Carte Aparatul Locomotor BFKTR

8/12/2019 Carte Aparatul Locomotor BFKTR

http://slidepdf.com/reader/full/carte-aparatul-locomotor-bfktr 1/201

Horia Prundeanu

Izabella Şargan Vlad EpureAurel Băcean Elena Pop

APARATUL LOCOMOTOR



Horia Prundeanu

Izabella Şargan Vlad EpureAurel Băcean Elena Pop

APARATUL LOCOMOTOR

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Aparatul locomotor / Horia Prundeanu, Izabella Şargan,

Vlad Epure, ... - Timişoara : Artpress, 2010

ISBN 978-973-108-205-9

I. Prundeanu, Horia

II. Şargan, Izabella

III. Epure, Vlad

611



Capitolul I OSTEOLOGIE

5

CUPRINSCapitolul I. OSTEOLOGIE ...................................................................... 71.1. Introducere .......................................................................................7

1.2. Coloana vertebrală ..........................................................................91.3. Toracele...........................................................................................281.4. Scheletul membrelor superioare .................................................. 361.5. Scheletul membrelor inferioare.....................................................70

CapitoluI II. MIOLOGIE .......................................................................119

2.1. Definiţie .........................................................................................1192.2. Muşchii spatelui ............................................................................1222.3. Muşchii membrului superior.........................................................1392.4. Muşchii membrului inferior ......................................................... 1602.5. Muşchii toracelui .......................................................................... 1882.6. Muşchii abdomenului ...................................................................193

Capitolul III. VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA MEMBRELOR ...... 203

3.1. Plexul brahial ...............................................................................2033.2. Vascularizaţia membrului superior ..............................................2093.3. Ganglionii şi vasele limfatice........................................................ 2233.4. Plexul lombar ............................................................................... 2243.5. Plexul sacrat ................................................................................. 2283.6. Vascularizaţia membrului inferior ...............................................236



Horia Prundeanu APARATUL LOCOMOTOR

6


7

Capitolul IOSTEOLOGIE

1.1. INTRODUCERE

DEFINIŢIE, GENERALITĂŢI

Osteologia are ca obiect studiul oaselor. Totalitatea oaselor constituiescheletul.

Scheletul unui animal (şi în particular al omului) poate fi natural sauartificial.

Scheletul uman natural este format din diferite oase legate între eleprin articulaţii şi ligamente.

Scheletele artificiale se obţin prin prelucrarea oaselor de la cadavre,care sunt unite între ele prin elemente de înlocuire (sârmă sau tablă) sau

sunt reprezentate de mulaje.Un schelet uman conţine în medie 208 oase la adult şi se împarte într-o

porţiune axială şi una apendiculară (schelet al membrelor). Porţiunea axia-lă este formată din craniu, coloana vertebrală, coaste şi stern.

Capitolul IV. BIOMECANICĂ .............................................................249

4.1. Articulaţiile ...................................................................................2494.2. Coloana vertebrală ...................................................................... 2574.3. Articulaţiile membrului superior .................................................2854.4. Bazinul ..........................................................................................3284.5. Articulaţiile centurii membrului inferior .....................................3304.6. Gamba ..........................................................................................3744.7. Piciorul ..........................................................................................3784.8. Bolta plantară ..............................................................................395

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................399






10


11

curbura sacrococcigiană) mai puţin pronunţate cu convexitatea situată alternativ dreapta stânga.

Curburile coloanei măresc rezistenţa acesteia la compresiunile axiale.Rezistenţa unei coloane este egală cu pă tratul numărului curburilor +1.Aşa de exemplu o coloană rectilinie are o rezistenţă egală cu 1, o coloană cu o curbură are o rezistenţă egală cu 2, o coloană cu 2 curburi o rezistenţă egală cu 5, în fine o coloană cu 3 curburi o rezistenţă de 10.

Indicele rahidian DELMAS = L/h rahisului între S1 şi atlas = 95, cu ex-treme normale între 94 şi 96. El nu poate fi măsurat decât pe o piesă ana-

tomică.O coloană cu curburi accentuate posedă un indice DELMAS mai mic de-

cât 94, din contră o coloană rectilinie posedă un indice DELMAS mai maredecât 96. DELMAS demonstrează că o coloană cu curburi accentuate estede tip funcţional dinamic, în timp ce o coloană cu curburi şterse este detip funcţional 2 static.

La noul născut şi la sugar întâlnim o singură curbură la nivelulsegmentului toracic.

Lordoza cervicală apare în lunile 3-5 de viaţă fiind rezultatul ridicăriicapului de către sugar. În jurul vârstei de 2 ani apare şi lordoza lombară indispensabilă locomoţiei şi ortostatismului (staţiunii verticale).

Coloana vertebrală are 2 proprietăţi opuse din punct de vederemecanic: rigiditatea şi elasticitatea. Coloana vertebrală se întinde până la nivelul capului având un suport important situat în plan transversalreprezentat de centura scapulară. După TESTUT ea este scut de protecţie

şi punct de sprijin pentru un număr mare de viscere, în timp ce JUNGHANSo consideră punctul central al staticii corpului. Vlad VOICULESCU consideră coloana vertebrală axul de susţinere al întregului schelet al corpului, întimp ce BACIU o defineşte drept cel mai important component al apara-tului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente ale corpuluiuman. La buna funcţionare a coloanei vertebrale î şi aduc aportul echilibrulintrinsec şi cel extrinsec.

Figura 1: Scheletul trunchiului - normă anterioară (după Voll)

1. Vertebre cervicale; 2. Sternul; 3. Vertebre lombare; 4. Sacrul; 5. Coccigele;6. Porţiunile osoase ale coastelor






14


15

Vertebrele coccigiene sunt în număr de 4-5. Prin unirea lor se formează coccigele, un vestigiu al cozii.

Vertebrele sacrate şi coccigiene răspund pelvisului. Deoarece ele suntsudate între ele, deci imobile se mai numesc şi vertebre false.

Prin suprapunerea corpurilor vertebrale se formează faţa anterioară acoloanei, prin cea a proceselor spinoase creasta spinală de pe faţa poste-rioară a coloanei, iar prin cea a găurilor vertebrale canalul vertebral. De oparte şi de cealaltă a crestei spinale se găsesc şanţurile vertebrale ce adă-postesc muşchii ce acţionează asupra coloanei vertebrale.

Feţele laterale ale coloanei sunt formate de vârful proceselor trans-verse, pediculii vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale alecorpilor vertebrali.

9

8

7

3

21

6

5

4

5

4

2

1

3

3

6

7

7

6

5

4

1

2

3A B C

Figura 3: Coloana vertebrală în întregime (după Voll)

A. Anterior: 1. Procese transversare; 2. Găuri sacrale pelvine; 3. Coccigele; 4. Sacrul;5. Vertebre lombare 1-5; 6. Vertebre toracale 1-12; 6. Vertebre cervicale 1-7; B. posterior: 1. Dintele

axisului; 2. Atlas (C1); 3. Procesele transversare; 4. Sacrul; 5. Coccigele; 6. Găuri sacrale dorsale;

7. Procesele spinoase; C. Lateral: 1. Atlas(C1); 2. Axis (C

2); 3. Vertebra (C

7);

4. Faţă auriculară (sacrul); 5. Promontoriu; 6. Discul intervertebral; 7. Vertebre L1;8. Găurile intervertebrale; 9. Vertebrea T1








20


21

9

8

7

3

21

6

45

4

A

1

7

2

3

9

B

Figura 5: Vertebra cervicală: normă superioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Proces spinos; 2. Arcul vertebrei; 3. Faţă articulară superioară; 4. Tubercul posterior; 5. Gauratransversară; 6. Tuberculul anterior; 7. Corpul vertebrei; 8. Şanţul nervului spinal; 9. Gaura vertebrală

II. VERTEBRELE TORACALE VERTEBRAE THORACICAE

1. Corpul vertebrei este uşor alungit anteroposterior. Este mai volu-minos decât cel al vertebrelor cervicale. Volumul corpului vertebralcreşte de sus în jos de-a lungul coloanei toracale. Prezintă 2 scobiturisuperioare (fovea costalis superior) şi 2 scobituri inferioare (foveacostalis inferior) câte una de fiecare parte a corpului vertebral.Scobitura superioară a unei vertebre delimitează cu cea inferioară a vertebrei supraiacente un unghi diedru în care pătrunde capulcoastei corespunzătoare.

2. Procesul spinos este prismatic triunghiular fiind orientat oblic înapoi şi în jos.

3. Procesele transversare prezintă o suprafaţă de articulare cutuberculul coastei corespunzătoare.

4. Procesele articulare sunt verticale şi dispuse în plan frontal.5. Gaura vertebrală este rotundă.

Figura 6: Vertebră toracică: normă superioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Proces spinos; 2. Faţa articulară superioară; 3. Proces transvers; 4. Incizura superioară aperdiculului; 5. Corpul vertebrei; 6. Feţişoară costală; 7. Proces articular inferior

III. VERTEBRELE LOMBARE VERTEBRAE LUMBALES

1. Corpul vertebral este cel mai voluminos. Diametrul său transversaldepăşeşte net pe cel anteroposterior.

2. Procesul spinos este o lamă osoasă groasă, dreptunghiulară cu di-recţie orizontală.

3. Procesele transversare sunt mici proeminenţe. Se mai numesc şiprocese accesorii (processus accessorius).

4. Procesele articulare au formă specifică de segment de cilindru plin

sau gol. Sunt dispuse în plan sagital şi au o direcţie verticală.5. Gaura vertebrală este triunghiulară şi evident mai mică în raport cudimensiunile corpului vertebral.




22


23

Figura 7: Vertebră lombară: normă superioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Proces spinos; 2. Proces articular inferior; 3. Faţă articulară superioară; 4. Proces costiform;5. Proces articular superior; 6. Pedicul vertebral; 7. Corpul vertebrei; 8. Gaură vertebrală

B3. CARACTERELE SPECIALE

Există vertebre cu caractere speciale atât în regiunea cervicală cât şi înregiunea toracală şi lombară.

I. ATLASUL ATLAS

Reprezintă prima vertebră cervicală (C1). Prezintă o structură profundmodificată atât faţă de vertebra tip cât şi faţă de celelalte vertebre cervica-

le. Are forma unui inel osos. Este format din 2 mase osoase numite maselaterale (massa lateralis atlantis) unite între ele prin 2 arcuri osoase, dincare unul este anterior (arcus anterior atlantis), iar celălalt posterior (ar-cus posterior atlantis).

Masele laterale circumscriu împreună cu arcul anterior şi arcul pos-terior gaura vertebrală (foramen vertebralae). Prezintă o cavitate articu-lară superioară (facies articularis superior) pentru articularea cu condiluloccipitalului, o faţă articulară inferioară (facies articularis inferior) pentru

articulaţia cu procesul articular superior al axisului şi o faţă medială pecare se inseră ligamentul transversal.

Arcul anterior (arcus anterior atlantis) prezintă pe faţa sa anterioară un tubercul anterior (tuberculum anterius) pe care se inseră ligamentullongitudinal anterior şi muşchiul lungul gâtului , iar pe faţa sa posterioară o feţişoară articulară pentru dintele axisului (fovea dentis).

Arcul posterior (arcus posterior atlantis) prezintă pe faţa sa posterioară tuberculul posterior al atlasului (tuberculum posterius).

9

8

7

3

1

6

4

5

4

A

1

7

2

3

9

B

10

2

6

10

Figura 8: Vertebra atlas - normă superioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Tubercul posterior; 2. Şanţul arterei vertebrale; 3. Proces transvers; 4. Gaura transversară; 5. Arcanterior; 6. Tubercul anterior; 7. Feţişoara articulară pentru dintele axisului; 8. Mase laterale;

9. Cavitate articulară superioară; 10. Arcul posterior








28


29

3

1

2

Figura 11: Coccigele: normă anterioară (după Voll)

1. vertebre coccigiene; 2. Vârful; 3. Procesul transvers

Prezintă 2 feţe (anterioară, concavă şi posterioară, convexă), 2 mar-

gini (dreaptă şi stângă ce converg spre vârf), o bază situată în sus şi unvârf ce priveşte în jos. Baza prezintă o feţişoară eliptică pentru articu-larea cu vârful sacrului. Înapoia acestei feţişoare se găsesc de o parte şide cealaltă coarnele coccigelui (cornu coccygeum), care se articulează cu coarnele sacrale contribuind la delimitarea cornului sacral.

1.3. TORACELE OSOS THORAXDEFINIŢIE. GENERALITĂŢI

Toracele osos este o cavitate formată din coloana vertebrală toracală,coaste cu cartilajele costale şi stern. Aceste oase alcătuiesc o cuşcă elastică adaptată actului respiraţiei.

Cavitatea toracică adăposteşte viscere deosebit de importante, cumar fi inima şi plămânii. Are forma unui trunchi de con modificat. Dimen-

siunile şi forma lui se diferenţiază în funcţie de sex, vârstă, constituţie,ocupaţie, stări patologice.

8

76

5

4

A

1

23

9 B 6

5

4

10

3

2

1

Figura 12. A - Toracele osos: normă anterioară, B - Toracele osos: normă posterioară (după Voll)

A: 1. Orificiul toracic superior; 2. Incizura jugulară; 3. Manubriul sternal; 4. Unghiul sternal; 5. Corpulsternului; 6. Procesul xifoidian; 7. Cartilajele costale; 8. Arcul costal; 9. Orificiul toracic inferior;

10. Incizura claviculară

B: 1. Procese spinoase; 2.Tubercul costal; 3. Unghi costal; 4. Proces transvers;5. Scobituri costovertebrale; 6. Coastă

a) În funcţie de vârstă:La copii diametrul transversal al toracelui este mic datorită oblicităţii

scăzute a coastelor.La adulţi creşte diametrul transversal, urmare a dezvoltării plămâ-

nilor.La bătrâni toracele devine rotund şi rigid din cauza osificării cartilajelor

costale.






32


33

d) o bază (situată cranial) ce prezintă pe linia mediană scobitura jugula-ră (incisura jugularis) situată la limita dintre gât şi torace;

e) un vârf (situat caudal) format din procesul xifoidian care este cartila-ginos. La bătrâni procesul xifoidian se osifică.

La nivelul sternului se efectuează puncţia sternală cu scopul studieriimăduvei roşii osoase hematogene.

Figura 13: Sternul - normă anterioară (după Voll)

1. Incizura claviculară; 2. Procesul xifoidian; 3. Corpul sternului; 4. Unghiul sternal (Louis);5. Manubriul; 6. Incizura jugulară

COASTELE COSTAESunt arcuri osoase care se interpun între coloana vertebrală toracală

şi stern.Sunt în număr de 12 perechi numerotate de jos în sus. După raporturile

lor cu sternul se împart în coaste adevărate şi coaste false.Coastele adevărate ( costae verae, sternale) se articulează cu sternul

prin intermediul unor cartilaje articulare. Sunt reprezentate de primele 7perechi de coaste.

Coastele false (costae spuriae) nu ajung până la stern fiind reprezen-tate de ultimile 5 perechi de coaste.

Perechile 8, 9 şi 10 de coaste deşi nu ajung la stern se articulează prinextremitatea lor anterioară cu cartilajul costal supraiacent.

Perechile 11 şi 12 numite şi coaste flotante au extremitatea anterioară nearticulară.

Orientare:1. Lateral se pune faţa convexă.2. Posterior se aşează extremitatea ce prezintă o feţişoară articulară.3. În jos marginea prevăzută cu un şanţ.

Fiecare coastă prezintă o porţiune osoasă şi un cartilaj costal. Coastelesunt oase lungi şi arcuate ce prezintă 3 curburi: de-a lungul feţelor, de-alungul marginilor şi de-a lungul axului.

Cele mai lungi coaste se găsesc la nivelul perechii a 7-a de unde lungi-mea descreşte atât în sus (spre coasta 1) cât şi în jos (spre coasta 12).Porţiunea osoasă prezintă un corp şi 2 extremităţi.

a) Extremitatea posterioar ă se articulează cu coloana vertebrală prin in-termediul capului (caput costae) prevăzut cu 2 feţişoare articulare(facies articularis capitis costae). Între cap şi tubercul se găseştegâtul sau colul (collum costae). Tuberculul (tuberculum costae) searticulează cu procesul transvers al vertebrei corespunzătoare prin




34


35

intermediul unei feţişoare articulare (facies articularis tuberculi cos-tae);

b) Corpul (corpus costae) prezintă:o faţă externă convexă;o faţă internă concavă;o margine superioară;o margine inferioară ce prezintă un şanţ (sulcus costae) princare trec vena, artera şi nervul intercostal.

c) Extremitatea anterioar ă este scobită. În ea pătrunde cartilajul costal.

Cartilajul costal se găseşte în prelungirea porţiunii osoase. Primele 7perechi de cartilaje aparţin coastelor adevărate unind aceste coaste custernul. Următoarele 3 perechi de cartilaje continuă coastele false şi se unesccu cartilajul supraiacent. În fine ultimele 2 perechi de cartilaje continuă coastele flotante pierzându-se în musculatura peretelui abdominal.

Există şi unele perechi de coaste care prezintă particularităţi.Coasta 1 (costa prima) este scurtă şi orizontală şi ca atare prezintă o

faţă superioară, una inferioară, o margine laterală convexă şi una mediană concavă. Delimitează circumferinţa superioară a toracelui (vezi mai sus).Faţa superioară prezintă în porţiunea mijlocie tuberculul de inserţie

(tuberculum musculi scaleni anterior) pentru muşchiul scalen anteriorce separă şanţul venei subclavii situat anterior de şanţul arterei subclaviisituat posterior.

Coasta a 2-a (costa secunda) nu prezintă şanţ costal.Coasta a 11-a şi a 12-a prezintă o singură faţă articulară deoarece nu se

articulează cu procesele transverse.

–

–

–

–

Figura 14: Coasta 1 - normă superioară (după Voll)

1. Tubercul; 2. Col; 3. Cap; 4. Şanţul arterei subclavii;5. Tuberculul muşchiului scalen anterior; 6. Şanţul venei subclavii; 7. Corp

32

1

4

Figura 15: Coasta a 2-a: normă superioară (după Voll)

1. Tubercul; 2. Col; 3. Cap; 4. Tuberculul m. dinţat anterior




36


37

Figura 16: A - Prima coastă: inserţii - normă anterioară,B - A doua coastă: normă anterioară (după Netter)

A: 1. Cap; 2. Col; 3. Tubercul; 4. n. scalen median; 5. M. dinţat anterior; 6. M. scalen anterior;7. M. subclavicular; 8. Şanţul venei subclavii; 9. Şanţul arterei subclavii

B: 1. Cap; 2. Col; 3. Tubercul; 4. Unghi; 5. M. scalen posterior; 6. M. dinţat anterior

1.4 SCHELETUL MEMBRELOR

SUPERIOARESKELETON MEMBRI SUPERIORIS

În alcătuirea scheletului membrului superior intră scheletul centuriiscapulare şi scheletul părţii libere a membrului superior propriu-zis (vezitabelul 2).

Tabelul 2: Oasele scheletului membrului superior

FEŢE MARGINI UNGHIURI EXTREMITĂŢI PARTICU-LARITĂŢI

CLAVICULA superioară inferioară

anterioară posterioară

medială laterală

os alungit Sorizontal

OMOPLAT anterioară posterioară

superioară medială laterală

supero-lateralsupero-medialinferior

os triunghiularlat

HUMERUS anterolaterală anteromedială posterioară

anterioară laterală medială

de înclinaţie130 grade

superioară inferioară uşor torsionatmedial

RADIUS anterioară posterioară laterală

anterioară posterioară medială

superioară inferioară

corpul maivoluminos laextremitateainferioară

ULNA anterioară posterioară

medială


laterală


aspect de S italic în plan frontal

CARP anterioară posterioară proximală distalălateralămedială

proximală distalămedială laterală

scafoidul=celmai lateralos al rânduluiI osul cucârlig = celmai medial alrândului II

8 oase cuboidaleaşezate pe 2rânduri

METACARP dorsală anteromedială anterolaterală

laterală medială palmară

proximală distală

5 oase alungite

FALANGE dorsală palmară

laterală medială

proximală distală

2 pentru policeşi 3 pentrudegetele II-V




38


39

8

76

5

1 2

3

9

4

10

16

11

12131415

17181921

2032324

25

26

27

4

22

Figura 17: Scheletul membrului superior (după Voll)

1. Clavicula; 2. Articulaţia acromioclaviculară; 3. Articulaţia glenohumerală; 4. Humerus; 5. Capulradiusului; 6. Radius; 7. Ulna; 8. Metacarpianul I; 9. Falangă distală; 10. Falangă mijlocie 4; 11. Falangă proximală 4; 12. Capul metacarpianului 5; 13. Corpul metacarpianului 5; 14. Baza metacarpianului 5;

15. Oasele carpiene; 16. Olecranul; 17. Fosa infraspinoasă; 18. Spina scapulei; 19. Scapula (omoplatul);20. Fosa supraspinoasă; 21. Unghiul inferior al scapulei; 22. Articulaţia cotului; 23. Procesul coraco-

idian; 24. Acromionul; 25. Braţ; 26. Antebraţ; 27. Mână

SCHELETUL CENTURII SCAPULARE

CINGULUM MEMBRI SUPERIORISAsigură legătura între oasele membrului superior liber şi toracele osos.Centura scapulară este formată din scapulă şi din claviculă.

CLAVICULA CLAVICULAEste un os perecheşi alungit în forma literei S culcată orizontal, situat la

limita dintre torace şi gât, de o parte şi de cealaltă a sternului. Alcătuieşteporţiunea anterioară a centurii scapulare. Fiind situată sub piele poate fi uşor explorată prin inspecţie şi palpare.

Prezintă un corp (cu 2 feţe şi 2 margini) şi 2 extremităţi.

Orientare:1. Lateral extremitatea turtită.2. Anterior marginea concavă a acestei extremităţi.

3. Inferior faţa osului prevăzută cu un şanţ.a) Faţa superioar ă este netedă în treimea mijlocie şi rugoasă înspre

cele 2 capete pentru inserţia muşchiului deltoid şi trapez (late-ral) respectiv sternocleidomastoidian (medial).

b) Faţa inferioar ă prezintă rugozităţi pentru inserţia unor muşchişi ligamente. Răspunde primei coaste. Prezintă în porţiunea eimijlocie şanţul folosit pentru orientarea osului pe care se inseră muşchiul subclavicular. În aria acestui şanţ se găseşte gaura

nutritivă a osului prin care pătrunde o ramură a arterei supra-scapulare. Medial de şanţ se găseşte impresiunea ligamentuluicostoclavicular (impression lig. costoclavicularis) pe care seinseră ligamentul cu acelaşi nume. Lateral de şanţ se găsesc tu-berculul conoidian (tubercululm conoideum)şi linia trapezoidală (linea trapezoidea) situată anterolateral de tubercul pe care seinseră ligamentul conoidian respectiv trapezoidian.




