7
Chiril [Katerellos] Chestiunea primatului – 2. Enciclica Patriarhilor Răsăriteni de la 1848 11 November 2014 Din cele menționate în prealabil, decurge următoarea întrebare: faptul că scaunul de la Constantinopol avea primate de cinste egale cu cele ale Bisericii Romei nu reprezenta de la sine o distincție față de celelalte trei Patriarhii Răsăritene? Și ce însemna această distincție? Reprezenta, oare, o formă de surclasare a celorlalte Patriarhii? Din moment ce nu cunoaștem conținutul general al primatelor de cinste, nu avem cum să cunoaștem nici conținutul primatului de cinste al primului scaun eclesial. Iată ce spune textul Patriarhiei de la Moscova referitor la acest lucru: “Conținutul acestui primat este stabilit de către consimțământul comun al Bisericilor Ortodoxe locale, care se exprimă în special în cadrul Conferințelor Interortodoxe, organizate în vederea pregătirii Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe” [10]. Din moment ce nu specifică cum anume se exprimă în general acest consimțământ comun al Bisericilor Ortodoxe locale, înseamnă că, până în a doua jumătate a secolului XX, Bisericile Ortodoxe nu cunoșteau conținutul primatelor de cinste, pe care, abia în ultimele decenii, l-au stabilit în funcție de împrejurări. Dar, oare, chiar așa stau lucrurile?

Chestiunea primatului – 2. Enciclica Patriarhilor Rasariteni de la 1848

  • Upload
    zyke

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Din cele menționate în prealabil, decurge următoarea întrebare: faptul că scaunul de la Constantinopol avea primate de cinste egale cu cele ale Bisericii Romei nu reprezenta de la sine o distincție față de celelalte trei Patriarhii Răsăritene? Și ce însemna această distincție? Reprezenta, oare, o formă de surclasare a celorlalte Patriarhii?

Citation preview

Chiril [Katerellos]Chestiunea primatului 2. Enciclica Patriarhilor Rsriteni de la 184811 November 2014Din cele menionate n prealabil, decurge urmtoarea ntrebare: faptul c scaunul de la Constantinopol aveaprimate de cinsteegale cu cele ale Bisericii Romei nu reprezenta de la sine o distincie fa de celelalte trei Patriarhii Rsritene? i ce nsemna aceast distincie? Reprezenta, oare, o form de surclasare a celorlalte Patriarhii?Din moment ce nu cunoatem coninutul general alprimatelor de cinste, nu avem cum s cunoatem nici coninutulprimatului de cinsteal primului scaun eclesial. Iat ce spune textul Patriarhiei de la Moscova referitor la acest lucru: Coninutul acestui primat este stabilit de ctre consimmntul comun al Bisericilor Ortodoxe locale, care se exprimn specialn cadrul Conferinelor Interortodoxe, organizate n vederea pregtirii Sfntului i Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe[10]. Din moment ce nu specific cum anume se exprimn generalacestconsimmnt comun al Bisericilor Ortodoxe locale, nseamn c, pn n a doua jumtate a secolului XX, Bisericile Ortodoxe nu cunoteau coninutul primatelor de cinste, pe care, abia n ultimele decenii, l-au stabilit n funcie de mprejurri. Dar, oare, chiar aa stau lucrurile?

