Cercetarea clinicăProf.Dr. Letiţia FilimonPsiholog principal Domeniul: Psihologie clinică

Cunoaşterea metodologiei de cercetare în psihologie

Psihologii, probabil mai mult decât alţi cercetători, au avut întotdeauna tendinţa de a privilegia metoda faţă de întrebarea cercetării.

Weil-Barais (1997) ne propune trei motive pentru care este important să studiem/ predăm şi să cunoaştem metodele de cercetare în psihologie.

psihologia ca şi ştiinţă se identifică şi se caracterizează prin stăpânirea metodelor considerate a fi fundamentate ştiinţific de către comunitatea psihologilor

predarea în psihologie se bazează în mare parte pe cercetare

locul şi rolul psihologul în societate.

Cunoaşterea metodologiei de cercetare în psihologie Cercetarea din domeniul psihologiei a avut până

nu de mult, o direcţie cantitativă. Realitatea era măsurabilă şi redusă la numere care erau generalizate de la eşantion la populaţie excluzându-se aspectele contextuale şi particulare.

Ca reacţie a apărut cercetarea calitativă focalizată în special pe desprinderea particularităţilor contextuale, pe aspectele caracteristice ale participanţilor, încercând să aducă un plus de relevanţă ecologică fenomenului studiat.

Urmarea: disputa între „cantitativişti” şi „calitativişti”.

Cunoaşterea metodologiei de cercetare în psihologie

Dihotomia cantitativ-calitativ poate fi depăşită dacă ne concentrăm asupra problemelor esenţiale ale cercetării:

În ce scop este mai potrivită utilizarea metodelor calitative, respectiv cantitative?

Care este întrebarea cercetării şi ce metodă este mai adecvată pentru a-i găsi răspuns?

Metode şi paradigmeO abordare distructivă pentru cercetare

se referă la confundarea metodelor cu paradigmele fundamentale pe care se bazează

Metodele cantitative sunt confundate cu pozitivismul şi post-pozitivismul

Metodele calitative sunt confundate cu constructivismul şi teoria critică

Paradigma pozitivistăAsumpţia de bază: există o realitate obiectivă la

care se poate ajunge prin cercetare (realism naiv) Cercetătorul este obiectiv şi nu influenţează

rezultatele Scopul cercetării: a oferi explicaţii, a face

predicţii, a controla contextul pentru a putea face generalizări la nivel de populaţie.

Metoda principală: experimentul Criteriile evaluării teoriilor şi cercetării în

pozitivism sunt: validitatea internă, validitatea externă, fidelitatea şi obiectivitatea

Paradigma post-pozitivistăAsumpţia de bază: există o realitate obiectivă

ce poate fi cunoscută, dar incomplet şi probabilistic (realism critic)

Obiectivitea relaţiei cercetător – obiectul cercetării, este relativă, iar obiectivitatea rezultatelor cercetării rămâne un ideal dorit.

Scopul cercetării: a oferi explicaţii, a face predicţii, a controla contextul pentru a putea face generalizări la nivel de populaţie.

Metoda de cercetare: experimentul Criteriile de evaluare: validitate internă,

validitate externă, fidelitate şi obiectivitate Se folosesc tot mai mult metode calitative.

Constructivismul

Asumpţia de bază: există realităţi multiple, intangibile, construite social prin interacţiunea dintre membrii unei comunităţi.

Relaţia dintre cercetător şi participanţii la cercetare (obiectul cercetării) influenţează inevitabil rezultatele cercetării. Cercetătorul este participant şi facilitator în procesul descoperirii construcţiilor realităţii.

Scopul cercetării: înţelegerea şi reconstruirea construcţiilor despre realitate pentru a se ajunge la consens

Metode de cercetare: hermeneutice şi dialectice Criteriile de evaluare a rezultatelor cercetării

sunt: încrederea şi autenticitatea.

Teoria criticăAsumpţia de bază: realitatea a fost modelată în timp de

către diverşi factori – sociali, politici, culturali, etnici..

