Upload
lequynh
View
223
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA DE MEDICINA Şi FARMACIE “GRIGORE T.POPA”, IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
Cercetări morfo-clinico-biologice
ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Coordonator științific
Prof. univ. dr. Silvia Mârţu
Doctorand
GRIGORAȘ Simona Ionela
IAȘI 2014
CUPRINS
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII
INTRODUCERE-ARGUMENTARE ÎN ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE 3
CAPITOLUL I FACTORII VIRALI IMPLICAŢI ÎN ETIOPATOLOGIA
PARODONTALĂ
5
I.1 Date generale 5
I.2 Clasificarea și aspectele caracteristice ale herpesvirusurilor
implicate în patologia orală
5
I.3 Aspecte etiopatogenice ale implicării herpesvirusurilor în boala
parodontală
11
I.4 Asocierea dintre herpesvirusuri şi bacterii în boala parodontală 15
I.5 Asocierea dintre herpesvirusuri, bacterii şi salivă în boala
parodontală
17
CAPITOLUL II TEHNICI DE IDENTIFICARE A VIRUSURILOR ŞI
BACTERIILOR ÎN BOALA PARODONTALĂ
19
II.1 Izolarea virală 19
II.2 Identificarea genomică 20
II.3. Tehnici microscopice 24
II.4.Imunofluorescenţa IF 24
II.5. Testul Elisa 24
II.6. Mediul de recoltare 27
CAPITOLUL III MANAGEMENTUL TERAPEUTIC AL BOLII PARODONTALE 31
III.1 Tratamentul convenţional parodontal 31
III.2 Antibioticoterapia în boala parodontală 37
III.3 Tratamentul antiviral al infecțiilor herpetice implicate în
etiopatogenia bolii parodontale
38
III.4 Ozonoterapia în tratamentul bolii parodontale 41
III.5 Evaluarea eficacității tratamentului în bolile parodontale cu
co-etiologie virală
41
CONTRIBUŢII PROPRII
CAPITOLUL IV PREVALENŢA AFECŢIUNILOR VIRALE CU MANIFESTĂRI
ORALE LA POPULAŢIA DIN IAŞI ŞI DIN ÎMPREJURIMI
45
IV.1 Introducere 45
IV.2 Scopul studiului 46
IV.3 Material și Metodă 46
IV.4 Rezultate 46
IV.5 Discuții 65
IV.6 Concluzii parțiale 67
CAPITOLUL V IMPLICAREA HSV-1 IN ETIOPATOGENIA BOLII
PARODONTALE - STUDIU MICROBIOLOGIC
68
V.1 Introducere 68
V.2 Scopul studiului 68
V.3 Material și Metodă 69
V.4 Rezultate 80
V.4.1 Rezultate date generale 80
V.4.2 Evaluarea parodontală pe lotul total de studiu 81
V.4.3 Evaluare parodontală pe grupe de studiu 85
V.4.4 Evaluarea patogenilor parodontali 89
V.4.5 Evaluarea patogenilor virali- HSV-1 102
V.4 Discuții 109
V.5 Concluzii parțiale 111
CAPITOLUL VI PREVALENŢA ŞI ROLUL HERPESVIRUSURILOR EBV ȘI
HCMV ÎN ETIOPATOGENIA BOLILOR PARODONTALE
112
VI.1 Introducere 112
VI.2 Scopul studiului 113
VI.3 Material și metodă 113
VI.3.1 Caracterizarea loturilor de studiu 113
VI.3.2 Criteriile de alcătuire ale loturilor 113
VI.3.3 Investigarea parametrilor parodontali 114
VI.3.4 Algoritmul de investigare biochimică a probelor biologice
parodontale
115
VI.3.5 Detectarea EBV - EBV real time PCR Kit 117
VI.3.6 Detectarea HCMV - real time PCR 119
VI.3.7 Identificarea bacteriană 120
VI.4 Rezultate 120
VI.4.1 Evaluarea parodontală 120
VI.4.2 Evaluarea microbiologică 135
VI.5 Discuții 153
VI.6 Concluzii parțiale 155
CAPITOLUL VII ROLUL TERAPIEI PARODONTALE ÎN EVOLUȚIA
INFECȚIILOR HERPETICE DIN ȚESUTUL PARODONTAL
156
VII.1 Introducere 156
VII.2 Scopul studiului 157
VII.3 Material și metodă 157
VII.4 Rezultate 157
VII.5 Discuţii 180
VII.6 Concluzii parțiale 181
CAPITOLUL VIII EVALUAREA CALITĂŢII VIEŢII PACIENŢILOR CU BOALĂ
PARODONTALĂ ŞI PATOLOGIE VIRALĂ
182
VIII.1 Introducere 182
VIII.2 Scopul studiului 182
VIII.3 Material și metodă 182
VIII.4 Rezultate 184
VIII.5 Discuţii 189
VIII.6 Concluzii parțiale 190
ORIGINALITATEA STUDIULUI 191
CONCLUZII GENERALE CU APLICABILITATE PRACTICĂ 192
BIBLIOGRAFIE 194
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
1
ARGUMENTARE ÎN ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE
Parodontita este o boală infecțioasă care implică prezența unor bacterii
specifice și un răspuns umoral și celular caracteristic din partea gazdei. Țesutul
conjunctiv din situsurile parodontale inflamate prezintă un infiltrat dens cu celule
mononucleare, în particular (limfocite T, B și macrofage).
Boala parodontală reprezintș o entitate patologică, care manifestă o varietate
de semne clinice, infecții polimicrobiene și mecanisme fiziopatologice. Este acceptat
științific faptul că deși o serie de bacterii patogene specifice subgingivale sunt
necesare dezvoltării bolii parodontale, simpla prezență a plăcii bacteriene pare să nu
confere o bază suficientă astfel încât să putem explica unele trăsături clinico-
patologice ale bolii. Unele tipuri de parodontite cronice și acute agresive nu reprezintă boli
fundamental diferite ci un spectru continuu de boli ale căror manifestări clinice
depind de prezența unor agenți infecțioși specifici și de statusul imun al gazdei.
Oricum evenimentele patogenice care inițiază parodontita agresivă au fost dificil de
delimitat datorită complexității microbiotei patogenice și multiplelor efecte
fiziopatologice ale mediatorilor pro și anti-inflamatorii.
O teorie general acceptată afirmă că, la gazdele susceptibile, boala
distructivă apare în momentul în care un agent sau un eveniment biologic produce o
reacție capabilă de a destabiliza și compromite apărarea parodontală. Un număr de
bacterii au fost găsite responsabile de apariția bolii parodontale, dar singura existență
a acestor bacterii nu poate explica o multitudine de alte caracteristici clinice ale bolii.
Studiile recente sugerează că herpesvirusurile din pungile parodontale
reprezintă un factor major în declanșarea distrugerii tisulare. Infecțiile care generează
și întrețin herpesvirusurile inițiază și accelerează distrugerea țesutului parodontal
datorită descărcării de citokine și chemokine mediate de virusuri. Celulele
inflamatorii descarcă acești mediatori chimici la locul infecției conducând la o
virulență crescută a bacteriilor implicate .
A fost propus un model viral patogen, în cadrul căruia virusurile contribuie
la patologia parodontală ori prin slăbirea răspunsului local al gazdei, rezultând o
virulență crescută a bacteriilor patogene rezidente, sau prin inducerea eliberării de
citokine și chemokine din țesuturile inflamate.
Prezența parodontală a Epstein Barr Virus, a Cytomegalovirusului și Herpes
Simplex a fost asociată cu patogeni cu potențial mare parodontopatic.
Herpesvirusurile se bazează pe prezența bacteriilor pentru a produce parodontita și
reciproc bacteriile depind de prezența virală pentru inițierea și amplificarea unor
anumite tipuri de boală parodontală. Înțelegerea interdependenței dintre
herpesvirusuri și bacterii ar putea explica unele caracteristici clinice ale bolii și ar
putea identifica incipient anumiți indivizi cu potențial crescut de a ceda din punct de
vedere parodontal în fața atacului microbian.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
2
Pentru a spori cunoașterea asupra infecțiilor parodontale prezentul studiu a
fost condus pentru a evalua interrelația dintre herpesvirusuri și bacteriile cu potențial
mare patogen în infecțiile parodontale.
Reacția polimerazei (PCR) a fost folosită pentru a identifica HCMV, EBV-1,
HSV-1 și bacteriile P. gingivalis, P. intermedia, T. forsythia, C. rectus şi A.
actinomycetemcomitans.
Încercări de a descrie în amănunt etiopatogenia parodontitelor au fost
împiedicate de faptul că diagnosticul clinic al parodontitelor include o multitudine de
variaţii determinate de agenţii patogeni, interacţiunile dintre aceştia şi organismul
gazdă. Un alt factor care complică situaţia este acela că agenţii infecţioşi pot fi doar
punctul de început al unei boli distructive care va urma datorită susceptibilităţii
genetice sau imunologice a individului.
Nu înţelegem de ce, la gazde cu stare imunologică asemănătoare, unele
infecţii cu virusuri herpetice sunt reactivate relativ frecvent şi pot cauza avansarea
bolii, în timp ce alte infecţii virale latente sau asimptomatice fără semne clinice rămân
decelabile.
Tema de cercetare propusă dorește să confirme pe baza informațiilor culese
din publicații de specialitate internaţionale faptul că și în cazul populației noastre
există dovezi conform cărora virusurile și bacteriile din aceeași nișă microbiană au un
efect patogen mai pronunțat decât în cazul existenței lor individuale și pune în
discuție faptul că o infecție combinată herpes-bacteriană poate schimba înțelegerea
patogeniei și a posibilității de management a bolii distructive parodontale .
Studiul propus poate ajuta la înțelegerea câtorva aspecte clinice ale
parodontitei. Predilecția herpesvirusului pentru anumite situsuri poate explica de ce
distrucția țesutului parodontal diferă atât de mult de la dinte la dinte la același pacient
sau de la o suprafață la alta a aceluiași dinte. O apărare puternică anti-herpesvirus din
partea gazdei poate asigura o perioadă îndelungată de stabilitate parodontală, chiar și
în prezența bacteriilor. Reactivarea herpesvirusului din starea de latență poate
declanșa o explozie a distrugerii țesutului parodontal și evoluția bolii.
CAPITOLUL I
Factorii virali implicaţi în etiopatologia parodontală
Multe studii recente au evaluat prevalenţa şi rolul herpesvirusurilor în
etiopatogenia bolilor parodontale, lucru care a condus la identificarea de interacţiuni
complexe între viruşi şi bacterii în pungile parodontale. De asemenea, a fost arătat că
apariţia de herpesvirusuri poate varia în funcţie de vârsta pacientului şi de eșantionul
din populaţia studiată.
Etiopatogenia bolii parodontale este un proces complex, care implică
interacţiunea variată între factori microbieni şi gazdă şi o varietate de evoluții a
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
3
bolilor cu factorii de mediu. Etiologia bacteriană singură nu a fost în măsură să
justifice diverse aspecte cum ar fi: i) defalcarea rapidă a țesutului parodontal minim
cu placă, (ii) etapele de activitate şi de repaus ale bolii, iii) situl specific bolii
parodontale și, iv) progresiile avansate ale distrugerii parodontale. Cercetările
microbiologice ale bolii parodontale s-au concentrat pe bacterii, şi a unui număr
minim de fungi şi paraziţi. Mai multe studii recente au indicat prevalenţa de herpes
virusuri inclusiv virusul Herpes Simplex (HSV 1 şi 2), virusul Epstein - Barr (EBV) şi
Citomegalovirus uman (HCMV) în pungile parodontale şi ţesutul gingival a
pacienţilor cu parodontită [12-16]. Asocierea herpesvirusurilor cu bacterii, de
asemenea, a fost evaluată pentru a înţelege mai bine etiopatogenia bolile parodontale.
În plus, studii recente au cuantificat herpesvirusurile în pungile parodontale pentru a
evidenția asocierea lor pozitivă cu severitatea bolii parodontale. Prevalenţa şi numărul
de herpesvirusuri în pungile parodontale poate varia în funcţie de: vârstă, etnie, tip de
boală parodontală, statutul imun şi predispoziţia genetică a pacienţilor [17]. Distrugerea parodontală apare în parodontita agresivă (PAg) și în parodontita
cronică (PC), iar aspectele clinice ale bolilor determinante includ tipul de agenți de
infectare, răspunsul imun al gazdei, și factorii de mediu. Studii recente au arătat
apariția de herpesvirusuri în PC și PAg, în gingivita acută necrozantă ulcerativă, și în
abcesele parodontale. PAg implică acțiunea etiopatogenică a unor microorganisme
specifice, cum ar fi Aggregatibacter actinomycetemcomitans (anterior Actinobacillus
actinomycetemcomitans), Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia,
Tannerella Forsythia (anterior Tannerella forsythensis), Dialister pneumosintes,
Campylobacter rectus, specii Fusobacterium, și Parvimonas micra (anterior
Peptostreptococcus micros sau Micromonas micro) [18-20].
Capitolul II
Tehnici de identificare a virusurilor şi bacteriilor în boala parodontală
Diagnosticarea virală este un domeniu în perpetuă mişcare ţinând cont de
metodele şi kiturile existente. La baza identificării virusurilor se află culturile celulare
ce detectează efectele citopatice caracteristice, modificările morfologice
intracitoplasmatice şi de la nivelul nucleului, de asemenea tehnicile
imunohistochimice, imunologice în vederea identificării agenţilor virali din probele
clinice, sau cuantificarea anticorpilor împotriva agenţilor virali. În unele infecţii
virale, anticorpii IgM sunt utilizaţi pentru a determina infecţia primară, iar anticorpii
IgG pentru evaluarea susceptibilităţii de a dezvolta infecţia primară şi reactivarea
virusului [85].
Recoltarea fluidului oral poate constitui o metodă convenabilă şi noninvazivă
în vederea evaluarii imunităţii împotriva infecţiilor virale comune [120].
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
4
Tehnicile moleculare pentru detectarea ADN-ului sau ARN-ului viral în
proble clinice au devenit o rutină în laboratoarele de virusologie. Acidul nucleic viral
poate fi măsurat direct prin hibridizare sau detectat după amplificare prin metodele de
amplificare virală [121]. Reacţia de polimerizare în lanţ ( PCR) reprezintă o metodă
rapidă şi nu foarte scumpă pentru identificarea acizilor nucleici virali în probele
clinice. Detectarea prin utilizarea PCR în timp real prezintă o sensibilitate crescută,
reproductibilitate şi specificitate. Utilizarea acestei tehnici în vederea tratării
infecţiilor virale cauzate de herpesvirusuri prezintă o înaltă specificitate [122]. Spre
deosebire de alte metode cum ar fi izolarea virală, imunofluorescenţa ce suferă de cel
puţin una sau mai multe limite cum ar fi timpul lung de lucru, sensibilitate scăzută
atunci când se utilizează probele de sânge, imposibilitatea detectării unui număr mare
de specimene şi a celulelor infectate, tehnica PCR depăşeşte toate aceste obstacole şi
în plus poate fi utilizată pentru mai multe tipuri de probe.
Mai mult, tehnica multiplex PCR are avantajul că poate combina într-un
singur test primerii ce sunt specifici pentru combinaţiile virale cu diagnosticele
diferenţiale, prezentând astfel un raport cost-eficienţa crescut [123].
Capitolul III
Managementul terapeutic al bolii parodontale
Parodontita agresivă este o boală parodontală cu afectare avansată, iar dacă
nu este diagnosticată, determină pierderea unităţilor odonto-parodontale cu consecinţe
dramatice atât funcţional cât şi psihologic. Criteriile de diagnostic sunt caracteristice,
dar aspectele clinice şi modalităţile de distrucţie pot varia de la un individ la altul.
Reuşita tratamentului este condiţionată de diagnosticarea bolii în faze incipiente, deşi
cu metodele actuale de tratament şi fazele avansate ale bolii pot fi tratate cu succes.
Există o varietate largă de metode de tratament pentru această afecţiune,
pornind de la metodele de prevenire ale bolii parodontale până la metode avasante de
tratament cum ar fi terapia regenerativă, ingineria tisulară şi tehnologia genetică.
Totuşi sunt necesare stabilirea unor criterii clare de tratament pentru această
afecţiune.
Modelul parodontal herpesviral-bacterian oferă un raționament pentru noi
abordări ale prevenirii și tratării bolii. Sunde și colab. au tratat un pacient cu
parodontită refractară și un număr crescut de copii ale virusului Epstein-Barr
subgingival, cu medicament antiherpetic, valacyclovir HCL, 500 de 2 ori/zi, timp de
10 zile. Tratamentul a redus virusul Epstein-Barr la nivele nedectabile pentru cel puțin
1 an, aducând îmbunătățiri clinice considerabile.
Sunde și colaboratorii au propus realizarea unui screening al virusurilor în
cadrul tratamentului parodontal pentru a determina momentul când intervenția
antivirală este adecvată și dacă a avut succes. Virusurile parodontale pot fi identificate
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
5
cu succes prin diagnosticul de ADN, care poate identifica simultan virusuri herpes
simplex tip 1 și 2, virusuri Epstein-Barr, citomegalovirusuri și alte virusuri. Se poate
folosi și tehnica PCR pentru cuantificarea simultană a numărului de copii genomice
ale virusului herpes simplex, varicella-zoster, Epstein-Barr, citomegalovirus și a
virusului herpetic tip 6. Tehnicile noi metagenomice pot fi mai eficiente în
identificarea virusurilor parodontale cunoscute sau necunoscute [109].
CAPITOLUL IV
Prevalenţa afecţiunilor virale cu manifestări orale la populaţia din Iaşi şi din
împrejurimi
IV.1. Introducere
Studiile realizate până în prezent indică faptul că pe lângă bacterii, coci şi
fungi şi viruşii se asociază afecţiunilor parodontale deoarece majoritatea infecţiilor
virale dezvoltă leziuni la nivelul mucoasei orale. Cu excepţia virusului HIV şi
enterovirusurile, majoritatea virusurilor pot fi potenţial implicate în apariţia bolii
parodontale deoarece sunt virusuri ADN. Cele mai frecvent întâlnite în afecţiunile
parodontale sunt herpesvirusurile.
Herpes simplex tip 1 (HSV-1) este cea mai comună infecţie virală orală şi
periorală.
Herpes simplex tip 2 (HSV-2) este în mod normal, o infecţie genitală; cu toate
acestea, au fost raportate şi leziuni orale. Manifestările orale primare au fost întâlnite
în cazul virusului varicela zoster (VZV), infecţie cu herpesul tip 3 (vărsat de vânt),
acestea din urmă fiind însoţite şi de manifestări cutanate. Recurenţele infecţiei VZV
(herpes zoster) pot prezenta semne şi simptome clinice faciale şi intraorale. Virusul
Epstein-Barr (EBV sau herpes tip 4) a fost asociat cu mononucleoza infecţioasă,
limfom Burkitt, carcinomul nosofaringian şi leukoplakia.
Interesul pe care studiul acestor îmbolnăviri trebuie să cuprindă şi specialitatea
de Medicină Dentară, rezidă în faptul că, adeseori primele manifestări ale bolii apar la
nivelul cavităţii orale, ceea ce face ca recunoaşterea şi diagnosticarea corectă de către
medicul stomatolog să constituie un factor important în conceperea şi instituirea
precoce a unui tratament adecvat, în colaborare cu specialiştii în boli infecţioase.
IV.2 Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost de a evalua prevalenţa afecţiunilor provocate
de virusuri, precum şi apariţia unor noi forme de manifestare, la populaţia din Iaşi şi
din împrejurimile Iaşului.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
6
IV.3 Material şi metodă
Studiul a fost realizat pe un lot de pacienţi care s-au adresat Spitalului de
Boli Infecţioase “Sf.Spiridon” Iaşi între anii 2011-2013 prezentând simptomatologie
specifică afecţiunilor de cauză virală.
Datele clinice au fost colectate din foile de observaţie. Analiza statistică a
fost realizată cu ajutorul programului informatic SPSS 20.0 pentru Windows .
IV.4 Rezultate
În ceea ce priveşte distribuţia subiecţilor în funcţie de mediul de
provenienţă se observă că subiecţii din mediul rural s-au prezentat într-un procent
mai mare decât cei din mediul urban (53.7%), în special subiecţii de sex masculine
(304 subiecti)(fig. 1).
Fig. 1 Distribuţia subiecţilor pe sexe şi mediul de provenienţă
Fig. 2 Distribuţia subiecţilor în funcţie de diagnosticul de internare
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
7
În ceea ce priveste distribuţia subiecţilor în funcţie de diagnosticul de
internare se observă că 42.57% dintre subiecţi s-au internat cu diagnosticul de rujeolă,
14,76% cu gingivostomatită herpetică, 14,2% cu varicelă. Cele mai puţine cazuri
înregistrate au fost pentru maladia mână-picior-gură şi herpangina (1.08%).
