anul II, nr. 16-17, noiembrie - decembrie

2015

Începând cu numărul următor, vom intra în al treilea an deexistenţă a revistei „Cartelul metaforelor”, fapt pentru care nesimţim datori să aducem cuvenite mulţumiri tuturor colabora-torilor noştri, nume de rezonanţă ale literaturii contemporane.Iată, după atâta timp, sunt toţi aici, în paginile acestei tinerepublicaţii care s-a impus la nivel naţional încă din primul an deexistenţă. De asemenea, calde mulţumiri trebuie să aducemşi cititorilor publicaţiei: elevi, profesori, medici, scriitori şi chiarspectatori prezenţi la reprezentaţiile găzduite în Sala Mare ainstituţiei noastre. Conform tirajului, avem câteva sute de citi-tori a fiecărei ediţii tipărite. Ca să nu mai spunem că revistaajunge la cititori şi în format electronic. Nu uităm, de fiecaredată, să o trimitem prin poştă şi prietenilor noştri din Franţa,Germania, Canada şi Anglia. Felicitări redacţiei pentruconstanţa calitativă a publicaţiei şi pentru conţinutul echilibratal revistei. Tuturor, un sincer şi călduros „La Mulţi Ani”!

Vasile Minică Emilia Miu

PoemeCarmen Tania GRIGORE

pag. 3

Profilul unui boem:Ion Băieșu

Năstaca Pișcoranpag. 6

„Un comediograf de vocaţie“

Ion ALDENIUpag. 8

Cu adevărat, prieteniîn acțiune

Stelian GRIGOREpag. 9

Întâiul legământMarilena LICĂ-MAȘALA

pag. 14

În acest număr:

Party-lineGeorge VIOREANU

pag. 16

La Mul]i Ani!

În rolul principal, „Căprioara”, soțiamașinistului șef!

Marin IFRIMpag. 15

Recent, în 10iulie 2015, dupădouă decenii de laprima formulare,s-a repus pe unpost de tele vizi -une întrebarea:”Mai avem nevoiede Paul Goma?”

În reformularea invitatei, Mariana Sipoș, au-toarea volumului Destinul unui disident.Paul Goma (ediția întâi, Universal Dalsi,2005; a doua, Eikon, 2014), întrebareasună astfel: ”De ce nu am avut nevoie dePaul Goma?”.................................... pag. 2

Magda Ursache

De ce am nevoiede Paul Goma Copil, la ju-

mătatea anilor‘50, aflam că, susla munte, existăun sat în care oa-menii ciopleaucruci de piatră...Şi că părinţii meicomandaseră una

pentru mormîntul bunicilor... Într-o zi a co-borît de la munte o căruţă îngustă. Coviltirînalt. Doi cai mărunţi, doi bărbaţi costelivi...În paie, „opera”... Crucea şi teica ei... Nuştiam atunci că emoţia, pentru mine, dinacele clipe, are şi un nume – revelaţie...Peste ani, cînd la dorinţa mamei („să nu mălăsaţi cu ţărîna-n gură!”)................... pag. 4

Nicolae Cabel

fals... recviem...

Cartelul metaforelor 2 noiembrie - decembrie 2015

Recent, în 10 iulie 2015, după două decenii de laprima formulare, s-a repus pe un post de televiziune în-trebarea: ”Mai avem nevoie de Paul Goma?” În reformu-larea invitatei, Mariana Sipoș, autoarea volumuluiDestinul unui disident. Paul Goma (ediția întâi, UniversalDalsi, 2005; a doua, Eikon, 2014), întrebarea sună astfel:”De ce nu am avut nevoie de Paul Goma?”.

Răspunsul meu e net: pentru că este în felderințalui curajul de-a spune lucrurilor pe nume, iar intransigențanu place aliniaților, oportuniștilor, turtelor ideologice. Scrii-torul (”rostitor de adevăr”, cum îl definește Bujor Nedel-covici)a promis: ”Voi vorbi când nu voi fi întrebat” și și-aținut cuvântul, asumându-și rolul inconfortabil de igienistal memoriei. Interzis în RSR până în acel Decembrie, afost lăsat și postsocialist fără drept de replică, gomofobiidorindu-și să-l cufunde iarăși în tăcere. S-a cerut interzi-cerea lui în revistele românești, i s-a topit Culoarea cur-cubeului, apărută la Humanitas cu o greșeală în titlu:Culorile curcubeului, i s-a spus ”Adio” (replica sa ”Adioși-un praz verde”), a fost hulit de cobreslași ca egocentric,megaloman (și încă galopant), mincinos, pieziș, trivial,porno(grafic). Nu cred să fi adunat alt mare scriitor românmai multe ofense: resentimentar, bârfitor frustrat, otrăvi-cios, conflictual, scandalagiu, critic în exces. CTP a făcutanalogia Goma-Gomora.

Reconcilierea cu USR ar fi fost posibilă dacă Uni-unea și-ar fi făcut mea culpa. Măcar cei care i-au cerutcapul în ’77: Eugen Barbu, Titus Popovici, Dan Zamfi-rescu, Virgil Teodorescu, Zigu Ornea, Emil Lotreanu ș.a.Din USR a fost eliminat când se afla în arest, laRahova.Citesc în jurnalul Constanței Buzea, din anii1967-1971, Creștetul ghețarului: ”La ședința de excluderea lui Paul Goma din Uniunea Scriitorilor, Zaharia Stancun-a venit din motiv de zi de naștere, iar Marin Preda – dinmotiv de gâlci. Bășcălia lor, oricât de semnificativă, mi-roase a dezastru…”

Locul său pe dreptate, de lider moral al României,de cel mai radical opozant al comunismului, a fost luatde fostul scânteist Silviu Brucan (forța imposturii euriașă), iar Goma este încă, fapt pe cât de incredibil, peatât de incalificabil, refugiat politic, statut obținut în 1977,actul fiind reînnoit odată la cinci ani. Precizare necesară:Paul Goma nu a fost expulzat de Ceaușescu, retragereacetățeniei nu s-a întâmplat, deși Pleșiță a cerut-o în re-petate rânduri. Goma a plecat în 20 noiembrie 1977 cupașaport turistic, schimbat pe un certificat de refugiat. Șiazi e la fel: cetățean român, cu pașaport de refugiat po-litic. În 26 aprilie 2013, a primit cetățenia Republicii Mol-dova. Nu și soția sa, Ana Goma, după câte știu.

I-a pedepsit cineva pe cei care au dat ordin să fie

ucis Goma? Nu, dimpotrivă. Pe OTV, Pleșiță îl mai con-sidera dușman al poporului și-al patriei și se fălea că l-abătut ”și pe stânga, și pe dreapta”. Nici excluderea dinFranța a asasinilor comandați de Securitate nu s-a în-tâmplat; ba chiar cei din stirpea ”Organei”, cum onumește Goma, i-au cerut (culmea!) expulzarea dinFranța pentru… antisemitism. Toate astea și altele încăle-a rememorat Mariana Sipoș în emisiune, excelentă caatitudine și ca personalitate.

De ce a ajuns Goma persona non grataante și post-decembrist? Pentru că a a ascultat de imperativul me-moriei corecte și pentru că a spus și spune toate numele(sintagma lui Saramago). Or, nu-i sănătos să spui toatenumele, e foarte inconvenabil. Știți ce le scapă ”motoa-relor de căutare” GOMA? Nimic. Pe cale de consecință,a avut și are parte de singurătatea opozantului de cursălungă (îi conced: opozant, nu disident, membru PCR n-afost decât 3 zile, în momentul de glorie al lui Ceaușescu,din 1968, când s-a opus invadării Cehoslovaciei), de sin-gurătatea de martor prob. ”Exilat până și din… exil”, cummărturisea cu amărăciune, Goma n-a dat înapoi un pasîn fața obstacolelor sau a criticilor nedrepte; nu s-a temutcând a fost drogat cu aconitină (aconitum e o plantă otră-vitoare, folosită în Antichitate la otrăvirea săgeților; floarealetală apare la Apuleius: transforma omul în animal; cuGoma, aconitina n-a reușit), nici când a primit o droaiede bonjurături (patent P.G.). În loc de succes de critică,vot de blam; în loc de susținere pentru premiul Nobel,hăituială.

Goma știe bine că libertatea de opinie nu poate ficircumstanțială, că aceeași libertate nu se dă la rație, cise ia. Aceste aserțiuni fac parte din crezul gomic. Iar loculmemoriei este în Bellville, unde Omul din Calidor, ca săuzez de titlul monografiei lui Petru Ursache, depune măr-turie despre vremi crâncene (cum să convină cărțile des-pre perioada sângeroasă Dej-Pauker fiilor dekominterniști veniți pe tanc, în uniformă sovietică să pre-facă România în lagăr de exterminare), dar și despre vre-mile noastre, cu aberațiile lor. Goma nu-i împăcat nici cutrecutul, nici cu prezentul.

Într-o țară aproape desmemoriada, în derivă etică (Paul Goma îi spune ”nesimțitorism etic” și are dreptate,de vreme ce facem groapă de gunoi între ruinele uneicetăți romane și stână în vechea cetate getică de laBeștepe), inepuizabilul scriitor rămâne purtător de me-morie. Memoria activă înseamnă conștiință activă. IarGoma e liber în ultimul hal, cum ar spune poetul MariusDumitrescu. Deține o voce amplă, de neacoperit, un in-stinct etic și etnic de excepție: om moral într-o istorie im-orală.

Orice ar spune Lucian Boia, eu îl cred pe Cicero(Deoratore): Historiamagistravita est. Ca istoria să neînvețe ceva nu trebuie falsificată, scrisă și re-scrisă con-form dogmei, fie ea marxistă, fie corect politică.Goma atrăit istoria comunistă pe pielea proprie, plină de echi-moze. Rănile nu s-au închis. Și cum să se închidă dacămarele insurgent continuă să fie victimă, iar torționarul

lui, gen. Pleșiță, a fost ”conservat” de regimul iliesc;Goran, care l-a ”cercetat” la Rahova, a ajuns consilierullui Gelu Voican-Voiculescu, apoi colonel, la comanda mu-nicipiului București? El, Goran, a formulat proiectul dedecret pentru înființarea Consiliului Siguranței Naționale.Asta ca să ne simțim în securitate, cum ricana Petru Ur-sache, într-un ziar iașiot.

A fost exmatriculat din școală pentru că vorbea des-pre partizanii din munți, uciși a doua oară de nepăsareanoastră (poziția psihologului Maria Iordănescu, din ”Di-lema” de 20-26 august 2015 e că n-avem nevoie de sfințiși martiri); a fost eliminat din fabrica de scriitori din Kis-seleff din cauza Basarabiei; dictatorului i-a adresat cele-bra scrisoare: ” Domnului Nicolae Ceaușescu, la PalatulRegal București”; a fost pușcărizat prin sentință de închi-soare corecțională doi ani, primiți în martie ’57, urmați deDomiciliu Obligatoriu prelungit pentru ”comportare rea”;a suportat iernile în Bărăgan, la Lătești, dar n-a semnatangajament cu Securitatea.

Torționarii mor liniștiți sau sunt medaliați dingreșeală, ca Vasile Ciolcan, decorat de Emil Constanti-nescu. Sentința lui Vișinescu nu este, Doamne Dumne-zeule, definitivă. În comisia pentru Analiza DictaturiiComuniste, Goma n-a intrat; au intrat de-a valma disidențiautentici și nu prea, turnători și turnați, sub șefia lui Tis-măneanu Apostatul. Bestiarul comunist l-a văzut din in-terior, de pe bicicleta cu care se plimba prin CartierulPrimăverii, nu din arest, ca Goma.

Nu-i putred mărul la noi? Ba da. Tot repet faptul ăstade-a surda. În decembrie 2006, comunismul a fost trimisla muzeu, să se hodinească, pesemne, nu să moară.Condamnarea activului: formală, nu penală. Cei care auslujit regimul s-au re-socializat: conduc cotidiane de tirajmare și de manipulare pe măsură. Scriitori de aparat,până-n ultima zi a Ceaușescului, iau indemnizații de meritși se laudă cu medalii primite și-n socialism, și-n neso-cialism: simetric. Și-s mereu premiabili și premiați.

Goma n-a intrat nicicând în grațiile Puterii. În vremide minima moralia, el scrie o maximamoralia : limpede,sonor, mereu la cea mai înaltă tensiune, neintimidat deintelighenția flotantă. Este ”incontrolabil”? Pentru mine,nu-i o acuză. Goma nu s-a lăsat și nu se lasă controlat,atâta tot. E prea impulsiv? Omul din Bellville face partedin familia de condeieri Pandrea-Șeicaru. E ne-cuminte.Și n-a putut rămâne indiferent la ce se întâmplăîn țara lui. De la Paris, din apartamentul modest, se vedemai bine ce se întâmplă decât din avion prezidențial oride la Neptuniș. Reformulezce-am mai scris: ni se tot re-petă că nici opera, nici capodopera nu se judecă moral,ci estetic. Ba nu. Asta ar însemna să nu recunoaștemlașitățile, oportunismele, trădările de sine. Aproape că s-a sinucis social Goma, acuzându-i pe oportuniști (și-scâtă frunză, câtă iarbă), pe lași, pe informatorii Securității,pe slugile îndatorate Puterii.

Goma scrie ego-literatură: navetează între biogra-feme proprii și document (Habemusdocumentum!), veri-ficat atent. Întâi a fost nerozia din sursă Securitate că n-ar

Magda URSACHE

De ce am nevoiede Paul Goma

”Sufletul este memoria îns`[i”Sf. Augustin

”dar acum e[ti convins c` te-ai apucat de scris ca s` nu ucizi.”

Emil Nicolae, Paranoima

Scrisoare pentru mama

Am intrat în rândul lumiimamărealitatea mă urmărește obsedantuneori mă iau la întrecere cu eacum în copilăriealergam paralel cu trenul

întotdeauna pierdeamdar jocul acela sisificmă antrena pentru cursele lungi

transpir și nu știu dacă de teamăsau de mișcarea continuă a coatelor

din spate mă împinge presanto memorie grăbităși uneori pătrund în sufletul oamenilorfără să vreau

mă simt înstrăinată de tăcerea mea intimă

nu mai am mersul acela de furnică îngânduratăcalc tot mai apăsat de la o afirmație la alta

mi-am legat cu nojițe cuvintelenici nu bănuiamcât de mult îmi pot ține de cald !

Poemul meu de identitate

Repausul învăluie prin spume fierbințiîmpinge corăbii în fisurate organemă așteptam deja la orgiisau la înscenarea unei morțipe care să o descopăr întămplătorîn fânul refuzat de animale

care mânate haotic pesteiarba de tunau spart în copite memorii uscate

eu încă le mai aud răcnetul prin maternitățigestante, cu burțile dilatatecât șapte oceane luate de șapte ori câte șapte

mi se șoptește că am intrat în delirdar funia prin caream stăpânit animalulzace în minerăsucităca un cordon ombilical

știu ce vorbescmă trec aceste apesau eu pășesc prin ele ca prin fânîmi trebuie un as de treflăși iarba fiarelor acumsă amăgesc brancardieriide altfel amatori de șoaptestați pe aproapecu o simulare de frison

voi expulzapoemul meu de identitate.Poveste

Înțeleg povesteaîn sfârșitpot recunoaște acumbărbatul furibundprivirea aceea din fereastra acuzatoare

cu frunze el gesticula disperatchinuit de cuvântiar sângele îi curgea din degeteîntr-o cenușă devoratoare

înțeleg acumnu-și putea adunapumnul pierdutîn icebergurisparte de trădare.

o variantă de iubire

te aștept lângă piatra încinsămi-a spus Umbrași a intrat în pielea unui bărbat grăbit spre niciundeca argument mi-a zornăito legătură de chei monogramateun gest inutiloricum nu mai culeg de multpromisiuni ofiliteam adunat atâtea absențeîncât moartea mă invidiazăși îmi calcă pe urmedar numai aplecându-se deasupra inimiiîmi poate fura singurătatea

ezitare

afară a începutpledoaria uneiposibile descătușări,instinctual mi-am retrascuvintele cu potențial de negare,fiecare scânceteste săgetat de un zvon,

o larmă metalicăprin corbi se prăvale,

se ascunde o foame de floriprin poeți,la ușă îmi plângeîmbătrânit și desculțun amnezic,de atâta tristețe am ezitat să-l alungși a intrat direct în versulanume pregătit pentru tata

un sezon cât o viață

străbat un munte de răbdare pe versantul acesta defrișări de vorbepe celălalt plantații de cuvintedeparte tot mai departeclopote vestesc ora de vecernie.

cu ploaia pe umeri sunt mai puternică, mă pot strecura mai fluidspre miezul făgăduințeica un copil din flori în căutarea semințelor;

aud cum sfârâie în coaja copacilornodul de chihlimbar și mă întrebla ce bun înstrăinarea

la ce bun plânsul dintr-un ochi vegetal

în același timp

aș fi vrut să dau glas vântuluidar era prea firav pentru strigarea numelui tăunu mai știu în mijlocul cărei nedumeririam avut un atac de panicăse făcea dimineațăși ochii fumegau

ca după o explozie controlată

picase cerul pe mine-eram la un pas de o altă femeiecu inima în descreștereîntre bine și rău.

Cartelul metaforelor 3noiembrie-decembrie 2015

avea talent (Mariana Șora a declarat că nu poate citi oro-rile lui Goma din Ostinato, că universul închisorilor politicen-o atrage din p.d.v. estetic; contraargument: Ostinato,roman tradus și tipărit în ’71 simultan în Germania și înFranța, s-a epuizat în două săptămâni, a fost un boomeditorial; Gherla a apărut la Seuil). Alta-i buba, nicidecumlipsa talentului: rezistența morală și intelectuală provoacăresentimente celor care s-au lăsat și se lasă dresați dePutere: scriitorucilor , cuvânt derivat din politruci.

Apoi a apărut altă nerozie, deosebit de periculoasă:”antisemitismul” lui Goma. Și asta pentru că, bazat pe do-cumentare riguroasă, a scris Săptămâna roșie, despreun episod din Memorialul durerii, care nu se învață lașcoală. Inconfortabilă carte, incomode adevăruri. De alt-fel, tot ce-a scris Goma e inconfortabil: amintirile de ”re-patriat” basarabean, evocările de la Școala de literatură,memoriile carcerale, jurnalele de vreme rea… Și-l citeziarăși pe Eco: ”să-ți amintești e o muncă, nu un lux”.Toatăopera acestui imens creator ne spune răspicat să nu neașternem pe iertare-uitare, fie ele voite sau impuse, diri-jate sau nedirijate. Numai sprijinindu-ne pe memorie,agățându-ne de ea, ne putem salva. Națiunea înseamnăpropria-i memorie, iar adevărul trebuie ajutat să iasă lasuprafață. Iese el până la urmă, cu capul spart, dar dacănu-l ajutăm să răzbată e mai greu. Dacă nu strigăm îndeșert, vom fi o țară de piteștizați, re-educați de Rollerii

II. Deja delictul de opinie a ajuns fapt penal prin Legea217/2015. Ca să intrăm iarăși în lumea celor care nu cu-vântă?

Ferm pe toate subiectele sensibile, marele insur-gent, insurgență de durată, cât o viață de om (Omul dinCalidor, i-a spus Petru Ursache; el trebuia să scrie acumdespre Goma), nu eludează nimic: Goma e mereu șimereu Goma.

Singur s-a solidarizat în `72 cu Charta cehilor și slo-vacilor. ”De-am fi fost măcar trei”. N-am fost, a fost el sin-gur. Și pentru asta a fost izolat și batjocorit de confrați,cu argumente rizibile. Solidaritate scriitoricească? A sa-lamului cu soia, poate. Replica lui Goma e mai dură: ”n-au mâncat soia, ci căcat”. Cât despre salam, acum avemSalam (dar Florin) din belșug, pe toate canalele TV. Dom-nul Salam face rating. Ne pasă de efectele legii 217, nu-mită și Legea anti-legionară? Despre Che Guevaraputem vorbi, despre Moța și Marin – nu, pe motiv de fas-cism-legionarism. Bustul lui Mircea Vulcănescu, din Mân-tuleasa ar trebui distrus(zice presa că primăria sectorului2 a primit cerere oficială de demolare) al cutărui ilegalist,nu.

Faptul că se urmează calea trasată de Securitate,ca Goma să fie subapreciat, ignorat, discreditat, blamat,să rămână nedreptățit, minimalizat și marginalizat aratăcă România se află, de 25 de ani, în aceeași stare de

bardo, cum afirma sociologul Nicu Gavriluță. Cu toate că,vor nu vor confrații, Goma e cel mai cunoscut scriitorromân din străinătate. Basarabeanul ar fi putut lua No-belul, ca reprezentând sufletul românesc în lume. Nu s-a vrut.

Istoricul Flori Bălănescu, reprezentanta editorială alui Paul Goma (avea 8 ani în ’77, eu, cu vreo 20 maimulți), știe bine că ”memoria-conștiință” a lui Goma de-ranjează și se întreabă ce-ar fi câștigat dacă ar fi cedat.Îi răspund: Opera Omnia la Humanitas, domiciliu dupădorință la Lac I, II, III, distincții-medalii, prezență în ma-nualele de română și la orele de educație etică și civicădin școli, în lumina reflectoarelor, pe scena Atheneului caHerta Muller… A preferat să rămână o pavăză la uitare;e necruțător Goma, dign și integru, iar mărturia sa pentrucercetătorii viitori va fi de neocolit. Peste ea nu se trece.

Sper, cum zic Scripturile, că picătura de memorie vasparge piatra ignoranței, a indiferenței, a delăsării. Semnbun: doi editori tineri din Oradea au deschis sertarulGoma, plin cu scrieri în românește, pentru români și le ti-păresc la ed.Ratio et Revelatio.

Vă spun La mulți ani rodnici! cu respect și cuafecțiune, Paul Goma. Eu am nevoie de dumneavoastră,de scrisurile dumneavoastră de forță, de opiniile dum-neavoastră de pe site. De ceea ce numescars bene di-cendi et scribendi Goma.

Carmen Tania Grigore

Copil, la jumătatea anilor ‘50, aflam că, sus la munte,există un sat în care oamenii ciopleau cruci de piatră...Şi că părinţii mei comandaseră una pentru mormîntul bu-nicilor... Într-o zi a coborît de la munte o căruţă îngustă.Coviltir înalt. Doi cai mărunţi, doi bărbaţi costelivi... Înpaie, „opera”... Crucea şi teica ei... Nu ştiam atunci căemoţia, pentru mine, din acele clipe, are şi un nume – re-velaţie... Peste ani, cînd la dorinţa mamei („să nu mă lă-saţi cu ţărîna-n gură!”), a fost făcută o criptă, însoţită deo cruce de marmoră (banală, totuşi!), nu am fost de acordcu abandonarea crucii de la Ciuta... S-a montat, gea-mănă celei de marmoră, este şi azi la Cimitirul Sf. Ghe-orghe, iar teica, tot la mormîntul părinţilor mei, cu pămîntşi cu o plantă/floare, eternă aş zice, popular botezată„floare de piatră”...

De ce acest exordiu?...Pentru că, pentru că...În 1970, la absolvirea facultăţii, în redacţia buzoiană,

creştea frumos un zvon într-ale distingerii culturale... Înţinutul cioplitorilor în piatră, la Măgura Buzăului, urma săfiinţeze o Tabără de creaţie (sculptură)... Dacă ţin bine

minte, era chiar primul gest, cu asemenea semnificaţiespirituală din România acelor ani. Mulţumesc memorieimele afective că a reţinut (nici nu se putea altfel!) treinume dintre cele ce au impus/susţinut o asemenea ini-ţiativă. Inteligenţele acelea – Ion Sîrbu, Lazăr Băciucu,Gheorghe Coman... Azi, toate trei, umbre... Aşadar, pri-mul, cu o deschidere specială pentru faptul de cultură,Prim-secretar al Judeţului Buzău; al doilea, nu mai puţinentuziast în faţa rostirilor de ordin cultural, ziarist şi harnicpromotor – Lazăr Băciucu; al treilea, reputat sculptor, Pre-şedintele Filialei Buzău a Uniunii Artiştilor Plastici din Ro-mânia...

Anii, cum spunea, cine spunea, „au trecut ca apa!”...Iniţiativa buzoiană a proliferat/diseminat în întreaga ţară...Eu însumi am fost onorat să pot face (în 1980) un filmdocumentar-artistic într-o asemnea Tabără de creaţie(pictură, grafică, sculptură). Ea fiinţa la Lăzarea, lîngăMiercurea Ciuc, în aripa unei vechi mînăstiri franciscane,iar numele l-am păstrat în chiar titlul/numele filmului –„Lăzarea, ţărmul prieteniei”... Chiar tabăra avea un su-pranume – PRIETENIA...