Cercetătorul şi obiectul investigat sunt într-o legătură interactivă, iar rezultatele cercetării sunt influenţate şi mediate de valorile cercetătorului

Cercetătorul este văzut ca un intelectual cu capacitatea de a transforma cunoştinţele pentru a extinde gradul de conştientizare a realităţii.

Scopul cercetării: critica şi transformarea structurilor sociale, politice, culturale, etnice şi de gen care au constrâns şi exploatat omenirea.

Criteriile de evaluare a cercetării: măsura în care cercetarea acţionează pentru a eroda/ elimina ignoranţa şi neînţelegerile şi pentru schimbarea constrângerilor

Demersul ştiinţific în psihologie

Reprezentările realităţii sau reconstrucţiile realităţii împărtăşite în comunităţile ştiinţifice (teorii) întrunesc condiţii de

precizie – să fie în concordanţă cu rezultatele experimentale coerenţă cu ele însele şi cu alte teorii utilitate şi deschidere, perspectivă, structură simplă, organizând faptele într-o manieră

inteligibilă eficienţă – conduc la noi fapte, noi tehnici şi/ sau noi relaţiiTeoriile sunt formate din propoziţii cu un nivel de generalitate

diferit. Propoziţiile cu grad de generalitate ridicat nu pot fi testate

direct. Propoziţiile testabile au un nivel mai redus de generalitate.

Înainte de a fi testate prin studii empirice sunt numite ipoteze

Demersul ştiinţific în psihologie Construirea teoriilor se face prin testări succesive ale

ipotezelor sau prin testarea teoriilor operaţionalizate. Există două modalităţi prin care se pot genera noi ipoteze:

deductiv – plecând de la afirmaţiile de bază (nodul dur) ale teoriei, aplicând un set de reguli, rezultă o nouă propoziţie (afirmaţie),

inductiv – în acest caz propoziţia care va fi testată este generată pornind de la exemple concrete.

Alegerea metodelor adecvate pentru a testa o ipoteză depinde de întrebarea cercetării şi de paradigmă

Cercetarea psihologică nu este subordonată metodei, ci metoda este subordonată întrebării pe care ne-o punem şi la care vrem să răspundem (*studenţii şi practicienii)

Metode de cercetare şi design în psihologia clinicăCercetarea fundamentală şi aplicativă caută răspunsuri la întrebări legate de

diagnostic, tratament, comportament uman foloseşte metode ştiinţifice – seturi de

reguli şi proceduri ce descriu, explică şi efectuează predicţii

oferă practicienilor soluţii verificate pentru implementarea teoriilor şi tehnicilor

urmăreşte îmbunătăţirea vieţii indivizilor, familiilor şi grupurilor

Demersul cercetării clinice

Observarea unui fenomen şi descrierea lui obiectivă în cadrele unui sistem de diagnostic

Formularea ipotezelor privind fenomenul (ex. influenţa sărăciei asupra funcţionării cognitive a vârstnicilor din mediul .. comparativ cu vârstnicii..)

Testarea empirică a ipotezelor Schimbarea ipotezelor pentru a se acomoda

noilor date colectate şi interpretate O ipoteză validă poate fi utilizată în explicarea

şi predicţia comportamentului. Predicţia precisă este un indicator al validităţii ipotezei

Metoda experimentală: ipoteză, VI, VD Presupunem că suntem interesaţi de identificarea

unei proceduri pentru reducerea anxietăţii de examinare a studenţilor MAC. Credem că relaxarea şi exerciţiul fizic ar putea fi utile în diminuarea anxietăţii, iar relaxarea ar fi mai eficientă

Identificarea variabilei independente VI (manipulată de cercetător) şi a variabilei dependente VD (se schimbă ca rezultat al variabilei independente; este ceea ce măsoară cercetătorul)

Studiul trebuie să fie construit astfel încât toţi ceilalţi factori care ar putea influenţa VD sa fie controlaţi

Minimizarea erorii experimentaleObiectivul critic al tuturor experimentelor este

minimizarea erorii experimentale (schimbări ale VD produse de alţi factori.