40


41

c) Marginea anterioar ă este convexă şi mai groasă înspre extremi-tatea medială (unde dă inserţie muşchiului pectoral mare) şi

concavă şi mai subţire înspre extremitatea laterală (unde seinseră muşchiul deltoid).

d) Marginea posterioar ă are o configuraţie inversă: concavă înspreextremitatea medială şi convexă înspre extremitatea laterală,unde se inseră muşchiul trapez. Prezintă la nivelul porţiunii salemijlocii rapoarte vasculare şi nervoase importante (trunchiurileplexului brahial, artera şi vena subclavie) şi ca atare în fracturilela acest nivel fragmentele dislocate ale claviculei pot leza sau

comprima aceste elemente.e) Extremitatea medială (extremitas sternalis) se articulează cu

manubriul sternului, motiv pentru care se mai numeşte şi ex-tremitate sternală. Prezintă o feţişoară destinată articulării cumanubriul sternal şi cu primul cartilaj costal.

f) Extremitatea laterală (extremitas acromialis) se articulează cuacromionul scapulei, motiv pentru care se mai numeşte şi ex-tremitate acromială.

Figura 18: A - Claviculă dreaptă - vedere superioară,B - Claviculă dreaptă: vedere inferioară (după Voll)

A: 1. Tubercul conoidian; 2. Faţa articulară sternală; 3. Extremitatea sternală;4. Faţa superioară a corpului claviculei; 5. Extremitatea acromială

B: 1. Extremitatea sternală; 2. Impresiunea ligamentului costoclavicular; 3. Şanţul m. subclavicular;4. Tuberculul conoidian; 5. Extremitatea acromială; 6. Faţa articulară acromială




42


43

Figura 19: Claviculă dreaptă: inserţii - vedere superioară (după Netter)

1. M. sternocleidomastoidian; 2. M. pectoral mare; 3. M. deltoid; 4. M. trapez

Figura 20: Claviculă dreaptă: inserţii - vedere inferioară (după Netter)

1. M. pectoral mare; 2. Ligamentul castoclavicular; 3. M. sternohiodian; 4. M. subclavicular;5. Ligamentul conoidian; 6. Ligamentul trapezoidian

(ce formează împreună ligamentul coracoclavicular); 7. M. deltoid

SCAPULA SCAPULA, OMOPLATUL

Este un os lat şi pereche de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos situat pe porţiunea posterosuperioară şi laterală a toracelui întrecoastele 1 şi 8.

Alcătuieşte porţiunea posterioară a centurii scapulare şi prezintă 2feţe, trei margini şi 3 unghiuri.

Orientare:1. Lateral unghiul cel mai voluminos2. Posterior faţa prevăzută cu o spină puternică

3. Superior marginea cea mai subţire

4

321

6

57

8

910

11

12

13 14

Figura 30: Scapula dreaptă - vedere anterioară (după Voll)

1. Incizura scalpulei; 2. Marginea superioară; 3. Unghiul superior; 4. Fosa subscapulară; 5. Margineamedială; 6. Unghiul inferior; 7. Marginea laterală; 8. Col; 9. Tuberculul infraglenoidal; 10. Cavitatea

glenoidală; 11. Unghiul lateral; 12. Tuberculul supraglenoidal; 13. Acromionul




44


45

4

321

6

5

7

8

9

10

11

12 13

4

3

21

6

5

7

8

9

10

11

12 13

Figura 31: Scapula dreaptă - vedere anterioară (după Voll)

1. Incizura scapulei; 2. Spina scapulei; 3. Procesul coracoidian; 4. Acromionul; 5. Cavitatea glenoidală;6. Tuberculul infraglenoidal; 7. Fosa infraspinoasă; 8. Marginea laterală; 9. Unghiul inferior;10. Marginea medială; 11. Fosa supraspinoasă; 12. Unghiul superior; 13. Marginea superioară

a) Faţa anterioar ă (facies costalis) este concavă şi aplicată pe pereteleposterior al cutiei toracice fiind în raport cu coastele 2-7. Se mai

numeşte şi faţă costală. Prezintă fosa subscapulară (fossa sub-scapularis) străbătută de creste oblice pe care se inseră muşchiulsubscapular.

b) Faţa posterioar ă (facies posterior) este convexă. Prezintă o proe-minenţă triunghiulară care se desprinde transversal de pe eaşi o îm-parte în 2 porţiuni. Este spina scapulei (spina scapulae), prevăzută cu3 feţe şi 3 margini (Faţă superioară şi inferioară, margini anterioară prin care aderă de faţa dorsală, laterală concavă şi dorsală groasă

pentru inserţia muşchiului trapez pe buza superioară şi deltoid pebuza inferioară), iar cele 2 porţiuni determinate de spină sunt fosasupraspinoasă (fossa supraspinata), situată deasupra ei, pe care seinseră muşchiul supraspinos, respectiv fosa infraspinoasă (fossainfraspinata) situată dedesubtul spinei pe care se inseră muş chiirotund mic şi mare şi subspinos. Spina scapulei se continuă sprecapătul ei lateral cu o prelungire liberă numită acromion (acromi-on) prevăzut cu o suprafaţă articulară pentru claviculă. Acromionul

determină cu buza inferioară a spinei unghiul acromionului (angu-lus acromii).

c) Marginea superioar ă (margo superior) este subţire şi ascuţită. Întreimea sa laterală prezintă incizura scapulei (incisura scapulae)situată lângă procesul coracoidian prin care trece nervul supra-scapular. Marginea dă inserţie muşchiului omohoidian.

d) Marginea medială (margo medialis) se mai numeşte şi margine ver-tebrală şi este vizibilă sub piele la indivizii slabi.

e) Marginea laterală (margo lateralis) este mai groasă şi se mai numeş-te şi margine axilară.

f) Unghiul superolateral (angulus lateralis) prezintă o cavitatearticulară numită cavitate glenoidă (cavitas glenoidalis) în careintră capul humerusului împreună cu care formează articulaţiascapulohumerală, colul anatomic, procesul coracoidian şi colulchirurgical.




46


47

Cavitatea glenoidală este conturată de cadrul glenoidian şi prevăzută cu 2 proeminenţe rugoase:

1. una superioară, tuberculul supraglenoidian (tuberculum supragle-noidale) pe care se inseră capul lung al muşchiului biceps brahial şi

2. una inferioară, tuberculul infraglenoidian (tuberculum infraglenoi-dale) pe care se inseră capul lung al muşchiului triceps brahial. Colulanatomic (collum scapulae) leagă cavitatea glenoidală de restulscapulei.

Procesul coracoidian (processus coracoideus) prezintă o bază şi

o porţiune liberă (cu o faţă superioară pentru inserţia ligamentelorcoracoclaviculare şi una inferioară, o margine anteromedială pe carese inseră muşchiul pectoral mic şi o margine posterolaterală pe carese fixează ligamentul coracoacromial precum şi un vârf pe care seinseră tendoanele capului scurt al muşchiului biceps brahial şi tendonulmuşchiului coracobrahial).

Colul chirurgical separă unghiul lateral de corpul scapulei.i) Unghiul superomedial (angulus superior) este rotunjit.

k) Unghiul inferior (angulus inferior) este uşor explorabil sub piele şieste cel mai ascuţit. Reprezintă vârful scapulei şi este situat la nivelul apofi-zei spinoase a vertebrei T7.

INSERŢII MUSCULARE LA NIVELUL SCAPULEI

4

3

21

5

11

4

3

21

6

5

7

8

9

10

Figura 23: Scapula dreaptă:

inserţii - vedere anterioară

1. M. pectoral mic; 2. M. omohioidian; 3. M. dinţatanterior; 4. M. subscapular; 5. M. triceps brahial

(capul lung); 6. M. biceps brahial; 7. M. coracobra-hial; 8. M. biceps brahial (capul lung)

Figura 24: Scapula dreaptă:

inserţii - vedere posterioară

1. M. supraspinos; 2. M. trapez; 3. M. deltoid;4. M. triceps brahial (capul lung); 5. M. rotund

mic; 6. M. rotund mare; 7. M. dorsal mare;8. M. infraspinos; 9. M. romboid mare;

10. M. romboid mic; 11. M. ridicător al scapulei

8

6

7








52


53

13

12

11

10

9

8

7

6

5

4

2

3

2

1

10

131

3

4

5

6

7

8

9

12

2

4567

11

10

9

8

Figura 26: Humerus drept: inserţii- vedere anterioară (după Nutter)

1. M. rotund pronator; 2. M. flexor radialal carpului, palmar lung, fllexor ulnar alcarpului, flexor superficial al degetelor;3. M. scurt extensor radial al carpului;4. M. lung extensor radial al carpului;

5. M. brahioradial; 6. M. brahial;7. M. coracobrahial; 8. M. deltoid;

9. M. rotund mare; 10. M. dorsal mare;11. M. pectoral mare; 12. M. subscapular;

13. M. supraspinos

Figura 27: Humerus drept: inserţii - ve-dere posterioară (după Netter)

1. M. supraspinos; 2. M. infraspinos;3. M. rotund mic; 4. M. triceps brahial;

5. M. deltoid; 6. M. brahial; 7. M. tricepsbrahial (capul medial); 8. M. extensor al

degetelor; 9. M. anconeu;10. M. flexor ulnar al carpului

SCHELETUL ANTEBRAŢULUI

Este format din 2 oase: ulna situată în prelungirea degetului mic şi ra-diusul aflat în prelungirea degetului mare (policelui)

RADIUSUL RADIUS

Este un os lung şi pereche situat în partea laterală a antebraţului întrecapitulul humeral şi masivul carpian.

Prezintă un corp (diafiza) uşor încurbat anterior şi median şi 2 epifize

sau extremităţi.Orientare.1. Inferior extremitatea cea mai voluminoasă2. Posterior faţa acesteia ce prezintă creste şi şanţuri3. Lateral procesul descendent al acestei extremităţi

a) Extremitatea superioar ă (epifiza proximală ) este mai puţinvoluminoasă. Prezintă: capul radiusului, colul şi tuberozitatea ra-

diusului:Capul radiusului (caput radii) are o faţă superioară ca o cupă,numită fosa capului radial (fovea capituli) ce se articulează cucapitulul humeral şi o circumferinţă (circumferential articularis)ce se articulează cu incizura radială a ulnei.Colul radiusului (collum radi) face cu diafiza un unghi obtuz de-schis lateral.

Tuberozitatea radiusului (tuberositas radii) este o proeminenţă ovoidă situată anteromedial sub col pe care se prinde tendonulmuş chiului biceps.

b) Corpul (diafiza, corpus radii), prismatic triunghiular are 3 feţe (ante-rioară, posterioară şi laterală) şi 3 margini (anterioară, posterioară şi medială).

–

–

–






56


57

articulare. Porţiunea laterală de formă triunghiulară serveşte pen-tru articulaţia cu scafoidul în timp ce porţiunea medială patrulateră

pentru articularea cu semilunarul.

14

1

13

2

12

11

10

9

3

4

8

5

7

6

Figura 29: Oasele antebraţului drept: inserţii - normă anterioară (după Netter)

1. M.fl

exor superfi

cial al degetelor (cap humero-ulnar); 2. M. rotund pronator (cap ulnar);3. M. flexor profund al degetelor; 4. Ulna; 5. M. pătrat pronator; 6. M. brahioradial; 7. M. pătratpronator; 8. Radius; 9. M. flexor lung al policelui; 10. M. rotund pronator; 11. M. flexor superficial al

degetelor (cap radial); 12. M. supinator; 13. M. biceps brahial; 14. M. brahial

14

1

2

3

13

12

11

10

9

5

6

7

8

4

Figura 30: Oasele antebraţului drept: inserţii - normă posterioară (după Netter)

1. M. anconeu; 2. M. biceps brahial; 3. M. supinator; 4. M. lung. abductor al policelui; 5. M. rotundpronator; 6. M. scurt extensor al policelui; 7. Radius; 8. M. brahioradial; 9. Ulna; 10. Extensor al

indicelui; 11. M. lung extensor al policelui; 12. M. extensor ulnar al corpului (cap ulnar); 13. M.flexorprofund al degetelor; 14. M. flexor ulnar al corpului (cap ulnar)

ULNA CUBITUSUL

Este un os lung şi pereche cu aspect de S italic în plan frontal, aşezat înpartea medială a antebraţului. Superior se articulează cu trohleea humeru-sului şi cu capul radial.




58


59

Prezintă un corp (diafiza) prismatic triunghiular şi 2 extremităţi sauepifize.

Orientare:1. Superior extremitatea mai voluminoasă.2. Anterior concavitatea acestei extremităţi.3. Lateral marginea cea mai ascuţită a corpului.

a) Extremitatea superioar ă (epifiza proximală ) este mai voluminoasă şiformată din 2 proeminenţe osoase: una verticală olecranul, (ole-cranon, procesul olecranian) care prelungeşte în sus corpul ulnei

şi alta orizontală şi proiectată înainte numită procesul coronoidian(processus coronoideus).Cele 2 proeminenţe circumscriu o cavitate articulară orientată anterior

numită incizura trohleară prin care ulna se articulează cu trohleea humerală.Olecranul (olecranon, procesul olecranian) prezintă:

1. o bază ce aderă de corpul osului şi 5 feţe:2. anterioară ce formează segmentul vertical al incizurii trohleare,3. posterioară, palpabilă sub piele,

4. medială, pentru inserţia muşchiuluifl

exor ulnar al carpului,5. laterală, pentru inserţia muşchiului anconeu,6. superioară, pe care se inseră tendonul muşchiului triceps brachial.

Procesul coronoidian (processus coronoideus) are forma unei pira-mide patrulatere cu:

1. o bază orientată posterior,2. un vârf uşor ascendent (ce pătrunde în fosa coronoidiană în mişca-

rea de flexie a antebraţului) şi 4 feţe:

3. superioară, orizontală, ce se articulează cu trohleea humerală,4. inferioară, pe care se inseră muşchiul rotund pronator,5. medială, pe care se inseră ligamentul colateral ulnar şi6. laterală, care prezintă o suprafaţă articulară numită incizura radială

a ulnei (incisura radialis), prin care ulna se articulează cu circum-ferinţa capului radial. Distal de vârful apofizei coronoide se află orugozitate numită tuberozitatea ulnei (tuberositas ulnae) pe carese inseră muşchiul brahial.

–

–

Figura 31: A - Ulna dreaptă - vedere anterioară, B - Ulna dreptă - vedere posterioară (după Voll)

A: 1. Incizura trohleară; 2. Tuberozitate; 3. Faţa anterioră; 4. Marginea interosoasă; 5. Cap; 6. Proce-sul stiloidian; 7. Circumferinţa articulară; 8. Incizura radială; 9. Procesul coronoidian

B: 1. Olecranul; 2. Incizura radială; 3. Marginea posterioară; 4. Faţa posterioară; 5. Procesul stiloidianulnar; 6. Capul; 7. Faţa medială; 8. Procesul coronoidian

b) Corpul ulnei (corpus ulnae; diafiza) are 3 feţe: anterioară, posterioară şi medială şi 3 margini: anterioară, posterioară şi laterală.






62


63

14

5

6

1

15

2

9 8

3

4

13

12

11

10

Figura 33: Oasele mâinii drepte - vedere posterioară (după Voll)

1. Articulaţiile interfalangiene distale; 2. Articulaţiile metacarpofalangiene; 3. Osul capitat;

4. Osul cu cârlig; 5. Osul piramidal; 6. Procesul stiloidian; 7. Articulaţia radioulnară; 8. Ulna; 9. Radiu-sul; 10. Osul semilunar; 11. Procesul stiloidian al radiusului; 12. Osul scafoid; 13. Osul trapez;

14. Osul trapezoid; 15. Articulaţiile interfalangiene proximale

CARPIENELE OSSA CARPI

4

Figura 34: Oasele carpiene (după Voll)

1. Osul cu cârlig; 2. Osul piramidal; 3. Osul pisiform; 4. Osul semilunar; 5. Osul capitat; 6. Osul scafoid;7. Osul trapezoid; 8. Tuberculul osului trapez

În rândul proximal dinspre lateral spre medial se găsesc următoarele4 oase:

SCAFOID (NAVICULAR) – SEMILUNAR – PIRAMIDAL - PISIFORM

SCAFOIDUL OS SCAPHOIDEUM

Are formă de barcă şi prezintă 6 feţe:a) faţa superioară, convexă atât anteroposterior cât şi transversal

se articulează cu faţeta articulară laterală triunghiulară de pe faţainferioară a extremităţii distale a radiusului;

b) faţa inferioară, convexă în toate sensurile ce se articulează lateralcu trapezul şi medial cu trapezoidul;c) faţa anterioară fără suprafeţe articulare;d) faţa posterioară fără suprafeţe articulare;e) faţa laterală ce prezintă un tubercul deasupra căruia se găseşte un

şanţ prin care trece artera radială;f) faţa medială ce se articulează superior cu semilunarul, respectiv in-

ferior cu osul mare.

–








68


69

Scheletul degetelor este alcătuit din 3 falange cu excepţia degetului mare(policele) care are doar două falange. Falangele prezintă:

a) o bază (basis phalangis) ce se articulează cu capul metacarpianuluicorespunzător;b) un corp (corpus phalangis) cu:

o faţa ventrală (palmară) concavă;o faţă dorsală convexă.

c) un cap ( trochlea phalangis; trohlee distală, trochleea phalangis, ca-put phalangis).

FALANGA I PHALANX PROXIMALIS; PROXIMALĂ

Este în general cea mai puternică. Extremitatea proximală are formă de cavitate.

FALANGA II PHALANX MEDIA; MIJLOCIE, FALANGINĂ

Este mai scurtă. Baza prezintă o suprafaţă acoperită de un cartilaj cudouă povârnişuri, despărţite printr-o creastă mediană, care se articulează cu trohleea falangei I.

FALANGA III PHALANX DISTALIS; DISTALĂ, UNGHIALĂ,FALANGETĂ

Este prevăzută cu o extremitate distală având forma unei potcoave cumarginea distală convexă numită tuberozitate unghială (tuberositas pha-langis distalis) care serveşte ca suport unghiei.

–

–

Figura 35: Scheletul mâinii drepte: inserţii: normă anterioară (după Netter)

1. M. flexor ulnar al carpului; 2. M. extensor ulnar al carpului; 3. M. flexor superficial al degetelor;4. M. flexor profund al degetelor; 5. M. flexor lung al policelui; 6. M. flexor radial al carpului;

7. M. lung abductor al p olicelui

Figura 36: Scheletul mâinii drepte: inserţii: normă posterioară (după Netter)

1. M. flexor radial al carpului (pe baza metacarpianului al II-lea); 2. M. abductor lung al policelui;3. M. extensor scurt al p olicelui; 4. M. flexor lung al policelui; 5. M. extensor al indicelui;

6. M. extensor al degetelor (lateral); 7. M. flexor profund al degetelor, pe baza falangelor distale;8. M. extensor al degetelor (central); 9. M. extensor ulnar al carpului



d l l




72


73

5

6

7

7

8

32

A B

Figura 37: Osul coxal drept - vedere laterală (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Creasta iliacă; 2. Spina iliacă anterosuperioară; 3. Linia gluteală inferioară; 4. Spina iliacă anteroinferioară; 5. Sprânceana acetabulară; 6. Suprafaţa semilunară a acetabulului; 7. Fosa

acetabulului; 8. Incizura acetabulului; 9. Tuberculul pubian; 10. Gaura obturată; 11. Tuberozitatea

ischiadică; 12. Mica incizură ischiadică; 13. Spina ischiadică; 14. Marea incizură ischiadică; 15. Spinailiacă posteroinferioară; 16. Spina iliacă posterosuperioară; 17. Faţa gluteală a aripii osului iliac;18. Linia gluteală anterioară

4

5

6

7

3

Figura 38: Osul coxal drept - vedere medială (după Voll)

1. Tuberozitatea iliacă; 2. Spina iliacă posterioară; 3. Faţa auriculară; 4. Corpul ischionului; 5. Spinaischiadică; 6. Ramura ischionului; 7. Tuberzotitatea ischiadică; 8. Gaura obturată; 9. Ramurainferioară a pubelui; 10. Faţa simfizară; 11. Corpul pubelui; 12. Tuberculul pubian; 13. Creasta

pectineală; 14.Ramura superioară; 15. Linia arcuată; 16. Spina iliacă anteroinferioară; 17. Spina iliacă anterosuperioară; 18. Fosa iliacă; 19. Creasta iliacă





Horia Prundeanu APARATUL LOCOMOTOR Capitolul I OSTEOLOGIE




78


79

1

2

3

7

8

Figura 39: Coxalul drept: inserţii - normă anterioară (după Netter)

1. M. piriform; 2. M. pectineu; 3. M. adductor lung; 4. M. adductor mare; 5. M. gracilis6. M. obturator extern; 7. ; 8. M. pătrat femural; 9. M. drept femural; 10. M. croitor; 11. M. iliac

7

Figura 40: Coxalul drept: inserţii - normă posterioară (după Netter)

1. M. gluteu mijlociu; 2. M gluteu mic; 3. M. tensor al fasciei lata; 4. M. croitor; 5. M. drept femural;6. M. semimembranos; 7. M. biceps femural, capul lung şi M. semitendinos; 8. M. adductor mare;

9. M. obturator intern; 10. M. pătrat femural; 11. M. gemen p elvin inferior;12. M. gemen pelvin superior; 13. M. gluteu mare








84

p

85

Figura 43: Diametrele strâmtorii superioare a bazinului

1. Siametrul promonto-retropubian; 2. Siametrul transversal maxim;3. Siametrul oblic stâng; 4. Siametrul oblic drep t

PELVISUL MARE situat deasupra strâmtorii superioare este format dincele 2 fose iliace şi de aripioarele sacrului. Este mărginit în sus de circumfe-rinţa superioară.

Topografic pelvisul mare aparţine abdomenului.

PELVISUL MIC (EXCAVAŢIA PELVINĂ; CANALUL PELVIAN) este situat între strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară.

Este format posterior de faţa anterioară a sacrului şi a coccigelui, lateralde suprafeţele plane ce răspund acetabulului şi găurilor obturate din dreap-ta respectiv stânga şi anterior din faţa posterioară a simfizei pubiene.

Prezintă relieful strâmtorii mijlocii.Strâmtoarea mijlocie este formată posterior de o linie transversală ce

trece între vertebrele 4 şi 5 ale sacrului, lateral de marginile superioare

ale ligamentelor sacrospinoase şi spinelor ischiadice din dreapta respectivstânga, şi anterior de o linie curbă ce se întinde de la spinele ischiadice la1/3 inferioară a feţei posterioare a simfizei pubiene.

Strâmtoarea mijlocie răspunde liniei de inserţie a diafragmei pelvine.