Aveam, ştiam, primeam cu regularitate informaţiidespre „Poienile cu statui” din vecinătatea Mînăstirii Cio-lanu... Pînă cînd, în 1982, am avut şansa să mi se aprobeproiectul unui film despre vestigii/testimonii istorice, cul-turale din Munţii Buzăului... Un film de 10 minute (sic!),pe 35 mm, color, forţamente „dopat” cu iconografia oferităde Berca, Aluniş, cele două... Agathoane, Colţi, Meledicşi chiar la Măgura... Cu „mîndria” secretă de a fi fost pri-mul care le-a „urcat” pe... 35mm...

Era începutul verii lui ‘82 şi se răsfăţau, în plin soare,fagii, frunza lor şi, pe alocuri, rădăcinile acestora, fabu-loase tentacule pe stînci ce se aflau acolo de la-nceputullumii, cum se zice...

...La Măgura cînd am ajuns, însoţit de inimosul zia-rist – Corneliu Ştefan, fost coleg de liceu, era spre miezulzilei... Sub umbrarul colectiv, pe o bancă din trunchiurisuple de mesteacăn, bancă scurtă pentru statura sa „hai-ducească”, dormita Gh. Coman... În poiana-atelier tru-deau în... sunete contrapunctice de daltă, Bobu Alecu (îlştiam de la Lăzarea) şi Virgil Mihăiescu, acesta din urmălîngă o elegantă, suplă spirală în piatră, desprinsă parcădintr-un film SF... (Virgil Mihăiescu, talentatul ce avea sădispară curînd la o vănătoare în pădurile Deltei)...

Despre acel film, căruia i-am schimbat titlul chiar în-ainte de a i se face, în laborator, copia standard, îngă-duiţi-mi să îl citez pe patriarhul criticilor de film dinRomânia acelor ani şi, de ce nu, dintotdeauna – D.I. Su-chianu.

„(...) întotdeauna, şi oricît de tehnică ar fi tema, fil-mele Studioului „Al. Sahia” sunt străbătute de un fir depoezie. Cîteodată acest accent este foarte intens. Depildă, la filmul lui Nicolae Cabel (scenariul şi regia), navi-găm – nu imaginar, ci foarte real – pe deasupra veacurilorde istorie, ba chiar în preistorie. Munţii Buzăului sunt plinide relicve, în peşteri extraordinare s-au găsit tot soiul depodoabe de piatră, dar şi bijuterii dintr-un chihlimbar aşade minunat, încît se vindea la greutatea lui în aur. Aluniş,Nucu, Colţi, Meledic, Lopătari sunt locuri pline de pateticeamintiri ale trecutului. Parcă pentru a face mai bine legă-tura între istorie şi prezent, pelicula înregistrează pre-zenţa unei statui în piatră a lui Burebista. Bustul e stilizatastfel încît el deopotrivă evocă erele istoriei şi avangardaplastică de astăzi. Această statuie minunată ştiţi oare cînda fost sculptată? Exact acum trei ani, în 1979, de artistulRadu Aftenie. Titlul scurt-metrajului dedicat Buzăului efoarte original – De taină, de piatră, de dor. Este o lin-gvistică performantă, un triplu înţeles semantic acordatcelei mai umile dintre cuvinte – modesta conjuncţie „de”.„De dor” are sens cazual – din pricina dorului, nostalgiei,„de piatră” înseamnă substanţa, materia din care unlucru este făcut; „de taină” indică ambiante afective, su-fleteşti. Iar potrivirea unui titlu e o calitate esteticărară.”(Poezia lucrurilor, „România literară”, anul XV, nr.51,joi, 16 decembrie 1982)

*Sîntem în 2015... Au trecut 45 de ani, sau se împli-

nesc... O viaţă... Am auzit că dihonia retrocedărilor nu aocolit „Poienile cu statui”... Nu am replică... Poate numaiverbul mîhnirii faţă de faptul că neamul acesta, căruia îiaparţin, îşi neantizează, nu o dată, fabuloase testimonii...

Recunosc. După criteriile mele, nu tot ce s-a „năs-cut” la Măgura poate avea statut de capodoperă. Daracolo era un tezaur de inteligenţă, o oglindă a travaliuluide a te exprima întru frumos...

Şi, sigur, continuarea acelor „colocvii” ar fi izvodit mi-rabile „spovedanii” ale cugetului românesc.

August 19, 2015

Cartelul metaforelor 4 noiembrie - decembrie 2015

Nicolae CABEL

fals... recviem...

Plugul

Sânt Vasile ne-a ales,Pe noi zece ne-a trimis,Din sat în sat să umblăm,

De bine să vă urăm.Roată mare, măi flăcăi! Hăi! Hăi!

Mâine-i zi împărătească,Fetele să se gătească!Mâine-i zi de veselie, Fetele la horă să vie!Să mai vie-apoi cu ele, Şi neveste tinerele!Dumneavoastră să veniţi, Să rămâneţi mulţumiţi!Ia mai mânaţi, măi flăcăi!Hăi! Hăi!

Şi-am mai sta, Şi-am mai ura,Da’ avem mult de ocolit, Râpe-nalte de suit,Opincile, ni s-a rupt,Potcoavele ni s-a tocit!Roată mare, măi flăcăi! Hăi! Hăi!

Vă rugăm pe Dumneavoastră,Să ne faceţi voia noastră, Să ne daţi ceva colaci,Ca să băgăm la desagi!Şi-o costiţă de grăsun,S-avem merinde pe drum!Ia mai mânaţi, măi flăcăi!Hăi! Hăi!

Daţi-ne dacă se poate,Şi vreun chil de ţuică, frate,Căs untem cam obosiţiŞi vă ştim români cinstiţi!Roată mare, măi flăcăi! Hăi! Hăi!

Şi-am mai sta, Şi-am m-ai ura,Dar avem de-a trece-n cale ,O dumbravă rea în cale, Unde sunt fete nebuneCare-aruncă cu alune

Şi se leagă de feciori,Ca albinele de flori.Şi ne-ncurc cărările, Tot cu dezmierdările!Roată mare, măi flăcăi! Hăi! Hăi!

N-am venit să vă ceremOrtul cu totul!Am venit să ne daţiCâte două parale, Să ne cumpărăm mantale,C-am rămas în pieile goale.Şi ne plouă ploile, Şi ne urăsc fetele!Opriţi plugul, măi flăcăi! Hăi! hăi!

COLINDEN.B. Cules de la Panaete

Georgeta, 77 ani, din cătunulCărpiniş, comuna Lopătari,judeţul Buzău. Îl ştie de latatăl său, Dobrotă Nicolaie,fiul lui Dobrotă Gheorghe(fruntaş al satului Săreni, satcomponent al comuneiLopătari dascăl al bi sericii).L-a auzit prima dată cândavea 8 ani, iar tatăl său aveaîn jur de 30 de ani. Bunicul,Gheorghe, era încă în viaţă

(Zota Sanda)

Cartelul metaforelor 5noiembrie - decembrie 2015

-Nu cred că este el, ţi s-a părut.Am plecat mai departe admirând natura, brazii care se

înălţau semeţi spre cer, apoi obosind am pornit înapoi sprehotel. În drumul nostru erau mai multe localuri, unchiulFănică face propunerea să intrăm pentru a bea un suc, oapă, ce doreşte fiecare. Ne-am aşezat la o masă şi îl văddin nou pe asistent la o altă masă, mă frec la ochi şi-i spuntatălui meu:

-Uite, la masa aceea, nu e Nicu ?Tata se uită spre masa care i-am indicat-o şi exclamă:-Ai dreptate,Dana. Doamne ce mică este lumea. Merg

să vorbesc cu el.Îndreptându-se spre masă, îl salută pe Nicu şi pe

ceilalţi, după ce schimbă câteva fraze vine cu el la masanoastră. După ce ne salutăm, el ne spune că este cu vi-itoarea soţie şi o familie prietenă a lor. Atunci i-am propussă facem câteva fotografii ca amintire.Şi dintr-o dată am în-ceput să mă bucur de această minivacanţă.

Timpul a trecut, iar eu doream să recuperez revelionulpierdut, aşa că îmi doream să fac un revelion frumos. Amstabilit cu mătuşa Ioana să facem revelionul la ea, la RîmnicuSărat, iar eu cu vărul meu, Petrică, ne-am ocupat de muzică.Revelionul a fost frumuşel, dar nu a mai fost aşa cum eracând trăia mama. La fiecare dintre noi, se citea pe faţă efor-turile pe care le făcea pentru a părea cât mai fericit. Tata n-a mai rezistat şi a început să plângă la un moment dat.

Trecuseră ceva timp de când nu o mai văzusem peTania şi chiar eram bucuroasă s-o revăd. Mare îmi fu uimirea,cand în loc de doi oameni, ea şi fata ei, Maria, în vârstă de5 ani, a apărut şi un bărbat înalt cu ochii căprui şi părul cas-taniu. Drept vă spun nu simţisem niciodată lucrul acesta «Să-mi doresc ca Tania să-mi fie mamă » căci până atuncinu o suportam mai deloc. Imediat am fost dezmeticită dingândurile mele de către Tania care, zâmbitoare, îl prezintape bărbatul cu care venise, pe care-l chema Dorin,adăugând că el va fi viitorul ei soţ, iar nunta va avea loc înluna următoare, aşa că suntem şi noi invitaţi. În momentulacela păream indiferentă, dar după ce Tania a plecat m-amîntristat foarte mult lucru care i-a atras atenţia mătuşii mele,Vali.

La nuntă a mers doar mătuşa Vali, noi am consideratcă nu este cazul pentru că încă sufeream după pierdereamamei.

A doua zi, eram tristă deoarece pentru prima dată nu-mi mai făceam ziua la casă . Petrică şi tata fusese la casăcu ceva treburi iar eu îi aşteptam la apartament. După ceam servit masa împreună, tata îmi zise:

-Dana, îmbracă-te pentru că mergem cu toţii la casă.Ajunşi la casă eu eram mohorâtă, nu aveam chef de

nimic. Atunci tatăl meu se apropie de mine, cred că era ora15, şi-mi spune:

-Să ştii că am o surpriză pentru tine, vreau să fii fericităde ziua ta.

Fii fericită că Dumnezeu ţi-a dat şansa să te naşti adoua oară.L-am privit uimită şi curioasă, aşteptând sădezvăluie surpriza.

-Ce ai zice dacă azi te-ai plimba cu o limuzină ca aceleadin filme.

-Mi-ar plăcea, dar avem atâţia bani?-Nu-ţi face griji, am strâns alocaţia ta şi ne ajunge.L-am luat în braţe, l-am sărutat şi am strigat fericită la

vărul meu : -Petrică astăzi ne distrăm.Încă o dată tatăl meu îmi arăta cât de mult mă iubeşte,

că ar face orice pentru a mă face fericită. Acum, timpul treceagreu, aşteptam cu nerăbdare să se facă ora 19, ora la carevenea limuzina.

În jurul orei 17 tata a primit un telefon de la patronullimuzinei, acesta îl anunţa că are o defecţiune şi nu poateonora înţelegerea. Cerul a picat pe mine, eram neagră desupărare .

Văzând cât de supărată sunt, tata ne spuse:-Petrică, uite cheile de la Dacie, mergi cu Dana la Casa

Căsătoriilor, am văzut acolo o altă limuzină, notează numărulde telefon care este afişat pe ea şi veniţi acasă.

Ajunşi acolo am avut parte de o altă dezamăgire, limuz-ina nu era în faţa Casei Căsătoriilor, am căutat cu Petricăprin împrejurimi, nici urmă de limuzină. Supăraţi ne-am întorsacasă, tata a promis că vom merge cu toţii la o pizza, dardegeaba nu mai avea niciun efect asupra mea, nu mă m-aiîncânta nimic.

După un timp îi sună telefonul tatălui meu, îl privesc şivăd cum i se luminează chipul, după ce închide spune bu-curos:

-Haideţi să ne schimbăm, peste o oră ne aşteaptălimuzina.

Un ocean de bucurie mi-a inundat sufletul, l-am luat pevărul meu în braţe, iar în gând îi mulţumeam Bunului Dum-nezeu.

Tata care se gândise la toate, îmi cumpărase un buchetde trandafiri, o şampanie pentru copii, sucuri, toate acesteafăra ca eu să aflu ceva.

Când a sosit limuzina mi-a oferit florile şi m-a invitatînăuntru unde erau puse la rece : o şampanie pentru copii,o şampanie pentru adulţi din partea celui cu limuzina, douăsticle cu suc. Limuzina avea un minibar cu pahare cu picioarlung, întrebarea care mi-a încolţit imediat în minte a fost:“Oare nu se vor răsturna?” În plafon erau beculeţe mici peun fond negru, care creau impresia că priveşti cerul înstelat,în pereţi erau mai multe becuri care luminau tot interiorul iardeasupra capului meu aveam butoanele sonorizării.

Atunci mi-a venit ideea s-o sun pe Diana Raicu şi dacăeste acasă s-o invit şi pe ea la plimbare. Ea a răspuns şi aacceptat invitaţia, am trecut cu limuzina pe la ea pe acasă,am luat-o şi am plecat spre centru. Atunci ne-am hotărât s-o sunăm pe Marina Dogaru şi pe Gerda Drăgoi, dar am fostdezamăgite deoarece erau plecate la ţară. Ne-am plimbatascultând muzică, am chiuit de bucurie, am servit şampanie.

Ne-a oprit şi poliţia care după ce a verificat acteleşoferului ne-a permis să plecăm urându-mi “La mulţi ani!”.Seara a trecut repede, aşa că am dus-o pe Diana acasă şiapoi ne-am retras şi noi .

Timpul trecu pe lângă mine, fără prea multe întâmplări,dar cu multă tristeţe în suflet.

Într-o vineri , mătuşa Vali, mă invită la o pizza împreunăcu Tania. Acolo, am fost întâmpinată de Tania, care eraînsoţită de fiica ei, Maria, o fetiţă zglobie,cu ochii albaştri şipărul şaten.

Ne-am salutat şi am intrat în local, căutând un loc feritde fumul de ţigară. Între timp Tania începuse să vorbeascăcu mătuşa despre ce vrea să facă în noua ei familie: maşină,casă… La un moment dat mătuşa a adus discuţia desprecopii, ceea ce a determinat-o pe Tania să-şi continuie ideeaspunând hotărât: ”Şi, bineînţeles, mi-aş dori să am un copilcu Dorin.” Pe moment am avut aceeaşi reacţie ca varatrecută, indiferenţă, dar nici nu bănuiam ce urmări aveauaceste cuvinte pentru mine care eram în căutarea unei fiinţecare s-o înlocuiască pe mama şi să aline măcar jumătatedin suferinţa pricinuită de pierderea unei fiinţe atât de dragicum a fost mama.

Întâlnirea a decurs apoi frumos cu discuţii plăcute, amfăcut chiar şi fotografii.

Timpul trecu, fiind ocupată cu şcoala, cu vizite la doctorişi altele.

Într-o zi de toamnă, în timp ce serveam masa la mătuşamea, aceasta îmi zice că Tania are să-mi spună un secret.

Eu bănuind ceva anume am întrebat:- E cumva gravidă?!?-Eii...bine...azi îi vom face o vizită şi îţi va spune chiar

ea personal secretul.Pe tot parcursul drumului m-am tot gândit dacă secretul

este cel pe care mi-l închipuiam eu.Ajunse la Tania, aceasta m-a primit cu zâmbetul pe

buze, mi-am zis în sinea mea :„Sigur nu-i a bună!”Am păşit puţin cam neîncrezatoare până în sufragerie

unde Tania zâmbindu-mi îmi spune :

-Ia loc.Eu am luat loc pe jumătate leşinată neştiind ce

consecinţe va avea destăinuirea secretului.Tania continuând să zâmbească îmi spuse:-Poate doamna Vali ţi-a spus că am să-ţi dezvălui un

secret: sunt gravidă!!!În momentele acelea nu mai ştiam ce să fac, am rămas

cu gura căscată, îmi venea să leşin, eram nervoasă foc şipară . Pe tot parcursul vizitei m-am comportat deplorabil, lafel şi pe drumul spre casă, simţeam cum toate speranţelede a găsi în Tania o mamă s-au năruit. Nimeni nu măînţelegea şi mă simţeam parcă din ce în ce mai neajutorată,mătuşa Vali care şi-a dat seama că şi ea greşise puţin m-aîncurajat zicându-mi:

-Totul se va rezolva.A doua zi parcă îmi mai revenisem . Mă hotărâsem să

merg la sala de gimnastică unde lucra Tania să-mi ceriertare. Zis si făcut, am pornit la drum pe străzile întor-tocheate ale cartierului până am ajuns la locul stabilit.

Tot drumul până la sală am fost îngrijorată şi mă gân-deam:

„Dacă Tania nu mai vrea să fim prietene; dacă nu mămai acceptă; dacă şi dacă....”

N-am apucat să-mi termin gândurile că am şi ajuns lasala de gimnastică. Am pus primii paşi neîncrezători, darodată ajunsă în sală mi-am revenit.

La început am luat-o pe Tania cu binişorul cu o glumă,dar după aceea am zis pe un ton serios:

-Tania trebuie să-ţi spun ceva: Îmi pare rău pentru totce a fost în duminica aceea, te rog să mă ierţi!

Ea a ascultat şi privindu-mă blând mi-a spus:-Dana, poate nici eu nu am fost o gazdă prea bună,

oricum te iubesc indiferent de toanele tale rele sau bune şiîntre tine şi Maria nu fac nici o diferenţă.

După discuţia cu Tania m-am simțit din nouîncrezătoare în forţele mele, am simţit c-o iubesc ca pe omamă. Începusem să mă obişnuiesc cu ideea că Tania vaavea un copil şi, pe măsura ce burtica ei căpăta contur, mănăpădeau gândurile de copil naiv „dacă ea nu va mai fiaceeaşi persoană ca înainte” . În ciuda faptului că o vizitamaproape în fiecare zi, atât la sală cât şi acasă, aveam unsentiment ciudat faţă de acea fiinţă care se va naşte din per-soana pe care eu o consideram mamă.

(fragment de roman; continuare)

„Povestea vieţii mele pare să se stingă

sub ochii medicilor care credeau că nu existăvreo soluţie pentru a mă

salva de la moartea cumplită ce-mi dădea târcoale“.

Dana-Georgiana BIŢEANU

Tragedia [i via]a dup\

Cartelul metaforelor 6 noiembrie - decembrie 2015

Pentru cunoscătorul avizat sau mai puţin avizat alspaţiului cultural românesc al anilor ‘60 -’80, numele luiIon Băieşu este asociat, aproape instantaneu, cu Tanţaşi Costel1, rubrica De la om la om2 şi romanul Balanţa3.Însă palmaresul literar al acestui scriitor al generaţieişaizeci este impresionant, abia dacă mai există palier lit-erar în care Ion Băieşu să nu-şi fi încercat puterile:poezie, patru decenii de activitate publicistică, treis-prezece volume de proză scurtă şi dramaturgie, două ro-mane, aproape două decenii de cronică sportivă, cronicăde teatru, nouăsprezece scenarii de film, două scenariide benzi desenate, traduceri din literatura argentinianăşi franceză.

În mod paradoxal, acest palmares (calitativ şi canti-tativ) nu i-a asigurat întotdeauna şi o receptare critică pemăsură: Nicolae Manolescu, fostul său coleg de la Am-fiteatru, îi rezervă, în a sa Istorie, zero (0!) pagini; MarianPopa, în Istoria literaturii române de azi pe mâine4, se do-vedeşte extrem de „generos”, limbajul critic vitriolant decare uzează exegetul în instantaneul dedicat scriitoruluine face să roşim, probabil reminescenţe ale „prieteniei‟lor din perioada Amfiteatrului, când Marian Popa, ata-cându-l pe Ion Băieşu, pentru volumul său de proză Su-fereau împreună, a reuşit să-l stârnească chiar şi peFănuş Neagu, recunoscut pentru stilul său vulcanic şipentru limbajul bolovănos. Semn că aceste confrerii lite-rare din perioada comunistă rezistă, prin exponenţii lor,închistate fiind în tot soiul de prejudecăţi şi obtuzităţi.

Însă portretul lui Ion Băieşu, dar şi activitatea sapublicistică şi literară, ar fi incomplete fără a contura par-adigmele boemei bucureştene din perioada postbelică,mai exact cea a generaţiei ’60. Toate mărturiile prietenilorlui Băieşu, dar şi mărturisirile sale din interviuri şi din Ju-rnal5, converg spre aceleaşi coordonate constante: pri-etenia sa proverbială cu autorul Frumoşilor nebuni aimarilor oraşe (o istorie a Bucureştilor de altă dată, un altCraii de Curtea Veche al lui Fănuş Neagu) şi cu autorulNecuvintelor, Nichita Stănescu; prezenţa lui pe arenelesportive, la meciuri de fotbal, pentru a trăi cu sinceritate,,spectacolul” vieţii, dar şi-n calitatea sa de iscusit cronicarsportiv; ,,actor” al boemei bucureştene, în spectacolul pecare-l dădea şi-l trăia cu maximă frenezie.

Care era catalizatorul magic al acestui trio, dincolode întâlnirea lor sub semnul scriiturii? A reuşit aceastăagora intelectuală să echivaleze cu celebrul „accelerator”al lui Ion Băieşu, oferindu-le locatarilor boemei bucu -reştene oaze de evazionism?

Florentin Popescu, în Bucureştii cafenelelor literare6,arogându-şi rolul de Cicerone al Bucureştiului, prezintăo foarte interesantă istorie a boemei bucureştene, moti-vând existenţa, dar şi necesitatea unor asemenea spaţiiîn istoria mediului artistic, cafenea devenind „o agora in-telectuală a urbei‟, iar Pantazi Ghica, regele boemei ro-mâneşti face o radiografie a fenomenului, într-un „romanţ”

cvasibiografic, Un boem român7, din perspectiva celuicare a trăit această experienţă personală, în timpul stu-diilor sale, în cartierele Montmartre si Montparnasse, pemalurile Senei, importându-le cu generozitate şi-n spaţiulromânesc, atrăgând oprobriul contemporanilor săi.

Iată care este accepţiunea acestui „bon vivant”asupra termenului boem: „Boemii nu sunt acei vagabonzidesfrânaţi pe care îi descriu unii autori; nu se recrutează,după cum cred ignoranţii despre viaţa de Boemie, dintreşarlatani şi viţioşi, nici dintre negustori graşi la pungă şigraşi la minte, nici dintre tâmpiţi a căror inteligenţă estebolnavă şi a căror vis de ambiţiune este să câştige unpost; ea nu este acea viaţă arătată de unii cu culori aşade sumbre; care tărăşte cu ea zdrenţele, viciul şicorupţiunea, se sfârşeşte în un spital şi se aruncă la unmormânt necunoscut şi uitat de toţi, neudat de nici olacrimă. Boemia este sărăcia răzând, iar nu mizeriaplângând. Boemia este tinereţea voioasă, viitorulstrălucind ardent iluziunile aurite, amorul pur şiambiţiunea nobilă, cugetările înalte. Boemia estedimineaţa primăverii, cu soarele lui radios care încâlzeştesufletul şi îmbărbăteaza inima. Boemia este cântecul, cu-rajul şi devotamentul, sunt florile suave cu dulce parfumsădite pe calea tinereţii. Este adeseori celebritatea.”8

Aşadar, spiritul boem al generaţiei postbelice, algeneraţiei ‘60, în plin comunism (este adevărat, relativrelaxat ideologic) se caracterizează în termenii lui Ghica:reacţie la nonconformism, la banalitate, o încercare despargere a unor canoane mult prea rigide, spiritul defrondă, de sfidare. Iar spaţiul ideal pentru reuniuneaartiştilor boemi (pictori, muzicieni, scriitori etc.) nu puteafi altul decât cel al cafenelelor literare.

Statutul lui Băieşu de locatar consecvent al acestei,,agora intelectuale a urbei” se explică prin faptul că aveatoate datele unui boem veritabil: spirit acid, polemic, non-conformist, perorând anateme la adresa producţiilor lite-rare ale vremii, un comentator înverşunat, un „demolator”,disponibilitate firească pentru a lega prietenii generoase,un „hâtru” cu o predispoziţie naturală spre glumă şi spremica ironie batjocoroasă, dar şi un excelent enolog, con-aisseur şi consumator, având şi un ghid pe măsură, înpersoana lui Fănuş Neagu. Parcurgând opera sa, estelesne de reperat că toate aceste atribute ale boemuluiscriitor au luat calea literaturii sale, devenind, astfel, li-vreşti.