Episcopul Chiril de Avydos i Mitropolitul Ilarion de VolokolamskDesigur c nu, iar redactorul textului rusesc era dator s precizeze acest lucru, n loc s se dedea la o folosire selectiv a izvoarelor i la interpretarea lor dup bunul plac. Ambele observaii pot fi argumentate cu exemple luate chiar din textul cu pricina.Pentru a demonstra c n Biseric nu a fost valabil niciodat un primat papal de putere, redactorul textului recurge la Enciclica (epistola-rspuns) Patriarhiilor Rsritene Ortodoxe[11]adresat Papei Pius al IX-lea (1848), un document dogmatic deosebit de interesant i important al Bisericii Ortodoxe (care, printre altele, numete Sinodul de la Constantinopol din 879-880 cel care l-a reabilitat pe sfntul Fotie i a interzis orice adaos la Simbolul de Credin al VIII-lea Sinod Ecumenic i declar vacant att scaunul Romei, ct i toate scaunele episcopale din Apus), din care citm:Primatul episcopului Romei nu se refer la putere i dominare, ci la ntietatea n relaiile freti din cadrul Bisericii soborniceti, fiind acordat papilor datorit vechimii i mreiei oraului (Roma).Acelai document, comentnd vechea disput a Corintenilor, care, pentru a-i rezolva problema, au trimis o epistol ctre Clement, papa Romei, justific n felul urmtor motivul pentru care corintenii au apelat la ajutorul Papei: La fel se ntmpl pn n zilele noastre: patriarhii Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului, pentru a rezolva anumite chestiuni mai dificile, apeleaz la Patriarhul Constantinopolului din dou motive: ntruct Constantinopolul reprezint reedin mprteasc, iar episcopul acestuia deine ntietatea sinodal [12].Puin mai jos, acelai text accentueaz:ns aceast ntietate freasc n credina cretin nu trebuie transformat ntr-un pretext de subjugare a Bisericilor lui Dumnezeu (puin mai jos, vorbete i despre apelul fcut de Sfinii Atanasie cel Mare i Ioan Hrisostom ctre episcopii Romei, Iulius, respectiv Inochentie).Cum se explic faptul c pn n zilele noastre (adic pn n 1848), Patriarhul Constantinopolului accepta s discute i s ia hotrri referitoare la diverse chestiuni i probleme ale Patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei i Ierusalimului? Enciclica pune aceast competen a Patriarhului Constantinopolului pe seama faptului c oraul acesta reprezint reedin mprteasc, iar patriarhul deine ntietate sinodal. Iaracordarea i recunoaterea unui asemenea privilegiu scaunului de la Constantinopol nu mai reprezintnimic astzi?Dei, pe vremea aceea [1848,n.tr.], Constantinopolul ncetase de mult s mai fie reedin mprteasc,vedem totui cpatriarhii rsriteni nu-i tgduiau episcopului de Constantinopol acest privilegiu, evident, din respect fa de tradiia i istoria capitalei Imperiului Bizantin. n plus, Patriarhul de Constantinopol avea i ntietate sinodal. n aceste condiii, poate fi plauzibil poziia textului Patriarhiei de la Moscova, conform creia Bisericile Ortodoxe autocefale reprezint uniti administrative independente una fa de cealalt? Este oare posibil ca scaunul constantinopolitan s dispun de primat, ns de un primat lipsit de orice competen? Enciclica din 1848 nu numai c nu accept aceast supoziie, ci, mai mult dect att, confirm exact opusul ei. Toi patriarhii rsriteni care au semnat aceast Enciclic recunosc scaunul constantinopolitan ca fiind criteriul suprem. Nu reprezint acesta oare un exemplu de folosire selectiv a izvoarelor, ce neag cu nonalan realitatea istoric?Pentru a demonstra faptul c canoanele 3, 4 i 5 ale Sinodului de la Sardica (343) nu au acordat episcopului Romei anumite privilegii i competene asupra ntregii Biserici Ortodoxe, ci numai o competen juridic asupra anumitor teritorii aflate n afara jurisdiciei sale, redactorul textului rusesc menioneaz urmtoarele: din totalul sfintelor canoane, tim c, chiar i n Apus, drepturile acestuia (Papei,n.tr.) nu erau nelimitate [13]. Pentru a-i argumenta ipoteza, redactorul precizeaz c aceast poziie a fost formulat: a) n cadrul Sinodului convocat la Cartagina (256 d.H.) i prezidat de Sfntul Ciprian, n cadrul cruia s-a decretat clar c, n Biseric, nimeni nu se poate numi pe sine episcop al episcopilor [14]; b) n Epistola episcopilor participani la Sinodul din Africa (424 d.H.), epistol care este considerat parte a sfintelor canoane ale Sinodului de la Cartagina; c) n canonul 105 al Sinodului de la Cartagina[15],care interzice exercitarea dreptului de a recurge la ajutorul Bisericilor aflate dincolo de mare (Mediteran), printre care, n orice caz, este inclus i Biserica Romei[16]. n felul acesta, redactorul las s se subneleag c interzicerea cu pricina se refer chiar i la Biserica Constantinopolului.Fr nici o ndoial, ns, interzicerea se refer n exclusivitate la Biserica Romei i n nici un caz la Biserica Constantinopolului. Faptul c att canoanele Sinodului de la Sardica, ct i cele ale Sinodului de la Cartagina au fost validate de Sinodul Quinisext nu ne mpiedic s constatm c ntre ele exist o contradicie care trebuie vzutca atare. Astfel, n primul caz, coninutul i canoanele Sinodului de la Sardica recunosc episcopului Romei o anumit jurisdicie dincolo de graniele Bisericii sale, fiindinterpretate n baza unei opinii personale, care, n nici un caz, nu poate pretinde titlul de regul n vigoare a Bisericii Ortodoxe.n plus, redactorul vrea s arate c canoanele unui sinod local (Sardica, 343 d.H.)[17]intr n contradicie cu poziia unui episcop (Sfntul Ciprian), formulat n cadrul unui alt sinod local (Cartagina, 256 d.H.)[18], convocat cu aproape un secol mai devreme. Este oare posibil ca un episcop s se pronune mpotriva unor decizii luate n cadrul unui sinod convocat ulterior?Atunci, de ce a fost acceptat aceast deciziea Sinodului de la Sardica? De ce Sinodul Quinisext a ratificat canoanele acestui sinod local? Dac episcopii nu pot fi judecai pentru faptele lor dect de ctre Dumnezeu, atunci de ce sfintele canoane au mai nfiinat Sistemul Mitropolitan sau Sistemul Patriarhal, ca organe de administrare a Bisericii? Spre exemplu, episcopii i mitropoliii din cadrul Patriarhiei Ruse sunt necontrolabili i vor da seama de faptele lor numai n faa lui Dumnezeu? Evident, rspunsul este negativ.(Va urma)Note:[10] Textul original: , , , .[11] Vezi I. Karmris,(Monumentele Dogmatice i Simbolice ale Bisericii Soborniceti Ortodoxe), vol. II, Atena 1953, pp. 902-925.[12] Idem, p. 916.[13]Text, nota 6: , .[14]Text, nota 6: .[15] n textul original rus, se face referire la Canonul 118 al Sinodului de la Cartagina (veziText, nota 11:118.), dei este vorba despre Canonul 105 al aceluia sinod.[16]Text, nota 6: .[17] Rllis Potls,op. cit., III, 238, 239-240.[18] PL 3, 1085C; 1053-1054A. VeziEpistola 73a Sfntului Ciprian, III, 2(Saint Cyprien, Correspondance, 262, Paris 1925, Ed. Le Chanoine Bayard): Qua in re nec nos uim cuiquam facimus aut legem damus, quando habeat in ecclesiae administratione uoluntatis suae arbitrium liberum unusquisque praepositus, rationem actus sui Domino redditurus.http://www.pemptousia.ro/2014/11/chestiunea-primatului-2-enciclica-patriarhilor-rasariteni-de-la-1848/