Cuprins

1. Contract de credit încheiat în moneda CHF. Îngheţarea cursului de schimb la momentul contractării împrumutului. Teoria impreviziunii ______________________________________ 1

2. Caracterul abuziv al sintagmei „dobândă de referinţă variabilă care se afişează la sediile băncii” ____________________ 20

3. Cesiunea creanţei. Acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze. Calitate procesuală pasivă _______________ 34

4. Contestaţie în anulare. Eroare materială care se referă la modalitatea de stabilire a stării de fapt. Inadmisibilitate ________ 39

5. Contestaţie în anulare. Stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor. Inadmisibilitate. Analiza notelor de negociere/acte adiţionale _________________________ 55

6. Contract de credit încheiat în vederea dobândirii de imobile destinate închirierii. Acţiune în constatarea clauzelor abuzive. Condiţii de admisibilitate din perspectiva noţiunii de „consumator” __________________________________ 82

7. I. Încheierea de acte adiţionale la contractul de credit, fără dată certă. Consecinţe. II. Acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze referitoare la:

1. Comisionul de acordare/gestiune a creditului; 2. Obligaţia împrumutaţilor de a încheia contacte de asigurare la o societate de asigurări agreată de banca creditoare; 3. Constatarea caracterului fix al ratei dobânzii la nivelul prevăzut la momentul încheierii contractului; 4. Modul de calcul al dobânzii prin raportare la indicele de referinţă, stabilit de bancă în funcţie de costul surselor de finanţare şi evoluţia dobânzii la creditele ipotecare de pe piaţa bancară din România; 5. Clauza care prevăde o formulă de calcul a dobânzii prin raportare la o perioadă de 360 de zile, în loc de 365/366 de zile; 6. Dreptul băncii de a rezilia unilateral contractul pentru neexecutarea de către împrumutat a obligaţiei

VIII Clauzele abuzive în contractele de credit

potrivit cu care acesta trebuie să depună la bancă documentele justificative pentru plata, anticipat, pentru fiecare an, a primelor de asigurare; 7. Dobândirea, de către bancă, a statutului de administrator al bunurilor aduse ca garanţie, precum şi cele referitoare la atribuţiile băncii în calitatea astfel dobândită _________________________ 92

8. Clauză atributivă de competenţă. Liberul acces la justiţie _______ 1169. Stabilizarea cursului de schimb CHF - LEU la momentul

semnării contractului, care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului şi denominarea în moneda naţională a plăţilor ______________________________________ 118

10. Risc valutar. Îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/LEU ___ 12811. Contract de credit pentru efectuarea de activităţi imobiliare.

Acţiune în constatarea nulităţii absolute a unor clauze abuzive. Condiţii de admisibilitate în raport cu interpretarea noţiunii de „consumator” ________________________________ 136

12. Încheierea unui contract de garanţie imobiliară. Lipsa incidenţei dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 în privinţa garanţilor ____________________________________ 141

13. Caracterul abuziv al clauzei privin comisionul de risc __________ 14514. Dobândă curentă formată din dobânda de referinţă variabilă

care se afişează la sediile băncii. Analiza caracterul abuziv al clauzei _______________________________________ 149

15. 1. Majorarea marjei fixe a dobânzii prin act adiţional cu care reclamantul nu a fost de acord în mod expres. Posibilitatea consumatorului de a verifica la ce se raportează dobânda de referinţă a băncii. 2. Înţelesul sintagmei „redactarea clauzelor într-un limbaj clar şi inteligibil” ___________________________ 159

16. Respingerea acţiunii în constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contratul de credit. Nelegalitate. Casare cu trimitere spre rejudecare _________________________ 165

17. Calitatea împrumutatului, de salariat al băncii în funcţia de consilier clienţi. Consecinţe în ceea ce priveşte constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit _______ 183

18. Analiza conţinutului clauzelor contractuale din perspectiva caracterului transparent __________________________________ 191

Cuprins IX

19. 1. Competenţă materială. 2. Calitatea procesuală activă a consumatorului. 3. Lipsa dovezii calităţii de reprezentant al semnatarului întâmpinării. Consecinţe ____________________ 197

