33
1.Ce este comunicarea Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat prin semne, gesturi, desene). Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al cuvintelor), reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia facială, poziţia, mişcarea etc). Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile, experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin 1

Ce Este Comunicarea

Embed Size (px)

DESCRIPTION

psihologie

Citation preview

1.Ce este comunicarea 

Comunicarea  reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din

care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu

condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul

comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii,

expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de asemenea, o parte

importantă a comunicării. O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a

limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat

prin semne, gesturi, desene).

Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al

cuvintelor),  reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la

nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia

facială, poziţia, mişcarea etc).

Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile,

experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi,

prin învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.

Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a

relaţiilor interpersonale şi de integrare socială.

Mulţi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu,

deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uşor. Dacă ne gândim totuşi ce

anume reprezintă comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest

proces în realitate.

Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii. Scrisul şi

cititul presupun coordonare vizuo-manuală. Limbajul semnelor/gesturilor

utilizează mâna, palma, precum şi întregul corp. Limbajul desenelor implică

1

controlul vizual şi manual. Dar aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente

pentru comunicare; cele mai importante instrumente de care avem nevoie sunt

înţelegerea şi capacitatea de a învăţa.

Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul osaturii psihice prin care se dezvoltă

şi se exprimă comportamentul şi personalitatea umană, marcând valenţele acestora

şi nivelul expectaţiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care

se urmăreşte maximalizarea potenţialului socio-cultural. Acest proces începe de la

naştere şi evoluează în funcţie de zestrea nativă, dar mai ales în raport de condiţiile

de mediu, mai mult sau mai puţin favorabile, astfel încât comunicarea şi limbajul

introduc note diferenţiatoare între diferitele persoane şi contribuie la definirea, în

ansamblu, a profilului psihologic al omului. Încă din copilăria timpurie, achiziţiile

din acest domeniu se produc în etape sau în trepte, iar calitatea şi cantitatea

acestora constituie pietre de temelie pentru construcţia devenirii umane. – Emil

Verza, Tratat de logopedie, vol II

 

            Limbajul este definit ca activitate psihică între oameni prin intermediul

limbii, aşa cum reiese şi din definiţia dată de Rubinstein: ,,Limbajul este limba în

acţiune’’. Limbajul reprezintă axul sistemului psihic uman, făcând posibil

fenomenul de conştiinţă; activitatea limbajului nu se opreşte odată cu întreruperea

comunicării cu alţii, ci se păstrează şi pe parcursul stării de veghe şi chiar în timpul

somnului.

Limbajul face posibilă definirea omului, cu toate atributele sale şi contribuie

la crearea unui anumit statut în cadrul societăţii, prezentându-i particularităţile

individuale. Prin limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera în muncă, de a-şi

comunica experienţa de viaţă, de a-şi fixa experienţa social-istorică, de a-şi

organiza ideile şi activitatea, de a se forma ca personalităţi şi de a-şi dezvolta

conştiinţa individuală şi socială, limbajul fiind forma cea mai înaltă de exprimare

şi manifestare individuală a omului. Limbajul conservă experienţa generaţiilor

2

anterioare, devenind un bun al omenirii şi, în acelaşi timp, modalitate de

cunoaştere şi de relevare a existenţei înconjurătoare. Limbajul, ca fenomen social,

se îmbogăţeşte ş se dezvoltă în permanenţă, atât din punctul de vedere al

exprimării, cât şi al multiplelor influenţe ce acţionează asupra sa.

Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este dificila si

de lunga durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in ceea ce

priveste varsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia vocabularului.

Deprinderea limbajului presupune trei componente esentiale: buna functionare a

aparatului fonator; asimilarea, memorarea si adaptarea sistemului lingvistic la

situatie; si in cele din urma, dorinta copilului de a intelege si nevoia sa de a se

exprima.

Copiii incep sa invete inca din viata intrauterina, atunci cand aud si raspund la

vocile familiare. Perioada in care invata cel mai mult este cuprinsa in intervalul

dintre 2 si 5 ani. Intre 15 si 18 luni, copilul intelege in general mai mult decat poate

exprima in cuvinte. Acest decalaj in vorbire este de obicei urmata de o explozie de

cuvinte intre 18 si 24 luni.

Atingerea anumitor repere in deprinderea limbajului variaza mult de la un copil la

altul. Unii copii - in special fetitele - sunt mai avansati, in timp ce altii progreseaza

mai lent.