La patologia virală existentă s-au asociat şi alte boli orale sau chiar
generale cum ar fi candidoza orală prezentă în cazul a 2 subiecţi dar şi infecţia cu
CMV asociată herpesului labial în 36.54% dintre cazuri şi în 99.6% dintre cazurile cu
varicelă.Rezultatele indică o asociere în procente relativ crescute a varicelei cu
infecţii datorate CMV (99.6%), cu afecţiuni respiratorii(49.23%) dar şi cu afecţiuni
digestive(17.1%).
La subiecţii ce prezentau zona zoster s-au înregistrat asocieri puternice cu
infecţiile CMV dar şi cu herpes labial, alte boli virale sau hepatice (100%) dar şi cu
prezenţa tumorilor maligne (12.7%), afecţiuni cardiovasculare(54,6%), boli
metabolice(36.6%) sau afecţiuni digestive (23,5%). Aceste asocieri pot fi explicate
prin faptul că acest tip de afecţiune se grefează pe un teren tarat.
În ceea ce privesşte simptomatologia manifestă a subiecţilor la internare
se observă în cazul subiecţilor cu varicelă prevalenţa crescută a situaţiilor clinice cu
stare generală alterată (77.1%), erupţii cutanate (99.2%) dar şi prezenţa leziunilor
orale în proporţie de 100%. La acestea se asociază febra la 35.1% dintre cazuri,
cefaleea (26%) şi adenopatia în proporţie de 16%.La subiecţii cu herpes labial se
observă că simptomatologia este mai manifestă comparativ cu pacienţii care au
prezentat varicela deoarece 82.4% dintre subiecţi au avut starea generala alterată,
82.4% au prezentat febră, 82.4% stare de inapetenţă, 52.9% adenopatie şi 80%
leziuni orale sau 50% leziuni cutanate.
Fig.3 Distribuţia subiecţilor cu varicelă în funcţie de simptomatologie
0
20
40
60
80
100
stare generala alterata febra cefalee inapetenta adenopatie eruptii cutanate leziuni orale
77,1
35,1 26
55,7
16
99,2 100
Simptomatologie varicelă
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
8
Fig.4 Distribuţia subiecţilor diagnosticaţi cu herpes labial în funcţie de
simptomatologie
La pacienţii care au fost internaţi cu infecţii cu CMV mai mult de 80%
dintre subiecţi au avut stare generală afectată, febră şi inapetenţă la care se adaugă
erupţii cutanate în 79% dintre cazuri şi leziuni orale la peste 60% dintre participanţi
(fig.5).
Fig.6 Distribuţia subiecţilor diagnosticaţi cu CMV în funcţie de simptomatologie
Infecţiile herpetice au avut o prevalenţă scăzută, numai 15.9% dintre
subiecţi prezentând semne de stomatită herpetică. Localizarea leziunilor este variată,
cele mai multe cazuri prezentând leziuni multiple cu localizări diversem(8.2%),
urmate fiind de leziunile la nivelul bolţii palatine (2.9%), mucoasa jugală (2.4%) şi
limbă (1.4%).
În ceea ce priveşte semnele clinice pe care subiecţii le acuză se observă că
cei mai mulţi prezintă o stare generală alterată, inapetenţă, febră şi 54% dintre cazuri
adenopatie.
0
20
40
60
80
100
stare generala alterata febra cefalee inapetenta adenopatie eruptii cutanateleziuni orale
82,4 82,4
41,2
82,4
52,9 50
80
Simptomatologie herpes labial
0
20
40
60
80
100
stare generala alteratafebra cefalee inapetenta adenopatie eruptii cutanateleziuni orale
93,1 83,8
19,2
82,8
55,5
79,3
60,2
Simptomatologia infectiei cu CMV
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
9
Fig .7 Distribuţia subiecţilor cu stomatită herpetică în funcţie de
simptomatologie
IV.5 Discuţii.
Infecţia cu virusul Herpes Simplex tip 1 afectează populaţia la nivel mondial,
având un caracter sezonier, şi cu toate că în mod normal afectează doar subiecţii
umani, ea poate fi indusă experimental şi la animale. După cum se ştie, principala cale
de transmitere este cea salivară. De asemenea se poate transmite şi pe cale sexuală,
transplacentar sau sanguin, dar acestea nu au aceiaşi importanţă epidemiologică la fel
ca transmiterea salivară. Prevalenţa infecţiei cu virusul HSV-1 creşte gradual
începând cu perioada copilăriei, ajungând la valori de 70% până la 80 % în perioada
adultă şi de asemenea se asociază cu nivelul socio-economic al indivizilor, găsindu-se
într-un procent mai crescut la cei ce prezintă un nivel socio-economic mai scăzut.
Sunt studii care raportează faptul că adolescenţii examinaţi cu vârsta cuprinsă între 14
şi 17 ani, din Germania şi Spania prezintă un procent de 40-50% anticorpi anti-HSV1,
seroprevalenţa crescând până la 90% în cea de-a cincea decadă de viaţă. O activitate
sexuală la vârste fragede poate creşte riscul dobândirii virusului, în timp ce consumul
de alcool poate reduce riscul de apariţie a primoinfecţiei. În alt studiu realizat la
populaţia din S.U.A., au fost raportate 500.000 de cazuri de primoinfecţie pe an. Mai
mult, o cercetare la nivel naţional a găsit o proporţie de 27.1% dintre persoane cu
vârsta de 12 ani ca fiind negative la infecţia cu HSV-1, 51% pozitive, iar la 16.6% s-a
găsit prezenţa unei coinfecţii între HSV-1 şi HSV-2. În ceea ce priveşte distribuţia pe
sexe, 31.4% dintre bărbaţi au fost seronegativi la infecţia cu HSV, în timp ce sexul
feminin în procent de 23.2%, iar din punct de vedere al vârstei prevalenţa infecţiei cu
HSV creşte odată cu vârsta de la 40% în perioada 12-19 ani, până la 64.5% la 70 de
ani.
0
20
40
60
80
100
stare generala alteratafebra cefalee inapetenta adenopatieeruptii cutanateleziuni orale
99,4
89,2
9,7
94,9
54
24,4
100
Simptomatologie stomatita herpetica
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
10
Epidemiologia infecţiei cu HSV-1 nu este realizată statistic la nivel mondial.
În mod particular, s-a înregistrat o scădere a prevaleţei infecţiei cu HSV-1 la clasa
socială de mijloc. De exemplu, în U.K., infecţia cu HSV-1 în rândul populaţiei pre-
adolescentine, a scăzut de la 63% în anul 1953 la 23% în 1995 acest lucru datorându-
se cel mai probabil îmbunătăţirii condiţiilor socioeconomice în acest interval de timp.
Gingivostomatita herpetică primară cu HSV-1 apare cel mai frecvent la copii
şi adulţii tineri. În medie, gingivostomatita herpetică primară prezintă două perioade
de vârstă în care afectează populaţia; prima perioadă fiind în timpul vârstei de 6 luni
până la 5 ani, iar cea de-a doua în jurul vârstei de 20 de ani.
În studiul de faţă gingivostomatita herpetică primară a fost înregistrată la
14.76% dintre subiecţi, cei mai mulţi fiind subiecţi de sex masculin cu vârsta între 1-2
ani din mediul rural, rezultatele fiind asemănătoare cu studiile realizate până în
prezent.
Cel mai frecvent, primoinfecţia este asimptomatică, sau fără răsunet marcant
asupra stării generale a copilului, astfel încât părinţii nu pot depista faptul că copilul
este bolnav. Unele studii relatează că doar 10-12% dintre copiii infectaţi prezintă
semne şi simptome severe, în schimb ce alte studii raportează un procent de 25-30 %
a semnelor clinice manifeste la copiii infectaţi.
Severitatea semnelor şi simptomelor pot fi de asemenea atribuite răspunsului
imun al gazdei precum şi de perioada de latenţă a virusului. Această infecţie primară
poate fi şi asimptomatică atunci când virusul HSV afectează într-o mică măsură
celulele epiteliale. Vârsta medie a apariţiei primelor semne clinice a crescut în
ultimele decade, probabil ca o consecinţă a îmbunătăţirii sistemului de sănătate
publică şi igiena.
Infecţiile recurente pot aparea la intervale diferite de timp, de la câteva luni
până la câţiva ani. În mod normal, infecţiile recurente se caracterizează prin semne şi
simptome clinice mai puţin severe decât cele ce apar în timpul primoinfecţiei. Aceste
manifestări fiind regăsite la 20-40% din populaţia adultă. Leziunea tipică prezintă ca
şi localizare limita cutaneo-mucoasă, şi anume la nivelul roşului buzelor. ADN-ul
viral HSV putând fi detectat la aceste persoane în proporţie de 90% în salivă şi 70%
în ser, în faza acută a bolii. În studiul nostru, cazul infecţiilor recurente, cum ar fi
herpesul labial recurent prevalenţa înregsitrată a avut valoare scăzută deoarece această
afecţiune nu necesită spitalizare. Cazurile înregistrate se asociază afecţiunilor
principale care au necesitat internare.
În toate populaţiile majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu EBV la vârste
medii. Atunci când se întâlneşte la vârste fragede, cel mai probabil virusul este
răspândit prin contactul cu saliva de la nivelul degetelor sau prin expectoraţie, şi se
întâlneşte cel mai frecvent în rândul populaţiilor cu nivel socio-economic scăzut. În
comunităţile mai dezvoltate, frecvenţa acestei infecţii la vârste fragede este mai
scăzută, primoinfecţia apărând în viaţa adultului tânăr, când calea de transmitere este
reprezentată de „sărut”, deşi poate ocazional să se răspândească şi prin particulele de
salivă rezultate în urma unui strănut. Cele mai frecvente infecţii primare, în special
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
11
cele din copilărie, sunt asimptomatice sau prezintă o formă uşoară, în schimb ce,
atunci când apar la adolescent sau adult, semnele clinice ale mononucleozei
infecţioase sunt mult mai evidente.
Rezultatele studiului nostru arată că din totalul subiecţilor, numai 11.79% au
fost diagnosticaţi cu mononucleoză infecţioasă, cei mai mai mulţi subiecţi de sex
masculin cu vârste între 1 an (33.03%) şi 2 ani (7.38%) din mediul urban.
Rezultatele studiilor realizate până în prezent indică o prevalenţă scăzută a
mononucleozei, infecţie produsă prin contaminarea cu virusul Epstein-Barr (EBV)
care se transmite prin contact intim cu personale purtătoare. 90-95% dintre adulţi
sunt contaminaţi cu acest virus, variind până la 100% în ţările dezvoltate până la 20-
25% în ţările slab dezvoltate. În ceea ce priveşte prevalenţă acestei infecţii la copii,
studiile arată o valoare a prevalenţei sub 10%, rezultatele fiind asemănătoare cu
rezultatele studiului nostrum.
Infecţia cu CMV este comună în întreaga lume şi este de obicei inaparentă.
Prima infecţie este urmată de găzduirea virusului în organism pe tot parcursul vieţii,
care se varsă în mod intermitent în diferite secreţii. În funcţie de nivelul
socioeconomic, între 40-100% dintre adulţi unei comunitaţi sunt seropozitivi. Există
mai multe moduri de transmitere a HCMV în funcţie de vârstă.
În acest studiu numărul de subiecţi diagnosticaţi cu infecţie HCMV este
relativ scăzut, infecţia cu HCMV fiind asociată herpesului labial în 36.54% dintre
cazuri şi în 99.6% dintre cazurile cu varicelă.
Rujeola sau rubeola este cauzată de virusul rujeolic, care este un virus ARN
monocatenar ce aparţine familiei Paramixovirus. Referiri la această boală sunt făcute
încă din secolul şapte . Înainte de apariţia vaccinului, infecţia cu virusul rujeolic era
răspândită în întreg universul în timpul copilăriei, mai mult de 90 % din persoanele
cu vârsta de 15 ani fiind afectate.
Rujeola prezintă un caracter sezonier, afectând populaţia cel mai frecvent în
lunile de iarnă. Prezintă un nivel crescut de contagiozitate, infectând până la 90% din
persoanele care nu au fost vaccinate.
În studiul nostru în cazul subiecţilor cu rujeolă frecvenţa cazurilor a fost de
aproximativ 50%, mai mulţi fiind subiecţi de sex masculin din mediul rural. Mai mult
de 50% au fost diagnosticaţi cu varicelă; dintre aceştia cei mai mulţi prezentând
forma medie a bolii. Cei mai mulţi dintre subiecţi cu forme moderate sau severe au
fost înregistraţi la categoria de vârstă 1 an. Prevalenţa varicelei, deşi în acest studiu
prevalenţa are o valoare de peste 50%, în lume, această afecţiune se menţine la valori
reduse datorită existenţei vaccinului care a determinat frecvenţa scăzută a acestei
afecţiuni cu peste 78%. În ceea ce priveşte maladia mână-picior-gură studiile indică o prevalenţă
scăzută a acestei maladii, rezultate confirmate şi de rezultatele studiului de faţă.
Această infecţie este specifică ţărilor în curs de dezvoltare în zone cu creştere intensă
a animalelor domestice. Rezultatele studiului indică o prevalenţă foarte scăzută a
acestei infecţii valoarea fiind de 1.08%.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
12
IV.6 Concluzii parțiale
Rezultatele studiului epidemiologic retrospectiv indică :
1. Studiul realizat priveşte principalele boli infecţioase virale care se manifestă
clinic şi la nivelul mucosei gingivo-orale. Se constată prevalenţa crescută a
afecţiunilor cauzate de factorii virali, infecţiile herpetice fiind cele mai frecvente.
Se constată deci prezenţa constantă a incidenţei crescute a acestui tipuri de
virusuri în populaţia din regiunea Moldovei (precizăm că toate cazurile internate
provin din judeţul Iaşi şi din unele oraşe din Moldova).
2. Se observă influenţa factorilor demografici asupra prevalenţei acestor afecţiuni,
cele mai multe cazuri fiind întâlnite la subiecţii de sex masculin din mediul
urban.
3. De cele mai multe ori diagnosticul clinic a fost uşor de realizat datorită prezenţei
erupţiei intraorale tipice.
4. Manifestările orale din cadrul lotului total de studiu au îmbrăcat un caracter
polimorf, patologia orală variată studiată în cadrul acestei cercetări justificând
parcă motivaţia alegerii temei de studiu din cadrul acestei teze de doctorat.
CAPITOLUL V
Implicarea HSV-1 în etiopatogenia bolii parodontale - studiu microbiologic
V.1 Introducere
Descoperiri recente au început să aducă dovezi concludente care demostrează
implicarea herpesvirusurilor în etiologia parodontitei agresive. Una din teoriile
vehiculate în aceste studii este aceea că herpesvirusurile cooperează cu anumite
bacterii în etiopatogenia bolii parodontale [85].
Evoluţia parodontitelor poate varia mult între indivizii tineri şi cei mai în
vârstă. La tineri şi adulţii tineri aceasta este tipic agresivă şi relativ scurtă [18]. La
vârstnici aceasta este mai lentă şi de multe ori asociată cu inflamaţia pronunţată a
gingiilor şi cu depozite mari de placă bacteriană şi tartru supra şi subgingival [3].
Aceste observaţii ar putea sugera că parodontita la pacienţii tineri necesită
mai puţini stimuli infecţiosi pentru a declanşa un răspuns progresiv la boala decât în
cazul cronic al bolii la pacienţii mai în vârstă.
Parodontita debutează şi avansează rapid la pacienţii cu sistem imun imatur,
în timp ce aceasta tinde să se stabilizeze la pacienţii mai vârstnici care posedă
imunitate dobândită de-a lungul altor infecţii anterioare.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
13
În mod similar parodontita rapid agresivă se poate instala la persoanele
imuno-compromise incapabile să ţină sub control factorul patogen [4].
Unele tipuri de parodontite cronice şi agresive nu reprezintă boli fundamental
diferite ci un spectru continuu de boli la care manifestarea clinică depinde de prezenţa
unor agenţi infectioşi specifici şi de statusul imun al gazdei.
Oricum evenimentele patogenice care iniţiază parodontita agresivă au fost
dificil de delimitat datorită complexităţii microbiotei patogenice şi multiplelor efecte
fiziopatologice ale mediatorilor pro şi anti-inflamatori.
O teorie general acceptată afirma că, la gazdele susceptibile, boala distructivă
apare în momentul în care un agent sau un eveniment biologic produce o reacţie
capabilă de a destabiliza şi colapsa apărarea parodontală. Un număr de bacterii au fost
găsite ca fiind cauza apariţiei bolii parodontale, dar singura lor existenţă nu poate
explica o multitudine de manifestări clinice ale bolii.
Studiile recente sugerează că herpesvirusurile din pungile parodontale
reprezintă un factor major în declanşarea distrugerii tisulare, şi menţionez în mod
deosebit HSV-1. Infecţiile care generează şi întreţin herpesvirusurile iniţiază şi
accelerează distrugerea ţesutului parodontal datorită descărcării de citokine şi
chemokine mediate de virusuri. Celulele inflamatorii și ne-inflamatorii descarcă acești
mediatori chimici la locul infecţiei conducând la o virulenţă crescută a bacteriilor
implicate [6].
V.2 Scopul studiului
Cercetarea de faţă investighează prezenţa virusului Herpes simplex tip 1
în leziunile produse de parodontita cronică și agresivă precum și asocierea
acestui virus cu bacteriile cu potențial parodontopatogen : Aggregatibacter
actinomycetemcomitans (Aa), Porphyromonas gingivalis (Pg), Tannerella forsythia
(Tf), Treponema denticola (Td), Prevotella intermedia (Pi), Parvimonas micra (Pm),
Fusobacterium nucleatum (Fn), Campylobacter rectus (Cr), Eubacterium nodatum
(En), Eikenella corrodens (Ec), Capnocytophaga spp. (Csp).
Acest scop are la bază întelegerea interdependenței dintre herpesvirusuri și
bacterii care ar putea explica unele caracteristici clinice ale bolii și ar putea identifica
incipient anumiți indivizi cu potențial crescut de a ceda din punct de vedere
parodontal în fața atacului microbian şi viral.
V.3 Material și Metodă
S-au luat în studiu 19 pacienţi diagnosticaţi în urma examenului clinic şi
paraclinic cu boală parodontală, şi anume 12 pacienţi cu parodontită cronică şi 7
pacienţi cu parodontită agresivă. Pentru fiecare pacient s-au recoltat probe din cele
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
14
mai adânci patru pungi parodontale cu excepţia unui singur pacient de la care s-a
recoltat doar dintr-o singură pungă parodontală.
V.3.1. Analiza datelor
Situsurile meziale şi vestibulare au fost constant marcate pe parcursul
studiului şi aceste situsuri au fost alese pentru evaluare.
Inițial pierderea de ataşament a fost definită ca o primă pierdere de ataşament
de 2 mm sau mai mult de la nivelul joncțiunii smalț –cement.
Vârsta de la care persoanele fizice prezintă pierderi de ataşament în unul sau
mai multe situsuri începând de la 10% până la 50% au fost examinate în cadrul
fiecărui subgrup.
Frecvența distribuției pierderii de ataşament la diferite suprafețe, la diferiți
dinți a fost evaluată în timp.
V.3.2 Colectarea probelor salivare (din fluidul oral) – saliva stimulată
Fluidul oral a fost colectat cu Saliva Collection System (SCS; Grenier Bio-
One GmbH, Kremsmunster, Austria). Acest sistem include: un tub ce conţine 6 ml
soluţie de clătire, un tub ce conţine 4 ml soluţie de extracţie a salivei (o soluţie buffer
ce conţine tetrazine, un sintetic, un colorant alimentar galben solubil în apă), un
recipient de colectare, şi două tuburi cu vacum gradate de 3.5 ml pentru transfer ce
conţine cristale de sodiu pentru conservare.
Înainte de colectarea probelor, cavitatea orală este curăţată cu soluţia de
clătire. După care pacientul clăteşte cavitatea orală timp de 2 minute cu 4 ml soluţie
de extracţie a salivei rezultând o mixtură formată din fluidul oral şi soluţia de
extracţie a salivei. Această mixtură a fost colectată prin expectorare în recipientul de
colectare şi transferată apoi prin intermediul vacumului în tuburile de transfer.
V.3.3 Analiza bacteriană
Pentru detectarea microorganismelor din placa subgingivală şi din salivă s-a
utilizat o metodă moleculară: multiplex polymerase chain reaction (PCR) urmată de
ADN-ADN hibridizare. Microorganismele parodontopatogene au fost identificate cu
micro-IDent kit (Hain Lifescience GmbH, Germany) multiplex PCR urmată de
metoda hibridizării inverse.
Toate probele au fost testate pentru prezenţa bacteriilor:
Aggregatibacter actinomycetemcomitans (Aa);
Porphyromonas gingivalis (Pg);
Tannerella forsythia (Tf);
Treponema denticola (Td);
Prevotella intermedia (Pi);
Parvimonas micra (Pm);
Fusobacterium nucleatum (Fn);
Campylobacter rectus (Cr);
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
15
Eubacterium nodatum (En);
Eikenella corrodens (Ec);
Capnocytophaga spp. (Csp).
