GĂZDAC VASILICA CODREA MĂRICUŢA

LINUL CRINA

POLITICI EDUCAŢIONALE

EUROPENE

1

MODALITĂŢI EFICIENTE DE ABORDARE A ÎNVĂŢĂRII

Educatoare Istrati Dorina, G.P.P.,,Ion Creangă”

În modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă sunt implicate toate componentele activităţii: de la proiectarea didactică la cunoaşterea copiilor, la dotări materiale, parteneriate, activităţi extracurriculare, la evaluare, metodologie didactică activă. În accepţiunea modernă, metodele de învăţământ reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii, sub îndrumarea educatorilor, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, atitudini- toate prin metodele tradiţionale(clasice) şi metodele moderne.,,Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe”(Herbert Geruooy).

Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele. Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei şi materiale, angajare în acţiune, descoperirea de noi valori, responsabilitate didactică, încrederea în capacitatea personală de a le aplica creator pentru efiencietizarea procesului de învăţare în grădiniţă. Metodele implică mult tact din partea educatorilor, pentru că trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de tipul de copil (timid, agresiv, nerăbdător, pesimist, acaparator ) pentru fiecare găsind gestul, mimica, sfatul, orientarea, aprecierea, în concordanţă cu situaţia ivită. Munca la clasă, desfăşurată conform noilor modalităţi de regândire a educaţiei formale desfăşurată pe proiecte tematice şi activităţi de tip integrat se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu copiii şi între copii, promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin noile strategii propuse în ultimul timp în materialele de specialitate.

Învăţarea de tip integrat bazată pe proiecte şi pe metodele interactive de grup - cele mai eficiente mijloace ale educaţiei de tip formal în grădiniţă.

Învăţarea integrată, bazată pe nevoia de cunoaştere şi investigare pe demersuri unde curiozitatea copiilor capătă semnificatie prin roluri asumate, aduce beneficii de necontestat procesului de formare a competenţelor şi de cunoaştere a valorilor.

SCHIMB EUROPEAN DE PODOABE DE CRĂCIUN

Prof. Toader Monica Dorina-Eco Școala Avram Iancu, Oradea

La iniţiativa Universităţii Agora (asist. univ. dr. Alina Angela Manolescu), Eco Şcoala „Avram Iancu” din Oradea s-a înscris în proiectul european „Christmas Exchange”.

Astfel, elevii a şapte clase (după cum urmează: clasa a II-a C ,prof. Cîrciumaru Stelieana, a III-a C ,prof. Toader Monica, a IV-a A ,prof. Bejuşca Elena, a IV-a B, înv. Lovas Marta, a IV-a C ,prof. Mihele Ioana, a VI-a C ,prof. Goina Felicia şi a VI-a A ,prof. Şpan Claudia, au realizat timp de câteva zile decoraţiuni pentru pomul de Crăciun care să fie reprezentative pentru ţara noastră. Acestea au putut fi făcute din orice material (plastic, lemn, hârtie, lut etc.), au putut avea orice mărime, avându-se totuşi în vedere că ele vor trebui să poată fi atârnate într-un brad de Crăciun. Alături de aceste decoraţiuni, şcolile participante au întocmit un pachet de informaţii asupra modului în care Crăciunul se sărbătoreşte în regiunea şi/sau ţara lor. Informaţiile au putut fi structurate într-o broşură, un material power point sau orice alte suporturi creative (la alegere). La realizarea acestor materiale şi-au dat concursul dl instit. Negruţ Constantin (secţiunea muzicală, coordonatorul grupului vocal) şi dna prof. Porteleki Crina (traducerea în limba engleză a materialului legat de prezentarea şcolii). Decoraţiunile şi pachetele informaţionale făcute de şcoala noastră (un CD despre şcoală şi elevii participanţi la proiect şi un CD cu cântecele de iarnă ale grupului vocal al şcolii - Allegria) au fost trimise celorlalte şcoli şi centre Europe Direct, în total

2

34 de unităţi şcolare din România, Franţa, Belgia, Italia, Anglia, Polonia, Spania, Suedia, Slovenia etc. La rândul nostru, am primit pachete de la toate celelate şcoli. Cu podoabele primite am împodobit  un brad de Crăciun, iar cu materialele primite, am realizat o expoziţie. Cei din Wales au făcut „Welsh Love Spoons” (linguri de dragoste galeze) din lut, pe care le-au pictat şi le-au legat o fundiţă pentru a putea fi agăţate în brad; suedezii au făcut un coşuleţ împletit, biscuiţi şi prăjiturele de ghimbir de agăţat în brazi; cei din Cornwall au realizat un CD cu articole despre modul în care sărbătoresc ei Crăciunul, reţete, cântece şi poze cu ei făcând decoraţiuni; spaniolii au scos o frumoasă carte cu informaţii listate şi fotografii, incluzând detalii despre regiune, satul de unde provine şcoala, instituţia de învăţământ, tradiţia spaniolă a celor Trei Bărbaţi Înţelepţi, unele reţete, muzica şi versurile unui cântec spaniol de Crăciun şi poze cu elevii pregătind decoraţiunile etc. Îi suntem recunoscători pe această cale, doamnei director, prof. Gheorghina Bîrlădeanu prin intermediul căreia ni s-a oferit oportunitatea de a realiza acest schimb european de decoraţiuni, în fond un schimb cultural-informaţional cu privire la tradiţii europene de Crăciun.

TEHNICI MODERNE ÎN PROIECTELE DIDACTICE METODA ,,TERMENILOR ÎN AVANS”

Tudor Andreea, Grup Scolar ,,Voievodul Mircea”, Targoviste,Arges

Titlul : “Moara cu noroc” de Ioan SlaviciClasa : a X-a Disciplina : Limba şi literatura romȃ�nă

MotivaţiaAceasta lecţie este valoroasă pentru că ȋ�i implică activ pe elevi ȋ�n procesul ȋ�nvaţării, le dezvoltă capacitatea de selectare a informaţiei oferite de textul literar.

ObiectiveO₁ - să redea conţinutul nuvelei “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici;O₂ - să-şi argumenteze propriile opinii referitoare la destinul personajului Ghiţă;O₃ - să recunoască valorile oglindite ȋ�n opera literară.

Evaluare-argumentarea ideilor

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL - ,,GRADINIŢE ÎNFRĂŢITE – DE LA DUNĂRE LA MARE”

Prof. Tăcăluţă Maria – Grădiniţa, P. P. Nr. 64 ,,Ileana Cosânzeana”, Galaţi

Prin parteneriatul încheiat ne-am propus să atingem obiective ce vizează copiii din cele două grădiniţe înfrăţite, părinţii acestora şi cadrele didactice, obiective care la nivel general să promoveze colaborarea în vederea valorizării diversităţii culturale româneşti. Pentru păstrarea identităţii neamului românesc, avem obligaţia morală să transmitem copiilor atât informaţiile cât, mai ales, atitudinile faţă de valorile culturale şi istorice locale şi zonale. Deşi diferiţi, noi, locuitorii zonelor geografice din Dobrogea şi Moldova, deţinem un potenţial valoric mai mult sau mai puţin diferit. Acest aspect l-am observat prin desfăşurarea de activităţi de cunoaşterea specificităţii locale de către fiecare comunitate geografică reprezentată în parteneriat.

Perioada de desfăşurare a proiectului a fost de un an, respectiv (2010 - 2011).

3

În luna octombrie a fost lansat şi aprobat proiectul de către cele două părţi, respectiv Grădiniţa P. P. NR. 64 ,,Ileana Cosânzeana”, Galaţi şi Grădiniţa P. N. Nr. 2, Murfatlar – Constanţa.

Stabilirea obiectivelor proiectului; Stabilirea programului de derulare; Semnarea contractelor între parteneri.Pentru a ne cunoaşte mai bine în luna noiembrie a avut loc schimbul de albume cu imagini din cele doua grădiniţe. Din albume am făcut cunoştinţă cu exteriorul şi interiorul gădiniţelor, clasele, grupele de copii, cadrele didactice şi personalul nedidactic din fiecare unitate.

În luna decembrie s-au desfăşurat în cele două grădiniţe, sebări locale cuprinzând colinde, obiceiuri şi tradiţii româneşti specifice fiecărei zone. Serbările au fost înregistrate pe DVD şi transmise partenerilor.

În ianuarie a avut loc organizarea expoziţiei cu tema „Iarna pe uliţa nostră”, copiii din fiecare grădiniţă participantă au realizat lucrări artistice prin tehnici variate (pictură, modelaj, colaj).

Cunoaşterea de către copii a unor îndeletniciri tradiţionale: olărit, cioplit în lemn, ţesut, oierit, pescuit, s-a realizat în cadrul activităţii cu tema „Meşteri iscusiţi”. Copiii au decorat linguri de lemn folosind materiale şi tehnici diferite, apoi au amenajat un sector al lucrarilor de artă populară colecţionând şi alte obiecte vechi.

Concursul desfăşurat în luna martie cu tema „Magia primăverii” a scos în evidenţă originalitatea şi crestivitatea de care au dat dovadă copiii, părinţii şi cadrele didactice din cele două zone în confecţionarea de mărţişoare şi felicitări. Munca a fost răsplătită cu diplomeşi premii pe măsură.

În luna aprilie „Iepuraşul de paste” a sosit cu cadouri deosebite. Copiii au confecţionat cadouri pentru prietenii parteneri: au realizat colaje din coji de ouă colorate, aplicaţii cu mărgele pe ouă din lemn şi felicitări.

Luna Mai a fost dedicată „Paradei costumelor populare”. La paradă au fost prezentate costumele de: dobrogean, musulman şi moldovean. Paradele de costume populare au fost prezentate pe DVD.

Parteneriatul a constituit un preţios schimb de experienţă didactică, fiecare în parete a oferit din experienţa proprie şi am avut de învăţat unii de la alţii, toţi partenerii.

PROIECT EDUCAŢIONAL „ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI COPIII”

PROF. MIOARA FUNDULEA Grădiniţa P.P. nr.64”Ileana Cosânzeana”, Galaţi

ARGUMENT : Orice persoană are dreptul la învăţătură. Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Ea trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase .

OBIECTIV GENERAL :

Cunoşterea şi asigurarea accesului la educaţie al grupurilor dezavantajate prin promovarea educaţiei incluzive conform Convenţiei Naţiunilor Unite.

OBIECTIVE SPECIFICE :

Asigurarea accesului egal şi universal la o educaţie de calitate în învăţământul preşcolar prin educarea unei atitudini pozitive în rândul copiilor,cadrelor didactice şi a părinţilor ;

4

Extinderea principiului egalităţii de şanse în rândul părinţilor,prin creşterea participării active la acţiunile din grădiniţă;

Stimularea unor relaţii de prietenie, solidaritate, toletanţă între copii, cadre didactice şi părinţi .

DESCRIEREA PROIECTULUI :

1. GRUP ŢINTĂ :Preşcolarii din grădiniţă, cadrele didactice şi părinţi.

2. BENEFICIARI :

DIRECŢI :copiii, părinţii, cadrele didactice ; INDIRECŢI: instituţii publice şi organisme ale societăţii civile ce activează în

domeniul educaţiei;3. DURATA PROIECTULUI : 1 an ;

4. RESURSE UMANE :preşcolari, cadre didactice, părinţii copiilor, colaboratori ocazionali sau permanenţi, sponsori şi alţi parteneri .

5. COORDONATOR DE PROIECT :

Mioara Fundulea, profesor pentru învăţământul preşcolar ;6. PARTENERII IMPLICAŢI :cadrele didactice din unitate,părinţii preşcolarilor,alţi parteneri .

7. ECHIPA DE PROIECT :

Mioara Fundulea , prof. învăţământ preşcolar Grădiniţa nr.64”Ileana Cosânzeana”;

Tăcăluţă Maria , prof. învăţământ preşcolar Grădiniţa nr.64”Ileana Cosânzeana”;8. RESURSE MATERIALE :

Albume, pliante, aparat foto, reviste, scanner, imprimantă, hârtie, acuarele, creioane colorate, recuzita pentru diverse programe artistice, lucrări plastice şi practice, produse realizate în echipa, diplome pentru cadrele didactice şi copiii participanţi etc.

PARTENERIAT -ŞCOALĂ, FAMILIE, COMUNITATE

Prof.Babaşcu Elena-Şcoala „Nicolae Tonitza”,Constanţa

Şcoala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicaţi în acest proces de educare să poată să gestioneze resursele umane, să aibă cunoştinţe de psihologie şi pedagogie, să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală. Totuşi, rolul important, cel puţin acum, îl are şcoala, cadrele didactice, profesorul care, prin activităţile elaborate, pot dezvolta la elevi norme şi conduite sociomorale, pot dezvolta abilităţi şi conduite morale şi civice, în contextul european actual.

Şcoala poate deveni un loc fertil al proiectării, asimilării şi dezvoltării unor programe de învăţare şi formare continuă, bazate pe experienţă şi creaţie individuală sau de grup, poate îmbunătăţi calitatea vieţii şi performanţelor elevilor, poate forma abilităţi de gândire independentă şi critică etc . În cadrul unor astfel de programe, elevii pot dobândi abilităţi metacognitive ce nu se regăsesc în procesul de predare-învăţare propriu-zis, acestea fiind asociate cu latura socială a tânărului elev, cu personalitatea lui, cu formarea unei educaţii profesionale formative. Din această categorie pot face parte: conştientizarea interpersonală, expresivitatea creativă, încrederea în sine, organizarea unor activităţi extracurriculare, abilitatea de a raţiona logic, lucrul în grup, spiritul practic etc. Abordarea sistemică a acestor tipuri de activităţi conduce la dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic, social, cultural, familial. Pentru a putea fi puse în practică asemenea proiecte, trebuie conjugate eforturilor tuturor părţilor implicate: societatea-cu realitatea ei situaţională, familia-subiectivă de multe ori, şcoala- cu structurile

5

motivaţionale şi proiective şi, nu în ultimul rând, elevul-factorul conştient de importanţa demersurilor intreprinse pentru creşterea educaţiei sale europene.

Analiza pragmatic-decizională poate conduce la stabilirea pietrelor de hotar în atingerea progresului şi succesului final în asimilarea, de către elevi, a unor norme socio-morale individuale sau de grup.Şcoala are misiunea de a-i pregăti pe copii în vederea unei integrări armonioase în comunitate,în calitate de viitori cetăţeni responsabili.Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Relaţia şcoală-familie-comunitate este una în care fiecare factor interrelaţionează cu ceilalţi. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune. Formarea unor viitori cetăţeni activi, responsabili începe, în elementele esenţiale, cu motivarea elevilor pentru calitatea muncii, pentru deprinderi temeinice de muncă ce conduc la performanţă, cu aplicarea cunoştinţelor filtrate de o gândire critică.

SCHIŢĂ -PROIECT DE PROGRAMĂ OPŢIONALĂ STIMULAREA CREATIVITĂŢII ŞI CUNOAŞTEREA POTENŢIALULUI CREATIV AL

ELEVULUI

Prof. Psih. Blejan Maria Liliana Liceul De Arte Plastice « Hans Mattis Teutsch « Braşov

Creativitatea este un produs al stadiului de civilizaţie la care a ajuns societatea contemporană, obiectul unor acţiuni planificate, prin care este dezvoltată în mod deliberat. Depistarea potenţialului creativ şi valorificarea superioară a acestuia este o problemă care ţine de resortul şcolii şi a celorlalte instituţii educative. Introducerea unui “curs de creativitate” presupune nu doar, a mai adăuga o disciplină de studiu, ci a oferi material pentru transfer, menţinut la nivelul potenţialului creativ general, cA abilităţi cognitive în primul rând şi ca atitudini şi trăsături de caracter, în al doilea rând. Al. Roşca considera că “un viitor specialist nu va fi un creator în general, ci un creator într-un domeniu special pentru care se pregăteşte”. Există încă prejudecata că, de vreme ce gândirea creatoare poate fi “învăţată” , calea cea mai potrivită pentru atingerea acestui scop constă în predarea tuturor materiilor de învăţământ în aşa fel, încât elevii să înveţe să lucreze creator la fiecare din aceste discipline. Se consideră această cale, posibilă în sine, ca cea mai potrivită sau chiar, datorită caracterului ei tradiţional, de neînlocuit.

APLICAȚII ALE METODELOR DE GÂNDIRE CRITICĂ

Prof. înv. primar Safciuc Tatiana, Șc. ,,Al.I.Cuza”, Bacău

Prof.înv.primar Dordea Camelia, Șc.,,V. Borcea”, com Berești-Bistrița, jud. Bacău

Gândirea critică este o modalitate de promovare a unei alte maniere de învățare, care determină creșterea sentimentului de participare a elevului la construirea propriei personalități. Cercetări în domeniul psihologiei relevă faptul că învățarea eficientă presupune înțelegerea sensului și semnificației ideilor și informațiilor cu care se operează, devenind superior calitativă dacă elevii utilizează strategii diversificate de gândire.

Gândirea și învățarea critică devin funcționale când are loc democratizarea procesului didactic, când elevii sunt stimulați să gândească și când contribuția fiecăruia este apreciată.Elevii sunt receptivi la nou, se implică activ și de aceea este necesară schimbarea mentalității, atitudinilor și comportamentelor.Gândirea critică se formează

6

prin exersarea sistematică într-un mediu de învățate adecvat, respectând etapele formării deprinderilor și condițiile preliminare.

Pentru reușita demersului didactic sunt necesare și obligatorii următoarele condiții:

1. Inițierea să fie făcută la vârste fragede;

2. Dezvoltarea gândirii critice necesită răbdare, timp și exercițiu;

3. ,,Inteligențele multiple” trebuie să-și găsească loc de exprimare și de afirmare;

4. Să primeze creativitatea, originalitatea, gândirea critică, constructivă;

5. Încurajarea elevilor să gândească independent și să reflecteze;

6. Exersarea sistematică a acceptării diversității de idei, de opinii, de mod de a fi;

Dacă sunt aplicate corect, consecvent și nu sporadic, metodele R.W.C.T. dau rezultate foarte bune la clasă. Aplicarea lor pare o joacă în care se îmbină comunicarea cu desenul, lectura imaginilor, relatări din experiența lor de viață, crearea unor povești inventate de ei, dramatizări după creațiile lor, abilități practice, plastice, cunoștințe matematice.Dacă sunt învățați de mici să gândească critic și să nu-ți piardă startul îm folosirea și aplicarea metodelor R.W.C.T., elevii vor fi pregătiți pentru ce le oferă și le cere școala și societatea. Această strategie permite crearea unui mediu securizant și prietenos în clasă, un mediu dezirabil pentru orice elev, care să-l încurajeze să se exprime și să participe, fie ca este un elev aflat în dificultate, timid, neîncrezător, cu anumite tulburări de adaptare, normal sau cu aptitudini înalt dezvoltate. Avem astfel mari șanse să-i învățăm pe elevi să se accepte și să se respecte pentru diferențele dintre ei, să-i formăm ca un grup unit, prietenos.

Bibliografie: Elena Hussar, Tatiana Safciuc- ,,Colaborare și incluziune în sala de clasă”, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008/ Oprea,C-L, ,,Strategii didactice interactive”, EDP, RA, București, 2006

METODE INTERACTIVE REZOLVAREA PROBLEMELOR PRIN STIMULAREA CREATIVITĂȚII

Prof. Călin Nicoleta Grup Șc. N. Bălcescu Flămînzi Botoșani

În lume în care mereu sunt reînoite cerințele față de pregătirea omului, în care avem o cerere socială în creștere , de instruire, educație, în mod normal avem și o cerere, în creștere de progres în educație , instrucție , în activitatea școlii și a tuturor celorlalți factori de educație.

Metoda celor 6 pălării pune accent pe simplitate, pe disciplina gîndirii, pe un efort conștient și orientat sistematic în anumite direcții. Este asemenea unui joc de roluri care se înclină mai mult spre ceea ce poate fi decît spre ceea ce este.

Pălăriile sunt descrieri ale comportamentelor și nu ale oamenilor. Mai precis ele sunt descrieri ale modurilor de gîndire pe care cei prezenți trebuie să le urmeze cu toții în același timp, în mod sistematic. Această metodă folosește la maximum experiența noastră , cunoștințele, inteligența . Cele șase pălării întruchipează șase posibilități de procesare a datelor.

Pălăria albă- informează

Neutră și obiectivă se concentrează pe informații și date exacte. Se referă la informații disponibile sau necesare.Nu generează idei, ci doar premise ale acestora, definește informația și formulează întrebări.

7

Pălăria roșie- dă frîu liber imaginației

Rezolvă problemele din punctul de vedere al intuiției, al reacțiilor rapide și al emoțiilor. Este o pălărie individuală, nu forțează o opinie rațională. Pasională, furnizează opinii subiective.

Pălăria neagră- perspectiva gîndirii negative, pesimiste

Sobră și serioasă, prudentă, este pălăria problemelor, a criticilor și a precauților, evidențiază punctele slabe ale unei idei sau teorii. Ne împiedică să facem lucruri riscante, ne protejează de greșeli.

Pălăria galbenă- perspectiva gîndirii pozitive, optimistă

Pozitivă, optimistă, sugerează speranță. Se concentrează pe beneficii și aspecte pozitive. Pălărie srălucitoare, împinge la căutare. Este logică, dar opimistă, speculativ- pozitivă, dezvoltă planuri, reflectă o gîndire constructivă. Cere efort, pentru că ființa umană nu este învățată să perceapă aspectele pozitive ale unor lucruri negative sau ale unor idei ce nu îi aparțin.

Pălăria verde- generează idei noi

Pălăria verde reprezintă creativitatea și susține modalitatea de a gîndi liber, ideile critice fiind mult diminuate. Pălărie a energiei descătușate,a vegetației, a rodirii. Fertilă, abundentă în idei, este pălăria schimbării, a alternativelor, a propunerilor, a ceea ce este interesant și provocator.

Pălăria albastră- clarifică

Rece, superioară, este pălăria coordonării. Vizează controlul, organizează procesul de gîndire și eficiența celorlalte pălării. Stabilește ordinea pălăriilor.

În cazul rezolvării de probleme această metodă funcționează astfel

Pălăria albastră- definește problema

Pălăria albă- oferă informațiile și materialele disponibile în legătură cu problema discutată

Pălăria verde – vizează soluțiile posibile

Pălăria galbenă – are în vedere posibilitățile reale de realizare a soluțiilor propuse

Pălăria neagră – evidențiază slăbiciunile fiecărei soluții propuse

Pălăria albă – leagă soluțiile de informațiile disponibile, răspunzînd la întrebări de genul au soluțiile propuse o bază informațională?

Pălăria roșie- stimulează participanții să răspundă la întrebări de genul ce simți în legătură cu soluțiile propuse

Pălăria albastră - alege soluția corectă și trece mai departe

- Ce știm?- Pălăria albă

-Ce e bine?- Pălăria galbenă

-Ce nu e bine?- Pălăria neagră

- Ce simțim?-Pălăria roșie

- Ce alternative am?- Pălăria verde

-Ce alegem în legătură cu o idee?- Pălăria albastră

Avantajele metodei pălăriilor gînditoare

8

- Stimulează creativitatea participanților

- Dezvoltă capacitățile de respect

- Încurajează și exersează capacitatea de comunicare

- Este o tehnică aplicabilă unei largi categorii de vîrstă

- Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii

Concluzii

Nu trebuie să îmbraci ,un stil de gîndire și să îl aperi pînă în pînzele albe, ci să îl dezbraci pe cel pe care îl folosești de obicei și să progresezi comunicînd cu alții

Profesorul este acela care are puterea decizională și capacitatea de a alege ceea ce știe că se poate desfășura în propriul colectiv de elevi.

Bibliografie

1. Carmen Maria Popa, 2009, O școală orientată spre elev. Elevul partener activ în procesul propriei învățări Sibiu, Editura Universității Lucian Blaga

2. Daniela Crețu, Adriana Nicu, Daniel Mara, 2005, Sibiu , Pedagogie Formarea inițială a profesorilor, Sibiu,

EXPERIENŢA OFERITĂ DE SISTEMUL GERMAN PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL TEHNIC ÎN CADRUL UNUI PROIECT TRANSNAŢIONAL

Dache Liliana, Colegiul Tehnic ,,I.D.Lăzărescu” Cugir

Pregătirea pedagogică şi psihologică este indispensabilă tuturor educatorilor, ea putând fi comparată cu tehnologia oricărei meserii fără de care meseriaşul ignorant ar bâjbâi, ar pierde mult timp ca să descopere lucruri deja ştiute.

Se impune astfel o instruire programată atât a elevilor ca şi viitori specialişti, cât şi a profesorilor, instruire care are menirea de perfecţionare, de a ţine pasul cu noutăţile din domeniu. Marele avantaj al instruirii programate constă în următorul lucru: cursantul experimentează în mod constant succesul, ceea ce devine un motivator pentru învăţare. O astfel de instruire a fost oferită de proiectul ,, Parteneriat transnaţional pentru dezvoltarea învăţământului preuniversitar tehnic prin aplicarea sistemului german de proiecte pentru lucrări practice în atelierele şcolare din România” ,axa prioritară 1: Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării , a cărui beneficiar a fost Universitatea Tehnică din Cluj Napoca , având ca şi parteneri: Institutul tehnic Dr.-Ing. Paul Christiani GmbH & Co. KG, Germania şi SC Tera Impex SRL, Sibiu

Obiectivul general general al proiectului a fost dezvoltarea competențelor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, din domenile mecanică și ingineria electrică şi electronică.

Proiectul a avut o abordare transnațională datorită experților internaționali participanți la proiect și a partenerului străin. În cadrul vizitei de lucru din Germania, s-au prezentat aspecte clare privind noutățile în domeniile mecanică, electrică-electrotehnică (în mod practic), putându-se beneficia și de clarificări din punct de vedere teoretic.

Obiectivele specifice proiectului au fost:

- Transferul de bune practici printr-o abordare transnațională.

9

- Formarea de formatori în domeniul tehnic, după o metodologie europeană.

- Formarea și dezvoltarea competenţelor profesorilor de liceu din domenile mecanică și inginerie electrică și electronică, prin participarea la cursuri de instruire în domeniu, modulare, acreditate, susținute de formatori formați anterior, în cadrul prezentului proiect.

- Transferul de bune practici printr-o abordare transnațională.

Temele abordate în cadrul proiectului sprijină practicanţii să înveţe, să ia decizii şi să acţioneze, să se autoevalueze independent şi în mod continuu. Pentru acest lucru, practicantul se va inspira din procedurile de lucru ale specialiştilor calificaţi.

Această metodă, orientată spre acţiune, se numeşte modelul acţiunii complete. Prin termenul orientare spre acţiune, se înţelege un principiu de formare conform căruia se va învăţa cât mai cuprinzător şi independent, pentru a stăpâni într-un mod competent şi integral sarcinile complexe ale activităţii profesionale.

Metoda procedurală este desfăşurată în 6 pași: informare, planificare, elaborarea deciziei, execuţie, control, evaluare.

În sistemul de învăţământ german, formatorii poartă o foarte mare răspundere privind pregătirea profesională a angajaţilor. În cadrul pregătirii profesionale în sistem dual, aceştia au sarcina de a efectua partea practică a pregătirii. Prin cooperare cu instituţia de învăţământ, în cadrul învăţământului bazat pe competenţe, formează practicanţilor în scopul realizării calificărilor extinse, o competenţă practică necesară. Aceasta presupune că practicantul are pregătirea şi competenţa necesare unui comportament responsabil şi social în diferitele situaţii profesionale, sociale şi private. Astfel, formatorii contribuie în mod decisiv la trecerea cât mai uşoară de la şcoală la lumea profesională.

UTILIZAREA SOFTURILOR EDUCAŢIONALE ÎN ŞCOALA PRIMARĂ

Prof. Borzei Mariana Rodica C.T.E. “Dragomir Hurmzescu” Deva

Şcolala Gimnazială “Andrei Mureşanu” Deva - Structură

Pornind de la ideea lui Seneca, „nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm,” aş putea afirma că, şcoala se legitimează nu prin ceea ce face între pereţii ei, ci prin rezultatele ei în viaţă. În acest sens, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra factorilor care influenţează motivaţia elevului către învăţare şi necesitatea de a-l situa în centrul activităţii de învăţare şi de formare a acestuia. Pentru ca învăţarea să fie eficientă elevul trebuie să preia controlul asupra propriei învăţări şi să o administreze. El este cel care îşi va spune ce, cum, unde şi când să gândească. (Gibbs ,1992) O persoană care învaţă eficient:

Are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă.

Are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze.

Foloseşte resursele disponibile în mod eficace.

Ştie care îi sunt punctele forte şi punctele slabe.

Înţelege procesul de învăţare.

Îşi controlează sentimentele în manieră adecvată.

Îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare.

Îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare. ( după Harpe, Kulski şi Radloff ,1999).

10

Această paradigmă nouă, caracterizată prin accentul pus pe învăţare, pe construirea cunoaşterii de către elev, pe dezvoltarea de competenţe noi, poate fi facilitată prin utilizarea adecvată a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în procesul de predare – învăţare – evaluare. Introducerea calculatorului în şcoală nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate de creştere a calităţii, a eficienţei învăţării şi predării. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă strategie de lucru, un nou mod de concepere a instruirii şi învăţării, care îmbogăţeşte sistemul activităţilor didactice şi prezintă importante valenţe formative şi informative. Calculatorul simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă elevilor modelări, justificări şi ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservate sau greu observabile din diferite motive, aşezarea corpurilor în spaţiu, măsurători, ilustrarea problemelor.

Ce este de fapt un soft educaţional? La origine, sintagma „soft educaţional” denumea softul care prin proiectare, prin parcurgerea softului şi interacţiunea cu elevul producea învăţarea. Astăzi există mai multe softuri folosite în procesul educaţional: softuri pentru facilitarea unor procese (editoarele de texte, aplicaţiile grafice etc.), softuri de prezentare a informaţiei specifice a unui domeniu ( de ex. softuri tematice: Ordinea operaţiilor, Corpurile geometrice, Înmulţirea numerelor naturale, Sistemul solar, Clasificarea regnului animal etc. ). Softurile educaţionale se pot folosi în cadrul tuturor tipurilor de

Ţinând seama de caracteristicile generale ale softurilor educaţionale:

• Interactivitate - elevul interacţionează în mod activ cu programul primind feedback în timp real pentru acţiunile sale;

• Diversitate - mijloacele de prezentare a informaţiei sunt foarte variate, elevul putând să aleagă răspunsul corect din mai multe variante posibile, să repete experimente, să mute diverse obiecte pe ecran sau să urmărească animaţii şi prezentări multimedia;

• Accesibilitate - toate informaţiile pot fi studiate şi ulterior pentru aprofundarea cunoştinţelor;

aplicarea la clasă a metodelor interactive, cât şi introducerea în lecţie a softurilor educaţionale aduce o serie de beneficii pentru elevi:

• Optimizarea instruirii - elevul primeşte informaţia prin intermediul mai multor canale (video, audio, text) ceea ce reprezintă un avantaj în asimilarea mai uşoară a informaţiilor;

• Înţelegerea proceselor complexe imposibil de descris cu creta şi tabla - prin vizualizarea diferitelor informaţii, elevii pot înţelege mecanismul de funcţionare al diferitelor procese;

• Atractive şi uşor de utilizat - datorită unei interfeţe prietenoase şi uşor de utilizat;

dar şi pentru profesori:

• Calitatea şi eficienţa cursurilor creşte - noile soluţii pedagogice bazate pe cele mai moderne tehnologii permit profesorului să creeze materiale educaţionale interactive;

• Participare activă a elevului - datorita metodelor de predare moderne;

• Feedback rapid - prin intermediul testelor interactive se poate observa gradul de asimilare a cunoştinţelor;

• Posibilitatea de a demonstra fenomene greu de experimentat cu ajutorul materialelor didactice tradiţionale;

• Flexibilitate - posibilitatea de a crea propriile planuri de lecţii sau de a reutiliza planuri de lecţii predefinite care să se potrivească stilului de predare al fiecărui profesor.

Softul educaţional este o metodă progresivă şi motivantă ce contribuie la eficientizarea

11

Nu trebuie uitat faptul că perfecţionarea actului învăţării implică şi perfecţionarea celui care conduce procesul educaţiei. Principiul pedagogic ce trebuie să stea în faţa dascălului este: „Nu trebuie să educăm copiii pentru ceea ce suntem noi azi, ci pentru ceea ce vor fi ei mâine.” ( Gh. Mihoc)

Bibliografie:

• Adăscăliţei A., Instruirea asistată de calculator, Editura Polirom, Iaşi, 2007;

• Colectiv de autori coordonat de Oprea Delia, Profesorul - creator de soft educaţional, Suport de curs, 2010;

• Metodologia implementării competenţelor cheie în curriculumul şcolar aplicat, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2010;

• Ph. Perrenoud, Construire des compétences des l’école, Paris, 1998;

• Burlacu Catalina, Educaţia şi folosirea tehnologiilor informatice în comunicare,

NOU ŞI MODERN ÎNTR-O EDUCAŢIE ÎN CONTEXT EUROPEAN

Prof. Înv. Preprimar:Crăciun Maria G.P.N.Nr.10, Bistriţa

Calitatea serviciilor educaţionale în context european este un obiectiv social dorit, însă asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă, a normelor şi indicatorilor de performanţă care în sistemul naţional de învăţământ are în vedere următoarele aspecte:

a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ;

b) Calitatea serviciilor furnizorilor, reprezentanţi de unităţi şi instituţii de

învăţământ;

c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor, demonstrată de rezultatele învăţării, pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului, a metodelor de predare şi învăţare, a evaluării, examinării şi certificării.

Este nevoie de voinţă, curaj, ambiţie din partea educatorului de a înlătura conservatorismul, plafonarea şi rutina şi a îmbina armonios metodele clasice cu cele noi, îndrăzneţe în crearea unui învăţământ centrat pe copil.

Utilizarea metodelor interactive de grup reprezintă un început, o schimbare, o noutate.Calea de învăţare pe care o parcurge copilul este determinată de metoda folosită.Această”cale” devine cel mai spectaculos exerciţiu de interacţiune dintre minţile copiilor care ne bucură când observăm progresele de la o perioadă la alta. Observăm zilnic în joaca copiilor o lume a lor care aduce comportamente, teme, idei, probleme absolut noi. Nu ne mai întrebăm de unde le ştiu. Acum ştim cu toţii că” oricine poate învăţa de oriunde”.

În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme, ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copii, corectează greşelile acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere.

Învăţarea prin cooperare - este o metodă care implică procedee de colaborare şi activitate comună în rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, în grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă, pentru a crea idei noi. Realizându-se printr-o bogată paletă de activităţi, învăţarea prin cooperare oferă copiilor o învăţare activă, un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces.

12

Învăţarea bazată pe proiecte este un alt mod de instruire centrat pe elev. Proiectele le oferă elevilor oportunităţi de dezvoltare a unor capacităţi de gândire complexe, cum ar fi rezolvarea de probleme şi luarea de decizii. Elevii îşi îmbunătăţesc abilităţile de colaborare şi îşi dezvoltă competenţele de organizare, management al timpului şi autonomie. Există beneficii pentru toţi elevii: elevii care nu erau interesaţi să participle la ore incep să participle la ore şi să se implice. Cei care au rezultate mai slabe ajung să aibă rezultate bune sau chiar foarte bune.

Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, căi eficiente de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda, de a reuni într-un tot familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

MODALITĂŢI DE INTEGRARE A JOCURILOR DIDACTICE

ÎN LECŢIILE DE BIOLOGIE

Prof. Stan Gabriela – Cristina, Grup Şcolar Bârseşti, Târgu-Jiu, Gorj

Integrarea jocurilor didactice în structura lecţiilor de biologie este benefică pentru elevii de orice vârstă întrucât le oferă motivaţia pentru activitatea de învăţare, îi activează, le dezvoltă gândirea logică şi creativă, spiritul de iniţiativă, de observare şi de cooperare. Din multele jocuri didactice ce pot fi integrate în lecţiile de biologie mă voi opri doar la cele care vor urma, încercând atât o descrie cât şi o exemplificarea a aplicării lui la clasă.

1. Turnirul enunţurilor – este un joc care permite învăţarea şi fixarea eficientă a cunoştinţelor de către elevi. Aplicarea lui presupune parcurgerea a patru etape: comunicarea sarcinii de lucru, colectarea şi trierea enunţurilor, alegerea juriului şi a concurenţilor, desfăşurarea turnirului. Spre exemplu la clasa a IX-a, pentru fixarea cunoştinţelor privind structura celulei li se acordă elevilor 10 minute pentru formularea a cel puţin trei perechi de enunţuri despre celulă de forma: Plastide incolore – leucoplaste; Organit celular cu rol în fotosinteză – cloroplast.

După scurgerea timpului alocat se alege un prezentator, se constituie un juriul format din maxim trei elevi şi un grup de colectori format din alţi 3-4 elevi. Colectorii au la dispoziţie 5 minute pentru a colecta şi selecta cele mai bune enunţuri şi a le înmâna prezentatorului.

În momentul în care enunţurile au fost înmânate prezentatorului începe desfăşurarea turnirului. Pentru aceasta fiecare echipa concurentă se prezintă pe rând în faţa juriului, iar prezentatorul citeşte un enunţ adresat primului concurent, apoi unul destinat celui de al doilea concurent şi aşa mai departe până când fiecare concurent din echipă primeşte trei enunţuri şi formulează trei răspunsuri. La sfârşitul turnirului membrii juriului comunică punctajul acumulat de fiecare echipă concurentă şi declară echipa câştigătoare.

2. Turnirul întrebărilor – este un joc care îi determină pe elevi să formuleze diferite tipuri de întrebări pornind de la un text ştiinţific, să coopereze, dar şi să concureze. Spre exemplu, la clasa a IX-a pentru însuşirea cunoştinţelor legate de „Angiosperme”, se împarte lecţia în două jumătăţi: Dicotiledonate şi Monocotiledonate şi se pregătesc materialele necesare pentru documentare.

Se împarte apoi clasa în grupe a câte şase elevi, numerotate de la 1 la 4 şi se stabilesc grupele ce vor concura între ele (de exemplu grupa nr. 1 cu grupa nr. 3 şi grupa nr. 2 cu grupa nr. 4). Li se repartizează grupelor 1 şi 3 materialele necesare pregătirii temei „ Dicotiledonate”, iar grupelor 2 şi 4 materialele necesare pregătirii temei „Monocotiledonate”.

Se specifică grupelor faptul că au la dispoziţie 10 minute pentru a citi materialele documentare şi pentru a formula şi nota pe o foaie întrebări şi răspunsuri în legătură cu tema dată. Se menţionează faptul că întrebările formulate de ei vor fi adresate grupei

13

concurente, precum şi faptul că o întrebare utilizată de o grupă nu mai poate fi utilizată de cealaltă grupă.

După expirarea celor 10 minute echipele concurente se aşează faţă în faţă şi prezintă pe rând câte o întrebare pentru echipa adversă. Juriul constituit de elevii rămaşi sau de către profesor ascultă, evaluează şi notează cu câte un punct fiecare răspuns corect. În acelaşi timp echipa care formulează întrebările primeşte câte un punct pentru fiecare întrebare corect formulată. După terminarea turnirului, în funcţie de punctele obţinute, se stabileşte echipa câştigătoare.

3. Jocul de rol - este o metodă activă care permite verificarea şi consolidarea cunoştinţelor elevilor, dar şi o metodă care le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe şi le antrenează capacităţile creatoare. Un exemplu de utilizare a metodei jocului de rol la disciplina biologie este acela al simulării de către elevi a unei vizite la o grădină zoologică, muzeu, grădină botanică sau delfinariu, ocazie cu care elevii vor juca rolurile vizitatorilor, ghidului şi profesorului. Astfel, pentru consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor despre Tetrapode (clasa a IX-a), li se comunică din timp elevilor faptul că vor simula o vizită la o grădină zoologică, ocazie cu care fiecare dintre ei va juca atât rolul ghidului cât şi pe cel al vizitatorului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Lazăr V., Căprărin D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Craiova, Editura Arves, 2008

2. Dulamă M. E., Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2002

,,METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE DE GRUP”

Profesor Mladin Sofia Florica (Şcoala Generală Nr. 8 Arad)

În lucrarea intitulată „Metode şi tehnici interactive de grup” am încercat să argumentez faptul că cercetările asupra problematicii metodelor interactive au scos în evidenţă productivitatea şi eficienţa sporită a elevilor care lucrează în echipe, pe grupe. Metodele şi tehnicile amintite determină şi stimulează munca colaborativă desfăşurată de cei implicaţi în activitate în rezolvarea unor sarcini de instruire. Elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a realiza veritabile inovaţii. Lucrând împreună elevii, îşi valorifică atât propria învăţare cât şi pe cea a celorlalţi colegi. Astfel, în cadrul unui grup se stabileşte o relaţie de interdependenţă, ei depind într-un mod pozitiv şi productiv unii de alţii. Această interdenendeţă pozitivă îi conduce la devotement şi ataşament faţă de grup, devotament de tipul toţi pentru unul şi unul pentru toţi.

Strategia învăţării interactive oferă elevilor ocazia de a-şi concretiza nevoia de a lucra împreună, într-un climat colegial de întrajutorare şi de sprijin reciproc. Grupul dă posibilitatea testării ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltării inteligenţei interpersonale. Lucrul în grup acoperă neajunsurile învăţării individualizate, acordând o importanţă considerabilă dimensiunii sociale, prin desfăşurarea proceselor interpersonale. Cooperarea asigură o relaţie deschisă între parteneri, dezvoltă atitudini şi comportamente bazate pe încredere, favorizând formarea atitudinii pozitive faţă de învăţare şi faţă de şcoală.

Am exemplificat două metode didactice interactive ce pot fi folosite cu succes în cadrul orei de matematică: ,,mozaicul” şi ,,turul galeriilor”. Acestea îi ajută pe elevi să-şi exprime opiniile proprii, urmărind exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile celorlalţi prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute.

14

Metodele amintite stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; dezvoltând capacităţile sociale de intercomunicare şi toleranţă reciprocă ale participanţilor, de respect pentru opinia celuilalt participant la activitate.

În concluzie, munca în echipă favorizează formarea trăsăturilor morale pozitive în comportamentul elevilor: prietenia, solidaritatea, perseverenţa şi responsabilitatea.

VALENŢE FORMATIV EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE DE GRUP

Profesor Varga Violeta (CSEI Arad)

În lucrarea intitulată „Valenţe formativ educative ale metodelor interactive de grup” am încercat să argumnetez faptul că bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Pedagogii au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate

Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi înarmarea acestora cu capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi active.

Strategia învăţării interactive solicită mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii, se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţi; ei trebuie să relaţioneze unii cu alţii, astfel încât responsabilitatea individuală să devină presupoziţia majoră a succesului. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă si cu rezultate evidente.

Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

Elevii trebuie învăţaţi să gândească critic,creativ,constructiv,eficient. A gândi critic înseamnă a emite judecăţi proprii,a accepta părerile altora,a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se crează o situaţie de învăţare.

De asemenea, am exemplificat două metode interactive de predare ce pot fi folosite cu succes în procesul de învăţământ.

În concluzie, bazându-mă pe practica susţinută de teorie, sunt de părere că utilizarea metodelor interactive de preadare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea procesului instructiv educativ având un caracter activ participativ şi o reală valoare activ formativă asupra personalităţii elevului.

15

VALENŢE FORMATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Iviniş Mariana-Colegiul Tehnic” I.D.Lăzărescu” Cugir

„Ce pot face copiii astăzi împreună, mâine vor putea face singuri”(L. S. Vîgotsky)

Lucrarea conţine definirea strategie didactică precum şi explicarea elementelor componente ale unei strategii didactice interactive.

Strategia didactică poate fi definită ca „ansamblul complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării”.

Deci strategiile didactice interactive au în vedere sprijinirea dezvoltării elevului pe baza interacţiunilor sociale ce conduc la formarea profilului intelectual şi psihologic şi integrarea acestuia în societate , profesorul are un rol decisiv în crearea ocaziilor de interacţionare dintre elevi , propun o serie de competenţe necesare susţinerii învăţării prin cooperare , cum ar fi: competenţe organizatorice , empatice , alături de cele ştiinţifice , metodice , manageriale şi psihosociale.

Interactivitatea are la bază relaţiile reciproce şi se referă la procesul de învăţare activă , în cadrul căruia, cel care învaţă acţionează asupra informaţiei pentru a o transfera într-una nouă, personală. Interactivitatea presupune atât competiţia, cât şi cooperarea, care nu sunt antitetice, ambele implicând un anumit grad de interacţiune.

În vederea atingerii unui scop în cadrul activităţilor de predare-învăţare profesorul are menirea de a alege calea cea mai eficientă pentru informarea şi formarea educaţilor. Metodele de eficientizare a lecţiilor, sub îndrumarea cadrului didactic sau în mod independent, înlesnesc însuşirea cunoştinţelor elevilor, formarea de priceperi, deprinderi, aptitudini şi atitudini. Prin intermediul acestora metode profesorul stăpâneşte acţiunea instructivă, stimulează interesul de a cunoaşte, dezvoltă procesele psihice şi motorii concomitent cu modelarea atitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor, calităţilor morale.

Prin aplicarea în clasă a metodelor interactive de grup, elevii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de şcolar şi adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice.

Contribuind la predarea şi învăţarea cunoştinţelor, la fixarea, consolidarea şi evaluarea acestora, metodele interactive de grup se prezintă ca jocuri de cooperare şi învăţare.Ele determină elevul să urmărească atent, cu interes sporit şi curiozitate lecţia, să-şi folosească imaginaţia, memoria, puterea de anticipare. Un alt aspect pozitiv al folosirii acestor metode în lucrul efectiv la clasa este încurajarea colaborării şi stimularea spiritului de echipă, dar şi dezvoltarea spiritului competiţional. Prin cooperare activitatea devine mai antrenantă, mai dinamică, mai eficientă, copiii mobilizându-se şi devenind dornici să ajungă la un rezultat.

În concluzie, ideea necesităţii realizării, în şcoală, a unei învăţări active care să-l situeze pe elev în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual, un principiu fundamental. Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, aşadar pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.

16

EFICIENŢA METODELOR INTERACTIVE

Prof. înv. preşcolar Petria Ecaterina G.P.N. nr.2 Curtea de Argeş

Metodele interactive reprezintă modul de organizare a activităţii didactice pe grupuri mici, astfel încât lucrând împreună copiii îşi maximizează atât propria învăţare, cât şi pe a celorlalţi copii, este calea folosită de către educatoare pentru a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.

Metoda ,,Turul galeriilor “

Copiii se împart pe grupe, îşi aleg tema şi materialele necesare pentru a realiza câte o lucrare colectivă, ca de exemplu: “ Peisaj de iarnă (primăvară, vară, toamnă )”.

După terminarea lucrării fiecare echipă îşi afişeză peisajul realizat într-un loc deja stabilit.

Grupurile de copii trec pe la toate lucrările şi vor completa, vor aduce îmbunătăţiri şi vor face observaţii la ceea ce au lucrat colegii lor.

La sfarşit se face o analiză a lucrărilor realizate.

Metoda “Schimbă perechea”

Este o metodă de lucru în perechi. Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanţi. Se formează două cercuri concentrice, copiii fiind faţă în faţă pe perechi.

Educatoarea dă o sarcină de lucru. Fiecare pereche discută şi apoi comunică ideile. Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche.

Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al grupei. Fiecare se implică în activitate şi îşi aduce contribuţia la rezolvarea sarcinii.

Metoda cubului

Etapele metodei:

1. Pe cele şase feţe ale cubului se menţionează sarcinile:

- descrie;compară; analizează;asociază;aplică;argumentează.

2. Împărţirea clasei în şase grupuri, care examinează tema conform cerinţei înscrise pe faţa cubului alocată fiecărui grup:

3. Fiecare grup prezintă oral în faţa celorlalte grupuri concluziile la care a ajuns (materialul elaborat).

4. Se centralizeză concluziile

Se poate combina cu metoda comunicării rotative (se schimbă sarcinile).

Esenţial este ca noi, educatorii, să avem o atitudine pozitivă faţă de diferitele dimensiuni ale schimbării, să fim abilitaţi să folosim diferite instrumente metodologice care să ne permită efectuarea „pasului înainte” pe care societatea ni-l cere.

Bibliografie:

1.Crenguţa, Lăcrămioara, Oprea- Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universitatea, Bucureşti, 2003;

2. Revista Învăţământul preşcolar, Bucureşti, nr.1, 2007

17

METODE INTERACTIVE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. înv. preşc. Boroghină Filica G.P.N. nr.2 Curtea de Argeş

Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, sunt calea eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

În grădiniţă un accent deosebit se pune pe folosirea învăţării active şi pe cooperare, acestea concurând la obţinerea unor performanţe notabile. Atunci când se folosesc metodele de învăţare activă toţi copiii asimilează la un nivel mai profund, reţin ideile mai mult timp, sunt motivaţi şi pot corela ceva ce au învăţat. cu viaţa reală şi în rezolvarea de probleme.

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt împărţite din punct de vedere istoric în :

- metode tradiţionale/ clasice : expunerea conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;

- metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare, mozaicul, brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare, proiectul/tema de cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica ,,Turul galeriei’’, interviul.

Însă nu tot ceea ce este ,,vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea ce este ,,nou” este şi modern.

În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme, ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii, corectează greşelile acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere.

Învăţarea prin cooperare - este o metodă care implică procedee de colaborare şi activitate comună în rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, în grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă, pentru a crea idei noi.

Ei au posibilitatea de a explora şi cunoaşte domenii noi, de a acumula cunoştinţe în mod independent, dezvoltându-şi competenţele precum: creativitatea, spiritul de iniţiativă, capacitatea de a comunica şi a lucra în echipă.

Brainstorming-ul – având semnificaţia de furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, stare intensă de creativitate, asalt de idei, este una din cele mai răspândite metode de stimulare a creativităţii. Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, se dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii, este stimulată participarea tuturor copiilor la activitatea de producere a ideilor, chiar şi a celor mai timizi, este stimulată căutarea soluţiei optime prin alegerea din mai multe variante posibile.

Explozia stelară – este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstorming-ului. Începe din centru conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări asemenea exploziei stelare;

Colţurile – are drept scop generarea unei dezbateri în contradictoriu în cadrul problemelor controversate, situaţii în care participanţii la discuţie pot avea puncte de vedere diferite.

Ciorchinele – ca şi brainstorming-ul, stimulează realizarea unor asociaţii noi şi permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă;

18

Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu metodele aşa-numite tradiţionale deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt complementare.

Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară, însă liniile de forţă pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:

- centrarea pe ,,copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi , în acelaşi timp, partenerul nostru în propria formare;

- folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.

BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001

2. Niculescu, Rodica, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999;

3. Revista ,,Învăţământul preşcolar” nr. 2-3/2007

CHIMIA IN CLASELE VII-VIII

Profesor:Nuți Damian-Școala Nr.128,București

La chimie,ca și la alte discipline de studiu,profesorii decurg la o combinație de metode și procedee didactice pentru eficiența actului didactic,cu consum minim de timp și resurse materiale și psihice.

Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de aproduce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare

Invăţământul modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică.Aplicarea acestor metode care generează învăţarea activă şi prin care elevii sunt iniţiaţi în gândirea critică nu este simplă ci necesită timp, rabdare, exerciţiu si este de preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele, însă cu măsură. Acestea trebuie să fie selectate şi utilizate în mod riguros, creativ, în funcţie de obiectivele propuse, de specifcul grupului educaţional şi nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului didactic. Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de aproduce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învaţă să respecte părerile colegilor.

Brainstorming-ul, în traducere liberă ,, furtună în creier”, este o metodă de lucru interactivă care se bazează pe asaltul de idei pe care îl provoacă o anumită temă, sarcină. Este o metodă ce stimulează creativitatea prin anunţarea spontană a mai multor idei în legătură cu tema dată, îl solicită pe elev să găsească soluţii. Exemple de interogări care să declanşeze brainstorming-ul.

Metoda cadranelor, metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru ,,cadrane” şi în care elevii vor nota informaţiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare grupa va primi câte o fişă. Se pot propune diferite cerinţe în cadrul metodei cadranelor pentru a realiza obiectivele propuse în lecţia respectivă.

19

Cubul- tehnica folosită în condiţiile în care se urmăreşte să se afle cât mai multe informaţii în legătură cu un subiect. Pe cele şase feţe ale cubului, colorate diferit, se notează câte un verb:

Albastru- Descrie: Descrie cum arată elementul X.

Mov- Compară: Compară elementul X cu elementul Y.

Roşu- Asociază: Asociază proprietatile elementului X cu proprietatile unui element cunoscut de tine.

Verde- Analizează: Spune ce crezi despre reactivitatea chimica a elementului X.

Galben- Argumentează: Argumentează comportatrea chimica a elementului X

Portocaliu- Aplică: Da trei proprietati chimice pentru elemental X.

Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în grup.

Pot fi utilizate, cu rezultate bune, şi alte metode şi tehnici activ- participative, precum: Ciorchinele

,Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat,Metoda pălăriilor gânditoare ,Metoda SINELG,Turul galeriei,Benzile desenate ,Bulgarele de zapada,Lotusul.

Bibliografie:

-Ioan Jinga, Elena Istrate, ,,Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti,2001

-Ioan Cerghit, ,,Metode de învăţământ”, E.D.P., Bucureşti,1997

-Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996

ÎNVĂȚAREA INTERACTIVĂ

Prof. Doicescu Cristina-Școala Nr. 128,București

Metodele de învăţare pot fi instrumente importante pe care învăţătorul le poate utiliza pentru a face lecţiile mai atractive, să sprijine elevii în vederea înţelegerii conţinuturilor pentru a fi capabili să le aplice în viaţa reală. Opţiunea pentru o metodă sau alta este strâns legată de personalitatea învăţătorului, de gradul de pregătire al acestuia, de stilurile de învăţare ale grupului cu care acesta lucrează.

Îmbinarea activităţii frontale cu cea individuală şi pe grupe, realizarea diferenţierii şi individualizării activităţii de instruire constituie direcţii importante ale modernizării strategiilor didactice.

Munca în grup are ca principală caracteristică cooperarea şi activitatea comună a elevilor în rezolvarea unor sarcini de instruire. Această activitate valorifică cunoştinţele , asigurând condiţiile necesare pentru ca efortul comun al elevilor să fie cât mai bine organizat şi susţinut, fără a desconsidera individualitatea elevului. Munca în grup poate fi valorificată ca o modalitate de îmbinare a învăţării individuale cu cea de grup şi ca o măsură de atenuare a unei individualizări exagerate.

Din multitudinea metodelor şi tehnicilor de grup voi face o clasificare a acestora după funcţia didactică principală. Astfel sunt:

Metode de predare-învăţare de grup: metoda predării/învăţării reciproce, metoda mozaicului, metoda cubului, metoda schimbării perechii, metoda piramidei, metoda „Ştiu / vreau să ştiu / am învăţat” ;

20

Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare: harta conceptuală, matricele, lanţurile cognitive, pânza de păianjen, tehnica florii de nufăr;

Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii: brainstorming, metoda pălăriilor gânditoare, turul galeriilor, masa rotundă, interviul de grup, studiul de caz, tehnica focus-grup;

Metode de cercetare în grup: tema sau proiectul de cercetare în grup, experimentul pe echipe, portofoliul de grup.

Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de substanţă, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală.

În vederea dezvoltării gândirii critice la elevi, trebuie să utilizăm cu precădere unele strategii activ-participative, creative. Acestea nu trebuie rupte de cele tradiţionale, ele marcând un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Tineretului, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Revista Învăţământul preşcolar, Nr. 4/2007;

2. ***, Laborator metodic- supliment metodic al revistei ,,Învăţământul primar”,

Ebitura Miniped, Bucureşti, 2005;

3. Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Tineretului, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,

Revista Învăţământul preşcolar, Nr. 1-2/2008;

MANAGEMENTUL INTERACTIV AL CLASEI

Prof. Opran Felicia Colegiul Tehnic De Industrie Alimentara„ Dumitru Motoc”/Școala Nr.115,București

Analiza şcolii în perspectivă socio-organizaţională ar putea fi considerată, la o primă vedere, un demers mai puţin obişnuit, având în vedere specificul instituţiei şcolare, dimensiunea ei umană fundamentală. Dar nu există activitate umană, individuală şi mai ales desfăşurată în timp, care să nu presupună actul conducerii, al managementului.

Dezvoltarea economică şi socială nu se poate realiza independent de actul managerului, având în vedere că învăţământul este unul din instrumentele prin care societatea stimulează, dirijează şi controlează procesele dezvoltării.

Pentru educator, cunoaşterea şi stăpânirea artei manageriale este esenţială,deoarece cunoaşterea managementului ca pe un proces complex nu înseamnă ,,dirijism”, iar managerii nu asigură imediat succesul unei acţiuni.

Managerul şcolar este un cadru didactic care pune în funcţiune programul managerial, conduce personalul didactic, preşcolarii şi şcolarii cooptaţi în sistemul de învăţământ, precum şi personalul administrativ, în scopul creşterii eficienţei procesului instructiv-educativ.

Principiile care stau la baza managementului interactiv includ respectul reciproc între educatori şi educabili, rezolvarea problemelor în scopul dezvoltării personale şi organizaţionale Avantajele acestuia constituie repere esenţiale în desfăşurarea procesului instructiv-educativ în scopul creşterii eficienţei şi eficacităţii demersului didactic.

21

Dintre calităţile, cunoştinţele şi aptitudinile pe care trebuie să le deţină un manager, amintim : inteligenţa, memoria, spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, sănătatea, caracterul, etc.

Analizând managementul activităţilor didactice în plan curricular, se pot deosebi cinci strategii bine delimitate : explicativ – reproductivă, explicativ – intuitivă, algoritmico – euristică, euristico – algoritmică şi a metodelor participative

Deciziile cadrelor didactice în alegerea strategiei optime rezultă din compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive, afective şi psihomotrice, cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici. În asemenea situaţii, mălşiestria profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă, permanentă între profesor şi elev.

Bibliografie:

E. Joiţa ,,Management şcolar “ Ed. Gh. C. Alexandru, Craiova 1995

Froyen,L.A.&Iverson,A.M. ,,Schoolwide and classroom management “ 1999

ROLUL EDUCAŢIEI ÎN COMUNICAREA INTERCULTURALĂ

Prof. Iulia Boanţă,Şcoala Nr. 128, Bucureşti

A vorbi despre comunicarea interculturală în ziua de astăzi, când oamenii pot fi în contact cu semenii lor din celălalt capăt al lumii printr-un singur click de internet, cu ajutorul telefoniei mobile sau al mass-mediei, ştirile circulând mult mai rapid decât prin mijloacele tradiţionale, înseamnă a dori să îi cunoaştem mai bine pe semenii noştri, să-i înţelegem şi să-i acceptăm, şi comunicarea dintre noi să fie mai eficace. Contactele din ce în ce mai numeroase cu oamenii din alte ţări ne fac să reflectăm în primul rând asupra noastră, asupra eficienţei modului nostru de a comunica.

Globalizarea a făcut din comunicarea interculturală un fapt inevitabil. Lumea de azi este supusă unor schimbări rapide, interacţiunea dintre oameni capătă noi dimensiuni. Conflictele sunt inerente orizontului cultural. Acestea trebuie inteligent asumate şi gestionate. Două ar fi căile de atenuare a conflictelor valorice. Valorile spaţiului informal (social) să fie corelative spaţiului educaţional (ceea ce este foarte greu, pentru că una învaţă omul în şcoală şi alta află din viaţa reală). Convergenţa nu este posibilă întrucât societatea este structurată uneori şi pe false valori. Rămâne a doua variantă, ca şcoala să prefaţeze, într-un fel, valorile dezirabile pentru societate, inclusiv prin experimentarea unor valori diverse.

Formele de realizare a educaţiei interculturale pot rămâne cele generale, în care se face orice tip de educaţie: lecţiile obişnuite, activităţile nonformale din şcoală sau influenţele informale exercitate în afara perimetrului şcolar.

Elevii nu trebuie sã fie formaţi numai pentru valori statice, unice, ci şi pentru valori mutabile, polimorfe, deschise. Educaţia interculturală trebuie să favorizeze şi să dezvolte capacităţile de întreţinere a raporturilor mutuale între diferite categorii socio-culturale‚ minoritare sau majoritare‚ cu o configuraţie etnică‚ confesională‚ naţională distinctă. În lucrare am incercat să idendific rolul şi câteva dintre obiectivele pe care educaţia interculturală le are în acest context al globalizarii, dar şi formele de realizare a educaţiei interculturale.

Educaţia interculturală trebuie să pregătească indivizii în vederea perceperii, acceptării, respectării şi experimentării alterităţii. Educaţia interculturală vizează o mai bună inserţie a individului într-o lume spirituală polimorfă şi dinamică. Acest demers formativ vine în întâmpinarea atât a dezideratelor individualităţii, prin valorizarea unor trăsături

22

particulare, unice, ce merită a fi recunoscute sau amplificate, cât şi în profitul societăţii, asigurîndu-i un anumit grad de coerenţă, solidaritate şi funcţionalitate.

Bibliografie:

-Asante, Molefi Kete; Newmark, Eileen; Blake, Cecil (editori), Handbook of Intercultural Communication, London, SAGE Publications, 1979.

-Cucoş, Constantin, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Iaşi, Editura

METODELE INTERACTIVE ȘI IMPORTANȚA LOR

Prof.Șandru Mariana Școala Nr. 128,București

Măsurile de reformă a educaţiei s-au impus ca adaptare a învăţământului la schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, şi ca răspuns la evoluţia ştiinţelor educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special.

Literatura pedagogică oferă mai multe soluţii metodologice moderne: pluridisciplinaritatea sau abordarea tematică, interdisciplinaritatea sau abordarea integrată, transdiciplinaritatea sau abordarea cross-curriculară

Abordarea interdisciplinară şi evaluarea autentică sunt două soluţii metodologice recomandate prioritar de politica reformei educaţiei din ţara noastră.

Abordarea inter-şi transdisciplinară a conţinuturilor ştiinţifice din programele şcolare oferă elevilor imaginea aceluiaşi conţinut (fenomen) privit din perspectiva diferitelor discipline şi relaţionările acestora . Elevul este pus în situaţia să gândească să-şi pună intrebari să facă legături între aspectele studiate la fiecare disciplină în parte şi astfel nu va mai percepe fenomenul studiat izolat ci cumulând ceea ce ştie despre el din punctul de vedere al diferitelor discipline ,acestea completându-se şi influenţându-se reciproc .

Evaluarea autentică propune modalităţi de evaluare care să "provoace" analiza, integrarea şi valorificarea cunoştinţelor, creativitatea. În loc să rezolve itemi cu alegere multiplă, elevii sunt angajaţi în experimente ştiinţifice, conduc cercetări

Pentru avantajele pe care le aduc metodele interactive în învățământ, se impune ca toate cadrele didactice să fie familiarizate cu aceste modalități de acțiune, cu scopul de a-și organiza, pas cu pas, integrarea metodelor în actul didactic. Aplicarea acestora solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune din partea cadrului didactic, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în materialele teoretice de prezentare și în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.Contribuind la predarea și învățarea cunoștințelor, la fixarea, consolidarea și evaluarea acestora, metodele interactive de grup se prezintă ca jocuri distractive de cooperare și de învățare. Ele determină copilul să urmărească atent, cu interes sporit și curiozitate lecția, să își folosească imaginația, memoria, puterea de anticipare.

BIBLIOGRAFIE:

BERBAN S.,GONGEA E., Metode interactive de grup, Editura Arves, București, 2002

RUIU G., FULGA M., BERNAT, S.E. ,Tehnica învățării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj ,2003

23

ROLUL METODELOR INTERACTIVE ÎN ACTIVITATEA DIN GRĂDINIŢĂ

Inst. Linul Crina Sc.Gen.”Tiberiu Morariu”Salva

Obiectivul cultural al activităţii în grădiniţă trebuie să fie dezvoltarea şi stimularea copiilor prin modalităţi care să asigure bazele unei personalităţi independente şi creatoare ţinând seama de particularităţile individuale şi de ritmurile proprii fiecărui copil.

Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite de educatoare în grădiniţă în a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile copiilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii, transformându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.

Metodele interactive conferă activităţii „mister didactic”, se constituie ca „o aventură a cunoaşterii” în care copilul e participant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil. dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit de finalul lecţiei.

Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită, ajung să înţeleagă că nu trebuie să-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-şi toleranţa reciproc.

Metodele implică mult tact din partea educatoarelor deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de situaţie.

Educatoarea trebuie să fie entuziasmată după fiecare reuşită, progres înregistrat de grup sau de copil pentru pregătirea motivaţiei următoarelor sarcini.

Metodele trebuie să fie predate de educatoare ca un joc de reguli. Ele acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare a copiilor.

Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive învaţă copiii să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele.

Situaţiile de învăţare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta, nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul.

Didactica modernă aduce în faţa dascălilor o multitudine de metode interactive: metoda predării-învăţării reciproce, mozaicul, cascada, metoda piramidei, învăţarea dramatizată, pânza de păianjen, brainstorming-ul, metoda pălăriilor gânditoare, caruselul, metoda proiectului, experimentul, portofoliul, etc.

Învăţământul preşcolar are un anumit specific dacă ne gândim la vârsta celor ce-i urmează, ceea ce nu exclude utilizarea metodelor active-interactive. Prin felul în care educatoarea solicită întrebări, prin felul în care organizează activitatea de formare şi informare a copilului, prin accentul pe care-l pune pe dezvoltarea proceselor cognitive-aplicative, influenţează comportamentul activ şi creativ al copilului.

În aplicarea acestor metode pot să apară şi unele riscuri din necunoaşterea acestor metode, a modului lor de aplicare din necunoaşterea particularităţilor de vârstă şi mai ales individuale a copilului.

În cadrul fiecărei metode copiii primesc sarcini de învăţare. Acestea sunt foarte diferite de la o metodă/tehnică la alta încât explorează o mare varietate de capacităţi.

Sarcinile de lucru trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să fie transmis timpul alocat sarcinii de lucru;

24

- să fie descrisă gradual;

- să fie legată de viaţa reală;

- să ofere posibilitatea copiilor a de se autoevalua, corecta, de a comunica cu colegii;

- în formularea întrebărilor să se folosească taxonomia lui Bloom.

Aplicarea metodelor interactive ne ajută să descoperim bogăţia şi frumuseţea interacţiunilor şi dorinţa de a trăi într-o lume care să comunice, să identifice probleme, să le rezolve, să se bucure de fiecare reuşită împreună.

Bibliografie:

• Educaţia timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Adina Glava, Maria Pocol, Lolica-Lenuţa Tătaru, Editura Paralela 45, 2009;

• Metoda proiectelor la vârste timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2002;

NUMELE MEU…PRETENT ŞI TRECUT

Ed. Adriana Dumitraş Prof. Melania Mariş Grădiniţa Cu P. P. Nr. 9 Baia Mare

Alegerea numelui nu este o sarcinǎ uşoarǎ, iar la baza deciziei finale nu stau doar popularitatea, tradiţia familiei sau unitatea numelui ales, ci şi alte aspecte de care un pǎrinte modern îşi propune sǎ ţinǎ cont: “Dacǎ este bǎiat se va numi …Bogdan , nume vechi şi cunoscut, de origine slavǎ şi care înseamnǎ – dǎruit, dat de Dumnezeu.” Oare aceastǎ semnificaţie va influenţa personalitatea copilului în devenirea sa ca om?

Cǎutarea propriei identitǎţi ne duce în trecut, de unde rǎzbate pânǎ la noi renumele personalitǎţilor istorice, a marilor creatori din lumea literaturii, muzicii şi a artelor. Cunoscând viaţa, faptele sau operele acestor înaintaşi, se urmǎreşte trezirea curiozitǎţii pentru aflarea etimologiei numelui propriu, pentru faptele şi realizǎrile marilor personalitǎţi româneşti din domeniile anterior cunoscute, dar şi cultivarea gustului pentru lecturǎ, dobândirea deprinderii de a cǎuta informaţii şi de a le alege numai pe cele semnificative, precum şi manifestarea disponibilitǎţii de a colabora în realizarea unei acţiuni comune.

Activitǎţile propuse urmǎresc sǎ încurajeze copiii sǎ se angajeze în discuţii libere pe baza cunoştinţelor legate de numele lor, sǎ asculte expunerile cu conţinut ştiinţific, sǎ audieze cântece, sǎ decodifice mesajul operelor literare şi sǎ reproducǎ informaţii referitoare la viaţa înaintaşilor noştri.

Numele vizate în cadrul proiectului sunt: Bogdan, Mihai şi Ştefan. Fiecare din aceste nume este un pretext de a prezenta copiilor personalitǎţile româneşti din diverse domenii. Astfel, universul cunoaşterii fiecǎrui copil se va îmbogǎţi cu informaţii despre:

- Bogdan: Bogdan-Vodǎ – un mare voievod;

- Mihai: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Mihai Constantinescu, Mihai Viteazul;

- Ştefan: Ştefan cel Mare – domn al Moldovei, Şt. O. Iosif, Ştefan Hruşcǎ, Ştefan Bǎnicǎ Jr., Ştefan Luchian.

Prin întregul demers propus de derularea acţiunilor se va reflecta efortul individual şi de grup pentru atingerea obiectivelor formulate şi va constitui, prin portofoliul realizat, dovada implicǎrii şi a interesului manifestat de toţi participanţii angrenaţi în derularea acestui demers colectiv.

25

METODE INTERACTIVE

Pop Iulia Liana Grădiniţa Cu Program Normal Nr 10 Bistriţa

Învăţământul modern caută să păstreze un echilibru între munca individuală şi lucrul în grup, să îmbine învăţarea individuală şi independentă cu învăşarea interdependentă, prin cooperare sau colaborare, să asocieze exerciţiul individual exerciţiului interacţiunii cu ceilalţi.

Evoluţiile metodologice lasă loc dezvoltării a două orientări metodologice distincte:

- o metodologie centrată pe elev şi pe propria-i acţiune, urmărindu-se promovarea aşa-numitelor metode activ-participative şi

- o metodologie centrată pe grup, punându-se accentul în mod esenţial pe promovarea metodelor interactive sau bazate pe interacţiunile şi interrelaţiile constituite în cadrul grupului (clasei) de elevi sau al echipei.

Dar ce sunt metodele activ – participative?

Acestea sunt proceduri care pornesc de la ideea că învăţarea este o activitate personală care nu poate fi cu nimic înlocuită, că singur cel care învaţă poate să fie considerat agent al propriei sale învăţări.

Privind elevul ca subiect al învăţării, metodologia activ-participativă apreciază că efectele instructive şi formative ale învăţământului sunt în raport direct cu nivelul de angajare şi participare al acestuia în activitatea de învăţare, că în situaţia de învăţare el se implică făcând apel la aptitudini intelectuale diferite, care au la bază capacităţi diferite de învăţare şi de abordare a realităţii. Aşa de exemplu : unii apelează mai mult la memorie, la operaţii de memorare şi de înţelegere, ambele fiind esenţiale, alţii – la gândirea productivă, ceea ce ar putea fi definită drept capacitatea de a pune probleme şi de a rezolva probleme, în care caz sunt puse ăn mişcare fie operaşiile de gândire convergentă (prin care se caută găsirea unui răspuns simplu şi corect, convenţional, la o problemă bine structurată), fie operaţii de gândire divergentă (ce duc de obicei la emiterea unor răspunsuri posibile la o situaţie cu final deschis) ori la o gândire evaluatoare (ce duce la anumite judecăţi şi predicţii în baza unor criterii implicite sau explicite) etc.

Metodele activ-participative determină profesorul să creeze situaţii în care elevii să fie obligaţi să utilizeze o gamă variată de procese şi operaţii mintale, să aibă în vedere o abordare multiplă a ceea ce este de predat încât să ofere elevului posibilitatea să capete experienţa punerii în mişcare a unor multiple şi variate operaţii mintale adecvate situaţiilor date.

Specific metodelor activ-participative este faptul că ele caută să transforme contactul subiectului cu noul material într-o experienţă activă, trăită de el (D.P. Ausubel). Esenţială este tocmai această participare, această implicare activă sau angajare deplină, cu toate resursele posibile, a subiectului în actul învăţării. În opoziţie cu metodologia tradiţională, pentru care elevul rămâne mai mult un auditor sau un simplu spectator în clasă, gata să recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstrează, metodele activ-participative au tendinţa să facă din acesta un actor, un participant activ în procesul învăţării, pregătit să-şi însuşească cunoştinţele pe calea activităţii proprii, a unei angajări optime a gândirii, a mobilizării tuturor funcţiilor intelectuale şi energiilor emoţional-motivaţionale în raport cu sarcina de învăţare dată. Ele tind să concentreze efortul propriu de învăţare până la identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat.

26

VALENŢE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Prof. înv. primar Bunea Aura Lăcrămioara Şcoala Primară Cosmeşti Vale, Jud. Galaţi

În învăţământul contemporan auzim din ce în ce mai des despre o educaţie centrată pe elev şi despre metode interactive, cu toate că foarte puţine cadre didactice cunosc şi aplică eficient, în procesul de predare/învăţare, aceste metode.

Valenţele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:

-stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

-exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi în sarcină;

-asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

-asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind asfel operaţionale;

-unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj şi materie şi între elevi;

-asigură un demers interactiv ala actului de predare-învăţare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

-descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru note.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate de concepţii.

Utilizarea metodelor interactive în predarea-învăţarea cunoştinţelor în ciclul primar oferă un context adecvat de prezentare a experienţelor de învăţare, în care elevii: asimilează cunoştinţele prin implicarea activă, manifestând plăcerea de a se implica şi de a cerceta; operează cu un material bogat, într-un cadru transdisciplinar, ce favorizează viziunea globală şi transferul de cunoştinţe în contexte diferite; îşi dezvoltă mecanismele cognitive superioare: dândirea, memoria, imaginaţia.

Învăţarea trebuie să fie tot mai mult un proiect personal al elevului, educatorul să fie un asistent al acestuia cu rol de organizator, animator, manager al situaţiilor de instruire prin care să faciliteze învăţarea eficientă.

Bibliografia

1. Constantin, Cucoş- ,,Pedagogie”,Ed. Polirom, Iaşi, 2002;

2. Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara- ,,Pedagogie. Alternative metodologice interactive”, Editura Universităţii Bucureşti, 2003;

3. Cerghit, Ioan- ,,Metode de învăţământ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

4. Ausubel D.; Floyd R.- Învăţarea în şcoală”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

27

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR MATEMATICE PRIN REZOLVĂRI DE PROBLEME

Prof. Înv. Primar Anton-Crivineanu Ionela Grup Școlar Cobadin

Un învăţător modern în gândire şi eficient în acţiune este conştient de evoluţia aşteptărilor şi exigenţelor actuale ale şcolii, are o imagine clară despre actualele opţiuni şi priorităţi ale societăţii noastre în ceea ce priveşte instrucţia şi educaţia.

Procesul de rezolvare a problemelor antrenează în sistem elementele ajunse la automatizare, dar mai ales corelează elemente a căror acţiune trebuie să rămână în permanenţă sub controlul conştiinţei . Abilităţile matematice de care depinde rezolvarea problemelor sunt fie cu caracter general, adică intra în acţiune la rezolvarea oricărei probleme, fie specifice şi se aplică la probleme tipice, ori la detaliile acţiunilor ( procedee de calcul ) şi , în acest caz , au statut de deprinderi .

La clasa a III-a, în vederea înţelegerii conţinutului şi rezolvării corecte, dar în mai multe variante a unei probleme, am împărţit clasa în trei grupe.

O metodă de învăţare-evaluare prin cooperare este metoda mozaicului. Această metodă îmbină activitatea individuală cu cea a grupului de elevi. Se pune accent tot mai mult pe activitatea în echipă şi, încă din clasele primare li se cultivă elevilor abilităţile necesare muncii în grup. Şi, dat fiind că unul dintre scopurile pentru care îi punem pe elevi să lucreze în grup este să-i învăţăm să muncească productiv cu alţii, timpul investit dezvoltării abilităţilor de

colaborare este un timp petrecut cu folos.

La clasa a II- a am utilizat metoda „ Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” în rezolvarea unor probleme. Metoda aceasta a contribuit în mare măsură la înţelegerea conţinutului problemelor, la înţelegerea relaţiilor dintre datele problemei, la identificarea modalităţii de rezolvare a acestora.

Exemplu:

Cornelia a citit o carte de 42 pagini în trei zile. Câte pagini a citit a treia zi, ştiind că în prima zi a citit 12 pagini, iar a doua zi cu 5 pagini mai mult ?

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM AFLAT

42 pagini are cartea

12 pagini a citit în prima zi

(+) 5 pagini a doua zi Câte pagini a citit a treia zi ? 1.Câte pagini a citit a doua zi?

12 +5 = 17 (pagini)

2. Câte pagini a citit în primele două

zile ?

15 + 17 = 32 (pagini)

3. Câte pagini a citit a treia zi ?

42 – 32 = 10 ( pagini )

R: 10 pagini

Modernizarea învăţământului vizează toate componentele sale. În viziunea abordării sistemice, modernizarea se referă nu numai la diverse aspecte sau laturi ale învăţământului, ci şi la relaţiile dintre ele. Învăţarea devine eficientă doar atunci când

28

elevii participă în mod activ la procesul de învatare: discuţia, argumentul, investigaţia, experimentul, devin metode indispensabile pentru învăţarea eficientă şi de durată.

BIBLIOGRAFIE :

1. Cocoş, Constantin, “Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 2002;

2. Dumitru, Ion, “Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Editura de Vest,

Timişoara, 2000;

3. Jinga, Ioan, “Educaţia permanentă”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1979

EDUCAŢIA ÎN C.D.I. – OPORTUNITĂŢI, REALIZĂRI ŞI PERSPECTIVE

Prof. LIDIA MESAROŞ Educ. LIVIA LEHOCZI Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr.9 Baia Mare

Noile educaţii sunt definite ca „ răspunsuri ale sistemelor educaţionale la imperativele lumii comtemporane”. Conţinuturile specifice propuse din această perspectivă sunt integrabile la toate nivelurile, deci şi la nivel preşcolar.

Ele sunt prezentate în termenii unor obiective pedagogice prioritare care vizează printre altele educaţia pentru schimbare şi dezvoltare prin CDI.

Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de adaptare a copilului la condiţiile inovaţiilor şi ale reformelor din învăţământ.

CDI – ul este inovaţia care traversează sistemul educativ românesc, deoarece vizează punerea în practică a politicii documentare în directă legătură cu noile tehnologii ale informării şi comunicării.

CDI – urile din grădiniţă, pe baza unei identităţi aparte şi a unei culturi adaptate vârstei şi dezvoltării copiilor, pe care îi primeşte în cadrul său, le oferă activităţi care le favorizează dobândirea autonomiei în munca cu cartea, posibilitatea de a trăi experienţe noi, de a achiziţiona cunoştinţe şi deprinderi care să le sprijine învăţarea.

Avem nevoie să planificăm învăţarea noastră pe durata vieţii şi să vedem cum, printr-o învăţare programată, pe ritmul propriu la locul de muncă şi în educaţia şi instruirea formală, putem rămâne viguroşi într-o economie schimbătoare. Soluţia la acest deziderat este să-l învăţăm pe copil cum să înveţe, cum să-şi caute informaţia, cum să se documenteze şi cum să caute răspunsuri.

Educatoarele din grădiniţă, au simţit că acţiunile din CDI le dau libertatea de mişcare pentru a utiliza surse variate de documentare, suporturi didactice multiple, posibilitatea de a lucra în echipă ca exerciţiu de interdisciplinaritate, făcându – le să-şi schimbe metodele de predare.

Săptămânal, pe baza unui orar şi a unui regulament, se desfăşoară activităţi în Centrul de Documentare şi Informare.

CDI – ul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 9, este o „ Casă a cărţilor”, un centru de resurse pluridisciplinare care pune la dispoziţia celor 180 de copii, 13 cadre didactice şi părinţilor – informaţii pe suporturi diferite:

Amenajarea CDI în Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 9 cuprinde 5 zone: zona de informare, zona audio-video, zona de cercetare şi documentare, zona de comunicare şi zona lecturii de plăcere.

29

Prin toate activităţile derulate în CDI, copiii învaţă să se bucure, să fie mândri de ceea ce au realizat, le produce plăcere, le stimulează dorinţa de a atinge ce şi-au propus, dă naştere hărniciei, îi disciplinează, le educă o anumită responsabilitate, le-a schimbat şi corectat felul de comportament în situaţiile date.

ÎN LUMEA POVEŞTILOR CARE AU FERMECAT COPILĂRIA TUTUROR COPIILOR

Prof. Rozalia Şpan- Prof. Condor Carmen-Grăd. Cu P.P. nr. 9 Baia Mare

Proiectul desfăşurat în CDI-ul Grădiniţei nr. 9 Baia Mare organizat de echipa pedagogică a urmărit să asigure într-un cadru organizat de manifestare şi relaţionare literară între preşcolar- şcolar, între copil- carte, cunoaşterea multiculturalităţii autorilor europeni de literatură pentru copii.

Trezirea curiozităţii si a interesului pentru literatura europeană in scopul schimbului de informaţii culturale, învăţarea prin lectură şi povestire, antrenarea copiilor in dotarea CDI –ului cu cărţi, dezvoltarea sentimentelor de solidaritate, responsabilitate, socializare, bucurie, satisfacţie, compararea poveştilor europene cu cele româneşti, implicarea părinţilor şi a altor factori educaţionali în dezvoltarea interesului pentru literatură, acordarea şanselor preşcolarilor şi şcolarilor de a fi parteneri in luarea deciziilor referitoare la tot ce se desfăşoară in cadrul proiectului au fost câteva din obiectivele urmărite şi atinse in derularea proiectului.

Am avut de străbătut un drum lung… un drum prin întreaga Europă.

Călătoria noastră prin ,,Lumea poveştilor’’ ne-a purtat prin Danemarca lui Andersen unde am fost conduşi de ,,Degeţica” şi ne-am bucurat dar ne-am şi întristat alături de ea. Trecând prin castelul de gheaţă al ,,Crăiesei Zăpezii” am văzut ce poate să facă un ciob de oglindă, am însoţit ,,Răţuşca cea urâtă” ajutând-o să treacă peste iarna grea şi ne-au usturat mâinile de la frunzele de urzică, impletind cẳmẳşi alături de Eliza din povestea ,,Lebedele

In Franţa lui Perrault ne-am întâlnit cu fiul morarului din ,,Motanul încălţat” şi cu a lui cizme roşii, cu ,,Scufiţa Roşie” şi coşuleţul ei -de la care am invăţat că trebuie să ascultăm de sfaturile şi poveţele celor mari.