Un copil caruia i se vorbeste sau citeste frecvent dobandeste mai rapid

competentele lingvistice, aceste doua actiuni avand un mare impact asupra

modului in care copilul  va fi capabil sa se exprime mai tarziu. Un copil caruia i se

vorbeste sau citeste foarte rar va invata sa vorbeasca mai tarziu decat alti copii de

aceeasi varsta.

3

2.Etapele dezvoltarii limbajului la copil

» in cursul primelor luni, limbajul bebelusului se compune din plansete specifice

» de la 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale  « aa», « ee ».

» de la 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe « be, be, be ».

» de la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte:  « ma-ma » si « ta-ta ».

» la aproximativ 1 an, copilul incepe sa distinga obiectele si fiintele care ii sunt

aratate sau denumite

» la 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le

» la 3 ani, copilul repeta fraze

» incepand de la 5 ani, limbajul copilului se imbogateste pe masura ce mediul sau

social se largeste

3.Cauzele tulburarilor de vorbire

Problemele auditive pot interfera cu abilitatea copiilor de a intelege si deprinde

limbajul. De aceea, toti copiii cu un retard in vorbire trebuie sa fie supusi unui test

de masurare a acuitatii auditive (audiometrie). Unele tulburari de dezvoltare,

precum autismul, pot de asemenea constitui o cauza a intarzierii de deprindere a

limbajului.

Este important ca dezvoltarea limbajului la copil sa fie monitorizata. Numeroase

probleme de limbaj si vorbire pot fi corectate cu ajutorul unui tratament, in special

daca sunt depistate de timpuriu.

Se estimeaza ca tulburarile de vorbire  apar la 6 din 100 copii.

4

4.Cum putem incuraja deprinderea limbajului

la copil

Parintii care ii vorbesc sau citesc copilului, si mai tarziu incurajeaza conversatiile

cu acesta aduc o contributie majora la dezvoltarea limbajului si exprimarii.

Vocabularul unui copil de 2 ani depinde in mod direct de timpul pe care parintii

sau alte persoane l-au acordat pentru a-i vorbi.

Nou-nascutii sunt programati sa invete, iar majoritatea parintilor sunt profesori

excelenti. Interactiunile si conversatiile pe care parintii le poarta cu copii sunt lectii

perfecte pentru deprinderea limbajului. Vorbitul, cititul si cantatul sunt activitati

suficiente pentru a-i ajuta pe cei mici sa vorbeasca.

Parintii sunt sfatuiti sa-i citeasca copilului inainte de varsta de 6 luni si sa continue

aceasta activitate zilnic. Cititul este deosebit de important pentru deprinderea

limbajului din mai multe motive. In timpul acestei activitati, intre parinti si copii se

creeaza o legatura speciala. Copilul poate pune intrebari si face propriile observatii.

Cititul ii ofera copilului posibilitatea de a invata cuvinte pe care nu le-ar intalni in

conversatiile zilnice. Cititul frecvent va contribui la dezvoltarea limbajului

copilului si, mai tarziu, la imbunatatirea abilitatii de a citi si a performantelor

scolare.

Sfaturi practice:

» incurajati bebelusul sa vorbeasca repetand unele cuvinte

» vorbiti cat mai des copilasului, pronuntand cuvintele in mod clar si distinct

» cantati-i si cititi-i copilului

» oferiti-i copilului un model bun de exprimare orala

» incercati sa reactionati la orice metoda de comunicare utilizata de copil – de

exemplu, atunci cand arata cu degetul sau face diverse gesturi

» oferiti-i copilului cat mai multe ocazii de a se intra in contact cu alti copii pentru

a participa la conversatiile lor

» la 5 ani, invatati copilul sa accepte deosebirea dintre ceea ce are de spus si

5

ascultarea celorlalti

» ascultati cand copilul vrea sa spuna ceva (si nu o jumatate de ora mai tarziu)

» nu fortati niciodata copilul sa vorbeasca

» nu criticati si nu ironizati modul in care vorbeste copilul; dimpotriva, incurajati-l

» nu dati semne de nerabdare atunci cand copilul vorbeste prea lent sau face greseli

» nu intrerupeti copilul si nu terminati propozitiile in locul lui

» asteptati sa termine copilul fraza si apoi reluati, pronuntand corect cuvantul sau

expresia gresita si insistand pe partile omise sau exprimate gresit de copil

» nu fortati copilul sa vorbeasca in fata unui grup de persoane, dar permiteti-i sa

faca acest lucru daca el isi doreste

5.Atentia

Daca, in ciuda eforturilor dumneavoastra, considerati ca dezvoltarea limbajului

copilului nu este suficienta in raport cu varsta lui apelati la un logoped. Marea

majoritate a tulburarilor de limbaj pot fi corectate si rezultatele sunt cu atat mai

eficiente cu cat sunt incepute mai timpuriu.