Axul pelvisului mic uneşte centrul planurilor strâmtorii superioare re-spectiv strâmtorii inferioare la egală distanţă de pereţii excavaţiei. Axuleste curb şi paralel, cu concavitatea feţei anterioare a sacrului îmbrăţişândsimfiza în concavitatea lui.

În staţiune verticală pelvisul mic apare foarte înclinat faţă de coloanavertebrală deoarece planul strâmtorii superioare aşa cum am amintit ante-rior este orientat dinapoi înainte şi de sus îm jos trecând prin promontoriuşi marginea superioară a simfizei pubiene.

În mod normal pereţii pelvisului măsoară posterior aproximativ 16 cm,lateral 9-10 cm şi anterior 4,5-5 cm.

SCHELETUL PĂRŢII LIBERE AMEMBRULUI INFERIORPARS LIBERA MEMBRI INFERIORIS

Este alcătuit din 3 segmente: scheletul coapsei, scheletul gambei şi

scheletul piciorului (tabelul 9).Tabelul 3. Oasele scheletului membrului inferior


COXAL lateralămedială

superioară anterioară inferioară posterioară

anterosuperiorposterosuperioranteroinferiorposteroinferior

os lat ca o elice

FEMUR anterioară laterală medială

laterală medială posterioară

de înclinaţie dedeclinaţie


os lung

ROTULĂ anterioară posterioară

lateralămedială

bazăvârf

os scurt




86

p

87


TIBIE medială

laterală posterioară

anterioară

medială laterală

superioară

inferioară

os lung

PER-ONEU

laterală medială posterioară

anterioară medială laterală


os lung, subţire

TARS superioară inferioară laterală

medială anterioară posterioară

rând med.talus,navicular,

cuneiformerând lat.calcaneu,cuboid

astragal: derotaţie, de înclinaţie şi de

declinaţie

rând post.astragal,calcaneu

rând ante-rior navicular,cuboid,cuneiforme

7 oase scurteaşezate pe 2rânduri

META-TARS

superioară medială laterală

medială laterală inferioară


5 oase alungite

FALANGE plantară

dorsală

laterală

medială

posterioară

anterioară

14 falange, 2

la haluce, 3 ladegetele II-V

SCHELETUL COAPSEI

Este format din femur căruia la nivelul genunchiului i se adaugă şi ro-tula (patela).

FEMURUL FEMUR

Este un os lung şi pereche, fiind cel mai lung os din scheletul corpului.Este torsionat în axul său vertical şi îndreptat oblic pe schelet de sus în josşi lateromedial. Între cele 2 femure se formează un unghi de ecartare caremăsoară în medie 16º la bărbat şi 20º la femeie. Prezintă un corp (diafiză)şi două extremităţi: superioară (epifiza superioară) şi inferioară (epifizainferioară).

2 1

Figura 44: Femurul drept - normă anterioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Capul femural; 2. Colul femural; 3. Trohanterul mic; 4. Corpul femural; 5. Tuberculul adductoruluimare; 6. Epicondilul medial; 7. Condilul medial; 8. Faţă patelară; 9. Condilul lateral; 10. Epicondilul

lateral; 11. Linia intertrohanterică; 12. Trohanterul mare

Orientare:

1. În sus extremitatea cotită.2. Medial suprafaţa sferică şi articulară a acestei extremităţi.3. Posterior marginea cea mai aspră a osului.








92 93

ale articulaţiei genunchiului. Faţa cutanată a condilului lateral dă inserţie capului lateral al muşchiului gastrocnemian şi muşchiuluipopliteu.

Condilii şi epicondii se pot palpa de o parte şi de cealaltă a rotulei, întimp ce tuberculul adductorului se palpează deasupra şi înapoia epicondi-lului medial.

Figura 46: Femur drept: inserţii - normă anterioară (după Netter)

1. M. adductor mare; 2.Suprafaţă articulară ; 3. M. vast intermediar; 4. M. vast medial; 5. M. iliosoas;6. M. vast lateral; 7. M. gluteu mic; 8. M. piriform; 9. M. adductor scurt

5

6

7

8

9

10

11

13

14

15

12

15

17

18

1920

16

12

34

Figura 47: Femur drept: inserţii - normă posterioară (după Netter)

1. M. obturator extern; 2. M. gluteu mijlociu; 3. M. pătrat femural; 4. M. iliopsoas; 5. M. gluteu mare;6. M. vast. lateral; 7. M. adductor mare; 8. M. adductor lung; 9. M. vast intermediar; 10. M. biceps;

11. M. adductor mare; 12. M. vast lateral; 13. M. plantar; 14. M. gastrocnemian, capul lateral;15. M. popliteu; 16. M. gastrocnemian, capul medial; 17. M. adductorul mare; 18. M. adductor lung;

19. M. vast medial; 20. M. pectineu

PATELA PATELLA; ROTULAEste un os scurt şi pereche, turtit anteroposterior, de formă triunghiulară,

cu baza în sus şi vârful în jos, situată în porţiunea anterioară a genunchiului.Prezintă 2 feţe: anterioară (palpabilă sub piele) şi posterioară (faţă arti-

culară), două margini: medială (tibială) şi laterală (fibulară), o bază (în sus)şi un vârf (în jos).




94 95

Orientare:1. Se aşează superior baza.2. Posterior suprafaţa articulară.3. Lateral povârnişul sau faţa cea mai largă a acestei suprafeţea) Faţa anterioar ă (facies anterior) este convexă în toate sensurile. Pe

porţiunea sa superioară se inseră muşchiul cvadriceps femural,iar pe cea inferioară ligamentul rotulian. În porţiunea sa mijlocieprezintă numeroase orificii vasculare.

Figura 48: Patela dreaptă - vedere anterioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Baza patelei; 2. Faţa anterioară; 3. Vârful patelei

2 2

1

1

Figura 49: Patela dreaptă - vedere posterioară (A - după Voll, B - piesă muzeu)

1. Faţă articulară patelară; 2. Vârful patelei

b) Faţa posterioar ă (facies articularis) prezintă în cele 3/4 superioareo creastă verticală ce corespunde şanţului trohleei femurale, care

împarte faţa într-o porţiune laterală mai mare, în raport cu versan-tul lateral al trohleei, şi alta medială mai mică, în raport cu versantulmedial al trohleei. Aceste două porţiuni vin în raport în mişcările deflexie ale gambei pe coapsă cu feţele articulare ale condililor femu-rali. În 1/4 inferioară nearticulară se găsesc orificii vasculare.

c) Marginea medială (tibială ) este convexă, fiind verticală în 1/3 supe-rioară şi oblică în cea inferioară.

d) Marginea laterală ( fibular ă ) are aceleaşi caracteristici.

Pe cele 2 margini se inseră capsula articulară a genunchiului,aripioarele patelei şi expansiunea cvadricipitală.

e) Baza (basis patellae) priveşte în sus şi dă inserţie pe versantul ante-rior tendonului muşchiului cvadriceps femural, iar pe versantul săuposterior capsulei articulare a genunchiului.

f) Vârful (apex patellae) priveşte în jos. Dă inserţie ligamentului rotulian.

SCHELETUL GAMBEISe compune din 2 oase: tibia şi peroneul (fibula). Tibiei îi revine rolul

primar în susţinere.

TIBIA TIBIA

Este un os lung şi pereche, voluminos, situat în porţiunea anteromedi-

ală a gambei.Prezintă un corp prismatic triunghiular şi 2 extremităţi: superioară

(epifiza proximală) şi inferioară (epifiza inferioară).Orientare;1. În jos extremitatea cea mai mică.2. Medial procesul descendent al acestei extremităţi.3. Anterior marginea cea mai ascuţită a osului.




96 97

5 6

Figura 50: Scheletul gambei drepte - vedere anterioară (după Voll)

1. Platoul tibial; 2. Condilul medial; 3. Tuberozitatea tibiei; 4. Tibia; 5. Faţa laterală; 6. Faţa medială;7. Marginea anterioară; 8. Maleola medială; 9. Maleola fibulară; 10. Faţa laterală a fibulei;11. Corpul fibulei; 12. Fibula; 13. Membrana interosoasă; 14. Colul fibulei; 15. Capul fibulei;

16. Articulaţia tibiofibulară; 17. Condilul tibial lateral

6

Figura 51: Scheletul gambei drepte - vedere posterioară (după Voll)

1. Condilul tibial lateral; 2. Articulaţia tibiofibulară; 3. Capul fibulei; 4. Colul fibulei; 5. Membranainterosoasă; 6. Corpul fibulei; 7. Fosa maleolei laterale; 8. Maleola fibulară laterală; 9. Maleola tibială

medială; 10. Şanţul maleolar; 11. Faţa posterioară; 12. Corpul tibiei (diafiza); 13. Linia solearului;14. Capul tibiei; 15. Eminenţa intercondilară; 16. Condilul tibial medial; 17. Platoul tibial






100 101

Dă inserţie fasciei gambiere şi este palpabilă sub piele pe toată întin-derea sa.

Marginea medială (margo medialis; margine tibială ) este puţin mar-cată proximal, dar devine evidentă în restul ei. Pe ea se inseră fas-cia gambieră.Marginea laterală (margo interossea; creasta interosoasă ) dă inser-ţie membranei interosoase. Se bifurcă pe epifiza inferioară delimi-tând incizura fibulară.

c) Extremitatea inferioar ă (epifiza distală ) este mai redusă în volum.Are forma unui trunchi de piramidă patrulateră. căreia i se descriu:

Faţa superioară care se continuă cu diafiza osului.Faţa inferioară (facies articularis inferior) ce prezintă o creastă anteroposterioară care o împarte în 2 feţişoare. Atât creasta cât şifeţişoarele răspund trohleei talusului cu care se articulează.Faţa anterioară este convexă şi netedă. Vine în raport cu ten-doanele muşchilor extensori.Faţa posterioară prezintă un şanţ oblic prin care trece tendonulfle-xorului lung al halucelui.Faţa laterală prezintă scobitura fibulară (incisura fibularis) care searticulează cu fibula.Faţa medială se prelungeşte în jos cu un proces voluminos numitmaleola medială (malleolus medialis). Aceasta este vizibilă sub pieleşi se poate fractura relativ uşor. Maleola prezintă o faţă articulară (facies articularis malleoli) pentru talus şi posterior şanţul maleolar(sulcus malleolaris) prin care trec tendoanele muşchilor flexor lung

al degetelor şi tibial posterior.

–

–

–

–

–

–

–

–

Figura 52: A - Scheletul gambei drepte: inserţii - vedere anterioară, B - Scheletul gambei drepte:inserţii - vedere posterioară (după Netter)

A: 1. Tractul iliotibial; 2. M. croitor; 3. M. gracilis; 4. M. semitendinos; 5. M. cvadriceps; 6. M. tibialanterior; 7. M. semimembranos; 8. M. p eronier lung; 9. M. lung extensor al halucelui;

10. M. lung. extensor al degetelor; 11. M. peronier lung; 12. M. biceps femural

B: 1. M. tibial posterior; 2. M. flexor lung al haucelui; 3. M. peronier lung; 4. M. flexor lung al degete-lor; 5. M. solear; 6. M. popliteu; 7. M. semimembranos

PERONEUL FIBULA

Este un os lung şi pereche, subţire, torsionat pe axul său, situat în por-ţiunea laterală a gambei. Se articulează în sus cu tibia, iar în jos cu tibia şiastragalul. Prezintă un corp şi 2 extremităţi: superioară (epifiza superioară)şi inferioară (epifiza inferioară).






104 105

221

1

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

20

19

18

17

16

15

Figura 53: Scheletul piciorului drept: normă superioară (după Voll)

1. Tubercul calcanear; 2. Corpul talusului; 3. Colul talusului; 4. Capul talusului; 5. Osul navicular;6. Osul cuneiform intermediar (al doilea cuneiform); 7. Osul cuneiform medial (primul cuneiform);

8. Baza metatarsianului 1; 9. Corpul metatarsianului 1; 10. Capul metatarsianului I; 11. Baza falangeiproximale 1; 12. Corpul falangei proximale I; 13. Capul falangei proximale 1; 14. Falanga distală 1;

15. Falanga distală 5; 16. Falanga medială V; 17. Falanga proximală 5; 18. Osul cuneiform lateral (altreilea cuneiform); 19. Tuberozitatea metatarsianului 5; 20. Osul cuboid; 21. Calcaneul

22

21

20

19

18

17

16

15

14

13

12

11

10

1

2

4

5

6

7

8

9

Figura 54: Scheletul piciorului drept - vedere inferioară (după Voll)

1. Calcaneul; 2. Osul cuboid; 3. Tuberozitatea cuboidului; 4.Şanţul tendonului muşchiului peronier

lung; 5. Tuberozitatea metatarsianului 5; 6. Metatarsianul 5; 7. Falanga proximală 5; 8. Falangamijlocie; 9. Falanga distală 5; 10. Falanga distală 1; 11. Falanga proximală 1; 12. Oasele sesamoide;13. Corpul metatarsianului 1; 14. Osul cuneiform medial; 15. Osul cuneiform intermediar;

16. Osul cuneiform lateral; 17. Osul navicular; 18. Capul talusului; 19. Colul talusului;20. Corpului talusului; 21. Sustentaculum tali; 22. Procesul posterior al talusului


) l l l l (f ll l l l ) d f



106 107

TARSUL OSSA TARSI

Este format din 7 oase dispuse pe 2 rânduri:

a) Posterior cu 2 oase suprapuse:Talusul (sus);Calcaneul (jos).

b) Anterior cu 5 oase – Navicularul (scafoidul):Cuboidul;3 Cuneiforme.

Lateral sunt situate calcaneul şi cuboidul, iar medial talusul, navicularulşi cuneiformele.

TALUSUL ASTRAGALUL

Situat în vârful masivului tarsian. Interpus între oasele gambei (în sus),calcaneu (în jos) şi navicular (anterior).

Este format din:corp (cele 3/4 posterioare; segment posterior);cap ( caput tali; segment anterior);

col (segment intermediar).Orientare:1. Înainte capul.2. În sus trohleea.3. Lateral faţa articulară triunghiulară.Descriere• Faţa superioară este articulară şi prezintă:a) Trohleea talusului (trochlea tali), convex concavă la nivelul căreia se

disting un şanţ anteroposterior, 2 povârnişuri şi 2 margini, cea late-rală mai înaltă şi mai pronunţată decât marginea medială. Trohleeaeste prelungită pe margini de

b) Feţişoara maleolar ă medială (facies malleolaris medialis) în formă devirgulă.

–

–

–

–

–

–

–

c) Feţişoara maleolar ă laterală (facies malleolaris lateralis), de formă triunghiulară ce se sprijină pe o proeminenţă osoasă numită proce-sul lateral al talusului ce pleacă de pe faţa laterală a osului.

Figura 55: Talusul drept - normă superioară(după Voll)

1. Feţişoară maleolară laterală; 2. Tuberculul

lateral al procesului posterior; 3. Şanţul procesu-lui posterior (străbătut de tendonul muşchiului);

4. Tuberculul medial al procesului posterior;5. Feţişoara maleolară medială; 6. Trahleea

talusului; 7. Faţa articulară naviculară

Figura 56: Talusul drept - normă inferioară(după Voll)

1. Feţişoara articulară naviculară; 2. Feţişoara

calcaneară mijlocie; 3. Şanţul talusului;4. Feţişoara calcaneară posterioară;

5. Tuberculul medial; 6. Şanţul pentru tendonulmuşchiului flexor lung al halucelui;

7. Tuberculul lateral; 8. Corpul talusului;9. Feţişoara calcaneară anterioară

1

2

5

3

4

6

7 9 1

8

2

3

4

5

6

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Înaintea trohleei, faţa superioară a talusului este îngustată şi cores-punde colului.

Faţa superioară a colului astragalian prezintă posterior un şanţ transversal, neregulat şi rugos presărat cu orificii vasculare (în carepătrunde marginea anterioară a epifizei distale a tibiei în mişcărilede flexie), iar anterior în apropierea capului o linie transverslă derugozităţi numită colierul astragalian Farabeuf, ce separă colul deconturul capului.

–














119

Capitolul IIMIOLOGIE

2.1. DEFINIŢIEMiologia este ramura anatomiei care studiază muşchii şi formaţiunile

anexate lor.

GENERALITĂŢIMuşchii scheletici reprezintă componenta activă a aparatului locomo-

tor. Împreună cu scheletul şi tegumentul determină forma corpului.Unui muşchi i se descriu:

o origine situată mai aproape de trunchi sau de axul vertical (longi-tudinal al acestuia);o inserţie situată distal.

Inserţia unui muşchi se face cel mai adesea pe oase determinând

creste, proeminenţe sau depresiuni pe suprafaţa acestora. Ei se pot însă fixa şi pe piele (în cazul muşchilor pieloşi) sau pe membrane fibroase.

Muşchii sunt formaţi dintr-un corp muscular (porţiunea contractilă) şidin tendoane (care transmit oaselor forţa musculară).

–

–



Horia Prundeanu APARATUL LOCOMOTOR Capitolul II MIOLOGIE

ANEXELE MUŞCHILOR Raporturi. Este acoperit de piele.Faţa sa anterioară acoperă muşchii



122 123

ANEXELE MUŞCHILORSunt formaţiuni anatomice ataşate muşchilor ce le facilitează acestora

activitatea şi le oferă în acelaşi timp protecţie. Sunt reprezentate de:Fasciile musculare. Sunt formaţiuni de natură conjunctivă care în-velesc un muşchi, un grup muscular sau totalitatea muşchilor dintr-un segment corporal.Bursele sinoviale.Se formează în regiunile în care tendonul, muşchiulsau pielea alunecă pe un plan dur, subiacent, având rol de protecţie.Distribuie presiunea după principiul pernelor de apă. Se dezvoltă la

nivelul tendoanelor, având aspectul unor saci conjunctivi.Tecile sinoviale. Sunt formaţiuni anatomice situate la nivelul ten-doanelor care favorizează alunecarea acestora în interiorul cana-lelor osteofibroase.Trohleele musculare. Reprezintă inele fibroase ce schimbă direcţiatendoanelor care trec prin interiorul lor. Inelele potfi complete sauincomplete.

2.2. MUŞCHII SPATELUISunt situaţi în 5 planuri numerotate dinafară înăuntru de la I la V.

MUŞCHII PLANULUI I

Cel mai superficial plan cuprinde 2 muşchi.1. Muşchiul trapez (M. Trapezius). Ocupă împreună cu muşchiul

trapez de partea opusă regiunea cefei şi partea superioară a spate-lui. Prezintă:fibre superioare (descendente)fibre mijlocii;fibre inferioare (oblic ascendente).

–

–

–

–

–

–

–

planurilor următoare.Acţiune. Când ia punct fix pe inserţia sa medială ridică sau coboară

umărul.Când ia punct fix pe scapulă înclină capul şi coloana de aceeaşi parte.

Figura 1: Muşchii cefei şi spatelui (după Netter, 2008)

1. M. semispinal; 2. M. spleniul capului; 3. Procesul spinos C VII; 4. M. ridicător al scapulei;5. M. romboid mic; 6. M. romboid mare; 7. Acromionul 8. M. supraspinos; 9. Spina scapulei;

10. M. infraspinos; 11. M. rotund mic; 12. M. rotund mare; 13. M. dorsal mare; 14. Capul lung al m. tri-ceps brahial; 15. Capul lateral al m. triceps brahial; 16. Procesul spinos T 12; 17. Spaţiu de auscultaţie;

18. M.infraspinos cu fascia sa; 19. M.deltoid; 20. M.trapez


2. Muşchiul dorsal mare (Latissimus dorsi). Este cel mai lat muşchi all i fii d i î i f i ă hi l i

1. M. trapez; 2. M.omohioidian; 3. M.sternocleidomastoidian; 4. Clavicula; 5. Porţiunea claviculară am pectoral mare; 6 Porţiunea sternocostală a m pectoral mare; 7 Porţiunea abdominală a m pec



124 125

corpului, fiind situat în partea posteroinferioară a trunchiului.Raporturi. Faţa sa posterioară vine în raport cu pielea, în timp ce faţa

sa anterioară acoperă planurile următoare. Superior vine în raport cumuşchiul trapez. Împreună cu muşchiul rotund mare formează pereteleposterior al axilei.

Acţiune. Când ia punct fix pe coloana vertebrală coboară braţul ridicatşi îl duce înapoi.

Când punctul fix este pe humerus ridică toracele, fiind muşchiinspirator.

Figura 2: Muşchii porţiunii anterioare a toracelui şi gâtului (după Netter, 2008)

m. pectoral mare; 6. Porţiunea sternocostală a m. pectoral mare; 7. Porţiunea abdominală a m. pec-toral mare; 8. Sternul; 9. Cartilajul coastei VI; 10. M. drept abdominal; 11. M. oblic extern; 12. M. dinţatanterior; 13. M. dorsal mare; 14. Capul lateral al m. triceps brahial; 15. Capul scurt al m. biceps brahial;

16. Capul lung al m. biceps brahial; 17. V. cefalică; 18. Ramura deltoidiană din a. toracoacromială;19. M. deltoid; 20. Trigonul deltoido-pectoral; 21-Acromionul scapulei

MUŞCHII PLANULUI IIPlanul II este format din 5 muşchi.1. Muşchiul ridicător al scapulei (M. levator scapulae)

Raporturi. Este un muşchi situat pe părţile laterale ale cefei.Acţiune. Ridică scapula2. Muşchiul romboid (M. rhomboideus)Raporturi. Este acoperit de trapez,find situat pe peretele posterior al

toracelui.Acţiune. Are aceeaşi acţiune ca şi muşchiul ridicător al scapulei.3. Muşchiul dinţat posterosuperior (M. serratus posterior superior)Este un muşchi subţire de formă patrulateră.

Raporturi. Este acoperit de muşchiul romboid. Acoperă stratul următorşi muşchii intercostali.

Acţiune. Este un muşchi inspirator.4. Muşchiul dinţat posteroinferior (M. serratus posterior inferior)Este de asemenea un muşchi subţire de formă patrulateră.Raporturi. Este acoperit de muşchiul latissim. Acoperă muşchii stratu-

lui următor, coastele şi muşchii intercostali.Acţiune. Este un muşchi expirator. Când acţionează împreună cu

muşchiul dinţat posterosuperior devine un muşchi inspirator.5. Muşchiul splenius (M. splenius)Este un muşchi lat şi subţire.Raporturi. Este întins din regiunea cefei în porţiunea superioară a

spatelui.Acţiune. Acţionează asupra capului.




Muşchiul oblic inferior al capului (M. obliquus capitis inferior), celmai puternic rotator al capului

MUŞCHI AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII ACŢIUNE INERVAŢIE



128 129

mai puternic rotator al capului.Muşchiul oblic superior al capului (M. obliquus capitis superior) ce

roteşte capul ducând faţa de partea opusă.4. Muşchi ridicători ai coastelor (M. levatores costarum)Sunt 12 muşchi situaţi de fiecare parte ce unesc apofizele transverse cu

coastele. Acoperă intercostalii externi. Sunt muşchi inspiratori.

