4
Fișa ariei naturale protejate Denumirea: Cheile Albacului-2.32. Categoria:Rezervaţie naturală(IV) Limita nu este finalizata: Statusul BIO este "Finalizat" (02.10.2014 18:38), statusul GIS este "Finalizat" (02.10.2014 18:39), statusul BIO verificat este "Verificat OK" (10.11.2014 20:28) si statusul GIS verificat este necompletat Actele legislative care stau la baza constituirii și delimitării ariei naturale protejate: Legea 5/2000. HCJ Alba 27/11.06.1999 Suprapunerea cu alte arii naturale protejate și limitele comune cu arii învecinate: Rezervația naturală Cheile Albacului este inclusă parțial în: Parcul Natural Apuseni, SPA0081 Munții Apuseni - Vlădeasa SCI0002Apuseni Descrierea ariei naturale protejate (incluzând prezentarea elementelor de interes conservativ pentru care a fost declarată aria): Situată în apropierea localităţii Albac, Rezervaţia naturală Cheile Albacului se întinde pe aproximativ 35 ha. Cheile sunt opera Râului Arieşul Mare care a erodat calcarele dolomitice au dat naştere unui sector de chei deosebit de pitoresc. Sunt cele mai impresionante chei de pe întreg cursul Arieşului, localizate la limita dintre comunele Scărişoara şi Albac. Calcarele şi dolomitele dispuse în pături de sute de metri grosime străjuiesc şoseaua naţională care face legătura între judeţele Alba şi Bihor. Au fost denumite în trecut „Cheile de la Zugăi”, fiind recunoscute acum şi sub numele de „Cheile Arieşului”. În prezent, sunt rezervaţie naturală, aceasta cuprinzând foarte multe cavităţi subterane. Cea mai lungă peşteră din zonă este Huda Oarbă, ce măsoară 132 m şi este situată în versantul stâng al Văii Vâlceaua, cea de-a doua ca lungime este peştera de la Calea Dudeşti, iar cea de-a treia, Avenul de la Trifon. Cheile Albacului sunt lungi de 4 km şi impresionează prin înălţimea pereţilor şi prin porţiunile înguste şi repezi prin care râul şi-a croit vadul. Din pereţii cheilor ţâşnesc fâşii de apă care coboară înspre Arieş. Cheile Albacului sunt sculptate în așa numita unitate tectonică de Bihor, care la capătul din amonte al acestora este încălecată de Pânza de Gârda. Contactele dintre șisturile cristaline și formațiunile sedimentare de deasupra, de vârstă triasică, ca și linia de încălecare dintre pânză și autohton sunt trădate în morfologie printr-un relief diferențial. Lățimea cheilor la contactul cu platourile înconjurătoare este de 600-1000m iar adâncimea lor de 150-200m. Pe fundul cheilor, Arieșul face meandre înguste ce depășesc întoarceri de 180 grade. În regiunile limitrofe cheilor, pe calcare și pe dolomite se întâlnesc rendzine și soluri humico-calcice groase de câțiva cm., pe rocile necarbonatate apar soluri brune acide, eumezobazice și litosoluri, iar în lunca Arieșului soluri aluviale și protosoluri 1

Cheile Albacului(IV)

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Cheile Albacului(IV)

Citation preview

Fișa ariei naturale protejate

Denumirea: Cheile Albacului-2.32.Categoria:Rezervaţie naturală(IV)

Limita nu este finalizata: Statusul BIO este "Finalizat" (02.10.2014 18:38), statusul GIS este "Finalizat" (02.10.2014 18:39), statusul BIO verificat este "Verificat OK" (10.11.2014 20:28) si statusul GIS verificat este necompletat

Actele legislative care stau la baza constituirii și delimitării ariei naturale protejate:

Legea 5/2000.HCJ Alba 27/11.06.1999

Suprapunerea cu alte arii naturale protejate și limitele comune cu arii învecinate:

Rezervația naturală Cheile Albacului este inclusă parțial în:Parcul Natural Apuseni,SPA0081 Munții Apuseni - VlădeasaSCI0002Apuseni

Descrierea ariei naturale protejate (incluzând prezentarea elementelor de interes conservativ pentru care a fost declarată aria):

