George Călinescu este o personalitate plurivalentă a culturii române, remarcându-se ca prozator, poet, critic şi istoric literar. Prin apariţia primului său volum, Cartea nunţii în 1933, George Călinescu a anulat idea lansată de Titu Maiorescu(1886) că un critic literar este incapabil să scrie proză de ficţiune, domeniul pe care le l-a abordat, aşa cum mărturiseşte, din cel puţin două motive: "pe de o parte de a mă recrea, pe de alta de a face un exerciţiu minor în vederea unei plănuite opera epice." Călinescu susţinea idea unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria lui Camil Petrescu despre sincronizarea literaturii cu filosofia şi pshihologia, argumentând că "literature nu e în legătură cu pshihologia, ci cu sufletul uman". Susţinea de asemenea scoaterea romanului din mrejele tematicii romane şi inaugurarea unui nou tip de roman- romanul citadin.

Titlul Cartea nunţii, defineşte latura lirică a romanului, care are ca temă centrală eternul sentiment de iubire ce se maniferstă reciproc între tânărul proaspăt doctor în litere, Jim Marinescu şi absolventa de liceu Vera Policrat şi care se împlineşte prin căsătorie.

Tema romanului ilustrează, în principal împlinirea în plan erotic a cuplului Jim Marinescu şi Vera Policrat, apoi o radiografie a şcolii româneşti în perioada interbelică, în care accentual cade pe relaţia elev- profesor. Nu în ultimul rând cartea reliefează, prin contrast, societatea modernă, în plin process de civilizaţie care învinge definitive colecţia de babe decrepite (ramolite) şi fete bătrâne sterile din "casa cu molii".

Romanul Cartea nunţii de George Călinescu are o insuficientă substanţă epică, fiind structurat pe trei planuri care se întrepătrund şi se determină reciproc. Primul plan priveşte poemul iubirii şi căsătoria lui Jim cu Vera. Al doilea plan conturează imaginea şcolii româneşti, relaţia elev- professor în perioada interbelică. Al treilea plan ilustreaza aceeaşi epocă istorică din punct de vedere al înnoirilor, civilizaţiei şi progresului în plan social, economic, tehnologic.

George Călinescu este un narator omniscient, care ştie totul despre personaje, emite aprecieri asupra lor prin naratiunea la persoana a III-a, conturând adevărate caractere, într-o unitate canonică. Modalitatea narativă se remarcă, aşadar, prin absenţa mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese şi trăsătura de roman obiectiv.

Perspectiva temporală este cronologică, bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea derulării lor. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real, deschis, acela al caselor, străzilor, locurilor concrete din Bucureşti şi unul imaginar, închis, prin care se conturează trăirile interioare şi gândurile personajelor.

Romanul începe prin relatarea detaliată a stărilor provocate personajului principal, Jim, de disconfortul călătoriei cu trenul: tehnica detaliului înregistrează aspectul canapelelor, mirosul încins şi atmosfera sufocantă din compartiment, acestă desciere constituind şi incipitul romanului. Romanul este structurat în douăzeci de capitole, fiecare purtând un titlu sugestiv pentru conţinutul acestuia, de la O sărutare în tren, ca simbol esenţial al sentimentului de iubire şi terminând cu Facerea lumii, sugerând perpetuarea speciei umane, prin facerea altei lumi, înnoitoare şi moderne care să se înalţe pe ruinele celei învechite.

În primul capitol ne este prezentat Jim, care se urca în tren. Acesta se aşează pe locul lui de lângă fereastra din compartiment şi începe să privească pe geam. La un moment dat, el zăreşte în compartiment o fată tânără, care stătea pe fotoliul din faţa lui. După puţin timp, fata a vrut să deschidă mai mult geamul compartimentului, dar nu a reuşit. Jim se ridică şi deschise mai mult geamul, atingând şi mâinile fetei. Jim se gândea cum va fi când va ajunge acasă. Când trenul a ajuns la Breaza, tânăra vru să închidă geamul, deoarece se făcuse frig. Jim se repezi s-o ajute, şi când s-a întins să închidă geamul o sărută pe fata. În scurt timp trenul ajunse în Gara de Nord unde Jim a coborât.

Casa cu molii. Ion Marinescu(Jim) ajunse acasă pe strada Udricani. În casă totul era vechi şi plin de praf. Toate femeile care locuiau în acea casă: Baba Chiva, tanti Magdalina(mama lui), tanti Ghenca, tanti Fira, tanti Mali, tanti Agespina şi tanti Caterina(soţia domnului Popescu) strângeau toate vechiturile şi le păstrau în lăzi vechi, ceea ce nu-i plăcea deloc lui Jim. Acesta nu se prea înţelegea cu nici una dintre femei, nici măcar cu mama lui cu care mereu se contrazicea şi se certa.

