Upload
nataliacotorobai
View
243
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
psihologie
Citation preview
1.Ce este comunicarea
Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din
care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu
condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul
comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii,
expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de asemenea, o parte
importantă a comunicării. O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a
limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat
prin semne, gesturi, desene).
Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al
cuvintelor), reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la
nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia
facială, poziţia, mişcarea etc).
Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile,
experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi,
prin învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.
Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a
relaţiilor interpersonale şi de integrare socială.
Mulţi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu,
deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uşor. Dacă ne gândim totuşi ce
anume reprezintă comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest
proces în realitate.
Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii. Scrisul şi
cititul presupun coordonare vizuo-manuală. Limbajul semnelor/gesturilor
utilizează mâna, palma, precum şi întregul corp. Limbajul desenelor implică
1
controlul vizual şi manual. Dar aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente
pentru comunicare; cele mai importante instrumente de care avem nevoie sunt
înţelegerea şi capacitatea de a învăţa.
Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul osaturii psihice prin care se dezvoltă
şi se exprimă comportamentul şi personalitatea umană, marcând valenţele acestora
şi nivelul expectaţiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care
se urmăreşte maximalizarea potenţialului socio-cultural. Acest proces începe de la
naştere şi evoluează în funcţie de zestrea nativă, dar mai ales în raport de condiţiile
de mediu, mai mult sau mai puţin favorabile, astfel încât comunicarea şi limbajul
introduc note diferenţiatoare între diferitele persoane şi contribuie la definirea, în
ansamblu, a profilului psihologic al omului. Încă din copilăria timpurie, achiziţiile
din acest domeniu se produc în etape sau în trepte, iar calitatea şi cantitatea
acestora constituie pietre de temelie pentru construcţia devenirii umane. – Emil
Verza, Tratat de logopedie, vol II
Limbajul este definit ca activitate psihică între oameni prin intermediul
limbii, aşa cum reiese şi din definiţia dată de Rubinstein: ,,Limbajul este limba în
acţiune’’. Limbajul reprezintă axul sistemului psihic uman, făcând posibil
fenomenul de conştiinţă; activitatea limbajului nu se opreşte odată cu întreruperea
comunicării cu alţii, ci se păstrează şi pe parcursul stării de veghe şi chiar în timpul
somnului.
Limbajul face posibilă definirea omului, cu toate atributele sale şi contribuie
la crearea unui anumit statut în cadrul societăţii, prezentându-i particularităţile
individuale. Prin limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera în muncă, de a-şi
comunica experienţa de viaţă, de a-şi fixa experienţa social-istorică, de a-şi
organiza ideile şi activitatea, de a se forma ca personalităţi şi de a-şi dezvolta
conştiinţa individuală şi socială, limbajul fiind forma cea mai înaltă de exprimare
şi manifestare individuală a omului. Limbajul conservă experienţa generaţiilor
2
anterioare, devenind un bun al omenirii şi, în acelaşi timp, modalitate de
cunoaştere şi de relevare a existenţei înconjurătoare. Limbajul, ca fenomen social,
se îmbogăţeşte ş se dezvoltă în permanenţă, atât din punctul de vedere al
exprimării, cât şi al multiplelor influenţe ce acţionează asupra sa.
Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este dificila si
de lunga durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in ceea ce
priveste varsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia vocabularului.
Deprinderea limbajului presupune trei componente esentiale: buna functionare a
aparatului fonator; asimilarea, memorarea si adaptarea sistemului lingvistic la
situatie; si in cele din urma, dorinta copilului de a intelege si nevoia sa de a se
exprima.
Copiii incep sa invete inca din viata intrauterina, atunci cand aud si raspund la
vocile familiare. Perioada in care invata cel mai mult este cuprinsa in intervalul
dintre 2 si 5 ani. Intre 15 si 18 luni, copilul intelege in general mai mult decat poate
exprima in cuvinte. Acest decalaj in vorbire este de obicei urmata de o explozie de
cuvinte intre 18 si 24 luni.
Atingerea anumitor repere in deprinderea limbajului variaza mult de la un copil la
altul. Unii copii - in special fetitele - sunt mai avansati, in timp ce altii progreseaza
mai lent.
