Cateva Cuvinte Despre Bonsai Bun Gata

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

de Lucian Radu RUSU siTudor Nicolae PARAUTIU


Va propun sa patrundem putin in lumea pomilor in miniatura, in lumea bonsailor, sa incercam sa ridicam un pic patura misterului ce acopera oarecum aceasta arta. Pentru a putea vorbi despre bonsai, cred ca s-ar cuveni sa stim intai ceva din inceputurile acestei arte vizuale, arta ce nu foloseste nici panza, nici piatra, nici lutul, nici creionul, nici pensula, nici dalta ci planta vie, incarcata de simboluri, si viata.Traducerea aproximativa a cuvantului bonsasi este de pom in ghiveci.

Pomisorii crescuti in vase aparent folositi in scopuri decorative, ii intalnim prima data in mormintele egiptene, datate cu peste 4000 ani in urma , adusi probabil de caravanele care faceau comert cu tarile asiatice si care stiau sa transporte pomii in containere de variate feluri, dinspre Asia. Pomii si plantele transportate erau surse importante folosite in medicina acelor vremuri, pentru remedii curative in si din locurile pe care caravanele le vizitau de-a lungul drumului lor.

Istoria bonsai este lunga. Primii bonsai au aparut in China cu peste 2000 de ani in urma, cunoscuti sub numele de pun-sai. Pun-sai au reprezentat practica de a creste un singul fel de pom intr-un vas. Aceste specii timpurii aveau frunze mici si colturoase, un trunchi granulat care adesea arata ca un animal, dragon sau pasare ori alte simboluri ale mitologiei chineze. Trunchiurile si radacinile grotesti sau reprezentand un animal au cautare si astazi.

Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile remarcabile au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia oamenilor si alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Legenda spune ca imparatul Wudi din dinastia Han (141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula Pomilor Blestemati din Marea de Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca sunt favorite nemuritorilor, in speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors niciodata, dar imparatul Wudi, in efortul de a ademeni acei alunecosi (la sensul figurativ) nemuritori sa-si mute rezidenta la el, a construit insulele magice cu varfuri tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile imperiale similare construite de-a lungul dinastiei Han (202 inainte de Christos 220 dupa Christos) pot fi vazute ca un germene pentru fiecare gradina, de la elev la maestru, predominand gradina chineza clasica asa cum o stim astazi si cred ca putem spune ca acesta a fost si inceputul artei miniaturalizarii pomisorilor, cunoscuti azi ca bonsai.

Aprofundand un pic subiectul penjing-ului si a punsai-ului, un subiect mai putin detaliat in articolele de specialitate, inserez cursul domnului Ye Sun Wu:

Odata cu adoptia a multe dintre culturile Chinei, si bonsaii au fost introdusi in Japonia pe perioada Kamakura (1185-1333) prin credinta in Zen Budhism, care s-a raspandit rapid in Asia. In 1195 s-a facut prima referire despre bonsai in Japonia. Odata ce bonsaii au fost introdusi in Japonia, arta a fost rafinata si dezvoltata, aparand noi stiluri si moduri de lucru. Peste timp, simplii pomi nu au fost ingrijiti doar de calugarii budisti in manastirile lor, dar mai tarziu au inceput sa fie reprezentativi pentru aristrocratie, un simbol al prestigiului si onoarei. Pentru japonezi, bonsai reprezinta o fuziune intre puterea stramosilor cu filozofia estica a armoniei intre oameni, suflet si natura.Intr-o scriere japoneza, din perioada Kamakura s-a scris: pentru a aprecia si a gasi

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 2


placere in acesti pomi curbati din vase inseamna sa iubesti diformulIn orice caz, intentia pozitiva sau negativa a declaratiei, lasa sa se inteleaga ca aceasta arta a cresterii pomilor mici si contorsionati in vase, a fost acceptata ca o practica a clasei superioare din Japonia in perioada Kamakura. In secolul XIV au fost vazuti ca o inalta si rafinata forma de arta, care a fost slefuita in multi ani inainte de respectiva perioada. Bonsaii sunt produsi in interior pentru expozitii, in momente speciale de catre elita japoneza si au devenit o parte importanta din viata japoneza fiind echivalentul unei urari si a unei chemari la meditatie. Aceste plante complexe nu au fost pentru mult timp rezevati expozitiilor exterioare, desi practicienii in initiere si curatare nu si-au dezvoltat arta decat mai tarziu micii pomi din aceasta perioada luand forme salbatice.In secolele XVII si XVIII, arta japoneza a atins apogeul si consideratii foarte inalte. Din nou bonsaii au evoluat mult in intelegerea si rafinamentul naturii desi vasele folosite pareau sa fie mai adanci decat cele folosite astazi. Micsorarea fiecarui pomisor pentru a ajunge la elementele esentiale si rafinamentul final era plina de o incarcatura bogata in simboluri specifice filosofiei japoneze din acele timpuri.

Pe acele vremuri, bonsaii au devenit accesibili publicului general din Japonia care a sporit cererea pentru pomii mici adunati din salbaticie si de la companiile ce au instaurat arta imbinand-o in cultura si traditiile tarii.

Peste timp, bonsai au capatat stiluri diferite, fiecare stil variind mult de la unul la altul. Artistii in bonsai au inceput treptat sa introduca alte elemente culturale importante in jurul plantelor lor, bonsai, ca de exemplu roci, ce au evidentiat plantele, si fiecare mica cladire si om ce avea cunostinte despre arta bon-kei. Deasemenea au urmarit sa reproduca peisaje din natura in miniatura tehnica fiind cunoscuta sub numele de sai-kei - care au dezvoltat diversele posibilitati de a aranja bonsaii.

In final, la mijlocul secolului 19, dupa mai mult de 230 de ani de izolare globala, Japonia s-a deschis catre restul lumii. In lume a inceput curand sa apara mici pomi in vase de ceramica care mimau varsta, maturitatea si pomii inalti din natura, adusi si in Europa de calatorii ce vizitau Japonia. Mai tarziu s-au deschis expozitii in Londra, Viena si Paris. In special, Expozitia Internationala din Paris din 1900 a deschis ochii lumii europene catre bonsai.

Avantul corespunzator al acestui fenomen a dus la cererea de bonsai, a extins in mare masura industria de formare-naturala, a uluit cu plantele din productia de bonsai, formati de artisti care dirijau si formau plante tinere sa creasca aratand ca un bonsai. Cateva stiluri de baza au fost adoptate, artistii au inceput sa foloseasca diverse tehnici de legare si sa dezvolte noi tehnici, permitand artei sa evolueze mai departe. Japonezii au invatat sa capteze interesul catre aceasta arta foarte repede deschizand pepiniere dedicate cresterii, initierii si apoi exportului de pomi bonsai. Diferite plante au fost acum folosite pentru a alimenta climatul mondial. Tehnica bonsai, ca de exemplu cresterea pomilor din seminte sau curatarea si altoirea neobisnuita cu materiale diferite sau fragede, pe radacini puternice s-a dezvoltat in continuare.



Bonsaii evoluasera acum, reusind sa reflecte schimbarea preferintelor si a timpului cu o larga varietate de tari, culturi si conditii in care acum este practicata aceasta arta.

Astazi in Japonia, bonsai se bucura de o inalta recunoastere ca simbol al culturii si idealurilor japonezilor. Noul An nu este complet fara un tokonoma special in fiecare casa japoneza folosit pentru expunerea ornamentelor si o posesie pretuita- este deschis cu un pom in vas, un bonsai inflorit, cais sau prun. Bonsaiul nu a fost pentru mult timp rezervat clasei de sus, devenind o bucurie impartita si de catre muncitori si executanti.Japonezii tind sa concentreze folosirea speciilor naturale pentru bonsaii lor pini, azalee si artari (recunoscuti ca plante bonsai traditionale). In alte tari, oamenii sunt mai deschisi catre alte specii.

Evolutia bonsailor in ultimele 2 secole este intr-adevar uimitoare. Poate sunt simbolici pentru cat de mica devine lumea pentru oameni explorand minunata lume a artei si stiintei, a bonsailor.

Pentru multi oameni, iubitori de plante, bonsai-i sunt o priveliste de neuitat. Multi sunt atrasi de aceasta rapida crestere horticola nu doar pt ca sunt atrasi de placerea pe care fiecare dintre acesti bonsai o poate da, dar si pentru faptul ca acest bonsai este considerat cea mai speciala forma de arta cunoscuta de om, o imbinare stralucita intre creativitate, rafinament, horticultura, estetica, dedicatie si traditie.

Exista o conceptie gresita care afecteaza perceptia asupra bonsai-lor: impresia ca bonsaii sunt o specie de pom. Adevarul este ca orice sprecie de pom care creste cu fruze, ramuri si trunchi poate fi dezvoltata si initiata pentru a deveni bonsai. Este important, oricum, sa fim siguri ca suntem pregatiti sa facem toate lucrurile care sunt necesare in aceasta forma de arta sau hobby din horticultura. Asta include curatarea si taierea, legarea, schimbarea pamantului, fertilizarea si alte asemenea.

Inainte de a alege o specie de pom, este indicat sa fim siguri ca aceasta planta este cea adecvata volumului nostru de cunostinte despre bonsai si specia aleasa si apoi sa incepem impreuna cu planta un drum interesant si plin de satisfactii

Distinctie intre bonsai, pun-sai, saikei, penjing

Vorbind despre penjing, trebuie specificat ca exista 2 categorii principale si daca vreti dvs., o subcategorie de penjing, concept ce oglindeste un studiu de armonizare a contrastelor:a) Shumu penjing = arata ca o miniatura a pomilor reali. Acesta este principalul element in compozitie. Pomisorii sunt colectati de pe camp(precum yamadori-ul japonez) sau sunt cultivati in interior. Penjing-ul captureaza forma si stilul pomilor batrani batuti de vant cu radacinile lor rasucite si ramurile noduroase.



b) sau Shan Shui Penjing = acest tip de penjing mimeaza scenarii montane sau alte peisaje. In vas, cu pietre aranjate colturos, imitand vaile muntilor, malurile apelor, dealuri etc. Pomii nu sunt partea cea mai importanta din penjing si joaca un rol minor in intreaga compozitie. Altfel spus, cand te vei uita la un shanshiu penjing, privind planta, privirea iti va fi atrasa de peisaj si invers

In momentul in care in aranjamentul cuprinzand elementele specifice shan shui penjing, se adauga apa, acesta devine un shuihan penjing(asa-zisul penjing umed sau ud) .

Mai exista o forma de penjing pe verticala.

O sa spuneti atunci probabil si bine, bine, dar care mai e pun-saiul?

Pai, pun-saiul este stramosul bonsai-ului. El era mai mare caci statea afara, imita mult mai fidel natura decat un bonsai.