Ex. efectele expectanţelor experimentatorului Minimizarea se poate face prin Folosirea unui asistent care nu cunoaşte

ipotezele studiului Utilizarea procedurilor randomizării Utilizarea unor metode de evaluare cu nivele

înalte de fidelitate şi validitatePot exista erori în alegerea instrumentelor,

colectarea datelor, codare, scorare, analiză

Maximizarea validităţii interne Validitate internă (este maximă atunci când numai

VI determină rezultatele VD) poate fi ameninţată de variabile externe: efectele istoriei – evenimente din afara situaţiei

experimentale – efectul de maturare – schimbări ale subiecţilor

odată cu trecerea timpului, testare repetată cu acelaşi instrumentdegradarea instrumentului de măsurare - scade

validitatea între măsurări repetate regresie statistică erori de selecţiemoartea experimentală

Maximizarea validităţii externe Validitatea externă (generalizabilitatea

rezultatelor cercetării: cu cât experimentul este mai asemănător cu lumea reală, cu atât sunt mai generalizabile rezultatele sale

Maximizarea validităţii interne duce la minimizarea validităţii externe

Validitatea externă poate fi ameninţată de testare, reactivitatea subiecţilor în situaţia experimentală, interferenţa tratamentelor, erori de selecţie,

Designuri experimentaleDesignul experimental - în care cercetătorul Demonstrează relaţia cauză – efect Utilizează proceduri de randomizare – condiţii

experimentale şi de control Ia măsuri pentru minimizarea şi controlul erorilor şi

biasărilor şi pentru maximizarea validităţii În psihologia clinică este uneori imposibil sau lipsit de

etică să foloseşti pacienţi în grupul de control care nu vor beneficia de tratament, sau să utilizezi subiecţi pentru a studia teme precum efectele abuzului, ori să dispui de subiecţi care au numai o singură tulburare

Designul cvasi – experimental se foloseşte când randomizarea nu este posibilă din motive etice sau de altă natură (ex. folosirea pacienţilor trataţi în clinică pentru a studia rezultatele unui tratament, iar în grupul de control sunt persoane netratate sau aflate pe lista de aşteptare)

Designuri experimentaleDesignul intergrup Foloseşte două sau mai multe grupe prin

randomizare – fiecare primeşte un anumit tip de intervenţie şi un grup de control

VI este manipulată de experimentator factorii care ar putea influenţa rezultatele,

sunt distribuiţi între grupuri în mod egal? Tipuri: pretest-posttest designul factorial (două/mai multe

VI)

Designuri experimentale Designul intragrup se foloseşte pentru

examinarea influenţei VI (intervenţie, tratament) asupra aceloraşi subiecţi

Fiecare subiect este comparat cu sine (sunt evaluaţi înainte, în timpul şi după intervenţie)

Influenţe: efectele ordinii în care se administrează tratamentele sau condiţiile experimentale.

În designul încrucişat, ordinea prezentării tratamentelor este contrabalansată

Designuri experimentaleDesignul grupal mixt include elemente

ale designurilor inter şi intra grupale: grupuri diferite primesc

tratamente/condiţii experimentale diferite (intergrup)

răspunsul subiectului este evaluat în diferite faze ale tratamentului/ experimentului (intragrup)

Designuri experimentaleDesignul analog utilizează măsurări,

proceduri şi subiecţi ce aproximează situaţii clinice reale

are avantajul maximizării validităţii interne mai mult decât studiile făcute în mediul natural

Se desfăşoară în laborator Subiecţii pot avea sau nu problemele care îl

interesează pe cercetător Experimentatorul poate fi atestat sau nu Procedurile pot fi mai mult sau mai puţin

similare cu cele din clinică

Studiul de caz Adânceşte investigaţia, observaţia şi

descrierea unei singure persoane sau situaţii Poate fi util în examinarea unui fenomen nou,

rar sau neobişnuit sau în faza descriptivă de la începutul unui program de cercetare

A fost utilizat prima oară de Freud şi colegii săi pentru descrie cazurile de isterie ş.a.(Anna O.)