Fănuş Neagu, cel mai bun prieten al lui Băieşu, ami-ciţie favorizată, probabil, şi de proximitatea lor geografică(Ion Băieşu s-a născut la Buzău, iar Fănuş Neagu laBrăila), în celebra sa Carte cu prieteni, întregeşte portre-tul bunului său prieten Guţă, un alt frumos nebun al ma-rilor oraşe, subliniind deja proverbiala sa predispoziţiepentru râs, umor, la care atentează, livresc, umoriştii vre-mii: „Lui Băieşu îi place să râdă. (...) Rîzînd, cu douăzecide ani în urmă, m-a dus la Bucureşti ca să scriu reportajeagrare. M-a rupt dintr-un sat unde predam limba românăşi beam vin roşu, lacrimă de buturugă şi şi-a legat un bo-lovan de picioare. În doi ani ne-au dat afară şi pe el şi pemine – pe el l-au rechemat, pe mine m-au uitat. Dar neera scris să fim mereu aproape. Într-o zi ne-am adunatdin nou şi am scris revista «Amfiteatru». El, şef, eu, ad-junct (căci bolnav de adjunctivită am fost toată viaţa).După doi ani, el a fost demis, iar eu, în spirit de sfîntă cîr-dăşie, l-am urmat. Rîzînd. (...) În tinereţe am făcut amân-doi foame (oribilă expresie, nu-i aşa?), mai târziu amtraversat Italia, Franţa şi R.F. Germania, bând vin de Rin.

Bând şi răzând. Pentru că Băieşu râde mereu..”9

Portretul lui Ion Băieşu este definitivat de CorneliuLeu, subliniind faptul că cei doi inseparabili prieteni des-cind parcă din romanul matein, impunând un mod de a fianacronic, atrăgându-şi numeroase antipatii printre ceicare nu aveau acest dar al meselor şi nopţilor prelungiteîn spirit pantagruelic: „Guţă era nu numai o fiinţă mignonăşi delicată, ci şi cel mai mic dintre noi ca vârstă, dar iatăcă tocmai el a fost hărăzit să treacă primul pragul acelalasându-ne, pe mine şi pe Fănuş, să intârziem pe lumeaaceasta. Pesemne, ca-ntr-una din nesfârşitele lui glumebune.“10

Mai tânărul coleg de generaţie şi foarte bun prietenal lui Nichita Stănescu, Ştefan Agopian, reface acest,,puzzle” al comunismului, atmosfera boemă a generaţieilui Băieşu şi trece în revistă, în Scriitor în comunism(nişte amintiri)11 efetele devastatoare ale licorii bahice înceea ce-i priveşte pe câţiva dintre scriitorii din perioadapostbelică: Nicolae Velea, Petre Stoica, Gheorghe To-mozei, alintat de Nichita ,,Prinţul Tom”, Ion Drăgănoiu,Fănuş Neagu, Paul Georgescu, Constantin Chiriţă, IonBăieşu, Guţă, cum îl alintau prietenii, a murit la 59 de ani,în New Jersey, în 1992. Alcoolul a pus hotărât umărul lamoartea lui.

De altfel, în Jurnalul său, Ion Băieşu însuşirecunoaşte că anumite excese au constituit un duşmande temut, iar alcoolul a fost unul dintre ele pe care a reu-şit, spre finalul vieţii sale, să-l învingă: „E ora şapte şi do-uăzeci de minute. S-a luminat. Afară e urât, ceea ce-miconvine, sunt obligat să stau în casă. Dar trebuie să ies,am nevoie de bani, n-am de la cine împrumuta. Mi-e ru-şine să cer. N-am benzină. Ce mă fac încă o săptămână?(...)

… Aş mai bea o cafea, pe furiş, dar mi-e frică să numă prindă nevastă-mea. Nu fumez, nu beau alcool (duş-manul vieţii mele! L-am învins!), dar am nevoie de stimu-lente. Mi se spune că nici cafeaua nu-i bună. Mi sereproşează că veau prea mult lapte. Sunt omul excese-lor.”

Precum o serie întreagă de scriitori din aceaperioadă, dar nu numai, a căror dependenţă uneoriucigătoare de alcool a devenit legendară, prilejuindapariţia a numeroase studii, cărţi, în acest sens, se parecă alcoolul şi arenele sportive (atât Băieşu, cât şi FănuşNeagu au scris ani la rând cronici sportive) devin cata -lizatoare magice ale fanteziei şi euforiei, nişte veritabileacceleratoare ale imaginaţiei care, se pare, contribuie dinplin la scrisul acestora, conturându-se, astfel, o generaţieguvernată, parafrazându-l pe poetul din „dulcele târg alIeşilor”, Mihai Ursachi, de magie şi alcool.

Mărturiile colegilor săi de generaţie schiţează,aproape obsesiv, aceleaşi itinerarii ale cuplului GuţăBăieşu – Fănuş Neagu, unele dintre ele spaţii prin exce-lenţă boeme: Cofetăria „Albina” (în anii studenţiei la Fa-cultatea de Litere din Bucureşti şi în perioada în care eraredactor la Albina, Scînteia tineretului sau redactor şef laAmfitreatru), iar mai târziu Restaurantul Casei Scriito-rilor, Casa Scriitorilor de la Mogoşoaia, Casa Scriito-rilor „Zaharia Stancu” de la Neptun, arenele sportivecu meciuri de fotbal, Teatrul Naţional (pentru a asista lacâte o repetiţie), Bufetul de la Şosea, „Cireşica” de laVila Scriitorilor din Neptun ...

Din punct de vedere cronologic, în ceea ce-l priveştepe Băieşu, se pare că prima asemenea cafenea literarăîn care se face remarcat printre confraţii săi într-ale con-

Propun cititorilor revistei ”Cartelul metaforelor” un fragment dintr-o amplă lucrare a Prof. drd.Năstaca Pișcoran, din Satu Mare, dedicată marelui dramaturg de origine buzoiană Ion Băieșu. Olucrare de ținută academică, dovadă clară a faptului că, în ciuda așa-zisei globalizări, specificulnațional își duce veacurile mai departe, prin trăinicia unui trecut cultural notabil dar și prin vigoareaintelectuală a unor astfel de tineri cercetători literari. Ca buzoian nativ, dar și ca slujitor al Teatrului”George Ciprian” din Buzău, sunt mândru de ceea ce scrie tânăra Năstaca Pișcoran. Dumnezeusă-i deie sănătate și puterea de a duce la bun sfârșit acest proiect grandios dedicat inconfundabi-lului Ion Băieșu. Mulțumesc, Năstaca Pișcoran!

Marin Ifrim

Năstaca PIȘCORAN

Profilul unui boem: Ion B\ie[u

Cartelul metaforelor 7noiembrie - decembrie 2015

deiului este Cofetăria „Albina”, de pe strada Academiei.Acolo se întâlneau, după 1964, studenţii de la Filologie,Teatru, Arhitectură, Arte Plastice, dar şi Al. Piru, Constan-tin Cruceru, Romul Munteanu, cunoscuţi generic sub nu-mele de albinişti.

Atmosfera de la Albina era atât de prietenoasă,încât fidelii locatari, pasionaţii cafegii, beneficiau de unregim special (în afara celui prin care primeau şicorespondenţa tot aici, chiar şi în vacanţe): stabiliseră uncod de semne prin care le solicitau fetelor care serveaucafeaua să o îmbunătăţească cu niscaiva coniac, preţulacesteia fiind accesibil chiar şi studenţilor (câte trei leicafeaua).

Sub auspicii moderat bahice, tinerii artişti se situausub constelaţia lirei, atmosfera fiind propice şi ampli-ficându-le inspiraţia. Funcţiile acestei Arcadiabucureştene erau multiple: se improvizau ad-hoc rimerare; se comentau ultimele apariţii editoriale; sedestăinuiau culisele creaţiilor de ultimă oră; se temperauspiritele celor tineri care se visau pe cele mai înalte trepteale literaturii, prefigurându-şi deja un loc etern în pan-teonul marii literaturi; se recomandau cărţi; seîmpărtăşeau secretele ultimelor confrerii literare, în spe-cial din edituri, care girau succesul publicării unui volumş.a.

Iar cei care populau această Arcadia postbelicăerau, printre mulţi alţii, colegii de generaţie ai lui Băieşu:Florentin Popescu, Ioan Alexandru, Iulian Neacşu, AnaBlandiana, Marin Mincu, Adrian Păunescu, DanielTurcea, George Alboiu, Ion Papuc, Tudor Octavian, PetruPopescu, Octavian Stoica, Mircea Popa, MirceaIorgulescu, Ioan Adam, Laurenţiu Ulici, Aureliu Goci,Bucur Chiriac …

În timpul studenţiei, dar şi mai târziu, ca redactor larevista Albina românească, la Scînteia tineretului sauredactor şef la Amfiteatru, Ion Băieşu se reunea, la Co-fetăria „Albina”, cu un grup de intelectuali cu caredezbătea, ore întregi, diverse teme, ajungând săcunoască personalităţi de marcă ale vieţii culturale.Filosoful din Muscel, Petre Ţuţea, era unul dintre aceştia,un mare orator care reuşea să-şi hipnotizeze auditoriulprin erudiţia sa şi să atragă simpatii şi respect prin gen-erozitatea sa. Probabil că aşa se explică faptul că IonBăieşu şi Fănuş Neagu, redactori la Amfiteatru, vor facetoate demersurile la Uniunea Scriitorilor (al căreipreşedinte era atunci Zaharia Stancu), pentru a-i obţinelui Petru Ţuţea o pensie.

Un alt episod din acea perioadă (1963-1964) esterelatat şi de un alt buzoian, Bucur Chiriac, reliefând şi elcaracterul vulcanic al buzoianului Guţă: „Îmi amintesccum, odată, invitaţi de prietenul meu Mircea Palaghiu,care publicase o schiţă în ziarul «Neur Weg» şi primiseun onorariu frumuşel, s-au încins discuţii aprinse nuasupra valorii schiţei, ci al faptului că acesta se credea«vârful» generaţiei tinere de scriitori. (…) Băieşu era celmai înverşunat comentator, era «demolator» şi supăratcă Palaghiu îşi dă aere de «mare scriitor», că schiţa erasubţirică, scrisă de un «amator». Discuţiile au degeneratîntr-o ceartă, cât pe ce să se încaiere. A trebuit săaplaneze spiritele încinse lectorul Ion Diaconescu, careera foarte apropiat studenţilor «talentaţi» de la Filologie.(…) Treceau uneori săptămâni întregi şi Guţă Băieşu numai era văzut prin holul facultăţii. Venea, din când încând, să «agaţe» colegi şi colege, iar la sfârşitul orelorde curs plecau în cârd la aceeaşi cofetăria Albina.”12

Restaurantul Scriitorilor, de la Casa Monteoru, sit-uat la parterul unui vechi palat boieresc, de pe Calea Vic-toriei, este un loc căutat de toate generaţiile de scriitori:protipendada literară a vremii, dar şi tinerii dornici de apătrunde în laboratorul secret al vieţii literarebucureştene, reprezentând, pentru aceştia din urmă, unfel de citadelă care trebuie cucerită pentru asigurareaunui loc la masa legendelor déjà verificate sau în curs delegitimare. Odată cucerită, existau şanse reale de afir-mare pentru tinerii scriitori, pentru că la mesele de laCasa Scriitorilor îşi duceau veacul directori de editură, decenacluri liteare, redactori de la cele mai importante re-viste literare ale momentului.

Aşadar, în anii ’65 - ’75, această Arca a lui Noe, overitabilă Arcadia, nu era căutată de Băieşu doar din im-

bolduri bahice, ci şi pentru faptul că prietenul său FănuşNeagu era un obişnuit al locului, şi în calitatea sa degazdă a Cenaclului „Nicolae Labiş”, succedându-i-se luiEugen Barbu cu care, de altfel, conducea şi revista Lu-ceafărul.

De la Florentin Popescu13 aflăm şi care erau obiş-nuiţii casei: Nicolae Tăutu, Eugen Jebeleanu (cu o masăîn permanenţă rezervată pentru el), Marin Preda, Theo-dor Pâcă, Nichita Stănescu, Florin Pucă, Ion Sofia Ma-nolescu, Tudor George, Nicolae Velea, Niculae Stoian,Octavian Stoica, Marius Robescu, Daniel Turcea, VirgilMazilescu ş.a. Acelaşi Florentin Popescu relatează şi unmoment de anecdotică, menţionând şi sursa14, în caresurprinde, în antifrază, elementele definitorii a unora din-tre cei mai importanţi locatari ai Casei Scriitorilor: Al. Piruşi Romul Munteanu sunt prezentaţi în ipostaza în caredescarcă dintr-un Trabant o ladă care conţine Istoria tu-turor literaturilor din lume de la început şi până-n vecii ve-cilor (aluzie destul de transparentă la Istoria lui Piru şi lamoda acestor istorii); Eugen Barbu bate cu o măciucă şicere să i se deschidă o uşă laterală (încercarea scriito-rului de a se reabilita după descoperirea plagiatului dinIncognito, vol. III); bardul de la Bârca, Adrian Păunescu,nu are acces la Casa Scriitorilor – Pe sub geamurileopuse, Cenaclul Flacăra cântă colinzi pe versuri deAdrian Păunescu, muzica Adrian Păunescu, solist AdrianPăunescu, ritmul Adrian Păunescu, lumini Adrian Pău-nescu, animaţia Adrian Păunescu, ameninţările ... AdrianPăunescu; Nichita Stănescu recită Elegia oului pătrat, iarIon Băieşu este foarte vioi şi cu o dicţie ireproşabilă etc.

Un alt loc al boemei artistice şi literare bucureştenefrecventat de Ion Băieşu îl reprezintă Palatul de la Mo-goşoaia, situat la 15 km de centrul Bucureştiului. Pentrua accede la această veritabilă Arcadia a boemei artisticeromâneşti postbelice trebuia să fii membru Uniunilor decreaţie (scriitori, actori, pictori, compozitori). Camerelemai confortabile le erau rezervate veteranilor (MarinPreda, Mircea Micu, Sânziana Pop, Fănuş Neagu, IonBăieşu), iar cele mai modeste (de la mansardă) erau ocu-pate de cei foarte tineri (Mircea Dinescu ), preţurile mo-dice (între 16 şi 25 de lei) erau edificatoare în acest sens.

Anecdotica aparte din jurul acestui palat îi cinfigu-rează lui Ion Băieşu statutul unui urmaş demn al farselorlui Nicolae Tăutu15, dovedind şi în acest context talenteregizorale pentru reuşita acestora. În privinţa programuluide lucru, Mircea Micu mărturiseşte că profesioniştiidesăvârşiţi, în ceea ce priveşte productivitatea acestorlocatari ai palatului, erau, de departe, Marin Preda, sec-ondat, în ciuda evadărilor sale cu caracter de boemă, deTeodor Mazilu. Imprevizibilii şi misterioşii, în privinţa orelorde scris, sunt inseparabilii Ion Băieşu şi Fănuş Neagu,încât pare îndreptăţită întrebarea multora când apucaucei doi să scrie (şi chiar mult!).

Ca în toate locurile în care funcţiona această boemăliterară, şi-n cazul acestui palat, prieteniile se legau înfuncţie de interese, temperamente: Marin Preda era înrelaţii bune cu Mircea Dinescu, Cezar Ivănescu,Sânziana Pop, iar epicentrul grupului boem era formatdin Ion Băieşu, Fănuş Neagu, Nichita Stănescu, Gheo-rghe Pituţ, Mircea Micu; Florin Pucă şi Teodor Mazilu semenţineau în zona neutră a acestor confrerii.

Boema neptuniană de la Casa Scriitorilor „ZahariaStancu” de la mare pare o prelungire firească a boemeibucureştene a scriitorilor din generaţia postbelică, sta-bilindu-se multe corespondenţe ale acesteia cu atmos-fera celebrei Capşa bucureştene.

În cadrul Staţiunii Neptun, destinată unor privilegiaţi(activişti de partid, funcţionari ai statului), Casa Scriitorilordevine un loc excuslivist, deschis doar membrilor UniuniiScriitorilor şi familiilor acestora, oferind celor cazaţi oprotecţie prin prisma aşezării ei în proximitatea vilelor luiCeauşescu, dar şi cazare şi masă la preţuri rezonabile,prin subvenţia Fondului Literar.

Loc al întâlnirilor hedoniste, oază de tihnă şi de in-timitate, toate acestea fiind conferite şi de faptul că scri-itorii se cazau în serii, după anumite preferinţe, existândbinecunoscuta practică de a solicita cazare în funcţie deprezenţa celorlalte familii din grupul bine sudat şi prin in-termediul prieteniilor dintre copiii scriitorilor.

Ozana Cucu-Oancea, în Marea scriitorilor: între

Olimp şi zidul puterii16, reface acest tablou al locatarilorCasei Scriitorilor „Zaharia Stancu” din Neptun, o imaginedefinitorie a lui „la mare”, după cum mărturiseşteiniţiatoarea acestui proiect ambiţios, un palimpsest careva sta la baza scrierii istoriei obiective şi subiective, deaproximativ patruzeci de ani, a acestei agora intelectualesituată între Olimp şi Zidul puterii.

Radu Băieşu, născut în 1962, regizor, scenarist deteleviziune, fiul lui Ion Băieşu, descins şi el la celebravilă în 1971 (împreună cu mama lui, Claudia Băieşu; soralui, Daniela şi tatăl lui, Ion Băieşu), rememorează, înacest volum17, peregrinările familiei sale la vilă şi atmos-fera din incinta acesteia, cu anecdotica inerentă, oferindmostre de istorie subiectivă a acestei Arkadia marine:„Când Ceauşescu a construit staţiunile Neptun şi Olimp,considerate «perlele» litoralului românesc, s-a gândit, caorice dictator care se respectă, să-şi facă şi el un viloi pefaleză. Şi pentru că îi plăcea să-şi ştie aproape subal-ternii, a mai trântit, în coada reşedinţei sale, un şir de vilede protocol.”

Locatari de seamă ai acestei boeme, Ion Băieşu şiFănuş Neagu îşi asumă cu nonşalanţă statutul deapartenenţă la boema locului, ambii cu vocaţii certe în-spre socializări ludice, exuberante, debordând de jovial-itate, parcă etern peripatetici, absorbiţi în discuţii cu aerede alcoovuri.

Cât despre plăcerile „vinovate‟ a celor doi, despretabieturile lor, acestea par invariabile, în urma lecturăriimărturiilor copiilor primilor ani: campionatele de table depe terasă, în joc fiind vehiculate sume modice, partide delicitaţie, poker, partidele de pescuit, balurile mascate,complicităţile dintre Lucian (picoloul) şi dintre eroii noştri,Fănuş Neagu, Ion Băieşu, în vederea dosirii licorii bahicede sub privirile vigilente ale soţiilor celor amintiţi, noctur-nele şi interminabilele dispute literare, începute, probabil,la Mogoşoaia… toate sub binecunoscutele auspicii pota-torice.

Unul dintre campionii la table, mărturiseşte RaduBăieşu, era chiar tatăl lui, hărăzit cu un noroc proverbialla acest joc, iar episodul în discuţie ne oferă încă o con-firmare a felului năvalnic de a fi al bunului prieten al luiIon Băieşu, marele blond Fănuş Neagu: „Momentul cul-minant a fost acela când Fănuş, exaspertat de a patradublă consecutivă reuşită a tatălui meu (altfel cel mai bunprieten al lui) a răbufnit, spărgând tablele în bucăţi şiînghiţind zarurile.”18

Alte episoade anecdotice se referă la pasiunea luiIon Băieşu pentru pescuit, împărtăşită şi de Mircea Sân-timbreanu, iar locaţia propice satisfacerii acestor tabieturinu putea fi alta decât crescătoria de la Tatlageac, din co-muna 23 August, un veritabil paradis al pescarilor. Ceidoi pasionaţi pescari se întorceau cu o captură pemăsură: un portbagaj plin de crapi şi şalăi, satisfăcândastfel poftele pantagruelice ale locatarilor vilei, prin orga-nizarea unor veritabile festinuri pescăreşti.19

Dacă Radu Băieşu stă chezaş acestor capturi gi-gant, insistând pe veridicitatea evenimentelor, altfel puţincredibile, Ioan Pituţ20, fiul lui Gheorghe Pituţ, relateazăepisoade similare, relevante pentru plăcerea lui Băieşupentru pescuit, conturându-i, însă, şi un veritabil portretde mitoman, o calitate sine qua non a oricărui pescar cese respectă: „Nea Guţă Băieşu avea şi moment de pes-cuit. Bineînţeles că se lăuda cu capturi gigant. Odată, laLimanu, mi-a spus că prinsese douăzeci şi doi de peşti,special pentru a mi-I face cadou, dar că până m-a adustatăl meu acolo, a venit un paznic şi i-a aruncat pe toţi înapă! De unde… nu prinsese nimic! Tata fusese cu elacolo de dimineaţă şi lipsise doar cât să mă ia pe minede la Neptun. Ştia cum stătuseră lucrurile…”

Restaurantul „Cireşica” (de fapt, impropriu numitrestaurant) are o istorie aparte pentru cuplul Ion Băieşu-Fănuş Neagu, iar mărturiile sunt pe cât de numeroase,pe atât de savuroase şi converg, complice, spre eterneleescapade a celor doi frumoşi nebuni ai marilor oraşe.Radu Băieşu, martor direct la anecdotica creată în jurulacestei oaze, în care se salvau cei doi prieteni, o descrieca fiind o biată baracă din tablă, cu mese şchioape şi ru -ginite, acoperite cu feţe de masă slinoase, însă dotată cuun adevărat cerber, în persoana eternului abţiguit chelner– barman – proprietar Mitică, care empatiza perfect cu

La 21 decembrie 1942 se năştea ConstantinBrăescu, la Câmpina, jud. Prahova (m. 12 mai, 2013,Bucureşti), aici a urmat cursurile primare şi gimnaziale,apoi Liceului militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza(1956-1960), Şcoala de ofiteri de geniu din Sibiu (1960-1962). Licenţiat al Facultăţii de ziaristică (1979). Corec-tor şi apoi redactor principal la ziarul ,,Viaţa Buzăului.”•A debutat în revista „Viaţa Militară” (1960) cu poezie şiproză. A publicat versuri în revistele „Luceafărul”, „Fa-

milia” şi în antologii editate de fostele Comitete judeţenede cultură. •La 13 feb. 1990, editează ,,Suporter,” subin-titulat „Ziar buzoian de actualitate sportivă,” primapublicaţie sportivă postdecembristă din judeţul Buzău.•Redactor şef al ziarelor ,,Senator” (1990-1992) şi,,Informaţia Buzăului.” (prima serie, 1992). • În 1993, încalitate de consilier la Inspectoratul judeţean pentrucultură (1992-1996), a editat ,,Mesager cultural.” •A fostdirector al cotidianului (apoi săptămânalul) ,,Muntenia”(1996-1999). •A ocupat funcţia de referent la Centruljudeţean de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şiCreaţiei Populare (ianuarie – mai 2000), metodist la Bib-lioteca Judeţeană ,,V. Voiculescu” Buzău (din august2000), de unde a ieşit la pensie. •În 1969 scrie piesa„Bustul”, premiată, Dar care n-a fost agreiatăca debut.•A urmat „Secretul unui om de zăpada.” •,,Satirăvirulentă îndreptată împotriva egoismului şi individalis-mului, spune Mihai Ispirescu, piesa propune o dez-batere etică tranşantă şi, nu numai atât, o subtilăinvestigaţie psihologică într-un univers dramatic dens.Forţa acestei comedii e dată de caldul optimism cu careautorul pune punct unui lung şir de conflicte, soluţionateîn favoarea omeniei, în ultimă instanţă a vieţii.” •Şi Mar-ian Popescu consemna în revista ,,Teatru” (nr, 8 august,1989), că ,,Secretul …convinge de talentul comic al au-torului, de vioiciunea dramaturgului pe linia construcţieisituaţiilor comico-dramatice.” ,,Autorul oferă în «Secretulunui om de zăpadă», un material interesant, dens dra-matic, o creaţie cu adâncă substanţă umană, valori-

ficând originalul,” releva Virgil Brădăţeanu. Piesa a avuto premieră absolută (6 iunie 1989), la Teatru ,,Mihai Em-inescu” din Botoşani. Intrând şi în fonoteca teatruluinaţional radiofonic. Piesa, în 1990, a fost încununatăcu Premiul UNITER. •Dar, prima lucrare jucată estepiesa document „Sentinţa se pronunţă azi”, pusă înscenă la fosta sală „Moldavia” din Buzău, în regia luiConstantin Codrescu. ,, Jucate în teatru de amatori, cuo plăcere reală şi un constant succes, peisele într-unact ,,Bustul”, „Lapsus”, „Nu risipiţi cămilele!” – indicauun talent autentic, având simţul replicii şi al progresieicomice, dezvoltate nu numai ca o masă spumoasă şiun haz contaminant, ci şi cu o forţă satirică absolutremarcabilă. Trecând de la piesa într-un act la piesa înmai multe acte, cu alte structuri şi gradaţiicompoziţionale, autorul îşi caută propria-i modalitatedramaturgică, propriul făgaş şi stilul său comic,” con-semna Victor Parhon în Caietul-program, la premieracomediei ,,Secretul unui om de zăpadă”, stagiunea1989. Tot Victor Parhon îl considera ,,un comediografde vocaţie care poate intra în circuitul naţional al valo-rilor noastre dramaturgice.” (rev. ,,Teatru”, nr. 6, 1989)•Şi televiziunea a montat în premieră piesa „Camera degardă.” Piesă care ,,l-a propulsat pe Constantin Brăescuîn eşalonul dramaturgilor cu replică la scară...naţională.” (Dumitru Ion Dincă). •Constantin Brăescueste şi autorul volumului de teatru ,,Comedii din epocade aur,” scos la Editura Tempus Bucureşti, în 2003

Ion ALDENIU

Cartelul metaforelor 8 noiembrie - decembrie 2015

nevoile celor doi, oferindu-le un şpriţ pe măsura setei şio saramură excelentă care să satisfacă chiar şi apetitulpantagruelic al lui Fănuş Neagu.