Tabelul 1. Muşchii planului I

MUŞCHI AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Trapez Ocupă reg.cefei şiparteasuperioară aspateluiBaza înraport cucoloanavertebrală

Vârful în ra-port cuhumerusulFaţa post. cupieleaFaţa ant. cumuşchii pla-nurilor urmă-toare

Are formătriun-ghiulară

Medial- linia nucală superioară- protuberanţaoccipitală externă- ligamentul nucal- proceselespinoase C7-T12Lateral

- sup:1/3 lat a marg.post. şi feţei sup. aclaviculei- mijl: marg. post.a acromionului şispina scapulei- inf. marg.posterioară a spineiscapulei

Coboară şiridică umărul Înclină capul şicoloana departearespectivă

N. accesorRamuri dinplexulcervical

RAPORTURI RISTICIDorsal

mare

În partea PI

a trunchiuluiA. Înregiuneaspatelui-Faţa post.Cu pielea-Faţa ant.Cu muşchiiplanuluiurmător-Marginealat. Cuoblicul ext.

Formă triun-

ghiularăCel mai latmuşchi alcorpului

Origine

-Faţa ant. aultimelor 3-4 coaste-Apofizelespinoase aleultimelor 5-6vertebretoracale,vertebrelelombare şicreasta sacrală mediană, 1/3 post.buză ext. acrestei iliace

Coboară

braţul ridicatDuce braţul înapoiRidică tora-cele

N.toraco-

dorsal dinplexulbrahial

B. În axilăCu M.rotundmare cu care

formează peretelepost. axilar

InserţieŞanţ intertuberculhumerus


Tabelul 2: Muşchii Planului II Dinţatpostero

Situat în parteainf a spatelui

SubţireFormă

Apofizespinoase T11 T12

Coboară coastele

Nerviiinter



130 131

MUŞCHIUL AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Ridicătoral scapulei

Situat pe părţilelat. ale cefeiAcoperit desternocleido-mastoidian şitrapezAcoperă muşchii planului

următor

Formă

triun-ghiulară

Origine-primele4-5 apofizetransverse alevertebrelorcervicaleInserţie-unghiul superior

al scapulei

Ridică scapula întotalitate Înclină coloanavertebrală de partealui

N.ridicătoral scapuleidin plexulcervicalN. dorsalalscapulei

din plexulbrahialRomboid Pe peretele

posterior altoraceluiAcoperit de m.trapezAcoperă dinţatul

PS, sple-niul şi muşchiişanţurilorvertebrale

Uneoridivizat în 2porţiuni:micul şimareleromboid

Apofizelespinoase C7.T1-T4Margineamedială ascapulei

Adductor şiridicător alumărului

N.muşchiu-lui rom-boiddin plexulcervicalN. dorsal

alscapuleidinplexulbrahial

Dinţatpostero-superior

Situat în parteasuperioară aspateluiAcoperit de m.romboidAcoperă planulIII şi muşchiiintercostali

SubţireFormă patrulateră

Apofize spinoa-se C7. T1-T3Faţa externă acoastelor 2-5

Ridică coastele

Nerviiinter-costali 2-5

postero-inferior

inf. a spateluiAcoperit de

m.latissimAcoperă planulIII, coastele şimuşchii inter-costali

Formă patrulateră

spinoase T11-T12şi L1-L2

Feţele externealeultimelor 4coaste

coastele inter-costali

9. 12

Splenius Situat în reg.cefei şiporţiunea sup.a spatelui

Acoperit dem.sternocleido-mastoidian,trapez,romboid şidinţat PSAcoperă planulIII

Subţireşi lat

OrigineApofizelespinoase aleultimelor ver-

tebre cervicaleşi primelor 4. 5toracaleInserţie1.Spleniulcapului-1/2 lat. a linieinucale sup. şimastoidă

2. Spleniulgâtului apofizetransverse atlasşi axis

Extensiacapului Înclină capulde aceeaşi

parteRotaţieomolaterală


Tabelul 3: Muşchii Planului III MUŞCHIULEXTENSOR

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI




132 133

MUŞCHIUL

EXTENSORAL COLOA-NEI VERTE-BRALE

AŞEZARE

RAPORTURI

CARACTE-

RISTICI


Masacomună

Situată în lojadintre schele-tul reg. sacro-lombare şifascia toraco-

lombară

Plecând depe inserţiise desface în 3 coloanelaterală,

mijlocie,medială

-Proceselespinoase aleultimelor verte-bre lombare-Creasta sacrală

mediană-Creasta iliacă-Faţa post. asacrului-Fasciatoracolombară

Extensiacapului şi atrunchiuluiMenţinereastaţiunii

verticale(acţiune a întregiimase mus-culare)

Ramuriledorsaleale ner-vilorspinali

Muşchiuliliocostal

Ocupă şanţu-rile costoverte-brale Încrucişeazătoate coastele

Prezintă 3porţiuni:-cervicală-toracală-lombară

-Cele 12 unghiuriale coastelor-tuberculiiposterioriai ultimelor5 vertebrecervicale-faţa medială acoloanei mus-culare

a)

porţiuneacervicală

Origine

Coastele 3-6InserţieTuberculiiposterioriai proceselortransverse C3-C7

EXTENSORAL COLOA-

NEI VERTE-BRALE

RAPORTURI RISTICI

b)porţiuneatoracală

Leagă ultimele 6coaste cuprimele

c)porţiunea

lombară

Pleacă din masacomună

Unghiurile cos-tale ale ultimilor

6 coasteMuşchiullongissimus

-De-a lungulşanţurilorvertebrale-Medial de m.iliocostal Între masacomunăşi apofiza

mastoidă

Uneştebazinul cucoasteleşi cuproceseletransverseAre 3porţiuni:

- cefalică- cervicală- toracală

a)porţiuneacefalică

Se mainumeşteşi miculcomlex

Proceseletransverseale ultimelorvertebre cervi-cale şi primelortoracale-vârful mastoidei


Tabelul 4: Muşchii Planului IV

MUŞ AŞEZARE CARACTE INSERŢII ACŢIUNE INERVAŢIE

MUŞCHIULEXTENSOR

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI




134 135

MUŞ-CHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Semispinal Ocupă planulcel mai super-ficial

Arefascicule cesar peste 4vertebrePrezintă 3porţiuni

Fixează coloanavertebrală în extensie

Ramuriledorsale alenervilorspinali

a) toracic OrigineProcese trans-

verse T7-T 12InserţieProcesespinoase C6-C7,T1-T4

b) cervical OrigineProcese trans-verse T1-T6Inserţie

Procesespinoase C2-C5

c) al capului(marelecomplex)

De o parte şicealaltă a linieimediane

Muşchivoluminos

OrigineProcesetransverse T1-T6,C3-C7Inserţie Între cele 2 linii

nucale

EXTENSORAL COLOA-

NEI VERTE-BRALE

RAPORTURI RISTICI

b)porţiuneacervicală

Se mai nu-meşte şimuşchitransversaral gâtului

Proceseletransverseale primelor 5vertebretoracale-proceseletransverale

ultimelor 5 ver-tebre cervicale

c)porţiuneatoracală

Prezintă fasciculecostale şitransver-sare

fascicule costale-proceselecostifor-me lombare- coastefascicule

transver-sare-proceseleaccesoriilombare-proceseletransversetoracale

Muşchiul

spinal

Localizarea cea

mai medială

Greu de

izolat


MUŞ-CHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII ACŢIUNE INERVAŢIE Tabelul 5: Muşchii Planului V



136 137

Multifizi În şanţurile

vertebrale dela sacru până la axis

Origine

Şanţurile sacrateProcese acceso-rii lombareProcese trans-verse toraco-cervicaleInserţieProcesespinoase (+2

sau +3 faţă deorigine)

Rotatori Planul cel maiprofundPe întreagacoloană vertebrală

Mai bine re-prezentaţi în regiuneatoracală

RădăcinaproceselortransverseRădăcina pro-ceselor spinoasesupraiacente

Echilibrareacorpului înortostatism

MUŞ-

CHIUL

AŞEZARE

RAPORTURI

CARACTE-

RISTICI


Inter-spinoşi

Situaţi pe păr-ţile laterale aleligamentelorinterspinoase

Unesc 2procesespinoasevecineSunt cervi-cali, lombarişi uneori şitoracali

Pe 2 procesespinoase vecine

Unescproceselespinoase

Ramuriledorsale alenervilorspinali

Intertrans-versari

În regiunilecervicală şilombară

Muşchi mici Pe proceseletransverse

Leagă proceseletransverse

Ramurileventraleale nervi-lor spinali

Rotatori aicapului

În partea ceamai profundă şi superioară acefei

Sub muşchiulsemispinal

Sunt înnumăr de 4

Rotează capul

Ramuradorsală aprimuluinerv cervi-

cal

1. Mareledreptposterior alcapului

Muşchitriunghiular

Procesul spinosal axisuluiLinia nucală inferioară

Împreună cumicul dreptcontracţiebilateralăextensiacapului

contracţieunilaterală înclină şirotează capul deaceeaşiparte


MUŞ-CHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII ACŢIUNE INERVAŢIE 2.3. MUŞCHII MEMBRULUI



138 139

2. Micul

dreptposterior alcapului

Tuberculul

posterior alatlasuluiSub linia nucală inf.

3. Oblicinferior alcapului

Cel mai pu-ternicrotator alcapului

Părţile lateraleproces spinosaxisPartea PI procestransvers atlas

Întoarcefaţa deaceeaşiparte

4. Oblicsuperior alcapului

Vârf procestransvers atlasSub linia nucală inf.

Extensor şirotator alcapului deaceeaşiparte Înclină capulde aceeaşiparte

Ridicători aicoastelor

Acoperiţi demuşchii spateluiAcoperă inter-costalii externi

12 muşchimiciSe împart în ridicătorilungi şiscurţi

Procese trans-verse C7-T11Spaţiul între tu-bercul şi unghiulcoastei

Ridică coasteleIntervin îninspiraţie

Ramurileanterioareale nervilorspinalitoracali

Sacrococci-gieni

În număr de2: ventral şidorsalMuşchiatrofiaţi

SacruCoccige

SUPERIORSe clasifică în muşchi ai umărului, braţului, antebraţului şi mâinii.

MUŞCHII UMĂRULUIFormează o masă musculară care dă relief umărului. Acoperă articulaţia

scapulo-humerală ca o manta, descriind forma unui con cu baza la torace

şi vârful la humerus. Acţionează asupra acestei articulaţii determinândmişcări ample în jurul celor 3 axe ce trec prin centrul capului humeral.

Figura 3: Muşchii umărului – normă anterioară (după Netter, 2008)

1. Lig. coracoacromial; 2. Procesul coracoidian; 3. Incizura scapulară; 4. M. subscapular;5. Tendonul capului lung al m. biceps brahial; 6. Tendonul m. supraspinos; 7. Acromion




MUŞCHII BRAŢULUI



142 143

Sunt dispuşi în 2 regiuni, anterioară şi posterioară. Regiunile sunt sepa-

rate prin septe musculare.A. Regiunea anterioară este formată din 3 muşchi flexori. În plan

superficial se găseşte muşchiul biceps brahial, iar în cel profundmuşchii coracobrahial şi brahial.

1. Muşchiul biceps brahial (M. biceps brachii) prezintă 2 capete de orig-ine: lunga porţiune situată lateral şi scurta porţiune ce ia naştere depe procesul coracoid al scapulei. Cele 2 porţiuni converg pentru ase insera distal printr-un tendon pe tuberozitatea radiusului. Esteflexor al antebraţului pe braţ şi supinator al antebraţului.

2. Muşchiul coracobrahial (M. coracobrachialis) este situat medialfaţă de capul scurt al bicepsului. Realizează anteflexia şi adducţiabraţului.

3. Muşchiul brahial (M. brachialis) este un muşchi lat ce dă lăţimeabraţului în partea sa inferioară. Este cel mai puternic flexor alantebraţului pe braţ.

B. Regiunea posterioară este formată dintr-un singur muşchi:1. Mu

şchiul triceps brahial (M. triceps brachii) este alc

ătuit din 3

porţiuni: capul lung, capul lateral şi capul medial. Este extensor albraţului şi antebraţului şi adductor al braţului.

Figura 6: Muşchii braţului – normă anterioară (după Netter, 2003)

1. Acromionul; 2. Procesul coracoidian; 3. Tendonul m. pectoral mic; 4. M. subscapular; 5. N. musculo-cutanat; 6. M. coracobrahial; 7. A. circumflexă scapulară; 8. M. rotund mare; 9. M. dorsal mare;

10. M. flexor radial al carpului; 11. M. rotund pronator; 12. M. brahioradial; 13. Tendonul m. bicepsbrahial; 14. Aponevroza bicipitală; 15. N. cutanat antebrahial lateral; 16. M. brahial; 17. N. median;

18. A. brahială; 19. Capul scurt al m. biceps brahial; 20. Capul lung al m. biceps brahial;21. A. circumflexă humerală anterioară; 22. M. pectoral mare; 23. M. deltoid;

24. Inserţia tendinoasă intertuberculară; 25. Tuberculul mic; 26. Tuberculul mare;27. Bursa subdeltoidiană; 28. Lig. coracoacromial






146 147

Figura 8:Muşchii antebraţului - normă posterioară (după Netter, 2008)

1. M. lung extensor radial al carpului; 2. M. scurt extensor radial al carpului; 3. M. extensor ulnar alcarpului; 4. M. extensor al degetelor; 5. M. extensor al degetului mic; 6. M. abductor lung al policelui;

7. M. scurt extensor al policelui; 8. M. lung extensor al policelui; 9. M. extensor al indexului (tendonul);10. Ulna; 11 Tendonul extensorilor; 12. Epicondilul lateral; 13. Olecranul; 14. Epicondilul medial

Figura 9: Muşchii antebraţului - normă anterioară (după Netter, 2003)

1. N. cutanat antebrahial medial; 2. N. ulnar; 3. M. triceps brahial; 4. Septul intermuscular;5. A. ulnară; 6. Epicondilul medial al humerusului; 7. Inserţiile flexorilor; 8. M. rotund pronator;

9. M. flexor radial al carpului; 10. M. palmar lung; 11. M. flexor ulnar al carpului; 12. M. flexor superfi-cial al degetelor; 13. Tendonul m. palmar lung; 14. Ramura posterioară a n. ulnar; 15. A., n. ulnar;16. Tendonul m. flexor superficial al degetelor; 17. Pisiformul; 18. Ramura palmară a n. median;19. Musculatura regiunii hipotenare; 20. Aponevroza palmară; 21. Musculatura regiunii tenare;

22. Lig. palmare ale carpului; 23. N. median; 24. A. radială; 25. M. flexor lung al policelui; 26. M. scurtextensor radial al carpului; 27. M. lung extensor radial al carpului; 28. M. brahioradial;

29. Aponevroza bicipitală; 30. A. radială; 31. M. biceps brahial; 32. M. brahial;33. N. cutanat antebrahial lateral; 34. A. brahială, n. median; 35. M. biceps brahial


MUŞCHII MÂINIIMâ hi i i d f l ă i î iil i



148 149

Figura 10: Muşchii antebraţului (după Netter, 2008)

1. Epicondilul medial; 2. Radiusul; 3. M. pătrat pronator; 4. Ulna; 5. M. rotund pronator;6. M. supinator; 7. Epicondilul lateral; 8. Epicondilul medial; 9. Ulna; 10. M. pătrat pronator;

11. Radiusul; 12. Epicondilul lateral

Mâna are 19 muşchi situaţi doar pe faţa palmară şi în spaţiile interosoa-

se. Muşchii palmei sunt grupaţi în 3 regiuni: regiunea eminenţei tenare,regiunea eminenţei hipotena-re şi regiunea mijlocie.

A. Muşchii eminenţei tenare sunt situaţi în regiunea laterală a palmeişi deservesc policele (degetul mare). Sunt în număr de 4 aşezaţi în3 planuri:Planul I este format de muşchiul scurt abductor al policelui (M. ab-ductor pollicis).Planul al 2-lea este alcătuit din opozantul policelui (M. opponens

pollicis) aşezat lateral şi muşchiul flexor al policelui (M. flexor pol-licis brevis) aşezat medial.Planul al 3-lea este constituit din muşchiul adductor al policelui (M.adductor pollicis).

B. Muşchii regiunii palmare mijlocii Regiunea palmară mijlocieconţine muşchii lombricali (M. lombricales) în număr de 4, ce senumerotează de la police spre degetul mic. Cuprinde de asemeneamuşchii interosoşi palmari (M. interossei palmares) în număr de 3 şimuşchii interosoşi dorsali (M. interossei dorsales) în număr de 4.

C. Muşchii eminenţei hipotenare deservesc degetul mic. Sunt în numărde 4 aşezaţi în 3 planuri.Planul I cuprinde muşchiul palmar scurt (M. palmaris brevis), careeste un muşchi cutanat.Planul II cuprinde muşchiul flexor scurt al degetului mic (M. flexordigiti minimi brevis) aşezat lateral şi muşchiul abductor al degetuluimic (M. abductor digiti minimi) aşezat medial.Planul III conţine muşchiul opozant al degetului mic (M. opponensdigiti minimi).

•

•

•

•

•

•


Tabelul 6: Muşchii umărului


CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE


CARACTE-RISTICI


Rotund Faţa post Alungit Origine Ram colat Adductor şi



150 151

RAPORTURI RISTICI

Deltoid SuperficialAcoperă art.scapulohume-rală

Formătriun-ghiularăVoluminos

OrigineMarg. ant.claviculăMarg. later.acromionMarg. post.a spineiscapuleiInserţieTuberozitateadeltoidiană humerus

Nervulaxilar

AbducţiabraţuluiRotaţia int. şiext. a braţuluiProiecţiaant şi post. abraţului

Supra-spinos

Situat în fosasupraspinoasăAcoperă capsulaarticulară a

umărului

OrigineFosa supra-spinoasăInserţieTuberculul

mare alhumerusului

Nervulsupra-scapular

Abducţiabraţului

Infra-spinos

În fosa infra-spinoasăAcoperit dedeltoid

OrigineFosa infra-spinoasăInserţieTubercululmare al hu-merusului

Nervulsupra-scapular

Rotator înafară ahumerusului

Rotund mic Situat lateralde infra-spinos

OrigineFaţa post. ascapuleiInserţieTubercululmare al hu-merusului

Ramcolateraldin nervulaxilar

Rotator înafară albraţului

Rotund

mare

Faţa post.

acoperită dem. latissim şide piele

Alungit

Voluminosşiputernic

Origine

Unghiul inf. alscapuleiMarg. lat.scapulăInserţieTubercul michumerus

Ram colat.

din nervulaxilar

Adductor şi

rotator înauntru albraţuluiDucescapula în susşi înainte

Sub-scapular

Faţa post.acoperă fosasubscapulară

Formă triun-ghiulară

OrigineFosasubscapularăInserţieTubercul michumerus

Nervul sub-scapular

Adductorşi rotator înăuntru alhumerusului

Tabelul 7: Muşchii braţului

REG.ANTE-RIOARĂMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Bicepsbrahial

În plansuperficialAşezat pem. brahial

LungFusiformFormat din2 porţiuni

OrigineProcesul cora-coid (capulscurt)Tubercululsupraglenoidal(capul lung)InserţieTuberozitatea

radiusului

N.musculo-cutanat

Flexor alantebraţuluipe braţSupinator alantebraţului

Coraco-brahial

Medial decapulscurt albicepsului

OrigineProces co-racoid scapulăInserţieFaţă medială humerus

N.musculo-cutanat

AdductorProiector înainte albraţului


Brahial Partea antero-inferioară abraţului

Dă lăţimeabraţului

OrigineTuberozitateadeltoidiană

N. mus-culo-cutanat

Flexor alantebraţu-lui pe braţ

PLANUL IMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI




152 153

ţ

Posterior debiceps Faţa lat.şi medială humerusInserţieProces coro-noid ulnă

p ţ

REG.POSTE-RIOARĂ

MUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Tricepsbrahial

Acoperit postde deltoid

VoluminosFormat din3 porţiuni:o porţiunelungă şi 2scurte

OrigineTubercul infra-glenoidal(capul lung)InserţieFaţa post. hu-merus (capullat şi medial)Olecran

N. radial Extensor alantebraţuluiExtensor şiadductor albraţului

Tabelul 8: Muşchii antebraţului - regiunea anterioar ă

PLANUL IMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Rotundpronator

Cel mai late-ral din plan

Are unfascicululnar şi unulhumeral

OrigineEpicondil medialProces coronoidulnăInserţieFaţă lat. radius

N. median Pronator almâiniiFlexor alantebraţuluipe braţ

Flexorradialal carpului

Acoperă m.flexor superfi-cial al degetelorşi flexor lungpolice

OrigineEpicondil medialInserţieBazametacarpian II

N. median Flexor almâinii peantebraţ

Palmarlung Medial de m.flexor radial alcarpului

Corpmuscular f.scurtFormă deevantai

OrigineEpicondilmedialInserţieAponevrozăpalmară

N.median Slabfl

exoral mâinii şiantebraţului

Flexorulnaral carpului

Cel mai medialdin plan

Traiectparalel cuulna: 2 ca-

pete, ulnarşi humeralunite printr-o arcadă fibroasă

OrigineEpicondilmedial (capul

humeral)Marginemedială olecran (capululnar)InserţiePisiform

N.ulnar Flexor şiadductor almâinii

PLANUL IIMUŞCHIUL

Flexorsuperficialal degete-lor

La antebraţPe flexorulprofund aldegetelor

Singur înplanul IIUn stratsuperficialpentrudegeteleIII-IVUn strat

profundpentrudegeteleII-V

OrigineEpicondilmedialMargine ant.radiusInserţieFalangă medie

N.median Flexia FII peFI, a mâinii peantebraţ, aantebraţuluipe braţ


PLANUL IIIMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Flexor Partea media- Prezintă 4 Origine N. ulnar Flexor al

Anconeu Acoperit depieleProfund în

MicTriunghiular

OrigineEpicondillateral

N.radial Extensor alantebraţului



154 155

profund aldegetelor lă a planului IIIAcoperă pă-tratul pronator

4

fasciculepentrudegeteleII-V

g

Faţa ant. şimedială ulnăInserţieBaza falangelordistale

N. median FII pe FIII,al mâinii peantebraţAdductor almâinii

Flexor lungal policelui

Partea laterală a planului III

OrigineFaţa ant. radiusInserţieFalangă distală

police

N.median Flectează FIIpe FI, degetpe metacar-pian mână pe

antebraţPLANUL IVMUŞCHIULPătratpronator

Între porţiuni-le distale aleulnei şi radiu-sului

OrigineFaţă ant. ulnăInserţieFaţă ant. radius

N.median Pronator almâinii şiantebraţului

Tabelul 9: Muşchii antebraţului regiunea posterioar ă

PLANULSUPERFI-CIALMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Extensor aldegetelor