20. Posibilitatea constatării caracterului abuziv al clauzelor unui contract de credit şi după încetarea contractului ___________ 217

21. Îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/LEU ______________ 22022. Caracterul negociat al unui contract de credit. Înţeles __________ 22623. 1. Dreptul băncii de a modifica unilateral comisioanele

bancare şi de a debita automat orice cont al împrumutatului. Caracterul abuziv al clauzei. 2. Dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobânzii. Redactarea clauzelor într-un limbaj clar şi inteligibil. 3. Caracterul abuziv al clauzei privind dobândirea de către bancă a statutului de administrator al bunurilor aduse ca garanţie. 4. Nemotivarea hotărârii judecătoreşti. Casare ________________ 233

24. 1. Neadmiterea cererii de administrare a probei cu expertiză tehnică de specialitate. Dreptul la un proces echitabil. 2. Neexceptarea de la controlul caracterului abuziv al clauzelor care ţin de caracterul adecvat al preţului. 3. Comision de risc. Dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor ____ 251

25. Dobândă variabilă. Nulitate absolută. Condiţii şi efecte _________ 26426. 1. Comision de risc. Percepere abuzivă.

2. Clauza ce reglemen tează condiţiile modificării unilaterale a dobânzii ____________________________________ 281

27. Comision de risc. Prezumţia lipsei negocierii în cazul clauzelor preformulate. Condiţia dezechilibrului semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ______________ 290

28. Nulitatea absolută a clauzei referitoare la mecanismul de modificare a costului contractului. Condiţii şi efecte _________ 297

29. Caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc _________ 31130. 1. Distincţia între caracterul revizuibil al dobânzii şi

caracterul variabil al acesteia. 2. Întemeierea cererii de restituire a prestaţiilor pe instituţia plăţii nedatorate ______________________________ 320

31. Majorarea componentei fixe a dobânzii. Consecinţe ____________ 332

X Clauzele abuzive în contractele de credit

32. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor contractuale _____________ 33533. Caracterul imprescriptibil al dreptului de o solicita

restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc _________ 34234. Caracterul abuziv al clauzelor privind scadenţa

anticipată a creditului ____________________________________ 34535. Consecinţe cu privire la constatarea caracterului

abuziv al clauzei privind comisionul de risc. Restituirea sumelor percepute nelegal _______________________ 349

36. 1. Categoria clauzelor ce pot face obiectul cererii de chemare în judecată sub aspectul caracterului abuziv. 2. Clauza intitulată „costuri suplimentare”. Înţeles ____________ 355

37. 1. Lipsa negocierii în contractele de credit. 2. Împrumutat, absolvent al unei facultăţi de drept. Calitatea de consumator __________________________________ 363

38. Plată anticipată. Comision de risc perceput la suma iniţială. Nelegalitate ___________________________________________ 373

39. 1. Constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prin care numai banca îşi rezervă dreptul de a converti contractul de împrumut bancar din valută (CHF) în lei. 2. Modificarea comisionului de risc în comision de administrare. Nelegalitate ________________________________ 376

40. Inadmisibilitatea cererii de intervenţie în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 193/2000 ___________ 383

41. Restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc __________ 38742. 1. Dreptul băncii de a modifica dobânda în funcţie de

indicele LIBOR. 2. Comision de acordare. Caracter abuziv. 3. Litisconsorţiu procesual facultativ. Coparticipare procesuală activă ____________________________ 394

43. 1. Funcţia şi destinaţia comisionului de risc. 2. Efectele nulităţii. Restituirea prestaţiilor ___________________ 400

44. 1. Excepţia prescripţiei dreptului de a solicita restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc. Neaplicarea dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958. 2. Natura juridică a contractului de credit ____________________ 411

45. 1. Acceptarea tacită a actului adiţional la contractul de credit. Condiţii.