Un copil caruia i se vorbeste sau citeste frecvent dobandeste mai rapid
competentele lingvistice, aceste doua actiuni avand un mare impact asupra
modului in care copilul va fi capabil sa se exprime mai tarziu. Un copil caruia i se
vorbeste sau citeste foarte rar va invata sa vorbeasca mai tarziu decat alti copii de
aceeasi varsta.
3
2.Etapele dezvoltarii limbajului la copil
» in cursul primelor luni, limbajul bebelusului se compune din plansete specifice
» de la 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale « aa», « ee ».
» de la 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe « be, be, be ».
» de la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte: « ma-ma » si « ta-ta ».
» la aproximativ 1 an, copilul incepe sa distinga obiectele si fiintele care ii sunt
aratate sau denumite
» la 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le
» la 3 ani, copilul repeta fraze
» incepand de la 5 ani, limbajul copilului se imbogateste pe masura ce mediul sau
social se largeste
3.Cauzele tulburarilor de vorbire
Problemele auditive pot interfera cu abilitatea copiilor de a intelege si deprinde
limbajul. De aceea, toti copiii cu un retard in vorbire trebuie sa fie supusi unui test
de masurare a acuitatii auditive (audiometrie). Unele tulburari de dezvoltare,
precum autismul, pot de asemenea constitui o cauza a intarzierii de deprindere a
limbajului.
Este important ca dezvoltarea limbajului la copil sa fie monitorizata. Numeroase
probleme de limbaj si vorbire pot fi corectate cu ajutorul unui tratament, in special
daca sunt depistate de timpuriu.
Se estimeaza ca tulburarile de vorbire apar la 6 din 100 copii.
4
4.Cum putem incuraja deprinderea limbajului
la copil
Parintii care ii vorbesc sau citesc copilului, si mai tarziu incurajeaza conversatiile
cu acesta aduc o contributie majora la dezvoltarea limbajului si exprimarii.
Vocabularul unui copil de 2 ani depinde in mod direct de timpul pe care parintii
sau alte persoane l-au acordat pentru a-i vorbi.
Nou-nascutii sunt programati sa invete, iar majoritatea parintilor sunt profesori
excelenti. Interactiunile si conversatiile pe care parintii le poarta cu copii sunt lectii
perfecte pentru deprinderea limbajului. Vorbitul, cititul si cantatul sunt activitati
suficiente pentru a-i ajuta pe cei mici sa vorbeasca.
Parintii sunt sfatuiti sa-i citeasca copilului inainte de varsta de 6 luni si sa continue
aceasta activitate zilnic. Cititul este deosebit de important pentru deprinderea
limbajului din mai multe motive. In timpul acestei activitati, intre parinti si copii se
creeaza o legatura speciala. Copilul poate pune intrebari si face propriile observatii.
Cititul ii ofera copilului posibilitatea de a invata cuvinte pe care nu le-ar intalni in
conversatiile zilnice. Cititul frecvent va contribui la dezvoltarea limbajului
copilului si, mai tarziu, la imbunatatirea abilitatii de a citi si a performantelor
scolare.
Sfaturi practice:
» incurajati bebelusul sa vorbeasca repetand unele cuvinte
» vorbiti cat mai des copilasului, pronuntand cuvintele in mod clar si distinct
» cantati-i si cititi-i copilului
» oferiti-i copilului un model bun de exprimare orala
» incercati sa reactionati la orice metoda de comunicare utilizata de copil – de
exemplu, atunci cand arata cu degetul sau face diverse gesturi
» oferiti-i copilului cat mai multe ocazii de a se intra in contact cu alti copii pentru
a participa la conversatiile lor
» la 5 ani, invatati copilul sa accepte deosebirea dintre ceea ce are de spus si
5
ascultarea celorlalti
» ascultati cand copilul vrea sa spuna ceva (si nu o jumatate de ora mai tarziu)
» nu fortati niciodata copilul sa vorbeasca
» nu criticati si nu ironizati modul in care vorbeste copilul; dimpotriva, incurajati-l
» nu dati semne de nerabdare atunci cand copilul vorbeste prea lent sau face greseli
» nu intrerupeti copilul si nu terminati propozitiile in locul lui
» asteptati sa termine copilul fraza si apoi reluati, pronuntand corect cuvantul sau
expresia gresita si insistand pe partile omise sau exprimate gresit de copil
» nu fortati copilul sa vorbeasca in fata unui grup de persoane, dar permiteti-i sa
faca acest lucru daca el isi doreste
5.Atentia
Daca, in ciuda eforturilor dumneavoastra, considerati ca dezvoltarea limbajului
copilului nu este suficienta in raport cu varsta lui apelati la un logoped. Marea
majoritate a tulburarilor de limbaj pot fi corectate si rezultatele sunt cu atat mai
eficiente cu cat sunt incepute mai timpuriu.