V.3.4 Analiza virală
Izolarea ADN-ului viral
Pentru izolarea ADN-ului viral s-a utilizat kitul Ron´s Blood and Cell DNA
Mini Kit de la BIORON, Smart Molecular Solutions, Germany. Pentru detectarea
Virusului Herpes Simplex 1 / 2 s-a utilizat kitul Herpes Simplex Virus 1/2 real time
PCR de la firma AnDiaTec GmbH & Co. KG, Germany ce conţine primeri specifici,
probe şi material pentru detectarea, diferenţierea şi cuantificarea HSV-1 sau 2 în
probele clinice. V.4 Rezultate
V.4.1 Rezultate date generale
Fig.8 Repartiţia pacienților funcție de diagnostic
Constatăm că în cazul lotului de pacienţi cu boală parodontală prezentat în
fig.8, pacienţi care suferă de parodontită cronică (63%) sunt într-un procent mai mare
decât cei care suferă de parodontită agresivă (37%).
V.4.2 Evaluarea parodontală pe lotul total de studiu
Numărul total de situsuri de unde s-au recoltat probele a fost de 73 se poate
observa în fig.2, dintre care 18 situsuri în cadranul I, 25 situsuri în cadranul II, 16
situsuri în cadranul III şi 14 situsuri în cadranul IV.
63%
37%
Repartiţia pacienţilor în funcţie de boala parodontală
parodontită cronică parodontită agresivă
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
16
Fig.9 Repartiţia situsurilor de recoltare în cele 4 cadrane
Fig.10 Media adâncimii pungilor parodontale (mm) pe cadrane
După înregistrarea adâncimii pungilor parodontale în urma sondajului
parodontal, se poate observa în fig.10 că valorile medii obţinute cele mai mari au fost
pentru cadranul I, 7.61 mm, cadranele II şi III având valori aproximativ egale 7.16
mm respectiv 7.18 mm, iar cele mai scăzute valori fiind înregistrate în cadranul IV
5.92 mm.
În cadranul I valorile pungilor parodontale au fost cuprinse între 6 şi 11 mm;
cea mai adâncă pungă măsurându-se în cadranul II, 12 mm; aici valorile au fost
cuprinse între 5 şi 12 mm.
În cadranele III şi IV pungile parodontale au avut valori cuprinse între 5 şi
10 mm.
0
10
20
30
Cadranul I Cadranul II CadranulIII
CadranulIV
18
25
16 14
Numărul total de situsuri de unde s-au recoltat probele
Cadranul I
Cadranul II
Cadranul III
Cadranul IV
0 2 4 6 8
cadran I
cadran II
cadran III
cadran IV
7,61
7,16
7,18
5,92
Media adâncimii pungilor parodontale ( mm) pe cadrane
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
17
V.4.3 Evaluare parodontală pe grupe de studiu
Fig.11 Repartiţia adâncimii pungilor parodontale în cele 4 cadrane în funcţie de
numărul de dinţi afectaţi
În funcţie de profunzimea pungii parodontale de unde s-au recoltat probele şi
numărul de dinţi afectaţi în cele 4 cadrane, vezi fig.11, în cadranul I s-au măsurat
pungi de 5 mm la 1 dinte,pungi de 6 mm la 8 dinţi, 7 mm la 4 dinţi, 8 mm la 2 dinţi, 9
mm la 2 dinţi, 10 mm la 1 dinte, 11 mm la 2 dinţi; în cadranul II s-au măsurat pungi
de 5 mm la 2 dinţi, 6 mm la 4 dinţi, 7 mm la 4 dinţi, 8 mm la 1 dinte, 9 mm la 4 dinţi,
10 mm la nici un dinte, 11 mm la 2 dinţi şi 12 mm la 1 dinte; în cadranul III s-au
măsurat pungi de 5 mm la 3 dinţi, 6 mm la 5 dinţi, 7 mm la 5 dinţi, 8 mm la 2 dinţi şi
9 mm la 3 dinţi şi în cadranul IV s-au măsurat pungi de 5 mm la 1 dinte, 6 mm la 8
dinţi, 7 mm la 2 dinţi, 8 mm la 2 dinţi, 9 mm la 2 dinţi şi 10 mm la 3 dinţi.
V.4.4 EVALUAREA PATOGENILOR PARODONTALI
Diagnosticul microbiologic poate fi util la diferite etape ale planului de
tratament, şi anume ca o parte a diagnosticului iniţial, la re-evaluarea, pe timpul fazei
de menținere. Nevoia de informaţii microbiologice înainte de terapie depinde de
strategia generală de tratament.
Mai multe tehnici rapide imparţiale sunt necesare pentru a examina un număr
mare de eşantioane şi să reflecte mai fiabil diversitatea reală a florei.
Aceste tehnici includ imunofluorescenţa folosind anticorpi monoclonali sau
policlonali, hibridizarea utilizând fie sonde ADN, fie sonde oligonucleotidice, şi
tehnicile de amplificare PCR.
0
2
4
6
8
5 6 7 8 9 10 11 12
1
8
4
2 2
1 1
0
2
4 4
1
4
0
2
1
3
5 5
2
3
0 0 0
1
8
2 2 2
3
0 0
Repartiţia adâncimii parodontale în cele 4 cadrane funcţie de numărul de dinți afectați
Numar dinţi cadran IV Numar dinţi cadran III Numar dinţi cadran II Numar dinţi cadran I
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
18
V.4.5 EVALUAREA PATOGENILOR VIRALI- HSV-1
Rezultatele au încercat să demonstreze că HSV-1 apare cu frecvenţă relativ
crescută în leziunile parodontale.
După cum am precizat anterior în secțiunea material și metodă determinările
sunt efectuate atât din lichidul crevicular de la nivelul sulcusului sau pungii
parodontale cât și din salivă pentru a studia comparativ prezența herpes virusului și
gradul de coabitare al acestuia cu bacteriile parodontopatogene.
Aceste dovezi doresc să vină în susţinerea teoriei rolului herpesvirusului în
dezvoltarea parodontitei agresive și sugerează un potenţial mecanism al acestuia în
accelerarea proceselor bolii parodontale.
Fig.12 Distribuţia virusurilor Herpes Simplex tip 1 şi bacteriile detectate în
fluidul crevicular prin metoda PCR
0% 5% 10% 15% 20% 25%
HSV-1 + E. nodatum
HSV-1 + P.micra
HSV-1 + E. corrodens
HSV-1 + C.rectus
HSV-1 + F.nucleatum
HSV-1 + T.denticola
HSV-1 + T. forsythia
HSV-1 + A.actinomycetemcomitans
HSV-1 + P. intermedia
HSV-1 + P. gingivalis
8%
16%
5%
7%
4%
17%
13%
12%
23%
18%
5%
8%
3%
4%
13%
19%
5%
2%
11%
10%
Herpesvirusurile şi bacteriile patogene în parodontitele agresive şi cronice în lichidul crevicular
Lot cu CP(n=12)
Lot cu AgP(n=7)
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
19
În fig.12 se observă distribuţia virusurilor Herpes Simplex tip 1 şi 2 şi
bacteriile T. forsythia, P. intermedia şi P. gingivalis detectate în fluidul crevicular
prin metoda PCR pentru lotul luat în studiu.
Rezultatele indică faptul că P. Gingivalis, P. Intermedia și A.
actinomycetemcomitans au fost detectate într-o proporţie mai mare (18%, 23% și
12%) în coabitare cu HSV la lotul cu parodontită agresivă. (fig.12) Valori
reprezentative au mai fost înregistrate pentru HVS-1 și T. denticola (19% la lotul cu
parodontită cronică și 17% la cel cu agresivă).
Fig.13 Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul
crevicular la lotul cu parodontită agresivă
În fig.13 se observă corelația dintre HSV-1 și bacteriile paodontopatogene în
lichidul crevicular la lotul cu parodontită agresivă.
Rezultatele indică faptul că HSV- 1 + P. intermedia a fost detectată într-o
proporţie mai mare (23%) fiind urmată de HSV- 1 + P. gingivalis cu un procent de
18% , valoarile cele mai scăzute fiind înregistrate pentru HVS-1 + F. nucleatum (4%),
HSV-1 + E. Corrodens (5%). Încă o dată observăm asocierea reprezentativă dintre
HSV-1 și P. Intermedia, P. Gingivalis, A.actinomycetemcomitans,T.denticola.Valorile
0%10%
20%30%
HSV-1 + E. nodatum
HSV-1 + P.micra
HSV-1 + E. corrodens
HSV-1 + C.rectus
HSV-1 + F.nucleatum
HSV-1 + T.denticola
HSV-1 + T. forsythia
HSV-1 +A.actinomycetemcomitans
HSV-1 + P. intermedia
HSV-1 + P. gingivalis
8%
16%
5%
7%
4%
17%
13%
12%
23%
18%
procent pacienți
Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul crevicular la lotul cu parodontită agresivă
HSV-1 + E. nodatum
HSV-1 + P.micra
HSV-1 + E. corrodens
HSV-1 + C.rectus
HSV-1 + F.nucleatum
HSV-1 + T.denticola
HSV-1 + T. forsythia
HSV-1 +A.actinomycetemcomitansHSV-1 + P. intermedia
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
20
obținute nu depășesc în cea mai mare parte 25-30%, ceea ce subliniază încă o dată
rolul de cofactor al HSV-1 în cadrul patologiei parodontale.Totuși determinările și
rezultatele noastre, care în cazul multor asocieri ale HSV-1 cu bacteriile
parodontopatogene menționate mai sus depășesc 15%, vin să susțină scopul studiului
nostru care și-a propus să determine dacă la nivelul lichidului crevicular (în cazul
determinărilor de mai sus) este decelabilă prezența HSV-1 și mai ales dacă acesta se
asociază cu bacteriile parodontopatogene ceea ce vine să explice caracterele
fiziopatologice ale leziunilor parodontale.
Fig.14 Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul
crevicular la lotul cu parodontită cronică
În fig.14 se observă corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene
în lichidul crevicular la lotul cu parodontită cronică.Rezultatele indică faptul că HSV-
1 + T. denticola a fost detectată într-o proporţie mai mare (19%) fiind urmată de
HSV- 1 + F. nucleatum cu un procent de 13%, valoarea cea mai scăzută fiind
înregistrată pentru HSV-1 + A.actinomycetemcomitans (2%).
0% 5% 10% 15% 20%
HSV-1 + E. nodatum
HSV-1 + P.micra
HSV-1 + E. corrodens
HSV-1 + C.rectus
HSV-1 + F.nucleatum
HSV-1 + T.denticola
HSV-1 + T. forsythia
HSV-1 + A.actinomycetemcomitans
HSV-1 + P. intermedia
HSV-1 + P. gingivalis
5% 8%
3% 4%
13% 19%
5% 2%
11% 10%
procent pacienți
Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul crevicular la lotul cu parodontită cronică
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
21
Fig.15 Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu
PAg
În fig.15 se observă corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă
pentru lotul cu PAg.Rezultatele indică faptul că HSV- 1 + P. intermedia a fost
detectată într-o proporţie mai mare (19%) fiind urmată de HSV- 1 + T. forsythia cu un
procent de 13% , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată pentru HSV-1 + E.
nodatum (3%). În cazul HSV-1 + A. actinomycetemcomitans, HSV-1 + T. Forsythia
HSV-1 + A. actinomycetemcomitans procentele pacienților la care au fost decelate au
fost relativ mici (10%,13% respectiv 12%).
Fig.16 Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu
CP
0% 5% 10% 15% 20%
HSV-1 + E. nodatum
HSV-1 + P.micra
HSV-1 + E. corrodens
HSV-1 + C.rectus
HSV-1 + F.nucleatum
HSV-1 + T.denticola
HSV-1 + T. forsythia
HSV-1 +…
HSV-1 + P. intermedia
HSV-1 + P. gingivalis
3%
9%
4%
6%
4%
12%
13%
10%
19%
15%
Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu AgP
0,00% 5,00%10,00%
15,00%20,00%
25,00%
HSV-1 + E. nodatum
HSV-1 + P.micra
HSV-1 + E. corrodens
HSV-1 + C.rectus
HSV-1 + F.nucleatum
HSV-1 + T.denticola
HSV-1 + T. forsythia
HSV-1 +…
HSV-1 + P. intermedia
HSV-1 + P. gingivalis
1,50%
4%
1%
8%
10%
21%
5%
2%
10%
8%
Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu CP
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
22
În fig.16 se observă corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă
pentru lotul cu CP.
Rezultatele indică faptul că HSV- 1 + T. denticola a fost detectată într-o
proporţie mai mare (21%) fiind urmată de HSV- 1 + F. Nucleatum și HSV-1 + P.
Intermedia cu un procent de 10% , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată pentru
HSV-1 + E. corrodens (1%).Observăm că în cazul lotului cu parodontită cronică
valorile obținute sunt mai mici decât cele de la lotul cu parodontită agresivă. Acest
lucru nu scade totuși potențialul de cofactor al HSV-1 în etiopatogenia parodontitei
cronice, rol evident mult mai mic decât în cazul parodontitei agresive. Precizăm acest
lucru deoarece la determinările din lichidul crevicular la lotul cu parodontită cronică
prezența HSV-1 în coabitare cu bacteriile parodontopatogene a avut totuși valori
relativ mai mari. Putem specifica aici și faptul că determinările salivare nu au aceeași
precizie calitativă ca în cazul determinărilor din lichidul crevicular.
V.5 Discuții
În vederea stabilirii coetiologiei virale a unor cazuri cu boli parodontale au
fost selecţionate, după criteriile clinice descrise în literatura de specialitate, 19
pacienţi diagnosticaţi în urma examenului clinic şi paraclinic cu boală parodontală, şi
anume 12 pacienţi cu parodontită cronică şi 7 pacienţi cu parodontită agresivă. Pentru
fiecare pacient s-au recoltat probe din cele mai adânci patru pungi parodontale cu
excepţia unui singur pacient de la care s-a recoltat doar dintr-o singură pungă
parodontală precum și din salivă. De asemenea au fost analizate particularităţile
clinice şi epidemiologice ale cazurilor selecţionate.
Ca o introducere generală referitoare la virusurile herpetice, mă refer la
început spre studiile aparţinând lui Kamma, Contreras 2001 şi Slots 2004, 2011 care
afirmă faptul că HSV, HCMV, EBV–1 şi alţi posibili herpesviruşi sunt implicaţi în
etiopatogenia bolii parodontale. Acest lucru este susţinut ştiinţific şi de alţi cercetători
prin descoperirea genoamelor HSV, HCMV şi EBV–1, identificate prin PCR care
sunt frecvent detectate în situsurile active [9].
Pornind de la Slots şi Contreras [143] care au afirmat faptul cã diferite tipuri
de boală parodontală se dezvoltă ca rezultat a unei serii de interacţiuni între
herpesvirusuri, bacterii şi reacţii imune ale gazdei, în studiul de faţă am examinat dacă
virusul herpes simplex (HSV) din parodonţiu se asociază cu patogenii parodontali și
cu tipul de boală parodontală. În consecință, toate probele au fost testate pentru
prezenţa următorilor patogeni parodontali: A. actinomycetemcomitans (A.a.), P.
gingivalis (P.g.), T. forsythia (T.f.), T. denticola (T.d.), P. intermedia (P.i.), P. micra
(P.m.), F. nucleatum (F.n.), C. rectus (C.r.), E. nodatum (E.n.), E. corrodens (E.c.),
Capnocytophaga spp. (Csp).
A. actinomycetemcomitansşi P. gingivalis sunt doi dintre cei mai studiaţi
agenţi patogeni parodontali. În plus, acestea par să reprezinte microorganisme
exogene ce se transmit prin salivă de la individ la individ şi pot cauza boala la gazde
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
23
susceptibile după atingerea unui anumit nivel de maturare. Dovada că P. gingivalis şi
A. actinomycetemcomitans sunt agenţi patogeni de natură exogenă include prezenţa
numai a unuia sau ocazional două tipuri clonale de organisme la indivizii infectaţi, un
răspuns imun puternic al gazdei faţă de infecţie şi abilitatea tratamentului de a eradica
aceste specii din cavitatea orală [76].
A. actinomycetemcomitans este puternic asociată cu parodontitele progresive
la pacienţii tineri, deşi nu la toate populaţiile. Între vârstele 21-40 ani, frecvenţa
relativă a asocierii A. actinomycetemcomitans cu parodontitele pare să scadă, însă
apare o creştere concomitentă în prevalenţa cazurilor de parodontită asociate cu P.
gingivalis, P. intermedia, B. forsythus, D. pneumosintes, C. rectus, fusobacterii,
Selemonas sputigena, P. micros şi spirochete [76].
În studiul nostru, determinările microbiologice au relevat faptul că cele mai
mari valori pentru A.a. au fost observate la probele recoltate din salivă la pacienţii cu
parodontită agresivă în timp ce la probele recoltate din fluid numai un singur subiect a
prezentat valori maxime. De asemenea am observat un nivel mare al prezenței A.a. în
special în salivă la cazurile cu parodontită cronică (3 cazuri) contrar datelor prezente
în literatură. Totuși un procent mare de pacienți, 75% nu au prezentat A.
Actinomycetemcomitans în salivă.
Fără îndoială, majoritatea parodontitelor agresive implică specii bacteriene
gram – negative anaerobe. Kamma şi colab. [105] au studiat microbiota parodontitelor
agresive pe subiecţii între 25 şi 35 ani. Pacienţii prezentau P. gingivalis în 89,8% din
parodontitele agresive şi în 83,4% din punctele studiate. Alte bacterii posibil a avea
prevalenţă paraodontiopatică au fost: P. intermedia (descoperită la 91% din pacienţi),
B.forsythus (83,7%), P. micra (75,3%) şi Campylobacter rectus (70,4%).
Aceste date corelează în mare parte cu datele obținute de noi, P. gingivalis
(P.g.) fiind depistată în cazul a 16 pacienți, valori maxime fiind înregistrate în procent
mare la probele recoltate din salivă pentru 57,89% dintre pacienți, iar din fluidul
crevicular 86,67%. 88,89 % din lot au prezentat în probe P. micra (P.m.), având în
studiul nostru valori maxime numai în probele recoltate din fluidul crevicular, la
pacientii cu parodontită cronică.
În studiul nostru, determinările microbiologice din lichidul crevicular au
relevat faptul că P. Gingivalis, P. Intermedia și A.actinomycetemcomitans au fost
detectate într-o proporţie mai mare (18%, 23% și 12%) în coabitare cu HSV la lotul
cu parodontită agresivă. Valori reprezentative au mai fost înregistrate pentru HVS-1 și
T.denticola (19% la lotul cu parodontită cronică și 17% la cel cu agresivă).
Cu toate acestea, când am analizat comparativ probele din salivă de la
pacienții cu parodontită cronică si agresivă HSV- 1 + T. denticola a fost detectată într-
o proporţie mai mare (21% pentru lotul CP, respectiv 12% pentru lotul PAg) fiind
urmată de HSV- 1 + P. intermedia cu un procent de 10% pentru lotul CP și 19%
pentru lotul PAg , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată pentru HSV-1 + E.
corrodens (1% pentru lotul lotul CP respectiv 4% pentru lotul PAg).
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
24
Interacţiunile dintre herpes virus şi bacteriile parodontopatogene au fost
studiate folosind teste de independenţã chi-square. Prezenţa HSV (P=0.01) a fost
asociată pozitiv cu adâncimea pungii parodontale și cu gradul de activitatea al bolii
parodontale.
Studierea mai multor situri la fiecare subiect ne-a ajutat sã evaluăm dacă
distribuţia HSV-1 și a bacteriilor parodontopatogene de-a lungul situsurilor
subgingivale ale fiecărui subiect este randomizată sau este dependentă de fiecare
subiect în parte.
V.6 Concluzii parţiale
1. Rezultatele noastre actuale sprijină conceptul conform căruia infecția
parodontală de tip agresiv poate fi rezultatul interacțiunilor dintre
herpesvirusuri și bacteriile specifice parodontopatogene. Acestea
susţin conceptul conform căruia parodontita apare mai frecvent şi
progresează mai rapid în nișelee parodontale care găzduiesc o
combinaţie de HSV-1 şi bacterii parodontopatogene.
2. Determinările din lichidul crevicular au relevat faptul că faptul că P.
Gingivalis, P. Intermedia și A.actinomycetemcomitans au fost
detectate într-o proporţie mai mare (18%, 23% și 12%) în coabitare cu
HSV la lotul cu parodontită agresivă.Valori reprezentative au mai fost
înregistrate pentru HVS-1 și T.denticola (19% la lotul cu parodontită
cronică și 17% la cel cu agresivă).
3. Analizele salivare au arătat că HSV- 1 + T. denticola a fost detectată
într-o proporţie mai mare (21% pentru lotul CP, respectiv 12% pentru
lotul PAg) fiind urmată de HSV- 1 + P. intermedia cu un procent de
10% pentru lotul CP și 19% pentru lotul PAg , valoarea cea mai
scazută fiind înregistrată pentru HSV-1 + E. corrodens (1% pentru
lotul lotul CP respectiv 4% pentru lotul PAg).
4. Rezultatele susțin ipoteza conform căreia situația clinică întâlnită la
unele tipuri severe de infecție parodontală depinde de prezența
specifică a herpesvirusurilor și patogenilor specifici. Descoperirile
noastre conduc către testarea ulterioară a unei varietăți de ipoteze
privind asocierea virusurilor cu bacteriile în zonele afectate de boala
parodontală.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
25
Capitolul VI.