Cuprins XI

2. Variaţia ratei dobânzii. Formula de calcul. Indicele de referinţă LIBOR ______________________________ 436

46. Clauză atributivă de competenţă. Natura abuzivă. Efecte ________ 44647. Acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor

clauze. Natura interesului protejat. Efecte cu privire la termenul de prescripţie aplicabil _________________________ 450

48. Comision de rezervă. Caluză abuzivă _______________________ 458

1. Contract de credit încheiat în moneda CHF. Îngheţarea cursului de schimb la momentul contractării împrumutului. Teoria impreviziunii

Legea nr. 193/2000 C. civ., art. 1271

Dispoziţiile art. 1271 din noul Cod civil, care permit adaptarea unui contract valabil încheiat, ale cărui prestaţii au devenit prea oneroase, urmare a schimbării împrejurărilor de la momentul încheierii lui pe parcursul executării, nu sunt aplicabile convenţiilor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, 01.10.2011.

În condiţiile în care Codul civil de la 1864 nu cuprinde o reglementare a impreviziunii, interpretarea contractului prin prisma obligaţiei de executare cu bună credinţă, a împărţirii riscurilor contractuale, a echităţii, cu luarea în considerare a jurisprudenţei în materie nu poate conduce la soluţia de îngheţare a cursului CHF la momentul contractării împrumutului, această formă de adaptare conducând ea însăşi la încălcarea principiilor menţionate şi la ruperea echilibrului contractual.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, decizia nr. 98 din 14 februarie 2017 (www.portal.just.ro)

Prin sentinţa nr. 31 din data de 28.03.2016, Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii CA, MC şi PSI, în contradictoriu cu pârâta BTSA.

A constatat caracterul abuziv al clauzelor din contractul părţilor privind comisionul de risc şi a dispus restituirea sumelor încasate cu acest titlu.

A constatat caracterul abuziv al clauzelor referitoare la acordul de schimb valutar CHF-leu şi a dispus îngheţarea cursului de schimb pentru efectuarea plăţilor la valoarea de la data încheierii convenţiei cu obligarea băncii la resti-tuirea sumelor plătite pentru acest curs.

Tribunalul a reţinut următoarele: La data de 12.10.2007, soţii C.C. şi A. au încheiat cu V. convenţia de credit

nr. 0129276 şi actul adiţional nr. 2/24.02.2011, numit Convenţie de credit nr. 129276, pentru suma de 100.000 CHF pe o perioadă de 144 de luni, fiind în-cheiat şi Contractul de garanţie reală imobiliară nr. 2360/12.10.2007 asupra unui teren curţi-construcţii de 1589 mp şi o casă cu anexă, imobile situate în Tg-Jiu, judeţul Gorj.

Potrivit susţinerilor din acţiune şi necontestate de pârâtă, s-au respectat termenele de rambursare a creditului însă după decesul persoanei împrumutate C.C. – în iulie 2012 şi urmare a creşterii cursului de schimb al francului elveţian, s-au înregistrat întârzieri la plată, aşa încât în octombrie 2012 cu adresa nr. 4542/09.10.2012, V. a declarat scadent soldul creditului. În aceste împrejurări,

2 Clauzele abuzive în contractele de credit

soţia supravieţuitoare a înstrăinat imobilul casă de locuit şi teren aşa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4828/28.11.2012.

S-a solicitat să se constate că în speţă „Convenţile” încheiate sunt contracte pre formulate (de adeziune), nefiind respectat de către pârâte principiul efec tivi-tăţii;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale ce se referă la comisionul de risc în cuantum de 8687.04 CHF şi să se dispună restituirea sumei reţinute cu acest titlu, actualizată la data plăţii efective;

- să se constate caracterul abuziv al comisionului reeşalonat de graţie totală şi să se dispună restituirea acestui comision actualizat până la data plăţii efective;

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale, confirmate de Bancă prin „Adresa nr. 4552/09.11.2012” şi să se restituie sumele reprezentând dobânda acumulată de 112,84 CHF, comisionul de administrare, comisionul reeşalonat, comisionul plată în avans – sume actualizate la data plăţii efective;

- să se constate caracterul abuziv practicat prin dol de către Bancă, în urma vânzării casei la data de 28.11.2012 şi să se constate nulitatea absolută a acestor clauze şi să se restituie suma de 8.377.42 CHF, actualizată până la data plăţii efective;

