Clio 1989 - Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 · subiectului în sine să nu fie aplicabile în cazul nostru. În mod curent, specialiştii sunt de acord că, în

INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNEDIN DECEMBRIE 1989

1989An V, nr. 1(9)/2009

Bucureşti 2009

Clio

ColegiulştiinţificalpublicaţiilorI.R.R.D.Academician DanBERINDEIAcademician DinuC.GIURESCUProfesor univ. dr. IoanSCURTUProfesor univ. dr. DumitruMAZILULect. univ. dr. AlexandruOŞCA

ColegiulderedacţieProfesor univ. dr. IonCALAFETEANUConf. univ. dr. MihailANDREESCULect. univ. dr. AlexandruOŞCA(responsabildenumăr)

Redactor:CarmenRĂDULESCUTehnoredactare:AlinaVLĂSCEANURezumateînlimbaenglezăşifranceză:AngelicaHelenaMARINESCU

Redacţia revistei «Clio 1989» nu intervine pe textele autorilor. Studiile nepublicate nu se returnează autorilor.

La realizarea acestui număr a participat Angelica Helena Marinescu, masterandă Euromedia 2., Université de Bourgogne, Franţa

Apărutăîn2009

ISSN1841-6950

I.STUDII

5

ELITELEÎNSPAŢIULEUROPEICENTRALEŞIDEEST,1989-1992:ÎNTRENOUSAUVECHI;CLASIC

SAUINOVATOR?!

TeodoraSTĂNESCU-STANCIU*

Motto: “Those who currently rule are however the

heirs of all those who have ever been victorious.[…] Whoever until this day emerges victorious,

marches in the triumphal procession in which today’s rulers tread over those who are sprawled underfoot.”

Walter Benjamin

În spaţiul Europei Centrale şi de Est, imitarea a reprezentat unul dintre procesele definitorii ale democratizărilor incipiente. După cum sublinia şi Stelian Tănase1, imitarea instituţiilor, metodelor sau criteriilor occidentale s-a făcut plecând de la societăţi total diferite. Max Weber este cel care a introdus departajarea certă între aşa-numita „class-society” şi, respectiv, „status-society”2. „Practic – după cum arată într-un foarte interesant studiu Daniel Chirot – Europa răsăriteană a alcătuit o zonă de tranziţie între tradiţia occidentală a împărţirii puterii şi tradiţia orientală a concentrării ei.”3 O zonă deO zonă de tranziţie, deci, în timpuri de... tranziţie la democraţie!

„Cât de eficiente au fost elitele politice în încercarea lor de a produce societăţi moderne? Care este relaţia dintre puterea politică şi modernizare? Care va fi efectul modernizării asupra sistemelor politice din societăţile ajunse la modernitate?” (Trond Gilberg4) – reprezintă tot atâtea întrebări la care vom încerca să răspundem în analiza de faţă, centrându-ne, însă, atenţia pe spaţiul Europei Centrale şi de Est din perioada imediat următoare prăbuşirii comunismului.

* Lector univ. dr., cercetător IRRD

6 ELITELE ÎN SPAŢIUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST, 1989-1992

Departajări conceptuale. Perspective pluridisciplinare. Roluri. Cauze.Dezbateri.

Tocmai datorită complexităţii conceptului în sine, în literatura de specialitate s-au impus diferite moduri de definire şi prezentare. Unii dintre autori au insistat pe importanţa rolurilor jucate fie de individualităţi, fie – din contra – pe clasa structurală, în sine. Astfel, în opinia lui Giddens5, elitele sunt formate tocmai din acele individualităţi aflate în fruntea organizaţiilor sociale sau a instituţiilor importante ale statului. De partea cealaltă, teoreticienii deveniţi de acum clasici ai fenomenului, asemenea lui Pareto, insistă asupra rolului deţinut de elită, privită ca şi „clasă conducătoare”6. Pentru aceştia din urmă, elita deţine şi o importantă coordonată de „clasă politică”, unde recrutarea se face mai ales pe baza principiilor ereditare sau de identitate socială.

Rapidele transformări prin care au trecut membrii elitei politice, oarecum· tradiţionale, din spaţiul Europei central-estice, după terminarea celei de-a Doua Conflagraţii Mondiale face ca unele din cele mai comune definiţii şi abordări ale subiectului în sine să nu fie aplicabile în cazul nostru. În mod curent, specialiştii sunt de acord că, în spaţiul analizat, putem vorbi de nu mai puţin două mari schimbări structurale la nivelul elitelor – cea mai brutală, petrecută la nivelul anilor 1945-1950, respectiv, cea de-a doua, post 1956.

Este de la sine înţeles că elita politică nu poate acţiona într-o atmosferă de vacuum politic. În configurarea şi transformarea sistemului, un rol aparte este deţinut tocmai de inter-relaţionarea dintre elite şi instituţiile politice. „Liderii politici acţionează mereu într-un context complex care le modelează opţiunile” – sublinia şi analistul român Cătălin Zamfir.7

Diferenţierile intervenite au fost dictate de tipul de modernitate al societăţii generatoare, de heterogenitatea claselor sociale sau de specializarea însăşi a elitelor. Pentru perioadele post-totalitare, de tranziţie de la un regim totalitar la unul democratic, sunt reprezentative aşa-numitele „elite consensuale”. Dar şi, după cum arăta acelaşi C. Zamfir, „odată cu revoluţia, acţiunea politică a devenit o necesitate. Actorii politici potenţiali, inhibaţi de blocajul sistemului comunist, s-au găsit brusc într-un câmp politic caracterizat printr-o libertate explozivă. Revoluţia nu a găsit grupuri pregătite ideologic şi politic care să devină actorii activi ai construcţiei noului sistem. În noul câmp politic, două grupări cu perspective politice distincte au devenit active: tehnocraţia, care ocupa poziţiile de conducere cheie ale întregii societăţi, respectiv grupările politice anticomuniste.”8