Studiul de caz, Groth-Marnat, 1990 Istoricul problemei - Descrierea problemei;

instalarea iniţială; schimbări în frecvenţă; antecedente/consecinţe; intensitate şi durată; tratament/soluţionarea anterioară; încercări actuale de rezolvare; tratament formal

Cadrul familial - Nivelul socio-economic; ocupaţia părinţilor; istoria emoţională/medicală; starea civilă; structura familiei; nivelul cultural/de instruire; starea de sănătate a părinţilor; relaţii intrafamiliale; mediul de provenienţă urban/rural

Istoria personală Primul an de viaţă - Momente de referinţă în

dezvoltare; atmosfera familială; contactele cu părinţii; istoria medicală; antrenamentul în utilizarea toaletei

Studiul de caz, Groth-Marnat, 1990

Copilăria - Adaptarea în colectivitate; adaptarea la şcoală; evaluarea activităţii şcolare; activităţi, interese, hobby; relaţii cu semenii; relaţii cu părinţii; schimbări importante

Adolescenţa - Toate domeniile din etapa anterioară; prezenţa unor activităţi deviante; începutul adolescenţei; reacţii la pubertate

Vârsta adultă - Carieră/ocupaţie; relaţii interpersonale; satisfacţii în realizarea scopurilor; activităţi, interese, hobby; căsătoria; istoria medicală/emoţională; relaţii cu părinţii; relaţii cu copiii; stabilitatea economică

Bătrâneţea - Istoria medicală; integritatea eului; reacţii la declinul abilităţilor; stabilitatea economică

Diverse - Conceptul de sine; amintirile cele mai fericite/triste; amintirile cele mai timpurii; temeri, spaime; probleme somatice; evenimente ce produc fericire/tristeţe; vise ce produc îngrijorare, coşmaruri

Designul cu un singur subiect Îmbină tehnici experimentale cu cele ale

studiului de caz Beneficiază de rigoarea experimentului şi de

relevanţa practicii clinice Clinicianul studiază şi tratează Subiectul este evaluat în mai multe etape

(ex. pretratament, tratament, posttratament)

Rezultatele subiectului sunt comparate (ex. control: rezultatul măsurării iniţiale sau etapa fără tratament

Designul cu un singur subiect: ABAB Este unul din cele mai utilizate designuri din

această categorie Se referă la alternarea dintre etapa fără tratament

(A) şi etapa cu tratament (B) urmată de etapa fără tratament (A) şi de a doua intervenţie (B) ş.a. …..

Limite: ex. copil cu ADHD; problemele etice din etapa A în comportamente autodistructive

Se foloseşte atunci când există mai multe probleme Este un design cu un singur subiect, şi design

replicat intrasubiect

Designuri de bază multiple Datele de bază se colectează pentru toate

comportamentele de interes (fără tratament)

Se oferă tratament pentru un comportament ţintă, în timp ce continuă colectarea datelor pentru alte comportamente

Se intervine la al doilea comportament ţintă în timp ce continuă sau se modifică tratamentul pentru primul (ex. copil ADHD nu-şi face temele şi se bate)

Datele se colectează continuu prin alternarea perioadelor fără şi cu tratament

Metode corelaţionale Designul corelaţional examinează nivelul

de asociere între două sau mai multe variabile

Corelaţiile pot fi pozitive (ex. nivelul înalt al depresiei cu nivelul înalt al deznădejdii) şi negative (ex. autoeficacitatea înaltă cu nivel redus de stres)

Coeficientul de corelaţie: - 1.00 şi + 1.00

Metode epidemiologice Termenul de epidemiologie se referă la

incidenţa sau distribuţia unei probleme clinice sa a unei variabile specifice

Cercetarea epidemiologică urmăreşte prevalenţa şi incidenţa unei probleme (ex. 20% din adulţi experimentează cel puţin un episod depresiv sau în anul X au apărut atâtea cazuri de...)

Surse de date: înregistrări medicale, baze de date ale spitalelor şi clinicilor, documente guvernamentale, anchete, proiecte de cercetare

Designuri transversale şi longitudinale Designurile experimentale, corelaţionale

şi epidemiologice pot fi construite transversal sau longitudinal

Designul transversal oferă o viziune a comportamentului la un moment dat; este cel mai utilizat în psihologia clinică (ex.)