Cel mai late-ral din planulsuperficial

4 fasciculepentrudegeteleII-IV

OrigineEpicondil lateralInserţieFaţă dorsală

F II şi F III

N. radial Extensor alFI/FII şi FII/FIII, al mâiniipe antebraţ

Extensoral degetuluimic

Medial de m.extensor aldegetelor

OrigineEpicondil lateralInserţieUltimele 2falange degetmic

N. radial Extensor aldegetului mic

raport cuarticulaţiacotului

InserţieFaţa post. ulnă

Extensorulnar alcarpului

Acoperit depieleMedial de ex-tensoruldegetului mic

OrigineEpicondillateralMargineposterioarăulnă

InserţieBaza metacar-pian V

N.radial Extensor şiadductor almâinii

PLANULPROFUNDMUŞCHIULAbductorlung al

policelui

Cel mai lateraldin plan

Cel mai pu-ternic din

plan

OrigineFaţă post.

ulnă şi radiusInserţieBază meta-carpian I

N. radial Abductor alpolicelui şi

mâinii

Extensorscurt alpolicelui

Medial de ab-ductorul lung

OrigineFaţa post. ulnă şi radiusInserţieFalangă I

police

N. radial Extensor şiabductor alpolicelui

Extensorlung alpolicelui

Medial deextensorulscurt

OrigineFaţă post. ulnăInserţieFalangă distală police

N. radial Extinde fa-langa distală a policelui


Extensor alindexului

Cel mai medialdin plan

OrigineFaţa post. ulnăInserţie

N. radial Extensor alindexului şi almâinii

Tabelul 11: Muşchii mâinii

MUŞCHIIEMINENŢEI

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI




156 157

IndexTabelul 10: Muşchii antebraţului regiunea laterală

PLANULSUPERFI-CIALMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Brahio-radial

Cel mai super-ficial

Cel maiputernic din

grup

OrigineMarg. lat.

humerusInserţieProces stiloidradius

N. radial Flexor alantebraţului

pe braţ

Lungextensorradial alcarpului

Acoperă arti-culaţia cotuluiAcoperit debrahioradial

OrigineMarg. lat.humerusInserţieBaza meta-carpian II

N. radial Extensor şiabductor almâiniiSupinator

Scurtextensorradial alcarpului

Acoperit delungul extensorAcoperă radiusul

Mai scurt OrigineEpicondil late-ral humerusInserţieBaza meta-carpian III

N. radial Extensor şiabductor almâinii

PLANULPROFUNDMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Supinator Profund faţă de muşchii demai sus

Scurt şi gros OrigineUlnăEpicondilhumeralInserţieFaţă lateralăradius

N.radial Supinator alantebraţuluişi mâinii

EMINENŢEI

TENARE

RAPORTURI RISTICI

Scurtabductor alpolicelui

Planul ISub planul Itrece tendonulflexorului lungal policelui

OrigineRetinacululflexorilorScafoidInserţiePartea lat. abazei falangeiproximale a

policelui

N.median Abductoral policelui

Opozant alpolicelui

În planul IIAşezat lateral

OrigineRetinacululflexorilorRândul distaloase carpieneInserţieFaţa palmarămetacarpian I

N. median Opozant alpolicelui

Scurtfl

exoral policelui În planul IIaşezat medial OrigineRetinacululflexorilorRând distaloase carpieneInserţiePartealaterală abazei falangeiproximale a

policelui

N. medianN. ulnar Flexor alpolicelui


Adductor alpolicelui

În planul IIIProfundCu interosoşii

2 capetede origine:oblic şi

OrigineOblic: pe rîndulcarpian distal

N. ulnar Adductor alpolicelui

Interosoşidorsali (4)

Ocupă întregspaţiul inter-osos dintre

Se inseră pe ambelemetacar-

OrigineAmbele meta-carpiene ale

N. ulnar AbductoriFlexiafalangei



158 159

primelor spaţii transvers Transvers:Pe metacarpi-anul IIIInserţieParteamedială abazei falangeiproximale apolicelui

MUŞCHIILOJEIMIJLOCII

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Lombricali(4)

Acoperiţi detendoaneleflexoruluisuperficial şiarcada palmară superficialăAcoperă m.adductor alpolicelui

Anexaţi ten-doanelorflexoruluiprofund aldegetelor înnumăr de 4

OrigineTendoaneleflexoruluiprofundInserţieTendonulmuşchiuluiextensor des-tinat degetuluirespectiv

N. medianpt. cei 2lombricalilateraliN. ulnarpt. cei 2lombricalimedial

Flexori aifalangeiproximaleExtensoriai celorlalte 2

Interosoşipalmari

Faţa dorsală În raport cuinterosoşiidorsali

Faţa palmarăcu tendoaneleflexorilor şilombricalilor

Ocupă jumătatedin spaţiulinterosos

Sunt înnumăr de 3

OrigineFaţa meta-carpianuluice priveşte

axul mâiniiInserţieFalangaproximală

N. ulnar AdductoriFlexiafalangeiproximale

Extensiafalangelor IIşi III

metacarpiene piene cemărginescspaţiulSunt înnumăr de 4

spaţiului ososInserţieFalangaproximală tendonulextensorului

proximaleExtensiaFalangelor IIşi III

MUŞCHIIEMINEN-ŢEI HIPO-

TENARE

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Palmarscurt

În ţesutul subcutanat În planul I

Muşchiatrofiat

OrigineAponevrozapalmarăInserţieFaţa profundă a pielii

N. ulnar Încreţeştepielea regiunii

Abductor aldegetului

mic

În planul IIAşezat medial

OrigineRetinaculul

flexorilorOsul pisiformOsul cu cârligInserţieBaza falan-gei proximale

N. ulnar Flexiafalangei

proximale

Flexor scurtal dege-tului mic

În planul IIAşezat lateral

Idem N.ulnar Flexiafalangeiproximale

Opozant aldegetuluimic

În planul IIIRepauzează peinterosoşiiultimului spaţiu

OrigineRetinacululflexorilorOsul pisiformOsul cu cârligInserţieMetacarpianulV

N. ulnar Mişcare deopoziţie


2.4. MUŞCHII MEMBRULUI MUŞCHIUL AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


La nivelul



160 161

INFERIORMUŞCHII BAZINULUISe întind de la bazin la extremitatea superioară a femurului. Se

grupează în jurul articulaţiei coxofemurale.După aşezarea lor faţă de bazin şi faţă de articulaţia coxofemurală se

împart în 2 grupe:un grup anterior situat în interiorul pelvisului mare, format din 2muşchi;un grup posterior situat pe suprafaţa exterioară a pelvisului alcătuitdin 10 muşchi.

Muşchii grupului anteriorM. iliopsoas este un muşchi alcătuit din m. psoas mare (M. psoas major)şi m. iliac (M. iliacus). Are o serie de acţiune printre care:flexia coapseipe pelvis, balansarea pelvisului în plan sagital, rol în locomoţie.M. psoas mic este un muşchi rudimentar aşezat înaintea m. psoasmare.

Tabelul 12: Muşchii bazinului-grupul anterior


CARACTE-RISTICI


Iliopsoas În abdomen şipelvisAnterior cupsoasul mic şiorgane retro-peritonealePosterior cupătratul lombe-lor

Alcătuit din2 porţiuni:m. psoasmare şi iliac

Ramuricolateraleale plexuluilombarRamuridin nervulfemural

Flexia coapseipe pelvisIntervine înlocomoţieBalansareapelvisului înplan sagital

•

•

•

•

ligam. inghinalsituat în lacunamuscularăLa coapsăPost cu art.coxofemurală

1. Psoasmare

Înconjură ant.articulaţiacoxofemuralăCele 4 inelefibroase în ra-port cu vaselelombare şiplexul lombar

Singurulmuşchi almembruluiinferior care

depăşeşte în suspelvisulLung,fuziformAşezat pe 2planuri

OrigineFaţa lat. corpvertebral,procese

costiforme şidiscuri T12-L4InserţieTrohanterulmic

2. Iliac La coapsa întrevastul medial şi

pecrineu

Lăţit, deforma triun-

ghiulară

Originefosa iliacă

Inserţie trohanterulmic

M. psoasmic

Aşezat ante-rior de psoasulmare

Muşchirudimentar

OrigineCorpuri şidiscuri T12-L1InserţieFascia iliacă

Tracţiuneasupra fascieiiliace

MUŞCHII GRUPULUI POSTERIORM. gluteu (fesier) mare (M. gluteus maximus) este cel mai super-ficial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii. Acoperă muşchii pelvi-sului. Este acoperit de piele şi un strat abundent de grăsime. Esteextensor, rotator, adductor şi abductor al coapsei. Acţionează înstaţiune şi în locomoţie.

•





CARAC-TERISTICI


Piriform În pelvis Triun- Origine Ramură Rotator,


CARAC-TERISTICI


Gemen În raport cu ge- Subţire şi Origine Ramură Aceeaşi ca a



164 165

-anterior curectul şi plexulsacral-posteriorcu osul sacruLa fesă Între gluteulmijlociu şi ge-menul superior

În ma-rea scobitură ischiadicăCu orificiilepiriforme

ghiular cuvârful petrohante-rul mare şiturtit

Faţa ant.sacru lângă găurileS2-S4InserţieTrohanterulmare

din plexulsacrat extensor şiabductor alcoapsei

Obturatorintern

IntrapelvinAcoperă membranaobturatoareExtrapelvin însoţit degemeni

Turtit şiradiar

OriginePeriferia găuriiobturateMargineamedială amembraneiobturatoareInserţieTrohanterulmare

Nervulobturatorintern dinplexulsacral

Rotator în afară alcoapsei

Gemensuperior

În raport cu ge-menul inferior

şi obturatorulintern

Subţire şiturtit

OrigineSpina

ischiadicăInserţieTendonulobturatoruluiintern

Ramură din plexul

sacrat

Aceeaşi ca aobturatorului

intern

inferior menul superiorşi obturatorulintern

turtit TuberozitateaischiadicăInserţieTendonulobturatoruluiintern

dinplexulsacrat

obturatoruluiintern

Pătratfemural

Acoperă art.coxofemurală

Scurt şipatrulater

OrigineTuberozitateaischiadicăInserţie

Creasta inter-trohanterică

Plexulsacrat

Rotator înafară

Obturatorextern

Acoperitde iliopso-as,pectineu şiadductori

Turtit înevantaiCel maiascunsmuşchi

OrigineFaţa lat. agăurii obturateMembranaobturatoareInserţieFosa

trohanterică

Nervulobturator

Rotator în afară alcoapsei

MUŞCHII COAPSEISunt grupaţi în jurul femurului şi se împart în 3 grupe situate: anterior,

medial şi posterior.

MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARESunt în număr de 2: m.croitor şi m. cvadriceps femural.M. croitor (M. sartonius) este cel mai lung muşchi al corpului. Faţalui superficială vine în raport cu pielea, iar faţa profundă cu dreptulfemural, vastul medial şi cu adductorii. Produce prin contracţia saflexia coapsei pe bazin şi flexia gambei pe coapsă.

•


M. cvadriceps femural (M. quadriceps femoris) este cel mai puter-nic muşchi al corpului. Este alcătuit din 4 porţiuni cu origini diferite:dreptul femural (M. rectus femoris), vastul medial (M. vastus me-

• MUŞCHII REGIUNII MEDIALE

Sunt muşchi adductori ce se grupează în 3 planuri.fi



166 167

dialis), vastul lateral (M. vastus lateralis) şi vastul intermediar (M.vastus intermedius). Cele 4 porţiuni se unesc jos printr-un tendonce se inseră pe tuberozitatea tibiei. Dreptul femural este înconjuratde cei 3 vaşti. Acţionează asupra articulaţiei coxofemurale şi asu-pra articulaţiei genunchiului.

Tabelul 14: Muşchii coapsei-regiunea anterioar ă


CARACTE-RISTICI


Croitor Străbate îndiagonală reg.anterioară acopaseiAcoperă cva-dricepsul şiadductorii

Cel mai lungmuşchi alcorpului

OrigineSpina iliacăanterosupe-rioarăInserţieFaţa medială atibiei

Nervulfemural

Flexia coapseipe bazin şi agambei pecoapsă

Cvadriceps

femural

Înconjură

complet corpulfemurului

Patru

capetede origineCel maiputernicmuşchi alcorpului

Origine

Spina iliacăantero-inferioarăSprânceanaacetabularăTrohanterulmareLinia asprăCorpul femu-

ruluiInserţieTuberozitateatibiei

Nervul

femural

Asupra

articulaţieicoxofemuraleşi a genun-chiului

A) Planul superfi

cial (M. pectineus)M. pectineu (M. pectineus) este cel mai superficial muşchi din gru-pul adductorilor. Se întinde de la pube la extremitatea superioară afemurului. Este flexor, adductor şi rotator în afară al coapsei.M. adductor lung (M. adductor longus) este acoperit de piele şi încrucişat de m. croitor. Acoperă m. adductor scurt şi m. adductormare. Are o acţiune asemănătoare cu cea a muşchiului pectineu.M. gracilis (M. gracilis) este o panglică musculară situată în parteamedială a coapsei. Este superficial putând fi palpat sub piele. Pro-

duce prin contracţie adducţia coapsei, flexia şi rotaţia gambei.B) Planul mijlociu

M. adductor scurt (M. adductor brevis) este singurul muşchi dinacest plan. Este adductor şi rotator în afară.

C) Planul profundM. adductor mare (M. adductor magnus) formează singur al 3-leaplan al grupului adductorilor. Este cel mai puternic adductor alcoapsei.

•

•

•

•

•


Tabelul 15: Muşchii coapsei - regiunea medială

PLANULSUPERFI-

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Adductormare

Cel mai mare şimai posteriordin muşchii

OrigineTuberozita-tea ischiadică

N.obturatorN.

Cel mai pu-ternic adduc-tor al coapsei



168 169

CIALMUŞCHIULPectineu Mai sus şi mai

superficialdecât restuladductorilor

Formă depanglică

OrigineCreastapectinealăInserţieLiniapectineală afemurului

N. femuralN.obturator

Flexor alcoapseiAdducţie şirotaţie înafară

Adductorlung

Acoperit depiele Încrucişat dem. croitor

OrigineUnghiulpubeluiInserţieLinia asprăfemur

N.obturator

AdducţieFlexieRotaţie înafară

Gracilis Partea media-lă a coapsei

Panglică musculară

OrigineRamură in-

ferioară pubeInserţieFaţă medială tibie

N.obturator

Adductor alcoapsei

Flexia şi ro-taţia gambei

PLANMIJLOCIUMUŞCHIULAdductorscurt

Acoperit depectineu şi de

adductor lung

OrigineRamura in-

ferioară pubeInserţieLinia aspră

N.obturator

Adductor şirotator în

afară

PLANPROFUNDMUŞCHIUL

regiunii InserţieRam ischiopu-bianLinia aspră

ischiadic

MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE

Regiunea posterioară a coapsei cuprinde 3 muşchi lungi: biceps femu-ral, semitendinos şi semimembranos.

M. biceps femural (M. biceps femoris) este situat în regiuneaposterolaterală a coapsei. Este format dintr-o porţiune lungă şiuna scurtă. Este acoperit în partea superioară de m. fesier mare,iar medial vine în raport cu m. semitendinos şi m. semimembranos.Produce flexia genunchiului şi rotează în afară gamba flectată.M. semitendinos (M. semitendinosus) este acoperit în sus dem. fesier mare. Acoperă adductorul mare şi semi membranosul.Acţionează asemănător cu bicepsul femural.

M. semimembranos (M. semimembranosus) este situat mai pro-fund decât semitendinosul. Este cel mai puternic muşchi al grupu-lui posterior având acţiuni asemănătoare cu cele ale semitendino-sului.

•

•

•




170 171

Figura 11: Muşchii coapsei - Normă posterioară (după Sobotta, 2008)

1-Creasta iliacă; 2-Aponevroza m. gluteu mijlociu; 3-M. gluteu mare; 4-M. semitendinos; 5-M. bicepsfemural, capul lung; 6-M. adductor mare; 7-M. semimembranos; 8-Tractul iliotibial; 9-M. gracilis;

10- M. biceps femural, capul scurt;11- M. biceps femural, capul lung;12- M. semimembranos;13-M. semitendinos;14-A., v. poplitee, n. tibial; 15-N. peronier comun; 16-M. plantar; 17-M. gastrocne-

mian – capul medial şi capul lateral;18-M. croitor; 19-M. solear (arcul tendinos)

Figura 12 :Muşchii coapsei - Normă anterioară (după Sobotta, 2008)

1-Spina iliacă anterosuperioară; 2-M. iliac; 3-M. psoas; 4-M. gluteu mijlociu; 5-Lig. inghinal; 6-Tubercu-lul pubelui; 7-M. iliopsoas; 8-M. tensor al fasciei lata; 9-M. pectineu; 10-M. adductor lung;

11-M. gracilis; 12-M. croitor; 13-M. drept femural; 14-M. vast lateral; 15- M. vast medial; 16-Tractul ilio-tibial; 17-Tendonul m. drept femural; 18-Retinaculul patelar lateral; 19-Rotula; 20- Retinaculul patelar

medial; 21-Lig. patelar; 22 -Tendonul m. croitor; 23-Tendonul m. gracilis; 24-Tendonul m. semitendinos;25-Tuberozitatea tibiei


Tabelul 16: Muşchii coapsei regiunea posterioar ă


CARACTE-RISTICI


ă



172 173

Bicepsfemural

Partea poste-rolaterală acoapsei

Două capetede origine:lung şi scurt

OrigineTuberozita-tea ischiadicăInserţieLinia asprăCapul fibulei

N. ischiadicN. peronier

Extensor alcoapsei pepelvisFlexor algenunchiului

Semiten-dinos

Superficial înpartea poste-romedială a

coapsei

OrigineTuberozitateaischiadică

InserţieTibie

N. tibial Extensor alcoapseiFlexor al

genunchiului

Semi-mem-branos

Pe un plan maiprofunddecât semi-tendinosul

OrigineTuberozitateaischiadicăInserţieTibie

N. tibial Extensor alcoapseiFlexor algenunchiului

MUŞCHII GAMBEISe împart în 3 regiuni.Grupul anterior cuprinde 4 muşchi: tibial anterior, extensor lung al ha-

lucelui, extensor lung al degetelor şi peronierul al 3-lea.Grupul lateral cuprinde muşchii lung şi scurt peronier.Grupul posterior include muşchii: tibial posterior, flexor lung al halu-

celui, flexor lung al degetelor, popliteu, triceps sural şi plantar aşezaţi în2 planuri.

Figura 13: Muşchii gambei - Normă posterioară (după Sobotta, 2008)

1-Tractul iliotibial; 2-M. biceps femural; 3-N. tibial; 4-N. peronier comun; 5-A. super ioară laterală a

genunchiului; 6-M. plantar; 7-M.gastrocnemian, capul lateral; 8-N. cutanat sural lateral; 9- N. cutanatsural medial; 10-M. solear; 11-M. peronier lung; 12- M. peronier scurt; 13-Tendonul lui Achile;14-Maleola laterală; 15-Retinaculul muşchilor peronieri superiori; 16-A. peronieră (fibulară);

17-Ramura calcaneană din a. peronieră; 18-Calcaneul; 19-Ramură calcaneană din a. tibială posterioară;20-Retinaculul flexorilor; 21-M. flexor lung al halucelui; 22-Maleola medială; 23-N. tibial; 24-A. şi v.tibială posterioară; 25-M. tibial posterior; 26-M. flexor lung al degetelor; 27-Tendonul m. plantar;

28-M. solear; 29-M. gastrocnemian; 30-V. safenă mică; 31-Ramuri musculare pentru m. solear;32-Capul medial al m. gastrocnemian; 33- A. superioară medială a genunchiului; 34-M.croitor;

35-A. şi v. poplitee; 36- M. gracilis; 37-M. semimembranos; 38-M. semitendinos


MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE

M. tibial anterior (M. tibialis anterior) este cel mai voluminos şicel mai medial muşchi al regiunii. Este acoperit de piele şi acoperă

•



174 175

medial faţa laterală a tibiei.Este cel mai puternic flexor dorsal alpiciorului.M. extensor lung al halucelui (M. extensor hallucis longus) estesituat între muşchiul tibial anterior şi extensorul lung al degetelor.Este extensor al falangelor halucelui.M. extensor lung al degetelor (M. extensor digitorum longus) esteun muşchi lung şi turtit situat lateral de m. tibial anterior şi exten-

sor lung al halucelui. Estefl

exor dorsal al piciorului.M. peronier al 3-lea (M. peroneus tertius) este o porţiune din ex-tensorul lung al degetelor. Produce flexia dorsală a piciorului.

•

•

•

Figura 14: Muşchii gambei - Normă anterioară (după Sobotta, 2008)

1-M. vast medial; 2-Rotula; 3- A. superioară medială a genunchiului;4-Lig. colateral tibial; 5-Retinacululpatelar medial; 6- A. inferioară medială a genunchiului;7-Ramura infrapatelară din n. safen; 8-Capsula

articulară; 9-Lig. patelar; 10-Ramuri ale m. croitor; 11-Tuberozitatea tibiei; 12-Tibia; 13-M. gastro-cnemian; 14-M. solear; 15-M. extensor lung al halucelui;16-M. extensor lung al halucelui; 17-Maleola

medială; 18-Tendonul m. tibial anterior; 19-N. peronier profund; 20-M. extensor lung al halucelui; 21-M.extensor scurt al halucelui; 22-Nn. digitali dorsali ai piciorului din n. peronier profund; 23- Nn. digitalidorsali ai piciorului; 24-M. scurt extensor al degetelor; 25-M. peronier al III lea; 26-M. extensor lungal degetelor; 27-Retinaculul extensorilor inferiori; 28- Maleola laterală; 29- Retinaculul extensorilor

superiori;30-Fibula; 31-M. extensor lung al degetelor; 32-M. peronier; 33- N. peronier superficial; 34-M.tibial anterior; 35-M. peronier lung; 36-Capul fibulei; 37-N. peronier comun; 38- A. inferioară laterală agenunchiului;39-Tendonul m. biceps femural; 40-Retinaculul patelar lateral; 41- A. superioară laterală

a genunchiului;42-Tractul iliotibial; 43-M. cvadriceps femural; 44-M. vast lateral


Tabelul 17: Muşchii gambei-regiunea anterioar ă


CARACTE-RISTICI


Tibial Cel mai medial Cel mai Origine N peronier Cel mai p

MUŞCHII REGIUNII LATERALE

Regiunea laterală este formată din 2 muşchi.