Nu mergeti pe principiul "Cu timpul...". Apelati la un logoped!
6.Etapele dezvoltarii limbajului Este important să ştim limitele de vârstă între care copilul achiziţionează anumite
abilităţi, pentru a observa în ce măsură copilul se dezvoltă mai încet şi dacă are
nevoie de ajutor.
Ghid pentru descrierea evoluţiei comportamentului în general şi comunicării şi limbajului în
special :
Vârsta Comportamentul
Priveşte în direcţia sunetului sau îşi schimbă poziţia corpului ca
răspuns la sunet.
Priveşte la persoana care încearcă să-i atragă atenţia prin vorbă sau
6
0-1 ani
mişcare.
Urmăreşte sunetul, mişcând capul. Râde.
Vocalizează ca răspuns la atenţia ce i se acordă.
Repetă propriile sunete dacă sunt repetate de adulţi.
Gângureşte (serii de silabe).
Caută contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute.
Vocalizează ca să atragă atenţia.
Repetă aceeaşi silabă de 2-3 ori ( ex: ma-ma-ma), prin imitare.
Imită cucu-bau.
Face cu mâna pa-pa, imitând adultul.
Răspunde la gesturi cu gesturi.
Emite 4 sau mai multe sunete diferite.
Urmăreşte conversaţia, privind la cei care vorbesc.
Îndeplineşte comenzi simple, însoşite de gesturi.
Încetează activitatea, cel puţin momentan, în 75% din cazuri,
atunci când i se spune ,,nu’’.
Priveşte la obiecte familiare când sunt numite.
Răspunde la propriul nume, privind sau solicitând să fie luat în
braţe.
Se manifestă ca răspuns la intrebări simple (ex: ,,Unde este
mingea?’’)
Arată o parte a corpului (ex: nasul).
Combină 2 silabe diferite in jocul verbal.
Imită intonaţia vocii celorlalţi.
Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un
obiect.
Spune 5 cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte
diferite).
Conversează, stâlcind cuvintele.
Foloseşte gesturi pentru a-şi exprima dorinţa că mai vrea.
7
1-2 ani
Imită folosirea obiectelor uzuale (ex: ceaşcă, linguriţă, etc).
Caută sursa de sunete din afara incăperii (ex: sonerie, motocicletă,
chemări ale copiilor etc.).
Emite sunete (onomatopee) sau foloseşte aceste sunete pentru a
numi un animal (ex: vaca este ,,mu-mu’’).
Execută 3 comenzi simple, fără să i se dea indicaţii prin gesturi.
Răspunde prin privire sau atingere la solicitarea de a arăta 6
obiecte familiare.
Arată sau atinge 3 imagini dintr-o carte când sunt numite.
Arată 3 părţi ale corpului.
Spune 10 cuvinte.
Îşi spune la cerere numele/numele de alint.
Răspunde la întrebarea ,,Ce-i asta?’’, denumind obiecte familiare.
Cere ,,mai mult’’ sau ,, mai vreau’’.
Poate da sau arăta la cerere.
Răspunde la ,,sus’’ şi ,,jos’’ mişcând capul corespunzător.
Imită adultul în activităţi simple (ex : scuturatul hainelor).
Arată spre el când este întrebat ,,Unde este (numele său)?’’.
Se joacă cu un alt copil, fiecare făcând activităţi diferite.
Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţele.
Ştie ce să faca în situaţii uzuale (când iese afară, la masă, la
culcare etc).