Să fie ,,Pinochio” cel mai mare mincinos din lume? Nu. Dar cu siguranţă cel mai renumit. L-am cunoscut in Italia lui Colodi…Ce lume veselă! Şi ce de prieteni…Să fie toţi prieteni adevărati? Cum stim care ne sunt prieteni buni?

Cine n-a auzit de ,Albă ca Zăpada” şi ,,Cenuşăreasa”? Cu ele am călătorit prin Germania Fraţilor Grimm. Ne-am bucurat alături de cei şapte pitici dar am lăcrimat pentru nedreptăţile şi suferinţele frumoaselor prinţese

Şi apoi avem şi noi mândria noastră: Ion Creangă. Nu a trebuit decât să-i insoţim eroii din poveştile ,,Punguţa cu doi bani”, ,,Capra cu trei iezi”, ,,Ursul păcălit de vulpe”. Ne-am dorit să găsim punguţa, am vrut să pedepsim lupul, i-am plâns de mila ursului dar, am admirat şiretenia vulpii. Să fie chiar atât de vicleană Cumătra Vulpe sau e doar povestea de vină?

Activităţile susţinute in cadrul proiectului au pus accent pe discutarea unor provocări care pot fi intâlnite zi de zi, pe căutarea soluţiilor de rezolvare ale acestora solicitând fiecare latură a personalităţii copiilor, având la bază interdisciplinaritatea, incluzând elemente de literatură, limbaj, puţină geografie, abilităţi practice, educaţie plastică şi educaţie civică.

Lumea poveştilor nu are hotare, iar cei ce le-au scris nu aparţin doar ţării lor, ei aparţin Europei şi lumii întregi. Deosebirea cuvintelor nu este o piedică în calea

30

comunicării. Mai sunt multe domenii in care putem să ne identificăm cu cei din jurul nostru.

Le-am luat poveşti şi le-am dat poveşti…

Le vom lua dansurile şi le vom da dansuri…

Le vom admira picturile şi ei le vor admira pe ale noastre…

Oamenii sunt diferiţi, dar au trăsături similare.

Diversitatea inseamnă bogăţie.

VALENŢE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

IN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof. Înv. Preşc. – Rosenauer Petronela Grădiniţa „Iulia Hasdeu” Câmpina, Jud. Prahova

Există nenumărate metode şi tehnici interactive pe care le putem folosi in gradiniţa de copii, acestea fiind folosite din ce în ce mai mult in practica educaţionala alături de cele tradiţionale, ori in combinaţie cu acestea.

În acest referat am făcut referire la metoda interactivă “turnirul întrebărilor”, considerând că această metodă are avantajul că incită la analiză, la descoperirea aspectelor inedite, la competiţie.

Cu toate că forma de organizare a activităţii pare un joc, pentru a câştiga turnirul, copiii sunt provocaţi să investigheze cu atenţie şi cu plăcere conţinutul textului pentru a produce întrebări multe, variate, corecte, interesante şi dificile.

Specific metodelor interactive este faptul că acestea promovează interacţiunea dintre participanţi, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.

VALENŢE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Cîrstoiu Ionela Georgiana – Şcoala cu cls. I – VIII Colibaşi ( Făget )

Metodele interactive sunt acele metode care ajută la mobilizarea energiilor elevului, concentrarea atenţiei, urmărirea cu interes şi curiozitate a lecţiei, care – i stimulează imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria etc. O îndrumare pas cu pas, care impune de – a gata noile cunoştinţe, fără să lase elevilor timp şi loc de gândire, să formuleze întrebări, să aprecieze, nu va face decât să stânjenească afirmarea spontaneităţii, a gândirii şi a imaginaţiei. În schimb, lectura independentă,dialogul euristic, învăţarea prin descoperire, învăţarea prin cooperare, problematizarea, implică elevii în învăţare mai mult decât o explicaţie, o expunere ori o demonstraţie. Unul dintre avantajele acestor metode interactive este acela că pot fi folosite cu succes atât în învăţare cât şi în evaluare.

O metodă folosită în special la clasa a IV – a, la studierea unui text narativ este Metoda predării/învăţării reciproce ( Rezumând, Întrebând, Clarificând, Precizând ). Folosirea metodei stimulează şi motivează elevii în învăţare, îi ajută la formarea priceperilor şi deprinderilor de lucru cu textul, le dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţie, gândirea cu operaţiile ei, stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de

31

citit şi priceperea de a selecţiona esenţialul. Altă metodă folosită cu succes la toate obiectele de bază este Metoda R.A.I. ( răspunde, aruncă, întreabă ). Copiii o iau ca pe un joc, care îi obligă în acelaşi timp să fie atenţi pe tot parcursul lecţiei. Explozia stelară este o altă tehnică de succes la clasele mici deoarece poate fi adaptată ca un joc şi nu necesită o aplicare sofisticată. Învăţătorul expune problema, clasa este organizată în grupuri preferenţiale care elaborează o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse legate de problema respectivă. O altă metodă folosită cu succes din rândul metodelor de cercetare în grup este Portofoliul de grup. Învăţătorul lansează tema şi câteva obiective concretizate în sarcini de lucru care doresc să fie realizate. Se pot împărţi sarcinile pe grupe, fiecare grupă urmând să adune şi să prezinte material pentru sarcina primită. În felul acesta fiecare copil este solicitat să caute informaţii, să se documenteze, de multe ori ei vin cu sursa din care au preluat informaţia şi fiecare se bucură că este ascultat, că în ziua respectivă a devenit o personalitate. Brainstormingul este o altă metodă folosită destul de des şi aproape la toate materiile. Este metoda prin care se dezvoltă creativitatea elevilor prin exersarea gândirii divergente, care solicită găsirea unor soluţii proprii pentru problemele propuse.

Valenţele formativ-educative ale acestor metode interactive ca practici de succes atât în învăţare cât şi în evaluare sunt multiple: stimulează implicarea elevilor în mod activ la rezolvarea sarcinilor şi îi fac mai conştienţi de responsabilitatea pe care o au, oferă posibilitatea aplicării în practică a cunoştinţelor, a exersării priceperilor şi deprinderilor în diferite contexte, asigură o mai bună înţelegere a cunoştinţelor noi şi oferă posibilitatea integrării lor în bagajul de cunoştinţe deja existent, făcându-le astfel operaţionale, dau posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra activităţii elevului, pe o perioadă mai mare de timp şi privit sub mai multe aspecte, evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învăţare, toate trei componentele căpătând un aspect interactiv, valorifică şi stimulează potenţialul creativ şi originalitatea elevului deoarece sarcinile merg până la individualizare, elevul nu mai este tentat de a învăţa doar pentru notă, reduc stresul, monotonia, stimulează elevul, oferă posibilitatea îmbunătăţirii activităţii.

TAXONOMIA METODELOR DIDACTICE MODERNE

Prof. Chiş Simona Gr. Şc. “Alexandru cel Bun”, Botoşani

Se ştie că orice schimbare în domeniul didacticii (şi nu numai) urmăreşte ameliorarea calităţii. Cum funcţionează metodele moderne pentru a facilita învăţarea, pentru a dezvolta abilităţile cognitive şi pentru a consolida deprinderile? La această întrebare am încercat să răspund, propunând o clasificare pe care o consider deschisă, flexibilă, perfectibilă. Am dorit ca, prin analiza mecanismului ce acţionează aceste metode, să vin în ajutorul celor preocupaţi de eficientizarea învăţării – profesori şi elevi - , astfel încât aceştia să poată identifica, adapta şi chiar inventa metode mai vechi sau mai noi care să servească în mod optim scopul fiecărei lecţii.

DE LA TRADIŢIONAL LA MODERN – METODE INTERACTIVE

Prof. STAN TATIANA, Şcoala cu cls. I – VIII Nr. 156, Bucureşti

Învăţarea este prin excelenţă o activitate informaţională - se produc şi se prelucrează informaţii şi cunoştinţe. Utilizarea calculatorului în activitatea de învăţare aduce o creştere a productivităţii: informaţiile necesare sunt obţinute, prelucrate şi transmise mai repede şi mai exact, eliminându-se aşteptările şi eforturile inutile. Timpul şi efortul astfel economisite pot fi dedicate obţinerii şi producerii unor cantităţi suplimentare de informaţii şi cunoştinţe. De exemplu, studiul disciplinei educaţie tehnologică poate

32

beneficia în mod deosebit de virtuţile sistemelor de calcul. De cele mai multe ori elevii întâmpină greutăţi în a înţelege desfăşurarea unor procese tehnologice, deoarece practic ei nu văd ce se întâmplă în realizarea acestora, condiţiile materiale nepermiţând acest lucru.

În această perspectivă, softul educaţional este binevenit.

Un avantaj este posibilitatea ca elevii să lucreze independent de profesor perioade de timp lungi, folosirea calculatorului fiind un mijloc de a creşte responsabilitatea copiilor faţă de activitatea pe care o desfăşoară. De asemenea, putem afirma că folosirea calculatorului poate mări puterea de concentrare a elevului, încrederea în forţele proprii precum şi respectul faţă de propriile sale posibilităţi.

Implementarea reţelelor AEL, SEI demonstrează foarte clar rolul calculatorului în desfăşurarea activităţii didactice. În cadrul activităţii la clasă folosind reţeaua AEL mi-a demonstrat că utilizarea calculatorului la orele de educaţie tehnologică îi atrage foarte mult pe elevi, chiar şi pe cei mai slabi, aceştia fiind implicaţi efectiv şi trebuind să rezolve individual sarcinile de lucru.

Folosirea unor prezentări PowerPoint sau a unor programe mai elaborate au sporit interesul elevilor pentru învăţarea utilizării calculatorului sau a unui limbaj de programare. Pot fi organizate jocuri şi concursuri pe teme diverse, iar informaţia poate fi organizată pe nivele, accesul la un nivel superior fiind condiţionat de obţinerea unui anumit punctaj la nivelul curent. Internetul permite obţinerea informaţiilor de ultima oră cu privire la evoluţia descoperirilor ştiinţifice din domeniul tehnicii şi organizarea unor concursuri online.

Aplicarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţe pentru a şti ce doresc să cunoască, de unde să obţină ceea ce-şi doresc şi cum să gestioneze informaţiile obţinute, pentru a deţine un control permanent asupra avalanşei informaţionale. Implementarea acestora poate facilita receptarea, înţelegerea, fixarea şi consolidarea mult mai durabilă a cunoştinţelor elevilor.

Soft-urile educaţionale oferă un set de instrumente la care profesorii şi elevii pot apela, în scopul realizării sarcinilor, pentru formarea abilităţilor, pentru evaluare etc.

Optimizarea procesului de învăţământ prin implementarea soft-urilor educaţionale se va caracteriza prin: asigurarea unui climat stimulativ, promovarea unor relaţii democratice, interes pentru cooperare, păstrarea unui echilibru între exigenţă şi indulgenţă, accentuarea dominantei afective (prin implicarea mai multor receptori), stimularea participării şi comunicării deschise, angajarea activă a elevilor în procesul de predare-învăţare.

În baza criteriilor utilizate şi ipotezelor verificate, putem concluziona că investigaţia realizată a confirmat ipoteza generală, a realizat obiectivele preconizate şi s-a soldat cu unele concluzii şi recomandări ştiinţifico-practice:

• analiza în ansamblu a evaluărilor matematice şi statistice indică un progres satisfăcător al grupelor implicate în experimentul cercetării;

• implementarea lecţiilor electronice elaborate, contribuie la amplificarea eficienţei procesului de predare-învăţare, prin antrenarea mai multor receptori ;

• utilizarea TIC în activitatea didactică are drept rezultat creşterea calităţii cunoştinţelor elevilor, fapt ce implică şi dezvoltarea competenţelor elevilor în utilizarea calculatorului;

• instruirea asistată de calculator contribuie la micşorarea intervalului de timp preconizat pentru asimilarea informaţiei ;

• utilizarea calculatorului în procesul de predare –învăţare a ed. tehnologice, a dus la creşterea interesului elevilor faţă de această disciplină.

În concluzie, fiecare cadru didactic ar trebui să valorifice potenţialul educativ al Internetului, indiferent de forma de învăţământ în care este implicat, dezvoltând şi

33

stimulând abilitatea elevilor în utilizarea tehnicilor informatice actuale, pentru o mai bună informare şi specializare în domeniile de activitate de interes.

Bibliografie:

• Chiseliţă Cristina – Tehnologie şi context, Introducere în interacţiunea om-calculator, Bucureşti, Editura Matrix Rom, 2003

• Musata Bocoş – Instruire interactivă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

• Crenguţa Oprea - Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universităţii Bucureşti, 2003

PROIECT EDUCAŢIONAL ,,ÎMPREUNĂ PENTRU SCHIMBARE”

Prof. DUMITRAŞCU CLAUDIA-MARIANA Grădiniţa P.P.nr.64 ,,Ileana Cosânzeana”,Galaţi

ARGUMENT: În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei. Şi în învăţământ au loc transformări rapide pornind de la crearea mediului de învăţare care poate eficientiza tehnicile de învăţare şi de muncă intelectuală, sau le poate bloca sau încetini.Dirijor al procesului educaţional, dascălul apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor .

Nevoile şi cerinţele copiilor “actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activităţii didactice.

OBIECTIV GENERAL:Formarea continuă a cadrelor didactice în demersul de implementare a unui învăţământ modern şi efficient;

OBIECTIVE SPECIFICE:

o conştientizarea schimbărilor urgente din sistemul educativ, prin introducerea de strategii moderne de învăţare şi obţinerea unei experienţe profesionale moderne;

o promovarea unor metode moderne în procesul de învăţământ centrate pe elev şi motivarea lor pentru actul de învăţare;

o transmiterea reciprocă de informaţii privitoare la aspectele ce ţin de derularea acţiunilor comune;

o încurajarea autonomiei copilului şi promovarea învăţământului prin cooperare;

DESCRIEREA PROIECTULUI:

ECHIPA DE PROIECT:

Dumitraşcu Claudia-Mariana ,profesor pentru învăţământ preşcolar Grădiniţa nr.64 ,,Ileana Cosânzeana” Galaţi;

Stegaru Maria, învăţătoare Şcoala nr. 38 ,,Grigore Moisil” Galaţi;

Drăgoi Raluca- Florentina, profesor Şcoala nr.12 ,,Miron Costin” Galaţi;

Manole Loredana –Manuela, profesor Grup Şcolar Industrial Tecuci

GRUP ŢINTĂ:copii şi elevi din învăţământul preuniversitar,cadrele didactice implicate în acest proiect,

părinţi;

34

RESURSE:

UMANE:preşcolari, elevi, cadre didactice, părinţi;

MATERIALE:calculator,videoproiector,flipchart,aparat foto,CD-uri, imprimantă, pliante,cărţi de specialitate,fişe de lucru,material distributiv ,planşe,mape,coli de scis ,carioci, creioane colorate ,diplome pentru cadrele didactice şi copiii participanţi,etc;

DE TIMP: 1 an şcolar;

FINANCIARE: sponsorizări din partea părinţilor, contribuţii ale cadrelor didactice din unitate;

LOCUL DE DESFĂŞURARE: sediile unităţilor de învăţământ partenere;

MONITORIZARE ŞI EVALUARE:întâlniri de lucru, monitorizarea resurselor,urmărirea modului în care se aplică etapele proiectului educaţional,respectarea graficului de desfăşurare a activităţilor,diplome pentru participanţii la proiect, CD cu fotografii realizate în timpul derulării proiectului, expoziţii de fotografii,portofoliul realizat;

ACŢIUNI\ MIJLOCUL DE REALIZARE:

,, Împreună pentru o activitate didactică modernă” -întâlnirea partenerilor şi luarea deciziilor privind acţiunile imediat următoare; ,,Ce ştim despre metodele interactive de grup?” - achiziţionarea şi schimbul de materiale cu tematica propusă; ,,Aplicarea metodelor interactive în activitatea didactică”- realizarea unor activităţi pe nivele de vârstă; schimb de impresii, referate, comunicări, fotografii,etc; ,,Dezvoltarea creativităţii prin metode interactive”- adăugarea de noi oportunităţi privind metodele interactive înregistrate de la alte cadre didactice, CCD şi ISJ Galaţi; realizarea unor activităţi extracurriculare comune privind utilizarea metodelor interactive; ,, Ştim ce să facem cu ce am învăţat”- realizarea portofoliilor finale ;dezbaterea şi analiza tematicii proiectului;

“APA, IZVOR AL VIEŢII ŞI AL CUNOAŞTERII EUROPENE”

Autori: prof. Agapie Nicoleta-Prof. Bordeianu Jeni Mirela Grup Şcolar de Industrie Alimentară Feteşti

Simpozionul Internaţional „ Apa- izvor al vieţii şi a cunoaşterii europene” ediţia a III-a este organizat de Grupul Şcolar de Industrie Alimentară – Feteşti, jud. Ialomiţa, România în cadrul proiectului Comenius Multilateral, „CHALLENGE YOUR WITS”, derulat împreună cu şcoli partenere din Spania, Portugalia, Lituania, Ungaria, Polonia şi Turcia.

Primele două ediţii din 2010 şi 2011 a fost organizat de Grupul Şcolar de Industrie Alimentară – Feteşti, jud. Ialomiţa, România în cadrul proiectului Comenius Multilateral, „A.L.I.C.E.”, KNOWLEDGE ROAD”, derulat împreună cu şcoli partenere din Spania, Portugalia, Lituania, Italia şi Bulgaria

Organizatori: Ministerul Educaţiei, Cercetării , Tineretului şi Sportului prin Inspectoratul Şcolar

Judeţean Ialomiţa ; Grup Şcolar de Industrie Alimentară, Feteşti prin Asociaţia „Gessia”.

Obiectivele generale ale Simpozionului: Diseminarea exemplelor de bună practică;Valorificarea experienţei extracurriculare a cadrelor didactice;Dezvoltarea unor relaţii de parteneriat;Implicarea elevilor în prezentarea unor produse ca rezultat al activităţilor educative şi extracurriculare;Stimularea creativităţii şi a imaginaţiei. Scopul Simpozionului:Dezvoltarea dimensiunii europene prin promovarea valorilor profesionale si personale ale societăţii noastre, ale multiculturalităţii şi diversităţii atât lingvistice ştiinţifice cât şi culturale.

35

Secţiunile Simpozionului sunt următoarele:

-Secţiunea I :Utilizarea apei in diverse domenii de activitate

-Secţiunea II:Poluarea apei

-Secţiunea III:Realizări practice ale elevilor şi profesorilor

-Secţiunea IV: Creativitate

- Creativitate (Povestea unui copil european ALICE, care se deplasează pe drumul apei din ţara sau localitatea natală - până în Feteşti, România) la prima ediţie

– Creativitate -Dimensiunea europeană a educaţiei la a doua ediţie

- Creativitate - Dimensiunea europeană în educaţie antreprenorială la a treia ediţie

Această experienţa este benefică tuturor celor care sunt implicaţi în viaţa şcolară ca să se dezvolte prin diversitatea temelor propuse spre abordare, ducând la îmbogăţirea experienţelor didactice, planificarea unor activităţi comune prin materializarea de parteneriate educative , dezvoltarea relaţiei profesor - elev în cadrul unor activităţi educative şi extracurriculare.

EDUCAŢIA ANTREPRENORIALĂ-ÎNTRE NECESITATE ŞI PROVOCARE

Autor: prof. Anton Stella Grup Şcolar de Industrie Alimentară Feteşti

Educaţia şi formarea profesionala sunt factori determinanţi pentru schimbările economice şi sociale. Multe ţări europene au luat măsuri specifice de încurajare a tinerilor, care pot deveni antreprenori, prin îmbunătăţirea accesului la educaţie şi formare de-a lungul vieţii, finanţare şi stimulente în special pentru cei din grupurile dezavantajate, adaptarea sistemelor fiscale pentru recompensarea succesului, reducerea costurilor nesalariale ale forţei de muncă şi reducerea sarcinilor administrative pentru demararea unei afaceri, în special prin furnizarea de servicii corespunzătoare de sprijin pentru întreprinderi (în special pentru tinerii întreprinzători) măsuri care pot duce la întărirea economică a societăţii. Dacă Europa vrea să menţină cu succes modelul său social, are nevoie de o creştere economică mai mare, mai multe firme noi, mai mulţi antreprenori care doresc să se angajeze în întreprinderi inovatoare, şi mai mult, creşterea numărului IMM-urilor lucru posibil printr-o implicare mai puternică a celor care pot crea cadrul necesar dezvoltării acestora. Iată că în ultimii ani şcoala a devenit un factor cheie în dezvoltarea şi furnizarea de forţă de muncă calificată pentru necesităţile economice ale societăţii. Prin programe speciale de calificare şi formare profesională se asigură conform analizelor de nevoi necesarul de forţă de muncă pe piaţa europeană.

Dar în acelaşi timp Europa are mult prea mulţi oameni tineri care părăsesc şcoala fără abilităţile de care au nevoie pentru a-şi găsi cu uşurinţă un loc de muncă. Ei se confruntă deseori cu riscul excluderii sociale si mai mult, sunt excluşi devreme din programele de învăţare pe tot parcursul vieţii.

Pentru a rezolva sau diminua acest lucru la nivel european s-au stabilit politici educaţionale internaţionale care au fost preluate de către statele membre şi adaptate condiţiilor specifice din fiecare ţară.

Antreprenoriatul este unul dintre cele opt competenţe-cheie definite ca fiind necesare pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, care îi ajută pe oameni să fie mai creativi, să capete încredere în tot ceea ce realizează şi să acţioneze într-un mod responsabil social. Antreprenoriatul se referă la capacitatea unui individ de a transforma ideile în acţiune şi include creativitate, inovaţie şi asumarea riscurilor, precum şi abilitatea de a planifica şi gestiona proiecte cu scopul de a-şi atinge obiectivele. Învăţarea antreprenorială, de asemenea, permite tuturor copiilor şi tinerilor de a dezvolta o gamă de abilităţi prin

36

participarea directa la formare Ei învaţă că a fi un lider nu este doar despre spune altora ce să facă ci sa site sa coordoneze propria viata social si profesionala.

Directorul prin activităţile manageriale dezvoltate în şcoala are propus ca obiectiv şi stimularea participării cadrelor didactice la programe de formare în domeniul dezvoltării competenţelor antreprenoriale la cursuri de formare Pentru ca un elev să dobândească abilităţi antreprenoriale trebuie în primul rând ca şi cadrul didactic să le posede pentru a le putea preda. Din păcate în sistemul nostru de educaţie cursuri care să se refere la dezvoltarea formarea competenţelor antreprenoriale la cadrele didactice sunt puţine, şi mai puţini sunt formatorii specializaţi în acest domeniu, ceea ce reprezintă un mare deficit în formarea de-a lungul vieţii. Un elev devine un antreprenor bun dacă a avut un dascăl bun. Există la nivel de organizaţii europene, iniţiative menite să compenseze acest deficit,iniţiative care încurajează elevii şi cadrele didactice să-şi dezvolte aceste abilităţi şi la care ar trebui să ne aliniem şi să le adaptăm pentru atingerea scopurilor educaţiei permanente.

Bibliografia:

Georgescu Delia, 2006,Educaţia antreprenorială, Editura Niculescu, Bucureşti,128 pag.

INCLUZIUNEA – BAZĂ A DEMOCRAŢIEI

Educ. Barna Mariana, GPS ”Dumbrava minunată”, Bistriţa

Prof. Daroşi Rolanda-Sandra, GPN. Crainimăt, jud. BN

Incluziunea este strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii, care, la rândul ei, stă la baza democraţiei; pentru a nu pierde calităţile şi competenţele acelora - indivizi de valoare egală cu ceilalţi - care, din diverse motive, sunt ameninţaţi cu excluderea, este necesar să realizăm educaţie incluzivă.

În acest sens, conştiinţa copiilor, de la cea mai fragedă vârstă, trebuie formată şi dezvoltată, învăţându-i că primirea celor „diferiţi”alături de ei înşişi trebuie făcută nu doar din obligaţie sau din milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul de a participa la acţiuni comune care să conducă la dezvoltarea lui ulterioarăşi la dezvoltarea comunităţii în care trăieşte. Toţi copiii trebuie să înţeleagă că o persoană instruită are o şansă în plus pentru o viaţă mai bună, mai sănătoasă, când se va afla în situaţia de a lua propriile decizii şi de a-şi decide singură drumul în viaţă.

Prejudecata reprezintă o componentă afectivă a relaţiilor intergrupale bazate pe discriminare şi se exprimă prin atitudini care pot fi învăţate, de obicei, de la părinţi.

Educatorii şi părinţii trebuie să stimuleze toleranţa faţă de unele categorii de indivizi „diferiţi”, iar practica a demonstrat că în grădiniţă contactele interpersonale reduc prejudecata faţă de astfel de grupuri prin diminuarea concentrării atenţiei asupra diferenţelor intergrupale şi creşterea atenţiei asupra relevării individualităţilor.

Incluziunea preşcolară vizează implementarea unor strategii coerente de dezvoltare a conştiinţei şi formare a comportamentelor copiilor în spiritul toleranţei şi nediscriminării, al acceptării şi oferirii de şanse egale pentru toţi. Pentru a realiza aceasta e necesară crearea unui sistem coerent şi coordonat de incluziune a copiilor preşcolari cu diferite dizabilităţi sau de alte etnii, dar şi pregătirea celorlalţi copii în vederea acceptării acestora în mod firesc, pentru a nu face diferenţe în manifestarea comportamentală sau verbală.

37

DISEMINAREA CURSULUI DE FORMARE OBŢINUT PRIN FINANŢARE COMENIUS

Paraschivoiu Sabina Alexandra, Liceul Teoretic "Mihail Sebastian", Brăila

În runda din 30 aprilie 2011 am avut şansa să obţin finanţarea pentru un curs de formare Comenius la Londra, Marea Britanie. Cursul „Overseas Teachers of English - Creative Methodology and Language Skills (Weeks 1 and 2)” a fost organizat de Oxford House College din Londra, o şcoală privată de predare a limbii engleze pentru toate nivelurile. În cadrul acestei lucrări am prezentat avantajele participării la programul Comenius. Obţinerea acestei finanţãri mi-a oferit posibilitatea sã îmi perfecţionez cunoştinţele în ceea ce priveşte metodica predãrii limbii engleze cat şi cultura şi civilizaţia britanicã prin vizitarea principalelor obiective turistice şi culturale din Londra . In cadrul acestui curs s-au prezentat metode şi procedee de predare ale limbii engleze, s-a accentuat utilizarea teoriei inteligenţelor multiple şi s-au oferit exemple/ activităţi concrete de îmbunătăţire a competenţelor de limbă ale elevilor la clasă. Am experimentat statutul de elev modern, am asistat la cursuri pentru diferite niveluri lingvistice şi am beneficiat de o largă bază de date ce ne-a fost pusă la dispoziţie pe tot parcursul cursului.

Activitatea de formare, care s-a desfăşurat pe parcursul a 2 săptămâni, respectând un orar prestabilit cursurile desfăşurându-se de luni pânã vineri între orele 9:00-14:30, organizate atât ca ore normale de curs, cât şi ca seminarii, alternând orele de predare cu punerea lor în practicã în ateliere de lucru. Principalele teme abordate au fost Approaches to language Teaching and Learning, Task based Learning. Lexis and collocation, Checking Understanding, Experimental Practice, Teaching Speaking, Teaching Pronunciation, Teaching Listening, Teaching reading şi Teaching writing.

Prin intermediul acestei lucrări doresc sã mulţumesc Comisiei Europenei si Agenţiei

Naţionale Pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei Si Formarii Profesionale pentru oportunitatea pe care am primit-o şi recomand tuturor cadrelor didactice care doresc sã se perfecţioneze accesarea fondurilor Comenius.

VALENŢE FORMATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE DE GRUP

Niţă Maria-Gabriela Grădiniţa Pn Sperieţeni

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a invăţării si dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe , de cunoştinţe .

De ce metode interactive?

-Creează deprinderi ;

-Facilitează invăţarea în ritm propriu ;

-Stimulează cooperarea, nu competiţia ;

-Sunt atractive ;

-Pot fi abordate din punctul de vedere al diferitelor stiluri de învăţare.

Valenţele formative ale metodelor interactive sunt :

-Stimulează implicarea activă în sarcina didactică ;

38

-Exersează capacităţile de analiză ale copiilor ;

-Stimulează iniţiativa copiilor ;

-Asigură o mai bună punere în practică a cunostinţelor, capacităţilor şi priceperilor ;

-Asigură un demers interactiv al actului predare -învăţare- evaluare ;

-Valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor ;

-Acţionează asupra dezvoltării gândirii critice a copiilor;

-Copiii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor ;

-Asigură dezvoltarea culturii “de grup” cooperarea, întrajutorarea ;

-Încurajează autonomia copilului şi promovează învăţămantul prin cooperare ;

-Copiii se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur ;

-Învaţă să argumenteze .

Ce fac copiii?

Copiii se ajută unii pe alţii să înveţe, împărtăşindu-şi ideile;

Învaţă cum să înveţe, se exprimă liber, experimentează;

Copiii trebuie să fie capabili:

să asigure conducerea grupului;

să coordoneze comunicarea;

să stabilească un climat de incredere;

să poată lua decizii;

să medieze conflicte;

să fie motivaţi, să acţioneze conform cerinţelor educatoarei.

Ce face educatoare?

Aranjează mobilierul din clasa în mod corespunzător. Ideal este formarea grupurilor în numar de câte 4 copii, aranjaţi de-o parte şi de alta a unei măsuţe.

Stabileşte criteriul de grupare (sexul, prieteniile, nivelul abilităţilor într-un anumit domeniu, diferite jocuri) şi dimensiunea grupului de la 2 la 6 copii.

Stabileşte regulile de lucru (se vorbeşte pe rând, nu se atacă persoana, ci opinia sa, se consultă între ei, nu se monopolizează discuţia, nu rezolvă unul singur sarcina, se lucrează cu culori diferite)

Explică foarte clar obiectivele activităţii, specifică timpul pe care îl au copiii la dispoziţie;

Pregăteşte spaţiul si materialele didactice necesare.

VALENTELE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Trandafir Cristina-Liliana Gradinita Pn Burduca

Este necesar ca în activitatea cu preşcolarii educatoarea să dea dovadă de flexibilitate şi creativitate în abordarea situaţiilor didactice, pentru a evita rutina şi a

39

acţiona pentru transformarea învăţământului care încă se bazează pe informaţie, pe reproducerea ei, într-un învăţământ global, integrat şi creativ, bazat pe educaţie, pe formare.

Ştiind că jocul este formă de organizare, metodă şi procedeu, în activitatea instructiv educativă din grădiniţă, oricare din metodele interactive este un joc cu multiple valenţe formativ-informative ce se răsfrâng asupra minţii, personalităţii copilului.

Astfel, utilizarea metodelor:

-dezvoltă şi stimulează capacităţile intelectuale; cognitive, gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală, capacitatea de ascultare, ascultarea activă, capacitatea de comunicare, capacitatea de înţelegere, de cunoaştere de sine şi recunoaştere a calităţilor partenerilor, coechipierilor, capacitatea de evaluare şi

autoevaluare, capacitatea de sinteză, capacitatea de decizie, de comparaţie şi generalizare, de descriere, de abstractizare, de argumentare, de aplicare.

- dezvoltă spiritul de observaţie, de cercetare, de exprimare şi investigaţie a fenomenelor, faptelor, problemelor.

-stimulează şi dezvoltă cooperarea şi ajutorul reciproc, spiritul de echipă, competiţia constructivă, munca în grup, lucrul în echipă.

-dezvoltă şi exersează inteligenţele multiple şi permit instruirea diferenţiată respectând posibilităţile reale ale copilului în realizarea obiectivelor.

-stimulează şi dezvoltă creativitatea individuală şi de grup.

-dezvoltă interacţiunea şi interrelaţionarea în grup.

- implică şi activizează întreg colectivul în realizarea sarcinii.

- facilitează învăţarea „altfel” în activităţile integrate.

-stimulează capacitatea de a formula întrebări, de a face conexiuni şi interacţiuni logice.

-stimulează copiii să găsească mai multe răspunsuri la întrebări, mai multe soluţii de rezolvare a unei probleme, a unui caz.

-învaţă copiii cum să înveţe creând momente de relaxare în învăţare jucându-se.

-îmbină armonios învăţarea frontală, cu învăţarea individuală şi pe grupuri.

-învaţă copiii să-şi exprime liber şi curajos părerea şi s-o susţină pertinent cu argumente sau contraargumente.

-educă răbdarea în respectarea regulilor impuse de joc, de rezolvarea sarcinilor.

- învaţă copiii să extragă informaţii din mai multe surse.

-implică părinţii alături de copiii în realizarea unor paşi, etape necesare în aplicarea şi rezolvarea unor sarcini.

-dezvoltă imaginaţia, flexibilitatea, perseverenţa.

-învaţă să aplice în situaţii noi ceea ce am învăţat abordând tema în manieră interdisciplinară, pluridisciplinară, transdisciplinară.

Consider că am reuşit să creionez numai o parte din multiplele beneficii ale metodelor experimentate, valenţele formativ-educative ale acestora rămânând să fie totuşi temă şi subiect pentru specialiştii, pedagogii şi psihologii preocupaţi de acest subiect .

40

VERIFICAREA ASISTATĂ PE CALCULATOR METODE ŞI TEHNICI EVALUATIVE APLICABILE LA COPILUL DEFICIENT MINTAL

Leopoldina Melinte ,Carmen Sledz ,Şcoala Specială Nr.8

Lucrări de specialitate importalante, specialişti de prestigiu scot în evidenţă cu pregnanţă rolul evaluării în procesul de reglare şi ajustare a învăţământului. Se afirmă chiar ca racordarea şcolii la viaţă, la practică, va trece prin evaluare. Preocupările au devenit atât de evidente şi necesare încât se va ajunge, spun unii specialişti, la punerea în practică a sintagmei „Învăţarea asistată de evaluare”. Fluxul informaţional care invadează societatea actuală , mutaţiile fără precedent pe care le trăieşte astăzi omenirea, impun educaţiei să se modifice în toate componenţele ei, inclusiv în domeniul evaluării.

Preocupările în domeniul punerii în evidenţă a unor modalităţi prin care evaluarea şcolară poate deveni mai justă , mai umană şi mai profitabilă pentru elevi sunt numeroase. Probabil găsirea unor noi metode, tehnici de evaluare cu adevărat originale este mai dificilă, deşi este de dorit. Cele actuale, cu tot izul de modernitate, nu sunt decât transformări ale metodelor tradiţionale, dar folosirea lor este mai pertinentă şi mai precisă.

Din perspectiva cadrului didactic care lucrează cu elevi deficienşi mintali, în procesul de evaluare trebuie să se ţină cont de nivelul de înţelegere al celui evaluat.

Întrucât deficienţa mintală desemnează o realitate complexă, un fenomen bio-psiho-social foarte eterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare şi de tulburările asociate, termenul de deficienţă mintală nu se referă la o entitate, la un tablou clinic unitar şi deci nu îi corespunde o unitate de ordin structural-funcţională, biologic sau psihologic. Din aceste considerente este dificil de oferit un profil general al deficientului mintal. Termenul de deficienţă mintală este doar o noţiune care include variate forme şi tipuri care au comun insuficienţa mintală şi care confirmă ideea unităţii în diversitate şi în acest domeniu. (R. Zazzo, 1973).

Evaluarea capacităţii de învăţare, precum şi evaluarea periodică a stării de progres/regres în dezvoltarea biopsihoeducaţională a copilului cu cerinţe educative speciale se vor face prin probe de măsurare a nivelului de cunoştinţe. Aceste probe vor fi prelucrate, adaptate şi utilizate ţinându-se seama de : tipul şi gradul de deficienţă şi de tipul şi forma de învăţământ în care acesta este şcolarizat.

EVANTAIUL METODELOR INTERACTIVE

Prof. Papa Olguţa-Grup Şcolar Cobadin, Constanţa

Metodele activ-participative reprezintă un nivel superior în spirala activizării, un salt calitativ metodologic, prin raportarea la formativ. Acestea nu trebuie rupte de cele tradiţionale, deschiderea oferită obligă la reconsiderarea celor clasice, prin diversificarea procedeelor de aplicare şi la reconsiderarea sistemului în care se utilizează, căci alegerea lor depinde de toate elementele implicate.

Iată o îmbinare a unor metode active în cadrul metodei cubului, pe baza textului literar “ Dumbrava minunată” de de Mihail Sadoveanu:

Desfăşurare: se împart cuburile stabilindu-se şi subiectul fiecărei grupe, după sarcinile ce apar pe fiecare faţă a cubului:descrie, compară, asociază ,analizează ,aplică,argumentează.

Grupa I –descrie însuşirile Lizucăi într-un ciorchine41

Grupa II –compară pe Lizuca cu Domniţa (diagramaVenn)

Grupa III-asociază-uneşte cuvintele cu înţeles asemănător şi pe cele cu sens opus

Uneşte cuvintele cu acelaşi înţeles Leagă cuvintele cu sens opus

înţelegere îndemn întuneric dispărură

prichindei lent apărură veselă

încet plictisitoare încet negre

cunună pitici albe răceală

sfat compasiune căldură repede

searbădă coroană tristă lumină

Grupa IV-analizează substantivele din propoziţia:Duduia Lizuca simţi lacrimi în ochi.

Grupa V-aplică-Completează enunţurile următoare:

Din întuneric de peşteră apărură…………….

Lizuca ştia toate personajele dumbrăvii din……………

Bătrînelul povesteşte cum…………………..

……………o mângâie lin şi îi dădu drumul în scorbură.

Grupa VI-argumentează:Spune ce părere ai despre comportamentul mamei vitrege faţă de Lizuca.

Misiunea profesorului de literatură este de a crea contexte inedite de învăţare, care să valorifice potenţialul creativ al elevului, capacitatea de a-şi exprima reacţiile faţă de diverse texte sau fenomene literare, abilităţile de a analiza şi interpreta textul literar sau nonliterar. Aceste contexte inedite de învăţare trebuie să sprijine şi să valorifice:contactul nemijlocit al elevului cu textul literar (piatra de temelie în formarea unui cititor avizat), lucrul în echipă, descoperirea şi învăţarea activă a valorilor literaturii romane. Învăţarea activă este sinonimă cu activizarea elevilor, profesorul rămanand o prezenţă discretă, gata oricand să sprijine elevul, un ghid competent,care să-l pună pe elev în situaţia de ,,a cuceri” informaţia, un moderator, un facilitator.

Bibliografie:

Cerghit, I, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2000

Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, 2002

Oprea, Crenguţa Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, EDP, 2006

METODE INTERACTIVE ÎN LECŢIILE DE MATEMATICĂ

Prof. Grassu Mariana Grup Şcolar Cobadin, Constanţa

„Matematica nu înseamnă calcul.

Calculul este făcut de maşinile de calcul.

Matematicii îi aparţine fantezia, imaginaţia, demonstraţia.

Toate au un caracter pur uman şi nu pot fi făcute decat de oameni.”

42

Grigore Moisil

Metodele interactive sunt cele care fac apel la capacitatea elevului de a gândi, de a acţiona şi imagina, de a crea, sunt şi gândire şi acţiune deopotrivă, cele care favorizează, concomitent, atât elaborarea noilor cunoştinţe prin eforturi proprii, cât şi construcţia operaţiilor mintale corespunzătoare pe care vrem să le formăm.

Metoda Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat asigură înţelegerea rezolvării problemelor de matematică. Am utilizat deseori această metodă în rezolvarea diferitelor tipuri de probleme.

Ordonaţi şi apoi rezolvaţi problema :

Pe al doilea raft sunt de trei ori mai multe decât pe primul raft.

Pe al treilea raft sunt de două ori mai multe decât pe primul raft.

Pe primul raft al unei biblioteci sunt 16 cărţi.

Câte cărţi sunt pe cele trei rafturi ?

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM AFLAT

I=16 cărţi

II = (x)3decât pe primul raft

III= (x)2decât pe primul

raft Câte cărţi sunt pe cele trei rafturi ?

1.Câte cărţi sunt pe al II-lea raft?

16 x 3 = 48(cărţi)

2. Câte cărţi sunt pe al III- lea raft ?

16 x 2 = 32 (cărţi)

3. Câte cărţi sunt pe cele trei rafturi ?

16 + 48 + 32 = 96 (cărţi)

R: 96 cărţi

Cubul magic : Pentru fiecare faţă a cubului elevii vor avea de rezolvat o sarcină

Descrie: Descrieţi pătratul!

Compară : Care sunt asemănările şi deosebirile dintre pătrat şi dreptunghi ?

Asociază: Asociaţi figurile geometrice cu obiecte ale mediului înconjurător.

Analizează: Ce devine un dreptunghi care are lungimea egală cu lăţimea?

Aplică: Care este lungimea unui teren dacă este de 3 ori mai mare decât lătimea?

Lăţimea este 213 metri.

Argumentează:a)Răspundeţi la următoarea întrebare, argumetând răspunsul:

,,Puteţi construi un poligon cu mai puţin de trei laturi?”

Metodele interactive constituie un proces de lungă durată şi complex, care îl face pe elev să treacă

cunoştinţele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaştere autentică.

43

BIBLIOGRAFIE:

1. Marin Stoica ,, Pedagogie şi psihologie”, Editura ,, Gh. Alexandru , 2002

1.Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Iaşi, Editura Polirom, 2006

METODE INTERACTIVE UTILIZATE ÎN LECŢIILE DE LECTURĂ

Marcu Virginia, Grup Şcolar Cobadin, Constanţa

Predarea interactiva centrata pe elev constituie o prioritate absoluta pentru înfăptuirea reformei şcolare şi racordarea învăţământului românesc la cel european. Transmiterea de informaţii nu trebuie să devină un scop în sine, ci să rămână o ofertă de stimulare şi de diferenţiere a propriilor structuri cognitive. Metodele centrate pe elev ajută la pregătirea individului atât pentru o tranziţie mai uşoară spre locul de muncă, cât şi spre învăţarea continuă.

Metoda pălăriilor gânditoare contribuie în mare măsură la înţelegerea mesajelor din cadrul textelor, contribuie la dezvoltarea unei gândiri profunde, de explorare a psihicului personal şi al personajelor textului. Prin intermediul acestor exerciţii psihanalitice se realizează însuşirea unor valori morale, contribuind astfel la formarea personalităţii elevilor. Am folosit această metodă în cadrul orei de lectură pe baza textului “Puiul” de Al. Brătescu – Voineşti.Cerinţele pălăriilor:

• Pălăria albă: Povesteşte pe scurt textul.

• Pălăria neagră: Ce s-ar fi putut întâmpla în cel mai rău caz cu toate personajele?

• Pălăria roşie: Spune ce simţi faţă de personajele povestirii?

• Pălăria galbenă: Realizează un final fericit pentru această povestire.

• Pălăria albastră: Care este învăţătura desprinsă din această povestire?

• Pălăria verde: Realizează un alt final pentru această povestire.

Metoda cubului

Am utilizat cu succes această metodă pe baza textului „ Bunicul”de B. Şt. Delavrancea.

1. Descrie din punct de vedere fizic şi sufletesc pe bunicul din textul dat.

2 .Compară pe bunicul din textul dat cu bunicul tău.

3. Asociază : La ce te gândeşti când pronunţi cuvântul bunic?

4. Analizează atitudinea bunicului faţă de nepoţi.

5. Aplică: Scrie o scrisoare bunicului tău.

6. Argumentează: E bine ca bunicii să fie îngăduitori cu nepoţii?

Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Am utilizat această metodă pe baza textului literar “ Căprioara” de Emil Gârleanu.

Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de substanţă şi fundamentate, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală. Ca învăţători, să ne străduim să ne unim forţele spre binele a ceea ce avem mai de preţ : COPILUL.

44

Bibliografie:

Pânişoară I,”Comunicarea eficientă”, Iasi, Ed. Polirom, 2003

Crenguţa-Lăcrămioara Oprea,”Strategii didactice interactive”, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică,R.A 2007

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ŞI MANAGEMENTUL DE PROIECT

Inst. I: Dragoş Claudia Alina G.P.S.,,Dumbrava Minunată” Bistriţa

Conceperea şi realizarea unui parteneriat educaţional ridică noi ştachete în faţa educatoarelor, forţându-le să dobândească prin învăţare competenţele specifice managementului de proiect. Astfel, educatoarea( care oricum, în contextul socio- economic şi profesional actual, trebuia să manifeste o mare receptivitate la schimbare, la cooperare educaţională), este pusă în situaţia de a aborda şi cu mai multă flexibilitate noi căi de soluţionare a problemelor cu care se confruntă, încercând să armonizeze strategiile de comunicare, cooperare şi colaborare cu diverse segmente ale societăţii: instituţii de învăţământ, instituţii de cultură, societăţi comerciale, organizaţii nonguvernamentale, asociaţii, familiile copiilor, persoane fizice, etc.

Şi pentru că modalitatea eficientă şi viabilă prin care se poate răspunde solicitărilor generate de neajunsurile din sistemul educaţional, „forţând” comunitatea să vină în ajutorul copiilor este tocmai parteneriatul educaţional, educatoarea este cea care trebuie să-l iniţieze, să-l conceapă, să-l structureze pertinent şi corect, traducându-l într-un proiect valoros pentru toate părţile implicate.

Diversele ocazii de relaţionare cu colegele educatoare au relevat însă şi o anume reticenţă a unora faţă de abordarea parteneriatelor. Reticenţa se poate datora unor cauze de tipul: lipsa surselor de informare, slaba putere de adaptare la schimbare, teama de iniţiiativă, de responsabilizare individuală, o slabă capacitate de a relaţiona cu numărul uneori mare de persoane implicate în proiect, volumul mare de muncă şi de timp ce-l incumbă- pentru care nu au disponibilitate.

Chiar şi cu astfel de situaţii, practicarea în parteneriat a proiectelor rămâne un instrument valoros al grădiniţei- în general, un mare câştig pentru educaţia copiilor-în special. Parteneriatul vizează o multitudine de persoane şi instituţii. Personal, am stabilit relaţii parteneriale cu familiile copiilor, cu colegele din grădinită şi din alte unităţi de învăţământ, cu învăţătoere, cu psihologi, cu profesorii ce predau opţionalele, cu conducători de instituţii, cu societăţi comerciale, asociaţii, organizaţii, persoane civile, etc. Organizarea şi desfăşurarea unor activităţi pe bază de proiect, cum sunt cele din parteneriat, oferă o viziune amplă şi sistemică, creează posibilitatea structurării clare a muncii, iar lucrul în parteneriat aduce în plan personal deschideri spre domenii noi şi multiple satisfacţii partenerilor.

În esenţă, a manageria un proiect înseamnă a stăpâni arta de a şti să faci o schimbare: înseamnă să găseşti modul optim pentru a atinge un scop, să poţi conduce efectiv resursele disponibile pentru a atinge scopul, să identifici just competenţele persoanelor implicate în proiect şi să le utilizezi corespunzător, să combini atitudini, abordări şi tehnici ce se aplică la o gamă largă de sarcini iar apoi să fii capabil să gestionezi cu succes schimbarea pentru a-i rezerva valoarea de câştig.

Schimbarea vizată de proiect trebuie să fie explicit motivată printr-un argument de necesitate, ce răspunde întrebărilor: „Ce se întâmplă dacă derulăm proiectul?”, „Ce s-ar întâmpla dacă nu derulăm proiectul?”. Răspunsurile obţinute în urma unei analize pe mai multe planuri conturează din ce în ce mai mult conţinutul proiectului.

45

Printre proiectele naţionale derulate de-a lungul timpului, cu grupele de copii la care am lucrat pot aminti: Ecogrădiniţa, Noile educaţii, Kalocagathia şi începând de anul trecut ne-am inplicat în proiectul naţional Da! Poţi!.

Curiozitatea copiilor duce la acumularea de cunoştinţe multiple despre mediul înconjurător, despre protejarea lui, contribuind la dezvoltarea capacităţii de a gândi logic şi a interpreta corect anumite aspecte din jurul lor. Aceasta este calea pe care, pornind încă din preşcolaritate, vor putea deveni cetăţeni responsabili şi conştienţi de pericolele distrugerii mediului. Ei, cu toţii astăzi copăii, vor putea deveni generaţia care să stopeze şi să diminueze pagubele pe care noi, generaţiile anterioare, poate fără cunoştinţă de cauză, le-am făcut naturii.

BIBLIOGRAFIE:

1. Revista învăţământului preşcolar, Nr.1/1991, Bucureşti;

2. Revista învăţământului preşcolar,Nr. 3-4/1996, Bucureşti;

3. Apostol D.-Neştiuta natură, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1988

4. Bora E. –Apărarea mediului înconjurător,Colecţia „ABC”, Bucureşti 1976.

METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE DE GRUP FOLOSITE LA NIVEL PREŞCOLAR

Lorinţiu Daniela-Grup Şcolar ,,Liviu Rebreanu” Maieru

MOTO:,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari: şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm cum să se adapteze.” (Maria Montessori)

În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei. Oamenii caută căile optime pentru a dobândi „cunoaştere”, „ştiinţă” din cât mai multe domenii, considerând că astfel vor fi recunoscuţi drept persoane educate. În societatea noastră, cunoaşterea trebuie să fie funcţională, utilă; înveţi nu doar pentru „a şti” şi a stoca o serie de informaţii din diferite domenii, pentru a demonstra căt de „educat eşti”, ci, înveţi pentru „a face”, pentru „a folosi” ceea ce şti, pentru „a aplica” ceea ce ai acumulat, în folosul tău şi al celorlalţi. A şti ce să faci cu ceea ce ai învăţat este dezideratul major al educaţiei moderne.

În etapa actuală se promovează învăţarea prin cooperare ca formă superioară de interacţiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor, îndreptat către acelaşi scop. Motivaţia este rezultatul acţiunii conjugate a tuturor membrilor ce urmăresc un destin comun. Atenţia este îndreptată asupra procesului de elaborare împreună, prin colaborare, a demersurilor de realizare a sarcinii. Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi alternative valoroase de soluţionare a problemei, dacă le sunt oferite premisele necesare şi sunt ajutaţi

Metodologia moderne presupune îmbinarea dintre activităţile de cooperare, de învăţare în grup, cu activităţile de muncă independentă reprezintă o cerinţă primordială în educaţia. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.

Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcţia lor didactică, în metode de predare-învăţare interactivă - metoda predării/învăţării reciproce; Mozaicul; metoda învăţării pe grupe mici – STAD ; metoda turnirurilor între echipe – TGT; metoda schimbării perechii; metoda piramidei; învăţarea dramatizată. Metodele de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare cuprind harta cognitivă sau harta

46

conceptuală, matricele, lanţurile cognitive, , diagrama cauzelor şi a efectului, pânza de păianjăn ,tehnica florii de nufăr, metoda R.A.I. , cartonaşele luminoase. Cele mai cunoscute şi mai folosite metode sunt cele de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii – brainstorming; Explozia stelară; metoda Pălăriilor gânditoare; masa rotundă; interviul de grup; studiul de caz; Phillips 6/6; tehnica 6/3/5; Este foarte important să educă imaginaţia copiilor pentru că a fi un om imaginative înseamnă să te poţi adapta în situaţii diverse.

Fiecare metodă interactivă înregistrează avantaje şi dezavantaje, important fiind însă momentul ales pentru desfăşurarea lor. Pedagogul este acela care are puterea decizională şi capacitatea de a alege ceea ce ştie că se poate desfăşura în propriul colectiv de elevi. Important este însă ca dascălul să fie acela care mereu va căuta soluţii la problemele instructiv – educative ce apar.

BIBLIOGRAFIE:

1.Breben, Silvia, Metode interactive de grup, Editura Arves, Bucureşti

2.Dulamă, Maria, Eliza, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Ed.Clusium, Cluj-Napoca, 2002

METODE INTERACTIVE ÎN GRĂDINIŢĂ

Dana Silaghi, Marieta Blaga-Gradinita Pp. “Trenuleţul Veseliei”

Preocuparea pentru redescoperirea copilului şi şcoala interactivă datează de la începutul secolului XX când, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, gradinita considerau ei, deformează copilul în loc să-l formeze, îi închide orizontul îl obligă la o atitudine statică, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte deloc pentru viaţă. Parţial, aceste concluzii se pot aplica şi şcolii româneşti tradiţionale care privea copiii, elevii ca pe nişte simpli martori pasivi ai actului educaţional fără a-i implica activ.

Deşi în trecut şcoala românească promova doar competiţia si individualismul, încuraja doar reuşita personală, astăzi ea şi-a schimbat radical strategia şi abordează ideea învăţării interactive.

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Totodată, ele reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii, sub îndrumarea educatorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează şi dezvoltă deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini şi atitudini.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive, învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele. Activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament contagios, şi o strădanie competitivă. Copiii învaţă să lucreze împreună, îşi unesc forţele pentru a reuşi să realizeze sarcina primită sau pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă. Interrelaţiile dintre membrii grupului, emulaţia , sporeşte interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând copiii pentru învăţare. Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariţia fricii de eşec şi determină curajul de a-şi asuma riscul. Interacţiunea colectivă are ca efect şi

47

educarea stăpânirii de sine şi a unui comportament tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective.

Utilizând metode active de predare-învăţare, educatoarea trebuie să aibă în vedere că învăţarea prin cooperare nu este un scop în sine, ci un mijloc de atingere a obiectivelor prin fiecare membru al grupului în parte.

După fiecare metodă aplicată se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită, dar încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-şi toleranţa reciproc.

Prin predarea interactivă se urmăreşte aşezarea învăţământului pe baze pragmatice, pregătind integrarea copiilor într-o societate democratică, a pluralităţii punctelor de vedere şi a concurenţei ideilor.

DETALIERE PROIECT DE ACTIVITATE

Educatoare Albu Irina Georgiană Scoala ‘Dora Dalles”, Bucşani

ARGUMENT: Într-o dimineaţă, pe când aşteptam sosirea tuturor copiilor în sala de grupă, Ionuţ, cel despre care ştiam că iubeşte foarte mult maşinile, a intrat de mâna cu mama lui în sala de grupa având în mână un album cu evoluţia maşinilor de-a lungul timpului. Toţi copii l-au înconjurat, fiind uimiţi de colecţia de imagini cu maşini lui Ionuţ.

I-am lăsat să-şi satisfacă curiozitatea, să facă descoperiri şi să comunice impresii. Mi-am dat seama de dragostea copiilor pentru mijloace de transport.Au început să relateze diverse istorioare legate mijloace de transport, curiozităţi pe care le ştiau.

Văzând fericirea cu care încercau să povestească care mai de care lucruri noi, am hotărât împreună să desfăşurăm proiectul tematic « Călătorii de-a lungul timpului », descoperind astfel lucruri noi.

PROIECT: ‘Calatorii de-a lungul timpului”

GRUPUL ŢINTĂ: GRUPA PREGĂTITOARE

RESURSE UMANE: copii, educatoare, părinţi, bunici

RESURSE MATERIALE: Soft educaţional prezentări power-point despre mijloacele de locomoţie, siluete de maşini şi alte mijloace de circulaţie, C.D., calculator, albume, reviste, DVD, motocicleta electrică pt copii. Etc.

PERIOADA DERULĂRII PROIECTULUI:1 săptămâna

OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII INTEGRATE:

Să cunoască şi să respecte norme ale integrării în viaţa socială, precum şi reguli de securitate personală;

Să aprecieze în situaţii concrete unele comportamente şi atitudini în raport cu norme prestabilite şi cunoscute;

Să numere de la 1-7 recunoscând grupele de obiecte cu 1-7 unităţi, în limitele 1-7;

Să identifice poziţia unui obiect într-un şir utilizând numeralul ordinal.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

48

ADE: DS

O1-sa numere crescător şi descrescător în limitele 1-7, relaţionând corect secventa numerică verbală cu activitatea de percepere şi manipulare a obiectelor;

O2-sa denumească vecinii numerelor, stabilind locul fiecărui număr în şirul numeric;

O3-sa raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la număr, conform algoritmului însuşit;

O4-sa efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi de scădere cu diferenţa de 1-2 unităţi, folosind cifre şi simboluri matematice;

DOS:

O1 - să denumească reguli de convieţuire în grup;

O2 - să aprecieze comportamente şi atitudini în situaţiile date;

O3 - să verbalizeze rezolvări ale unor situaţii date;

O4 -sa cunoască şi să aplice norme referitoare la reguli de circulaţie;

ĂLA:

Biblioteca:

O1-să despartă în silabe cuvântul ce denumeşte imaginea dată;

O2-sa traseze silabele cu ajutorul liniilor;

O3-sa identifice numărul silabelor dintr-un cuvânt!

O4-sa lipească cifra corespunzătoare numărului de silabe dintr-un cuvânt;

O5-sa traseze peste puncte literele din care este alcătuit cuvântul ce denumeşte imaginea; *

O6-sa sorteze imaginile cu mijloace de transport terestre dintre celelalte imagini, astfel completând albumul.

Artă:

O1 -sa taie după contur mijloacele de transport;

O2-sa lipească imaginile cu mijloace de transport conform categoriei din care face parte;

O3-sa identifice numărul acestora aplicând prin lipire cifră ce indică numărul lor.

O4-sa coloreze într-un contur dat.

Construcţii:

O1-sa construiască prin îmbinare calea ferată şi garajele pentru maşini;

O2-sa relaţioneze cu partenerii de joc;

O3-sa construiască prin alăturare, îmbinare, suprapunere.

ALA2:

O1-sa respecte regulile de joc ;

O2-sa exerseze mersul pe motocicletă;

O3-sa execute deprinterile motrice învăţate.

49

METODE: observaţia, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, experimentul, problematizarea, floare de lotus, R.A.I.turul galeriei.

EVALUAREA PROIECTULUI:

o Organizarea de expoziţii cu lucrările copiilor

o Portofoliile copiilor, CD cu poze

BIBLIOGRAFIE:

- Revista învăţământului preşcolar nr.1-02/2010, Ed. Arlequin, Bucureşti

- Aplicarea noului curriculum, Ed. Diana, Piteşti

- Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Didactică Publishing House, Bucureşti, 2009

METODA PROIECTELOR LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

Răşinar Monica, Grădiniţa cu Program Prelungit numărul 19 “Piticot”, Arad

Vârsta preşcolară este etapa în care se pun bazele personalităţii individului.Acum copilul traversează un stadiu de mare flexibilitate şi receptivitate la influenţele mediului. De aceea, este foarte important să proiectăm cât mai eficient activităţile desfăşurate în grădiniţă.Deoarece schimbările din viaţa socială sunt tot mai rapide, educaţia trebuie să devină prioritară nu prin cât ştiu copiii, ci prin ce ştiu să facă, cum pot să aplice ceea ce au aflat. Atunci când copiii îşi satisfac curiozitatea, ei acumulează informaţii, găsesc singuri explicaţii, formulează concluzii, exersând „arta de a învăţa”.

Metoda proiectelor este o strategie adoptată şi în învăţământul preşcolar, care conduce inevitabil la schimbarea întregii optici în ceea ce priveşte realizarea actului didactic. Proiectul este o formă activă, participativă care este deosebit de utilă atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic/aplicativ al învăţării şi apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a copiilor. În acest sens, foarte importante ar fi câteva repere.

1. Conturarea proiectului

a). Proiectele se bazează pe existenţa unui interes puternic manifestat de un copil sau mai mulţi. b) Proiectul elaborat pe baza curiozităţii preşcolarilor faţă de un subiect va fi permanent îmbunătăţit şi dezvoltat de copii şi educatoare. c) Răspunsurile şi numele copiilor trebuie notate. d) După inventarierea acestor răspunsuri, educatoarea va încerca împreună cu copiii să descopere căile prin care se vor putea obţine informaţiile dorite. e) În final, se va întocmi „harta proiectului”, respectiv redarea schematică a planului tematic pentru subiectul ales şi subordonările dintre teme.

2. Timpul suplimentar de care are nevoie educatoarea pentru documentare.

3. Timpul necesar pentru comunicarea cu părinţii, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, cu alţi factori educaţionali.

Părinţii trebuie implicaţi permanent în viaţa grădiniţei, nu numai atunci când se ivesc probleme. Orice sistem de educaţie îşi pierde valoarea dacă nu este susţinut de familie şi dacă se izbeşte de indiferenţă din partea părinţilor.

4. Organizarea unui centru tematic la nivel de grupă în care să fie expuse materialele informaţionale care să incite curiozitatea copiilor. Acest spaţiu bine amenajat ajută copilul să aleagă, să decidă, să fie responsabil.

50

5. Promovarea unui învăţământ diferenţiat, chiar individualizat prin metoda proiectelor. Copiii învaţă în ritmuri diferite, deci strategiile de predare-învăţare-evaluare trebuie adaptate în consecinţă. Toţi copiii au puncte tari, adică lucruri pe care ştiu să le facă foarte bine, dar şi puncte slabe, adică nevoi. Pentru a depăşi punctele slabe şi deci pentru a satisface nevoile copilului, educatoarea trebuie să se bazeze pe interesele şi capacităţile acestuia.

6. Promovarea unor metode active-participative: învăţarea prin descoperire, brainstorming-ul, cercetarea, conversaţia euristică etc.

7. Constituirea şi folosirea unei „hărţi” a temei, care să fie uşor „citită” şi de către preşcolari- adaptarea planificării tematice la nivelul de vârstă şi de cunoştinţe şi la deprinderile copiilor.

8. Curiozitatea preşcolarului şi efortul propriu trebuie să fie principala modalitate de învăţare. Decizia trebuie să fie a copilului. El caută singur răspunsuri, iar educatoarea îl îndrumă.

9. Nu educatoarea fixează graniţele a ceea ce trebuie să ştie copilul, ci el singur este cel care stabileşte cât poate şi vrea să înveţe.

Avantajele acestei metode: dezvoltarea capacităţii de a opta şi de a lua decizii, educarea iniţiativei şi a spiritului de independenţă a copilului, dorinţa copiilor de a cerceta şi găsirea soluţiilor de către aceştia, stimularea comunicării copii-adulţi, copil-copii, contribuie la dezvoltarea unei personalităţi armonioase a copiiilor.

Bibliografie:

1. Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007.

2. *** Educaţia Plus nr.6/2007, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

METODE INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE A UNOR NOŢIUNI DESPRE POLUARE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Prof. Mihaela Sima, Liceul Teoretic “Constantin Brâncoveanu”, Bucureşti

Democrit afirma faptul că „Natura şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia îl transformă pe om şi, prin această transformare, creează natura”.

Educaţia ecologică are scopul de a restabili armonia dintre om şi natură. Aceasta presupune înţelegerea fenomenelor naturii, recunoaşterea valorilor, formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor necesare înţelegerii relaţiei om-cultură-mediu curat.

Integrarea în lecţiile de chimie a unor noţiuni despre poluare şi protecţie a mediului realizează o legatură între teorie şi realitatea înconjurătoare. Dacă în proiectarea didactică sunt cuprinse sarcini de lucru pentru elevi se asigură atingerea obiectivelor propuse.

Proiectul didactic prezentat, poate fi folosit la clasa a X-a, capitolul „Alcani”. După însuşirea cunostinţelor despre alcani şi utilizările lor, se poate discuta despre poluarea cu cloroflorocarburi. Se realizează o corelare între noţiunile teoretice din manualele şcolare şi noţiunile despre modificările globale ale mediului. Acest lucru asigură o înţelegere a problemelor actuale legate de poluare şi dezvoltarea durabilă.

Concluzii:

Antrenarea elevilor în procesul instructiv-educativ a condus la o mai bună înţelegere a noţiunilor discutate în cadrul lecţiei.

51

Elevii au dat dovadă de spirit organizatoric, de echipă şi competiţie.

Au demonstrat faptul că sunt capabili de a realiza conexiuni interdisciplinare.

În realizarea proiectelor au folosit foarte bine informaţia scrisă.

Consecinţele dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante, folosirea necorespunzătoare a produselor chimice precum şi modalităţile de reducere, eliminare şi prevenire a poluării mediului înconjurător au fost analizate corect.

Şi-au exprimat poziţia asupra utilizării neraţionale a resurselor naturale, a modului în care activitaţile antropice afectează echilibrul ecologic.

Pe baza informaţiilor ştiinţifice au descris şi explicat procese şi fenomene din mediul natural şi social.

Au recunoscut problemele de interes general la care poate răspunde chimia.

Bibliografie:

1.Ioan Jinga, Ion Negreţ-Dobridor, Inspecţia şcolară şi design-ul instrucţional, Bucureşti, editura Aramis Print, 2004.

2.Îndrumar de practică pedagogică, Universitatea “Politehnica” Bucureşti, Departamentul pentru pregatirea personalului didactic, editura Printech, 2006.

3.Constantin Cucoş, Pedagogie, editura Polirom, 2006.

http://www.didactic.ro/files/19/inteligenTe_multiple.doc http://old.ournet.md/~ecosfera/articole/ec2/2_mihailescu.html

EDUCAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR PRIN JOCURI DIDACTICE

Profesor înv. primar: Radu Daniela/ Cazacu Alina-Grup Şcolar Cobadin

MOTTO:

“Există, adesea, în prima copilărie, o prospeţime a imaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanţii sau artiştii ajunşi la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate”.( GASTON BERGER)

Conceptul de creativitate are o sferă foarte largă. El se referă la numeroase şi diverse acţiuni în diferite domenii ale activităţii umane şi la diferite niveluri, începând cu descoperirea ştiinţifică, invenţia sau creaţia artistică şi terminând cu inovaţia organizatorică şi socială, inventivitatea sau adaptabilitatea individuală.

Fenomen multidimensional, creativitatea apare ca o activitate complexă care se finalizează într-un produs. Ea se manifestă în desfăşurarea unui proces şi presupune existenţa unor trăsături de personalitate şi a unui context social şi organizaţional în care se desfăşoară.

În cazul activităţii copiilor, produsul şi valoarea lui nu constituie neapărat un criteriu de apreciere. Hotărâtoare sunt procesele psihice care concură în actul creaţiei: investigaţiile, restructurările, descoperirile independente care se conturează în final într-un răspuns personal, într-o soluţie relevatoare, chiar pentru ins. Creativitatea copiilor se caracterizează, înainte de toate, prin aportul intelectual afectiv motivaţional pa care-l aduce subiectul în activitate, ca şi prin eforturile personale care se soldează cu un pas înainte în evoluţia personală.

Pentru creaţia copiilor, caracteristică este descoperirea, nu invenţia, acesta trăind o surpriză în faţa descoperirilor sale. Creaţia este forma optimă de canalizare a energiilor

52

psihice şi de autoafirmare. Efectul de creaţie atrage după sine schimbări în structura personalităţii, asigurându-i dinamica. Creativitatea răspunde şi trebuinţelor de cunoaştere care apar pregnant la copii; evidentă la copii este nevoia de a pune întrebări, de a depista erori, de a experimenta şi a obţine răspunsuri.

Un rol determinant în dezvoltarea creativităţii revine mediului şcolar şi familiei copilului, precum şi conduitei de instruire.

Copiii sunt imaginativi si au un potenţial creativ fantastic. Este felul lor natural de a fi. Iar pentru a rămâne astfel, este important să le fie încurajată libertatea de expresie, iar stabilirea limitelor să nu devină prea rigidă. Copiilor le place să asculte şi să inventeze poveşti, să joace roluri, să interacţioneze printr-un joc continuu, pe care-l îmbogăţesc mereu, din ce in mai mult, fiind atenţi şi receptivi totodată la ce descoperă la ceilalţi. Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri in aer liber sau acasă, toate au darul de a-i ajuta să exprime emoţii, gânduri, sentimente care, în această maniera artistică, sunt mai accesibile a fi exteriorizate. Câteva exerciţii de stimulare a creativităţii: desenul liber, fără structura, pictura cu mâna dominantă dar şi cu cea non-dominantă sau cu picioarele, modelajul unei poveşti inventate, soluţiile personale pe care copiii învaţă să le adapteze în funcţie de situaţie. Creativitatea le este stimulată, dezvoltându-le, în primul rând, încrederea în ei, în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru frumuseţea şi unicitatea lor.

A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Principiul aplicat în jocurile educative şi didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu poate exercita încă decât o acţiune minimă sau nulă asupra comportamentului copilului este înlocuit cu un interes imediat şi puternic.

Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii .

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri.

Bibliografie:

Matei, N., C., „Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ”, Bucureşti, E.D.P. 1982

Nicola,Gr., „Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ”, Bucureşti,E.D.P., 1981

Miron Ionescu, Ioan Radu, “Didactica modernă” ,Cluj-Napoca, Editura Dacia, , 2005

“O NOUĂ MODALITATE DE LUCRU ÎN CADRUL EDUCAŢIEI INCLUZIVE-UTILIZAREA METODOLOGIEI GRUNNLAGET”

Prof.Popescu Florina-Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr.1 Târgovişte

Programul de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii (Lifelong Learning Programme), programul sectorial Comenius,mi-a oferit posibilitatea de a fi beneficiara unei activităţi de formare continua -mobilitate individuală.Acest program se adresează instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat şi private (de la grădiniţe la şcoli postliceale) şi tuturor membrilor comunităţii educaţionale care îşi desfăşoară activitatea în acest sector:

53

elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum şi autorităţilor locale, asociaţiilor de părinţi sau ONG-urilor care activează în domeniul educaţional. Derularea în condiţii optime a stagiului de formare a fost posibilă prin sprijinul financiar al Comisiei Europene prin intermediul Agenţiei Naţionale ANPCDEFP, pe baza unei duble finanţări din fonduri Comenius-LLP şi FSE-POSDRU în cadrul Programului comunitar de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii (LLP - LIFELONG LEARNING PROGRAMME 2007-2013).

Stagiul de formare care s-a desfăşurat în perioada 28.08.2011-02.09.2011,în localitatea Voss,Norvegia s-a intitulat “BASIS FOR INCLUSIVE EDUCATION -GRUNNLAGET METHODOLOGY”, instituţia organizatoare fiind PEDVERKET KOMPETANSE din Voss.

Metodologia GRUNNLAGET se bazează pe conceptul elaborat de Nyborg Magne–fondatorul CTM-Modelului Conceptual de Predare. Magne Nyborg (1929-1996), profesor de pedagogie norvegian a dezvoltat un model conceptual de predare bazat atât pe propriile cercetări cât şi pe ale altor pedagogi, referitor la modul în care copiii învaţă.Modelul conceptual de predare (CTM) este conceput pentru a facilita procesele de învăţare în ceea ce priveşte dobândirea de cunoştinţe generale –aspect care este considerat de Nyborg ca fiind nucleul conceptului de învăţare. Nyborg vorbeşte de cunoştinţe în materie de imagini, concepte de cunoaştere generale,integrându-le în sisteme conceptuale. Conceptele de bază sunt cele de care avem nevoie pentru a identifica asemănările şi diferenţele dintre obiectele,fenomenele întâlnite. Scopul lui Nyborg în ceea ce priveşte munca sa de cercetare a fost acela de a îmbunătăţi procesul de predare şi învăţare. SISTEMUL CONCEPTELOR DE BAZĂ (GBS) include conceptele care sunt folosite ca instrument de analiză în momentul în care ne confruntăm cu un fenomen nou(culoare,formă,poziţie,spaţiu,dimensiune,direcţie,greutate, suprafaţă,proprietăţile materialor,miros,gust,timp,viteză,valoare,simbol,etc).

ROLUL CREATIVITĂŢII ŞI AL INOVĂRII ÎN PROCESUL DIDACTIC

Profesor înv. primar: Purcelea Mirela/ Anghel Cristina-Grup Şcolar Cobadin

Motto: Gândirea există ca gândire umană numai prin creativitate

Şcoala nu reprezintă doar o instituţie unde copiii şi tinerii vin să primească informaţii, ci un loc unde trebuie să înveţe toţi cei care lucrează. Dascălul trebuie să ofere mai degrabă experienţe de învăţare, trăiri emoţionale intense despre miracolul descoperirilor. Astfel că se reconsideră rolul cadrului didactic care devine antrenor. Noul dascăl antrenor cultivă enigma cu bună ştiinţă, dezideratul fiind să-l înveţi pe elev să înveţe. Învăţarea devine un proiect personal al elevului asistat de către dascălul-manager al situaţiilor de învăţare eficientă, iar şcoala un ansamblu de ateliere diversificate. Apare necesitatea „inteligenţelor multiple”, a „dezvoltării gândirii critice”. Garanţia succesului este dată de abilitatea cadrului didactic de a crea, de a promova situaţii educaţionale, care să conducă la dezvoltarea gândirii critice a elevilor. Noile finalităţi impun o nouă viziune în proiectarea didactică, noi demersuri didactice, strategii noi şi metode noi.

Implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare trebuie promovată permanent, deoarece este un element esenţial al gândirii critice, altfel spus, ideile sunt respectate. Deci , învăţătorul va trebui să accepte că şi ideile mai puţin bune fac parte din procesul de gândire, iar ridiculizarea ideilor nu va fi tolerată, căci presupune sufocarea gândirii. Respectând ideile şi convingerile elevilor îi determinăm pe aceştia să aibă mai mult respect pentru propria gândire şi faţă de procesul de învăţământ în care sunt implicaţi.

Este esenţial să le comunicăm că are valoare opinia lor, că gândirea lor critică este apreciată, iar opiniile lor contribuie la o mai bună înţelegere a concluziilor discutate. Elevii pot astfel să-şi mărească capacitatea de exprimare orală, scrisă, coerentă, convingătoare a gândurilor, o autonomie în gândire, dar şi respect pentru ideile altora,

54

găsirea şi acceptarea alternativelor, formularea de judecăţi şi practicarea unei gândiri constructive.

Bibliografie

1. Şchiopu Ursula- „Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor”, E.D.P.

2. Bratu Gabrilea-„Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul primar”; Ed. Humanitas Educaţional

3. Nuţa Silvia-„Metodica predării limbii românde în clasele primare”, Bucureşti, Editura Aramis.

PREDAREA INTERACTIVĂ CENTRATĂ PE ELEV

Prof.înv.primar Preduș Ana, Școala cu clasele I-VIII Berzasca, Caraș-Severin

Predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.

Este insuficient pentru învăţare dacă în timpul orei elevii doar ascultă explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie făcută de profesor. Cauza acestui fenomen, ţine de însuşi funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un DVD sau casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informaţie.

Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după modelul de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care învăţătoarea este „pasivă”, butonul „pornire” al creierului nostru este activat. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile ancoră deja cunoscute. Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul „salvare”. Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca.

Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate. Profesorii recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de genul „hai-sa-ţi-arăt-cum”. Desigur că, prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia.

Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul este fundamental social. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Este nu doar simplu activă, individual activă ci interactivă. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării, când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului.

55

VALENȚE FORMATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Prof în înv. preșc. STEREA VETOLINA Grăd.cu PP NR 6 Roman

În schimbarea tumultuoasă prin care societatea trece, copii noştri au nevoie de capacitatea de a selecta informaţiile şi de a alege ce este şi ce nu este esenţial pentru interesele lor. Ei trebuie să înţeleagă legătura dintre informaţii, să le descopere sensul şi să le respingă pe cele nesemnificative. Un important obiectiv de tip formativ urmărit în evoluţia copiilor îl constituie dezvoltarea gândirii critice şi se realizează prin folosirea în mod special a unor strategii de învăţare activ-participative. Aceste strategii reprezintă un nivel superior în ierarhia strategiilor didactice, dar nu trebuie separate de cele tradiţionale. Pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor , învăţătorul trebuie să asigure un demers didactic adecvat învăţării active şi interactive folosind metode, procedee şi tehnici de învăţare eficiente. Prin metodele activ- participative înţelegem acele situaţii sau metode active propriu-zise în care elevii sunt scoşi din ipostaza de obiect al formării şi sunt transformaţi în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare. Sunt considerate activ-participative toate acele metode care ajută la mobilizarea energiilor elevului, concentrarea atenţiei, urmărirea cu interes şi curiozitate a lecţiei, care-i stimulează imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria, etc. Ele sunt metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoştinţele pe care urmează să şi le însuşească, să afle singur soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele, să ajungă la reconstituiri şi resistematizări de cunoștinţe, cu alte cuvinte îl învaţă pe elev să înveţe, să lucreze independent. O îndrumare pas cu pas, care impune de-a gata noile cunoştinţe, fără să lase elevilor timp şi loc de gândire, să formuleze întrebări, să aprecieze, nu va face decât să stânjenească afirmarea spontaneităţii, a gândirii şi a imaginaţiei. . Valenţele formativ-educative ale acestor metode interactive ca practici de succes atât în învăţare cât şi în evaluare sunt multiple:- stimulează implicarea elevilor în mod activ la rezolvarea sarcinilor şi îi fac mai conştienţi de responsabilitatea ce o au, oferă posibilitatea aplicării în practică a cunoştinţelor, a exersării priceperilor şi deprinderilor în diferite contexte, asigură o mai bună înţelegere a cunoştinţelor noi şi oferă posibilitatea integrării lor în bagajul de cunoştinţe deja existent, făcându-le astfel operaţionale, dau posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra activităţii copilului, pe o perioadă mai mare de timp şi privit sub mai multe aspecte, evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învăţare, toate trei componentele căpătând un aspect interactiv, valorifică şi stimulează potenţialul creativ şi originalitatea copilului deoarece sarcinile merg până la individualizare , reduc stresul, monotonia, stimulează copilul, oferă posibilitatea îmbunătăţirii activităţii. Criteriile metodologice noi se materializează în conţinutul şi tehnologia metodelor clasice, tradiţionale. Acestea le înnobilează conţinutul, înlătură verbalismul, creează activismul, solicită copilul în procesul cunoaşterii, creează satisfacţii şi împliniri, în cooperarea sa cu cadrul didactic în dobândirea sistemului de cunoștinţe, priceperi, deprinderi. Să le considerăm ca posibile de modernizat, după cum cele moderne să le înţelegem ca geneză tot în problematica şi retrospectiva secolelor şi mileniilor. Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este identificat, ceea ce duce la transformarea elevului în subiectul şi obiectul propriei educaţii.

.

56

ESEUL ŞCOLAR ÎNTRE TRADIŢIONAL ŞI MODERN

Prof. Chiş Simona Gr. Şc. “Alexandru cel Bun”, Botoşani

Una dintre cele mai frumoase şi mai creative sarcini întâlnite în viaţa de elev, la clasă sau la examen, este eseul şcolar, dar nu mai puţin una dintre cele mai dificile. De aceea ni s-a părut util să analizăm de ce şi în ce condiţii se naşte acest sentiment, această aprehensiune legată de eseu, şi ce se poate face pentru ca eseul să nu mai tragă în jos notele elevilor. Am găsit un răspuns foarte simplu, pe care, de altfel, toată lumea îl ştie: numai învăţarea temeinică poate înlătura dificultăţile subiective şi obiective ale eseului, la orice disciplină şi în orice moment al învăţării ar fi acesta utilizat. .

MICII ECOLOGIŞTI ÎN ACŢIUNE

Înv. Aurelia Stoica, Şcoala Nr. 29 Galaţi

Şcoala românească de azi are menirea să transmită cunoştinţe teoretice şi profesionale, dar şi să formeze la elevi abilităţi de a trăi, ca parte a unei comunităţi, implicaţi şi responsabli faţă de problemele ei. Complexitatea şi gravitatea problemelor legate de criza ecologică, cu o evidentă tendinţă de acutizare şi agravare, ne obligă să promovăm o educaţie ecologică activă.

Un mediu curat şi sănătos depinde de comportamentul şi conştiinţa fiecărei persoane şi de aceea responsabilitatea noastră, ca educatori, este să-i învăţăm pe copii, în timpul şi în afara orelor de şcoală, să gândească la acţiunile oamenilor, să înţeleagă cum pot influenţa acestea mediul şi, mai ales, să ia atitudine pentru a micşora acele influenţe cât mai mult posibil.

Astfel, din dragoste pentru natură şi din credinţa că punem temelie solidă în educaţia elevilor noştri, s-a născut proiectul “VERDE PLUS”, ce a obţinut finanţare guvernamentală, 10000 €, în cadrul programului de granturi de dezvoltare şcolară.

Instituţiile partenere alese să ne sprijine în realizarea demersurilor noastre au fost Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă, Şcoala Gimnazială Nr. 11 „Mihail Sadoveanu” şi Primăria Galaţi.

La început a fost o provocare, apoi un exerciţiu de voinţă, mai târziu – o certitudine, dar tot timpul o nevoie de educaţie durabilă pentru elevii noştri, de împăcare cu natura, din grijă pentru pământul care ne hrăneşte, din interes şi decenţă faţă de tot ce ne înconjoară.

Calendarul activităţilor s-a derulat pe trei nivele: activităţi practice în grădina şcolii şi în afara ei, ateliere de creaţie în spaţiul destinat clubului, generarea de fonduri pentru continuarea proiectului prin colectarea maculaturii.

Participarea numeroasă elevi-părinţi-bunici a demonstrat impactul pe care proiectul nostru l-a avut în rândul întregii familii şi ideea că adulţii devin sensibili la rezolvarea unor probleme de mediu, dacă acestea sunt lansate corect. Elevii şi-au dezvoltat deprinderile practice de lucru în gradină, sentimentul apartenenţei şi s-a desprins, astfel, ideea că achiziţiile celor implicaţi vor fi demonstrate printr-o educaţie durabilă.

57

Colaborarea dintre şcoală şi familie într-un mediu favorizat de comunitatea locală va atinge scopul educaţional propus, printr-orelaţie de echivalenţă dintre şcoala în comunitate şi comunitatea în şcoală.

Bibliografie:

1.Băran-Pescaru A., - Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Ed. Aramis Print, 2004;

2.Popescu M.- Implicarea comunităţii în procesul de educaţie, Bucureşti, Centrul Educaţia 2000+, Ed. Corint, 2000.

PROIECT TEMATIC - ,,FIGURI DE VOIEVOZI ŞI DOMNI,,

Profesor Teişanu Elisabeta – Şcoala cu clasele I-VIII nr 26 Timişoara

Şcoala este o componentă a vieţii sociale cu o influienţă determinantă asupra celorlalte laturi ale activităţii umane. Tocmai de aceea apare firească transformarea şcolii în una modernă, eficientă, promotoare de progres.