“Tranziţia este o perioadă centrată pe elite, independent dacă schimbările de regim au fost iniţiate de sus, de către elita politică sau de jos, de către mase, căci termenul de Tranziţie se bazează pe implicarea elitelor, nu a publicului” – concluziona un studiu aparţinând unor cunoscuţi analişti americani, Michael G. Burton şi John Highley – “Elite Settlements”9. “Europa Centrală şi Estică, cu lunga sa istorie de intelectuali şi politicieni disidenţi” – M. Burton, R. Gunther şi J. Highley10- a reprezentat spaţiul propice pentru analizarea situaţiei elitei în momentele de tranziţie, de schimbare de regim. Situaţia, poziţia şi importanţa acestora pe noua scenă politică în formare...

7TEODORA STĂNESCU STANCIU

În literatura de specialitate s-au impus mai multe tipuri de clasificare a conceputului de elite. Astfel, International Encyclopedia of Social Science, în opinia lui S. Keller11, consideră că se poate vorbi de patru mari categorii de elite, strategice şi segmentale. Astfel, putem decela:

1) obişnuita elită politică; 2) elita economică, militară şi ştiinţifică; 3) elita ce a exercitat autoritate morală (exemple ar putea fi preoţii sau filosofii

militanţi); 4) elite ce păstrează societatea unită, alcătuite din personalităţi cu rol de

ghidare culturală.Mult mai departe merge cu investigaţia studiul lui Timothy Garton Ash – The

Use of Adversity: Essay on the Fate of Central Europe12. Acesta consideră că, din punct de vedere taxonomic, există trei tipuri de elite:

- nouă;- veche;- “holdover” – alcătuită din membrii fostei meritocraţii de centru a vechiului

regim (funcţionabilă încă).La rândul lor, aceste trei departajări cuprind alte subpaliere. Astfel:Vechea elită:a) vechiul regim – membrii de partid;b) grupurile cu interese corporatiste – de tipul noilor Federaţii Muncitoreşti şi

succesorii Uniunii Tineretului Comunist;c) comitetele politice – cu lobby-uri în agricultură şi industria grea;d) structuri amorfe ale aşa-numitului “eşalon trei” al fostului partid comunist,

formate prin asociere cu structuri importante, precum poliţia, armata sau Gărzile muncitoreşti;

e) grupurile intelighenţiei de tip marxist·;f) liderii religiei majoritare, care au colaborat cu vechiul regim.Meritocraţiaa) elitele de la nivelul ministerelor şi subcabinetelor;b) funcţionarii de top din administraţia locală şi regională;c) conducătorii etnităţilor corporatiste ca, de exemplu – Academia de Ştiinţe,

Universitatea, asociaţiile creative intelectuale şi tehnice etc;d) directorii, managerii de programe şi senior editorii din domeniul media;e) ofiţerii, judecătorii, avocaţii, doctorii, inginerii;f) funcţionarii încă în funcţie, prin alegere sau numire, în întreprinderile

industriale de stat, fermele agricole de stat;g) notabilităţile locale.Noua elităa) noul guvern, noul aparat guvernamental şi noua Curte Constituţională;b) membrii Parlamentului;


c) noii aleşi – primari şi consilieri municipali;d) liderii noilor lobby-uri – uniuni independente, grupuri ce promovează

protecţia mediului;e) diverse cluburi, cu activităţi legate de societatea civilă;f) noua elită din bussiness – în primul rând, noii bancheri.După cum prezintă şi alţi autori, precum Ljubomir Bratić13, au existat şi unele

tendinţe de a insista pe o posibilă inventare a unor „noi elite” în spaţiul central-est european după prăbuşirea comunismului.

Pe de altă parte, şi „vechea”· clasă a disidenţilor a avut un cuvânt important de spus în compunerea-recompunerea elitelor. După cum sublinia şi J. Rupnik, foştii disidenţi au jucat un rol decisiv în procesul transformărilor post-comuniste: “In order to carry out radical market economy reforms, one needed (…) much democratic legitimacy, such as that possessed by those who stood for the break with the old totalitarian regimes in 1989.”14 Ei se bazau pe existenţa şi funcţionabilitatea unei societăţi civile şi promovau un discurs în care reconstrucţia, curăţirea şi sacrificiul deveneau cuvinte de ordine15.

Reluând discuţia din perspectivă terminologică, conceptul în sine apare extrem de complex şi, tocmai această complexitate îngreunează demersul investigativ al analizatorului unei societăţi în continuă schimbare. După cum subliniau şi Guillermo O’Donnell şi Ph. Schmitter16: “În timpul perioadei de tranziţie, în multe cazuri şi în jurul multor teme, este aproape imposibil a se specifica ce clasă, sector, instituţie sau alt tip de grup va obţine ce rol, pentru ce va opta sau pe cine va susţine. Într-adevăr, aproape tot ce se poate spune pentru aceste momente cruciale şi tranzitorii, este că aceşti actori “standard” par a fi divizaţi şi ezitanţi funcţie de interesele personale, incapabili, marea majoritate, de acţiuni colective coerente. Totuşi, ceea ce este extrem de interesant, este că aceşti actori pot răspunde la schimbările de context, susţinând, unii dintre ei, liberalizarea şi democratizarea”17.