Prevalenţa şi rolul herpesvirusurilor EBV și HCMV în etiopatogenia bolilor
parodontale
VI.1 Introducere
Multe studii recente au evaluat prevalenţa şi rolul herpesvirusurilor în
etiopatogenia bolilor parodontale, lucru care a condus la identificarea de interacţiuni
complexe între viruşi şi bacterii în pungile parodontale. De asemenea, a fost arătat că
apariţia de herpesvirusuri poate varia în funcţie de vârsta pacientului şi eșantionul de
populaţia studiată.
Etiopatogenia bolii parodontale este un proces complex, care implică
interacţiunea variată între factori microbieni şi gazdă şi o varietate de evoluții a
bolilor cu factorii de mediu. Etiologia bacteriană singură nu a fost în măsură să
justifice diverse aspecte cum ar fi: i) defalcarea rapidă a țesutului parodontal minim
cu placa, (ii) etapele de activitate a bolii şi repaus, iii) situs-ul specific bolii
parodontale și, iv) progresiile avansate ale distrugerii parodontale care apare la o
fracţiune din lotul de pacienți analizat. Cercetările microbiologice ale bolii
parodontale clasice, s-au concentrat pe bacterii, şi a unui număr minim de fungi şi
paraziţi. Mai multe studii recente au indicat prevalenţa de herpes virusuri inclusiv
herpes virusuri simplex (HSV 1 şi 2), virusul Epstein - Barr (EBV) şi citomegalovirus
uman (HCMV) în pungile parodontale şi ţesutul gingival a pacienţilor cu parodontită
[12-16]. Asocierea herpesviruses cu bacterii, de asemenea, a fost evaluată pentru a
înţelege mai bine etiopatogenia bolile parodontale. În plus, studii recente au
cuantificat herpesvirusurile în pungile parodontale pentru a evidenția asocierea lor
pozitivă cu severitatea bolii parodontale. Prevalenţa şi numărul de herpesvirusuri în
pungile parodontale poate varia în funcţie de: vârstă, etnie, tip de boală parodontala,
statutul imun şi predispoziţia genetică a pacienţilor [17].
VI.2 Scopul studiului
Astfel, în lumina celor prezentate anterior, studiul prezintă identificarea
virusului Epstein - Barr (EBV) şi citomegalovirusului uman (HCMV) din pungile
parodontale și salivă la pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă precum și gradul
de asocierea a acestor virusuri cu bacteriile cu potențial parodontopatogen.
Având în vedere faptul că progresia și caracterul bolii parodontale depind de
tipul de interacțiune dintre bacteriile parodontopatogene și herpesvirusuri am
investigat și tipul de asociere între aceste microorganisme în cazul parodontitelor
cronice și agresive.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
26
VI.3 Material și metodă
VI.3.1 Caracterizarea loturilor de studiu
Probele de placă subgingivală au fost colectate de la 19 pacienţi cu
parodontită cronică (12 bărbaţi şi 7 femei, cu intervalul de vârstă 21-57 ani,
reprezentând o vârstă medie de 43 ± 7.3 ani) şi 14 pacienți cu parodontită agresivă (11
bărbaţi şi 3 femei, cu intervalul de vârstă 21-39 ani, reprezentând o vârstă medie de 30
± 3.1 ani).
VI.3.2 Criteriile de alcătuire ale loturilor
1. Criterii de includere: Pacienții sănătoși, cu parodontită cronică și
agresivă vor fi incluși în studiu conform cu următoarele criterii de
includere: pacienți cu parodontită cronică: cel puțin 5 situsuri cu
nivelul atașamentului clinic ≥5 mm și 8 situsuri cu adâncimea
șanțului gingival ≥6mm; pacienți cu parodontită agresivă: nivelul
atașamentului clinic ≥5mm la mai mult de 4 dinți cu excepția
molarilor de 6 ani și incisivilor.
2. Criteriile de excludere cuprind :
a. Boli sistemice cunoscute (cardiovascular, respirator , renal,
etc.);
b. Istorie sau prezenţa unor infecţii;
c. Tratament antibiotic sistemic în ultimele 6 luni;
d. Tratament de lungă durată cu orice medicaţie suspectată de
afectare parodontală ( AINS);
e. Femei gravide sau în perioada de alaptare;
f. Mai puţin de 20 de dinţi prezenţi.
VI.3.3 Investigarea parametrilor parodontali
Pe parcursul studiului, s-au înregistrat :
Pierderea ataşamentului a fost măsurată cu ajutorul unei sonde
parodontale cu diametrul unui punct de 0.6 mm şi gradată la nivelul
1,2,3,4,5,6,7,9 şi 11 mm.
Punga parodontală a fost atribuită în cazul pierderii de ataşament
minus recesiunea gingivală echivalent a 3 mm sau mai mult.
S-au depus eforturi pentru standardizarea măsurării în vigoare pe
parcursul studiului.
Reproducerea intraexaminatorie a fiecărui indice a fost testată la
bază şi repetată în timpul studiului.
Examenul clinic a constat din măsurători de indicele de placă,
indicele gingival, PD, și nivelul de atașament clinic (șase situs-uri
de pe fiecare dinte); observarea mobilității clinice; a sângerării
(BOP); și prezența plăcii/ tartrului. Sondarea fost efectuată cu
ajutorul unei sonde parodontale (calibrată în milimetri).
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
27
VI.3.4 Algoritmul de investigare biochimică a probelor biologice parodontale
Algoritmul integral de investigare în cazul detectării EBV și HCMV a fost
prezentat pe larg în cadrul capitolului 5.
În acest capitol, pentru fixarea noțiunilor, reluăm numai etapele principale de
investigare.
Înainte de colectarea probelor de la nivelul sulcusului gingival, placa
bacteriană supragingivală au fost uşor îndepărtate cu bulete sterile de vată, iar
situsurile de unde s-a recoltat au fost izolate cu rulouri de vată şi uscate cu aer.
Probele de fluid gingival au fost colectate din cele mai adânci 4 pungi parodontale de
la pacienţii cu parodontite prin inserarea conurilor de hârtie sterile şi menţinute timp
de 20 s. Toate cele 4 conuri de hârtie cu probele de placă subgingivală au fost puse
împreună într-un tub de transfer şi transportate la laborator pentru investigare.
Pentru izolarea ADN-ului viral s-a utilizat kitul Ron´s Blood and Cell DNA
Mini Kit de la BIORON, Smart Molecular Solutions, Germany.
VI.3.5 Detectarea EBV - EBV real time PCR Kit
Pentru detectarea Virusului EBV s-a utilizat kitul EBV real time PCR kit de
la firma AnDiaTec GmbH & Co. KG, Germany ce conţine primeri specifici, probe şi
material pentru detectarea, diferenţierea şi cuantificarea EBV în probele clinice.
VI.3.6 Detectarea HCMV - real time PCR
Detectarea Citomegalovirusului s-a realizat utilizându-se kitul HCMV real
time PCR de la firma BIORON Diagnostics GmbH & Co. KG, Germany.
Etapele de lucru au prevăzut:
- Prepararea probelor;
- Prepararea reactivilor;
- Prelucrarea probelor.
VI.3.7 Identificarea bacteriană
Pentru detectarea microorganismelor din placa subgingivală şi din salivă s-a
utilizat o metodă moleculară: multiplex polymerase chain reaction (PCR) urmată de
ADN-ADN hibridizare. Microorganismele parodontopatogene au fost identificate cu
micro-IDent kit (Hain Lifescience GmbH, Germany) multiplex PCR urmată de
metoda hibridizarii inverse.
Toate probele au fost testate pentru prezenţa
Aggregatibacter actinomycetemcomitans (Aa),
Porphyromonas gingivalis (Pg),
Tannerella forsythia (Tf),
Treponema denticola (Td),
Prevotella intermedia (Pi),
Parvimonas micra (Pm),
Fusobacterium nucleatum (Fn),
Campylobacter rectus (Cr),
Eubacterium nodatum (En),
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
28
Eikenella corrodens (Ec),
Capnocytophaga spp. (Csp).
.
VI.4 Rezultate
VI.4.1 Evaluarea parodontală
Pacienții din grupul PC au fost semnificativ mai în vârstă decât cei din
grupele PAg, (P <0,005). PD și pierderea clinică de atașament din grupurile PAg au
fost semnificativ mai mari decât cele din grupul și PC. Comparațiile de tip post
ANOVA folosind testul Tukey au arătat că nivelul mediu de PD și atașamentele
clinice au fost semnificativ mai mari în grupul PAg comparativ cu grupul PC (P <
0,01).
Evaluările microbiologice în situs-urile parodontale la pacienții cu
parodontită agresivă au fost pozitive pentru EBV la 78.9% dintre analize şi pentru
HCMV la 26.31%.
Evaluările microbiologice în situs-urile parodontale la pacienții cu
parodontită cronică au fost pozitive pentru EBV în 28.57% dintre analize şi pentru
HCMV la 7.14%.
Un număr de 23 de bărbaţi şi 10 femei au fost incluși în studiu. Toţi bărbaţii
din eşantionul cu parodontită cronică, respectiv 5 bărbaţi cu parodontită agresivă au
fost pozitivi la virusuri.
Tabelul I. Descrierea variabilelor parodontale ale pacienților cu PAg și PC
Variabilă Grup PAg Grup PC
Vârsta (ani, medie ± SD) 27.3 - 4.8 42.7 - 6.7 P <0.005*
Femei (%) 21% 37% P = 0.75+
Bărbați (%) 79% 63% P = 0.32+
Fumători (%) 20.0 13.3 P = 0.10+
Dinți (n; medie ± SD) 27.7 - 4.9 24.6 - 4.6 P <0.005*
Dinți cu CAL ≥ 4 mm (n;
medie ± SD)
18.9 - 4.9 19.2 - 8.6 P <0.005*
PD (mm; medie ± SD) 4.3 - 0.4 3.4 - 0.9 P <0.005*
CAL (mm; medie ± SD) 4.8 - 0.4 4.4 - 2.1 P = 0.08*
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
29
6.4.2 Evaluarea microbiologică
6.4.2.1 Evaluarea bacteriană
Rezultate pe care le vom prezenta în continuare reflectă evaluarea bacteriană
a agenților patogeni parodontali efectuată din probele biologice recoltate din fluidul
crevicular și din salivă la pacienții cu parodontită cronică și parodontită agresivă.
Fig.17 Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită
agresivă
Aa sulcus
Pg sulcus
Tf sulcus
Td sulcus
Pi sulcus
Pm sulcus
Fn sulcus
Cr sulcus
En sulcus
Ec sulcus
Cs sulcus
14,3
14,3
0
0
28,6
0
0
0
0
35,7
14,3
0
0
14,3
0
21,4
28,6
0
14,3
14,3
35,7
50
0
0
0
14,3
21,4
50
85,7
85,7
85,7
14,3
35,7
0,00
14,30
14,30
71,40
28,60
21,40
14,30
0,00
0,00
14,30
0,00
85,7
71,4
71,4
14,3
0
0
0
0
0
0
0
Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită agresivă
concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni
concentratie crescuta a germenilor bacterieni concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei de detectie
concentratia germenilor bact sub limita de detectie
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
30
În figura 17 rezultatele indică prezenţa într-o concentraţie foarte crescută în
lichidul crevicular a bacteriilor A. actinomycetemcomitans (A.a), P. gingivalis (P.g.)
şi T. forsythia (T.f.) (valori între 71.4 şi 85.7%). Bacteria T. denticola (T.d.)
prezentând cea mai mare concentraţie în 71.4% dintre cazuri. Celelalte bacterii
evaluate (P. intermedia (P.i.), P. micra (P.m.), F.nucleatum (F.n.,) C. rectus (C.r.),
E.nodatum (E.n.), E.corrodens (E.c.), Capnocytophaga spp. (Csp) au prezentat mai
mult concentraţii la nivelul limitei de detecţie (fig.17).
Așa cum am precizat anterior, determinările bacteriene au fost efectuate atât
din lichidul crevicular cât și din salivă pentru a putea avea o imagine comparativă a
prezenței bacteriilor parodontopatogene.
Fig.18 Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită agresivă
Aa saliva
Pg saliva
Tf saliva
Td saliva
Pi saliva
Pm saliva
Fn saliva
Cr saliva
En saliva
Ec saliva
Cs saliva
64,3
14,3
0
0
35,7
28,6
0
14,3
42,9
14,3
14,3
0
0
14,3
0
14,3
0
0
0
57,1
35,7
21,4
21,4
0
0
14,3
35,7
57,1
14,3
21,4
0
50
50
0,00
28,60
28,60
85,70
14,30
14,30
50,00
64,30
0,00
0,00
14,30
14,3
57,1
57,1
0
0
0
35,7
0
0
0
0
Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită agresivă
concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni
concentratie crescuta a germenilor bacterieni concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei de detectie
concentratia germenilor bact sub limita de detectie
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
31
În ceea ce priveşte concentraţia bacteriilor în salivă la cazurile
diagnosticate cu parodontită agresivă se observă că 85.7% dintre cazuri prezintă
T.denticola (T.d.) într-o concentraţie crescută, urmată fiind de C. rectus (C.r.) şi F.
nucleatum (F.n.) cu valori de 64.3% şi respectiv 50%, în timp ce pentru bacteriile T.
forsythia (T.f.), P. gingivalis (P.g.) şi E. nodatum (E.n.) s-au înregistrat concentraţiile
cele mai mari(peste 50% dintre pacienții cu parodontită agresivă au prezentat
concentrații ale acestor bacterii cu valori apropiate de limitele superioare). Cele mai
mici concentraţii au fost înregistrate, ca și în cazul determinărilor din lichidul
crevicular, pentru bacteriile Capnocytophaga spp. (C.sp.), E. nodatum (E.n.) şi E.
corrodens (E.c.) şi în mod deosebit A. actinomycetemcomitans (A.a.) (64.3% dintre
pacienți au prezenta doar concentrații la limita de detecție) (fig.18). Aceleași tip de
determinări le-am efectuat și în cazul pacienților cu parodontită cronică, utilizând
probe biologice atât din lichidul crevicular de la nivelul pungilor parodontale cât și
mostre din salivă. Metodele de interpretare au fost identice pentru ambele probe
biologice, metoda de detectare fiind aceeași.
Fig.19 Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită
cronică
21,1
5,3
21,1
57,9
10,5
0
10,5
15,8
10,5
26,3
68,4
0
0
0
5,3
15,8
0
15,8
36,8
21,1
26,3
0
5,3
5,3
10,5
15,8
36,8
0
15,8
47,4
57,9
26,3
5,3
5,30
5,30
52,60
21,10
36,80
73,70
21,10
0,00
10,50
21,10
0,00
68,4
5,3
15,8
0
0
26,3
36,8
0
0
0
26,3
Aa sulcus
Pg sulcus
Tf sulcus
Td sulcus
Pi sulcus
Pm sulcus
Fn sulcus
Cr sulcus
En sulcus
Ec sulcus
Cs sulcus
Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită cronică
concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni
concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni
concentratie crescuta a germenilor bacterieni
concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei dedetectie
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
32
La pacienţii cu parodontită cronică în sulcus au fost detectate în concentraţia
cea mai mare bacteriile A. actinomycetemcomitans (A.a.) (68.4%), F. nucleatum
(F.n.) (36.8%) şi P. micra (P.m.) (26.3%). Valori crescute au fost înregistrate şi în
cazul bacteriei P. micra (P.m.) (73.7%), T. forsythia (T.f.) (52.6%) şi P. intermedia
(P.i.) (36.8%) (fig.13). P. gingivalis (P.g.) a prezentat valori foarte mici
(aproximativ 5%) în cazul tuturor intervalelor de concentraţii. Din datele prezentate
grafic observăm că numai P. micra (P.m.) prezintă valori semnificativ crescute pentru
concentrația maximă din lichidul crevicular.
Fig.20 Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită cronică
În figura 20 se observă că la subiecţii cu parodontită cronică concentraţia
bacteriilor în salivă a fost sub limita detecţiei pentru bacteriile Capnocytophaga spp.
(C.sp.) (63.2%), T.denticola (T.d.) (52.6%) şi C. rectus (C.r.) (36.8%). Cele mai mari
21,1
0
15,8
52,6
15,8
0
15,8
36,8
5,3
5,3
63,2
0
5,3
0
5,3
10,5
0
10,6
31,6
21,1
15,8
36,8
0
0
21,1
21,1
68,4
10,5
36,8
26,3
68,4
63,2
0
21,10
21,10
57,90
10,50
5,30
68,40
31,60
0,00
5,30
15,80
0,00
57,9
73,7
5,3
10,5
0
21,1
5,3
0
0
0
0
Aa saliva
Pg saliva
Tf saliva
Td saliva
Pi saliva
Pm saliva
Fn saliva
Cr saliva
En saliva
Ec saliva
Cs saliva
Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită cronică
concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni
concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni
concentratie crescuta a germenilor bacterieni
concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei de detectie
concentratia germenilor bact sub limita de detectie
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
33
concentraţii au fost înregistrate pentru P. gingivalis (P.g.) (73.7%), A.
actinomycetemcomitans (A.a.) (57.9%) şi P. micra (P.m.) (21.1%).
6.4.2.2 Evaluarea virală
Evaluarea virală am realizat-o din probele biologice recoltate din lichidul
crevicular și salivă la pacienții cu parodontită cronică și agresivă. De asemenea
rezultatele pe care le prezentăm în continuare vor reflecta și gradul de asociere dintre
aceste herpesvirusuri și bacteriile parodontopatogene.
Începem cu rezultatele generale care caracterizează întregul lot de studiu din
punct de vedere al prezenței herpesvirusurilor.
Fig.21 Prezența celor două virusuri în loturile de studiu
Constatăm că în cazul frecvenţei de detectare a virusurilor în pungile
parodontale la pacienţi cu parodontită cronică şi agresivă, (a se vedea fig.21) valoarea
grupului PC prezintă valori de 5 pentru EBV, respectiv 2 pentru HCMV, valori care
sunt mai mici față de grupul PAg care prezintă valori de 9 pentru EBV, respectiv 4
pentru HCMV.
Fig.22 Repartiţia virusurilor la pacienţii cu parodontită cronică
0,00%
20,00%
40,00%
60,00%
80,00%
Parodontităagresivă (n=14)
Parodontităcronică (n = 19)
64,28%
26,31% 28,57%
10,52%
procent pacienți
EBV
HCMV
0
5
EBV HCMV
5
2 număr pacienți
Repartiţia virusurilor la pacienţii cu parodontită cronică
EBV
HCMV
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
34
Constatăm că în cazul frecvenţei de detectare a virusurilor în pungile
parodontale la pacienţii cu parodontită cronică, (a se vedea fig.22) prezintă valori mai
mari pentru EBV, fiind detectate 5 cazuri față de 2 pentru HCMV.
Analiza statistică a fost făcut folosind testul chi-pătrat Yates (Intercooler
STATA statistice software versiunea 9.2, STATA Corporation, Lakeway drive,
College station, Texas, Statele Unite ale Americii) pentru a compara prezența de
herpesvirusuri la pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă. Prezenţa de EBV (P =
0.0112) şi HCMV (P = 0.0112) a fost semnificativă din punct de vedere statistic la
pacienţii cu parodontită agresivă dar nu și la pacienţii cu parodontită cronică.
Fig. 23 Distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită cronică
Se poate observa din graficul 23 ,ce prezintă distribuția herpervirusurilor în
grupul cu parodontită cronică valoarea EBV de 26,31% este mai mare față de HCMV
10,52%.
Fig.24Distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă
Se poate observa din graficul 24, că distribuția herpervirusurilor în grupul cu
parodontită agresivă este mai mare pentru EBV, 64,28% față de HCMV, 28.57%.
0,00%
10,00%
20,00%
30,00%
EBV HCMV
26,31%
10,52%
distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită cronică
EBV
HCMV
0
10
EBV HCMV
distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă
EBV
HCMV
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
35
Fig. 25 Distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă
Se poate observa din graficul 25, ce prezintă distribuția herpervirusurilor în
grupul cu parodontită agresivă EBV (64,28%) este mult mai mare față de HCMV
(28,57%).
Fig. 26 Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită cronică
În fig.26 este reprezentată repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu
parodontită cronică. Se poate observa EBV este prezent la cei mai mulți pacienți,
respectiv 4, urmat de HCMV și EBV + HCMV cu un pacient.
Fig. 27 Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită agresivă
0,00%
100,00%
EBV HCMV
64,28% 28,57%
distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă
EBV
HCMV
0
5
EBV HCMV EBV+ HCMV EBV+HCMV+ alți patogeni
4
1 1 0
Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită cronică
0
10
EBV HCMV EBV+ HCMV EBV+HCMV+ alți patogeni
7
2 1 1 număr
pacienți
Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită agresivă
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
36
În fig.27 este reprezentată repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu
parodontită agresivă. Se poate observa că EBV a fost prezent de sine stătător la 7
pacienți, urmat de HCMV prezent la 2 pacienți și EBV + HCMV+ alți patogeni EBV
+ HCMV la câte un pacient.