Lola, Dora şi Medy. A doua zi, Jim s-a trezit mai devreme, s-a spălat în camera lui, a mâncat şi apoi a plecat cu maşina lui mică, un Peugeot, în oraş. Ajuns în dreptul unei cabine telefonice, acesta o sună pe o foarte bună prietenă, Dora, care îl invită la Lola la ora patru unde va veni şi Medy(altă prietenă de a lui). Acesta s-a distrat împreună cu cele trei fete, fiind foarte bucuros să le vadă, dar s-a întrebat dacă nu cumva fetele îl iubesc.

Oracolul lui Bobby. Bobby nu şi-a învăţat acasă la istorie, şi deoarece înainte avea muzica, spera ca în acea oră să îşi înveţe pentru că presimţea că Silivestru Capitanovici(rudă cu Jim, şi locuiau în aceeaşi casă) avea de gând să le dea lucrare. Dar profesorul de muzică (Ostrogotul), l-a ascultat printre alţii şi n-a apucat să înveţe. Cum se aştepta, au dat lucrare la istorie. Bobby, nu ştia nimic, aşa că a început să copieze din carte, dar după puţin timp îi căzu cartea pe jos şi Silivestru veni lângă el şi îi luă cartea şi un caiet din bancă după ce îi semna lucrarea lui Bobby. Acel caiet era un oracol al unei colege de-a lui pe care acum Silivestru îl citea cu interes. După terminarea orei, singurul lucru la care se gândea Bobby acum era să-şi repare greşeala.

Planetă de tânăr. Bobby s-a gândit să-şi trimită sora la Silivestru şi să-i ceară scuze în numele lui. Între timp, Jim avea impresia că s-a îndrăgostit de Dora. Vera, sora lui Bobby s-a dus la Silivestru şi cel care a condus-o până la el a fost Jim, care a realizat că fata pe care a sărutat-o în tren era chiar Vera. După ce Silivestru i-a dat oracolul, Jim a condus-o pe Vera cu maşina lui şi se împrieteniră.

O partidă de nataţie. Dora i-a trimis lui Jim o scrisoare prin care îl invita la Constanţa împreună cu Lola şi Medy. Când Jim credea că Dora îi va spune că îl iubeşte, aceasta îi spune că este logodită, iar Jim rămâne fără cuvinte şi acum avea impresia că o iubeşte pe Lola.

Pitia modernă şi căile soartei. Tanti Magdalina le ghicea surorilor ei în cărţi şi se tot certau pe tema destinului fiecăruia, cât timp Jim se gândea la ce s-a întâmplat la Constanţa şi la Vera cu care trebuia să se întâlnească mai târziu aşa că profita că toate femeile erau strânse într-o cameră şi începu să umble prin camerele fiecăreia, dar trecu şi pe lângă camera lui Silivestru unde el scria scrisori de dragoste unei colege.

Ce are Vera noastră? Vera se îndrăgosti atât de tare de Jim, încât nu mai ieşea din casă şi nici părinţii ei nu ştiau ce se întâmplă cu ea. Ea şi Jim se întâlneau aproape în fiecare seară, dar Jim nu voia să facă primul pas încă, pentru că nu ştia ce simţea Vera pentru el.

Eros asiatic. În fiecare după-amiază, Jim se ducea la Lola, cu care se înţelegea foarte bine, şi într-o zi i-a spus că o iubeşte, dar ea era mai cu nasul pe sus şi nu a primit vestea prea bine. În următoarea zi în care Lola l-a invitat pe Jim, ea a invitat şi pe sublocotenentul Popescu, lucru care l-a supărat pe Jim şi a înţeles că nu o iubeşte cu adevărat pe Lola. În acea zi trebuia să se întâlnească şi cu Vera, dar pentru că era foarte târziu, el nu credea că l-a mai aşteptat mai ales că şi începuse să ningă şi era frig. Dar Vera era acolo şi îl aştepta. Acesta a întrebat-o dacă ea îl iubeşte, iar ea i-a spus că da, iar Jim a cerut-o de soţie imediat şi ea a acceptat fără ezitare.