Se pare că cei doi prieteni şi-au câştigat, prin şarmullor inegalabil, complicitatea tuturor locatarilor vilei careerau la curent cu escapadele bahice ale acestora, spredisperarea şi nemulţumirea nevestelor, Stela Neagu şiClaudia Băieşu. Astfel, cei doi protagonişti întruchipaurolul de commedia dell’arte, al celor care se ascund devigilenţa celor două soţii, îngrijorate pentru sănătatea lor,iar alibiurile celor din jur, întru «fentarea scorpiilor», erauasigurate cu facilitate, prin concursul locatarilor de la vilă,mari amatori de scene conjugale picante.

Cafegiul George Florescu, în Memoriile unuicafegiu21, reconstituie, memorialistic, atmosfera boemeibucureştene, începând cu 1 martie 1971, din cadrulCafenelei din Hristo Botev 10, o cafenea nu neapăratliterară în primii săi ani sub conducerea cafegiului îndiscuţie. Cum însă cafeneaua ajunge pe primul loc înCapitală din punctul de vedere al calităţii serviciilor (cali-

tatea foarte bună a cafelei Avedis), urmat îndeaproapede Nuferilor19, magazinul unui armean mai tânăr,Keşkerian, locul devine loc de întâlnire a unor oameni decultură (academicieni, medici şi artişti celebri).

Urmărind aceste confesiuni, nu este greu de remar-cat că scriitorii, cu nostalgia Capşei literare, încearcă săse regrupeze în această oază de intelectualitate care aretoate atributele unei veritabile boeme literare, déjà maisus enumerate: cafea de calitate, tării dintre cele mai se-lecte şi greu de găsit în Bucureştii anilor ‘71, ţigări de im-port, dar, mai presus, o gazdă foarte discretă, careîncerca să împace ambele tabere ale momentului:susţinătorii regimului şi cei care i se împotriveau cuarmele pe care le aveau, fiecare în parte, la îndemână.

„O prezenţă deloc rară - consemnează cafegiul - eraIon Băieşu, bun prieten cu Nichita Stănescu. Consumatorinveterat de votcă Moskovskaia, nu refuza totuşi marcaStolicinaia sau Krepkaia. Motivul vizitei, întotdeauna, eracafeaua Avedis, mai tot timpul servită «la botul calului»,adică fierbinte, luată direct din maşina de prăjit cafea. Cei

patru muşchetari veneau mai ales după-amiaza, cândapăreau rând pe rând şi actorii, Alexandru Giugaru, TomaCaragiu cu Cornel Coman, Emanoil Petruţ, Amza Pelleacu alţi actori de la Teatrul de Comedie (Ştefan Tapalagă,Aurel Giurumia, Cornel Vulpe, Gheorghe Crâşmaru,Vasilica Tastaman etc.)”22

Boema bucureşteană a generaţiei lui Ion Băieşueste, de fapt, şi ultima redută boemă. După Revoluţia din‘89 nu mai există acelaşi imbold de solidaritate, decongregaţie literară, pentru că nu mai există nici resor-turile care au alimentat spiritul boem al generaţiilorprecedente; rămâne doar nostalgia unei epoci apuse încare, în ciuda sau poate datorită unui sistem totalitar,mulţi dintre intelectuali aveau vocaţie, plăcere aamiciţiilor, a evadărilor, a subversiunilor, a complicităţilor,în culisele unei perioade în care se miza pe destruc-turarea oricăror asemenea încercări de grupare în jurulunor oameni sau idei fără contingenţe clare cu ideolo -gicul.

1 Primul sitcom românesc, realizat în 1962, în regia lui Titi Acs,după scenariul lui Ion Băieşu, cu doi actori de excepţie: Coca An-dronescu şi Octavian Cotescu

2 Ion Băieşu va susţine rubrica De la om la om, în Scînteia ti-neretului, Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor, timp deaproximativ patru ani, din 1 februarie 1969 până în 25 noiembrie1972, rubrica fiind preluată ulterior de Octav Pancu-Iaşi

3 În anul 1985 publică, într-o versiune cenzurată, romanulBalanţa (Editura Cartea Românească). Ediţia integrală va apăreaîn 1990, la Editura Minerva, cu o prefață de Eugen Simion

4 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, volu-mul II, 23 august 1944-22 decembrie 1989, versiune revizuită şiaugmentată, cap. Ion Băieşu: Asta e viaţa, Editura Semne, Bucu-reşti, 2009, p.899-903

5 Ion Băieşu, Jurnal, în vol. de teatru Fantomiada, ediţieîngrijită de Radu Băieşu, Editura Muzeul Literaturii Române,Bucureşti, 2005

6 Florentin Popescu, Bucureştii cafenelelor literare, Editura Do-

mino, Bucureşti, 2007, p. 797 Pantazi Ghica, Un boem român, Tipografia Jurnalului Naţio-

nal, Bucureşti, 1860, p.5-68 Ibid., p. 69 Fănuş Neagu, Cartea cu prieteni, -poeme răsărite-n iarbă-,

(Măslin cules), Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1979, p.86-8710 Ion Băieşu, Darul umorului la români, selecţie de Radu Bă-

ieşu, cu o postfaţă de Corneliu, Leu, editie on-line www.carte-siarte.ro, p. 52-53

11 Ştefan Agopian, Scriitor în comunism (nişte amintiri), EdituraPolirom, 2013, p. 238

12 Dan Manolescu, Pagini dintr-un jurnal regăsit, Editura Fun-daţiei Academice „Vasile Voiculescu”, Buzău, 2003, p.18

13 Florentin Popescu, op.cit., p. 12114 Revelion la scriitori, Almanahul literar 1982, editat de Aso-

ciaţia Scriitorilor din România, p. 224-22615 Nicolae Tăutu, Cînd zîmbesc scriitorii şi artiştii, Editura pentru

literatură, Bucureşti, 1967: Aceste însemnări fugitive, simple

creionări, au menirea să păstreze în memoria cititorilor o vorbă deduh, o farsă, un răspuns spiritual, o glumă, un zîmbet care au îns-eninat frunţile oamneilor de artă şi de litere din ultimele trei decenii.Şi dacă la acestea se mai adaugă un gînd pios pentru amintireacelor care nu mai sînt printre noi, înseamnă că scopul propus deautor a fost atins. (n.a.)

16 Ozana Cucu-Oancea (coordonator), Marea scriitorilor: întreOlimp şi zidul puterii, Editura Cartea Românească, Bucureşti,2012, p. 21

17 Ibid., Radu Băieşu, Amintiri despre vila „Paltinul B”, p. 75-8018 Ozana Cucu-Oancea (coordonator), op.cit., Radu Băieşu,

Amintiri despre vila „Paltinul B”, p. 75-80

19 Ibid., Radu Băieşu, Amintiri despre vila „Paltinul B”, p. 75-8020 Ibid., Ion Pituţ, În faţa gazonului auriu, p. 112-11621 Gheorghe, Florescu, Memoriile unui cafegiu, Editura Huma-

nitas, Bucureşti, 200822 Ibid., p. 107-108

BibliografieAgopian, Ştefan , Scriitor în comunism (nişte amintiri), Editura Polirom, 2013Băieşu, Ion, Darul umorului la români, selecţie de Radu Băieşu, cu o postfaţă de

Corneliu Gheorghe, Florescu, Memoriile unui cafegiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008Ghica, Pantazi, Un boem român, Tipografia Jurnalului Naţional, Bucureşti, 1860Manolescu, Dan, Pagini dintr-un jurnal regăsit, Editura Fundaţiei Academice „Va-

sile Voiculescu”, Buzău, 2003

Neagu, Fănuş, Cartea cu prieteni, -poeme răsărite-n iarbă-, (Măslin cules), Edi-tura Sport – Turism, Bucureşti, 1979

Ozana Cucu-Oancea (coordonator), Marea scriitorilor: între Olimp şi zidul puterii,Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2012

Popescu, Florentin, Bucureştii cafenelelor literare, Editura Domino, Bucureşti,2007

Popescu, Florentin, Cafeneaua literară şi boemii ei, Editura Tehnică, Bucureşti,1997

„Un comediograf

de vocaţie“

ConstantinBr\escu

Cartelul metaforelor 9noiembrie - decembrie 2015

Exerciţii de binecuvântare

Eveniment memorabil,în viaţa comunităţii ţinteş-tene, cea de-a VIII-a ediţie a sărbătorii „Ţinteşti – Rouăde Bărăgan”, din 6 septembrie 2015, a constituit un mi-nunat prilej de întâlnire a edililor cu cei care i-au ales, înfruntea obştii, moment de bilanţ, dar şi de satisfacţiipentru tot ceea ce s-a realizat,în domeniile economic,social-cultural şi edilitar-gospodăresc. Marea sărbătoa-rea fost plină de momente emoţionante: slujba reli-gioasă, întâlnirea cu fii satului, conferirea titlului decetăţean de onoare fiului satului Pogonele, inginerMihai Ştefan, spectacolul artistic de pe scena, din cen-trul comunei, cu artişti renumiţi, focul de artificii şi altele.Ca participant, la acest înălţător eveniment, alături dedistinşii scriitori Marin Ifrim şi Teo Cabel, cât şi de foştiimei elevi,am avut prilejul să stau de vorbă cu primarul,Aurel Stoica şi cu viceprimarul, Iulian Lambru, şi să me-ditez, îndelung, asupra condiţiei lor, de primi gospodariai acestei aşezări, de la porţile Bărăganului. Datele dincalendarul realizărilor celor doi edili, aflaţi la sfârşitulcelui de-al doilea mandat, vorbesc, cu prisosinţă, des-pre ceea ce înseamnă să fii conştient de încrederea ceţi-au acordat-o semenii. În volumul meu de versuri „Mo-rile văzduhului”, apărut în anul 2012, există o poezie in-titulată „Mesaj”, pe care am dedicat-o acestor vrednicifii ai comunei, cu prilejul realegerii lor, în fruntea obştiişi, cu deosebită satisfacţie, o consemnez şi aici: „În su-flet porţi un vis;/Nu-l angaja hârtiei, /Ci dăruieşte-l fap-tei,/Că e-n contur precis!/Ai pilde şi mult farmec,/Aispaţii şi virtute/Şi tot ce te-nconjoară,/Te-nvaţă multe,multe!/Fii tolerant, atent, deschis,/Fii exigent, întâi, cutine/Şi-apoi cu cei din jurul tău,/Să trec, cu bine ce egreu!/Consultă oamenii din juru-ţi/Şi nu te-nchide-ntine!/Fii altruist şi sincer,/să poţi să faci ce secuvine!/Păstrează-ţi modestia-n cutezanţă,/Pe care ţi-ocunosc; Şi nu uita ce-i omenia,Ce-nseamnă: dragoste,credinţă şi speranţă”. Iată şi principalele date din viaţaşi activitatea acestor doi oameni deosebiţi:

. Aurel Stoica este fiul lui Ştefan şi al AlexandrineiStoica, născut pe 25.10.1969,la Smeeni, şi domiciliazăîn satul Ţinteşti, comuna Ţinteşti.A urmat şcoala pri-mară, în Ţinteşti, cea gimnazială, în satul Pogonele,după care a frecventat cursurile Liceului Agricol dinRâmnicu-Sărat. Mai târziu, în iulie 2011, după finaliza-rea studiilor la Facultatea de Controlul şi Expertiza Pro-duselor Alimentare, din cadrul Universităţii Bioterra,obţine titlul de inginer. A satisfăcut serviciul militar, înperioada 1990-1991, la o Unitate Militară din Buzău.Soţia sa, Elena, este profesor de limba şi literatura ro-mână, la Şcoala din Maxenu, din comuna Ţinteşti. Aretrei copii: Ionuţ – student la Agronomie; Aurelia-Bianca– student la Facultatea de Limba şi Literatura Română,din cadrul Universităţii Bucureşti; Cristian – elev laŞcoala Ţinteşti. Până în 2008, când a fost ales primar,a funcţionat ca tehnician veterinar, în cadrul comuneiŢinteşti.

. Iulian Lambru este fiul gospodarilor Alexandru şiElena, din satul Maxenu, născut la 02. 06. 1974, în lo-calitatea Smeeni, cu domiciliul actual, în satul Maxenu,comuna Ţinteşti. După ce a urmat zece clase, la ŞcoalaMaxenu, a urmat Liceul „D. Filipescu” din Buzău. Servi-

ciul militar l-a satisfăcut , în perioada 1994-1995, înBuzău. Soţia sa, Cati-Isabela este casnică. Are doicopii: Anamaria-Iuliana –studentă la Facultatea de Psi-hologie şi Ştiinţele Educaţiei; Mihai-Ştefan, elev înclasa a VIII-a, la Liceul Sportiv Buzău. Până în 2008,când a fost ales viceprimar, a desfăşurat o eficientă ac-tivitate în comerţ şi în agricultură.

Sunt bucuros să constat că tot ceea ce au în-treprins cei doi, împreună cu consiliul local, în celeaproape două mandate consecutive, s-a bazat pe bunsimţ şi înţelepciune. Au promovat sinceritatea şi loialita-tea în relaţiile reciproce, un regim de muncă ordonat,impunându-se prin trăsături de caracter alese, precumcinstea, altruismul, spiritul de responsabilitate, conştiin-ciozitatea, iniţiativa, exigenţa în activitate, receptivitateafaţă de nou. Aceste calităţi i-au făcut iubiţi şi apreciaţide către cetăţeni. Au dovedit acestora, prin fapte, căsunt alături de ei, şi la bine, şi la greu, că le susţin inte-resele, că sunt buni gospodari şi că sunt firi întreprinză-toare. În perioada 2008-2015, s-au înregistrat lucrurideosebit de frumoase şi necesare: modernizarea sediu-lui Primăriei, modernizarea drumurilor, asfaltarea dru-mului comunal Ţinteşti - Pogonele, a drumului spreFerma Garoflid,pe o porţiune de 1 km, asfaltarea a 4km de drumuri săteşti, cât şi a unei părţi din drumul Ma-xenu - Odaia Banului - Frasenu. De asemeni, se poatevorbi de modernizarea Căminului Cultural de la Ma-xenu, cât şi de achiziţionarea Căminului Cultural de laŢinteşti, de modernizarea bazei didactico-materiale dinşcoli şi grădiniţe, de asigurarea încălzirii centrale a şco-lilor Maxenu şi Pogonele, de achiziţionarea unui buldo-zer-escavator din fonduri europene şi altele. Alături decei dragi, de cei care i-au ales, aceşti doi prieteni, cuadevărat, în acţiune se bucură de viaţa de la ţară, res-pectând tradiţia creştină ţi contribuind la înălţarea mate-rială şi spirituală a acestor minunate meleaguribinecuvântate de Bunul Dumnezeu.

Ţinteşti,Septembrie 2015

Cu adev\rat, prieteni în ac]iune

Stelian GRIGORE

Poet francez născut în 1940, în Bulgaria, tra-ducător, publicist. Opera sa cuprinde mai mult de80 de volume de poezie, precum şi peste 50 devolume de traduceri în franceză sau bulgară. Areîn manuscris teatru. Poemele sale au fost tra-duse, de-a lungul timpului, în română, engleză,italiană, rusă, bulgară, greacă, poloneză, mal-gaşă, estoniană, norvegiană şi publicate în dife-rite reviste literare. Laureat al AcademieiFranceze. Membru al mai multor academii de li-tere sau de artă din lume (Brazilia, Ucraina, Bul-garia). Doctor honoris causa al Universităţii„Sfinţii Cyrille şi Methode” din Veliko-Târnovo,Bulgaria, şi al Academiei braziliene de Litere, Bra-silia. Premiul şi Medalia de aur „Lermontov” con-ferite de Uniunea Scriitorilor din Rusia, 2015.

[Livia de azur]

Mǎiestrit voi grǎi,De putere slǎbit,De slǎbiciune întǎrit,Cum este decoratǎ de paseri plǎpândeMinunata vilǎ Livia.

Gureşe trupuri mititeleAscunse-n îmbelşugareaMǎrii vijelioase de verdeaţǎ!

Arbuşti prefǎcuţi în triluriDe suflul strǎveziu al vântului,Mâhnit dans ademenitor De chiparoşi!

O, Livia, Livia de azur, te vǎd!Tânǎrǎ, mlǎdioasǎ şi alunecoasǎ ca sevaCe pe sub coaja copacilor curge...Și mi-e teamǎ, neprihǎnita mea patricianǎ,De dureroasa depǎrtareCe ne desparte!

[Norton]

Nu, Norton, nimic nu eNeîndumnezeit –Picǎturile de ploaieSub jarul verbelor,Laptele ce cântǎ ţâşnind din uger,Poienile cu galbene brânduşe de primăvară, Nobila înflorire a cireşilor,Mâna miracolului la tâmplele noastre!

O, voi, chin şi nechibzuiri,De fiece zi!

Posomorâte ascunzişuri, Grǎbite nelinişti Și lung freamǎt însângeratÎn pustietatea casei!

[Tchang Kieou-ling]

Sfântă naivitatea begoniei!Buze ce înfloresc Și îmbujoreazǎ ziuaCum florile de maci!

Uimitoare, înduioşǎtoareFrumuseţea poemelorLui Tchang Kieou-ling!

ATHANASE VANTCHEVDE THRACY

traducere de Marilena Lică - Mașala

Sărăţeanca, sâmbătă 2 iulie 2005, orele 9,00 – 12,30Pe drumul către cişmea şi la cişmeaua satului,

cu Ion Gheorghe)

– … aicea a vrut, derbedeul ăla de Costică Dragomir Bu-learcă să mă bată … mi-a ieşit înainte şi s-a postat în drum,mi-a blocat cărarea, adică să-l ocolesc… Voind să mă umi-lească, bineînţeles. Eu aveam reportofonul la mine şi am stri-gat: Domnu’ Voicu, domnu’ Voicu! Dl. Voicu e un vecin avizat.Ce motiv avea huliganul? Voi povesti mai încolo… Am strigatla vecinul acela cu butelii, domnu’ Voicu… Şi când agresorulşi-a dat seama de încurcătură, că pot exista martori, derbedeulBulearcă s-a retras, a intrat repede în curte, ca o jigodie, cucoada între picioare… Chestiile astea le-am povestit şi coman-dantului poliţiei judeţene…… Într-o altă zi, eram aici, la cişmea, s-a postat în spatele meu– nu i-am spus un cuvânt! – şi-a stat aşa, mut şi ameninţător…Fel de fel de procedee de huligan, să intimideze omul bătrân.Altul, în locul meu, cădea de inimă… Zi de zi, ceas de ceasaşa face ţigănimea: provoacă, ameninţă, insultă. – Altminteri, cu ceilalţi vecini şi săteni, cum vă împăcaţi? – Aici sunt oameni cumsecade, pentru că n-au o Tanţădementă şi… n-au ambiţie. Ce vor ei? Vor să plec de-aici… Ţi-ganca asta tânără, Tanţa, a şi strigat la noi: „Staţi la Bucureştiulvostru, ce căutaţi aici!? N-aveţi acolo casă, ce vă trebuie aici!?”Iar soacră-sa, tot ţigancă, Vergina, ce stă mai departe-ncolola cinci case, a venit odată la nevastă-mea să ceară locul, săi-l vindem… şi casa. Nevastă-mea i-a zis: „Vergina, dacă nurămâne piatră pe piatră, dacă s-alege praful de ea, şi ţie nu-ţi

dau casa!” Acesta este unul din motive. Acuma, eu cred că seaflă aici şi lucrătura unei nebune de contabilă, aşa-zisadoamna Radu, care are butic pe lângă Grădiniţă şi de la careeu n-am vrut să fac cumpărături. Şi-atunci ea şi-a organizat ţi-ganii să mă persecute, s-arate că ea poate să facă opinie pu-blică, să organizeze ca pe vremuri la cadre, pe la securitate,pe unde dracu’ a lucrat… să monopolizeze vieţile oamenilor.Este mai ceva decât în aşa-zisele universuri concentraţionare,mai rău decât în toată literatura absurdului. Refulări de gardienila penitenciare. – Mie mi-e greu să-nţeleg, vedeţi, fiindcă de pildă la noi,adică şi la dumneavoastră, în Florica, nu-i aşa… – Pentru că la noi la Florica erau doar două familii de ţi-gani, dacă acum or mai fi şi alea… Aici s-au aşezat foarte mulţi;şi toţi candidaţii PDSR, cu bulibaşa lor Iliescu, au făcut concesiianarhiei sociale, şi pegrei: ţiganii au votat cu ei. Fiind masa lorde manevră, i-au tolerat, le-au dat nas. Dar gata cu jegul istoriei! Să intrăm în lumea noastră, să-ncepem cu predarea Instrumentelor, aşa zicând. Nistor Tănă-sescu, îţi dăruiesc această carte – Ion Gheorghe, Cogaioanele,Munţii Marilor Pontifi, cu următoarea dedicaţie: „Lui Nistor Tă-năsescu – acest calvar al poetului cel din Florica, pe care tre-buie să-l apăraţi. Să terminăm Şoseaua Aceea! Voi, copiii şinepoţii ţărăncilor bătute cu centironul, sub un bou numit Balalia,şi sub un gealat Drăghici; ridicaţi-vă şi faceţi-vă loc la Adevăr!P.S. Cercetaţi Amprentele criminalilor!”. E de discutat aici oviaţă întreagă! Sunt 500 de pagini în care eu am demolat toateteoriile oficiale, academice, cu argumente de toate felurile; darmai cu seamă cu argumentul imagolatriilor din monezile geto-

dacilor în care am surprins pietrele acestea… hulite, mult hu-lite. Darul pe care ţi-l fac eu este un fel de obligaţie. Să lucrămîn aşa fel încât să scoatem o carte de mare interes pentru cul-tura română, să-i dăm, totodată, şi-o palmă acelui A. T. D.,slugă în casa lui Nichita şi la gaşca indivizilor care mă prigo-nesc. Titu ăsta, în anii lui de om care dovedea că înţelege toatefazele poeziei române şi toate stilurile, inclusiv poezia mea, in-clusiv gestica mea socială, era sănătos: încă nu căpiase laCruce. Atunci când lucra el la Fabrica de alumină din Slatina,a venit, aflându-ne noi cu prilejul unei şezători literare pe-acolo,să-mi spună despre el, scria interesant, până-ncoace, când s-a îmbolnăvit de nervi… Însă cartea numită „Mutul – O convor-bire literară cu Ion Gheorghe”, din care a publicat niştefragmente, n-a putut-o fructifica, n-a putut s-o definitiveze caact cultural, pentru că nu l-au lăsat conspiraţii şi găşcarii. Ceşi-o fi zis plevuşca: ai făcut una cu Nichita Stănescu, „Antime-tafizica”, dacă faci şi cu Ion Gheorghe o carte bună înseamnăcă-l aşezăm pe Ion Gheorghe în ierarhia noastră. Or, ei au că-prăriile lor mafiote, întemeiate de obicei pe coteriile literare,sub bagheta Secreţilor. În spatele aşa-ziselor cete literare, gru-pări, regrupări pe liste de ierarhii întocmite prin cafenele stălucrarea ticăloasă: toate astea sunt inspirate de către serviciilede informaţii ale armatei române, de către serviciile de infor-maţii în general, de către aceiaşi căpitani şi colonei ai securităţiiplasaţi peste tot. Pentru că este foarte clar un lucru: ierarhiileliterare şi artistice au fost edificate de către serviciile secrete.Premiile Herder acordate scriitorilor români – am zis undeva,într-un memoriu către preşedintele Băsescu – sunt opera su-blimă a serviciilor de informaţii româneşti. Laureaţii români aufost listaţi, puşi pe ştate cu antet secret de aceste servicii…

(Nistor Tănăsescu – ”Sâmbetele cu Ion Gheorghe” , volum în manuscris)

Cartelul metaforelor 10 noiembrie - decembrie 2015

La a doua carte, după Forţe de gravitaţie (2008),se află Constantin Bucur (n.1952): Dincoace de rai(Editgraph, Buzău, 2013). Revelaţiile acestu poet livresc(Marin Ifrim) sunt cele ale unui haijin care ştie că în primulrând trebuie să facă economie de cuvinte: „Atât de multefire de nisip,/ încât mă mir/ pe unde trece timpul” (STOL).Placheta conţine, cu preponderenţă, crochiuri aforisticea căror prospeţime aminteşte de lirica lui Dimitrie Stelaru:„Pe pământul lac/ de soare/,/ ador zorile/ când ciupercile/se bat cap în cap/ cu norii...” (XXX). Preocupările meta-poetice se află la loc de cinste în discursul lui ConstantinBucur vaşnic fascinat de miracolul ei şi de gravitatea fru-mos ocrotitoare şi catalizatoare de sens existenţial: „Înpraful de pe tobă,/ poezie calcă din suflet în suflet,/ să nuse stropească/ în întuneric” (ÎN CASĂ CU MELCUL).Poezia l-a acaparat în întregime şi nu-şi concepe viaţaîn afara decantării până la lamură a cuvântului rostuitor:„Viaţa mea/ s-a dus de cuvânt/ şi totuşi poezia/ face cu-vântul;/ şi totuşi veşnicia/ s-adus ...de poezie” (ŞI TO-TUŞI...). Prin poezie, poetul păstrează şi infineşte totceea ce e mai bun şi mai curat în sufletul lui: „Ca pe tavă,/sub talpă-mi port secunda./ Ca pe o poză,/ sub poezie-mi păstrez lumina./ De greutate/ umbra mi s-a curbat”(AMINTIRI DESPRE LUMINĂ). Cuvântul înzidit în poemreactivează reflexele Cuvântului dintâi a cărui forţă sa-cralizatoare se cere mereu respectată şi întreţinută vie înşi întru poezie: „Poezia-mi este/ cu adevărat castana/ princare Bunul Dumnezeu/ mă scoate din întunericul/ gân-dului meu...” (CU MÂNA MEA). Cuvântul este, pentrupoet, asemenea aurului ale cărui carate se pot multiplicaprin tăcere (ALFABETUL DE CEARĂ).