Designul longitudinal colectează date pe o perioadă mai lungă de timp (ex. anxietatea de examinare a aceloraşi subiecţi pe parcursul anilor de şcoală)

Cercetarea rezultatului tratamentului

Strategia pachetului (dacă acţionează tratamentul) Strategia demontării (ce aspect al tratamentului

acţionează, ex. experienţa, trainingul, contactul direct) Strategia constructivă (ce s-ar mai putea adăuga la un

tratament eficient pentru a-l face mai eficient, ex. implicarea familiei)

Strategia parametrilor (ce aspect al tratamentului poate fi schimbat pentru a merge tratamentul mai bine, ex. timp şi intesitate)

Strategia comparativă (ce tratament acţionează mai bine) Strategia variaţiei client şi terapeut (cu ce tip de terapeut şi

pentru care tip de pacient este mai probabilă eficienţa tratamentului)

Strategia procesului (ce impact are actualul proces terapeutic asupra rezultatelor, ex. complianţa clientului)

Probleme legate de cercetarea rezultatelor Tratamentul din practica clinică este similar cu cel din

programul de cercetare? Pacienţii şi terapeuţii/cercetătorii sunt la fel în cercetare ca şi în

practică? Cum şi când se măsoară rezultatele tratamentului? Semnificaţie clinică sau statistică Ce decizie se ia când studiile ajung la concluzii diferite? Ce este un program de cercetare şi cum se derulează? 1. Se utilizează o procedură sau o tehnică nouă în câteva

cazuri2. Rezultatele studiilor de scurtă durată sunt folosite

pentru a compara noua procedură cu situaţia fără tratament

3. Se verifică cele mai eficiente modalităţi de utilizare a procedurii

4. Se efectuează cercetări de teren pentru a compara rezultatele din laborator cu cele din practica clinică

De la cercetare la practică (Wilson, 1981)

Nivelul 0. Practica clinică. Terapeuţii pot măsura rezultatele studiilor de caz sau ale seriilor clinice

Nivelul 1. Cercetare de bază asupra factorilor asociaţi cu schimbarea comportamentului, în condiţii de laborator

Nivelul 2. Cercetarea tratamentului analog pentru a identifica ingredientele eficiente ale procedurilor terapeutice în condiţii controlate de laborator

Nivelul 3. Cercetare clinică controlată cu populaţii de pacienţi

Nivelul 4. Practica clinică. Terapeuţii pot măsura rezultatele studiilor de caz sau ale seriilor clinice

Probleme actuale

Bibliografie:

Barker, C., Pistrang, N., Elliot, R. (2002). Research Methods in Clinical Psychology. An Introduction for Students and Practitioners. 2nd Edition. London. Wiley.

Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca Camic, P.M.; Rhodes, J.E.; Yardley, L. (2003). Naming the stars: integrating qualitative

methods into psychological research, în P.M. Camic, J.E. Rhodes & L. Yardley (coord.) „Qualitative Research in Psychology”, Washington DC: American Psychological Association

Coolican, H. (). Research Methods and Statistics. 2nd Edition. Hodder& Stroughton. David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Fundamente. Iaşi. Polirom Denzin, N.K.; Lincoln, Y.S. (1994). Handbook of qualitative research, Sage Publication,

London Eisner, E.W. (2003). On the art and science of qualitative research in psychology, în P.M.

Camic, J.E. Rhodes & L. Yardley (coord.) „Qualitative Research in Psychology”, Washington DC: American Psychological Association

Guba, E.G.; Lincoln, Y.S. (1994). Competing paradigms în qualitative research. în Denzin, N.K.; Lincoln, Y.S „Handbook of qualitative research”, Sage Publication, London

McGarth, J.E.; Johnson, B.A. (2003). Methodology makes meaning: how both qualitative and quantitative paradigms shape evidence and its interpretation, în P.M. Camic, J.E. Rhodes & L. Yardley (coord.) „Qualitative Research in Psychology”, Washington DC: American Psychological Association

Weil-Barais, A. (1997). Status et roles des methodes, in A. Weil-Barais (coord.) „Les methodes en psychologie”, Rosny Cedex: Breal