Şi, poate tocmai, din nou, datorită acestei complexităţii, analiştii s-au aplecat cu precădere asupra noilor fenomene din Europa Central-Răsăriteană. În vara anului 1990, imediat după aparenta aşezare a marilor schimbări din acest spaţiu european, Departamentul de Cercetare al Radio Europa Liberă şi Programul de Studii Ruseşti al Universităţii G. Washington au organizat, în cadrul Congresului de studii sovietice şi est-europene (23 iulie 1990), un workshop cu tema – Mass-Elite Relations in the East Europe18, demonstrând, astfel, nu numai importanţa, ci, mai ales, atractivitatea temei.

În acest context, analizele au încercat să demonstreze rolul uneia sau alteia dintre organizaţii sau contexte în configurarea noilor elite. Foarte interesantă apare, astfel, opinia unei analiste provenite tocmai din acest spaţiu, Snejana Popova, care insistă pe importanţa presei în creionarea şi impunerea noilor modele biografice19. Imediat după 1989, un rol deosebit l-a jucat şi aşa-numitul proces de „reabilitare a foştilor ex-“, proces apărut pe fundalul unei evidente atracţii pentru creionarea unor noi tipuri de biografii20. Şi, mai ales, continuul conflict între vechiul şi noul regim!

* * *


În cele ce urmează, vom încerca să prezentăm, defalcat, situaţia noilor elite impuse în Europei Centrale şi de Est post 1989. Unul dintre obiective este reprezentat şi de stabilirea unor posibile modele şi, bineînţeles, note definitorii, pentru fiecare caz în parte. Pentru a reuşi creionarea unui cât mai cuprinzător tablou al situaţiilor caracteristice Europei central-estice, am optat pentru adăugarea, ca anexă, şi a unui „micro-dosar de prezentare”.

Situaţia poloneză sau “Echipa Walesa” versus “Michnik şi Etosul Solidarităţii”

Climatul de confuzie care a dominat Polonia după dizolvarea “Solidarităţii”, în “dureroasa” tranziţie de la un sistem politic dualistic la unul pluripartidist s-a reflectat, poate cel mai pregnant, în viaţa elitei politice – veche sau nouă.

În mod firesc, istoria ultimelor decenii comuniste şi-a pus vizibil amprenta asupra acestui segment21. Astfel, după cum subliniau şi autorii unui interesant şi bine documentat studiu – Eric Hanley, Petr Mateju, Klara Vlachova, Jindrich Krejci22, apariţia reformelor pe fundalul încercărilor de înăbuşire a spiritului „Solidarităţii” au condus la apariţia a cel puţin două categorii de realităţi. Astfel, pe de o parte, puterea comunistă a încercat să se bazeze atât pe o elită tânără (în comparaţie cu vechiul portret model, deci, situată undeva peste 55 de ani), destul de competentă, cât însă şi pe „vechea gardă” a partidului comunist. Pe de altă parte, societatea a reacţionat puternic, prin formarea unei solide „contra-elite”. De cele mai multe ori, după cum reiese din studiile de specialitate, transformarea vechilor elite, în special, cele dispuse la „retuşuri”, reprezintă procesul definitoriu pentru spaţiul central-est european23.

Istoria reacţiei la impulsurile reformiste poate deveni bază pentru înţelegerea procesului formării noii elite. Astfel, pentru Erzsebet Szalai24, după prăbuşirea comunismului au apărut două tipuri de familii de elite:

a) vechii birocraţi, readuşi, însă pe ideea apartenenţei la o generaţie şi la un ideal (socialist-comunist), cu oarecare expertiză profesională, dar mai ales cu... experienţă25;

b) aşa-numiţii tineri tehnocraţi (identificaţi, de cele mai multe ori, sub umbrela „oamenii lui Gorbaciov”), pentru care competenţa profesională reprezenta o bună carte de vizită.

La rândul ei, analista Louisa Vinton considera că se poate vorbi de două macro “echipe”:

1) Echipa Walesa – termen menit a cuprinde strategia politică şi oamenii din jurul liderului Lech Walesa în timpul negocierilor de la Masa Rotundă, dar şi în ansamblul acestei perioade de început de drum democratic pentru Polonia.

Ceea ce este foarte interesant este că liderul a recunoscut faptul că el reprezintă figura politică de tranziţie, dorind să creeze şi cadrul în care adevărata democraţie să poată deveni, ce-i drept!, mai târziu, funcţionabilă.

2) Michnik şi etosul Solidarităţii – cunoscutul istoric şi redactor şef al publicaţiei Gazeta Wyborcza, reprezenta “suflul popular” şi promova ideea conform


căreia, în Polonia, sistemul clasic politic, definit prin centru, stânga şi dreapta, nu poate fi operabil, căci, această ţară are nevoie de “o mişcare de masă, care să cuprindă şi “etosul Solidarităţii”, dar şi “valorile Europei”. Numai aşa noua direcţie putea înlătura definitiv orice formă de şovinism, naţionalism şi populism.