Scrisul e conceput ca un ritual magic revigorator înordinea firii: „Când scriu,/ Viul din mine/ este prezent./Când scriu,/ mă întreb/ cum se sparge/ gura duminicii./precum printre astre/ lumina crocantă din nuci” (GURADUMINICII). Ca şi: „Mă uit în pom/ să văd dacă mai amaer,/ mă uit în poezie/ să văd dacă mai am har,/ mă uitspre lună,/ să văd dacă mai cade o castană” (STROPIDE LUMINĂ).

Structura unor poeme îl trimite pe cititor cu gândulla pantunurile malaeze construite, după cum se ştie, peanalogia dintre manifestările particulare ale naturii şi celecu forţă generalizatoare ale sufletului omenesc: „Vine ovreme/ când copacul/ izbucneşte în frunze:/ când cerul//izbucneşte-n stele;/ şi când în lacrimile mele/ izbucneştelacul” (ORGA DE DURERE).

Ca şi Bacovia, poetul buzoian uzitează de unnumăr redus de vocabule cărora le conferă valoare mo-tivică şi cu care acoperă o mare arie semantică: oglinda,clepsidra, luna, clopotul, crucea, cuvântul, poezia, tăce-rea, lumina etc., motive pe care le abordează şi le dez-voltă fie separat, fie în adevărate inflorescenţe, liantulfiind, în poemul citat spre ilustrare, verbul tutelar aaprinde: „Luna-şi aprinde focul/ să nu dea peste stele./Clepsidra-şi aprinde nisipul/ să nu dea peste clipe./ Euîmi aprind poezia/ să nu dau peste cuvinte de rasă./Luna-şi aprinde focul/ să nu dea peste inima mea./ Clep-sidra-şi aprinde ideea/ să nu dea peste amintirea mea.../Între ele, eu aprind poezia/ să lumineze tăcerea şi cuvân-tul” (AMNAR).

Arta acestui poet cu vocaţia certă a lucratului în fili-gran constă, printre altele, în spargerea expresiilor încre-menite şi înlocuirea în ele a unuia dintre componentespre a le reda prospeţimea metaforică de la începuturi.Astfel, de pildă, „sapă de lemn” devine „sapă de frunză”;„până la adânci bătrâneţe” devine „până la adânci cas-tane”; „îşi făcea semnul crucii” se transformă în „şi făceaaripa crucii”; „eclipsă de soare/lună” îi inspiră „eclipsă degură”etc. Alteori, un proverb arhicunoscut precum „a bateşaua să priceapă iapa” e reconstruit ca într-un puzzlespre a vertebra un întreg poem: „Privesc cimitirul/ ca peo şa,/ unde bate clopotul./ Înclinată, crucea pricepe.../ Mi-am pus pasul/ lângă clipe de catifea rece.../ Înclinată,urma mea va trece...” (ÎNCLINATĂ URMA MEA).

Constantin Bucur e un poet pe care actul scriitural îlscoate din contingent şi din vicisitudinal şi-l aşează-nrang cu zeii, vorba unui mare poet antic: „Când scriu,Dumnezeu/ mă-nchide-n paradis” (SACRIFICII). Merită,aşadar, să-i urmărim cu interes evoluţia şi inclinaţiile lu-dico-grave plasabile emblematic în siajul dictonului „Nonmulta, sed multum”.

Ion ROȘIORU

Constantin Bucur, un poet ie[it din contingent

Sâmbetele cu Ion Gheorghe

Deci, DRP – 80!Longevitate?Aş zice distincţie benedictină pentru o existenţă

în care a trăi s-a îngemănat cu a crea...Mai mult, reverenţă pentru felul în care nu şi-a

„trădat” prima opţiune profesională... DRP a rămasmedicul discret şi tenace, luptîndu-se nu cu moarteabiologică, ci, în primul rînd, cu maladii mai subtile şimai perfide, proprii conştiinţelor, moralei umane. DinRomânia sfîrşitului de veac, ultimul din expiatul al doi-lea mileniu, numărătoarea începînd de la borna creş-tină – Iisus Hristos...

Nu cu mult mai mic, ca vîrstă, decît Domnia sa, îicunosc debutul literar, i-am parcurs cea mai mareparte a prozei, nu sînt străin nici de rostirile din teatru.Despre condeiul său, impus şi în lumea cinemato-grafului nostru, nu pot folosi decît superlative...

În ultimii ani m-au fascinat acribia, fluxul de lasercu care „decupează” din morala socială şi politică,alterate, în România postdecembristă.

Toate consideraţiile de mai sus nu sînt decît o re-flecţie palidă a unei munci de referinţă... Ele, însă,îmi dau dreptul să consider întreaga sa operă drepto particulară şi sclipitoare saga...

Permiteţi-mi să apelez la o povestire/parabolă, cutotul concludentă, după părerea mea, pentru auraunei asemenea personalităţi...

Un bătrîn, după ani de existenţă modestă, simţindcă i se termină... călătoria pe acest pămînt, le spunecelor trei feciori: „nu am decît acest bordei. Îl va moş-teni acela care va aduce ceva, ceva ce îl va umple!”

Primul aduce mult fîn;al doilea, multe flori aromate;al treilea – o lumînare. O aprinde şi tot bordeiul se

umple de lumină...Nu credeţi că un asemenea fecior se putea numi

şi Dumitru Radu Popescu?...La mulţi, generoşi, ani!

Nicolae Cabel30 iulie 2015

N.B. – Cuviincios, i-aş aminti DRP-ului că şi Buzăul, nu numai Clujul, naşte „oameni de carte”!

DRP, saga...

Povestea florii de cireş

A fost şi încă mai existăPovestea florii de cireşCe a-ndrăznit să fie tristăPe crengi cu flori ce cresc intens.

E altfel şi e pusă-n creangaCare atârnă cel mai jos,Deşi frunuseţea-i întreagăPălit-a pomul cu folos.

Suratele au pedepsit-oCu gând că se va stinge-n poale,Dar floarea simplă cucerit-aCu zâmbet inimi muritoare.

Trecut-au zilele prin floriŞi clipe mândre prin livadă,Dar numai ea primea comoriDin ochii negri de iscoadă.

Cărbunii stinşi o admirauŞi îi şopteau dulce povesteCum în lumini umili purtauDoi ochi albaştri făr’ de veste.

Iar floarea-n zâmbet ascultaŞi-i presăra roz dulce-n caleBlândului om care grăia,Plouând cu lacrimi dulci-amare.

Ningea cu timp şi alb din floriCe transformară-n roşu rodDe mărgele-agăţate-n noriAmor de gânduri de norod.

Două perechi din praf de steleCe dragostea-şi sorbeau cu focDesprinseră calde mărgeleCu mâini ce le prindeau în loc.

Suratele zâmbiră-atunciDe fericirea morţii celeiCe fost-a ca mugurii dulciCând ele dat-au gânduri rele.

Dar zâmbetul lor se destramăCând dragostea din mâini o prinseÎn ochii-albaştri care-ntreabăDe pot să o cuprindă-n vise.

Oare cât?

Oare câte cuvinte se mai pot inventaCa noi, cei ce-alergăm rătăciţi într-o viaţăSă ne spunem povestea rezemaţi de o steaCe nu îşi prinde visul în fire de aţă?

Oare câte urechi să avem spre-a puteaS-auzim plânsul mut ce musteşte de drameAl copiilor care, dorind nu ar visaSă primească atingeri de străine mame?

Şi oare cât vom putea să privim numai sus,Agăţaţi de furtuni şi de spice din soare,Ca, apoi, să vedem cerul mandru în apusŞi să nu ne lăsăm amăgiţi de o zare?

Iar în secera morţii câţi vor mai cădea,Doborâţi de-ntuneric şi negră-ntristare,Ca noi, toţi să reîncepem păşind a visaŞi-a rescrie speranţa pierdută-n uitare?

Câtor ani vom mai fi nevoiţi să aducemOsanale ascunse în dansuri supuse,Ca permis să ne fie şi să putem duceLibertatea pe aripi de vise răpuse?

Şi când timpul rătăcit va găsi printre noiDoar secunde şi clipe desculţe de viaţă,Lăsând numai nimicul pe ai săi umeri goiSă-l desmierde cu uitarea de dimineaţă?

Răspuns gol vom găsi căutând în ce este,Şi în toate ce-au fost şi continuă a fi,Căci nicicând nu a fost, nu va fi şi nu esteUn răspuns să explice tăcerea din „a fi”.

Poetul Ioan Vasiu nu mai are nevoie de nici o pre-zentare. Numele său se confundă cu poezia sa, între fi-

inţa concretă şi fiinţa lirică existând o relaţie simbioticăperfectă. Dincolo de bogatul său CV, şi de o activitate pu-blicistică pe măsură, se pare că, fundamentul de bază,al tuturor preocupărilor sale literare, rămâne poezia. Che-stiune demonstrată cu prisosinţă şi în noul său volum deversuri, „Livada cu metafore”, apărut la Ed. „Inspirescu”,Satu Mare, 2015. Într-o vreme în care poezia aşa-zis mo-dernă a devenit un fel de laborator de analize şi examinărimedicale, locul eternelor sentimente fiind luat de diverseorgane umane, expuse direct sub nările cititorilor, fărănici o raţiune estetică, poetul Ioan Vasiu îşi simplifică dis-cursul liric până la limitele unor semnificaţii care anuleazăorice echivoc, fiecare poem al său fiind emis pe o lun-gime de undă greu de bruiat. „Livada cu metafore” , încazul de faţă, este eticheta garantată a unor produse li-terare de marcă. Versuri solare, rime distribuite într-o le-jeritate fonemică firească, mesaje exclusiv optimiste şimulte alte lucruri, care ţin de un anume grad de iniţiereîn arta inefabilului, fac din poezia lui Ioan Vasiu un reperal reîntoarcerii la furnizorul frumosului etern, natura! In-clusiv „natura umană”: „are şi poezia/o zi a ei curată/cândprimăvara bate/timidă la fereastră/când se sărută cerul/cumarea înspumată/şi toţi îndrăgostiţii/au inima albastră”(„ziua poeziei”, pag. 7). O poezie a calmului terestru, cu

anotimpuri „râzând în fereastră”, cu explozia silenţioasăa mugurilor venind, probabil, din reflexul blagian al mira-bilei seminţe, pe fundalul unui cer ca o „eşarfă albastră”care „se destramă în amiază”. O cromatică tonifiantă, ostare de uşoară beatitudine cum numai în pastelurile ma-relui poet Benjamin Fundoianu am mai întâlnit. Poezia ela ea acasă şi când poetul îşi concentrează atenţia mi-croscopică numai asupra sa, în scurte şi bine tuşate in-trospecţii, precum în aceste „clipe deşarte”, de la pagina42, al acestui mic manual de poezie ce vine onest, fărănici un pic de ostentaţie, spre cititorul de bună credinţă:„n-am timp destul/să fericesc o carte/n-am timp sănumăr/stropii blândei ploi/n-am timp să-nduplec/clipeledeşarte/n-am timp să dau/iubirea înapoi”. O excepţie dela nota generală a cărţii, de blândă şi programatică acal-mie livrescă, o reprezintă superbul şi simbolicul poem„curiosul”, un oximoron sau un haiku conceput în stilulcaracteristic al acestui poet cu un foarte dezvoltat instinctal percepţiei lirice: „privind/prin gaura cheii/ca un corb//cu-riosul/a ajuns/până la urmă/orb”. În clipa de faţă, o spunfără nici o intenţie polemică, Ion Vasiu poate fi consideratunul dintre cei mai reprezentativi poeţi transilvani. Spredeosebire de firile belicoase, inclusiv în versuri, el esteun poet al păcii…

Cartelul metaforelor 11noiembrie - decembrie 2015

Ioan Vasiu: „Livada cu metafore” (de m\slin)

Marin IFRIM

Nicolae Bratu

Rondelul ritmului interior

Mi-e dor de ritm şi armonie, Le aflu doar în cânt şi-n vers Şi din extaz în agonie Trec, neştiind al lumii mers:

Azi sunt cuprins de veselie Şi-apoi amare lacrimi vărs; Mi-e dor de ritm şi armonie,Le aflu doar în cânt şi-n vers.

Când totu-n jur e nebunie, Abia schiţez un zâmbet şters Şi-ncerc timid o ironie, Primind in schimb un râs pervers.. Mi-e dor de ritm si armonie...

Rondel citadin (II)

"Soare, speranţă pentru zi senină,Răsari acum dintre betoane gri,Rănit de-antene pline de rugină,Însângerat de ţigle cenuşii!"

O lună pală într-un stâlp se-aninăŞi-atunci mă rog, ca-n fiecare zi:"Soare, speranţă pentru zi senină,Răsari acum dintre betoane gri!"

O naţie preponderent canină,Având în geană numai verbu’a fiSe-agită acum să-si simtă burta plinăŞi-adoarme stând la umbră, orice-ar fi...Soare, speranţă pentru zi senină...

Alina Manu

Cartelul metaforelor 12 noiembrie - decembrie 2015

Actor remarcabil al teatrului românesc din ultimeledecenii, ilustrîndu-se în numeroase roluri (Richard al III-lea, Krogstadt din Nora de Ibsen, Rogozin din Idiotul, dra-matizare după Dostoievski, Andrei Nastai din Minerii deM. Davidoglu etc), practicînd o artă realistă în cea maibună tradiţie a scenei noastre, G. Ciprian aparţine şi is -toriei literare dintre cele două războaie mondiale, fiind au-torul cîtorva lucrări interesante, între care una cel pu ţin,Omul cu mîrţoaga, reprezintă o valoare însemnată în dra-maturgia acestei perioade. Cultivînd preocupări comunedramaturgilor realist-critici dintre războaie, scrisul lui Ci -prian poartă o marcă originală, ce se explică prin struc -tura talentului său, ca şi prin formaţia autorului, formaţieîn care condiţia socială şi practica actoricească au rolulde factori determinanţi.

Dintr-o copilărie plină de lipsuri (s-a născut în familiaunor oameni săraci, la 5 iunie 1883, la Buzău), scriitorulva reţine gustul amar al mizeriei şi observaţia că purta -rea oamenilor nu trebuie judecată superficial, ci după ati -tudini revelante, care sînt întotdeauna în funcţie de pozi ţialor socială: un unchi înstărit la care e trimis pentruîntreţinere îl tratează, de fapt, mai mult ca slugă decît cape o rudă, afecţiunea pe care o arată familiei nevoiaşenişte cunoştinţe bogate e fragilă şi acoperă doar raportu -rile reale, de la stăpîn la servitori. Peregrinările nesfîrşitedin pricina sărăciei, apropierea de o mulţime de oameniîl vor pune pe Ciprian în situaţia de a-şi ascuţi observa -ţia, de a învăţa să distingă omul adevărat dincolo de apa -renţe. După terminarea liceului, unde e coleg şi rietencu Gh. Storin, cu Urmuz, se înscrie la Facultatea de dreptşi la cea de litere. Peste un an va începe să urmeze şicursurile Conservatorului de muzică şi artă dramatică,dar nu pentru că şi-ar fi bănuit vocaţia actoricească, ci,,mai mult cu gîndul să-mi folosească asta în avocatură,cînd voi ajunge la barou“ (Cf. Măscărici şi mîzgălici, p.84.). Abandonează după un an Literele, dar continuă,paralel, Dreptul şi Conservatorul, pînă la capăt. Talentulde actor a avut vreme să fie descoperit şi să se afirme,aşa încît Ciprian (numele adevărat: Constantinescu) seva dedica teatrului, şi nu avocaturii. Nu poate fi socotităfără legătură cu structura intimă a viitorului scriitorapropierea sa, pe băncile Conservatorului, de teatrul deproblematică morală al lui Ibsen. Interpretarea strălucită,la examenul de absolvire, a unuia dintru eroii mareluinordic – Oswald Alving din Strigoii – îi aduce angajarea,în 1907, ca societar cl. I, la Teatrul Naţional din Craiova.Aici va constata cu amărăciune că, chiar printre slujitoriifrumosului şi ai virtuţilor umane, aparenţele ascund de-seori un fond omenesc meschin. După numai o stagiune,pleacă dezgustat la Bucureşti, ca figurant la Tea trulNaţional. Drumul activităţii lui Ciprian este de acum trasatpentru multe decenii, şi parcurgerea lui – anevo ioasă, capentru toţi intelectualii oneşti din epoca aceea – vaîmbogăţi substanţial experienţa omului. (Nu ne propunemsă reconstituim biografia autoru lui – vezi pentru aceastacartea sa de memorii Măscărici şi mîzgălici, ci reţinemacele elemente care ni se par a fi determinat profilulscrisului său.)

Aplecarea lui spre observaţia morală a beneficiatfără îndoială din disecarea numeroaselor roluri pe carele in terpretează sau pe care le vede jucate de alţii. Seştie că judecătorii şi medicii ajung cu vremea, prin prac-ticarea meseriei lor, buni cunoscători ai sufletului ome-nesc şi că atunci cînd devin scriitori cultivă cu predilecţieproblema tica morală, cu observaţii, uneori, de o adîncimeneobişnuită. Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre ac-tori. Stu dierea amănunţită şi permanentă a omului, pecare o im plică profesia, explică dealtfel şi numeroasele

cazuri de actori deveniţi scriitori. În literatura noastră sepot cita destule nume, mergînd de la Costache Caragialişi pînă la tineri actori contemporani. Mulţi nu maiinteresează, e adevărat, decît istoria teatrului.

Cu toate diferenţele mari de la un autor la altul, sepoate constata că îndeobşte urmările practicii actoriceşticonstau în atenţia sporită pentru conturarea profilului mo -ral al personajelor, cu neglijarea, din păcate, deseori, aevidenţierii determinărilor sociale şi – în compozitul for -mulei dramatice – scriitorii-actori scriu de regulă teatrucare absoarbe o mulţime de influenţe, neasimilate într-osinteză originală decît în cazul unor personalităţi artisticeputernice. Actorul-scriitor compune de obicei (adică ex-ceptînd cazurile – foarte rare – de personalităţi scriitori -ceşti remarcabile) „roluri“; altfel spus, ficţiunile sale au omecanică sufletească a cărei cauzalitate socială maiadîncă apare estompat, şi observaţia morală, care poateavea o pregnanţă remarcabilă, se iroseşte în gol,nesubordonată unei semnificaţii sociale majore. Spunîndaceste lucruri, nu divagăm inutil, ci încercăm să neexplicăm anumite trăsături comune autorilor proveniţi dinteatru, trăsături care se vor resimţi şi la Ciprian, deşi multatenuate în partea lor negativă.

Aparţinînd prin lucrările sale literaturii dintre celedouă războaie mondiale, Ciprian n-a fost totuşi niciodatăintegrat serios vieţii literare a epocii. N-a fost adică unscriitor afiliat vreunei direcţii, n-a scris la reviste, n-a luatparte la dezbaterile interesînd literatura, n-a avut o activ-itate literară continuă (a scris în total şapte lucrări, la in-tervale mari). El a rămas înainte de toate actorul Ci prian,actor care face şi literatură. Şi asta nu pentru că scrierilesale ar fi trecut neobservate – două au stîrnit vîlvă – darpentru că n-a avut, efectiv, preocuparea con stantă ascrisului profesionist şi n-a manifestat exigenţele deconştiinţă artistică pe care le presupune cultivarea scrisu-lui. Apariţia lui Ciprian în literatură nu e nici ea unaobişnuită.

Cînd s-a reprezentat Omul cu mîrţoaga, în 1927, au-to rul avea 44 de ani, era de 20 de ani actor şi nu existaseca scriitor. Cîteva scenete puerile, scrise, regizate şi ju-cate tot de el, într-o vacanţă, ca şi versurile juvenile pecare mărturiseşte a le fi compus inspirat de o dragostenu pot conta decît într-o foarte mică măsură ca începu-turi literare. Scriitorul afirmă că a scris în aceleaşi im-prejurări şi o piesă de teatru în cinci acte, Somnambulul(Cf. Măscărici şi mîzgălici, p. 70.). Toate aceste încercăris-au pierdut şi nu pot fi apreciate. Oricum, ele nu sîntrevelatoare, de vreme ce nu crista lizează un începutde conştiinţă scriitoricească şi trec fără urmări, ca nişteobişnuite accidente tinereşti. Cu Omul cu mîrţoaga ac-torul remarcabil devine brusc şi un dramaturg de primordin. Punctul de pornire al piesei nu e lipsit de interes.Sufleorul teatrului, un pasionat al curselor de cai, şi-a in-vestit leafa amărîtă în calul cel mai prăpădit, cuconvingerea, desigur, că „rosinantele“ lui va cîştiga. Preo -cupat să arate într-o lucrare cît de mare poate fi credinţaomului simplu într-un ideal, lui Ciprian i se pare că şi-agăsit subiectul. Raportată la neîncrederea generală,care judecă după aparenţe, convingerea poate căpătadimensi uni impresionante. Omul cu mîrţoaga seîncheagă astfel ca ilustrare dramatică a ideii că omul sim-plu, neluat în seamă, dispreţuit, deţine o forţă morală carepoate atinge subli mul. Conflictul polarizează fizionomiimorale opuse, mergînd de la capacitatea de dăruiretotală unui ideal pînă la opacitatea crasă faţă de tot ceeace depăşeşte instinctele joase. În dispunerea person-ajelor, termenii extremi ai con flictului sînt Chirică şiNichita. Colegi de şcoală cu mulţi ani în urmă, cei doi audezvăluit încă de atunci firi deo sebite. Chirică posedă omemorie fenomenală, dar e un om liniştit, modest, pre-ocupat de pasiunea lui ecvestră, şi asta face din el vic-

tima colegilor, obiectul farselor şi dis preţului lor.Îndrăgostit, dovedeşte o statornicie de senti mentneobişnuită, neaşteptînd de aici vreo răsplată, de vremece nici nu-şi declară afecţiunea. Ajuns matur – şi-a ter-minat studiile în drept, are soţie şi copii – Chirică îşicontinuă viaţa pe aceeaşi traiectorie de om umil şi umilit:studiile n-au făcut din el un avocat cu profituri şi ono ruri,ci un biet arhivar, în familie a fost împins într-un colţ şi ig-norat de soţie, care şi-a deplasat viaţa sentimen talăaiurea. De unde această perpetuă desconsiderare aomului? Este el un incapabil? Într-un sens, adică rapor -tat la morala societăţii în care trăieşte, da. Deficitul lui stăîn neadaptarea la modul de înţelegere a vieţii comuneacelora care hotărăsc ce loc trebuie să ocupe fiecare insîn viaţa socială. I se reproşează că „trăieşte în vînt“, căn-are „simţul realităţii“. Că este un interiorizat, e drept,dar această retragere în sine este rezultatul nu-meroaselor lo viri pe care le-a suportat din partea celorcare au „simţul realităţii“. Şi iată ce înseamnă asta dupăNichita, perso najul care încarnează cel mai bine această„filosofie“: „Ei, scumpule, fiecare trăieşte numai pentrusine. Ăsta e ade vărul“; „Apusul civilizat (pe unde a colin-dat — n.n.) a în tărit cu parafe şi sigilii vechea mealozincă: eu, eu şi nu mai eu“. Aşadar, aprecierea valoriiomeneşti a lui Chirică se face după criteriul egoismuluiagresiv, şi condiţia lui de umilit devine perfect explicabilă.Se conturează astfel două tipuri de comportament ce seexclud, două morale fundamental opuse. Preluînd dinfamilie egoismul vio lent – tatăl său, mare proprietar, n-afost, după expresia fiului, decît un „cîine“ – Nichita s-apurtat în consecinţă, a fost în şcoală în fruntea celor ce-1 năpăstuiau pe Chirică, a colindat lumea cu aceeaşideviză şi s-a întors, bucuros de moartea tatălui, pe care-1 va moşteni, întărit definitiv în convingerile lui morale.Nul din punct de vedere inte lectual (nu doar pentru că n-a luat, ca student, decît un examen, şi acela „dingreşeală“, dar fiindcă e total opac la idee: statornicia luiChirică i se pare stupidă, la un moment de efuziune aimaginativului arhivar replică se rios: „Îţi trec gîndurile pedinaintea ochilor?“), incapabil de sentimente omeneşti(tatăl e un „cîine“; nu suferă prie tenia – „am colindatlumea întreagă şi n-am un prieten“ – şi va răpi decisenin, ca orice cinic, soţia „priete nului“ Chirică; e insen-sibil la iubirea elevată), Nichita este, după cum îldefineşte Varlam, „o fiară în sacou“. Departe de a resp-inge caracterizarea, o întăreşte „filoso fic“: „...sub pieinelucrate, sau sub lînă bătută la maşină, s-a ascuns întoate vremurile aceeaşi nedomolită fiară“. Abjecţiunea nu-l împiedică totuşi să ocupe în societate un loc incompa-rabil mai sus ca arhivarul. Nu numai pentru că a moştenito avere. Bogăţia este cea care explică, fără îndoială,

George GANĂ

Despre piesa care cu care s-a inaugurat, la Buz\u, în 1996, primul Teatru de proiecte

din ]ar\: „Omul cu mâr]oaga”…

noiembrie - decembrie 2015 Cartelul metaforelor 13

morala cinică a lui Nichita. E vorba însă şi de altceva.„Fiara în sacou“ corespunde întru totul codului moral alsocietăţii burghezo-moşiereşti căreia îi aparţine, seîncadrează perfect în criteriile ei valorice. Proprieta rullocuinţei lui Chirică mai are o casă, închiriată uneidoamne care o foloseşte în scopuri amoroase lucrative.Scandalizat de ciudăţeniile arhivarului, care a cumpăratun cal prăpădit, stîrnind prin aceasta rîsul tuturor, pro -prietarul nu-şi permite însă să se amestece în „viaţa in -timă“ a chiriaşei elegante. Aşadar, cînd e apărată depa văza invulnerabilă a averii, abjecţia încetează de a maifi abjecţie şi se transformă în contrariul ei, conducînd laobţinerea de avantaje sociale pe care curăţenia moralănu le poate spera. Scara de valori este astfel brutalrăstur nată după principiile unei societăţi tutelate de ego-ismul rapace. Conflictul situat în ordinea morală capătădeci con tururile unui conflict social, şi piesa îşi afirmăconţinutul realist-critic. Nu se înfruntă două poziţii eticeabstracte, ci caracteristice unor clase sociale.