Fig. 28 Evaluarea procentuală a asociațiilor între viruși și bacterii în funcție de
statutul parodontal din salivă
În ceea ce privește evaluarea procentuală a asociațiilor între viruși și bacterii
în funcție de statutul parodontal, prezentată în fig.28, se observă următoarele: EBV-
1+ HCMV, valoarea grup PAg este de 12,10%, mai mult față de grup PC 9,5%; EBV-
1+ T forsythia, valoarea grup PAg este de 8,8%, mai mult față de grup PC 6,45%;
EBV-1+ A. actinomycetemcomitans valoarea grup Pag este de 13,40%, mai mult față
de grup PC 10,5%; EBV-1+ P. intermedia valoarea grup Pag este de 10,30%, mai
mult față de grup PC 10,20%; EBV-1+ P. gingivalis valoarea grup Pag este de
10,40%, mai puțin față de grup PC 11,60%; HCMV + T. forsythia valoarea grup Pag
0,00%
2,00%
4,00%
6,00%
8,00%
10,00%
12,00%
14,00%
16,00%
18,00%
12,10%
8,80%
13,40%
10,30% 10,40%
11,70% 11,50% 12,50%
9,30% 9,50%
6,45%
10,50% 10,20%
11,60%
8,60%
12,60%
12,60%
18%
Evaluarea procentuală a asociațiilor între viruși și bacterii din salivă
în funcție de statutul parodontal
Grup PAg
Grup PC
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
37
este de 11,70%, mai mult față de grup PC 8,60%; HCMV + A.
actinomycetemcomitans valoarea grup Pag este de 11,50%, mai puțin față de grup PC
12,60%; HCMV + P. intermedia valoarea grup Pag este de 12,50%, mai puțin față de
grup PC 12,60%; HCMV + P gingivalis valoarea grup Pag este de 9,30%, mai mult
față de grup PC 18 %.
EBV-1+ A. actinomycetemcomitans a fost prezent în proporția cea mai mare
în lotul cu parodontită cronică iar EBV-1+ A. actinomycetemcomitans a fost prezent în
cea mai mică proporție tot la același lot de pacienți.
Pentru lotul cu parodontită agresivă EBV-1+ A. Actinomycetemcomitans a
fost prezent în cel mai mare procent iar HCMV + P gingivalis în cel mai mic procent.
Pentru restul de combinații dintre bacteriile parodontopatogene și herpesvirusuri
proporțiile prezenței la pacienții cu parodontită agresivă au fost relativ asemănătoare
dar de valori mici.
VI.5 Discuții
Identificarea virală a fost realizată folosind tehnica multiplex PCR cu care
microorganismele din diferite specii pot fi detectate simultan. Primeri perechi
specifici pentru fiecare organism sunt identificaţi prin procesul de amplificare single-
tube. PCR este o tehnică foarte sensibilă prin care se pot detecta microorganismelor în
probele de placă mai mici decât cele convenţionale şi în baza tehnicilor
microbiologice.
Detectarea virușilor la pacienții bolnavi parodontal pot de asemenea depinde
de numărul de situs-uri subgingivale evaluate. În acest studiu, patru probe, prelevate
din cea mai adâncă pungă parodontală din fiecare cadran, au fost colectate pentru
analiză.
S-a demonstrat că prelevarea de probe din cea mai adâncă pungă parodontală
în fiecare cadran fiabil a reflectat prezența subgingivală de A. Actinomycetemcomitans
și P. gingivalis.
Prezentul studiu a detectat o prevalenţă semnificativ mai mare a
herpesvirusurilor în probele subgingivale la pacienţii cu parodontită agresivă decât în
cel al pacienţilor cu parodontită cronică. Distribuția herpervirusurilor în grupul cu
parodontită cronică valoarea EBV de 26,31% este mai mare față de HCMV 10,52%
iar distribuția herpervirusurilor în grupul cu parodontită agresivă EBV (64,28%) este
mult mai mare față de HCMV (28,57%).
Rezultatele au fost similare cu cercetările realizate de către alţi cercetători în
care EBV-1 a fost detectat în 45% şi HCMV 82.5% din probele plăcii
subgingivale[71].
Alte studii au demonstrat prezenţa HCMV sau EBV în 90% din leziunile
localizate cu periodontită juvenilă (parodonită agresivă), dar numai în 40-78% din
adulţi parodontită leziuni (parodontită cronică) [69,79]. Unii cercetători au demonstrat
că HCMV ADN în 78% din probele subgingivale la leziuni de periodontită agresivă,
dar numai în 46% din cele ale parodontitei cronice. EBV ADN-ul a fost identificat în
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
38
89% din probele de ţesut subgingival şi 78% din probele de ţesut gingival la leziunile
parodontitei agresive, dar numai în 46% din ambele tipuri de probe de ţesut gingival
şi subgingival la leziunile cu parodontită cronică. Într-un alt studiu, cerectători
auidentificat HCMV 68,8% la leziunile de parodontită agresivă utilizând PCR în timp
real. De asemenea, cercetătorii au detectat HCMV, EBV-1 şi HSV-1 în 72-78% din
probele subgingivale la pacienţii cu parodontită agresivă [79].
EBV şi HCMV s-au găsit mult mai frecvent la pacienţii peste 30 de ani
(parodontită cronică) decât cei cu vârsta mai mică de 30 de ani (parodontita agresivă)
în acest studiu.
Rezultatele noastre au arătat la evaluarea procentuală a asociațiilor între
viruși și bacterii din lichidul crevicular în cazul grupului cu parodontită cronică, că
valoarea cea mai mare o prezintă HCMV + P. intermedia cu 12,6%, urmat de HCMV
+ P. gingivalis cu 11%, cea mai mică valoare este obținută la EBV-1 + T forsythia cu
7,05%. pentru grupul cu parodontită agresivă, valoarea cea mai mare o reprezintă
EBV-1 + HCMV cu 16,3%, urmat de EBV-1 + P. intermedia cu 13,7%, cea mai mică
valoare este obținută la HCMV + P. gingivalis cu 9,3%.
În contrast cu constatările de mai sus, un studiu realizat de alţi cercetători a
relevat faptul că HCMV au fost observate mult mai frecvent (78%) în probele din
leziuni cu parodontită agresivă (vârsta între 21-34 de ani). Doar 46% din probele
subgingivale de parodontită cronică indică prezenţa HCMV ADN [70].
Vârsta pacientului poate avea un efect mai mare asupra gradului de
răspândire a herpesvirusurilor decât cu tipul de parodontită. Cu cât vârsta creşte, cu
atât prevalenţa de herpesvirusuri în pungile parodontale poate creşte. Dacă vârsta
pacientului nu este considerată ca fiind unul dintre criterii, relaţia pozitivă între
herpesvirusuri distructive şi boala parodontală s-ar putea fi să fie supraestimată.
În studiul nostru distribuţia herpesvirusurilor la pacienţii din grupa de vârstă
31-40 de ani cu parodontită cronică în număr de 6 persoane a fost după cum urmează:
EBV la 3 pacienți, şi HCMV la doar un pacient. EBV şi HCMV s-au detectat la doar
câte un pacient cu parodontită cronică din grupul de vârstă 41-50 ani. La pacienţii cu
parodontita cronică aparţinând grupei de vârstă 51-60 de ani, EBV a fost detectat la
doar un pacient și HCMV nu a fost detectat. Treisprezece pacienţii cu parodontită
agresivă la grupa de vârstă 21-29 ani au prezentat EBV la 6 pacienți şi HCMV la 2. În
acest studiu, pacienţii cu vârsta de peste 41 de ani nu au prezentat parodontită
agresivă.
A. actinomycetemcomitans, P. gingivalis, P. intermedia și T. forsythia au fost
detectate cu frecvenţă mai ridicată de la pacienții cu parodontită agresivă decât de la
cei cu parodontită cronică. Prevalența de agenți patogeni în PAg și PC pare să depindă
de anumite variabile, cum ar fi originea geografică a populației, numărul situsurilor
evaluate, și tehnica de detectare [111]. În acest studiu, A. actinomycetemcomitans a
fost singurul patogen care a fost mai răspândit în grupul PAg decât în grupul PC, iar
procentul de pacienți cu P. gingivalis, P. intermedia, și T. forsythia a fost similară cu
cea între PAg și PC.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
39
Detectarea microbiologică din salivă la pacienții cu parodontită cronică a
relevat faptul că EBV-1+ HCMV este cu valoare de 9,50%; EBV-1+ T forsythia este
cu valoare de 6,45%; EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu valoare de 10,50%;
EBV-1+ P. intermedia V este cu valoare de 10,20%; EBV-1+ P. gingivalis este cu
valoare de 11,60%; HCMV + T. forsythia este cu valoare de 8,60%; HCMV + A.
actinomycetemcomitans este cu valoare de 12,60%; HCMV + P. intermedia este cu
valoare de 12,60%; HCMV + P gingivalis este cu valoare de 18%.
Evaluarea microbiologică din salivă la pacienții cu parodontită agresivă a
relevat faptul că EBV-1+ HCMV este cu valoare de 12,10%; EBV-1+ T forsythia este
cu valoare de 8,80%; EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu valoare de 13,40%;
EBV-1+ P. intermedia este cu valoare de 10,30%; EBV-1+ P. gingivalis este cu
valoare de 10,40%; HCMV + T. forsythia este cu valoare de 11,70%; HCMV + A.
actinomycetemcomitans este cu valoare de 11,50%; HCMV + P. intermedia este cu
valoare de 12,50%; HCMV + P. gingivalis este cu valoare de 9,30%
Corelarea dintre infecție prin virus și severitatea distrugerii parodontale
trebuie de asemenea să fie investigată în continuare. Deși prezența HCMV și numărul
de asocieri dintre HCMV și EBV sunt corelate cu severitatea bolii parodontale, alți
cercetători nu au găsit nici o corelație între numărul nivelurilor reprezentative de
HCMV și nivelurile clinice de atașament din situsurile parodontale[90].
În ciuda dovezilor circumstanţiale a herpesvirusurilor au rol în boala
parodontală distructivă, relaţia rămâne a fi stabilit de tip cauza-efect. Rămân
neclarităţi pentru a stabili dacă infecţia activă a herpesvirusurilor parodontale dă
naştere la boala parodontală distructivă sau dacă boala parodontală distructivă
reactivează o infecţie latentă virală. Astfel, mai multe studii cu privire la patogeneza
virală în diferite părţi ale lumii sunt esenţiale pentru a stabili herpesvirusurile ca agent
etiologic sau co-etiologic al bolilor parodontale.
VI.6 Concluzii parţiale
1. S-a constatat că herpesvirusurile (EBV, şi HCMV) sunt asociate mai
mult cu parodontitele agresive decât cu cele cronice, şi această
constatare poate fi legată de intervalul de vârstă a pacienţilor,
limitată de mărimea eșantionului și metodologia utilizată pentru a
detecta viruşi în acest studiu.
2. Prevalenţa herpesvirusurilor în combinație cu bacteriile
parodontopatogene variază în funcţie de tipul de boală parodontală
și adăugăm noi în funcție de tipul produsului biologic recoltat.
3. În acest studiu, A. actinomycetemcomitans a fost singurul patogen
care a fost mai răspândit în grupul PAg decât în grupul PC, iar
procentul de pacienți cu P. gingivalis, P. intermedia, și T. forsythia
a fost similară cu cea între PAg și PC. Dar la detectarea
microbiologică din salivă la pacienții cu parodontită cronică a
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
40
relevat faptul că EBV-1+ T forsythia este cu valoare de 6,45%;
EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu valoare de 10,50%;
EBV-1+ P. intermedia este cu valoare de 10,20%; EBV-1+ P.
gingivalis este cu valoare de 11,60% pe când în lichidul crevicular
HCMV + P. intermedia este de 12,6%, urmat de HCMV + P.
gingivalis cu 11%, cea mai mică valoare fiind obținută la EBV-1 +
T forsythia cu 7,05%. pentru grupul cu parodontită agresivă,
valoarea cea mai mare o reprezintă EBV-1 + HCMV cu 16,3%,
urmat de EBV-1 + P. intermedia cu 13,7%, cea mai mică valoare
este obținută la HCMV + P. gingivalis cu 9,3%.
Deși valorile găsite de noi nu sunt într-atât de mari încât să putem afirma cu
certitudine că exitența acestor complexe virusuri-bacterii parodontopatogene
determină apariția colapsului parodontal, înţelegerea rolului potenţial al
herpesvirusurilor în etiopatogenia bolii parodontale trebuie considerată ca un factor de
risc agravant, dar nu este decisivă în inițierea și progresia bolii.
Capitolul VII
Rolul terapiei parodontale în evoluția infecțiilor herpetice din țesutul parodontal
VII.1 Introducere
Compoziția microbiotei subgingivale variază în stadiul de sănătate
parodontală față de formele de boli parodontale. Mai recent, herpesvirusurile, în
special citomegalovirus (HCMV) și Epstein - Barr virus - 1 (EBV - 1) au fost
identificate în placa subgingivală la pacienţi cu parodontită avansată, gingivita
ulceroasă acută necrozantă și abcese parodontale.
Prezența HCMV în țesuturile parodontale provoacă infectarea monocitelor,
macrofagelor și limfocitelor T iar EBV infectează limfocitele B. Prezența acestor
virusuri poate creștevirulența și caracterul invaziv al bacteriilor parodontopatogene,
lucru care facilitează pătrunderea acestora în țesuturile conjunctive.Perioada de
reactivare poate fi declanșată de stres, modificări hormonale, infecții și medicamente
imunosupresoare [288]. Glandele salivare sunt rezervoare de virusuri herpetice. ADN-
ul EBV în salivă este crescut în tulburări limfoproliferative, la pacienții cu transplant
și la pacienții HIV-pozitivi .
Saygun și colab. au raportat faptul că există la pacienții cu boală parodontală
o corelație între starea de sănătate a țesutului gingival și cantitatea de ADN HCMV și
EBV salivar, sugerând că pungile parodontale pot fi o sursă de excreție salivară a
herpesvirusurilor. În plus, s-a constatat că terapia parodontală scade cantitatea de
virusuri herpeticesubgingivale și salivare.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
41
VII.2 Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost de a determina prevalenţa citomegalovirusului
uman (HCMV), a virusul Epstein - Barr (EBV) și a virusul herpes simplex ( HSV) în
lichidul gingival ( GCF ) şi salivă și efectul tratamentului parodontal asupra
persistenței virusurilor herpetice în țesuturile supuse terapiei. Prezența
herpesvirusurilor în probele de GCF și salivă a fost evaluată înainte, la 21 de zile și
după 3 luni de la efectuarea detartrajului și chiuretajului subgingival.
VII.3 Material și metodă
Lotul de studiu a fost alcătuit din 25 pacienţi cu parodontită agresivă la care
au fost identificate cele trei herpesvirusuri analizând probe recoltate din punga
parodontală și din salivă atât anterior cât și consecutiv terapiei parodontale.
Criterii de includere:
• Pacient cu minimum 20 de dinți;
• Situs-uri care au o adâncime la sondare ≥ 5mm;
• Situs-uri care au pierderi de atașament clinic ≥ 3 mm;
• Radiografic există dovezi ale pierderii osului alveolar.
Criterii de excludere:
• Pacienții cu antecedente de boli sistemice care afectează parodonţiul;
• Pacienți cu privire la orice medicament luat în ultimele șase luni, care poate
determina modificări parodontale;
• Pacienții care au fost supuși unui tratament parodontal în ultimul an.
Examinarea clinică
Examinarea parodontală a constat din măsurători ale profunzimii la sondare
și a nivelului de atașament clinic (în 6 situs-uri per dinte), cu ajutorul unei sonde
parodontale calibrate în milimetri ( PCPUNC 15, HuFriedy, Chicago, IL, USA ). De
asemenea am evaluat indicele de sângerare, mobilitatea și gradul furcației. Pacienţii
au prezentat în toate cele patru cadrane pungi parodontale mai mari de 5 mm cu
pierdere clinicăde atașament și sângerare la sondare. Probe din salivă și GCF vor fi
colectate la momentul iniţial, la 21 zileșila 3 luni după tratament, însumând în total
45 de probe.
Analiza statistică În cercetarea de față am utilizat următoarele teste de statistică:
• Testul t Student pentru a comparaîncărcătura virală înainte și după tratament;
• Testul Chi - pătrat pentru a comparaproporția de încărcătură virală în diferite
grupuri;
• testul Fischer folosit pentru a accesa asocierea dintre aceste variabile.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
42
VII.4 Rezultate
Mijloacele terapeutice parodontale efectuate de noi au redus adâncimea
medie a pungilor parodontale de la 4,6 mm la 1,4 mm, indicele de placă de la 2,8 la
0,9, și indicele gingival de la 2,1 la 0,4. În plus,la momentul iniţial, determinările
noastre microbiologice au relevat faptul că 20 dintre pacienţi auprezentat corelații
pozitive semnificative între starea țesutului gingival și prezența salivară a ADN HSV
(p = 0,0035), ADN HCMV (p = 0,003) și a ADN-ului EBV (p = 0,045).
Fig. 29 Detectarea HSV în salivă
Detectarea HSV-1+ , se poate observa din fig. 29 că prezintă valori maxime
pentru perioda inițială și la 21 de zile,respectiv 80% dintre pacienți au fost detectați
pozitiv cu HSV-1, respectiv 76%, urmând o scădere bruscă la o perioadă de 3 luni și
anume doar 12% dintre pacienți au fost pozitivi. Față de HSV-1+, valorile pentru
HSV-1- prezintă valori mici pentru primele perioade, respectiv 20% inițial și 24 % la
21 de zile, urmând ca la 3 luni să crească la 88%.
Fig.30 Prezența EBV în salivă funcție de procentul pacienților
0%
50%
100%
inițial La 21 de zile La 3 luni
80% 76%
12% 20% 24%
88%
Detectarea HSV
HSV – 1 + HSV – 1-
inițial La 21 de zile La 3 luni
34%
20% 12%
66%
80% 88%
Prezența EBV în salivă funcție de procentul pacienților
EBV + EBV -
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
43
În ceea ce privește detectarea EBV+ funcție de procentul pacienților, se
poate observa din fig. 30 că aceasta prezintă valori maxime în perioda inițială și
respectiv la 21 de zile de 32% respectiv 20% (procent pacienți la care s-a detectat
pozitiv EBV), urmând o scădere bruscă la o perioadă de 3 luni și anume de 12%. Față
de EBV+, valorile pentru EBV- prezintă valori mici pentru primele perioade,
respectiv 66% inițial și 80 % la 21 de zile, urmând ca la 3 luni să crească la 88%.
Fig.31 Prezența HCMV în salivă funcție de procentul pacienților
Detectarea HCMV+, se poate observa din fig.31 că prezintă valori maxime
pentru perioda inițială și cea de 21 de zile cu valoare de 28%, urmând o scădere
bruscă la o perioadă de 3 luni și anume de 8%. Față de HCMV+, valorile pentru
HCMV- prezintă valoarea de 72% atât pentru perioada inițială cât şi pentru perioada
de 21 de zile, ca apoi să crească la 92 % pentru ultima perioadă.
Fig.32 Prezența HSV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de
procentul pacienților
0%
50%
100%
inițial La 21dezile
La 3luni
HCMV + 28% 28% 8%
HCMV - 82% 88% 92%
28% 28% 8%
82% 88% 92%
procent pacienți
momentul recoltării
Prezența HCMV în salivă funcție de procentul pacienților
inițial La 21 de zile La 3 luni
84% 80%
36% 16% 20%
64%
Prezența HSV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de procentul pacienților
HSV – 1 + HSV – 1 -
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
44
Constatăm că în cazul detectării HSV-1, fig.32, procentul
pacienților prezintă valori asemănătoare ale încărcăturii cu HSV pentru
primele două perioade de investigare respectib 84 și 80%, iar în cazul
investigării la o perioadă de 3 luni de la terapia inițială parodontală
valorile scad la 36%.
Fig.33 Detectarea procentuală a EBV în situsurile parodontale
În cazul detectării EBV(fig.33) procentul situsurilor pozitive cât şi negative
investigate prezintă valori asemănătoare pentru primele două perioade, iar în cazul
perioadei de 3 luni valorile pentru situsurile EBV - sunt mai mari faţă de cele
anterioare, (68% faţă de 96 %), iar valorile EBV + sunt mai mici (20% faţă de 40%).
Fig.34 Prezența HCMV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de
procentul pacienților
inițial La 21 de zile La 3 luni
40%
28% 20%
60%
72% 80%
Prezența EBV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de procentul pacienților
EBV + EBV -
0%
20%
40%
60%
80%
100%
inițial La 21 dezile
La 3 luni
HCMV + 36% 12% 8%
HCMV - 64% 88% 92%
36%
12% 8%
64% 88%
92%
procent pacienți
momentul recoltării
Prezența HCMV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de procentul pacienților
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
45
Analiza HCMV, a se vedea fig. 34, arată că procentul pacienților cu valori
pozitive scade de la perioada inițială, când 36% dintre aceștia prezentau HCMV +, la
numai 8% la trei luni de la terapie. Valorile pentru pacienți cu HCMV-cresc de la
64% în perioada inițială la 92 % la trei luni de la terapie.