În restul capitolelor, Jim şi Vera s-au dus mai întâi să-i dea de veste mamei Verei care era foarte încântată şi nu s-a împotrivit în nici un fel celor doi. A doua zi, Jim le dădu vestea şi femeilor cu care locuia în aceeaşi casă (mamei şi mătuşilor), care nu au fost de acord, fiecare având ceva de obiectat, dar Jim nu le lua în seamă. Jim şi Vera se iubeau atât de mult, încât majoritatea timpului îl petreceau împreună povestindu-şi nimicuri şi făcându-şi planuri de viitor. Într-una din serile următoare, Bobby, Jim şi Vera au fost la o gală de box, unde Bobby s-a simţit foarte bine. Jim şi Vera se căsătoresc şi pleacă de acasă, pe când Silivestru, de singurătate se sinucide, spânzurându-se. Cartea se încheie însă cu o întâmplare fericită. Vera descoperă că este însărcinată şi se bucură enorm de mult împreună cu Jim.

Finalul romanului este, aşadar, unul fericit şi deschis, ultima frază fiind o declaraţie de dragoste plină de patos a tinerei soţii: "- Jim, te iubesc ca pe nimeni pe lume!...Te iubesc fiindcă tu eşti tatăl copilului nostru!". “Orice roman trebuind să fie clasic prin atitudinea faţă de realitate, e modern prin decor, care e isotric: aceasta fiind ideea de bază a lui G. Călinescu, ne vom întâlni în Cartea Nunţii cu o încercare de a o ilustra."

Personajele romanului sunt construite prin tehnica detaliului, element care dă operei caracter balzacian, alături de prezentarea relaţiilor degradate dintre membrii familiei din "casa cu molii" sau ai familiei Policrat. Numele personajelor sunt sugestive pentru radiografia societăţii interbelice din Capitală, aspectele lumii vetuste, nesociabile şi sterile contrastând flagrant cu preocupările şi activităţile tinerilor, care sunt neobosiţi şi plini de energie. Locatarele din "casa cu molii" poartă nume demodate şi ridicole, cărora toţi le spuneau tanti- Magdalina, Ghenca, Fira, Iaca, Mali, Lisandrina, Agepsina, Caterina- şi ale căror obiceiuri caracterizau sterilitatea acestora. În contrast, tinerii din noua generaţie au nume scurte, moderne, de influenţă europeană- Lola, Dora, Medy, Vera, Jim, Bobby- sunt mereu în mişcare, iau lecţii de scrimă, dansează, merg la cinematograf sau în excursii la mare, conduc automobilul, vorbesc la telefon, fac vizite, plini de viaţă şi viguroşi.

Personajele din roman sunt grupate in doua categorii: cei apţi pentru iubire si cei care reprezinta o lume sterila invechita. Boby si Vera reprezinta fecunditatea, iar matusile reprezinta sterilitatea. Vera simbolizeaza frumusetea feminina, ea se daruieste cu multa spontaneitate,iar declaratia ei de dragoste este totala:”te iubesc pentru ca esti tatal copilului nostru”

Bobby Policrat este elev la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, în clasa a VII-a B, fiind reprezentativ pentru liceenii din toate timpurile, indiferent de epocă sau ideologie, iar în roman el ilustrează, prin atitudine şi mentalitate, aspecte ale învăţământului de stat. Bobby este superficial, învaţă pe apucate şi numai dacă este în pericol de a rămâne coregent, chiuleşte de la cursuri pentru a merge la piscină sau la meciuri. Bobby sprijină, discret, dragostea dintre Jim şi Vera, duce scrisorile de amor de la unul la altul şi atunci când e nevoie, nu se sfieşte să ceară bani de la tânărul universitar. El este singurul prieten al cuplului după căsătorie, fiind acceptat ca musafir unic şi participant la distracţiile din casa tinerilor.