Pe liniile schiţate de aceste premise se ordoneazăfapte semnificative. Cumpărînd o mîrţoagă în vedereaaler gărilor, arhivarul stîrneşte ilaritate, cu atît mai marecu cît el e un om apăsat de nevoi şi nu-şi poate îngăduica pricii, glume, ci o face foarte serios. Chirică a văzut înanimalul răpciugos o mare valoare potenţială, ignoratăde toţi din pricina înfăţişării sub care se ascunde. Jude-cat astfel, calul e într-adevăr o biată mîrţoagă, darChirică ştie să vadă dincolo de aparenţe. Arhivarulaplică, de fapt, aici rezultatele experienţei lui morale, care1-a învă ţat că aparenţele sînt mincinoase şi pot ascundecontrariul a ceea ce ele arată. Calul devine astfelproiecţia simbo lică a condiţiei morale a descoperitoruluisău. „Calul era oropsit, explică el. Fiind din părinţi ob-scuri, nimeni nu se uita la el“. Punerea în lumină acalităţilor excepţionale ale lui Faraon al V-lea va însemnaimplicit afirmarea va lorii omeneşti a lui Chirică. Dacă el aştiut „să vadă“ atît de adînc şi să îndure atît de statornicoprobriul general, este desigur un om deosebit, cu totulaltul decît cel apre ciat de toţi ca un insignifiant. Izbîndaarhivarului dezvă luie un tîlc moral şi social însemnat: înomul de jos, umi lit şi desconsiderat de asupritorii lui, zacvirtuţi extraor dinare, care nu se poate să nu ajungă laafirmare. În con diţiile societăţii burgheze şi alemoravurilor ei, drumul e presărat cu obstacole nu-meroase şi presupune sacrificii du reroase. Lui Chirică nui se mai închiriază o locuinţă şi va trebui să trăiască într-un pod de grajd, copiii îi sînt daţi afară din şcoală, soţiaîl părăseşte. Traiectoria vieţii lui merge deci în jos, învreme ce Nichita prosperă: a cuce rit-o pe Ana, nevastaarhivarului, şi se distrează cutreierînd lumea. În jurulacestor două personaje – Chirică şi Nichita – se grupeazătoate celelalte. Îndărătnicia arhiva rului e aprobată şisusţinută – deşi cu rezerve nuanţate, autorul amplificînd„suceala“ lui Chirică pentru a o face mai pregnantă – deVarlam, Fira şi de ajutorul de arhivar. Toţi sînt oamenisăraci, şi de aceea, moralmente, apropiaţi de Chirică.Servitoarea, Fira, este, după criteriul – moral – alarhivarului, „o fiinţă aleasă“. Nichita şi-o va apropia rapidpe Ana, pentru că afinităţile sînt foarte puternice. În ce

constau ele? Ana descoperă cu admiraţie că Nichita e „ofiară primejdioasă“, iar el observă încîntat că Ana e „opisică sălbatică“ şi conchide: „Sîntem două animale desoi“. Toate discuţiile dintre ei vor avea acest limbaj şlacest nivel moral. Dacă de omul Chirică femeia nu s-aputut ataşa în ani mulţi trăiţi alături, de bruta Nichita seapropie în „cîteva minute“. Nu e deloc vorba de odragoste fulgerătoare care să-i răstoarne viaţa, atracţiareciprocă rămînînd exclusiv la nivelul simţurilor.

Se poate constata că Ciprian amplifică simultun da -tele morale definitorii ale termenilor conflictului,distanţîndu-le enorm, cu intenţii demonstrative. În ce-1priveşte pe Chirică, nu numai că face din el un statornicabsolut, dar îl singularizează apăsat, coalizînd împotrivalui pe toată lumea: soţie, şcoală, proprietar, şefii de la ser-viciu, zia rele, lumea de pe stradă, provincia etc. Efecteledepăşesc însă intenţiile autorului. Arhivarul devine, dintr-un om ciudat, un ins reprezentativ pentru morala înaltomenească a poporului, un mucenic şi un vizionar. Seinsistă nemo tivat asupra darului de „vizionar“ al eroului,trecîndu-se astfel în umbră cele cîteva precizări realistedin care se vede că nu e vorba de nici o mistică, ci numaide obser vaţia pătrunzătoare a unui om care a învăţat săcaute ade vărul dincolo de aparenţe. Ridicîndu-i împotrivăpe toată lumea autorul pierde din vedere planul social alproblemei şi deplasează dezbaterea într-un plan generalmoral, nu mai e atent la condiţionarea atitudinii etice deo poziţie de clasă, aşa cum făcuse în cazul lui Nichita,iar cînd Fa raon al V-lea ajunge calul-minune, toţi ostiliide pînă aici fac o bruscă întoarcere de 180° în atitudinealor faţă de arhivar: îşi recunosc eroarea, i se prosternăimplorîndu-i pomana sau oferindu-i onoruri. Sigur căefectele co mice rezultate de aici nu sînt de neglijat, darvictoria lui Chirică prea e totală, îmbrăţişarea generală avalorii ome neşti prea se face imediat ce e descoperită,fapt cu totul neverosimil în condiţiile sociale pe care levizează piesa. E drept că în osanalele ce i se aduc intrăşi interes, dar prea se insistă pe recunoaşterea generalăşi plină de căinţă. Revenirea Anei la sentimente omeneştie explicată tot aşa: şi ea 1-a descoperit, în sfîrşit, peChirică şi se pocăieşte. Logica artistică a personajuluinu permitea această co titură în evoluţia Anei. Ciprian avrut însă să-şi răs plătească eroul pînă la capăt. Dar aavut grijă să nu-1 convertească şi pe Nichita, evitîndastfel extazul ge neral şi anularea – în acest fel – a con-flictului piesei. El a procedat prea didactic, cu un didacti-cism propriu moralistului, închegînd abil odemonstraţie – la modul artistic, evident – asupra a ceeace este valoare omenească autentică şi a preţuirii ce ise cu vine. Din acest caracter al compunerii sale derivădefi cienţele, între care am semnalat inconsecvenţa înmenţi nerea raportului de determinare necesar între ati-tudinea morală şi poziţia socială căreia îi corespunde. Ex-agerarea demonstrativă grevează, cum am văzut, şiasupra eroului central. Dacă nu se insista atîta pe re-semnarea lui, Chi rică n-ar fi fost împins spre ipostaza demucenic şi ar fi servit mai ferm ţelurile ideologice ale pie-sei. Ca formulă dramatică, Omul cu mîrţoaga este come-die – după cum observa G. Călinescu (Cf. G. Călinescu,

Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent,Bucureşti, 1941) – numai pentru spectatorul super ficial.Rîsul e stîrnit de aspecte superficiale sau de ampli ficărilede care vorbeam ale autorului. Dezbaterea morală esteîn fond gravă şi, tratată mai adînc şi mai puţin de -monstrativ, ar fi putut duce la concluzii mai amare, decimai proprii pentru condiţia omului în societatea burgheză.Menţinut în registrul dramatic şi într-un raport mai strînscu personajul opus, Nichita, faţă de care de fapt sedefineşte, zdrobit chiar în înfruntarea cu o societateantiumană şi imorală –aşa cum cereau premisele adînciale piesei – arhivarul lui Ciprian ar fi putut deveni mai multdecît un personaj interesant, o creaţie artistică de primordin a dramaturgiei noastre dintre războaie şi ar fi impri-mat piesei o tonalitate mai adecvată. În privinţaconstrucţiei, G. Călinescu sublinia cu justeţe un anumecaracter compozit. Influenţe diverse, insuficient asimilate,transpar în ţesătura piesei. Faptul e explicabil pentru undramaturg-actor, pentru un scriitor amator am zice, careşi-a scris lucrarea cu mari întreruperi, în cîţiva ani (Cf.Măscărici şi mîzgălici, p. 242.). Ori cum însă, cu toate mi-nusurile amintite, Omul cu mârţoaga rămîne una dinpiesele de rezistenţă ale dramaturgiei noatre realist-crit-ice dintre cele două războaie mondiale. Abordînd prob-leme de interes major în epocă – condiţia omu lui de josîn societatea burgheză, moravurile dezumanizante aleclaselor exploatatoare – Ciprian le tratează în modul săupropriu, al moralistului nu întotdeauna atent la resor turilede clasă ale ipostazelor etice, dar pledînd insistent pentrufrumuseţea interioară a omului şi pentru preţui rea ei. [...]

Autorul Omului cu mîrţoaga este aşadar un moralist,preocuparea sa fiind distingerea valorilor morale auten -tice, promovarea lor şi respingerea falselor valori, chiardacă ele sînt drapate în haina înşelătoare a poziţiei so -ciale înalte. Criteriul este cel al firescului, adică al acor -dului necesar între comportamentul individual şi naturaumană. Din observarea atentă şi îndelungată a oame-nilor, Ciprian şi-a format un punct de vedere la careraportează totul: semenii cu care vine în contact, person-ajele pe care le imaginează, rolurile pe care leinterpretează. Nu face speculaţie abstractă, observaţialui izvorăşte dintr-o reali tate socială dată – a epocii pecare scriitorul a traversat-o în partea cea mai mare a vieţiisale – şi se aplică aces teia. El constată că fizionomiamorală a oamenilor variază după poziţia pe care ei oocupă în scara socială, că valo rile adevărate se găsescprintre oamenii de jos, cei aparţinînd claselor exploata-toare fiind alteraţi moralmente pînă la anulare, că sis-temul social burghez este ostil frumuseţii interioare aomului şi promovează un criteriu de apreciere morală fun-damental fals, bazat pe egoismul animalic şi pe ipocriziamenită să-1 acopere. Or, omul, gîndeşte Ciprian, esteprin firea lui bun, generos, solidar; capabil de fapteînălţătoare.

Abordînd în lucrările sale, cu o atitudine critică, as -pecte ale societăţii româneşti dinainte de Eliberare, Ci -prian are în vedere în primul rînd etica ei. Critica socialăse realizează deci în scrisul său pe această cale şi cuacest obiectiv. Elogiul oamenilor simpli, purtători ai vir -tuţilor morale, şi denunţarea orînduirii burgheze, care al -terează omul, constituie trăsăturile definitorii ale lucră rilorsale literare. Preocuparea nu e deloc nouă în literaraturanoastră şi ea se poate descoperi uşor şi la mulţi din trecontempranii lui Ciprian. La un Camil Petrescu sau Re-breanu, de pildă, ea merge mult mai adînc şi se împle -teşte cu altele, ca o componentă a atitudinii critice mailargi faţă de aceeaşi societate, căpătînd astfel, într-o vi -ziune complexă asupra realităţii, şi mai multă eficienţăar tistică. Ciprian face din discutarea unor aspecte moraleale societăţii punctul de plecare şi de ajungere al criticiisale, limitîndu-şi prin aceasta sfera de cuprindere şi, cutoate că ierarhia morală pe care o stabileşte se supra-pune în ge neral celei sociale, absolutizarea criteriuluimoral va determina oarecare inconsecvenţe în viziunearealistă a au torului. Asemenea particularităţi ni se parecă definesc scrierile lui G. Ciprian, în ansamblul literaturiinoastre realist-critice dintre cele două războaie mondiale,în care se integrează.

Prefaţă la vol. G. Ciprian, Omul cu mîrţoaga,Editura pentru litera tură, Bucureşti, 1963

Cartelul metaforelor 14 noiembrie - decembrie 2015

... Şi timpul, dezlănţuit efrit străveziu din amăgitorulfumegai îngăduit de legea firii, a trecut cum toate celetrecătoare. Cum victoria fulgerului pe înaltul cerului aco-perit de tristeţea plumburie a norilor. Cum măreţia con-certului ploilor repezi de vară. Cum tihna văzduhului poleitde aripa de rândunică. Cum sărutul îndrăgostiţilor sclipindde zborul licuricilor, în caldul nopţilor de vară. Cum gheaţaiernii pe albia pârâului ce i-a înverzit coasta copilăriei, lacasa bunicilor. Pe nesimţite, pe negândite, fără să prindăde veste, fără să-şi dea seama, i-a încărunţit părul.

Peste câteva zile se împlinea o jumătate de veac decând bolta cerească îi era cel mai bun prieten, iar cără-ruia orizontului, casă. O jumătate de secol de când zâm-bea dimineţilor a speranţă, apusurilor a rugă, miezului denoapte a îndoială. Dorul, hain haiduc ce sta la pândă însipetul cu nestematele singurătăţii, dorul de satul natal,de copilărie, de vremea rudelor dispărute, îi cufundă însunet de lacrimi, trupul. Îi era peste puteri să îndure şiproaspăta strămutare a părinţilor la marginea satului,acolo unde sălăşluia tărâmul cel prea tăcut al neamului.

Deodată, îi apăru el în gând, chip îmbărbător, nă-dejde, icoană pripăşită în tainiţa uliţei de odinioară. O,vai, cum de nu şi-a dat seama! El, da, el. Era singurulcare o știa din frageda pruncie. Fusese prima ei dragoste,primul jurământ de iubire, întâiul ilam. Era singurul carear fi putut să o încurajeze. Singurul care ar fi înţeles-ofără nici o explicaţie, fără nici o rostire de vorbe deşarte.Era convinsă că s-ar fi înţeles numai şi numai dintr-o pri-vire!

A fugit la oglindă, şi-a cercetat chipul, şi-a pecetluit:va purcede la drum, să-l caute, orice ar fi preţul... Aşacum ar fi trebuit să se întâmple atunci. Avea de împlinitun lucru nedesăvârşit.

Nu era greu de aflat unde e, cum îl putea găsi. Eracunoscut, deşi trăia cu discreţia omului care îşi ştie preabine valoarea.

Şi-a cumpărat un deux-pièces roz, clasic, cu taior șifustă dreaptă, ce se oprea decent deasupra genunchilor,o pereche de pantofi de antilopă, în culoare asortată cos-tumului, cercei noi, o altă brăţară, o poșetă nouă și, fărăsă mai stea pe gânduri, a plecat să-l vadă, acolo, în sfâr-şit, la „oraș”.

*

Şi iată-l, în faţa ei. Tot atât de frumos ca atunci, decând și-l amintea, licean în vacanţă. Ceva mai împlinit,desigur. Şi nu mai era tot atât de înalt. Între timp, cres-cuse ea. Dar era el, în sfârșit, el, acolo, în faţa ei, real, încarne şi oase, adevărat!

- Ce mult semeni cu tatăl tău, Alexandru!, au grăitochii Tudorei îngreunaţi de însingurări, cerşind ochiilorbărbatului de-alături drăgălășenia, bunătatea, duioșia flă-

căului ce o înălţase cândva, în pruncie, cu braţele lui,până la privirea lui, până la fruntea lui, până la geana ce-rului.

- Şi tu, mică sultană, cu mama ta!, l-a auzit, murmurde vis întârziat, crezând că intră în pământ de fericire...

O avusese profesoară la matematică. Unii colegi declasă îl invidiau. Li se părea că făcea diferenţe între ei,pentru că era băiatul directorului școlii. Dar se înșelau.Chiar învăţa. Îi plăcea matematica. Algebra, mai ales.

Îl ascultă în tăcere, dându-i dreptate. Mama ei nu fa-vorizase niciodată, nici un elev. Niciodată nu dăduse onotă bună cuiva pentru că era fiul directorului şcolii ori alinstructorului de partid. Dacă școlarul nu-și făcea temele,primea exact atât cât i se cuvenea. Cu câţi dintre eleviiei nu lucrase în afara orelor de şcoală, ca să-i ajute sădeprindă mai bine secretele ecuaţiilor şi necunoscutelor?N-ar fi primit în schimb nici măcar o strachină cu corco-duşe. Nu i se părea nici normal, nici moral, nici omeneşte.

O avusese și ea profesoară. Nu o ajutase nici măcaro singură dată, la teme, acasă. Când îi cerea ajutorul, sealegea, invariabil, cu una şi aceeaşi întrebare-povaţă:„Când vei pleca la liceu, la facultate, cine te va mai ajuta,fata mamii?” Cu mama ei nu se putea tocmi. Trebuia săînveţe să gândească cu capul ei. „Pe colegii tăi cine îiajută? Părinţii lor ajung seara acasă osteniţi, fie de lacâmp, fie de pe navetă. Unii sunt neștiutori de carte”.

- Nu te-am uitat... - Nici eu, mică sultană!, a spus, fără nici un alt sunet

cuvânt. Nu a întrebat-o ce face, nici ce vânt a adus-o, nicidacă are unde să înnopteze. Ca şi cum timpul întâlniriilor se terminase. Cum în urmă cu atât de multe decenii.

- Mâine mă internez, i-a mai spus, oferindu-se, cuun gest galant, să o conducă până la uşa biroului.

Tudora s-a întors, cercetătoare, întrebătoare. - O mică intervenţie pe cord.- Mult noroc!, i-a şoptit, zâmbind, şi, ridicându-se pe

vârfuri, l-a sărutat fratern, pe frunte. A pornit spre Piaţa Victoriei, ţinând strâns în pumni,

în înserarea răcoroasă a străzii bucureştene de octom-brie, mirosul lui de bărbat numind-o ca pe vremuri. Sul-tană.

*

- Bunico, what do they say in this notebook?Tâmpla Tudorei tresări. În copilandre tandre mânu-

şiţe, scoarţe vechi, îmbătrânite, cunoscute. - What language is it, bunico?I-a cerut din priviri caietul. L-a prins cu palmele ce

strânseseră în odihna răzvrătită a degetelor, şuvoiul ară-miu al timpului. L-a dezmierdat cu blândeţea celui ce-aînvăţat să se bucure liniştit de regăsirea cuiva pierdut.Pe-o filă târzie, neofilită relicvă, un poem. Tors din aleanulluminii. Ţesut într-un târziu, din doruri de cioburi de vânt,de sparte oglinzi, de hârburi de oale de lut găsite pringrinzi.

Les enfants vivent, De toute leur innocence,L’amour au goût des quatre ans.

Degetele ce cântaseră cândva, în casa părintească,la acordeon, lunecau acum peste veşnicia uitatului poem.Şi-a ridicat privirea către nepoată. Ce frumoşi sunt ochiicopilăriei în mângâierea neînceputei treceri a brizei dimi-neţii!

- Why are you crying, my dear bunico? Let mewipe your tears!

Lacrimi, alai de funigei recunoscători copilei, ţintuiţiîn răstignirea mută a porţii Timpului pe obraz, se alergauneostenit, prin ostenite gânduri.

Paris, aprilie 2011(Din volumul în pregătire

„Trecutele găsiri. File de jurnal”)

Întâiul leg\mânt

Marilena LICĂ-MAȘALA

C\t\lina Mihai

Azi

Azi se sfărâmă timpul, mă pierd în veșnicieSper ca-ntr-o altă viață, să-ţi aparţin doar ție!Azi lumea o cutreier şi-s singură de tot.Mi-e inima pustie şi-ţi jur că nu mai pot…

Îţi pierzi în noapte pasul, mi-i noaptea vis furat,De suferinţă drumul mi-i tot mai încărcat.Tu nu-mi mai sufli-n gânduri, mi-e inima pustieAzi timpul se sfărâmă, mă pierd în veșnicie.

Azi gata-s să fac pactul cu El să uit de tineŞi-l fac de ochii lumii, tu vino după mine!Azi plâng văzând că viaţa nu-i numai poezieSper ca-ntr-o altă viață, să-ţi aparţin doar ție.

Îți țin sărutu-n palmă, ţi-l simt neofilitAzi corpul meu de-atâta speranţă-i obosit.Aş da orice pe lume să trec prin Styx înot:Azi lumea o cutreier şi-s singură de tot!.

Tu zămisleşti în mine-o planetă de tristeți,Îmi înspăimânţi iubirea, să sufăr mă înveți…În stările de veghe zbor liber mă socotMi-e inima pustie şi-ţi jur că nu mai pot

Mi-e inima pustie şi-ţi jur că nu mai pot.Azi lumea o cutreier şi-s singură de tot…Sper ca-ntr-o altă viață să-ţi aparţin doar ție:Azi timpul se sfărâmă, mă pierd în veșnicie.

Singurătate

Singurătate, cum mai mănânci din mine!Cu zâmbetu-ți de fier, mă faci una cu tine.De atâtea nopți adormi alăturea-mi în patMi-i aşternutul rece. Ca al unui soldat.Mă-bratişezi cu ale tale mâini, şi doareSub tine mă turteşti, de parc-aş fi o floareȘi ce tortură să simt al tău trup nefăcutCum cade peste mine, așa, negru şi slut.Simt. Îmi pândești orice surâs și orice gândCa un ibovnic mi-eşti. Eu…simplu om de rând.De atâtea sărutări amare, mi-a amorțit și șoaptaE-un ger în mine… Cred că se lasă noaptea.Și iarăși zorii vin și iar mă ții de mână,De vrei să mă iubești, tristețea fă s-apună!Dar tu mă vrei a ta, acum, astăzi, mereuDar știi tu oare să mânuiești un zmeu?Când eu zbor liber sunt și-aşa voi fi în veciTu vrei cu-a ta iubire, să mă întuneci deci.Te du, îți strig, nu vreau să-ți fiu mireasă.Ți-arunc inelul și-ți mai zic doar, lasă…Prea mult ai nins în mine cu dor nebun și golDă-mi ariple mele să mă desprind de sol.