Numeşte alţi 5 membrii ai familiei, inclusiv animalele preferate.
Arată 12 obiecte familiare când sunt numite.
Numeşte 4 jucării.
Cere un aliment dacă îi este cunoscut, folosind numele acestuia
când îl vede (ex:lapte, biscuit).
Numeşte 3 părţi ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.
Stă cu adultul pentru a privi o carte cu imagini timp de 5 minute.
Spune ,,Te rog!’’ şi ,,Multumesc!’’ când i se aduce aminte.
8
2-3 ani
Răspunde corespunzător la folosirea adjectivelor obişnuite (ex:
obosit, fericit, rece, mare, etc)
La cerere, pune obiectele în, pe, sub...
Foloseşte corect unele adjective obişnuite (ex: fierbinte, mare, etc).
Numeşte acţiuni.
Răspunde la întrebarea ,,Ce face (numele)?’’, pentru activităţile
obişnuite, simple.
Alătură 1 substantiv şi 1 adjectiv sau 2 substantive in propoziţii de
2 cuvinte(ex:minge mare).
Combină o acţiune cu un obiect, formând propoziţii.
Asociază un substantiv cu un verb (ex: ,,tata pleacă’’).
Mimează acţiuni şi repetă cuvântul final al fiecărui vers dintr-un
cântec.
Foloseşte un anume cuvânt pentru a-şi exprima nevoia de a merge
la toaletă.
Asociaza un verb sau un substantiv cu ,,acolo’’, ,,aici’’, în
propoziţii de 2 cuvinte (ex: ,,Scaun aici’’).
Combină doua substantive pentru a exprima posesia (ex: ,,maşina
tata’’).
Selectează obiecte simple descrise prin folosirea lor (ex: ceaşcă,
farfurie, etc.).
Răspunde la întrebarea ,,Unde este...?’’.
Asociază un substantiv, un verb şi un ajectiv într-o propoziţie de
trei cuvinte (ex: ,,tata maşina mare’’, ,,tata merge serviciu’’).
Foloseşte propriul nume ca răspuns la întrebarea ,,Cine vrea?’’.
Indică imaginea unui obiect uzual , descris prinb întrebuinţarea lui.
Ascultă poveşti simple.
Arată pe degete câţi ani are.
Îşi spune sexul când este întrebat dacă este fetiţă sau băiat.
Îndeplineşte două comenzi legate între ele (ex: ,,Du-te la uşă şi
9
închide-o!’’).
Urmăreşte şi numeşte două personaje familiare de la televizir
(desene animate).
Foloseşte forma corectă a pluralului.
Foloseşte verbe neregulate la trecut (ex: a fost, a plecat, a făcut,
etc).
Pune întrebări: ,,Ce e asta/aia?’’.
Foloseşte ,,asta/aia’’ în vorbire.
Foloseşte mai mult ,,eu/mie/al meu’’ decât numele propriu.
Foloseşte ,,nu’’ pentru a exprima refuzul sau neplacerea.
Răspunde la întrebarea ,,Cine?’’ indicând numele.
Foloseşte forme de posesiv (ex: ,,a lui tati’’).
Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire.
Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (ex:
animal, mâncare, jucării, etc).
3-4 ani
Foloseşte propoziţii din 4 cuvinte.
Identifică sunetele înalte şi pe cele joase în jocuri muzicale.
Salută adulţii cunoscuţi fără să i se amintească.
Poartă o conversaţie simplă.
Numeşte obiecte mari şi mici.
Arată 10 părţi ale corpului la comandă verbală.
Numără până la trei, imitând.
Spune ce urmează într-o poveste simplă şi repetă.
Răspunde la apeluri telefonice pentru adulţi sau vorbeşte cu
persoane cunoscute.
Pune întrebări de tipul ,,Unde...?’’, ,,Cine...?’’.
Construieşte propoziţii interogative cu ,,este’’ la început.
Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.
Îndeplineşte comenzi ca răspuns la : înăuntru, afară, în spate, sus,
etc.
10
Numără 10 obiecte prin imitaţie.
Foloseşte întrebări cu ,,De ce...?’’ şi ascultă raspunsul adultului.
Numeşte la cerere 3 culori; numeşte 3 forme geometrice.