In concluzie, parerea mea este ca atunci cand vorbim de pun-sai si penjing, in comparatie cu bonsaiul si saikei-ul, nu trebuie sa uitam ca penjing-ul imita in general natura ca si saikei-ul, iar pun-saiul care este stramosul bonsaiului este tot o imitare a pomului din natura insa fara alte elemente ce ar putea evoca un peisaj; bonsaiul s-a desprins si evidentiat fata de pun-sai prin alte stiluri, forme si tehnici a caror rezultat uneori nu are nici o legatura cu imaginea pomului din natura, insa sugereaza/evoca pomul din natura.

Pun-sai-ul este lipsit de artificiile de genul muschi, pietre etc. Penjing-ul le foloseste in schimb din plin

Cat despre pun-sai stramosul pejing-ului, aici am o mica observatie: mai multi pun-sai alaturi de cum le-am zis mai sus artificiile de rigoare(muschi, pietre, statuete etc), formeaza un penjing, adica la formarea unui penjing chiar si shumu, pornim de la un pun-sai..

Ideea este ca penjin-ul tine de aranjamentul din vas, de latura estetica a peisajului si plantelor, asezate dupa criterii destul de elastice sa-i zic asa, dar foarte rigide ca simbolism. Tehnica de a pune planta pe stanca, in stanca si asa mai departe este pe larg exprimata de scoala japoneza si cea euro-americana, insa chinezii nu au o mie de stiluri si substiluri. Tehnicile la ei nu sunt evidentiate de denumirea a ceea ce fac ci se regasesc in rezultat.

Scolile renumite de penjing, cunoscute ca si stiluri ( cele 6 stiluri principale: Suzhou si Zhejiangl, Hunan si Hubei , Sichuan , Liaoning , Beijing si Shanghai , Lingnan (practicat in Guangzhou de unde am facut eu importul de plante ) si multe alte stiluri secundare, dupa regiunea unde se si s-au dezvoltat), au in vedere modelarea intr-un stil gratios si suplu al plantei, cat mai aproape insa de realitate, de dezvoltarea plantei in natura in mod natural, fara reguli fixe in formarea plantei sau ansamblului; depind de calitatea naturala a plantei, de ceea ce ofera planta si se pliaza sa-i spun asa, pe



necesitatile rezultate din dezvoltarea plantei., insotite de foarte mult exercitiu, talent si intelegerea pe deplin a tehnicilor aplicate.

Maestrii in penjing asociaza intregul: vasul si planta, acestea formand un ansamblu ce nu poate fi impartit(nici ca estetica si nici conceptual) in 2 parti care de fapt il compun, in vas si planta. Ei privesc si se exprima prin intreg ansamblul. Desenul de pe vas, forma, culoarea vasului, sunt in stransa legatura cu planta sau plantele in cazul penjing-ului, legatura fiind atat de stransa incat ei o vad ca un tot unitar, inseparabil si indestructibil, incarcat de simboluri filosofice si culturale, specifice artei chineze.

Cat de cat pentru a concluziona, trebuie specificat ca in scoala japoneza, modelarea unei plante tip bonsai este centrata pe principiul cer si pamant intr-un singur vas. Cele doua principii considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore bonsai de calitate, adicashin-zen-bi ori adevar, esenta si frumusete.

Arborii care sunt subiectele preferate ale scolii japoneze sunt pinul, ulmul, artarul, wisteria japoneza, jneapanul si laricea, respectiv caisul si ciresul. Toate aceste plante sunt crescute si aduse in tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru a evoca sezonul demaxima frumusete a acestor bonsai.

Toate plantele bonsai realizate in stil japonez trebuie sa releve spiritul esential al plantei folosite si, indiferent de ocazie, ar trebui sa redea naturalete si, in nici un caz, interventia umana.

In scoala chineza, conform esteticii chinezesti, arborele trebuie sa surprinda esenta si spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filozofic, artistul chinez este influentat de principiul Do, mai exact de dualismul Yin si Yang, conceptul conform caruia Universul ar fi guvernat doar de doua forte primare opuse, dar complementare.

Inspiratia scolii chineze vine nu doar de la natura, ci este influentata si de literatura, poezie si de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor filozofiei dualismelor. La nivelul artistic cel mai inalt, valoarea penjing este perfect similara cu valorile poeziei, caligrafiei, picturii si artei gradinaritului.

De aceea exista si mai multe criterii de clasificare a bonsailor(stiluri), astfel:

Clasificarea dupa inaltime:

Shito - panala 7,5 cm Mame - de la 7,5 cm la 15 cm Kotate mochi sau Shonin - de la 15 cm la 30 cm Chiu bonsai - de la 30 cm la 60 cm Dai bonsai - peste 60 cm

Clasificarea dupa numarul de trunchiuri

Grupa 1 Un singur trunchi



Chokkan vertical drept Shakkan inclinat Kengai cascada Bakan rasucit

Grupa 1.a Stiluri secundare

Moyogi vertical curbat Han-kengai semi-cascada Bunjingi in forma de litera Hokidachi matura Sabarniki trunchi zgariat, sfasiat, rupt in bucati Sharimiki trunchi ce are doar o linie de viata Fukinagashi batut de vant Megari cu radacini expuse Sekijoju radacini peste piatra Ishitsuki copac in piatra Takozukuri caracatita Nejikan partial rasucit

Grupa 2 - mai multe trunchiuri dintr-o singuraradacina

Tankan un singur trunchi Sokan trunchi dublu Sankan trunchi triplu Gokan cinci trunchiuri Nanakan sapte trunchiuri Kyukan peste noua trunchiuri Kabudachi in general, trunchiuri grupate in jurul

unei singure radacini Korabuki mai multe trunchiuri diferit aranjate Ikadabuchi stilul pluta Netsunagari variatie a stilului pluta

Grupa 3 - trunchiuri multiple/paduri de bonsai

Soju doi arbori Sambon-yose trei arbori Gohon-yose cinci arbori Nanahon-yose sapte arbori Kyuhon-yose noua arbori

Yse-ue mai mult de noua arbori

Yomamayori aranjare de arbori copiatadin natura



Tsukami-yose mai multi arbori ce pornesc din acelasi loc, neavand o radacina comuna

Grupa 4 - Alte stiluri

Banyan radacini ce coboara din ramuri Sumo cu trunchiul foarte gros la baza si o foarte

pronuntata conicitate Flacara Plangator - numit si stilul salciei plangatoare Tanuki

asa-zisele stiluri africane:

* Baobab

*Pierneeff-

*Apex plat asa-zisul stil African



*Bushvelt

*Wonderbroom - o varianta a stilului maturica

* Wild fig , pe care eu l-as numi o varianta a stilului maturica



Bonsai, bonkei, bonseki, suiseki si Kakejiku

Pentru a reusi face un asamblu de calitate cu pomisorii nostri, trebuie avut in vedere ca in Asia de Est exista mai multe modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sau de ce nu, intr-o gradina. In Japonia exista 4 asemenea modalitati, consacrate: bonsai, bonkei, bonseki si suiseki. Aparent sunt asemanatoare, insa aceste arte au criterii distincte de a le deosebi:

Bonsai-i(plantele in tavi si vase mici) se presupune ca ii stie toata lumea. Grupuri de bonsai imitand paduri de exemplu si alte peisaje echivalentul penjing-ului chinezesc, formeaza un saikei:

Bonkei (scene, scenarii in tava) este o combinatie care compune un peisaj real sau imaginar format din pietre, uneori si plante taiate si dirijate in crestere, si/sau nisip colorat:

Bonseki(pietre in tava) se folosesc si pietre, insa se recunosc usor prin nisipul fin alb folosit, pe un suport de lac negru. Este arta de a face peisaje , consemnata prima data prin anii 450 dupa Christos, foloseste nisipul ca baza de lucru, niste platouri de lac de obicei de culoare neagra ca panza/suport, pene ca unelte de lucru si pietre si plante ca parte a peisajului, bogata in simboluri religioase, o varianta fiind gradinile Zen ( e ceva ce poate pare efemer dar superb):



se folosea si la ornarea platourilor imperiale(ale imparatului), la servitul mesei. Interesant e ca exista o aplicatie a acestei arte si in arta bonsai, prin impodobirea acestor minunate lucrari, cu plante miniaturale...



Suiseki(apa - piatra) foloseste in general forme de piatra lustruite, care mimeaza scene montane:

Un articol ce traseaza in linii mari criteriile acestei arte, mi l-am permis sa-l traduc si expun in completare, deoarece mi s-a parut foarte elocvent:

Un suiseki de o buna calitate are o forma zvelta, este dintr-un material bun, are o buna culoare, o textura fina si, in final, are o aparenta de vechi. Aceasta patina de vechime este creata de natura si de procesul de yoseki. In mare masura este o senzatie de varsta care separa ceea ce este considerat un bun suiseki (in concordanta cu cei 5 factori ce formeaza un suiseki), de un excelent suiseki cere apare mai mult ca un intreg asamblu. In trecut, am venit cu cuvantul yoseki (literar pietre de crestere). Da sens la a ridica un lucru care traieste, dar sa nu crezi ca a ridica ceva mort ca si o piatra poate parea iesit din context. Oricum, daca ai grija de o piatra ca si cum ai creste-o, in cele din urma, patina (sabi) va apare, ca la un lucru ce traieste. (Norio Kobayashi, 1943) O piatra noua proaspat luata din rau si asezata intr-un loc elegant sau in calmul gradinii, va crea o discordanta sau va distruge pacea naturii din gradina, noua piatra (asaishi) fiind lipsita dezirabil de sensul varstei si al calmului. Chiar si pietrele gasite in rauri pot fi puse in cuprinsul procesului de yoseki. Curgerea unui rau va taia si va forma piatra, dar nu va face mult in sensul de a aduce delicatete si finete produsului final de yoseki. Procesul yoseki, oricum, este un proces ce va lua timp considerabil. Ca si bonsai-i, bunele rezultate nu vor aparea rapid, doar mai tarziu, cu o ingrijire persistenta si cu rabdare. Yoseki este facut aici in Japonia incepand din asezarea suisekiului de exterior pe o policioara lemnoasa si udata regulat asa cum vrei pt bonsai. Dupa trecerea timpului umezeala constanta si drenarea, impreuna cu expunerea la soare si alte elemente, va incepe sa iasa temperamentalul particular al pietrei si lustrul fin se va dezvolta, ducand la aspectul final de vechime al suisekiului. In cele ce urmeaza voi incerca sa dezvolt un pic Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 12