DUPĂ MANUAL

cântărind vocea celui cu gura plinăfariseul cu vârful degetelor în gurăpe rând pe limba-i clapă de pianaceeași deșertăciune eternăpeste auzul de piatrăal unor ființe abia tremuratemurmurul unui sfârșit de lumedupă manual

SUB CRUCE

tot aerul e o umbră cu inimăo mamă alăptează lumânăritot mai încetdin timp în timpdin eternitate în eternitatesub cruce

DIN PLEOAPE

cum se subțiază pânza ochilorpeste lungi pete de luminăanihilând căldura și frigul

dintr-un prezent doar închipuitpeste cheiun inel ține gândurile la un lociar mersul nu e decât locul mort mereu părăsitdin pleoapele orbului

MIRAJ OPAC

o scară cu straturi de întunericrezemat de tălpi sufocantecufundarea în punct e doarînchipuirea peretelui de aerfeliat peste jocuri uitatelevitând ostoiala ubicuă a unor semințeaduse de vânt din gânduri străine

ELEMENTE

valuri cu miez de nisipcad din vârful ființeiîn gândsurferii tresarpeste entorse de plastilinăîn cimitirul marin al vieții dintotdeaunaapa din apă cu apă înoadă la galere elementele ei

În rolul principal, „C\prioara”,so]ia ma[inistului [ef!

noiembrie - decembrie 2015 Cartelul metaforelor 15

geam deschis

aş vrea să fiu euclopotarul caresă dea de vestecând se naşte-un visaş vrea să credcă dragostea nu moareşi că rămâne-ungeam mereu deschis

rugăciune

iubita mea cu nume de fecioarăcurând plecarea meao să te doarăcând Dumnezeu pe-un curcubeu coboarăcântând o rugăciune la chitară

simple definiţii

iubirea ta - livadă dată-n floarecuvântul tău - un psalm dumnezeiesctăcerea ta - blestem care mă doareiar ochii tăi - săgeţi ce mă rănesc

cămaşă de noapte

vântul aleargă în cămaşă de noaptesâmburii ploii se sparg pe pământnumai pădurea vorbeşte în şoapteşi luna nu scoate nici un cuvânt

de-atâta poezie

de-atâta poezie livezile-nflorescde-atâta poezie râd macii în grădinăde-atâta poezie şi munţii-nnebunescde-atâta poezie natura e de vină

Ioan VasiuPoeme

Aproape că nu a existat spectacol, desfăşurat pesceana Teatrului „George Ciprian”, în care marile actriţesă nu primească superbe buchete de flori. Mă refer lanume consacrate, precum: Adriana Trandafir, TamaraBuciuceanu, Ruxandra Sireteanu, Diana Lupescu, OanaIoachim, Carmen Tănase şi multe alte actriţe de top. Ev-ident, la fiecare nouă premieră, la sfârşitul spectacolului,scena se umplea de flori, care erau preluate discret înculise, unde, având în vedere că toţi actorii plecau lacasele lor, la Bucureşti ( teatrul nostru fiind unul deproiecte, fără artişti angajaţi permanent, doar personalultehnic având carte de muncă), acestea erau împărţiteîntre tehnicienii teatrului. În culise, predominant eranumărul maşiniştilor. Dintre aceştia, cel mai interesat deminunatele buchete de flori era Grigore Meica, maşinist-şef, mâna mea dreaptă, omul fără de care nu m-aş fiputut descurca, timp de patru ani, în funcţia de regizortehnic cu patalama eliberată de Ministerul Culturii, în tim-pul ministeriatului lui Ion Caramitru, prin Decizia nr.7624/754 din 29.05.1997. La un moment dat, după maimulte reprezentaţii de succes, din pură curiozitate, mi-am întrebat colegul de ce insistă, de fiecare dată, să sealeagă măcar cu o singură floare. Replica sa m-a lăsatmut, parcă era luată din vreuna din piesele în care eramşi noi implicaţi, în culise: „Le duc acasă, sunt pentru<Căprioara> mea”! „Căprioara” lui „nea Grigore” (cum îlalintam eu, în semn de preţuire pentru hărnicia sa, elfiind mai mic decât mine cu un an), era nimeni alta decâtminunata sa soţie, Eugenia, o doamnă de o dârzenieintimidantă. Doamna Eugenia îşi merita cu prisosinţă flo-

rile. Îmi amintesc cum, prin 1998, ne-a prins o ninsoarezdravănă la Pucioasa. Ne-am dus acolo cu piesa„Alegeri anticipate”, o comedie spumoasă de TudorPopescu (n. 1930 – d. august 1999, la nici un an dupăpremiera de la Buzău, octombrie 1998!), în regia regre-tatului Dinu Manolache. Maşina cu decoruri a avut oproblemă şi au rămas acolo şoferul, recuziterul şimaşinistul şef. Ceilalţi tehnicieni s-au întors acasă înacea seară, cu o maşină a teatrului, iar directorul PaulIoachim cu un alt autoturism al instituţiei. Cei trei, rămaşila Pucioasa, au dormit în sala casei orăşeneşti decultură, pe jos, într-un frig cumplit. Dimineaţa, la primaoră de program, mă pomenesc în secretariatul teatruluicu doamna Eugenia, soţia maşinistului şef. Avea o faţărăzboinică, mi-am dat seama după felul în care măprivea. Nu am avut timp nici măcar să o salut, căci, încădin pragul uşii, pe un ton foarte milităros, mi s-a adresatscurt: „Unde e soţul meu, de ce l-aţi lăsat acolo? Dacăa păţit ceva, vă omor pe toţi. Unde e directorul? Nu amreuşit să scot niciun sunet, ştiam că sunt vinovat, mai vi-novat decât directorul teatrului, căci răspundeam directde toată echipa tehnică. Mă simţeam ca un soldat laş,care şi-a abandonat camaradul în tranşee. I-am făcut“Căprioarei” semn cu degetul, dând şi din cap în direcţiabiroului directorului, confirmându-I, astfel, că acesta eacolo şi am luat-o din loc, nevrând sub nicio formă săasist la “spectacolul” care se prefigura. În după amiazaaceleiaşi zile, soţul “Căprioarei” avea să revină acasăcu bine, împreună cu ceilalţi doi colegă. După câtevazile, când am prins un moment prielnic, i-am spusmaşinistului şef că are motive să-şi respecte “Căprioara”,aceasta meritând nu o florare sau un buchet ci întreaga,vestita Florărie Codlea.

Marin IFRIM

Din istoria Teatrului „George Ciprian”

Marin Ifrim - Poeme

Cartelul metaforelor 16 noiembrie - decembrie 2015

„Sunați la 007-74-7489. Vă simțiți singuri? Fiți alăturide noi. O companie selectă. Toți suntem tineri, plini deviață și frumoși. 007-74-7489. Vă simțiți singuri? Fițialături de noi! Sunați la acest număr și veți petrece onoapte de neuitat.

007-74-7489 Nu uita! Te simți singur? Vrei să petreciîntr-o companie de neuitat? Sună la acest număr 007-74-74… Aceasta este linia de party-line care există și înorașul nostru. Nu uita! Te simți singur? Nu ai decât săsuni la 007-74-74….

Vivi a reținut acest număr. Întâmplător era singură,era părăsită. Sau nu era nici singură, nici părăsită. Pur șisimplu avea 16 ani și ar fi vrut să aibă o companie de pri-eteni cu care să simtă bine și niciodată părăsită.

Este nedrept pentru cinstea autorului povestirii aces-tei întâmplări să recunoaștem că Vivi era cu adevăratsingură și părăsită. Și totul începuse într-o noapte desingurătate, când a avut îndrăzneala să ridice receptorulși să ia legătura cu acea linie de petrecere în grup (party-line) de unde i-a răspuns un glas cuceritor și profund debărbat… I s-a dat o adresă și cam așa a început totul.

Sunați la 007… dacă vă simțiți singur, singur, sin-gur…

***Mă invită la el acasă, amabil, degajat ca om; pare

foarte simpatic; iar simpatia este reciprocă; nu nevăzusem de foarte mulți ani. A fost pur și simplu o întâm-plare, îmi vine mie să cred și mă asigură el că nu e decâto întâmplare întâlnirea noastră.

„Dragă Grig, prietene, am fost colegi, ce dracu! Haiomule, nu mai fi așa de reținut! Ne cunoaștem de atâțiaani… Am o problemă de rezolvat, cu nevastă-mea… Epe-aici, pe undeva. Apare ea… Deocamdată dacă tot aivenit la mine, haide să-mi vezi cabinetul… E ceva trăsnet,e doar începutul. Și am gânduri mari: operații, transplan-turi, nebunie domnule, laser…”

Grig Voineanu se găsea puțin uimit și ceva mai multnedumerit. Depășise poarta, făcuse doar vreo doi pași șise oprise. Nu știa ce să facă. Omul acesta, Gabriel,Daniel sau cum dracu i-o fi zicând pentru că i-a fost colegde școală… Stă pe loc, nedumerit și tot caută să-lgăsească prin copilărie, în școala generală, în liceu peundeva.

„Hai, mă omule, ce tot stai?!… Hai la mine în casă!De fapt, Grig prietene, nu te invit în casă, te invit în cab-inetul meu medical. Hai, mă bătrâne, intră!...”

Se opinti să mai facă un pas. Pentru Grig atmosferași mai ales împrejurările neașteptate ale întâlnirii îl îndem-nau să fie mai atent, mai prudent. „Domnule - își zicea -ce caut eu la omul acesta acum, zi de iarnă pe la sfârșitullui noiembrie când se întunecă devreme? Chiar așa! Cecaut domnule, la omul acesta?”

Grig își amintește cam în ceață că se afla într-unbar, că bea cu niște prieteni, ziariști, scriitori, cam așaceva… oameni obișnuiți din anturajul lui. Nu băuse cineștie ce și așa, dintr-o dată, s-a apropiat de el acest Silviu– Gabriel – Daniel care pretindea nici mai mult, nici maipuțin, că mă cunoaște, că i-am fost coleg… și, cu

îmbrățișări și cu pupături îmi spune câte și mai câte de-spre copilăria noastră și că mă iubește nici una, nici alta:

„Suntem prieteni vechi, bătrâne Grig! Ce dracu, teuiți la mine năuc și pari să nu mă recunoști!...”

„Stimabile, poate sunt cam amețit. Poate. Sunt într-un grup de prieteni… Mă iartă! Cine ești domnule, și cevrei? Pretinzi că am fost colegi. Foarte bine. În orașulacesta am sute de colegi. Tu, care dracu mai ești?...”

S-a recomandat: „Doctor” și a făcut în așa fel încâtsă apară pe masă pahare cu votcă, cafele… „Stai cumine, te rog! Hai să bem!”. Grig Voineanu, mai mult uimitde întâlnire decât amețit de băutură, făcea efort, sechinuia să-și amintească, să fie amabil față de un omcare îl îmbrățișa, îl sufoca cu pupături și pretindea că i-afost coleg. Insista: „Hai, omule, Grig prietene, necunoaștem, ce dracu!”.

Cântă demențial, tare, la refuz, în local o manea lamodă după care se dădea lumea în vânt:

„Ooooooo! Viața mea! Ce-am făcut Doamne cu ea!....”„Dragă doctore, spune Grig, tu nu vezi ce nebunie

e aici? Nu se poate discuta despre noi, despre amintirilenoastre frumoase, admirabile, de școală, în maneauaasta. Iartă-mă mie nu-mi place. Asta nu e muzică. E bar-barie, e derizoriu. Dar e la modă. Asta e!... N-am cum șinici tu, doctore, cum să scăpăm de nebunia asta”. Așaau ajuns să plece, să găsească un loc unde să fie liniște.I-a promis doctorul: „Să stăm de vorbă, Grig, prietene!Hai la mine acasă!”

***Cam așa ceva, foarte vag își amintea Grig Voineanu

în pragul casei doctorului Silvian. Așa a descifrat el peplăcuța de la intrare: Cabinet. Deci nu se numea niciDorinel, nici Daniel, nici Silviu, ci Silvian… Cu un pasînainte de a pătrunde în casă, de fapt în cabinet, GrigVoineanu reține ambianța acelui cartier de case tip, con-struite cândva, toate la fel: cu străzi drepte, ordonate, cupomi și straturi de flori, cu o liniște supremă, nesfârșită,odihnitoare… Se putea spune că pătrunzând în casa(cabinetul) doctorului Silvian era aidoma într-un loc fericit:liniște, căldură sufletească. Cel puțin așa părea, după în-demnurile doctorului. Cel puțin așa promitea doctorulcând spunea: „Dragul meu, imediat o să apară soția. Ais-o cunoști. Te asigur. Este o ființă minunată. Nu arepregătire… vreau să zic să nu fii surprins. Abia acumtermină facultatea. Dar te asigur, e o femeie deosebită…” Apoi, uitându-se ușor parșiv, șmecherește: „Bătrâne,mi-am tras o nevastă clasa întâi. E mai tânără cu 20 deani. Trăsnet! Mâncați-aș ochii! Asta e! Dar ai s-o cunoști.Merită. O femeie, Grig bătrâne, cutie cu temperaturi!Mama ei! Și sunt în stare pentru ea de orice. Hai, intră!O să apară și nevastă-mea. Intră omule, în cabinetulmeu!”

De la primii pași spre „cabinetul doctorului Silvian”pe Grig l-a apucat decepția. Frumusețea cartierului, culiniștea și ambianța lui patriarhală contrasta cu sărăciadezolantă acelui așa-zis cabinet medical. Grig se uita înstânga și-n dreapta și nu zărea nici măcar un scaun, un-deva un loc unde să se așeze sau măcar un cuier undesă-și atârne pardesiul. Părea o încăpere de curândzugrăvită, curățată de formă și în grabă. Dezolant totul!Sesizând nedumerirea lui Grig doctorul Silvian deschiseo ușă și triumfător, aproape sentențios și mândru de elspuse: „Poftește Grig, prietene, în cabinetul meu!”.

Erau acolo, la o privire fugară pe care Grig o aruncă,un pat de consultații, un birou cu cărți, hârtii și câte și maicâte, alandala și alte câteva obiecte cărora Grig nu leputea da nicio destinație. Cam atât… Dar un miros spe-cific de spital (iod, cloroform) l-a izbit puternic, drept înfață, așa încât Grig n-a fost în stare să facă decât un pas.Și s-a oprit uimit, nedumerit, nemulțumit, preferând îngândul lui ambianța aceea, zăpăcită de cârciumă. „Intrăbă, hai! Acesta-i cabinetul meu!”. „Scuză-mă prietene,spuse Grig, dar eu am un fel de reținere, chiar oroare

pentru acest miros de spital… Am fost internat prin clinicipsihiatrice, mai demult, nu pot să-ți spun acum. Iartă-mă… dar prefer un loc fără instrumentar medical, fărămirosuri de spital. Și la urma urmelor doctore, tu nu ai ocasă omule? Dacă vrei să stăm de vorbă, hai invită-măundeva, într-o casă de oameni, indiferent cum ar fi ea.Numai casă să fie. Și fără mirosuri din astea de spital”.

Doctorul părea contrariat chiar nemulțumit: „Cum pri-etene?! Nu vrei să vezi ce-am realizat eu aici? Uite! Fiiatent la panoul acesta! Este electronic. Făcut de mine,sută la sută… Nu mai există unul în lume. Ce dracu, oi fitu jurnalist, scriitor… dar am și eu realizările mele. Și încăceva: am de gând să fac un laser și chiar operații peoasele strâmbe ale copiilor, să le îndreptăm. Sunt la unpas de a face o mare realizare, de a-mi împlini visul. Aici,în colțul acesta, am toată aparatura. Nemțească. Acumpărat-o nevastă-mea de la un shop din Viena, de laniște ovrei care i-au dat-o pe nimic toată. Și n-am decâts-o montez și să trec la operații în stil mare, pe bani grei,pe oasele copiilor. Dar nu se poate, trebuie să aparănevastă-mea… Hei!” Se apucă să strige disperat doctorulSilvian: „Cucoană! Vino încoace, avem un oaspete deseamă! Colegul meu, Grig Voineanu. Trebuie să-lcunoști!”

Grig privea nedumerit toate resturile de aparaturăzvârlite la întâmplare. Și nu-l preocupa atât vestea sosiriiiminente a tinerei doamne Silvian cât mirosul pătrunzătorde spital, de cabinet medical. Nu suporta. Îl apuca un răuașa imens, o indispoziție. Spuse: „Prietene scoate-mădragă, de aici! Te rog, scoate-mă!”. În capul meu seînvolburează tot felul de imagini însoțite de crime, sânge,demență „Hai, cel puțin, în anticameră și acolo, dacă-midai un scaun să șed, îți voi fi recunoscător. Și poți să-miprezinți, și voi fi încântat să-ți cunosc tânăra și admirabilata doamnă”. „Grig, e o nebunie omule nevasta asta amea. E studentă domnule, în ultimul an și ai să vezi că ameritat…. După decepția care am avut-o cu prima soție,după ani de zile de singurătate, de aventuri și nebunii,am găsit-o în sfârșit. E trăsnet domnule, și-o iubesc…. Oiubesc! Hai, fă femeie nu mai vii odată?”

În fine, se deschide o ușă. Grig stătea încă în pi-cioare lângă un scaun, doctorul Silvian se repede spreacea ființă și o trage de mână brusc spre mijloculîncăperii. „Ea e nevastă-mea, bătrâne!....”

În mijlocul încăperii se oprește nedumerită și de-adreptul zăpăcită acea ființă despre care Grig a înțeles căera totul pentru colegul său, doctorul Silvian. „Nici nu știudacă am privit-o – mărturisește mai târziu Grig. Situațiaaceea agitată, neclară, cu insistența doctorului Silvian dea-mi arăta admirabila lui nevastă m-a făcut să fiu pur șisimplu reținut, de-a dreptul indiferent. În mijlocul încăperiis-a arătat o femeie, mai degrabă subțirică, firavă, ștearsă,un chip clasic de gospodină prea ocupată de grijile caseiși de copii decât femeia admirabilă și frumoasă pe caremi-o descrisese el. Se dumiri degrabă din îmbrâncealacu care el o aruncase în mijlocul încăperii și dezvălui unzâmbet reținut și la fel de nefiresc, mai degrabă jenant:„Știți, am treabă pe la bucătărie și cu copiii. Și în plus, înrăstimp mai citesc și pentru examen. Poimâine. Mai amun examen…” Nedumerirea cred că era starea generalăîn acea încăpere, anticameră de cabinet. În mijloculîncăperii, o femeie, potrivit de înaltă, subțirică, îmbrăcatăcu o rochie de casă, încălțată cu papuci ieftini. Avea unpulover roșu carmin, singura vestimentație care arăta din-colo de această apariție, de femeia domestică, ceva degust. Culoarea acelui pulover o prindea de minune. Păreaceva șic și în ciuda părului răvășit, a rochiei de casă și apapucilor ieftini. Părea ceva. Părea o femeie. Conveneamândriei nedisimulate a doctorului Silvian, atrăgeaatenția, impunea printr-o anume distincție a taliei, a feluluiîn care ținea drept capul. Nu părea ființa umilită, supusă,gospodina ștearsă cu care lăsase tot timpul impresia căse mândrește doctorul Silvian. S-a întors spre Grig. L-aprivit cu niște ochi deschiși și largi, înspăimântători deadevărați și sinceri Și-a însoțit privirea de un zâmbetreținut.

„Ne scuzați, spuse, așa e la noi. Facem ordine și Sil-vian își pregătește cabinetul: ne scuzați că v-am primitașa…” A întrerupt-o doctorul cu un ton poruncitor: „Adu,dragă, niște pahare, niște vin să-l cinstim pe colegul

Party-lineI N E D I T

George VIOREANU

noiembrie - decembrie 2014 Cartelul metaforelor 17meu… Hai să vă fac cunoștință….”

Femeia privea oarecum jenant la acei doi bărbați,pe rând: „Nu e nevoie Silvian. Eu îl cunosc pe GrigVoineanu, cel puțin din auzite. Știu cine este, mă bucurcă ți-a fost coleg… Întâmplător, domnule Grig Voineanu,avem câteva cunoștințe comune. Nici nu vă puteți imag-ina câte lucruri cunosc despre dumneavoastră. V-amcunoscut mama, aflați că m-am născut în același cartiercu dumneavoastră, unde eu fiind prea mică, vă știu doardin auzite, dar vă asigur că vă admir…”. După ce a rostitaceste cuvinte l-a privit pe Grig Voineanu prima dată, multmai atent, insistent cu privirea. „Ochii ei nu păreau niciverzi, nici albaștri – își amintește Grig Voineanu, daraveau o limpezime aparte, de-a dreptul fascinantă.Privirea aceasta – își amintește – însemna și admirațieși îndrăzneală și o promisiune fără margini în acelașitimp. O privire aparte domnule, pe care n-am s-o uitniciodată” în ambianța aceea sărăcăcioasă, austeră deanticameră de cabinet medical în care nu exista decât unsingur scaun lângă care stăteam eu sprijinit de spătar șinu mai știam ce să fac, privind-o uimit. Impresia mea deatunci era că ne domina și pe mine și pe doctor, că eranumai ea și că putea să schimbe orice în viața noastrădoar printr-un singur gest, printr-o singură privire… Ne-ascos din momentul de nedumerire glasul doctorului Sil-vian: „Hai, fă femeie! Adu ceva să bem!”

S-a retras ușor încurcată, murmurând abia auzit:„Bine, bine, vă aduc!” Și s-a făcut nevăzută ca o umbră,așa cum de altfel apăruse…

***

„Bă, Grig!... Hai să-ți trag o poveste cum n-ai maiauzit care mi s-a întâmplat azi. O mie și una de nopți.Durere, neică! Să n-am parte… Durere, neică! Amormare. Să n-am parte, cum îți spuneam, dacă îți poți imag-

ina în ziua de azi. O fătucă să-mi moară, nene, pe brațe.De vreo șaisprezece anișori… și de ce crezi mă, Grig căa murit? De dragoste domnule! De dragoste mă, ce teuiți așa ca un tâmpit la mine? Uite, eram de gardă și avenit nenorocirea. Fata asta, moarta, a sosit în schimbulmeu. Necazul meu e că trebuie să raportez că a murit înschimbul meu!.... Hai să bem, bătrâne! Ce, nu-ți placevinul? „Pietrosul”. Autentic. Știu că tu bei vinuri de asteafine. „Pietrosul” mă, ce dracu… Bea mă, că e de la mamalui! Io l-am luat. Ce-ai rămas bleg, așa? Că ți-am povestitde moarta aia? Bă, Grig. Te văd un om fin, scriitor, edu-cat. Treaba ta. Dar fii mai realist. Aproape că-ți daulacrimile. Ce dracu? Mie mi se întâmplă zilnic. Aproapezilnic. Asta-i munca mea. Acum înțelegi de ce vreau săfac un cabinet, să-l dotez inclusiv cu laser? Să salvezlumea, să nu mai moară din toate prostiile… Am visurimari. Tu scrii romanțuri, eu voi salva vieți. Am și eu unvis… Dar bea odată, ce dracu, te-ai împotmolit la paharulacela și nu l-ai clintit din loc!”

Grig Voineanu părea contrariat, noul său prieten îlcam uimea cu nonșalanța lui. Ar fi vrut să afle mai multedespre copila aceea de șaisprezece ani care-i murise pebrațe din dragoste. Dumnezeule!... Gustase din vin. Erabun, îi plăcea, dar nu putea să mai ridice paharul, să maiguste. Se gândea și la dispariția doamnei Silvian. Leadusese pahare și vin, se scuzase și gata. Nici măcar unzgomot, o adiere ceva prin casa aceea care săamintească de ea nu se mai auzea… și Silvian acesta îivorbea despre admirabilul vin de „Pietrosul”. În egalămăsură și despre nefericita moarte din dragoste. Auzi în-tâmplare! Și totul părea firesc.

Grig Voineanu s-a ridicat, a mai gustat o gură de vinși a îngăimat câteva cuvinte: „Dragul meu doctor, nu potsă beau, simt nevoia să mă retrag”. Silvian a sărit ca ars.„Stai, dom’le jos! Stai domnule, la mine în casă, iar dacăeste nevoie o chem și pe Ramura să ne țină companie.

Fii domnule serios!...”.Pe Grig l-a surprins numele Ramura și deși era pe

picior de plecare se uită în jur și parcă se dumirește: „Așase numește nevastă-ta? Ce nume e acesta? Ramura!”„Bă, ești mare caraghios. Scriitorul, tot scriitor, nu e nu-mele ei adevărat dar așa am convenit amândoi. Mai alesdupă ce a murit taică-său și a rămas aproape orfană, săse numească RAMURA – Rami, rămurica mea, așa îi zic.Eu un nume de ocrotire. Pare o ființă stingheră. E preatânără… dar pentru romanțurile tale – continuă doctorul– cred că ar fi interesant să afli ce am găsit în buzunarulfetei ce a murit din dragoste. O scrisorică, bătrâne!Trăsnet. Nebunie mare. Amor domnule, cu un bărbat în-surat din care rezultă, ce să-ți mai spun, că nimeni nu arenicio vină. Că ea, biata fată l-a iubit, și pentru că era unamor imposibil, avea nenorocitul trei neveste: una înRomânia cu doi copii, una în Turcia și una în Spania undede altfel a și emigrat, dar pe care l-a cunoscut la un party-line; dragoste mare, mărturisit, părinți, neveste, scandal…și conchide în scrisoare că nu mai are rost să trăiască,că îl iubește, la-la-la. Și-a tăiat venele și-a ajuns la mine,bătrâne prea târziu. Te văd interesat, te văd marcat. Las-o dracului! Că nu-i de vină nimeni. Prietene, de vină poatefi societatea asta libertină, năucă în care tineretul nu maiare nici un orizont, nicio convingere morală… și câte șimai câte tentații… Uite, hai să bem încă un pahar de vinși să-ți fac o surpriză! Am încă la mine scrisoarea ei deadio. Dacă vrei, pot să ți-o dau s-o citești. Ca să vezibătrâne, că se mai poate iubi cu pasiune în ziua de azi,și cu ce pasiune! Să-ți pui capăt zilelor pentru un amorezcunoscut la o întrunire între prieteni sau așa cum se ziceastăzi după americanismele astea care ne-au invadatlimba noastră curată și românească, la un party-line.