Nu mergeti pe principiul "Cu timpul...". Apelati la un logoped!

6.Etapele dezvoltarii limbajului Este important să ştim limitele de vârstă între care copilul achiziţionează anumite

abilităţi, pentru a observa în ce măsură copilul se dezvoltă mai încet şi dacă are

nevoie de ajutor.

Ghid pentru descrierea evoluţiei comportamentului în general şi comunicării şi limbajului în

special :

Vârsta Comportamentul

 

 

 

 

Priveşte în direcţia sunetului sau îşi schimbă poziţia corpului ca

răspuns la sunet.

Priveşte la persoana care încearcă să-i atragă atenţia prin vorbă sau

6

 

 

0-1 ani

mişcare.

Urmăreşte sunetul, mişcând capul. Râde.

Vocalizează ca răspuns la atenţia ce i se acordă.

Repetă propriile sunete dacă sunt repetate de adulţi.

Gângureşte (serii de silabe).

Caută contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute.

Vocalizează ca să atragă atenţia.

Repetă aceeaşi silabă de 2-3 ori ( ex: ma-ma-ma), prin imitare.

Imită cucu-bau.

Face cu mâna pa-pa, imitând adultul.

Răspunde la gesturi cu gesturi.

Emite 4 sau mai multe sunete diferite.

Urmăreşte conversaţia, privind la cei care vorbesc.

Îndeplineşte comenzi simple, însoşite de gesturi.

Încetează activitatea, cel puţin momentan, în 75% din cazuri,

atunci când i se spune ,,nu’’.

Priveşte la obiecte familiare când sunt numite.

Răspunde la propriul nume, privind sau solicitând să fie luat în

braţe.

Se manifestă ca răspuns la intrebări simple (ex: ,,Unde este

mingea?’’)

Arată o parte a corpului (ex: nasul).

Combină 2 silabe diferite in jocul verbal.

Imită intonaţia vocii celorlalţi.

Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un

obiect.

 

 

 

 

Spune 5 cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte

diferite).

Conversează, stâlcind cuvintele.

Foloseşte gesturi pentru a-şi exprima dorinţa că mai vrea.

7

 

1-2 ani

Imită folosirea obiectelor uzuale (ex: ceaşcă, linguriţă, etc).

Caută sursa de sunete din afara incăperii (ex: sonerie, motocicletă,

chemări ale copiilor etc.).

Emite sunete (onomatopee) sau foloseşte aceste sunete pentru a

numi un animal (ex: vaca este ,,mu-mu’’).

Execută 3 comenzi simple, fără să i se dea indicaţii prin gesturi.

Răspunde prin privire sau atingere la solicitarea de a arăta 6

obiecte familiare.

Arată sau atinge 3 imagini dintr-o carte când sunt numite.

Arată 3 părţi ale corpului.

Spune 10 cuvinte.

Îşi spune la cerere numele/numele de alint.

Răspunde la întrebarea ,,Ce-i asta?’’, denumind obiecte familiare.

Cere ,,mai mult’’ sau ,, mai vreau’’.

Poate da sau arăta la cerere.

Răspunde la ,,sus’’ şi ,,jos’’ mişcând capul corespunzător.

Imită adultul în activităţi simple (ex : scuturatul hainelor).

Arată spre el când este întrebat ,,Unde este (numele său)?’’.

Se joacă cu un alt copil, fiecare făcând activităţi diferite.

Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţele.

Ştie ce să faca în situaţii uzuale (când iese afară, la masă, la

culcare etc).

Numeşte alţi 5 membrii ai familiei, inclusiv animalele preferate.

Arată 12 obiecte familiare când sunt numite.

Numeşte 4 jucării.