cei 5 factori principali folositi in evaluarea pietrei si calitatea/potentialul ei ca suiseki: forma, materialul, culoarea, textura si varsta. Aceste informatii vin din cartea Introducere in frumusetea suiseki de Arishige Matsuura, presedintele asociatiei japoneze de suiseki. In aceasta carte, Mr. Matsuura scrie: suiseki este actul unei singure pietre naturale care se misca in imaginatia individului si sugereaza un numar de impresii artistice. Cu alte cuvinte, este un hobby in care forma, suprafata, culoarea si apropierea pietrei, o putem simti ca si cum ne uitam la un peisaj sau o varietate a unui alt fenomen natural. Forma sa o pui, este simplu, cand privitorul se uita la piatra el trebuie sa isi aminteasca ceva din natura, o particularitate a peisajului sau o alta forma din natura. Mr. Etsuji Yoshimura a consacrat regula celor trei fete in asertiunea despre forma: fata si spate, stanga si dreapta, si sus. Privit din oricare aceste unghiuri, suisekiul ideal va mentine echilibrul si armonia cu alte parti, oricum, acesta este un ideal foarte dificil de explicat in termeni concreti si in final depinde de judecata individului, la fel ca si modul de prezentare a lucrarii, care este si el foarte important. Un bun suiseki trebuie sa fie o piatra dintr-un material care nu este usor de distrus sau schimbat. Trebuie sa fie tare si dens, insa sa dea o senzatie de calm. Calitatea fina a materialului va mentine de asemnea umiditatea, umezeala simtindu-se mult timp dupa udare. Culoarea : Toate culorile care armonizeaza cu natura sunt acceptabile, intunecat si multe tonuri asemanatoare sunt preferate in general. In special in Japonia maguro sau o culoare negru inchis este considerata ideala. Griul inchis (haiguro) si verde-negru inchis (aoguro) sunt de asemenea apreciate Temperamentul : Suprafata texturii pietrei este initial creata de natura si apoi este sporita de procesul artistic. Enumar doar cateva din multele calitati ale texturii dezirabile comune in suiseki japonez:

Danseki:

Acestea pot de asemenea sa fie plate, ca zonele clasificate mai jos doha, caracteristica particulara a acestora este aparenta de terasare sau scara.



Doha:

Acestea sunt pietre cu o zona plata, deschisa, care desemneaza o campie.

Itokake: Aceasta este o textura produsa de tendoanele de quart care merg pe suprafata pietrei

Shunn:

Acesta este asemanator tehnicii nanga (pictura din sud). Econamentul faldurilor muntelui.



Shiwa:

Similar cu tehnica shun a picturii nanga, aceasta este o suprafata cu textura care se aseamana cu faldurile adanci si ridurile de pe fata muntelui.

Sudati:

Similar tehnicii shun a picturii nanga, aceasta este o suprafata cu textura care se aseamna cu faldurile adanci si ridurile de pe fata muntelui.



Jiyagure:

O suprafata neregulata sau dintata Ryugan: Literar spus, ochiul dragonului, acest termen descrie o suprafata cu depozite de quart alb sau aurii de calcar

Nashijihada: Desemneaza acele pietre ce au o textura fin punctata asemanatoare cu o coaja/piele

Sabahana:

Particularitatea este ca sugereaza modele florale



Monyoseki:

Aceste pietre au o suprafata specific modelului, sunt comune pentru multe tipuri.

Kuzuya-ishi:

Pietrele Kuzuya se aseamana cu casute rustice sau colibe izolate si sunt favorite la practicarea ceremonialului ceaiului. O aparenta de vechi este specifica acestora.



Sugata-ishi:

Acestea sunt suiseki cu forme de figuri umane, sfinti sau animale.

Toyama-ishi:

Aceasta este probabil cea mai comuna forma de suiseki, sugerand un munte vazut de la distanta. Expresia japoneza suiseki incepe cu toyama si se termina cu toyama inseamna ca este un obisnuit inceput pentru cele mai multe persoane care sunt noi in aceasta arta. Aprecierea voastra, te va muta la a admira alte forme si alte forme, dar in final eventual te vei intoarce la forma muntelui aflat la distanta.



Shimagata-ishi, iwagata-ishi:

Suiseki categorizat ca shimagata-ishi are forma ca o insula, iar iwagata-ishi se refera la acele aranjamente de faleza langa mare.

Tamari-ishi:

Acestea sunt pietre care pot tine apa si echilibrul; locatia locului ce poate tine apa este foarte importanta la acestea.



Taki-ishi:

Taki inseamna cadere de apa (cascada) si sunt reprezentate de una sau mai multe vene albe pe suprafata pietrei.



Aceste modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sau vase diferite, sunt insotite in modul lor de expunere si de alte tipuri de arte vizuale-decorative. Una din acestea este sumi-e-ul, pictura japoneza, care are si ea la randu-i o mare varietate de stiluri, expusa fiind in general sub forma unui kakejiku.

Kakejiku este o decoratiune traditionala japoneza a peretelui, apropiat poate de un tapet, insa Kakejiku nu este pictura, nu este tapet si nu este nici un tablou, este un asamblu ce reuneste sumi-e-ul si intreg kakejiku cu componentele sale, si maiestria celui ce-l executa, specific Japoniei. Sunt variate reguli in Kakejiku.

La un Kakejiku traditional, cel mai important lucru era raportul de 1 : 2, deoarece stilul de viata japonez era sa te asezi pe podea ( de aceea Kakejiku era alcatuit din frumosul raport 1:2 care oferea un bun unghi de privit din pozitia de stat jos).Acum, stilul de viata japonez a fost occientalizat, au inceput sa foloseasca scaunul si astfel s-a pierdut acest raport 1:2. Asa ca, a aparut un nou stil de Kakejiku pentru un spatiu de viata modern.

Trebuie retinut ca Kakejiku este o forma diferita de alte decoratiuni de perete. Prin lipsa ramei cunoscute de noi, europenii(rama tipica a tablourilor), Kakejiku pare ca se continua dincolo de marginile picturii. Un tapet este poate o forma mai apropiata de Kakejiku dar, o aroma japoneza pe hartie japoneza si lipici nu este suficienta pentru un Kakejiku.

Kakejiku este un articol foarte familiar la japonezi. Este o desfasurare deosebita a unei traditii pline de farmec. Cand un strain se uita la kakejiku, el este foarte surprins de senzatia de continuitate, miscare si in acelasi timp de modul de realizare a acestuia.Japonia are sezoane complet diferite in cele 4 anotimpuri. Se practica decorarea cate unei incaperi cu cate un kakejiku, reprezentand fiecare cate un anotimp diferit. Reprezentarea din kakejiku era o planta ce simboliza un anotimp, sau un peisaj ce in fiecare kakejiku era pictat in iposatzele sale din cele patru anotimpuri. Existau si sa-i spunem asambluri de kakejiku-uri ce erau pozitionate pe acelasi perete, in aceeasi camera, numite cele patru anotimpuri si aveau aceleasi reprezentari: cate o planta ce simboliza un anotimp, sau un peisaj ce in fiecare kakejiku era pictat in cate una din ipostazele sale din cele patru anotimpuri.

Crearea unui KAKEJIKU un scroll atarnator de hartie implica multe si diferite unelte si materiale. Arta Hyousou sau hartia atarnatoare in variate forme este cheia componenta de creare a scrollurilor. In mare, un kakejiku se compune din:Hassou acesta este o mica bagheta cu sectiunea in forma unei jumatati de luna tinand panza (ce atarna de betisor)Ten aceasta este partea de sus a scroll-lui care are stofa (panza, materialul);Hashira - acestea sunt zonele de material de pe partea dreapta si stanga care contine panza numite si stalp;Chi este partea de sus a scroll-ului care are panza; chi este tradus ca pamant. Este o diferenta tipica de marime intre chi si ten. Aceasta rezida din faptul ca, atunci cand se agata un scroll, acesta era privit si se medita la continutul acestuia din pozitia stat jos sau pozitia ingenuncheata si avand o portiune lunga a varfului echilibra imaginea, dand o imagine cat mai naturala.Ichimonji aceasta parte contine panza aurie numita Kinran care margineste partea de sus si partea de jos a hartiei si Ten si Chi.Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 21


Nori si Noribake ori Hake acestea sunt lipiciul si suportul, folosite pentru fata din spate sau intarirea kireji sau a diferitelor parti ale scroll-ului. Aceasta este facuta si pe hartia hanshi sau hartia washi ca si pe panza.Karibariban aceasta este marginea uscata folosita pentru uscarea kireji scroll-ului la diferitii pasi ai procesului Hyousou. Este recomandata pentru scroll-urile facute de mana pentru a permite panzei sau hartiei sa atarne karibariban pentru un an. Aceasta are scopul de a permite uniunii sa fie folosita la diferite sa-i spunem evenimente pe timpul celor 4 anotimpuri si sa evoce: caldura verii, uscaciunea caderii in toamna, racoarea din iarna si umezeala din primavara.

Obiceiul caligrafiei japoneze este de a nu tine lucrarile expuse pentru intreg anul, a face scroll-uri poate lua aproape doua luni pentru ansamblare de la inceput la sfarsit.

Atentia pentru detalii, finetea si supletea picturii(sumi-e), era completata de finetea lucrarii asamblului kakejiku, finalizat cu "Jikusaki"(varfurile baghetei de jos, parti care se vad cand se ruleaza kakejiku) si "Fu-chin" ( un opritor asa incat kakejiku sa nu se miste din cauza unora sau altora curenti de aer, care se infatiseaza privitorului sub forma unei minunate sculpturi miniaturale pictate, urmata de un ciucure de matase, agatata de Jikusaki).

In general, sumi-e-ul dintr-un kakejiku infatiseaza peisaje sau plante sau alte imagini simbolice pentru arta japoneza.

Caligrafia japoneza apare de obicei pe Tanzaku, o fasie lunga de hartie fixata pe un suport cu margini tari cu chenar auriu, folosit pentru a scrie haiku, tanka sau alte mesaje scurte, precum si pe shikishi, care este facut dintr-un material asemanator ca tankazu, dar este mai scurt de forma rectangulara.

Aceste tanzaku si shikishi se fixeaza si ele pe kakejiku .Acest minunat asamblu kakejiku(suport si desen), numit generic scroll sau stampa

in cultura euro-americana, insoteste plin de eleganta, si in deplina armonie, prezentarea de plante, inclusiv bonsai:



Mai trebuie specificat ca in expunerea bonsailor si a suisekiului, se mai utilizeaza Kusamono si shitakusa, cunoscute in lumea euro-americana ca plante de accent, constand in muschi, bulbi, plante pitice, licheni, bambus sau bulbi, plante ce sporesc impactul vizuala al bonsaiului si evidentiaza frumusetea acestuia.

In mod normal, kusamono ca termen este folosit atunci cand planta este afisata in centrul atentiei, in timp ce shitakusa ca termen este folosit pentru plante care insotesc Bonsai-i. Atat kusamono cat si shitakusa sunt afisate separat in ghivece speciale, lemn, sau chiar pietre:



Bonsai-i, penjingul si feng-shui

Am crezut de cuviinta sa scriu cele ce urmeaza dupa ce am citit un articol despre feng shui, avand ca subiect plantele si bonsai-i ce ar putea sau nu fi utilizate/utilizati.