Didactica modernă plasează copilul în centrul procesului educaţional, prin realizarea echilibrului dinamic între joc, învăţare, muncă şi creaţie, în funcţie de specificul situaţiilor de învăţare. Problemele învăţării nu se reduc exclusiv la procese ale memorării şi reproducerii. Ele incumbă implicarea elevului într-un efort complex de asimilare şi prelucrare a informaţiei căreia i se asociază permanent plasticitatea creativ inventivă. De aici şi necesitatea ca elevul să fie privit nu ca simplu receptor de informaţie, ci ca subiect activ şi central al întregului proces de instruire.

Metoda proiectelor poate fi un posibil corectiv al actualului sistem educativ.Ea oferă copiilor posibilitatea să aplice priceperile dobândite, le accentuează motivaţia intrinsecă şi îi încurajează să determine singuri tematica abordată, stimulează capacităţile intelectuale, abilităţile practice şi trăsăturile pozitive de personalitate ale elevilor.

Un astfel de proiect, cu tema “ Figuri de voievozi şi domni din istoria neamului românesc”, am realizat de elevii clasei a IV-a A ai Şcolii cu clasele I-VIII Nr.26 Timişoara.

Repectând rosturile fiecărui obiect de învăţământ în costruirea personalităţii elevului şi în pregătirea lui pentru a-şi descoperi vocaţia şi a face alegerea pentru viitoarea profesie, istoria girează perspectiva fiecărui copil şi tânăr de a trăi şi a acţiona ca o fiinţă socială, ca un cetăţean. Nimeni nu poate acţiona în societate în cunoştiţă de cauză, fără cartea de vizită şi cunoaşterea pe care i le dă trecutul.

Curriculum-ul de istorie pentru clasa a IV-a asigură prin dominantele sale reechilibrarea raporturilor formativ-informativ, corelarea interdisciplina-ră realizarea unor oferte de cunoaştere cuprinzând toate demersurile caracteristice, definitorii pentru învăţarea activă.

Motivul principal al lansării proiectului l-a constituit dorinţa elevilor de a participa atât fizic cât şi psihic la realizarea unor activităţi care să aducă un plus de cunoaştere în domeniul istoriei naţionale.

Am demarat activitatea de cercetare printr-o vizită la Muzeul de Istorie al Banatului din Timişoara, am organizat o excursie de studiu la Alba Iulia şi Hunedoara, din care copiii s-au întors cu un bogat material. Completarea informaţiilor s-a realizat prin studiul unor cărţi, reviste, albume, atlase din biblioteca pesonală a elevilor, din biblioteca şcolii sau cea municipală, materiale de pe internet diafilme şi diapozitive, emisiuni TV.

Pasul următor al cercetării a făcut apel la întregul volum de informaţii şi cunoştiţe dobândite de elevi. La baza realizării proiectului a stat gândirea critică bazată pe

58

argumente, pe o analiză clară care a avut ca rezultat formularea unor păreri, relevarea raţională a unor opţiuni dintre mai multe posibile, rezolvarea şi clasificarea de probleme, dezbaterea responsabilă a problemelor.

Structurarea conceptelor în harta tematică a permis abordarea interdisciplinară care a vizat diferite obiecte de învăţământ studiate în clasa a IV-a : limba română, geografie, educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie civică.

Documentaţia obţinută pe parcursul proiectului a fost adunată într-un portofoliu al proiectului. Prezentarea proiectului şi evaluarea a constituit un bun prilej de savurare a succesului de către toţi cei implicaţi în proiect elevi, învăţător, părinţi.

Bibliografie:

1. Metoda proiectului – prof. Doina Munteanu Tribuna învăţământului

2. Interdisciplinalitatea conţinutului învăţământului; o tipologie şi câteva implicaţii - revista de pedagogie Nr. 8 / 1985

3. Metoda proiectelor – proiect de curs C.C.D.

AVANTAJE ŞI LIMITE ÎN UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE LA GRUPA DE PREŞCOLARI

Prof. înv. preşc.: Horga Maria-Liana Grădiniţa P.P. „Căsuţa cu poveşti” – Bistriţa

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează schimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

Metodele activ - participative sunt acelea care pot fi capabile să mobilizeze energiile elevului, să-l facă să urmărească cu interes şi curiozitate lecţia, să-i câştige adeziunea logică şi afectivă faţă de cele nou învăţate, care-l determină să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria, etc. Aceste metode ajută copilul să caute, să cerceteze, să găsească singur sau în grup cunoştinţele pe care urmează să şi le însuşească, să afle soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele, să ajungă la reconstituiri şi sistematizări de cunoştinţe. Sunt metode care îl învaţă pe elev cum să înveţe, să lucreze independent şi în grup.

Avantajele muncii interactive sunt diverse dar există şi limite sau dezavantaje ca:

Uneori folosirea unor metode ia mai mult timp decât o oră;

În timpul organizării, a repartiţiei sarcinilor se produce gălăgie;

Folosirea lor este condiţionată şi de nivelul clasei şi interesul elevilor

(chiar al părinţilor; în cadrul proiectelor la care le cerem părerea);

Unii copii tind să aibă un rol pasiv;

Evaluarea contribuţiei fiecărui copil se face cu dificultate;

Interes scăzut din partea dascălului şi a implicării în realizarea de lecţii în acest mod (deoarece aceste metode necesită o judicioasă pregătire a lecţiilor şi a materialelor utilizate).

59

Indiferent de tipul de metode folosit, de lecţia la care se aplică metodele interactive, acestea au valenţe educative multiple:

• Stimulează implicarea activă în sarcina de învăţare a copiilor;

• Exersează capacitatea de analiză, iniţiativa tuturor copiilor implicaţi;

• Asigură o bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor, capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

• Asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare, adaptând nevoile de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare copil, valorificând şi stimulând potenţialul creator şi originalitatea.

Acţiunea educaţională instructiv-formativă vizează producerea unor schimbări de natură cognitivă, afectiv-motivaţională, atitudinală şi comportamentală la nivelul personalităţii elevului, a celui supus mereu instruirii, iar educatoarea este cea care încurajează cooperarea, colaborarea, stimulează lucrul în perechi şi în grup, convinsă fiind că fiecare copil constituie o adevărată sursă de învăţare pentru ceilalţi. Esenţial este ca fiecare copil să se simtă important şi apreciat, fiecare copil să aibă o sarcină bine definită în cadrul grupului iar educatoarea să monitorizeze cu atenţie activitatea grupului dar şi a fiecărui copil în parte.

Bibliografie:

1. Bernat Simona – Elena – ,,Tehnici de muncă intelectuală eficientă”, curs univ. Cluj-Napoca

2. Bocoş Muşata – ,,Pedagogie interactivă” – Ed. Universităţii B. Bolyai, Cluj-Napoca, 2006

3. Stanciu Mihai - „Didactica postmodernă”, Ed. Universităţii Suceava, 2003

VALOAREA EDUCATIVĂ A ORELOR DE LITERATURĂ

Profesor Jianu Simona, Gr. Şc. Matei Basarab, Craiova

Lecţia de literatură porneşte întotdeauna de la credinţa că un om care citeşte este un om mai bun, deoarece lectura dezvoltă creativitatea, gândirea, inteligenţa, toleranţa. Nu întâmplător se spune că adevărata lectură începe după ce am parcurs ultima pagină a cărţii, după ce am închis cartea.

În activitatea pe care o desfăşor la catedră urmăresc mai ales împrietenirea elevului cu lectura, pentru că nu cred că există o misiune mai încântătoare decât aceea a unui dascăl de a deschide mintea unor adolescenţi spre visare.

A visa devine sinonim cu a călători în lumea imaginată de scriitori, o lume în care puritatea, dragostea, armonia, perfecţiunea nu întâmpină piedicile nemiloase ale realităţii.

Respectarea principiul participării active şi conştiente a elevului la lecţie presupune mobilizarea acestuia, astfel încât să nu se complacă în postura de recipient impasibil, de simplu ascultător.

De exemplu, la clasa a X-a, la o lecţie de fixare şi sistematizare, care să asigure elevilor consolidarea cunoştinţelor referitoare la basmul ,,Povestea lui Harap-Alb”, aprofundarea acestora şi completarea eventualelor lacune, m-am gândit să reorganizez conţinutul în jurul proverbelor existente în textul semnat de Ion Creangă, dar şi al celor aparţinând tezaurului înţelepciunii populare. Pentru ca o astfel de lecţie să-şi dovedească eficienţa este necesară această reorganizare a conţinuturilor studiate,astfel încât ele să îmbrace o haină nouă, atrăgătoare pentru elevi.

60

Am împărţit clasa în două grupe, având sarcini de lucru diferite. Prima grupă a primit un plic în care a descoperit proverbe şi zicători extrase din basmul studiat, cu misiunea de utilizarea acestora, ţinând cont de contextul în care apar în operă. A doua grupă a primit un plic în care a găsit proverbe din tezaurul înţelepciunii populare, cu misiunea de a le alege pe acelea care pot fi puse în legătură cu semnificaţiile sau conţinutul basmului studiat, motivând alegerea făcută.

Elevii au avut de completat o fişă – pe care am numit-o fişă de idei ,, câştigate”- notând ideile desprinse din activitatea celor două grupe, idei unite sub titlurile: Originalitatea viziunii lui Ion Creangă, în raport cu basmul popular şi Morala basmului. Elevii au notat ideile rezultate din propria activitate împletite, îmbunătăţite cu ideile preluate de la colegi.

În acest mod le-am oferit elevilor libertate de exprimare, le-am stimulat imaginaţia, le-am potenţat creativitatea, ştiut fiind faptul că totdeauna creativitatea grupului este superioară creativităţii individuale, iar combinarea ideilor mai multor elevi poate duce la rezolvări spectaculoase.

Misiunea profesorului de limba şi literatura română este şi aceea de a-l face pe elev să priceapă că poezia naturii e însăşi poezia sufletului.

Conştientă de importanţa literaturii în trezirea dragostei elevilor faţă de natură, am iniţiat o activitate de proiect, având ca temă ,,Natura în poezia românească”.

Am ales proiectul pentru a oferi elevilor de clasa a IX-a posibilitatea reală de a demonstra ceea ce ştiu, dar mai ales ceea ce ştiu să facă.

Volumul realizat la finalul acestei activităţi de proiect va cuprinde următoarele secţiuni (elaborate şi finalizate,fiecare de către un grup de elevi):

-o colecţie ilustrată cu cele mai frumoase versuri închinate naturii, semnate de poeţi români;

-analiza unor poezii selectate, identificând figurile de stil şi elementele de versificaţie;

-redactarea unor descrieri în proză, având ca punct de plecare poeziile selectate.

Dacă în trecut predarea era considerată activitatea primordială-având rolul decisiv în obţinerea rezultatelor şcolare, totul fiind centrat pe activitatea profesorului, elevul adaptându-se predării, astăzi este absolut necesar să se renunţe la simpla şi plictisitoarea transmitere de informaţie, la comunicarea unidirecţională a valorilor literaturii române.

EDUCAŢIA ÎN CONTEXT EUROPEAN A PREŞCOLARILOR PRIN DERULAREA PROIECTULUI „ SPRING DAY”

Prof. Streian Anişoara Prof. Bihoi Petrişoara Grădiniţa P.P.Nr.8 Reşiţa

Grădiniţa este un loc unde se poate practica educaţia europeană, un loc unde trebuie să se asigure nu numai un bagaj sporit de cunoştinţe, dar şi formarea unor mentalităţi noi, europene, astfel încât, peste ani, copiii noştri să poată fi cetăţeni adevăraţi, capabili să înţeleagă schimbările şi să ia decizii înţelepte, adaptându-şi comportamentul în beneficiul colectiv şi public.

Cea mai mare realizare a învăţământului preşcolar din perspectiva europeană este colaborarea în proiectele europene, proiect cum ar fi „Spring Day” .

Proiectul „Spring Day” a reprezentat o iniţiativă a Comisiei Europene şi European Schoolent de promovare în instituţiile de învăţământ a unor metode de învăţare şi dezbatere asupra Uniunii Europene. Scopul proiectului a urmărit desfăşurarea unor activităţi care au permis o mai bună informare a copiilor despre actualii sau viitorii

61

membri ai Uniunii, determinând diferite unităţi de învăţământ să lucreze împreună, ca parteneri, iar pe copii i-a ajutat să colaboreze unii cu alţii, să-şi exprime părerile şi speranţele pentru viitor prin îmbunătăţirea comunicării, a încrederii , a înţelegerii, a solidarităţii şi a toleranţei reciproce. Copiii din grădiniţa noastră au participat la acest proiect încă de la lansarea acestuia pe internet, derulându-se în fiecare cu altă tematică.

„Ziua Primăverii în Europa”, proiectul a avut un impact deosebit asupra copiilor, contribuind la îmbogăţirea cunoştinţelor acestora despre ţările UE, la sublinierea identităţii naţionale dar în acelaşi timp şi la conştientizarea apartenenţei la marea familie a Europei Unite, precum şi familiarizarea lor cu cultura şi civilizaţia din ţările Europei.

Acţiunile copiilor în cadrul proiectului „Spring Day ”au continuat şi în anii următori prin proiectele:

“Drumul spre Europa”, proiect prin care am promovat în rândul copiilor idei despre ţările care fac parte din UE, despre eforturile de integrare a României, pentru a asigura copiilor o viaţă mai bună, un viitor mai sigur. Scopul proiectului a fost acela de a-i familiariza pe copii cu informaţii despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ţara noastră pentru a fi acceptată în UE.

Ziua de 8 Martie am numit-o “Ziua mamei şi-a diversităţii culturale”. Cu această ocazie copiii au fost “actori” interpretând cu multă pasiune personajele unui basm european “Scufiţa Roşie”. Sceneta a fost urmată de cântece şi poezii în limba română şi engleză. La spectacol au fost prezenţi părinţi, bunici, elevi. Copiii le-au dăruit celor prezenţi felicitări confecţionate de ei.

“România-o ţară Europeană “, proiect prin care am reuşit să-i determinăm pe copii să-şi dorească un oraş curat, o ţară frumoasă, cu multe parcuri, multă verdeaţă, învăţându-i cum pot deveni “mici ecologişti”. Prin derularea acestui proiect copiii au învăţat cum pot contribui la menţinerea curată a spaţiilor verzi din curtea grădiniţei, a colţurilor: “ecologic”şi “ecoatitudine” din sala de grupă.

“Copil ca tine sunt şi eu“, proiect prin care am reuşit să lucrăm şi să desfăşurăm activităţi împreună cu copiii de la instituţiile partenere de diferite etnii, depăşind astfel barierele culturale, cultivând atitudini ca toleranţa, egalitatea şi solidaritatea prin ajutorarea celor nevoiaşi sau cu cerinţe speciale.

Beneficiul proiectului „Spring Day” este că am învăţat atât noi, dascălii, cât şi copiii noştri, să fim deschişi practicării atitudinilor şi comportamentelor democratice, să ne facem cunoscută activitatea, să cunoaştem activitatea altor copii din ţara noastră şi din alte ţări. Faptul că am participat la acest proiect internaţional prin care copiii au fost solicitaţi să-şi exprime impresiile despre articolele apărute pe site, să analizeze acţiunile prezentate, să vizualizeze, dovedeşte că suntem în “Europa mare”,că, în grădiniţele din România, copiii noştri sunt pregătiţi ca “ADEVĂRAŢI EUROPENI!”.

BIBLIOGRAFIE:

Constantin Cucoş, Teodor Cozma, „O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea”, Ed.Polirom, Iaşi, 2001.

METODE ACTIVE ÎN ABORDAREA CONCEPTELOR MATEMATICE. ÎNVĂŢAREA ACTIVĂ

Profesor: Coadă Lucica Monica- Grup Şcolar ,,Miron Nicolescu” Giurgiu

Asigurarea unor situaţii de învăţare multiple creează premise pentru ca elevii să poată valorifica propriile abilităţi în învăţare.

62

Metodele de învăţare sunt scheme de acţiune identificate de teoriile învăţării; ele sunt aplicate conţinuturilor disciplinei studiate şi reprezintă acţiuni interiorizate de elev.

Sensul schimbărilor în didactica actuală este orientat spre formarea de competenţe, adică a acelor ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, care permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice, în contexte diverse. Învăţarea nu mai poate avea ca unic scop memorarea şi reproducerea de cunoştinţe: în societatea contemporană, o învăţare eficientă presupune explicarea şi susţinerea unor puncte de vedere proprii, precum şi realizarea unui schimb de idei cu ceilalţi.

Este mult mai eficient dacă elevii participă în mod activ la procesul de învăţare: discuţia, argumentarea, investigaţia, experimentul, devin metode indispensabile pentru învăţarea eficientă şi de durată.

Posibilele situaţii de învăţare activă care se pot organiza în orele de matematică.

1. Brainstorming

Metoda Brainstorming înseamnă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea - ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare.

2. Mozaicul

Metoda Mozaicului presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.

Metoda Mozaicului are avantajul că implică toţi elevii în activitate şi că fiecare dintre ei devine responsabil, atât pentru propria învăţare, cât şi pentru învăţarea celorlalţi.

3. Investigaţia

Investigaţia la matematică implică, pe de o parte, rezolvarea unor probleme întâlnite în cotidian sau în alte domenii ale disciplinelor şcolare şi, pe de altă parte, explorarea unor concepte matematice necunoscute utilizând metode, tehnici, concepte cunoscute. Investigaţia presupune atât rezolvarea de probleme cât şi crearea de probleme.

4. Proiectul

Metoda Proiectului înseamnă realizarea unui produs, ca urmare a colectării şi prelucrării unor date referitoare la o temă anterior fixată. Proiectul este activitatea cel mai pregnant centrată pe elevi. Este un produs al imaginaţiei acestora, menit să permită folosirea liberă a cunoştinţelor însuşite, într-un context nou şi relevant. Proiectul este o activitate personalizată, elevii putând decide nu numai asupra conţinutului său, dar şi asupra formei de prezentare. În plus, proiectul încurajează cel mai bine abordarea integrată a învăţării: elevilor li se creează ocazia de a folosi în mod unitar cunoştinţe şi tehnici de lucru dobândite la mai multe discipline.

Bibliografie

Gardner, H., Mintea disciplinată, Editura Sigma, 2004

Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 2006

METODELE INTERACTIVE ŞI ROLUL LOR ÎNPROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV

Profesor: Frîncu Tănţica- Grup Şcolar ,,Miron Nicolescu” Giurgiu

63

Regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu elevii şi între elevi promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin noi strategii.

Prin metode interactive elevii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, elevii îşi asumă responsabilităţi şi verifică soluţii, elaborează sinteze în activitatea de grup, intergrup, individual, în perechi.

Metodele de predare-învăţare interactivă în grup sunt: metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar); metoda Jigsaw (Mozaicul); TGT (Teams/Games/Tournaments) – metoda turnirurilor între echipe; metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); metoda piramidei; învăţarea dramatizată. Alte metode interactive de grup folosite atât în lecţiile de predare-învăţare cât şi în lecţiile de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor sunt: harta conceptuală, tehnica florii de nufăr, metoda R.A.I.. Unele metode de grup au ca scop rezolvarea de probleme prin stimularea creativităţii: brainstorming, metoda pălăriilor gânditoare, Philips 6/6, Tehnica 6/3/5/, metoda Frisco, sinectica. Proiectul şi portofoliul sunt metode de cercetare în grup.

Obiectivele metodelor interactive:

- formarea / promovarea unor calităţi europene ce au la bază atitudini şi comportamente democratice, stabilirea unor relaţii interculturale care au la baza comunicarea;

- însuşirea unor cunoştinţe, abilităţi, comportament de bază în învăţarea eficientă a unor abilităţi practice în condiţii de cooperare;

- formarea deprinderii elevilor de a găsi singuri informaţii, de a lucra în echipă, de a aplica cunoştinţele în diferite situaţii de viaţă, de a conştientiza stilurile de învăţare pe care le preferă;

- realizarea unor obiective interdisciplinare; a şti să culeagă informaţii despre o temă dată; a şti să identifice probleme diferite; a şti să facă conexiuni;

- încurajarea autonomiei elevului şi promovarea învăţământului prin cooperare;

- focalizarea strategiilor pe promovarea diversităţii ideilor;

- formarea deprinderii de a gândi critic.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor profesională viitoare.

Valenţele formative care recomandă aceste metode ca practici de succes pentru evaluare dar mai ales pentru învăţare sunt următoarele:

- stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă ;

- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

- asigură integrarea uşoară şi operaţionalizarea cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional;

- asigură un demers interactiv actului de predare –învăţare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru, valorificând şi stimulând originalitatea şi potenţialul creativ al elevilor.

Folosirea metodelor interactive plasează elevii în centrul procesului educativ, mărind potenţialul intelectual al acestora.

Bibliografie:

64

1. Ausubel D.; Floyd R. , Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1981

2. Cerghit Ioan , Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1997

FIRMA DE EXERCIŢIU – METODĂ ACTIVĂ DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE ŞI DE FORMARE A COMPETENŢELOR ANTREPRENORIALE

LA ELEVI

COSTEA LUCIA Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău

Firma de exerciţiu - reprezintă o metodă interactivă de învăţare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a cunoştinţelor, o abordare a procesului de predare-învăţare care asigură condiţii pentru probarea şi aprofundarea practică a competenţelor dobândite de elevi în pregătirea profesională.

Obiectivul general al învăţării prin firma de exerciţiu îl reprezintă dezvoltarea spiritului antreprenorial, prin:

- familiarizarea elevilor cu activităţile specifice unei firme reale;

- simularea operaţiunilor şi proceselor economice specifice mediului real de afaceri;

- perfecţionarea limbajului de afaceri;

- dezvoltarea de competenţe şi atitudini necesare unui întreprinzător dinamic: creativitate, gândire critică, rezolvarea de probleme, luare de decizii, asumarea responsabilităţii, lucrul în echipă, iniţiativă, perseverenţă, auto-organizare şi auto-evaluare a resurselor individuale, flexibilitate.

Obiectivele specifice ale aplicării acetei metode de învăţare se referă la:

- dezvoltarea spiritului antreprenorial al elevilor din învăţământul profesional şi ethnic;

- facilitarea trecerii absolvenţilor învăţământului profesional şi tehnic de la şcoală la viaţa activă;

- dezvoltarea spiritului antreprenorial al adulţilor prin programele de formare profesională continuă.

În societatea actuală, cunoştinţele dobândite prin învăţare devin o adevărată bogăţie şi sursă de putere. Scopul firmei de exerciţiu este ca elevii să dobândească competenţe cheie, care să le permită să se realizeze cu succes în lumea reală. Experienţa acumulată în utilizarea acestei metode şi comparaţia cu alte metode active mă determină să consider această modalitate de formare a competenţelor, drept cea mai productivă în sensul atingerii obiectivelor procesului de predare-învăţare.

Predarea disciplinelor economice utilizând conceptul de „firma de exerciţiu” are la bază filosofia actuală de formarea la elevi a competenţelor transferabile. Competenţele dezvoltate prin firma de exerciţiu contribuie la formarea unor persoane autonome, capabile de a formula răspunsuri la o mare diversitate de situaţii şi sarcini de lucru şi de a asuma roluri fundamentale, pe care o persoană este probabil că le va îndeplini ca adult într-o societate a cunoaşterii şi într-o lume a schimbărilor rapide.

65

EFICIENTIZAREA ÎNVĂŢĂRII PRIN APLICAREA METODELOR INTERACTIVE

Mandra Ileana-Liceul Tehnologic Ocna Şugatag – Structura Breb, Maramureş

Procesul instructiv-educativ în care actorul principal, este copilul, a suferit de-a lungul timpului o serie de schimbări. Practica pedagogică ne-a confirmat că metodele şi strategiile didactice bazate pe acţiunea elevilor, s-au dovedit a fi cele mai eficiente, ele valorificând potenţialul intelectual de învăţare şi formare al elevilor. În acest sens metodele interactive folosite în procesul instructiv-educativ stimulează capacitatea de explorare şi descoperire, analiză şi sinteză, raţionare şi evaluare.

În cele ce urmează voi prezenta câteva metode interactive care pot fi folosite cu succes la nivelul elevilor din ciclul primar.

Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat

Este un tabel cu trei rubrici, care se realizează astfel: în rubrica Ştiu copiii notează ceea ce consideră cunoscut deja în legătură cu tema; în rubrica Vreau să ştiu vor nota ideile despre care au dubii şi ceea ce ar dori să ştie în plus în legătură cu tema respectivă; în rubrica Am învăţat notează ideile nou asimilate.

a) Etape :

se realizează un tabel cu trei coloane

se anunţă subiectul şi se cere elevilor să spună ce ştiu despre subiectul respectiv, notându-se în prima coloană ;

se trec în coloana a doua elementele necunoscute, ceea ce ar dori să ştie despre tema respectivă

se discută cu elevii, se pot oferi materiale complementare, se clarifică necunoscutele ; Pentru obţinerea de noi idei se poate lucra în echipă;

după terminarea lucrului se discută elementele noi pe care şi le-au dobândit şi se trec în coloana a treia

se cere apoi elevilor să compare ce ştiau iniţial cu ce au învăţat, dacă mai sunt probleme se clarifică

Ciorchinele

Este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei. Poate fi utilizat atât în evocare, prin inventarierea cunoştinţelor copiilor, cât şi în etapa de reflexie.

Este bine ca tema propusă să le fie familiară copiilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual.

Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe, iar ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui partener, fie grupului.

În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat.

a) Etape:

se scrie un cuvânt, sintagmă-nucleu în centrul tablei/foii de hârtie;66

se scriu cât mai multe cuvinte sau sintagme care par să aibă legătură cu tema desemnată prin cuvântul nucleu;

se evidenţiază conexiunile care există între cuvântul nucleu şi ideile generate de el sau între aceste idei, cu ajutorul unor linii, important fiind ca aceste conexiuni să fie cât mai numeroase şi variate.

Îmbinarea metodelor activ-participative cu mijloace de învăţământ integrate eficient cu diferite forme de instruire ( preponderent grupale alternate cu individual şi frontal), cu materiale accesibile tuturor elevilor, duc la un proces de cea mai bună calitate, menit să-l atragă pe elev în propria formare, acesta implicându-se mai mult în învăţare, preluând controlul asupra propriei învăţări şi reuşind astfel cu uşurinţă să transfere achiziţiile în contexte noi.

METODE INTERACTIVE DE GRUP APLICATE ÎN ACTVITĂŢILE

REFERITOARE LA POVEŞTILE LUI ION CREANGĂ LA PREŞCOLARI

Educatoare Halip Viorica Rodica, G.P.N. Nr.1, Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava

Prin aplicarea metodelor interactive de grup, copiii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a face efort intelectual prin care să-şi exerseze procesul psihic de cunoaştere, abordează dimensiuni interdisciplinare diferite decât cele clasice. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. În acest mod, învăţarea devine activă, copiii învăţând prin cooperare.

1. Metoda cubului. Se poate utiliza frecvent în cadrul domeniului Limbă şi comunicare

Se confecţionează un cub având cele 6 feţe colorate diferit şi pe fiecare dintre cele 6 feţe vor fi reprezentate diferite din poveştile lui Creangă (pe fiecare latură va fi reprezentată o poveste diferită).

Ex.:

Latura 1 – Aspect din povestea „La cireşe”

Latura 2 – Aspect din povestirea „La scăldat”

Latura 3 – Aspect din poveste „Pupăza din tei”

Latura 4 – Aspect din povestea „Capra cu trei iezi”

Latura 5 – Aspect din povestea „Punguţa cu doi bani”

Latura 6 – Aspect din povestea „Fata babei şi fata moşneagului”

Descrie: Copiii vor recunoaşte poveştile, pe rând, un copil rostogoleşte cubul şi este descrisă întâi imaginea din partea de sus. Se descriu pe scurt acţiunile, personajele, comportamentul acestora;

Compară: Copiii vor stabili asemănări şi deosebiri între poveşti şi personajele acestora;

Analizează: Copiii fac o scurtă referire la personajele fiecărei poveşti; constată că în unele poveşti personajele sunt animale (ex. „Capra cu trei iezi”); în unele personajele sunt oameni (ex. „La cireşe”); se concluzionează că cele în care personajele sunt animale sunt poveşti, iar cele în care personajele sunt oameni se numesc povestiri.

Se analizează succint modul de acţiune al personajelor, trăsăturile lor fizice şi morale

Asociază: Se fac asociaţii între trăsăturile de caracter şi modul lor de a acţiona;

67

Aplică: Copiii denumesc personajele ce lipsesc din povestea respectivă (personaje ce nu sunt reprezentate pe latura cubului); ei pot completa prin desen laturile cubului;

Argumentează: De ce trebuie să analizăm comportamentul personajelor. De ce unele sunt răsplătite cu bine, iar altele cu rău, etc.

2. Metoda „Bula dublă”. Este folosită pentru a exprima concis şi schematic asemănările şi

deosebirile dintre subiectele de analizat – în general aparţinând unei categorii integratoare.

Exemplu: Fata babei – fata moşului

Personaje pozitive – personaje negative

Mama lui Nică – Nică

3. Piramida literară este o metodă de fixare, consolidare, sintetizare, evaluare. Pe parchet se fixează şase pătrate mai mari, de culori diferite, juxtapuse de structura unei piramide plane.

Se aleg şase copii, fiecare dintre ei ocupând câte un pătrat.

Fiecare copil povesteşte câte un fragment din poveste; se aleg alţi şase copii care vor formula ideea principală din fiecare strofă.

Fata moşului este alungată de acasă de moş şi de babă, ea pleacă la drum şi se întâlneşte cu o căţeluşă, un păr, un cuptor pe care le îngrijeşte atunci când acestea îi cer ajutorul.

Ajunge la casa Sfintei Duminici şi se poartă frumos, spălându-i copilaşii şi făcându-i bucate. Sfânta Duminică îi dăruieşte o ladă. Ajunsă acasă cu lada, din aceasta au ieşit bogăţii, moşneagul a întinerit. Fata babei porneşte pe acelaşi drum, se întâlneşte cu aceleaşi personaje, dar se poartă urât. Sfânta îi dăruieşte o ladă din care au ieşit balauri. Aceştia au mâncat-o pe babă, cu fată cu tot.

În partea a doua a lecţiei, pe o coală A4, va fi desenată o piramidă similară, în fiecare pătrat figurând sarcinile de lucru.

Material bibliografic:

1. Silvia Boteanu, Rodica Brănişteanu, Daniela Răileanu, Curriculum pentru învăţământul primar, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009.

2. Laurenţia Culea, Angela Sesovici, Filofteia Grama, Activitatea integrată din grădiniţă, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008.

3. Breben S., E. Goncea, M. Fulga, Metode interactive de grup, ghid metodologic – 60 metode şi 200 aplicaţii practice pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, 2002.

VALENŢELE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE DE GRUP ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR DIN GRĂDINIŢĂ

Prof. Drimbe Monica G.P.P. Tinca ,Jud.Bihor

“Nu toţi educatorii pot să ajungă la calitatea de cercetător în sensul ştiinţific al termenului, dar o activitate de căutare a noi soluţii pentru activitatea curentă realizează orice dascăl care se respectă”(Rodica Mariana Niculescu).

„Metodele active nu conduc în nici un caz la un individualism anarhic, ci, mai ales, când are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea în echipe, ele au drept rezultat educarea autodisciplinei şi a efortului voluntar” (Jean Piaget).

68

Până nu demult învăţarea era privită ca o activitate personală ,urmare a unui efort individual ,iar şcoala românească promova competiţia şi individualismul ,încuraja doar reuşita personală.Cerinţa de bază a învăţământului contemporan este aceea de a aplica în practica didactică o metodologie diversificată ,capabilă să îmbine activităţile de învăţare şi de muncă independentă ,cu activităţile de cooperare ,de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

Metodele interactive de grup sunt moalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii .Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare ,prin colaborare ,produce o confruntare de idei ,creează situaţii de învăţare centrate pe disponobilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor ,pe implicarea lor directă şi activă ,pe influienţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite pentru autoevaluare.

Noul ,căutarea de idei prin metode interactive confer activităţii ,,mister didactic” în care copilul e participant active pentru că el întâlneşte situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar,în grup ,prin analize ,dezbateri ,descoperă răspunsuri la toate întrebările ,rezolvă sarcini de învăţare ,se simte responsabil şi mulţumit la finalul activităţii. Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv în care copiii îşi asumă responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii, elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului au încărcătură afectivă şi originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii.

Toate metodele interactive de grup stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor şi formarea de capacităţi ca: spiritul critic constructiv, independenţă în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative, îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor de învăţare.

Fiind prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele.

Situaţiile de învăţare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta şi nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii, că un comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă. Este însă importantă alegerea momentului din lecţie, dintr-o zi, personajul copil şi fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamentele reale, cotidiene.

După fiecare metodă aplicată, se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită, dar încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei exersându-şi toleranţa reciproc.

Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simţi zilnic acea satisfacţie pe care ţi-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a realiza o predare/învăţare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferenţiată, atât pentru tine ca dascăl, cât şi pentru copiii.

BIBLIOGRAFIE:

-Cucoş ,Constantin,Pedagogie,Polirom,Iaşi,2002.

69

-Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005

INTERACTIVITATEA,NECESITATE A LECŢIEI MODERNE

Prof.înv.primar Valerica Aiftincăi-Şcoala cu clasle I-VIII-Tămăşeni,jud.Neamţ

În învăţământul contemporan auzim din ce în ce mai des despre o educaţie centrată pe elev şi despre metode interactive, cu toate că foarte puţine cadre didactice cunosc şi aplică eficient, în procesul de predare/învăţare, aceste metode.

Prin metode interactive înţelegem modalităţile prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra mediului înconjurător, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea

„Rădăcinile învăţăturii sunt amare,dar fructele ei sunt dulci.”Iată un proverb de la care se poate dezvolta tema învăţării interactive.Poate dascălul să facă învăţătura plăcută elevilor?ă de discuieProverbul amintit mai sus aduce în discuţie „gustul” pe care procesul de învăţare îl poate avea.Dar dacă extindem metafora şi privim învăţatura ca pe un „ospăţ”? În speţă, un ospăţ este mereu plăcut prin varietatea şi bogăţia celor oferite. Pentru a fi efcientă învăţarea trebuie să fie în mod constant interactivă.

Cum începe „o oră activă“?

Sunt profesori care intră brusc în materia de predat, astfel încât mulţi elevi nu receptează noutatea de la bun început din dificultăţi de adaptare rapidă. Nu există reţete infailibile,dar pot fi luate în calcul câteva modalităţi de a deschide apetitul elevilor, respectiv de a le stârni interesul sau curiozitatea de a iniţia canalele de comunicare, de a le oferi posibilitatea să se implice de la bun început.

I. Schimbul activ de experienţe.

Este o procedură care poate conduce la mai multe rezultate – o evaluare iniţială,angajarea imediată în oră, interacţiunea elevilor. Se pot folosi una dintre ideile de mai jos:

1. Definiţia unui cuvânt care va fi unul din conceptele cheie ale orei. Oferiţi stimulente pentru începerea schimbului de idei, care să solicite replici concise. Puteţi folosi

2. Întrebări despre evenimente/ procese/ acţiuni la care ar fi putut fi martori şi care sunt centrale pentru oră.

3. Identificarea/ localizarea în timp şi spaţiu a unor personaje/ personalităţi care urmează să apară sau au legătură cu lecţia.

4. Propoziţii incomplete care se referă la idei importante care vor fi discutate pe parcursul orei.

5. Opinii despre subiectul orei.Se cere fiecărui elev să găsească un răspuns cât mai adecvat.

II. Schimb în trei. r

Prin intermediul acestei proceduri elevii au posibilitatea să schimbe opinii cu mai mulţi colegi despre un concept/ fenomen/ proces care va fi reluat pe larg în oră.

III. Început amuzant.

Este o manieră de a începe făcând haz de necaz! Marele avantaj este că atmosfera se destinde. Dar elevii îşi pun şi mintea la contribuţie pentru a fi creativi cu umor!

Bibliografie:

70

Ionescu M Radu I, 1995,”Didactica modernă”, Cluj- Napoca, Editura Dacia

Cerghit Ioan, 2006,”Metode de învăţământ” , Bucureşti, Editura POLIROM

PROIECT DE ACTIVITATE

Educatoare:Voaida Anamaria Sabina

Unitatea de invatamant:G. P. P. Nr.1 Sangeorz -Bai

Nivelul/Grupa:Nivelul I /Grupa mijlocie

Tema anuala de invatare:”Cand,cum si de ce se intampla?”

Tema proiectului:”Chipul Primaverii”

Tema activitatii:”Ce stii despre Primavara?”

Modelul integrarii – in retea

Scopul activitatii:Verificarea si consolidarea cunostintelor copiilor privind aspecte si caracteristici ale anotimpului de primavara;exprimarea corecta in propozitii simple si dezvoltate. Sa manifeste interes pentru toate activitatile,colaborand sau lucrand individu-

al pentru realizarea sarcinilor de lucru.

Obiective operationale:

O1 – sa formuleze intrebari privind aspecte si caracteristici ale anotimpului de primavara.

O2 – sa raspunda in propozitii simple si dezvoltate,formulate corect din punct de vedere

grammatical.

O3 – sa aleaga jetoane ce reprezinta aspecte de primavara.

O4 – sa manuiasca materialul pus la dispozitie.

O5 – sa colaboreze cu educatoarea si partenerii de joc.

O6 – sa realizeze lucrarea practica aplicand tehnici cunoscute.

O7 – sa obtina efecte plastice prin tehnici specifice picturii.

Scenariul didactic

Activitatea debuteaza cu intalnirea de dimineata.Ne salutam bucurandu-ne de o noua zi frumoasa de primavara; completam calendarul si ne alegem echipele;ne punem ecusoa-nele in piept si ne pregatim de activitatile de dimineata.Gustarea.

Primavara mai are putin timp de stat cu noi.Sa ne bucuram de ea si sa-i aratam iubirea prin participarea cu mult interes la activitatile noastre.

Prin jocul “Ce stii despre primavara?”,se verifica si se consolideaza cunostintele copiilor despre acest anotimp. Vom raspunde la intrebari privind: aspecte de primavara(vestitori,flori,gaze,legume timpurii); evenimente(1si 8 martie,Pastele,luna padurii,1Mai,9 Mai);activitatile oamenilor etc..

Pentru completarea “Chipului primaverii”,vom realiza tablouri cu liliac inflorit si vom picta fluturasi multicolori. (vom lipi copacul si frunzele,apoi vom rupe si mototoli serve-tele lipindu-le) ;(vom indoi fluturasul si vom picta modele doar pe jumatate ,dupa care vom indoi iar ca sa obtinem simetria ,vom desface fluturasul lasandu-l sa se usuce ).

Ne asezam lucrarile pe panouri-facem turul galeriei si ne exprimam parerea.In incheiere

71

ne vom bucura cantand si dansand pe melodia”Vine,vine primavara”.

PROIECT COMUNITAR« PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR »

Cristurean Violeta- Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa

Argument :

promovarea formării aptitudinilor şi atitudinilor necesar pentru a întelege relaţiile dintre oameni, cultura, mediul înconjurator, pentru dezvoltarea activităţilor conştiente şi responsabile care au drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului.

Grup ţintă :

Elevii claselor de protecţia mediului(IX-XII) din Liceul cu Program Sportiv Bistriţa, cadre didactice.

Scop :

Cunoaşterea conceptului de educaţie ecologică, a relaţiilor ecologice, a dezechilibrului creat de om prin civilizaţie şi tehnologie, a marilor conflicte dintre tehnologie, mediu şi societate.

Obiective :

Să formeze deprinderi şi priceperi de observare, experimentare, punere în practica şi cercetare asupra mediului ecologic ;

Să cunoască aspectele esenţiale ale mediului – natural, construit, tehnologic ;

Să se sensibilizeze faţă de natura şi să crească responsabilitatea vizavi de problemele de mediu prin informarea opiniei publice ;

MONITORIZARE SI EVALUARE: produse ale acţiunilor :pliante, broşuri, chestionare, diplôme, mediatizare evenimente – presa, radio locat, TV local

CONCLUZII

Dezvoltarea capacităţii de a petrece timpul în mijlocul naturii şi protejarea ei ;

Lărgirea orizontului cunoaşterii al elevilor ;

Oportunitatea elevilor de a iniţia acţiuni tematice

BIBLIOGRAFIE :

Corneliu Neagu, Managementul operaţional al proiectelor, Editura Bren, Bucureşti, 2005 ;

Paul Marinescu, Managementul de proiect, Editura Universităţii, Bucureşti, 2005

Sandu Dumitru, Dezvoltarea comunitară.Cercetare, practică, ideologie, Editura Polirom, Iaşi, 2005 ;

UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE DIN GRĂDINIŢĂ

PROF.Oniga Olimpia G.P.N. TINCA

72

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. „Activ” este copilul care depune efort de reflecţie personală, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi descoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe.

Predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.

Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor. Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred. Ei formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja.

Metodele interactive de grup

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Totodată, ele reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii, sub îndrumarea educatorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează şi dezvoltă deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini şi atitudini.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

Activităţile pe care le desfăşurăm cu preşcolarii trebuie să aibă un caracter spontan, să contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune. Utilizarea metodelor active transformă activitatea într-o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant activ; întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsuri la întrebări, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul activităţii. Aceste metode îi ajută pe copii să-şi formeze personalitatea, să se cunoască, să-şi descopere stilul propriu de gândire şi acţiune. Totodată ele stimulează interesul copiilor pentru cunoaştere, a dorinţei de a căuta informaţii şi de a le utiliza în diferite situaţii.

Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive, învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele. Activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament contagios, şi o strădanie competitivă. Copiii învaţă să lucreze împreună, îşi unesc forţele pentru a reuşi să realizeze sarcina primită sau pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă. Interrelaţiile dintre membrii grupului, emulaţia , sporeşte interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând copiii pentru învăţare. Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariţia fricii de eşec şi determină curajul de a-şi asuma riscul. Interacţiunea colectivă are ca efect şi educarea stăpânirii de sine şi a unui comportament tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective.

Elemente necesare pentru aplicarea eficientă a metodelor interactive în activităţile cu preşcolarii

Utilizând metode active de predare-învăţare, educatoarea trebuie să aibă în vedere că învăţarea prin cooperare nu este un scop în sine, ci un mijloc de atingere a obiectivelor prin fiecare membru al grupului în parte.

Trebuie să se orienteze când şi cum anume aplică strategia învăţării prin cooperare: frontal – considerând toată grupa o echipă, sau împărţind-o în grupuri mici şi adaptând sarcinile de instruire la caracteristicile individuale şi de afinitate ale membrilor, raportându-se atât la timp, cât şi la conţinut. Construirea diferenţiată a sarcinilor de învăţare trebuie să fie realizată cu maximum de profesionalism, astfel încât să faciliteze succesul atât al sarcinii în sine, cât şi al fiecărui copil.

73

După fiecare metodă aplicată se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită, dar încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-şi toleranţa reciproc.

Educatoarea trebuie să ştie cum să-i motiveze pe copii atât instructiv, dar şi afectiv, să menţină întregului grup un tonus afectiv pozitiv, constructiv.

Trebuie insă să avem mare grijă, când, cum şi ce metodă aplicăm, deoarece demersurile didactice pe care le iniţiem trebuie să fie în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi posibilităţile cognitive şi practice ale copiilor. Nu orice metodă poate fi aplicată în cadrul oricărei categorii de activitate sau la orice nivel de vârstă. În alegerea metodelor pe care le vom aplica în activitate trebuie să ţinem cont de tema activităţii, de tipul ei (de predare, consolidare, evaluare) şi de nivelul de dezvoltare intelectuală a copiilor. De aceea, este necesar, din partea educatoarelor, un studiu profund al acestor metode, o analiză amănunţită, creativitate, responsabilitate didactică şi capacitate de adaptare şi aplicare.

Bibliografie:

1. Silvia, Breban, Elena, Goncea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura ARVES, Bucuresti, 2002.

2. Conf. Univ. Dr. Marin, Manolescu, Proiectul metoda moderna, alternativa si complementara de evaluare in Revista, Invatamantul prescolar, nr. 1-2/2005, p.184.

3. Insp. de spec. I.S.M.B, Sector 4 Instit., Melania Ciubotaru, Metoda proiectelor, in Revista, Invatamantul prescolar nr.1-2/2005, p.189.

ADAPTAREA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN ACTIVITATEA CU ELEVUL DEFICIENT MINTAL

Profesor psihopedagog Pasztor Nicoleta, C.S.E.I. Nr.1 Bistrița

Profesor psihopedagog Archiudean Simona, C.S.E.I. Nr.1 Bistrița

Metodele activ-participative sunt metodele capabile să mobilizeze energiile elevilor, să le capteze atenţia, care-i îndeamnă să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, memoria.Unele din aceste metode pot fi utilizate și în activitatea cu elevul deficient mintal întrucât acesta va învăța mult mai multe lucruri despre un subiect dacă el este direct implicat, rolul cadrului didactic fiind acela de a organiza activitatea, de a creea ocazii de învățare.

Una dintre metodele activ-participative care poate fi aplicată cu succes în activitatea cu elevul deficient mintal este metoda “Explozia stelară”. În funcție de obiectivele pe care mi le-am propus am folosit următoarele variante:

Varianta I.

1. Se prezintă o planșă cu o stea care are scrise în colțuri întrebările cine? ce? unde? când? de ce?. Se anunță sarcina- “Formulăm cât mai multe întrebări legate de conținutul lecției cu fiecare dintre cuvintele date!”.

2. Individual, fiecare elev formulează câte o întrebare cu cuvântul “Cine?”, pe care o spune colegilor, până se epuizează toate posibilitățile, după care se trece la cuvântul următor.

74

3. Pentru fiecare întrebare se adaugă câte o steluță lângă steaua mare. Am constatat că acest lucru aduce un plus de motivație, elevii dorind să caute cât mai multe întrebări pentru a obține o “explozie” de steluțe cât mai mare.

Varianta II

Fiind puțini copii am optat pentru organizarea în perechi. Se distribuie fiecărei perechi o fișă cu o stea care are în centru scrisă tema (sau lipită o imagine reprezentaivă) iar în colțuri scrise întrebările. Fiecare pereche se va gândi la o întrebare cu cuvântul dat. În cadrul perechii elevii se consultă pentru alegerea întrebării pe care o vor spune colegilor. Pentru fiecare întrebare echipa primește o steluță pe care o atașează stelei de pe fișă. Se procedează la fel până la epuizarea întrebărilor.

Varianta III

Această variantă o folosesc când doresc să se formuleze și răspunsuri la întrebări. Elevii vin pe rând în fața clasei și adresează colegilor o întrebare folosindu-se de cuvintele scrise pe steluță. Indică elevul care va răspunde și apreciază dacă răspunsul acestuia este corect și complet după care alege copilul care îi va lua locul.

Varianta IV

Este o combinație între metoda explozia stelară și scaunul intervievatului. Unul dintre elevi va veni în fața clasei și se va așeza pe un scaun. Poate opta pentru un anumit număr de întrebări la care să răspundă (1-3). Ceilalți elevi în vor adresa întrebări legate de tema stabilită, folosindu-se de cuvintele scrise pe steluță. În situația în care elevul nu știe răspunsul la o întrebare poate solicita ajutorul unui prieten sau a celorlați colegi. Pe rând, elevii pot lua locul “intervievatului”.

Avantajul acestei metode constă faptul este uşor de aplicat oricărei vârste şi unei palete largi de domenii. Nu este costisitoare şi nici nu necesită explicaţii amănunţite. Participanţii se prind repede în joc, acesta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare şi, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri. Este cel mai simplu mod de a-i obișnui pe elevi cu formularea de întrebări și o bună modaliate de stimulare a comunicarii elev-elev, când se lucrează în grup sau când se formulează răspunsuri la întrebări.

BIBLIOGRAFIE

1.Pintilie M., Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.

VALENŢE FORMATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof. PELE FELICIA- G.P.N. BELFIR

Shimbările în planul gândirii pe care metodele interactive de grup le produc, cele de idei, de opinii, verbale, acţiune, activează copiii şi îi motivează reducând încorsetarea pe care deopotrivă şi ei şi educatoarea o resimt într-o activitate traditională.

Metodele interactive determină copiii să rezolve în grup problemele cu care se confruntă(sarcina didactică) să ia decizii şi să aplaneze conflicte ce pot apărea.Ei descoperă o noua experienţă interrelaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a studia, de a investiga împreună şi capătă încredere în capacitatile individuale si ale grupului.Munca în echipă îi bucură, le conferă încredere în forţele proprii, ceea ce îi determină să îşi asume responsabilităţi, să se ajute reciproc pentru a duce la bun sfârşit sarcinile asumate.

75

Prin aplicarea în clasă a metodelor interactive de grup, copiii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de şcolar şi adult.Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice.

Metodele interactive de grup acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare a copilului.Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli.Prezentate astfel ele atrag copiii ân activitate spre învăţarea activă, spre cooperare, îi determină să se consulte în grup în luarea deciziilor şi previn/aplanează conflictele.

Metodele interactive de grup necesită mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie ca ei să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de structura personalităţii copilului.Aşadar pentru fiecare preşcolar educatoarea trebuie să potrivească optim: gestul, munca, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul în raport cu situaţia.

Metodele interactive de grup pot fi instrumente importante pe care educatoarele le pot utiliza pentru activităţi interesante, dense care ajută copiii să realizeze judecăţi de substanţa şi fundamentale , să sprijine copiii în întelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală.

Metodele interactive în activităţile din gradiniţă stimulează creativitatea copiilor ce constă în enunţarea spontana a cât mai multor idei pentru soluţionarea unei probleme, dezvoltă copiilor capacitatea de efort propriu(dirijat), capacitatea de investigare, de descoperire, dezvoltă abilităţi de explorare şi apoi cele de comunicare, promovează găndirea şi învaţarea activă prin cooperare, permit copiilor să-şi organizeze cunoştinţele teoretice, artistice, practice,expunerea lor verbala, presupun alternarea activităţii individuale cu cea de grup.

Deşi învătarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective.

“Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.”(Ioan Cerghit,1997, p.

Bibliografie:

Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga-Metode interactive de grup, Editura Arves Bucureşti, 2002;

M.E.d.c. –Învăţarea activă - ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001

“NOUA ORIENTARE ÎN ABORDAREA EDUCAŢIEI FIZICE SI SPORTULUI”

Prof. Bujin Cornelia Col. Naţ. De Arte “Regina Maria” Constanţa

Una dintre problemele care a declanşat şi sugerat o mulţime de reacţii şi de proiecte o constituie educaţia, ca proces de formare şi sensibilizare a tinerilor şi adulţilor pentru participare la abordarea şi soluţionarea problemelor cu care omenirea este şi va fi confruntată.

Educaţia fizică –privită ca o componentă a educaţiei corporale(arta îngrijirii trupului)

cuprinde mijloacele utilizate în mod conştient şi raţional în scopul întreţinerii sănătăţii, a prevenirii îmbolnavirilor

76

“Educaţia prin sport” – îşi propune ca obiective promovarea sportului ca model de toleranţă şi fair-play pentru societate, ca stil de viaţă ca un concept moral, eliminarea manifestărilor de violenţă şi rasism, conştientizarea factorilor de risc în dopaj, atragerea copiilor provenind din diverse categorii sociale cu grad mare de risc şi reintegrarea lor sociala, formarea de mentalităţi favorabile şi atitudini pozitive şi active.

Formarea cunoşinţelor , priceperilor şi deprinderilor motrice se realizează în lecţia de educaţie fizică , în legătură nemijlocită cu sarcina întăririi sănătăţi şi dezvoltării fizice a elevilor Cu ajutorul cunoştinţelor elevul descoperă esenţa actelor motrice , cauzele , legile lor şi relaţiile dintre ele .

Învăţând cum şi ce să facă cu corpul său, elevul nu reproduce cunoştinţele ca la alte obiecte de învăţământ , ci le aplică în efectuarea actului motric . Alcătuirea şi schimbarea formaţiilor de lucru , deplasarea colectivului , organizarea elevilor ridică probleme mereu noi profesorului de educaţie fizică . De aceea învăţarea motrică la ora de educaţie fizică se realizează printr-un flux neîntrerupt de informaţii în două direcţii :de la profesor la elevi şi de la elevi la profesor .

Având în vedere că la ora de educaţaie fizică elevii trebuie să fie conştientizaţi de îmbinarea celor două laturi ale instruirii , teoretică şi practică s-a realizat un experiment în scopul de a conştientiza participarea lor la oră. Li s-a explicat scopul pentru care învaţă exerciţiile fizice , de ce nu le pot executa corect pe unele dintre acestea , ce trebuie să facă pentru îmbunătăţirea execuţiei şi pentru o dezvoltare multilaterală armonioasă .A învăţa pe elev un exerciţiu fizic înseamnă a-i creea posibilitatea de a-l executa corect indiferent de situaţie ,de a înţelege particularităţile de execuţie şi modalităţile de aplicare a actelor motrice în condiţii diferite.Elevul trebuie să înţeleagă ceea ce învaţă, prin aceasta actul cognitiv conştientizîndu-se. Cunoaşterea şi înţelegerea exerciţiilor fizice mai precisă şi mai complexă a determinat o execuţie motrică de nivel mai bun , materializată în probe de control cu rezultate mai bune .

Rezultatele obţinute la probele de control au demonstrat că elevii au capacitatea să prelucreze cunoştinţele , să găsească resurse pentru învingerea dificultăţilor , selectând informaţiile şi adaptându-le la realităţi .Faptul că elevii au acordat atenţie sporită exerciţiilor fizice , conştiinciozitatea cu care au lucrat , participarea mult mai activă şi în activitatea lor independentă demonstrează rolul important al profesorului la lectie.

Practicarea exerciţiului fizic este o necesitate a zilelor noastre dar şi a viitorului care se anunţă a fi cuprins de tehnologii din ce în ce mai avansate.

Practicarea exerciţiului fizic trebuie să se realizeze toată viaţa, în toate etapele şi momentele prin care trece individul.

SĂ VALORIZĂM TRADIŢIA!

Giurebe Emilia Cristina-Gps Dumbrava Minunată Bistriţa

Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului.

Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci, dimpotrivă, un avantaj căci vom lucra cu nişte minţi şi suflete „nepoluate” încă de alţi factori. Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc.

Prin abordarea acestui proiect nu s-a dorit o schimbare majoră a percepţiilor naţionale asupra tradiţiilor,obiceiurilor şi folclorului românesc, ci o sensibilizare a noastră, a tuturor, o abordare diferită a unei teme deloc moderne.

77

OBIECTIVE SPECIFICE:

OBIECTIVE PENTRU COPIII PREŞCOLARI:

-Valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale,

-Cultivarea dragostei şi respectului pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc;

-Atragerea copiilor în organizarea de activităţi cu caracter extracurricular, conducând la lărgirea şi îmbogăţirea orizontului de cunoaştere a acestora.

-Implementarea unor cântece şi dansuri populare româneşti;

-Să manifeste interes pentru datinile şi obiceiurile calendaristice creştine.

OBIECTIVE PRIVIND CADRUl DIDACTIC:

-Promovarea şi valorificarea tinerelor talente existe în grădiniţă;

-Amenajarea unui colţ cu obiecte de artă populară;

-Organizarea unor expoziţii cu lucrări şi obiecte de artă populară

OBIECTIVE PRIVIND PARINŢII

- Stimularea implicării părinţilor şi a altor factori educaţionali în derularea activităţilor;

- Promovarea unor relaţii reciproce între părinţi şi alţi factori educaţionali, pentru a transmite copiilor valorile spirituale ale poporului nostru.

Bibliografie

Musata Bocos,Miron Ionescu-Tratat de didactica moderna editura Paralela 45, 2009

Curriculum pentru învăţământul preşcolar ( 3-6/7 ani) MECI, 2008;

Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar , nivel

5-7 ani;

ACTIVIZAREA ELEVILOR LA DISCIPLINA GEOGRAFIE PRIN METODE INTERACTIVE

Prof. Ţonoiu Roxana – Colegiul Militar Liceal ,,Dimitrie Cantemir” -Breaza

Metode folosite în predarea geografiei desemnează modalitaţi eficiente de organizare şi dirijare a învăţării conţinutului geografic, un mod comun al profesorului de a proceda cu elevii săi.

Metodele active se disting prin flexibilitate, deschidere la înnoire, preocupare de racordare la cerinţele actuale ale învăţământului. Promovarea unor metode şi tehnici activizante are în vedere mobilizarea resurselor şi capacitaţilor elevului , învaţarea prin cooperare, concentrarea atenţiei, stimularea gândirii critice şi creativitatea. Aceste metode pun accentul pe cunoaşterea operaţională, pe învăţarea prin acţiune, pe manipularea, în plan mintal şi manual, a obiectivelor şi a acţiunilor.

*Conversaţia euristică –presupune formularea conştient –liberă , creatoare, ştiinţifică a unor răspunsuri la interogaţii de control spre a-i dirija către descoperirea adevărului geografic.

*Exerciţiul este o metodă didactică bazată pe acţiune autentică, de efectuare conştientă şi repetată a unor acţiuni intelectuale şi / sau motrice, pentru însuşirea unor comportamente

78

care permit executarea precisă a unei acţiuni sau dobândirea unor comportamente cu caracter de creaţie.

*Brainstorming-ul – este cea mai eficientă şi mai utilizată tehnică de stimulate a creativităţii.

*Stiu – Vreau să ştiu – Am învăţat – presupune lecturarea textelor expozitive utilizate în lecţiile de geografie, impunându-se patru etape, astfel:

• Etapa 1 : “Ce ştiu despre subiect? “

• Etapa 2 : “ Ce vreau să stiu?”

• Etapa 3 : începutul învăţării

• Completarea rubricii “Am învăţat”

*Eseul cu raspuns restrâns – se bazează pe organizarea şi integrarea ideilor despre subiectul abordat, interpretarea şi aplicarea datelor.

*Problematizarea - este o metodă de cercetare şi în acelaşi timp o metodă didactică activă, dialogată, care constă în crearea unor situaţii conflictuale între ceea ce ştie sau poate rezolva şi ceea ce nu ştie sau trebuie să rezolve elevul, respectiv în rezolvarea unor întrebări – problemă , probleme şi situaţii-problemă. Problematizarea cuprinde mai multe secvenţe, cum ar fi: perceperea dificultăţii, depistarea şi definirea ei, sugerarea unor soluţii posibile, desprinderea concluziilor din soluţia probabilă, efectuarea observaţiilor şi experimentelor care verifică soluţia probabilă.

Deşi solicită mult timp şi cooperarea este mai dificilă, utilizarea în predarea geografiei a acestor metode deschide în sufletul copiilor dorinţa de învăţare şi de consolidare a cunoştinţelor întrun mod activ, creativ şi eficient. Ele conduc la formarea unei motivaţii intriseci, ce rămâne dezideratul tuturor dascălilor. Folosirea competiţiei, în acest sens, nu mai este metodă de selecţie, în multe situaţii generând efectul invers şi asigurând un climat afectiv pozitiv, care induce majorităţii elevilor rezultate mult mai bune.

SCHOOL PROJECTS AND PARTNERSHIPS – AN EXTRA CHANCE TO EDUCATION

Teacher Alina Florina Niculae “Avram Iancu” High School

The European dimension of education is the reflection of a reality that exerts pressures, which causes us to take measures in order to support the young people in finding ways to answer to the challenges of our contemporary world. In this context, the Romanian education system joins the European concept of educational co-operation through national and international educational projects and partnerships.

The purpose of European school projects and partnerships is to improve the quality and strengthen the European dimension of education, to encourage the learning of foreign languages and the transnational co-operation between schools, to promote an intercultural conscience and an innovation regarding pedagogical methods and informational techniques. These projects are promoted and financially sustained by the European Commission through the National Agency for Community Programs in Education and Professional Training, they take place in the pre-higher education system and they involve a large number of people: students, parents, all types of didactic personnel, but also the local community, non-governmental associations etc.

A specific type of European school partnership is the Grundtvig programme. Its purpose is to focus on the teaching and learning needs of the institutions and people involved in the adult educational system (16+). The Grundtvig programme promotes several types of

79

partnerships. Out of those, the Learning Partnerships are the co-operation projects that engage local institutions of adult teaching from at least three European countries.

A project included in the Learning Partnerships category is the Grundtvig project called “International And Inter-Generational Dialogue By Hands Speaking Language Of Art”, implemented during 2010-2012. Its target group are the adults from the Part-time Study Mode (age 16+) and it’s implemented at European level by four partners:

- Ceyhan Halk Egitim Merkezi (Turkey) – coordinator

- Centrum Ksztalcenia Ustawicznego w Bialymstoku (Poland) – partner

- European Business Academy (Germany) – partner

- Colegiul Naţional “Avram Iancu” Ştei (Romania) – partner

The project has seven main objectives:

the incentivisation to perform artistic and creative activities, relevant in the process of learning different styles of art and crafts

the expression of feelings, emotions and opinions through art and workmanship

the improvement of artistic competences through the knowledge of the culture of partner countries

the exchange of experiences and ideas between partners regarding different teaching techniques and methods used in art

the formation of a European group of teachers and learners for a better practical implementation

the support for the lifelong learning process through the involvement of students of all ages

the evaluation of every student’s (young or old) life knowledge

This type of project represents an important part of the necessity for lifelong education because both the teachers and the students achieve new abilities, which are relevant for their professional and personal life, but also for their active citizenship. Through it, abilities of communication and presentation are developed, as well as creativity, team work and solidarity.

One can conclude that projects are an excellent learning opportunity for all those involved and an extra chance to education in a real environment through the exchange of experiences and ideas.

ROLUL SI IMPORTANTA METODELOR INTERACTIVE DE INVATARE IN GRUP

Prof. Marchis Floare G.P.N. Tinca

„A individualiza învăţământul înseamnă să se ţină seama de resursele autoeducative ale fiecărui copil, adică în fond de individualitatea sa”. (Couchet)

Astăzi, când şcoala trebuie să răspundă exigenţelor contemporaneităţii, la nivelul segmentului preşcolar se conturează dezvoltarea unei noi abordări educaţionale. Este vorba de o abordare care determină organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de cerinţele viitorului şi de necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul copilului de astăzi, o abordare care încearcă o îmbinare suplă a ideilor pedagogiilor alternative moderne, cu ideile pedagogiei tradiţionale autohtone.

80

În acest context a fost nevoie ca şi grădiniţa să se reorganizeze, prezentând structuri, mecanisme si servicii modernizate sau noi, pe care să le poata oferi la standardele necesare noilor roluri si responsabilităţti care i se atribuie. Reforma sistemului de învăţământ are ca obiective schimbarea mentalităţii şi formarea unor dascăli flexibili care să facă faţă noilor cerinţe. Trăind într-o lume care se schimbă, educaţia la rândul ei este în schimbare.

Dacă până acum educatoarea conducea activitatea în stil tradiţional, acum aplicând metode moderne interactive de grup, rolul educatoarei se schimbă. Ea devine coechipier, îi orientează pe copii să-şi caute informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă şi rapiditate în gândire şi acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţii şi nu în ultimul rând îi consiliază.

Întregul proces educativ are în centrul său copilul cu nevoile, trebuinţele lui şi în consecinţă se adresează fiecărui copil din grădiniţă.

Programa activităţilor din grădiniţă oferă libertatea educatoarelor da a-şi alege tipul de activităţi, metode şi procedee în acord cu particularităţile de vârstă. Activitatea cu copiii trebuie desfăşurată într-o atmosferă destinsă unde copiii să se manifeste spontan, să gândească şi să acţioneze în funcţie de situaţie.

Prin metodele interactive copilul intră în necunoscut, într-o aventură a descoperirii de noi cunoştinţe, deprinderi el fiind participant activ. Acţionând alături de ceilalţi din grup, începe să rezolve sarcini şi să se simtă că este persoană importantă, capabilă să ia decizii pentru bunul mers al activităţii de grup. În grupul de copii fiecare trebuie să ştie să descopere, compare, clasifice cunoştinţele dobândite. Efortul copiilor este unul intelectual, prin care se exersează procesele psihice cognitive. Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită.

În grădiniţă principala activitate este jocul şi bazându-ma pe acest fapt, metodele interactive trebuie introduse ca nişte jocuri cu sarcini şi reguli care să fie antrenante, atractive. Jocul, ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independenţa şi spiritul de cooperare. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa.

Învăţarea prin cooperare la copil-copil este mai eficientă decât învăţarea individuală. Dacă la venirea în grădiniţă copiii sunt egoişti, egocentrismul manifestându-se puternic, contactele interpersonale ale copiilor cu adulţii sau cu cei de aceeaşi vârstă atenuează stările conflictuale. Grupul dă posibilitatea testării ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltarea inteligenţei personale.

Învăţarea prin cooperare este un tip de învăţare eficient. Strategiile didactice trebuie să includă învăţarea prin cooperare deoarece în acest fel se permite o abordare interdisciplinară a conţinuturilor şi creează un element al învăţării plăcut, stimulativ care valorifică interesele şi nevoile copiilor. Psihologia socială clasică pune mare accent pe interacţiunea de grup. Cooperarea înseamnă în planul interacţiunii dintre preşcolari un câştig care se regăseşte în sentimente de acceptare şi simpatie.

Desprinderea de metodele tradiţionale o realizăm mai încet, dar cu răbdare şi perseverenţă, cu experienţa noastră, credem că putem urca treaptă cu treaptă în descifrarea şi aplicarea acestor metode. Ştim că este un efort atât pentru noi, cât şi pentru copii, dar încercăm să fim coechipierii copiilor. Aplicarea lor necesită timp şi încredere în capacitatea personală de a le aplica creator pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ.

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite in unitățile de învățământ de către cadrele didactice în a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile copiilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.

Deşi învătarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat

81

că relaţiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective.

“Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.”(Ioan Cerghit,1997, p. 54) .

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat , ceea ce duce la transformarea copilului în stăpânul propriei transformări şi formări .

Bibliografie

M.E.C.I. ,,Metode interactive de grup’’ edit. Miniped, Bucureşti 2006

Silvia, Breban, Elena, Goncea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura ARVES, București, 2002.

Lucia Ciolan, Învăţarea integrată – Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed. Polirom, 2008

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP IN GRĂDINIŢĂ

Edu. Condoros Ana G.P.N. Gurbediu

Reforma sistemului de învăţământ are ca obiective schimbarea mentalităţii şi formarea unor dascăli flexibili care să facă faţă noilor cerinţe. Trăind într-o lume care se schimbă, educaţia la rândul ei este în schimbare

Contribuie la formarea gândirii critice, încurajează cooperarea în activităţi dar şi independenţa, promovează relaţiile interculturale pe baza comunicării, promovează o activitate didactica moderna centrată pe demersuri intelectuale interdisciplinare, sunt mijloace eficiente de exersare a imaginaţiei învăţând copilul să gândească în viitor, să se proiecteze pe sine într-o altă ipostaza, contribuie la dezvoltarea copilului pe toate nivelurile.

În grădiniţă principala activitate este jocul şi bazându-ma pe acest fapt, metodele interactive trebuie introduse ca nişte jocuri cu sarcini şi reguli care să fie antrenante, atractive. Jocul, ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independenţa şi spiritul de cooperare. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Învăţarea prin cooperare la copil-copil este mai eficientă decât învăţarea individuală. dacă la venirea în grădiniţă copiii sunt egoişti, egocentrismul manifestându-se puternic, contactele interpersonale ale copiilor cu adulţii sau cu cei de aceeaşi vârstă atenuează stările conflictuale. Grupul dă posibilitatea testării ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltarea inteligenţei personale.

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite in unitățile de învățământ de către cadrele didactice în a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile copiilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.

Deşi învătarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat

82

că relaţiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective.

“Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.”(Ioan Cerghit,1997, p.

Metodele interactive determină copiii să rezolve în grup problemele cu care se confruntă(sarcina didactică) să ia decizii şi să aplaneze conflicte ce pot apărea.Ei descoperă o noua experienţă interrelaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a studia, de a investiga împreună şi capătă încredere în capacitatile individuale si ale grupului.Munca în echipă îi bucură, le conferă încredere în forţele proprii, ceea ce îi determină să îşi asume responsabilităţi, să se ajute reciproc pentru a duce la bun sfârşit sarcinile asumate

Întregul proces educativ are în centrul său copilul cu nevoile, trebuinţele lui şi în consecinţă se adresează fiecărui copil din grădiniţă.

CUBUL

Metoda „Cubul” reprezintă o strategie de predare-învăţare care presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective.

Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

© realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

© anunţarea temei.

© împărţirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.

§ Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

§ Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

§ Aplică: la ce poate fi folosită?

§ Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.

© redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe

BIBLIOGRAFIE:

Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga-Metode interactive de grup, Editura Arves Bucureşti, 2002;

M.E.d.c. –Învăţarea activă - ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001

ANALIZA SWOT ÎN CUNOAŞTEREA ORIZONTULUI LOCAL

Prof. Bodoni Mihaela, Şcoala cu clasele I-VIII Derna, jud. Bihor

Prof. Moise Florian, Şcoala cu clasele I-VIII Derna, jud. Bihor

Puncte tari Puncte slabe

Teren agricol suficient în extravilan.

Poziţia geografică în cadrul judeţului.

83

Apropierea de oraşele Marghita (30km) şi Oradea (50km).

Existenţa drumurilor asfaltate.

Resurse de petrol, grafit, bitum, roci de construcţie, apa termală de la Tria.

Vestigiile cetăţii dacice de la Sacalasăul Nou.

Posibilităţi de extindere a satelor.

Gradul de poluare extrem de redus.

Este o aşezare rurală mixtă.

Sistemul de educaţie şi sănătate are următoarea repartizare: 1 şcoală cu clasele I-VIII, 5 grădiniţe, 3 şcoli cu clasele I-IV, 2 cămine culturale, 1 bibliotecă, 1 dispensar.

Prezenţa serviciului de salubritate. Îmbătrânirea demografică şi implicit scăderea numărului de locuitori şi datorită exodului rural.

Lipsa resurselor financiare pentru investiţii importante.

Lipsa sistemelor de canalizare pentru

apele menajere reziduale.

Prezenţa sistemului de alimentare cu apă curentă doar în satele Derna şi Sacalasău Vechi.

Dezvoltarea industriei foarte redusă cu puţini mari contribuabili la bugetul local.

Infrastructură slab reprezentată

Atracţie redusă pentru tineri

Teren agricol mult parcelat şi foarte mult necultivat (nelucrat).

Lipsa forţei de muncă în agricultură.

Oportunităţi Ameninţări

Utilizarea terenului agricol disponibil pentru investiţii externe.

Încurajarea localnicilor pentru înfiinţarea unor ferme mici şi mijlocii.

Reîntoarcerea la culturile agricole cu tradiţie, ca de exemplu cultura viţei de vie nobile la Tria.

Atragerea de investitori în agricultură şi exploatarea resurselor existente.

Atragerea unor fonduri comunitare având în considerare că regiuni mai puţin dezvoltate sunt susţinute de UE pe bază de proiecte.

Stabilirea de contacte cu fii ai satelor sau foşti locuitori care sunt în funcţii importante sau au forţă financiară şi care pot ajuta zona satelor.

De a primii statutul de comună europeană. Inundaţii.

Secete.

Slabe implicaţii a factorilor politici de la nivelul central şi local în problemele comunei.

Degradarea terenurilor.

Apariţia unor procese geomorfologice actuale (eroziune pe versanţi, alunecare de teren).

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE ÎN EDUCAŢIA

TINEREI GENERAŢII84

Prof. Gîtlan Maria Prof. Gîtlan Dănică- Clubul Copiilor Tg. Neamţ

„Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” (Socrate)

Actualele descoperiri în materie de psihopedagogie şcolară conduc la mutaţii în planul metodologiei didactice, impunând astfel utilizarea pe lângă metodele tradiţionale, unilateral centrate pe o informaţie prelucrată de cadrul didactic şi transmisă univoc (lăsând elevul pe planul factorului pasiv) şi a metodelor interactive centrate în primul rând pe activitatea elevului, care devine în acest mod un factor activ, implicat energetic în procesul de învăţare.

Viziunea tradiţională este un fundament pentru cea modernă, una este substanţa, cealaltă este centrul motor şi totuşi există pericolul de a se ajunge la cealaltă extremă a polului opus metodelor tradiţionale: libertatea excesivă de exprimare a fanteziei creatoare, educative, lipsită de filtrul critic ordonat tradiţional. Nu excluzându-se reciproc, ci doar coabitând pot să creeze un model funcţional şi comunicativ, eficient şi stimulatoriu, util în activităţile şcolare specifice tehnologiei instruirii.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care este antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări.

Valenţele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:

- stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

- exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi în sarcină;

- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

- unele cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj între elevi;

- asigură un demers interactiv al actului de predare – învăţare - evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

- descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă.

Metodologia modernă operează schimbări care ţin de pondere, dar mai ales de valorizare, de sporire a potenţialului formativ al metodelor clasice, prin accentuarea caracterului euristic şi activ participativ. Nu se poate spune că metodele tradiţionale sunt ineficiente, iar cele moderne eficiente (a nu se cădea în „mistica” unora sau altora dintre metodele la modă). Totul trebuie judecat în funcţie de contextul în care sunt utilizate şi dacă ele determină randament şcolar sporit, economie de efort intelectual şi de timp. Selecţia şi combinarea metodelor la nivelul unităţilor de muncă independentă trebuie gândite în funcţie de anumiţi parametri, de anumite condiţii ale învăţării: obiective didactice, conţinut de instruit, particularităţile cantitative şi calitative ale grupului şcolar, caracteristicile psihologice, timp de învăţare, experienţă şi factori de personalitate ai profesorului, costuri materiale.

„Ceea ce vrem să vedem este că aleargă copilul după cunoaştere şi nu cunoaşterea după copil.”

85

(G. B. Shaw )

Bibliografie:

1. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. „Metode interactive de grup”, Editura Arves, 2002

2. Cerghit, Ioan, „Metode de învăţământ”, Editura Polirom, 2006

3. Jinga, I., Istrate, E., „Manual de pedogagie” , Editura ALL, 2006

METODE INTERACTIVE-ELEMENTE ESENŢIALE ALE

PROCESULUI DE PREDARE –ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Prof.Brătianu Laura Andreia

Ed.Şandor Măriuţa G.P.S. Dumbrava Minunată Bistriţa

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari,schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode ,preşcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice,de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi asumă responsabilităţi,formulează şi verifică soluţii.De asemenea,aceste metode activează toţi copiii şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea, independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze deciziile luate.Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea corectă a rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educatoare-copil.Metodele de învăţare activă implică copiii în procesul de învăţare în sensul formării lor ca participanţi activi la procesul de educare, astfel fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de învăţare ceea ce au învăţat.Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educaţională alături de cele tradiţionale ori în combinaţie cu acestea.

Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învăţământ precum şi teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura, funcţiile, clasificarea metodelor de învăţământ, precum şi caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerinţelor de utilizare. Opţiunea pentru o anumită strategie didactică condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice. Metodele de învăţământ fac parte din condiţiile externe ale învăţării, care determină eficienţa acesteia. De aici decurge importanţa alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare fiecărei activităţi didactice.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.

În organiznarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.

86

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă ceea ce ni se întâmplă este “bine” sau “rău”. Cu cât mediul este mai instabil şi mai complex, cu atât creşte gradul de incertitudine.

Activitatea cu preşcolariipre supune o atenţie sporită din partea educatoarei în activitatea de predare-învăţare-evaluare pentru a stabilii obiectivele, a selectaconţinuturile, a-şi confecţiona materiale mdidactice, dar mai ales în a alege strategia didactică în care metodele au un rol prioritar.

Vârsta preşcolară impune utilizareanumai acelor căi de acces care ajung să satisfcă copilului nevoia de cunoaştere, de evoluţie psiho-fizică, fără o impunere, restricţii, ci numai ca pe ceva firesc pentru universul său, la vîrsta preşcolară.

Aplicarea metodelor interactive solicită timp,diversitate de idei, angajare în acţiune, desco-perirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s-a scris si în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.

Situaţiile de învăţare rezolvate prin metodele interactive de grup dezvoltă copiilor gîndirea democratică deoarece ei exersează gîndirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul.Metodele învţă copiii, că un comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm.Ei aduc argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă.Este însă importantă alegerea momentului din lecţie, dintr-o zi, personajul-copil şi fapta lui deoarece ele reprezintă punctul cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să afecteze copilul.

BIBLIOGRAFIE

Silvia Breben, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga – Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves 2002.

Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova, 2005

Lucia Gluiga, Jodi Spiro – Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti 2001

M.E.C.T.S.-Învăţământul preşcolar în mileniul III-2012

VALENȚE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Educatoare Tofan Eta Marinela-Grădinița Nr. 64 P.P. Ileana Cosânzeana , Galați

87

În învățământul actual, un principiu de bază îl constituie necesitatea realizării în învățământul preșcolar a unei învățări active, promovarea metodelor interactive , care să solicite mecanismele gândirii , inteligenței , imaginației și creativității.

Metodele interactive , ca instrumente didactice , stimulează comunicarea , creativitatea , facilitează independența în gândire și acțiune a copiilor , spiritul critic constructiv. Interactivitatea favorizează învățarea prin comunicare și schimbul de experiențe , creează situații de învățare centrate pe implicarea activă , pe interacțiunea socială a copiilor. Prin metodele interactive de grup , copiii își exersează procesele psihice și de cunoaștere , astfel ei formulează și verifică soluții , își asumă responsabilități , elaboreză sinteze în activități de grup ,individual sau în perechi. Activitatea de grup generează strădania competitivă în rezolvarea sarcinilor , emiterea de ipoteze , obținerea soluțiilor corecte , pentru că interacțiunea este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacități , pentru autoevaluare. Cei care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate. Adaptarea acestor metode se relizează în funcție de temperamentul copiilor și în concordanță cu situațiile date. După metodele aplicate se obțin anumite performanțe pe care copiii le percep , deși implicarea lor este diferită.

Valorificarea metodelor în vederea activizării preșcolarilor , a participării lor efective la însușirea cunoștințelor , priceperilor și deprinderilor și centarea acestor metode activ -participative , pe copil , reprezintă o tendință principală în instruire. Astfel , obiectivele metodelor interactive pot fi - implicarea activă și creativă a preșcolarilor pentru stimularea gândirii productive și a gândirii divergente , comunicarea pe baza tehnologiei informaționale interactive , dobândirea elementelor muncii intelectuale în vederea relizării învățării școlare.

Învățarea prin cooperare facilitează comunicarea și învățarea activă , acomodarea copiilor la sistemul de relații și comportamente ale grupului din care fac parte. Este valorificată contribuția personală , construirea cunoașterii proprii.

Metodele interactive de grup sunt - de predare -învățare interactivă , de fixare și sistematizare a cunoștințelor , metode de stimulare a creativității și de cercetare în grup. Astfel se evidențiază metode ca - Explozia stelară , Brainstoming , R.A.I. ,Cascada , Mozaicul , Piramida , Cartonașe luminoase , Caruselul … și altele.

Jocurile valorifică independența , spiritul de cooperare și dinamica de grup , în rezolvarea sarcinilor , obținerea soluțiilor , copiii își dezvoltă inteligențe multiple , capacități specifice. Situațiile de învățare , rezolvate prin metode interactive de grup , ajută copiii să argumenteze, să caute alternative , să învețe creativ , să privească critic mediul social. Formarea deprinderilor copiilor de a găsi informații , de a lucra în echipă , de a conștientiza stilurile de învățare pe care le preferă , contribuie la sporirea potențialului formativ al acestor metode cu caracter activ - participativ. Acestea trebuie combinate și cu metodele tradiționale, cele de transmitere și însușire a informațiilor. Astfel , se pune accentul pe - capacitatea de a pune întrebări și a construi răspunsuri , dezvoltarea gândirii critice și a creativității , însușirea unor cunoștințe , abilități ,în condiții de cooperare.

Învățarea activă se axează, pe deoparte , pe centrarea pe copil , pe de altă parte, pe folosirea unor metode și stiluri didactice moderne , ceea ce se constituie ca principiu fundamental în învățământul actual.

BIBIOGRAFIE

-Breban S. , E. Goncea, M. Fulga, Metode interactive de grup , Ed. Arves , București , 2002.

-Curriculum Național pentru învățământul preșcolar

88

METODE DIDCTICE INTERACTIVE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Prof. înv. Primar Tiţu Maria Şc. Nr. 130 „ Luceafărul” Bucureşti

În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate metodele de învăţământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanşeze angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivaţia, capacităţile cognitive şi creatoare.

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă ceea ce ni se întâmplă este “bine” sau “rău”. Cu cât mediul este mai instabil şi mai complex, cu atât creşte gradul de incertitudine.

În cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi aplicarea metodelor activ-interactive.Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă şi în colectiv,dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă,implică întreg colectivul, elevul devine obiect şi subiect al actului de instruire şi educare,îmbină armonios învăţarea individuală cu învăţarea socială, stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.Dintre factorii ce îngreunează activitatea de grup se pot aminti opoziţia de scopuri, interese şi obişnuinţe ale membrilor,dificultăţile de comunicare, de coordonare care cresc pe măsură ce grupurile sunt mai mari iar dependenţa excesivă de ceilalţi poate fi favorizată de activitatea în grup.

Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învăţământ precum şi teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura, funcţiile, clasificarea metodelor de învăţământ, precum şi caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerinţelor de utilizare. Opţiunea pentru o anumită strategie didactică condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice. Metodele de învăţământ fac parte din condiţiile externe ale învăţării, care determină eficienţa acesteia. De aici decurge importanţa alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare fiecărei activităţi didactice.

E bine ca profesorul să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de comunicare şi cooperare, abilităţi de relaţionare şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi adaptabilitate, responsabilitate şi implicare.