- să se constate caracterul abuziv al clauzelor cu privire la rata dobânzii curente, de la art. 3.a în Convenţia de Credit nr. 0129276 din 12.10.2007, pe toată perioada derulării contractului şi să fie obligată pârâta la restituirea integrală a sumelor reţinute cu titlu de dobândă în cuantum 19942.34 CHF, de la data primei plăţi şi până la zi, urmând a fi actualizate până la data restituirii efective;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei cu privire la comisionul de penalizare de 2 % şi dobânda penalizatoare de 5 % prevăzute la art. 4.a. şi b şi eliminarea din Contract a acestei prevederi şi restituirea sumelor încasate în baza acestor prevederi, ca fiind abuzive;

- să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate ca fiind abuzive privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar;

- să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiilor încheiate, la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului, respectiv calcularea şi plata sumelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian din data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamanţi, actualizate.

Din examinarea susţinerilor părţilor, a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi răspunsului la interogatoriu, instanţa a constatat şi a reţinut că prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează contractul părţilor la data încheierii lui,

Practică judiciară 3

coroborate cu prevederile Legii nr. 193/2000, acţiunea este în parte întemeiată şi va fi admisă ca atare.

Cu caracter general, instanţa a reţinut că faţă de momentul încheierii contractului, speţei pe rol îi sunt aplicabile prevederile art. 969 - art. 970 C. civ. de la 1864, potrivit cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, ele trebuind executate cu bună credinţă.

De esenţa contractului civil este poziţia de egalitate juridică a părţilor, ceea ce înseamnă că drepturile şi obligaţiile acestora trebuie să fie determinate sau determinabile. Adăugăm la aceasta, aspectul că de esenţa activităţii bancare este acordarea creditelor şi obţinerea de profit, iar din perspectiva consumatorului, acesta are reprezentarea clară a ceea ce înseamnă contractarea unui credit, el ştie şi acceptă că trebuie să restituie atât suma împrumutată, cât şi suma ce reprezintă preţul folosinţei banilor împrumutaţi, ceea ce se traduce în dobândă.

Criteriile principale după care un consumator selectează o anumită bancă de la care să contracteze un împrumut, sunt dobânda percepută de bancă în raport cu alte bănci, la care se adaugă stabilitatea monedei creditului pentru a determina cât mai exact sumele de restituit până la finalizarea contractului.

Transpunând la speţa pe rol aceste principii, rezultă că în acordarea creditului banca a urmărit restituirea sumei de 100.000 CHF şi obţinerea profitului prin perceperea unei dobânzi avantajoase în raport cu alte bănci – argument esenţial în determinarea consumatorului să apeleze la serviciile sale.

La rândul său consumatorul, a ales banca pârâtă pentru că la acel moment – anul 2007, aceasta oferea condiţii de creditare mai avantajoase decât alte bănci din piaţă, în ceea ce priveşte stabilitatea francului elveţian şi dobânda practicată de V., deci, la momentul contractării creditului, părţile se aflau într-un echilibru contractual.

În formarea voinţei părţilor de a perfecta contractul de credit, acesta este aspectul esenţial – ca banca să negocieze cu consumatorul fiecare clauză contractuală referitoare la dobândă şi la acele comisioane fără de care nu s-ar putea derula contractul, în caz contrar, banca încalcă cu rea credinţă principiul egalităţii părţilor în contract, deoarece disimulează un comportament corect şi ulterior, profitând de poziţia sa mai avantajoasă în raport cu consumatorul, percepe sume care nu au fost negociate, situaţia care atrage măsurile de protecţie a consumatorului prevăzute de Legea nr. 193/2000.

Referitor la perceperea comisionului de risc în speţa pe rol, instanţa a reţinut că în condiţiile în care funcţia şi destinaţia comisionului de risc nu au fost evidenţiate în contractul de credit, este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe acest comision, întrucât, într-o astfel de situaţie, orice consumator se află într-o poziţie dezavantajoasă faţă de bancă, fiind în imposibilitate de a negocia acest comision.