VII.5 Discuții
Succesul în terapia parodontală depinde de reducerea prezenței încărcăturii
patogenice în placa asociatăsuprafeței dentareși cu alte nișe ecologice din cavitatea
orală. Terapia mecanică constând în chiuretaj şi surfasaj radicular este, de obicei,
primul mod de terapie recomandat pentru cele mai multe infecții parodontale.
În studiul nostru, după 3 luni de terapie parodontală, am decelat o diferență
semnificativă statistic (p <0,0001), în ceea ce privește prezența herpesvirusurilor în
situsurile parodontale, fiind sugestivă scăderea semnificativă a acestora ca urmare a
terapiei parodontale în special la evaluarea după trei luni de la inițierea terapiei.
La evaluarea HSV-1, am constatat că numărul pacienților cu valori pozitive
prezintă valori asemănătoare ale încărcăturii cu HSV, respectiv 21 și 20 pentru
primele două perioade de investigare din salivă şi din sulcusul gingival, iar în cazul
investigării la o perioadă de 3 luni de la terapia inițială parodontală valorile scad la 3
respectiv 9 pacienți.
Analiza prezenței HCMV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție
de procentul pacienților arată că procentul pacienților cu valori pozitive scade de la
perioada inițială, când 36% dintre aceștia prezentau HCMV +, la numai 8% la trei
luni de la terapie. Valorile pentru pacienți cu HCMV- cresc de la 64% în perioada
inițială la 92 % la trei luni de la terapie.
Terapia parodontală convențională poate reduce încărcătura virală a
herpesvirusurilor. Studii din literatură relatează că detartrajul a redus nivelul
subgingival al virusului Epstein-Barr la 12 din 21 de pacienți și a scăzut numărul de
copii genomice cu o șesime, iar pentru citomegalovirus de 38 de ori. După detrartraje
repetate, la 24 de pacienți cu parodontită nu s-a mai găsit niciun citomegalovirus, dar
s-au găsit virusuri Epstein-Barr și Herpes Simplex, sugerând că citomegalovirusul
este susceptibil la efectele terapiei parodontale [7].
Conform lui Saygun și colab, saliva poate conține un număr mare de copii
genomice ale herpesvirusurilor. La persoane sănătoase clinic s-au găsit 3,6x10² până
la 1,6x109 copii/ml de salivă virusuri Epstein-Barr și 6 până la 2,2x10
6/0,5µg de
ADN.
În studiul nostru în cazul detectării EBV procentul situsurilor pozitive cât şi
negative investigate prezintă valori asemănătoare pentru primele două perioade, iar în
cazul perioadei de 3 luni valorile pentru situsurile EBV - sunt mai mari faţă de cele
anterioare, (68% faţă de 96 %), iar valorile EBV + sunt mai mici (20% faţă de 40%).
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
46
În cazul nostru, în concordanță cu datele din literatură menționate anterior,
tratamentul parodontal convențional a redus și în salivă cantitatea herpesvirusurilor.
În studiul nostru detectarea HSV în salivă prezintă valori maxime pentru
perioda inițială și la 21 de zile, respectiv 80% dintre pacienți au fost detectați pozitiv
cu HSV-1, respectiv 76%, urmând o scădere bruscă la o perioadă de 3 luni și anume
doar 12% dintre pacienți au fost pozitivi. Față de HSV-1+, valorile pentru HSV-1-
prezintă valori mici pentru primele perioade, respectiv 20% inițial și 24 % la 21 de
zile, urmând ca la 3 luni să crească la 88%.
Se pare că aplicarea mai multor măsuri eficace anti-placă ar putea să scadă și
mai mult numărul de herpesvirusuri salivare. Aceste date despre tratament sugerează
că situsurile cu parodontită sunt o sursă importantă de herpesvirusuri. Potențialul
terapiei parodontale de a scădea nivelul de herpesvirusuri în salivă poate reduce riscul
de transmitere a bolilor induse de herpesvirusuri.
Studii asupra etiologiei bolilor herpesvirale întâmpină dificultăți similare în
delimitarea cauzei și a efectului. Pentru a distinge între cauzalitate și corelație sunt
necesare informații privind măsura în care o infecție activă herpesvirală dă naștere
unei boli parodontale distructive și privind măsura în care o parodontită activă poate
activa o infecție herpesvirală latentă.
O relație cauzală poate fi eliminată dacă îndepărtarea herpesvirusurilor prin
medicație antivirală determină remiterea sau previne parodontita. Studiile care
evaluează corelațiile temporale și histologice pot ajuta la elucidarea rolului
herpesvirusurilor în boala parodontală. Astfel de studii pot beneficia de tehnici
moleculare capabile să cuantifice încărcătura herpesvirală și să lege infecțiile
herpesvirale active sau latente de activitatea bolii parodontale.
VII.6 Concluzii parţiale
1. Studiul nostru oferă dovezi conform cărora o sursă a accelerării bolii
parodontale ar putea fi reprezentată de HSV, EBV și HCMV salivare și din
lichidul crevicular.
2. Terapia parodontală este necesară pentru a reduce numărul de herpesvirusuri
salivare și din GCF și poate astfel ajuta la diminuarea transmiterii virusului
herpetic de la persoană la persoană.Rezultatele studiului au constatat faptul
că la 30 de zile de la tratament, starea parodontală era stabilă, iar cantitățile
virale erau doar ușor detectabile. Sugerează deci faptul că utilizarea
screening-ului virusului poate fi util ca adjuvant la terapia convențională
parodontală.
3. O tendință crescută a prezenței herpesvirusurilor a fost, de asemenea,
remarcată la evaluarea situsurilor parodontale. Instituirea terapiei
parodontale a dus la eliminarea parțială a acestora în pungile parodontale cea
ce impune monitorizarea și tratamentul ulterior al pacienților.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
47
Capitolul VIII.
Evaluarea calităţii vieţii pacienţilor cu boală parodontală şi patologie virală
VIII.1 Introducere
Infecţia şi inflamaţia parodontală interacţionează cu alţi factori care pot
determina scăderea funcţiei orale, reduce calitatea vieţii şi creşte riscul pacientului de
a dezvolta mai multe boli sistemice cronice. Ţinând cont de consecinţele bolii
parodontale care sunt grave, medicii stomatologi generalişti trebuie să ajute pacienţii
mai în vârstă să-şi păstreze sănătatea parodontală. Pentru a evalua calitatea vieţii
putem folosi Oral Health Impact Profile (OHIP) care este o construcţie
multidimensională care reflectă confortul în timpul masticaţiei, în timpul somnului,
implicarea în interacţiunile sociale; respectul de sine; şi satisfacţia privind sănătatea
orală [295].
Efectele negative ale bolii parodontale asupra calităţii vieţii au fost raportate
într-un număr foarte mare de studii. Parodontitele pot afecta nu numai abilitatea de a
vorbi, de a mânca de a socializa, dar şi relaţiile interpersonale şi activităţile zilnice.
Oral Health Impact Profile este un un instrument de măsură bine validat a
OHQoL care detectează disfuncţia, disconfortul şi dizabilitatea atribuită condiţiilor
orale bazate pe modelul OMS “boală-insuficienţă-dizabiliate-handicap”. Acesta poate
indica, astfel, impactul bolii parodontale asupra stării de bine a pacientului. OHIP-14
fiind forma scurtă pentru Oral Health Impact Profile.
VIII.2 Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost să evalueze impactul bolii parodontale asupra
calităţii vieţii printre pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă din lotul cercetat în
prezenta teză.
VIII.3 Material şi metodă
Acest studiu transversal a fost realizat pe un eşantion aleatoriu de 50 de
pacienţi care aveau vârsta cuprinsă între 25 şi 68 de ani şi aveau cel puţin 20 de dinţi.
Acest studiu s-a realizat în anul 2012.
Criteriile de excludere au fost: 1) prezenţa unei tulburări psihice sau
psihologice; 2) nevoia de antibiotic în ultimele 6 luni; 3) prezenţa de proteze
amovibile; 4) prezenţa de leziuni carioase sau leziuni simptomatice orale.
Acest studiu a fost aprobat de Universitatea de Medicină şi Farmacie
“Gr.T.Popa” Iaşi, iar consimţământul informat a fost obţinut de la toţi participanţii.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
48
Datele au fost colectate folosind un chestionar structurat care conţinea
informaţii despre caracteristicile socio-demografice şi alte date relevante, incluzând
vârsta, sexul, anii de şcolarizare, venitul personal, istoricul bolii cronice, utilizarea
regulată de medicamente la momentul culegerii datelor, statusul de fumator, frecventa
periajului, vizitele anterioare la medicul stomatolog şi tratamentele parodontale
efectuate în ultimele 6 luni. Participanţii au fost de asemenea intrebaţi dacă au fost
diagnosticaţi sau li s-a spus de către un medic că prezintă o suferinţă cronică.
Pentru a măsura impactul parodontitei asupra calităţii vieţii am folosit
indicele Oral Health Impact Profile (OHIP) care este un instrument ce măsoară
perceţia proprie şi care conţine 49 de întrebări împărţite în 7 arii de interes: limitarea
funcţională, durerea fizică, disconfortul psihologic, dizabilitatea fizică, dificultatea
psihologică, obstacole sociale şi handicapul social.
Fig.35 Indicele Oral Health Impact Profile (OHIP)
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
49
Răspunsurile la întrebări se realizează pe scala Likert cu valori de la 0-4, cu 0
= niciodată, 1 = aproape niciodată, 2 = ocazional, 3 = des, 4 = foarte des. Cel mai
important avantaj al acestui index este că poate reprezenta atât individual cât şi un
grup de indivizi. În ultimii ani, s-a dezvoltat forma scurtă a Oral Health Impact Profile
sau OHIP-14. Acest indice reprezintă o formă redusă faţă de original, conţinând doar
14 întrebări împărţite în aceleaşi 7 domenii.
La toţi pacienţii s- a efectuat o examinare clinică parodontală realizată de un
medic dentist calibrat. S-a evaluat igiena orală a 6 dinţi selectaţi şi statusul parodontal
al tuturor dinţilor, cu excepţia molarului 3, folosind indicele de placă al lui Loe şi
Silness (PI) [304] indicele gingival (GI) al lui Loe şi Silness şi adâncimea pungii
(PPD). Cei 6 dinţi selectaţi au fost dinţii Ramfjord, primul molar maxilar dreapta,
incisivul central maxilar stânga, primul premolar maxilar stânga, primul molar
mandibular stânga, incisivul central mandibular dreapta şi primul premolar
mandibular dreapta. Oglinzile şi sondele dentare au fost utilizate pentru a evalua
acumularea de placă şi statusul gingival, iar sondele parodontale William au fost
folosite pentru a măsura adâncimea pungii parodontale. 6 dinţi reprezentativi şi 2
suprafeţe (vestibular şi oral) ale fiecărui dinte studiat au fost evaluate în privinţa
scorului PI.
Adâncimea pungii a fost măsurată în 6 situsuri (meziovestibular,
centrovestibular, distovestibular, meziolingual, centrolingual şi distolingual) per dinte,
cu excepţia molarului 3. De asemenea au fost înregistrate pentru fiecare participant
numărul de dinţi cariaţi (DT), dinţi obturaţi (FT), şi dinţi absenţi (MT) conform
criteiului OMS [306].
Programul SPSS versiunea 20.0, Chicago, IL, USA a fost utilizat pentru
procesarea şi analizarea datelor. Caracteristicile variabilelor au fost descrise folosind
frecvenţa distribuţiei pentru variabilele categorice şi deviaţia medie şi standard pentru
variabilele continue. Testul Chi-pătrat a fost folosit pentru a evalua asocierile între
variabilele categorice. O valoare P mai mică de 0,05 a fost considerată semnificativ
statistic.
VIII.4 Rezultate
Acest studiu a cuprins 50 de adulţi (31 de barbaţi şi 19 femei) cu vârste
cuprinse între 25 şi 68 de ani, cu o medie de 48.8 ani. Caracteristicile socio-
demografice, clinice şi altele cu relevanţă sunt prezentate în tabelul II şi III.
Distribuţia celor 50 de pacienţi în funcţie de tipul bolii parodontale a fost de
86% parodontită cronică şi 14% parodontită agresivă (tabelul II).
Per total, valoarea medie a dinţilor absenţi a fost de 4.7, iar 12.4% din
participanţi aveau toţi dinţii prezenţi. Igiena orală şi statusul parodontal al
participanţilor în raport cu vârsta este prezentat în tabelul III. Severitatea şi extinderea
bolii parodontale creştea o dată cu înaintarea în vârstă.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
50
Tabelul II Caracteristicile socio-demografice, clinice şi altele cu importanţă
N %
Vârsta (ani)
20-40
41-60
<60
17
20
13
34
40
26
Sex
Masculin
Feminin
31
19
62.0
38.0
Educaţie
Studii universitare
Studii liceale
Până la 10 clase
Studii gimnaziale
11
12
17
10
22.0
11
34.0
20.0
Venituri
sub 500 ron
500-1000 ron
1100-1500 ron
1500-2000 ron
9
13
18
10
9
26.0
36.0
20.0
Tabelul III Caracteristicile clinice şi altele cu importanţă
N %
Fumat
Da
Nu
31
19
62.0
38.0
Boli generale
Da
Nu
20
30
40.0
60.0
Frecvenţa periajului dentar/zi
< 1
1
>1
6
33
11
12.0
66.0
22.0
Frecvenţa vizitelor la stomatolog
În mod regulat
Din când în când
La nevoie
3
27
20
6.0
54.0
40.0
Tratamente parodontale anterioare
Da
Nu
17
33
34.0
66.0
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
51
Tabelul IV Statusul parodontal şi igiena orală al participanţilor functie
de vârstă
20-40
Mean (SD)
41-60
Mean (SD)
<60
Mean (SD)
Total
Mean (SD)
P value
Indicele de placă
(PI)
Indicele gingival
(GI)
Adâncimea la
sondaj
1.23 (0.63)
1.68
(0.47)
2.21 (0.23)
2.01
(0.33)
2.65
(0.18)
2.24
(0.92)
2.23 (0.66)
3.55 (0.23)
3.53 (0.16)
1.46
(0.47)
1.92
(0.35)
2.22
(0.77)
0.145
0.136
< 0.005
Tabelul V arată distribuţia răspunsurilor la chestionarul OHIP pentru toţi
subiecţii Niciodată
n (%)
Foarte rar
n (%)
Ocazional
n (%)
Frecvent
n (%)
Limitări funcţionale
Dificultăţi în pronunţarea cuvintelor
Tulburarea simţului gustativ
Durere
Durere acută
Dificultate la masticaţie
Disconfort psihologic
Autoconştientizare
Nervozitate
Incapacitate fizică
Deficultăţi în alimentare
Mese întrerupte
Incapacitate psihologică
Nu mă pot relaxa
Senzaţie de ruşine
Incapacitate socială
Nu pot interacţiona cu oamenii
Dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor de
serviciu
Handicap
Lipsa satisfacţiei
Nu pot lucra
6
12.0
8
16.0
11
22.0
3
6.0
4
8.0
3
6.0
5
10.0
10
20.0
9
18.0
9
18.0
7
14.0
7
14.0
7
14.0
5
10.0
5
10.0
6
12.0
4
8.0
7
14.0
7
14.0
5
10.0
7
14.0
1
2.0
4
8.0
5
10.0
5
10.0
5
10.0
4
8.0
4
8.0
17
34.0
16
32.0
18
36.0
18
36.0
21
42.0
22
44.0
13
26.0
17
34.0
14
28.0
14
28.0
15
30.0
15
30.0
18
36.0
15
30.0
22
44.0
20
40.0
17
34.0
22
44.0
17
34.0
20
40.0
25
50.0
22
44.0
23
46.0
22
44.0
23
46.0
23
46.0
21
42.0
26
52.0
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
52
Răspunsul “ocazional/des” a fost raportat la una sau mai multe dintre
secţiunile OHIP-14 de mai mult de jumătate dintre pacienţii cu parodontită cronică
(54%) şi peste 60% de pacienţii cu parodontită agresivă. Nici un răspuns de tipul
“foarte des” nu a fost raportat în ambele grupuri.
Disconfortul psihologic a fost cea mai frecventă plângere raportată de către
participanţi (tabelul VI). Toate scorurile, cu excepţia celor pentru limitarea
funcţională, prezintă diferenţe semnificative în funcţie de boala parodontală. Scorul
mediu al OHIP-14 a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu parodontită agresivă
decât în cazul celor cu parodontită cronică. Pacienţii cu parodontită agresivă au avut
scoruri medii semnificativ mai mari pentru durerea fizică, dizabilitate psihică,
dizabilitate socială şi handicap (tabelul VI).
Tabelul VI Analiza diferenţelor în funcţie de tipul bolii parodontale
Parodontita agresivă
Mean +SD
Parodontita cronică
Mean +SD
OHIP 1
Limitare funcţională
0.62 (1.1)
0.42(0.499)
OHIP 2
Durere fizică
3.27 (1.9)
0.46(0.503)
OHIP 3
Disconfort psihologic
1.71 (1.59)
0.54(0.503)
OHIP 4
Incapacitate fizică
1.59 (1.54)
0.10(0303)
OHIP 5
Incapacitate psihologică
1.59 (1.54)
0.28(0.454)
OHIP 6
Incapacitate social
1.55 (1.57)
0.22(0.418)
OHIP 7
Handicap
1.78 (1.66)
0.12(0.328)
În plus, scorul mediu al pacienţilor cu parodontită agresivă a fost mai mare
decât cel al pacienţilor cu parodontită cronică.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
53
VIII. 5 Discuţii
Boala parodontală este una din cele două boli dentare majore care afectează
populaţiile umane de pe tot globul cu o rată a prevalenţei mare.
Prevalenţa şi severitatea bolii parodontale au fost măsurate în chestionare
populaţionale în mai multe ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, şi aceste studii s-au
efectuat cu o gamă largă de obiective, modele şi criterii de măsurare.
O mai bună înţelegere a efectelor bolii parodontale din punctul de vedere al
indivizilor este necesară pentru planificarea şi evaluarea intervenţiilor de sănătate
publică şi pentru alocarea resurselor. În plus, aceste informaţii pot fi folosite pentru a
demonstra povara bolii parodontale asupra stării de bine a populaţiei şi pentru a pleda
pentru resurse care să îmbunătăţească accesul la serviciile de îngrijire a sănătăţii orale.
Acest studiu a cuprins un număr de 50 de pacienţi cu parodontită agresivă şi
parodontită cronică.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe metode pentru a studia
distribuţia bolilor parodontale în cadrul populaţiilor. Aceste metode sunt de obicei
folosite să determine atât apariţia bolilor parodontale cât şi a condiţiilor asociate în
comunitate. Pentru fiecare în parte sau pentru mai mult de una din stările parodontale
există un indice care este special conceput pentru a înscrie prezenţa şi/sau extinderea
fiecărei condiţii de interes.
OHIP-14 este instrumentul cel mai des folosit, pentru evaluarea impactului
advers al condiţiilor orale asupra stării de bine. Jowett şi colab., Ng şi Leung,
Drumond Santana şi colab. şi Araújo şi colab., au folosit OHIP-14 pentru a evalua
impactul bolii parodontale asupra calităţii vieţii. O altă măsură utilizată în studiul bolii
parodontale şi a calităţii vieţii este instrumentul OHQoL-UK.
Per total, boala parodontală a avut un impact negativ asupra calitatii vieţii.
Această descoperire este în concordanţă cu ceea ce au raportat Ng şi Leung. Impactul
bolii parodontale asupra calităţii vieţii pacientului a fost moderat în unele domenii, în
special în ceea ce priveşte durerea fizică şi dizabilitatea psihologică. Ng şi Leung
[308] au raportat un impact perceput asupra domeniilor de durere fizică şi dizabilitate
psihică, iar studiile ce au folosit indicele OHQoL-UK de asemenea au raportat un
impact perceput asupra domeniilor fizice.
Am aflat că severitatea bolii parodontale nu a fost semnificativ asociată cu
limitarea funcţională. În schimb, Ng şi Leung, Araujo şi colab. au raportat că
sănătatea orală a avut un impact considerabil asupra limitărilor funcţionale.
Media scorului OHIP-14 a fost semnificativ mai mare în cazul pacienţilor cu
parodontită agresivă. Pacienţii cu parodontită agresivă au avut scoruri medii
semnificativ mai mari pentru durerea fizică, dizabilitate fizică, dizabilitate socială şi
handicap.
Aceste constatări sunt în concordanţă cu cele ale altor studii. Totuşi,
deoarece participanţii la studiu au fost selectaţi dintre pacienţii care s-au prezentat la
Departamentul de Parodontologie, este rezonabil să presupunem că au avut mai multe
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
54
plângeri în legatură cu sănătatea orală, în comparaţie cu o populaţie normală, şi au
fost mai conştienţi în ceea ce priveşte sănătatea.