Conform wikipedia "Feng shui =literalmente "vantul si apa", este un ansamblu de principii de geomantie, care afirma ca formele si mediul ambiant pot influenta principiul qi ( = pinyin : q = suflu). Scopul este realizarea armoniei locurilor in care oamenii traiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul inconjurator (Qi). Bazandu-se pe teoria celor 5 elemente ( Pamant, Metal, Apa, Lemn, Foc ) si pe principiile Yin si Yang expertul feng-shui incarca si reechilibreze fortele care se manifesta local pentru a ameliora, sanatatea, prosperitatea si comportamentul persoanelor.Un qi positiv aduce noroc, un qi negativ aduce nenorocire. Cele patru centre de interes majore din feng shui sunt : bogatia, fericirea, longevitatea si copii sanatosi.Primele vestigii atestand utilizarea feng shui dateaza din secolul al III-lea d.Chr.Simbolistica sugereaza ca aerul si apa sunt cei doi curenti de energie indispensabili vietii pe Pamant."

Faptul ca diversi asa-zisi cunoscatori simt nevoia sa se afirme scriind articole si asa-zise studii ad burticus dupa principiul ca putina lume stie si multi citesc, nu fac decat sa aduca un mare deserviciu atat cititorilor cat si acestei stiinte in sine, deformand-o si denaturand-o conform unor perceptii personale bazate pe informatii din auzite sau citite, dar neaprofundate( a se vedea feng shui.ro :"Ofera remedii pentru probleme sentimentale, profesionale, financiare, de sanatate, ca pe vremuri ghicitul tigancii sau cartile ei..........., bun la toate si la nimic; mai trebuia sa spuna ca scade impozitele....).

Pentru a putea intelege acest aspect, este necesar a percepe intai modul de gandire al celor ce au initiat feng-shui-ul. Fara a percepe modul de gandire al acestora si simbolurile vorbirii lor(intelesurile cuvintelor acestora, conceptele oglindite in cuvinte), este greu a initia si a dezvolta ceva de calitate, riscand cu mari sanse de sa ne situam in zona kitch-ului informational(din pacatae atat de raspandit la noi).

Fara doar si poate, plantele vii, care sunt de fapt surse de viata (pentru ceea le inconjoara- sursa de oxigen- si ele insele ca entitate biologica), emana energii. Unele mai puternice si altele mai slabe, unele poate mai bune si altele mai putin bune pentru fiintele din jurul lor si implicit oameni. A afirma ca o planta este benefica si alta nu este benefica vecinatatii omului, pe baza energiilor ce le degaja si nu a proprietatilor chimice a substantelor emanate etc., este dupa parerea mea o afirmatie hazardata.

De ex. in asa zisul feng-shui romanesc, am auzit si am vazut si in scris afirmatii precum cele ca plantele cu tepi nu sunt bune in feng shui. FALS! Feng-shui-ul vizeaza bagajul si capacitate de emitere a undelor bio-energetice a organismelor, mineralelor si a imaginilor. In tarile asiatice, se pozitioneaza plante cu tepi la intrarea in spatiile intinse de tip proprietati si nu cladiri, intrucat acestea de obicei sunt plante care se dezvolta bine afara si invoca gardienii portilor, ce se foloseau in vechime ca statui, impotriva spiritelor rele ce ar dori sa invadeze acea proprietate, distorsionand armonia spirituala si automat cea energetica din acel loc.

Sa nu uitam ca din cele mai vechi timpuri, chinezii au conceptualizat universal ca un bulgare cu doi poli cosmici de energie, Yang(pozitiv) si Yin(negative). Cele doua



concepte sunt interdependente; tagaduindu-se si negandu-se unul pe altul. Yin si Yang se genereaza si sustin reciproc, cheia atingerii intelepciunii constand in gasirea modalitatii de a le tine in echilibru pe cele doua.

Yang si Yin asociate, printre alte elemente, cerul si pamantul, masculinul si femininul, lumina si intunericul, solidul si lichidul, tare si moale. .Nu se poate lasa unul sau altul din aceste elemente sa primeze, caci in acel moment s-ar crea haosul, adica conflictul energetic creat ar genera alte conflicte care nu s-ar mai putea armoniza. In stare naturala, cele doua concepte tind la a se depasi unul pe altul, natura putand prin puterea ei creatoare sa mentina un asemneea echilibru. Vietatile, in mod constient sau nu, creaza premise ale dezechilibrarii energetice prin gandirea si actiunile lor. Educarea psihicului si actiunile unui psihic rafinat astfel, poate duce la pastrarea sau eventual recrearea echilibrului.

Ca atare, in artele florale sau/si horticole asiatice, piesa superioara a artei a fost ocupata de calitatea de a transmite viata, de a evoca inerentul spirit al naturii. In urmarirea acestui tel, artistii au concentrat esentialul, a parasit toate detaliile superflue, eliminand orice poate distrage atentia privitorului. Au evidentiat faptul ca plantele evoca viata si spiritul naturii, fiind considerate sursa de viata si de energie.

O profunda credinta in puterile naturii de a innobila si hrani spiritul si purifica sufletul a fost impartasita de doua mari filozofii originare din China, confucianismul si daoismul. De altfel, Confucius (nascut 551 dupa Christos) a fost cel mai concentrat asupra ordinii sociale si guvernamentale mai mult decat de metafizica, integritatea morala si continua perfectionare a omului prin invatare concepte pietre de temelie ale idealurilor lui despre familie si stat. Confucius a spus ca intelepciunea gaseste placere in rauri si lacuri, virtuozitatea in munti. Armonia este accesibila daca energia fiecarui individ este atinsa de energia cosmosului intreg. Intalnirea intima cu fenomenele naturale sunt calea calauzitoare catre acest tel. Transa induce o stare relaxata in care lucrarea universului poate fi inteleasa. In starea de inaltare spirituala realizata, omul are abilitatea de a ajusta ritmul pulsului lui cu cel al cosmosului si eventual de a contribui la aceasta armonizare.

Folosirea de imagini, desene, nuante de culori, statui , pietre, lemn, sunete, plante etc. in feng-shui tocmai aceasta vizeaza: prin energiile pe care acestea le initiaza, absorb, transforma si emana sa se creeze o parte din armonia universului energetic ce ne inconjoara si in felul acesta sa intram in contact si sa asimilam aceste energii.

Asamblurile de plante vizate in aceste arte vizuale urmaresc pe langa crearea unei imagini studiate dupa opinia mea la un inalt nivel estetic, si uniformizarea energiilor emanate in mod natural de plante, pentru a se crea armonia. O armonie nu se poate transmite daca ea nu a fost create. Imaginea unui ceva, nu poate transmite o ide de bine si armonie daca ea este dezechilibrata si dezarmonizata. De aceea si plantele utilizate sunt alese avandu-se in considerare aceste capacitati de emitere si absorbtie a energiilor.

Nu plantele din jurul nostru sunt rele sau bune ci locul unde sunt plasate poate sa le faca benefice sau nu vecinatatii noastre. De ex. o planta care are o mare capacitate de a degaja energii pozitive, asezata intr-un loc unde se emana o energie negativa, in cele din urma va ajunge sa uniformizeze si armonizeze cele doua energii.

Aceste reguli nu au in vedere atat de mult aspectul pur estetic(arata bine acolo, da bine acolo) cat intregul ansamblu vizual si nevizual al calitatii plantelor. In locurile unde s-au creat conceptele feng-shui sau chi(qi), exista camere sau colturi in incinta locuintelor(in japoneza li se spune tokonoma) , unde plantele sunt tinute peste an si ingrijite, modelate etc., de acolo fiind scoase la diferite evenimente sociale sau simbolice pentru locuitorii acestor case, nu pentru ca ar face rau in restul anului ci pentru ca s-ar Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 25


strica echilibrul energetic al acestora si puterea acestora de armonizare.... Ce vreau sa spun: prin contactul zilnic cu membrii familiei ce locuieste acolo, cu starile emotive ale acestora, plantele s-ar dezechilibra, ele fiind din start armonice in structura lor energetica. Scoase din acel loc, si aduse in contact permanent cu persoanele, pe durata evenimentelor, acestea imprastie energia lor uniformizatoare si sa-i zic echilibratoare a energiilor incojuratoare. Reintroduse in spatiul lor, aceste plante au timp sa se refaca si din punct de vedere energetic, lucru care se reverbereaza in perceptia noastra primara(cea vizuala in acest caz) printr-un bun aspect exeterior.. Maestrii florari sau bonsai, sau gradinari in lumea asiatica nu se apropie de florile lor in stare de nervozitate de ex. Inainte sa se apropie de plantele lor, efectueaza un exercitiu de armonizare a lor cu ceea ce-i inconjoara, adresandu-se plantelor cu termeni de genul venerabile, maestre etc. Aceasta adresare a lor catre plante cu acesti termeni de suprem respect, isi are radacinile in cedinta reincarnarii omului in diverse ipostaze, inclusiv in plante. Cand un asemenea maestru vrea sa efectueze o lucrare la o planta( o replantare, o altoire, o modelare, o mutare dintr-un loc in altul etc.) acestia se adreseaza ca unui om, cerandu-si scuze ca deranjeaza planta, tocmai din cauza acestei credinte a reincarnarii: ei se adreseaza sufletului plantei si nu plantei in sine De aici si mitul acela creat de oamenii care au vazut acest lucru si nu au inteles nimic din el, ca este nevoie sa vorbesti cu plantele Planta nu are nevoie de vorbe, caci ea fiind o energie, ca si noi, poate comunica la nivel empatic si telepatic. S-a dovedit stiintific acest lucru ca simpla gandire de ex. de a rupe o ramura unei plante, alerteaza acea planta. Deci plantele nu au nevoie de vorbe. De vorbe avem noi nevoie, pentru ca prin sunetul si sensul dat cuvantului rostit sa ne creem o anumita stare de spirit, la care planta s-a raportat inca din momentul initierii gandirii acelui cuvant rostit

Bogatia de forme care o au plantele, tocmai acest lucru face: uniformizeaza pentru privitor senzatiile pe care in mod incostient le percepe asupra detaliilor plantei, aceste senzatii fiind generatoare de energii pozitive sau nu, prin urmare uniformizand si armonizand aceste energii. Faptul ca planta are tepi sau nu ori mai stiu eu ce, este mai putin important, esentiala fiind amprenta energetica a acesteia.

Acum stiti ca eu sunt pasionat de penjing-ul si bonsai-I chinezesti. In China la nivelul oricarei forme de invatamant, indiferent de profil, exista conceptul energetic, oamenii invatand de mici aceste reguli de pastrare in oarecare armonie a sinelui cu ceea ce ii inconjoara.