4 Clauzele abuzive în contractele de credit

Banca nu a furnizat nici o probă concludentă din care să rezulte o reală şi efectivă negociere a acestui comision, cu atât mai mult cu cât nu există o raţiune a introducerii lui în contract, riscul contractului fiind oricum acoperit prin constituirea unei garanţii reale imobiliare, fiind evident că prin introducerea comisionului fără reglementarea unei obligaţii corelative, se creează un dezechilibru între contraprestaţiile părţilor, contrar bunei-credinţe, situaţie ce contravine caracterului sinalagmatic al convenţiei de credit. De aceea instanţa a reţinut în soluţionarea litigiului opţiunea legiuitorului pentru o reglementare cu caracter special ce are ca finalitate protecţia consumatorului, prezumat a se afla într-o poziţie defavorabilă la momentul încheierii unui contract, ceea ce impune aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 şi nu a dreptului comun în materia viciilor de consimţământ.

Pe cale de consecinţă, rezultă că se verifică îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 cu consecinţa directă şi imediată a ineficacităţii clauzei privind comisionul de risc raportat la consumator în sensul art. 6 din acelaşi act normativ. De precizat că aceste dispoziţii traduc noţiunea de cauză ilicită în înţelesul art. 948 pct. 4 C. civ. şi îi ataşează o sancţiune specifică, preluată din conţinutul Directivei 93/13/1993.

Prin urmare, lipsa negocierii fiecărei clauze în parte este echivalentă lipsei consimţământului dat de consumator la momentul încheierii contractului întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de care banca, în calitate de comerciant, a înţeles să se folosească şi astfel să impună obligaţii excesive contractantului aflat într-o poziţie defavorabilă.

Conchizând, va fi admisă acţiunea sub aspectul constatării nulităţii absolute a clauzei de la art. 3.5 din convenţia de credit a părţilor privind perceperea de către bancă a comisionului de risc, deoarece clauza este abuzivă şi ca o consecinţă directă, banca va fi obligată să restituie suma percepută cu acest titlu de la data încheierii contractului, sumă ce va fi restituită actualizată la data plăţii efective pentru repararea prejudiciului creat reclamanţilor.

În ceea ce priveşte clauzele contractuale referitoare la efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea numai de către consumator a diferenţelor de curs valutar, instanţa reţine că în aplicarea principiului egalităţii părţilor, acestea sunt abuzive, atâta timp cât restituirea creditului se face prin plata ratelor lunare în aceeaşi monedă – CHF, dar în condiţii de schimb valutar instituite de bancă, deci reclamanţii au achitat ratele în lei, monedă care a fost convertită în franci de către bancă la cursul valutar al acesteia. Ori, este cert că în nici una din clauzele contractului nu s-a prevăzut ca perceperea ratelor să se facă după un curs majorat faţă de cel de la data acordării creditului, fiind de notorietate că francul elveţian este o monedă mai puţin utilizată în tranzacţiile civile sau comerciale – în numerar sau prin virament bancar, constituind o monedă de refugiu pentru marii investitori datorită stabilităţii sale.

Practică judiciară 5

Valoarea francului elveţian a crescut succesiv şi extrem de mult în condiţiile crizei economice de la finele anului 2007, astfel încât la restituirea creditului, reclamanţii au trebuit să cumpere cu lei moneda străină în franci de la banca pârâtă şi să achite ratele lunare în contul pentru operaţiuni în CHF.

Deprecierea monedei naţionale, cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar din lei în franci şi din franci în lei, la care se adaugă lipsa acestei valute de pe piaţă şi diferenţele dintre cursul practicat de bănci şi casele de schimb valutar, respectiv cursul stabilit de BNR, au determinat un dezechilibru atât de mare între prestaţiile părţilor încât contractul de credit a căpătat caracter aleatoriu, aspect ce încalcă echivalenţa prestaţiilor părţilor.

A susţine şi accepta că riscul valutar trebuie să cadă exclusiv în sarcina consumatorului, înseamnă a denatura raportul juridic obligaţional prin îngreunarea excesivă a situaţiei consumatorului şi conferirea unui avantaj economic vădit disproporţionat băncii, situaţie de fapt contrară principiului egalităţii părţilor, echităţii şi bunei credinţe ce trebuie să guverneze executarea contractelor.