Cere un aliment dacă îi este cunoscut, folosind numele acestuia

când îl vede (ex:lapte, biscuit).

Numeşte 3 părţi ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.

 

 

Stă cu adultul pentru a privi o carte cu imagini timp de 5 minute.

Spune ,,Te rog!’’ şi ,,Multumesc!’’ când i se aduce aminte.

8

 

 

 

 

 

 

2-3 ani

Răspunde corespunzător la folosirea adjectivelor obişnuite (ex:

obosit, fericit, rece, mare, etc)

La cerere, pune obiectele în, pe, sub...

Foloseşte corect unele adjective obişnuite (ex: fierbinte, mare, etc).

Numeşte acţiuni.

Răspunde la întrebarea ,,Ce face (numele)?’’, pentru activităţile

obişnuite, simple.

Alătură 1 substantiv şi 1 adjectiv sau 2 substantive in propoziţii de

2 cuvinte(ex:minge mare).

Combină o acţiune cu un obiect, formând propoziţii.

Asociază un substantiv cu un verb (ex: ,,tata pleacă’’).

Mimează acţiuni şi repetă cuvântul final al fiecărui vers dintr-un

cântec.

Foloseşte un anume cuvânt pentru a-şi exprima nevoia de a merge

la toaletă.

Asociaza un verb sau un substantiv cu ,,acolo’’, ,,aici’’, în

propoziţii de 2 cuvinte (ex: ,,Scaun aici’’).

Combină doua substantive pentru a exprima posesia (ex: ,,maşina

tata’’).

Selectează obiecte simple descrise prin folosirea lor (ex: ceaşcă,

farfurie, etc.).

Răspunde la întrebarea ,,Unde este...?’’.

Asociază un substantiv, un verb şi un ajectiv într-o propoziţie de

trei cuvinte (ex: ,,tata maşina mare’’, ,,tata merge serviciu’’).

Foloseşte propriul nume ca răspuns la întrebarea ,,Cine vrea?’’.

Indică imaginea unui obiect uzual , descris prinb întrebuinţarea lui.

Ascultă poveşti simple.

Arată pe degete câţi ani are.

Îşi spune sexul când este întrebat dacă este fetiţă sau băiat.

Îndeplineşte două  comenzi legate între ele (ex: ,,Du-te la uşă şi

9

închide-o!’’).

Urmăreşte şi numeşte două personaje familiare de la televizir

(desene animate).

Foloseşte forma corectă a pluralului.

Foloseşte verbe neregulate la trecut (ex: a fost, a plecat, a făcut,

etc).

Pune întrebări: ,,Ce e asta/aia?’’.

Foloseşte ,,asta/aia’’ în vorbire.

Foloseşte mai mult ,,eu/mie/al meu’’ decât numele propriu.

Foloseşte ,,nu’’ pentru a exprima refuzul sau neplacerea.

Răspunde la întrebarea ,,Cine?’’ indicând numele.

Foloseşte forme de posesiv (ex: ,,a lui tati’’).

Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire.

Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (ex:

animal, mâncare, jucării, etc).

 

 

 

3-4 ani

Foloseşte propoziţii din 4 cuvinte.

Identifică sunetele înalte şi pe cele joase în jocuri muzicale.

Salută adulţii cunoscuţi fără să i se amintească.

Poartă o conversaţie simplă.

Numeşte obiecte mari şi mici.

Arată 10 părţi ale corpului la comandă verbală.

Numără până la trei, imitând.

Spune ce urmează într-o poveste simplă şi repetă.

Răspunde la apeluri telefonice pentru adulţi sau vorbeşte cu

persoane cunoscute.

Pune întrebări de tipul ,,Unde...?’’, ,,Cine...?’’.

Construieşte propoziţii interogative cu ,,este’’ la început.

Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.

Îndeplineşte comenzi ca răspuns la : înăuntru, afară, în spate, sus,

etc.

10

Numără 10 obiecte prin imitaţie.

Foloseşte întrebări cu ,,De ce...?’’ şi ascultă raspunsul adultului.

Numeşte la cerere 3 culori; numeşte 3 forme geometrice.

Îndeplineşte o serie de 2 comenzi necorelate.

Îşi spune numele întreg, când i se cere.

Răspunde la întrebări simple, de tipul ,,Cum este?’’.

Repetă propoziţii sau serii de sunete.

Foloseşte trecutul verbelor regulate (ex: sărit, lovit, etc.).