VIII. 7 Concluzii parţiale
Boala parodontală a avut un impact negativ asupra calităţii vieţii, şi acest
impact a fost mai mare în cazul pacienţilor cu boală parodontală severă. Aceste
constatări au implicaţii semnificative în evaluarea, planificarea şi tratamentul bolii
parodontale, şi în cadrul evaluărilor ulterioare a sănătăţii parodontale.
Evaluarea în raport cu calitatea vieţii poate fi utilizată pentru programe de
prevenţie comunitară parodontală având ca scop reducerea prevalenţei bolilor
parodontale.
ORIGINALITATEA STUDIULUI
Originalitatea contribuțiilor temei de cercetare propuse în cadrul acestei teze
de doctorat constă în:
Demonstrarea faptului că anumite virusuri herpetice ar putea avea
rol în patogeneza parodontitei. S-a demonstrat că AND-ul
virusurilor herpetice precum Herpes simplex (HSV),
Citomegalovirus (HCMV), Epstein-Barr (EBV) pot fi detectate în
procentaje crescute în placa subgingivală, salivă, ţesutul parodontal
profund a pacienţilor cu parodontită, spre deosebire de prevalenţa
foarte scăzută a acestor virusuri la pacineţii cu sănătate parodontală.
Mai mult decât atât s-a încercat să se sublinieze faptul că virusurile
herpetice sunt asociate cu severitatea şi activitatea parodontitelor şi
cu prezenţa bacteriilor parodontopatogene prin inducerea
imunosupresiei directe.
Evidențierea modelului herpesviral-bacterian al parodontitei, cu
efectele sale citopatogene, imunopatogenitatea, latența, reactivarea
din starea de latență, cauzate de herpesvirus care constituie aspecte
importante ale patogenității parodontale. Este posibil ca, stadiile
precoce ale parodontitei la pacienții imaturi imunologic să implice o
infecție activă cu herpesvirus, care are efecte citopatogene.
Studiul propus poate ajuta la înțelegerea câtorva aspecte clinice ale
parodontitei. Predilecția herpesvirusului pentru anumite situsuri
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
55
poate explica de ce distrucția țesutului parodontal diferă atât de mult
de la dinte la dinte la același pacient sau de la o suprafață la alta a
aceluiași dinte. O apărare puternică anti-herpesvirus din partea
gazdei poate asigura o perioadă îndelungată de stabilitate
parodontală, chiar și în prezența bacteriilor. Reactivarea
herpesvirusului din starea de latență poate declanșa o explozie a
distrugerii țesutului parodontal și evoluția bolii.
Aceste deziderate pornesc de la faptul că în țara noastră, la ora actuală,
există puține studii care să confirme asocierea dintre parodontită şi prezenţa
subgingivală sau salivară a herpesvirusurilor.
CONCLUZII GENERALE
1. Studiile efectuate în cadrul tezei de doctorat au urmărit investigarea rolului
pe care virusurile herpetice îl au în etiologia bolii parodontale.
2. Cercetarea începe cu un studiu clinico-statistic care a avut drept scop
evaluarea prevalenţei afecţiunilor provocate de virusuri, precum şi apariţia
unor noi forme de manifestare, la populaţia din Iaşi şi din localitățile
limitrofe. Din totalul pacienților investigați, 11.79% au fost diagnosticaţi cu
mononucleoză infecţioasă, 14.76% cu gingivostomatita herpetică primară.
Cele mai puţine cazuri înregistrate au fost pentru maladia mână-picior-gură
şi herpangina (1.08%).
3. Rezultatele evaluării prezenţei virusului Herpes simplex tip 1 în leziunile
produse de parodontita cronică și agresivă precum și asocierea acestui virus
cu bacteriile cu potențial parodontopatogen: Aggregatibacter
actinomycetemcomitans (Aa), Porphyromonas gingivalis (Pg), Tannerella
forsythia (Tf), Treponema denticola (Td), Prevotella intermedia (Pi),
Parvimonas micra (Pm), Fusobacterium nucleatum (Fn), Campylobacter
rectus (Cr), Eubacterium nodatum (En), Eikenella corrodens (Ec),
Capnocytophaga spp. (Csp). sprijină conceptul conform căruia infecția
parodontală de tip agresiv poate fi rezultatul interacțiunilor dintre
herpesvirusuri și bacteriile specifice parodontopatogene. Acestea susţin
conceptul conform căruia parodontita apare mai frecvent şi progresează mai
rapid în nișele parodontale care găzduiesc o combinaţie de HSV-1 şi bacterii
parodontopatogene.
4. Determinările din lichidul crevicular au relevat faptul că faptul că P.
gingivalis, P. intermedia și A.actinomycetemcomitans au fost detectate într-o
proporţie mai mare (18%, 23% și 12%) în coabitare cu HSV la lotul cu
parodontită agresivă. Valori reprezentative au mai fost înregistrate pentru
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
56
HVS-1 și T.denticola (19% la lotul cu parodontită cronică și 17% la cel cu
agresivă).
5. Analizele salivare au arătat că HSV- 1 + T. denticola a fost detectată într-o
proporţie mai mare (21% pentru lotul CP, respectiv 12% pentru lotul PAg)
fiind urmată de HSV- 1 + P. intermedia cu un procent de 10% pentru lotul
CP și 19% pentru lotul PAg , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată
pentru HSV-1 + E. corrodens (1% pentru lotul lotul CP respectiv 4% pentru
lotul PAg).
6. Rezultatele susțin ipoteza conform căreia situația clinică întâlnită la unele
tipuri severe de infecție parodontală depinde de prezența specifică a
herpesvirusurilor și patogenilor specifici. Descoperirile noastre conduc către
testarea ulterioară a unei varietăți de ipoteze privind asocierea virusurilor cu
bacteriile în zonele afectate de boala parodontală.
7. Identificarea virusului Epstein - Barr (EBV) şi citomegalovirusului uman
(HCMV) din pungile parodontale și salivă la pacienţii cu parodontită cronică
şi agresivă precum și gradul de asocierea a acestor virusuri cu bacteriile cu
potențial parodontopatogen a constatat că herpesvirusurile (EBV şi HCMV)
sunt asociate mai mult cu parodontitele agresive decât cu cele cronice, şi
această constatare poate fi legată de intervalul de vârstă a pacienţilor, limitată
de mărimea eșantionului și metodologia utilizată pentru a detecta viruşi în
acest studiu.
8. Prevalenţa herpesvirusurilor în combinație cu bacteriile parodontopatogene
variază în funcţie de tipul de boală parodontală și adăugăm noi în funcție de
tipul produsului biologic recoltat.
9. Evaluarea EBV şi a HCMV precum și gradul de asociere cu bacteriile
parodontopatogene a relevat că A. actinomycetemcomitans a fost singurul
patogen care a fost mai răspândit în grupul PAg decât în grupul PC, iar
procentul de pacienți cu P. gingivalis, P. intermedia, și T. forsythia a fost
similară cu cea între PAg și PC. Dar la detectarea microbiologică din salivă
la pacienții cu parodontită cronică a relevat faptul că EBV-1+ T forsythia
este cu valoare de 6,45%; EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu
valoare de 10,50%; EBV-1+ P. intermedia este cu valoare de 10,20%; EBV-
1+ P. gingivalis este cu valoare de 11,60% pe când în lichidul crevicular
HCMV + P. intermedia este de 12,6%, urmat de HCMV + P. gingivalis cu
11%, cea mai mică valoare fiind obținută la EBV-1 + T forsythia cu 7,05%.
pentru grupul cu parodontită agresivă, valoarea cea mai mare o reprezintă
EBV-1 + HCMV cu 16,3%, urmat de EBV-1 + P. intermedia cu 13,7%, cea
mai mică valoare este obținută la HCMV + P. gingivalis cu 9,3%.
10. Deși valorile găsite de noi nu sunt într-atât de mari încât să putem afirma cu
certitudine că exitența acestor complexe virusuri-bacterii parodontopatogene
determină apariția colapsului parodontal, înţelegerea rolului potenţial al
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
57
herpesvirusurilor în etiopatogenia bolii parodontale trebuie considerată ca un
factor de risc agravant, dar nu este decisivă în inițierea și progresia bolii.
11. Rezultatele evaluării terapiei parodontale efectuată cu scopul de a reduce
numărul de herpesvirus salivare și din GCF au constatat faptul că la 30 de
zile de la tratament, starea parodontală era stabilă, iar cantitățile virale erau
doar ușor detectabile. Aceasta sugerează deci faptul că utilizarea screening-
ului virusului poate fi util ca adjuvant la terapia convențională parodontală.
12. O tendință crescută a prezenței herpesvirusurilor a fost, de asemenea,
remarcată la evaluarea situsurilor parodontale. Instituirea terapiei
parodontale a dus la eliminarea parțială a acestora în pungile parodontale
ceea ce impune monitorizarea și tratamentul ulterior al pacienților.Sunt deci
justificate efectuarea de cercetari suplimentare pentru a determina relația
dintre numărul de herpesviruși din țesuturile parodontale, terapia etiologică
și riscul de recolonizare virală.
13. Investigarea impactului bolii parodontale asupra calităţii vieţii printre
pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă a constatat că boala parodontală a
avut un impact negativ asupra calităţii vieţii, şi acest impact a fost mai mare
în cazul pacienţilor cu boală parodontală severă.
14. Disconfortul psihologic a fost cea mai frecventă plângere raportată de către
participanţi. Toate evaluările, cu excepţia celor pentru limitarea funcţională,
prezintă diferenţe semnificative în funcţie de boala parodontală. Pacienţii cu
parodontită agresivă au avut scoruri medii semnificativ mai mari pentru
durerea fizică, dizabilitate psihică, dizabilitate socială şi handicap.
15. Rezultatele obținute conduc spre înţelegerea rolului potenţial al
herpesvirusurilor în etiopatogenia bolii parodontale care trebuie considerată
ca un factor de risc agravant, dar care nu este decisivă în inițierea și
progresia bolii.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
58
Bibliografie
1. Hajishengallis G. Immunomicrobial pathogenesis of periodontitis:
keystones, pathobionts, and host response. Trends Immunol., 2014; 35(1): 3-11.
2. Park JH, Lee JK, Um HS, Chang BS, Lee SY. A periodontitis-associated
multispecies model of an oral biofilm. J Periodontal Implant Sci., 2014;
44(2):79-84.
3. Surlin P, Rauten AM, Silosi I, Foia L. Pentraxin-3 levels in gingival
crevicular fluidduring orthodontic tooth movement in young and adult
patients. Angle Orthod., 2012; 82(5): 833-838
4. Potarnichie O, Solomon S, Pasarin L, Martu A, Ursarescu I, Mârțu S.
Statistical study regarding the prevalence of the periodontal pathology on
the teenager patient. J Oral Rehabil., 2013; 5(2): 80-84.
5. Gulati M, Anand V, Govila V, Jain NHost modulation therapy: An
indispensable part of perioceutics. J Indian Soc Periodontol., 2014;
18(3):282-288.
6. Deo V, Bhongade ML. Pathogenesis of periodontitis: role of cytokines in
host response. Dent Today., 2010; 29(9): 60-62.
7. Soboleva LA, Siakin RR, Blinnikova EN, Shuldiakov AA, Pichugina
LM. Parodontitis immunotropic therapy in patients with chronic viral and
bacterial infections.Stomatologiia (Mosk), 2010; 89(3): 20-22.
8. Passariello C, Palamara A, Garaci E, Pasquantonio G Herpesviruses and
periodontal disease: a cautionary tale. Int J Immunopathol
Pharmacol., 2009; 22(2): 263-268.
9. Slots J. Herpesviruses, the missing link between gingivitis
and periodontitis? J Int Acad Periodontol., 2004; 6(4): 113-119.
10. Braga RR, Carvalho MA, Bruña-Romero O, Teixeira RE, Costa
JE, Mendes EN, Farias LM, Magalhães PP.Quantification of five putative
periodontal pathogens in female patients with and without
chronic periodontitis by real-time polymerase chain reaction.
Anaerobe., 2010; 16(3): 234-239.
11. Warinner C, Rodrigues JF, Vyas R, Trachsel C, Shved N, Grossmann J,
Radini A, Hancock Y, Tito RY, Fiddyment S, Speller C, Hendy J,
Charlton S, Luder HU, Salazar-García DC, Eppler E, Seiler R, Hansen
LH, Castruita JA, Barkow-Oesterreicher S, Teoh KY, Kelstrup CD,
Olsen JV, Nanni P, Kawai T, Willerslev E, von Mering C, Lewis CM Jr,
Collins MJ, Gilbert MT, Rühli F, Cappellini E. Pathogens
and host immunity in the ancient human oral cavity. Nat Genet., 2014;
46(4): 336-344.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
59
12. Göhler A, Hetzer A, Holtfreter B, Geisel MH, Schmidt CO, Steinmetz I,
Kocher T. Quantitative molecular detection of
putative periodontal pathogens in clinically healthy and periodontally
diseased subjects. PLoS One., 2014; 16: 1-9.
13. Thurnheer T, Belibasakis GN, Bostanci N. Colonisation of gingival
epithelia by subgingival biofilms in vitro: Role of "red complex" bacteria.
Arch Oral Biol., 2014;59(9): 977-986.
14. Bodet C, Chandad F, Grenier DPathogenic potential of Porphyromonas
gingivalis, Treponema denticola and Tannerella forsythia, the red
bacterial complex associated with periodontitis. Pathol Biol., 2007; 55(3-
4):154-162.
15. Contreras A, Botero JE, Slots J.Biology and pathogenesis of
cytomegalovirus in periodontal disease. Periodontol 2000, 2014;
64(1):40-56.
16. Petrović SM, Zelić K, Milasin J, Popović B, Pucar A, Zelić O Detection
of herpes simplex virus type 1 in gingival crevicular fluid of gingival
sulcus/periodontal pocket using polymerase chain reaction. Srp Arh Celok
Lek. 2014; 142(5-6): 296-300.
17. Contreras A, Zadeh HH, Nowzari H, Slots J. Herpesvirus infection of
inflammatory cells in human periodontitis. Oral Microbiol Immunol.,
1999;14(4): 206-212.
18. Şurlin P,Bîcleşanu C, Mariş M, Rauten AM. Importanţa examenului
radiographic în boala parodontală. Ro J Stomatol, 2009; LV(4): 290-292.
19. Lakhdar L, Hmamouchi M, Rida S, Ennibi O.Antibacterial activity of
essential oils against periodontal pathogens: a qualitative systematic
review. Odontostomatol Trop., 2012; 35(140): 38-46.
20. Herrera D, Alonso B, de Arriba L, Santa Cruz I, Serrano C, Sanz M.
Acute periodontal lesions. Periodontol 2000, 2014; 65(1): 149-177.
21. Slots J.Oral viral infections of adults, Periodontol 2000, 2009; 49: 60–86.
22. Kolokotronis A, Doumas S. Herpes simplex virus infection,with
particular reference to the progression and complications of primary
herpetic gingivostomatitis. Clin Microbiol Infect, 2006; 12: 202–211.
23. Sällberg M. Oral viral infections of children.Periodontol 2000, 2009; 49:
87-95.
24. Fields BN, Knipe DM, Howley PM. Fields virology, 4th ed.,
Philadelphia, USA: Raven, 2001: 1450-1465.
25. Steiner I, Kennedy PG, Pachner AR. The neurotropic herpes viruses:
herpes simplex and varicella-zoster. Lancet Neurol, 2007; 6: 1015–1028.
26. Vetsika EK, Callan M. Infectious mononucleosis and Epstein–Barr virus.
Expert Rev Mol Med, 2004; 6: 1–16.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
60
27. Thorley-Lawson DA, Gross A. Persistence of the Epstein-Barr virus and
the origins of associated lymphomas. N Engl J Med, 2004; 350: 1328–
1337.
28. Kutok JL, Wang F. Spectrum of Epstein–Barr virus-associated diseases.
Annu Rev Pathol, 2006; 1: 375–404.
29. Barzilai O, Sherer Y, Ram M, Izhaky D, Anaya JM,Shoenfeld Y.
Epstein-Barr virus and cytomegalovirus in mautoimmune diseases: are
they truly notorious? A preliminary report. Ann N Y Acad Sci, 2007;
1108: 567–577.
30. Rickinson AB, Kieff E. Epstein-Barr virus. In: Knipe DM, Howley PM,
editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott, Williams &
Wilkins, 2007: 2656–2700.
31. Pass RF., Cytomegalovirus. In: Fields virology, Lippincott, 4th ed; 2001;
2675–2706.
32. Mocarski ES Jr, Shenk T, Pass RF. Cytomegaloviruses. In: Knipe DM,
Howley PM, editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott,
Williams & Wilkins, 2007: 2702– 2772.
33. Steininger C, Puchhammer-Stockl E, Popow-Kraupp T. Cytomegalovirus
disease in the era of highly active antiretroviral therapy (HAART). J Clin
Virol, 2006; 37: 1–9.
34. Grinde B, Olsen I. The role of viruses in oral disease.
J Oral Microbiol., 2010; 12: 2-20.
35. Heininger U, Seward JF. Varicella. Lancet, 2006; 368: 1365–1376.
36. Cohen JI, Straus SE, Arvin AM. Varicella-zoster virus replication,
pathogenesis, and management. In: Knipe DM, Howley PM, editors.
Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott, Williams & Wilkins,
2007, 2774–2818.
37. Bader MS. Herpes zoster: diagnostic, therapeutic, and preventive
approaches. Postgrad Med,. 2013; 125(5): 78-91.
38. Guttiganur N, Devanoorkar A, Aspalli S, Shetty S. Herpes zoster of
trigeminal nerve after dental extraction. Indian J Dent Res, 2013; 24:
396-400.
39. Mahajan VK, Ranjan N, Sharma S, Sharma NL. Spontaneous tooth
exfoliation after trigeminal herpes zoster: a case series of an uncommon
complication. Indian J Dermatol., 2013; 58(3): 244-249.
40. Staikov I, Neykov N, Marinovic B, Lipozenčić J, Tsankov N. Herpes
zoster as a systemic disease. Clin Dermatol., 2014; 32(3): 424-429.
41. Nagayama Y, Matsushiro N, Nampei A, Hashimoto H, Shi K. Ramsay
hunt syndrome in a patient with rheumatoid arthritis after treatment with
infliximab. Case Rep Rheumatol., 2014; :897647.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
61
42. Bruxelle J, Pinchinat S. Effectiveness of antiviral treatment on acute
phase of herpes zoster and development of post herpetic neuralgia:
review of international publications. Med Mal Infect., 2012; 42(2): 53-58.
43. Kawai K, Preaud E, Baron-Papillon F, Largeron N, Acosta CJ. Cost-
effectiveness of vaccination against herpes zoster and postherpetic
neuralgia: a critical review. Vaccine., 2014; 32(15): 1645-1653.
44. Howley PM, Lowy DR. Papillomaviruses. In: Knipe DM, Howley PM,
editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott, Williams &
Wilkins, 2007: 2299–2354.
45. Whitley RJ, Lakeman FD. Human herpesvirus 6 infection of the central
nervous system: is it just a case of mistaken association? Clin Infect Dis,
2005; 40: 894–895.
46. Yamanishi K, Mori Y, Pellett PE. Human herpesviruses 6 and 7. In:
Knipe DM, Howley PM, editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia:
Lippincott, Williams & Wilkins, 2007; 2819–2845.
47. Nair S, Pillai MR. Human papillomaviruses and diseas mechanisms:
relevance to oral and cervical cancers. Oral Dis, 2005; 11: 350-359.
48. Hammarstedt L, Lindquist D, Dahlstrand H, Romanitan M, Dahlgren LO,
Joneberg J, Creson N, Lindholm J, Ye W, Dalianis T, Munck-Wikland E.
Human papillomavirus as a risk factor for the increase in incidence of
tonsillar cancer. Int J Cancer, 2006; 119: 2620–2623.
49. Giuliano AR, Tortolero-Luna G, Ferrer E, Burchell AN, de Sanjose S,
Kjaer SK, et al. Epidemiology of human papillomavirus infection in men,
cancers other than cervical and benign conditions. Vaccines, 2008; 265:
17-28.
50. Snoeck R. Papillomavirus and treatment. Antiviral Res, 2006; 71: 181–
191.
51. Pallansch MA, Roos RP. Enteroviruses: polioviruses,
coxsackieviruses,echoviruses, and newer enteroviruses. In: Knipe
DM,Howley PM, Griffin DE, Lamb RA, Martin MA, Roizman B,Straus
SE, eds. Fields virology. Philadelphia, PA: Lippincott Williams &
Wilkins; 2001,723-775.
52. Modlin JF. Enterovirus deja vu. N Engl J Med, 2007; 356: 1204–1205.
53. Sarma N. Hand, foot, and mouth disease: Current scenario and Indian
perspective. Indian J Dermatol Venereol Leprol, 2013; 79: 165-175.
54. Chang LY, Tsao KC, Hsia SH, Shih SR, Huang CG, Chan WK, Hsu KH,
Fang TY, Huang YC, Lin TY. Transmission and clinical features of
enterovirus 71 infections in household contacts in Taiwan. JAMA, 2004;
291: 222–227.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
62
55. Lee TC, Guo HR, Su HJ, Yang YC, Chang HL, Chen KT. Diseases
caused by enterovirus 71 infection. Pediatr Infect Dis J., 2009; 28(10):
904-910.