Situată în apropierea localităţii Albac, Rezervaţia naturală Cheile Albacului se întinde pe aproximativ 35 ha. Cheile sunt opera Râului Arieşul Mare care a erodat calcarele dolomitice au dat naştere unui sector de chei deosebit de pitoresc. Sunt cele mai impresionante chei de pe întreg cursul Arieşului, localizate la limita dintre comunele Scărişoara şi Albac. Calcarele şi dolomitele dispuse în pături de sute de metri grosime străjuiesc şoseaua naţională care face legătura între judeţele Alba şi Bihor. Au fost denumite în trecut „Cheile de la Zugăi”, fiind recunoscute acum şi sub numele de „Cheile Arieşului”. În prezent, sunt rezervaţie naturală, aceasta cuprinzând foarte multe cavităţi subterane.Cea mai lungă peşteră din zonă este Huda Oarbă, ce măsoară 132 m şi este situată în versantul stâng al Văii Vâlceaua, cea de-a doua ca lungime este peştera de la Calea Dudeşti, iar cea de-a treia, Avenul de la Trifon. Cheile Albacului sunt lungi de 4 km şi impresionează prin înălţimea pereţilor şi prin porţiunile înguste şi repezi prin care râul şi-a croit vadul. Din pereţii cheilor ţâşnesc fâşii de apă care coboară înspre Arieş. Cheile Albacului sunt sculptate în așa numita unitate tectonică de Bihor, care la capătul din amonte al acestora este încălecată de Pânza de Gârda. Contactele dintre șisturile cristaline și formațiunile sedimentare de deasupra, de vârstă triasică, ca și linia de încălecare dintre pânză și autohton sunt trădate în morfologie printr-un relief diferențial. Lățimea cheilor la contactul cu platourile înconjurătoare este de 600-1000m iar adâncimea lor de 150-200m.Pe fundul cheilor, Arieșul face meandre înguste ce depășesc întoarceri de 180 grade.În regiunile limitrofe cheilor, pe calcare și pe dolomite se întâlnesc rendzine și soluri humico-calcice groase de câțiva cm., pe rocile necarbonatate apar soluri brune acide, eumezobazice și litosoluri, iar în lunca Arieșului soluri aluviale și protosoluri aluviale. Arieșul, la Scărișoara, are un debit mediu multianual de 3,4 mc/s, în anii ploioși se poate ajunge însă la un debit maxim de 90mc/s. Vegetația forestieră a cheilor este reprezentată de păduri mixte de amestec de molid (Picea abies), brad (Abies alba) și fag (Fagus sylvatica), cu strat ierbos de Oxalis acetosella, Calamagrostis arundinacea, Hieracium transsilvanicum, însoțite de mușchi și licheni.

Documente referitoare la constituirea și delimitarea ariei naturale protejate:

Legea 5/2000.HCJ Alba 27/11.06.1999

1

Descrierea limitei existente (incluzând identificarea elementelor cartografice și descriptive folosite pentru delimitarea ariei naturale protejate):

Cheile Albacului sunt situate la limita dintre comunele Scărișoara și Albac, au o lungime de 4km și o lățime maximă de aprox. 750m și suprafață de aprox. 35ha. Limita pornește din DN 7, punctul cel mai estic, apoi limita rezervației urcă spre N prin parcelele silvice 85, apoi include parcela silvică 86 A și B, include cele 2 parcele neproductive și coboară pe limita subparcelei 86 A până la borna silvică 208 din UP VII Scărișoara, OS Gârda. Limita traversează DN75 coboară spre S incluzând zona de stâncării și pădure pe o lungime de aprox. 750m și apoi urcă iar spre N, până la intersecția cu DN75.

Listă contribuitori: Oana Danci

Fișă generată de oana.danci la data: 1/19/2015 10:34:10 AM

2

Limitele  actuale şi delimitarea nou propusă (cu mov)

3

Problema corelarea limitei rezervatiei cu siturile Natura 2000 de tipul Modificare la coordonatele 552534 N , 341565 E

Danci Oana

Obiectul pentru care a fost declarata rezervatia este cel de protectie a cheilor. Astfel, cred ca se impune o analiza pe teren pentru a vedea daca se justifica prezenta unei suprafete asa de mari de fond forestier in partea de sud a cheilor. Padurile situate pe panta, pana la curba de nivel cea mai inalta e necesar sa ramana in interiorul rezervatiei, acestea fiind paduri de protectie, cu rol antierozional, dar nu toata suprafata spre sud se justifica.

Semnalata de: Danci Oana

4