Foloseşte adjectivele care indică mărimea în situaţii uzuale.

Vorbeşte despre o experienţă recentă.

Răspunde la întrebări de tipul ,,De ce...?’’, legate de evenimentele

dintr-o povestire simplă.

Spune la ce folosesc obiectele uzuale.

Exprimă acţiuni viitoare prin formule de tipul ,,trebuie să...’’, ,,o

să...’’, ,,vreau să...’’.

Vorbirea îi este înţeleasă de persoane din afara familiei.

 

 

 

4-5 ani

Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.

Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere.

Foloseşte verbele la optativ (ex: aş putea, aş vrea etc).

Foloseşte fraze de tipul: ,,Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă.’’.

Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.

Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.

Foloseşte cuvinte ca soră, frate, bunici etc.

Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc din construcţiile de

tipul analogiilor opuse.

Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor.

Indică imaginea care nu se potriveşte într-o anumită categorie

(ex: ,,Care nu este animal?’’).

Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.

Foloseşte propoziţii complexe (ex: ,,Ea vrea să plec pentru că...’’).

11

Poate spune dacă un sunet este tare sau încet.

 

 

 

5-6 ani

Poate indica : ,,câteva’’, ,,multe’’ sau  ,,mai multe’’ obiecte .

Îşi spune adresa; îşi spune numărul de telefon.

Indică ,,cel mai mult’’, ,,cel mai puţin’’, ,,câteva’’, ,,puţine’’

obiecte.

Spune glume simple.

Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică.

Indică locaţia sau direcţia folosind prepoziţiile: de la, către, peste,

departe de..., etc.

Răspunde cu o explicaţie la întrebarea ,,De ce?’’.

Aşează 3-5 imagini, reprezentând o poveste, în succesiune logică

şi spune povestea.

Defineşte cuvinte.

Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt.

Poate răspunde la întrebări de genul ,,Ce se întâmplă dacă...?’’.

Foloseşte corect noţiunile de ,,ieri’’ şi ,,mâine’’.

Întreabă ce semnificaţie au cuvintele noi sau nefamiliare lui.

 

Următorul tabel conţine parametrii de dezvoltare a copilului, pe etape de vârstă, în

domenii aflate în interdependenţă:

Vârsta Limbaj

0-3 luni Tipă la naştere.

Reacţionează la

clopoţel.

Zâmbeşte.

Gângureşte.

Vocalizează.

Plânge tare, mult

când se sperie.

  Se întoarce la

12

3-6 luni

chemare.

Emite silabe.

Imită sunetele

vorbirii.

 

6-9 luni

Pronunţă ,,tata /

mama’’

nespecifice.

Combină silabe.

 

9-12 luni

Vorbeşte neclar

(bolboroseşte).

Pronunţă ,,tata /

mama’’ specifice.

Pronunţă 1-2

cuvinte.

12-18 luni Pronunţă 3-6

cuvinte.

Arată 2

poze/fotografii la

cerere.

 

 

18-24 luni

Combină/

asociază cuvinte.

Numeşte o

poză/fotografie la

cerere.

Arată 6 părţi ale

corpului la cerere.

Arată 4

poze/fotografii la

cerere.

13

Vorbeşte pe

jumătate

inteligibil.

 

 

24 luni–3

ani

Numeşte 4

poze/fotografii la

cerere.

Denumeşte 2

acţiuni la cerere.

Foloseşte corect

pluralul.

Foloseşte

pronumele

personal.

Ştie 2

adjective/însuşiri.

Întreabă ,,Ce e

asta?’’.

 

 

3-5 ani

Numeşte 4 culori

la cerere.

Arată pe degete

câţi ani are.

Foloseşte corect

prepoziţiile (ex.

În, pe, desupra,

peste, sub, la).

Vorbeşte

inteligibil.

Îşi spune numele

întreg la cerere.

Defineşte 5

14

cuvinte.