M i l g (M l g ) t l ifi

i l•



176 177

Tibialanterior

Cel mai medialmuşchi alregiunii

Cel maivoluminos

OrigineFaţa lateralătibieInserţieCuneiform IMetatarsian I

N. peronierprofund

Cel mai pu-ternic flexordorsal alpiciorului

Extensorlung al ha-lucelui

Între m. tibialanterior şi m.extensor lung

al degetelor

Muşchipenat

OrigineFaţa medialăa peroneului

InserţieFalanga IIhaluce

N. peronierprofund

Extensor alfalangelorhalucelui

Flexia dorsală a piciorului

Extensorlung al de-getelor

Lateral de ex-tensorul lungal haluceluişi m. tibialanterior

La niveluldegetelorse ramifică într-unfascicul

mijlociu şi 2laterale

OrigineFibulăTibieInserţieDegetele II-V

N. peronierprofund

Flexia dorsală a piciorului

Peronier altreilea

Parteainferioară şilaterală din m.extensor lungal degetelor

OrigineFaţa medialăfibulăMembranainterosoasăInserţieBaza metatar-

sian V

N. peronierprofund

Flexor dorsalal picioruluiPronatorAbductor

M. peronier lung (M. peroneus longus) este cel mai super cial.Răspunde în profunzime peroneului şi m. scurt peronier.M. peronier scurt (M. peroneus brevis) este situat pe faţa laterală aperoneului. Tendonul său merge împreună cu cel al m. lung peronierpe faţa laterală a calcaneului. Este unflexor plantar al piciorului.

Tabelul 18: Muşchii gambei-regiunea laterală

MUŞCHIUL AŞEZARE

RAPORTURI

CARACTE-

RISTICI


Peronierlung

Cel maisuperficial dinperonieri

OrigineCapul peroneu-lui şi faţa salateralăInserţieMetatarsian ICuneiform I

N. peroniersuperficial

Cel mai pu-ternic pro-nator al pi-cioruluiAbducţie

Peronier

scurt

Acoperit de m.

peronier lung

Origine

Faţă lateralăPeroneuInserţieMetatarsian V

N. peronier

superficial

Flexor plantar

Abductor alpiciorului

MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE

Muşchii regiunii posterioare sunt dispuşi în 2 planuri.

A PLANUL SUPERFICIAL

Este format din m.triceps sural şi m. plantar.M. triceps sural cuprinde 2 componente diferite după structură şi funcţie. Solearul (M. soleus) are fibre scurte şi este uniarticular.Gastrocnemianul (Gastrocnemius) este biarticular şi are fibre mai

•

•


lungi. Este caracteristic pentru acţiunile de scurtă durată şi randa-ment maxim. În ansamblu tricepsul sural este flexor plantar şi supi-nator-adductor al piciorului.

M plantar (M plantaris) este un muşchi subţire şi rudimentar•

M. tibial posterior (M. tibialis posterior) este situat profund întrecei 2 flexori. Este adductor şi supinator al piciorului.M. flexor lung al halucelui (M. flexor hallucis longus) este cel mai

lateral din muşchii profunzi Are rol însemnat în mers şi staţiune

•

•



178 179

M. plantar (M. plantaris) este un muşchi subţire şi rudimentar.Tabelul 19: Muşchii gambei-regiunea posterioar ă-planul super ficial


CARACTE-RISTICI


Gastrocne-mian

Formează îm-preună cu m.solear m. tri-ceps sural

Izolat laorigine în 2capete

OrigineCondili femu-raliInserţie

Tuberozitatecalcaneu

N.tibial De scurtăduratăFlexor plantarSupinator şi

aductor alpiciorului

Solear Acoperit de m.gastrocnemian

FuziformFoartesubţire

OrigineCondil lateralal femuruluiInserţieCalcaneu

Nervultibial

Tensor alcapsuleiarticulaţieigenunchiului

Plantar Acoperit de m.gastrocne-mian

FuziformFoartesubţire

OrigineCondil lateralal femuruluiInserţieCalcaneu

Nervultibial

Tensor alcapsuleiarticulaţieigenunchiului

B PLANUL PROFUND

Cupride 4 muşchi.M. popliteu (M. popliteus) este un muşchi scurt de formă

triunghiulară ce acoperă faţa posterioară a articulaţiei genunchiu-lui. Roteşte gamba flectată înăuntru.M. flexor lung (M. flexor digitorum longus) al degetelor estemuşchiul cel mai medial al planului profund. Acoperă tibia şi esteacoperit de m. solear. Este flexor plantar şi supinator adductor.

•

•

lateral din muşchii profunzi. Are rol însemnat în mers şi staţiune.Tabelul 20: Muşchii gambei regiunea posterioar ă-planul profund


CARACTE-RISTICI


Popliteu Acoperă faţaposterioară a articulaţieigenun-

chiului

Formă triun-ghiulară

OrigineCondil lateralfemurInserţie

Faţă posterioară tibie

Nervultibial

Rotaţie înăuntrua gambeiflectate

Flexorlung aldegetelor

Muşchiul celmai medial alplanului

Are 4tendoanedestinatedegetelorII-IV

OrigineFaţă posterioară tibieInserţieFalanga III

degete II-V

Nervultibial

Flexor plantarSusţinereabolţii plantare

Tibialposterior

Profund întrecei 2 flexori

OrigineFaţă medială peroneuInserţieNavicular

Nervultibial

AdductorSupinator alpiciorului

Flexor lungal halucelui

Cel mailateral din

muşchii pro-funzi

Faţa post.peroneu

Falanga IIhaluce

Nervultibial

Flexor alhalucelui

Rol în mers şi în staţionare


MUŞCHII PICIORULUISe clasifică în muşchi ai plantei şi muşchi ai dosului piciorului (regiunii

dorsale)


CARACTE-RISTICI


Flexorscurtal halucelui

Acoperit deabductorulhalucelui

2 fascicule,unul lateralşi altul me

Origine- cuboid

cuneiforme

Nervulplantarmedial

Flexor alhaluceluiFuncţie



180 181

dorsale).Muşchii plantei se împart în 3 grupe:

A GRUPUL MEDIAL

Cuprinde muşchi destinaţi halucelui: abductorul halucelui (M. abduc-tor hallucis), flexorul scurt al halucelui (M. flexor hallucis brevis) şi adduc-torul halucelui (M. adductor hallucis).

Tabelul 21: Muşchii plantei-grupul medial


CARACTE-RISTICI


Abductor alhalucelui

Superficial şimedialTrece pesteşanţul calca-nean

Acoperă ten-doanele şi cele2 mănunchiurivasculonervoa-se ale canaluluicalcanean În lateral cutendoaneleflexorului

lung şi scurt alhalucelui

Cel mai lungşi cel maiputernicmuşchi alplantei

Origine-Proces medialal tuberozităţiicalcaneului-Aponevroza

plantară-RetinacululflexorilorInserţie-Sesamoidmedial-baza falangei Ihaluce

Nervulplantarmedial

Abducţia şiflexia halu-celui

al halucelui halucelui şi altul me-dial caredelimitează un şanţ

- cuneiformeInserţieCapul medialpe sesamoidulmedial şi bazafalangei ICapul lateralpe sesamoidul

lateral şi falan-ga I

medialNervulplantarlateral

Funcţiestatică înmenţinereabolţii plan-tare

Adductor alhalucelui

Planul profundal reg. mijlocii aplanteiAcoperit delombricali şitendonul fle-xorului lung al

degetelorAcoperă interosoşii

2 fascicule,unul oblicşi celălalttransvers

OrigineFasciculul oblicpe cuneiformulIII, oasele şiligamentelevecineFasciculul

transvers pecapsuleleultimelor 3articulaţiimetatarso-falangieneInserţieSesamoidullateral şi bazafalangei I

Nervulplantarlateral

AdducţiahaluceluiMenţinereaactivă a bolţiiplantare înplan trans-versal


B GRUPUL LATERAL

Este format din muşchi destinaţi degetului mic: abductorul degetuluimic (M. abductor digiti minimi) şi flexorul scurt al degetului mic (M. flexordigit minimi)



182 183

digit minimi).

Tabelul 22: Muşchii plantei-grupul lateral


CARACTE-RISTICI


Abductor aldegetuluimic

Formează marginea la-terală a pi-cioruluiAcoperă fle-xorul scurt aldegetului mic

Mai lungşi maiputernic

OrigineTuberozita-tea calca-neuluiAponevrozaplantarăInserţieFalanga Ideget mic


Abductor şiflexor al de-getului mic

Flexorscurt al

degetuluimic

Situat subabductor

Mai micdecât

abductorul

OrigineLigamentul

plantar mareInserţieFalanga Ideget mic

Nervulplantar

lateral

Flexia de-getului mic

Figura 15: Muşchii piciorului - Vedere plantară (după Sobotta, 2008)

1-Aa. digitale plantare proprii şi nervi digitali plantari proprii; 2-Ramuri superficiale din a. plantară medială; 3-Fascicule transverse; 4-Fascicule longitudinale din aponevroza plantară; 5-Muşchii

regiunii tenare; 6-A. şi n. plantar medial; 7-Aponevroza plantară; 8-Ramură calcaneană din a. tibială posterioară; 9-Tuberozitatea calcaneană; 10-Aponevroza plantară-porţiunea laterală; 11-A. şi n.plantar lateral; 12-Fascia musculaturii hipotenare; 13-Lig. metatarsiene transverse superficiale


C GRUPUL MIJLOCIU

Cuprinde flexorul scurt al degetelor (M. flexor digitorum brevis),pătratul plantar (M. quadratus plantae), lombricalii (M. lumbricales) înnumăr de 4 şi muşchii interosoşi (m. interossei) (3 plantari şi 4 dorsali).



184 185

Figura 16: Muşchii piciorului (după Sobotta, 2008)

1. N. digitali plantari proprii; 2 . A. digitale plantare proprii; 3. A. digitale plantare comune;4. M. lombricali; 5. Ramura superficială din a. plantară medială; 6. Capul lateral al m. flexor scurt al

halucelui; 7. Capul medial al m. flexor scurt al halucelui; 8. M. flexor lung al halucelui; 9. M. ab ductoral halucelui; 10. M. flexor scurt al degetelor; 11. Aponevroza plantară; 12. Ramuri calcaneene medialedin n. tibial şi ramuri calcaneene din a. tibială posterioară; 13. Tuberozitatea calcaneană; 14. Procesul

lateral al tuberozităţii calcaneene; 15. Procesul medial al tuberozităţii calcaneene; 16. M. abductorscurt al degetelor; 17. M. flexor scurt al degetului mic; 18. A. metatarsiană plantară; 19. M. flexor lung

al degetelor; 20. M. flexor scurt al degetelor; 21. Spaţiile fibroase interdigitale;22. N. digitali plantari proprii

număr de 4 şi muşchii interosoşi (m. interossei) (3 plantari şi 4 dorsali).

Tabelul 23: Muşchii plantei-grupul mijlociu


CARACTE-RISTICI


Flexorscurt aldegetelor

Acoperă planulII al regiuniiTendoanele

sale perforatede tendoaneleflexorului lung

Turtit şipatrulaterSe împarte

în 4 fasci-cule

OrigineTuberozitateacalcaneului

Faţa profundă a aponevrozeiplantareInserţieFalanga IIdegete II-V

Nervulplantarmedial

Menţinereabolţii plantare

Pătratplantar

Anexattendonuluiflexorului lung

Acoperă calcaneul şicuboidul

Formă pa-trulateră, cuun fascicul

medial şiunul medial

OrigineFaţa medială şi inferioară a

calcaneuluiInserţieTendonulflexorului lung

Nervulplantarmedial

Flexia degete-lor II-IV

Lombricali Între tendoa-nele flexoru-lui lung aldegetelor În partea ant.

a planuluimijlociu

4 muşchialungiţi

OriginePe câte 2 ten-doane vecineale flexoruluilung (lombri-

calul I doarpe tendonuldegetului II)InserţieBaza falangeiI deget cores-punzător

NervulplantarmedialNervulplantar

lateral

Flexori ai pri-mei falange



CARACTE-RISTICI


Interosoşi Situaţi înspaţiile dintremetatarsiene

3 plantari şi4 dorsali

-plantariOriginePartea medi-


Flexori ai pri-mei falange

Tabelul 24: Muşchii regiunii dorsale a piciorului


CARACTE-RISTICI


Extensorscurt al Întins de lacalcaneu spre Scurt şiturtit se Origine-Faţa supe- Nervulperonier Extensiaprimelor 4



186 187

ală a metatar-sienelor III-VInserţieBaza falangeiI degetcorespunzător-dorsali

OriginePe câte 2metatarsieniveciniInserţieFalanga Idegete II-IV

MUŞCHII REGIUNII DORSALE

Sunt în număr de 2: m. extensor scurt al degetelor (M. extensor digito-rum brevis) şi extensor scurt al halucelui (M. extensor hallucis brevis). Ei auacţiune de extensie asupra primelor 4 degete pe metatars.

scurt aldegetelor

calcaneu spredegeteDespărţit deextensorulscurt prinartera dorsală a picioruluiAcoperit de

fascia dorsală mijlocie

turtit se împarte în 3fascicule

g-Faţa supe-rioară a cal-caneului-retinacululinferior alextensorilorInserţiePe partea

laterală atendonului ex-tensorului lung

peronierprofund

primelor 4degete pemetatars

Extensorscurt alhalucelui

Situat lateralfaţă de arteradorsală apiciorului

Aceeaşi ca şiextensorulscurt

Nervulperonierprofund

Extensiaprimelor 4degete pemetatars




MUŞCHIIEXTRINSECI

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Sub-clavicular

În raport cuvasele sub-claviculare şi

Învelit într-ofascie binerepre-

OrigineCoasta IInserţie

Nervul sub-claviculardin plexul

Coborâreaclaviculei şiumărului

MUŞCHIIINTRINSECI

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Intercostaliexterni

Superficial cumuşchii carese inseră pe

Iau parte laconstituireaperetelui

Pe buza ex-ternă a mar-ginilor a 2

Nerviiintercostali

Inspiratori



190 191

plexul brahial zentată Şanţul de pefaţa inf. aclaviculei

brahial

Dinţatanterior

Ocupă ceamai mareparte a reg.anterolaterale

a toraceluiAcoperă coas-tele şi spaţiileintercostale

Prezintă 3porţiuni:-superioară-mijlocie

-inferioară

Origine-porţiunea su-perioară pefaţa externă

a coastelor 1-2-porţiuneamijlocie pefaţa externăa coastelor 2-4-porţiunea in-ferioară pefaţa ext. acoastelor 5-10

Inserţie-porţiune sup.pe unghiul sup.al omoplatului-porţiuneamijlocie pemarginea me-dială a omo-platului

-porţiunea in-ferioară peunghiul infe-rior al omo-platului

Nervultoraciclung dinplexul

brahial

Fixareascapulei petoraceRidicarea

coastelor

coasteProfund înraport cupleura

toracic coaste vecine

Intercostaliinterni

Iau parte laconstituireaperetelui to-

racic

Fascicule cudirecţie in-versă inter-

costalilorexterni

OrigineBuza internăa marginii

superioare acoastei subia-centeInserţieBuza externăşi internă a şanţuluicostal a coasteisupraiacente

Nerviiintercostali

Expiratori

Ridicătoriai coastelor

Acoperiţide muşchiispateluiAcoperă inter-costalii externi

12 muşchimiciSe împart în ridicătorilungi şi scurţi

Procese trans-verse C7-T11Spaţiul întretubercul şi un-ghiul coastei

Ramurileanterioareale nervilorspinalitoracali

Inspiratori

Subcostali În interiorultoracelui în-tre pleură şiintercostaliiinterni

Muşchi rudi-mentariSar una sau2 coaste

OrigineFaţa medialăa unei coasteInserţieFaţa medială a celei de aII-a sau III-acoaste sub-iacente

Nerviiintercostalicores-punzători

Muşchi rudi-mentari






Tabelul 26: Muşchii regiunii anterolaterale a abdomenului

MUŞCHII AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Dreptabdominal Imediat late-ral de liniadi ă

Fibre longi-tudinale Origine3 fâşii peil j l

Nerviiintercostali Flexia to-racelui peb i


CARACTE-RISTICI


Oblic intern Acoperit an-terolateral deoblicul externFaţa profundă

Muşchi largDirecţie in-versă afibrelor faţă

OrigineFascia toraco-lombarăPorţiunea ant

N. inter-costaliInferioriN iliohipo

Inversul o-blicului ext.Flexia tora-celui pe ba



196 197

mediană cartilajelecoastelor5,6,7 procesulxifoidian şiligamentulcostoxifoidianInserţie

Marg. sup.a simfizeipubiene

7-12N. iliohipo-gastricN. ilio-inghinal

bazinCoboarăcoasteleFlexia ba-zinului petoraceRectitudinea

coloaneiPresaabdominală

Piramidal Între pube şipartea antero-inferioară aabdomenului În teaca drep-tului

Oblicextern Faţa super.Cu pielea,ţesutul subcu-tanat şi fasciade învelişFaţa profundă Acoperă obliculintern, ultimele7-8 coaste şi.

m. intercostali

Cel mai su-perficial şi întins dinmuşchiilaterali aiabdomenu-luiAre oporţiune

musculară şiuna apo-nevrotică

OrigineFaţa ext. aultimelor7-8 coasteInserţieFasc. de peultimele 2coaste pe buzaext. a crestei

iliaceRestul secontinuă cuaponevrozaoblicului

N. iliohipo-gastricN. ilioing-hinalN. inter-costaliinferiori

RotaţiatrunchiuluiMuşchiexpiratorPresaabdominalăFlexia bazinu-lui pe torace

Faţa profundă În raport cu m.transvers

fibrelor faţă de obliculextern

Porţiunea ant.a crestei iliaceSpina iliacăanterosup.Jumătatealat a ligam.inghinal

Inserţie- FascicululposteriorMarg. inf. acoastelor 10-12- FascicululmijlociuAponevrozaant. a oblicului

intern

N. iliohipo-gastricN. ilio-inghinal

celui pe ba-zinFlexia bazi-nului petorace

- FascicululanteriorFaţa ant. asimfizeipubieneCreasta pect.



CARACTE-RISTICI


Transversabdominal

Acoperit su-perficial de

oblicul ext.Profund prin

Muşchi latCompus

dintr-oparte

OrigineFaţa medială a

ultimelor 6cartilaje

N.intercos-tali inf.

N. iliohipo-gastric

Cel mai im-portant

muşchi alpresei ab-

MUŞCHII REGIUNII POSTERIOAREDin această regiune fac parte muşchii pătratul lombelor, iliopsoas şi

psoas mic.Muşchiul pătrat al lombelor (M. Quadratus lumborum)Î



198 199

Profund prinfascia trans-versalis în ra-port cu peri-toneul

partemusculară şi2 porţiuniapone-vrotice

cartilajecostaleProceselecostiformeBuza int. acrestei iliace1/3 lat. lig.

inghinalInserţieAponevrozaant. a m.transvers

gastricN. ilioinghi-nal

presei abdominaleTrage coas-tele spre liniamedianăCoboară coastele

Cremaster Înconjurăfunicululspermatic

Un fascicullateral şiunul medialcare după

ce învelescfuniculul serăsfiră ca unevantai întesticul

Formeazătunica mus-culară ascrotului

Închide spaţiul dintre coasta a XII-a şi creasta iliacă fiind situat pe părţilelaterale ale coloanei lombare. Este format din 3 feluri de fibre:

iliocostale (verticale)iliotransversare (ambele situate pe un plan posterior)costotransversare (situate pe un plan anterior).

Este situat într-o lojă osteofibroasă prin intermediul căreia î şi stabileşte

rapoartele (vezi tabelul).Contribuie la menţinerea trunchiului în rectitudine.Muşchiul iliopsoas (M. Iliopsoas)Face parte din muşchii anteriori ai bazinului. Este alcătuit din muşchiul

psoas mare (M. psoas major) şi muşchiul iliac (M. iliacus).Muşchiul psoas mare (M. psoas major) ce înconjură anterior articulaţia

coxofemuală şi marginea anterioară a coxalului prezintă fascicule muscu-lare aşezate într-un plan profund şi lateral şi un alt plan superficial şi me-

dial, între cele 2 planuri fiind situat plexul lombar.Inserţiile sale pe coloana vertebrală realizează 4 inele osteofibroase

de fiecare parte prin care trec vasele lombare.Muşchiul iliac (M. iliacus) este lăţit şi căptuşeşte fosa iliacă. Este în

raport anterior cu cecul la dreapta şi cu colonul iliopelvian la stânga (vezitabelul).

Muşchiul psoas mic (M. Psoas minor )Face parte din muşchii anteriori ai bazinului. Este un muşchi rudimen-

tar şi inconstant aşezat înaintea psoasului mare (vezi şi tabelul).

–

–

–




REG. POSTMUŞCHIUL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI


Faţa inferioară(concavă)

-acoperită deperitoneu

Compo-nentă

musculară periferică

superioare aleultimelor 6

coastec) porţiunea Capitolul III



202 203

p-faţa convexă aficatului-fundul stoma-cului-faţa laterală asplinei

-posteriorcu rinichii şiglandelesuprarenale

psternală faţapost procesxifoiian

Capitolul IIIVASCULARIZAŢIA ŞI

INERVAŢIA MEMBRELOR

3.1. PLEXUL BRAHIALPLEXUS BRACHIALIS

Plexul brahial se formează prin anastomoza ramurilor anterioare ale

nervilor spinali C5-C6-C7-C8-T1 (care primesc şifi

lete de la C4 şi T2).Are forma unui triunghi culcat cu vârful în axilă şi baza în regiuneacervicală inferolaterală a coloanei vertebrale

CONSTITUŢIEDinăuntru în afară se pot distinge 5 porţiuni:1. Ramurile anterioare ale nervilor C5, C6, C7, C8 şi T1 situate între

muşchii scaleni

2. Cele 3 trunchiuri primare denumite de sus în jos:trunchi primar superior (truncus superior constituit din rădăcinileC5, C6 şi adesea C4);trunchi primar mijlociu (truncus medius format din C7) şitrunchi primar inferior (truncus inferior format din rădăcinile C8 şi T1).

–

–

–







Horia Prundeanu APARATUL LOCOMOTOR Capitolul III VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA MEMBRELOR

6. VASCULARIZEAZĂ. Membrul superior de aceeaşi parte, o parte agîtului, o porţiune din encefal, peretele anterolateral al toracelui(şi unele organe toracice).

15-A. radială; 16- A. interosoasă posterioară; 17- A. interosoasă recurentă; 18-A. recurentă radială;19- A. colaterală medială; 20-A. colaterală radială; 21-A. brahială profundă; 22- A. brahială;

23-A. circumflexă humerală posterioară; 24- A. circumflexă humerală anterioară; 25-A. axilară;26-A. toracoacromială; 27-Ramura deltoidiană; 28-Ramura acromială; 29-Ramura claviculară

ARTERA AXILARĂ A. AXILLARIS



210 211

Figura 18: Vascularizaţia braţului (după Netter, 2003)

1-Ramuri pectorale; 2-A. toracică superioară; 3-A. toracică laterală; 4-A. subscapulară;5-A. circumflexă a scapulei; 6-A. toracodorsală, 7-A. brahială; 8-A. colaterală ulnară superioară;

9- A. colaterală ulnară inferioară; 10-A. recurentă ulnară, ramura anterioară; 11- A. recurentă ulnară,ramura posterioară; 12-A. interosoasă comună; 13- A. interosoasă anterioară; 14-A. ulnară;

1. ORIGINE. Continuă artera subclaviculară la nivelul feţei inferioare aclaviculei.

2. TRAIECT. Străbate oblic de sus în jos şi dinspre medial spre lateralaxila terminându-se la nivelul marginii inferioare a muşchiului pec-toral mare.