Îndeplineşte o serie de 2 comenzi necorelate.
Îşi spune numele întreg, când i se cere.
Răspunde la întrebări simple, de tipul ,,Cum este?’’.
Repetă propoziţii sau serii de sunete.
Foloseşte trecutul verbelor regulate (ex: sărit, lovit, etc.).
Foloseşte adjectivele care indică mărimea în situaţii uzuale.
Vorbeşte despre o experienţă recentă.
Răspunde la întrebări de tipul ,,De ce...?’’, legate de evenimentele
dintr-o povestire simplă.
Spune la ce folosesc obiectele uzuale.
Exprimă acţiuni viitoare prin formule de tipul ,,trebuie să...’’, ,,o
să...’’, ,,vreau să...’’.
Vorbirea îi este înţeleasă de persoane din afara familiei.
4-5 ani
Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.
Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere.
Foloseşte verbele la optativ (ex: aş putea, aş vrea etc).
Foloseşte fraze de tipul: ,,Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă.’’.
Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.
Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.
Foloseşte cuvinte ca soră, frate, bunici etc.
Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc din construcţiile de
tipul analogiilor opuse.
Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor.
Indică imaginea care nu se potriveşte într-o anumită categorie
(ex: ,,Care nu este animal?’’).
Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.
Foloseşte propoziţii complexe (ex: ,,Ea vrea să plec pentru că...’’).
11
Poate spune dacă un sunet este tare sau încet.
5-6 ani
Poate indica : ,,câteva’’, ,,multe’’ sau ,,mai multe’’ obiecte .
Îşi spune adresa; îşi spune numărul de telefon.
Indică ,,cel mai mult’’, ,,cel mai puţin’’, ,,câteva’’, ,,puţine’’
obiecte.
Spune glume simple.
Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică.
Indică locaţia sau direcţia folosind prepoziţiile: de la, către, peste,
departe de..., etc.
Răspunde cu o explicaţie la întrebarea ,,De ce?’’.
Aşează 3-5 imagini, reprezentând o poveste, în succesiune logică
şi spune povestea.
Defineşte cuvinte.
Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt.
Poate răspunde la întrebări de genul ,,Ce se întâmplă dacă...?’’.
Foloseşte corect noţiunile de ,,ieri’’ şi ,,mâine’’.
Întreabă ce semnificaţie au cuvintele noi sau nefamiliare lui.
Următorul tabel conţine parametrii de dezvoltare a copilului, pe etape de vârstă, în
domenii aflate în interdependenţă:
Vârsta Limbaj
0-3 luni Tipă la naştere.
Reacţionează la
clopoţel.
Zâmbeşte.
Gângureşte.
Vocalizează.
Plânge tare, mult
când se sperie.
Se întoarce la
12
3-6 luni
chemare.
Emite silabe.
Imită sunetele
vorbirii.
6-9 luni
Pronunţă ,,tata /
mama’’
nespecifice.
Combină silabe.
9-12 luni
Vorbeşte neclar
(bolboroseşte).
Pronunţă ,,tata /
mama’’ specifice.
Pronunţă 1-2
cuvinte.
12-18 luni Pronunţă 3-6
cuvinte.
Arată 2
poze/fotografii la
cerere.
18-24 luni
Combină/
asociază cuvinte.
Numeşte o
poză/fotografie la
cerere.
Arată 6 părţi ale
corpului la cerere.
Arată 4
poze/fotografii la
cerere.
13
Vorbeşte pe
jumătate
inteligibil.
24 luni–3
ani
Numeşte 4
poze/fotografii la
cerere.
Denumeşte 2
acţiuni la cerere.
Foloseşte corect
pluralul.
Foloseşte
pronumele
personal.
Ştie 2
adjective/însuşiri.
Întreabă ,,Ce e
asta?’’.
3-5 ani
Numeşte 4 culori
la cerere.
Arată pe degete
câţi ani are.
Foloseşte corect
prepoziţiile (ex.
În, pe, desupra,
peste, sub, la).
Vorbeşte
inteligibil.
Îşi spune numele
întreg la cerere.
Defineşte 5
14
cuvinte.