 

Evoluţia comportamentului verbal al copilului

 

            Atunci când se constată întârzieri în dezvoltarea limbajului, pe lângă

efectuarea anamnezei şi a examinării logopedice care duc la cunoaşterea cauzelor

întârzierilor, este important să se ştie gradul acestora. Scala de dezvoltare elaborată

de Păunescu şi Toncescu redă gradul de dezvoltare a limbajului copilului între 0 şi

3 ani:

 

Vârsta

(în

luni)

Manifestările comportamentului verbal Luna de

manifestar

e

 

 

 

 

 

 

 

 

0-3

1.  Reacţii motorii generalizate la zgomote puternice

2.  Ţipete diferenţiate după felul necesităţii

3.  Manifestări vocale de tipul sunetelor guturale

4.  Producerea unor scurte manifestări vocale

5.  Răspuns prin reacţie generalizată la vocea umană

6.  Vocalizarea lui ,,ah”, ,,uh”, ,,ub”, ,,ab”, ,,eh”

7.  Vocalizări diverse

8.  Vocalizări din poziţia culcat

9.  Vocalizări diferenţiate afectiv

10.Vocalizări în joc sonor (melodic)

11.Ascultarea spontană a vocii umane

12.Reacţie de înviorare la vocea umană

13.Gângurit ca expresie a stărilor de bine

14.Gângurit în joc sonor

15.Silabe cu sunete uşor articulate

16.Se disting articulatoric vovale şi consoane labiale

17.Gângureşte la o relaţie impersonală

0.5

1

0.15–1

1–2

1.15

1.15

1.25

2

2

2

2

2

3-4

3-4

2-3

2-3

3-4

15

 

 

 

 

 

 

 

 

3-6

1.  Răspuns vocal la o relaţie impersonală

2.  Lalalizare

3.  Mimică adecvată în timpul lalalizării

4.  Lalalizarea în cadrul unui joc spontan

5.  Muzicalitate în gângurit

6.  Gânguritul ca expresie a unei stări agreabile

7.  Traducerea vocală a nemulţumirii

8.  Silabe în joc spontan

9.  Primele silabe articulate: ma-ma, ta-ta

10.Utilizează spontan câteva cuvinte

11.Expresie vocală a nerăbdării

12.Expresie vocală a nemulţumirii la dispariţia unui obiect

îndrăgit

13.Adresrea vocală spre o persoană care ,,vorbeşte”

14.Discriminare între o vorbire afectivă şi una dojenitoare

15.Imitarea de sunete şi răspuns la pronunţarea acestora

(reduplicare)

16.Repetă cu plăcere 2 silabe legate printr-o pauză: ma-ma,

ta-ta etc

17.Utilizează silabe cu modulaţii afective în cadrul unui

dialog

4-5

4-5

4-5

4

5

5-5.15

5

6

6

6.15

 

5-6

5-6

6

6

5-6

6

 

 

 

6-9

1.  Articulează bine mai multe silabe

2.  Pronunţă distinct ,,da”

3.  Expresie vocală de satisfacţie în relaţiile cu obiectele

îndrăgite

4.  Variaţii tonale de lalalizare şi silabisire

5.  Reacţii vocale de surpriză la întâmplări necunoscute

6.  Interjecţii vocale

7.  Reacţionează bine la unele comenzi simple

8.  Leagă două silabe într-o structură sonoră (ta-ta, ma-ma)

6-7

7

7

7.3

7.5

8

7-8

7-8

8

16

9.  Expresie vocală în timpul acţiunii cu obiectele

10.Imită pronunţia multor consoane

11.Pronunţă singur unele consoane

12.Reacţii de confuzie la cuvintele necunoscute

13.Se adaptează compotamental la cuvintele cunoscute

(utilizate des)

14.Distinge cuvintele cunoscute de cele necunoscute

15.Înţelege sensul unor cuvinte şi ce reprezintă acestea

16.Înţelege sensul unor gesturi

17.Răspunde la unele gesturi uzuale

18.Rosteşte sunete articulate expresiv

19.Imită majoritatea sunetelor

8

8

8

8.15

8-9

9

9

9

9

9

 

 

 

 

 

 

 

9-12

1.  Îşi organizează reacţiile comportamentale pe bază

verbală

2.  ,,Vorbeşte” vocalizând cu jucăriile sau obiectele

îndrăgite

3.  Imită (repetă) silabe

4.  Răspunde prin acte sau atitudini la cuvinte

5.  Expresie vocală în faţa linguriţei şi paharului

6.  Expresie vocală în faţa unor culori

7.  Pronunţă 2-3 cuvinte bisilabice

8.  Denumeşte cu o silabă(sau cu sunete structurate

personal) obiectele

9.  Imită multe cuvinte la cerere

10.,,Interpretează” un ordin verbal manifestând rezistenţă

11.Răspuns adecvat comportamental însoţit de verbalizări la

ordinele simple

12.Înţelege şi execută sarcini simple, formulate verbal

13.Reacţie la cuvinte inhibitorii

14.Expresie vocală când se priveşte în oglindă

10-12

10

10-11

10-11

10

10

10-11

11

11-12

11-12

12

 