METODELE INTERACTIVE ŞI ROLUL ACESTORA ÎN PROCESUL EDUCATIV

89

Prof. inv. primar Dragomir Daniela, Şcoala Nr. 11 „I. H. Rădulescu”

Metodele interactive oferă cadrului didactic informaţii suplimentare despre activitatea şi nivelul de pregătire a elevului. Achiziţiile din domeniul psihologiei cognitive, dar şi din alte ştiinţe conexe, stimulează evoluţii importante în domeniul educaţional, cu impact puternic asupra procesului educativ. Utilizarea metodelor interactive încurajează crearea unui climat de învăţare plăcut prin sarcini contextualizate. Abordarea interdisciplinară reprezintă o cale eficientă pentru modernizarea finalităţilor şi conţinuturilor educaţiei. De asemenea, apreciez că trebuie să se utilizeze preponderent metode interactive pentru ca demersul instructiv să fie cât mai atractiv şi mai puţin stresant.

Hărţile conceptuale sau hărţile cognitive reprezintă un important instrument pentru predare, cercetare şi evaluare la toate disciplinele. Hărţile conceptuale acordă o importanţă majoră creării de legături între concepte în procesul învăţării. Mai exact, noua învăţare capătă sens atunci când găseşte idei de bază pe care să se construiască noile informaţii în mintea elevului. Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele, relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. Performanţa depinde de modul în care elevul îşi organizează experienţa, ideile. Aşadar, hărţile conceptuale reprezintă un instrument de captare a aspectelor importante al acestor interrelaţii conceptuale.

Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi. Denumirea provine din faptul că elevii scriu: 3 concepte învăţate; 2 idei despre care ar dori să înveţe în continuare; o abilitate pe care consideră ei că au dobândit-o în urma demersului didactic de predare-învăţare. Tehnica este considerată o bună metodă de autoevaluare cu efecte formative în planul învăţării. Este o cale prin care se poate afla eficient efectele proceselor de predare şi învăţare, cu valoare constatativă şi de feed-back. Pe baza conexiunii inverse, cadrul didactic poate regla procesele viitoare de predare şi poate elabora programe ameliorative dacă rezultatele sunt sub aşteptări. Avantajele acestei tehnici constau în faptul că elevii devin conştienţi de urmările demersului instructiv-educativ şi de rezultatele obţinute.

Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica prin întrebări şi răspunsuri ceea ce au învăţat. Denumirea acesteia provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde-Aruncă-Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, cadrul didactic împreună cu elevii investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingii de la un elev la altul. Prin utilizarea acestei metode se exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacitatea de a formula întrebări şi de a găsi răspunsuri. Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici. Această metodă este un exerciţiu de promptitudine, întrucât atenţia participanţilor trebuie să rămână permanent trează şi distributivă.

Valenţele formative care susţin aceste metode interactive sunt următoarele: stimulează implicarea activă în sarcină a elevului; asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în contexte variate; asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia; reduce factorul de stres.

Bibliografie:

Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri: Stiluri.Strategii. Bucureşti: Editura Aramis.

Miclea, M. (2003). Psihologie cognitivă. Modele teoretice-experimentale. Iaşi: Editura Polirom.

90

Oprea, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL FAMILIE - GRADINIŢĂ

Roşca Ana, Profesor Pentru Învăţămantul Preşcolar, Grădiniţa Cu P. N. Nr. 2 Botoşani

În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie odată cu intrarea copilului în grădiniţă. Educatoarea este persoana care trebuie să ofere ocazii de dezvoltare fiecărui copil în parte, pentru că grădiniţa este locul unde are loc procesul de dezvoltare a personalităţii ca parte componentă a educaţiei timpurii.

Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare, în dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între grădiniţă şi familie, comunitate ori instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului.

În cadrul parteneriatului gradinita – familie incheiat in acest an scolar am parcurs următoarele conţinuturi:

transmiterea unor informaţii despre ecologie,

dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu,

educarea unor comportamente şi conduite civilizate,

îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii,

cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare, etc.

Multitudinea activităţilor educative desfăşurate cu copiii conduc la dezvoltarea personalităţii acestora prin contactul pe care îl au cu mediul înconjurător, cu diverşi factori din societatea din care fac parte.

Printre obiectivele pe care tinde să le atingă acest parteneriat în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie, amintesc:

înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniţă - familie;

creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare;

schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de grădiniţă;

cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor;

învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectuală sub formă de activităţi comune preşcolari – părinţi – cadre didactice.

Rezultate aşteptate:

consolidarea abilităţilor de comunicare părinte – cadru didactic,

îmbunătăţirea situaţiei şcolare a copiilor.

Prin acest parteneriat se stabilesc relaţii mai apropiate şi mai deschise între educatoare şi părinţi, iar părinţii, cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai uşor în luarea unor decizii importante pentru grădiniţă.

În concluzie pot spune că un parteneriat eficient familie - grădiniţă duce la crearea unor valori educative superioare iar beneficiarul nu este altul decât „copilul”.

91

EFICIENŢA APLICĂRII METODELOR INTERACTIVE

ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof.înv.preşcolar: Radu Zoica, G.P.N.Burduca,Dragodana, Jud.Dâmboviţa

Nevoile şi cerinţele copiilor,,actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activităţii didactice. “ Activ” este copilul care depune efort de reflecţie personală, interioară, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi descoperire, de elaborare a noilor cunoştinţe. Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.. Metodele interactive promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Interacţiunea presupune atât cooperare cât şi competiţie.

Din multitudinea de metode interactive, reamintesc doar câteva pe care le-am aplicat la grupă: ciorchinele, schimbă perechea, turul galeriei, portofoliul, metoda cubului, explozia stelară, bula dublă, metoda piramidei, tehnica blazonului, pălăriuţele gânditoare etc.- metode prin care noul si căutarea de idei conferă activităţii ”un mister didactic” în care copilul e participant activ la propria formare.

Valenţele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:

*Stimulează implicarea activă în sarcină a copiilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

*Exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulânt iniţiativa tuturor copiilor implicaţi în sarcină;

*Asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

*Asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind asfel operaţionale;

*Unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii copilului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj a cunostinţelor;

*Asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare copil, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

BIBLIOGRAFIE:

1.Ioan, Cerghit ,,Metode de învăţământ’’, Iaşi, Editura Polirom, 2006;

2.Silvia Breban, Elena,Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura ARVES, Bucuresti, 2002;

3.Revista învăţământului preşcolar nr.4/2007;

PROIECT DE ACTIVITATE INTAGRATĂ

“ORAŞUL MEU, TÂRGOVIŞTE, ORAŞ ISTORIC”

92

Prof.Kurtuhuz Rodica-Prof.Ciocănel Emanuela Grădiniţa nr.16 Târgovişte

NIVEL: II Step by step

TEMA ANUALA: “CINE SUNT/SUNTEM?

SUBTEMA: “TÂRGOVIŞTEA, IERI SI AZI”

TEMA ACTIVITATII: “ORAŞUL MEU”

TIPUL ACTIVITATII: Verificare si consolidare de cunoştinte, priceperi şi deprinderi.

FORMA DE ORGANIZARE: activitate integrate ADP + ALA + ADE (DLC+DOS)

DURATA: o zi

ACTIVITATI DE INVATARE:

ADP: Întâlnirea de dimineaţă: “ Sunt mândru că sunt târgoviştean

tranzitii: “ Călătorie cu autobuzul în oraş” (mers in coloana cate unul)

ADE: Educarea limbajului: “Reporter în oraşul meu”- convorbire

Activitate practica: “Oraşul meu”- machetă

ALA: Manipulative: Puzzle – “Oraşul Târgovişte”

Constructii: “Curtea Domnească”

Stiinta: Târgovişte – ghid turistic

SCOPUL: Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

ADE: *DLC*Să alcătuiască propoziţii simple si dezvoltate despre ce au vazut ei în

plimbarea efectuată în oraş;

*Să reconstituie traseul plimbării;

*DOS *Să decupeze şi să aplice autocolant pe cutii de carton pentru a realiza clădiri;

*Să decupeze hartie glace şi s-o îmbine pentru a reda străzile din oraş;

*Să îmbine materiale din natura (sâmburi, pietricele) pe suport din

plastilină în vederea confecţionării unui sens giratoriu;

*Să colaboreze cu scopul de a face o lucrare colectivă;

ALA:*Construcţii:

*Să sorteze materialele de construcţie necesare;

*Să se orienteze în spaţiul de construit prin elaborarea unui proiect;

*Manipulative:

*Să reconstitute imagini din oraşul Târgovişte;

*Ştiinţă:

*Să sorteze imagini din oraşul vechi şi oraşul nou;

93

*Să decupeze imaginile şi să le aplice pe hartie colorată realizând un ghid turistic;

STRATEGII DIDACTICE:

a) Metode si procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, lucrul individual, in grupuri mici, învăţarea prin cooperare.

b) Mijloace de invăţământ:

ADE*DLC: vederi din oraş, reportofon;

*DOS: cutii de carton, autocolant, hartie glace, foarfeci, lipici, sâmburi de prune, pietricele, placă polistiren.

ALA*Construcţii: truse Lego, truse Arco, turn din carton.

*Ştiinţă: imagini din oraş, coli colorate, foarfeci, lipici.

*Manipulative: puzzle (imagini plastifiate şi taiate).

SCENARIUL ZILEI

În sala de grupă copiii stau pe perniţe. Îi salut spunându-le: “Buna dimineaţa, dragi târgovişteni!”. Îi intreb dacă i-am salutat corect şi de ce. Apoi vom face prezenţa copiilor şi se va completa calendarul naturii cu datele calendaristice (anotimpul, anul, luna, ziua) şi starea vremii.

Îi anunţ pe copii că am o surpriza pentru ei. Pe pagina web a grădiniţei noastre a sosit un e-mail de la o grupă de copii din oraşul Constanţa care doresc să afle multe lucruri despre oraşul nostru şi chiar să-l viziteze. Vă propun să desfăşurăm astazi o activitate in care să confecţionăm câteva obiecte reprezentative Târgoviştei.

Haideţi să ne urcăm într-un autobuz şi să facem un tur al oraşului: la prima staţie, sectorul Construcţii vom construi Curtea Domnească, la urmatoarea staţie, sectorul Ştiinţă vom realiza un ghid turistic cu imagini din vechiul şi noul oraş. Ne suim iar in autobuz si vom merge şi in celelalte trei staţii: sectorul Manipulative vom reface imaginile de la puzzle; sectorul Artă vom realiza o macheta cu centrul oraşului nostru; sectorul Alfabetizare vom citi imaginile cu aspecte din oraşul nostru, veţi povesti traseul parcurs atunci când ne-am plimbat prin oraş.

După finalizarea lucrarilor le vom fotografia si le vom trimite prietenilor nostri din Constanţa.

Activitatea se incheie cu intonarea cântecului “Frumos e oraşul nostru!”

Bibliografie

M.E.C.I.,Curriculum pentru invăţământul preşcolar (3-6/7 ani), 2008.

Revista Invăţământului preşcolar nr. 3-4/2009

MELOTERAPIA - METODĂ INTERACTIVĂ COMPLEMENTARĂ - UTILIZATĂ ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA COMPORTAMENTELOR

AGRESIVE LA COPIII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE

Prof. Moldovan Georgeta Mariana-Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Nr.1. Bistriţa

Abilitatea de a aprecia şi a răspunde la muzică este o calitate înnăscută a fiinţei umane. Pentru persoanele care găsesc comunicarea verbală ca fiind o formă neadecvată de

94

exprimare personală, terapia prin muzică oferă un spaţiu sigur pentru exteriorizarea sentimentelor. Terapia prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relaţiei terapeut client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială şi emoţională şi starea de bine în general.

În general sunt încluşi în programe de terapie copiii care au probleme de comunicare limbaj, sociabilitate, dizabilităţi fizice şi psihice. Cele mai frecvente diagnostice sunt: retard psihomotor şi de limbaj, retard mintal gradul I-II, alalie, agresivitate îndreptată asupra proriei persoane sau a celor din jur. Copiii sunt selectaţi pentru sesiunile de terapie prin muzică după următoarele criterii: nivel de dizabilitate, vârstă, aptitudini, abilităţi.

La nivelul Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Nr. 1 Bistrița a fost mereu o preocupare principală derularea de asemenea acţiuni pentru o educaţie în ideea integrării sociale a acestor copii. Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adresează şi este receptată de oameni în mod direct. Lumea sunetelor este universală. Are elemente care reflectă toate stările sufleteşti: manifestările de bucurie, melancolie şi dor, atingând practic toate aspectele fundamentale ale sensibilității umane. Ea este securizantă, ascultarea muzicii provoacă răspunsuri primitive şi în acest fel evocă siguranţa experienţelor trecute.

La baza activităţilor de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este non-verbală. Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar situaţiile în care trebuie folosit poate reprezenta o ameninţare. Limbajul şi cuvintele nu sunt necesare şi acest lucru poate constitui o experienţă mai accesibilă şi mai satisfătoare pentru un adult sau un copil cu dificultăţi de comunicare.

Înţelegerea determinismului unui comportament violent facilitează identificarea modalităţilor optime de intervenţie în astfel de cazuri. Agresivitatea se manifestă fie sub forma unor crize de furie accentuate şi frecvente, fie sub forma comportamentelor agresive sau impulsivităţii accentuate. O intervenţie optimă poate reduce agresivitatea, iar una dintre metodele complementare de lucru în prevenirea comportamentelor agresive este meloterapia. Pe de altă parte, tratarea cu superficialitate sau lipsa de implicare în corectarea unui astfel de comportament poate favoriza apariţia comportamentului agresiv şi mai târziu a comportamentului antisocial.

BIBLIOGRAFIE

1) Băban, A (2001) - Consiliere educaţională - ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere-Cluj-Napoca;

2) Dopfner,M; Schurmann, Stephanie; Lehmkuhl, G(2004) -Copilul hiperactiv şi încăpăţinat-Ghid de intervenţie pentru copiii cu tulburări hiperchinetice şi opoziţionale-Ed. ASCR, Cluj-Napoca;

3) Petermann, F,Petermann,U (2006)-Program terapeutic pentru copiii agresivi-Ed.RTS;Cluj-Napoca; Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului , Bucureşti.

METODE INTERACTIVE DE GRUP FOLOSITE ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Prof.înv.preşcolar Pintican Gabriela-Grădiniţa P.N. Nr.18 Bistriţa

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode , preşcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri

95

interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii.

Bula dublă - este o metoda de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi deosebirile dintre doua obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este reprezentată grafic din două cercuri mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică asemănările iar în cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau deosebirile.

Schimbă perechea este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activităţile cu preşcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării şi rezolvarea de probleme prin lucru în pereche. Metoda ,,Schimbă perechea,, am folosit-o în activităţi de observare, activităţi de convorbire, activităţi practice, etc..folosit-o pentru a ajuta copiii să emită, cât mai multe idei pentru soluţionarea unor probleme, fără a critica soluţiile găsite. Această metodă am utilizat-o frecvent în activităţile de dezvoltare a limbajuluı pentru a da frâu liber imaginaţiei copiilor şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate bune am folosit brainstormingul în cadrul povestirilor create după un tablou, sau un şir de ilustraţii.Din multitudinea de metode interactive, am prezentat pe scurt doar câteva pe care le-am aplicat la grupa, metode prin care noul, căutarea de idei conferă activităţii ”un mister didactic” în care copilul e participant activ la propia formare. Pe lângă metodele interactive prezentate mai sus, cu rezultate bune am mai folosit şi alte metode cum sunt: metoda cubului, turul galeriei, ciorchinele, tehnica blazonului, pălăriuţele gânditoare, studiu de caz etc..

Bibliografıe.

Silvia Breben, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga – Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves 2002.

Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova, 2005

METODE INTERACTIVE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Înv. preşcolar Cotuţiu Ana Georgeta-Grădiniţa PN. Nr. 18 Bistriţa

Motto:

“Împreună, indivizii generează si discută idei, ajungând la o gândire care depăseste posibilităţile unui singur individ.”

(C. Costa)

Pentru a putea aduce învăţământul românesc la acelaşi nivel cu cel european, pentru a putea avea aceleaşi ţeluri, pentru a elimina discrepanţele, a fost nevoie de reformă. În tot acest timp s-a uitat, cel mai adesea, să se ţină cont de beneficiarul oricărei schimbări în şcoală: elevul.

Strategia învăţării interactive solicită mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii, se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţi; ei trebuie să relaţioneze unii cu alţii, astfel încât responsabilitatea individuală să devină presupoziţia majoră a succesului. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă si cu rezultate evidente.

Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcţia lor didactică, în:

- metode de predare-învăţare interactivă - metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar); metoda Jigsaw(Mozaicul); citirea cuprinzătoare; cascada

96

(Cascade); metoda învăţării pe grupe mici – STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor între echipe – TGT (Teams/Games/Tournaments);metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); metoda piramidei; învăţarea dramatizată.

-metode de fixare si sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare - harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanţurile cognitive, fishbone maps (scheletul de peste), diagrama cauzelor şi a efectului, tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique), metoda R.A.I. , cartonaşele luminoase.

Încrederea în procesul de învăţare eficientă conduce la diminuarea controlului şi la instaurarea unor relaţii de muncă degajate între educator şi educat. Relaţiile educator-educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe cooperare. Această viziune promovează colaborări strânse ale şcolii cu comunitatea educativă presupunând reîntoarcerea elevilor către lume, promovând investigaţiile, interogaţiile, discuţiile. Se renunţă la control, punându-se accent pe proces. Stabilirea regulilor muncii în grup este o altă etapă care nu poate să lipsească în organizarea colectivului clasei în grupe – regulile sunt frecvent repetate, înaintea sau pe parcursul derulării diferitelor activităţi instructiv - educative. Rolul cadrului didactic de mediator, de organizator este mai discret, iar acesta trebuie să intervină cât mai rar posibil cu informaţii suplimentare şi sfaturi, punându-i pe copii în situaţia de a atinge obiectivele propuse, de a găsi soluţii şi rezolvări la probleme, într-un mod independent, activ şi creativ. Munca în grup favorizează formarea multor trăsături morale pozitive în comportarea elevilor: prietenia, solidaritatea, perseverenţa, responsabilitatea.

Prin predarea interactivă se urmăreşte aşezarea învăţământului pe baze pragmatice, pregătind integrarea copiilor într-o societate democratică, a pluralităţii punctelor de vedere şi a concurenţei ideilor.

Bibliografie

1.Bocoş, M., 2002, Instruire interactivă, Ed. Press Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

2.Cerghit, I., 1997,Metode de învăţământ,Bucureşti, EDP

3.Ionescu, M., Radu, I., 1995, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Prof. înv. primar Călin Leonora- Şc. Gen. „A.P.Alexi”Loc. Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-N

Unul dintre obiectivele şcolii contemporane este descoperirea, cultivarea şi afirmarea talentelor din rândul elevilor.

Pentru aceasta este nevoie ca învăţătorul să fie un “promotor de creativitate”, oferind copiilor tot ce are mai bun în el, făcând din ei producători de valori şi de cultură (nu numai consumatori), oameni vii, oameni întregi, să ştie să organizeze şi să dirijeze de aşa manieră procesul creativ încât să deschidă nenumarate părţi pe care să poată aluneca în voie imaginaţia elevilor.

Mediul familial joacă şi el un rol foarte important, putând favoriza din fragedă copilărie dezvoltarea creativităţii. Familia trebuie să atragă atenţia copiilor asupra tuturor fenomenelor, stimulând astfel propriile lor observaţii, să le permită să vadă, să pipăie, să audă ce se petrece în jurul lor, deschizându-le astfel calea spre mediul îmconjurător. Lowenfeld consideră că nu este niciodată prea devreme pentru a începe. Creativitatea copilului, este diferită de creativitatea autentică pe care o întâlnim la adult, în sensul că produsul activităţii sale “creatoare” nu este un nou şi valoros din punct de vedere social. El este însă nou pentru copil, beneficiază de atributul originalitaţii şi este realizat în mod independent. Spre exemplu, rezolvarea unei probleme bine definite, pe o altă cale decât cea prescrisă, poate fi considerată o activitate creativă. P. Osborn considera că de fiecare

97

dată când elevul este pus în faţa unei probleme, acesta restructurează datele problemei sau imaginează noi procedee ce pot conduce la soluţie, indiferent dacă aceasta este o sarcină şcolară, o problemă curentă de viaţă sau un test, el realizează o activitate creatoare. Supleţea cu care elevii găsesc noi soluţii pentru rezolvarea problemelor le oferă acestora o stare emoţională pozitivă, bucurie, surpriză sau satisfacţie, motivându-i şi alimentându-le dorinţa şi curiozitatea de a cauta şi alte soluţii şi căi de rezolvare.

Creativitatea elevilor din ciclul primar este o premiză esenţială şi necesară pentru activitatea de creaţie autentică a omului matur, care reprezintă momentul final al unui lung proces de valorificare a resurselor existente şi considerate pe parcursul formării individului, în care şcoala are rol hotărâtor.

„Spune-mi şi nu voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte,implică-mă şi voi înţelege”

(Confucius)

METODE INTERACTIVE DE GRUP

Autor: Ghinea Mariana GPN Otetelisu

Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea şi aplicarea metodelor noi în activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă, plăcută şi democratică.

Veţi smulge cu siguranţă exclamaţiile copiilor: „Ce activitate frumoasă!”, „Ce joc interesant!”, „Ce multe am invăţat!”, „Când mai jucăm jocul cu steluţele?”, „Eu aş dori să fac un blazon al prietenului meu”, „Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o sa-l învăţ pe X povestea Y” etc.

Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acţionaţi direct ! Propuneţi-vă un obiectiv: „Schimb, ma schimb, vă schimb, REUŞESC!”

Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbarea radicală a modului de abordarea a activităţii didactice.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii „mister didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul lecţiei.

Acum ştim cu toţii că „oricine poate învăţa de oriunde”. Copiii primesc prin diferite canale, prea multe informaţii pe care nu le reţin şi nici nu au capacitatea de selecţie a acestora.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv în care copiii îşi asumă responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii, elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului au încărcătură afectivă şi originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii.

Situaţiile de învăţare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta şi nu critică personajul din poveste sau copilul,

98

adultul. Metodele învaţă copiii, că un comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă. Este însă importantă alegerea momentului din lecţie, dintr-o zi, personajul copil şi fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamentele reale, cotidiene.

Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale, cu metode din aceeaşi categorie, iar metodele tradiţionale nu se elimină, se modernizează, se combină, se modifică, se îmbunătăţesc şi se adaptează.

ÎNVĂŢAREA INTERACTIVĂ ŞI GÂNDIREA CRITICĂ

Prof. înv. primar Bucur Mariana Elena Şc. Gen. « Mihai Eminescu » Năsăud

În cadrul metodelor interactive se remarcă creşterea respectului de sine, încrederea în forţele proprii şi diminuarea anxietăţii. De asemenea cooperarea în cadrul grupului de lucru contribuie la intensificarea atitudinilor pozitive faţă de educatori. Experienţele trăite de elevi în afara lecţiilor au nu numai un caracter cognitiv ci şi moral –afectiv sau estetic. Integrarea acestor experienţe presupune o îmbogăţire a culturii etice şi estetice a cadrelor didactice, iar, în acelaşi sens pledează şi şcoala contemporană care accentuează caracterul formativ al proceselor didactice, educaţia pentru valori spirituale devenind tot mai prioritară .

Analiza informaţiei dobândite de elevi în activităţile extracurriculare prin metode interactive, preluarea şi integrarea cunoştinţelor şi a valorilor utile în ansamblurile constituite prin sistemele de lecţii proiectate şi desfăşurate, duc la depăşirea programelor, dar nu şi a obiectivelor generale sau a finalităţilor specifice. Cadrul didactic trebuie să fie pregătit permanent pentru dezbateri, să se documenteze şi să admită că problemele puse de elevi sunt de o importanţă covârşitoare reprezentând de fapt deschiderea către cunoaştere a acestuia .

În activitatea desfăşurată la clasă ca învăţătoare am încercat să folosesc aceste metode interactive din dorinţa de a stabili o relaţie mai cooperantă, generatoare de situaţii de învăţare temeinice. Copiii sunt foarte receptivi la nou, participă motivat şi sunt interesaţi să se implice deoarece societatea din zilele noastre le oferă modele dinamice de acţiune . Rezultatele obţinute îi stimulează, îi fac să deţină mai multă încredere în forţele proprii şi în forţa grupului de muncă cu care se identifică. Deoarece noi suntem modelatorii principali alături de părinţi şi societate avem menirea de a nu dezamăgi pe nimeni. O implicare activă a fiecărui cadru didactic este foarte necesară într-o societate în plină ascensiune. Mai presus de toate noi trebuie să formăm caractere puternice care să poată să se descurce în situaţii noi, imprevizibile, să soluţioneze cu uşurinţă anumite probleme care îi privesc în mod direct, pentru ca mai târziu să se poată integra bine în societate .

VALENŢELE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE FOLOSITE ÎN GĂDINIŢĂ

99

Educ. Grigorescu Aurelia-GPN nr. 2 Curtea de Argeş

Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia, grupe/echipe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, urmând ca fiecare membru al unui grup să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribue la creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului.

Copiilor li se solicită în mod explicit formarea de mici echipe pentru rezolvarea unui exerciţiu, a unei lucrări, a unui proiect,etc. Copiii trebuie să-şi împartă sarcinile şi să relaţioneze unul cu altul. Pe măsură ce o echipă îşi îndeplineşte partea sa, următoarea preia responsabilităţile acesteia, compară şi completează informaţiile etc. Un factor important al învăţării prin cooperare îl constituie valorificarea cunoştinţelor deja acumulate de către copii şi crearea posibilităţii de a dobândi altele noi, învăţând concomitent să structureze informaţia posedată şi cea nouă. Aplicând metodele interactive, copiii lucrează pe baza cazurilor improvizate, precum şi a celor reale.

Folosind metoda ,,Braistorming” am făcut un exerciţiu de imaginaţie cerând copiilor să-şi amintească ce au văzut ei prin oraş şi nu le-a plăcut. Am împărţit copiii în două grupe: o grupă de copii a expus ce nu le-a plăcut în oraş şi poate polua oraşul, iar cealaltă grupă a urmărit atitudinile oamenilor, a copiilor. Am notat toate părerile. Le-am dat posibilitatea celor două grupe să se completeaze reciproc, apoi le-am pus întrebarea: „Ce măsuri şi atitudini pot lua oamenii pentru a avea un oraş curat?”. Am notat toate ideile.

În cadrul metodei ,,Harta conceptuală” am desenat conturul oraşului în mijlocul unei

coli de hrtie şi am împărţit grupa de copii în grupe de patru copii. Două grupe au primit câte o coală în care trebuiau să deseneze în contur ceea ce distruge (poluează) oraşul nostru, iar celelalte două grupe au primit câte o coală în care trebuiau să deseneze ce poate salva oraşul nostru. Timp de lucru 20 minute.

A urmat ,,Turul galeriei” , copiii din primele două grupe au afişat lucrările pe un panou pe care era scris „Aşa nu”, iar celelalte grupe au afişat lucrările pe un panou pe care era scris „Aşa da”. Cele patru grupuri au vizualizat lucrările şi fiecare a putut completa ceea ce lipsea din conţinutul lucrărilor, chiar dacă n-au făcut parte din grupul respectiv. Astfel, prin cooperare, s-au format opinii corecte, constructive, despre ceea ce este bine sau rău pentru oraşul nostru.

Concluzia la care am ajuns în urma activizării copiilor este că utilizarea metodelor interactive oferă un sprijin real educatoarei în demersul său didactic şi ne ajută, ne determină, copil şi dascăl, deopotrivă, să descoperim valoarea, frumuseţea şi diversitatea interacţiunii, relaţionării şi cooperării, să ne promovăm ideile, să respectăm opinia celuilalt şi să ne implicăm profund şi activ în construirea personalităţii copiilor.

Bibliografie:

1. Fluieraş,Vasile, Teoria şi practica invăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2005.

2. Dulamă, Maria Eliza, Metodologie didactică, Editura Atlas-Clusium,Cluj-Napoca, România, 2006.

3. S. Brebren; E. Goncea; G. Ruiu; M. Fulga - Metode interactive de grup, Ed. Arves 2002

METODE INTERACTIVE DE ÎNVĂŢARE

Autori: prof. Keşe Mariana şi prof. Peia Ana, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Arad

100

Fie că sunt tradiţionale sau de dată mai recentă,metodele au propria specificitate şi arie de extensie,necesitând o cunoaştere temeinică pentru a putea fi aplicate.

Învăţământul actual are la bază o metodologie axată pe acţiune operatorie,mai exact pe promovarea metodelor interactive care solicită mecanismele gândirii,inteligenţei,creativităţii şi imaginaţiei.

Metodele interactive stimulează învăţarea şi dezvoltarea personală încă de la vârste fragede,reprezentând instrumentele didactice care facilitează schimbul de cunoştinţe,idei,experienţe.

Interactivitatea se bazează pe învăţarea prin comunicare,prin colaborare,producând confruntări de opinii,idei şi argumente.Ea creează situaţii de învăţare axate pe disponibilitatea şi dorinţa elevilor de a coopera,pe implicarea lor directă şi activă,pe influenţa şi interacţiunea reciprocă din interiorul grupurilor.

Metodele interactive transformă elevii din obiecte în subiecte ale învăţării,dezvoltă gândirea critică,dezvoltă motivaţia pentru învăţare,asigură elevilor condiţii optime pentru a se afirma atât individual, cât şi în echipă,angajează intens toate capacităţile psihice de cunoaştere,elevii devin coparticipanţi la propria formare,permit evaluarea propriei activităţi.

Utilizând metodele interactive,rolul cadrului didactic se schimbă radical.Acesta devine coechipier,îi orientează pe elevi să-şi caute informaţiile de care au nevoie,îi învaţă să dialogheze cu colegii,să aibă iniţiativă şi rapiditate în gândire şi acţiune,le stârneşte interesul pentru competiţii şi nu în ultimul rând îi consiliază.

Folosirea metodelor interactive în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ,având cu adevărat un caracter activ-participtiv şi o reală valoare educativ-formativă asupra personalităţii elevilor.

METODE INTERACTIVE - PENTRU ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ

prof. înv. primar, Micu Maria- Şcoala cu clasele I – VIII Petreşti

Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Datorită progresului tehnologic şi accesului sporit la cunoaştere şi la resurse ne putem propune şi realiza schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam gândi.

Trebuie, deci, să ne modificăm modul în care gândim prezentul şi viitorul educaţiei pe care îl dăm generaţiei următoare având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem permite o unitate şcolară “muzeu”, orientată spre trecut, care pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de o şcoală ce-i pregăteşte pe copii pentru viitor, punând accent pe competenţele sociale şi de comunicare.

În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.

Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după modelul de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care învăţătoarea este „pasivă”, butonul „pornire” al creierului nostru este activat. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile ancoră deja cunoscute. Când

101

învăţarea este „pasivă”, creierul nu face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul „salvare”. Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca.

Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc.

Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de aproduce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învaţă să respecte părerile colegilor.etodele interactive de grup sunt modalitati moderne de stimulare a învatarii si dezvoltarii personale înca de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizeaza interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.

Bibliografie:

Ioan Jinga, Elena Istrate, ,,Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti,2001

Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996

Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga-Metode interactive de grup, Editura Arves Bucureşti, 2002;

CONCURSUL PE ECHIPE – PRILEJ DE CUNOAŞTERE, AUTOCUNOAŞTERE ŞI MULTĂ BUCURIE!

Prof. Rîcă Ioana-Colegiul Naţional de Arte “Regina Maria”- Constanţa

Concursul pe echipe este un demers complex care îi angajează plenar pe cei implicaţi: elevi şi cadre didactice, pe primii – pentru rezolvarea corectă, completă şi originală a sarcinilor de lucru primite, iar pe ultimii - pentru găsirea unor probe atractive, care să-i stimuleze şi să-i pună în valoare pe copii, pentru organizarea propriu-zisă şi pentru menţinerea entuziasmului pe toată durata desfăşurării concursului.

Lucrul în echipă, lipsit de concurenţa distructivă şi stresul specific concursurilor individuale, poate aduce cele mai mari beneficii: cunoaştere, autocunoaştere, prietenie, entuziasm şi multă bucurie! Elevii au posibilitatea să înveţe unii de la alţii, să se cunoască mai bine, atât între ei cât şi pe ei înşişi, şi să aprofundeze relaţiile de colegialitate, stabilind noi prietenii. Elevii “se descoperă” şi “se redescoperă” împreună! În efervescenţa specifică lucrului în echipă, elevii pot percepe sarcinile de lucru ca pe un adevărat joc şi pot ajunge mai uşor la bucuria descoperirii unor lucruri/idei extraordinare!

102

Concursul pe echipe poate fi “altceva”-ul deosebit de atractiv pentru elevi, care ne poate “salva” la sfârşit de semestru ori an şcolar, dar şi în alte situaţii…

SUNT PREZENT ÎN ŞCOALA MEA

Prof. Irodi Gabriela Margareta- Şcoala Cu Clasele I-Viii Bogdăneşti

Proiectul „Sunt Prezent in Şcoala mea”a fost derulat in cadrul Proiectelor pentru Granturi Școlare, ediția 2007, câștigat de Școala cu clasele I-VIII Bogdănești, Bacău cu un punctaj de 92 de puncte. Eu am fost coordonatorul proiectului, iar implementarea lui a reprezentat pentru școala noastră o mare reușită şi un prilej de afirmare şi revalorificare a imaginii şcolii in rândul comunității, şi un exemplu de bună practică pentru alte şcoli.

Proiectul a făcut parte din categoria proiectelor care sprijină integrarea şcolară şi profesională a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, copii din medii defavorizate.

Obiectivul general al proiectului a fost oferirea de şanse egale si dezvoltarea abilităţilor de comunicare relaţională şi a atitudinilor prosociale pentru elevii cu nevoi speciale, expuşi riscului de părăsire timpurie a şcolii, prin implicarea lor în promovarea valorilor tradiționale ale satului şi prin oferirea de servicii de mediere, orientare si consiliere școlară.

Activităţile propuse, în ordinea desfăşurării lor au fost :

1.Am o problemă. Găsesc un sfat competent în școala mea activitate de consiliere şi formarea deprinderilor de relaționare eficientă.

2. Talente nebănuite, talente promovate. Această activitate s-a desfășurat în cadrul a patru ateliere :

dansuri populare; grup folcloric; realizare de măști, obiecte decorative, împletituri, țesături; credințe, datini şi obiceiuri populare.

3. Sibiu-capitală europeană- excursie de studiu

4. Fereastră spre lume -crearea paginii Web a Şcolii Bogdănești

5. Aflați de la noi (lansarea oficială a ghidului „Pro Școala” şi a revistei„Fereastră spre lume”

Rezultatele obținute in urma derulării activităților proiectului au fost:

• un cabinet amenajat şi dotat cu mobilier adecvat, calculatoare conectate la internet, unde s-au desfăşurat activităţile clubului de mediere şi consiliere şi activităţile pe ateliere.

• optimizarea personalităţii elevilor din grupul țintă prin: dezvoltarea respectului şi a încrederii în sine şi în ceilalți, îmbunătățirea abilităților de comunicare şi luare de decizii, dobândirea abilităților de management al emoțiilor, îmbunătățirea relației de comunicare elev-profesor si elev-părinți.

• formația de dansuri populare specifice zonei, grupul folcloric

• Revista “Fereastră spre lume” cuprinzând tradiții si datini locale din zona noastră dar şi din alte zone ale Moldovei, precum şi pagini de prezentare a elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii.

• Ghidul “Pro Școala”, ce conține reguli pentru comunicarea eficientă la şcoală şi în familie.

103

• crearea site-lui şcolii . http://www.scoalabogdanesti.ro

METODELE INTERACTIVE DE GRUP ȘI ROLUL ACESTORA ÎN CADRUL PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV

Cristea Ileana-Școala Generală „Grigore Silași”Beclean-Structura BeclenuțMetodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale, sunt de asemenea instrumente didactice care favorizează schimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe. Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o notă mai personală muncii, ceea ce asigura o participare mai activă, susține foarte multe elemente de emulație și de cooperare fructuoasă.

Dintre metodele interactive se pot menționa: Metoda CUBULUI, Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE(„Thinking hats”), Metoda R.A.I., Cercul și Tehnica COMPLIMENTELOR. Iată prezentate în continuare Metoda R.A.I., Cercul și Tehnica COMPLIMENTELOR. Metoda R.A.I. are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica (prin întrebări și răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat. Denumirea provine de la inițialele cuvintelor Răspunde-Aruncă-Interoghează și se desfășoară astfel: la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, dascălul împreună cu elevii participă la un joc de aruncare a unei mingi. Poate fi folosită la sfârșitul lecției, pe parcursul ei sau la începutul activității, când se verifică lecția anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către învățătorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoștințele elevilor și a reactualizării ideilor- ancoră.

Această metodă produce încântare în rândul elevilor. Este o metodă de a realiza un feedback rapid, întru-un mod plăcut, energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare. Când sunt antrenați în acest joc cu mingea, chiar și cei mai timizi elevi se simt încurajați, comunică cu ușurință și participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învățarea cât și evaluarea.

Totodată, există un oarecare suspans care întreține interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea este dată de faptul că nu știi la ce întrebări să te aștepți din partea colegilor tăi și din faptul că nu ști dacă mingea îți va fi sau nu adresată. Această metodă este și un exercițiu de promptitudine, atenția participanților trebuind să rămână permanent trează și distributivă. Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare deținând câte o minge.

Metodă Cercul ,,COMPLIMENTELOR"urmărește dezvoltarea stimei de sine. Pentru a pune în practică metoda, dascălul așază scaunele într-un cerc, iar ,,receptorul" complimentelor se află în mijlocului acestui cerc. Fiecare dintre persoanele participante trebuie să identifice un compliment sincer și onest despre cel aflat în centrul cercului. Apoi, pe rând, fiecare va înainta și îi va spune acestuia complimentul. Receptorul complimentelor trebuind să aibă doar una dintre următoarele reacții: să zâmbească ori să le adreseze un ,,mulțumesc".

Metodă are avantajul consolidării unei imagini pozitive față de propria persoană a celui care primește complimentele, dar și o dezvoltare a ariei pozitive de gândire la celelalte persoane (prin aceea că identifică o latură bună a colegului lor). Cercul ,,complimentelor" trebuie practicat până ce toți cursanții au trecut prin ipostaza de receptor.

BIBLIOGRAFIE:

Crenguța Lăcrămioara Oprea – „Strategii didactice interactive”, EDP București, 2008

Ioan Cerghit – „Metode de învățământ”, EDP București, 2005

104

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE ÎN JOCUL DIDACTIC

Autor: prof.preşc. Toth Edit, Grădiniţa cu P.P. Nr. 10, Târgu-Mureş ,Judeţ Mureş

„...temelia oricărei adevărate educaţii fiind iniţiativa individuală...”

J.Dewey în “Democraţie şi educaţie”, 1916, considera că, într-o lume cu un ritm accelerat de dezvoltare, şcoala ar trebui să fie“însăşi viaţa”, în sensul că un copil ar trebui să înveţe si să se dezvolte acţionând efectiv -“learning by doing”, nu prin memorarea unor teze teoretice, gata elaborate.

Necesitatea schimbării metodelor de predare exclusiv expozitive şi predominanţa celor interactive se explică prin valenţele predominant formative ale metodelor interactive şi puternic motivante.

Metoda interactivă este o cale de urmat, de organizare a demersului instructiv-educativ prin intensificarea dialogului şcolar între profesor( educator, învăţător, etc) şi elev. Dialogul şcolar sau metoda conversaţiei vine să îndeplinească următoarele funcţii:

-funcţia euristică descoperire a unor adevăruri şi formativă

-funcţia de clarificare, sintetizare şi aprofundare a cunoştinţelor

-funcţia de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor

funcţia de verificare sau de control a performanţelor învăţării

Comparaţie între întrebări reproductive de conţinut şi creatoare de conţinut:

Întrebări reproductiv-cognitive Întrebări productiv -cognitive

Ce figură geometrică este?

Este un pătrat.

Ce culoare are cercul?

Cercul este roşu. Cu ce ai asemăna pătratul?

Cu un televizor, cu o ciocolată....etc...

De unde ştii că e un cerc?

Pentru că ....e rotund, nu are colturi, seamnănă cu un soare...etc.

Ambientul motivaţional este asigurat cel mai bine în spaţiul jocului didactic. Într-un astfel de cadru se reduce la minimum fenomenul blocajului emoţional al creativităţii.

Metodele interactive solicită mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.

Metode interactive aplicate sub forma jocului la grădiniţa de copii:

Aplicaţii:

Metoda starbusting ( explozia stelară)

Este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploxiei stelare.

105

Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup, starbursting facilitează participarea întregului colectiv de preşcolari stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.

Exemplu de activitate:

Grupa: mare .15-20 de copii

Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului

Tema activităţii: Fructele de toamnă

Tipul activităţii: consolidare de priceperi şi deprinderi

Forma de realizare: jocul didactic

Descrierea jocului:

Captarea atenţiei:Sperietoarea de ciori se plânge că s-a rătăcit prin galaxie şi stelele o pot ajuta să îşi găsească casa. Casa ei este în livadă să păzească fructele şi strugurii de păsări.

Copii( maxim 15) sunt aşezaţi în formă de cerc pe scăunele. În mijlocul lor sunt aşezate fructele, seminţele în coşuri. Panoul cu steluţe detaşabile e aşezat astfel încât întregul grup de copii să aibă vizibilitatea asigurată. Li se explică copiilor regula jocului. Steaua din mijloc are o săgeată care trebuie învârtită ca la ruletă. Săgeata se va opri în dreptul unei steluţe. Steluţele conţin întrebări:

Steluţa -roşie-cine?( cine plantează pomii? Cine culege fructele?, Cine coace fructele..etc)

-galbenă-ce?( ce facem cu fructele? Ce conţin fructele? etc.)

-verde-unde? ( unde găsim fructe?, unde cresc merele?, unde cresc perele?etc.)

-albastru-de ce?( de ce cad fructele pe jos?, de ce se coc? etc.)

- portocaliu- când?(când culegem fructele?, când plantăm seminţele?)

Copii vor lua de pe panou steluţa în dreptul căreia s-a oprit săgeata şi trebuie să îşi reamintească întrebarea corespunzătoare. Apoi în legătură cu tema: fructele de toamnă trebuie să formuleze întrebări, iar grupa să răspundă.

Optional: Fiecare copil va avea la gât o medalie stelată albă. Pentru fiecare „activare” la activitate va primi un punct pe steluţa panou, recompensă. La sfârşit cine adună cât mai multe puncte primeşte aplauzele grupului.

Bibliografie:

Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom Collegium, Iaşi 2006

Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Editura Arves 2006

J.H.Pestalozzi Cum işi învaţă Gertruda copiii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977

METODE NOI PENTRU IDEI CONSACRATE ISTORIC DESPRE EDUCAŢIE

Autor: prof. preşc,Cerghizan Andreea Sanda, Grădiniţa cu P.P.Nr 10, Tîrgu-Mureş, judeţ Mureş

106

Aşa am putea numi noile metode interactive promovate de mai noul curriculum al învăţământului românesc: metode noi la idei mai vechi. Această constatare am argumentat-o în partea de început a lucrării. Metodele interactive sunt practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare.

Metodele interactive constituie o premisă pentru o învăţare mai temeinică. Am analizat în detaliu metoda cubului adaptată nivelului de vârstă 5-6 ani şi am evidenţiat valenţele formative ale metodelor interactive în general.

Vom argumenta printr-un scurt istoric:

La începutul secolului al XIX-lea, Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827), preocupat de o educaţie care să dezvolte forţele interne specifice naturii umane, în lucrarea sa “ Cum îşi învaţă Gertruda copiii” (1801) promovează ideea că în domeniul educaţiei intelectuale principalul accent ar trebui să fie pus pefuncţia formativă a oricărei instruirii si nu numai pe funcţia ei informativă.

Ajungând la şcoala secolului XX, J. Piaget a considerat inteligenţa ca pe o formă de dezvoltare prin interacţiunea cu mediul. Copilul fiind activ, acţionează continuu asupra mediului său, observând efectul pe care îl are acţiunea sa. Copilul efectuează operaţii mintale atunci când caută rezolvări.

Drept urmare, Ioan Cerghit în “Metode de învăţământ” descrie atât metodele tradiţionale care nu pot lipsi întrutotul dar şi metodele interactive pe ale căror valenţe formative le vom argumenta: “(...)metodele participative, aplicate in clasele experimentale, aduc un spor semnificativ în rezultate, faţă de cele utilizate în clasele de control (cf. Bloom, 1984). Faptul că rezultatele nu sunt indiferente la metodele utilizate, face ca, adeseori, atunci când acestea sunt sub aşteptări, o parte din vina să fie aruncată asupra metodelor.”

Metodele interactive sunt practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare.

Metodele interactive constituie o premisă pentru o învăţare mai temeinică deoarece:

- stimulează implicarea activă în sarcină;

- exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune;

- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor;

- exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

- asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor;

- asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare;

- stimulează potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

- descurajează practicile de speculare;

- dezvoltă gândirea critică;

- dezvoltă motivaţia pentru învăţare;

- permite evaluarea propriei activităţi.

După cum s-a putut observa, o pledoarie pentru învăţarea activă a existat încă din secolul al XIX-lea dar nu au fost incluse multă vreme în învăţarea de masă datorită sistemului de învăţământ existent în condiţiile politico-administrative.

Vom analiza acum şi mai concret metoda cubului aplicată în cadrul unei activităţi de cunoaşterea mediului.

Nivel II. Grupa mare.Număr de copii participanţi: 24

Tema activităţii: “Animale domestice-câinele”.

107

Sarcinile ilustrate pe cele 6 suprafeţe ale cubului:

1. Descrie! (Ce este acesta? – un animal de casă);

2. Compară! (Cum este câinele faţă de pisică? );

3. Asociază! (Cu ce/cine se aseamănă câinele ?);

4. Analizează! (Care sunt părţile componente ale câinelui, porcului, etc.(alte patrupede)?);

5. Aplică! ( Cum ne comportăm cu câinii pentru a fi prieteni cu noi?)

6. Argumentează! (De ce trebuie să iubim şi să ingrijim animalele de casă?);

Metoda cubului poate fi transpusă în organizarea activităţii sub formă de joc didactic. Împărţirea grupei în 6 subgrupe şi atribuirea de roluri copiilor, îi va face să activeze şi să îşi antreneze toate cunoştinţele şi abilităţile deţinute până în acel moment. Sunt antrenate la răspuns cele 6 grupuri de câte 4 preşcolari, atunci când aruncând cubul, acesta se opreşte la suprafaţa ilustrată de care sunt responsabili şi copiii respectivi vor căuta răspunsuri. Astfel, pe rând şi lucrând în echipă, vor analiza din toate perspectivele tema dată.

Antrenarea copiilor printr-o astfel de metodă permite antrenarea gândirii intuitive, a memoriei voluntare şi a limbajului, nelipsind desigur creativitatea din peisaj. Între 4 -7/8 ani gândirea este intuitivă din mai multe considerente:

- se formează şi ea sub influenţa investigaţiilor practice ale copilului;

- este destinată nu atât cunoaşterii adevărului, cât rezolvării unor probleme imediate;

- raţionamentul transductiv sau preconceptual (de la particular la particular) este înlocuit, mai ales, după vârsta de 5 ani cu cel intuitiv;

- caracter practic-situaţional (judecăţile individului sunt dependente de experienţa concretă pe care o posedă).

Antrenarea copiilor în activitatea de cunoaşterea mediului uzând de metoda cubului stimulează gândirea copiilor de vârsta 5-6 ani.

De asemenea, în cadrul jocului bazat pe metoda cubului este antrenată memoria voluntară, se activează limbajul interior aflat într-un stadiu incipient de dezvoltare la această vârstă.

Copiii pot fi de asemenea stimulaţi să formuleze şi să adreseze întrebări simple

„Valoarea şi importanţa metodei sunt aspecte care rezida nu numai în funcţiile pe care aceasta şi le asumă, ci mai ales in efectele pe care ea le produce.”

Metodele activ-participative au în special valenţe motivaţionale şi formative .

La nivel preşcolar nu se pot aplica întomai după modalitatea descrisă de specialişti dar rămâne la latitudinea talentului didactic al educatorului de a adapta fiecare metodă la nivelul grupei de preşcolar.

Bibliografie:

Allport Gordon, Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991

Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom Collegium, Iaşi 2006

Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Editura Arves 2006

J.H.Pestalozzi Cum işi învaţă Gertruda copiii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977

108

METODE INTERACTIVE IN CADRUL ARIEI CURRICULARE MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE LA NIVELUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE

Prof. Înv. Primar Hanţiu Ana-Maria-Grup Şcolar Feldru

Instit. Constantin Angelica -Şc.Gen Dumitra, Structura Tărpiu

Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe elev în procesul de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare în sensul formării lui ca participant la procesul de educare. Astfel, elevul este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte şi să aplice în diferite situaţii de viaţă ceea ce a învăţat.

Învăţarea activă poate fi rodul eforturilor individuale ale elevilor sau al eforturilor colaborative, al interacţiunilor care se stabilesc între ei şi care conduc la progresul cunoaşterii. În acest ultim caz, învăţarea întruneşte, pe lângă atributul de ,,activă” şi pe cel de ,,interactivă”, întrucât eforturile proprii ale elevului, care îi permit acestuia accesul la cunoştinţe, sunt înscrise în schimburi sociale.

Elevul care învaţă în mod activ este propriul iniţiator şi organizator al experienţelor de învă-ţare, capabil să îşi reorganizeze restructureze în permanenţă achiziţiile proprii, în viziune sistemică.

Metodele active şi interactive îndeplinesc o dublă funcţie:

a) informativă sau cognitivă – elevii îşi însuşesc cunoştinţe teoretice şi practice şi îşi lărgesc orizon- tul ştiinţific, cultural şi tehnic.

b) formativă sau educativă – elevii dobândesc capacităţi şi abilităţi intelectuale, au sentimente şi trăiri afective pozitive, îşi dezvoltă calitativ întreaga personalitate.

Nu putem afirma că metodele didactice interactive sunt mai eficiente decât cele tradiţionale. Ele se completează şi se sprijină reciproc. Importantă este capacitatea cadrului didactic de a le inte-gra în procesul instructiv-educativ, de a le folosi cu succes acolo unde sunt necesare. Ceea ce face utilă o metodă de învăţământ este imaginaţia,creativitatea şi personalitatea învăţătorului şi modul cum această metodă este primită de elevi, eficienţa ei în procesul didactic.

STRATEGII ACTIV – PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA – ÎNVĂŢAREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE

Prof. Dumitru Adriana Ramona-Grup Şcolar "Liviu Rebreanu", Maieru

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al informaţiei, al complexităţii. De aceea, investiţia în inteligenţă, creativitatea şi capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabilă în viitor.

Învăţarea activă înseamnă, conform dicţionarului, procesul de învăţare centrat pe interesele/nivelul de înţelegere/nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces.

Însuşirea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală se realizează în mod progresiv prin aprofundarea cunoştinţelor acumulate la care se adaugă permanent noi informaţii.

Centrarea pe elev înseamnă utilizarea cunoaşterii experienţiale a elevului ca individ şi crearea condiţiilor de împărtăşire a acestei cunoaşteri cu ceilalţi indivizi care sunt formaţi

109

sau educaţi şi ei potrivit unei experienţe mixte, individuale şi colective, mărindu-se în acest fel gradul de experienţă colectivă la toţi membrii grupului. În faza predării–învăţării, conţinuturile ştiinţifice riguroase, dirijate, reclamă centrarea pe profesor şi numai în situaţii potrivite centrarea pe elev. Aceasta este o abordare în logica educaţională, deoarece furnizarea de informaţii ştiinţifice aparţine de responsabilităţile şi activitatea profesorului, iar fixarea, care înseamnă repetarea aceloraşi cunoştinţe, poate fi interactivă, participativ–colaborativă. Se evită astfel experienţa veche, fragmentară, furnizându-se o experienţă nouă şi comună întregului colectiv de elevi.

Metodele de predare- învăţare specifice limbii şi literaturii române sunt muliple.

Prin metodă de învăţământ se înţelege o cale, un drum străbătut deopotrivă de elevi şi profesori, prin care–conform unor principii (principii didactice) dar şi unor legi (legile învăţării) se înfăptuiesc obiectivele instruirii, adică se însuşesc de către elevi anumite cunoştinţe de bază şi se formează anumite capacităţi intelectuale şi convingeri în vederea integrării progresive în societate şi valoarea oricărei metode se stabileşte numai în funcţie de obiective.

Există o sumă de relaţii, univoce dar şi plurivoce ce rezultă: metode–obiective/ competenţe, metodă–conţinut, metodă–obiective/competenţe–conţinut.

Din numărul metodelor didactice active-participative trebuie să observăm că există multe modalităţi de a dinamiza procesul de învăţământ şi de a înlătura conotaţia de dificultate pe care îl comportă termenul de educaţie şcolară. Ca şi celelalte cunoştinţe umane şi metodele de predare–învăţare au evoluat, astăzi fiind preferate cele preponderent interactive, participative şi colaborative, şi deci, centrate pe elev, în defavoarea celor centrate pe profesor.

Fără educaţie iniţială şi continuă, individul lumii contemporane se va afla într-o poziţie de nonsens faţă de stadiul empiric al cunoaşterii, iar observarea directă a lumii fără a fi însoţită de raţionamente, judecăţi şi abstracţii superioare, nu-i va oferi premizele unei evoluţii spirituale satisfăcătoare, în armonie cu sine, cu semenii şi cu universul.

TURUL GALERIEI - METODĂ INTERACTIVĂ DE RECAPITULARE ŞI CONSOLIDARE A CUNOŞTINŢELOR

Prof. Bogdan Iuliana-Adelina-Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor”, Drobeta-Turnu-Severin, Mehedinţi

Metodele interactive sunt cele mai în măsură să solicite plenar, dar şi să valorifice maximal şi pe multiple planuri potenţialul uman de cunoaştere, de simţire şi de acţiune cu care un elev sau altul vine la şcoală.

Specific acestor metode este faptul că pot stimula şi dezvoltă învăţarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel comunicarea, relaţionarea, colaborarea şi sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi, care duc la cunoaşterea dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă.

Una dintre aceste metode, folosite cu succes la clasă, în recapitularea şi consolidarea cunoştinţelor, este turul galeriei.

Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.

Paşii metodei:

110

• Elevii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcţie de numărul elevilor din clasă;

• Cadrul didactic prezintă elevilor tema şi sarcina de lucru ;

• Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil;

• Produsele sunt expuse pe pereţii clasei;

• Secretarul grupului prezintă în faţa tuturor elevilor produsul realizat;

• Analizarea tuturor lucrărilor.

• După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte .

Elevii lucrează în grupe de câte 3-4. Se propune un subiect pentru care elevii generează cât mai multe idei. De exemplu, la clasa a V-a, subiectele la limba română pot fi: Părţi de propoziţie; Părţi de vorbire; Semnele de punctuaţie; Drumul cărţii de la autor la cititor;

,,Turul galeriei” urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema pusă în discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile celorlalţi prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; se dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.

Atmosfera din clasă trebuie să le permită elevilor să gândească critic. Astfel, ajung să înţeleagă că atunci când investesc suficientă energie în învăţare şi se implică în mod activ, procesul devine agreabil şi dă naştere unui sentiment de împlinire. Elevii trebuie să creadă că opiniile lor au valoare. Comunitatea învăţării îi îmbogăţeşte pe toţi membrii ei.

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, aşadar pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii

METODE DIDACTICE ÎNTRE TRADIŢIONAL ŞI MODERN

Ştefănică Anca, prof. înv. primar, Şcoala Nr. 11 „I. H. Rădulescu”,Bucureşti

În contextul educativ şcolar, evaluarea reprezintă utilitatea pedagogică tradusă prin decizii de reglare didactică. O definiţie a evaluării din perspectivă instrucţională este dată de către Adrian Stoica: „Evaluarea este un proces sistematic de determinare a măsurii în care obiectivele instrucţionale sunt realizate de către elevi”.

Metodele de evaluare se bazează pe criteriul tradiţional-modern.

Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare menţionate impune, la rândul ei, diversificarea tehnicilor şi a instrumentelor de evaluare. Ca metode tradiţionale se impun: probele orale, probele scrise şi probele practice.

Strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu, dar, mai ales, ceea ce pot să facă. Principalele metode alternative sau complementare de evaluare al căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul elevului sunt : observarea sistematică a activităţilor şi a comportamentului elevilor; investigaţia; proiectul ; portofoliul; autoevaluarea; evaluarea asistată de calculator, tehnica 3-2-1, metoda R.A.I.

111

Prin aceste metode elevii sunt determinaţi să-şi asume responsabilităţi, să-şi formeze deprinderi de muncă independentă, opinii argumentate, să înţeleagă logica argumentelor, să sintetizeze idei provenite din surse diferite sau să lucreze în cooperare cu alţi elevi.

Utilizarea metodelor alternative sau complementare de evaluare încurajează crearea unui climat de învăţare plăcut, relaxant, elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare, prin sarcini contextualizate: realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp sarcini de instruire şi probe de evaluare.

Abordarea interdisciplinară reprezintă o cale eficientă pentru modernizarea finalităţilor şi conţinuturilor educaţiei. Metodele alternative de evaluare impun proiectarea interdisciplinară a conţinuturilor, ca premisă pentru evaluarea autentică.

În concluzie, considerăm că evaluarea are un caracter formativ, reprezentând o verigă importantă în procesul de învăţare a elevilor şi un mod obiectiv şi transparent de apreciere a progresului acestora, oferind informaţii certe despre performanţe atât învăţătorilor/profesorilor

cât şi elevilor şi părinţilor.

De asemenea, apreciem că este important să se utilizeze în mod echilibrat atât strategiile moderne de evaluare cât şi cele tradiţionale, pentru ca demersul evaluativ să fie cât mai atractiv şi mai puţin stresant.

Evaluarea trebuie să fie coerentă cu noile stiluri şi metode de predare – învăţare şi să fie gândită ca un instrument pentru îmbunătăţirea activităţii, iar educatorii trebuie să înregistreze mereu progresele pe care le fac elevii în procesul de învăţare.

Evaluarea este menită să sprijine elevii pentru a îmbunătăţi învăţarea, nu să probeze că au învăţat ceva anume (şi cât anume) ca şi informaţie.

ROLUL ŞI IMPORTANŢA APLICĂRII METODELOR INTERACTIVE DE GRUP ÎN ACTIVITĂŢILE DIDACTICE

Prof. Mîndreci Lenuţa-Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor”,Drobeta-Turnu-Severin, Mehedinţi

În învăţământul contemporan auzim din ce în ce mai des despre o educaţie centrată pe elev şi despre metode interactive, cu toate că foarte puţine cadre didactice cunosc şi aplică eficient, în procesul de predare/învăţare, aceste metode. Voi prezentata mai jos doar o parte din metodele interactive de grup, metode care au un impact benefic asupra copiilor, aceştia fiind foarte încântaţi când la aplicăm în activităţi.

Metoda „Predicţiile” este o metodă care stimulează imaginaţia copiilor, asocierile de idei şi originalitatea. Utilizând această metodă, se exersează capacitatea de a găsi o soluţie originală unei situaţii posibile.

Metoda „Pălăriilor Gânditoare”: pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuţiilor. Formulează concluzii – clarifică.

- Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului, exact cum s-a întâmplat acţiunea. El este neutru – informează;

- Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de prsonajele întâlnite. Nu se justifică – spune ce simte.

- Pălăria neagră – este criticul, prezintă aspectele negative ale întâmplărilor , exprimă doar judecăţi negative- identifică greşelile;

112

- Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi, dă frâu imaginaţiei (Ce trebuie făcut ? ) – generează idei noi;

- Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist posibilităţile. Creează finalul – efortul aduce beneficii.

Metoda „ Bulgărelui de Zăpadă” – presupune împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ în cadrul grupelor.

Ciorchinele – stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei, pemite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă. Etapele acestei metode sunt :

-se alege o temă şi se reprezintă printr-un desen ori un cuvânt, plasate în partea de sus a tablei ( foii de hârtie) ;

-copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau desene, legate de tema dată;

-se fac conexiuni între titlu şi desenele ori cuvintele scrise de copii; legăturile se pot face prin linii trasate de la titlu la realizările copiilor sau ale grupurilor.

Turul galeriei – este o metodă participativă, ce poate fi folosită pentru interevaluarea produselor unei activităţi de grup. Se realizează postere cu tema propusă şi se afişează. Grupele se deplasează pe la toate posterele, le citesc cu atenţie, îşi notează întrebări pe o foaie ce o ataşează posterului. În etapa următoare fiecare grupă răspunde întrebărilor sau aduce argumente, informaţii suplimentare.

Tehnica 6/3/5 – Brainwriting – reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcţia de „idei pe idei” în domeniul creativităţii. Se alternează activitatea individuală cu cea de grup.

Metoda R.A.I. „Răspunde – Aruncă – Interoghează” – este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştiinţelor, dar şi de verificare. Are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţii copiilor de a comunica prin întrebări şi răspunsuri ceea ce au învăţat.

În concluzie, ideea necesităţii realizării în şcoală a unei învăţări active care să-l situeze pe copil în centrul relaţiei pedagogice constituie în învăţământul actual, un principiu fundamental. Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, aşadar pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.

ROLUL METODELOR INTERACTIVE ÎN EFICIENTIZAREA ÎNVĂŢĂRII

Prof. Dobrescu Daniela-Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor”, Drobeta-Turnu-Severin, Mehedinţi

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale (e-learning), în contaminarea şi suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind astfel să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.

Prin folosirea metodelor interactive de grup li se dezvoltă copiilor gândirea critică. Elevul înţelege că atunci când participă la activitatea de învăţare are o responsabilitate şi că participarea lui este importantă atât pentru el, cât şi pentru grupul din care face parte. Aceste metode interactive implică mult tact din partea profesorului, deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de nivelul clasei la care se predă, ţinând seama de particularităţile individuale ale fiecăruia. Prin folosirea metodelor interactive se va

113

îmbunătăţi calitatea procesului instructiv-educaţional, contribuind la o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.

Metodele interactive de grup pot fi folosite în toate momentele lecţiei. Ele pot fi metode de predare – învăţare, de fixare, consolidare, evaluare, creaţie, de cercetare, etc.

Dintre cele mai utilizate sunt: predarea reciprocă, jigsaw, starbursting (explozia stelară), metoda piramidei.

• Predarea reciprocă – este metoda prin care copilul este pus în situaţia de a prezenta în faţa clasei anumite pasaje din lecţie, de a răspunde întrebărilor celorlalţi sau de a pune întrebări. Prin punerea elevului în postura de profesor care predă sau expune altora, se diminuează distanţa elev – profesor, creând un climat favorabil învăţării.

• Jigsaw - clasa se împarte în patru grupuri de experţi, fiecare grup primeşte textul prelucrat sau i se indică lecţia din manual şi o fişă de expert cu sarcini de lucru .; în cadrul grupului se citeşte textul, se răspunde la întrebările din fişă şi se stabileşte strategia care va fi adoptată pentru a preda noţiunile precizate în fişă, colegilor din grupa de bază sau grupul casă ; în fiecare grup de bază toţi elevii vor avea o sarcină : să-i facă pe colegi să inţeleagă un fragment din lecţie.

• Starbursting (explozia stelară) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. Modul de procedure este simplu: se scrie problema a cărei soluţie trebuie “descoperită” pe o foaie, apoi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul ce?, când?, cum?, de ce? – unele întrebări ducând la altele din ce în ce mai complexe care necesită o concentrare tot mai mare

• Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Această metodă are mai multe faze: faza introductivă – profesorul enunţă problema, faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5 minute la soluţionarea problemei, faza lucrului în perechi – elevii se consultă cu colegul de bancă, sunt notate toate soluţiile apărute, faza reuniunii în grupuri mai mari – elevii de consultă asupra soluţiilor în grupuri alcătuite dintr-un număr egal de perechi, faza raportării soluţiilor în colectiv şi faza decizională.

Prin folosirea acestor metode interactive se conferă activităţii o individualizare, o specificitate care devine o adevărată aventură a cunoaşterii în care copilul este participant activ.

„UN ALT FEL DE ŞOTRON” – DE LA ACTIVITATEA ÎN CLASĂ PE SCENĂ

Iosof Gabriela -Dochiţa Colegiul Naţional ”Mihai Viteazul” Turda

– Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală şi socială a elevilor, am optat pentru organizarea de activităţi extracurriculare care au avut ca obiectiv revalorizarea reperelor fundamentale ale existenţei: folclorul, tradiţiile populare. Contextele create ca modalităţi de concretizare a acestui tip de educaţie au fost activităţile cultural-artistice punctuale. Acestea au oferit posibilitatea de exersare a competenţelor şi abilităţilor elevilor într-o manieră integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii. Strategia accentuează importanţa multiplicării experienţelor pozitive înregistrate şi impune extinderea spaţiului de intervenţie în procesul educaţional în scopul valorificării tuturor valenţelor educative în interesul superior al elevului.

Embrionul proiectului cultural a fost o oră de geografie care s-a desfăşurat la clasa a XI-a, profil real, 1 oră/săptămână. Subiectul lecţiei a fost Identitatea, uniformitatea şi diversitatea lumii contemporane. În urma situaţiilor de învăţare create în clasă (o secvenţă de învăţare va fi detaliată în partea I a lucrării), elevii au fost atât de impresionaţi şi de motivaţi în a descoperi lucruri noi şi atractive privitoare la tradiţiile locale încât, la

114

următoarea oră de geografie, din proprie iniţiativă, trei eleve au venit îmbrăcate în costum popular.

Rolul profesorului a fost tocmai acela de a facilita manifestarea motivaţiei de dezvoltare a elevului prin accentuarea atracţiilor/preferinţelor, a intereselor sale, convenind asupra elaborării unui proiect cultural, prin care, elevi talentaţi din diferite clase să fie implicaţi în sarcini captivante, în jurul unei teme legate de tradiţiile locale. Proiectul cultural pe care l-am derulat este detaliat în partea a II-a a lucrării de faţă.

VALENŢE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Prof. Dinu Mariana- Şcoala Specială ,,Sfântul Mina” Craiova

Prof. Almagiu Alina- Şcoala Specială ,,Sfântul Mina” Craiova

Strategia învăţării interactive solicită mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii, se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţi; ei trebuie să relaţioneze unii cu alţii, astfel încât responsabilitatea individuală să devină presupoziţia majoră a succesului. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă si cu rezultate evidente.

Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcţia lor didactică, în:

- metode de predare-învăţare interactivă - metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar); metoda Jigsaw(Mozaicul); citirea cuprinzătoare; cascada (Cascade); metoda învăţării pe grupe mici – STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor între echipe – TGT (Teams/Games/Tournaments);metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); metoda piramidei; învăţarea dramatizată.

-metode de fixare si sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare - harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanţurile cognitive, fishbone maps (scheletul de peste), diagrama cauzelor şi a efectului, tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique), metoda R.A.I. , cartonaşele luminoase.

-metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii – brainstorming; starbursting (Explozia stelară); metoda pălăriilor ganditoare (Thinking hats – Edward de Bono); caruselul; multi voting; masa rotundă; interviul de grup; studiul de caz; incidentul critic; Phillips 6/6; tehnica 6/3/5; controversa creativă; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus grup; patru colţuri (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi.

Cercetările asupra problematicii metodelor interactive au scos în relief productivitatea şi eficienţa sporită a elevilor care lucrează în echipe, pe grupe. Ele determină şi stimulează munca colaborativă desfăşurată de cei implicaţi în activitate în rezolvarea unor sarcini de instruire. Elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi aceeasi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a realiza veritabile inovaţii. Lucrând împreună elevii îşi valorifică atât propria învăţare cât şi pe cea a celorlalţi colegi. Astfel în cadrul unui grup se stabileşte o relaţie de interdependenţă, ei depind într-un mod pozitiv şi productiv unii de alţii. Această interdenendeţă pozitivă îi conduce la devotament faţă de grup, devotament de tipul toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Profitul este atât al grupului din care face parte, prin soluţionarea problemei, găsirea variantei optime, cât şi al fiecărui individ în parte prin rezultatele obţinute, efectele apărute în planurile cognitiv, emoţional-afectiv, comportamental. În cadrul grupului experienţele de învăţare sunt marcate de dialog reflexiv, de stimularea atitudinii metacognitive (crearea de moduri alternative de gândire, oferind o bază raţională pentru negocierea interpersonală a sensurilor, o cale de a ajunge la înţelegerea reciprocă), de crearea de jurnale reflexive şi de stimularea gândirii critice.

115

METODELE INTERACTIVE –„INSTRUMENTE” UTILIZATE CU SUCCES ÎN EDUCAREA TRĂSĂTURILOR MORALE ALE COPIILOR DE VÂRSTĂ

PREŞCOLARĂ

Prof.Înv. Preşc. Cordos Daniela-G.P.N.Nr.1 Sîngeorz-Băi

Prof. Înv. Preşc. Grapini Ionela-G.P.N.Nr.1 Sîngeorz-Băi

Educaţia morală este un proces continuu, având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a preşcolarului în conformitate cu normele sociale şi cu particularităţile de vârstă. Educaţia moral-civică este un proces extrem de complex ce implică responsabilitate profesională. Ea face parte din trunchiul comun de activităţi care se desfăşoară zilnic, se interferează şi se completează cu următoarele categorii de activităţi: educarea limbajului, cunoaşterea mediului, educaţia muzicală, fizică, religioasă, ecologică, pentru sănătate, activităţi artistico-plastice şi practice, jocurile şi activităţile liber creative, activităţile complementare şi extracurriculare. Un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi şansele cele mai mari de succes.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, metodele interactive învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele. Metodele învaţă copiii, că un comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă. Dintre acestea, utilizate cu succes în activităţile desfăşurate, au fost:predarea-învăţărea reciprocă, stabilirea succesiunii evenimentelor, pălăriile gânditoare.

În urma aplicării acestor metode, copiii învaţă să-şi împărtăşească ideile, capătă încredere în ei, devin responsabili pentru ideile şi acţiunile lor, -nvaţă să privească critic mediul social în care trăieşte el, fiind parte integrantă aacestuia şi să se descurce în situaţii reale de viaţă; îşi exersează capacitatea de autoevaluare şi de a evalua alternative şi a luadecizii, de a critica, a testa ipoteze, a reflecta;-se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur; învaţă să negocieze soluţiile, ideile, să rezolve o sarcină alături şi împreună cu alţi copiii; se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur.

Învăţământul preşcolar s-a confruntat şi se confruntă cu provocări importante de reformare a strategiei şi practicii educaţionale, reforma fiind privită ca o ocazie de diversificare a abordărilor

didactice, de testare a celor mai noi principii teoretice, de implementare şi evaluare a eficienţei unor practici de predare inovative.

METODELE INTERACTIVE DE GRUP, STIMULENTE ALE ÎNVĂŢĂRII

Prof. psihopedagog Sidor Simona, C.Ş.E.I. Nr. 1 Bistriţa

Prof. psihopedagog Bumbu Corina, C.Ş.E.I. Nr. 1 Bistriţa

Motto:

„Spune-mi şi o să uit.

116

Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc.

Implică-mă şi o să înţeleg”

(proverb american)

În faţa problemelor pe care le ridică educaţia astăzi, trebuie reorientată şi poziţia cadrului didactic în acord cu cerinţele prezentului şi, mai ales, ale viitorului. Educatorul viitorului este chemat să-şi redimensioneze continuu rolurile şi ipostazele, manifestând un comportament deschis şi o atitudine pozitivă, deschisă şi reflexivă, promovând o învăţare interactivă şi stimulând întregul potenţial al elevilor săi. Unul dintre mijloacele de acţiune la îndemâna cadrului didactic îl reprezintă metodele didactice.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative.

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ.

În opoziţie cu metodologia tradiţională, pentru care elevul rămâne mai mult un spectator la activitatea de învăţare, gata să recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstrează, metodele active au tendinţa să facă din acesta un actor, un participant activ în procesul învăţării, pregătit să-şi însuşească cunoştinţele pe calea activităţilor proprii, a unei angajări optime a gândirii, a mobilizării lui totale în raport cu sarcinile de învăţare date.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.

După funcţia didactică principală, metodele şi tehnicile interactive de grup se clasifică astfel: metode de predare-învăţare interactivă în grup, metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare, metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii, metode de cercetare în grup.

Fiecare dintre metodele şi tehnicile noi de predare-învăţare înregistrează avantaje şi dezavantaje, important fiind însă momentul ales pentru desfăşurarea lor şi resursele disponibile. Cadrul didactic este acela care are putere decizională şi capacitatea de a alege ceea ce ştie că se poate desfăşura în propriul colectiv de elevi, ţinând cont de particularităţile fiecărei clase.

Ideea necesităţii realizării în şcoală a unei învăţări active care să-l situeze pe elev în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual, un principiu fundamental.

Ioan Cerghit afirma: ,,pedagogia modernă consideră că rutina excesivă, conservatorismul (…) aduc mari prejudicii învăţământului. În fond creaţia, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare’’.

FORMAREA CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE – REZULTATELE UNUI PROIECT TRANSFRONTALIER DE CERCETARE

Prof. drd. Cristina Butnaru, Colegiul Naţional ,,Costache Negri”, Galaţi

,,Dezvoltare profesională prin blended-learning” este titlul unui proiect transfrontalier de cercetare, iniţiat şi condus de Casa Corpului Didactic din Galaţi, în parteneriat cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău, Republica Moldova. Prin intermediul proiectului, s-a studiat, în perioada 2009-2012, sistemul de formare blended-learning, din perspectiva modului în care acesta întâmpină nevoile de dezvoltare profesională ale cursanţilor. Variabila de cercetare a fost introdusă pe baza analizei, în

117

prealabil, a acestor nevoi, prin intermediul unor programe de formare furnizate atât în sala de curs, cât şi pe o platformă online. Formarea s-a realizat în cele două state participante la experiment, cu peste 170 de cadre didactice. Concluziile cercetării au evidenţiat faptul că sistemul blended-learning are un grad ridicat de eficienţă în comparaţie cu sistemul clasic, care, în ultimii ani, a fost atins de o anumită doză de saturaţie şi de redundanţă. Totuşi, există şi în zona blended-learning anumite limite şi riscuri, unul dintre acestea putând fi preluarea artificială a sistemului, fără o riguroasă analiză a nevoilor reale de dezvoltare profesională ale cadrelor didactice. În concluzie însă, se remarcă faptul că blended-learning este un sistem al prezentului şi al viitorului, avantajele sale fiind de un real sprijin pentru adulţii care învaţă în programe de educaţie formală.

VALENŢE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Profesor : Ţoropoc Tatiana , Gradiniţa P.P. Nr. 64 “Ileana Cosânzeana”, Galaţi

Schimbările în planul gândirii pe care metodele interactive de grup le produc, cele de idei, de opinii, verbale, acţiune, activează copiii şi îi motivează reducând încorsetarea pe care deopotrivă şi ei şi educatoarea o resimt într-o activitate traditională.

Metodele interactive determină copiii să rezolve în grup problemele cu care se confruntă (sarcina didactică) să ia decizii şi să aplaneze conflicte ce pot apărea. Ei descoperă o noua experienţă interrelaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a studia, de a investiga împreună şi capătă încredere în capacitatile individuale si ale grupului. Munca în echipă îi bucură, le conferă încredere în forţele proprii, ceea ce îi determină să îşi asume responsabilităţi, să se ajute reciproc pentru a duce la bun sfârşit sarcinile asumate.

Prin aplicarea în clasă a metodelor interactive de grup, copiii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de şcolar şi adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice.

Metodele interactive de grup acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare a copilului. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate astfel ele atrag copiii in activitate spre învăţarea activă, spre cooperare, îi determină să se consulte în grup în luarea deciziilor şi previn / aplanează conflictele.

Metodele interactive de grup necesită mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie ca ei să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de structura personalităţii copilului.Aşadar pentru fiecare preşcolar educatoarea trebuie să potrivească optim: gestul, munca, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul în raport cu situaţia.

Metodele interactive de grup pot fi instrumente importante pe care educatoarele le pot utiliza pentru activităţi interesante, dense care ajută copiii să realizeze judecăţi de substanţa şi fundamentale , să sprijine copiii în întelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală.

Metodele interactive în activităţile din gradiniţă stimulează creativitatea copiilor ce constă în enunţarea spontana a cât mai multor idei pentru soluţionarea unei probleme, dezvoltă copiilor capacitatea de efort propriu (dirijat), capacitatea de investigare, de descoperire, dezvoltă abilităţi de explorare şi apoi cele de comunicare, promovează găndirea şi învaţarea activă prin cooperare, permit copiilor să-şi organizeze cunoştinţele teoretice, artistice, practice, expunerea lor verbala, presupun alternarea activităţii individuale cu cea de grup, contribuie la formarea gândirii critice, încurajează cooperarea în activităţi dar şi independenţa, promovează relaţiile interculturale pe baza comunicării,

118

promovează o activitate didactica moderna centrată pe demersuri intelectuale interdisciplinare, sunt mijloace eficiente de exersare a imaginaţie învăţând copilul să gândească în viitor, să se proiecteze pe sine într-o altă ipostaza, contribuie la dezvoltarea copilului pe toate nivelurile.

Contribuind la predarea şi învăţarea cunoştinţelor, la fixarea, consolidarea şi evaluarea acestora, metodele interactive de grup se prezintă ca jocuri distractive de cooperare şi învăţare. Ele determină preşcolarul să urmărească atent, cu interes sporit şi curiozitate lecţia, să-şi folosească imaginaţia, memoria, puterea de anticipare.

Un alt aspect pozitiv al folosirii acestor metode în lucrul efectiv la clasa este încurajarea colaborării şi stimularea spiritului de echipă, dar şi dezvoltarea spiritului competiţional.

Prin cooperare activitatea devine mai antrenantă, mai dinamică, mai eficientă, copiii mobilizându-se şi devenind dornici să ajungă la un rezultat.

Bibliografie:

Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga-Metode interactive de grup, Editura Arves Bucureşti, 2002;

M.E.d.c. –Învăţarea activă - ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001

STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE BAZATE PE ÎNVĂŢAREA PRIN COLABORARE ŞI COOPERARE

Cira Ioana-Şcoala Generală ,,Mihai Eminescu”, Năsăud

Condiţiile unei învăţări prin colaborare eficiente

Strategiile didactice de învăţare pot avea la bază stimularea competiţiei ori promovarea muncii individuale ori pot fi cooperative, elevii lucrând împreună. Cele trei variante de strategii nu se exclud, toate fiind necesare la un moment dat. Dintre ele însă, învăţarea prin cooperare trebuie să aibă dominanţă în clasă. Numeroase studii demonstrează superioritatea strategiilor didactice cooperante în dezvoltarea proceselor cognitive superioare, a abilităţilor de comunicare, în îmbunătăţirea motivaţiei, a stimei de sine, în dezvoltarea personalităţii. Câştigul elevilor care lucrează în cooperare cu colegii lor, se manifestă în faptul că:

• Inter-relaţiile dezvoltă capacităţile sociale de comunicare şi de adaptare la regulile grupului;

• Succesele înregistrate în soluţionarea colectivă a problemelor sunt mai mari;

• Dezvoltă încrederea în propriile puteri;

• Promovează o atitudine pozitivă, respectul reciproc şi toleranţa;

• Motivează participarea activă şi implicarea în sarcina colectivă.

Colaboraea este o ,,formă de relaţii” între elevi, ce constă în soluţionarea unor probleme de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv.

Cooperarea este o ,,formă de învăţare”, de studiu, de acţiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din influenţările reciproce ale agenţilor implicaţi. Învăţarea prin cooperare presupune acţiuni conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre didactice) în atingerea scopurilor comune prin influenţe de care beneficiază toţi cei implicaţi.

119

Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii.

Condiţiile unei învăţări prin colaborare eficiente ţin de următorii trei factori:

1. Compoziţia grupului

2. Sarcina şi scopul grupului

3. Normele de grup

1) Compoziţia grupului este un factor definit prin mai multe variabile:

a) Vârsta şi nivelul de pregătire al participanţilor (cognitiv, afectiv, social);

b) Mărimea grupului;

c) Diferenţele dintre membrii grupului.

Pentru eficienţa muncii în grup este necesar un anumit nivel de dezvoltare cogitivă şi social-afectivă pentru ca subiecţii să colaboreze. Pentrua asigura progresul individual se doreşte promovarea eterogenităţii din punct de vedere al vârstei, gradului de dezvoltare cognitivă, inteligenţei emoţionale şi interrelaţionale şi al performanţelor şcolare. Mărimea grupului trebuie să crească direct proporţional cu complexitatea sarcinii. Munca în grup dezvoltă şi trăsături de personalitate: flexibilitatea, onestitatea, răbdarea, capacitatea de a asculta cu atenţie pe ceilalţi, toleranta faţă de părerile celorlalţi.

Atunci când se folosesc strategii didactice de interacţiune pentru prima dată, cadrul didactic trebuie să-i lase pe elevi să-şi aleagă partenerii de lucru.

Pentru a se asigura succesul interacţiunii în grup, cadrul didactic trebuie să le dezvolte elevilor anumite abilităţi cum ar fi:

Capacităţi de comunicare şi parafarare a ceea ce au reţiunt pentru a verifica înţelegerea;

Capacitatea de a ajunge la consens;

Capacităţi de a trimite şi a primi feed-back-uri;

Capacitatea de a asculta activ, de a fi receptiv şi tolerant la părerile colegilor, de a susţine şi a accepta diferenţele de opinie;

Capacitatea de a reflecta asupra celor discutate şi a se concentra asupra priorităţilor;

Capacitatea de a oferi şi de a primi ajutor din partea colegilor şi de a nu prelua controlul întregului grup.

2. Complexitatea sarcinii trebuie să crească proporţional cu mărimea grupului. Grupul poate rezolva cu succes orice sarcină, în grup se pot rezolva probleme, se poate discuta asupra unei teme / subiect fără ajutorul direct al cadrului didactic, se pot genera noi idei pleecând de la ceea ce s-a învăţat. Este important ca fiecare membru al grupului să aibă un anumit rol, o responsabilitate: secretar care notează datele, monitor, observator, facilitator, reporter, vorbitor, aceste roluri fiind schimbate periodic pentru a permite fiecărui membru să exerseze, practice noi roluri, noi responsabilităţi.

3. Cadrul didactic trebuie să dezvolte o anumită cultură de grup ce include anumite expectanţe, un anumit nivel de gălăgie, respectarea regulilor, dar într-o atmosferă de încredere şi sprijin reciproc, în care este stimulată participarea egală a tuturor membrilor. Este important ca elevii să se antreneze unii pe alţii în efectuarea muncii colaborative şi să dorească să lucreze împreună.

STIMULAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE PRIN STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE

120

Cira Maria,Şcoala Generală Romuli

Premisa de la care trebuie să plecăm este că toţi ne naştem posibili artişti. Problema este cum rămânem artişti şi după ce depăşim faza inocenţei, a copilăriei în care totul este posibil şi frumos.

Trebuie să reţinem trei lucruri despre inteligenţă:

- este diversă: deoarece obişnuim să percepem lumea prin mai mulţi analizatori: vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi, analizând-o concret şi abstract;

- este dinamică: deoarece la nivelul scoarţei celebrale se produc multiple interacţiuni pentru a realiza procese de acomodare şi adaptare;

- este distinctă: pentru că este unică, specifică fiecărei persoane în parte, fiecare dintre noi posedând o combinaţie proprie a inteligenţelor multiple.

Teoria inteligenţelor multiple a fost propusă de Howard Gardner, profesor de teoria cunoaşterii, care pleacă de la premisa că toţi oamenii dispun de cel puţin nouă inteligenţe diferite: verbal-lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, corporală, interpersonală, , intrapersonală, naturalistă, existenţială. Gardner definşte inteligenţa ca fiind ,,abilitatea omului de a-¬şi rezolva problemele în viaţă sau de a crea produse care sunt valorizate în unul sau mai multe contexte culturale”. Revenind şi completând teoria, Gardner subliniază faptul că inteligenţa umană este un ,,potenţial biopsihologic de a prelucra informaţia, care poate fi activat pentru rezolvarea de probleme şi crearea de produse preţuite de cel puţin o cultură”.

Conform teoriei inteligenţelor multiple fiecare individ posedă cel puţin nouă inteligenţe diferite, exprimate prin moduri variate de învăţare şi modalităţi particulare de exprimare a achiziţiilor dobândite. Fiecare om reprezintă o combinaţie unică de dezvoltare şi manifestare a acestor abilităţi. Din acest motiv, cadrele didactice pot să ia în considerare aceste diferenţe la elevii lor şi să opteze pentru tratarea diferenţiată a acestora în procesul de predare-învăţare-evaluare. Folosind strategiile interactive de predare, învăţare şi evaluare educatorii pot să propună elevilor alternative metodologice centrate pe stimularea diferitelor tipuri de inteligenţe dominante, asigurând tratarea diferenţiată a acestora în procesul instructiv-educativ. Plecând de la premisa că performanţele în învăţare depind de motivaţie şi de gradul de stimulare în activitate, elevilor trebuie să le oferim o gamă variată de experienţe printre care să se regăsească şi cele menite să asigure o învăţare eficientă, corespunzătoare inteligenţei sau inteligenţelor dominante.

Cum poate fi transpusă didactic această informaţie/idee/temă/noţiune/ teorie/abilitate din programa şcolară pentru a dezvolta inteligenţele multiple la elevi? Răspunsul la această întrebare poate fi următorul: printr-o varietate de activităţi şi căi/metode/tehnici menite să stimuleze cât mai multe potenţialităţi/aptitudini individuale ale elevilor. Trebuie precizat faptul că niciun program didactic nu poate să stimuleze în egală măsură cele nouă inteligenţe multiple şi nici nu este necesar ca toate să fie cuprinse într-o singură lecţie. În predare, învătare, evaluare trebuie căutate căile prin care se poate relaţiona cu: cuvintele, numerele sau logica, imaginile, muzica, introspecţia, experienţa fizică, experienţa socială, experienţa în natură. Este nevoie de accentuarea sau adăugarea unor strategii de predare-învăţare-evaluare complementare care să solicite mai mult manifestarea interactivă a elevului. Aceste strategii sunt menite să stimuleze reflecţia şi implicarea în procesul cunoaşterii.

MODALITĂŢI DE STIMULARE CREATIVITĂŢII ŞI ACTIVISMULUI

Păsărelu Mariana-Grădiniţa Mijlocenii Bîrgăului

121

,,Orice om poate fi creativ, dar pentru a se îndeplini în acastă

direcţie sunt necesare o serie de condiţii”

(Mihaela Roco, 2001)

Analizând poziţia cadrului didactic în faţa problemelor instruirii şi ale învăţării, profesorul Ioan Neacşu afirmă că ,,educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă, creativă”.

Procesul de învăţare interactiv-creativă are la bază receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi rezolvate prin explorare, deducţie, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, concretizare, punând accentul pe realizarea conexiunilor între sensuri şi solicitând o profundă implicare intelectuală, psihomotorie, afectivă şi voliţională. În cadrul învăţării interactiv-creative, elevul descoperă, inferează, imaginează, construieşte şi redefineşte sensurile, filtrându-le prin prisma propriei personalităţi şi solicitând procesele psihice superioare de gândire şi creaţie. Ea apare ca urmare a eforturilor individuale şi colective, al interacţiunii educatului cu ceilalţi, bazându-se pe schimburile sociale în dobândirea noului. Individul care învaţă activ este ,,propriul iniţiator şi organizator” al experienţelor de învăţare, capabil să-şi reorganizeze şi să-şi restructureze în permanenţă achiziţiile proprii, în viziune sistemică.

Interactivitatea are la bază relaţiile reciproce şi se referă la procesul de învăţare activă, în cadrul căreia, cel ce învaţă acţionează asupra informaţiei pentru a o transforma într-una nouă, personală şi interiorizată. În sens constructivist, cel ce învaţă reconstruieşte sensuri prin explorarea mediului înconjurător/educativ, rezolvând probleme şi/sau aplicând informaţiile dobândite în situaţii noi.

Principiile care stau la baza construirii strategiilor didactice interactive sunt:

1. Elevii îşi construiesc propriile înţelesuri şi interpretări ale instruirii.

2. Scopurile instruirii sunt discutate, negociate, nu impuse.

3. Sunt promovate alternativele metodologice de predare – învăţare – evaluare.

4. Sarcinile de învăţare vor solicita informaţii transdisciplinare şi analize multidimensionale ale realităţii;

5. Evaluarea va fi mai puţin criterială şi mai mult reflexivă, integrând metode complementare de evaluare.

6. Sunt promovate învăţarea prin descoperire şi rezolvarea de probleme.

Învăţarea interactiv-creativă este un proces de creare de semnificaţii vis-a-vis de noua informaţie şi de cunoştinţele anterioare, de transformare a structurilor cognitive ale elevului. Este o consecinţă formativă superioară a încorporării noilor achiziţii (cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atitudini), prin angajarea eforturilor intelectuale, morale, socio-afective şi a procesului complex de construire a cunoaşterii.

Interactivitatea presupune interrelaţionarea, directă sau mediată, cu ceilalţi, cu profesorul şi colegii şi procese de acţiune transformativă asupra materialului de studiu. Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de imaginare şi restructurare continuă a datelor, situaţii problematice ce necesită rezolvare. Avem învăţare creativă atunci când elevul dobândeşte o experienţă nouă prin propriile puteri, descoperind-o şi exersând-o în cadre problematice divergente. Interactivitatea presupune creativitate, în timp ce creativitatea poate fi individuală sau de grup.

Învăţarea interactiv-creativă este necesară pentru a crea omul creativ, un constructor de idei care nu rămâne suspendat în sistemul său ideativ, ci îl foloseşte pentru a elabora decizii şi a rezolva problemele vieţii prin acţiune. Acest tip de acţiune nu se

122

opune învăţării şcolare clasice, ci este o nouă calitate a acesteia prin obiectivele pe care le urmăreşte privind formarea personalităţii umane.

Stimularea activismului şi creativităţii în şcoală presupune favorizarea unui mediu de învăţare interactiv, incitator şi dinamic. Învăţarea prin cooperare asigură dezvoltarea unui câmp de relaţii optime manifestării creatoare şi active a elevului în clasă. Ea dezvoltă şi întreţine motivaţia epistemică internă, favorizând implicarea activă în sarcină şi contribuţiile creative, originale ale participantilor.

COMUNICAREA - CHEIE A SUCCESULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Drd. Gealatu (Zinică) Cristina Mihaela, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

”Cuvântul potrivit poate fi eficient, însă nici un cuvânt nu a fost vreodată la fel de eficient ca o pauză la momentul potrivit”

(Mark Twain)

Acolo unde există ființă umană, există și comunicare. A comunica nu înseamnă cu necesitate a vorbi, ci presupune transmiterea unui mesaj, codat în cuvinte sau prin alte simboluri, între doi sau mai mulți interlocutori.

Atunci când vorbim despre comunicare avem în vedere existența a doi poli, cu roluri interșanjabile, rolul de emițător, respectiv cel de receptor. Între cei doi circulă mesajul comunicării, codat de către emițător și decodat și interpretat de către receptor. Canalul de comunicare dintre cei doi poate suferi unele alterări, pot interveni o serie de bruiaje precum zgomotele, întreruperile etc.

Comunicarea nu se reduce la simpla transmitere de mesaje verbale sau scrise, atunci când ne implicăm într-o relație de comunicare împărtășim cu celălalt, suntem împreună cu el, realizăm o comuniune de gând, simțire și acțiune. Chiar dacă nu suntem de acord sau discutăm în contradictoriu, comunicarea există, produce semnificații, ne influențează atitudinile, convingerile etc.

Fiind în același timp acțiune, relație, mesaj, tranzacție, comunicarea poate îmbrăca forme diferite, avându-se în vedere raportarea la anumite criterii.

Competența comunicativă reunește atât o componentă aptitudinală, înnăscută, cât și una dobândită, exersată. A transmite un mesaj încărcat de semnificații presupune nu numai o prezentare de cunoștințe, ci a ”le traduce”, a ști ce să oferi, cât, cum, când, în ce fel etc. În același timp, putem vorbi și de existența unei capacități comunicative de a asculta, un individ obișnuit petrecând mai mult timp ascultând, decât vorbind, citind sau scriind.

Dacă vorbim cu ajutorul organelor vocale, de comunicat o facem cu întregul corp, și nu numai!Cercetările în domeniu au demonstrat faptul că, în majoritatea cazurilor, 75% din informația reținută de la interlocutori este din sursă nonverbală. În raport cu formele de comunicare verbală, cea nonverbală îndeplinește roluri variate, printre care:

- accentuează mesajul transmis pe cale verbală, întărește ceea ce s-a spus prin cuvinte cu ajutorul elementelor de mimică, gestică, prin poziționarea față de interlocutor, focalizarea privirii etc.

- completează ceea ce se spune verbal, sporește semnificația acestuia. Să ne gândim doar la acompanierea unei propoziții de un zâmbet sau, dimpotrivă de o grimasă, efectele fiind ușor de presupus

123

- uneori contrazice mesajul verbal, deși putem spune ceva, indirect, prin expresia feței putem arăta că nici noi nu suntem de acord cu ceea ce rostim la un moment dat

- regularizează fluxul comunicațional, ponderează atunci când vorbirea poate fi prea rapidă sau determină accentuarea ritmului acesteia în alte situații

- repetă, reactualizează înțelesul comunicării verbale

- poate chiar substitui unele aspecte verbale, spre exemplu în cazul în care îi cerem interlocutorului printr-un gest să tacă, să răspundă, să își îndrepte atenția într-o direcție etc.

Comunicarea paraverbală vehiculează informații codificate prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul, conferind mesajului semnificații aparte. Cercetările au demonstrat faptul că 39% din înțelesul comunicării este afectat de paralimbaj.

Paralimbajul include viteza cu care vorbim, tonul utilizat, volumul vocii, pauzele strecurate în vorbire etc.

TREI METODE - DOUĂ DISCIPLINE

Profesor Tamara Marcu, Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”, Constanţa

Implementarea curriculum-ului românesc actual(plan cadru, curriculum flexibil, manuale alternative şi evaluarea competenţelor achiziţionate de elev) nu poate avea loc decât în cazul adoptării unui demers strategic de către profesor. Societatea contemporană şi cea viitoare se bazează pe învăţare, decizii corecte şi rapide. Elevii trebuie pregătiţi să se adapteze schimbărilor inerente. Astfel cadrul didactic (model pentru cei pe care-i formează) trebuie să-şi asume în mod responsabil decizii complexe.

Într-o abordare modernă a unei lecţii, profesorul se preocupă de crearea de ocazii de învăţare pentru elevii săi. Metodele interactive oferă astfel de oportunităţi. De multe ori profesorul de matematică este şi diriginte. În consecinţă, el are posibilitatea de a aplica aceleaşi metode la două discipline diferite. Se ajunge astfel mai uşor la rezultate stabile ale aplicării metodelor interactive.

Dintre metodele active, brainstormingul, metoda ciorchinelui şi proiectul pot fi aplicate cu succes atât la dirigenţie, cât şi la matematică.

La matematică, metoda brainstorming se poate aplica problemelor a căror rezolvare nu presupune un algoritm şi se utilizează pentru obţinerea ideilor de rezolvare.

„Asaltul de idei” poate reprezenta debutul unei ore de dirigenţie prin enunţarea temei, pentru stabilirea unor regulamente etc.

Folosirea acestei tehnici dezvolta idei noi care reies din dicuţiile dintre participanţi. Absenţa criticilor din prima etapă, participarea întregii clase la lecţie şi atmosfera destinsă asigură succesul aplicării acestei metode la ore.

În matematică această metodă poate fi folosită cu succes atât la finalul unei unităţi de învăţare cât şi într-o anumită secvenţă a lecţiei care presupune actualizarea unor noţiuni (de exemplu: ale metode de descompunere în factori).

124

În orele de consiliere şi orientare, ciorchinele poate fi folosit pentru abordarea unor teme ca: arborele genealogic, diversitate culturală, etnică şi individuală, relaţiile cu colegii, responsabilitatea socială în diferite contexte etc.

Această tehnică de predare-învăţare îi determină pe elevi sa realizeze conexiuni, asocieri de idei, să ia contact cu noi sensuri ale unor cunoştinţe anterior dobândite şi să coopereze în grup.

Triunghiul, poligoanele regulate, piramida sunt câteva teme pentru poiecte ce presupun alcătuirea unui breviar teoretic, tipuri de probleme referitoare la subiecte, proiecţii ale temei în alte domenii etc.

La dirigenţie, elevii pot realiza proiecte pornind de la subiecte ca: familia, modul de viaţă, protecţia animalelor etc.

Această metodă este poate cel mai pregnant centrată pe elevi. Ei interacţionează, învaţă unii de la alţii şi îşi aduc propria contribuţie la efortul de grup. Elevii devin mai responsabili, mai perseverenţi, mai încrezători.

Aceleaşi metode centrate pe elev aplicate la discipline diferite conduc la rezultate deosebite într-o clasă diferenţiată. Elevii îşi exprimă puncte de vedere proprii, se deprind sa formuleze întrebări şi să argumenteze, să coopereze în rezolvarea problemelor şi sarcinilor de grup, să schimbe idei şi opinii pe baza unui suport informaţiona

“STUDIUL DE CAZ” –TEHNICA SI METODA INTERACTIVA

Prof. COSTEA TANTA-Colegiul Economic A.D. Xenopol , Bucuresti

Stabilirea metodelor de predare-învăţare este numai o etapă a proiectării activităţii de învăţare, urmată de punerea în practică a scenariului proiectat. Indiferent ce metode am stabilit, este important ca pe durata lecţiei să avem clar formulat scopul activităţii (ştim ce vrem de la lecţia respectivă), să oferim elevilor instrucţiuni şi explicaţii clare referitoare la sarcinile de lucru (ne asigurăm că elevii înţeleg ce au de făcut) şi să monitorizăm activitatea.

Monitorizarea înseamnă observarea comportamentelor elevilor şi utilizarea întrebărilor pentru a verifica înţelegerea temei, pentru a observa dacă activitatea se derulează conform planificării şi pentru a adecva activitatea în funcţie de nevoile şi de interesele elevilor|

Studiul de caz- este metoda de invatare in care se prezinta un eveniment sau situaţii semnificative pentru a fi analizate, explorate şi valorificate pentru învăţare..

Profesorul, un elev sau un grup de elevi care au avut ca sarcină să propună un studiu de caz vor prezenta celorlalţi elevi „cazul”.

Prezentarea se poate face verbal sau pot fi împărţite elevilor „studiile” scrise/ multiplicate. De asemenea, poate fi vizionat cazul sau ascultată relatarea, atunci când se recurge la filmarea sau la

înregistrarea unui eveniment.

Profesorul valorifică discuţiile elevilor din punct de vedere al învăţării, sumarizează, trage concluzii, punctează anumite aspecte etc.

VALENȚELE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

125

Prof. Mihalcea Cristina Prof. Pătrașcu Mihaela Gpn„ Căsuța Piticilor”, Buzau

În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția societății și, implicit, a educației. Nevoile si cerințele copiilor, „actori” pe scena educațională, pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice. Metodele interactive de grup reprezintă un început , o schimbare, o noutate. Lumea în care trăim se schimbă și , în același timp și cerințele educației. Sursele de informare pentru adulți și pentru copii se multiplică.Avem la dispoziție calculatorul și internetul. Acasă, alături de părinți, și la grădiniță, alături de educatoare, copiii pot explora diversitatea de informații existentă pe internet. Se impune prezența unui adult deoarece copiii nu pot filtra și nu pot selecta informația „benefică ”față de cea „nocivă”.

Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult. Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încrederea în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv- educativ.

Metodele interactive de grup sunt: explozia stelară, lotusul, bula dubla, predarea/învățarea reciprocă, blazonul, ciorchinele, cubul, pălăriuțe gânditoare, mozaicul, tehnica fotolimbajului, pătratele divizate, piramida si diamantul. Obiectivele metodelor interactive sunt numeroase si variate dar principalul scop al acestora este implicarea activa și creativă a copiilor pentru stimularea gandirii productive, a gândirii divergente și laterale.

Am ales să prezentăm două metode interactive care s-au încadrat foarte bine în desfășurarea activității noastre la grupă. Ambele metode au fost folosite la desfășurarea unui joc logic de descriere și comparare numit „CUBUL ÎNTREBĂRILOR”. Activitatea s-a desfășurat la nivel II și a avut ca scop instructiv- educativ consolidarea deprinderii de a construi submulţimi, după criteriile învăţate: al formei, mărimii, culorii, grosimii. În cadrul activității am folosit metoda cubului si metoda diamantului.

Ambele metode au fost foarte bine primite de copii. După terminarea activității, copiii au folosit cubul de foarte multe ori. A fost folosit și în cadrul altor jocuri logice dar și în cadrul jocurilor de dimineață.

Metoda diamantului a fost foarte apreciată.Toți copiii au dorit să vină și să realizeze sarcinile cerute de „diamant”.

În încheiere, concluzionăm că metodele interactive trebuie folosite cât mai des. Se pot adapta la orice tip de activitate, la orice temă, la orice nivel de varstă. Nu putem uita însă de metodele tradiționale. Metoda interactivă se îmbină in mod armonios cu tradiționalul iar rezultatele obținute satisfac atât copiii cât și educatorul.

VALENŢE FORMATIVE PRIVIND METODELE INTERACTIVE

Ed. Teleucă Nicoleta Grădiniţa P.P. nr. 64 ,,Ileana Cosânzeana “Galaţi

În Didactica Specialităţii sunt considerate metode activ-participative, metodele capabile să mobilizeze energiile elevilor, să le capteze atenţia, să le capteze atitudinea logică şi afectivă faţă de ceea ce fac, care-i îndeamnă să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, memoria.

126

Acestea din urma sunt o categorie din ce in ce mai frecvent folosita in procesul instructiv-educativ.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult.

Valenţe formative ale metodelor interactive

• Stimulează implicarea activă în sarcina didactică;

• Exersează capacităţile de analiză a copiilor;

• Stimulează iniţiativa copiilor;

• Asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, capacităţilor şi priceperilor;

• Asigură un demers interactiv al actului predare -învăţare- evaluare;

• Valorifică si stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor;

• Acţionează asupra dezvoltării gândirii critice a copiilor;

• Copiii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;

• Asigură dezvoltarea cooperării, intrajutorarea.

• Incurajeazî autonomia copilului şi promovează învăţământul prin cooperare.

• Copiii se comportă cu toleranţă, afectivitate, corectitudine cu cei din jur

• Invaţă să argumenteze

PROIECTUL DE EDUCATIE TIMPURIE “DA, POTI!”

Pror. inv. presc. Moldovan Ioana Maria

In lumina rezultatelor obtinute in urma cercetarilor care subliniaza rolul central al abilitatilor sociale si emotionale ale copiilor in obtinerea succesului scolar si a unei stari de bine, precum si faptul ca dizabilitatile sociale si emotionale se asociaza cu rezultate negative pe plan scolar si personal, se impune necesitatea realizarii unui program de invatare sociala si emotionala care sa fie introdus de timpuriu in curriculumulul educational. Programul de educatie timpurie Da, poti! ( You can do it!) ofera instrumentele necesare atat scolilor, cat si familiilor pentru a-i ajuta pe copii sa-si dezvolte abilitatile sociale si emotionale si sa previna aparitia dizabilitatilor sociale si emotionale.

Programul de educatie timpurie Da, poti! este de departe cel mai implementat program de educatie emotionala si sociala din Australia, el fiind utilizat si in gradinitele din Anglia, Statele Unite ale Americii, Franta si Italia.

O premisa a programului de educatie timpurie Da, poti! este aceea ca dimensiunea calitativa a interactiunii dintre adult si copil determina nivelul dezvoltarii abilitatilor sociale si emotionale ale copiilor. Aceasta inseamna ca, printr-o planificare atenta a activitatilor de invatare in zona proximei dezvoltari a copilului, abilitatile sociale si emotionale ale copilului pot fi imbunatatite, iar dizabilitatile sociale si emotionale pot fi eliminate.

Programul de educatie timpurie Da, poti! are patru componente: o fisa de evaluare a dezvoltarii sociale si emotionale a copiilor, o programa educationala, practici educationale si o componenta de educatie a parintilor.

127

In concluzie, subliniem rolul central al abilitatilor sociale si emotionale ale copiilor in obtinerea succesului scolar si a unei stari de bine, precum si faptul ca dizabilitatile sociale si emotionale se asociaza cu rezultate negative pe plan scolar si personal. Astfel, consideram de o importanta deosebita realizarea unui program de invatare sociala si emotionala care sa fie introdus de timpuriu in curriculumul educational.

Gradinita si familia trebuie sa colaboreze pentru a valorifica la maxim potentialul fiecarui copil. La nivelui operational, a face tot ce este mai bine presupune ca atat educatorii, cat si parintii sa constientizeze ce presupune o practica educationala sau parentala eficienta. De asemenea, ei trebuie sa se angajeze in procesul de implementare a acestor practici. Cu toate ca lucrurile par a fi bine articulate si echilibrate, schimbarile nu sunt niciodata usoare.

VALENŢE EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE

Prof. Hirean Claudia, Şc. cu cls. I-VIII,,Liviu Rebreanu” Aiud,jud. Alba

Metodele interactive sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării si dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii,sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei,de experienţe,de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare,produce o confruntare de idei,opinii si argument,creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor,pe implicarea lor directă şi active,pe influienţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup. În condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple,activitatea de grup este stimulativă generând un comportament contagios şi o strădanie competitivă în rezolvarea sarcinilor complexe,rezolvarea de probleme,obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate. Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite pentru autoevaluare. Există o dinamică intergrupală cu influienţe favorabile în planul personalităţii,iar subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunostinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual. În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţa şi pentru activitatea lor profesională viitoare. Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea şi aplicarea metodelor noi în activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă, plăcută şi democratică.Veţi smulge cu siguranţă exclamaţiile copiilor: „Ce activitate frumoasă!”, „Ce joc interesant!”, „Ce multe am invăţat!”, „Când mai jucăm jocul cu steluţele?”, „Eu aş dori să fac un blazon al prietenului meu”, „Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o sa-l învăţ pe X povestea Y”. Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acţionaţi direct ! Propuneţi-vă un obiectiv: „Schimb, mă schimb, vă schimb, REUŞESC!”

Valenţele formativ-educative care recomandă metodele interactive ca practici de succes pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:

-stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

-exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa elevilor implicaţi în sarcină;

-asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

-asigură o mai bună clarificare concepuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind astfel operaţionale;

128

- asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

-unele dintre ele cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj şi materie şi între elevi;

-descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă.

Ideea necesităţii realizării,în şcoală a unei învăţări active care să-l situeze pe copil în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual, un principiu fundamental. Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, aşadar pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei,ale imaginaţiei şi creativităţii.

MULTICULTURALITATE IN CONTEXT EUROPEAN

Prof. Gaşpar Carmen-Şcoala cu calsele I-VIII, Nr. 128, Bucureşti

Acest studiu analizează relaţia posibilă între tematici variate, pe care le analizează, pe larg, psihologia socială, şi anumite dificultăţi inerente in contextual diversităţii culturale prezentă în contextual nostru educaţional.

Totodată vrea să demonstreze în ce măsură vriabilele psiho-sociale pot explica faptul că există atitudini şi comportamente care işi au rădacinile in prejudecăţi ; în anumite cazuri mergând pâna la rasism si xenofobie.

Studiul începe cu o scurtă analiză a conceptelor şi a posibilităţilor care pot conduce la o intercaţiune socială multiculturală- pornind de la analiza stereotipiei, prejudecăţilor sau discriminarii, şi prejudecăţii rasiale care poate pot conduce la dezvoltarea atitudinii xenophobe încă din copilărie, având, ca şi consecinţă, deteriorarea interacţiunii între copii, la o varstă timpurie. În egală măsură, se pune accent pe studiul conceptului de stigmatizare socială a copiilor cu o moştenire culturală diversă.

Făcând aceasată delimitare socială, se procedează la o enumerare a abordărilor şi alternativelor în mediul şcolar, unde există colectiv de elevi eterogen din punct de vedere cultural.

Urmăreşte promovarea şi interiorizarea valorilor, ca: respect, libertate, drept, pace, egalitate, solidaritate, prin formarea şi exteriorizarea unor atitudini de auto-respect, respect pentru ceilalţi, interes pentru probleme globale, abordare critică, implicare şi acţiune constructivă, responsabilitate socială.

AVANTAJELE INVATARII PRIN COOPERARE

Prof. înv. preşcolar Fenichiu Dorina-Grădiniţa nr.207 „Floare albastră”Bucuresti sector 4

Avantajele interacţunii:

Ajută copiii să-şi însuşească un conţinut, un principiu de învăţare şi mai ales

un anumit algoritm.

Se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale ori din aceeaşi categorie.

129

Se selectează în funcţie de obiective, de conţinuturile de învăţare şi modul de

înregistrare în structura lecţiei.

Copiii pot lucra în grupuri cu abilităţi şi cunoştinţe eterogene.

Rezolvarea problemelor prin abordarea mai multor perspective, renunţând la

gândirea rigidă, mecanică, aplicând gândirea laterală, schimbând radical analiza problemei.

Deprinderea copiilor de a lucra împreună eficientizarea învăţării.

Cu o dirijare adecvată, învăţarea prin cooperare dezvoltă şi diversifică

priceperile, capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor

Intrrelaţiile dinte membrii grupului, emulaţia, sporeşte interesul pentru o temă

sau o sarcină dată, motivând elevii pentru învăţare.

Lucru în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile,

experienţele, ideile, strategiile personale de lucru, informaţiile

Se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii.

Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă, antrenarea reciprocă a

membrilor ce duce la dispariţia frici de eşec şi determină curajul de a-şi asuma riscul.

Interacţinea colectivă are ca efect şi „educarea stăpânirii de sine şi a unui

comportament tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective”. (Crenguţa L.Oprea, 2000, p. 47)

Atitudinea poztivă faţă de disciplinele de studiu şi de conţinutul acestora.

Relaţii mai bune între elevi, indiferent de apartenenţa etnică sau culturală, clasă

socială, capacitate intelectuală sau fizică.

Confort psihic sporit, dezvoltarea capacităţii de adaptare la situaţii noi,

creşterea capacităţii de efort.

Stimulează şi dezvoltă capacităţi cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală- capacitatea de a privi şi a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul gândirii).

dezvoltă inteligenţele multiple, capacităţi specifice inteligenţele lingvistice, inteligenţei logico-matematice, inteligenţa spaţială, inteligenţa interpersonală, inteligenţa intrapersonală, inteligenţa naturistă, inteligenţe morală; (Gardner H.,1993)

IMPORTANŢA EDUCATIVĂ A METODEI PROIECTELOR

Dumitru Anca,Şcoala nr.118”Vasile Alecsandri”

Metodele interactive bine definite precum proiectul, portofoliul ,instruirea asistată de calculator , oferă tuturor elevilor spaţiu de afirmare, în funcţie de interesele, aspiraţiile şi capacităţile fiecăruia, prin sarcini diferenţiate.

130

Experimentarea metodei proiectului m-a convins de eficienţa abordării tematice a conţinuturilor. Un astfel de demers favorizează învăţarea integrată, înlătură graniţele rigide dintre discipline şi domenii, permite dezvoltarea gândirii integrativ-sistemice şi dă elevilor posibilitatea să descopere complementaritatea cunoştinţelor. Atunci când este bine conceput, un curriculum bazat pe proiecte poate duce la obţinerea de către elevi a unor rezultate de calitate superioară şi poate constitui o experienţă recompensatoare pentru profesori.

Subiectul proiectului a fost reprezentat de o unitate de învăţare de la geografie la clasa aIVa la care s-au înregistrat, monitorizat şi comparat rezultate obţinute de elevi la diferite probe de evaluare, s-au observat avantaje şi dezavantaje ale aplicării metodei de evaluare alese în procesul didactic ,s-au evaluat şi înregistrat progresul elevilor.

Scopul proiectului a fost acela de a-i ajuta pe copii să cunoască clima din ţara noastră, să se familiarizeze cu principalele caracteristici ale solului, cu flora şi fauna specifice zonelor de câmpie, deal, munte, cu aspecte ale pădurilor întâlnite în cele trei zone studiate. În acelaşi timp copiii trebuie să înveţe să caute singuri informaţii, să ia decizii, să- şi dezvolte abilităţile de lucru în grup.

A fost rezervat şi laboratorul informatizat al şcolii pentru desfăşurarea lecţiilor în care se propune şi documentarea elevilor cu ajutorul Internetului.

• Întrebarea esenţială a proiectuluia fost:

• Cum se pot adapta plantele şi animalele la mediul geografic?

• Întrebările unităţii de învăţareau fost :

Care sunt caracteristicile climei din ţara noastră?

Ce legături putem stabili între mediul geografic şi viaţa plantelor şi animalelor de la noi?

Ce însuşiri are solul?

Ce putem face noi pentru a ajuta la salvarea speciilor periclitate?

Prin experimentul efectuat ,folosind învăţarea bazată pe proiecte ,s-a dovedit ca probele de evaluare devin atractive, incitante pentru elevi în funcţie de tipul de item folosit ,dacă sunt gândite, redactate şi ţin cont de particularităţile de vârsta ale elevilor .

Datele obţinute au pus în evidenţă faptul că situaţiile diferite create în experiment reprezintă o valenţă specifică diferitelor categorii de elevi (foarte buni, buni, mediocri, slabi). Ei au obţinut rezultate bune ca urmare a utilizării activităţilor de reînvăţare/dezvoltare, a diversificării tipurilor de itemi, dar şi a modului de prezentare a acestora (fişele ce au conţinut sarcini multiple dar şi imagini atractive) . Punerea copiilor în situaţii diferite constituie un mijloc de a descoperi ce anume îi mobilizează mai mult. Ca efect al folosirii diferitelor tehnici şi instrumente de evaluare elevii au devenit mai deschişi la ceea ce este inedit, sunt mai încrezători în forţele proprii, mai motivaţi, manifestând o atitudine creativă.

Bibliografie

Creţu, C. (1999). Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei. Editura Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi

Lisievici, P. (2002). Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente. Editura Aramis,Bucureşti

Manolescu, M. (2010). Teoria şi metodologia evaluăriiEditura Universitară, . Bucureşti

METODE INTERACTIVE DE GRUP UTILIZATE ÎN GRĂDINIŢĂ

131

Prof.Înv.Preşc. Bărdăşan Mihaela-Simona-Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr. 10, Tg.Mureş

Până nu de mult învăţarea era privită ca o activitate îndeosebi personală,urmare a unui efort individual, iar şcoala românească promova competiţia şi individualismul, încurajadoar reuşita personală. Cerinţa de bază a învăţământului contemporan este aceea de a aplica în practica didactică o metodologie diversificată, capabilă să îmbine activităţile de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţi de cooperare, de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţi de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interpendentă.

În aceste condiţii, învăţământul preşcolar cunoaşte o adevărată renovare, confruntându-se cu provocarea înnoirii mai ales sub aspectul metodelor şi a strategiilor de abordare a conţinuturilor.Copilul preşcolar nu mai este de mult privit ca un receptor pasiv al unor informaţii, ci a devenit tot mai mult un participant activ la propria lui formare, iar educatoarea este cea care încurajează cooperarea, colaborarea, stimulează lucru în perechi şi în grup, convinsă fiind că fiecare copil constituie o adevărată sursă de învăţare pentru ceilalţi, numai în condiţiile invăţării prin cooperare.

Pentru a facilita şi moderniza învăţarea am organizat deseori activităţi desfăşurate pe grupuri mici de copii. Astfel, copiii au cooperat în rezolvarea sarcinilor de grup, şi+au exprimat propriile puncte de vedere, au argumentat, au pus întrebări cu scopul de a înţelege, au schimbat idei cu ceilalţi.Pe tot parcursul desfăşurării acestor activităţi am fost partener de învăţare, am intervenit acolo unde a fost nevoie, am îmbunătăţit sarcinile, am ajutat copiii să înţeleagă şi să explice punctele de vedere.

În lucrarea de faţă vă prezint trei metode interactive pe care le-am utilizat la grupa de copii, exemple de activităţi folosind aceste metode.

PREZENTAREA PROIECTULUI: SCHIMB DE EXPERIENŢĂ EDUCAŢIONAL CULTURAL:EDUCAŢIE PRIN CULTURĂ- PRIETENI FĂRĂ FRONTIERE

Prof. preşcolar: Buzilă Diana Livia-Grădiniţa cu P.P.Nr.10, Tîrgu Mureş

Proiectul ,,Prieteni fără frontiere” a fost iniţiat de Grădiniţa cu P.P. nr.10,Tîrgu Mureş, de prof. preşcolar Cerghizan Sanda şi Buzilă Livia, sub îndrumarea doamnei director ,Ignat Mariana. Este un proiect cultural artistic destinat în primul rând preşcolarilor, dar şi cadrelor didactice, care şi-a propus să valorifice dimensiunea cultural artistică a actului educaţional, prin activităţi extraşcolare diverse, în care au fost implicaţi parteneri din comunitatea locală, instituţii judeţene de cultură şi specialişti din cadrul acestora. Proiectul este centrat pe schimb cultural –educaţional de experienţă la nivel judeţean fiind adresat celor nouă grădiniţe partenere din Tîrgu Mureş şi Grădiniţa cu P.P. 30 « Clopoţelul», din Chişinău, Republica Moldova.

Prima acţiune din acest proiect, şi anume: “Tradiţii de ieri şi de azi”- atelier de confecţionat obiecte şi demonstraţii cu obiceiuri de Crăciun, s-a desfăşurat în luna Decembrie. Copii de la cele nouă grădiniţe din Tîrgu Mureş implicate în proiect, împreună cu cadre didactice s-au întâlnit la Galeria de Artă ,,Unirea” din Tîrgu Mureş, unde, indrumaţi de artistul plastic Vasile Mureşan, au confecţionat măşti tradiţionale de Crăciun.

A doua acţiune din cadrul proiectului ,,Prieteni fără frontiere” a fost : „Mărţişor-parfum de primăvară”-atelier de creaţie Radio Tîrgu-Mureş. Grădiniţele partenere au participat cu câte 4 copii reprezentanţi însoţiţi de câte un cadru didactic şi părinţi la Studioul Teritorial de Radio Tîrgu-Mureş, unde au realizat mărţişoare prin tehnici variate.. O parte din lucrări şi materiale, împreună cu cd-ul cu poze şi filmul de la

132

activitate, au fost expediate Grădiniţei Nr.30 ,,Clopoţelul”, Chişinău. Şi ei ne-au trimis cd cu activităţi desfăşurate în luna Martie.

A treia activitate a fost o vizită-schimb de experienţă: ,,De Paşti peste Prut”. Treisprezece cadre didactice de la grădiniţele partenere din Tîrgu Mureş, împreună cu inspectorul de specialitate al învăţământului preşcolar, Natalia Filimon, au mers într-un schimb de experienţă la Grădiniţa parteneră din proiect, respectiv Nr.30 ,,Clopoţelul”, Chişinău în perioada 3-6 aprielie 2012, unde am vizitat un număr mare de instituţii de învăţământ şi nu numai.

Acest proiect a fost benefic atât pentru copiii implicati în activităţi, şi pentru părinţi, oferindu-le o experienţă de învăţare interesantă prin realizarea creaţiilor artistice din cadrul workshopurilor într-un mod cât mai creativ,exersându-şi priceperile şi deprinderile, cât şi pentru cadrele didactice care au avut posibilitatea de a observa alt mod de a lucra cu copiii în cadrul schimbului de experienţă, au discutat modalităţi de îmbunătăţire a actului educaţional şi de stimulare a cretivităţii copiilor prin artă şi cultură, au schimbat impresii privind modul de predare şi desfăşurare a activităţilor didactice din Republica Moldova au observat modele de pavazare şi de împărţire a grupelor diverse. Întâlnirile cu alte cadre didactice de la unităţile scolare vizitate a dus la creşterea curiozităţii şi a dorinţei acestora de a se implica în proiecte de parteneriat şcolar.

Proiectul a reprezentat o adevărată provocare atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi, dar şi o experienţă deosebită cu multe amintiri plăcute care ne vor motiva şi pe viitor in extinderea acestui proiect.

UTILIZAREA PROGRAMULUI QUANTUM GIS. STUDIU DE CAZ: SPANIA ŞI ŢĂRILE VECINE

Prof. drd. Trombitás Jenő, Şcoala Generală Braniştea, jud. Bistriţa-Năsăud

Un sistem educaţional, care se doreşte a fi modern, trebuie să ţină cont de actuala dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii şi să-şi adapteze activităţile în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. La ora actuală nu se mai concepe o şcoală fără un laborator de informatică cât de cât dotat, care poate fi util tuturor elevilor şi cadrelor didactice fără a se ţine seama de specialitatea acestora Programul pe care îl vom prezenta în rândurile ce urmează vine în ajutorul profesorilor de geografie pe deoparte şi a elevilor pe de altă parte datorită uşurinţei cu care poate fi „manevrat”.

QGIS (Quantum GIS) este o aplicaţie GIS uşor de instalat şi utilizat ce poate rula pe platforme Windows, MacOS, Linux şi Unix. Proiectul QGIS a demarat în anul 2002 şi s-a impus repede datorită interfeţei grafice intuitive şi a funcţionalităţii GIS ridicate. QGIS este dezvoltat în C++ şi distribuit sub licenţă GPL (General Public License) (Geospace. Suport de curs, 2011, p.74.). Cea mai recentă versiune a programului este QGIS 1.7.4. „Wroclaw.” Este un program open source care poate fi descărcat de pe situl www.qgis.org în felul următor: Click dublu pe www.qgis.org după care se deschide o nouă pagină. De aici, pentru sistemul de operare Windows, se alege opţiunea Download QGIS.

2. Programului QGIS 1.7.4. Studiu de caz: Harta Spania şi ţările vecine

Pentru încărcarea unui set de strate vectoriale se parcurg următorii paşi:

1. Se apasă pe butonul Add a vector Layer din bara de instrumente;

2. Se va naviga către directorul de date C:/GeoSpace/Data;

133

3. Se va asigura că în caseta drop-down Files of Type este selectat filtrul Esri Shapefiles;

4. Se va selecta fişierul state_europa.shp din folderul Europa (descărcat de pe net);

5. Se va apăsa pe butonul Open şi apărea harta Europei (Fig. 3.)

Vom deschide tabelul de atribute cu click dreapta pe state_europa, de unde vom selecta Spania şi ţările cu care se învecinează ţinând apăsat butonul Ctrl. Va rezulta o schiţă hartă a Europei cu ţările respective colorate în galben. Urmează un nou click dreapta pe state_europa de unde selectăm Save selection as... În fereastra Save layer as... tipărim denumirea: Spania şi statele vecine, care va fi salvat sub formă de shape file în folderul Europa. După ce salvăm documentul prin Save, va apărea o ferastră cu:Export to vector file has been completed. După click pe OK, ştergem totul cu Remove Layer(s) pe care-l găsim dând click dreapta tot pe state_europa.

Rezultatul: va dispărea totul, dar după un Add Vector Layer vom regăsi fişierul Spania şi statele vecine, în format shape file în folderul Europa. Dăm click dublu pe fişier, urmat de OPEN după care va rezulta o schiţă de hartă cu Spania şi ţările vecine având aceaşi culoare. Urmează click dublu pe dretunghiul color (aflat sub state_europa) în vederea colorării fiecărui stat în parte. Din Simbolul unic se alege opţiunea Categorized urmat de opţunea Classifyed. În vederea colorării în mod diferit a statelor. Vom executa click dublu pe fiecre pătrat aflat în dreptul statelor respective. Va apărea iniţial fereastra de selectare a simbolului urmat de Change (Schimbare) şi va apărea o nouă fereastră Select color. Se aleg culorile dorite pentru fiecare stat în parte urmate de OK...OK, Apply OK. Pentru a denumi ţările, selectăm Spania şi ţările vecine, dăm click pe ABC din bara de instrumente, bifăm eticheta din stânga sus a ferestrei iar din bara de derulare din dreapta sus alegem Country name după care urmează Apply şi OK. Va rezulta o schiţă de hartă cu Spania şi ţările vecine cu denumirile lor. Pentru a realiza harta vom transfera schiţa precedentă cu ajutorul File, New Prin Composer într-o fereastră nouă unde i se vor adăuga scara de proporţie, Legenda, săgeata care va indica nordul geografic şi denumirea hărţii.

B ibliografie

1. xxx Geospace. Suport de curs. Editat de Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca 2. www.qgis.org (accesat în 20.02.2012)

METODELE INTERACTIVE ÎN ÎNVĂŢĂMANTUL PREȘCOLAR

Prof.înv.preşcolar: Dinu Adriana, G.P.N.Puţu cu Salcie,Mătăsaru, Jud.Dâmboviţa

Având în vedere că în grădiniţă principala activitate este jocul, metodeleinteractive trebuie introduse ca nişte jocuri cu sarcini şi reguli care să fie antrenante, atractive. Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şiiniţiativă personală, iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajezemodalităţile specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare, experimentare.

Metodele interactive de grup câştigă tot mai mult teren, reprezentând o alternativă la didactica tradiţională în beneficiul copiilor şi al cadrelor didactice în egală măsură.Deci, regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu copiii şiîntre copii promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin utilizarea de noi strategii. Prin aplicarea acestor metode copiii îşi exersează capacitatea de a selecta,combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult.

Din multitudinea de metode interactive, reamintesc doar câteva pe care le-am aplicat la grupă: ciorchinele, schimbă perechea, turul galeriei, portofoliul, metoda

134

cubului, explozia stelară, bula dublă, metoda piramidei, tehnica blazonului, pălăriuţele gânditoare etc.- metode prin care noul si căutarea de idei conferă activităţii ”un mister didactic” în care copilul e participant activ la propria formare.

Concluzionând, voi enumera câteva beneficii ale aplicării acestor metode ca practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare:

-stimulează si dinamizează în mod deosebit pe copii, aceştia având posibilitatea de a-şi exprima responsabil unele idei sau convingeri;

-se realizează o implicare efectivă, activă a copiilor în procesul de învăţare. Copiii devin conştienţi de propria lor gândire, îşi activizează vocabularul, iar interesul şi motivaţia vor fi asigurate pe întreg parcursul activităţilor;

-exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa tuturor copiilor implicaţi în sarcină;

-asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

-asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia.

Bibliografıe:

1. Breben Silvia, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela – „Metode interactive de grup-ghid metodic”, Editura Arves, 2002;

2. Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – „Activităţi bazate pe inteligenţe multiple”, Editura Reprograph, Craiova, 2005;

3. Gluiga Lucia, Spiro Jodi – „Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice”, Bucureşti, 2001;

VALORIFICAREA TRADIŢIILOR ȘI PROMOVAREA EDUCAŢIEI ESTETICE PRIN METODA PROIECTULUI

Prof. Homei Domnica – Grupul Şcolar Telciu

Transformările produse în învăţământul românesc generează necesitatea educării tinerilor, nu doar în plan intelectual, moral, religios, ci şi în plan estetic, necesitate generată, printre altele, de: o degradare a gustului copiilor pentru frumosul autentic şi o preferinţă a unora pentru non-valori; participarea mai mult artificială a elevilor la activităţile şcolare şi chiar o îndepărtare a lor de această instituţie; creşterea ponderii televiziunii şi a internetului în educaţia tinerilor, care sunt nu doar instrumente de educare, ci şi mijloace de manipulare, mesajul transmis fiind selectat după interesele comerciale ale acestora şi nu după un curriculum şcolar.

Reforma învăţământului pune deosebit accent pe crearea de alternative metodologice, pe stimularea învăţării prin cooperare şi folosirea metodelor interactive de grup. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor.

În condiţiile în care societatea noastră cere persoane responsabile, cu abilităţi de planificare, gândire critică, creativitate, de comunicare şi de prezentare, înţelegerea culturilor diferite, abilităţi de utilizare a tehnologiei, învăţarea bazată pe proiect are avantajul că poate să transforme şcoala într-un „laborator de viaţă”.

135

Aplicată la clasă, metoda proiectului a fost acceptată cu plăcere de elevi, deoarece permite munca în echipă, unde fiecare poate contribui, potrivit înclinaţiilor sale, la realizarea unui scop comun. Proiectul oferă elevilor posibilitatea de a demonstra ce ştiu, dar, mai ales, ceea ce ştiu să facă, adică să le pună în valoare anumite capacităţi.

Obiectivul şcolii româneşti l-a constituit, ani în şir, realizarea a ceva bun şi folositor. Partea frumoasă a lucrurilor a fost neglijată, din care pricină multe lucruri frumoase, pe care le-am avut până acum instinctiv, au ajuns în timpul din urmă să fie înlăturate şi înlocuite cu lucruri ieftine şi, adeseori, imorale.

Lipsa unei educaţii estetice în şcoală a adus cu sine o părăsire, prin multe locuri, a portului popular, atât de bogat în combinaţii artistice şi atât de pitoresc, şi înlocuirea lui cu fabricate străine, ieftine şi slabe din punct de vedere calitativ, ceea ce a dat un puternic avânt şi lenei în a lucra şi a cugeta. Mai departe, aceeaşi lipsă a contribuit la schimbarea felului nostru de a trăi, de a construi şi de a petrece. Acum suntem obişnuiţi cu un trai mai „practic“, în realitate însă foarte puţin estetic.

Prin multe părţi, locul pitorescului l-a luat luxul, care, din nefericire, e socotit ca ceva frumos, estetic dar realitatea e cu totul alta. Din pricina aceasta şi modestul început de industrie casnică e ameninţat în dezvoltarea lui normală.

Şcoala e chemată să îndrepte această educaţie estetică deficitară. Numai educându-i pe copii în spiritul preţuirii valorilor estetice vom asigura perpetuarea a tot ce este bun şi valoros. Pornind de la aceste considerente, ne-am propus să aducem mai aproape de copii frumuseţea şi bogăţia tradiţiilor prin implicarea lor în cadrul acestui proiect.

STRATEGII MODERNE DE OPTIMIZARE A PROCESULUI DE ÎNSUŞIRE A CUNOŞTINŢELOR DE LIMBĂ ŞI COMUNICARE,LA COPIII CU CERINŢE

EDUCATIVE SPECIALE- METODE INTERACTIVE -

Dir. adj. prof. Rusu Gabriela-C.S.E.I. Beclean

Limbajul şi comunicarea la copii

Pentru formarea şi dezvoltarea copilului, limbajul are o importanţă deosebită, având conotaţii semnificative în planul dezvoltării intelectuale a acestuia. Reprezintă manifestarea individuală, particulară a limbii prin vorbirea fiecărui individ şi are mai multe funcţii (de comunicare, dominativă, cognitivă, emoţional-expresivă, imperativ-persuasivă, de reglare a activităţii nervoase, a proceselor psihice).

Particularităţi ale însuşirii limbajului şi comunicării la copiii cu CES

Copiii cu CES

• prezintă o evoluţie întârziată a limbajului, datorată specificului proceselor sale psihice şi relaţiilor deficitare cu mediul în care trăieşte;

• nu realizează acordul cele două aspecte ale înţelegerii mesajului verbal (aspectul gramatical al vorbirii şi aspectul de sens);

• recurg adesea la “şabloane verbale”, consolidate în experienţa lor anterioară, precum şi la modele de acţiune preluate fără discernământ din exterior;

• au o exprimare verbală mult simplificată şi un vocabular redus la mai puţin de jumătate faţă de copiii normali;

136

• prezintă, în marea lor majoritate, defecte de pronunţie, tulburări de vorbire, greutăţi în pronunţarea unor cuvinte consonantice, diftongi şi triftongi;

• utilizează cel mai frecvent substantive, urmate de verbe şi de pronume personale la pers. I şi a II-a. Adjectivele sunt rar folosite;

• utilizează în vorbire o construcţie defectuoasă a propoziţiei şi a frazei (incomplete, incorecte, de cele mai multe ori fiind doar enunţuri scurte, eliptice).

• prezintă o atenţie instabilă şi de scurtă durată, de aceea au probleme în a audia şi înţelege un material.

Strategii moderne de optimizare a procesului de însuşire a cunoştinţelor de limbă şi comunicare, utilizate in cadrul activităţilor cognitive la copiii cu cerinţe educative speciale

Având în vedere particularităţile pe care le prezintă copiii cu CES, vom prezenta câteva modalităţi practice utilizate în cadrul activităţilor din unitatea noastră. Aceste modalităţi (şi nu numai) au fost utilizate de noi în munca desfăşurată cu copiii cu CES şi au menirea de a facilita însuşirea cunoştinţelor de limbaj şi comunicare la aceşti copii. Şi am ales să ne referim, în mod special, la metodele interactive: harta literei, harta conceptuală, harta personajului.

BIBLIOGRAFIE:

1. CIOFLICA,Ana Aurelia, MARIA, Smaranda, 2006, „Jocuri didactice pentru educarea limbajului – Caiet de muncă independentă”, Ed. Tehno-Art Petroşani.

2. BOCOŞ, Muşata, 2007, „Didactica disciplinelor pedagogice – Un cadru constructivist”, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

3. BOLDAN, Mihai, BOLDAN, Steluţa, 2007, „Manual de comunicare”, Ed. Şcoala Noastră,Zalău.

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE ÎN EFICIENTIZAREA ÎNVĂŢĂRII

Prof. înv. primar Deneş Maria- Şcoala Generală Nr. 1 Bistriţa, Jud. Bistriţa- N

Cultivarea creativităţii şi a gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a învăţământului contemporan. Învăţământul românesc, aflat în continuu proces de reformă, îşi defineşte liniile directoare ale politicii educaţionale în concordanţă cu cea europeană.

Metodologia procesului de învăţământ a constituit o categorie deschisă, variabilă, flexibilă orientată spre perturbaţiile interne ale procesului şi cele externe ale societăţii rămânând prin caracterul său dinamic .

În prezent metodele care şi-au dovedit eficienţa în realizarea obiectivelor propuse sunt metodele interactive, deoarece ele presupun implicarea elevului în procesul de formare. Învăţarea centrată pe elev impune respectarea particularităţilor individuale ale elevilor, iar activitatea de la clasă nu se mai desfăşoară într-un mod standardizat. Elevul se transformă dintr-un receptor pasiv într-un colaborator activ, iar învăţătorul nu are rolul de a transmite, ci pe acela de a forma, ţinând cont de bagajul personal al elevului: ereditate,experienţa de viaţă, dezvoltare intelectuală, persepective, interese.

Prin metode interactive se înţeleg “acele metode” care solicită în cel mai înalt grad procesele intelectuale ale gândirii: analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, inducţia, deducţia, dialectica, divergenţa şi care facilitează transferul şi interferenţa de informaţii şi competenţe de la o disciplină la alta, printr-o predare integrală a cunoştinţelor în cadrul abordării inter şi transdisciplinare, cu aplicaţii importante pe scara inteligenţelor multiple, în contexte care leagă activitatea şcolară.

137

Specific metodelor interactive este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare activă şi cu rezultate evidente.Interactivitatea determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări.

Avantajele acestor metode sunt:

• Transformă elevul din obiect în subiect al învăţării

• Elevul este coparticipant la propria formare

• Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere

• Asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă

• Dezvoltă gândirea critică

• Dezvoltă motivaţia pentru învăţare

• Permite evaluarea propriei activităţi

Se poate spune că metodele active valorifică experienţa elevilor, îi determină să caute soluţii le dezvoltă răspunderea individuală şi de grup, echilibrează efortul cadrului didactic şi al elevului. Ele au un puternic caracter formativ, iar activizarea elevilor prin intermediul acestor metode presupune înfăptuirea unor acţiuni ca: trezirea şi cultivarea interesului pentru cunoaştere, folosirea inteligenţei şi a celorlalte funcţii psihice, exersarea capacităţii de însuşire a cunoştinţelor.

Ideea necesităţii realizării, în şcoală, a unei învăţări active care să-l situeze pe elev în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual, un principiu fundamental.

Bibliografie:

Breben, Silvia, Gongea, Elena ( 2008), Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova

Ruiu,Georgeta, Fulga, Mihaela Cerghit, Ioan( 2005), Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti

Pânişoară, Ioan, Ovidiu(2006), Comunicarea eficientă, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi

METODELE INTERACTIVE ŞI ROLUL LOR ÎN LECŢIILE DE MATEMATICĂ

Inv. Bontaş Gabriela-inv. Şot Anca Diana-Şc. Gen. ,,Artemiu Publiu Alexi’’-Singeorz-Băi-Jud. Bistriţa-Năsăud

Interactivitatea se referǎ la procesul de învǎţare activǎ, în cadrul cǎreia, cel care învaţǎ acţioneazǎ asupra informaţiei pentru a o transforma într-una nouǎ, personalǎ şi interiorizatǎ. Cel ce învaţǎ reconstruieşte sensuri prin explorarea mediului înconjurǎtor, rezolvând probleme sau aplicând informaţia dobânditǎ în situaţii noi. Interactivitatea presupune interrelaţionarea directǎ sau imediatǎ, cu ceilalţi, cu cadrul didactic şi colegii şi procese de acţiune transformativǎ asupra materialului de studiu. Avem creativitate când copilul dobândeşte o experienţǎ nouǎ prin propriile puteri, descoperind-o şi exersând-o în cadre problematice divergente. Interactivitatea presupune creativitate, în timp ce creativitatea poate fi individualǎ.

Metodele de învăţare pot fi instrumente importante pe care educatorii le pot utiliza să facă lecţii mai interesante, să ajute elevii să realizeze judecăţi de substanţă şi fundamentate, să sprijine elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa

138

reală. Metodele de învăţare activă pot fi extrem de utile în procesul de predare, atât pentru conţinut cât şi pentru dezvoltarea proceselor de gândire necesare elevilor în situaţii obişnuite sau în situaţii noi.

Pentru a fi capabili să dea cea mai bună utilizare metodelor de predare, educatorii trebuie să aibă o pregătire conceptuală privind fiecare metodă şi cunoştinţe solide despre cum pot fi dezvoltate lecţii, utilizând anumite metode. Educatorii trebuie de asemenea să ştie : în ce circumstanţe să utilizeze fiecare metodă pentru a obţine efectul cel mai bun, ţinând cont de nivelul de pregătire şi de disponibilitate a clasei, care sunt strategiile de predare – învăţare pentru grupurile mici şi care pentru grupul mare, cum să evalueze eficacitatea metodei/lecţiei în raport cu obiectivele instrucţionale.

Abundenţa materialelor apărute în ultimul timp cu tematica învăţării active, au ca scop sensibilizarea educatorilor şi formatorilor la importanţa strategiilor de tip activ – participativ în şcoală.

ROLUL METODELOR INTERACTIVE ÎN ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEV

Prof. Szekely Emese-Prof. Vîrtic Gabriela-Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Beclean

Învăţarea interactivă se bazează pe interschimbul de informaţii şi idei, de experienţe şi reflecţii, de interpretări şi sugestii rezolutive, de opinii şi convingeri, de impresii şi atitudini, pe interacţiunile sociale care se stabilesc în interiorul clasei sau al micro-grupurilor. Este vorba de schimburi şi influenţe de reciprocitate, care, în cele din urmă, se structurează prin procesarea în comun şi prin elaborarea unor achiziţii împărtăşite împreună. Este vorba, în acelaşi timp, de participarea fiecăruia la un exerciţiu al interactivităţii, la exersarea activă a propriei gândiri, a propriilor operaţii mintale, la efectuarea unor activităţi constructive şi înregistrări de progrese, la dezvoltarea priceperii de a lucra cu ceilalţi în înţelegere şi armonie.

Aşadar, învăţarea interactivă poate fi definită ca învăţare prin cooperare sau colaborare, astfel de structuri de învăţare fiind promovate cu tot mai multă stăruinţă în practica şcolii, deoarece paradigma învăţământului centrat pe grup, întărită de teoria învăţării sociale a cucerit tot mai mult teren. Dacă învăţarea prin cooperare presupune activităţi împreună, cu sarcini şi scopuri distribuite, cu funcţii şi responsabilităţi individuale între membrii grupului, fiecare subordonându-şi eforturile rezultatului comun în beneficiul tuturor, învăţarea prin colaborare este întemeiată pe lucrul împreună în care fiecare etalează roluri şi funcţii diferite.

Aceste tipuri de învăţare oferă un spor de idei şi soluţii, facilitează un transfer mai mare de cunoştinţe şi astfel fac să crească productivitatea muncii intelectuale, să creeze o stare de satisfacţie, o senzaţie de succes. În plus, spiritul de grup, de echipă se leagă de cel de iniţiativă şi de capacitate de asumare a responsabilităţi. Se adaugă şi faptul că activitatea în grup favorizează împărtăşirea stărilor afectiv-emoţionale, ceea ce constituie sursa empatică ce condiţionează relaţiile cu ceilalţi. Se poate afirma, aşadar, că interrelaţiile implică o influenţă educativă cuprinzătoare asupra individului şi a grupului. Comun mai este şi faptul că învăţarea prin colaborare sau cooperare atrage după sine schimbări ale rolului elevului şi o modificare simetrică şi sensibilă a rolului profesorului, rol de moderator al procesului de învăţare, care nu este de subestimat, atâta vreme cât calitatea interactivităţii depinde de modul în care sunt gestionate interacţiunile dintre participanţi.

O contribuţie remarcabilă la crearea unor situaţii pedagogice problematice interactive, la analiza mecanismelor sociale care au loc în cadrul acestora, a avut-o lansarea conceptului de conflict socio-cognitiv, termen generic, desemnând o interacţiune, o angajare activă a participanţilor într-o controversă sau confruntare cognitivă generatoare de opoziţii, de puncte de vedere diferite, divergente, de opinii,

139

interpretări, soluţii diferite. Fie că apare spontan, fie că este indus sau provocat, acesta este de natură să determine membrii grupului să depăşească împreună divergenţele, să găsească în comun soluţii, rezolvări.

Sunt considerate interactive acele metode care promovează învăţarea interactivă, care sunt orientate către intensificarea interacţiunilor şi interrelaţiilor în cadrul grupului de elevi, care conduc într-un mod organizat, fie în grupul-clasă de elevi, în grupuri mici sau în perechi, la construcţia interactivităţii, fiind cele care încurajează interschimbul liber de cunoştinţe, de idei, de experienţe, confruntarea de opinii şi argumente, în vederea ajungerii în comun la construcţia de noi cunoştinţe, la noi clarificări şi soluţii la probleme.

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

METODE INTERACTIVE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Prof. Claudia Ramona Stoiconi-Colegiul Economic al Banatului Montan, Reşiţa

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. Deşi învăţarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile interpersonale de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective.

“Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.”(Ioan Cerghit ,Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti,1997, p. 54)

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept “forma motivaţională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii” – cât şi competiţia care este o “activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun”(Ausubel D.; Floyd R., Învăţarea în şcoală, EDP, Bucureşti, 1981 ). Ambele implică un anumit grad de interacţiune, în opoziţie cu comportamentul individual. Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea

140

individului şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare.În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor profesională viitoare.

Avantajele interacţiunii:

-în condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate; (Ausubel D., Floyd R., Învăţarea în şcoală, EDP, Bucureşti, 1981)

-stimulează efortul şi productivitatea individului;

-este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare;

-există o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii;

-subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual;

-dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună - componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor profesională viitoare;

-dezvoltă inteligenţele multiple ( lingvistică, logico-matematică, spaţială, interpersonală, intrapersonală, naturalistă, morală );

-stimulează şi dezvoltă capacităţi cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală – capacitatea de a privi şi a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul gândirii);

-munca în grup permite împărţirea sarcinilor şi responsabilităţilor în părţi mult mai uşor de realizat;

-timpul de soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în grup decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu;

METODE INTERACTIVE DE GRUP -ROLUL LOR ÎN INVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Prof:inv.preşcolar:GICA ENACHE-Grădiniţa PN.Nr:2-Valea-Râmnicului;Buzău

Motto: ,,Omul nu poate deveni om decât prin educaţie”

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode , preşcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii. De asemenea, aceste metode activează toţi copiii şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea, independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze deciziile luate. Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea corectă a rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educatoare-

141

copil. Metodele de învăţare activă implică copiii în procesul de învăţare în sensul formării lor ca participanţi activi la procesul de educare, astfel fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de învăţare ceea ce au învăţat. Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educaţională alături de cele tradiţionale ori în combinaţie cu acestea. Buladublă,Schimbăperechea,Braistormingul,Explozia stelară,Diagrama Venn, sunt doar câteva din multitudinea de metode interactive, prezentate pe scurt pe care le-am aplicat la grupă, metode prin care noul, căutarea de idei conferă activităţii ”un mister didactic” în care copilul e participant activ la propia formare.Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice, antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă.Prin măiestria şi priceperea de care dăm dovadă putem dezvolta creativitatea la elevi, dar putem ajunge la o autostimulare a creativităţii.

Bibliografıe:.Silvia Breben, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga – Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves 2002

Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova, 2005

Lucia Gluiga, Jodi Spiro – Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti 2001.

EVALUAREA PRIN JOC

Prof. Cuceu Luminiţa-Maria-Prof. Simionese Ana-Floarea-Şc. Gen. ,,Tiberiu Morariu” Salva / Bn

Principala activitate a copilului este jocul şi cu cât jocul este practicat mai mult, cu atât îşi păstrează atributele copilăriei. Jocul reprezintă o formă fundamentală de activitate care apare spontan din trebuinţa de acţiune şi din trăirile emoţionale ale oricărei persoane. Copiii se joacă exersând o activitate serioasă, de simulare, din lumea adulţilor, fiind un mod foarte serios de a aduce la nivelul lor lumea celor mari din jurul lor şi de a o înţelege.

Copilul te lasă să pătrunzi în lumea lui, dacă ştii să fii alături de el şi dacă ştii să alegi cu el ceea ce poate să-i placă. Cel mai important lucru pentru un dascăl este să înţeleagă lumea copilului şi să-şi găsească locul în eterna lui zbatere pantru cunoaştere.

,,...derularea unei lecţii nu este doar spectacolul artei didactice, ci mai ales demonstraţia unui act conştient conceput cu grijă de educator”, spunea profesorul Ioan Dănilă. Aşadar, prin intermediul jocului se poate face citire, scriere, comunicare, matematică, ştiinţe, geografie, istorie, deci se poate face educaţie fizică, morală, estetică, intelectuală şi, totodată, se pot rezolva şi probleme care ţin de fizic, afectivitate sau care ţin de psihic. Prin joc se reuşeşte modelarea celui mai de preţ material – Copilul.

Activitatea de învăţare este o activitate dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuie să fie susţinută permanent cu elemente de sprijin, cum sunt jocurile didactice. Acestea au şi bogate resurse de stimulare a creativităţii. Prin libertatea de gândire şi de acţiune, prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice devin, pe cât de valoroase din punct de vedere educaţional, pe atât de plăcute şi atractive. În joc se dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunere la regulile jocului, precum şi spiritul de cooperare, de viaţă în colectiv, spiritul de echipă, de comportare civilizată.

142

Jocul didactic poate fi folosit atât ca metodă de predare-învăţare, dar mai ales ca metodă de evaluare şi ca modalitate metodică de consolidare şi aplicare a cunoştinţelor. Noi, învăţătorii care ne desfăşurăm activitatea în sistemul alternativ Step by Step, folosim cu succes jocul ca metodă de evaluare. În cele ce urmează vom descrie una din activităţile de joc desfăşurată pe patru centre, modalitate pe care o folosim cel mai frecvent în evaluare la clasa I şi nu numai.

Centrele implicate pot fi toate pe rând, dar, de obicei, se folosesc doar patru: centrul citire, centrul scriere, centrul matematică, centrul ştiinţe, centrul construcţii, centrul artă. Pentru fiecare centru se pregătesc materialele necesare desfăşurării jocului: cartonaşe cu litere, silabe sau cuvinte (citire-scriere), beţişoare, figuri geometrice, cartonaşe cu numere, tablă şi piese magnetice (matematică), imagini cu animale şi / sau plante (ştiinţe), cuburi din lemn (construcţii), creioane colorate, coli de hârtie, foarfece, lipici etc. (artă).

Jocul începe prin executarea fiecărei echipe de la centru a cerinţei aflată pe fiecare masă, cerinţă care urmăreşte formarea / consolidarea unei abilităţi, consolidarea unor cunoştinţe dobândite la lecţii, stimularea creativităţii, dezvoltarea gândirii, atenţiei, memoriei. După realizarea cerinţei impuse de organizator, fiecare echipă concepe o nouă cerinţă pentru echipa ce urmează să lucreze la centru. Noua cerină însă, trebuie să se bazeze pe rezultatul obţinut de prima echipă. Demersul pedagogic se repetă până ce toate echipele au trecut prin cele patru centre. Să nu uităm: fiecare sarcină are un termen de câteva minute de realizare. Este un exerciţiu antrenant care place enorm copiilor, iar nouă ne oferă prilejul de a descoperi în ce măsură cunoştinţele dobândite la lecţii au fost înţelese de elevi, cum reuşesc elevii să respecte sarcinile jocului, cum comunică, cum colaborează pentru reuşita comună.

PROIECTUL MULTILATERAL COMENIUS”CANTECUL DE LEAGAN”

Ed.Gazdac Vasilica-Sc.Gen T.Morariu Salva

În perioada 18 -23 septembrie în Dobele , Letonia s-a desfăşurat a patra mobilitate din cadrul Proiectului Multilateral Comenius „Cântecul de leagăn – limbajul universal al iubirii „la care au participat un grup de 6 cadre didactice din cadrul Şcolii Generale Tiberiu Morariu Salva, d-nul profesor Puica Vasile, d-na profesor.Pop Anamaria, d-na profesor Pop Adriana, d-na profesor.Codrea Maricuta, d-na educatoare Luscan Varvara şi d-na profesor Găzdac Vasilica, coodonatoarea proiectului.

Toate activitatile desfasurate au fost deosebite si au implicat participarea celor 32 de educatoare, parinti, oficialitati si copiii din cadrul Gradinitei Zvanis( Clopotel), Dobele . In toate activitatile derulate am colaboat strans cu membrii echipelor partenere din Kindergarten H.C.Andersen, Burgas, Bulgaria 4 cadre didactice, Agrupamneto Vertical de Escolas de Pinheiro, Porto Portugalia, 8 cadre didactice,Gradinita din Komlo, Ungaria 4 cadre didactice, Haci Sabanci Okulu, Ankara, Tucia, 11 cadre didactice.

Intalnirea a contribuit la prezentarea produselor finale dupa primul an de proiect, cartea „ Cantecul de leagan „, posterul” Evaluare primul an „, semnele de carte,chestionarele pentru parinti si pentru cadrele didactice implicate si prezentarea analizei swot a activitatilor deulate. S-au stabilit si activitatile care se vor desfasura in urmatorul an de proiect, conducand astfel activitatile la un nivel superior prin organizarea unor videoconferinte sau realizarea unor materiale inedite. In perioada 2-7 aprilie s-a stabilit de comun acord intre toti partenerii derularea mobilitatii din Komlo,Ungaria iar ultima mobilitate din cadrul proiectului va avea loc in perioada 4-9 iunie la Salva,Romania.

Printre activitatile derulate se pot aminti vizitarea gradinitei partenere si organizarea unor ateliere de munca cu copiii, vizitarea primariei din Dobele, a Parcului natural Tervete, a castelului Randale, si desfasurarea mai multor activitati in capitala Letoniei , Riga .

143

În perioada 2-7 aprilie în Tiszanana-Komlo,Ungaria s-a desfăşurat a cincea mobilitate din cadrul Proiectului Multilateral Comenius „Cântecul de leagăn – limbajul universal al iubirii „ la care a participat un grup de cadre didactice din cadrul Şcolii Generale „Tiberiu Morariu Salva.

Toate activitatile desfasurate au fost interesante ,creative si au implicat participarea celor 4 de educatoare, parinti, oficialitati si copiii din cadrul Gradinitei Tiszanana- Komlo. In toate activitatile desfasurate am colaborat strans cu membrii echipelor partenere din, Agrupamneto Vertical de Escolas de Pinheiro, Porto Portugalia,6 cadre didactice , Haci Sabanci Okulu, Ankara, Tucia, 12 cadre didactice, Gradinita Zvanis,Dobele,Letonia, 8 cadre didactice.

Intalnirea a contribuit la prezentarea produselor finale dupa primele sase luni din cel de-al doilea an de proiect, calendarul” Lullabies- univesal language of love”, jocurile” Lullabies” ,mapele, plansele,DVD si cartea „Inimioare”realizate de echipa romana in cadrul temei ” Cantecul de leagan in povesti”, colectia de carti postale” Un cantec pentru Copiii Europei”precum si prezentarea rezultatelor concursului de creatie plastica „Un cantec pentru Copiii Europei”. S-au stabilit si activitatile care se vor desfasura in urmatoarele luni de proiect si evaluarea finala a proiectului. In perioada 10-16 iunie 2012 s-a stabilit de comun acord intre toti partenerii derularea ultimei mobilitatii din cadrul proiectului care va avea loc la Salva, Romania.

Printre activitatile derulate se pot aminti vizitarea gradinitei partenere si organizarea unor ateliere de munca cu copiii, vizitarea primariei dinKomlo, a Parcului de aventuri de la Tiszafured, a cetatii Eger si desfasurarea mai multor activitati ,vizita in Parlamentul Maghiar, plimbare pe faleza Dunarii, plimbare cu vaporasul pe Dunare in capitala Ungariei, Budapesta.

METODE INTERACTIVE LA CICLUL PRIMAR

Inv.Ceuca Iulia- Sc.Gen T.Morariu Salva.

Îmbinarea metodelor şi procedeelor tradiţionale cu cele moderne, imprimarea unui pronunţat caracter activ metodelor de învăţământ este calea ce asigură realizarea obiectivelor perfecţionării învăţământului. Selectarea metodelor didactice care să contribuie la antrenarea elevilor în activitatea şcolară nu presupune renunţarea la cele folosite în mod obişnuit în procesul studierii limbii şi literaturii române Este necesară însă o diminuare a metodelor expozitive, verbale, iar atunci când activităţile didactice o cer, să li se imprime un puternic caracter activ.

Pe lângă accentuarea caracterului activ şi creator al metodelor moderne, se impune ca utilizarea acestora în predarea – învăţarea limbii şi literaturii române să asigure o îmbinare judicioasă a muncii independente a elevilor cu activitatea colectivă. În învăţarea istorie metodele şi procedeele didactice nu se folosesc izolat, ci întotdeauna integrate într-un sistem metodic. Stabilirea sistemului metodic pentru fiecare segment al muncii didactice depinde de legile procesului învăţării, pârghii pedagogice de obiectivele urmărite, de conţinutul problemei, de nivelul clasei, de timpul afectat studiului.

Problematizarea

În diversele obiecte de învăţământ, o problemă înseamnă o situaţie care trebuie rezolvată de elevi, prin propunerea de soluţii neînscrise în conţinutul ei, printr-o modalitate neaplicată până atunci. Trebuie să se facă distincţia între probleme reale şi falsele probleme (pseudoprobleme). Dacă răspunsul pentru unele întrebări ale învăţătorului este înscris în text sau poate fi uşor descoperit prin parcurgerea unor surse de informare, fără ca elevii să stabilească conexiuni noi, suntem în faţa unor false probleme. De exemplu, în interpretarea unui text literar narativ, sunt pseudoprobleme întrebările de timpul: Cum arăta personajul X? Ce a răspuns la întrebarea pusă? etc.

144

Metoda problematizării presupune rezolvarea unei situaţii-problemă create de învăţător. Situaţie-problemă înseamnă o stare conflictuală în gândirea elevilor, generată de relaţia între experienţa lor anterioară (informaţii, obişnuită de a judeca) şi perspectiva nouă, impusă de sarcina didactică. Problematizarea implică acţiuni intelectuale mai profunde:

Printr-o abordare de tip problematizat, se creează posibilitatea ca activitatea intelectuală a elevilor să se desfăşoare la trei niveluri: al situaţiilor concrete, al modelelor şi al structurilor noţionale .

Elevii sunt capabili să-şi reprezinte situaţiile înfăţişate în naraţiune, să argumenteze modelul ales (personajul pe care-l apreciază), pe baza înţelegerii noţiunilor de cinste şi necinste. Un text simplu prin desfăşurare şi atrăgător prin conţinut poate reprezenta o bază pentru înţelegerea specificului unei lucrări literare şi pentru o discuţie cu valoare moralizatoare.

PROIECTUL EDUCATIONAL

Fudulu Iustinica-Scoala Cu Clasele I-Viii, Nr. 1 „Gh. Brăescu” Calafat

Evoluţia istorică a societăţii umane, marcată printr-un nivel foarte ridicat de tehnologizare şi automatizare, confirmă faptul că omul modern este preocupat de perfecţionarea sa continuă atât în plan intelectual cât şi profesional, dar şi moral. Acaparat de lumea mirifică a calculatorului şi a televiziunii, omul zilelor noastre ignoră faptul că starea sănătăţii sale, mintală sau fizică, influenţează în mod direct activitatea sa, capacitatea de muncă, performanţele sale intelectuale şi profesionale şi neglijează conştient sau inconştient, practicarea regulată a unor exerciţii fizice, de mişcare, de întreţinere, practicarea unor jocuri sportive sau pur şi simplu a unor plimbări reconfortante în aer liber.

În etapa actuală, când omenirea a devenit dependentă de calculator şi televizor, obiectivul principal ce îi revine educaţiei fizice şi sportului şcolar este de a atrage tineretul spre sălile şi terenurile de sport, reconsiderând rolul pe care îl au practicarea exerciţiilor fizice, exerciţiilor de mişcare, de întreţinere în dezvoltarea personalităţii elevului.

În familiile cu un nivel de educaţie ridicat (studii medii şi superioare) şi cu o stare materială bună există o atitudine pozitivă faţă de practicarea de exerciţii fizice sub formă organizată şi nu numai. Familiile acestea sunt conştiente de valoarea pe care o au exerciţiile fizice, exerciţiile de mişcare şi de întreţinere asupra dezvoltării normale şi armonioase a copilului.

Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele de vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite vârstei lor.

Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar cei care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii fizice.

Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la toate nivelurile de învăţământ îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.

Iată câteva forme şi mijloace de realizare a educaţiei fizice:

- lecţia de educaţie fizică

145

- recreaţia organizată

- cercuri sportive

- concursuri

- competiţii şi întreceri sportive

- excursii şi drumeţii

Forma excelentă de activitate, capabilă să favorizeze fortificarea organismului, păstrarea capacităţilor de munca, organizarea în mod placut, recreativ si util a timpului liber este jocul.

TURKIS EDUCATIONAL SYSTEM

Teacher Kadrye Boyaci-Haci Sabanci Okulu,Ankara,Turkey

The age of entry to school is six or seven. Since 1997, secondary education follows eight years of basic education and covers general, vocational and technical high schools that provide three or four years of education. General high schools do not prepare students for a specific profession but rather for higher education. The following institutions are considered to fall within general secondary education: high schools; high schools with intensive foreign language teaching; Anatolian high schools where a foreign language - English, French or German - is taught during the preparatory year and the teaching of certain subjects is provided in that language in upper grades; science high schools; teacher training high schools; Anatolian fine arts schools; multi-curricula high schools; evening high schools; and private high schools. In general high schools, the average number of weekly periods of teaching in each grade varies from a minimum of 33 to a maximum of 41. In their second year, students in high schools where the general programme is applied may choose to attend branches which specialize in the natural sciences, literature and mathematics, the social sciences, foreign languages, art or physical education.Vocational high schools provide three-year secondary education, train qualified people for various professions and also prepare students for higher education. Technical high schools offer a four-year programme. Subjects offered in the first year are the same as in the vocational high schools. Secondary education students obtain the Lise Diplomasi which is the prerequisite for entry to higher education. Admission to university is centralized and based on the Student Selection Examination (ÖSS). As of June 2003, candidates have to obtain a minimum of 160,000 points (previously 105,000 points) to be eligible to enrol in two-year vocational higher education and open/distance education programmes and a minimum of 185,000 points (previously 120,000 points) for all four-year undergraduate programmes in the Student Selection Examination (ÖSS). 185,000 and 160,000 points respectively correspond to 120 and 105 of the previous ÖSS score types. The maximum ÖSS score will be 300 as from 2003.

Higher education is provided by 53 state universities, including 2 higher institutes of technology, and 24 foundations (private universities). The supreme authority for the regulation of higher education is the Council of Higher Education (YÖK), which is a fully autonomous national board of trustees without any political or government affiliation. The Interuniversity Council consists of the rectors of all the universities and one member elected by the Senate of each university. Universities, faculties, institutes and four-year schools are founded by law, while the two-year vocational schools, departments and divisions are established by the Council of Higher Education. The foundation universities are under the supervision of the Council of Higher Education and their programmes must be regularly accredited.In the universities, the medium of instruction is Turkish. Some universities use English, French and German as the language of instruction with one preparatory year.

146

HUNGARIAN EDUCATIONAL SYSTEM

Teacher Istvanne Lakatos-Tiszanana Komlo Altalanos Iskola Es Ovoda, Komlo, Hungary.

Basic education lasts for eight years divided into two stages of four years each. Secondary education is provided in academic secondary schools (gimnázium) or vocational secondary schools (szakközépiskola). Schools often offer more than one programme (e.g. academic and vocational, academic four- or six-year courses). The typical institutions offering general education and a Secondary School Leaving Certificate are known as academic secondary schools (gimnázium) and may be attended for four, five (e.g. bilingual secondary schools), six or eight years. Secondary vocational schools (szakközépiskola) and vocational schools (szakiskola) train in the fields of humanities, technical, agricultural sciences and services. Secondary vocational schools (szakközépiskola) provide general education in the first four years and award the Secondary School Leaving Certificates. Vocational education generally begins after the fourth year, although some introductory vocational subjects may also be taught during the first four years. The length of vocational courses may vary from one to three years up to vocational programmes. Vocational schools (szakiskola) do not award secondary school leaving certificates and the level of the vocational qualification is lower than that in the vocational secondary schools (szakközépiskola). Hungarian higher education has a dual system with colleges and universities. Some colleges are associated with universities and operate as college faculties within universities. A university can also offer college level courses. The duration of training at college level is minimum 3 years, maximum 4 years; the duration of education at university level is minimum 4 years, maximum 5 years (with the exception of medical universities where it is 6 years). According to the binary pattern, colleges and universities grant Főiskolai Oklevél (College-level Degree) and universities grant Egyetemi Oklevél (University-level Degree). Universities organize three-year PhD courses, specialized further education courses (with a normal duration of one to three years) and various continuous education courses. The Act LXXX of 1993 on Higher Education established two institutions to provide professional advice on the development and control of higher education: the Hungarian Accreditation Committee (HAC) and the Higher Education and Scientific Council (HESC). On 1 June 1999, Parliament passed Act LII of 1999 on Restructuring the Institutions of Higher Education and amended Act LXXX of 1993 on Higher Education. By passing the above law the number of state run universities and colleges decreased significantly. The number of higher education institutions was 89 (55 run by the State, 28 by Churches and 6 by foundations). At present, the new network of higher education institutions consists of 18 state universities, 2 non-state universities, 13 state colleges, 5 church universities and 22 colleges and 12 colleges run by foundations. From September 1, 2003 all higher education institutions use the ECTS system. In Hungary, reforms in higher education in line with the objectives of the Bologna declaration have already been launched. In September 2005, Bachelor programmes are offered in the technology and agriculture fields.They will be offered in all fields of study in September 2006. A two-level secondary school leaving examination was introduced in 2005. It replaces the entrance examinations in higher education.

BULGARIAN EDUCATIONAL SYSTEM

Teacher Diana Stefanova- Kindergarten H.Ch.Andresen, Burgas, Bulgaria.

Basic education comprises two stages: basic education first stage from form I to form IV and basic education second stage from form V to form VII. School children who have successfully completed the first stage of basic education are awarded a Form IV Leaving Certificate. Completion of basic education is attested by a final certificate for the

147

completion of basic education at the end of form VII.Secondary education lasts for four or five years after completion of the basic education course and is provided in three types of schools: comprehensive (general secondary) schools, profile-oriented schools, vocational (technical and vocational-technical) schools. Studies lead to the Diploma za Zavurcheno Sredno Obrazovanie and to a certificate of professional qualification awarded by professional schools.Higher education is provided by universities and specialized higher schools. Some universities are private. Higher education is regulated by the Law on Higher Education 1995 (latest amendements 2004) and the Law on Scientific Degrees and Titles (latest amendments 2000).