Ion Marinescu, zis si Jim, este personajul principal din romanul "Cartea nuntii" de George Calinescu si un personaj realist, tipic pentru categoria sociala a tineretului bucurestean dintre cele doua razboaie mondiale. Jim reprezinta tipul tanarului modern si monden al perioadei interbelice din Bucuresti, care a calatorit in Europa si s-a deprins sa mearga la cinematograf, la gale de box, la bar, sa vorbeasca la telefon si sa conduca autoturismul. El indeplineste, in unele secvente narative, rolul de personaj-martor, deoarece prin ochii sai cititorul/naratarul ia cunostinta de aspectul unei case ori de infatisarea unor personaje. Portretul fizic al domnisoarei Vera, realizat prin tehnica detaliului, este transmis cititorului asa cum se contureaza in viziunea lui Jim: "Ochii rotunzi, speriati, verzi cabobul de strugure [...], nasul drept in profil [...], gura fara carnalitate [...] compuneau o fizionomie blanda si impertinenta totodata [...]"• Tanarul este prezent in roman si in ipostaza de personaj-actor, despre care naratorul obiectiv si omniscient stie ce gandeste, ce planuri are, ce sentimente il framanta: "Catava vreme Jim statu tulburat de satisfactia indraznelii, de rusine si de frica. Ii era teama de vulgaritatea unui scandal, dar privirea blanda, ratacita a fugarei (Vera - n.n.) careia o usoara imbujorare ii stersese aerul indraznet, il linisti si-l induiosa". Fragmentul descrie senzatiile tanarului doctor in litere, dupa ce o sarutase.pe domnisoara din tren, intr-un gest spontan si inexplicabil, de care, apoi, ii este rusine. Reiese, indirect, faptul ca Jim are o structura morala solida, dar si o sensibilitate accentuata, deoarece el se simte atras puternic de tanara care, nu peste mult timp, va deveni sotia lui: "Concupiscente (atractie puternica spre placerile trupesti - n.n.) vagi il incercau cand arunca ochii spre chipul din fata lui si-i dadeau o ascunsa ebrietate a pulsului". Disponibilitatea personajului spre iubire determina aparitia acestui sentiment dincolo de ratiune si logica.

Jim este caracterizat direct de catre alte personaje: tanti Fira il considera inteligent si frumos ("Destept esti, Jim! [...] Frumos esti, Jim!"), trasaturi pe care si Vera le admira cu entuziasm la sotul sau ("Ce frumos e - se gandea ea sincer - ce puternic, ce linistit e si ce privire agera are!"). De altfel, tanarul este singurul personaj al romanului care nu beneficiaza de un portret fizic amanuntit, trasaturile sale fiind accentuate prin cateva elemente ce sugereaza virilitatea, apt pentru procreare, in contradictie cu sterilitatea locatarilor din casa cu molii, in special cu Silivestru. Pentru ilustrarea acestor caracteristici, naratorul obiectiv relateaza senzatiile si perceptiile Verei, indragostita pana peste cap de sotul ei, caruia "ii pipai cu degetele bicepsii bratelor, se mira ca degetele lui erau asa de fibroase si de paroase, mai ales se entuziasma de marele volum al pieptului lui Jim, pe care acesta intentionat il umfla". Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, ca tip reprezentativ pentru tinerii progresisti, pentru care utilitatile si distractiile moderne, cum sunt telefonul, autoturismul, spectacolele de teatru, galele de box sau barurile, fac parte din cotidian. Jim are un "«Peugeot» prafuit", care, desi era "o hodogitura lovita si zgariata, cumparata pe nimic sj in rate de la un prieten", mergea bine si cu benzina putina. Bucurestiul, dupa trei ani de absenta din tara, i se pare modernizat, cu cladiri inalte si elegante, avand un aer de "mare metropola", tanarul bucurandu-se ca reincepea activitatea teatrului, "dancing-ul si cinematograful". Cand mostenesc casele de la Silivestru, Jim si Vera "curata locul de molii, ridicand deasupra case noi, pentru oameni noi", cu ferestre mari si mobila moderna, iar in curtea paraginita au sadit gazon englezesc si au construit o piscina.