12

12

12

12

12

17

15.Utilizează cuvântul ,,mamă” în apel

16.Utilizează silabe sau sunete special formulate pentru apel

 

 

 

 

 

 

12-18

1.  Înţelege o cerere verbală şi o execută

2.  Execută sarcini transmise verbal în 2-3 secvenţe

3.  Înţelege o cantitate considerabilă de cuvinte (sensul

acestora) într-un context situaţional

4.  Înţelege gesturile adultului şi le imită cu sens

5.  Numeşte jucării sau imagini prin onomatopee

6.  Utilizează în conversaţie un jargon specific

7.  Înţelege o întrebare simplă

8.  Înţelege sensurile gesturilor adultului (de protecţie, de

ameninţare)

9.  Înţelege interdicţia

10.Pronunţă spontan de la 3 la 20 de cuvinte

11.Denumeşte corect câteva obiecte

12.Face apel prin intermediul cuvintelor

13.Utilizează cuvinte cu sens în propoziţie

12-14

13-14

13-14

 

13-14

14

13-14

15

15

17-18

13-18

17

18

15-18

 

18-24

1.  Cunoaşte şi se exprimă prin formule de politeţe

2.  Cunoaşte denumirea părţilor corpului

3.  Indică la cerere aceste părţi

4.  Recunoaşte imaginile dintr-o carte (3-5)

5.  Denumeşte câteva imagini

6.  Pronunţă un număr de 20-30 de cuvinte

7.  Uneşte două cuvinte într-o propoziţie (substantiv + verb)

8.  Face asociaţii de cuvinte, căutând consonanţe

9.  Identifică obiectele după determinarea lor

10.Poate denumi cea mai mare parte dintre obiectele

familiare

11.Poate distinge la cerere 7 imagini din 10

12.Apar primele propoziţii cu legătură între cuvinte

18-20

18

18-20

18-19

19-20

18-24

18-24

20-24

23-24

24

24

24

24

18

13.Utilizează în conversaţii cu precădere propoziţii

14.Cunoaşte sensul părţilor de vorbire care indică poziţia

spaţială (sus, jos, dedesupt etc)

15.Apar în vorbire pronumele, adjectivele (în proporţie

redusă)

16.Vorbeşte despre sine la persoana a III-a,numindu-se cu

numele mic

17.Poate repeta cuvinte compuse din 2-5 silabe

18.Stăpâneşte aproximativ 100 de cuvinte

19.Apar primele încercări de fraze

24

 

24

24

24

24

24

 

 

 

 

24-36

1.  Se organizează prin structura gramaticală a limbii vorbite

2.  Poate repeta (prin memorare) 2-4 cuvinte

3.  Foloseşte propoziţii de 3-4 cuvinte

4.  Foloseşte fraze cu relaţii de subordonare între propoziţii

5.  Înţelege un expozeu de 3-6 propoziţii

6.  Înţelege un expozeu complet în cadrul unei conversaţii

7.  Foloseşte pronumele personal în mod curent

8.  Foloseşte operaţia de flectare a cuvintelor (cazuri, număr,

gen etc)

9.  ,,Citeşte” o imagine compusă

10. Utilizează timpul trecut

24-36

26-28

26-28

28-36

30

36

30

24-30

28-34

30

 

Fiecare item = 1 punct

Etapa     0-3 luni = 17 puncte

Etapa     3-6 luni = 17 puncte

Etapa     6-9 luni = 19 puncte

Etapa   9-12 luni = 16 puncte

Etapa 12-18 luni = 13 puncte

Etapa 18-24 luni = 19 puncte

Etapa 24-36 luni = 17 puncte

19

 

Scorul nu este absolut, la fiecare etapă putând exista diferenţe de 2-3 puncte, fără

ca acest fapt să indice o tulburare. Lipsa a 5-7 puncte pentru o etapă are o

semnificaţie negativă şi semnalează o tulburare a ritmului de dezvoltare al

limbajului.

 

20