Duration of compulsory education:

Age of entry: 7

Age of exit: 19

Structure of school system:

Basic First Stage

Type of school providing this education: Natchalno utchilischte (form I to IV)

Length of program in years: 4

Age level from: 7 to: 10

Certificate/diploma awarded: Grade IV Leaving Certificate

Basic Second Stage

Type of school providing this education: Progimnazialno utchilichte (form V to VIII)

Length of program in years: 4

Age level from: 10 to: 14

Certificate/diploma awarded: Basic Education Completion Certificate.

LATVIAN EUCATIONAL SYSTEM

Teacher Liene Pigita- Pirmsskolas Zvanins, Dobele, Letonia

After nine years of basic education, secondary education is provided in general secondary schools (3 years), vocational schools (2 to 3 years), and vocational secondary schools (4 years). General secondary schools award the Certificate of General Secondary Education (Atestāts par Vispārējo Vidējo Izglītību). Vocational schools (2-3 years) award Certificates of Vocational Education. Vocational secondary schools award a Diploma of Vocational Secondary Education which is also valid for university entrance.There are 34 state recognized higher education institutions in Latvia. All the recognized institutions enjoy autonomy. Recognition of higher education institutions and programmes is based upon quality assessment, which is carried out as self-assessment followed by an evaluation visit with the participation of foreign experts. Higher education institutions confer academic degrees and professional higher education qualifications. Academic higher education programmes are based upon fundamental and/or applied science; they usually comprise a thesis at the end of each stage and lead to the degrees of Bakalaurs (Bachelor) and Maģistrs (Master). The Bachelor degree is awarded after completion of the first stage of studies. Since 2001, professional Bakalaurs and Maģistrs can also be awarded. The degree of Maģistrs (or its equivalent) is required for admission to doctoral studies. According to the Law on Professional Education and the Law on Higher Education Establishments there are several types of higher professional education programmes in Latvia - first-level professional higher education programmes (also called

148

college programmes) and second level professional higher education programmes which are considered as "completed" professional higher education and lead to the second-level professional higher education. Duration of compulsory education:

Age of entry: 5

Age of exit: 18

Structure of school system:

Basic

Type of school providing this education: Pamatskola (Basic School)

Length of program in years: 9

Age level from: 7 to: 15

Basic Vocational

Type of school providing this education: Arodpamatskola (Vocational basic school)

Length of program in years: 2

Age level from: 16 to: 18

Certificate/diploma awarded: Apliecība par profesionālo pamatlzglītību (Certificate of basic vocational education)

PORTUGUESE EDUCATIONAL SYSTEM

Teacher Margarida Barbieri- Agrupamento Vertical De Escolas De Pinheiro, Penafiel,Portugalia

Basic education lasts for nine years divided into three stages of four, two and three years respectively. A Diploma/Certificate is awarded at the end of the third stage. Secondary education - public, private and cooperative - is optional and consists of a three-year cycle after having completed the third cycle of basic education. Access is through the Certificate of Basic Education. There are two types of courses: general courses and technical/vocational courses, providing instruction in technical, technological, professional fields and in the Portuguese language and culture. Permeability between the courses is guaranteed. The teaching and practice of technical, technological or artistic courses are provided by vocational schools and special schools for education in Arts. Courses are sanctioned by the Certificado de Habilitações do Ensino Secundário/Diploma de Ensino Secundário, which is one of the conditions for access to higher education. In order to develop personal and profesional competencies, legislation has been passed to approve the stimulation of post-secondary-level technological specialized courses (CET). These courses qualify for the exercise of a profession (Nível IV) and enable pe At present, higher education in Portugal is divided into two subsystems: university education and non-university higher education (polytechnic education), and it is provided in public and private universities and non-university higher education institutions (both public and private).The Portuguese Catholic University was instituted by decree of the Holy See and is recognized by the State of Portugal. Private higher education institutions cannot operate if they are not recognized by the Ministry of Science and Higher Education. Access is regulated by the same procedures as those for state higher education institutions. The two systems of higher education (university and polytechnic) are linked and it is possible to transfer from one to the other. It is also possible to transfer from a public institution to a private one and vice-versa.ople to pursue studies at higher education level. Duration of compulsory education:

Age of entry: 6

149

Age of exit: 15

Structure of school system:

Basic First Stage

Type of school providing this education: Ensino Básico - 1 Ciclo

Length of program in years: 4

Age level from: 6 to: 10

Basic Second Stage

Type of school providing this education: Ensino Básico - 2 Ciclo

Length of program in years: 2

Age level from: 10 to: 12

Basic Third Stage

Type of school providing this education: Ensino Básico - 3 Ciclo

Length of program in years: 3

Age level from: 12 to: 15

Certificate/diploma awarded: Certificado/Diploma

Secondary

Type of school providing this education: Escola Secundária

Length of program in years: 3

Age level from: 15 to: 18

Certificate/diploma awarded: Diploma de Ensino Secundário

INTERACTIVE TEACHING SYSTEMS

Moniţa Narcisa, Şcoala Gimnazială Romuli

The Interactive Meeting Format is easily adaptable for the classroom. Most of what you read in this book can be understood in classroom terms if you think "lesson plan" whenever you read "agenda" and "class" whenever you read "meeting." The purpose of this chapter is to specifically translate the language of meetings into the classroom, and to provide you with some examples of lesson plans designed according to the format that Teen Empowerment staff have used successfully.

Achieving Important Goals through Interaction

Interactive methods in the classroom help teachers to create a healthy, lively, and respectful environment for learning and to achieve the following objectives, expressed as teachers have told them to us:

• I want all my students to become engaged in the learning process and passionate about the subject matter.

• I want my classes to be fun and meaningful at the same time.

• I want my students to learn to work together.

150

• I want to form positive and respectful relationships with my students that will allow them to learn more effectively from me and also allow me to learn from them.

Engagement. Teachers often feel that some of the students in their classrooms are "somewhere else." These are the students who sit in the back of the room and do not participate in class activities. Some of these students may be preoccupied with personal issues, while others may feel so disconnected from the subject matter that they find it difficult to concentrate. The Moving Beyond Icebreakers approach makes clear to all students that their participation and their authentic voices are valued. It helps to break down the barriers that may be holding students back from participation, and it helps teachers to gain insight into why students may be disengaged. When these barriers begin to break down, students are freer to engage with the class's academic content.

Most of the exercises work with bodily/kinesthetic and interpersonal intelligences, and many work with intrapersonal, musical, and spatial. Students whose strengths are in areas other than the types of intelligence most relied on for classroom work (linguistic and logical-mathematical) are more likely to become engaged as their own strengths are called upon.

Fun. Experienced educators recognize that powerful learning experiences are often playful. The Interactive Lesson Plan includes both play (the Springboard Section) and work (the Work Section). These are not distractions from real learning, but instead allow students to explore their learning through play and apply their learning through work.

Study of mental life has made evident the fundamental worth of native tendencies to explore, to manipulate tools and materials, to construct, to give expression to joyous emotion, etc. When exercises which are prompted by these instincts are part of the regular school program, the whole pupil is engaged.

Working together. Cooperation fuels human development. The ability to communicate effectively and the ability to work in collaboration with others are essential skills for success in almost any sphere of life. The Interactive Lesson Plan allows the teacher to facilitate relationship-building and surface group dynamics so that collaboration becomes a classroom norm.

Positive student-teacher relationships. In the view of renowned educator Deborah Meier, "Greater, not less, intimacy between generations is at the heart of all the best school reform efforts around today and is the surest path to restoring public trust in public education. Through Warm-up Questions and Springboard Exercises, the Interactive Lesson Plan provides opportunities for teacher and students to build respect for each other's strengths and life challenges while learning together.

Preparing to Create an Interactive Lesson Plan

There are three areas to consider when thinking about the needs of the students and the purposes to be served by the lesson plan: content objectives, skill objectives, and group objectives. Note that the objectives below are broad ones that may encompass several lessons; objectives for individual lessons would involve taking steps toward achieving the broader objectives.

INOVAŢIE ÎN EDUCAŢIE PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR MULTILATERALE COMENIUS

Prof. Crina Clapou-Grădiniţa Cu Pp Nr. 3 Bistriţa

Proiectul multilateral Comenius „Du bestiaire europeen à l’ecricture collective de contes ” (De la poveştile europene cu animale la scrierea comună a unei poveşti” ) a fost aprobat de către A.N.P.C.D.E.F.P., la runda de evaluare februarie 2011, primind la evaluarea naţională 100 de puncte şi finanţare în valoare de 15.000 de euro de la Uniunea

151

Europeană. Astfel, acest proiect este primul proiect multilateral Comenius care se derulează într-o grădiniţă din municipiul Bistriţa.

Tema proiectului o constituie educaţia ecologică şi interculturalitatea, iar obiectivele urmărite sunt de a motiva copiii să se implice mai mult în activitatea de învăţare prin intermediul povestirilor şi legendelor despre animale, dar şi de a le stimula creativitatea şi imaginaţia şi a se dezvolta pe plan lingvistic şi cultural.

Întâlnirile de lucru pentru primul an sunt planificate a se desfăşura în şcolile din Italia şi Polonia., iar în al doilea an în Ţara Galilor şi România.

În perioada 12-16 octombrie 2011 în localitatea Trabia, Sicilia, Italia, pe ţărmul Mării Mediterane, s-a desfăşurat prima mobilitate din cadrul proiectului multilateral Comenius “De la poveştile europene cu animale la scrierea comună a unei poveşti” la care au participat cinci cadre didactice de la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3 Bistriţa.

Reuniunea de proiect a fost organizată de Direzione Didattica Statale din Trabia la care au mai participat şi membrii echipelor partenere de la şcolile din Franţa, Polonia, Turcia, Ţara Galilor (Marea Britanie), Grecia şi România.

Intâlnirea din Sicilia a avut ca scop cunoaşterea partenerilor europeni prin prezentarea acestora în cadru festiv, dar şi planificarea activităţilor ce se vor organiza cu copiii la clasă şi a următoarei întâlniri de lucru din martie 2011 din Polonia.

S-a lucrat la conceperea fişelor descriptive cu animalele din poveşti ce vor fi realizate cu copiii, dar şi la elaborarea fişelor de evaluare pentru finalul primului an de proiect şi la alegerea poveştilor naţionale ce vor fi trimise celorlaţi parteneri. S-a prezentat site-ul şi logo-ul proiectului (ANI-EUROPE) şi jocul interactiv Od@ceurope care permite crearea de jocuri educative despre animale pentru copii.

De asemenea, s-a vizitat primaria şi biblioteca localităţii Trabia, dar şi şcoala gazdă, Direzione Didattica di Trabia, participând la activitaţi demonstrative la grupele de grădiniţă, astfel putând observa asemănarile şi deosebirile dintre sistemele de învăţământ românesc şi italian la nivel preşcolar. Întâlnirea cu scriitorul sicilian de poveşti pentru copii, Carlo Carzan, a fost un moment foarte bine sincronizat cu activitatea noastră despre poveştile cu animale reale şi imaginare.

Vizitarea oraşului Palermo, aflat la 30 km de Trabia a fost o experienţă foarte plăcută, incluzând Palatul Normanzilor (muzeu şi clădire administrativă) şi Catedrala Palatină, dar şi muzeul „Opera dei pupi” care găzduieşte o colecţie internaţională de marionete pentru teatru de păpuşi.

Acest proiect a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conţinutul acestei comunicări reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului.

PROIECT DE PARTENERIAT „ GHIOZDANUL CU SUFLETE „

Educatoare Costea Agnes Ildico – G. Ş. T. R. Târnava

Prin proiectul de parteneriat„ Ghiozdanul cu suflete „se urmăreşte”să se dea frâu liber”imaginaţiei copiilor, să-i determine să-şi dezvolte creativitatea, să-i apropie pe copii între ei, să formeze reprezentări şi deprinderi morale, premise ale unei judecăţi morale. Derularea unui proiect a devenit o provocare pentru orice cadru didactic şi nu numai, necesitând multă responsabilitate, flexibilitate, dinamism, comunicare. Proiectul urmăreşte transformarea reală a preşcolarilor-elevilor în actori principali ai demersului educaţional,urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală,informală, socio-comportamentală. Colaborarea dintre copii diferitelor şcoli/grădiniţe este o activitate organizată, susţinută, coştientă,direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii.Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus

152

informaţional copiilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel, experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte şi lărgeşte experienţa de învăţare formală. Copii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică.Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator, cât şi informator. Rezultatul actului lor creator devine astfel, cartea lor de vizită, dar şi a şcolii/grădiniţei în care învaţă, respectiv paşaport către Europa. Cheia succesului într-o societate democratică este capacitatea de a comunica, de a relaţiona cu semenii tăi. Comunicarea, preocuparea pentru copil, relaţiile, comunitatea, sunt patru concepte fundamentale pe care se bazează învăţământul preşcolar/şcolar. Fiecare grup de copii este o comunitate care apreciază prietenia, amabilitatea, colaborarea, competiţia, care rezolvă probleme, controverse şi explorează idei noi. Astfel de proiecte permit, de asemenea şi părinţilor, comunităţii locale, firmelor, asociaţiilor să se implice mai mult în problemele grupei/clasei şi implicit ale grădiniţei/şcolii, în asigurarea succesului fiecărui copil în toate domeniile de dezvoltare crescând împreună într-o atmosferă de mândrie şi respect reciproc.

În contextul unei societăţi care se schimbă,operând modificări de formă şi de fond la nivelul tuturor subsistemelor sale, învăţământul romănesc trebuie să-şi asume o nouă perspectivă asupra funcţionării şi evoluţiei sale. În cadrul acestei perspective inedite, parteneriatul devine o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educaţiei româneşti. Pentru transformarea parteneriatului în principiu fudamental al reformei educaţionale, au avut influenţă factorii sociali în susţinerea educaţiei, ducând la descentralizare, consecinţele educaţiei primite de tânăra generaţie asupra societăţii, orientarea copiilor într-un univers informaţional dinamic, diversificat şi, uneori, contradictoriu.

Şcoala/grădiniţa joacă, în contextul social actual, rolul cel mai important în definirea parteneriatelor cu comunitatea, în condiţiile în care doar foarte puţin din acţiunea benefică părăseşte porţile instituţiei. Este nevoie ca şcoala/grădiniţa să fie iniţiatoarea unor programe de educaţie civică nonformale şi de educaţie pentru cetăţenie democratică,care să urmărească exercitarea unor responsabilităţi, o mai bună înţelegere a vieţii din comunitate şi creşterea calităţii acesteia.

Organizarea unor activităţi extraşcolare prin care copii să contribuie, după puterile lor, la creşterea calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul de vedere al educaţiei pe care o face şcoala/grădiniţa. Acestea sunt: împletirea teoriei cu practica, copii constatând că ceea ce învaţă la şcoală/grădiniţă poate fi aplicat în cadrul unei acţiuni concrete;

acţiunile dezvoltă la copii responsabilitatea şi sensibilitatea faţă de semenii lor; se creează legături la nivelul comunităţii;se stimulează gândirea critică; se educă percepţia multiculturalităţii; se dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice; creşte performanţa şcolară; consolidează relaţiile în domeniul educaţional. În concluzie, putem spune că un parteneriat eficient duce la crearea unor valori educative superioare iar beneficiarul nu este altul decât COPILUL.

ROLUL ŞI IMPORTANŢA ŞEZĂTORILOR ÎN EDUCAŢIA ELEVILOR

Învăţătoare: Letiţia Ceuca Şcoala Generală ,,Tiberiu Morariu” Salva, Bistriţa -Năsăud

Şezătorile constituie un mijloc complex de educaţie, deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, le dezvoltă dragostea pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, spiritual de echipă. Datinile şi obiceiurile populare ne reprezintă și constituie o adevarată ,,valută’’ a ţării noastre, apreciată în lume, fapt care determină

153

dorinţa de a cunoaşte frumuseţea și naturaleţea obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului popular şi a graiului local. De asemenea au rolul de cunoaştere de către copii a specificului zonei si a frumuseţilor din jur.

Şezătorile sunt reuniuni cu caracter educativ-cultural, la care sunt antrenaţi elevii şi fiecare participant îşi aduce contribuţia cu o glumă, o ghicitoare, un cântec, interpretarea unor dansuri, dramatizarea unor poveşti. Şezătorile, fără un efort deosebit, constituie serbări în miniatură, organizate într-un cadru mai restrâns, dar cu o eficienţă educativă mai mare. Aceste activităţi se pot organiza cu ocazia unui eveniment din viaţa poporului, a satului. Acestea trezesc în conştiinţa copiilor sentimentele de dragoste faţă de popor.

O frumoasă tradiţie, păstrată de la bătrânii satului, pe care o scot la iveală din lada de zestre, mai ales în serile lungi de iarnă este șezătoarea, ce încă nu şi-a pierdut identitatea în mediul rural. În cadrul organizării şezătorilor , elevii cos la gherghef, scarmănă și torc lână, împletesc, cioplesc, împletesc obiecte din pănuşi de porumb. La aceste şezători, elevii vin îmbracaţi in costume populare autentice. Şezătorile se desfăşoară în școală, într-o sală de clasă, decorată cu obiecte ţărăneşti.

Cu prilejul programelor distractive elevii iau cunoştinţă cu foarte multe realizari, dând posibilitatea verificării întregului material artistic însuşit de elevi într-o anume temă, consolidând şi perfecţionând calitatea păstrării şi reproducerii acestuia. În acest cadru, îi ajutăm pe elevi să se obişnuiască cu publicul, să-şi învingă emoţiile.

Valoarea deosebită a şezătorilor este determinată, pe de o parte de conţinutul educativ al materialului utilizat, cât şi calitatea artistică a acestuia, iar pe de altă parte de modul de organizare şi de antrenare a elevilor

La final, elevii sunt răsplătiţi cu produse specifice zonei: floricele de porumb, colăcei, turte, mere, gutui, nuci .

Obiceiul şezătorii se păsrează la sate datorită dascălilor cu suflet mare, ce nu vor uita datinile și obiceiurile, transmise din generaţie în generaţie.

Folclorul reprezintă oglinda vie a existenţei poporului român, o dovadă grăitoare a străvechii unităţi culturale a poporului român.

Imensul tezaur folcloric al poporului nostru constituie o componentă valoroasă a acestei moşteniri. Valorificând cu copiii tradiţia folclorică în cadrul diverselor activităţi şcolare şi extraşcolare realizăm un important act cultural şi educativ.

Prin varietatea folclorului copiii pot să cunoască, să înţeleagă şi să preţuiască mai mult trecutul glorios al poporului nostru, ocupaţia, obiceiurile, sentimentele, năzuinţele generaţiilor de ieri .

OPŢIONALUL LA NIVELUL MAI MULTOR ARII CURRICULARE-

FACTOR DE MOTIVAŢIE PENTRU O ÎNVĂŢARE DE CALITATE

Prof. Codrea Măricuţa Școala Generală “T. Morariu “ Salva

În secolul XXI, atenţia deosebită a procesului de învăţământ se axează pe interesele principalului său beneficiar, copilul. Se poate spune că dezideratul învăţământului de toate gradele îl reprezintă calitatea ca valoare adăugată sau îmbunătăţită.

Învăţământul modern dezvoltă o metodologie axată pe acţiune, pe metodele interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. „Activ” este elevul care depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde acţiune mentală de căutare, de cercetare şi de redescoperire a adevărurilor, de

154

elaborare a noilor cunoştinţe. Se pune accentul pe formativ, pe dezvoltarea proceselor cognitive, important fiind cum elevul foloseşte ceea ce a învăţat.

Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalităţi prin care să stimuleze potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. Conduita creativă a cadrului didactic este unul dintre factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să medieze între elev şi lumea ce-l înconjoară. El trebuie nu numai să organizeze spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alături de elevi la elaborarea cunoştinţelor, să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi, să-i îndrume cum să-şi folosească timpul, spaţiul, echipamentul şi materialele, să ajute individul sau grupul să extragă din experienţe informaţiile necesare, valorile şi să le interpreteze şi evalueze.

Toate acestea le poate planifica și realiza printr-un opţional la nivelul mai multor arii curriculare. Această manieră de organizare a conţinuturilor învăţământului este considerată o metodă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează, ca metodă, predarea-învăţarea cunoştinţelor.

Printr-un opţional la nivelul mai multor arii curriculare, copiii pot să participe, să se implice, cât mai mult, atât efectiv cât şi afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conţinutului cu ajutorul experienţelor diverse, exersării tuturor analizatorilor, al învăţării prin descoperire.

Cultivarea unor trăsături cum ar fi: curiozitatea, admiraţia, imaginaţia, gândirea critică, spontaneitatea şi plăcerea în experienţele estetice se realizează pe calea predării grupate, pe subiecte sau unităţi tematice, aşa numită predarea tematică, care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii, în loc să se concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului.

Conţinutul opţionalului trebuie să fie creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informaţiilor. Pentru a fi posibilă abordarea în maniera integrată, se stabilesc clar, precis obiectivele şi conţinuturile activităţilor zilnice, iar pe baza acestora se concepe un scenariu cât mai interesant.

Bibliografie

XXX, Curriculum Naţional, Programe şcolare pentru învăţământul primar, M.E.N., C.N.C., Bucureşti, 2003;

Silvia Breben – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple,vol. II, Editura Reprograph, Craiova, 2004

ATERNATIVE METODOLOGICE ÎN PREDAREA MATEMATICII

Moldovan Floare -Şcoala Generală “ Tiberiu Morariu “ Salva

Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.

Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor, într-o cale de învăţare realizată efectiv de elev, în cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.

Cerinţa primordială a educaţiei actuale este de a asigura o metodologie diversificată, bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

155

În cele ce urmează voi prezenta metode care pot fi folosite cu eficienţă în orele de matematică

Metodele interactive de grup promovează interacţiunea dintre modul de gândire al participanţilor, dintre personalităţile lor, conducând la o învăţare activă.

Aceste metode vizează diferite tipuri de gândire, urmăreşte realizarea feed-back-ului, verifică, fixează şi sistematizează cunoştinţele

Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup

După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicile interactive

de grup astfel:

• Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

• Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:

• Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:

• Metode de cercetare în grup:

Avantajele acestor metode de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:

- stimulează implicarea activă a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

- exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi;

- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

- asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul naţional, devenind astfel operaţionale;

- unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii

elevului pe o perioadă mai lungă de timp;

- asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promovează interacţiunea dintre minţile participantilor,dintre personalităţile lor,ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.

În cadrul orelor de matematică în gimnaziu nu se pot folosi aceste metode zilnic, în schimb folosirea lor atrage elevul făcându-l să aprecieze mai mult acest obiect.

În cadrul “Proiectului pentru Învăţământul Rural” am început să aplic aceste metode, am observat că metodele interactive : "Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat", "Mozaicul" şi metoda cubului au mare succes la elevii şcolii noastre.

În continuare sunt prezentate aceste două metode interactive de grup, menite să contibuie la diversificarea metodologiei didactice existente.

1. "Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat",

Pentru a folosi această metodă puteţi parcurge următoarele etape:

- Elevii formează perechi şi fac o listă cu tot ceea ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutată. În acest timpse construeşte pe tablă un tabel cu următoarele coloane: ştiu/vreau să ştiu/am învăţat.

156

- Se revine asupra întrebărilor (coloana din mijloc) vedeţi la care întrebări s-au găsit răspunsuri în text şi treceţi aceste răspunsuri în coloana „am învăţat”.

- În continuare, se compară cu ceea ce ştiau înainte cu ceea ce au dorit sa afle şi au aflat ;

- Se formează perechi şi face o listă cu întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. Aceste întrebări pot apărea în urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de curiozitatea elevilor. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc.

METODE INTERACTIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA LA CLASĂ

Chilom Iuliana-Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Din punct de vedere istoric metodele de predare sunt moderne şi tradiţionale.

1. Metode moderne

Învăţarea asistată de calculator

Avantaje

- învăţarea pune accent pe individualizare

- calculatorul poate îndeplini operaţii variate, dificile, în grup sau individual

- asigură asistenţa pedagogică de calitate prin oferta de programe de învăţare

- asigură progame de evaluare, exerciţii de stimulare a creativităţii

- profesorul devine mai mult un ghid, evaluator, se poate ocupa de cunoaşterea şi cultivarea capacităţii intelectuale a elevului

Dezavantaje

- dialogul elev-calculator

- probleme de natură tehnică

Problematizarea –este considerată una dintre cele mai valoroase metode ale didacticii moderne, este o metodă de comunicare orală.

Avantaje

- este o activitate didactică complexă, ce solicită deopotrivă şi elevii şi profesorul

- îsi găseşte utilizarea în toate împrejurările în care se pot crea situaţii-problemă, ce urmează a fi soluţionate prin cercetare şi descoperire de noi adevăruri

- crearea situaţiilor de o anumită gradaţie

- manifestarea unui interes real pentru rezolvarea temei

- între procesul de instruire şi demersul cercetării ştiinţifice se disting o seamă de componente similare, de analogii

- elevul intră în raporturi active cu obiectul de studiu, de investigat

- vizează dezvoltarea gîndirii independente, productive

- din punct de vedere psihologic, problematizarea dezvoltă gîndirea divergentă, antrenează aptitudinile creative

157

- asigură o motivare intrinsecă a învăţării

- sarcinile de lucru pot fi incluse în contextul rezolvării unei sarcini cognitive mai largi, cum este rezolvarea unei probleme

- elevul are posibilitatea sa depaseasca acea practica scolara, care presupune învatarea pur si simplu a unor cunostinte nu întotdeauna întelese, determinându-1 sa caute

- este un proces intelectual activ

- capteaza atentia si mobilizeaza la effort

- declanseaza interesul cognitiv si pregateste elevul pentru independenta în gândire

Dezavantaje

- sarcinile scolare necesita si memorie

- solicita gîndirea reproduotiva, un ansamblu de cunostinte gata elaborate si operarea dupa modele date

- necesita momente de achizitie a cunostintelor, de operare dupa un anumit algoritm/model

- în procesul de construire a solutiilor sau ideilor, elevii sa sa fie inzestrati cu capacitate de a rationa, suplete în gândire, imaginatie si inventivitate

2. Metode tradiţionale

Expunerea – este activitatea profesorului de a transmite cunoştinţe noi sub forma unei prezentări orale.

Avantaje

- permite transmiterea unui volum mare de cunoştinţe, sistematic, coerent

- este furnizoarea unei modalităţi corecte de abordare a unei teme folosind un vocabular ştiinţific ( matematic, tehnologic)

Dezavantaje

- informaţiile se transmit de la profesor spre elev

- solicită memoria în detrimentul gândirii, elevii luând totul de-a gata

- gândirea elevului este subordonata autorităţii profesorului

- nu se interpretează cunoştinţe

- pune accent pe receptare

Conversaţia – este modalitatea de lucru în care elevii îndrumaţi de profesor participă cu forţe şi cunoştinţele lor la însuşirea noilor adevăruri

Avantaje

- se pot pune întrebări care stimulează gândirea critică

- întrebările care pretind elevilor răspunsuri originale solicită imaginaţia, reactualizează cunoştinţele

- folosirea conversaţiei inverse elevul intreabă – profesorul răspunde

Dezavantaje

- uneori întrebările solicită doar memoria elevului

- întrebările sunt deseori convergente

158

- solicită gândirea reproductivă

Bibliografie:

Muşata Bocoş : “Instruire interactivă“ , Editura Presa Universitară Clujană, 2002 , UBB Cluj-Napoca

PROIECTUL – METODĂ INTERACTIVĂ MOTIVANTĂ ÎN ACTIVITĂŢILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE

prof. Penciuc Simona-Mihaela- Colegiul Economic “Transilvania”, Tîrgu-Mureş

Pornind de la concluzia lui Howard Gardner asupra metodei interactive Proiectul - aceea că proiectele permit elevilor să-și descopere „punctele forte“ și să le pună în valoare: mobilizează un sentiment al implicării, generând o puternică motivație interioară și, probabil, lucrul cel mai important, constituie un cadru propice pentru a demonstra înțelegerea dobândită în parcurgerea curriculumului școlar obișnuit - , am încercat, în măsura în care timpul mi-a permis, să-mi implic elevii în diverse activităţi care au la bază metoda Proiectului: „Farmecul Indiei”, „Concurs de proiecte dedicate scriitorului Ion Luca Caragiale” etc. Un astfel de proiect realizat cu elevii clasei a IX-a A este „Pe urmele lui Lucian Blaga, intrând în viaţa unui om cu caracter”, dedicat unei personalităţi a culturii româneşti, Lucian Blaga, pornind de la cartea autobiografică a acestui scriitor „Hronicul şi cântecul vârstelor”. Având ca motivaţie conturarea unui univers afectiv atitudinal, manifestat prin opera lui Lucian Blaga, elevii şi-au propus mai multe obiective pe care le-au şi îndeplinit: să adune şi să prezinte oral informaţii referitoare la viaţa şi activitatea scriitorului Lucian Blaga; să culeagă, să sintetizeze şi să prezinte oral informaţii legate de casa părintească din Lancrăm a scriitorului; să citească integral lucrarea „Hronicul şi cântecul vârstelor” scrisă de Lucian Blaga; să întocmească individual şi pe grupe rezumatul acestei lucrări; să prezinte oral conţinutul rezumatului final; să selecteze şi să extragă din carte citate semnificative; să selecteze referinţe critice cu privire la opera şi stilul artistic al scriitorului; să redacteze un referat/eseu despre textul acestei lucrări autobiografice a scriitorului Lucian Blaga; să realizeze planşe-poster (colaje), pe grupe, cu informaţiile-cheie sistematizate; să examineze planşele şi să emită judecăţi pe baza comparaţiilor între acestea; să întocmească portofolii pe grupe şi un portofoliu final, al clasei; să dramatizeze un fragment din “Hronicul şi cântecul vârstelor” , de Lucian Blaga; să realizeze o prezentare în power point a informaţiilor sintetizate; să realizeze un pliant cu detalii legate de opera scriitorului, crezul său artistic şi volume de referinţe critice; să utilizeze corect şi adecvat formele exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare; să definescă clar conceptul de memorialistică; să argumenteze caracterul autobiografic al acestei lucrări; să noteze bibliografia utilizată. În prezentarea acestui proiect, elevii au susţinut următoarele conţinuturi: Date referitoare la viaţa şi activitatea scriitorului Lucian Blaga; REFERINŢE CRITICE; Informaţii legate de casa părintească din Lancrăm; REZUMATUL lucrării autobiografice “Hronicul şi cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga; Despre text... – repere de interpretare a lucrării memorialistice; CITATE SEMNIFICATIVE din carte; Dramatizarea unui fragment din “Hronicul şi cântecul vârstelor” , de Lucian Blaga – text prelucrat de eleva Ruxandra Ungur; Prezentarea pliantului dedicat scriitorului (cu informaţii detaliate despre opera scriitorului, crezul său artistic şi titluri de volume cu referinţe critice).

Elevii au muncit în echipă, dovedind o foarte bună colaborare, folosind cunoştinţe şi tehnici de lucru dobândite la mai multe discipline. Susţinerea a fost încununată de succes, ei fiind apreciaţi la nivelul comisiei metodice şi a Cercului literar, nu în ultimul rând fiind prezenţi şi la Festivalul anual dedicat omului de cultură Lucian Blaga, desfăşurat la Tîrgu-Mureş, la finalul căruia au primit şi câte o carte din opera acestui scriitor, „Filozofia stilului”.

159

PARTENERIAT EDUCAȚIONAL, INTERJUDEȚEAN

Bumbu Silvia- Liceul Cu Program Sportiv Bistrita

COLEGIUL ECONOMIC ”IULIAN POP” COLEGIUL ECONOMIC ”GHEORGHE DRAGOS”

loc. Cluj Napoca, jud. Cluj loc. Satu Mare, jud. Satu Mare

Avizat: Avizat:

Inspector de matematică:Pop Cristian Petru Inspector de matematică: Bud Adrian

Inspector Școlar General :Hodorogea Anca Cristina Inspector Școlar General: Buth Gigel

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV

Loc. Bistrița, jud. Bistrița Năsăud

Avizat:

Inspector de matematica, Cosic Dorel

Inspector general, Marc Vasile

A. INFORMATII DESPRE APLICANȚI

Partener 1.

Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Colegiul Economic ”Iulian Pop”,

Adresa completă: loc. Cluj-Napoca, strada Emil Isac, nr. 19, cod..........

Nr. de telefon/fax: Tel. 0264-592081/Fax.0264-592336

Site si adresă poştă electronică: colegiuleconomic_ipop@yahoo.com

Reprezentant legal al instituției: prof. Negruţiu Codruţa-director

Coordonator(persoana de contact) : prof. Mureşan Mihaiela, profesor de matematică

Partener 2.

Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Colegiul Economic ”” Gheorghe Dragoș”

Adresa completă: loc. Satu Mare, strada Henri Coandă, nr. 1., cod. 440034.

Nr. de telefon/fax : 0261-750440

Site si adresă poştă electronică: http://liceconomic.satmar.ro;

grsceconomic@yahoo.com

Reprezentant legal al instituției: prof. ing. Popa Vasile- director.

Coordonator(persoană de contact) : prof. Șuba Ileana, profesor de matematică;

Partener 3.

Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Liceul cu Program Sportiv Bistrița.

160

Adresa completă: 420096 Bistrita Str. Calea Moldovei Nr.18

Nr. de telefon/fax Tel. 00/40/263/215189 ; 217614, fax 00/40/263/212707

Site si adresă poştă electronică: bistritalps@yahoo.com

Reprezentant legal al instituției: prof. Pop Augustin- director.

Coordonator(persoană de contact) : prof. Bumbu Silvia, profesor de matematică

PROIECT EDUCAŢIONAL ,,TRADIŢII POPULARE SÎNGEORZENE’’

Vranău Daniela, G.P.P. Sîngeorz-Băi

“FOLCLORUL ESTE CARTEA DE IDENTITATE A NEAMULUI”

ARGUMENT

Într-o lume a informatizării, a vitezei, a noului, în care de cele mai multe ori se promovează kith-ul, adevăratele valori culturale, comori inestimabile ale unui popor încep să se piardă, să se uite asemeni unei vechi lăzi de zestre: cu toţii ştim că există, dar este acolo în casa bunicilor de la ţară.

Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului.

Câţi dintre tinerii de azi cunosc valoarea unor obiecte, de o rară frumuseţe de altfel, pe care le privesc cu dispreţ, spunând că sunt „de când era bunica fată ”? Câţi din tinerii de azi ascultă cu plăcere cântece populare?

E vina lor că nu pot selecta din tot ce li se oferă, lucrurile de calitate, valoroase din punct de vedere cultural şi spiritual, sau este vina noastră, a dascălilor că, mânaţi de dorinţa de a le preda cât mai multe cunoştinţe din diferite domenii am uitat să punem accent tocmai pe ceeace este mai important: lucrurile ce ne definesc pe noi ca români?

Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci, dimpotrivă, un avantaj căci vom lucra cu nişte minţi şi suflete „nepoluate” încă de alţi factori.

Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc.

Prin abordarea acestui proiect nu s-a dorit o schimbare majoră a percepţiilor naţionale asupra tradiţiilor,obiceiurilor şi folclorului românesc, ci o sensibilizare a noastră, a tuturor,o abordare diferită a unei teme deloc moderne.

OBIECTIVUL GENERAL:

- Redescoperirea şi promovarea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin implicarea copiilor şi cadrelor didactice în diverse activităţi legate de tradiţiile locale;

- Cunoaşterea şi înţelegerea de către preşcolari a tradiţiilor sîngeorzene;

- Identificarea copiilor cu calităţi pentru dans, muzică, artă populară specifică zonei Sîngeorz-Băi;

- Dezvoltarea capacităţii copiilor de a aprecia o melodie, un dans popular, obiecte de artă populară autentică, realizarea acestora în ateliere specifice.

PROIECTUL-MIJLOC DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ161

Institutor Doina Furcea – Şcoala Generală ,,Tiberiu Morariu’’Salva, Bistriţa-Năsăud

1.De ce ,,învăţare prin proiecte’'?

Un posibil răspuns la această întrebare ar putea fi reprezentat de o realitate a vieţii noastre de zi cu zi: orice demers uman, de la unul banal, la unul complex, se constituie, de fapt, într-un ,,proiect’’, pe care-l construim în mintea noastră, fără să teoretizăm prea mult. Desigur că nu e nevoie de fişiere vizibile pentru planul unităţii, dar oare nu ne facem cu toţii, la începutul oricărei zile un ,,rezumat’’ a ceea ce vom face în acea zi? Şi oare nu suntem nevoiţi să ne împărţim cu stricteţe timpul necesar fiecărei activităţi? Ca să nu mai spunem că am învăţat că trebuie să respectăm anumite standarde de performanţă, autoimpuse, sau impuse de alţii. Şi oare care dintre noi nu ne ,,interogăm’’ zilnic, cu întrebări esenţiale pentru ceea ce avem de făcut?

Experienţa ne-a învăţat că e bine să ne facem o evaluare iniţială a resurselor de orice natură, de care dispunem, înainte de a iniţia o activitate, neputând, pe tot parcursul zilei, să nu ne întrebăm dacă ceea ce facem este în concordanţă sau nu, cu ceea ce ne-am propus, iar la finalul zilei realizăm bilanţul a ceea ce am reuşit să facem. Şi, dacă am fost înţelepţi, am apelat la ,,materialul bibliografic’’ oferit de experienţa personală sau a altora...Iată, deci, cât de natural ,,trăim prin proiecte’’ şi atunci desigur că este la fel de firesc să ,,învăţăm prin proiecte’’.

2. Iniţierea proiectului

Atunci când am iniţiat proiectul corespunzător unităţii de învăţare ,,Satul meu, de mână cu timpul’’, la clasa a II-a Step by Step, am încercat să respectăm acele condiţii care ar putea să asigure eficienţă muncii noastre. Nu am reuşit pe deplin, dar vom descrie spre ce caracteristici am încercat să tindem, în realizarea proiectului.

Am pornit de la ideea că elevii trebuie să se afle în centrul procesului de învăţare. Sarcinile pe care şi le-au însuşit şi pe care le-au dus la bun sfârşit elevii, i-au determinat pe aceştia să ia anumite decizii, legate de modul în care vor aduna informaţiile, să facă investigaţii în familiile lor, ale meşterilor din sat, sau în instituţiile oficiale. Au descoperit cu bucurie lucruri noi despre satul natal, dar aceste ,,descoperiri’’ au necesitat o pregătire riguroasă a întrebărilor care urmau a fi puse, precum şi o prelucrare a materialului adunat.

Am ales ca punctul de plecare în desfăşurarea proiectului să fie o activitate de brainstorming, în cadrul căreia elevii au adus în discuţie toate aspectele referitoare la satul nostru, la care se gândeau. Astfel, într-un mod liber şi distractiv chiar, au pregătit de fapt domeniile pe care urmau să le studieze. Pe baza discuţiilor avute, elevii au realizat o hartă care ilustrează ariile studiate pe urmă, de către cele trei grupe.

Elevii şi-au putut canaliza efortul spre propriile domenii de interes, sau şi le-au descoperit pe măsură ce activitatea se derula. Rolul învăţătoarei a fost acela de facilitator, copiii devenind la un moment dat atât de motivaţi în desfăşurarea activităţilor, încât au dat proiectului o mai mare amploare decât planificasem la demararea lui.

3. Stabilirea direcţiei de acţiune

Un aspect important de care am încercat să ţinem seama în pregătirea şi introducerea unităţii de învăţare bazate pe proiect îl reprezintă formularea întrebărilor unităţii. Prin acestea, i-am provocat pe elevi să cerceteze cât mai în profunzime subiectul propus.

Am definit în planul de evaluare modalităţile prin care elevii demonstrează ce au învăţat despre satul lor, utilizând ca suport, calculatorul, teste de diferite tipuri.

Modalităţile de evaluare au fost multiple şi continue, fiecare pas făcut de către elevi în derularea proiectului implicând un demers de evaluare, menit să determine în ce măsură ne păstrăm în aria obiectivelor propuse şi să ne permită eventualele ajustări. Elevii au avut acces la diferite tipuri de tehnologie, Internetul permiţându-le să comunice mai mult între ei şi cu noi, învăţătoarele, astfel încât puteam face anumite aprecieri asupra muncii

162

lor, nu numai în cadrul activităţii din clasă. De asemenea postarea pe site-ul clasei a diferitelor materiale a permis părinţilor să aprecieze ei înşişi munca elevilor.

Vârsta elevilor noştri fiind destul de mică, am încercat să le punem la dispoziţie modele cât mai incitante, la care să se raporteze, precum şi şabloane pentru realizarea anumitor produse.

4. Conexiunea cu viaţa de zi cu zi

Am ales să studiem unitatea aceasta prin proiectul în discuţie şi datorită conexiunii temei cu viaţa reală. Este vorba despre mediul în care elevii trăiesc, despre locuri pe care le cunosc, dar despre care mai pot afla lucruri noi şi deosebit de interesante şi, când spun aceasta, mă refer chiar şi la noi, învăţătoarele, care am coordonat proiectul. Multe dintre lucrurile descoperite de către copii în investigaţiile lor au fost inedite şi pentru noi, deosebit de interesante. N-am ascuns asta în faţa micilor investigatori şi faptul acesta a fost ca o recunoaştere a muncii lor.

Munca lor de cercetare a satului a implicat o relaţionare mai specială cu familia extinsă, vizitele în familiile copiilor fiind deosebit de frumoase şi ,,fructuoase’’.

Activităţile din cadrul proiectului au implicat întâlniri cu reprezentanţi ai comunităţii şi cu experţi din localitate. Pregătiţi cu seturi de întrebări adaptate obiectivelor pe care şi le-au propus, copiii au putut afla de la aceştia, modul în care diferite instituţii servesc comunitatea din care fac şi ei parte.

5. Strategii de lucru

Am încercat să aplicăm strategii de instruire cât mai variate, selectate în aşa fel, încât să permită fiecărui elev să-şi afirme capacităţile. Unul din marile câştiguri ale proiectului a fost apropierea, colaborarea dintre copii, care şi-au desfăşurat activitatea pe trei grupe : ,,Hoinarii’’, care au adunat informaţii despre împrejurimile satului, despre resursele naturale şi hidrografice, ,,Căutătorii de comori’’, care s-au ocupat de ceea ce are satul nostru mai frumos şi mai de valoare-oamenii şi ,,Petrecăreţii’’, care au căutat şi au adus la viaţă tradiţii şi obiceiuri.

Cunoştinţele asimillate de către elevii din cele trei grupe au putut fi diseminate chiar de către ei, apelând la metoda predării reciproce şi la metoda mozaic. Elevii au fost încântaţi să devină profesori şi ne-au confirmat faptul că motivaţia este cheia unei învăţări conştiente şi eficiente.

Modul corect şi clar în care au reuşit să explice colegilor ceea ce au învăţat ei în cadrul grupei, a demonstrat de asemenea faptul că efortul propriu de a descoperi informaţia îl ajută pe copil să îmbine într-un mod logic cunoştinţele noi cu cele anterioare.

La finalul proiectului elevii au avut bucuria ca munca lor să fie apreciată de către ceilalţi colegi din şcoală şi de către părinţi, care au fost invitaţi să viziteze expoziţia de produse meşteşugăreşti, simple, dar frumoase, pe care le-au realizat cu sprijinul meşterilor din sat.

,,Hoinarii’’ şi ,,căutătorii de comori’’ au prezentat lucrările realizate în PowerPoint, apoi invitaţii au putut viziona programul artistic ,,regizat’’ de către ,,petrecăreţi’’, în care au adus la viaţă obiceiuri vechi, unele uitate şi au cântat cântecele rapsozilor locali.

6. Concluzii

Concluzia la care am ajuns noi, învăţătoarele, în urma încheierii proiectului, analizând cu obiectivitate aspectele care ar fi putut fi mult mai bine structurate, este aceea că nu am reuşit să desfăşuram un proiect de succes, dar privind lucrările pe care le-au realizat copiii, ascultându-i cum cântă şi privindu-le feţele pline de bucurie, surprinse de camerele foto, ne-am gândit că, poate, am reuşit să-i facem să trăiască clipe pe care nu le vor uita niciodată şi care le vor aminti cândva, de ,,acasă’’.

7. Bibliografie

1. S. Făt, Fundamente teoretice în E-learning, Elearning România, Bucureşti, 2007

163

2. O. Istrate, Educaţia la distanţă, Proiectarea materialelor, Agata, Botoşani, 2000

3. http://educate.intel.com/ro/ProjectDesign/Design

4. http://www.elearning.ro

PROFESOR ȘI ELEV-OAMENI DE ACȚIUNE ÎN ÎNVĂȚAREA ACTIVĂ

Profesor De Limba Şi Literatura Română: Dedean Niculina- Gabriela Liceul Cu Program Sportiv, Bistriţa

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului, se circumscrie unui timp al informaţiei, al complexităţii. De aceea, investiţia în inteligenţă, creativitatea şi capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor, vor fi extrem de rentabile în viitor.

Lumea contemporana reprezinta o permanenta si inedita provocare pentru educaţie. Şcoala de azi are în faţă o sarcină dificilă, având în vedere complexitatea rolurilor pe care le va juca elevul în societatea viitoare: de la acela de fiinţă autonomă, de membru al familiei si al colectivităţii, de cetăţean și producător, până la acela de subiect şi obiect al multiplelor şi diverselor experienţe de viaţă, care-l ajută să se cunoască pe sine şi să abordeze o conceptie democratică, manifestandu-se ca o fiinţă liberă, creatoare capabilă să poată reacţiona împotriva dezintegrării vieţii şi a individului.

Tot mai mult profesorii şi educatorii înteleg că trebuie să depăşească frontierele rigide dintre disciplinele pe care le predau elevilor, în educaţie accentul trebuie să cadă pe conştientizarea învaţării, pe cooperare, pe o gândire critică.

Învăţământul la rândul lui este menit să găsească soluţii multor probleme însă şi acesta este supus, asalturilor crizei economice sau politice.

În aceste condiţii ne ciocnim ca dascăli adesea de refuzul elevilor de a învăţa, finalitatea procesului educativ nemaiavănd aceleaşi valori clare ca în trecut.

Astfel profesorul trebuie să găsească metode care să atragă, să transforme învăţătura într-o iluzie a jocului. Existenţa se preface în experienţă, iar aceasta la rândul ei, ia act de conştiinţă. Fiind factori interactivi profesorul şi elevii devin oameni de acţiune .

Dascălul modern trebuie să opteze pentru o mişcare comunicativă pe orizontală, în detrimentul celei ierarhice, pe verticală.

În sprijinul transformării profesorului şi elevilor în oameni de acţiune vine gândirea critică şi metodele ei active. Aceasta se caracterizează prin:

a) formularea de către elevi a unor păreri personale, eventual originale;

b) dezbaterea responsabilă a tuturor ideilor şi soluţiilor avansate;

c) alegerea raţională a soluţiilor optime din multitudinea celor posibile;

d) rezolvarea eficientă a problemelor in timp optim.

Activarea tipurilor de inteligenţă se face prin metode interactive care implică apariţia jocului şi dezinhibarea elevilor. Jocul didactic asigură atracţie, dinamism, varietate, bună dispoziţie în învăţare. În acelaşi timp se asigură o dublă interactivitate profesor – elev şi elev – colegi.

Prin natura şi modul de manifestare, gândirea critică se manifestă în două dimensiuni esenţiale:

164

- una socială, conform căreia învăţarea şi munca în colaborare duc la construirea solidarităţii umane;

- una pragmatică – învaţarea ce are la bază dezvoltarea gândirii critice şi creează posibilitatea implicării active a elevilor în activitate prin stârnirea curiozităţii şi rezolvarea problemelor de viaţă.

Copilul este un proiect „aruncat” în lume, aflat într-o stare de „facere”, pentru ca apoi, devenit adult, să se formeze continuu de-a lungul vieţii. Fenelon compară creierul copilului cu o lumânare aprinsă expusă în bătaia vântului care determină tremurul acestei mici flăcări. Spiritul contemporan trebuie să facă faţă unor mari sfidări: explozia informaţională, stresul, accelerarea ritmului vieţii, creşterea gradului de incertitudine.

Aceste argumente duc la o nouă ecologie educativă, care presupune dezvoltarea unei gândiri de tip holistic, a unor competenţe de procesare informaţională, dezvoltarea memoriei vii. Rolul învăţătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important. Punându-şi elevii în situaţii variate de instruire, el transformă şcoala „într-un templu şi un laborator” (Mircea Eliade)

DOPAJUL IN SPORT

Autor: prof Fiscutean Mihai Vasile Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul “to doop” aşa cum apare in dicționare in secolul al XVIII –lea. Desigur ca încercările de a stimula puterea, forța, dorința de a învinge pot fi găsite încă de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde învingătorul, care era adult, căuta prin toate mijloacele sa câștige. Se pare ca s-au găsit înscrisuri din care reiese ca in întrecerile in trăsurici conducătorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dădea o anumita putere, o anumita agresivitate.

Despre doping in accepțiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 – 1936 in Japonia, sportivii foloseau înainte de competiții cardiotonice si nitriți (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II – lea război mondial a consfințit efectele amfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substanțe înainte de plecare in misiune pentru întreținerea stării de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decât un pas. Postbelic, când viața sportiva si-a reluat cursul a apărut si utilizarea substanțelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio – respiratorii fiind primele grupe de substanțe folosite de sportivi din proprie inițiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.).

In vremea aceea regulamentele anti – doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta acțiune (dopaj), in mod neştiinţific si plina de riscuri. Cine nu-si amintește de ciclistul danez Olsen, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurând in proba 100 km sosea echipe, pe o căldura înăbușitoare de 33° C își pierde viața iar la necropsie se evidențiază urme de amfetamine in corpul sau. O prima acțiune concentrate la nivel european o reprezintă colocviul de la Ouriage – les – Bains din Franța cu care ocazie se da o prima definiție dopajului (folosirea unor substanțe străine organismului, care pot aduce prejudiciu stării de sănătate si eticii sportive) si se stabilește o prima lista de substanțe dopante, care in principal cuprind: amfetamine si derivate antidepresive, analeptice cardio – respiratorii, alcaloizi excitanți ai sistemului nervos (exemplu: stricnina, etc.). Dar dorința celor interesați sa-si crească performantele sportive pe cai artificiale apelează la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanți (derivați de testosteron) a cărei prima utilizare s-ar

165

părea sa fi avut loc in SUA cu punct de plecare culturiștii. La început tehnologiile de depistare erau ineficiente (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.). Abia după apariția primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe – spectrometru de masa (Koln – Prof. M. Donicke si Londra – Prof. A. Beckett) si reacția Federațiilor Internaționale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competiții si adăuga listei de mai sus si steroizi anabolizanți.

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru așa-zisele substanțe convenționale; pentru steroizii anabolizanți primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 când mai mulți sportivi si pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna după încheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discuții, care in final vor duce la o hotărâre CIO ce prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie făcute publice in interiorul competiției, cu excepția probelor din ultimele doua zile.

Este începutul unei campanii deschise, care începe din anii 1976 – 1980 pe de o parte cei ce căuta si găsesc bineînțeles (având mari resurse materiale) noi substanțe, care nu sunt încă pe lista anti – doping si cei de partea cealaltă a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de aceste noi substanțe le cercetează si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste operații este o diferența de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului, diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesați sa trișeze. Introducerea controalelor doping in afara competiției va reprezenta un nou moment in campania anti – doping (1989). In cele ce urmează vom face câteva aprecieri asupra principalelor clase de substanțe si metode doping.

METODE INTERACTIVE DE GRUP ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof.ȋ�nv.preşc. : Lazar Simona Aura, G.P.N Nimigea de Jos

“Din punct de vedere etimologic, termenul “metodă” este derivat din grecescul “methodes”, care înseamnă “drum spre”, “cale de urmat”. Sensul iniţial al acestui concept s-a păstrat până în zilele noastre, el fiind însă extins şi îmbogăţit succesiv pe baza cercetărilor de didactică ce au surprins caracteristici noi ale sferei şi conţinutului noţiunii de metodă”. Metoda este calea de urmat în vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite, ca cele de transmitere şi însuşire a unor cunoştinţe, de formare a unor priceperi şi deprinderi. Ele vizeaza copilul care devine prin metode moderne principalul beneficiar al proprei activitati dedescoperire

Clasificarea metodelor

Metodele se pot clasifica: după scop, (tradiţionale- moderne), după sarcina didactică prioritară (de dobândire a cunoştinţelor, de formare a priceperilor si deprinderilor, de consolidare, de verificare şi evaluare, de recapitulare şi sintetizare).

Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor, tehnicilor şi procedeelor didactice. Folosirea judicioasă a metodelor are o deosebită importanţă pentru reuşita activităţi de la catedră; pe de altă parte, conţinuturile fiecărei discipline şi obiectivele pe care şi le propune să le îndeplinească, pretind metode adecvate. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea, instruirea şi formarea personalităţii.

Funcţiile metodelor didactice

În procesul instructiv educativ, metodele didactice îndeplinesc anumite functii, care vizează deopotrivă cunoaşterea (asimilarea cunoştinţelor, gândirea), instruirea (formarea priceperilor, deprinderilor, abilităţilor), cât şi formarea trăsăturilor personalităţii:

166

- funcţia cognitivă, de dobândire de noi cunoştinţe;

- funcţia normativă. Prin metodele de care dispune, profesorul organizează, dirijează şi corectează în mod continuu procesul de instruire, în vederea optimizării acestuia.

- funcţia motivaţională, potrivit căreia, o metoda bine aleasă poate stârni şi menţine interesul elevului, curiozitatea, dorinţa de cunoaştere şi acţiune;

- funcţia operaţională sau instrumentală, potrivit căreia metoda este un intermediar între elev şi unitatea de conţinut;

- funcţia formativ-educativă, care atribuie metodei calitatea de instrument de exersare şi dezvoltare a proceselor psihice şi motorii, simultan cu însuşirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si calităţilor morale.

În funcţie de moştenirea culturală, experienţa individuală sau cea dobândită prin activitatea practică de învăţare, metodele folosite pot fi clasificate in:

metode de transmitere şi însuşire de cunoştinţe:

de comunicare orală, expozitive (povestirea, descrierea,

instructajul) şi conversative (conversaţia euristică, discuţia colectivă, problematizarea);

de comunicare scrisă (lucrul cu manualul), lectura explicativă, lectura independentă, etc.

metode de învăţare dirijatăsau nedirijată:

- metode de observare directă (observarea sistematică şi independentă, experimentul, studiul de caz);

- metode de studiu cu ajutorul modelelor, Didactica specialităţii – Sunt considerate metode activ-participative, metodele capabile să mobilizeze energiile elevilor, să le capteze atenţia, să le capteze atitudinea logică şi afectivă faţă de ceea ce fac, care-i îndeamnă să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, memoria.

Întreg procesul şcolar înseamnă limbaj, comunicare, noţiuni. Pe lângă metodele care contribuie în mod expres la dezvoltarea limbajului, toate celelalte contribuie la îmbogăţirea vocabularului, la dezvoltarea capacităţii de comunicare.

Noul , necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţi “mister didactic”, se constituie ca o “aventură a cunoaşterii” în care copilul e paticipant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbate, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul activităţi.

BIBLIOGRAFIE:

“ Metode de învăţământ”, Ioan Cerghit , EDP, Bucureşti, 2005.

“ Metode interactive de grup”. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar. Silvia Breben , Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga ( s.a.) - Editura Arves, Craiova.

CALITATEA INDICATOR IMPORTANT IN PREDAREA DISCIPLINEI EDUCATIE-TEHNOLOGICA

Prof.Domnica Cîrcu-Șc.Gen.”Iacob Și Ioachim Mureșanu”Rebrișoara

167

Calitatea constituie o notiune complexa care are in vedere proprietatile intrinseci ale produselor sau serviciilor.Ea reprezinta expresia gradului de utilitate sociala a unui produs sau serviciu,masura care prin ansamblul caracteristicilor sale si a parametrilor economici satisface nevoia pentru care a fost creeata si respecta restrictiile impuse de interesele generale ale societatii privind eficienta socio-economica.

Scopul fundamental al Educatiei –Tehnologice este sa pregateasca elevul pentru a face fata impactului cu tehnologia,familiarizand elevii cu mediul inconjurator si dezvoltand potentialul lor creativ prin observarea, investigarea ,proiectarea si realizarea de produse simple,valorificandu-se resursele materiale existente in zona geografica respectiva.

Unicitatea disciplinei Educatie-Tehnologica este data de standardele calitative impuse prin obiectivele pe care si le propune:

-stimularea curiozitatii,a interesului pentru domeniul tehnic,dezvoltare creativitatii si a curajului de a incerca materializarea ideilor,impotriva conservatorismului,a sabloanelor,stimularea gandirii de a emite cat mai multe idei in scopul transpunerii in practica .

-dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare,urmareste formularea corecta a unei probleme tehnice,educarea unei atitudini interogative ,cultivarea capacitatii de a sesiza unele probleme sau situatii tehnologice,de a observa defecte si de a cunoaste metode de interventie pentru a le remedia.

Calitatea la nivlul disciplinei Educatie-Tehnologica reprezinta una dintre cele mai importante forme de materializare a capacitatii de creatie a disciplinei ,a atitudinii fata de munca .

Cerintele pentru calitate sunt definite ca reprezentand expresii ale nevoilor sau traducerea lor intr-un ansamblu de cerinte,privind caracteristicile unei entitati exprimate in termeni calitativi sau cantitativi ,pentru a face posibila realizarea si examinarea serviciilor respective,al produsului didactic si al procesului de invatamant.

Indicatorii finali ai disciplinei Educatie-Tehnologica:

-deprinderi,priceperi,indemanare ,rapiditate,viteza deciziei ,capacitatea de a deveni intreprinzator,reprezinta in conditile economiei de piata actuale ,o caracteristica pozitiva a actului educational.

FOLOSIREA UNOR METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN ACTIVITATEA DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

Prof. înv. primar Bozga Livia-Rodica-Şcoala Generală Dumitra, Jud. Bistriţa-Năsăud

Prin metodele activ-participative înţelegem acele situaţii sau metode active propriu-zise în care elevii sunt scoşi din ipostaza de obiect al formării şi sunt transformaţi în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare. Sunt considerate activ-participative toate acele metode care ajută la mobilizarea energiilor elevului, concentrarea atenţiei, urmărirea cu interes şi curiozitate a lecţiei, care-i stimulează imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria, etc.

O metodă folosită în special la clasa a IV-a, la studierea unui text narativ este Metoda predării/ învăţării reciproce (Rezumând, Întrebând, Clarificând, Precizând). La studierea unui text nou clasa este împărţită în patru grupuri: rezumator, întrebător, clarificator, prezicător.

• Rezumatorii expun ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit, fac un rezumat al textului.

168

• Întrebătorii alcătuiesc o serie de întrebări despre informaţiile citite, ei bineînţeles că trebuie să ştie răspunsul.

• Clarificatorii discută termenii necunoscuţi, mai greu de înţeles, apelând la diverse surse de explicaţie – dicţionare, planşe, alte mijloace didactice sau învăţătoare.

• Prezicătorii exprimă ceea ce cred că se va întâmpla în continuare bazându-se pe ceea ce au citit.

O altă metodă folosită cu succes din rândul metodelor de cercetare în grup este Portofoliul de grup. Le dau copiilor posibilitatea să se organizeze în grupuri preferenţiale căci aşa mi-am dat seama că lucrează cu mai multă pasiune, colaborarea este mai bună, muncesc fără reproşuri într-o permanentă competiţie chiar cu ei înşişi. Eu lansez tema şi câteva obiective concretizate în sarcini de lucru care doresc să fie realizate. Uneori împart sarcinile pe grupe, fiecare grupă urmând să adune şi să prezinte material pentru sarcina primită. Alteori, chiar dacă sunt împărţiţi pe grupe fiecare grupă are de rezolvat toate sarcinile. Evaluarea presupune prezentarea tuturor materialelor adunate şi abia atunci tema propusă poate fi discutată sub toate aspectele ei sau cel puţin sub cât mai multe aspecte. Când toate grupele trebuie să se documenteze pentru toate sarcinile, rezultatele sunt şi mai interesante pentru că la aceeaşi sarcină aduc lucruri diferite, manifestă multă originalitate şi creativitate. În felul acesta fiecare copil este solicitat să caute informaţii, să se documenteze, de multe ori ei vin cu sursa din care au preluat ştirea şi fiecare se bucură că el însuşi poate fi o sursă de informaţie pentru alţii, că este ascultat, că în ziua respectivă a devenit o ,,personalitate”. Interesul este foarte mare şi impactul asupra lor este extraordinar.

Valenţele formativ-educative ale acestor metode interactive ca practici de succes atât în învăţare cât şi în evaluare sunt multiple:

• stimulează implicarea elevilor în mod activ la rezolvarea sarcinilor şi îi fac mai conştienţi de responsabilitatea ce o au;

• oferă posibilitatea aplicării în practică a cunoştinţelor, a exersării priceperilor şi deprinderilor în diferite contexte;

• asigură o mai bună înţelegere a cunoştinţelor noi şi oferă posibilitatea integrării lor în bagajul de cunoştinţe deja existent, făcându-le astfel operaţionale;

• dau posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra activităţii elevului, pe o perioadă mai mare de timp şi privit sub mai multe aspecte;

• evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învăţare, toate trei componentele căpătând un aspect interactiv;

• valorifică şi stimulează potenţialul creativ şi originalitatea elevului deoarece sarcinile merg până la individualizare;

• elevul nu mai este tentat de a învăţa doar pentru notă;

• reduc stresul, monotonia, stimulează elevul, oferă posibilitatea îmbunătăţirii activităţii.

Bibliografie

Oprea Crenguţa- Lăcrămioara, ,,Pedagogie. Alternative metodologice interactive”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003;

Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga-Metode interactive de grup, Editura Arves Bucureşti, 2002;

M.E.d.c. –Învăţarea activă - ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001

RELAŢIA PĂRINŢI-COPII

169

prof. înv. primar Sălvan Olimpia Elena-Şcoala Generală Nimigea, structura Mititei

În fiecare familie trebuie să se manifeste o relaţie de colaborarea şi prietenie între toţi membrii acesteia. Această afecţiune se combină cu grija pentru viitorul copiilor, pregătindu-i să devină cetăţeni responsabili, nu reprezintă doar apanajul familiei. În măsura în care în familie se exersează raporturi interpersonale, natura acestor relaţii interesează atât şcoala, cât şi societatea, care veghează la protecţia socială a copilului. De aceea, în unele situaţii nedorite, în care familia nu oferă mediu propice de creştere şi dezvoltare pentru copii, intervin o serie de forme de ocrotire a acestora, prin diferite organizaţii ale statului.

Îndemnul „Să fii cuminte!” adresat de părinţi în special de mamă, în copilărie, ne stăruie tuturor in minte. Dacă analizăm acest îndemn, ce reprezintă el oare, în zilele noastre şi în diferite etape ale vieţii copilului?! E cuminte copilul care „se supune” fie din respect faţă de părinţi fie din teama de a nu fi pedepsit?! Nu este cuminte copilul sau preadolescentul care nu acceptă părerile altora, atunci când este convins că are dreptate şi că părerile altora nu sunt de acceptat, nefiind argumentate?

Ca educatori, premergători educaţiei şcolare, părinţii au nevoie să fie iniţiaţi în cunoaşterea trăsăturilor fireşti ale diferitelor vârste, mai ales vârstelor „problemă” (preadolescenţa, adolescenţa), pentru a le putea acorda propriilor copii dreptul de a trăi conform cerinţelor vârstei lor în condiţii concrete, specifice, îşi formulează un anumit mod de a înţelege idealurile de viaţă, gesturile, concepţia despre viaţă. Copiii unei generaţii se deosebesc de cei ai altor generaţii – respectiv de aceea a părinţilor – formulându-şi alte vise, având alte interesuri şi gusturi. Unii părinţi uită sau neglijează faptul că şi copiii au drepturile lor.

În atitudinile pe care le iau faţă de copii, unii părinţi alunecă de multe ori spre cele două extreme: autoritatea „severă” sau îngăduinţa totală. E necesar să se acţioneze echilibrat, acordând copiilor independenţă şi libertate asociate cu îndrumare atentă şi control sistematic.

Bibliografie:

1. Revista – Învăţământul primar, numărul 2-3/2001, editura „Miniped”

2. Agrigoroaie, Dan – „Educaţie pentru gândire creatoare. Comunicări, programe, proiecte”, editura „Alfa”, Piatra-Nemţ, mai 2005

COMUNICARE (ORALĂ ŞI SCRISĂ) LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVA PROGRAMELOR ŞCOLARE ÎN VIGOARE – ANALIZĂ

COMPARATIVĂ

Liceul cu Program Sportiv Bistriţa-Autor: prof Fiscutean Călina-Ioana

Prezenta lucrare îşi propune să realizeze o analiză comparativă, bazată pe studiul efectiv al disciplinei de-a lungul celor patru ani de liceu, dar şi pe o analiză a competenţelor pe care le prevede programam şcolară în vigoare, specifică celor două cicluri liceale. La clasele a IX-a şi a X-a se urmăreşte formarea de competenţe de comunicare indispensabile în lumea contemporană şi în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice la care se asistă. În ciclul liceal superior acele competenţe de comunicare trebuie consolidate. Nota specifică acestui nivel de şcolaritate o reprezintă „dezvoltarea competenţelor culturale a elevilor, ceea ce implică un demers de contextualizare istorică şi culturală a fenomenului literar”.

170

Programa actuală pentru clasele a IX-a şi a X-a prevede următoarele domenii cărora le sunt dedicate activităţi specifice de studiere a limbii şi literaturii : a) literatură, b) limbă şi comunicare. La clasa a X-a se consolidează competenţele, valorile şi atitudinile din clasa a IX-a şi apar competenţe specifice noi. La clasele a XI-a şi a XII-a specificul poate fi configurat în trei dimensiuni, cum ar fi familiarizarea cu noile norme lingvistice (aşa cum sunt ele recomandate în ediţia a II-a a DOOM); focalizarea pe formarea deprinderilor şi competenţelor de documentare ale elevilor; formarea competenţelor de lectură ale cititorului avizat care este capabil să utilizeze sursele de informare, să contextualizeze fenomenul literar sau să sintetizeze cele citite.

Spre deosebire de lecţiile de limbă şi de literatură, lecţiile de comunicare au scopul de a dezvolta competenţele de comunicare orală ale elevilor prin tipuri foarte variate de activităţi care presupun interacţiuni diverse (elev - ¬profesor, elev - elev, elev - grup mic etc.) şi sarcini de lucru concrete (răspunsuri la întrebări punctuale, povestire, exprimarea unui punct de vedere, rezumare, argumentare, dezbatere , dialog, monolog etc.).

Spre deosebire de lecţiile de limbă şi de literatură, lecţiile de comunicare au scopul de a dezvolta competenţele de comunicare orală ale elevilor prin tipuri foarte variate de activităţi care presupun interacţiuni diverse (elev - ¬profesor, elev - elev, elev - grup mic etc.) şi sarcini de lucru concrete (răspunsuri la întrebări punctuale, povestire, exprimarea unui punct de vedere, rezumare, argumentare, dezbatere etc.).

ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE

prof. Georgeta Borş, Colegiul Tehnic Grigore Moisil Bistriţa

Clasa de elevi reprezintă un grup social formal care este creat pe baza unor criterii cum ar fi: vârsta şi nivelul de pregătire, între membrii căruia se stabilesc o serie de relaţii care influenţează desfăşurarea procesului instructiv-educativ.

Relaţiile din clasa de elevi sunt o categorie aparte de relaţii interpersonale având două caracteristici importante: caracterul etic şi cel formativ.

Caracterul etic sau moral este dat de obiectivul educativ care urmăreşte formarea, dezvoltarea şi consolidarea sistemului de valori al personalităţii elevilor iar cel formativ este generat de influenţa relaţiilor sociale în acest demers de constiuire a personalităţii individului.

Deşi elevul stabileşte relaţii interpersonale încă din copilărie care se diversifică ulterior, toate relaţiile ce se stabilesc în interiorul clasei îi vor influenţa nu doar personalitatea ci şi randamentul activităţii de învăţare.

O formă a acestor relaţii o reprezintă interacţiunile educaţionale care se pot realiza atât pe verticală (profesor-elev) cât şi pe orizontală (elev-elev).

O variantă a comunicării interpersonale este comunicarea de grup care implică un anumit număr de participanţi. Dacă această comunicare este eficientă atunci şi randamentul este unul ridicat, iar dacă aceasta eficienţă lipseşte, se poate ajunge la disensiuni sau la alte efecte negative.

Învăţarea prin cooperare este una dintre temele abordate frecvent de către teoreticienii si practicienii din domeniul educaţiei care au evidenţiat diferenţele dintre învăţarea prin cooperare, învăţarea individualistă şi cea realizată în situaţii de competiţie.

Rezultatele acestor cercetări privind cooperarea relevă faptul că:

În ceea ce priveşte performanţele şcolare elevii depun mai mult efort pentru a reuşi şi au rezultate mai bune, apare motivaţia intrinsecă, implicarea în sarcinile date, o mai bună dozare a timpului disponibil, gândirea critică.

171

Din punctul de vedere al relaţiilor interpersonale: relaţiile sunt mai profunde şi mai calde, există aprecierea diversităţii multietnice prin dezvoltarea empatiei şi coeziunii la nivelul grupului de elevi.

Din punctul de vedere al identitaţii personale: întărirea eului şi a identităţii de sine, dezvoltarea competenţelor sociale, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea capacităţii de a face faţă adversităţii şi stresului.

Voi prezenta în continuare două dintre metodele care promovează cooperarea între elevii unei clase: metoda învăţării în grupe mici şi metoda turneului între echipe

Metoda învăţării în grupuri mici (sau STAD - Student Teams Achievement Divisions) are la bază întărirea coeziunii grupului de elevi şi al gradului de interacţiune între membri acestuia.

Elevii, divizaţi în grupuri de 4 sau 5, învaţă un material stabilit de către profesor, discutând şi ascultându-se unul pe altul până când sunt convinşi că-l stăpânesc cu toţii. Profesorul le adresează apoi întrebări pentru a testa însuşirea cunostinţelor, iar punctajul grupului se obţine prin aprecierea progresului făcut de fiecare membru în raport cu performanţele sale anterioare. În acest fel, chiar şi elevii slabi au posibilitatea să contribuie la obţinerea unor rezultate bune de către grup.

Metoda are avantajul de a încuraja elevii să se sprijine unul pe altul în activitatea de învăţare, corectându-şi reciproc greşelile.

Metoda turneului între echipe (TGT - Teams/Games/Tournaments) se aseamănă cu cea prezentată mai sus, cu deosebirea că la sfârşitul învăţării se desfăşoară un turneu între echipe în scopul de a câstiga puncte. Şi în acest caz există preocuparea ca toţi copiii, inclusiv cei mai puţin pregătiţi să poată participa, echipele sunt eterogene şi membrii nu intră în competiţie decât cu alţii aflaţi la acelaşi nivel.

Metoda turneului între echipe reprezintă, de fapt, o îmbinare a cooperării cu competiţia: există atât cooperare în interiorul echipelor, cât şi competiţie între grupuri.

Este evident faptul că metodele de cooperare prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje care vor fi prezentate mai jos.

Avantaje ale relaţiilor de cooperare:

permit învăţarea interactivă;

stimulează creativitatea elevilor;

permit valorificarea calităţilor şi aptitudinilor individuale;

dezvoltă abilităţile de lucru în echipă;

facilitează înţelegerea informaţiilor datorită discuţiilor avute în cadrul grupului;

îmbunătăţesc abilităţile de comunicare şi argumentare;

înlesnesc autoevaluarea prin raportarea fiecărui elev la grup;

responsabilizează fiecare membru al grupului;

presupun o modificare a rolurilor tradiţionale ale profesorului şi elevului;

permit instaurarea unui climat destins, lipsit de tensiuni.

Dezavantaje ale relaţiilor de cooperare:

contribuţia diferenţiată a membrilor grupului, ceea ce poate îngreuna evaluarea individuală;

randamentul obţinut este mai scăzut, dacă nivelul echipei este slab;

se poate ajunge la dificultatea emiterii unor idei comune;

172

există posibilitatea apariţiei conflictelor între elevi;

apariţia riscului de divizare a grupului de elevi care ar trebui să coopereze;

există posibilitatea pierderii motivaţiei.

La nivelul clasei de elevi sarcinile de lucru date de profesor pot fi realizate atât în contextul unei interacţiuni ce se bazează pe relaţii de competiţie cât şi al uneia bazate pe cooperare. Profesorul va fi acela care va alege metoda potrivită în funcţie de personalitatea sa, de particularităţile elevilor şi de situaţia concretă de la clasă.

Bibliografie

1. Iucu, Romiţă, (2006), Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi

2. Iluţ, Petru, (2004), Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie, Iaşi, Editura Polirom

3. Neculau, A. Boncu, (1998), Şcoala contemporană

4. Zlate, Mielu, Zlate, Camelia, (1982), Cunoaşterea şi activitatea grupurilor şcolare, Editura Polirom, Bucureşti

5. www.scribd.com/doc/17314660/Managementul-Clasei-de-Elevi

FOLOSIREA UNOR METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN ACTIVITATEA DE

PREDARE-ÎNVĂŢARE

Şcoala Cu Cls.I-Viii Sicheviţa Prof. Popovici Maria

Prin metodele activ- participative înţelegem acele situaţii sau metode active propriu-zise în care elevii sunt scoşi din ipostaza de obiect al formării şi sunt transformaţi în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.Sunt considerate activ- participative toate acele metode care ajută la mobilizarea energiilor elevului, concentrarea atenţiei, urmărirea cu interes şi curiozitate a lecţiei, care-i stimulează imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria, etc. Ele sunt metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoştinţele pe care urmează să şi le însuşească, să afle singur soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele, să ajungă la reconstituiri şi resistematizări de cunostinţe, cu alte cuvinte îl învaţă pe elev să înveţe, să lucreze independent. În schimb, lectura independentă, dialogul euristic, învăţarea prin descoperire, învăţarea prin cooperare, problematizarea,, implică elevii în învăţare mai mult decât o explicaţie, o expunere ori o demonstraţie. Unul dintre avantajele acestor metode interactive este acela că pot fi folosite cu succes atât în învăţare cât şi în evaluare.

O metodă folosită în special la clasa a IV-a, la studierea unui text narativ este Metoda predării/ învăţării reciproce( Rezumând, Întrebând, Clarificând, Precizând). La studierea unui text nou clasa este împărţită în patru grupuri- rezumator, întrebător, clarificator, prezicător)

Folosirea metodei stimulează şi motivează elevii în învăţare, îi ajută la formarea priceperilor şi deprinderilor de lucru cu textul, le dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţie, gândirea cu operaţiile ei, stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit si priceperea de a selecţiona esenţialul.De asemenea, copiii sunt uneori destul de interesaţi în a învăţa unii de la alţii şi chiar au o satisfacţie deosebită să primească rolurile mai sus menţionate.O altă metodă folosită cu succes la toate obiectele de bază este Metoda R.A.I.( răspunde, aruncă, întreabă.

173

O altă metodă folosită cu succes din rândul metodelor de cercetare în grup este Portofoliul de grup. Le dau copiilor posibilitatea să se organizeze în grupuri preferenţiale, deoarece copiii muncesc fără reproşuri într-o permanentă competiţie chiar cu ei înşişi.

Braistormingul este o altă metodă folosită destul de des şi aproape la toate materiile. Este metoda prin care se dezvoltă creativitatea elevilor prin exersarea gândirii divergente, care solicită găsirea unor soluţii proprii pentru problemele propuse.

Valenţele formativ-educative ale acestor metode interactive ca practici de succes atât în învăţare cât şi în evaluare sunt multiple: - stimulează implicarea elevilor în mod activ la rezolvarea sarcinilor şi îi fac mai conştienţi de responsabilitatea ce o au;- oferă posibilitatea aplicării în practică a cunoştinţelor, a exersării priceperilor şi deprinderilor în diferite contexte;- asigură o mai bună înţelegere a cunoştinţelor noi şi oferă posibilitatea integrării lor în bagajul de cunoştinţe deja existent, făcându-le astfel operaţionale;- dau posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra activităţii elevului, pe o perioadă mai mare de timp şi privit sub mai multe aspecte;- evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învăţare, toate trei componentele căpătând un aspect interactiv;- valorifică şi stimulează potenţialul creativ şi originalitatea elevului deoarece sarcinile merg până la individualizare; - elevul nu mai este tentat de a învăţa doar pentru notă;- reduc stresul, monotonia, stimulează elevul, oferă posibilitatea îmbunătăţirii activităţii.

Bibliografie:

Oprea Crenguţa- Lăcrămioara, ,,Pedagogie. Alternative metodologice interactive”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003

METODELE INTERACTIVE SI ROLUL LOR IN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV

Prof. Paşca Iuliana Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa

În pedagogia modernă munca profesorului se termină acolo unde începe de fapt munca elevului, realizată din plăcere, la ora de curs, aceasta fiind în contrast cu pedagogia tradiţională, în care munca sa nu se termină niciodată, el fiind mereu o sursă de informaţii crase pentru elevii „reproducători de informaţii”. De altfel evaluarea educabilului se realizează prin verificarea competenţelor, şi nu prin „reproducerea” cunoştinţelor, primul trebuind să demonstreze celui de-al doilea ce poate să realizeze, şi nu ceea ce poate să reproducă, demonstrând astfel necesitatea educaţiei sale.

Aceste metode nu pot avea efectele scontate dacă se abuzează de ele sau dacă sunt tratate superficial pentru că „metodele interactive urmăresc optimizarea comunicării, observând tendinţele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului” , iar folosirea exclusivă a unei anume metode ar duce la plictisirea educabilului, deci este de dorit ca aceste metode să fie foarte bine însuşite de dascăli şi apoi folosite pentru a demonstra necesitatea educaţiei şcolare..

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metode interactive conferă activităţii ,, mister didactic“, se constituie ca ,, o aventură a cunoaşterii ” în care elevul este participant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar in grup, prin analize, dezbateri descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolva sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul lecţiei.

Stilul de activitate didactică desemnează felul în care educatorul organizează şi conduce procesul de învăţământ presupunând anumite abilităţi, îndemânări sau priceperi din partea acestuia. Stilul didactic are un caracter personal fiind oarecum unic pentru fiecare cadru didactic. El devine o constantă suis - generis a personalităţii lui, reflectă concepţiile şi atitudinile pedagogice ale acestuia, competenţa şi capacitatea lui

174

profesională. Stilul este o formă de exprimare a originalităţii cadrului didactic şi o sursă generatoare de noi practici didactice.

Prin metode interactive elevii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie in viaţa de şcolar şi de adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv în care elevii îşi asuma responsabilităţi si verifică soluţii, elaborează Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare in acţiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitatea didactică, încredere în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv educativ.

În concluzie, metodelor interactive de grup promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept “forma motivaţională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii” – cât şi competiţia care este o “activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun”. modern

sinteze in activitatea de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului au încărcătură afectivă şi originalitate atunci când se respectă principiul flexibilităţii.

INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ, STRATEGIE ALTERNATIVĂ ÎN RELAŢIA PROFESOR-ELEV

Guiu Octavian Vasile –Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cât lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan. Daniel Goleman - Inteligenţa emoţională

Inteligenţa emoţională reprezintă abilitatea unei persoane de a conştientiza, a accesa şi genera emoţii şi de a-şi asista propriile gânduri, de a înţelege emoţiile şi cunoştinţele emoţionale şi de a-şi controla reflexiv propriile emoţii precum şi de a promova dezvoltarea intelectuală şi emoţională. (Mayer & Salovey, 1997).

Inteligenţa emoţională în şcoală – paşi posibil de realizat

Cercetările ştiinţifice arată că emoţiile se formează în principal de la naştere până la adolescenţă. Şi după ce se formează, apare o altă etapă necesară şi anume, identificarea lor, înţelegerea lor, acceptarea lor, asocierea lor cu acţiunile curente. Acest lucru se manifestă şi se poate educa cel mai bine în şcoală.

Pentru a avea tineri cu un comportament inteligent din punct de vedere emoţional şi social este decisiv să fim foarte atenţi la ce lucrăm şi cum lucrăm cu ei în şcoală. Introducerea strategiilor de dezvoltare a inteligenţei emoţionale în şcoală şi a abilităţilor cognitive multiple pare să producă o schimbare radicală!

Faptul că şcoala ar fi rezistentă la schimbare este o prejudecată care de multe ori a fost infirmată, cel puţin în şcoala românească. Deschiderea către inovaţie este o caracteristică a profesorilor români însă...Propuneri:

• Integrarea unor activităţi care au ca obiective specifice dezvoltarea abilităţilor emoţionale în programul zilnic şcolar.

175

• Includerea în strategiile didactice a unor activităţi specifice de luare a deciziilor, de rezolvare de probleme, de rezolvare creativă a conflictelor.

• Organizarea unor întâlniri de lucru cu colegii de cancelarie pentru discutarea aspectelor pozitive şi negative ale folosirii acestui tip de demers formativ.

• Utilizarea atitudinii personale ca model pentru conduita elevilor.

• Dezvoltarea profesională continuă prin participări la forumuri, conferinţe, întâlniri cu specialişti, discuţii pe Internet pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale.

• Promovarea în clasă a activităţilor de grup, în perechi şi individuale cu scopul de a dezvolta abilităţile sociale şi emoţionale ( inteligenţa intra şi interpersonală).

• Valorizarea inteligenţei sociale şi emoţionale a elevilor. ca fiind tot atât de importantă ca şi dezvoltarea lor cognitivă.

• Informarea individuală asupra resurselor existente pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale este un aspect al procesului de dezvoltare profesională continuă.

Deschiderea şi toleranţa sunt atitudini fără de care nu se poate dezvolta inteligenţa emoţională, respectiv socială. Fiţi deschişi şi toleranţi în momentele când observaţi schimbarea stărilor şi a dispoziţiilor, conflictele, actele de grijă faţă de ceilalţi, respectul, atenţia!

Ar fi important ca in cadrul curriculumului să fie incluse cursuri de management al emoţiilor încă din ciclul preşcolar,să fie la îndemâna cadrelor didactice, dar şi a părinţilor o asimilare a cunoştiinţelor referitoare la inteligenţa emoţională,având ca scop succesul viitorului adult atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional.