Am intalnit conceptul eront ca bonsai-i nu sunt plante indicate in feng shui. Este ca si cand am afirma ca mancand nu trece foamea.

Bonsai-I in culturile asiatice sunt vazuti ca supremul perceptibil al armonizarii naturii cu vointa constienta si neconstienta umana si a energiilor rezultate din aceasta. Bonsai- inconjoara la ei acasa mai ales templele , caci acolo spiritualul si armonia energetica se considera ca este in forma cea mai inalta.... Se argumenta in afirmatia ca acesti pomisori nu fac bine in conceptul feng-shui (din pacate romanesc diletant..) ca bonsai-I sunt niste energii incatusate prin activitatea ingrijitorului lor de a-i forma..

Bonsai-i, rezultat al preluarii de japonezi a penjing-ului de la chinezi, au la baza conceptul Zen cel mai cunoscut pentru noi europenii prin lumea japoneza, insa ceea ce cei mai putini de aici stiu, este ca zen-ul japonez este de fapt dao-ul chinez, adica filosofia armoniei supreme La o prima vederea bonsaii sunt jocul gandirii umane! Ei astfel priviti sunt intr-adevar doar 3 parti principale: 1) o provocare horticola care este dictata de catre pom, 2) o tehnica de initiere, si 3) crearea unui design cu o tema indelungata.Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 26


Pentru a intelge ce vreau sa spun, pun un mare citat dintr-o lucrare in domeniu, care mi se pare ca exprima cel mai bine ceea ce vreau sa spun:traditional, penjing-ul era una din cele cateva arte practicate de eruditii din China. Am vazut ca esentialul esteticii si teoriile artei erau aplicate de catre toti eruditii in arta si ca penjing-ul, la acea data, a fost agreat ca o particularitate in stransa legatura cu pictura.

Mai mult, am realizat ca in arta chineza, inclusiv penjing, redarea formei perfecte sau expresia de frumusete nu au constituit obiectivele finale. Multe dintre estetici si multe dintre teoriile si principiile in arta au fost adanc transpuse in consideratii folozofice. In prezent, intrebarile noastre pentru o mai buna intelegere a penjing-ului ne conduc catre o explorare a cosmologiei chineze. Am sa incep cu o retrospectie si apoi o intelegere a conceptelor de baza care sunt in stransa legatura cu creatia penjing.

China traditionala a fost ghidata de doua filozofii majore, confucianismul si daoismul (Taoism). Amandoua au impartit in oarecare masura un teren comun, anume o credinta in puterea vindecarii a naturii si fundamentul de bunatate al umanitatii. Amandoua au promovat cultivarea sinelui. Altfel spus, ele erau esential incongruente. Concentrandu-se pe societate si stat, Confucius a subliniat (reafirmat) ordinea si armonia; se astepta de la indivizi sa subordoneze nevoile personale marelui bine al comunitatii si tarii. Principala teorie in daosim era ca omul sa traiasca in armonie cu natura prin acordarea miscarilor lui cu ritmul universului. Aderentele lui sa evite conventiile si incuraja investigatiile individuale, chiar excentricitatea.

Ceea ce a despartit postulatele lor contradictorii, aceste doua sisteme formate de ganditorii culturii chineze, a fost buna valoarea a notarii. Fundamentele lor de intelegere a capacitatii traditiei chineze de a accepta inconsecventa si coexistenta credintelor contrare. Pentru dezvoltarea artei, a creat un mediu sanatos si dinamic.

Peste timp, daoismul a evoluat in cateva subcurente. Cateva s-au devotat intrebarii despre imortalitate si au degenerat in ritualuri formale, cercetari in alchimie, magie si superstitie. Scopul acestui articol este Daoimul Contemplativ, teoria filozofica care a reiesit din scrierile lui Laozi (Lao-Tyu) si Zhuangzi (Chuang-Tzu) si altii in secolele 6-4 inainte de Cristos. Aceste explorari filozofice merita atentia noastra deoarece ele reflecta predominanta in arta chineza si a estului indepartat al Asiei.

Literar, Dao inseamna Calea. Putem sa ne gandim la el ca la un principiu divin dar nu ca la Dumnezeul nostru. Nu este o istorie (poveste) a creatiei, nu este o credinta intr-o inteligenta superioara care a pus lumea in ordine. Dao cuprinde totul, si nimeni si nimic nu poate devia de la el. Este mai misterios si infinit mai mare decat noi, eludand intelegerea intelectuala.

Dao functioneaza spontan intr-o maniera organica. Extinzand dincolo de nucleu, se divide in parti mici si foarte mici, intotdeauna miscatoare, intr-o permanenta schimbare. In unele sensuri, cresterea ei organica a asemanat modele (sabloane) ca pom structurat delicat cu ramuri mici si mai mici iesind din crengi largi. Fina ramificatie am obtinut-o si am urmarit-o cand am stilizat un artar sau ulm, ramificatie ce poate exemplifica notiunea daoista despre crestere..

Natura se vede ca un microcosmos al largului univers, urmand aceleasi principii organice. In consecinta, daoismul se uita la natura ca un profesor un loc unde invatarea Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 27


poate lua locul din osmoza. Prin scufundarea noastra in lumea naturii si observand minunile si transformarile ciclice din jurul nostru, o intelegere instinctiva a lucrurilor misterioase ale cosmosului si, prin extensie la noi insine, pot fi atinse. Aceasta stransa comuniune cu natura este considerata esentiala deoarece daosimul sfideaza intelegerea rationala si poate fi doar intuita, nu inteleasa formal.

Metafora majora in Daoism este curgerea apei. Pentru a trai intelept, avem nevoie sa fim siguri ca nu mergem inapoi la parau. Literatura daoista previne ce este o dorinta innascuta a intelectului nostru, sa strangem si sa tinem lucrurile care pot fi intelese si manipulate. Ca rezultat, ni s-a spus, ca noi adesea nu vedem padurea de pomi. Traind o viata contemplativa, putem cuceri constiinta ritmului nostru innascut si armoniza cu pulsul daoismului.

Daoismul, sustine ca totul vine din natura. Totul traieste si este conectat la experienta lumii. O piatra nu este intotodeauna doar o minerala fara viata ci o forma de energie inmagazinata, conservata. Un pom este o manifestare maiestuoasa a transformarii ciclice, un munte o masiva concentrare a fortei vitale. Asadar, nu este o coincidenta ca in penjing, ca si in poezie, pictura si arta gradinaritului, artistii chinezi au celebrat si recreat scenele din natura cu munti si apa, pomi si pietre. Ca de exemplu, in China, cele doua caractere de munte si apa, shan shui, se impletesc (armonizeaza) pt a forma lumea intr-un peisaj. Muntii si apele au fost vazute ca ingredientele de chintesenta in idealizarea scenelor din natura. De peste 15 sute de ani, artistii chinezi au facut precizarea metafizica a muncii lor. Traditional, arta este asteptata sa reprezinte si sa comunice principiile Dao.

In legatura cu Zen, unii pot spune: Nu a fost Zen forta filozofica majora care a format arta chineza si japoneza? Hai sa vedem inceputurile lui Zen si impactul lui in China!

Budismul a venit in China din India aproximativ acum 2000 de ani si repede a cucerit teren. A oferit o mai inalta dezvoltare a gandirii decat daosimul si a fortat imagistica. Oricum, budismul s-a concentrat asupra suferintei si cerintele lui pentru un stil de viata monahal si o exterminare a pasiunilor umane au fost in neconcordanta cu notiunile chineze despre familie si stat. Oamenii au interpretat sutrele Indiene, unde carturarii chinezi erau adanc familiarizati cu ideile daosite. Asa cum invataturile budiste au fost filtrate prin mintea lor si reinterpretate prin ideile daoiste, o uniune graduala a iesit din aceste doua scoli. Ceea ce a reiesit a fost Chan, cunoscut in vest prin numele lui japonez Zen. In esenta, Chan este forma chineza a budismului o mai indepartata dezvoltare a filozofiei ulterioare a lui Laozi si Zhuangzi.

In linie cu ascendenta Indiana budista, Chan a retinut cerinta ca adevarata devotare inseamna stilul de viata monastic. Oricum, prietenia si schimburile filozofale dintre calugari si amatori erau comune, imbogatind climatul intelectual si artistic. Era o reafirmare a activitatilor nereligioase ca un manual elaborat si o puternica apreciere a naturii lumii (in sensul de natura, nu de origine) si a artei. Adepti ai ideilor daoiste, adeptii Chan au argumentat impotriva meditatiei ortodoxe budiste si eforturile lor sa aduca mintea sub un control rigid. Ei au sustinut ca mintea trebuie lasata singura, sa urmareasca propria natura. Mai mult, adeptii lui Chan au respins conceptul budist Indian conform caruia doar culturalizarea graduala poate fi atinsa dupa ani de meditare. Au convins ca adevarul metafizic nu poate fi atins decat de divinitate sau imparit prin Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 28


experienta directa, ei au argumentat ca trezirea poate aparea in orice moment. Chang Chung-Yuan a subliniat ca efectul emanciparii asupra invatarii al brustei inaltari (luminare in sensul de intelepciune) asupra dezvoltarii budismului in China a fost direct atribuit influentei daoiste. Ideea de intelepciune spontana a dat lui Chan o atractivitate unica. Pentru urmatorii 200 ani in dinastia Tang (618-907), Chan a devenit forma dominanta de budism in China. Sentimentul (senzatia, palparea) naturaletei si simplitatii si cautarea unui plan, neasumand felul de frumusete expusa de ambele Daoism si Chan au impregnat cultura. China si arta ei au intrat in epoca de aur.

Notiunea revolutionara de trezire instantanee fara nici un dubiu s-a concentrat pe interesele oamenilor asupra tipului de conditie care poate conduce catre experienta asupra schimbului brusc in constiinta. Ca si inainte, un contact apropiat cu natura a fost considerat vital. Dar acolo era o noua cale de privire asupra artei. Chiar inainte de venirea lui Chan, amandoua, creatia si aprecierea asupra artei au fost considerate salutare. Aderentii lui Chan, oricum, au ridicat-o la un nou nivel si au descoperit arta ca o pasiune capabila de tragere brusca spre interior.