Directiva nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, reglementează un minim de protecţie a acestora, iar în dreptul intern, prin Legea nr. 193/2000 este transpusă această directivă, extinderea limitelor directivelor relativ la protecţia consumatorilor fiind permisă expres de dreptul comunitar.

Statele au dreptul să aplice o protecţie mai mare consumatorilor decât cea oferită de directivă, iar instanţele naţionale pot constata caracterul abuziv şi în cazul clauzelor privind definirea obiectului principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei faţă de serviciile sau bunurile prestate (furnizate) în schimbul acestora în condiţiile în care clauzele sunt redactate în mod clar şi inteligibil.

În acest sens s-a pronunţat şi CEJ în Cauza C-484/08 Caja de Ahorros Y Mote de Piedad de Madrid prin Hotărârea din 03.06.2010, iar prin Cauza Salvat Editores SA v Jose M. Sanchez Alcon Prades, C-241/98, Curtea recunoaşte judecătorului naţional puterea de a declara din oficiu ca nule clauzele abuzive ale unui contract, putere care se încadrează în contextul general al protecţiei speciale pe care Directiva o recunoaşte interesului colectivităţii, interes ce face parte din ordinea publică economică şi depăşeşte interesele specifice ale unor părţi.

Prin prisma Directivei şi a prevederilor legii interne – art. 4, este abuzivă o clauză care nu a fost negociată individual, este contrară bunei credinţe şi creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

Cu referire directă la speţa pe rol, este de necontestat că părţile nu au negociat şi nici nu era posibil ca reclamanţii să accepte să contracteze creditul într-un anume cuantum şi să restituie de câteva ori mai mult, banca neputând dovedi

6 Clauzele abuzive în contractele de credit

contrariul numai prin caracterul clar şi inteligibil al clauzelor pe acest segment al contractului de credit.

Ca atare, instanţa constată şi reţine că clauza de efectuare a plăţilor în moneda creditului cu suportarea exclusivă a riscului valutar de către împrumutat, nu a fost negociată direct cu reclamanţii, aceasta cu atât mai mult cu cât ne aflăm în prezenţa unui contract standard, preformulat, singura opţiune efectivă a consumatorului fiind de a semna contractul sau de a nu lua deloc creditul.

În această situaţie de fapt, se concretizează poziţia de inegalitate a părţilor, consumatorul angajându-se în contractul de credit fără să fie corect informat cu privire la îndatorarea sa şi suportarea riscurilor reprezentate de volatilitatea cursului valutar.

Prin opoziţie cu consumatorul, banca are o poziţie dominantă în raportul juridic obligaţional, tocmai pentru că este informată asupra riscului de hipervalorizare a francului şi determină cu rea credinţă consumatorul să se angajeze în contract chiar dacă nu cunoaşte şi nici nu poate anticipa mărimea obligaţiilor sale.

În contextul declanşării crizei economice de la finele anului 2007, inserarea în contract a obligaţiei reclamaţilor de a restitui creditul prin suportarea diferenţelor de curs valutar, fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligaţii, plasează aceste clauze în sfera abuzului sancţionat prin Directivă şi în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000.

CJUE în Cauza C-26/13 Kasler vs Ungaria, referitoare la Directiva nr. 93/13/CEE, la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contractele de credit ipotecar încheiate în valută garantate printr-o ipotecă, a stabilit că art. 4 alin. (2) din Directivă trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală trebuie redactată nu numai clar şi inteligibil din punct de vedere gramatical, ea trebuie să expună şi transparent funcţionarea mecanismului de schimb al monedei străine, consumatorul trebuind să poată aprecia consecinţele economice negative la care se expune prin încheierea contractului. Adică, în condiţiile speţei, se impunea ca reclamanţii să fie informaţi despre posibilitatea devalorizării monedei naţionale şi să negocieze efectiv până la de câte ori creşterea francului elveţian sunt de acord să restituie în contul împrumutului contractat.