3. RAPORTURI. Reprezintă elementul central al axilei.Lateral dearteră se găseşte plexul brahial, iar medial vena axilară. Împreună artera, elementele plexului brahial şi vena constituie mănunchiulvasculonervos al axilei înconjurat de grăsime. Artera se lipeşte defaţa profundă a peretelui anterior al axilei. Muşchiul pectoral mic încrucişează artera delimitând 3 porţiuni:a) o porţiune situată deasupra muşchiului pectoral mic în care

artera vine în raport:

anterior cu porţiunea claviculară a muşchiului pectoralmare;posterior cu fasciculele plexului brahial;lateral cu fasciculele plexului brahial;medial cu vena axilară şi vena cefalică.

b) o porţiune situată posterior de muşchiul pectoral mic (retro-pectorală) în care artera vine în raport:

anterior cu cei 2 muşchi pectorali;

posterior cu muşchiul subscapular şi trunchiul secundarposterior al plexului brahial;lateral cu rădăcina laterală a medianului;medial cu vena axilară şi rădăcina medială a medianului.

c) o porţiune situată dedesubtul muşchiului pectoral mic (infra-pectorală) care vine în raport:

•

•

•

•

•

•

•

•


















3.5. PLEXUL SACRATPLEXUS SACRALIS

GENERALITĂŢI

Este constit it din tr nchi l lombosacrat şi din ram rile anterioare ale



228 229

Este constituit din trunchiul lombosacrat şi din ramurile anterioare aleprimilor 4 nervi sacraţi.

Majoritatea autorilor îl divid în:1. plexul sacrat propriu zis destinat membrului inferior şi centurii pel-

vine (L4, L5, S1, S2, S3).

2. plexul ruşinos destinat organelor genitale externe şi viscerelor dinpelvis.

CONSTITUŢIE

Nervul L5 se anastomozează cu L4 şi formează trunchiul lombosacratcare coboară în bazin anterior de aripioarele sacrului şi articulaţiile sacro-iliace.

S1 se uneşte cu trunchiul lombosacrat la nivelul marginii superioarea marii scobituri sciatice.S2 apare între cele 2 fascicule superioare ale muşchiului piramidal.Trimite o ramură plexului ruşinos.S3 urmează marginea inferioară a muşchiului piramidal şi se divide într-o ramură superioară care merge la plexul sacrat şi o ramură inferioară destinată plexului ruşinos.

Plexul are formă triunghiulară cu baza la rădăcinile anterioare S1, S2,

S3 şi vârful la marea scobitură sciatică şi la originea sciaticului mare.

–

–

–

Figura 20: Plexul lombosacral (după Netter, 2003)

1. Trunchiul simpatic; 2. Plexul lombar; 3. Plexul sacral; 4. Plexul coccigian; 5. Nn. splanhnici pelvini;6. N. cutanat perforant; 7. Ramuri pentru m. ridicător anal şi m. coccigian; 8. Ramuri perineale (S4);

9. Nn. anococcigieni; 10. N. obturator; 11. N. rectal inferior; 12. N.dorsal al penisului/clitorisului;13. Nn. scrotal/labial posterior; 14. N. perineal; 15. N. cutanat femural posterior; 16. N. tibial (L4, 5, S1,

2, 3); 17. N. peronier comun; 18. N. ruşinoşi (S2, 3, 4); 19. N. cutanat femural posterior (S1, 2, 3);20. N. ischiadic; 21. N. femural (L2, 3, 4); 22. N. gluteu inferior (L5, S1, 2); 23. N. obturator accesor

(L3, 4); 24. N. obturator (L2, 3, 4); 25. Ramuri pentru m. piriform; 26. N. gluteu superior (L4, 5, S1);27. Ramuri pentru m. obturator intern şi m. gemen superior; 28. Ramuri pentru m. pătrat femuralşi m. gemen inferior (L4, 5, S1); 29. Trunchiul lombosacral; 30. N. iliohipogastric, ramura cutanată

anterioară şi ramura cutanată lateral; 31. N. subcostal; 32. Ramuri pentru m. psoas mare şi m. iliac;33. N. genitofemural (L1, 2), 34. N. cutanat femural lateral (L2, 3); 35-36. N. genitofemural (L1, 2);

37. Ramuri pentru m. psoas mare şi mic; 38. N. ilioinghinal (L1); 39. N. iliohipogastric (T12, L1);40-N. subcostal (T12); 41-N. intercostals 11




RAMURI TERMINALE

Plexul sacrat prezintă o singură ramură terminală, nervul ischiadic (scia-ticul mare), care reprezintă cel mai voluminos nerv din organism.

Nervul ischiadic (N. ischiadicus - nervul sciatic mare)

TRAIECT ŞI RAPORTURI

I. Nervul sciatic popliteu extern - N. peronier (N. peroneus communis )


În interiorul fosei poplitee coboară oblic în jos şi în afară, de-a lun-gul marginii mediale a bicepsului îndepărtându-se de mănunchiulvasculonervos popliteu.Trece din loja posterioară în cea laterală a gambei. Aici se bifurcă în

–

–



232 233

Ia naştere prin unirea rădăcinilor plexului sacrat la nivelul marginiiinferioare a muşchiului piriform.

Iese în porţiunea laterală a crăpăturii infrapiriforme.La fesă coboară uşor oblic în afară. Înapoi e acoperit de muşchiul fesier

mare. Înaintea lui se află articulaţia coxofemurală.

La coapsă trece pe faţa posterioară a muşchiului adductor mare. Lamijlocul coapsei este încrucişat pe faţa sa posterioară de capul lung almuşchiului biceps femural.

În spaţiul popliteu este elementul cel mai lateral şi superficial almănunchiului vasculo-nervos şi se bifurcă în cele 2 ramuri terminale, deobicei la nivelul unghiului superior al spaţiului popliteu.

RAMURI COLATERALE

1. pentru articulaţia coxofemurală.2. pentru muşchiul semitendinos.3. pentru muşchiul semimembranos.4. pentru muşchiul adductor mare.5. pentru lunga porţiune a muşchiului biceps femural.6. pentru scurta porţiune a muşchiului biceps femural.7. pentru articulaţia genunchiului.

RAMURI TERMINALE

I. Nervul sciatic popliteu extern (N. peronier;fibular comun).II Nervul sciatic popliteu intern (N. tibial).

–

j p gcele 2 ramuri terminale: nervul peronier superficial şi nervul pero-nier profund.

RAMURI COLATERALE

1. pentru porţiunea laterală a genunchiului.2. nervul cutanat sural lateral ce fuzionează cu:3. nervul cutanat sural medial,4. ramura comunicantă peronieră.

RAMURI TERMINALE

1. Nervul peronier superficial (musculocutanat) (N. peroneus super-

ficialis)

Inervează:muşchii peronieri;pielea porţiunii inferioare şi anterioare a gambei, dosului picioruluişi degetelor.

RAMURI COLATERALE

a) ramuri musculare pentru muşchii peronieri.

–

–


RAMURI TERMINALE

a) nervul cutanat dorsal medial (N. cutaneos dorsalis medialis - alpiciorului);

b) nervul cutanat dorsal mijlociu (N. cutaneos dorsalis intermedius- intermediar).2. Nervul peronier profund (N. peroneus profundus)Aproape exclusiv motor.

În 1/3 inferioară trece în şanţul retromaleolar. Se împarte în cele 2 ra-muri terminale în interiorul canalului calcanean.

RAMURI COLATERALE

a) Nervul cutanat sural medial - N. safen extern (N. cutaneus suraemedialis).

b) Nervul sural (N. suralis).



234 235

Aproape exclusiv motor.Inervează toţi muşchii lojei anterioare a gambei şi ai dosului piciorului.

Prezintă o singură ramură senzitivă pentru pielea primului spaţiu interdigital.

RAMURI COLATERALE

Ramuri musculare pentru muşchii:tibial anterior;extensor lung al halucelui;extensor lung al degetelor;peronier al 3-lea.

RAMURI TERMINALE

Nervii digitali dorsali Sunt ramuri senzitive cutanate pentru primulspaţiu interdigital.

II. Nervul sciatic popliteu intern - (N. tibial, N. Tibialis)


Reprezintă elementul cel mai lateral şi mai superficial al mănunchiului

vasculonervos la nivelul fosei poplitee. Părăseşte fosa poplitee la nivelulunghiului ei inferior trecând între cele 2 capete ale muşchiului gastrocne-mian şi peste faţa posterioară a muşchiului popliteu. Trece apoi sub ar-cada muşchiului solear.

În cele 2/3 superioare ale gambei este situat profund,fiind acoperit demuşchiul triceps sural.

–

–

–

–

–

) ( )Cele 2 ramuri inervează pielea maleolei peroniere, porţiunea laterală a

călcâiului, marginea laterală a piciorului şi articulaţiile vecine.c) Ramuri musculare pentru muşchii din regiunea posterioară a gam-

bei.

d) Ramuri articulare pentru articulaţia genunchiului şi talocrurală.

RAMURI TERMINALE

1. N. plantar medial (N. plantaris medialis)ram medial pentru loja plantară medială;ram lateral pentru loja plantară mijlocie.

2.N. plantar lateral (N. plantaris lateralis)ramură terminală superficială pentru loja plantară laterală;

ramură terminală profundă pentru profunzimea lojei plantare mij-locii.

–

–

–

–


3.6. VASCULARIZAŢIAMEMBRULUI INFERIOR

ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR

ARTERA FEMURALĂ A. FEMORALIS

ORIGINE. Continuă artera iliacă externă.TRAIECT. De la mijlocul ligamentului inghinal se îndreaptă oblic în jos,

înauntru şi posterior până la marginea dorsală a condilului medial al fe-murului.

RAPORTURI. Împreună cu vena este situată în teaca vaselor femurale.a) La nivelul lacunei vasculare vine în raport:



236 237

ARTERA ILIACĂ EXTERNĂ A. ILIACA EXTERNAORIGINE. Este ramura de bifurcaţie externă a arterei iliace comune

TRAIECT. Are un traiect în jos, în afară şi anterior plecând de la nivelularticulaţiei sacroiliace şi terminându-se la nivelul mijlocului ligamentuluiinghinal.

RAPORTURI. Are următoarele raporturi:anterior cu peritoneul; încrucişată de ureter în porţiunea proximală,de ductul deferent şi ligamentul rotund la femeie în porţiuneadistală; cu porţiunea terminală a ileonului în dreapta şi cu colonulsigmoid în stânga;

posterior răspunde marginii mediale a muşchiului psoas;medial cu vena satelită;lateral cu marginea medială a muşchiului psoas.

RAMURI COLATERALE.Sunt reprezentate de:

artera epigastrică (a. epigastrica inferior), cea mai importantă arteră a peretelui abdominal;artera circumflexă iliacă profundă (A. circumflexa ilium profunda).

RAMURI TERMINALE.Se continuă cu artera femurală.VASCULARIZEAZĂ peretele abdominal.

–

–

–

–

–

–

a) La nivelul lacunei vasculare vine în raport:anterior cu ligamentul inghinal;posterior cu creasta pectineală acoperită de ligamentul lui Cooper;lateral cu bandeleta iliopectinee ce separă artera de muşchiuliliopsoas şi de nervul femural;

medial cu vena femurală.b) La nivelul trigonului femural vine în raport:medial cu vena femurală;dorsomedial cu muşchiul pectineu;dorsolateral cu muşchiul iliopsoas.

c) La nivelul segmentului mijlociu vine în raport:anterior cu muşchiul croitor;lateral cu muşchiul vast medial;

medial muşchiul adductor lung.vena începe să ocolească artera aşa încât la intrarea în canalul ad-ductorilor se găseşte situată dorsal faţă de arteră.

d) La nivelul canalului adductorilor vine în raport cu:anterior cu lama vastoadductorie şi muşchiul croitor;lateral cu vastul medial;dorsomedial cu adductorul mare.

RAMURI COLATERALESunt reprezentate de:

artera subcutanată abdominală (A. circumflexa ilium superficialis)ce urcă spre ombilic;artera circumflexă iliacă superficială (A. epigastrica superficialis) ce

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–











Capitolul II MIOLOGIE

Capitolul IVBIOMECANICĂ



249

BIOMECANICĂ

4.1. ARTICULAŢIILE ARTICULATIONES

DEFINIŢIE

Articulaţiile sunt constituite din totalitatea elementelor conjunctive

şi musculare prin care oasele se unesc între ele. Articulaţiile reprezintă adevărate organe de legătură dintre oase, legătură la realizarea căreiaiau parte elemente anatomice caracteristice. Partea de anatomie care seocupă cu studiul articulaţiilor se numeşte artrologie.

CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR

Se poate face după mai multe criterii.După gradul de libertate al mişcării sau altfel zis după relaţia dintre

oasele care se articulează articulaţiile se împart în:sinartroze sau articulaţii fibroase;amfiartroze sau articulaţii cartilaginoase;diartroze sau articulaţii sinoviale.

–

–

–









Horia Prundeanu APARATUL LOCOMOTOR Capitolul IV BIOMECANICĂ

Coloana vertebrală se întinde până la nivelul capului având un suportimportant situat în plan transversal reprezentat de centura scapulară.După Testut ea este scut de protecţie şi punct de sprijin pentru un numărmare de viscere, în timp ce Junghans o consideră punctul central al staticii

corpului. Vlad Voiculescu consideră coloana vertebrală axul de susţinereal întregului schelet al corpului, în timp ce Baciu o defineşte drept cel maiimportant component al aparatului locomotor de care sunt legate toatecelelalte segmente ale corpului uman. La buna funcţionare a coloanei ver-tebrale î şi aduc aportul echilibrul intrinsec şi cel extrinsec.



258 259

Figura 1: Coloana vertebrală (după Markus Voll)

Coloana vertebrală are 2 proprietăţi opuse din punct de vedere meca-nic: rigiditatea şi elasticitatea. În ansamblu ea poate fi comparată cu catar-

gul unei nave a cărui poziţie corectă depinde de întinderea parâmelor. Undefect al parâmelor poate constitui o cauză a devierii sau frângerii catar-gului (figura 2).

Figura 2: Coloană vertebrală (după Kapandji)

ş p şEchilibrul intrinsec = rezistenţa elastică la tensiune a ligamentelor/

rezistenţa elastică la presiune a discurilor.Echilibrul extrinsec este dat de un număr mare de grupe musculare ce

alcătuiesc corsetul muscular.La nivelul tuturor etajelor există tendoane ligamentare şi musculare cedesăvârşesc imaginea de catarg.

Un alt suport transversal se găseşte la nivel lombar. În poziţie verticală simetrică forţele sunt echilibrate, iar coloana este rectilinie. În poziţiede balans când corpul se sprijină pe un singur membru inferior bazinulbalansează în partea opusă, iar coloana este obligată să urmeze un traiectsinuos: convexă în porţiunea lombară cu convexitatea către membrul în

balans, concavă în porţiunea sa dorsală şi din nou convexă. Pârghiile mus-culare î şi ajustează automat tensiunea pentru a restabili echilibrul, datorită tonusului muscular determinat de muşchii de postură, coordonaţi de sis-temul extrapiramidal.

Coloana vertebrală formează pilonul central (pilierul central) al trun-chiului. Dacă în porţiunea sa toracală ea se apropie de planul posterior (1/4din grosime), în regiunea cervicală este la 1/3 din grosimea gâtului pentruca în porţiunea lombară să fie situată central (1/2 din grosimea corpului)

(figura 3).


CURBURILE COLOANEI

Văzută anterior sau posterior coloana este rectilinie. Dimpotrivă, înplan sagital există 4 curburi (figura 4), care dinspre bază spre vîrf sunt

reprezentate de:Curbura sacrată cu concavitatea anterioară;Curbura (lordoza) lombară cu concavitatea posterioară;Curbura (cifoza) toracală cu convexitatea posterioară;Curbura (lordoza) cervicală cu concavitatea posterioară.

–

–

–

–



260 261

Figura 3: Coloană vertebrală – pilon central (după Kapandji)

În regiunea cervicală, coloana suportă greutatea craniului trebuind să fie situată cât mai aproape de centrul de gravitaţie al corpului. În regiuneatoracală coloana este împinsă posterior de organele mediastinului şi înparticular de inimă. Din contră în regiunea lombară unde suportă întreagagreutate a porţiunii superioare a trunchiului are o poziţie centrală avândo proeminenţă în cavitatea abdominală. În afară de funcţia de suport atrunchiului are rol de protecţie a nevraxului. În situaţii patologice măduvaspinării şi nervii spinali intră în conflict cu învelişul protector.

Figura 4: Curburile coloanei în plan sagital (după Kapandji)

În fizică este cunoscut faptul că o coloană elasică cu curburi oferă orezistenţă mai mare la presiunile verticale decât o coloană perfect rec-tilinie. Curburile uşurează eforturile centurii musculare a coloanei.

Curburile coloanei măresc rezistenţa acesteia la compresiunile axiale.Rezistenţa unei coloane este egală cu pătratul numărului curburilor +1.Aşa de exemplu o coloană rectilinie are o rezistenţă egală cu 1, o coloană cu o curbură are o rezistenţă egală cu 2, o coloană cu 2 curburi o rezistenţă egală cu 5, în fine o coloană cu 3 curburi o rezistenţă de 10.


Indicele rahidian Delmas = L/h rahisului între S1 şi atlas = 95, cu ex-treme normale între 94 şi 96. El nu poate fi măsurat decât pe o piesă anatomică.

O coloană cu curburi accentuate posedă un indice Delmas mai mic de-

cât 94, din contră o coloană rectilinie posedă un indice Delmas mai maredecât 96. Delmas demonstrează că o coloană cu curburi accentuate estete tip funcţional dinamic, în timp ce o coloană cu curburi şterse este de tipfuncţional static.

Ontogenetic evoluţia coloanei vertebrale lombare se poate corela cu

STRUCTURA CORPULUI VERTEBRAL

Corpul vertebral are o structură de os scurt ca o coajă de nucă, cuo corticală de os dens ce înconjoară ţesutul spongios. Corticala de la

nivelul feţei superioare şi inferioare a corpului vertebral se numeşteplatou vertebral. El este mai gros în centru unde se găseşte o porţiunecartilaginoasă. Periferia formează un burelet sau fâşie marginală.Acesta derivă din punctele de osificare epifizară având forma unui inelşi se sudează cu restul corpului vertebral în jurul vârstei de 14-15 ani.

fi fi fi



262 263

trecerea de la staţiunea patrupedă la cea bipedă (figura 5).

Figura 5: Evoluţia coloanei vertebrale (după Kapandji)

La o zi coloana vertebrală este concavă anterior.La 5 luni este încă uşor concavă anterior. Copilul î şi ridică trunchiul şi

poate să stea numai dacă este susţinut. Contractura muşchilor lombarieste foarte redusă.

La 13 luni devine rectilinie. Începând cu vârsta de 3 ani se observă o discretă lordoză lombară.

Aceasta se amplifică până la vârsta de 8 ani.La 10 ani ia forma definitivă.

Tulburările de osificare ale acestui nucleu epifizar constituie epifizitavertebrală sau maladia Scheuermann.

ORIZONTALE

OBLICE

VERTICALE

Figura 6: Structura corpului vertebral (după Baciu)

Pe o secţiune verticofrontală a corpului vertebral se disting de fiecareparte îngroşări corticale nete (figura 6). Superior şi inferior platourile ver-tebrale sunt dublate de un strat cartilaginos, iar în centrul corpului ver-tebral travee de os spongios care se repartizează urmând liniile de forţă.Aceste linii sunt verticale dacă unesc platoul superior cu cel inferior, sauorizontale dacă unesc cele 2 corticale laterale, în fine oblice dacă unescplatoul inferior cu corticalele laterale. Pe o secţiune sagitală se regăsesctraveele verticale (figura 7), dar mai există 2 sisteme de fibre oblice denu-mite şi fibre în evantai.


Figura 7: Secţiune sagitală; travee verticale (după Kapandji)

Pe de o parte fibre în evantai ce pleacă de la platoul superior pentru ase deschide în timp ce traversează cei 2 pediculi către procesul articular

Figura 10: Triunghiul de minimă rezistenţă (după Kapandji)

Acest fapt explică fractura cuneiformă a corpului vertebral. La o com-presiune axială de 600 de kilograme porţiunea anterioară a corpului ver-



264 265

se deschide în timp ce traversează cei 2 pediculi către procesul articularsuperior de fiecare parte şi procesul spinos (figura 8).

Figura 8: Fibre în evantai (după Kapandji)

Pe de altă parte un evantai ce pleacă din platoul inferior pentru a sedeschide traversând cei 2 pediculi către procesele articulare inferioare şiprocesul spinos (figura 9).

Figura 9: Fibre în evantai (după Kapandji)

Încrucişarea acestor 3 sisteme trabeculare constituie puncte demaximă rezistenţă, dar şi o zonă de minimă rezistenţă, în particular untriunghi cu baza situată anterior în care nu există decât travee verticale(figura 10).

tebral se zdrobeşte rezultând fractura tasare. Pentru zdrobirea corpuluivertebral în totalitate este necesară o compresiune axială de 800 de kilo-grame care duce la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu

interesarea canalului vertebral.

DIVIZIUNEA FUNCŢIONALĂ A COLOANEIVERTEBRALEPoate fi uşor remarcată privind coloana vertebrală din lateral. Ante-

rior se găseşte pilierul anterior sau coloana anterioară, care joacă un rolesenţial în suport (A pe desen). Posterior se situează pilierul posterior (B

pe desen) sau coloana posterioară, format din coloanele articulare ce suntsuportate de arcul posterior. Pilierul anterior joacă un rol static în timp cepilierul posterior îndeplineşte un rol dinamic. În plan vertical alternanţapieselor osoase şi a joncţiunilor ligamentare permit deosebirea unui seg-ment pasiv (I pe desen) constituit din vertebre de un segment motor (IIpe desen, înconjurat).

Segmentul motor conţine dinspre anterior spre posterior: disculintervertebral, gaura de conjugare, articulaţiile interapofizare, liga-

mentele galbene şi interspinoase. Mobilitatea acestui segment motoreste responsabilă de mişcările coloanei vertebrale. Există o legătură funcţională între pilierul anterior şi cel posterior asigurată de pedicululvertebral (figura 11).