Dar ceea ce nu trebuie scăpat nici un moment din vedere este importanţa crescândă a elitei aşa-numite de “mijloc” - elita de birocraţi şi elita profesională, care ocupă poziţii importante în stat, fără a avea o declarată coloratură politică. Oricum, elita susţinută de mişcarea Solidaritatea în lungii săi ani de existenţă organizase baza dezvoltării ulterioare. Noua elită nu venea pe un teren vid şi nu se lupta numai cu cea de tip vechi, de partid monolit comunist, cum vom vedea că se va întâmpla în alte cazuri în Estul Europei. Foştii disidenţi· au reuşit în Polonia să ocupe, pentru timp mai îndelungat, funcţii importante în noul stat, chiar dacă au devenit şi ei ţinta favorită a atacurilor populaţiei nemulţumite de mersul reformei. Explicaţia atacului devine extrem de transparentă, de exemplu în exprimarea lui Vl. Tismăneanu –“Ascendenţa lor morală este pusă sub semnul îndoielii, la fel şi motivaţiile lor, şi sunt adesea descrişi ca fiind “comunişti”, (...) fiind consideraţi ca întruparea aspiraţiilor neîmplinite de puritate morală a cetăţeanului de rând, în consecinţă, ei sunt învinuiţi de toate delictele cu putinţă”.26

Nu putem să nu amintim şi poziţia total aparte a elitei din jurul bisericii catolice, cu bogata sa experienţă de luptă împotriva vechiului sistem. În noile condiţii politice, după cum observa şi analista Jane Curry – “Biserica a fost nevoită să-şi redefinească rolul său moral şi etic”·.

Însă, cazul polonez este poate cel mai interesant în creionarea unor noi elite, care, de astă dată, au avut o bază serioasă de susţinere de masă, oferită tocmai de gruparea „Solidaritatea”27.

Cehoslovacia Pentru spaţiul cehoslovac se pot detecta, de asemenea, câteva trăsături definitorii.

Una dintre ele este dată tocmai de tradiţia democratică din perioada interbelică, realitate ce influenţează puternic şi starea de lucruri pe scena politică a momentului 1990-1992. Dar nu trebuie subestimat nici impactul perioadei comuniste, al acelei mult discutate intelighenţie de formaţie marxistă. Tocmai lipsa reformelor din peisajul comunist cehoslovac al ultimei perioade, a reprezentat, în opinia autorilor The Making of Post-Communist Elites in Eastern Europe mai sus citaţi, cauza prezenţei şi a unei deloc calificate elite politice comuniste faţă în faţă cu o contra-elită, în formare. Din cele două apărând, post 1989, noile tipuri de elite.

În plus, după cum sunt de acord mulţi analişti, cazul ceh este, din start, diferit, deoarece pentru foştii disidenţi comunişti nu a existat decât o singură cale de urmat în procesul democratizării – stricta decomunizare, limitând, astfel, accesul la viaţa politică membrilor vechii poliţii secrete sau a foştilor informatori ai regimului comunist28! În totală opoziţie cu membrii elitei slovace...

Figura emblematică a noii elite în spaţiul cehoslovac a fost, pentru prima perioadă a democratizării, Vaclav Havel. El reprezenta acel sector din rândurile aşa-


numitei intelectualităţi critice ce trebuia să răspundă pozitiv la chemarea societăţii în primejdie – trebuia, dar a avut şi posibilitatea! – şi să înfrunte apatia civică generală sau „debandada revoluţionară”.29 Dacă, la început, au fost admiraţi în tăcere, după cum bine sesiza Vl. Tismăneanu30, pe parcursul derulării procesului de tranziţie, vechii idoli au început să fie din ce în ce mai puternic atacaţi. Fenomenul a fost, oarecum, susţinut şi de evidenta lipsă de coerenţă a grupului de susţinători ai acestuia, concentrat cu predilecţie în capitală.31

Demisia lui Vaclac Havel din funcţia de preşedinte al Republicii Federative Cehe şi Slovace, în iulie 1992, închidea astfel capitolul elitei-intelectuale ce patrona jocul politic. Şi Havel, ca şi Walesa, într-o oarecare măsură, reprezentase figura de tranziţie, omul ce trebuia să asigure spaţiul vital pentru implantarea noii democraţii. După cum remarca, în mod excelent, analista Irena Grudzinska Gross: “Michnik şi Havel trebuie îndepărtaţi, ca să poată fi scrisă noua istorie”.32

Bulgaria Importantă, pentru o perioadă destul de îndelungată, cel puţin în Bulgaria

momentului 1989-1992, a fost tot vechea elită, reprezentată de Partidul Comunist şi propria sa ideologie, e adevărat supusă, vizibil, reformei. Aprecierea unui lider local al unui Comitet de Apărare a Drepturilor Omului din Bulgaria poate deveni emblematică pentru înţelegerea fenomenului formării şi aprecierii elitelor bulgare. “Naţia noastră e bătrână, din punct de vedere demografic. Avem două milioane de pensionari, avem un milion de foşti membrii de partid comunist şi familiile lor. Într-o ţară cu 8 milioane de locuitori aceasta este o bază foarte puternică pentru socialişti.”33 şi o piedică majoră, am adăuga noi, în formarea noii elite.

Vechea nomenklatura se văzuse că nu dorea părăsirea scenei politice, în momentul schimbărilor la vârf în ierarhia de partid. Alegerea lui Alexandr Lilov, în locul lui Petăr Mladenov34, ca lider al partidului, a vechiului şi credinciosului ideolog din timpul lui T. Jivkov, a dovedit-o cu prisosinţă.

Jelio Jelev s-a impus pe acest fundal vizibil îndreptat spre trecut. El a făcut parte din pleiada liderilor de “suflu popular”, ca şi Adam Michnik, în Polonia, sau Jacek Kuron, în Cehoslovacia, şi – de ce nu –, Ion Iliescu în România.

Pentru elitele noi, în Bulgaria, drumul era de abia la început, iar greutăţile nu se sfiau să apară la tot pasul. Ca, de altfel, în cadrul întregul proces de tranziţie la democraţie.