Cand discutam despre contextul cultural al penjing-ului, am mentionat ca initial literatii nu au apreciat pictura deoarece ei o considerau o activitate condusa de artizani care au redat asemanarea fizica din aplicarea laborioasa a tehnicii. Pentru ca arta sa fie signifianta in ochiul literatilor, trebuia sa transmita un mesaj, o insufletire. Sub influenta lui Chan, carturarii au realizat ca pictura, la fel ca si caligrafia, poate servi ca vehicul principal pentru alinierea sa cu Dao. Ei au descoperit ca, caligrafia rost al pensulei si cernelei nu sunt capabile sa captureze boarea (rasuflarea) si ritmul instantaneitatii universului cand creaza imagini fara varsta de peisaj, plante si animale. In pictura traditionala chineza, fiecare pensula folosea in permanenta cerneala si era absorbita in fibrele de hartie de orez sau matase. Aceasta este clar diferit de pictura in ulei din vest unde defectiunile pot fi corectate relativ repede prin manuirea unui strat de pictura. Usurinta si sprinteneala calitatii pensulei chineze transmite imperceptibil miscarea mainii care o tine. Din cauza aceastei directe, fluide si permanente calitati ale pensulei si cernelei, pictorii traditionali si caligrafii au crezut de-a lungul secolelor ca mangaierea (fulgerarea), cand este exercitata de mana unei persone pricepute in armonie cu Dao, este animata de ritmul universului. Si la cel mai inalt nivel al artei, cand artistul si natura sunt intr-o uniune spirituala, dao insusi este dezvaluit prin mana artistului. Pictorul devine unul cu universal si cu toate lucrurile, si pensula lui nu inseamna prea mult singura, dar devine agentul creativ pentru toate formele.

Penjing nu impartaseste capacitatea executiei imediate si directe ca pictura si caligrafia. Asa cum stim, pomii in general cer mult timp de antrenare pentru a obtine rezultate satisfacatoare si o piesa sanatoasa. Totusi, stiland si ingrijind pomii si aranjand meditativ piesele se obtine o scena contemplativa. Admirand si ingrijind penjing de-a lungul anotimpurilor si de la an la an se va preta distinctiv catre o adanca apreciere a naturii. Asadar, [b]penjing a fost considerat ca o cale valida pentru explorarea misterelor universului si un mod de continua cresterea spirituala.[/b]

Dar care filozofie a oferit cea mai semnificativa calauzire si in acelasi timp a fost exprimata in arta? Daoism? Chan? Sau amandoua?



Am crezut ca Chan, prin consacrarea unei verigi critice intre sansa unei persoane la brusca trezire si arta, a furnizat o impetuoasa dezvoltare a artei si a contribuit maret la cresterea ei sofisticata. Chan a sprijinit si dezvoltat o atmosfera si un mediu inconjurator care era ideal pentru maturizarea formelor de arta la contemplarea in natura. Oricum, principiile si estetica ce ghidau arta au ramas adanc inradacinate in conceptele daoiste. Bineinteles, Chan, ca o rasuflare de primavera a daoismului, a absorbit multe dintre aceste notiuni. In acest sens, ele pot fi numite si Chan. Mai mult, pot usor sa-mi imaginez ca dupa ce Chan a fost introdus in Japonia in secolele 13 si 14 , aceste idei initial daoiste au fost apoi popularizate sub numele japonez Zen. In China, oricum, asocierea originala cu daoismul a ramas puternica. Cartile despre pictura chineza traditionala intotdeauna s-au referit la Dao nu la Chan. Si in timp ce artistii penjing, mai ales cei din Republica Poporului, s-ar putea sa nu se simta chiar confortabil cu limbajul acestei filozofii stavechi, conceptele daoiste sunt proeminent reflectate in arta lor deoarece ei au retinut din multele principii artistice si teorii adoptate de pictorii chinezi. Asa cum am mai spus conexiunea dintre pictura si penjing a fost intotdeauna foarte stransa si oricine a vrus sa-si imbunatateasca intelegerea asupra penjing-ului a beneficiat de cunostintele picturii chineze. Pentru acest motiv, am inclus cateva carti excelente de pictura in lista mea de selectie de carti de citit

Ca rezumat, poate fi spus ca principala functie a artei traditionale chineze a fost sa exprime daoismul. In esenta, acest stil este viu si astazi. Asadar, nu este o surpriza ca multe penjing contemporane reflecta lumina-inimii, afirmarea vietii, care sunt cai comune asociate cu daoismul. Cred ca in crearea unui penjing, urmatoarele 5 concepte daoiste joaca un rol semnificativ:

1. Revelatia energiei cosmice: daca arta este pentru redarea vizibila a lucrurilor misterioase ale lui Dao, atunci principalul tel al artistului este sa gaseasca cai sa descrie qi (chi), eternitatea, energia omniprezenta care permite totul. In penjing, dinamica trunchiului si liniile ramurilor pomilor, forma si textura pietrelor, si sinuozitatea liniilor tarmului intr-o compozitie peisaj poate fi intotdeauna vazut ca o prezentare vizuala a lui qi. Artistii intotdeauna subliniaza ca un penjing de success trebuie sa etaleze liniile vietii.

2. Dualitatea yin-yang: din originile traditiei gandirii chineze s-a consacrat notiunea ca tot ce exista are si o parte opusa: mascul/femela, lumina/intuneric, negative/pozitiv, gol/plin, etc. oricum, total diferit de traditia vestica, unde nu a fost o gandire de valoare si nici o dorinta de a birui unul pentru a lasa altul sa triumfe. In schimb, cele doua contrarii au fost vazute pe ambele parti ale aceleiasi monede, completandu-se si cerandu-se una pe cealalta. Privind fata dubla a unei elice in Tai Qi (tai Chi) simbolul exemplifica aceasta notiune de contrast dar interdependenta mutuala a contrastelor. Integrate confortabil, cele doua formeaza un cerc complet.

Dihotomia yin-yang este esentiala in procesul creativ. Ea contribuie la complexitatea designului si a transformarii generate. Integrarea contrastelor rezulta intr-un sens al armoniei. In penjing, o varietate a contrastelor este folosita pentru crearea tensiunii artistice. De pilda, muschiul fraged catifelat este juxtapus contra pietre puternice semnifica qi-ul mileniilor. Ariile dense in compozitie sunt cu grija echilibrate de spatiile negative. Pentru a avea success, toata scena rezultata din elementele contrastante trebuie eventual sa fie rezolvata intr-o imagine complexa a consistentei structurale si unitatii. Doar apoi poti sa simti o armonie a procesului.Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 30


In daoism, contrastele nu sunt vazute doar ca interdependenta ci si ca rezultat reciproc. Fiecare conditie a fost considerata a contine germenii pentru situatiile contrare necesare evolutiei acestora. Daoismul retine ca nu poate exista nastere fara moarte, nu exista castig fara pierdere, nu exista placere fara amaraciune, nu exsita frumusete fara uratenie. O cautare a perfectiunii este observata ca inutila. Parafrazandu-l pe Zhuangzi, Alan Watts a scris:

sanatatea formala si sinceritatea oamenilor sunt alese precum soldatii si pomii drepti si puternici taiati pentru lemnarie, ratiune a inteleptilor obtinuta prin o perfecta aparenta a imperfectiunii, asa cum vedem la pinul noduros si colinele colturoase din picturile chineze.

Cred ca acesta este motivul pt care artistii penjing adesea nu dau atentie ca pomii lor sa arate perfect.

3. Natura si completa naturalete: in chineza, cuvantul ziran inseamna atat natura cat si a fi natural. Literar, inseamna sa fi "tu insuti" - complet si total tu insuti. Natura este acea cale - unde nimic nu este afectat de ea. Pentru artist, ea este sursa de imaginatie si inspiratie. Experimentand cu ea cu umilinta, o persoana poate incepe un jurnal de intelegere si vindecare si obtinerea unei sanse de crearea a artei autentice. Acesta este cel mai inalt nivel de arta pe care chinezii il numesc "adevar" (qu). Ei inteleg ca incarnarea interiorului peisajelor in forma exterioara de munti si apa a fost salutara.

In penjing, naturaletea este cheia. Materialele trebuie sa fie naturale. Vechiul este mai bun decat noul. Noi privim pomii si pietrele pentru a relata povesti de supravietuire si mizerie. Pomii pot arata batuciti (cum este snitelul ..) sau gratiosi dar ei trebuie sa arate felul de maturitate care este obtinut prin experienta de viata. Patina vaselor este mult apreciata pentru armonizarea cu aparenta de batran a pomului.

Oricand posibil, formand si interferand cu procesul natural trebuie tinut la minim. Nu trebuie sa fie taieturi care sa nu fie fine si legaturile sa nu lase urme. Pe cand caracterul unui conifer poate fi adesea sporit prin creatia tehnica a trasaturilor lemnului mort care ca si in jin si shari, cioplirea trebuie sa para naturala, nu facuta de om, iar produsul "finit" trebuie sa dezvaluie nu urma mainii artistului. Trebuie sa arate ca si cand natura insasi a fost creatorul.

Naturaletea in arta inseamna in acelasi timp spontaneitate. nimic nu trebuie sa para repetat. Originalitatea reprezinta inaltul premiu. asta nu neaparat inseamna sa descoperi taramuri noi si sa inventezi ceva total diferit. Cand inima ta, mintea si sufletul sunt implicate in procesul artistic, vei crea ceva unic deoarece produsul va reflecta propria ta personalitate si va marca momentul in timp. Toti dintre noi care am participat la un concert de rock, stiu diferenta dintre bruiajul de pe banda, care se duce oriunde energia il cheama, si frecventa si calitatea dintr-un studio de inregistrare. Cu tehnologia moderna este posibil sa fie la fel. Dar nu poti chema vantul.

In penjing, artistii folosesc design-ul asimetric pentru a introduce un echilibru dinamic. Chemarea pentru spontaneitate reprezinta mai mult o incercare. Pomii au nevoie de antrenare pas-cu-pas si planificare in avans, facand imposibil sa prezinti o piesa cu aspect "final" intr-o anumita pozitie. Oricum, cu penjing-ul in padure sau stilul apa-si-pamant, lucrul artistului cu pomii care au fost partia formata, acum poate crea un peisaj naucitor in decurs de cateva ore. Poate de aceea aceasta forma de penjing se preteaza Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 31


singura sa faci o demonstratie de format: audienta poate fi martorul scenei de creatie spontana. Experienta privitorului este mai intensa cand fiecare pas curgand natural si alegerea artistului este determinata de mai mult de perspicacitatea momentana decat de succesiunea coregrafica prestabilita.

Este clar un lucru de evitat: o excesiva urmare a regulilor. Fireste, sa faci un penjing bun cere talent si precizie. Incepatorii au nevoie intotdeauna de un indrumator (ghid). Oricum, artistii adevarati stiu cand sa se abtina de la reguli si cand sa le aplice. In final, natura, nu stipulatiile facute de mana omului, trebuie sa fie arbitrul. Un efort prea lucid (intentionat) adesea duce ca rezultat la o piesa artificiala lipsita de viata. Deasemenea, orice cantitate de stilare si manipulare a unui pom viu trebuie sa conduca la un termen de viata lung a pomului in grija. O procedura prea invaziva are ca rezultat o piesa moarta mai apropiata de sculptura si nu de arta pomului. Astfel de creatii violeaza spiritul lui Dao.