Neprocedând în acest mod, instanţa apreciază că banca, cu rea credinţă, a inserat clauza potrivit cu care riscul valutar să fie suportată în integralitatea sa numai de către consumator.

În mod practic, aceasta s-a concretizat în achitarea de către consumatori şi încasarea de către bancă a unor sume de bani decurgând din variaţia cursului de schimb valutar CHF/RON calculate atât asupra debitului principal, cât şi a dobânzii şi comisioanelor, într-o proporţie vădit disproporţionată faţă de suma contractată, astfel încât s-a creat un dezechilibru vădit şi nejustificat în defavoarea consumatorilor, neexistând nici o contraprestaţie din partea băncii pentru sumele încasate în plus.

Practică judiciară 7

CJUE în cauza mai sus menţionată, a statuat în sensul că art. 6 din Directiva nr. 93/13 trebuie interpretat în sensul că în situaţia în care un contract nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziţie nu se opune unei norme de drept naţional care permite instanţei naţionale să remedieze nulitatea clauzei prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.

Aşa cum s-a arătat, contractul părţilor s-a încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864 şi se supune regulilor generale cu privire la obligaţii, el neavând un caracter aleatoriu, ci fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor la momentul încheierii contractului este determinată sau determinabilă, astfel încât părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care şi-au manifestat acordul, fiind exclusă expunerea uneia dintre părţi la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor şi incert şi oferirea celeilalte părţi a unei şanse de câştig nejustificat de legislaţia în vigoare.

Prin prisma acestor considerente de ordin legal, stipularea unei clauze de risc valutar cu consecinţa strămutării în întregime asupra împrumutaţilor a riscului generat de hipervalorizarea CHF, este contrară legii şi principiilor executării cu bună credinţă a convenţiilor, întrucât această hipervalorizare a unei monede constituie un eveniment imprevizibil, viitor şi incert, raportat la puterea de înţelegere şi anticipare a consumatorilor.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză şi a prevederilor art. 75 şi art.76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, potrivit cu care, contractele de credit trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate, art. 77 prevăzând că în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, ele vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligaţia băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui, prin organizarea controlului activităţii de creditare, obligaţie prevăzută tocmai pentru a exclude asumarea riscului operaţiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură în acest sens o constituie îngheţarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerinţelor echităţii şi bunei credinţe.

Faţă de prevederile art. 966-970 C. civ., în vigoare la momentul încheierii contractului, de dispoziţiile Legii nr. 193/2000, distribuţia între părţi a pierderilor şi beneficiilor rezultate ca urmare a creşteri valorii CHF faţă de moneda naţională apare ca o soluţie justă şi echitabilă.

Având în vedere că schimbarea condiţiilor economice a fost imprevizibilă, iar reclamanţii nu au avut cunoştinţele de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului faţă de francul elveţian, se poate considera că revizuirea efectelor contractului corespunde acor-

8 Clauzele abuzive în contractele de credit

dului de voinţă al părţilor întrucât hipervalorizarea CHF deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au fost încheiate schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu mai corespunde voinţei părţilor de la momentul încheierii contractului.

Sunt incidente totodată dispozițiile art. 1578-1579 C. civ. de la 1864 - în vigoare la data încheierii contractului, care consacră principiul nominalismului monetar în cadrul contractelor de împrumut şi care prevede că obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut în bani este întotdeauna pentru aceeaşi sumă numerică arătată în contract şi că întâmplându-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plăţii.

Pentru considerentele expuse, instanţa a admis capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la riscul de curs valutar şi în temeiul art. 4 din Legea nr. 193/200, art. 75, art. 76, art. 77 din Legea nr. 296/2004, art. 966-970 C. civ., a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevă-zute la art. 6 din contractul de credit şi secţiunea 4 din actul adiţional referitoare la plăţi.

În consecinţă, s-a dispus îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/LEU pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit, la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamanţilor sumele plătite în plus de către aceştia.