Dacă se aplică o compresiune axială discul se turteşte şi se lărgeşte,nucleul se aplatizează, presiunea sa internă creşte vizibil şi se transmite înlateral sprefibrele cele mai interne ale nucleuluifibros. Presiunea corticală se transmite fibrelor inelare (figura 15).

în flexia laterală vertebra superioară se înclină de partea flexiei,nucleul se duce în sens invers de partea convexităţii realizându-seastfel autostabilizarea; în mişcările de rotaţie axială fibrele inelului se întind pe direcţie

oblică, unele pe direcţia mişcării, celelalte în sens invers. Tensiuneaeste maximă la nivel central. Aşadar nucleul se găseşte sub ten-siune şi presiunea sa creşte considerabil în funcţie de gradul derotaţie. Se înţelege aşadar că mişcările ce asociază flexia şi rotaţiaaxială au tendinţa de a deşira inelul fibros şi crescând presiunea să

•

•



272 273

Figura 15: Compresiunea axială asupra discului (după Kapandji)

În mişcările asimetrice apar următoarele fenomene: în mişcările de extensie vertebra superioară se duce posterior,spaţiul intervertebral se micşorează posterior, iar nucleul estearuncat anterior mărind tensiunea în fibrele inelare anterioare caretind să aducă vertebra superioară în poziţia sa iniţială (figura 16B); în mişcările de flexie vertebra superioară alunecă anterior, spaţiul

intervertebral diminuă anterior, iar nucleul este dirijat posteriorcrescând presiunea asupra fibrelor inelare posterioare care tind să aducă vertebra superioară în poziţia sa iniţială (figura 16A);

Figura 16: A. Mişcare de extensie; B. Mişcare de flexie (după Kapandji)

•

•

arunce nucleul posterior prin fibrele inelului. În eforturile statice asupra unei vertebre în poziţie oblică lejeră forţa

verticală se descompune în (fi

gura 17):forţă Z perpendiculară pe corpul vertebral inferior;forţă Y paralelă cu acest corp vertebral.

Figura 17: Descompunerea forţei verticale (după Kapandji)

Forţa Z aplică vertebra superioară pe cea inferioară în timp ce forţa Y oface să alunece anterior punând în acelaşi timp în tensiune fibrele oblice,

alternativ în fiecare strat fibros.Zilnic asupra nucleului şi fibrelor inelare se exercită o presiune care

este compensată prin mişcările nucleului şi presiunea diferită din fibreleinelare.

•

•


FORMA NUCLEULUI, MIŞCĂRILE ARTICULARENucleul este comparat cu o rotulă, având forma unei sfere. Este situat

sub presiune între 2 corpuri vertebrale.Nucleul este situat în partea centrală a discului şi este străbătut de

o serie de pori microscopici prin care loja nucleului comunică cu ţesutulspongios din jur. Când în axul coloanei se exercită o presiune importantă, în ortostatism de exemplu apa din substanţa gelatinoasă a nucleuluimigrează spre centrul corpilor vertebrali supra şi subiacenţi (figura 18).Urmare a presiunii statice exercitate în timpul zilei, seara nucleul este

Figura 19: Mişcarea discului între 2 planuri (după Kapandji)

1. Mişcări de înclinare:a) înclinare în plan sagital:



274 275

mult mai puţin hidratat decât dimineaţa.

Figura 18: Fenomenul de migrare a apei (după Kapandji)

Ca atare discul î şi pierde vizibil din grosime. Invers, noaptea când în decu-bit dorsal apa revine în disc reducându–i grosimea iniţială. Deci coloana estemai suplă dimineaţa decât seara. Presiunea de imbibiţie a nucleului atingedupă Charnley 250 mm/Hg. Hirsch demonstrează aşa cum am menţionatmai sus că, prin aplicarea unei sarcini constante pe un disc vertebral dimi-nuarea grosimii acestuia nu este liniară ci exponenţială ceea ce sugerează un volum al nucleului proporţional cu procesul de deshidratare. Cu vârstaea scade odată cu starea de tensiune în care este menţinut nucleul.

El se comportă ca o bilă situată între 2 planuri (figura 19). Acest gen dearticulaţie permite efectuarea a 6 tipuri de mişcări grupate în 3 categorii.

a) înclinare în plan sagital:de flexie;de extensie;

b) înclinare în plan frontal, defl

exie laterală;2. Mişcări de rotaţie ale unui corp în raport cu celălalt (c pe desen);3. Mişcări de alunecare şi de forfecare ale unui corp faţă de celălalt prin

intermediul sferei.Mişcările sunt de amplitudini diferite. Prin sumarea numeroaselor

articulaţii de acest gen se obţin mişcări de amplitudine mare.

ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALESe clasifică în articulaţii ale vertebrelor adevărate şi articulaţii ale ver-

tebrelor false.

1. ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR ADEVĂRATE

Sunt reprezentate de articulaţiile corpurilor vertebrale şi articulaţiileproceselor articulare

1.1. ARTICULAŢIILE CORPURILOR VERTEBRALESunt articulaţii de tip simfiză.

I. SUPRAFEŢELE ARTICULARESunt reprezentate de corpurile vertebrale ale vertebrelor învecinate.

–

–






AMPLITUDINEA FLEXIEI ŞI EXTENSIEI



280 281

Figura 21: Amplitudinea flexiei şi extensiei coloanei vertebrale (după Kamina)

Amplitudinile segmentare se pot măsura pe radiografiile de profil. Lanivelul coloanei cervicaleflexia are o amplitudine medie de 40º, iar exten-sia una de 75º. La nivelul coloanei lombare flexia are o amplitudine mediede 60º, iar extensia de 35º. Pentru ansamblul coloanei dorsolombare fle-xia măsoară 105º, iar extensia 60º. Flexia totală a coloanei este de 110º, întimp ce extensia totală este de 140º.

Figura 22: Amplitudinea flexiei şi extensiei coloanei vertebrale (după Kamina)

A. Coloana cervicală; B. Coloana toracală; C. Coloana lombară.

Aceste valori variază în funcţie de subiect şi de vârstă. Înclinarea laterală dreaptă respectiv stângă se face prin turtirea di-

scului de aceeaşi parte şi înălţarea sa în partea opusă. În aceste mişcăricare se execută într–un plan frontal, coloana se comportă ca o pârghie degradul 3. Amplitudinea acestor mişcări se poate măsura pe radiografii înincidenţă anterioară.

Flexia laterală a coloanei cervicale are o amplitudine medie între 35ºşi 45º.


Flexia laterală este însoţită de rotaţia automată a corpilor vertebrali.Această rotaţie apare ca urmare a compresiunii discurilor şi a punerii întensiune a ligamentelor. Aceste două mecanisme sunt sinergice şi con-tribuie fiecare în parte la rotaţia în acelaşi sens a corpurilor vertebrale.Aceast

ă rota

ţie este fiziologic

ă, dar în anumite cazuri tulbur

ări ale staticii

vertebrale date de o proastă repartiţie a tensiunii ligamentare antrenează o rotaţie permanentă a corpilor vertebrali. Ca atare apare o scolioză ceasociază o flexie permanentă a coloanei vertebrale unei rotaţii a corpilorvertebrali. Acest lucru are corespondenţă radiologică.

Circumducţia este mişcarea rezultată din însumarea mişcărilor prece-d



282 283

Figura 23: Amplitudinea flexiei laterale (după Kamina)

Flexia laterală a coloanei toracale este în medie de 20º, iarflexia laterală a coloanei lombare este de 20º în medie. Flexia sau înclinarea totală acoloanei între craniu şi sacru este situată între 75º şi 85º.

Figura 24: Amplitudinea înclinării laterale la nivelul coloanei vertebrale (după Kamina)

dente.Rotaţia spre dreapta sau spre stânga este mişcarea care se execută în

jurul unui ax vertical care trece prin centrul discurilor.Amplitudinea globală a rotaţiei coloanei, per ansamblu, este dificilde apreciat imagistic. Greggersen şi Lucas au putut măsura rotaţiile el-ementare implantând broşe metalice sub anestezie locală pe proceselespinoase.

Rotaţia axială la nivelul coloanei cervicale este amplă fiind cuprinsă între 40°-50º.

Figura 25: Amplitudinea rotaţiei la nivelul coloanei vertebrale (după Kamina)
















Mişcarea de adducţie se petrece în sens invers.Muşchii adductori sunt reprezentaţi de muşchiul pectoral mare, dor-

sal mare, deltoid, subscapular, subspinos, rotund mic şi coracobrahial(figura 34).



298 299

Figura 32: Mişcarea de abducţie-adducţie (după Markus Voll)

Mişcarea de abducţie este o mişcare la care mai participă articulaţiaacromioclaviculară, sternoclaviculară precumşi porţiunea toracală a coloa-nei vertebrale. Amplitudinea abducţiei este de 72º la nivelul umărului, de18º în articulaţia acromioclaviculară, de 26º în articulaţia sternoclaviculară şi de 5º la nivelul coloanei toracale.

Până la 90º abducţia este uşor realizabilă după care ea este împiedicată de tuberculul mare al humerusului care aşa cum am amintit mai sus seloveşte de porţiunea superioară a cadrului glenoidian. După această

primă etapă a abducţiei în care braţul a fost dus până în poziţia orizontală urmează o a doua fază în care continuă ridicarea braţului până la verticală.A doua fază a mişcării nu se mai produce în articulaţia scapulohumerală, cise realizează printr–o mişcare de basculare a scapulei.

Abducţia este realizată de muşchii supraspinos, deltoid şi de bicepsulbrahial (figura 33).

Figura 33: Abducţia

Figura 34: Adducţia

Mişcarea de adducţie este stopată prin lovirea membrului superior detrunchi. În ortostatism rolul important în efectuarea ei revine greutăţiimembrului superior şi acţiunii gravitaţiei. Centrul de greutate al membru-lui superior în mişcarea de abducţie–adducţie este plasat imediat deasu-

pra cotului.Forţele gravitaţionale ce acţionează asupra cotului sunt echilibrate şi în-vinse de forţa de acţiune a deltoidului precum şi de vârful tubercului mare,care reprezintă hipomohlionul (scripetele de reflexe al deltoidului).

3. Mişcarea de rotaţie înăuntru şi înafarăSe execută în jurul unui ax vertical care trece prin capul humerusului şi

capitulul humeral. Mişcările de rotaţie ale braţului completează mişcările

de pronaţie-supinaţie ale antebraţului.






























După o injurie la nivelul mâinii apare de obicei o rigiditate secundară şio amplitudine redusă în mişcarea altor articulaţii ale extremităţii precumşi a porţiunii afectate. Se va măsura amplitudinea mişcării articulaţiilorradiocarpiene, metacarpofalangiene,şi interfalangiene ale fiecărui deget.Vor fi testate posibilitatea şi forţa de apucare şi efectuare a pensei. Se va

evalua posibilitatea folosirii mâinii pentru funcţii simple.Fracturile mâinii reprezintă din punct de vedere statistic locul al doilea

ca frecvenţă după leziunile părţilor moi. Majoritatea fracturilor excluzândcarpul sunt fracturi directe predominând fracturile complete cu traiectevariate. Caracteristic pentru mână este că majoritatea fracturilor suntdeschise avînd factor prognostic mai puţin favorabil.

Figura 41: Descompunerea forţelor la nivelul bazinului (după Kapandji)

La noul născut bazinul este foarte mic La pubertate el se diferenţiază



328 329

4.4. BAZINUL

GENERALITĂŢI

Este o formaţiune anatomică complexă, care face legătura dintre co-loana vertebrală şi membrele inferioare. Osul sacru se articulează cu cele

două oase coxale care formează centura pelvină şi împreună alcătuiescbazinul sau pelvisul, denumire dată de Andreas Vesalius, pentru formasa caracteristică. Centura pelvină considerată în ansamblul său transmitegreutatea suportată de vertebra L5 şi o repartizează în mod egal cătrearipile sacrului. Ea nu permite mişcări de mare amplitudine având deci unrol static prin excelenţă (figura 41).

La noul născut bazinul este foarte mic. La pubertate el se diferenţiază în funcţie de sex. La femeie devine mai larg ,dar mai puţin înalt, cu o simfiză pubiană mai îngustă şi cu o scobitură sciatică mai larg deschisă.

Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza mare în sus şi baza mică în jos. Prezintă o circumferinţă superioară sau baza mare, o circumferinţă inferioară sau baza mică şi două suprafeţe: una exterioară sau exopelvină şi alta inferioară sau endopelvină.

Suprafaţa endopelvină este împărţită de liniile arcuate ce delimitează

strâmtoarea superioară în două regiuni. Regiunea superioară (pelvisulmare) aparţine topografic abdomenului. Regiunea inferioară numită pelvis mic, este delimitată superior de strâmtoarea superioară şi inferiorde circumferinţa inferioară a pelvisului osos, denumită şi strâmtoareainferioară a pelvisului. La nivelul circumferinţelor şi a strâmtorilor bazinu-lui se găsesc o serie de diametre de importanţă maximă în obstetrică.


















1

2

3

Figura 46: Amplitudinea unghiului de la nivelul colului femural (după Markus Voll)

hanterului mare. Cu genunchiul în extensie flexia ajunge la 90°. Ea atinge120° dacă genunchiul este flectat. Flexia pasivă atinge întotdeauna 120°,dar este dependentă de poziţia genunchiului. Ca şi în cazul flexiei activeea este mai mare în cazul în care genunchiul este flectat, situaţie în caregradul mişcării ajunge la 140°, coapsa fiind aproape în contact cu tora-

cele.



346 347

1. Linia oblică de la nivelul capului femural; 2. Linia orizontală; 3. Unghiul rezultat

În plan frontal axul colului formează un unghi de 120-125° cu diafizafemurului. În dizlocările congenitale ale articulaţiei coxofemurale acestunghi ajunge până la 140° producând coxa valga, aşa încât în timpuladducţiei axul colului are un unghi de start cu 20° peste normal. Coxavalga încurajează dizlocările. Pe de altă parte articulaţia este stabilă înabducţie. De aceea imobilizările pentru tratamentul dizlocării congenitale

de şold se fac începând cu abducţia la 90°.

V. BIOMECANICĂArticulaţia coxofemurală este o enartroză, cu 3 grade de mişcare ce

permite efectuarea mişcărilor de flexie-extensie, abducţie-adducţie,rotaţie şi circumducţie. Datorită lungimii colului şi înclinării acestuia pediafiză mişcările de flexie, extensie, abducţie şi adducţie se asociază cu

mişcările de rotaţie.Mişcarea de flexie este mişcarea prin care coapsa se apropie de per-etele anterior al abdomenului. În această mişcare membrul inferior seaşează anterior planului frontal ce traversează articulaţia coxofemurală.Mişcarea se execută în jurul unui ax transversal care trece prin vârful tro-

Figura 47: Amplitudinea flexiei şi a extensiei la nivelularticulaţiei coxofemurale (după Markus Voll)

Flexia genunchiului relaxează tendoanele genunchiului şi permit omai mare flexie a şoldului. În flexie partea anterioară a capsulei şi liga-mentul iliofemural se relaxează. Limitarea acestei mişcări se face de cătremuşchii posteriori ai coapsei. Dacă ambele şolduri efectuează simultanflexia în timp ce genunchii sunt flectaţi porţiunile anterioare ale coapseivin în contact cu toracele. Acest lucru este posibil deoareceflexia şolduluise combină cu flexia posterioară a pelvisului şi cu netezirea curburii lom-bare.












explică posibilitatea lor de a se extinde în tracţiunile maximale. Împreună cu ligamentul încrucişat posterior alcătuieşte pivotul central al articulaţiei, în jurul căruia se realizează mişcările de rotaţie în plan orizontal şi sagital.

c. Sinoviala acoperă faţa profundă a capsulei inserându-se la nivelulcartilajelor articulare de pe femur, rotulă şi tibie. Este întreruptă lanivelul meniscurilor articulare, unde este împărţită într-o porţiunesuprameniscală şi una inframeniscală.

Sinoviala prezintă o serie de prelungiri numite burse: suprapatelară

(sub muşchiul cvadriceps femural) sub muşchiul popliteu, sub gemenulmedial, sub semimembranos.

III. MUŞCHII care efectuează mişcările genunchiului sunt muşchii co-apsei şi muşchii gambei.

1



358 359

Figura 52: Ligamentele încrucişate ale genunchiului (după Papilian)

b6) Ligamentul încrucişat posterior (lig. cruciatum posterius) seinseră înapoia inserţiilor meniscurilor, pe aria intercondiliană

posterioară a tibiei. De aici merge în sus, înainte şi înăuntru şise inseră pe partea anterioară a feţei intercondilare a condiluluimedial (figura 52).

Ligamentele încrucişate sunt situate profund reprezentândformaţiunile cele mai groase şi mai rezistente ale articulaţiei genunchiului.Cele 2 ligamente încrucişate formează o masă fibroasă groasă care ocupă în mare parte şanţul intercondilar. Ligamentele încrucişate se ating prinmarginile lor axiale, în timp ce prin marginile lor extraaxiale dau inserţie

capsulei. Cele 2 ligamente prezintă o încrucişare dublă, una în sens frontal,cealaltă în sens sagital.

În porţiunea sa anterioară capsula articulară este întărită de fascia ge-nunchiului, expansiunea cvadricipitală precum şi de aripioarele patelei.

42

3

Figura 53: Muşchii coapsei (după Markus Voll)

1.Muşchiul gluteu mare; 2. Tractul iliotibial;3. Muşchiul biceps femural

Figura 54: Muşchii coapsei (după Markus Voll)

1. Linia lui Mikulicz; 2. Muşchiul gracilis;3. Muşchiul semitendinos; 4. Muşchiul croitor

1

2

3








Rotaţia reprezintă mişcarea de răsucire a gambei pe coapsă sau acoapsei pe gambă. Este asociată mişcărilor de flexie sau de extensie şise execută în jurul unui ax vertical ce trece prin centrul eminenţei inter-condiliene tibiale. Rotaţia se poate efectua înăuntru sau în afară.

Rotaţia medială aduce degetele înăuntru şi are un rol important în

adducţia piciorului. Ea are o amplitudine de 30°.

Rotaţia laterală aduce piciorul în poziţie laterală şi are un rol important în abducţia piciorului.

Rotaţia laterală are o amplitudine de 30°, dar dacă genunchiul esteflectat la 30° ea poate atinge 32°, iar dacă genunchiul este flectat în unghidrept ea poate să ajungă la 42°.

Ligamentele încrucişate se întind în mişcările de rotaţie înăuntru şi serelaxează în mişcările de rotaţie în afară.



366 367

4

2

1

1

23

Figura 58: Rotaţia la nivelul articulaţieigenunchiului (după Markus Voll)

1. Axul rotativ; 2. Condilul medial al tibiei

Figura 59: Rotaţia medială la nivelul articulaţieigenunchiului (după Markus Voll)

1. Ligamentul colateralfi

bular; 2. Meniscul lateral;3. Meniscul medial; 4. Ligamentul colateral tibial Figura 60: Rotaţia laterală la nivelul articulaţiei genunchiului (după Markus Voll)Mişcarea de rotaţie în afară este produsă de muşchiul biceps femural

şi de tensorul fasciei lata. Tensorul fasciei lata este doar flexor şi rotatorlateral cănd genunchiul este flectat.




























Figura 65: Amplitudinea mişcărilor de eversiune (10°) şi inversiune (20°) (după Markus Voll)

Mişcările de abducţie, adducţie şi rotaţie sunt considerate ca mişcăriaccesorii.

Mişcările degetelor sunt realizate de către muşchii lungi şi scurţi ai de-getelor. Singur halucele poate executa mişcări independente şi cu foţă mai mare având la dispoziţie pe lângă câte un flexor şi un extensor scurt

şi câte unul lung.

4.8. BOLTA PLANTARĂEste o structură arhitectonică ce combină toate elemetele piciorului,

articulaţii, ligamente şi muşchi, într-un sistem unitar. Datorită modificărilorcurburilor sale şi a elasticităţii sale bolta se poate adapta denivelărilor de

pe sol şi poate transmite acestuia forţele exercitate de greutatea cor-pului. Bolta acţionează ca un absorbant de şoc esenţial pentru flexibili-tatea mersului. Orice condiţie patologică apărută, care exagerează sauaplatizează curburile sale afectează sprijinul corpului pe sol, alergarea,mersul sau menţinerea poziţiei de ortostatism.

Văzută în întregime ea poate fi comparată cu o boltă suportată de 3arcuri. Bolta se sprijină pe sol în 3 puncte A, B şi C, situate în unghiurileunui triunghi echilateral (figura 67 şi 68). Între două puncte de sprijin ap-

ropiate AB, BC sau CA se întinde un arc ce constituie una din părţile bolţii.Greutatea bolţii este aplicată în vârful său şi repartizată în punctele A şi Bcunoscute drept piloni de sprijin ai arcului prin stâlpii de sprijin.



394 395

Figura 66: Amplitudinea flexiei şi a extensiei de la nivelul halucelui (după Markus Voll)

Halucele situat în prelungirea marginii mediale a piciorului este princi-palul element de desprindere. În faza finală a desprinderii de sol halucelesusţine singur întreaga greutate a corpului.

Figura 67: Arcurile boltei plantare (după Kapandji)

Punctele de sprijin sint reprezentate de capul metatarsianului I (A),capul metatarsianului V (B) şi tuberculii posterolateral şi medial al calcaneu-lui (C). Fiecare punct de sprijin participă în mod egal la sprijinul a două arcuriadiacente. Între punctele A şi B se întinde arcul AB care este cel mai scurt şi






Prundeanu, H., Şargan Izabella, Prundeanu, A., Dressler, Octavia,Brad, S., Epure, V., Băcean, A. Compendiu de biomecanică, EdituraAugusta, Editura Artpress, Timişoara 2009.

Prundeanu, H. Noţiuni de anatomie umană, pp 6-60, Editura Eurobit,Timişoara 2001.

Prundeanu, H., Şargan, Izabella, Băcean, A., Epure, V. Noţiuni de osteo-logie, Editura Artpress 2007.

Robacki, R. Anatomia funcţională a omului, vol I. Anatomia generală şiaparatul locomotor, pp 159-318, Editura Scrisul românesc, Craiova1985.

Seres Sturm, L., Niculescu, V. Matusz, P. Anatomie cervicoorofacială ,

ediţia a III-a, volumul II, Anatomie funcţională, anatomie topografică,

pp 30-35, Editura Orizonturi universitare, Timişoara 1999.Seres Sturm, L. Niculescu, V. Matusz, P. Anatomie cervico-oro-facială,volumul I, Anatomie descriptivă, anatomie funcţională, pp. 9-53,Editura Mirton Timişoara 1995



400

Editura Mirton, Timişoara 1995.Testut, T. Traite d Anatomie humaine, ed. a 8-a, C. Doin, Paris 1948.Voll, M., l Schünke, M. Prometheus Lern Atlas der Anatomie, Ed. Georg

Thieme Verlag Stuttgart, New York, 2005.

Documents

Carte Aparatul Locomotor BFKTR