UngariaÎn Ungaria, prezenţa reformelor, cu predilecţie economice, a impus formarea

şi ascensiunea unei elite destul de tinere şi destul de competente, aptă a se descurca în noile condiţii ale perioadei post 1980. Pe acest fundal, contra-elita nu a mai reprezentat o forţă la fel de sesizabilă ca în celelalte state, Polonia sau Cehoslovacia.

R.L.Tökès35 identifica şi câţiva timpi majori de funcţionare a noii elite politice:


•din mai 1988, toate deciziile strategice au fost luate de un mic grup de elite, din cadrul Partidului Socialist al Muncitorilor din Ungaria;

•înainte de înlăturarea lui Jànos Kàdàr, exista o elită activă de partid, care putea să ofere o altă structură de guvernare;

•numărul elitelor implicate direct în luarea, dar şi în aplicarea deciziei politice, a crescut covârşitor în perioada cuprinsă între iunie 1988 şi demisia guvernului Nemeth, în mai 1990;

•renaşterea, în iarna 1988-1989, a societăţii civile, prin intermediul înfiinţării de cluburi, asociaţii sau chiar câteva partide politice – limitele vechii noţiuni de “elită politică” începând să se mărească semnificativ;

•odată cu totalul colaps al autorităţii politice comuniste, din vara anului 1989, a început, cu adevărat, procesul de făurire a noii elite politice într-o Ungarie a sistemului pluripartidist;

•din diverse motive, noua şi vechea elită şi-au conceput strategii de adaptare la noul mediu politic, bazate pe negociere – modelul Mesei Rotunde;

•pentru a controla rezultatele electorale, anumite elite politice – cu precădere cele vechi, de partid – s-au orientat în realizarea de alianţe electorale, cu predilecţie în perioada martie-aprilie 1990 cu cele de tip nou, devenind pentru acestea adevăraţi “cai troieni”.

În Ungaria, ca şi în cazul polonez, mulţi dintre membrii noii elite au făcut parte din vechea gardă de disidenţi promovaţi de mişcările reformatoare, numai că, în cazul ungar, a intervenit momentul spectacular al Revoluţiei din 1956. Deci, societatea nu se confruntase cu un vacuum total în ceea ce privea o posibilă hartă de reprezentare pentru unele dintre figurile elitei de stil nou. Unii dintre noii membrii – conducători ai principalelor partide apărute după prăbuşirea comunismului– au fost chiar veteranii mişcării din ’56, deci, oameni relativ de vârstă mijlocie sau chiar bătrâni. Tökes36 oferă chiar o medie de vârstă pentru membrii Parlamentului, deveniţi indicatori perfecţi pentru noua elită a generaţiei de tranziţie – 45,8 ani. Este clar, o elită, la bază, destul de înaintată în vârstă. A revenit organizaţiei politice a FIDESZ-ului sarcina de a introduce şi tinerii în viaţa politică ungară şi de a crea noile elite, de vârstă tânără.

Oricum, după cum observa şi analistul maghiar Mihaly Bihari37 “între primăvara lui 1989 şi toamna lui 1990, 80%-90% din elita politică ungară a fost înlocuită.” Schimbările au vizat aproximativ 10.000 de persoane, intrând astfel aproape 10.000 de actori noi pe scena politică a celei de a doua jumătăţi a anului 1990.38

Cunoscutul observator Beneth Kovrig insista39 pe ideea unui Parlament, deci a unei elite ungare, pentru prima sa fază de tranziţie, bazată foarte mult pe o latură, să-i spunem, „intelectuală”, înalt educată. Părea că timpul maselor populare, al muncitorimii, la conducerea statului, devenise vetust. Sosise timpul adevăratei elite politice, pregătită în acest sens; sosise timpul unei societăţi civile foarte active.


Societatecivilă.NoultipdeliderDar ceea ce face un caz atât de diferit unul de celălalt, mai ales în angrenajul

schimbărilor perioadei de tranziţie, în opinia lui Vl. Tismăneanu40 este tocmai gradul de evoluţie civică al fiecărei ţări în parte. Gradul de funcţionabilitate al societăţii civile. Mai ales că tranziţia de la socialism la capitalism a presupus dinamici mult mai complexe, în comparaţie cu mai vechea trecere de la feudalism la capitalism.

În cazul spaţiului definit de Europa Central-estică, maturitatea sau imaturitatea societăţii civile poate explica majoritatea înfăptuirilor, dar şi a lipsurilor, a greşelilor, comportamentelor, sentimentelor mai mult sau mai puţin naţionaliste sau chiar a nemulţumirilor, atât de prezente în perioada de tranziţie. De aceea apar, la analişti, departajări de cazuri, diferenţieri de prognoze, stări politice diferite total, ascensiuni de partide liberale sau, din contra, revigorări de ideologii considerate “ucise” odată cu trecerea la democraţie, precum cele ultra-naţionaliste, de pildă.

Parcurgând câteva dintre titlurile importante ale literaturii de specialitate devine destul de clar faptul că acest concept al Societăţii civile este, asemenea celui de elite, unul destul de controversat41.”Definiţia cea mai simplă, direct şi intuitiv evidentă, dar şi cu cea mai mare valoare este că societatea civilă reprezintă acel ansamblu de instituţii nonguvernamentale diverse, suficient de puternice pentru a contrabalansa statul şi care, fără a-l împiedica să-şi îndeplinească rolul de menţinere a păcii şi de a judeca imparţial cu privire la interesele majore, este totuşi capabil să-l împiedice să domine şi să atomizeze restul societăţii”.42 La rândul său, A. Black43 defineşte conceptul “în contra-distincţie cu “organizaţiile corporatiste şi tipul de viaţă de tip breaslă”, cuprinzând “un set de practici şi credinţe centrate pe ideea economiei de piaţă, mobilitate socială şi proprietate privată “.

