea cu gura cascata.(.hiur inainte de ultimul meu an de liceu?

. ( ) sc fie birie, incercase s-o liristeasca mama ei.(t nn lie bifie? O st fie bine? Lindsay nu se mai simfise ln stare

It lln(leasca la altceva toata ziua. Cuvintele ii rasunau in urechi

,l) stl lie bine". Din cite vedea, viata ei se afla pe marginea

indiferent de ceea ce spunea mama ei, n-avea sa fielci si,tlalor'.

|r. rrricz-a pe banca din vestiax, aranjindu-gi bustiera pentru ora

rFrrl $i punindu-$i sosetele albe $i pantofii Nike, incapabila

lrit rrltc colegele. De obicei, palavrageala fetelor o inveselea,

f,rlnzi i se paiea ca vorbeau despre nigte nimicuri timPite incu necazul ce se abatuse asupra ei dis-de-dimineala.

. llunn, Linds.

lhwn l)'Angelo igi deschise dulapul aflat chiar linga cel al luiv, l$i arunca rucsacul lnauntru si-$i scoase echipamentul. ( )chii mari si caprui ai lui Dawn gi pa,rul ei castaniu alcatu-

iln r'(,lllr st mimrnat cu ochii alba$tri $i parul blond al lui Lindsay.

16 JOHN SAUL

Cele doua adolescente aveau infatri$ari diferite, dar tn rest erau cele

mai bune prietene inca de la gradinita.

- Salut, ofta Lindsay, fara sa-$i ascunda staxea de spirit.

Dawn i$i arcui intebator o sPrinceana.

- S-a intimplat ceva? Te simli bire?

- N-arn nimic.Dawn o privi nein ctezaloare.

- Sper ca n-ai racit. Frate-miu a luat gripa. A vomat toata noaptea'

- Nu e vorba de grip5, o asigura Lindsat terminindu-$i de legat

sireturile.Dinspre sala de sport se auzi fluied antrenoarei, iar fata se ri-

dica de pe banca pentu a se alatura celorlalte majorete, nerabda-

toare sa-Si puna la lucru furia intr-un mod constructiv'Echipa 5colii tocmai se lntorsese din Florida, unde ocupase lo-

cul doi in finala campionatului regional desfa$urat la Daytona. Pina

in clipa aceea, Lindsay visase sa inte in echipa anul viitor.Acum, a$a ceva nu mai era posibil.Refrenul fara sfir$it ce-i chinuia gindurile se transformase din

,,O sa fie bine." in,,Ce rost mai are?" si frustarea lasa loc dezna-

dejdii. Peste doua saptamini, majoretele din ultimul an trebuiau sa

aleaga fetele care aveau sa formeze noua echipa $i - cel mai impor-

tant - aveau sa numeasca majoreta $efa, dar ce mai conta, nu?

Chiar daca astazi. va executa perfect exercidile in fatra lor, tot de-

geaba. Visul ei de a schimba uniforma neagra cu cea rosie a echipei

fusese spulberat fara mila la micul dejun.

$i mama ei fusese majoreta - ar fi trebuit sa inFleaga impor-

tanta unui astfel de moment. Cum de a putut sa fie atit de nesimti-

toare? De parca ar fi fost un lucru oarecare...

Lindsay incercA sa se concenueze asupra migcirilor, dar pierdea

$irul numardtorii $i iesea din ritm. Pe deasupra, nu reugea deloc sltermine cu gesturi ample $i un zimbet larg, detalii la fel de semnifi-

cative ca $i acrobatriile tn sine. ,Zfmbiti, fetelor, le sfatuia antrenoa-

rea mereu. Nu exersam numai sarituri, ci si zimbete!"Agatrindu-se de aceste cuvinte, Lindsay se apropie iute de locul

ei, zimbi cum stiu ea mai frumos si-si dedu silinta sa gaseasca

Co$MARTJL t'7

cnergia necesara, a$tepttnd sa-i vina rtndul pentru a executa sadturasimplii pe care o exersau intotdeauna ca sa se incAlzeasca.

Se pregati, zimbi, inspira adinc, sari putin pe loc, alerga, t$i lipirniinile de saltea si incepu ceea ce urma sa fie o sa,ritura perfecta.

Atunci se petrecu inevitabilul. Chiar cind era cu picioarele inircr, un cot ii ceda $i se prabu$i, lovindu-se mai intii cu umarul Si

irpoi cu fundul.incheietura ii lutr foc.Artrenoarea pi Dawn se repezira s-o ajute.

- N-am nimic, insista Lindsay, ingrozita ca echipa de majorctelilsese martora esecului slu.

Apoi, fara sa-si mai poata stapini lacrimile, izbucni in plins.Sharon Spandler, antrenoaxea, o ajuta sa se ridice 9i o conduse

rl:rra din sala.