Evoluţia comportamentului verbal al copilului
Atunci când se constată întârzieri în dezvoltarea limbajului, pe lângă
efectuarea anamnezei şi a examinării logopedice care duc la cunoaşterea cauzelor
întârzierilor, este important să se ştie gradul acestora. Scala de dezvoltare elaborată
de Păunescu şi Toncescu redă gradul de dezvoltare a limbajului copilului între 0 şi
3 ani:
Vârsta
(în
luni)
Manifestările comportamentului verbal Luna de
manifestar
e
0-3
1. Reacţii motorii generalizate la zgomote puternice
2. Ţipete diferenţiate după felul necesităţii
3. Manifestări vocale de tipul sunetelor guturale
4. Producerea unor scurte manifestări vocale
5. Răspuns prin reacţie generalizată la vocea umană
6. Vocalizarea lui ,,ah”, ,,uh”, ,,ub”, ,,ab”, ,,eh”
7. Vocalizări diverse
8. Vocalizări din poziţia culcat
9. Vocalizări diferenţiate afectiv
10.Vocalizări în joc sonor (melodic)
11.Ascultarea spontană a vocii umane
12.Reacţie de înviorare la vocea umană
13.Gângurit ca expresie a stărilor de bine
14.Gângurit în joc sonor
15.Silabe cu sunete uşor articulate
16.Se disting articulatoric vovale şi consoane labiale
17.Gângureşte la o relaţie impersonală
0.5
1
0.15–1
1–2
1.15
1.15
1.25
2
2
2
2
2
3-4
3-4
2-3
2-3
3-4
15
3-6
1. Răspuns vocal la o relaţie impersonală
2. Lalalizare
3. Mimică adecvată în timpul lalalizării
4. Lalalizarea în cadrul unui joc spontan
5. Muzicalitate în gângurit
6. Gânguritul ca expresie a unei stări agreabile
7. Traducerea vocală a nemulţumirii
8. Silabe în joc spontan
9. Primele silabe articulate: ma-ma, ta-ta
10.Utilizează spontan câteva cuvinte
11.Expresie vocală a nerăbdării
12.Expresie vocală a nemulţumirii la dispariţia unui obiect
îndrăgit
13.Adresrea vocală spre o persoană care ,,vorbeşte”
14.Discriminare între o vorbire afectivă şi una dojenitoare
15.Imitarea de sunete şi răspuns la pronunţarea acestora
(reduplicare)
16.Repetă cu plăcere 2 silabe legate printr-o pauză: ma-ma,
ta-ta etc
17.Utilizează silabe cu modulaţii afective în cadrul unui
dialog
4-5
4-5
4-5
4
5
5-5.15
5
6
6
6.15
5-6
5-6
6
6
5-6
6
6-9
1. Articulează bine mai multe silabe
2. Pronunţă distinct ,,da”
3. Expresie vocală de satisfacţie în relaţiile cu obiectele
îndrăgite
4. Variaţii tonale de lalalizare şi silabisire
5. Reacţii vocale de surpriză la întâmplări necunoscute
6. Interjecţii vocale
7. Reacţionează bine la unele comenzi simple
8. Leagă două silabe într-o structură sonoră (ta-ta, ma-ma)
6-7
7
7
7.3
7.5
8
7-8
7-8
8
16
9. Expresie vocală în timpul acţiunii cu obiectele
10.Imită pronunţia multor consoane
11.Pronunţă singur unele consoane
12.Reacţii de confuzie la cuvintele necunoscute
13.Se adaptează compotamental la cuvintele cunoscute
(utilizate des)
14.Distinge cuvintele cunoscute de cele necunoscute
15.Înţelege sensul unor cuvinte şi ce reprezintă acestea
16.Înţelege sensul unor gesturi
17.Răspunde la unele gesturi uzuale
18.Rosteşte sunete articulate expresiv
19.Imită majoritatea sunetelor
8
8
8
8.15
8-9
9
9
9
9
9
9-12
1. Îşi organizează reacţiile comportamentale pe bază
verbală
2. ,,Vorbeşte” vocalizând cu jucăriile sau obiectele
îndrăgite
3. Imită (repetă) silabe
4. Răspunde prin acte sau atitudini la cuvinte