Hai, bea, citește și fii băiat serios! Văd în colțulochilor tăi lacrimi. Fii domnule, serios! Citește!

16 noiembrie 2002

Dan Neme[ FlorentinSm\r\ndache

PODUL MEMORIEI

Există această numărătoare de-a finumindu-ne între alb şi roşuca un sărut lipindu-şi buzelede fiinţa trecută prin noifără să ştim

Enumerând starea de-a fi

Grav-armonica sufletului cântă !

Nici un sunet nu-i prea departenici un sunetnumai dragoste ucisă în prăpastiagândului

Privelişte sprijinindu-te de tineabisul de unde m-am înălţat.

1Când sufletul are forma pietreirotundănetedălucioasădupă atâtea rostogoliriale ploilor albastrecoborând din piscul candorii

Apleacă-te o clipăşi oglindeşte-te

Taie cu genele tale o fantăpână în miezul ce tacealb-nepătruns vreodatăşi află că nu există un capătci numai un pragde care să te împiedicilovindu-tedurându-teabsolvindu-teca o îndurare.

2Pot căpăta sens echinocţiilecupe de ceară în mâinile noastreabia după ce observămcă întunericul e spaima de golcă numai prin elmai primim semnalul arderii

De fapt nu putem sta amândoipe un taler al balanţeicelălalt fiind incompatibil.

S-a născut la 1 ianuarie 1944, în Arad. Ab-solvent de liceu în 1961, urmează cursurile In-stitutului Politehnic Iaşi, după care, între 1965-1969 pe cele ale Facultăţii de Matematică. Din1969 şi până la moarte, istoria literară localăneconsemnând data la care poetul a plecat lacele veşnice, să tot fie vreo 15 ani, a fost profe-sor de matematică la Şcoala Generală nr. 2 dinNehoiu, Buzău.

Introspecţie

Ca Orfeu în infernUmblu pe bulevard Prin mine însumi.Coastele mele nişte gratii suntPentru suflet, timpul curge invers.

Încerc a rezolva probleme imposibileFruntea mă arată cu degetul,Inima e plină de nisip.

Călătoresc,Prin mine însumi,Prin tata, bunicul, străbunicul,Prin toate rădăcinileArborelui genealogic,Spre centrul pământului.

Că iadul îşi are şi el dumnezeul său.

Cartelul metaforelor 18 noiembrie - decembrie 2015

Pe[tera haiducilor

A fost odată ca niciodată o toamnă ploioasășimohorâtă .Ploua cât e ziulica de mare și tot ploua și nuse mai oprea .

Prietenii nostri iepurasii stăteau cuminței la gurasobei căci era frig și trebuiau să facă focul în casă ca săse încălzească .Ei priveau pe fereastrăși sperausăînceteze ploile cât mai curând .

Cum nu prea aveau multe defăcut prin casă decâtsă privească pe fereastră , Iepuran, frățiorul maimare, lecitea în fiecare seară “Din lumea poveștilor” câte opovestioară plină de învățăminte, care îi încânta nespuspe cei mici.

Într-una din seri veni vremea să le citească opoveste despre haiducii care trăiseră prin acele locuri șidespre care se spune că se ascundeau într-o peșterănumai de ei știută, unde s-ar găsi o comoară.

Dragii mei trebuie să vă spun că haiducii,spre de-osebire de tâlharii de rând care jefuiesc oamenii la drumulmare, erau oameni care se ridicaserăîmpotriva orânduiriinedrepte ,împotriva unor boieri hapsâni care oropseau șiînfometau poporul .Faptele lor de tâlhărie săvârșiteasupra asupritorilor se însoțeau de fapte de milosteniefață de oamenii săraci și necăjiți , copii orfani , văduve ,pe care îi ajutau cum puteau ei mai bine .

Au fost haiduci care au acționat în mod solitar ,deunul singurși au fost și haiduci care s-au adunat în cetece reușeau să bage spaima în boierii cei răi, care puneaupotera pe urmele lor ca să-i prindă. Dar haiducii erauajutați de populatie căci proveneau din rândul celorasupriți , obidiți și umiliți, care numai suportaserănedreptățile și –și luaseră lumea în cap, plecând înhaiducie .Ei erau oameni foarte curajoși , de o dârzenieieșită din comun, care rezistau tuturor caznelor când erauprinși și nu-și trădau niciodată tovarășii de luptă, căci eiluptau cu nedreptățile.

Frățiorii ascultau cu urechile ciulite povestea,parcăvrăjiți de cele ce le spunea Iepuran.

Tudor Șoimaru , căpitan de vazăîn armata crăiască, după ce a fost lăsat la vatrăși decorat de Împărat pentrufaptele sale de eroism, s-a hotărât să se întoarcăîn satulsău natal,Șoimărești, din Ținutul zimbrului .

Pe drumul spre casă, calul său murg a început săfremete de bucurie, căci fusese crescut în grajdurileșoimarilor, cunoscute și apreciate în toatăîmpărăția .

Herghelia de la Timișești aparținea șoimarilor dinmoși strămoși si dădea cei mai buni cai pentru armataimperială.

Bătrânul , tatăl căpitanului, fusese și el oșteanîntinerețe, dar acum se ocupa de herghelie , șoimarii fiin-doameni aprigi și drepți.

Când căpitanul a intrat în curtea gospodărieipărintești, câinii au început să se gudure, căci l-au re-cunoscut pe stăpân .

Pe prispa casei bătrânești stătea mama căpitanului, o bătrânică mărunțică, foarte bucuroasă să-și revadăfiul întors acasă din cele străinătăți.

Dupăce s-au îmbrățișat, i-a spus cătatăl său e plecat

cu treburi , la târg , și se va întoarce pe seară . I-apregătit cu multă dragoste câte ceva de mâncare , dincele ce-i plăceau lui ,și nu-și mai lua ochii de la odorul ei.

În timp ce stătea la masăTudor a întrebat-o ce s-amai întâmplat prin sat.Fața bătrânei s-a întristat și a în-ceput să-i povestească cum boier Baltă , stăpânul moșiei,a devenit din ce în ce mai rău cu oamenii , mai lacom șimai asupritor.Le-a pus dări tot mai mari, pe care biețiițărani nu pot să le plăteascăși îi pedepsește cu bătaiadacă nu și le plătesc.I-a mai spus că tocmai l-au luatslugile boierești la curte pe Ion, vecinul lor , tatăl a 7 copii, să-l pedepsească pentru că nu și-a plătit dările, cândbietul om nu are nici ce mânca de sărac ce e.

Tare s-a întristat căpitanul să afle toate acestea si,după ce a stat la masă, a hotărât să meargă la curteaboierească, să-l înduplece pe boier să-l ierte pe Ion, pecare –l știa om muncitor și cinstit.

Zis și făcut ,încălecă pe calul său murg și pornispre curtea boierească, unde-l găsi pe boier Baltăîntr-unjilț, pe verandă, asistând cum slugile îl biciuiau pe bietulIon .

Căpitanul l-a salutat cu respect pe boier și l-a rugatsă-l asculte, pe un ton răspicat acesta i-a spus: ”- Ce vrei,căpitane?”Tudor i-a răspuns:”– Boierule, nu faci bine cefaci , lasă oamenii să trăiascăîn bună pace,și nu vei păținimic!”

Atât i-a trebuit boierului , a sărit ca ars: ”- Vezi detreaba ta,că acum pun să te biciuiascăși pe tine!”

Văzând căpitanul că nu are cu cine sta de vorbă, s-a întors mâhnit la casa părintească, gândindu-se cum săfacă să-i ajute pe sărmani .

A doua zi a întâlnit-o pe Irina, iubita sa , o fatăfrumoasă cu care urma să se căsătorească,și s-au plim-bat împreună prin lunca cea frumoasă a Moldovei , autrecut prin Dumbrava minunată, au vizitat Piua șoimarilor,unde niște ciocane mari de lemn băteau de zor la sumaniice vor servi la confecționarea hainelor groase pentruiarnă.

Era o zi minunată de vară, libelulele multicolore șialte gâze bâzâiau fericite în razele soarelui deasupraapei,numai oamenii erau triștidin cauza nedreptăților dinpartea boierului cel lacom.

Tudor i-a povestit Irinei cum a fost la curtea boieruluiși ce a văzut acolo , Irina i-a spus că aceste lucruridurează de o bună bucată de vreme și oamenii au camajuns la capătul răbdărilor, mulți dintre ei luând caleahaiduciei,o ceată de haiduci gasindu-si adapost in CodriiNeamțului.Atunci căpitanul i-a spus că nu poate lăsa lu-crurile să continue așa,și a întrebat-o cum ar putea să-iîntâlnească pe haiduci, fata i-a spus căMoș Vasilemorarul îi ajută cu făinăși cu de-ale gurii și că el ar puteasă-l îndrume.

A doua zi dimineață căpitanul a urcat pe firul apei ,a trecut pe lângă roata de lemn ce irigă cu apă dinMoldova grădina de zarzavat a coanei Lenuța precu-peata,și a ajuns la moara lui Moș Vasile aflată dincolo devaduri.

În tinerețe morarul fusese și el oștean și tovarăș dearme cu tatăl căpitanului,și pe Tudor îl cunoștea de cândera copil.

Dupăce s-au îmbrățișat, Tudor i-a spus că vrea să-i ajute pe săteni și l-a rugat să-i spună cum poate lualegătura cu haiducii .

Moșul s-a bucurat căiată,vine cineva de vază caresă vrea să-iajute pe bieții țărani,și i-a spus să meargă laMuntele Roșu , în poiana de sub Piscul Dorului, căciacoloîși au haiducii tabăra,și că pe ei îi conduce ToaderAlmariei,căruia boierul i-a luat pământul și boii și l-a lăsatmuritor de foame.

Căpitanul îl cunoștea pe Toader, erau de-oseamă ,era un om muncitor și dârz, așa că porni spre locul indicatde morar .

Când ajunse în Poiana Dorului nu găsi pe nimeni,doar urmele unui foc de tabără, cu cărbuni încă arzând.Se gândi că haiducii or fi plecați,și poposi la umbra unuibrad falnic , când… ce să vezi?Din peretele de

stâncăîncepu să se miște o lespede cât mărimea unuiom,și se deschise intrarea în Peștera haiducilor ,ascunzătoarea lor . A apărut la intrare mai intâi Toader,căpetenia lor, care l-a recunoscut pe Tudor și s-auîmbrățișat, căci copilăriserăîmpreună, apoi rând pe rândceilalți haiduci, toți voinici unul și unul .

Așa a aflat căpitanul Tudor de ascunzătoareahaiducilor și de modul lor de viață plin de lipsuri și prime-jdii.

Haiducii s-au bucurat când au aflat că vrea să li sealăture ca să-i scape pe săteni de nedreptățile boieruluiși cu toții au hotărât să le fie conducator și i-au juratcredință până la moarte.

Căpitanul i-a învățat pe haiduci din tainele armelorși când aceștia au deprins meșteșugul armelor, auhotărât să –l pedepsească pe boier Baltă.

Au făcut un plan de bătaie și au hotărât să-l ataceprin surprindere, când se așteaptă el mai puțin, în miezulzilei.

Cu chiote și focuri de pistol haiduciiau dat năvalăîncurtea boierească, slugile năimite de boier să-l păzeascăau rupt-o la fugăși s-au risipit ca potârnichile, așa că nule-a fost greu să-l prindă pe boier care,îmbrăcat înmătăsuri din cele mai fine, trăgea din narghilea pe sofa.

Dupăce l-au judecat după legea haiducească, căcinu se cuvine ca cineva să fie pedepsit fără o dreaptăjudecată, pentru toate relele și suferințele pricinuite de elbieților țărani, au hotărât să-l pedepsească pe boier la felcum îi pedepsea și el pe bieții nevinovați.

L-au afumat cu ardei iute șil-au biciuit până a leșinat,după care au aruncat o găleată cu apă rece peste el.

După ce boierul și-a revenit, i-au pus în vederecă, dacă va continua să-i asupreascăpe bieții oameni,nu o să mai scape așa ușor.

Ei, dragii mei,vreau săvă spun că, din ziuaaceea,boier Baltă nu a mai îndrăznit să-i bată pe țărani,a scăzut dările și lucrurile au intrat în firescul lor.

Multe au fost faptele de vitejie ale cetei de haiducicondusă de Tudor Șoimaru și pe mulți sărmani au ajutatei.

Cum ploile au încetat , iepurașii au hotărât sămeargă la cules de ciuperci, căci după ploaie răsarpuzderie de ciuperci.

Ajunși la “Fântânița haiducului” din Poiana Dorului,Iepurică năzdrăvanul a observat că, datorită ploilor și fur-tunii, se prăbușise un perete de stâncă si… ce să vezi!?Pestera haiducilor !

Iepurică i-a strigat pe frățiori și împreună au pătrunscu oarecare teamăîn peșteră, în mijlocul peșterii pe omasă de piatră au găsit un cufăr ferecat cu aramă,în carese afla un letopiseț pe care era scris Jurământul haidu-cului.

1.Să-i ajuți pe cei sărmani2.Să lupți împotriva nedreptăților3.Să nu-ți trădezi tovarășii niciodată4.Să ai credințăîn DumnezeuAcest jurământ era făcut de fiecare haiduc când era

primit în ceata lui Tudor Șoimaru , și aceasta era comoaranebănuită a haiducilor, mai prețioasă decât toate comorilepământului.

Și uite așa încălecai pe-o șa și vă spusei povesteamea.

Valeriu BISTRICEANU

Pesemne că autorul a intuit riscul de a fi al 1001-leacare încearcă o cronică a istoriei trăite sub ochii noştri,perioadă pe care avem, cei mai mulţi dintre noi, fermaconvingere că o cunoaştem cu asupră de măsură pe pie-lea noastră, deşi mai are destule pete albe sau ocazio-nează abordări din unghiuri cel puţin insolite. Pentru aevita intrarea în zona de risc, teritoriu din care i se aso-ciază în final doar anonimatul, acesta a ales o specie li-terară – pamfletul – care, deşi a constituit, mai ales celpolitic, un tip de creaţie cu longevitate în literatura ro-mână, necesită o serie de calităţi preliminare ale autoru-lui, dar nu numai ale sale. Reacţie fermă pe fază, lipsade parti-pris-uri, echidistanţa, viziunea de ansamblu alecreatorului, dar şi (aproape obligatoriu) inteligenţa şi do-rinţa de nou ale receptorului.

Cartea cuprinde un număr de 189 de pamflete pu-blicate în Jurnalul de Vrancea între 11.09.2009 şi02.02.2011 pe teme ce vizează aproape toate aspectelevieţii sociale şi politice româneşti ale acestei perioade:politica (cu predilecţie), intelectualitatea, presa, televiziu-nea, (pseudo)elita românească, campaniile electorale,parlament, servicii secrete, şcoala, sănătatea, cultura,dar mai ales panorama personalităţilor politice vizibile alevremii. Pentru a păstra chiar şi din punctul de vedere alsemnatarului acestor rânduri mai sus pomenitul principiual echidistanţei, nu voi aminti aici nici un nume de actorpolitic sau din alt plan social, deşi titlul lucrării este înafară de orice dubiu, ci voi recurge doar la analiza calita-

tivă. Bunăoară, chiar panseul extras în loc de titlu pentrumaterialul de faţă: deşi cu rahitica şi cronic neprofesio-nista noastră statistică nu ştim nici acum dacă mai multde jumătate din populaţia României trăieşte la oraş saula sat, iar aderarea la Europa ne-a prins de-adevărateleacu WC-ul în curte, mergem, nu-i aşa, trăgând linie şi adu-nând, ferm spre capitalism (de cumetrie sau de alt soi, n-are a face, lumea se adaptează). Sumedenie de astfelde reflecţii se pot da din tot cuprinsul cărţii, iată printrecele mai edificatoare:“Trăim într-o nebunie nebună, încare, fireşte, nebunia vine din capul statului.” (p. 35); „De-mocraţia românească e handicapată, e fiica nevinovatăa unui viol în grup”. (p. 97); „Perversitatea răsăriteană şicinismul occidental fac casă bună în România.” (p. 122);„Peste tot rahatul e dulce pentru politicieni şi urât mirosi-tor pentru electorat.” (p. 129); „Noi, românii, am devenitexponate ale unui parc european.” (p. 153).

O frază precum: „Natura politică românească post-decembristă a reuşit ceea ce nu a putut realiza un sistemtotalitar timp de o jumătate de secol, a „rărit” intelectuali-tatea printr-un procedeu foarte simplu: dispreţul”, este cu-leasă încă din primul material al cărţii. Care va să zică,devine explicabil de ce asistăm la al n-lea sondaj de opinieconform rezultatelor căruia Nicolae Ceauşescu a fost celmai bun preşedinte din istoria României şi dacă ar candidaacum, ar ieşi învingător din primul tur. De ce, ne spune totautorul: „Trăim în România şi ne educă spre idiotism fosta,actuala şi viitoarea securitate a poporului. Ţara noastră,cea de pe harta de pe peretele şcolii, cea povestită deînvăţătorii noştri, nu mai există. A murit la intrarea în Uni-unea Europeană.” (p. 218). À bon entendeur, salut!

În loc de titlu de cronic\:„Mergem tot înainte, spre victoria capitalismului

asupra Evului Mediu românesc.”

noiembrie - decembrie 2015 Cartelul metaforelor 19

ELEGIA KALENDELOR

Ce faci aici? Tu inventezi oracolulgroapa divină-n care morţii cad,Iar sărutându-le călcâiulAcela vulnerabil viii scad

Din viaţă. O tăcere-un semn…Voi grecii oare ne-nvăţarăţi timpul ca peParabola albită de poveste: „O, chipul nu-i acelaşi, în aceleaşi ape?...”

Şi, totuşi, lumea n-a-ncetat să-nveţeUcenicind la moarte. Ce să-i spuiCând n-ai primit răspuns din depărtareAcelui care-ţi este, însă nu-i ?

Ce fac aici ? Sparg marmorele ţăriiÎnfăşurat în putregaiul ei umbritCa vechiul grec când a văzut întâia oară timpul,Lovind cu-n târnăcop de aur înroşit.

Cristian VOICU

STEAUA MEA-DE RĂDĂCINĂ

Pe un ochi de lunăManole adunăcai trăpaşi, de foc,strigăt şi noroc,iar femeia lui ştiutălarg de inimă durutăurcă ziua înspre aştri:ţărm al ochilor albaştri…Înălţându-se pre sine,glezna trece prin stamineşi-n mireasmă grea alină,steaua mea-de-rădăcină.Unde cai trăpaşi, de focbat cu paşii în noroc,steme-n piatră la Cetate –clopot, zbor, eternitate…

ALTRUISM

Copacii morspre nesfârşirea zilei,copacii morsub frunze vagabonde,dar dintr-o datăle opreşte cădereafemeia nopţilor blonde…Mâinile Ei,argint al mângâierii,încălzesc şi acumplecările serii…Chemarea Ei,descântă zarea,topind zăpada, depărtarea,stelele şi înfrigurarea…

MAREE SUAVĂ

Trec valuriîn zări tremurândespre ţărmul cântatde propria-mi lavă;frunţile pietrelor strigănisipul din spate – maree suavă…Brizele Atlanticuluitrag cerul sub gene,timpanele serii irumpîn fântâni nebănuite;şi eu urc visătorspre Calea Lacteepe adâncimi de aerpe ninse stalagmite.

1.Cu vaporul prin deşert. Pamflete politice de Marin Ifrim,

editura eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag.

articol preluat de pe www.omniscop.ro

S-a născut la 15 iulie 1943, în comunaFlori ca, judeţul Buzău. Absolvent al ŞcoliiMilitare de muzică „Iacob Mureşianu”.Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesi -onişti din România şi al Asociaţiei Cultur-ale „Renaşterea Buzo iană”. Autor a peste16 volume de versuri, evocări, prozăscurtă etc.

Marius C. Nica FLORIN MUSCALU

Râmniceanul Florin Muscalu şi-a trăit viaţa literară în judeţulvecin, Vrancea, unde a realizat reviste literare, a făcutmanifestări culturale onorabile, ziare, posturi tv. etc. Din păcate,în urmă cu 16 ani, a sfârşit într-un tragic accident de circulaţie,împreună cu cel mai bun prieten al său, prozatorul Traian Ol-teanu şi cu poetul clujean Iustin Panţa. La înmormântarea celordoi focşăneni, Muscalu şi Olteanu, au oficiat 10 preoţi!

Cartelul metaforelor 20 noiembrie - decembrie 2015

Un miros plăcut de pâine coaptă, proaspătă — tragi o linie:ai început cu dreptul această zi. Zi în care voiai să-l dai cu capul de pereţi pe neisprăvit, te-ai calmat, eşti dezamăgit. Să-l ia dracul. De ce să-i faci jocul? Inspiri adânc, e un miros plăcut de pâine proaspătă: meditezi prevăzător, totul e atât de greoi şi confuz, într-o lume a ta în care lucrurile sunt făcute pe jumătate, n-ar trebui totuşi să te revolţi azi, să-l dai pe nenorocit cu capul de pereţi? De ce să amânio decizie luată? Faci ochii mari: de unde vine acest miros plăcut? Te întorci, nu e nici un cuptorpe aici. Tu eşti sursa acestei iluminaţii, te miri? Cine ştie ce mister va urma să-ţi fie dezvăluit. Ai răbdare… Nu! Nu

ai tu atotputernicia, unde îţi umblă mintea? Te-ai pierdut cu firea? Nu te poţi regăsi? Uită-te în jurul tău, poatecă eşti soldat, nu mai avansa aşa repede în timp. Ce faci? Plutesc… Nu mai există forţe de coeziune. Nu sunt soldat. E clar, ai intrat iar într-o starespirituală. De mâine înainte vei locui în grajdul vitelor, pe paie umede şi murdare, vei avea grijă de porci şi de păsările din curte. Până ai să te trezeşti la realitate. Fii atent la frecvenţa de oscilaţiea planetei!

14 septembrie 2015. BV

Liviu Ioan Stoiciu

Ilumina]ie

Ana nu plânge, Ană şi viaţa a fost viaţă odată ascunde-te sub rădă-cina ierbii să te naşti sămânţă la margini de dor lumea veche ai văzut-o pe pământ lumea nouă e dincolo de nor

nu plânge, Ană pe cât de mare-i timpul, pe-atâta-i de parşiv ceasulvremii nu-ţi mai poate măsura viaţa în ochi beteag sculptează-ţi în-toarcerea-ndărăt la rădăcina ideii de zbo rcu nepăsare dumnezeiască

nu plânge, Ană timpul vieţii ţi l-ai petrecut în genunchi spălai urmelecuvintelor murdare, te rugai pentru Cuvintele Cele de Sus, te aşezaimai bine pe cioburi,oglinzile pietrei te ştiu, nu te ştiu…

nu plânge, Ană pulovărul tău e aproape gata a îngheţat liliacul în gar-dul cimitirului cât a fost rânduit să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat

din Sine un înger veghează stingher, simte, posteşte şi tace aceeaşiiubire de cer

nu plânge, Ană te răsfoieşte vântul ca pe-o carte ridică pulberea cedă putere, formă şi culoare nu-ţi mai aminti de casă, de gutui şi pruniadună-ţi puterea, umple pământul cu nori de tãmâie învăluiți deabsență

nu plânge, Ană ascunde-te în începutul luminat până la os, în umbradeasă a clipei fă-ţi boltă din palmele pline de dor de zbor sau scorburăîn carnea pădurii, clădeşte-ţi săgeţile zid şi salvează soarele

nu plânge, Ană tata locuieşte ţărmul duminicii aşteaptă începutul şisfârşitul din lemnul crucii,auzu-i desluşeşte cum lacrimile rodhăul dininimă, întunericul, nepătrunsul, taina ceasului încurcat în minutar

nu plânge, Ană piatra ştie taina care-o schimbă în statuieNicoleta Gâlmeanu

Colectivul de redacţie:

Redactor-şef: Marin Ifrim

Redactor-şef adjunct: Stelian Grigore

Secretar general de redacţie: Emil Ifrim

Consilier editorial: Nistor Tănăsescu

Corespondent Franţa: Marilena Lică-Maşala

email: cartelulmetaforelor@gmail.com

Adresa: Str. N. Bălcescu nr. 38

Tel./fax: 0238/431736

Cod fiscal: 13192536

Cont: RO44RNCB0096031397150001

Banca: BCR Sucursala Buzău

Director executiv: Vasile Minică

Director Marketing: Emilia Miu

Tiparul executat la tipografia

EURO PRINT COMPANY

Buzău, Str. Victoriei nr. 1 email: europrint2006@yahoo.com

ISSN 2360 - 7033 ISSN-L 2360 - 7033

Responsabilitatea pentru corectura materialelor publicate aparţine în totalitate autorilor

Mamei mele