Totodată, prin societate civilă „…se înţelege o ordine socială şi economică care se transformă potrivit propriilor reguli, independent de cerinţele etice ale asociaţiilor legaliste sau politice. Termenul se referă la aspectele nonpolitice ale ordinii sociale contemporane, a căror importanţă a crescut atât de mult încât se discută dacă există un acord între societatea civilă şi stat. În societăţile pluraliste, societatea civilă a obţinut un loc important, constituind una din formele cele mai importante de apărare a indivizilor şi grupurilor umane în faţa expansiunii statale şi furnizând mijloacele de influenţare a deciziilor politice.”44 “Societatea civilă reprezintă tot ceea ce, în sânul naţiunii, dar în afara administraţiei şi a puterii politice, contribuie la funcţionarea globală a societăţii, de la întreprinderi mari sau mici, până la cea mai mică asociaţie ce adună la o activitate comună persoane având aceleaşi gusturi sau dorinţe.”45

Pe de altă parte, Agnes Heller46 nota: “Ce aparţine şi ce nu aparţine societăţii civile este, în momentul de faţă, o problemă intens dezbătută. Totuşi, (...) va fi suficient să analizăm conceptul de „societate civilă” într-un mod empiric, tradiţional şi aproximativ. Constituirea (autoconstituirea) unei societăţi civile deplin operaţionale este o problemă de viaţă şi de moarte pentru noile democraţii ale Europei Centrale. O societate civilă este deplin operaţională în măsura în care ea este aproape de autoreproducere (în care “aproape” indică existenţa, încă, intervenţie a statului, iar “autoreproducere” indică


dinamismul autonom al societăţii civile, care asigură realizarea unor nevoi sociale fundamentale”. “În absenţa unei societăţi civile puternice, democraţiile postotalitare vor rămâne, ca organizări politice, fără partener social, şi vor fi, în consecinţă, extrem de fragile”. Deoarece, „societatea civilă contribuie, în diverse modalităţi, la consolidarea şi menţinerea democraţiei.” (Diamond, Linz, Lipset47)

Studiul lui Antony Todorov oferă o imagine oarecum asemănătoare, centrându-şi discursul pe importanţa moştenirii comuniste: „Chiar dacă au existat tradiţii antebelice, ţările Europei central-estice au resimţit, în această direcţie a existenţei şi funcţionării societpţii civile, un tragic fenomen de distrugere, cauzat de lunga perioadă comunistă. Societăţile postcomuniste au moştenit instituţiile comuniste ale mobilizării generale, monopolizate de partidul ce se dorea a fi reprezentantul intereselor fiecărui individ în parte. Iar regimul în sine a preluat şi modificat în totalitate organizaţiileIar regimul în sine a preluat şi modificat în totalitate organizaţiile societăţii civile.”48 În aceeaşi linie, subliniind rolul decisiv al tradiţiei, Shlomo Avineri considera că “rolul mediator al societăţii civile este direct conectat la tradiţia istorică şi la experienţa fiecărei societăţi în parte. Tradiţii puternic democratice, precum cele din Cehoslovacia, chiar şi cele incomplete, ca Polonia sau Ungaria, au facilitat ascensiunea societăţii civile.”49

Aceasta se poate uşor proba, dacă vom lua în calcul cazul anterior amintit al Bulgariei. După cum afirma un observator intern – Rumen Vodenicharov, unul dintre liderii Comitetului de Apărare a Drepturilor Omului din Bulgaria50 - “Cultura noastră politică este foarte slabă. Acum asistăm la prăbuşirea unui sistem, în locul lui nu este nimic pregătit pentru a-l înlocui. Vechea nomenklatură – oamenii care în tot acest timp au muncit – având grijă de instituţiile lor şi-au luat mâncare de la magazine, ei sunt aceia care acum atacă în plină stradă. Ne confruntăm cu faptul că nu mai avem ce face cu aceşti oameni acum. Iar Uniunea Forţelor Democrate nu este nici ea pregatită să o recunoască şi să rezolve problema de una singură.” (...) “Opinia publică nu este pregatită pentru o schimbare reală. (...) Ceea ce spun pare foarte înspăimântător şi chiar este – căci, într-un oarecare sens, poporul bulgar nu este pregătit pentru alegeri libere.” Căci, după cum consideră aproape toţi analiştii, cel puţin la nivelul acestei chestiuni, se poate vorbi de o diferenţiere netă între statele Europei Centrale (Ungaria, Polonia, oarecum spaţiul ceh şi slovac) şi cele ale Europei Estice. Cuvintele sociologului Ionel Nicu Sava insistă în această idee: „Spre deosebire de Europa Centrală, în Europa de Est intelectualitatea reformatoare a fost prea slabă pentru a elabora un proiect alternativ la comunism şi pentru a prelua puterea după 1989, în timp ce în anii dinainte, tehnocraţia nu a fost suficient de puternică pentru a se desprinde de birocraţia politică şi de stat.”51

Regula devine extrem de simplă, dacă privim prin perspectiva ziaristului Steve Crawshaw52 - “Se ia o ţară oprimată, se ţin alegeri libere şi ce se obţine?! În primul rând, confuzie. (...) În Balcani, votul pro-comunist a fost doar o cale de a nu schimba nimic şi de a putea păstra speranţa unui viitor “luminos”. Acest vot pro-comunist reprezintă un vot împotriva a ceea ce Roza Luxembourg numea andersdenkende – cei care gândesc altfel”.