Instanţa a constatat şi a reţinut că în ceea ce priveşte comisionul de acordare, comisionul de restructurare/reeşalonare, clauzele în sine nu au caracter abuziv decât în măsura în care s-au perceput sume mai mari în contul acestor comisioane ca urmare a variaţiilor de curs valutar, însă comisionul de acordare, comisionul de restructurare/reeşalonare în sine nu pot fi înlăturate din contract deoarece banca în derularea contractului a efectuat contraprestaţii care justifică reţinerea lor. De aceea, dispunând îngheţarea cursului de schimb valutar, s-a stabilit că banca va restitui reclamanţilor diferenţa dintre sumele de restituit corespunzătoarea cursului CHF/RON de la data contractării creditului şi sumele percepute în plus ca urmare a creşterii cursului francului elveţian pe toată derularea contractului.

Totodată, suma achitată urmare a înstrăinării imobilului ipotecat se va imputa asupra creditului la valoarea francului elveţian de la data contractării creditului cu restituirea sumelor reţinute în plus de bancă.

Cu privire la dobânda variabilă, s-a reţinut că prin acţiune reclamanţii nu au solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei ce vizează cuantumul dobânzii, ci au solicitat numai ca instanţa să diminueze sau să menţină dobânda iniţială de la data semnări contractului şi din acest punct de vedere instanţa nu se

Practică judiciară 9

poate substitui acordului de voinţă al părţilor, care prin contract şi acte adiţionale au stabilit de comun acord un anumit cuantum al dobânzii.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantele şi pârâta.Apelul este fondat.Cu privire la motivele vizând obligaţia de transparenţă şi de a nu stipula

clauze abuzive, Curtea a reţinut: Potrivit legii, o clauză cuprinsă într-un contract încheiat cu un consumator

trebuie să fie clară, fără echivoc astfel încât pentru înţelegerea sa să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate. Pentru a fi declarate abuzive, se impune ca, de asemenea, clauzele să nu fi fost negociate efectiv cu consumatorii.

În calitate de furnizor de servicii financiare băncii îi revine o obligaţie pozitivă de transparenţă şi una negativă de a nu stipula clauze abuzive. În conţinutul acestor obligaţii intră şi aceea de a stipula clauze clare, precis determinate, care să nu creeze interpretări echivoce şi obligaţii oneroase şi fără corespondent în sarcina consumatorilor.

În acord cu Rezoluţia Parlamentului European din 18.10.2008, educaţia finan ciară trebuie să fie corectă, echidistantă şi transparentă. Profesionistul are obligaţia de a-l informa onest pe consumator, fără însă a se transforma în apără-torul intereselor consumatorului.

Cât priveşte motivele referitoare la condiţia de negociere, pentru ca o clauză să fie exclusă de la declararea sa ca abuzivă, trebuie avute în vedere următoarele:

Faptul că anterior încheierii contractului cu reclamanţii, banca a făcut publică o prezentare a produselor, care conţinea condiţiile standard de creditare pentru fiecare dintre produsele oferite de către bancă, nu echivalează cu conceptul de negociere a întregului contract, deci a tuturor clauzelor, şi cu îndeplinirea obligaţiei de transparenţă.

Negocierea unor clauze nu exclude aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000 pen tru restul contractului [art. 4 alin. (3)]. Faptul că s-a negociat cuantumul cre-ditului, moneda creditului, perioada de utilizare, perioada de graţie şi rata dobân-zii, diferenţiază un client de altul şi nu înseamnă că au fost negociate clauzele contractului.

Este de notorietate că în perioada încheierii convenţiei de credit nr. 0129276/12.10.2007, băncile afişau şi făceau publică oferta lor pentru anumite credite, ofertă în cadrul căreia prezentau moneda creditului, dobânda (curentă şi efectivă) şi alte câteva chestiuni esenţiale, cum ar fi caracterul dobânzii de a fi fixă sau variabilă, limitele sumelor ce pot fi oferite, garanţiile în raport de tipul de credit, condiţiile minime pentru obţinerea împrumutului. Clauzele contractului nu erau prezentate astfel încât consumatorul nu a putea lua la cunoştinţă efectiv de conţinutul contractului decât după ce l-a semnat, clauzele sale fiind predefinite de bancă.