4. Mergand cu debitul (curgere): un concept in stransa legatura cu naturaletea este wu-wei. Literar inseamna sa nu faci, sa nu fortezi, nu prea multa interventei. Nu trebuie sa fie construit cu lenevie sau pasivitate indulgenta; in schimb, wu-wei se refera la abilitatea unei personae de a se bizui pe inteligenta si intelepciune pentru a realiza lucruri fara a irosi prea multa energie. Am punctat mai devreme ca daoismul frecvent a atentionat de excesivul sprijin pe intelect si felul de inteligenta mentionat aici trebuie neaparat sa fie inteleasa ca intuitie, experienta de viata si folosirea perimetrica in loc de viziunea centrala. Betisoarele subliniaza cum sa vezi mai bine cand am permis ochiului nostru sa fie relaxat; cand noi nu incercam sa vedem. Cred ca cea mai buna metafora pentru aceasta lipsa de efort merge cu imaginea daoista a plutirii.

Aplicand wu-wei in penjing inseamna sa lasi pomii selectati sa-ti vorbeasca si sa te ghideze in deciziile luate. Asta inseamna ca tu nu violezi spiritul pomului prin impunerea asupra lui a unui design care este impotriva naturii lui. Cand azaleele sunt stilate sa arate ca si coniferele sau plantele tropicale sunt concentrate in forme de pomi care se gasesc doar in regiunile temperate, artistul violeaza ambele concepte de naturalete si wu-wei. Nu este suficient sa fi intelegator cu cerintele horticole ale plantei cu care lucrezi. Trebuie sa te familiarizei indeaproape (intim) cu habitatul lor natural si toate caracteristicile lor naturale si ale formei.

5. Perfectiunea efortului redus: acest principiu, numit de (te) in chineza este o continuare si o extensie a celor doua concepte anterioare. De se refera la puterea creativa a persoanei care se poate aduna cand traieste natural si spontan in concordanta (armonie) cu Dao. Primul inteles al lui de este virtutea, dar in uzanta daoista, sublinierea nu tine de moralitate ci de putere, ca in intelegerea temei prin virtutea asupra ceva. In viata de toate zilele, actiunea lui de adesea duce la neobservare deoarece poate aparea comun, in special cand este asociat cu o persoana care are o inclinatie naturala catre umilinta. In lumea artei si mestesugului, oricum, de poate realiza cele mai frapante rezultate. Betisoarele puncteaza ca de este principiul de baza care ghideaza orice arta si mestesug in Asia. In literatura daoista timpurie, scrierile lui Zhuangzi abunda de povesti despre mestesugari si puterea lui de. Aceste povesti subliniaza pregatirea spirituala, atenta si atitudinea relaxata a artistului adusa pe tabla daca de este sa vina in scena. Dar rezultatul merita. De este darul special primit de o Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 32


persoana cand ea/el a ajuns in armonie cu dao. Cand lucrurile vin in scena ca si cum ar fi vrerea lor. Cand o tema curge usor fara obstacole. Si cand un artist creaza o piesa cu putin efort, ca si cum s-ar juca un copil sau cand este rezultatul unui accident miraculos. In toate aceste situatii de este la lucru.

Aristocratia chineza nu era interesata in legatura cu regulile sau de cuiva placea sau nu penjingul lor. Acesta era un efort personal, privat care reflecta abilitatea artistica a proprietarului-antrenor si a creat un cadru non-competitiv si necomercial. Principiul de baza e ca frumuseatea este in ochii detinatorului si ca opinia proprietarului-antrenor era singura care conta. Crearea de plante in vas era un hobby placut. Nu era necesar sa fie serios sau sa creeze frumusete. Era perfect si sa creeze plante urate sau monstruoase. Acesti pomi au devenit subiecte de interes, subiecte de conversatie intre prieteni. Pentru unii, gasirea unei forme neobisnuite de pomi a constat inceputul. In alte cazuri, designul utilizat pe cracile foarte tinere ale rasadurilor a dus la formarea trunchiului lor in caracterele caligrafiei chineze.

In istoria chineza, cand a fost o perioada de autorizatii ale statului in fiecare parte, a fost reprezentata de simbolurile tipului de zodiac. In crearea pasnica, un dragon mitic a fost creat care era o compozitie a fiecaruia dintre simboluri cu capul unui taur, coarnele unui cerb, solzii unui sarpe, ghearele unui vultur, etc.

Dragonul asiatic a devenit simbolul imperiului chinez si adesea era descris luptandu-se cu bule de flacari ceea ce reprezenta raul. Spre deosebire de dragonul european, dragonul asiatic a devenit un simbol indragit. Urmatoarele penjing au fost create pt a sugera imperiul chinez protejandu-si supusii.

Penjingul aristocratic chinez a fost o distractie placuta a elitei educata de carturari aristocrati care erau asigurati in acea statie a vietii. Ei erau "generalisti" semidocti in toate artele culturale chineze. Fiecare pom avea propria lui tema sau era creat cu un tel specific. Nu erau doi care sa semene si nicaieri nu erau de vanzare. Bonsaii japonezi se spune ca au o istorie de 1.500 ani si multi au invatat ca bonsaii au inceput in China 1.000 ani mai devreme. daca studiati cu atentie blocurile de lemn "ukiyoe" japoneze facute inainte de comandantul amenrican Perry care a incheiat izolarea japoneza in 1853, veti afla ca bonsaii japonezi au un stil identic cu penjingul chinez.

Asadar, atat timp cat senzatia de bine se creaza in ochii privitorului, iar bonsaiul /penjingul este forma cea mai inalt perceptibila atat la nivel primar-vizual, cat si subconstient si energetic a armoniei conceptelor Yng si Yang, dati-mi voie sa spun fara indoiala este cel mai indicat in feng-shui.

Mai mult chiar, restul plantelor care in Europa sunt categorisite dupa perceptia vizuala neelaborata si nestudiata(cred ca si dvs. vi s-a intamplat ca azi sa vedeti o floare de ex. si sa nu va placa, iar maine fiind in alta stare sufleteasca sa aflati cat de frumoasa este acea planta..) nu pot fi contraindicate in feng-shui. Armonizarea binelui(aspectul placut, senzatia placuta a vederii plantei, a florilor ei etc.) si a negativului(aceasi planta in perioada de iarna sa zicem, evolutia ei desi uneori ati uitat sa o udati sau ingrijiti, suportarea de catre planta a socului transportului, replantarii, tunderii etc.) nu poate fi mai bine oglindita decat in plantele din jurul nostrum. Nu acestea sunt benefice sau nu, ci perceptia noastra asupra lor, conform tarelor culturii in care traim sau inculturii in care traim din pacate.

Atat timp cat acasa la el, feng-shui-ul foloseste toate plantele fara discriminare, iar in ingrijirea plantelor intra inclusiv alegerea si pozitionarea vasului, mi se pare o Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 33


reactie neavizata din partea noastra sa sustinem ca acea planta este indicata sau nu in feng-shui

Daca vrem sa cream arta (n.a.: in sensul atat al visualului cat si al perceptibilului si aici ma refer si la armionizarea energetica), trebuie sa progresam in invatarea pasilor implicati si sa privim spiritul care marcheaza arta adevarata. In arta estica ca si in cea vestica, tehnica singura, produce doar o compozitie plata si lipsita de viata. Ce este cu adevarat numit aducerea si nasterea la viata in marea arta este inspiratia, vitalitatea, interiorul spiritului. In engleza, inspiratia deriva din a imprima, a turna, a aduce viata in, adesea idea de infuzie divina. In China, o tara cu o puternica traditie pantheista, aceasta energie de viata este numita qi si exista credinta ca patrunde in orice chiar si in pietre si alte obiecte pe care vesticii le considera lipsite de viata (neanimate). Ghidat de cunoasterea interioara, artistul incearca sa aduca in compozitia lui aceasta energie spunea foarte inspirata in acest sens, Albert Karin. De aici a pornit feng-shuiul si relativ recent in cultura europeana si americana a patruns idea ca desi un corp nu este animat el are o viata si energia lui, putandu-ne influenta in perceptie si in senzorialitatea noastra energetica. Probabil si de aici scaparile de sensuri din traduceri ori din conceptele raspandite de asa-zisii maestri si nu cred ca gresec cand spun, inca o data, ca NU PLANTELE SUNT NEGATIVE ENERGETIC VORBIND, CI PERCEPTIA SI SUPERSTITIILE NOASTRE SUPERFICIALE, PRIVITOR DE ELE

Cateva aspecte practice

Acum, dupa ce am vazut in mare ce ansamblu de arte contopeste de fapt arta bonsai, abilitatea de a portretiza ce este mai frumos in natura" dupa cum spunea Saburo Kato, afland ca bonsai-i sunt arta, stiinta, istorie si filosofie (dupa cum si-a intitulat cartea Deborah Koreshoff), ar trebui sa coboram putin mai in concret si sa discutam un pic si despre modul de alegere a unui material ce urmeaza a deveni un bonsai.

Pentru a ajunge la un material ce va deveni prin munca noastra un bonsai, trebuie sa avem in vedere ca cei mai buni bonsai se realizeaza din plante ce sunt deja aclimatizate cu conditiile din zona, locul, habitatul unde traim. Incercarea de a aduce pentru modelare specii ce nu sunt aclimatizate conditiilor unde ne dezvoltam, poate duce la moartea plantei. Acest lucru s-ar putea sa nu se datoreze numai priceperii sau nepriceperii noastre de a crea un bonsai, ci faptului ca planta fiind supusa unui proces de aclimatizare, peste care se suprapun si tehnicile specifice de modelare a unui viitor bonsai, s-ar putea sa nu reziste si in consecinta sa sucombe.

De aceea eu recomand a se incerca sa se porneasca de la specii autohtone si o puternica documentare prealabila despre intretinerea, necesitatile etc. speciei alese. In acest sens, consultarea prealabila de material documentar, dar si discutiile cu diversi crescatori ai respectivelor specii, consider ca pot fi benefice.

Acum, trebuie mentionat ca in natura, exista plante care datorita fie a prabusirii peste ele a unui bolovan, un alt pom sau alt asemenea obstacol, au reusit sa supravietuiasca, contorsionandu-se in mod natural si desi avand varste respectabile, aceste palnte pastreaza o talie mica. Sau pe stanci, pe sub bolovani, vantul a adus o samanata de planta, care datorita lipsei de mai mult sol, ori apa, ori soare s.a.m.d., a crescut, avand dimensiuni reduse si un aspect contorsionat, ajungand la o etate



apreciabila. Aceste plante pot deveni cu succes viitori bonsai, fiind rezistente si capabile sa suporte tehnici de modelare chiar si mai dure Acestia sunt cunoscuti ca yamadori.