Bibliografie :

1. Roco , M. (2004) - Creativitatea şi inteligenţa emoţională , Editura Polirom, Iaşi ;

2. Goleman, I. (2001) - Inteligenţa emoţională , Editura Curtea Veche ;

3. Schiopu , U. (1995) - Psihologia vîrstelor,Ciclurile vieţii, Editura Didactică si Pedagogică , Bucureşti ;

MOBILITĂȚILE INDIVIDUALE PENTRU PROFESORI –UN PRIM PAS ÎN STABILIREA PARTENERIATELOR ȘCOLARE EUROPENE – MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ DIN CADRUL GRUPULUI ȘCOLAR SILVIC NĂSĂUD

Onul Gabriela-Grupul Școlar Silvic Năsăud

Multitudinea de cursuri Comenius şi Grundtvig oferite profesorilor şi specialiştilor care doresc să aplice pentru un grant de mobilitate individuală atrag din ce în ce mai multe cadre didactice din învățământul preuniversitar. Experienţa câştigată ca bursier merită din plin, reprezentând un prim pas în stabilirea parteneriatelor școlare europene. Grupul Școlar Silvic a profitat din plin de experiențele burselor Comenius pentru dezvoltarea de proiecte Comenius și Leonardo da Vinci, obținând recunoașterea Agenției Naționale prin Certificatul instituțional care facilitează procesul de aplicație pentru proiectele LLP.

În anul 2009 am candidat pentru un grant COMENIUS pentru mobilităţi individuale pentru profesori în cadrul Programului de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii (Lifelong Learning Programme - LLP). Am aplicat la termenul de 1 aprilie pentru un curs general pe care l-am găsit în catalogul COMENIUS din baza de date on-line şi surpriza a fost că am obţinut finanţarea pentru a participa la cursul „Scrierea propunerilor şi Managementul proiectelor educaţionale europene” (Preparation of Proposal and Management of

176

European Education Projects) în luna octombrie, curs organizat de Universitatea din Cipru (University of Cyprus).

Cursul s-a axat pe scrierea proiectelor în cadrul LLP, mai ales a celor cu depunere centralizată, direct la Bruxelles. Timp de o săptămână s-a lucrat pe echipe şi pe grupe de lucru, fiecare trebuind să pregătească o idee de proiect şi să completeze o cerere de finanţare pentru examenul de la finalul cursului. Toţi participanţii au fost mulţumiţi de organizarea cursului care s-a axat mai mult pe partea practică a completării unei cereri de finanţare, cu toate etapele necesare pentru realizarea unui proiect de succes. Limba oficială a cursului a fost engleza, dar s-a vorbit şi franceza şi spaniola pentru cei care nu ştiau engleză.

Următoarea mobilitate Comenius la care am participat a avut loc în anul 2011, în Londra, Marea Britanie, unde, pe parcursul a două săptămâni, am învăţat despre metode noi de predare a diferitelor aspecte ale limbii engleze (Citire, Scriere, Pronunţie, Conversaţie etc.), majoritatea bazate pe aplicaţii din sfera educaţiei nonformale. Metodele folosite au făcut ca grupul, deşi foarte diferit ca pregătire şi mentalitate, să înveţe multe aspecte practice pentru a le putea aplica la clasă. S-a lucrat foarte mult pe perechi, dar şi pe echipe de 3-5 persoane, pentru a îndeplini sarcinile primite ca aplicaţii la metodele învăţate.

Ceea ce ni s-a părut interesant, pe lângă metodele aplicate, a fost utilizarea eficientă a resurselor (retroproiector, materiale tipărite, site-ul youtube, videoproiectorul staţie audio). Am avut ocazia să luăm contact cu metodele mai multor profesori, prin intermediul orelor de asistență. Ceea ce ne-a plăcut a fost axarea în principal pe aspectele legate de conversaţie şi de aplicarea practică a cunoştinţelor de limbă engleză.

Date despre programul de mobilități LLP și despre cursurile disponibile se găsesc la adresa www.llp-ro.ro sau contactând Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, www.anpcdefp.ro .

VALENTE EDUCATIVE ALE METODELOR IN GRADINITA

Educatoare:Prigon Simona, Grup Scolar ,,Radu Petrescu”, Pr.Bârgăului

Educatoare:Hulpea Adriana,Gr. Scolar ,,Radu Petrescu”, Pr. Bărgăului

Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învătământ, precum şi teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare natura, funcţiile, clasificarea metodelor de învăţământ, precum şi caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerinţelor de utilizare.

Opţiunea pentru o anumită strategie didactică condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice. Metodele de învatământ fac parte din condiţiile externe ale învăţării, care determină eficienţa acesteia. De aici decurge importanţa alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare fiecărei activităţi didactice.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul cadrului didactic căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii. In organizarea unui învătământ centrat pe copil, cadrul didactic devine un coparticipant alături de copil la activităţile desfăsurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere. Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii copilului.

177

Metodele interactive de grup sunt modalitaţi moderne de stimulare a învaţării şi dezvoltării personale, încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenta reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interactiunea membrilor unui grup.

In cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru copii aplicarea metodelor active-interactive. Acestea îmbină munca individuală cu munca individuală cu munca în munca în echipă şi în colectiv, dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă, implică întreg colectivul, copilul devine obiect şi subiect al actului de instruire şi educare, îmbină armonios învaţarea individuală cu învaţarea socială, stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.

Strategia învăţării interactive solicită mecanismele gândirii, ale inteligentei, ale imaginaţiei şi creativităţii, se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţ, ei trebuie să relaţioneze unii cu alţii, astfel încât responsabilitatea individuală să devină presupoziţia majoră a succesului. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalitasţile lor, ducând la o învaţare mai activă şi cu rezultate evidente.

Concluzie:

Prin predarea interactivă se urmareşte aşezarea învăţământului pe baze pragmatice, pregătind integrarea copiilor într-o societate democratică a pluralităţii punctelor de vedere şi a concurenţei ideilor.

Bibliografie:

Bocos M. ,,Instruirea interactivă” Ed. Press, Universitatea Clujeană, Cluj-Napoca 2002;

Silviu D. ,,Revista învatământului Preşcolar” 1-2/2002;

Cerghit I. ,,Metode de învţamânt”, EDP 1997

PARTENERIAT EDUCATIONAL, INTERJUDETEAN

Bumbu Silvia-Liceul Cu Program Sportiv Bistrița

Am propus lucrarea pentru secțiunea; Proiecte, parteneriate, schimburi de experienţă naţionale şi internaţionale – exemple de bună practică.

În concordanţă cu profilurile şi specializările specifice părţilor, am pornit in derularea acestui proiect de parteneriat educaţional între Colegiul Economic ”Iuliu Pop”, din Cluj Napoca, Colegiul Economic ” Gheorghe Dragoș” din Satu Mare şi Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa de la importanţa indentificǎrii de valori comune, a schimbului de idei, cunoştinţe şi exemple de bune practici, precum şi de la nevoia legǎrii de noi prietenii şi dezvoltǎrii armonioase in adolescenţǎ. Dorim sǎ evidenţiem prin intermediul acestui proiect varietatea şi specificitatea demersurilor educaţionale, modalităţile diverse prin care tinerii pot participa la viaţa şcolii şi a propriei dezvoltări umane şi profesionale.

Prin acest parteneriat, dorim să contribuim la efortul comun elevi-profesori-părinți, de a reconstrui motivaţia elevilor pentru pregătirea temeinică la matematică. Considerăm că acest concurs, pe care îl gândim a fi unul anual, la nivel interjudețean, începând din 2012, este necesar pentru a conferi o recunoaştere a valorii şi a efortului elevilor de la liceele cu profil servicii, care aleg să se pregătească temeinic la matematică.

178

Considerăm că elevii liceelor cu profil tehnologic-servicii, au potențial pentru a susține performanța în domeniul matematicii, la nivelul programei școlare. Se constată că aceștia nu au aceleași șanse, la concursuri cu cei de la profilul real, matematică informatică sau științe ale naturii, care au 4 ore săptămânal și o altă programă.

Competiția este un stimulator eficient în pregătirea elevilor, prin urmare acest concurs va duce la o mai bună pregătire a elevilor școlilor participante în vederea susținerii examenelor de bacalaureat sau admitere în facultăți.

Pornind de la premisa unitații in diversitate promovata de politicile de integrare europeana, considerăm ca organizarea si derularea unor acțiuni diferite in termeni de conținut si finalitate va contribui la imbogațirea fondului de metode educative, dezvoltarea tehnicilor de cooperare pentru eficientizarea procesului de invățământ și atingerea obiectivelor instituționale.

Totodată, activitațile proiectate sunt menite să răspundă prioritățtilor școlilor implicate și să contribuie la conturarea unor valori educativ-formative specifice profilului omului modern, european, prin definirea unor deprinderi si abilități complexe, de factură cognitiv-formativă, organizațională și afectiv-atitudinală.

ROLUL METODELOR ACTIVE ȘI INTERACTIVE ÎN PREDAREA EFICIENTĂ LA CLASĂ

Prof. înv. primar Avram Claudia-Domnica-Școala Generală Dumitra

Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, este calea eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda, care reuneşte într-un tot familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

Învăţarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă şi responsabilitatea. Cadrul necesar învăţării active trebuie să fie stimulativ bazat pe încredere şi respect între educator şi educat.

Tehnicile predării active şi interactive urmăresc:

- să-i angajeze pe copii să-şi caute singuri informaţia de care au nevoie;

- să-i înveţe să-şi pună probleme, să găsească singuri soluţii;

- să dezvolte disponibilitatea lor spre dialog;

- să-i conştietizeze de rolul lor activ în orice demers, unde ei pot avea idei, soluţii;

- să-i determine să se autoevalueze şi să-i evalueze pe colegii lor;

- să le stârnească interesul, spiritul de competiţie;

- să lucreze în cooperare.

În procesul predării interactive, rolul educatorului se schimbă, adică el pune probleme, ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii, corectează

179

greşelile acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere. Cu alte cuvinte, organizatorul şi conducătorul educaţiei devine consilier, dar şi coechipier. S-a constatat că există mai multe moduri de receptare a informaţiei:

- informaţia vizuală este receptată de 29% din numărul indivizilor( text scris, imagini, diagrame, scheme);

- informaţia auditivă este receptată de 34% din numărul indivizilor( discuţii, dezbateri, muzică, dramatizări);

- informaţia dobândită kinestezic este receptată de 37% din numărul indivitilor.

Învăţarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă şi responsabilitatea. Cadrul necesar învăţării active trebuie să fie stimulativ, bazat pe încredere şi pe respect între educator şi între copii. Trebuie acceptată diversitatea de idei, promovată gândirea pozitivă şi implicarea activă a tuturor copiilor.

Prin predarea intreactivă se urmăreşte aşezarea învăţământului pe baze pragmatice, pregătind copiii pentru o societate a pluralităţii punctelor de vedere şi a concurenţei ideilor.

Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu metodele aşa-numite tradiţionale deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt complementare.

Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:

• centrarea pe ,,copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi , în acelaşi timp, partenerul nostru în propria formare;

• folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.

METODE CREATIVE DE GRUP

Brabic Irina Grăd. Sarasău-Serdenciuc Adriana Grad Vadu Izei

Una din componentele esenţiale ale curriculum-ului şcolar o constituie metodologia didactică,respectiv sistemul de metode şi procedee, care asigură atingerea obiectivelor informative şi formative ale învăţământului.

Metoda didactică reprezintă o succesiune de operaţii realizate în vederea atingerii unui scop,un instrument de lucru în activitatea de cunoaştere, de formare şi dezvoltare a abilităţilor.Ea reprezintă însuşi demersul acţiunii didactice.

Opţiunea pentru o metodă sau alta este în strânsă relaţie şi cu personalitatea cadrului didactic şi gradul de pregătire, predispoziţia şi stilurile de învăţare ale grupului cu care se lucrează.

În accepţiunea modernă, metodele de învăţământ reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii, sub îndrumarea educatorului, îşi însuşesc cunoştinţele, îşi formează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini.Acestea sunt metode tradiţionale (clasice) şi metode moderne (de dată mai recentă).

Pornind de la ideea că activitatea de grup poate duce la formarea mai multor idei şi la revizuirea unora dintre ele, metodele de stimulare a creativităţii în grup s-au elaborat pentru a face apel la spiritul critiv şi la criterii raţionale.

180

1) Brainstorming-ul

Brainstorming-ul (asaltul de idei) este modalitatea complexă de a elabora (crea) în cadrul unui anumit grup, în mod spontan şi in flux continuu anumite idei, modele, soluţii noi, originale, necesare rezolvării unor teme sau probleme teoretice sau practice. Este supranumită metoda evaluării amânate pentru că este reţinută orice idee, se acceptă totul, nu se respinge nimic. Ceea ce contează este cantitatea, productivitatea creativă cât mai mare, de aceea se admit toate ideile oricât ar fi de trăsnite şi neobişnuite.

Etape de realizare:

• anunţarea temei de abordat, a importanţei şi obiectivelor ei;

• emiterea (elaborarea) de către participanţi a ideilor, formulelor, soluţiilor de abordare sau rezolvare a temei fără nici o restricţie;

• încheierea sedinţei de brainstorming, atuni când s-a considerat, de către grupul de experţi, că s-a emis un număr relativ suficient de date necesare rezolvării problemei puse în discuţie;

• evaluarea datelor şi tsabilirea concluziilor de rezolvare.

2) Metoda Phillips 6 – 6

Această metodă se aplică atunci când o situaţie trebuie analizată din mai multe puncte de vedere, când o problemă are mai multe soluţii. Metoda oferă posibilitatea participării la dezbateri, la găsirea unei soluţii, la alegerea unei strategii de către un număr cât mai mare de persoane cu concepţii diferite. Grupul mare este divizat în subgrupuri de câte 6 persoane care vor discuta timp de 6 minute pentru rezolvarea problemei propuse (de aici vine denumirea de Phillips 6 – 6).

Etapele metodei sunt:

• constituirea a 2 până la 6 grupuri a câte 6 persoane;

• reuniunea participanţilor în care fiecare lider de grup îşi prezintă opiniile, soluţiile, punctele de vedere ale grupului pe care-l reprezintă;

• dezbaterea opiniilor între liderii grupurilor pentru identificarea soluţiilor acceptabile;

• acceptarea în plen a celor mai bune soluţii.

METODE DIDACTICE TRADIŢIONALE ŞI GÂNDIRE CRITICĂ

Tăşcan (Băbuţi) Claudia -Liceul Greco-Catolic T. Cipariu Bucureşti

Abordarea euristică

În didactica modernă, euristica nu numai că nu se reduce la conversaţia euristică, ci depaşeşte statutul de metodă didactică, căpătându-l pe cel de idee directoare, de principiu director în întreaga metodologie didactică. Acest principiu recomandă copiilor să descopere adevărul, refăcând drumul elaborării cunoştinţelor prin activitate proprie, independentă. Abordarea euristică implică procesele cognitive ale elevilor în următoarele acţiuni:

• prezentarea datelor, faptelor, obiectelor, fenomenelor, evenimentelor;

• formularea problemei sau a întrebării centrale, pentru care se caută o soluţie, un răspuns;

181

• verificarea elementelor conţinutului structural: noţiuni, concepte, structuri conceptuale, reguli, legi, principii, teorii, categorii, concepţii generale, şi a relaţiilor care se stabilesc între acestea;

• aplicarea procedurilor şi a metodologiilor de producere a cunoştinţelor.

Abordarea euristică include momente de incertitudine, căutări, tatonări, dar şi de selecţie a posibilităţilor, de alegere a căilor cu şansele cele mai mari de rezolvare a problemei.În acest scop, copilul se angajează într-o sarcină de cunoaştere, în condiţiile în care deţine o experienţă cognitivă insuficientă, o informaţie momentan incompletă; procesul de învăţare avansează pe parcursul unei ,,cercetări’’ personale.

Învăţarea prin descoperire

Este legată de contextul mai larg al euristicii şi îl stimulează pe copil în ipostaza de subiect al cunoaşterii ştiinţifice. Ea reprezintă o modalitate de lucru prin intermediul căreia copiii sunt puţi să descopere adevărul refăcând drumul elaborării cunoştinţelor prin activitatea proprie, independentă.

Orice cercetare are ca punct de plecare o întrebare-problemă sau o situaţie-problemă. Întrebările însele pot conduce la apariţia unei situaţii problematice.

Învăţarea prin descoperire are la bază cercetarea, investigarea proprie realizată de copil, şi se poate desfăşura dacă pe pearcusul ei se respectă următaorele condiţii:

situaţia-problemă se înscrie în sistemul de operaţii concrete şi mentale de care copilul este capabil;

oferta de cunoşzinţe nu este nici prea complicată, nici prea săracă;

copilul percepe şi memorează datele, fapte, informaţii;

copilul prelucrează şi asimilează raţional materialul acumulat;

copilul formulează generalizări şi le integrează în sisteme, ipoteze operatorii.

Dacă condiţiile sunt întrunite, actud descoperirii poate avea loc. De fapt, în instrucţia şcolară are loc un proces de învăţare prin descoperirea dirijată, întrucât nu educatorul este acela care îndrumă procesul de descoperire efectuat de copii, prin intermediul sugestiilor, al indicaţiilor, al punctelor de sprijin etc.

Metoda de învăţare prin descoperire asigură o serie de avantaje, şi anume:

o asigură condiţiile necesare unei activităţi intelectuale intense;

o rezultatele descoperirilor se constituie în achiziţii trainice care contribuie la dezvoltarea unei motivaţii intrinseci;

o contribuie la însuşirea unei metode euristice;

o permite menţinerea sub control a progresiei învăţării, asigurând transmiterea unor fluxuri infomaţionale bogate, de la copil la educator.

Pentru evitarea unor confuzii, se impune realizarea unei diferenţe între „învăţarea prin descoperire” şi „a învăţa să descoperi”; astfel, „învăţarea prin descoperire” presupune predarea anumitor cunoştinţe prin utilizarea unor metode de descoperire, în timp ce „a învăţa să descoperi” se referă la predarea a cărei scop final este dezvoltarea la copii a capacităţii de a face descoperiri.

Metode pentru dezvoltarea gândirii critice

Gândirea critică presupune: formularea unor păreri originale, alegerea raţională a unei opţiuni dintre mai multe posibile, rezolvarea de probleme, dezbaterea responsabilă a ideilor. Cele mei bune abordări sunt cele care îl implică pe copil fără întârziere în gândirea critică; aceasta se dezvoltă cel mai bine când izvorăşte din propria curiozitae a copilului, din probleme autentice care-l preocupă pe acesta.

182

Metodele folosite pentru stimularea gândirii critice sunt:

Gândirea/lucrul în perechi/comunicarea:

- timp de 1-4 minute, fiecare copil răspunde individual la una sau mai multe întrebări;

- se formează perechile; partenerii convin asupra unui răspuns comun care cuprinde ideile ambilor;

- educatorul cere ca 2-3 perechi să rezume discuţiile purtate şi concluzia formulată.

Turul galeriei:

- în grupuri de 3 sau 4, copiii lucrează la o problemă care se poate materializa într-un produs (afiş, poster, machetă, etc.);

- produsele sunt expuse pe pereţii clasei;

- la semnalul educatorului grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi discuta fiecare produs;

- după turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte.

Învăţarea prin cooperare

Ascultarea-crearea

Cubul

Brainstorming-ul

Ciorchinele

Gândirea critică favorizează un cadru optim de predare-învăţare deoarece:

- este un procedeu prin care cadrul didactic îi îndrumă pe elevi spre înţelegere;

- este o strategie integrată şi bine legată în părţile sale componente;

- este aplicabil la orice situaţie de învăţare.

VALENȚELE EDUCATIVE ALE METODELOR DIDACTICE UTILIZATE ÎN ORA DE LIMBA ROMÂNĂ

Prof.Pop Anamaria- Scoala Generala „Tiberiu–Morariu” Salva

Scopul studierii limbii și literaturii române în gimnaziu este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază capabil să înțeleagă lumea, să comunice și să interacționeze cu semenii, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viața cotidiană, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare.

Literatura română aduce în fața elevului modele de viață, de comportament, de atitudini și cadrului didactic îi rămâne menirea de a dirija procesul educativ în scopul acumulării acestor valori educative și asumării, de către elev, în plan personal.

”Valorificarea valențelor educative ale metodelor didactice ” își propune identificarea metodelor eficiente prin care mesajul educativ/ uman/ moral să ajungă la elev și capacitatea acestuia de a selecta și de a pune în practică aceste valori. Educand, ne propunem formarea unor oameni cu virtuti caracteristice , caci, a educa" - inseamna "a

183

conduce" deci a indruma intr-un scop anumit, a modela ființa umană în raport cu obiective dinainte stabilite- Idealul educational al scolii romanesti este intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la pastrarea identitatii nationale.

Educatia trebuie sa dezvolte copiilor sentimente, ca:

• Respectul si stima fata de sine

• Respectul fata de semeni

• Convingerea ca orice comportament isi are consecintele sale

• Rezistenta la presiunile sociale (negative)

Educaţia morală în situaţia actuală, ar trebui să se impună cu preponderenţă deoarece în societatea românească, are loc o degradare morală pe arii largi a populaţiei şi în profunzime; valorile morale sunt deteriorate, deteriorate sau încălcate.

În aceste condiţii mai mult ca oricând e nevoie de educaţie. Învăţătorul ori profesorul fac o bună educaţie morală atunci când în exemplul lor servesc moralitatea. Pe acest suport elevii învaţă să distingă binele de rău, în fapt să distingă ceea ce întreţine sănătatea socială prin practicarea de relaţii interumane integrabile într-o societate specifică secolului XXI.

Educaţia înseamnă un echilibru în sfera raţională şi cea afectivă sau sentimentală. De aceea în procesul de dezvoltare a ideilor, atitudinilor şi comportamentelor, normele etice şi estetice pot corija educaţia omului. Opera literară se adresează sensibilităţii umane, astfel prin intermediul lecturii se urmăreşte cultivarea dragostei pentru carte dar şi pentru frumosul din natură, artă, societate, formarea noţiunii de frumos, cristalizarea criteriilor de apreciere a frumosului, contribuind astfel la dezvoltarea imaginaţiei şi la îmbogăţirea culturii estetice.

Învăţământul modern presupune o nouă abordare a educaţiei, prin promovarea de metode didactice interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.

Bibliografie

1. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 1998

2. Dulamă, M. E., Metode, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium, 2002

3. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihopedagogie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004

„NE PLACE CARTEA, MUZICA ȘI INTERNETUL”

PROIECT EDUCAȚIONAL

Prof. Vlașin Mihaela Corina-Liceul de Muzică„Tudor Jarda„ BISTRIȚA

ARGUMENT:

Marea literatură şi marea muzică! Două entităţi paralele. Unde se întâlnesc paralelele? La infinit. Şi unde e infinitul? Infinitul e în sufletul nostru, în sufletul uman, în zona de mister şi dumnezeire care dă măreţie şi chiar veşnicie.

Aşadar, dacă "La început a fost Cuvântul", atunci trebuie să spunem că înainte de început a fost sunetul. Omul s-a născut cântând dar, o dată cu părăsirea Paradisului, a

184

decăzut şi a trebuit să vorbească. Dar, prin marii compozitori, el îşi aminteşte de graiul său dintâi, şi Cuvântul se face iarăşi Cânt.

Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care „timpul nu mai are răbdare cu noi”, elevii găsesc încă, în interiorul lor, dorinţa de a citi. De aceea, profesorul de limba şi literatura română are un rol important, şi anume, acela de a-i stimula pe copii, de a găsi în permanenţă noi metode care să îi incite la lectură. Desigur, totul trebuie să pară un joc, destindere şi relaxare. A citi de dragul de a citi. Nimic impus. Totul se reduce la curiozitatea elevilor, la interesul pe care îl au pentru un anumit gen de carte.

E adevărat că un alt prieten al elevului, precum, calculatorul sau televizorul apelând la un singur click poate avea acces la informaţie. Absenţa unei lecturi susţinute e evidentă în vocabularul lor sărac, în comportament, în gîndire, în violența limbajului.

Ar fi indicat să găseşti calea de mijloc. E bine să ştii să utilizezi și calculatorul, să cauţi informaţia necesară de care ai nevoie rapid, să poți să-ți oferi o clipă de relaxare în compania prietenilor aflați „online”, dar să și devii profund în gândire, prin incursiunile pe care le poți face seara printr-o carte.

Muzica este cea care are o influență pozitivă asupra dezvoltării cognitive a elevilor, a memoriei și a relaționării acestora cu alte persoane de vârsta lor și nu numai.

Mai mult, ascultatul muzicii clasice, în special Mozart, conduce la o creștere a performanțelor la testele cognitive, induce o stare de relaxare, dezvoltă creativitatea, vorbirea, memoria.

Calitatea acestor achiziţii se reflectă în rezultatele elevilor la învăţătură şi în comportamentul pe care aceștia îl au acum în diverse situaţii: acţionează cu o oarecare maturitate şi înţeleg că pentru viitorul lor este foarte important ceea ce învaţă la şcoală şi în activităţile derulate în afara şcolii.

S C O P

Realizarea unui parteneriat educațional care să contribuie la marcarea unor evenimente cultural-artistice prin organizarea de expoziţii, cercuri de lectură, spectacole, medalioane literare, schimb de experiențe, concursuri şi la cunoaşterea şi valorificarea patrimoniului cultural şi spiritual al judeţului Bistrița-Năsăud.

PREOȚII ASTRIȘTI NĂSĂUDENI ȘI MAREA UNIRE

Prof.Fetti Romana Iulia-Liceul cu Program Sportiv-Bistrita

În marele act istoric ce a avut loc pe câmpia Alba-Iuliei la 1 Decembrie 1918, respectiv, ,,unirea Ardealului cu Țara”, dacă ar fi să folosim sintagma lui Teodor Tanco, o contribuție deosebit de importantă au avut în mod cert cele două Biserici istorice ale Ardealului, cea ortodoxă și cea unită.

Prin vrednicii lor slujitori, ele au contribuit la menținerea nealterată a sentimentului național și la emanciparea românilor iar, atunci când marele ceas al înfăptuirii a sosit, prin mobilizarea credincioșilor la înfăptuirea dezideratului de veacuri al poporului român.

Preoți din toate zonele și-au adus aportul la acest mare eveniment, dovedindu-și, o dată în plus, patriotismul sincer. Între ei, la loc de cinste se găsesc și cei ,,cu crucea în frunte” din zona Năsăudului, iar între ei, excelează cei astriști, cărora rândurile de mai jos le sunt închinate.

185

Dacă anul precedent marelui eveniment gasește în Despățământul năsăudean pe preoții Augustin Bena, corespondent la secțiunea școlară, pe Bulbuc Ioan din Mintiul Român, Bulbuc Zaharie, din Măgura, Ciorba Iulian din Maieru, Pamfiliu Grapini din Rodna Nouă, Mălaiu Dănilă din Rodna Veche, Moldovan Gheorghe din Vărarea, Anton Precup din Rebrișoara și Ieronim Slevoacă din Ilva Mare, zece bărbați mari ai vremii lor, care păstoreau în vremuri grele pentru ținutul nostru și se străduiau să țină aprinsă flacăra credinței și a culturii, anul marelui ceasului mult așteptat găsește despărțământul având între clericii membrii chiar și doi membrii fondatori, precum și un nou membru pe viață.

Este vorba de parhoul Prislopului, evocat ulterior în romanul ,,Ion”al lui Liviu Rebreanu, Ioan Belciug, și Octavian Bulbuc din Mintiul Român.

Bibliografie

Teodor Tanco, Virtus Romana Redidiva, vol. V, Editat de Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Bistrița-Năsăud, Bistrița, 1984, p. 247.

Sintagma îi aparține poetului imnului național, fiind parte a acestuia, însă am întâlnit-o citată ca și caracteristică a preoțimii în: Dr. Victor Macaveiu, La congresul Astrei, în rev. ,,Cultura creștină”, anul IX, nr. 7, iulie-septembrie, Tipografia Seminarului teologic gr. cat., Blaj, 1920, p. 180 și: Cornel Andrea, Preoți cu crucea în frunte, în rev. ,,Cultura creștină”, anul în rev. ,,Cultura creștină”, anul VII, nr. 9-10, Maiu, Blaj, Tipografia Seminarului teologic gr. cat., Blaj, 1919, pp. 202-204.

***, Consemnarea membrilor ,,Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român pe anul 1917”, în rev. ,,Transilvania”, anul XLIX, nr. 1-12, 1 Decembrie, Sibiiu, 1918, p. 156.

Cf. Liviu Rebreanu, Ion, col. ,,100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă”, vol. 5, Editura Adevărul Holding, București, 2008.

 

VERIFICAREA ASISTATĂ PE CALCULATOR METODE ŞI TEHNICI EVALUATIVE APLICABILE LA COPILUL DEFICIENT MINTAL

Leopoldina Melinte-Sledz Carmen-Şcoala Specială Nr.8

Lucrări de specialitate importalante, specialişti de prestigiu scot în evidenţă cu pregnanţă rolul evaluării în procesul de reglare şi ajustare a învăţământului. Se afirmă chiar ca racordarea şcolii la viaţă, la practică, va trece prin evaluare. Preocupările au devenit atât de evidente şi necesare încât se va ajunge, spun unii specialişti, la punerea în practică a sintagmei „Învăţarea asistată de evaluare”. Fluxul informaţional care invadează societatea actuală , mutaţiile fără precedent pe care le trăieşte astăzi omenirea, impun educaţiei să se modifice în toate componenţele ei, inclusiv în domeniul evaluării.

Preocupările în domeniul punerii în evidenţă a unor modalităţi prin care evaluarea şcolară poate deveni mai justă , mai umană şi mai profitabilă pentru elevi sunt numeroase. Probabil găsirea unor noi metode, tehnici de evaluare cu adevărat originale este mai dificilă, deşi este de dorit. Cele actuale, cu tot izul de modernitate, nu sunt decât transformări ale metodelor tradiţionale, dar folosirea lor este mai pertinentă şi mai precisă.

O metodă modernă de evaluare, este verificarea asistată pe calculator, acest tip de verificare reducînd emoţiile elevilor, dar şi subiectivismul, timpul şi efortul evaluatorului.

Societatea fiind în continuă schimbare, învăţământul fiind nevoit să suporte schimbările produse în societate; cadrului didactic îi revine sarcina de a se adapta la

186

schimbările care se produc, din ce în ce mai des, în sistemul de învăţământ. Astfel societatea cere cadre didactice cât mai creative care să fie capabile să adapteze schimbările produse în sistem la nevoile elevilor cu care lucrează. Astfel în sistemul învăţământului special se pune accentul tot mai mult pe verificarea asistată pe calculator.

Deficientul mintal fiind instabil emoţional, acest tip de verificare a cunoştinţelor,cât şi abilitatea profesorului în abordarea acestui tip de evaluare, reduce emotivitatea elevilor verificaţi. Cu ajutorul calculatorului elevul deficient mintal descoperă, învaţă, se joacă şi chiar poate fi evaluat.

În tendinţele moderne de predare, învăţare, evaluare asistată pe calculator; Siveco în colaborare cu următorii

REALIZATORI

Proiectare didactica:Prof. Mirela Minea; Proiectarea instruirii:Lector Univ. Dr. Marilena Bratu; Prof. Radu Jugureanu; Coordonare metodologica:Lector Univ. Dr. Marilena Bratu; Scenariu de realizare:Prof. Mirela Minea; Coordonator stiintific disciplina:Prof. Mirela Minea, etc au realizat un program pe callulator , special pentru copii cu deficienţe de intellect care ajută atât profesorii în desfăţurarea actului educativ, cât şi elevii în asimilarea şi însuşirea de noi cunoştinţe. Programul este astfel realizat încăt profesorul poate utiliza doar o secvenţă din respectiva lecţie. Astfel se poate preda cu metode tradiţionale o anumita lecţie, iar la final se poate utiliza secvenţa de evaluare din programul SIVECO. Grafica, modul simplu de abordare şi explicare al lecţiilor, cerinţele din program, modul de reluare al operaţiilor greşite, exprimarea, motivarea finală (printr-o diplomă); totul a fost conceput pentru lucrul cu deficientul mintal.

În continuare vom prezenta imagini cu elevii în lucru cu acest mod de evaluare pe calculator. Din imaginile prezentate se poate observa cât de atraşi şi interesaţi sunt de modul de desfăşurare al evaluării. Programul este astfel creat încât nu exixtă posibilitatea ca elevul să greşească mai mult de două ori, a treia oară cu ajutorul unei săgeţi i se indică răspunsul corect (imaginea 5); modul în care i se atrage atenţia elevului că a greşit este încurajator “Mai încearcă”.Finalitatea evaluării oferă elevilor satisfacţia obţinerii unei diplome. Programul fiind creat pentru deficienţi de intelect sperăm că va uşura atăt achiziţia de noi informaţii cât şi munca cadrului didactic în desfăşurarea activităţilor. Acest program se poate utiliza atăt în evaluarea elevilor cât şi în achiziţia de noi cunoştinţe.

Putem spune că preocupările pedagogice în direcţia perfecţionării proceselor evaluative fac parte din eforturile vizând un obiectiv mai larg şi anume creşterea continuă a eficienţei activităţii didactice, evaluarea rezultatelor prezentînd o condiţie necesară pentru realizarea unui proces didactic reuşit.

ÎNŢEGEREA EMOŢIILOR DE CĂTRE PREŞCOLARI

Şinar Violeta-Cristina, Grădiniţa cu Program Prelungit „Albă ca Zăpada” Beclean

Şinar Valer-Cristian, Şcoala Generală „Grigore Silaşi” Beclean

Vârsta preşcolară se caracterizează prin dezvoltare accelerată în toate planurile: fizic, cognitiv şi socio-emoţional. Aceste planuri se află în strânsă interacţiune şi pot fi separate doar artificial, pentru a fi investigate sau înţelese mai uşor. De exemplu, capacitatea de a inhiba un răspuns (funcţie cognitivă) depinde în mare măsură de maturarea ariilor cerebrale frontale (aspect fizic) şi are consecinţe importante la nivelul interacţiunilor sociale, de exemplu aşteptarea rândului (aspect socio-emoţional). Din această cauză, mulţi cercetători care investighează diverse aspecte cognitive fac acest lucru în strânsă relaţie cu funcţionarea socio-emoţională, vorbind despre cogniţie socială, respectiv

187

funcţii cognitive puse în slujba adaptării sociale. Cu toate acestea, în lucrarea de faţă ne vom centra pe dezvoltarea socio-emoţională la preşcolari, pentru a detalia câteva aspecte fundamentale pe îndelete.

Abilităţile sociale şi emoţionale dezvoltate până la vârsta de 6-7 ani sunt principalul predictor pentru performanţa şi adaptarea şcolara până la 10 ani.

Dezvoltarea emoţională şi dezvoltarea socială a copilului sunt aspecte esenţiale în evoluţia sa.

Dezvoltarea socială constă în achiziţionarea abilităţilor de relaţionare cu alte persoane (adulţi şi copii). Relaţiile cu adulţii se referă la capacitatea copilului de a manifesta încredere şi a interacţiona uşor cu aceştia, de a le recunoaşte diferitele roluri şi a-i percepe ca persoane care îi orientează, sprijină în ceea ce fac, gândesc, simt. Prin interacţiuni cu alţi copii, se exersează capacitatea de a menţine relaţii de prietenie, de a cere şi a oferi ajutor altui copil, de a aparţine unui grup.

Dezvoltarea emoţională vizează în special formarea conceptului de sine a copilului prin modul în care se percepe ca fiinţă unică, reacţionează, receptează, interpretează reacţiile, trăirile emoţionale ale celorlalţi în interacţiunile pe care le stabileşte cu aceştia. De asemenea, dezvoltarea emoţională vizează dezvoltarea capacităţii de autoreglare a propriilor trăiri emoţionale, precum şi capacităţile copilului de a recunoaşte, exprima şi înţelege trăirile emoţionale atât ale sale cât şi ale celorlalţi şi de a le răspunde adecvat.

Comportamentul social şi emoţiile preşcolarilor se dezvoltă odată cu fiecare etapă de vârstă şi potrivit temperamentului fiecărui copil. Unii preşcolari sunt veseli şi se adaptează uşor, în vreme ce alţii au tendinţa de a răspunde negativ în faţa unor situaţii diverse. Aptitudinile sociale se învaţă treptat, copilul trecând de la o stare de dependenţă şi egocentrism la creativitate, independenţă şi sensibilitate.

În perioada preşcolară, copilul denumeşte şi recunoaşte emoţiile proprii şi ale persoanelor din jur, acest lucru permiţându-i să răspundă adecvat la propriile trăiri emoţionale, cât şi la ale celorlalţi. La vârsta de 3 ani, copilul denumeşte şi recunoaşte emoţii precum: bucuria, furia, frica şi tristeţea, ajungând ca la vârsta de 5-6 ani această paletă de etichete verbale să fie mult mai amplă, fiind incluse de exemplu şi ruşinea, vinovăţia sau jena.

În perioada preşcolară, limbajul emoţiilor câştigă rapid în acurateţe, claritate şi complexitate şi, ceea ce este cel mai semnificativ, raportarea la posibilele cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai frecventă. Din moment ce sunt capabili să vorbească despre emoţii înseamnă că pot avea o viziune mai obiectivă asupra emoţiilor, pot să încerce să înţeleagă propriile emoţii şi să asculte ce spun alţii despre emoţiile lor. Limbajul emoţiilor are aşadar implicaţii semnificative pentru dezvoltarea emoţională a copilului.

În eforturile lor de a înţelege cauzele emoţiilor, preşcolarii încep să asocieze diferite sentimente cu situaţii tipice cum ar fi, de exemplu, recunoaşterea faptului că ceva care te împiedică să-ţi îndeplineşti scopurile sau pierderea a ceva drag te va face trist (Harris, 1989; Stein, & Levine, 1989). Ei realizează aşadar asocierea între emoţii, pe de o parte, şi gânduri şi aşteptări cu privire la evenimente, pe de altă parte.

Înţelegerea emoţiilor de către preşcolari este totuşi încă limitată. Ei au dificultăţi în înţelegerea modului în care emoţiile se pot baza pe credinţe/gânduri false. Putem ilustra acest lucru cu un experiment foarte cunoscut în literatura de specialitate despre testarea diferenţei dintre aparenţă şi realitate, o variantă a testului bazat pe credinţe false. Un experimentator îi arată unui copil o cutie de bomboane şi îl întreabă ce crede că se află înăuntru. Copilul răspunde că sunt bomboane şi este foarte surprins când i se arată că sunt de fapt creioane. Copilul este întrebat apoi cum consideră că s-ar simţi un alt copil când ar vedea cutia (înainte să afle ce e de fapt înăuntru) - de regulă, pe la 3 ani copilul spune că acesta din urmă va fi surprins, la fel cum a fost şi el, şi nu bucuros (cum ar trebui să fie, pentru că încă nu cunoaşte conţinutul real al cutiei). Prin aceasta ni se arată că încă la 3 ani copiii transferă propriile emoţii şi credinţe asupra celorlalţi şi nu pot ţine cont de credinţele false ale celorlalţi (de Rosnay, Pons, Harris, & Morrell, 2004; Harris, Johnson, Hutton, Andrews, & Cooke, 1989; Rosnay & Harris, 2002; Schaffer, 2007). De la 4-5 ani însă, copiii vor fi capabili să rezolve cu succes testul.

188

Datorită faptului că preşcolarii încep să facă distincţia dintre realitate şi aparenţă, aceştia încep să înţeleagă faptul că modul în care îşi exprimă emoţiile influenţează dinamica relaţiilor cu ceilalţi oameni. Înţeleg faptul că o persoană nu-şi arată adevăratele sentimente pentru a proteja astfel o altă persoană, începând să folosească regulile de exprimare emoţională (norme transmise social cu privire la felul în care este adaptativ să-ţi exprimi emoţiile în diferite circumstanţe) (Banerjee, 1997; Cole, 1986).

Pe măsură ce copiii cresc, discuţiile despre emoţii sunt integrate în conversaţiile zilnice, în citirea poveştilor, în discuţii despre evenimente ce urmează să se întâmple, în istorii personale etc. Rolul acestor conversaţii pentru înţelegerea emoţiilor derivă din:

a) creşterea competenţelor lingvistice, care oferă un fundament lexical pentru împărtăşirea experienţelor psihologice care sunt, de altfel, foarte dificil de definit, înţeles şi comunicat celorlalţi.

b) faptul că adulţii vorbesc cu copiii despre oameni. Astfel, ori de câte ori un copil întreabă „de ce?” despre sentimente sau comportamente pe care le observă la alţii, ei sunt învăţaţi implicit despre cum funcţionează mintea.

Conversaţiile educator/părinte-copil despre dorinţe, sentimente, comportamente şi gânduri îi ajută pe copii să înţeleagă mecanismele psihice - cuvintele categorizează experienţa psihologică dându-i coerenţă şi criterii pentru înţelegerea acesteia. Mai mult decât atât, conversaţiile despre emoţii oferă un cadru de transmitere a valorilor culturale, evaluărilor morale, atribuirilor cauzale şi a altor sisteme de credinţe ale părinţilor şi educatorilor .

Cu privire la acest aspect, în comparaţie cu regulile explicite date de părinţi copiilor, referirile la sentimente şi emoţii sunt un predictor mult mai important pentru dezvoltarea timpurie a conştiinţei la copii (Laible & Thompson, 2000). Educatorii şi părinţii care discută mai frecvent şi mai elaborat despre emoţii au copii care pot conceptualiza emoţiile mult mai exact şi mai variat (Brown & Dunn, 1996; Denham, Zoller, & Couchard,1994; Dunn, Brown, & Beardsall, 1991). Există o serie de elemente de elaborare a conversaţiilor care oferă copilului baza pentru înţelegerea emoţiilor, cum ar fi: descrierile făcute de adulţi, explicaţiile date de către adulţi cu privire la cauzele emoţiilor şi la consecinţele acestora, întrebările cu privire la modul în care au înţeles emoţiile, transmiterea/explicarea şi învăţarea strategiilor de management ale emoţiilor (Ontai & Thompson, 2002).

Toate aceste cercetări ne arată că experienţele emoţionale şi sociale se dezvoltă simultan cu mecanismele cognitive care devin mai complexe în perioada preşcolară, şi, pentru o înţelegere completă, dezvoltarea copilului trebuie să fie privită atât din perspectiva dezvoltării socio-emoţionale, cât şi a celei cognitive.

Bibliografie:

1. „Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi cu vârsta până în 7 ani”, Ghid pentru cadrele didactice din Învăţământul preşcolar, UNICEF, 2007;

2. Catrinel A. Ştefan, Kallay Eva, Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, editura ASCR, Cluj-Napoca, 2007;

3. Revista „Învăţământul preşcolar”, nr. 1-2/ 2011;

PROIECTELE EDUCATIVE - EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ

Prof. Băguţ Mihaela- Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”- Oradea

Prof. Băguţ Ciprian – Colegiul Tehnic “Traian Vuia”-Oradea

189

În orice societate educaţia trebuie să ocupe un loc primordial. Astfel am putea spune că educaţia se poate clasifica astfel: educaţie formală- educaţia primită în şcoală in care rolurile de elev şi profesor sunt bine definite, opusă celei acumulate independent sau în cursul serviciului, educaţia informală – educaţia dobândită de unul singur prin citit, de la televizor, experienţa de viaţă, etc. şi educaţia nonformală- educaţia primită în afara şcolii, prin influenţa mediului familial, a prietenilor şi a mediului de viaţă. Educaţia nonformală mai poate fi considerată ca un ansamblu de mijloace extraşcolare de a dobândi cunoştinţe generale sau calificări profesionale. Un termen sinonim al acestei educaţii ar putea fi educaţia extraşcolară. În practică celei trei tipuri de educaţie (formală, informală şi nonformală) trebuie văzute mai repede ca moduri predominante de învăţare decât ca entităţi distincte.

Un rol important în educaţia tinerilor şi nu numai îl reprezintă şcoala şi familia , chiar dacă aceasta se realizează tot mai mult la concurenţă cu mass-media şi internetul.

Învăţământul românesc este într-o continuă reformă, o reformă în care un rol important îl au noile educaţii cum ar fi: educaţia pentru protecţia mediului, educaţia politică, educaţia moral-civică, educaţia patriotică, educaţia pentru înţelegerea problemelor lumii, etc. Se pune accent pe dezvoltarea educaţiei dincolo de zidurile şcolii.

O astfel de educaţie se realizează prin atragerea de către instituţiile de învăţământ a unor parteneriate cu instituţii de cultură şi nu numai sau prin implementarea de proiecte atât la nivel local, naţional şi interanţional.

Beneficiarii unui proiect sau a unui parteneriat derulat într-o şcoală sunt elevii şcolii. Elevii implicaţi în activităţile derulate în cadrul unui proiect educativ învaţă în primul rând să lucreze în echipă, apoi pot descoperi diferite metode de petrecere a timpului liber, îşi pot descoperi noi aptitudini, îşi pot dezvolta creativitatea, pot învăţa ce înseamnă să fii voluntar, pot cunoaşte mai multe despre cultura, civilizaţia şi obiceiurile unei alte ţări, şi multe altele.

Ca şi exemplu exemplu de bună practică vom prezenta două din proiectele derulate în şcoală pe care le considerăm cele mai reprezentative.

Ţinând cont de faptul că muzeele sunt cele mai reprezentative instituţii care păstrează şi valorifică patrimoniul cultural-istoric al urbei noastre şi nu numai, am semnat parteneriate de colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul Militar Naţional –filiala Oradea, cu Cetatea Oradea şi cu ISJ-Bihor în cadrul proiectului cu titlul ”Deschidem porţile culturii prin porţile muzeelor ”, proiect finanţat de Consiliul Local al Municipiului Oradea, derulat în perioada sept. – oct. 2007 şi având drept scop creşterea interesului elevilor din clasele IX-XII din Colegiul Tehnic “Dimitrie Leonida” faţă de componenta cultural-istorică a Municipiului Oradea prin implicarea lor în cunoaşterea monumentelor de cultură şi artă. Activităţile principale pe care ni le-am propus au fost: întâlnirea elevilor cu reprezentanţi ai muzeelor şi a Cetăţii în cadrul unor lecţii cu o tematică prestabilită în vederea informării acestora asupra unor aspecte cultural istorice legate de muzee şi cetate, vizitarea muzeelor şi a Cetăţii Oradea în vederea creşterii gradului de informare despre obiectivele cultural vizate, realizarea unor panouri în şcoală cuprinzând scurte prezentări ale muzeelor orădene şi a Cetăţii Oradea, realizarea unui CD care va fi valorificat în cadrul orelor de dirigenţie, activităţilor extracurriculare şi în cadrul lectoratelor cu părinţii,organizarea cu elevii a două concursuri cu o tematică prestabilită împreună cu partenerii proiectului.

În urma desfăşurării orelor de dirigenţie şi a vizitelor la muzee şi Cetate impactul proiectului a fost neaşteptat atât în ceea ce îi priveşte pe colaboratorii noştri, dar şi pe elevii Colegiului participanţi, şi totodată cei vizaţi în acest proiect. Partenerii noştri au fost foarte deschişi în a ne pune la dispoziţie diferite materiale cu privire la lecţiile de dirigenţie desfăşurate, precum şi în a face orele respective cât mai atrăgătoare pentru elevi. Astfel au fost ore desfăşurate la faţa locului, elevii au fost duşi prin centrul oraşului unde au primit explicaţii directe despre stilurile arhitecturale ale clădirilor reprezentative din centrul urbei, alţi elevi au fost prezenţi la săpăturile efectuate de arheologii din cadrul Muzeului Ţării Crişurilor în Cetatea Oradea, unde li s-au dat explicaţii despre munca unui arheolog . O parte din elevi au avut privilegiul de a vedea drumul parcurs de un obiect de

190

la descoperirea arheologică până la expunerea lui în muzeu (restaurarea lui), de asemenea li s-a explicat şi procesul de conservare a exponatelor într-un muzeu.

Chiar dacă la început elevii au fost sceptici şi nu foarte încântaţi de ideea de a merge la muzeu sau de a asculta şi viziona prezentările din cadrul orelor de dirigenţie, putem spune că aceştia au fost foarte receptivi la explicaţiile primite, la prezentările la care au participat, şi la tot ceea ce i-a implicat în acest proiect, unii dintre ei întrebând „Când mai mergem ?”.

Cel de-al doilea exemplu de bună practică este un proiect Comenius, ” Hand in hand for the environment protection”, care se derulează în perioada septembrie 2011-august 2012 la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. Partenerii proiectului sunt profesori şi elevi din şcoli din Spania, Polonia, Turcia, Bulgaria, Grecia şi Italia care coordonaţi de profesorii şi elevii din şcoala noastră şi au drept scop sensibilizarea asupra protejării mediului înconjurător. Obiectivele acestui parteneriat comun sunt: conştientizarea elevilor asupra rolului de consumator şi consecinţele acestuia; lărgirea cunoştinţelor elevilor asupra consumului de energie, conştientizarea elevilor asupra problemelor privind mediul înconjurător şi cauzele acestora, cunoaşterea surselor de energie alternativă şi promovarea lor, dobândirea de competenţe şi abilităţi pentru a deveni un cetăţean activ în protejarea mediului, dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă, şi crearea unei experienţe multiculturale pentru elevi.

Activităţile derulate până în prezent în cadrul proiectului au fost: „Mănâncă sănătos pentru o planetă sănătoasă”, unde printre altele elevii au împărţit pliante în Carefour despre modul sănătos de a mânca, au făcut o cercetare despre felul în care este împachetată mâncarea,„Apa-foloseşte-o cu înţelepciune”, activitate în care elevii au vorbit despre cum putem economisi apa, despre poluarea apei şi au făcut un studiu comparativ despre sursele de apă şi consumul de apă de acasă şi de la şcoala. Apoi, am sărbătorit împreună anul internaţional al pădurii (2011 ) şi bineînţeles luna padurii prin activităţile ”Păduarea-prietena noastră”, respectiv „Luna pădurii”. În cadrul acestor activităţi s-a vorbit despre importanţa pădurii asupra vieţii pe Pământ, consecinţele defrişării, s-au plantat copaci într-o activitate de voluntariat şi s-a realizat o cercetare comună privind suprafaţa acoperită cu pădure, tipuri de păduri,modalităţi de protejare, rezultatul fiind pe pagina WEB a proiectului. În luna aprilie am sărbătorit „Ziua Pământului” prin prezentarea unei colecţii de haine din materiale reciclabile realizate şi prin prezentarea unei colecţii de obiecte din materiale reciclabile realizate de elevi. Primul an de proiect s-a încheiat cu o activitate dedicată Dunării- „Ziua Dunarii”, activitate în care elevii au căutat informaţii şi au realizat o prezentare despre Dunăre şi Delta Dunării, au conştientizat comunitatea locală despre importanţa acestei zile prin distribuirea de fluturaşi realizati chiar de ei.

Cel de-al doilea an de proiect a debutat cu activităţi despre sursele epuizabile de energie, despre influenţa producerii şi consumului energiei asupra mediului, despre sursele alternative de energie, despre mijloacele de transport ecologice. S-au făcut diferite cercetări pe aceste teme şi s-au comparat rezultatele cu cele obţinute de partenerii noştri. În cadrul orelor de fizică elevii au produs energie din diferite surse alternative de energie.Ca şi exemplu de bună parctică menţionăm montarea unui panou solar cu energie fotovoltaică, care va alimenta cu energie laboratorul de electrothenică din şcoală. Tot acum elevii au promovat mersul cu bicicleta printr-un tur în oraş. Ne apropiem cu paşi repezi de finalul proiectului, un proiect care a avut un impact bun asupra elevilor.

Rezultatele cercetărilor şi nu numai se pot vedea pe pagina WEB a proiectului www.comenius-handinhand.com.nu. În cadrul fiecărei activităţi desfăşurate elevii au realizat diferite pliante, planşe, postere.

După cum se ştie pe lîngă aceste activităţi derulate în fiecare şcoală implicată în proiect mai au loc şi activităţile comune derulate în cadrul mobilitaţilor. Astfel, după întâlnirea din Oradea au urmat întâlnirile de proiect la şcolile din Drama- Grecia, Inowroclawiu- Polonia, Aliaga- Turcia, Palermo-Italia, Badajoz-Spania. În cadrul fiecărei întâlniri am diseminat activităţile derulate în fiecare şcoala, am desfăşurat activităţi comune (concurs de reciclare, excursie tematica la pădure, s-au purtat discuţii despre pădure, despre influenţa transportului energiei asupra mediului, s-au detaliat activităţile din anul 2 de proiect, s-au realizat împreună experimente), am vizitat hidrocentrale, staţii de epurare a

191

apei, fabrică de construcţii de panouri solare, parcuri de eoliene. Pentru a cunoaşte cât mai mult din cultura ţărilor partenere nu au lipsit vizite în oraşul Torun, locul de naştere al marelui om de ştiinţă Nicolae Copernicus, La Efes- oraşul Virginei Maria, Galeriile de artă din Palermo,etc. Toate aceste mobilităţi au fost adevărate experienţe multiculturale atât pentru profesorii care au participat, dar mai ales pentru elevii implicaţi, având in vedere ca aceştia au locuit o săptămână întreagă la familii din ţara gazdă.

Putem spune că proiectele educative trebuie să facă parte din activităţile extraşcolare ale unei şcoli şi implicit ale unui elev, pentru că ele au un rol important în dezvoltarea acestuia.

Elevii nu pot fi doar beneficiarii proiectelor educative, ei pot fi învăţaţi şi încurajaţi să scrie chiar ei aceste proiecte. Încurajarea elevilor în a scrie proiecte în cadrul şcolii înseamnă identificarea de către aceştia a nevoilor pe care le au ei în şcoală, o mai bună colaborare cu conducerea şcolii, o mai bună relaţie profesor –elev, elev-elev, dezvoltarea muncii în echipă şi chiar un nou mod de petrecere a timpului liber, având în vedere că aceste activităţi se vor desfăşura în afara orelor de curs.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cucoş C.-coordonator, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Iaşi, Editura Polirom, 1998;

2. Ionescu M, Radu I. – Didactica modernă, Cluj- Napoca, Editura Dacia, 1995.

3. Coroianu L- coordonator, Ghidul profesorului în predarea disciplinei opţionale Acţiunea comunitară, Oradea, Editura Didactica Militans- CCD Oradea, 2009

POVESTIREA CREATĂ DE COPII - MIJLOC DE STIMULARE A COMUNICĂRII ORALE

Prof. Inv. primar şi preşcolar -Lenuţa Tîrlişan-Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1 Rebra

Constatând că la intrarea în şcoală copiii manifestă carenţe în comunicarea orală în privinţa exprimării propriilor gânduri, sentimente, elaborând enunţuri fără legatură între idei, utilizând gesturi ce suplinesc neputinţa de comunicare etc., deşi posedă un volum mare de cunoştinte şi algoritmul desfăşurarii metodelor fonetice, analitico – sintetice, au oferit forme noi, accesibile, ce uşurează în mod real trecerea la perioadă preabecedară. Mi-am propus să aprofundez problema comunicării, în sensul identificării celor mai potrivite modalităţi de dezvoltare a exprimării orale şi, în mod special, de stimulare a creativităţii şi expresivităţii acesteia.

Pentru aceasta am experimentat mai mulţi ani rolul povestirii, şi, în special, a celei create de copii. Am ales povestirea creată deoarece permite atât dezvoltarea capacităţilor intelectuale, cât şi exprimarea independenţei în vorbire, făcând apel în mod real la reprezentările copiilor, activizând vocabularul pasiv, operaţional, dezvoltând în acelaşi timp creativitatea şi imaginaţia acestora.

Pe lângă faptul că este un exerciţiu eficient de educare a limbajului, povestirea este şi o metodă de deblocare psihică a copiilor, în special a celor timizi. Sursa principală de alimentare a acestor povestiri a constituit-o, de data aceasta, lumea mirifică a poeziilor despre vieţuitoare, a cântecelor şi , nu în ultimul rând, lumea poveştilor care au legănat copilul de 3-6 ani.

Primele activităţi ce implicau povestiri ale copiilor le-am abordat din semestrul al II-lea la grupa mijlocie, când copiii trebuiau să povestească cu sprijin verbal şi intuitiv o poveste ascultată, deprinzându-i încă de la acest nivel să închege într-o formă simplă o

192

scurtă naraţiune, adaptându-şi vorbirea conform acţiunii personajelor; aceasta reprezintă în final un exerciţiu de exprimare cursivă, coerentă şi expresivă. Începând cu grupa mare, repovestirile au îmbrăcat forme mai ample, mai complexe, ce evidenţiază că preşcolarul poate să stăpânească limbajul ca instrument de informare, comunicare şi exprimare. Acum este momentul când copiii pot fi orientaţi să sesizeze că povestirea are introducere, desfăşurare şi încheiere (care se poate face în mai multe feluri). Putem spune că la grupa mare se face cu adevarat debutul în povestirea creată de copii, începând cu povestirea după un şir de ilustraţii, urmând cea după modelul educatoarei, cu început dat, după un plan de idei, folosind ca motiv o jucărie.

Toate aceste tipuri de povestiri le-am planificat în mod gradual, propunând imagini atractive şi sugestive, cu subiecte uşor de abordat. Atmosfera în care s-a desfaşurat această formă de activitate – toleranţa, libertatea în exprimare, tactul educatoarei, încurajarea exprimării personale – au contribuit în mod real la expunerea gândurilor, părerilor, trăirilor afective ale copiilor, ajutându-i pe aceştia sa verbalizeze adecvat ceea ce vor să comunice celorlalţi, etapă care confirmă debutul în actul individual de creaţie. Deoarece grupa pregatitoare hotărăşte gradul de maturizare psihoafectivă a copilului pentru şcoală, este de datoria educatoarei să-şi regândească şi să-şi operaţioneze obiectivele comunicării de aşa manieră încât strategiile abordate să conducă la accelerarea procesului de activizare a funcţiilor mentale constructive şi creative ale copiilor. În acest sens am redus mult aria poveştilor educatoarei , în favoarea povestirilor create de copii din imaginaţie investigând şi alte domenii de cunoaştere: “cosmosul”, “visele”, “marea”, “strada”, etc.

Deoarece mi-am propus să găsesc şi alte modalităţi de a determina copiii să comunice, am încercat să diversific gama povestirilor create de copii. Pentru aceasta am cântărit bine momentul planificarii povestirii, apreciind experienţa cognitivă acumulată, în aşa fel încât să permită elaborarea de « producţii verbale » originale, cu participare numerică sporită. Astfel, am organizat activităţi în cuplaj – povestire creeată cu modelaj, povestire cu pictură sau desen – participând mai întâi copiii care au dovedit iscusinţă în folosirea limbii şi mai apoi copiii timizi, cu exprimare saracă, deficitară.

Atunci când am abordat un domeniu de cunoaştere – « Circulaţia şi accidentele », « Focul şi efectele lui » - am planificat povestiri create după cuvinte (culoarea roşie a semaforului, maşini oprite, salvare) sau după imagini mici desenate pe o foaie (doi ochi mari speriaţi, o mănuşă cazută peste un reşou pus în priză, o mână bandajată). Astfel de povestiri înflăcărează imaginaţia copiilor şi ei se străduiesc să « sară în ajutor »pentru a găsi un salvator final, antrenând mulţi copii în găsirea de soluţii.

Alt tip de povestire creată, pe care am organizat-o tot în cuplaj, de data aceasta cu desen din imaginaţie – « micii desenatori de poveste », a fost povestirea creată după poezii şi cântece. Acest gen de activitate, pe lângă faptul că valorifică conţinutul de idei al unei poezii memorate (transformând poezia în proză), creează condiţii optime de folosire a materialului lingvistic, obişnuieşte copilul să compună naraţiuni proprii inteligibile, într-un limbaj filtrat prin propria-i personalitate, pregătindu-l pentru citirea expresivă şi alcătuirea de compuneri ; fiind şi « desenatori de poveste » , copiii care schiţează poveşti trebuie să gândească individual planul povestirii, să-l transpună grafic, găsind în acelaşi timp şi un titlu adecvat. Chiar dacă nu toţi desenatorii de poveste îşi vor povesti desenele, toţi au şansa de a face execuţia grafică, iar schiţele se vor colecţiona într-un album al povestitorilor, cine doreşte, îşi poate expune verbal desenul la aria « Bibliotecă » sau în cadrul activităţilor la liberă alegere ( ALA 2).

Povestirea constituie un mijloc foarte eficace de exprimare liberă, un bun exerciţiu de valorificare în mod activ al cunoştinţelor, a abilităţilor manuale şi intelectuale, ajutând în mod real copilul să-şi netezească calea pentru a stăpâni resursele limbii şi a utiliza corect mijloacele lingvistice strict necesare comunicării în şcoală, în viaţă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Mitu, Florica, Metodica activităţilor de educare a limbajului, Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 2000.

193

***, Revista învăţământului preşcolar, Nr. 2/2007

NOI VALENTE EDUCATIVE IN CONTEXT EUROPEAN

Prof. Harpa Dana – Liceul cu Program Sportiv Bistrita

Inv. Tanco Letitia – Scoala Generala ‘ Paul Tanco ‘Monor

Motto : "Dacă te gândeşti la ziua ce va urma, ia-ţi de mâncare. Dacă te gândeşti la anul care va urma, plantează un copac. Dacă te gândeşti la secolul ce va urma, educă copiii!".

Invăţământul românesc capătă noi valenţe în condiţiile impuse de reforma cu deschidere europeană.

În societatea contemporană, dinamică şi mereu în transformare, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, iar concepţia de educaţie regândită şi modernizată. Au apărut noi educaţii ca: educaţia civică, educaţia morală şi religioasă, educaţia estetică, educaţia pentru pace şi cooperare etc.

Menirea noastră ca dascăli este nobilă, dar şi grea. Omul needucat nu este în stare sa pat rundă în resorturile intime ale existenţei sale biologice şi nu poate admite răspunderile faţă de viaţa prezentă şi viitoare.

De aceea este bine să-i motivăm mereu pe elevi, reamintindu-le un vechi proverb chinezesc: "Dacă te gândeşti la ziua ce va urma, ia-ţi de mâncare. Dacă te gândeşti la anul care va urma, plantează un copac. Dacă te gândeşti la secolul ce va urma, educă copiii!"

Din perspectiva aderării României la U.E., educaţia şi învăţământul se află în faţa unei mari provocări: creşterea importanţei acordate disciplinelor ştiinţifice şi tehnice prin revizuiri generale ale conţinuturilor, stabilirea unor legături mai strânse cu viaţa, pentru integrarea într-un spaţiu al ştiinţei şi cercetării europene.

Pentru a sublinia importanţa pe care România o acordă integrării în U.E., la 28 ianuarie 2005, la Bucureşti, a fost inaugurat "Anul european al cetăţeniei prin educaţie."

Fiecare disciplină de studiu trebuie să implementeze în conştiinţa elevilor dorinţa "de a trăi şi învăţa în democraţie" pentru ca să se realizeze dialogul intercultural şi comunitar în societatea românească actuală.

Conştientizarea complicaţiei vârstei adolescenţei face ca astăzi tineretul să fie una din temele majore ale anexietăţii sociale, impunând conţinuturi educaţionale curriculare şi mai ales extracurriculare.

Democratizarea relaţiilor sociale în contextul european actual determină şcoala să perceapă elevul ca pe un individ cu drepturi, care trebuie protejat în virtutea vulnerabilităţii sale.

Colaborarea între cadrele didactice de diferite specialităţi permite un parteneriat eficace între şcoală şi comunitatea locală, având drept scop educaţia bazată pe cunoaştere şi adevăr, creşterea încrederii membrilor societăţii în faţa educativă a şcolii.

Lumea contemporană, fragmentată economic şi politic, cultural şi religios are două alternative:

1. coexistenţa paşnică prin colaborare şi cooperare în temeiul solidarizării pentru atingerea scopurilor comune: bunăstare, pace etc.

2. stabilirea unor relaţii armonioase în cadrul comunităţilor din U.E.

În căutarea forţelor capabile să favorizeze coeziunea şi identitatea U.E., problema rolului public al religiei europene este deosebit de importantă.

194

ASPECTE PRIVIND ÎNBUNĂTĂŢIREA RELAŢIEI PROFESOR-ELEV

Galben Florina-Liceul cu Program Sportiv Bistrita

Galben Călin- Liceul cu Program Sportiv Bistrita

Alături de familie, şcoala, influenţează la randul ei, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învăţământ, personalitatea elevului. De cele mai multe ori, prin pregătire, măiestrie pedagogică şi entuziasm, profesorul realizează un contact pozitiv cu elevii, acesta favorizând procesul instructive-educativ.

Relaţia profesor-elev reprezintă o construcţie reciprocă, dinamică, ce se recliază permanent în funcţie de circumstanţe şi scopuri educative. Ea este rezultatul unei “opere” comune ce se definitivează în timp prin implicarea ambelor părţi. Relatia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspect formal, administrative, fiind reglementată de coduri deontologice sau normative-instituţionale, aceasta se va adecva si personaliza neîncetat, se va dimensiona şi relativiza la specificul grupului şcolar sau la membrii acestuia.

Desigur, în realitate, raportul invocat este oarecum dezichilibrat, asimetric, în noţiuni obiective (diferenţa de vârstă, de cumul de experienţă, de statut şcolar, de capital cultural).Diferenţe există în mod evident, dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a elevilor, de infatuoare, de impunere a propiei persoane, de exercitare a autotarismului.Este indicat ca aceste valenţe ale profesorului să fie supravegheate, camuflate, autocenzurate.Autoritatea, care este o dimensiune pozitivă în educaţie, nu se impune, ci se câştigă.Autoritatea liberă atribuţia potenţiează, de bună seamă, calitatea actului educativ.

Tipuri de relaţii profesor-elev

Instituţia şcolară este un univers de relaţii iniţiative si activităţi diferite:

- formale – informale;

- directe – indirecte;

- democratice – nedemocratice;

- profesionale şi extraprofesionale;

- individuale şi colective;

- individualizate – frontale;

- confidenţiale – nonconfidenţiale.

Rezultatul unui raport pozitiv profesor – elevi înseamnă, pe de-o parte, oamenii formaţi pentru o integrare eficientă în circuitul vieţii sociale – productive, iar pe de altă parte, educatori care îşi onorează misiunea socială asumată, profesori stimaţi de foştii lor elevi, de colegi, de societate.

În caz contrar, când relaţia profesor – elevi este una negativă, ca urmare a unor insuficienţe si neîmpliniri ale muncii didactice sau a unei concepţii eronate sub aspect moral în legătura cu rolul educatorului în procesul de invăţământ, se ivesc din nou carenţe în viaţa socială a copiilor şi cu deosebire a unora dintre ei, deoarece mulţi reacţionează la fel de sensibil la situaţile stresante, comportamentul rezultat fiind determinat de educaţia psihologică persoanală şi de condiţiile particulare din viaţa în afara şcolii.

Fiind un act ce ţine de sfera relaţiilor interpersonale, actul educativ, eficienţa sa, se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor şi elev. În problema relaţiei profesor- elev, pe lângă o bogată experienţă pozitivă ce s-a acumulat în decursul

195

anilor, se constată că uneori predomină arbitrariul, practici învechite şi prejudecăţi pe care o atitudine conservatoare le menţine. Pentru perfecţionarea relaţiei profesor-elev este necesar să se ia în consideraţie, pe de o parte, obiectivele educaţiei, iar pe de altă parte psihologia tineretului contemporan, actul educativ fiind un proces de continuă intervenţie socială.

STILURI ŞI METODE DIDACTICE MODERNE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ŞCOLAR ACTUAL

prof. ILIIN IONELA CARMINA

prof. BERINTAN CARMEN DANIELA

Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a metodologiei didactice se încriu pe direcţia sporirii caracterului activ-participativ al metodei de învăţare, pe aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale, care să-l implice pe copil direct în procesul de învăţare, stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea gândirii, reuşind să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului său potenţial.

Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, este calea eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt împărţite din punct de vedere istoric în:

-metode tradiţionale/clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul,

demonstraţia, observaţia;

-metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare, proiectul/tema de cercetare.

Însă nu tot ce este „vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea ce este „nou” este şi modern.

Dintre aceste moderne metode didactice fac parte cele ce duc la creşterea gradului de participare – implicare a copiilor, la dezvoltarea structurilor cognitiv motrice şi practico-aplicative a acestora.

Definitoriu pentru folosirea metodelor activ-participative este caracterul lor stimulativ, din punct de vedere fizic şi psihic, precum şi posibilitatea alternării activităţilor individuale şi de grup, în scopul atingerii „optimum-ului” motivaţional şi acţional la nivelul copiilor care se văd angajaţi şi trebuie să îşi asume noi roluri şi responsabilităţi în propria formare.

Rolul metodelor didactice moderne este acela de a crea un context situaţional, astfel încât cel care învaţă să fie angajat şi să participe în mod activ la realizarea obiectivelor predării, să asigure transformarea lui în subiect al propriei formări; aceste metode se caracterizează printr-o permanentă deschidere la înnoire, la inovaţie. Tendinţele principale ale înnoirii şi modernizării metodologiei de instruire ar fi:

valorificarea deplină a metodelor în vederea activizării preşcolarilor, a participării lor efective la dobândirea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor;

accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare;

aplicarea cu prioritate a metodelor activ-participative centrate pe copil.

196

Creşterea ponderii metodelor activ-participative nu înseamnă renunţarea la metodele clasice de învăţământ, la cele de transmitere şi asimilare a informaţiei. Metodologia modernă operează schimbări care ţin de pondere, dar mai ales de valorizare, de sporirea potenţialului formativ al metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor euristic şi activ-participativ.

Învăţământul modern promovează metodele de învăţare active, învăţarea bazată pe însuşirea experienţei conceptualizate a omenirii, dar şi pe investigaţia proprie a realităţii şi formarea de cunoştinţe şi experienţe prin efort propriu. A instrui nu mai înseamnă a-l determina pe preşcolar să-şi înmagazineze în minte un volum de cunoştinţe, ci de a-l învăţa să ia parte la procesul de producere a noilor cunoştinţe.

Astfel, sunt preferate metodele moderne euristice de predare-învăţare, deoarece acestea pun accentul pe următoarele capacităţi (I.Albulescu, 2000, p.99):

-capacitatea de pune întrebări şi de a construi răspunsuri;

- cultivarea unor deprinderi, priceperi şi calităţi intelectuale;

- dezvoltarea gândirii critice şi creativităţii;

- aplicarea unor concepte sau algoritmi de calcul în proiecte sau

lucrări, în contexte diferite;

- formarea de opinii, mentalităţi sau comportamente dezirabile.

Cheia unei astfel de abordări a demersului didactic îl reprezintă plasarea preşcolarului în postura de agent al descoperirii de soluţii, al instrucţiei şi educaţiei. Schimbarea de comportament sau de mentalitate nu poate fi atinsă decât în mică măsură dacă preşcolarul ascultă sau reproduce mecanic nişte cunoştinţe care oricum nu sunt înţelese sau acceptate ca utile. Desigur nu în orice context, pentru orice unitate de învăţare metodele tradiţional expozitive pot fi eliminate. Dimpotrivă există obiective operaţionale care nu pot fi atinse prin încercările copiiilor de descoperire. Există conţinuturi prea vaste, care nu pot fi descoperite de şcolari prin activităţi de investigare proprie.

BIBLIOGRAFIE

• Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001

• Cucoş, Constantin, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002

• Niculescu, Rodica, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999;

• Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iaşi, 2002

MIJLOACELE DIDACTICE ŞI SUPORTURILE TEHNICE DE INSTRUIRE

Prof. Pop Simona – Liceul cu Program Sportiv , Bistrita

Prof. Alexa Lucian - Liceul cu Program Sportiv , Bistrita

În sens restrâns, mijloacele de învăţământ pot fi definite drept ansamblu de instrumente, materiale, adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv educativ din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca ansamblu de procedee : mecanice, optice, electrice şi electronice, de înregistrare, păstrare şi transmitere a informaţiei.

Funcţiile mijloacelor didactice :

197

-funcţia de comunicare este specifică acestor mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă instrumente de comunicare care facilitează receptarea.

-funcţia demonstrativă : se recurge la substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu altele mai accesibile şi se face apel la imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)

-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin utilizarea dispozitivelor electrice, electronice, mecanice care înlătură factorii perturbatori din notare.

-funcţia formativă şi estetică

-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii, reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale pentru protecţia aparatelor video. Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul, aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera de luat vederi.

Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt împărţite în cinci categorii:

1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid

2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi

3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă

4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente, monede

5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste

Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul, magnetofonul, picupul

Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR - DIMENSIUNE MODERNĂ A METODICII

Prof. Nelca Mirela -Prof. Nicoară Dorel

Prin prezenta lucrare se doreşte evidenţierea principalelor avantaje şi dezavantaje ale instruirii asistate de calculator, precum şi modalităţile de utilizare a calculatorului electronic în procesul de predare – învăţare, şi nu în ultimul rând, învăţarea într-o lume virtuală prin e-learning.

Civilizaţia modernă este caracterizată de o viteză în continuă creştere a schimbării. Economia suferă acum o transformare radicală (inclusiv în ceea ce priveşte structura pieţei muncii şi necesităţile de calificare profesională) în cadrul unei singure generaţii. Din cauza enormei dificultăţi de înţelegere, apreciere şi chiar supravieţuire la o asemenea evoluţie, impactul acestor schimbări este numit şocul viitorului. Pe de altă parte, aceste modificări fundamentale nu apar brusc, din senin, ci se înscriu în evoluţia istorică mai amplă din care face parte dezvoltarea tehnologică.

Profesorii şi elevii sunt din ce în ce mai preocupaţi să înveţe cum să folosească la deplinul potenţial mijloacele ICT (Information and Communication Technology – tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor) pentru a se adapta noilor forme de învăţământ si noilor cerinţe de pe piaţa muncii. Un rol esenţial în acest sens îl are deprinderea de a interacţiona şi colabora în cadrul unui mediu de învăţare bazat pe tehnologiile Internet.

198

Utilizarea mijloacelor ICT în învăţământ va conduce la deplasarea accentului de la un mediu de învăţare centrat pe profesor la unul centrat pe elev/student, în care profesorii nu mai reprezintă sursa-cheie de informaţie şi de transmitere a cunoştinţelor, ci colaboratori ai elevilor/studenţilor, iar aceştia nu mai sunt receptori pasivi de informaţie ci se implică activ în propria lor educaţie.

Pentru a fi eficiente, mijloacele ICT trebuie să fie combinate cu tehnologii şi metode tradiţionale, astfel încât să conducă la îmbunătăţirea calităţii actului de predare şi de învăţare, la partajarea cunoştinţelor şi a formaţiei, la obţinerea unui grad sporit de flexibilitate a învăţământului pentru a răspunde necesităţilor sociale concrete, la scăderea costului educaţiei şi îmbunătăţirea eficienţei sistemului de învăţământ.

Internetul oferă un număr incredibil de oportunităţi pentru profesori. Simulările şi demonstraţiile video pentru circuitul apei în natură, modelele de poluare sau de traiectorie a vânturilor pot conduce o oră de ştiinţe exacte la un nivel de interes şi de participare. Profesorii pot organiza o excursie de studiu – virtuală, desigur – în interiorul unui vulcan activ, pot planifica o vizită la staţia spaţială internaţională sau pot diseca o broască fără a avea nevoie de mănuşi. De la cercetare până la publicarea de poezii, concursuri de matematică sau călătorii virtuale, oportunităţile pe care le are educaţia prin intermediul Internetului sunt practic nelimitate.

ROLUL RELATIEI PROFESOR ELEV IN ACTUL COMUNICARII EDUCATIONALE

Siman Luminita-Liceul Cu Program Sportiv Bistrita

Oamenii comunica pentru a-si impartasi, a pune in comun ceva: informatii si experiente, sentimente sau judecati de valoare, decizii sau pur si simplu pentru a instaura si mentine relatii de bunavointa unii cu altii.

In teoria informatiei, comunicarea este definita ca proces de transmitere a unui mesaj de la o sursa la o destinatie, folosindu-se de un anumit cod si un anumit canal.

Comunicarea este folosita in predarea-invatarea unor discipline diverse ca mijloc de atingere a obiectivelor/competentelor vizate prin respectivele obiecte de studiu, demersul maieutic fiind esential in educatie. Comunicarea orala are insa un statut special in disciplinele apartinand ariei curriculare « Limba si comunicare », situatie in care ea este un mijloc de predare-invatare, dar si scop in sine al studiului. In cazul acestor discipline, relatia dintre « oral » ca mijloc de invatare si « oral »ca obiect de invatare este determinata de scopurile activitatii didactice, care impun focalizari diferite in cele doua situatii : ca mijloc de invatare, comunicarea este vehicul al informatiei sau mijlocitor al dialogului profesor- elevi, elevi-elevi ; in a doua ipostaza, scopul invatarii este insusirea, practicarea si rafinarea unor forme diverse ale comunicarii.

Este important pentru profesorul de orice disciplina sa inteleaga importanta comunicarii, a dialogului in predare- invatare. In ceea ce priveste relatia profesor-elev,aceasta si-a schimbat in mod categoric coordonatele, avand in vedere noile roluri pe care profesorul trebuie sa si le asume in vederea eficientizarii procesului didactic.

Plecand de la textile adaptate ale Verei Elek profesorul poate fi: 199

1. Model – ofera elevului reperele necesare pentru a atinge tintele propuse. Elevul accepta provocarea si porneste in calatorie alaturi de invatator.

2. Prieten – la el poate apela elevul cand are nevoie. Profesorul sprijina, asculta si ajuta elevul.

3. Calauza – in calatoria cunoasterii, profesorul cunoaste reperele si-i prezinta elevului alternativele si solutiile optime pentru atingerea unei tinte. Relatia se bazeaza pe respect reciproc. Invatatorul nu dicteaza raspunsuri, ci ofra directii pentru ajungerea la destinatie.

4. Magician – pregatirea temeinica a profesorului ii ofera acasta postura prin care il indruma pe elev sa foloseasca obiectele si instrumentele pentru invatare.

5. Consilier – profesorul este cel de la carte elevii asteapta sfatul cel bun.

6. Maestru –profesorul ofera imaginea standardelor de cunoastere si actiune, il asteapta pe elev sa obtina cunostinte, abilitati, competente.

7. Sustinator – profesorul este alaturi de elevii sai, este sprijin pentru depasirea dificultatilor intampinate in invatare.

8. Facilitator – profesorul nu ofera cunoastere, ci face posibil accesul copilului la cunoastere.

Am prezentat elevilor aceasta clasificare si le-am cerut sa reflecteze dupa care le-am adus in atentie clasificarea profesorilor din perspectiva atitudinii fata de nou :

Profesorul- strut : respinge modelele educationale novatoare ; atitudinea sa este asemenea strutului care isi ascunde capul in nisip.

Profesorul- ciocanitoare : aplica intotdeauna metodele didactice ce i-au fost inoculate, asemenea unei ciocanitori care loveste monoton scoarta unui copac.

Profesorul-pinguin : nu depune efortul de a-si adapta metodele pedagogicela diversele contexte educationale in care este pus, amintind de existenta lenesa a pinguinului

Profesorul-pescarus : face sinteze personale intre noile metode educationale si principiile pedagogice traditionale, amintind de ingeniozitatea demonstrata de un pescarus pentru a prinde peste.

Profesorul- porumbel : aplica principiile dobandite intru-un anumit context educational la situatii pedagogice noi, facand astfel un transfer(de la vechi la nou), ceea ce aminteste de un porumbel voiajor.

Profesorul-vultur : este intotdeauna receptiv fata de principiile educationale novatoare si este unul dintre primii care se incumeta sa le aplice fiind atras de varfurile pedagogiei la fel cum vulturul este atras de cele mai inalte piscuri

In urma discutiilor cu elevii cestia au identificat drept una dintre cauzele lipsei de comunicare refuzul unor profesori de a-si adapta strategiile didactice in functie de gruprul-tinta,continuturi, obiective etc. Elevii au stabilit si faptul ca atat scoala, cat si societatea reuneste toate categoriile, crandu-se astfel o paleta larga de modele pedagogice,uniidiscipoli situandu-se chiar de partea celor reticenti la nou.

Pentru a avea o imagine holistica asupra relatiei profesor-elev, asa cum exista ea in liceul in care ei invata, elevii au propul realizarea unui sondaj de opinie care sa aiba in vedere un schimb de roluri, in asa fel incat cei care sa primeasca sfaturi sa fie profesorii.

De asemenea, am recomandat din literatura spre lectura cartea controversata a lui Mihail Drumes, « Elevul Dima dintr-a saptea », in vederea stabilirii unei paralele intre ideile din text si cele receptate din realitate. Elevii au facut fise de lectura, reprezentand citate reprezentative pentru relatia urmarita si in masura in care au corespuns raportului profesor – elev a creat un decalog, reprezentand si cele zece spaturi fundamentale pe care au vrut sa le dea profesorilor.

200

1. Nu uitati ca ati fost elevi ! Uitati, daca se poate, acel « pe vremea mea... »

2. Lasati-ne sa spunem ce credem ! Intotdeauna cand incercam, parca avem de suferit !

3. Nu plecati de la ideea ca trebuie sa stim tot ! Intelegeti ca noi am venit aici sa invatam.

4. Ingrijiti-va ! Aspectul conteaza in meseria dumneavoastra !

5. Nu intarziati la ore daca ne cereti sa fim punctuali !Dar incercati sa iesiti, atunci cand suna !

6. Nu mai dati note pe ultima suta de metri ! Daca ati fi constanti, noi n-am mai fi asa derutati.

7. Nu ne mai obligati sa recitim lectia ! Este foarte neplacuta postura de papagal.

8. Nu-i certati pe cei prezenti din cauza absentelor ! Datorita exceptiilor, stricati atmosfera in clasa!

9. Pedepsiti-i doar pe cei care gresesc! Astfel avem sentimental desertaciunii…

10. Respectati-ne! Credeti in puterea exemplului, nu a moralei!

METODE INTERACTIVE ÎN GRĂDINIŢĂ

Inst. Cleja Emanuela-Rodica-GPS.,, DUMBRAVA MINUNATA”, Bistrita

Concepţia modernă asupra educaţiei preşcolare presupune folosirea din plin aînvăţării dirijate şi spontane şi consideră învăţarea drept acţiunea principală a dezvoltăriiinteligenţei copilului şi o normare de bază a procesului de largă sociabilizare.