56. Domachowske J, Dyne PL, Elston DM, DeVore HK, Krilov LR,
Krusinski P, Patterson JW, Sawtelle S, Taylor GA, Wells MJ, Wilkes G,
Windle ML, Young GM. "Measles", In Steele, RW. Medscape
Reference. WebMD. 2014; 2554-2565.
57. Fölster-Holst R, Kreth HW. Viral exanthems in childhood--infectious
(direct) exanthems. Part 1: Classic exanthems. J Dtsch Dermatol
Ges., 2009;7(4): 309-316.
58. Welsch JC, Talekar A, Mathieu C, Pessi A, Moscona A, Horvat
B, Porotto M. Fatal measles virus infection prevented by brain-penetrant
fusion inhibitors.J Virol., 2013; 87(24): 13785-13794.
59. He H, Chen E, Chen H, Wang Z, Li Q, Yan R, Guo J, Zhou Y, Pan J, Xie
S. Similar immunogenicity of measles-mumps-rubella (MMR) vaccine
administrated at 8 months versus 12 months age in children. Vaccine.,
2014; 32(31): 4001-4005
60. Murhekar MV, Ahmad M, Shukla H, Abhishek K, Perry RT, Bose AS,
Shimpi R, Kumar A, Kaliaperumal K, Sethi R, Selvaraj V, Kamaraj P,
Routray S, Das VN, Menabde N, Bahl S. Measles case fatality rate in
bihar, India, 2011-1, PLoS One, 2014; 9(5): 966-968.
61. Capraru CL, Dorobat C, Forna NC. Aspecte de interferenţă între
patologia virală şi
manifestările orale. Rev Med Chir, 2010; 114(2) 381-386.
62. Yin MT, Dobkin JF, Grbic JT. Epidemiology, pathogenesis, and
management of human immunodeficiency virus infection in patients with
periodontal disease. Periodontol 2000, 2007; 44: 55–81.
63. Freed EO, Martin MA. HIVs and their replication. In: Knipe DM,
Howley PM, editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott,
Williams & Wilkins, 2007: 2107–2185.
64. Arbune M., Potârnichie OM, Martu S. Oral manifestations among HIV
romanian patients. Int. J.of Medical Dentistry; 2013; 17(1): 15-21.
65. Dahle´n G. Non-odontogenic infections in dentistry. Periodontol 2000,
2009; 49: 7–12
66. Armitage GC. Classifying periodontal diseases – a longstanding
dilemma. Periodontol 2000, 2002; 30: 9–23.
67. Duarte PM, Bastos MF, Fermiano D, Rabelo CC, Perez-Chaparro PJ,
Figueiredo LC, Faveri M, Feres M. Do subjects
with aggressive and chronic periodontitis exhibit a different
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
63
cytokine/chemokine profile in the gingival crevicular fluid? A systematic
review. J Periodontal Res., 2014; 25: 1-25.
68. Bilichodmath S, Mangalekar SB, Sharma DC, Prabhakar AK, Reddy
SB, Kalburgi NB, Patil SR, Bhat K. Herpesviruses in chronic and
aggressive periodontitis patients in an Indian population.J Oral
Sci., 2009; 51(1): 79-86.
69. Chalabi M, Moghim S, Mogharehabed A, Najafi F, Rezaie F. EBV and
CMV in chronic periodontitis: a prevalence study.Arch Virol, 2008; 153:
1917–1919.
70. Imbronito AV, Grande SR, Freitas NM, Okuda O, Lotufo RF, Nunes FD.
Detection of Epstein-Barr virus and human cytomegalovirus in blood and
oral samples: comparison of three sampling methods. J Oral Sci., 2008;
50(1): 25-31.
71. Wu YM, Yan J, Ojcius DM, Chen LL, Gu ZY, Pan JP. Correlation
between infections with different genotypes of human cytomegalovirus
and Epstein–Barr virus in subgingival samples and periodontal status of
patients. J Clin Microbiol., 2007; 45(11): 3665-3670.
72. Rotola A, Cassai E, Farina R, Caselli E, Gentili V, Lazzarotto T,
Trombelli L. Human herpesvirus 7, Epstein–Barr virus and human
cytomegalovirus in periodontal tissues of periodontally diseased and
healthy subjects. J Clin Periodontol, 2008; 35: 831–837.
73. Contreras A, Nowzari H, Slots J. Herpesviruses in periodontal pocket and
gingival tissue specimens. Oral Microbiol Immunol, 2000; 15: 15–18.
74. Li X, Sun QF, Sun YD, Ge SH, Yang PS. Quantitative detection of
human cytomegalovirus in aggressive and chronic periodontitis lesions.
Hua Xi Kou Qiang Yi Xue Za Zhi. 2011; 29(3): 242-245.
75. Grenier G, Gagnon G, Grenier D. Detection of herpetic viruses in
gingival crevicular fluid of patients suffering from periodontal diseases:
prevalence and effect of treatment. Oral Microbiol Immunol, 2009; 24:
506–509.
76. Slots J. Interactions between herpesviruses and bacteria in human
periodontal disease. In: Brogden, KA, Guthmiller, JM, eds.
Polymicrobial diseases. Washington DC: ASM Press. 2002; 317-331.
77. Kato A, Imai K, Ochiai K, Ogata Y. Higher prevalence of Epstein-Barr
virus DNA in deeper periodontal pockets of chronic periodontitis in
Japanese patients. PLoS One., 2013; 26: 8-15
78. Yapar M, Saygun I, Ozdemir A, Kubar A, Sahin S. Prevalence of human
herpesviruses in patients with aggressive periodontitis. J Periodontol.,
2003; 74(11): 1634-1634.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
64
79. Saboia-Dantas CJ, Coutrin de Toledo LF, Sampaio-Filho HR, Siqueira JF
Jr. Herpesviruses in asymptomatic apical periodontitis lesions: an
immunohistochemical approach.Oral Microbiol Immunol, 2007; 22: 320–
325.
80. Saygun I, Yapar M, Ozdemir A, Kubar A, Slots J. Human
cytomegalovirus and Epstein–Barr virus type 1 in periodontal abscesses.
Oral Microbiol Immunol, 2004; 19: 83–87.
81. Saygun I, Sahin S, Ozdemir A, Kurtis B, Yapar M, Kubar A. Detection of
human viruses in patients with chronic periodontitis and the relationship
between viruses and clinical parameters. J Periodontol, 2002; 73: 1437-
1443.
82. Slots J. Herpesviral–bacterial interactions in periodontal diseases.
Periodontol 2000, 2010; 52: 117-140.
83. Slots J, Saygun I, Sabeti M, Kubar A. Epstein–Barr virus in oral diseases.
J Periodont Res, 2006; 41: 235-244.
84. Slots J. Herpesviruses in periodontal diseases. Periodontol 2000, 2005;
38: 33-62.
85. Slots J. Human viruses in periodontitis. Periodontol 2000, 2010; 53: 89-
110.
86. Michalowicz, B. S., Ronderos, M., Camara- Silva, R., Contreras, A. &
Slots, J. Human herpesviruses and Porphyromonas gingivalis are
associated with juvenile periodontitis.J Periodontol; 2000, 71: 981–988.
87. Li Y, Zhang JC, Zhang YH. The association between infection of
Epstein–Barr virus and chronic periodontitis. Zhonghua Kou Qiang Yi
Xue Za Zhi, 2004; 39: 146–148.
88. Kubar A, Saygun I, Ozdemir A, Yapar M, Slots J. Real-time polymerase
chain reaction quantification of human cytomegalovirus and Epstein–Barr
virus in periodontal pockets and the adjacent gingiva of periodontitis
lesions. J Periodontal Res, 2005; 40: 97–104.
89. Watanabe SA, Correia-Silva Jde F, Horta MC, Costa JE, Gomez
RS.EBV-1 and HCMV in aggressive periodontitis in Brazilian patients.
Braz Oral Res., 2007; 21(4): 336-341.
90. Chen LL, Sun WL, Yan J, Yu ZS. Correlation between infection of
different glycoprotein B genotypes of human cytomegalovirus and human
chronic periodontitis. Zhonghua Kou Qiang Yi Xue Za Zhi., 2006; 41(4):
212-215.
91. Tantivanich S, Laohapand P, Thaweeboon S, Desakorn V,
Wuthinuntiwong P, Chalermtaranukul S, Pansri P, Amarapal P,
Balachandra K, Chantratita W, Dhepakson P. Prevalence of
cytomegalovirus, human herpesvirus-6, and Epstein–Barr virus in
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
65
periodontitis patients and healthy subjects in the Thai population.
Southeast Asian. J Trop Med Public Health, 2004; 35: 635–640.
92. Moghim SH, Chalabi M, Abed AM, Rezaei F, Tamizifar H.
Prevalence of Epstein-Barr virus type 1 in patients with chronic
periodontitis by nested-PCR. Pak J Biol Sci., 2007; 10(24): 4547-4550.
93. Nibali L, Atkinson C, Griffiths P, Darbar U, Rakmanee T, Suvan J,
Donos N. Low prevalence of subgingival viruses in periodontitis patients.
J Clin Periodontol, 2009; 36: 928–932.
94. Stein JM, Said Yekta S, Kleines M, Ok D, Kasaj A, Reichert S, Schulz S,
Scheithauer S. Failure to detect an association between aggressive
periodontitis and the prevalence of herpesviruses. J Clin
Periodontol,. 2013; 40(1): 1-7.
95. Klemenc P, Skaleric U, Artnik B, Nograsek P, Marin J. Prevalence of
some herpesviruses in gingival crevicular fluid. J Clin Virol, 2005; 34:
147–152.
96. Wu YM, Yan J, Chen LL, Sun WL, Gu ZY. Infection frequenc of
Epstein–Barr virus in subgingival samples from patients with different
periodontal status and its correlation with clinical parameters. J Zhejiang
Univ Sci B, 2006; 7: 876–883.
97. Konstantinidis A, Sakellari D, Papa A, Antoniadis A. Realtime
polymerase chain reaction quantification of Epstein– Barr virus in
chronic periodontitis patients. J Periodontal Res, 2005; 40: 294–298.
98. Slots J, Kamma JJ, Sugar C. The herpesvirus–Porphyromonas gingivalis–
periodontitis axis. J Periodont Res, 2003; 38; 318–323.
99. Saygun I, Kubar A, Ozdemir A, Yapar M, Slots J. Herpesviral- bacterial
interrelationships in aggressive periodontitis. J Periodontal Res, 2004;
39: 207–212.
100. Saygun I, Kubar A, Sahin S, Sener K, Slots J. Quantitative analysis
of association between herpesviruses and bacterial pathogens in
periodontitis. J Periodont Res, 2008; 43: 352-359.
101. Nishiyama SA, Nakano V, Velásquez-Melendez G, Avila-Campos
MJ. Occurrence of herpes simplex virus 1 and three periodontal bacteria
in patients with chronic periodontitis and necrotic pulp. Can J Microbiol.,
2008; 54(4): 326-330.
102. Botero JE, Parra B, Jaramillo A, Contreras A. Subgingival Human
Cytomegalovirus Correlates With Increased Clinical Periodontal
Parameters and Bacterial Coinfection in Periodontitis. J
Periodontol., 2007; 78(12): 2303-2310.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
66
103. Chalabi M, Rezaie F, Moghim S, Mogharehabed A, Rezaei
M, Mehraban B.Periodontopathic bacteria and herpesviruses in chronic
periodontitis. Mol Oral Microbiol,. 2010; 25(3): 236-240.
104. Teughels W, Sliepen I, Quirynen M, Haake SK, Van Eldere
J, Fives-Taylor P, Van Ranst M. Human Cytomegalovirus Enhances A.
actinomycetemcomitans Adherence to Cells. J Dent Res, 2007; 86(2):
175-180.
105. Kamma JJ, Slots J. Herpesviral–bacterial interactions in aggressive
periodontitis. J Clin Periodontol, 2003; 30: 420–426.
106. Contreras, A., Umeda, M., Chen, C., Bakker, I., Morrison, J. L. &
Slots, J.Relationship between herpesviruses and adult periodontitis and
periodontopathic bacteria. J Periodontol, 1999; 70, 478–484.
107. Slots J, Slots H. Bacterial and viral pathogens in saliva: disease
relationship and infectious risk. Periodontol 2000, 2011; 55: 48–69.
108. Slots J Oral viral infections of adults Periodontol 2000, 2005; 38:
33–62.
109. Sunde PT, Olsen I, Enersen M, Beiske K, Grinde B. Human
cytomegalovirus and Epstein–Barr virus in apical and marginal
periodontitis: A role in pathology? J Med Virol, 2008; 80: 1007–1011.
110. Saygun I, Nizam N, Keskiner I, Bal V, Kubar A, Acıkel C, Serdar
M, Slots J. Salivary infectious agents and periodontal disease status. J
Periodont Res, 2011; 46: 235–239.
111. Sahin S, Saygun I, Kubar A, Slots J. Periodontitis lesions are the
main source of salivary cytomegalovirus. Oral Microbiol Immunol, 2009;
24: 340–342.
112. DR Dawson III, C Wang, RJ Danaher, Y Lin, RJ Kryscio, RJ Jacob,
CS Miller1. Salivary levels of Epstein-Barr virus DNA correlate with
subgingival levels, not severity of periodontitis. Oral Dis., 2009; 15:
554–559.
113. Saygun I, Kubar A, O¨ zdemir A, Slots J. Periodontitis lesions are a
source of salivary cytomegalovirus and Epstein–Barr virus. J Periodont
Res, 2005; 40: 187–191.
114. Bilder L, Elimelech R, Szwarcwort-Cohen M, Kra-Oz Z, Machtei
EE.The prevalence of human herpes viruses in the saliva of chronic
periodontitis patients compared to oral health providers and healthy
controls. Arch Virol., 2013; 158(6): 1221-1226.
115. Luca MC, Dorobăţ CM. Boli Infecţioase pentru studenţii de
medicină generală. Ed. Tehnopress, Iaşi, 2007: 113-116.
116. Sugano N, Ikeda K, Oshikawa M, Idesawa M, Tanaka H, Sato S, Ito
K. Relationship between Porphyromonas gingivalis, Epstein-Barr virus
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
67
infection and reactivation in periodontitis. J Oral Sci., 2004; 46(4): 203-
206.
117. Boutaga K, Savelkoul PH, Winkel EG, van Winkelhoff
AJ.Comparison of subgingival bacterial sampling with oral lavage for
detection and quantification of periodontal pathogens by real-time
polymerase chain reaction. J Periodontol., 2007; 78(1): 79-86.
118. Idesawa M, Sugano N, Ikeda K, Oshikawa M, Takane M, Seki K,
Ito K. Detection of Epstein–Barr virus in saliva by real-time PCR.Oral
Microbiol Immunol, 2004; 19: 230–232.
119. Morris-Cunnington MC, Edmunds WJ, Miller E, Brown DW. A
novel method of oral fluid collection to monitor immunity to common
viral infections. Epidemiol Infect, 2004; 132: 35–42.
120. Druce J, Catton M, Chibo D, Minerds K, Tyssen D, Kostecki R,
Maskill B, Leong-Shaw W, Gerrard M, Birch C. Utility of a multiplex
PCR assay for detecting herpesvirus DNA in clinical samples. J Clin
Microbiol, 2002; 40: 1728– 1732.
121. Axelrod DA, Holmes R, Thomas SE, Magee JC. Limitations of
EBV-PCR monitoring to detect EBV associated posttransplant
lymphoproliferative disorder. Pediatr Transplant, 2003; 7: 223–227.
122. Collier L. and Oxford J. Human Virology, 3rd edition, Chapter 36,
Oxford University Press 2006.
123. Domiati-Saada R., Scheuermann R. H. Nucleic acid testing for viral
burden and viral genotyping. Clin Chim Acta, 2006; 363, 197–205.
124. Streit, S, Michalski CW, Erkanm M, Kleef J, Friess H. Northern
blot analysis for detection of RNA in pancreatic cancer cells and tissues.
Nat Prot., 2009; 4 (1): 37–43.
125. Morrow RA, Friedrich D.Inaccuracy of certain commercial enzyme
immunoassays in diagnosing genital infections with herpes simplex virus
types 1 or 2. Am J Clin Pathol. 2003 Dec;120(6):839-44.
126. Sehgal R, Misra S, Anand N, Sharma M. Microarray in parasitic
infections. Trop Parasitol., 2012; 2(1): 6-12.
127. Briggs JA, Grunewald K, Glass B, Forster F, Krausslich HG, Fuller
SD. The mechanisms of HIV-1 core assembly: insights from three-
dimensional reconstructions of authentic virions. Structure, 2006; 14: 15–
20.
128. Roingeard P. Viral detection by electron microscopy: past, present
and future Biol. Cell, 2008; 100: 491–501.
129. Habib-Bein NF, Beckwith WH 3rd, Mayo D, Landry
ML.Comparison of SmartCycler real-time reverse transcription-PCR
assay in a public health laboratory with direct immunofluorescence and
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
68
cell culture assays in a medical center for detection of influenza A virus.
J Clin Microbiol., 2003; 41(8): 3597-3601.
130. Elshal MF, McCoy JP. Multiplex bead array assays: performance
evaluation and comparison of sensitivity to ELISA. J Virol Methods.,
2006; 38(4): 317–323.
131. Leng S, McElhaney J, Walston J, Xie D, Fedarko N, Kuchel
G. Elisa and Multiplex Technologies for Cytokine Measurement in
Inflammation and Aging Research. J Gerontol a Biol Sci Med Sci,
2008; 63 (8): 879–884.
132. Rayes N, Seehofer D, Lullius SG, Stein A, May G, Kahl A, Frei U,
Neuhaus P, Meisel H. Monitoring of human cytomegalovirus, HHV-6
and HHV-7 infection in kidney transplant recipients by molecular
methods to predict HCMV disease after transplantation: A prospective
study. Ann Transplant, 2005; 10: 23–28.
133. Tan HH, Goh CL.Viral infections affecting the skin in organ
transplant recipients: Epidemiology and current management strategies.
Am J Clin Dermatol, 2006; 7: 13–29.
134. Corey L, Huang ML, Selke S, Wald A. Differentiation of herpes
simplex virus types 1 and 2 in clinical samples by a real-time taqman
PCR assay. J Med Virol, 2005; 76: 350–355.
135. Hymas W, Stevenson J, Taggart EW, Hillyard D. Use of
lyophilized standards for the calibration of a newly developed real time
PCR assay for human herpes type six (HHV6) variants A and B. J Virol
Methods, 2005; 128: 143–150.
136. Krumbholz A, MeerbachA, Zell R, Gruhn B, Henke A, Birch-
Hirschfeld E, Wutzler P. Comparison of a LightCycler-based real-time
PCR for quantitation of Epstein-Barr viral load in different clinical
specimens with semiquantitative PCR. J Med Virol, 2006; 78: 598–607.
137. Moghim SH, Chalabi M, Abed AM, Rezaei F, Tamizifar H.
Prevalence of Epstein-Barr virus type 1 in patients with chronic
periodontitis by nested-PCR. Pak J Biol Sci., 2007; 10(24): 4547-4550.
138. Leong HN, Tuke PW, Tedder RS, Khanom AB, Eglin RP, Atkinson
CE, Ward KN, Griffiths PD, Clark DA. The prevalence of
chromosomally integrated human herpesvirus 6 genomes in the blood of
UK blood donors. J Med Virol, 2007; 79:45–51.
139. Engelmann I, Rapid Quantitative PCR Assays for the Simultaneous
Detection of Herpes Simplex Virus, Varicella Zoster Virus,
Cytomegalovirus, Epstein-Barr Virus, and Human Herpesvirus 6 DNA in
Blood and Other Clinical Specimens, Petzold DR, Kosinska A, Hepkema
BG, Schulz TF, Heim A. J Med Virol, 2008; 80: 467–477.
REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în
etiopatogenia parodontală
69
140. Sabeti M, Daneshmand A, Simon JH, Slots J.
Cytomegalovirusinfected inflammatory cells in dental periapical lesions.
Oral Microbiol Immunol, 2009; 24: 434-436.
141. Grinde B, Olsen I. The role of viruses in oral disease.
J Oral Microbiol., 2010; 12: 1-6.
142. Lin SS, Chou MY, Ho CC, Kao CT, Tsai CH, Wang L, et al. Study
of the viral infections and cytokines associated with recurrent aphthous
ulceration. Microbes Infect, 2005; 7: 635-644.
143. Ting M, Contreras A, Slots J. Herpesvirus in localized juvenile
periodontitis. J Periodont Res, 2000; 35: 17–25.
144. Dawson DR, Wang C, Danaher RJ, Lin Y, Kryscio RJ, Jacob RJ,
Miller CS.Real-time polymerase chain reaction to determine the
prevalence and copy number of epstein-barr virus and cytomegalovirus
DNA in subgingival plaque at individual healthy and periodontal disease
sites. J Periodontol., 2009; 80(7): 1133-1140.