2
Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale este documentul cel mai recent (fiind adoptat în 2004) în domeniul politicii de securitate si aparare a României. Structurat în 9 capitole, acest document prezinta orientarile si optiunile actuale si de perspectiva din urmatoarele domenii: - politica de securitate a României; - politica de aparare a României; - componenta apararii a sistemului securitatii nationale; - componenta politicii externe a sistemului securitatii nationale; - sistemul national de control al armamentelor si al exporturilor strategice; - securitate interna, ordine publica si siguranta nationala; - componenta justitiei a sistemului securitatii nationale; - componentele industriala, de cercetare, de infrastructura si comunicatii ale sistemului securitatii nationale; - perspectivele de dezvoltare ale României; - perspective ale reformei sectorului de securitate. Din enumerarea de mai sus se remarca faptul ca acest document reprezinta cel mai cuprinzator cadru de referinta în domeniul politicii de securitate si aparare a României. Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale asigura coordonarea între politica si politici, obiective si planuri, strategii si resurse si creeaza o viziune de ansamblu asupra reformei interne cu realizarile si nerealizarile sale. Aceasta viziune este destinata dezvoltarii capacitatii României de a-si consolida regimul politic democratic si mecanismele economiei de piata în plan intern intern, precum si de a actiona pe plan regional si global pentru promovarea

Carta Alba a Securitatii Si Apararii Nationale

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Carta Alba a Securitatii Si Apararii Nationale

Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale

Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale este documentul cel mai recent (fiind adoptatîn 2004) în domeniul politicii de securitate si aparare a României. Structurat în 9 capitole,acest document prezinta orientarile si optiunile actuale si de perspectiva din urmatoareledomenii: - politica de securitate a României;- politica de aparare a României;- componenta apararii a sistemului securitatii nationale;- componenta politicii externe a sistemului securitatii nationale;- sistemul national de control al armamentelor si al exporturilor strategice;- securitate interna, ordine publica si siguranta nationala;- componenta justitiei a sistemului securitatii nationale;- componentele industriala, de cercetare, de infrastructura si comunicatii ale sistemului securitatii nationale; - perspectivele de dezvoltare ale României;- perspective ale reformei sectorului de securitate. Din enumerarea de mai sus se remarca faptul ca acest document reprezinta cel mai cuprinzatorcadru de referinta în domeniul politicii de securitate si aparare a României.

Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale asigura coordonarea între politica si politici,obiective si planuri, strategii si resurse si creeaza o viziune de ansamblu asupra reformeiinterne cu realizarile si nerealizarile sale. Aceasta viziune este destinata dezvoltarii capacitatiiRomâniei de a-si consolida regimul politic democratic si mecanismele economiei de piata înplan intern intern, precum si de a actiona pe plan regional si global pentru promovareaintereselor proprii si a celor ale aliatilor sai.

Conform Cartei Albe, asigurarea securitatii nationale a României reprezinta un procescontinuu si complex, de reforma si adaptare, destinat promovarii intereselor si obiectivelor desecuritate ale statului, societatii si cetateanului. De aceea, proiectia Cartei Albe a Securitatii siApararii Nationale nu poate cuprinde decât o perspectiva temporala limitata a unui proces deamploare. Reforma sectorului de securitate s-a realizat în România în conditiile unui proces dedemocratizare politica, însotit de o tranzitie la principiile si mecanismele economiei de piata.Democratizarea politica a condus la conturarea unui sistem de securitate dual, în cadrul caruiaPresedintele traseaza principalele directii de actiune, iar Guvernul are un rol de dezvoltare siimplementare a politicilor sectoriale propriu zise.