Centrarea procesului educaţional asupra copilului se reflectă în abordarea curriculumului dinperspectiva dezvoltării globale şi vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante aledezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale.Grădiniţa s-a adaptat perfect cerinţelor noilor generaţii prin abordarea cu succes a unor metode inovatoare de organizare şi desfăşurare a activităţilor, îmbinându-le, în acelaşi timp, în mod armonios cu metodele tradiţionale, fără de care procesul instructiv-educativ ar risca să piardă din conţinut, din informaţii.

Creşterea calităţii procesului instructiv-educativ din grădiniţă, bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate.Având în

vedere că în grădiniţă principala activitate este jocul, metodele interactive trebuie introduse ca nişte jocuri cu sarcini şi reguli care să fie antrenante,atractive.

Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală, iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare,experimentare.

Metodele interactive de grup câştigă tot mai mult teren, reprezentând o alternativăla didactica tradiţională în beneficiul copiilor şi al cadrelor didactice în egală măsură.Deci, regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu copiii şi între

201

copii promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin utilizarea de noi strategii.Prin aplicarea acestor metode copiii îşi exersează capacitatea de a selecta,combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult.

Există un set de condiţii care trebuiesc îndeplinite pentru promovarea învăţării

interactive:

-Să acordăm timp suficient şi să creăm condiţii optime pentru ca preşcolarii să-şi exprime ideile şi pentru a primi feedbak constructiv;

-Să încurajăm copiii să-şi exprime ideile şi părerile proprii,fără teama de a fi ridiculizaţi;

-Să stimulăm copiii să-şi dezvolte încrederea în forţele proprii şi să înţeleagăvaloarea propriilor idei şi opinii.

Curriculum pentru invaţământul preşcolar oferă educatoarelor libertatea de a organizacât mai creativ şi personalizat actul didactic. Fiecare cadru didactic îşi poate alege propriul demers, personalizat, modern, care să fie compatibil cu stilul didactic, cu obiectivele şi conţinuturile activităţilor.

BIBLIOGRAFIE:

Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Integral, Bucureşti, 2001

Metode interactive de grup, Editura Arves 2006

Activitatea integrată în grădiniţă, editura Publi

ROLUL PROFESORULUI CA DESIGNER AL INSTRUIRII. ÎNVĂŢARE PRIN PROIECTE

PROF. POP BRIGITTE-Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Dacă secolul XX se spune, pe drept cuvânt, că a aparţinut tehnologizării, culminând în ultimii ani, cu informatizarea şi dezvoltarea ciberneticii, prin produsele finite—calculatoarele, secolul XXI se spune ca va fi al comunicaţiilor. Dacă la început au fost semnalele morse, telegraful, apoi telefonul, care a revoluţionat comunicaţiile, lucrurile au evoluat puternic la sfârşitul secolului trecut, culminând cu un nou şi puternic concept, numit Internet.

Numit şi reţeua reţelelor, Internetul îşi are originea în ARPANET şi în NSFNET, fiind mai mult decât o sumă de conexiuni. În perioada anilor 60, Departamentul de Apărare al Statelor Unite avea nevoie de o reţea de comunicare în cazul unui atac nuclear. RAND, o corporaţie militară a propus centralizarea comunicaţiilor într-o reţea. Aceasta conţinea noduri capabile să transmită şi să primească mesaje. Fiecare nod îşi avea propria adresa astfel încât mesajul putea transmis un anumit nod. Departamentul apărării pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis să extindă această reţea. Pentru prima dată, acest sistem a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) şil a început să se extindă. Cu timpul ARPANET-ul începe să crească, companii ca Xerox dezvoltă tehnologia reţelelor locale (LAN). Reţeaua cu cel mai mult impact a fost ETHERNET-ul, reţea ce permitea conectarea mai multor calculatoare împreună.

Nimeni nu a prevăzut cum această trecere de la o reţea militară la una publică şi comercială ne va afecta felul în care gândim despre informaţie şi comunicare, nimeni nu a anticipat ce rol va juca Internetul şi întreagă tehnologia în viaţa şcolară.

202

Profesorii sunt mai mult decât instructori. Ei facilitează procesul de învăţare, implementează, evaluează şi proiectează lecţiile pe care le susţin, realizând designul instruirii. Chiar dacă se ghidează după o programă şcolară, profesorii trebuie să ia decizii în privinţa modalităţii în care curriculumul prescris poate fi implementat la nivelul clasei, astfel încât învăţarea să se producă cu maximă eficienţă.

Trăim într-o lume a virtualului, o lume în care nu te poţi manifesta fără să te adaptezi la condiţiile pa care ea le impune. Calculatorul, internetul au devenit cel mai uzitat mijloc de comunicare, de informare şi afirmare. De aceea, noi, dascălii secolului XXI, din orice sistem şi nivel de învăţământ, trebuie să utilizăm tehnologia în instruire. Cu toţii suntem conştienţi de faptul că cele mai importante lecţii ale vieţii pot fi predate fără ajutorul unui calculator. Dar, dacă astfel reuşim să îmbunătăţim relaţiile noastre cu elevii şi ale acestora cu şcoala, cu informaţia, atunci trebuie să folosim resursele tehnologice atât în predarea la clasă, cât şi pentru formarea noastră continuă şi sistematică. În timp, acest efort va aduce beneficii semnificative.

În aceste condiţii, se cer a fi dezvoltate de către elevi şi profesori câteva competenţe absolut necesare realităţii pe care o trăim, competenţe ce se nasc din exersarea responsabilităţii personale şi a flexibilităţii în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate, din stabilirea şi atingerea unor standarde şi ţeluri ridicate pentru sine şi pentru ceilalţi, din tolerarea ambiguităţii:

• Competenţe de comunicare - înţelegerea şi realizarea unei comunicări eficiente verbale, scrise şi multimedia, într-o varietate de forme şi contexte.

• Creativitate şi curiozitate intelectuală—dezvoltarea, implementarea şi comunicarea ideilor noi altor persoane; deschidere şi receptivitate la nou, perspective variate.

• Gândire critică şi gândire sistemică— exersarea gândirii în ce priveşte înţelegerea şi realizarea unor alegeri complexe; înţelegerea conexiunilor dintre sisteme.

• Informaţii şi abilităţi media— analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea şi crearea de informaţii în diverse forme şi medii.

• Capacităţi de colaborare şi interpersonale — demonstrarea capacităţilor de lucru în echipă şi de conducere; adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi; colaborarea productivă cu ceilalţi; conduită empatică; respectarea altor puncte de vedere.

• Identificarea, formularea şi soluţionarea problemelor— capacitatea de a depista, formula, analiza şi rezolva probleme.

• Auto-formare— Monitorizarea propriilor nevoi de înţelegere şi învăţare; localizarea resurselor corespunzătoare; transferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul.

• Responsabilitate socială— Acţionarea în mod responsabil, ţinând cont de interesele comunităţii; demonstrarea unui comportament etic în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate.

ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ PRIN METODE ACTIVE

Prof. Toniuc Ancuţa-Maria-Liceul Cu Program Sportiv – Bistriţa

Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. Altfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social. Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea

203

parteneriatelor în învăţare. În fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activă, nu doar individual activă, ci interactivă.

Nu doar cercetarea, dar şi experienţele cadrelor didactice cu metodele colaborative evidenţiază efectul benefic al interacţiunii elevilor. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru obţinerea rezultatului urmărit arată că:

Elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale;

Elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii;

Elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar de a preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat;

Multe sunt metodele prin care se poate ajunge la o învăţare activă.

M-am oprit asupra uneia dintre ele – „Mozaicul” .

Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.

Ca toate celelalte metode de învăţare activă / prin cooperare şi această metodă presupune următoarele avantaje:

Stimularea încrederii în sine a elevului;

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului;

Dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente ale elevului;

Dezvoltarea răspunderii individuale sau de grup;

Optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva;

Mozaicul presupune parcurgerea următoarelor etape:

a. Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiacare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unităţi de cunoaştere;

b. Prezentarea succintă a subiectului tratat;

c. Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere;

d. Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 vor forma alt grup ş. a. m. d. În cazul în care se lucrează cu toată clasa, iar numărul de copii este ridicat, se vor forma două grupuri pentru fiecare număr;

e. Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul original. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial;

f. Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri ai grupului. Dacă sunt neclarităţi, se adresează întrebări expertului. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri ai grupului de experţi pentru secţiunea respectivă. Dacă persistă dubiile, atunci problema trebuie cercetată în continuare;

g. Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa / cu toţi participanţii;

204

EDUCAŢIA ROMÂNEASCǍ ÎN CONTEXT EUROPEAN

Prof. Erent Silvia-Liceul cu Program Sportiv Bistrita

Învǎţǎmântul românesc se aflǎ în plin proces de reformǎ,de transformare şi modernizare,proces datorat evoluţiilor care au avut şi au loc în societatea româneascǎ şi inmpus de necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene.

Educaţia este cea care trebuie să facă o lume mai bună, mai dreaptă, mai iubitoare, în care valorile tradiţionale, universale, existenţiale să respecte invariabil cultura, tradiţiile şi dorinţele naţiunilor şi ale fiecărui individ, folosind aceasta pentru propria dezvoltare şi propria devenire

Schimbǎrile din sistemul de educaţie vor avea efecte în toate componentele societǎţii,fiind pârghia hotǎrâtoare pentru trecerea la un nou tip de societate.Oamenii sunt chemaţi sǎ înveţe permanent ,sǎ înveţe sǎ-şi amelioreze prin forţe proprii condiţile de viaţǎ,sǎ-şi proiecteze viitorul cu luciditate şi îndrǎznealǎ.

Performanţele noastre vor fi determinate,în primul rǎnd de competenţa şi pregǎtirea oamenilor, de felul lor de a munci, de capacitatea structurilor instituţionale de a valorifica eficient acest potenţial. Educaţia este factorul strategical dezvoltǎrii de perspectivǎ şi ea priveşte modelarea multidimensionalǎ şi anticipativǎ a factorului uman.

Pentru ca societatea româneascǎ sǎ devinǎ o societate educaţionalǎ,în sensul definit UE ,este necesar sǎ avem în vedere educaţia ca prioritate naţionalǎ,educaţia adultilor şi învǎţarea permanentǎ,coordonarea instituţionalǎşi politicǎ.

Pentru integrarea europeanǎ a învǎţǎmântului românesc,educaţia necesitǎ schimbǎri calitative,în conceperea şi desfǎşurarea ei,astfel încâat sǎ se asigure întrepǎtrunderea instrucţiei şcolare(universitare)cu instrucţia postşcolarǎ (postuniversitarǎ),aceasta a doua fiind strânslegatǎ de ceea ce se defineşte ca educaţia adulţilor, ,,într-un proces educaţional,continuu,unitar,,de educaţia permanentǎ.

Proiectele europene urmăresc desfăşurarea unor activităţi care permit o mai bună informare a copiilor despre membrii U.E., determinând diferite unităţi de învăţământ să lucreze împreună, ca parteneri, iar pe copii îi ajută să colaboreze unii cu alţii, dându-le posibilitatea să-şi exprime părerile şi speranţele pentru viitor. Activitatea în cadrul acestor proiecte are o valoare pedagogică deosebită, deoarece contribue la dezvoltarea comunicării, a încrederii, a înţelegerii, a solidarităţii şi a toleranţei reciproce, facilitând accesul liber la educaţie şi la exprimare a copiilor şi tinerilor prin intermediul activităţilor multiculturale şi educative în spiritul respectului faţă de diversitate

“O educatie bine facuta poate intotdeauna sa scoata dintr-un suflet, oricare ar fi el, partea folositoare pe care o contine”

(Victor Hugo)

GLOBALIZAREA ECONOMICĂ ȘI CULTURALĂ IMPUNE UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PROCESUL DE PREDARE / ÎNVĂȚARE

Carmen Rusu, Grup Școlar ”Radu Petrescu” Prundu Bârgăului

Cornel Săplăcan, Liceul cu Program Sportiv Bistrița

205

Societatea informatică reprezintă o nouă etapă a civilizației umane, un nou mod de viată calitativ superior care implică folosirea intensivă a informației în toate sferele activității și existenței umane, cu un impact economic și social major. Societatea informatică permite accesul larg la informație membrilor săi, oferă un nou mod de lucru și de cunoaștere, amplifică posibilitatea globalizării economice și a creșterii coeziunii sociale.

În prezent trăim într-o lume caracterizată prin comprimarea timpului şi a spaţiului. Industrializarea, democratizarea, urbanizarea, migraţiile, computerele, CNN-ul etc. au schimbat modul în care comunicăm. Indivizii nu mai locuiesc şi nu mai lucrează într-un mediu bine determinat, autosuficient. Ei călătoresc şi încheie afaceri cu membri unor culturi diferite, situaţi într-un spaţiu geografic distinct. În acest context este absolut necesară dezvoltarea a ceea ce numim „schemă cognitivă globală” (”global mind set”). Aceasta a fost definită drept abilitatea de a conceptualiza forţe geopolitice şi culturale complexe precum şi impactul lor asupra afacerilor. Este capacitatea de a scana lumea şi de a căuta noi posibilităţi de obţinere a beneficiilor sociale şi organizaţionale. Cu toate acestea, posibilităţile noastre de a înţelege aceste schimbări au rămas puţin în urma fenomenelor în sine. Pe de o parte, indivizii nu au destule cunoştinţe despre sistemele de valori ale partenerilor. Pe de altă parte, chiar dacă indivizii au informaţii despre diversitatea culturală şi idiosincrasiile fiecărei culturi, ei rămân prizonierii unui mod de gândire etnocentric.

Așadar, în contextul actual caracterizat prin „deteritorializare geografică” și „creolizare culturală”, instituțiile de învățământ și capitalul uman aferent au un rol esențial în formarea unor indivizi care să funcționeze eficient în mediul global, atât din punct de vedere social cât și din punct de vedere economic.

Distrugerea granițelor spațiale și temporale, precum și a celor culturale a fost posibilă datorită creșterii numărului de utilizatori ai calculatorului și ai Internetului. Elevii, profesorii, oamenii în general utilizează calculatorul și Internetul pentru a comunica, pentru a se documenta, pentru a se forma etc.

Calculatorul este foarte util atât elevului cât și profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată astfel incât să îmbunătățească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziționarea unor cunoștințe și formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerințelor unei societăți aflată într-o permanentă evoluție. Acesta trebuie să fie pregătit pentru schimbări, să le întâmpine cu entuziasm nu cu frică și rezistență. Dacă elevii sunt orientați cu încredere spre schimbare, ei vor simți nevoia de a fi instruiți cât mai bine pentru a face față noilor tipuri de profesii. Eșecul în dezvoltarea capacității de a reacționa la schimbare poate atrage după sine pasivitatea și alienarea. Profesorul trăiește el însuși într-o societate în schimbare, și astfel va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecționeze continuu.

ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE

Prof. Rodica Tatar-Şc. Gen. ’’Ştefan Cel Mare’’- Bistriţa

Învăţarea prin cooperare este descrisă adeseori ca o strategie incluzivă deoarece ea permite elevilor cu dizabilităţi să primească atenţie suplimentară şi sprijin din partea colegilor fără dizabilităţi, în timp ce-şi aduc la rândul lor contribuţia la activităţile de grup.

Învăţarea prin cooperare are loc atunci când toţi elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o tema nouă sau a crea idei noi, combinaţii noi sau chiar inovaţii autentice (Meredith, Steele, & Temple, 1997). În cadrul grupurilor de învăţare prin cooperare elevii au două

206

responsabilităţi majore: să înveţe un material şi să se asigure că şi ceilalţi membri ai grupurilor procedează la fel (Johnson şi Johnson, 1989, după Haager şi Klinger, 2005 ).

Acest tip de învaţare ofera mai multe avantaje pe care eu le consider majore :

-concentrare mai buna;

- relaţii mai bune, mai tolerante cu colegii, indiferent de etnie, sex, capacităţi intelectuale, clasă socială sau deficienţe fizice;

-încredere în sine bazată pe acceptarea de sine;

-competenţe sociale sporite;

-atitudine pozitivă faţă de materiile de studiu, de învăţătură şi şcoală;

-atitudine pozitivă faţă de profesori, directori şi alte persoane din şcoală.

Aceste sunt doar câteva din avantajele învăţării prin cooperare, care îi stimulează pe elevii mai slabi şi îi motivează pe cei mai buni să fie mai responsabili.

Activităţile în grupuri mici prezintă avantaje deoarece se generează mai multe idei, are loc facilitarea socială, comunicarea, dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor, activizare şi feed back.Eu am observat de-a lungul timpului că acest tip de muncă este mai util şi mai eficace.

Bibliografie:

Meredith, K. S., Steele, J. L., & Temple , C. (1997). Învăţarea prin cooperare (Ghid V). Cluj Napoca: Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România.

EFICIENŢA METODELOR ŞI TEHNICILE INTERACTIVE DE GRUP

Mariana Nagy - Colegiul Tehnic Infoel, Bistriţa

Erno-Albert Nagy -Liceul cu Program Sportiv, Bistriţa

Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi înarmarea acestora cu capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi active.

Strategia potrivită este cea care,, învaţă elevul să înveţe”, numai aşa învăţarea poate deveni un proiect personal al elevului. Acest aspect face diferenţa în procesul de formare şi ţine de măiestria didactică şi competenţa profesorului de a traduce conţinuturile în situaţii de instruire adecvate.

Cerinţa primordială a educaţiei moderne este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de munca independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup.

Analizând poziţia cadrului didactic în faţa problemelor instruirii şi ale învăţării moderne, profesorul Ioan Neacşu afirmă că „educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă şi creativă.” (1990, p. 12).

207

Aplicarea frecventă a metodelor interactive de grup în demersul didactic zilnic conduce la dezvăluirea următoarelor concluzii privind impactul pozitiv asupra comportamentului şcolar al elevului:

- elevul,, învaţă să înveţe” (Învăţarea prin descoperire, Studiul de caz, Brainstormingul);

- elevul învaţă prin cercetare-descoperire, prin efort propriu, independent sau ajutat de colegi; (Mozaic, Predarea reciprocă, Piramida ideilor, I.A.C);

- elevul exprimă puncte de vedere, idei, argumentează (Brainstormungul, Explozie stelară, Portofoliul, Firma de exerciţiu, etc);

- elevul realizează un schimb de idei cu ceilalţi (Activitate pe grupe, Jocuri de rol, Metoda pălăriilor gânditoare, etc.);

- elevul cooperează în rezolvarea sarcinilor; (Predarea reciprocă, Piramida ideilor etc.)

- elevul caută să înţeleagă conceptele şi să le operaţionalizeze; (Modelarea, Acvariul, Aplicaţii practice,)

- elevul se dezvoltă pe sine şi îi ajută să se dezvolte şi pe ceilalţi.

- elevul manifestă interes şi găseşte satisfacţie în activitatea de învăţare;

- elevul este tolerant, acţionează asertiv în anumite situaţii de învăţare, acceptă ideile şi părerile celorlalţi, comunică corect, concepte, idei, argumente;

- elevii sunt mai ,,fericiţi” de programul de învăţare, obţin rezultate mult mai bune;

- elevul este pus în permanenţă în situaţia de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri, a avea păreri, a analiza situaţii, a identifica soluţii, corecte şi corelate cu realitatea momentului.

Se poate spune, aşadar, că eficienţa aplicării metodelor interactive de grup este asigurată de competenţa didactică a profesorului, de măiestria şi de modul în care proiectează, conduce şi regleză strategia didactică pentru a ajuta elevii să performeze.

Bibliografie

Ioan Cerghit ( 2005)- “ Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti.

Ion- Ovidiu Pânişoară ( 2006) – “ Comunicarea eficientă”, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi

Crenguţa - Lăcrămioara Oprea ( 2008) – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP, Bucureşti

METODE CARE SPORESC FLEXIBILITATEA ÎNVĂŢĂRII ŞI CENTRAREA ACTIVITĂŢII PE ELEV

Prof. Silveşan Tatiana, Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Beclean

Shimbările în planul gândirii pe care metodele interactive de grup le produc, cele de idei, de opinii, verbale, acţiune, activează copiii şi îi motivează reducând încorsetarea pe care deopotrivă şi ei şi învăţătoarea o resimt într-o activitate tradiţională.Metodele interactive determină copiii să rezolve în grup problemele cu care se confruntă (sarcina didactică) să ia decizii şi să aplaneze conflicte ce pot apărea. Ei descoperă o noua experienţă interrelaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a studia, de a investiga împreună şi capătă încredere în capacităţile individuale şi ale grupului. Munca în echipă îi bucură,

208

le conferă încredere în forţele proprii, ceea ce îi determină să îşi asume responsabilităţi, să se ajute reciproc pentru a duce la bun sfârşit sarcinile asumate. Prin aplicarea în clasă a metodelor interactive de grup, copiii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de şcolar şi adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice. Metodele interactive de grup acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare a copilului. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate astfel ele atrag copiii în activitate spre învăţarea activă, spre cooperare, îi determină să se consulte în grup în luarea deciziilor şi previn/aplanează conflictele. Metodele interactive de grup necesită mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie ca ei să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de structura personalităţii copilului. Aşadar pentru fiecare elev învăţătoarea trebuie să potrivească optim: gestul, munca, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul în raport cu situaţia. Metodele interactive în activităţi stimulează creativitatea copiilor ce constă în enunţarea spontană a cât mai multor idei pentru soluţionarea unei probleme, dezvoltă copiilor capacitatea de efort propriu(dirijat), capacitatea de investigare, de descoperire, dezvoltă abilităţi de explorare şi apoi cele de comunicare, promovează găndirea şi învaţarea activă prin cooperare, permit copiilor să-şi organizeze cunoştinţele teoretice, artistice, practice, expunerea lor verbala, presupun alternarea activităţii individuale cu cea de grup, contribuie la formarea gândirii critice, încurajează cooperarea în activităţi dar şi independenţa, promovează relaţiile interculturale pe baza comunicării, promovează o activitate didactică modernă centrată pe demersuri intelectuale interdisciplinare, sunt mijloace eficiente de exersare a imaginaţiei învăţând copilul să gândească în viitor, să se proiecteze pe sine într-o altă ipostază, contribuie la dezvoltarea copilului pe toate nivelurile. Un alt aspect pozitiv al folosirii acestor metode în lucrul efectiv la clasa este încurajarea colaborării şi stimularea spiritului de echipă, dar şi dezvoltarea spiritului competiţional. Prin cooperare activitatea devine mai antrenantă, mai dinamică, mai eficientă, copiii mobilizându-se şi devenind dornici să ajungă la un rezultat. Am constatat că învăţarea prin cooperare este o modalitate eficientă de stimulare a comunicării şi învăţării active, facilitând acomodarea firească a copilului la sistemul de relaţii, norme, valori şi comportamente ale grupului din care face parte. În grup, apar idei mai multe şi mai bune, copiii învaţă şi unul de la altul, nu doar de la învăţătoare, este încurajată contribuţia personală, intervine aprecierea diversităţii, se valorifică informaţiile colegilor în construirea cunoaşterii proprii. Învăţând în grup se dezvoltă unele relaţii interpersonale mai bune: relaţii colegiale, de solidaritate, de grijă şi devotament, de sprijin personal. Evaluarea urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie corectivă, ameliorativă, realizându-se prin raportarea la progresul individual, dar având în vedere atât participarea fiecărui copil la procesul elaborării în comun, cât şi rezultatul echipei.

UTILIZAREA PROGRAMELOR GOOGLE EARTH ŞI QUANTUM GIS ÎN LECŢIILE DE GEOGRAFIE

Prof. Ujică Luminiţa, Liceul cu Program Sportiv Bistriţa

Dezvoltarea fără precedent din ultimii ani a tehnologiilor web a făcut din spaţiul Internetului cel mai utilizat mijloc de transmitere şi depozitare a informaţiilor. Informaţiile geografice nu au făcut excepţie, iar problemele legate de modul de stocare şi distribuţie a acestora a condus la apariţia de standarde şi modele speciale, având la bază cel mai important serviciu Internet, şi anume World Wide Web-ul (pe scurt web sau WWW).

Programele Google Earth şi Quantum Gis constituie instrumente software de tip open-source (care nu necesită costuri pentru achiziţionarea licenţei pentru prelucrarea datelor cu caracter geomatic, precum hărţile sau imaginile satelitare). Aceste programe

209

pot fi utilizate în scop istructiv-educativ la oră, dar şi de către elevi, ca alternativă la jocurile pe calculator, în scop recreativ.

Google Earth constituie un program de vizualizare şi poate fi utilizat cu succes în cadrul orelor de geografie. Aplicaţia a fost lansată public în 2005 şi se bazează pe produsul cunoscut sub numele de Earth Viewer 3D. În procesul instructiv educativ, profesorul are nevoie de un calculator cu acces la Internet, un videoproiector pentru o vizualizare optimă a informaţiilor de către toţi elevii; va stabili locaţia de lucru, în funcţie de lecţia ce urmează a fi parcursă şi elementele geografice vizate. Va explica elevilor utilizarea principalelor butoane de navigaţie aflate în colţul din dreapta sus (rotire, deplasare, zoom). În funcţie de câmpurile bifate în caseta de straturi aflată în colţul din stânga jos (Graniţe şi denumiri, Locaţii, Fotografii, Drumuri, Clădiri 3D, Google Ocean, Vreme, Galerie, Conştientizare Globală, Mai multe) se pot efectua exerciţii de localizare a unor elemente geografice (elemente de relief, ape, ţări, oraşe, aşezări rurale ş.a.). Prin folosirea butonului scroll aflat în centrul mouse-ului sau instrumentelor de navigaţie din colţul dreapta sus se obţine o suprapunere a imaginii satelitare peste un Model Numeric al Terenului; în partea de jos a ecranului sunt afişate informaţii altitudinale legate de înălţimea sau adâncimea de la care este privită imaginea, data de achiziţie a acesteia şi altitudinea reliefului. Doar plimbând cursorul pe ecran, fără apăsare, elevii pit constata cum aceste valori de altitudine.De asemenea, prin activarea câmpului Clădiri 3D se pot vizualiza imagini la nivel de stradă şi clădiri în relief (3D). Prin apăsarea butonului Afişare riglă se pot efectua exerciţii de măsurare a distanţelor, atât în linie dreaptă cât şi urmărind un traseu sinuos (urmărind un drum, cale ferată, apă curgătoare) între diverse locaţii. Mărind factorul de zoom, imagine de pe ecran va fi centrată doar la nivelul unei localităţi.

Utilizarea programului Google Earth prezintă, printre altele, avantajul de a permite navigarea în diverse locuri ale lumii, pe care mulţi dintre elevi nu vor avea prilejul să le viziteze în realitate.

Profesorii de geografie au fost familiarizaţi cu Quantum Gis în cadrul programului de formare oferit de Centrul de Geomatică Geospace, creat în cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în parteneriat cu AdvancedStudies and Research Center SRL, în scopul îmbunătăţirii capacităţii cadrelor didactice preuniversitare din domeniul geografiei de a utiliza metode interactive de învăţare-predare cu ajutorul instrumentelor software. Prin intermediul acestui program se pot încărca, inspecta, interoga, simboliza, reproiecta seturi de date vectoriale; se pot georeferenţia date raster. Cu alte cuvinte, profesorul işi poate întocmi suportul cartografic necesar; pe baza unor imagini satelitare, a hărţilor vechi sau a modelelor 3D se poate construi propria viziune a utilizatorului. Sub îndrumarea profesorului, şi dacă dotarea şcolii o permite, inclusiv elevii pot experimenta un astfel de exerciţiu.

Utilizarea acestor programe au avantajul de a prezenta informaţia în mod atractiv, de a ajuta vorbitorul liber să-şi organizeze prezentarea; se permite punctarea datelor esenţiale şi purtarea unor discuţii pe baza unor imagini. Totuşi, pentru implementarea lor sunt necesare cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a programelor specifice, o anumită dotare tehnică (calculator, videoproiector, acces la Internet) şi mult timp pentru pregătirea materialelor.

VOINICUL PĂTRĂŢEL ŞI PRIETENII LUI

Denumirea opţionalului: Voinicul Pătrăţel şi prietenii lui

Tipul opţionalului: transdisciplinar

Durata: anual

Modul de desfăşurare: pe clasă

Propunători: Sas Alexandra Lavinia

210

Specialitatea: profesor învăţământ primar

Grad didactic I

Şcoala Generală Tiberiu Morariu Salva

Ziua luni, ora a III a,

Loc de desfăşurare

sala de clasă,

şcoala,

cabinet informatică,

localitate

Argument

Primii paşi într-o componentă majoră a matematicii, a geometriei, se face încă din învăţământul primar.

Alegerea temei, şi mai ales a tematicii, pentru această oră de opţional va încerca prin mijloace elementare să redea proprităţi importante elementelor de geometrie cuprinse în programa clasei a III-a, astfel încât mai târziu cele învăţate să constituie utilizarea unor căi esenţiale, chiar în observarea şi cunoaşterea universului propriu, dar în special în geometrie.

În transmiterea de cunoştinţe se va ţine cont de stadiul dezvoltării inteligenţei elevului de clasa I , astfel respectându-se principiile didactice. Se vor folosi în predarea acestor noţiuni multe materiale suport sau metode active care să solicite participarea activă şi conştientă a elevilor. În prima etapă a acestor ore de opţional, elevii vor fi supuşi observării directe a mediului înconjurător pentru a sesiza prezenţa formei în viaţa noastră, apoi aceste forme vor fi analizate şi secţionate în elemente de sine stătătoare elemente care apoi vor fi asemănate, comparate cu elemente din geometrie. În realizarea obiectivelor stabilite se vor folosi material didactic suport preluat din mediul social (şcoală, comunitate), din universul elevului (sala de clasă, camera sa), din ştiinţe (legume, fructe) vom trece de la disecarea şi apoi reprezentarea grafică a elementelor geometrice simple, de aici intuindu-se forma lor corectă (punctul, linia dreaptă, segmentul de dreaptă), se face trecerea treptată la reprezentarea grafică şi la realizarea formei plane (pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc) şi la realizarea celor spaţiale (cub, cuboid, sferă, con, cilindru), elevii descoperind treptat printr-un mod activ şi plăcut operarea cu structuri logice. Trecerea de la limbajul grafic devine materializabil în reprezentări grafice, ceea ce se aproprie de cel noţional, abstract.

Temele se vor realiza prin experinţe, descoperiri directe sprijinite de material suport, relaxante prin jocuri didactice active sau lucrări practice de educaţie plastică sau compoziţii aplicative practice, astfel încât orele să devină experimente realizate prin forţe proprii de către elevi, iar deducţiile logice să fie coordonate în asimilarea, memorarea noţiunilor de către elevi şi marcate de către cadrul didactic.

Dorinţa de a obţine rezultate tot mai bune în predarea noţiunilor la geometrie prin studiul experimental, prin cercetare, prin descoperire va ajuta elevul să treacă de la perceperea intuitivă, concretă la cea abstractă, logică.

S-a dorit realizarea acestui opţional deoarece elevii şcolari mici nu concretizează forma abstractă a unor obiecte, iar în studiul la clasă orele alocate predării elemetelor de geometrie, în cadrul orei de matematică, sunt prea puţine pentru a înţelege şi a-şi forma noţiuni bine structurat.

PROIECT EDUCAŢIONAL

211

prof. Mihestian Maria Marioara- Lic. cu Program Sportiv

1. Denumirea proiectului: „ Turism ecologic pentru un mediu sanatos”

2. Iniţiator: Liceul cu Program Sportiv, Bistriţa, catedra tehnologii

3. Partener: Colegiul Economic, „Delta Dunarii” Tulcea

4. Coordonator proiect:

• prof. Mihestian Maria Marioara, Liceul cu program Sportiv, Bistriţa,

• prof. Jelescu Fanica, Colegiul Economic „Delta Dunarii” Tulcea

5. Colaboratori :

• prof. Nadasan Orsolya, Guiu Octavian, Fetti Romana, Nagy Berti

6. Scopul proiectul:

• Schimb de experienţă între elevii celor două unităţi de învăţământ

• Dezvoltarea unui parteneriat educaţional

• Educaţia prin cooperare

• Orientare şcolară şi profesională

• Iniţierea unor colaborări şi parteneriate în domeniul turismului cultural si protectiei mediului

• Desfasurarea practicii comasate in cadrul unitatilor de invatamant implicate in proiect.

7. Grup ţintă: elevii celor două unitati de invatamant implicate şi cadre didactice care predau la clasă.

8. Obiective specifice:

a. întâlnirea elevilor celor doua unitati de invatamant

b. participarea la activităţi didactice şi culturale organizate în cadrul celor două unităţi de învăţământ

c. cunoaşterea profilurilor ocupaţionale specifice celor două unitati de invatamant

d. orientarea şcolară şi profesională a absolvenţilor prin vizitarea unor instituţii de învăţământ superior din cele două municipii

Modalitati de realizare:

• participare la activităţi didactice şi culturale realizate în cadrul celor două unităţi de învăţământ

• dezbateri/ masă rotundă/ schimb de experienţă

• vizitarea unor instituţii de învăţământ superior

• vizitarea unor obiective turistice, culturale si ecologice din cele 2 judeţe

• desfasurarea activitatilor practice in domeniu

9. Produse ale proiectului:

• albume foto

• forum de discuţii

212

• expoziţie de fotografii şi materiale de prezentare a celor două unităţi de învăţământ

• portofolii tematice (trasee turistice, obiective culturale, actiuni de ecologizare si protectia mediului ş.a.)

10. Surse de finanţare: contribuţia elevilor, comitetul de părinţi, sponsorizări

11. Durata proiectului: 1 an

12. Perioada: anul şcolar: 2011-2012

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV LA CICLUL PRIMAR

Prof. înv. primar Floroae Adriana-Maria-Şc. Gen. „Valea Spinului”, Năsăud

Schimbările care se petrec în societatea contemporană reprezintă o provocare serioasă pentru dascăli, cei care au sarcina să-i pregătească pe copii pentru viitor.

Cadrele didactice trebuie să-i pregătească pe elevi pentru ca aceştia să reuşească în viaţă, să fie prosperi şi productivi într-un viitor pe care nu-l putem prevedea în detaliu. Pentru a funcţiona cu eficienţă în lumea viitorului va fi adesea nevoie de cunoştinţe şi priceperi noi.

Toate metodele folosite, atât cele tradiţionale, cât şi cele moderne, interactive sunt de un real suport pentru dascălul care este pus în situaţia de a alege cele mai eficiente metode, cele pe care le consideră mai valoroase pentru procesul de predare-învăţare. Nu există o reţetă care trebuie respectată. Cadrul didactic îşi alege metodele de predare –învăţare ţinând cont de mai mulţi factori: nivelul de pregătire al elevilor, particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor, capacităţile intelectuale ale elevilor, tipul de lecţie, conţinutul învăţării etc.

Eficientizarea folosirii metodelor este condiţionată de măiestria didactică a dascălului, de spiritul său inovator şi creator.

Folosirea metodelor interactive în cadrul orelor îi face pe elevi să devină mai activi, nu mai sunt doar spectatori pasivi şi independenţi, gata să înmagazineze tot ceea ce le prezintă cadrul didactic.

Cu ajutorul acestor metode se poate face o abordare diferenţiată a elevilor în funcţie de particularităţile individuale şi psihice ale acestora. Dacă folosim o metodologie rigidă vom favoriza formalismul şi plictiseala şi vom împiedica manifestarea creativităţii. De aceea trebuie să folosim cât mai multe tehnici de instruire care să asigure diversitatea şi să-i atragă pe elevi spre activităţile de învăţare, cât mai multe metode pentru a înlătura monotonia.

Astfel, în cadrul lecţiilor putem folosi metode cum ar fi: cubul, mozaicul, ciorchinele, cvintetul, turul galeriei etc.

Implementând aceste metode se observă că elevii sunt mai activi, mai comunicativi, mai interesaţi de subiectele şi temele aduse în discuţie, mai relaxaţi. Astfel ei învaţă şi reţin mai uşor informaţiile, sunt mai creativi.

Metodele interactive trebuie predate ca un joc cu reguli. Ele acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare al copiilor. Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive, învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele.

213

Cadrul didactic este un model puternic. Copiii învaţă de la începutul experienţei lor şcolare să fie atenţi la ceea ce spune şi la ceea ce face dascălul lor. Prin observaţia atentă elevii învaţă ceea ce este considerat important, ce se aşteaptă de la ei în viitor şi ce tipuri de informaţii vor trebui să aibă în momentul evaluării. Pe lângă transmiterea de informaţii şi idei, întrebările dascălului transmit şi ceea ce este important.

O lecţie în spiritul dezvoltării gândirii critice la copii va avea ca urmare faptul că aceştia vor avea posibilitatea să coopereze şi să solicite învăţătorului explicaţii suplimentare asupra temei propuse.

Bibliografie:

Bocoş, Muşata, 2002, Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Breben, Silvia (coord.), 2007, Metode interactive de grup, Editura Arves

METODE DIDACTICE ACTIVE ŞI INTERACTIVE

Prof. itinerant Gavrilaş Livia-Şc. Gen. „Valea Spinului”, Năsăud

Metodologia didactică reprezintă ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de învăţământ. Metodologia didactică ajută cadrul didactic să-şi aleagă căile cele mai adecvate în vederea valorificării potenţialului elevului şi atingerii obiectivelor instructiv-educative. Metodele reprezintă drumul sau calea spre atingerea obiectivelor operaţionale. Acestea sunt selecţionate de către cadrul didactic spre a aduce o mai bună cooperare cu elevii şi se folosesc sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuinţele elevului. Ansamblul de metode didactice folosite în timpul interacţiunii dintre educator şi educat trebuie să fie corelate pentru a crea un mediu propice învăţării. Cadrul didactic trebuie să menţină un echilibru în utilizarea metodelor de învăţământ.

Ciorchinele este o metodă care stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei şi permite cunoaşterea propriului mod de-a înţelege o anumită temă. Aceasta se poate realiza în mai multe etape. Este bine ca tema propusă să fie familiară elevilor atunci când ciorchinele se utilizează individual. Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe, iar ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui partener, fie grupului.

Mozaicul este o metodă care se bazează pe distribuirea sarcinilor de învăţare unor grupuri de elevi, astfel ca în urma cooperării, fiecare elev să aibă întreaga schemă de învăţare. Se aplică în etapa de dirijare a învăţării. Cadrul didactic poate interveni ca moderator oferind consultanţă elevilor, când aceştia ajung în momente de impas.

Metoda „gândiţi/lucraţi în perechi/comunicaţi” se poate folosi de mai multe ori în timpul unei lecţii şi are ca etape.

Termeni/cheie este o metodă menită să focalizeze atenţia elevilor. Metoda aceasta constă în: selectarea şi scrierea pe tablă a 4-5 termeni relevanţi din conţinutul care urmează a fi prezentat; o activitate în perechi (dezbatere sau brainstorming), care durează 3-5 minute. Elevii vor anticipa ce relaţie ar putea exista între aceşti termeni. Se realizează etapa de evocare.

Cubul permite sublinierea unei teme din perspective diferite şi presupune utilizarea unui cub pe ale cărei feţe se notează următoarele structuri: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează.

Minieseul îi ajută pe elevi la ordonarea ideilor. Se poate practica la sfârşitul lecţiilor sub două forme: cadrul didactic le cere elevilor să scrie liber 10 minute fără întrerupere, despre un anumit aspect relevant al lecţiei; cadrul didactic cere elevilor ca timp de 5 minute să scrie un anumit lucru pe care ei consideră că l-au învăţat din lecţia respectivă şi

214

să formuleze o întrebare pe care o au în legătură cu subiectul discutat. Se pot practica şi alte activităţi în acest sens: scrierea de către elevi a ideii pe care o consideră cea mai importantă/interesantă din lecţia respectivă; refacerea de către elevi a succesiunii corecte, a etapelor unui algoritm dat în dezordine; scrierea la sfârşitul lecţiei, a unor întrebări legate de aceasta, la care cadrul didactic să răspundă în ora următoare.

Transformarea şi modernizarea metodelor didactice contribuie la creşterea eficienţei actului educaţional.

Bibliografie

Bocoş, M. (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană

Cerghit, I. (2006), Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi

Chereja, F. (2004), Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti

VALORIFICAREA METODELOR INTERACTIVE ÎN EDUCAŢIE

Prof. Moldovan Camelia –Şcoala Generală Petriş,Prof. Rus Dana – Şcoala Generală Petriş

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale, în contaminarea şi suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind astfel să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este identificat, ceea ce duce la transformarea elevului în subiectul şi obiectul propriei educaţii.

Interactivitatea presupune atât competiţia - definită drept “forma motivaţională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii” –cât cooperarea care este o “activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun ” (Ausubel, 1981). Ele nu sunt antitetice; ambele impică un anumit grad de interacţiune, în opoziţie cu comportamentul individual.

Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare.

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. Activ este elevul care depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştiinţe. “Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material “activismului interior”, psihic, mental, să devină purtător al acestuia (Ioan Cerghit, 1997).

215

CUPRINS

Modalităţi Eficiente De Abordare A Învăţării- Educatoare Istrati Dorina, G.P.P.,,Ion Creangă”……………………………………………………………………………...Pag 2

Schimb European De Podoabe De Crăciun-Prof. Toader Monica Dorina Eco Școala Avram Iancu, Oradea…………………………………………………………………Pag 2

Tehnici Moderne În Proiectele Didactice Metoda ,,Termenilor În Avans”Tudor Andreea, Grup Scolar ,,Voievodul Mircea”,Targoviste,Arges………………………………....Pag 3

Parteneriat Educaţional - ,,Gradiniţe Înfrăţite – De La Dunăre La Mare”Prof. Tăcăluţă Maria – Grădiniţa, P. P. Nr. 64 ,,Ileana Cosânzeana”, Galaţi………………………...Pag 3

Proiect Educaţional „Şanse Egale Pentru Toţi Copiii”-Prof. Mioara Fundulea Grădiniţa P.P. Nr.64”Ileana Cosânzeana”, Galaţi………………………………….....Pag 4

Parteneriat -Şcoală, Familie, Comunitate- Prof.Babaşcu Elena-Şcoala „Nicolae Tonitza”,Constanţa………………………………………………….………………..Pag 5

Schiţă -Proiect De Programă Opţională Stimularea Creativităţii Şi Cunoaşterea Potenţialului Creativ Al Elevului-Prof. Psih. Blejan Maria Liliana Liceul De Arte Plastice « Hans Mattis Teutsch « Braşov……………………………………….…..Pag 6

Aplicații Ale Metodelor De Gândire Critică-Prof. Înv. Primar Safciuc Tatiana, Șc. ,,Al.I.Cuza”, Bacău Prof.Înv.Primar Dordea Camelia, Șc.,,V. Borcea”, Com Berești-Bistrița, Jud. Bacău…………………………………………………………………..Pag 6

216

Metode Interactive-Rezolvarea Problemelor Prin Stimularea Creativității Prof. Călin Nicoleta Grup Șc. N. Bălcescu Flămînzi Botoșani…………………………………..Pag 7

Experienţa Oferită De Sistemul German Pentru Învăţământul Tehnic În Cadrul Unui Proiect Transnaţional-Dache Liliana, Colegiul Tehnic ,,I.D.Lăzărescu” Cugir..…….Pag 9

Utilizarea Softurilor Educaţionale În Şcoala Primară-Prof. Borzei Mariana Rodica-C.T.E. “Dragomir Hurmzescu” Deva Şcolala Gimnazială “Andrei Mureşanu” Deva – Structură……………………………………………………………………………..Pag 10

Nou Şi Modern Într-O Educaţie În Context European-Prof. Înv. Preprimar:Crăciun Maria-G.P.N.Nr.10, Bistriţa………………………………………………………....Pag 12

Modalităţi De Integrare A Jocurilor Didactice În Lecţiile De Biologie-Prof. Stan Gabriela – Cristina, Grup Şcolar Bârseşti, Târgu-Jiu, Gorj…………………………………..Pag 13

,,Metode Şi Tehnici Interactive De Grup”-Profesor Mladin Sofia Florica (Şcoala Generală Nr. 8 Arad)………………………………………….…………..…………Pag 14

Valenţe Formativ Educative Ale Metodelor Interactive De Grup-Profesor Varga Violeta (Csei Arad)……………………………………………………….………………….Pag 15

Valenţe Formative Ale Metodelor Interactive-Iviniş Mariana Colegiul Tehnic” I.D.Lăzărescu” Cugir………………………………………………………….…….Pag 16

Eficienţa Metodelor Interactive-Prof. Înv. Preşcolar Petria Ecaterina G.P.N. Nr.2 Curtea De Argeş……………………………………………………………………………Pag 17

Metode Interactive În Grădiniţă -Prof. Înv. Preşc. Boroghină Filica G.P.N. Nr.2 Curtea De Argeş…………………………………………………………….……………....Pag 18

Chimia In Clasele Vii-Viii-Profesor:Nuți Damian-Școala Nr.128,București……....Pag 19

Învățarea Interactivă-Prof. Doicescu Cristina-Școala Nr. 128,București…………..Pag 20

Managementul Interactiv Al Clasei -Prof. Opran Felicia-Colegiul Tehnic De Industrie Alimentara„ Dumitru Motoc”/Școala Nr.115,București…………………………....Pag 21

Rolul Educaţiei În Comunicarea Interculturală-Prof. Iulia Boanţă,Şcoala Nr. 128, Bucureşti…………………………………………………………………………….Pag 22

Metodele Interactive Și Importanța Lor-Prof.Șandru Mariana Școala Nr. 128,București……………………………………………………………………….Pag 23

Rolul Metodelor Interactive În Activitatea Din Grădiniţă Inst. Linul Crina Sc.Gen.”Tiberiu Morariu”Salva……………………………………………………..Pag 24

Numele Meu…Pretent Şi Trecut-Ed. Adriana Dumitraş Prof. Melania Mariş-Grădiniţa Cu P. P. Nr. 9 Baia Mare…………………………………………………………....Pag 25

Metode Interactive Pop Iulia Liana Grădiniţa Cu Program Normal Nr 10 Bistriţa.Pag 26

Valenţe Educative Ale Metodelor Interactive- Prof. Înv. Primar Bunea Aura Lăcrămioara-Şcoala Primară Cosmeşti Vale, Jud. Galaţi…………………………..Pag 27

Dezvoltarea Capacităţilor Matematice Prin Rezolvări De Probleme-Prof. Înv. Primar Anton-Crivineanu Ionela-Grup Școlar Cobadin………………………………….....Pag 28

Educaţia În C.D.I. – Oportunităţi, Realizări Şi Perspective-Prof. Lidia Mesaroş -Educ. Livia Lehoczi-Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr.9 Baia Mare…………………...Pag 29

În Lumea Poveştilor Care Au Fermecat Copilăria Tuturor Copiilor- Prof. Rozalia Şpan-Prof. Condor Carmen-Grăd. Cu P.P. Nr. 9 Baia Mare ………………………….….Pag 30

217

Valenţe Educative Ale Metodelor Interactive In Grădiniţa De Copii-Prof. Înv. Preşc. – Rosenauer Petronela Grădiniţa „Iulia Hasdeu” Câmpina, Jud. Prahova…………....Pag 31

Valenţe Educative Ale Metodelor Interactive -Cîrstoiu Ionela Georgiana – Şcoala Cu Cls. I – Viii Colibaşi ( Făget )…………………………………………………………....Pag 31

Taxonomia Metodelor Didactice Moderne-Prof. Chiş Simona Gr. Şc. “Alexandru Cel Bun”, Botoşani………………………………………………………………….…...Pag 32

De La Tradiţional La Modern – Metode Interactive-Prof. Stan Tatiana, Şcoala Cu Cls. I – Viii Nr. 156, Bucureşti……………………………………………………….…...Pag 32

Proiect Educaţional ,,Împreună Pentru Schimbare”-Prof. Dumitraşcu Claudia-Mariana-Grădiniţa P.P.Nr.64 ,,Ileana Cosânzeana”,Galaţi………………………………..….Pag 34

“Apa, Izvor Al Vieţii Şi Al Cunoaşterii Europene”Autori: Prof. Agapie Nicoleta-Prof. Bordeianu Jeni Mirela-Grup Şcolar De Industrie Alimentară Feteşti…………...….Pag 35

Educaţia Antreprenorială-Între Necesitate Şi Provocare-Autor: Prof. Anton Stella Grup Şcolar De Industrie Alimentară Feteşti………………………………….……….…Pag 36

Incluziunea – Bază A Democraţiei-Educ. Barna Mariana, Gps ”Dumbrava Minunată”, Bistriţa- Prof. Daroşi Rolanda-Sandra, Gpn. Crainimăt, Jud. Bn……………..........Pag 37

Diseminarea Cursului De Formare Obţinut Prin Finanţare Comenius-Paraschivoiu Sabina Alexandra, Liceul Teoretic "Mihail Sebastian", Brăila,………………………….…Pag 38

Valenţe Formative Ale Metodelor Interactive De Grup- Niţă Maria-Gabriela-Grădiniţa Pn Sperieţeni……………………………………………………………………..….Pag 38

Valentele Educative Ale Metodelor Interactive-Trandafir Cristina-Liliana-Gradinita Pn Burduca……………………………………………………………………………...Pag 39

Verificarea Asistată Pe Calculator Metode Şi Tehnici Evaluative Aplicabile La Copilul Deficient Mintal-Leopoldina Melinte ,Carmen Sledz ,Şcoala Specială Nr.8……….Pag 41

Evantaiul Metodelor Interactive- Prof. Papa Olguţa-Grup Şcolar Cobadin, Constanţa………………………………………………………………………….…Pag 41

Metode Interactive În Lecţiile De Matematică- Prof. Grassu Mariana Grup Şcolar Cobadin, Constanţa……………………………………………………………….....Pag 42

Metode Interactive Utilizate În Lecţiile De Lectură-Marcu Virginia, Grup Şcolar Cobadin, Constanţa……………………………………………………………….…Pag 44

Parteneriatul Educaţional Şi Managementul De Proiect-Inst. I: Dragoş Claudia Alina G.P.S.,,Dumbrava Minunată” Bistriţa ……………………………………………..Pag 45

Metode Şi Tehnici Interactive De Grup Folosite La Nivel Preşcolar-Lorinţiu Daniela-Grup Şcolar ,,Liviu Rebreanu” Maieru………………………………………….…..Pag 46

Metode Interactive În Grădiniţă- Dana Silaghi,Marieta BlagaGradinita Pp. “Trenuleţul Veseliei”……………………………………………………………………………..Pag 47

Detaliere Proiect De Activitate-Albu Irina Georgiană Scoala ‘Dora Dalles”, Bucşani………………………………………………………………………………Pag 48

Metoda Proiectelor La Vârsta Preşcolară-Răşinar Monica, Grădiniţa Cu Program Prelungit Numărul 19 “Piticot”, Arad…………………………………….………...Pag 50

Metode Interactive De Predare-Învățare A Unor Noţiuni Despre Poluare Şi Protecţia Mediului-Prof. Mihaela Sima, Liceul Teoretic “Constantin Brâncoveanu”, Bucureşti………………………………………………………………………...…..Pag 51

Educarea Creativităţii Elevilor Prin Jocuri Didactice-Profesor Înv. Primar: Radu Daniela/ Cazacu Alina-Grup Şcolar Cobadin………………………………………………...Pag 52

218

“O Nouă Modalitate De Lucru În Cadrul Educaţiei Incluzive-Utilizarea Metodologiei Grunnlaget”-Prof.Popescu Florina Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr.1 Târgovişte………………………………………………………………………...…Pag 53

Rolul Creativităţii Şi Al Inovării În Procesul Didactic-Profesor Înv. Primar: Purcelea Mirela/ Anghel Cristina-Grup Şcolar Cobadin…………………………………...…Pag 54

Predarea Interactivă Centrată Pe Elev-Prof.Înv.Primar Preduș Ana, Școala Cu Clasele I-Viii Berzasca, Caraș-Severin………………………………………………………..Pag 55

Valențe Formative Ale Metodelor Interactive- Prof În Înv. Preșc. Sterea Vetolina -Grăd.Cu Pp Nr 6 Roman……………………………………………………………Pag 56

Eseul Şcolar Între Tradiţional Şi Modern-Prof. Chiş Simona Gr. Şc. “Alexandru Cel Bun”, Botoşani………………………………………………………….…………...Pag 57

Micii Ecologişti În Acţiune-Înv. Aurelia Stoica, Şcoala Nr. 29 Galaţi…………..…Pag 57

Proiect Tematic - ,,Figuri De Voievozi Şi Domni,,Profesor Teişanu Elisabeta – Şcoala Cu Clasele I-Viii Nr 26 Timişoara…………………………………………….………..Pag 58

Avantaje Şi Limite În Utilizarea Metodelor Interactive La Grupa De Preşcolari-Prof. Înv. Preşc.: Horga Maria-Liana-Grădiniţa P.P. „Căsuţa Cu Poveşti” – Bistriţa………...Pag 59

Valoarea Educativă A Orelor De Literatură-Profesor Jianu Simona, Gr. Şc. Matei Basarab, Craiova…………………………………………………………………….Pag 60

Educaţia În Context European A Preşcolarilor Prin Derularea Proiectului „ Spring Day”-Prof.StreianuAnişoara Prof.Bihoi Petrişoara Grădiniţa P.P.Nr.8 Reşiţa…….Pag 61 Metode Active În Abordarea Conceptelor Matematice. Învăţarea Activă-Profesor: Coadă Lucica Monica- Grup Şcolar ,,Miron Nicolescu” Giurgiu………………………….Pag 62

Metodele Interactive Şi Rolul Lor Înprocesul Instructiv – Educativ-Profesor: Frîncu Tănţica- Grup Şcolar ,,Miron Nicolescu” Giurgiu…………………………………..Pag 63

Firma De Exerciţiu – Metodă Activă De Predare-Învăţare-Evaluare Şi De Formare A Competenţelor Antreprenoriale La Elevi-Costea Lucia-Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău………………………………………………………………………..Pag 65

Eficientizarea Învăţării Prin Aplicarea Metodelor Interactive-Mandra Ileana-Liceul Tehnologic Ocna Şugatag – Structura Breb, Maramureş……………………….…..Pag 66

Metode Interactive De Grup Aplicate În Actvităţile Referitoare La Poveştile Lui Ion Creangă La Preşcolari-Educatoare Halip Viorica Rodica, G.P.N. Nr.1, Câmpulung Moldovenesc, Jud. Suceava………………………………………………………....Pag 67

Valenţele Educative Ale Metodelor Interactive De Grup În Cadrul Activităţilor Din Grădiniţă-Prof. Drimbe Monica G.P.P. Tinca ,Jud.Bihor……………………..Pag 68

Interactivitatea,Necesitate A Lecţiei Moderne-Prof.Înv.Primar Valerica Aiftincăi-Şcoala Cu Clasle I-Viii-Tămăşeni,Jud.Neamţ………………………………….…………...Pag 70

Proiect De Activitate -Educatoare:Voaida Anamaria Sabina………………..……...Pag 71

Proiect Comunitar« Protejarea Mediului Înconjurător »Cristurean Violeta- Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa…………………………………………………………….Pag 72

Utilizarea Metodelor Interactive În Cadrul Activităţilor Instructiv-Educative Din Grădiniţă-Prof.Oniga Olimpia G.P.N. Tinca ……………………………………….Pag 72

Adaptarea Metodelor Activ-Participative În Activitatea Cu Elevul Deficient Mintal Profesor Psihopedagog Pasztor Nicoleta, C.S.E.I. Nr.1 Bistrița-Profesor Psihopedagog Archiudean Simona, C.S.E.I. Nr.1 Bistrița……………………………………….....Pag 74

219

Valenţe Formative Ale Metodelor Interactive În Grădiniţa De Copii-Prof. Pele Felicia- G.P.N. Belfir………………………………………………………………………...Pag 75

“Noua Orientare În Abordarea Educaţiei Fizice Si Sportului” Prof. Bujin Cornelia-Col. Naţ. De Arte “Regina Maria” Constanţa…………………………………………….Pag 76

Să Valorizăm Tradiţia!-Giurebe Emilia Cristina-Gps Dumbrava Minunată Bistriţa.Pag 77

Activizarea Elevilor La Disciplina Geografie Prin Metode Interactive-Prof. Ţonoiu Roxana – Colegiul Militar Liceal ,,Dimitrie Cantemir” -Breaza ………………….Pag 78

School Projects And Partnerships – An Extra Chance To Education-Teacher Alina Florina Niculae “Avram Iancu” High School………………………………………Pag 79

Rolul Si Importanta Metodelor Interactive De Invatare In Grup Prof. Marchis Floare G.P.N. Tinca ………………………………………………………………………..Pag 80

Importanţa Metodelor Interactive De Grup In Grădiniţă- Edu. Condoros Ana G.P.N. Gurbediu …………………………………………………………………………...Pag 82

Analiza Swot În Cunoaşterea Orizontului Local-Prof. Bodoni Mihaela, Şcoala Cu Clasele I-Viii Derna, Jud. Bihor-Prof. Moise Florian, Şcoala Cu Clasele I-Viii Derna, Jud. Bihor …………………………………………………………………………...Pag 83

Importanţa Metodelor Interactive În Educaţia Tinerei Generaţii-Prof. Gîtlan Maria Prof. Gîtlan Dănică-Clubul Copiilor Tg. Neamţ ……………………………………….…Pag 84

Metode Interactive-Elemente Esenţiale Ale Procesului De Predare –Învăţare-Evaluare-Prof.Brătianu Laura Andreia Ed.Şandor Măriuţa- G.P.S. Dumbrava Minunată Bistriţa……………………………………………………………………………….Pag 86

Valențe Educative Ale Metodelor Interactive-Educatoare Tofan Eta Marinela-Grădinița Nr. 64 P.P. Ileana Cosânzeana , Galați……………………………..…..Pag 87

Metode Didctice Interactive Utilizate În Învăţământul Primar-Prof. Înv. Primar Tiţu Maria-Şc. Nr. 130 „ Luceafărul” Bucureşti ………………………………………..Pag 88

Metodele Interactive Şi Rolul Acestora În Procesul Educativ-Prof. Inv. Primar Dragomir Daniela, Şcoala Nr. 11 „I. H. Rădulescu” …………………………………………..Pag 89

Parteneriatul Educaţional Familie – Gradiniţă-Roşca Ana, Profesor Pentru Învăţămantul Preşcolar,-Grădiniţa Cu P. N. Nr. 2 Botoşani……………………………………....Pag 90

Eficienţa Aplicării Metodelor Interactive În Grădiniţă-Prof.Înv.Preşcolar: Radu Zoica, G.P.N.Burduca,Dragodana, Jud.Dâmboviţa ………………………………………..Pag 91

Proiect De Activitate Intagrată“Oraşul Meu, Târgovişte, Oraş Istoric”Prof.Kurtuhuz Rodica-Prof.Ciocănel Emanuela Grădiniţa Nr.16 Târgovişte………………………Pag 92

Meloterapia - Metodă Interactivă Complementară - Utilizată În Prevenirea Şi Combaterea Comportamentelor Agresive La Copiii Cu Cerințe Educative Speciale-Prof. Moldovan Georgeta Mariana-Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Nr.1. Bistriţa……………………………………………………………………………….Pag 94

Metode Interactive De Grup Folosite În Invăţământul Preşcolar-Prof.Înv.Preşcolar Pintican Gabriela-Grădiniţa P.N. Nr.18 Bistriţa ………………………………...…Pag 95

Metode Interactive În Grădiniţă-Prof. Înv. Preşcolar Cotuţiu Ana Georgeta Grădiniţa Pn. Nr. 18 Bistriţa ……………………………………………..………………………..Pag 96

Dezvoltarea Creativităţii În Învăţământul Primar-Prof. Înv. Primar Călin Leonora- Şc. Gen. „A.P.Alexi”Loc. Sângeorz-Băi, Jud. Bistriţa-N…………………………….…Pag 97

Metode Interactive De Grup-Autor: Ghinea Mariana Gpn Otetelisu ………………Pag 98

Învăţarea Interactivă Şi Gândirea Critică-Prof. Înv. Primar Bucur Mariana Elena Şc. Gen. « Mihai Eminescu » Năsăud …………………………………………………….…Pag 99

220

Valenţele Educative Ale Metodelor Interactive Folosite În Gădiniţă-Educ. Grigorescu Aureliagpn Nr. 2 Curtea De Argeş ………………………………………………..Pag 99

Metode Interactive De Învăţare –Autori: Prof. Keşe Mariana Şi Prof. Peia Ana, Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Arad…………………………………………….Pag 100

Metode Interactive - Pentru Învăţare Eficientă- Prof. În Înv. Primar, Micu Maria- Şcoala Cu Clasele I – Viii Petreşti ………………………………………………………...Pag 101

Concursul Pe Echipe – Prilej De Cunoaştere, Autocunoaştere Şi Multă Bucurie!Prof. Rîcă Ioana-Colegiul Naţional De Arte “Regina Maria”- Constanţa …………...…Pag 102

Sunt Prezent În Şcoala Mea-Prof. Irodi Gabriela Margareta- Şcoala Cu Clasele I-Viii Bogdăneşti………………………………………………………………………….Pag 102

Metodele Interactive De Grup Și Rolul Acestora În Cadrul Procesului Instructiv-Educativ-Cristea Ileana-Școala Generală „Grigore Silași”Beclean-Structura Beclenuț…………………………………………………………………………………………………….Pȃg 103Importanţa Metodelor Interactive În Jocul Didactic-Autor: Prof.Preşc. Toth Edit, Grădiniţa Cu P.P. Nr. 10, Târgu-Mureş ,Judeţ Mureş……………………..............Pag 104

Metode Noi Pentru Idei Consacrate Istoric Despre Educaţie Autor: Prof. Preşc,Cerghizan Andreea Sanda, Grădiniţa Cu P.P.Nr 10, Tîrgu-Mureş, Judeţ Mureş………….….Pag 106

Metode Interactive In Cadrul Ariei Curriculare Matematică Şi Ştiinţe La Nivelul Achiziţiilor Fundamentale-Prof. Înv. Primar Hanţiu Ana-Maria-Grup Şcolar Feldru-Instit. Constantin Angelica -Şc.Gen Dumitra, Structura Tărpiu……………………….…Pag 108

Strategii Activ – Participative În Predarea – Învăţarea Limbii Şi Literaturii Române-Prof. Dumitru Adriana Ramona-Grup Şcolar "Liviu Rebreanu", Maieru……………….Pag 109

Turul Galeriei - Metodă Interactivă De Recapitulare Şi Consolidare A Cunoştinţelor-Prof. Bogdan Iuliana-Adelina-Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor”, Drobeta-Turnu-Severin, Mehedinţi…………………………………………………………………………..Pag 110

Metode Didactice Între Tradiţional Şi Modern-Ştefănică Anca, Prof. Înv. Primar, Şcoala Nr. 11 „I. H. Rădulescu”,Bucureşti………………………………………...Pag 111

Rolul Şi Importanţa Aplicării Metodelor Interactive De Grup În Activităţile Didactice-Prof. Mîndreci Lenuţa-Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor”,Drobeta-Turnu-Severin, Mehedinţi ………………………………………………………………………….Pag 112

Rolul Metodelor Interactive În Eficientizarea Învăţării-Prof. Dobrescu Daniela-Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor”, Drobeta-Turnu-Severin, Mehedinţi …………………....Pag 113

„Un Alt Fel De Şotron” – De La Activitatea În Clasă Pe Scenă-Iosof Gabriela -Dochiţa Colegiul Naţional ”Mihai Viteazul” Turda ………………………………………..Pag 114

Valenţe Educative Ale Metodelor Interactive-Prof. Dinu Mariana- Şcoala Specială ,,Sfântul Mina” Craiova-Prof. Almagiu Alina- Şcoala Specială ,,Sfântul Mina” Craiova……………………………………………………………………………..Pag 114

Metodele Interactive –„Instrumente” Utilizate Cu Succes În Educarea Trăsăturilor Morale Ale Copiilor De Vârstă Preşcolară-Prof.Înv. Preşc. Cordos Daniela-G.P.N.Nr.1 Sîngeorz-Băi-Prof. Înv. Preşc. Grapini Ionela-G.P.N.Nr.1 Sîngeorz-Băi………....Pag 115

Metodele Interactive De Grup, Stimulente Ale Învăţării-Prof. Psihopedagog Sidor Simona, C.Ş.E.I. Nr. 1 Bistriţa-Prof. Psihopedagog Bumbu Corina, C.Ş.E.I. Nr. 1 Bistriţa……………………………………………………………………………...Pag 116

Formarea Continuă A Cadrelor Didactice – Rezultatele Unui Proiect Transfrontalier De Cercetare-Prof. Drd. Cristina Butnaru, Colegiul Naţional ,,Costache Negri”, Galaţi…………………………………………………………………………….....Pag 117

221

Valenţe Educative Ale Metodelor Interactive-Profesor : Ţoropoc Tatiana , Gradiniţa P.P. Nr. 64 “Ileana Cosânzeana”, Galaţi………………………………………...…Pag 117

Strategii Didactice Interactive Bazate Pe Învăţarea Prin Colaborare Şi Cooperare-Cira Ioana-Şcoala Generală ,,Mihai Eminescu”, Năsăud……………………………….Pag 119

Stimularea Inteligenţelor Multiple Prin Strategii Didactice Interactive-Cira Maria,Şcoala Generală Romuli…………………………………………………………………...Pag 120

Modalităţi De Stimulare Creativităţii Şi Activismului-Păsărelu Mariana-Grădiniţa Mijlocenii Bîrgăului………………………………………………………………..Pag 121

Comunicarea - Cheie A Succesului În Activitatea Didactică-Drd. Gealatu (Zinică) Cristina Mihaela, Facultatea De Psihologie Și Științele Educației, Universitatea Din București…………………………………………………………………………...Pag 122

Trei Metode - Două Discipline-Profesor Tamara Marcu, Colegiul Naţional De Arte „Regina Maria”, Constanţa……………………………………………………...…Pag 124

“Studiul De Caz” –Tehnica Si Metoda Interactiva- Prof. Costea Tanta-Colegiul Economic A.D. Xenopol , Bucuresti………………………………………………Pag 125

Valențele Educative Ale Metodelor Interactive -Prof. Mihalcea Cristina Prof. Pătrașcu Mihaela Gpn„ Căsuța Piticilor”, Buzau ………………………………………...…Pag 125

Valenţe Formative Privind Metodele Interactive-Ed. Teleucă Nicoleta Grădiniţa P.P. Nr. 64 ,,Ileana Cosânzeana “Galaţi ……………………………………………………Pag 126

Proiectul De Educatie Timpurie “Da, Poti!”Pror. Inv. Presc. Moldovan Ioana Maria ……………………………………………………………………………………..Pag 127

Valenţe Educative Ale Metodelor Interactive-Prof. Hirean Claudia, Şc. Cu Cls. I-Viii,,Liviu Rebreanu” Aiud,Jud. Alba …………………………………………....Pag 127

Multiculturalitate In Context European-Prof. Gaşpar Carmen-Şcoala Cu Calsele I-Viii, Nr. 128, Bucureşti …………………………………………………………………Pag 128

Avantajele Invatarii Prin Cooperare-Prof. Înv. Preşcolar Fenichiu Dorina-Grădiniţa Nr.207 „Floare Albastră”Bucuresti Sector 4……………………………………....Pag 129

Importanţa Educativă A Metodei Proiectelor-Dumitru Anca,Şcoala Nr.118”Vasile Alecsandri” ……………………………………………………………………….Pag 130

Metode Interactive De Grup Utilizate În Grădiniţă-Prof.Înv.Preşc. Bărdăşan Mihaela-Simona-Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr. 10, Tg.Mureş…………………….....Pag 131

Prezentarea Proiectului: Schimb De Experienţă Educaţional Cultural:Educaţie Prin Cultură- Prieteni Fără Frontiere-Prof. Preşcolar: Buzilă Diana Livia-Grădiniţa Cu P.P.Nr.10, Tîrgu Mureş…………………………………………….........................Pag 132

Utilizarea Programului Quantum Gis. Studiu De Caz: Spania Şi Ţările Vecine-Prof. Drd. Trombitás Jenő, Şcoala Generală Braniştea, Jud. Bistriţa-Năsăud ……………….Pag 133

Metodele Interactive În Învăţămantul Preșcola- Prof.Înv.Preşcolar: Dinu Adriana, G.P.N.Puţu Cu Salcie,Mătăsaru, Jud.Dâmboviţa ………………………………….Pag 134

Valorificarea Tradiţiilor Și Promovarea Educaţiei Estetice Prin Metoda Proiectului-Prof. Homei Domnica – Grupul Şcolar Telciu ………………………………………….Pag 135

Strategii Moderne De Optimizare A Procesului De Însuşire A Cunoştinţelor De Limbă Şi Comunicare,La Copiii Cu Cerinţe Educative Speciale- Metode Interactive -Dir. Adj. Prof. Rusu Gabriela-C.S.E.I. Beclean …………………………………………..…Pag 136

Importanţa Metodelor Interactive În Eficientizarea Învăţări-Prof. Înv. Primar Deneş Maria- Şcoala Generală Nr. 1 Bistriţa, Jud. Bistriţa- N……….…………………..Pag 137

222

Metodele Interactive Şi Rolul Lor În Lecţiile De Matematică-Inv. Bontaş Gabriela-Inv. Şot Anca Diana-Şc. Gen. ,,Artemiu Publiu Alexi’’-Singeorz-Băi-Jud. Bistriţa-Năsăud……………………………………………….……………………………..Pag 138

Rolul Metodelor Interactive În Învăţarea Centrată Pe Elev-Prof. Szekely Emese-Prof. Vîrtic Gabriela-Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Beclean……………..…Pag 138

Metode Interactive De Învăţământ-Prof. Claudia Ramona Stoiconi-Colegiul Economic Al Banatului Montan, Reşiţa…………………………………………………………..Pag 140

Metode Interactive De Grup -Rolul Lor În Invăţământul Preşcolar-Prof:Inv.Preşcolar:Gica Enache-Grădiniţa Pn.Nr:2-Valea-Râmnicului;Buzău……Pag 141

Evaluarea Prin Joc-Prof. Cuceu Luminiţa-Maria-Prof. Simionese Ana-Floarea-Şc. Gen. ,,Tiberiu Morariu” Salva / Bn……………………………………………………...Pag 142

Proiectul Multilateral Comenius”Cantecul De Leagan”-Ed.Gazdac Vasilica-Sc.Gen T.Morariu Salva …………………………………………………………………..Pag 143

Metode Interactive La Ciclul Primar-Inv.Ceuca Iulia- Sc.Gen T.Morariu Salva….Pag 144

Proiectul Educational-Fudulu Iustinica-Scoala Cu Clasele I-Viii, Nr. 1 „Gh. Brăescu” Calafat……………………………………………………………………………...Pag 144

Turkis Educational System-Teacher Kadrye Boyaci-Haci Sabanci Okulu,Ankara,Turkey……………………………………………………………...Pag 145

Hungarian Educational System-Teacher Istvanne Lakatos-Tiszanana Komlo Altalanos Iskola Es Ovoda, Komlo, Hungary………………………………………………..Pag 146

Bulgarian Educational System-Teacher Diana Stefanova- Kindergarten H.Ch.Andresen, Burgas, Bulgaria…………………………………………………………………...Pag 147

Latvian Eucational System-Teacher Liene Pigita- Pirmsskolas Zvanins, Dobele, Letonia……………………………………………………………………………..Pag 148

Portuguese Educational System-Teacher Margarida Barbieri- Agrupamento Vertical De Escolas De Pinheiro, Penafiel,Portugalia…………………………………………..Pag 149

Interactive Teaching Systems-Moniţa Narcisa, Şcoala Gimnazială Romuli……....Pag 150

Inovaţie În Educaţie Prin Intermediul Proiectelor Multilaterale Comenius-Prof. Crina Clapou-Grădiniţa Cu Pp Nr. 3 Bistriţa……………………………………………..Pag 151

Proiect De Parteneriat „ Ghiozdanul Cu Suflete „-Educatoare Costea Agnes Ildico – G. Ş. T. R. Târnava……………………………………………………………………....Pag 152

Rolul Şi Importanţa Şezătorilor În Educaţia Elevilor-Învăţătoare: Letiţia Ceuca Şcoala Generală ,,Tiberiu Morariu” Salva, Bistriţa –Năsăud……………………………...Pag 153

Opţionalul La Nivelul Mai Multor Arii Curriculare-Factor De Motivaţie Pentru O Învăţare De Calitate-Prof. Codrea Măricuţa Școala Generală “T. Morariu “ Salva.Pag154

Aternative Metodologice În Predarea Matematicii-Moldovan Floare -Şcoala Generală “ Tiberiu Morariu “ Salva…………………………………………………………....Pag 155

Metode Interactive Utilizate În Activitatea La Clasă-Chilom Iuliana-Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa…………………………………………………..………………....Pag 156

Proiectul – Metodă Interactivă Motivantă În Activităţile Instructiv-Educative-Prof. Penciuc Simona-Mihaela- Colegiul Economic “Transilvania”, Tîrgu-Mureş……..Pag 158

Parteneriat Educațional, Interjudețean-Bumbu Silvia- Liceul Cu Program Sportiv Bistrita……………………………………………………………………………...Pag 159

223

Proiect Educaţional ,,Tradiţii Populare Sîngeorzene’’-Vranău Daniela, G.P.P. Sîngeorz-Băi………………………………………………………………………………….Pag 160

Proiectul-Mijloc De Învăţare Eficientă-Institutor Doina Furcea – Şcoala Generală ,,Tiberiu Morariu’’salva, Bistriţa-Năsăud ………………………………………...Pag 161

Profesor Și Elev-Oameni De Acțiune În Învățarea Activă-Profesor De Limba Şi Literatura Română: Dedean Niculina- Gabriela Liceul Cu Program Sportiv, Bistriţa……………………………………………………………………………...Pag 163

Dopajul In Sport-Autor: Prof Fiscutean Mihai Vasile Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa…………………………………………………………………………...…Pag 165

Metode Interactive De Grup În Grădiniţa De Copii-Prof.Ȋ�nv.Preşc. : Lazar Simona Aura, G.P.N Nimigea De Jos …………………………………………………………….Pag 166

Calitatea Indicator Important In Predarea Disciplinei Educatie-Tehnologica Prof.Domnica Cîrcu-Șc.Gen.”Iacob Și Ioachim Mureșanu”Rebrișoara…………...pag 167

Folosirea Unor Metode Activ-Participative În Activitatea De Predare-Învăţare-Prof. Înv. Primar Bozga Livia-Rodica-Şcoala Generală Dumitra, Jud. Bistriţa-Năsăud……..Pag 168

Relaţia Părinţi-Copii-Prof. Înv. Primar Sălvan Olimpia Elena-Şcoala Generală Nimigea, Structura Mititei……………………………………………………………..……..Pag 169

Comunicare (Orală Şi Scrisă) La Limba Şi Literatura Română Din Perspectiva Programelor Şcolare În Vigoare – Analiză Comparativă-Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa-Autor: Prof Fiscutean Călina-Ioana…………………………………...…..Pag 170

Învăţarea Prin Cooperare-Prof. Georgeta Borş, Colegiul Tehnic Grigore Moisil Bistriţa……………………………………………………………………………...Pag 171

Folosirea Unor Metode Activ-Participative În Activitatea De Predare-Învăţare Şcoala Cu Cls.I-Viii Sicheviţa Prof. Popovici Maria………………………………………….Pag 173

Metodele Interactive Si Rolul Lor In Procesul Instructiv – Educativ-Prof. Paşca Iuliana Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa …………………………………………….…Pag 174

Inteligenţa Emoţională, Strategie Alternativă În Relaţia Profesor-Elev-Guiu Octavian Vasile –Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa ……………………………………...Pag 175

Mobilitățile Individuale Pentru Profesori –Un Prim Pas În Stabilirea Parteneriatelor Școlare Europene – Model De Bună Practică Din Cadrul Grupului Școlar Silvic Năsăud-Onul Gabriela-Grupul Școlar Silvic Năsăud………………………………………Pag 176

Valente Educative Ale Metodelor In Gradinita-Educatoare:Prigon Simona, Grup Scolar ,,Radu Petrescu”, Pr.Bârgăului-Educatoare:Hulpea Adriana,Gr. Scolar ,,Radu Petrescu”, Pr. Bărgăului……………………………………………………………………….Pag 177

Parteneriat Educational, Interjudetean-Bumbu Silvia-Liceul Cu Program Sportiv Bistrița ………………………………………………………………………………….…..Pag 178

Rolul Metodelor Active Și Interactive În Predarea Eficientă La Clasă-Prof. Înv. Primar Avram Claudia-Domnica-Școala Generală Dumitra……………………………....Pag 179

Metode Creative De Grup-Brabic Irina Grăd. Sarasău-Serdenciuc Adriana Grad Vadu Izei ………………………………………………………………………………...Pag 180

Metode Didactice Tradiţionale Şi Gândire Critică-Tăşcan (Băbuţi) Claudia -Liceul Greco-Catolic T. Cipariu Bucureşti …………………………………………….....Pag 181

Valențele Educative Ale Metodelor Didactice Utilizate În Ora De Limba Română-Prof.Pop Anamaria- Scoala Generala „Tiberiu–Morariu” Salva……………...…..Pag 183

224

„Ne Place Cartea, Muzica Și Internetul”-Proiect Educațional- Prof. Vlașin Mihaela Corina-Liceul De Muzică„Tudor Jarda„ Bistrița …………...……………………..Pag 184

Preoții Astriști Năsăudeni Și Marea Unire-Prof.Fetti Romana Iulia-Liceul Cu Program Sportiv-Bistrita ………………………………………………………………....Pag 185

Verificarea Asistată Pe Calculator Metode Şi Tehnici Evaluative Aplicabile La Copilul Deficient Mintal-Leopoldina Melinte-Sledz Carmen-Şcoala Specială Nr.8……Pag 186

Înţegerea Emoţiilor De Către Preşcolari-Şinar Violeta-Cristina, Grădiniţa Cu Program Prelungit „Albă Ca Zăpada” Beclean-Şinar Valer-Cristian, Şcoala Generală „Grigore Silaşi” Beclean …………………………………………………………………Pag 187

Proiectele Educative - Exemple De Bună Practică- Prof. Băguţ Mihaela- Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”- Oradea-Prof. Băguţ Ciprian – Colegiul Tehnic “Traian Vuia”-Oradea …………………………………………………………………………..Pag 189

Povestirea Creată De Copii - Mijloc De Stimulare A Comunicării Orale-Prof. Inv. Primar Şi Preşcolar -Lenuţa Tîrlişan-Grădiniţa Cu Program Normal Nr. 1 Rebra.Pag 192

Noi Valente Educative In Context European-Prof. Harpa Dana – Liceul Cu Program Sportiv Bistrita- Inv. Tanco Letitia – Scoala Generala ‘ Paul Tanco ‘Monor ……Pag 193

Aspecte Privind Înbunătăţirea Relaţiei Profesor-Elev-Galben Florina-Liceul Cu Program Sportiv Bistrita-Galben Călin- Liceul Cu Program Sportiv Bistrita……………...Pag 194

Stiluri Şi Metode Didactice Moderne Utilizate În Învăţământul Şcolar Actual- Prof. Iliin Ionela Carmina-Prof. Berintan Carmen Daniela ………………….……………..Pag 195

Mijloacele Didactice Şi Suporturile Tehnice De Instruire-Prof. Pop Simona – Liceul Cu Program Sportiv , Bistrita-Prof. Alexa Lucian - Liceul Cu Program Sportiv , Bistrita……………………………………………………………………………Pag 197

Instruirea Asistată De Calculator - Dimensiune Modernă A Metodicii-Prof. Nelca Mirela -Prof. Nicoară Dorel…………………………………………………………….…Pag 198

Rolul Relatiei Profesor Elev In Actul Comunicarii Educationale-Siman Luminita-Liceul Cu Program Sportiv Bistrita………………………………………………………Pag 199

Metode Interactive În Grădiniţă-Inst. Cleja Emanuela-Rodica-Gps.,, Dumbrava Minunata”, Bistrita……………………………………………………….……….Pag 201

Rolul Profesorului Ca Designer Al Instruirii. Învăţare Prin Proiecte-Prof. Pop Brigitte-Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa………………………………………………..Pag 202

Învăţare Eficientă Prin Metode Active-Prof. Toniuc Ancuţa-Maria-Liceul Cu Program Sportiv – Bistriţa………………………………………………………….………..Pag 203

Educaţia Româneascǎ În Context European-Prof. Erent Silvia-Liceul Cu Program Sportiv Bistrita………………………………………………………………………..……Pag 204

Globalizarea Economică Și Culturală Impune Utilizarea Calculatorului În Procesul De Predare / Învățare-Carmen Rusu, Grup Școlar ”Radu Petrescu” Prundu Bârgăului-Cornel Săplăcan, Liceul Cu Program Sportiv Bistrița………………………………….…Pag 205

Învăţarea Prin Cooperare-Prof. Rodica Tatar-Şc. Gen. ’’Ştefan Cel Mare’’- Bistriţa…………………………………………………………………………..…Pag 206

Eficienţa Metodelor Şi Tehnicile Interactive De Grup-Mariana Nagy - Colegiul Tehnic Infoel, Bistriţa-Erno-Albert Nagy -Liceul Cu Program Sportiv, Bistriţa……….....Pag 207

Metode Care Sporesc Flexibilitatea Învăţării Şi Centrarea Activităţii Pe Elev-Prof. Silveşan Tatiana, Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Beclean…………..…Pag 208

225

Utilizarea Programelor Google Earth Şi Quantum Gis În Lecţiile De Geografie-Prof. Ujică Luminiţa, Liceul Cu Program Sportiv Bistriţa………………………………Pag 209

Voinicul Pătrăţel Şi Prietenii Lui…………………………………………………..Pag 210

Proiect Educaţional-Prof. Mihestian Maria Marioara- Lic. Cu Program Sportiv….Pag 211

Importanţa Metodelor Interactive În Procesul Instructiv-Educativ La Ciclul Primar-Prof. Înv. Primar Floroae Adriana-Maria-Şc. Gen. „Valea Spinului”, Năsăud………….Pag 212

Metode Didactice Active Şi Interactive-Prof. Itinerant Gavrilaş Livia-Şc. Gen. „Valea Spinului”, Năsăud……………………………………………………………….…Pag 213

Valorificarea Metodelor Interactive În Educaţie-Prof. Moldovan Camelia –Şcoala Generală Petriş,Prof. Rus Dana – Şcoala Generală Petriş…………………..…….Pag 214

226