Simtul umorului, firea vesela si deschisa sunt alte trasaturi care reies, indirect, din atitudinile si vorbele acestui tanar cu mult sarm. De pilda, atunci cand o suna pe Dora, pentru prima oara dupa ce s-a Mors de la Paris, vorbeste ca spicherita de la postul de radio, transmitand "salutari de la Jim prin doza electromagnetica!". Medy, care avea "cozi mari, negre, strans impletite", rasucite in jurul capului ca o "calota", se arnuza atunci cand Jim o persifleaza in stilul colocvial al tineretii: "Pana cand ai de gand sa pastisezi (a imita in mod servil -n.n.) pe mama lui Stefan cel Mare? Cand ai sa renunti la comertul de franghii?". Jim Marinescu are o personalitate puternica, socoteste ca numai el este in masura sa decida cum sa-si construiasca viata, cu cine sa se insoare si cum sa-si intemeieze o familie, datoria lui fiind numai aceea de a instiinta rudele: "Ce folos ar fi fost sa stii dinainte ceea ce in niciun caz nu poti impiedica daca vreau eu? Te informez numai, ca sa fii in curent cu starea mea civila, sa nu cumva sa uit! [...] Am intrebat-o numai pe ea (pe Vera - n.n.) si apoi am comunicat hotararea parintilor, cum fac si aci, asa ca o curiozitate care poate sa va intereseze! Prin urmare, s-a terminat!". Delicat si tandru, proaspatul sot se poarta ca un barbat adevarat, grijuliu si ocrotitor cu femeia iubita, asa cum observa naratorul omniscient: "Jim, care nil putuse atipi din cauza emotiilor si gandurilor ce-l navaleau, facu o miscare precauta sa se aseze mai confortabil in pat, fara sa destepte pe Vera, care dormea cu obrazul langa pieptul lui. O privi lung si ocrotitor, tragandu-i usor cu mana plapuma peste umarul dezgolit". Ca orice tanar, parcurge etapele primei iubiri,sentiment perceput mai intai ca pe o necesitate a varstei ("Simtea nevoia sa iubeasca, sa aiba o fata a lui, pe care s-o ocroteasca si s-o tina inchisa in casa lui, in stapanirea lui"), apoi o dragoste nelamurita pentru una dintre cele trei tinere, Dora, Lola si Vera, fiind "provizoriu gelos pe toate" si recunoaste in sine ca "incercase sub masca prieteniei sa savureze emotia intimitatii cu fiecare". Cand isi analizeaza pornirile erotice, Jim sesizeaza ca pe cele doua prietene "dorise sa le seduca in chip rece, ca sa-si satisfaca o vanitate virila", pe cand pentru Vera simtea "un fior cald, indicibil (greu de exprimat -n.n.) de simpatie", constatand ca iubirea pentru logodnica lui "se stransese in el picatura cu picatura", dand nastere umii nou sentiment "de suavitate si protectie pudica", fara niciun fel de insinuatii lascive ale imaginatiei.

Romanul Cartea nunţii, ca şi următorul (Enigma Otiliei), reuneşte trei teme interesante pentru umanitate- iubirea, familia şi societatea- prezentate realist şi obiectiv, naratorul omniscient şi omnipresent reuşind să transmită o radiografie a mentalităţii şi structurii societăţii societăţii interbelice. Cartea nunţii este şi un roman de familie, realizat de G. Călinescu în manieră balzaciană, evidenţiind idea că, dacă relaţiile între membrii familiei sunt nocive, atunci întreaga societate, lumea se duce de râpă.

Limbajul artistic anticalofil se caracterizează, în principal prin tehnica detaliului, utilizată atât în descrierea caselor, a interioarelor, cât şi pentru marcarea trăsăturilor fizice, a îmbrăcămintei şi a coafurii personajelor, constituind adesea un procedeu artistic de caracterizare. De pildă, este descrisă fiecare cameră locuită de femeile din "casa cu molii", înfăţişarea fiecărui erou în parte, din îmbinarea carora reiese firea sau caracteristica dominantă a personajului respectiv. Stilul colocvial defineşte limbajul artistic al romanului şi îndeplineşte funcţia de comunicare în sfera relaţiilor cotidiene dintre personajele romanului. Romanul Cartea nunţii de George Călinescu este mai mult un poem liric de iubire şi mai puţin un roman, este mai mult o "monografie a familiei văzută ca instituţie"(S. Damian).

,,Nu urî femeia pe care ai iubit-o ieri. De altfel, cine urăşte nu s-a vindecat de dragoste’’. ,,Fetele nu vor frăţii şi prietenii, ci adoratori, şi cel mai plat Don Juan are mai mulţi sorţi de izbândă decât fadul coleg şi prieten. Jos ipocrizia colegială!’’ ,,Conştiinţa e un fenomen ireductibil’’. ,,Ordinea interioară stă sub aparenţa dezordinii’’. ,,Moartea nu e decât un fenomen, adică o aparenţă’’. ,,Numai cine nu poate să iubească, îmbătrâneşte şi moare’’. ,,Lumea va avea totdeauna atâta suflet cât să ia conştiinţa de sine’’. ,,Oare nu e cu putinţă ca o anume conjuncţiune de astre să determine din leagăn traiectoria vieţii?’’ ,,Mijlocul infailibil de a capta interesul unei femei este de a-i măguli amorul propriu, comparând-o cu altcineva’’. ,,Fiecare bărbat este un Adam şi fiecare femeie, o Eva, şi cea mai mare durere este de a fornica în sterilitate, ceea ce se numeşte prostituţie, şi cea mai mare voluptate, de a gândi la facere în clipa împreunării’’.