5. Expresie vocală în faţa linguriţei şi paharului
6. Expresie vocală în faţa unor culori
7. Pronunţă 2-3 cuvinte bisilabice
8. Denumeşte cu o silabă(sau cu sunete structurate
personal) obiectele
9. Imită multe cuvinte la cerere
10.,,Interpretează” un ordin verbal manifestând rezistenţă
11.Răspuns adecvat comportamental însoţit de verbalizări la
ordinele simple
12.Înţelege şi execută sarcini simple, formulate verbal
13.Reacţie la cuvinte inhibitorii
14.Expresie vocală când se priveşte în oglindă
10-12
10
10-11
10-11
10
10
10-11
11
11-12
11-12
12
12
12
12
12
12
17
15.Utilizează cuvântul ,,mamă” în apel
16.Utilizează silabe sau sunete special formulate pentru apel
12-18
1. Înţelege o cerere verbală şi o execută
2. Execută sarcini transmise verbal în 2-3 secvenţe
3. Înţelege o cantitate considerabilă de cuvinte (sensul
acestora) într-un context situaţional
4. Înţelege gesturile adultului şi le imită cu sens
5. Numeşte jucării sau imagini prin onomatopee
6. Utilizează în conversaţie un jargon specific
7. Înţelege o întrebare simplă
8. Înţelege sensurile gesturilor adultului (de protecţie, de
ameninţare)
9. Înţelege interdicţia
10.Pronunţă spontan de la 3 la 20 de cuvinte
11.Denumeşte corect câteva obiecte
12.Face apel prin intermediul cuvintelor
13.Utilizează cuvinte cu sens în propoziţie
12-14
13-14
13-14
13-14
14
13-14
15
15
17-18
13-18
17
18
15-18
18-24
1. Cunoaşte şi se exprimă prin formule de politeţe
2. Cunoaşte denumirea părţilor corpului
3. Indică la cerere aceste părţi
4. Recunoaşte imaginile dintr-o carte (3-5)
5. Denumeşte câteva imagini
6. Pronunţă un număr de 20-30 de cuvinte
7. Uneşte două cuvinte într-o propoziţie (substantiv + verb)
8. Face asociaţii de cuvinte, căutând consonanţe
9. Identifică obiectele după determinarea lor
10.Poate denumi cea mai mare parte dintre obiectele
familiare
11.Poate distinge la cerere 7 imagini din 10
12.Apar primele propoziţii cu legătură între cuvinte
18-20
18
18-20
18-19
19-20
18-24
18-24
20-24
23-24
24
24
24
24
18
13.Utilizează în conversaţii cu precădere propoziţii
14.Cunoaşte sensul părţilor de vorbire care indică poziţia
spaţială (sus, jos, dedesupt etc)
15.Apar în vorbire pronumele, adjectivele (în proporţie
redusă)
16.Vorbeşte despre sine la persoana a III-a,numindu-se cu
numele mic
17.Poate repeta cuvinte compuse din 2-5 silabe
18.Stăpâneşte aproximativ 100 de cuvinte
19.Apar primele încercări de fraze
24
24
24
24
24
24
24-36
1. Se organizează prin structura gramaticală a limbii vorbite
2. Poate repeta (prin memorare) 2-4 cuvinte
3. Foloseşte propoziţii de 3-4 cuvinte
4. Foloseşte fraze cu relaţii de subordonare între propoziţii
5. Înţelege un expozeu de 3-6 propoziţii
6. Înţelege un expozeu complet în cadrul unei conversaţii
7. Foloseşte pronumele personal în mod curent
8. Foloseşte operaţia de flectare a cuvintelor (cazuri, număr,
gen etc)
9. ,,Citeşte” o imagine compusă
10. Utilizează timpul trecut
24-36
26-28
26-28
28-36
30
36
30
24-30
28-34
30
Fiecare item = 1 punct
Etapa 0-3 luni = 17 puncte
Etapa 3-6 luni = 17 puncte
Etapa 6-9 luni = 19 puncte
Etapa 9-12 luni = 16 puncte
Etapa 12-18 luni = 13 puncte
Etapa 18-24 luni = 19 puncte
Etapa 24-36 luni = 17 puncte
19