CHISTUL HIDATIC HEPATICCoordonator Lector univ. GOLUMBEANU MIHAELA

DEFINITIE

Chistul hidatic hepatic este o afectiune benigna determinata de localizarea hepatica a Taeniei echinococccus si poarta denumirea de echinococoza, boala hidatica sau hidatidoza.

EPIDEMIOLOGIE

Omul reprezinta forma intermediara accidentala a parazitului in timp ce animalele (mai ales ovinele) sunt gazde traditionale atat intermediare cat si finale.Vectorul de transmitere catre om fiind cainele. Boala nu are transmitere interumana sau intre gazdele intermediare.Poate fi determinata de 3 subspecii ale parazitului: echinococcus granulosusechinococcus multilocularis echinococcus oligartus

ETIOPATOGENEZA

Infestarea omului se produce pe cale orala, accidental, parazitul dezvoltandu-se in tubul digestiv al acestuia.Embrionii hexacanti (oncosferele) din oua sunt activati sub actiunea sarurilor biliare din duoden. Oncosferele penetreaza mucoasa digestiva si ajung in circulatia portala si de acolo in parenchimul hepatic.80% din chistele hidatice se dezvolta la nivelul ficatului, majoritatea aparand in lobul drept.

EVOLUTIA BOLII

La 3 luni de la infestare, se ajunge la stadiul de folicul cu un diametru de 4-5 mm, iar la 5 luni se formeaza perichistul, invelind chistul propriu-zis. Chistul are forma sferica, de obicei uniloculara si creste cu un ritm de aproximativ 1 mm/luna.

EVOLUTIA BOLII

Peretele chistul este format din 2 straturi: strat exterior numit ectochist sau membrana laminata ce reprezinta stratul protector al chistului, avand aspect albicios, moale-gelatinos, cu grosime de aproximativ 5 mm, strat interior numit endochist sau membrana poligera cu o grosime de 10-25 microni ce secreta lichidul hidatic (limpede, incolor, inodor)si da nastere veziculelor proligere fiice, fiind pline cu protoscolecsi.

MANIFESTARI CLINICE

Chistul hidatic ramane pentru mult timp silentios din punct de vedere clinic si este deseori descoperit accidental la examenul ecografic.Simptomele sunt absente, pana cand chistul ajunge la un diamentru de 10 cm, iar formatiunea este palpabila abia cand ajunge la diametrul de 20 cm.Clinic:Durere sau senzatie de greutate in hipocondrul drept cu iradiere diafragmatica sau epigastrica; hepatomegalie sau prezenta unei formatiuni tumorale palpabile in hipocondrul drept, eventual distensia abdominala;sindrom dispeptic cu: greata, varsaturi, febra, icter pasager sau scaderea ponderala.

COMPLICATII

Ruptura chistului in cavitatea peritoneala determina clinic iritatie peritoneala cu: durere abdominala intensa difuza, aparare musculara, frison, febra, oprirea tranzitului intestinal. Ruptura chistului in organele adiacente, determina simptome legate de evacuarea continutului chistului:hidatemeza = eliminare prin voma a protoscolecsilor, veziculelor fiice si membranelor. hidatenteria = eliminarea prin materiile fecale a protoscolecsilor, veziculelor fiice si membranelor.Ruptura chistului in marile vase sanguine instalarea socului anafilactic, putand determina decesul.

COMPLICATII

Ruperea in cavitatea toracica in prima faza aparitia pleureziei in a doua faza apare hidatopiotoraxRuptura in caile biliare reprezinta cea mai frecventa forma de ruptura, rezultand:scurgerea bilei in chist cu distrugerea parazitului si infectarea cavitatii chistului sauevacuarea chistului in caile biliare cu manifestari de colangita. Ruptura in pericard este o complicatie extrem de rara si nu prezinta o simptomatologie clinica revelatoare.

DIAGNOSTICUL SEROLOGIC SI BIOLOGIC

Eozinofilia ofera date pretioase in orientarea asupra evolutiei bolii sau eficientei tratamentului aplicat.Testul eozinofiliei provocate pare sa aibe o specificitate crescuta(intradermoreactia Cassoni).Testul de aglutinare indirecta este pozitiv la 85% din pacienti.Testul ELISA -sensibilitatea si specificitatea acestei metode depinde de modul de preperare al antigenului.

EXAMENUL IMAGISTIC

Radiografia simpla a chistului se prexinta ca o umbra rotunda, calcificata in ficat cu ascensionarea hemidiafragmului drept.Ecografia - se prezinta ca mase transonice, de obicei bine delimitate de diverse dimensiuni, cu peretii subtiri, hiperreflectogeni. Uneori in interiorul lor se deceleaza veziculele fiice si nisipul hidatic

EXAMENUL IMAGISTIC

Tomografia computerizata arata informatiile utile pentru actul operator, prin oferirea de detalii asupra dimensiunilor, topografiei, relatiei cu celelalte viscere. Colecistocolangiografia evidentiaza relatiile chistului cu caile biliare principale. Angiografia stabileste cu exactitate rapoartele vasculare ale chistului hidatic.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Se face cu:Chiste de alta etiologie: seros, abces piogenic, abces amoebian, chiste biliare. Tumori hepatice benigne sau maligne, primitive sau secundare, hemangion hepatic.Ulcerul gastric trebuie diferentiat de durerea din hidatidoza hepatica cand apare ca o senzatie de apasare in hipocondrul drept, nu are caracter sezonier si nu este influentata de orarul meselor.Litiaza biliara in care durerea apare in crize.Afectiuni alergice care se asociaza cu eozinofilia sangvina

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Este indicat la: pacientii cu boala hidatica diseminata; chiste centrale mai mici de 4 cm; varstnici ce nu pot fi operati datorita riscurilor majore si diseminarea intraoperatorie a continutului chistic in cavitatea peritoneala.

TRATAMENT MEDICAMENTOSMedicamentele utilizate sunt mebendazolul si albendazolul.

Doze:ALBENDAZOLUL: 7.5 mg/kgc de 2 ori pe zi la copii in 3 cicluri de 28 zile urmate de 14 zile pauza.MEBENDAZOLUL: 20-50 mg/kgc/zi in 3 prize timp de 3-12 luni

TRATAMENTUL CHIRURGICALEste de baza din momentul in care chistul nu raspunde la tratamentul medical.Tratamentul ideal consta in scoaterea continutului chistului fara contaminarea organismului, urmat de tratamentul cavitatii restante. Fluidul hidatic in tensiune din chist se evacueaza si se sterilizeaza cu solutie salina hipertona. Dupa se scoate membrana proligera.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Chistectomia se poate face total sau partial. Procedeul este destul de complicat si comporta riscul lezarii vaselor si canalelor biliare mari.

Hepatectomia poate deveni necesara doar in chisturile mari supurate si calcificate.

Accidentele intraoperatorii cele mai grave sunt determinate de ruperea chistului si revarsarea lichidului hidatic, urmate de aparitia socului anafilactic si de diseminarea si insamantarea protoscolecsilor in cavitatile seroase sau diseminarea hematogena la distanta a acestora.

Proiect realizat de:

Bisorca OanaBoros ElizaBote Siuca