Exista si acel tip de yamadori urbani, adica, crescuti de ex. in locul dintre borduri, langa fundatiile cladirilor, in general a constructiilor, care au forme interesante si pot deveni si ei viitori bonsai.

Nu inseamna ca orice asemenea pomisor recoltat tuns si asezat intr-un vas plat este deja un bonsai. Intai va trece prin faza de pre-bonsai: materialul de lucru ajustat si format in linii foarte generale, crescut si observat atent. Un pre-bonsai pentru a-si capata acest statut, in general, inseamna cativa ani buni de intretinere grosiera a plantei

Eu optez pentru acesti yamadori, fie ei urbani sau nu, caci consider ca sunt niste plante deja obisnuite cu clima locala, fara a mai avea nevoie de o perioada de aclimatizare; traind in conditii vitrege cand vor ajunge in mainile persoanei pasionate se va putea simti cu mult mai bine, asigurandu-i-se hrana si conditiile necesare. Apoi va fi si mult mai rezistent la unele-altele scapari ale celui ce doreste sa-l modeleze, oricum avand un habitat mai bun decat cel in care s-a obisnuit.

Apoi, la un yamadori mai este un mare avantaj: fiind specie autohtona, spre deosebire de speciile mai mult sau mai putin exotice de care cei mi multi sunt atrasi, nu necesita conditii speciale pentru a se dezvolta!

In general, am observat ca cei ce culeg din natura acesti pomisori, aleg exemplare mici, unele care chiar, iertat sa-mi fie daca deranjez pe cineva, nu au nimic din ceea ce ar trebui sa aiba un viitor bonsai. Opinia mea este ca nu ar trebui sa se fereasca nimeni de exemplarele chiar mai maricele, care au deja o linie formata. In felul acesta isi usureaza si munca viitoare si beneficiaza si de un exemplar cu mare potential. Este greu de crezut ca din cateva bete cu cateva frunze pe ele, vor iesi bonsai de calitate. Nu va temeti de exemplarele mai mari: aveti de unde taia si acestea mai au un mare avantaj, deloc de neglijat, respectiv au radacinile si trunchiul bine formate

De unde mai putem lua material pentru a crea un bonsai? Din pepiniere ori din florarii.

Problema cu pomisorii achizitionati din florarii cu titlul de bonsai este mai delicata. Cumparand un bonsai gata facut(desi majoritate, numai bonsai nu pot fi numiti) eu consider ca nu faci altceva decat sa te transformi in unul care ingrijeste un bonsai si nu unul care face un bonsai!

Un aspect este planta in sine, care de obicei, este indopata cu tot felul de substante ca sa arate bine si sa poata fi vandabila. Frunze lucioase, planta pare sanatoasa si dupa 2-3 luni cu putin noroc 1 an, moare subit.

Ce s-a intamplat ca doar a fost ingrijita ca la carte? Planta fiind invatata sa-si primeasca drogul, in momentul in care acesta nu i se mai administreaza, intra si ea in sevraj si de cele mai multe ori nu rezista si moare. Un exemplu elocvent este ce se intampla cu azaleele cumparate din florarii sau marketuri de specialitate. Pe langa ca la o privire atenta nu seamana nici florile cu cele de azalea, acestea sunt un hibrid, care de foarte multe ori, are o viata scurta: cand au cazut florile moare si planta.

Forma plantei este data deja si desi pare atractiva, totusi cu greu poate fi numita un pre-bonsai. In ciuda pretului destul de ridicat pe care il pretinde vanzatorul, Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU 35


cumparatorul nu face decat sa cumpere o planta caruia anevoios si uneori imposibil poate sa i se schimbe forma, astfel neputand decat sa se execute plantei eventual taieri de intretinere.. Ori nu asta inseamna sa faci un bonsai!

Un alt aspect este solul, pamantul din vas. In general, pamantul din vas, trebuie: Sa permita retinerea umezelii necesara plantei, insa fara ca aceasta sa fie in

exces, adica sa permita drenarea(scurgerea apei). In acest sens, amestecarea in compozitia solului de pietris, nisip, granule ceramice etc. ajuta mult.

Sa permita o buna hranire a plantei cu cele necesare mentinerii ei in viata si intr-o forma buna. Astfel, pamantul, periodic ar trebui fie ajutat prin folosirea unora altora substante care sa suplimenteze sau inlocuiasca elementele nutritive consumate de planta, fie imbogatit/completat cu diverse amestecuri de compost.

Sa permita o buna functionare a radacinilor, in functie de specie. Acest fapt se refera la pastrarea si ajustarea PH-ului solului conform necesitatilor speciei, eventual ajustarea periodica a acestuia, nesufocarea radacinilor cu composturi ce izoleaza radacina .

La plantele cumparate din florarii, trebuie avut in vedere ca pe timpul transportului de la producator, la punctul de desfacere, plantele au nevoie de umezeala si se foloseste de obicei un sol mai putin hranitor, mai putin permeabil si drenant. Insa de cele mai multe ori, florarii nu mai schimba acest sol si vand planta asa. De aceea recomand ca atunci cand se achizitioneaza o planta din florarie, pe cat posibil, in 2-3 luni de la achizitie, sa se recurga la schimbarea solului din ghiveci cu unul care sa intruneasca cele 3 caracteristici mai sus-enuntate, in beneficiul plantei.



Schimbarea pamantului

Schimbarea pamatului unei plante bonsai sau pre-bonsai, asadar ar trebui sa intervina:

dupa achizitionarea din florarii, in momentul cand observam degradearea acestuia (cand devine impermeabil sau

planta da semne ca nu i se asigura conditiile necesare pentru hranire), cand radacinile exced vasului si atunci trebuie mutata planta in alt vas, cand pamantul este infestat de paraziti.

Poate parea un pic mai grea aceasta interventie, dar odata inceputa bine, totul va merge usor. Oricum, cand schimbam pamantul plantei, o mutam sau o transplantam, trebuie sa ne asiguram ca noul sol pe care il folosim, este de calitate mai buna decat cel in care se afla planta

Pentru a scoate planta din ghiveci, folositi o lama de cutit, pe care o bagati intre peretele vasului si restul de sol, tragand de-a lungul peretilor vasului, cu scopul de a dezlipi pamantul si eventuiale radacni de ghiveci. Cand faceti acest lucru, asigurati-va ca partea ascutita(taietoare) a lamei este in sens opus directiei in care o miscati, astfel evitand a taia eventual eradacini. Dupa ce ati facut aceasta, prindeti cat mai aproape posibil de sol, tulpina plantei, o miscati usor in stanga, in dreapta, in fata si in spate si apoi cu palma intinsa, cu fata spre sol, bagati tulpina pomisorului intre degetul mijlociu si inelar(in cazul vaselor mici), intoarceti vasul cu fundul in sus (in mod firesc planta va fi cu varful in jos), scotand incet vasul. Astfel, veti reusi sa scoateti planta cu intreg balotul de pamant din ghiveci, fara a-i vatama radacinile

In cazul transplantarii sau mutarii, curatarea radacinii este necesara si utila. In general, se recomanda taierea a maximum 1/3 din lungimea acestora, desi sunt practici de taiere mult mai drastica a radacinii plantutelor, ce dau bune rezultate. Aceasta procedura va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca pomisorul mai capabil sa absoarba compozitia hranitoare din compost.

De asemenea, nu este recomandat a se renunta in totalitate la vechiul sol, decat daca acesta este infestat. In special, la conifere, daca renuntam la intregul sol vechi, acestea vor muri, intrucat intre radacinile plantei cresc asa-zisii fungusi prietenoase, care o data disparuti, duc la moartea plantei. De aceea, recomand ca la conifere sa nu se distruga balotul de sol de la baza radacinilor plantei.

Spalarea radacinii

Aceasta este indicat sa se faca pentru doua motive principale:

toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.



Unii pomi ii poti selecta ca pre-bonsai si pot creste in pamant in gradina sau pepiniera. Acesti pomi vor avea un sol cat mai apropiat de cel din care au fost recoltati(de aceea se recomanda ca la recoltarea bonsailor din natura, sa se ia si pamant din locul unde acestia s-au dezvoltat), solul acesta urmand a se amplasa de jur imprejurul sistemului radacinii.

Cand se impune spalarea radacinilor, aceasta se face cu jet de apa, tinand trunchiul pomului si aplicand presiunea necesara de apa cu scopul de a da jos solul de pe radacini. Eu, in general, am inceput de la baza radacinii, dizolvand solul, incepand dinspre trunchi si mergand incet catre varf. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat in sol mixt granular, si particulele de sol ce se vor cerne usor in intrega zona a radacinii. Aceasta va da intregului sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen, pentru a promova cresterea sanatoasa a radacinii. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului sol o data, poate fi facuta cu pomii cu frunze cazatoare(desi personal nu o recomand).

Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timplu verde recomand a fi mutat in doi pasi:

jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult mycorrhiza (fungusii prietenosi). Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pentru bonsai si pun particulele in zona radacinii cat de mult posibil.

O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul nu a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al pomului este dens, solidar si asfixiat langa trunchi si cele mai multe soluri din apropierea masei radacinii sunt descompuse si tasate, obstructionand drenarea apei. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului, asigurand astfel un nou aflux de aer. Astfel, un sol proaspat poate fi introdus in zona radacinilor si ele se vor extinde permitand aparitia unor noi radacini in cativa ani.

Eu folosesc apa in locul betisorului, condsiderand ca schimbarea solului vechi cu betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa, cu betisorul riscand sa ranim radacinile.

In cazul transplantarii, sau schimbarii pamantului, eu opresc udarea plantei cam 2-3 saptamani, apoi urmand o udare normala.

Udarea

Majoritatea bonsailor mor dintr-o udare incorecta: ori abundenta, de cele mai multe ori, ori prea saraca. Nu exista un calendar, un program de udare: la nu stiu cate ore,



de nu stiu cate ori pe zi sau la nu stiu cate zile sau mai stiu eu ce alti algoritmi sau alte inventii. Trebuie inteles ca vasul mic, in cazul unui sol neadecvat, face ca planta datorita faptului ca nu are cum sa se aeriseasca, sa se asfixieze. Adica sa-i putrezeasca radacinile din cauza solului noroios care lipindu-se de radacini, le impiedica sa mai faca absorbtia de materie nutritiva si schimbul tipic de gaze necesar vietii.

Planta se uda atunci cand are nevoie de udare, nu dupa un calendar prestabilit.

Trebuie retinut insa, ca exista si mai multe tehnici de udare, in functie de anotimp si ce dorim noi de la planta: dorim sa mai temperam cresterea, atunci rarim udarea; dorim ca planta sa dezvolte muguri, ramuri etc., udam mai abundant si cat se poate si permite ca

Documents

Cateva Cuvinte Despre Bonsai Bun Gata