O societate civilă slab organizată şi operaţională se poate observa din prezenţa unor anumite simptome, decelabile facil tot în acelaşi caz al tranziţiei bulgare, de exemplu. Astfel, putem observa, pentru alegerile din iunie 1990, conform datelor oferite de Arhiva Europei Libere53:

- teama indivizilor de a vorbi pe larg despre opiniile şi preferinţele lor politice;- prezenţa unui sentiment de frustrare vizavi de nereuşitele politicii comuniste;- frica de posibile abuzuri;- o credinţă limitată într-o schimbare de perspectivă;- teama de manipulare şi fraudă în viitoarele alegeri·;- percepţia unanimă a problemelor de importanţă naţională, dar credinţa limitată

în posibilitatea rezolvării marilor probleme de către partidele politice recent apărute (soluţia nefiind aşteptată de la partide sau din interior, ci, din...afară!);

- heterogenitatea opiniei politice.O societate civilă operaţională se detectează, imediat şi după gradul de

funcţionabilitate al noilor reguli democratice. Claritatea idealurilor politice, tipul de discurs, de imagine. Implementarea modelului de negociere, prin prezenţa mult discutatei Mese Rotunde.

Astfel, am putea decela două tipuri de comportamente – state democratice născute din aşa-numitul proces al „negocierilor Mesei Rotunde”, în care societatea civilă a avut mai mult spaţiu, dar şi tradiţie de funcţionare; respectiv, state cu o societate civilă fragilă (Albania sau Bulgaria).

Sau, chiar, şi o departajare cronologică, în funcţie de perioadele de învăţare-prezentare versus funcţionare, 1988-1990 – ce este şi ce trebuie să fie societatea civilă?, respectiv post 1991 – cum funcţionează societatea civilă?54

În Europa Central Răsăriteană au existat – în opinia analistei Helga A. Welsh55 – patru forme de negociere. Ele s-au referit la diferite aspecte ale procesului transformativ. Debutul negocierilor a fost hotărât, în mare măsură, de comun acord de către putere, e adevărat oarecum remaniată, şi forţele de opoziţie, datorită creşterii dramatice a problemelor sociale, politice, dar, mai ales economice, devenite practic insurmontabile printr-un singur efort. Substanţa lor, iniţial, s-a dorit a fi producerea declinului, dacă nu chiar a înfrângerii totale a puterii Partidului Comunist.

În funcţie de caz, de problemele, dar, mai ales, de puterea şi de capacitatea de negociere a taberelor implicate, tipurile de negociere la Masa Rotundă au durat diferit în statele avute de noi în analiză: două luni – în cazul Poloniei; trei luni – în Ungaria; trei luni – în R.D.G.; două luni – în Cehoslovacia.

“Negocierea prin reformă”, “negocierea prin competiţie”, ”negocierea prin controlul asupra împărţirii puterii” şi “negocierea prin dictat” s-au corelat în experienţa de tranziţie a statelor avute în analiză, dând posibilitate societăţii civile să funcţioneze şi să formuleze/prezinte o opinie.

A dat posibilitate societăţii civile să-şi aleagă tipul dorit de lider. Ni se pare foarte interesant un raport de sondare a opiniei publice în ţările din Europa Central-


Răsăriteană, publicat în East European Area, în numărul din octombrie 1988, privind opinia publică faţă de diverşi lideri politici ai momentului – “Audience and Opinion Researche”. În linii mari, rezultatele au arătat următoarea situaţie:

- polonezii au refuzat să răspundă cu privire la tipul/modelul de lider preferat, dar au susţinut ideea unor posibili miniştri de calibrul şi formaţia lui M.S. Gorbaciov;

- ungurii au “votat” pentru un lider de tipul Kadar şi Gorbaciov;- în Cehoslovacia s-a mers pe modelul Dubcek şi Gorbaciov;- în Romania şi Bulgaria a fost preferat acelaşi lider, creat pe modelul reformist

sovietic.Dorinţa de schimbare era evidentă. Societatea dădea semne de funcţionare,

uneori apărând şi motive de... îngrijorare. Astfel, la întrebarea ce tip de regim arpreferaînţărilelor, pentru regimul totalitar s-au îndreptat destui bulgari, cel mai dorit fiind cel moderat reformist – care a obţinut, în toate cazurile, majoritatea sufragiilor. Radical-reformiştii care, în fond, trebuiau să înfăptuiască schimbarea totală, nu erau cei mai agreaţi, mai ales în cazurile Bulgaria şi România.

Pentru mulţi analişti, elita câştigătoare în spaţiul Europei Centrale şi de Est post comuniste a fost reprezentată de tehnocraţie. Caracteristică depistată şi în cazul României de studiul lui Cătălin Zamfir56: „Tehnocraţia a preluat în mare conducerea întregii societăţi. Ea a preluat, în fapt, de la fosta clasă comunistă, conducerea politică.”

Primele comportamente electorale s-au bazat, firesc într-o societate de tranziţie, pe alegerea persoanei şi nu a ideologiei partidului. Identificarea liderului cu imaginea partidului său a reprezentat, deseori, cheia succesului unei formaţiuni politice sau a alteia. În acest proces, media a deţinut unul dintre rolurile cheie. Dacă în primii ani de după prăbuşirea vechiului regim politic comunist, imaginile dominante au fost în culori doar de alb sau negru (erou pozitiv, disident, revoluţionar... versus erou negativ, comunist ocupant de poziţii cheie, cu diferite capete de acuzare...), încetul cu încetul, aveau să apară şi mult mai multe nuanţe, să se reabiliteze traiecte politice sau figuri, să se retuşeze biografii.