Fetelor, striga ea peste umar, sprijinind-o pe Lindsay. Mai re-

qctati o data figuole, apoi faceti doua sarituri cu spatele. Consuela,ocupa-b tu, te rog.

in vestiar,'Lindsay bau un pahar cu apa $i i$i sufla nasul. Anhe-rroarea aduse qilte fese elastice si o foarfeca, dupa care se a$eza in

alIirlu ei pe banca. O apuca blind de iLncheierura si i-o mdoi usurel.

- Te doare?Fata clatina din cap.

- inseamna ca e doar o intindere.in timp ce-i infasura mina cu bandaj, Sharon o pdvi atenta pe

l.indsay.

- E totul e in regula, draga mea?

Lindsay didu din cap, dar femeia vedea lipsa de convingere dino( hii ei, asa cdL mai incerca inca o data.

Probleme cu prietenul? Acasa totul e bine?

- Sigur ca da. Numai ca nu prea sint tn apele mele. Poate ar fitr(.huit sa nu vin la altrenamenl.

Sharon ii termina de bandajat mina, apoi o privi tinta.

- O sa le spun fetelor ca 1i-e rau.

Totusi, stiind lucrul care o preocupa cel mai mult pe Lindsay,lrlnuga:

18 JOHN SAUL

- O simpla cazatura n-are cum sa influentreze votul. Nu-tri maiface griji.

Lindsay se chinui sa schiteze un zimbet slab. $i daca l-ar fi in-fluentat, ce? Oricum, ea nu va mai fi aici anul urmabr. Altcineva liva tra,i visul. Simf un nod tn git la gtndul asta, dar reu$i sa inghitar

si sa-l alunge.

- Multumesc, spuse ea.

Odiine$te-te, o sfatui Sharon.Lindsay clatina din cap Si-$i Sterse ochii cu un gervelel.

Clteva minute mai tlrziu, Dawn D'AngeIo ieqi din sala de sport,smulse ni$te hirtie igienici dintr-un sul si se trinti linga Lindsay,vinndu-i cocologul in mina prietenei ei.

Gata, ajunge. Spune-mi ce se lntlmpla.Lindsay lncepu sa plinga din nou.

- Ne mutam in Manhattan.Dawn se uita la ea, nedumerita.

- Ce?

- Mama zice cA trebuie sA ne ducem in centru, ca sa fim maiaproape de serviciul tatei.

Suspina Si mai taxe cind vazu expresia de neincredere de pe chi-pul lui Dawn.

- Dar mai avem numai un an, $opti Dawn. $i tu urma sa fii nu-mita majoreta-$efa. Si trebuie sa facam impreuna ultimul an de

Scoala. Trebuie si absolvim impreuna, Daca tu pleci, cine o sa fiecealnai buni prietena a mea? Isuse, Linds.,. nici macar n-ai apucatsa ie$i ln ora$ cu Zack! Cum pot sa-1i faca a$a ceva?

Lindsay o privi cu tristele.

- Sint parintii mei, rosti ea pe un ton disperat si grav. Ce puteream eu?

Dawn nu incerca s-o contrazica; $tia deja raspunsul.Nu se mai putea face nimic,Absolut nimic.

Capitolul2

Kara Marshall simli cum i se stringe stomacul cind studie acor-llul de listare de pe masa din sufragerie. Nici macar nu incerca sa se((rtroleze $i sa nu-si rupe cu dintii pielip de ta inelarul miinii\lingi. De ce sa se mai oboseasca? Degi unghiile reprezentau prac-lic singurele ldcruri pe care mai era in sta.re sa le controleze, le dis-t?usese in mare r[asuri. Nici nu-i venise sa-qi creada urechilor cindflgcntu.l ii propusese un pretr de vinzare infirn penfu frumoasa lorr. irsit. Cind o vejea Steve...

Stfnse din dinfi Si-$i alunga gindurile negre.O lumina orbitoaxe o trezi pe Kara din reverie.* Minunat.Se uita spre Mark Acton, al carui zimbet profesionist parca fals,

.hiar dacA el se straduia sa puna cit mai multa sinceritate ln el.

- Casa va arata splendid in poze.Femeia nu raspunse, ci se multumi sa priveasca spre nenumara-

tclc broquri de pe masa, in timp ce agentul i$i punea apamtul de fo-tografiat la loc in gearta.

- O sa las documentele aici, continua el. Ma pot intoaxce pentrul vil raspunde la orice intrebare imediat ce soful dumneavoastravine acasa. Avegi idee cam pe cind s-ar lntimpla asta?

- Vezi dumneata, asta-i o problema, spuse Kara, ridicindu-gi|rivirea Si lntreblndu-se in aceeagi clipa de ce discuta cu un strain -pc care il artipatizase din capul locului - lucruri care nu-l priveau.Nu $tiu cind o sa fie acasa. Face naveta in centru si uneori mai.a-[r^ne acolo. De fapt, nici nu prea mai trece pe-acasa - acesta este Si