Au apărut noi lideri sau lideri formaţi· în şi de vechiul regim·· şi adaptaţi noilor condiţii. Întreaga chestiune devenea dificil de rezolvat. Un observator ungar al fenomenului pare destul de tranşant: “În timpul schimbărilor de regim devine natural ca noii lideri să îşi aducă echipele personale pentru fiecare domeniu vizat în parte. Totuşi, aceşti nou veniţi au fost educaţi în timpul vechiului regim; şi, deseori, unele idei din acele timpuri reverberează în expertizele şi opiniile lor.”57.

Pentru cazul românesc, dar cu aplicabilitate destul de vizibilă în marea majoritate a cazurilor central-est europene, Vladimir Pasti vedea trei tipuri de elite care cuceresc, pe rând, atenţia, impunându-se în fruntea societăţii: „Imediat după revoluţie, principala elită care s-a apropiat de putere a fost elita intelectuală a lumii cultural-artistice româneşti.”58 – explicaţie logică, beneficiau atât de o imagine deja consolidată, pe plan intern şi deseori extern, având, în acelaşi timp, de multe ori, şi o experienţă mai


mult sau mai puţin disidentă. Numele unor Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Alexandru Paleologu, Ion Caramitru vin imediat în minte...

Pasul doi – „Către 1991, elita umanistă era deja desfiinţată ca un pericol potenţial.”59 În timp ce, „o altă elită, cea a revoluţionarilor, nici nu a apuca să se formeze”60, iar ultimul potenţial candidat la preluarea puterii a fost reprezentat de elita sindicală.

Şi, de aici, începe a se impune următoarea întrebare: schimbare totală sau simplă remaniere?! Haosul perioadei de tranziţie lasă uneori prea mult spaţiu nedumeririlor, mai ales pe fundalul unei societăţi civile inoperabile sau, având puţină libertate de mişcare graţie non-informării sau informării parţiale, ori chiar a lipsei voinţei de informare.

Odată cu „trezirea democratică” a anilor 1988-1990, presa a devenit una dintre cele mai căutate elemente în creionarea prospectivă atât a individului despre sine, cât şi a individului faţă de destinul colectivităţii. Informaţiile cu privire la tiraje sau la număr efectiv de publicaţii stau, în acest sens, mărturie. Chiar dacă ne oprim doar asupra, pe de o parte, României, momentului 1990 şi, pe de alta, Poloniei momentului 1992, deci, oarecum la ceva timp de la „schimbare”, după perioada „spectaculosului” şi „senzaţionalului” gust democratic, se înregistrează realităţi semnificative. Astfel, după unele aprecieri, în perioada ianuarie-martie 1990, cele mai importante publicaţii româneşti, Adevărul şi România Liberă, tipăreau peste un milion de exemplare; într-unul dintre primele publicate sondaje de opinie, Adevărul prezenta cifra de nu mai puţin 67% din cetăţenii României ca fiindu-i cititori... Exagerarea porneşte, însă, de la o realitate! În perioada primei campanii electorale româneşti, a momentului primăverii anului 1990, se editau peste 1.000 de publicaţii (1.011), cu un tiraj de apariţie de 41,1 milioane exemplare.

„Apetitul” pentru ştire a reprezentat o caracteristică a acestei perioade. Diferenţa de vechea „informare” comunistă devenea izbitoare. De exemplu, numai pentru cazul Poloniei anului 1992, se consideră că s-au impus nu mai puţin de 75 de publicaţii cu apariţie cotidiană şi circa 164 de săptămânale, la un total de aproximativ aceleaşi 1.000 de publicaţii. Cel mai popular cotidian atingea, în mod normal, 550.000 de exemplare (pentru ediţiile sfârşiturilor de săptămână, tirajul atingând chiar şi 850.000 exemplare)61. Cifra de 550.000 exemplare este oarecum apropiată de cea a unei alte publicaţii, de astă dată româneşti, Evenimentul zilei, care va putea ajunge, pe parcursul perioadei 1992-1993, în primul său an de existenţă, la aproape 600.000 exemplare.

În ceea ce priveşte palierul tipologic al ştirilor sau analizelor preferate, imaginea se completează cu noi amănunte, mai ales odată cu translarea spre diferitele etape ale procesului democratizării. Dacă momentul 1989-1990 este dedicat aproape exclusiv politicii62, perioadele următoare, 1991-1992, aduc schimbări, impunând noi tipuri de ştiri sau reţete de succes. Interesantă ni se pare şi o prezentare comparativă a succesului pe care l-au înregistrat publicaţiile gen tabloid în spaţiul est-central european. După cum declara şi un editorialist al unei asemenea publicaţii – Evenimentul zilei – la doar câteva luni de la înfiinţarea cotidianului românesc: „Trăim în Balcani şi poporul aici e înfometat


de poveşti nesofisticate despre care să poată comenta apoi cu vecinii.”63 Cotidianul trustului de presă „Expres” „va modifica esenţial peisajul presei româneşti”64, bazându-se „pentru prima dată, pe un amestec de presă informativă cu ceea ce se numeşte yellow press”65 Tendinţa nu a fost, însă, numai una pur românească, după cum o demonstrează şi un sondaj Gallup, realizat, în acelaşi an, în ţările Europei Centrale şi de Est (excepţie, România), din care reieşea că aproximativ 50% din cititorii de ziare considerau perfect acceptabil amestecul faptului brut cu opinia, după reţeta aşa-numitelor news stories.

De cele mai multe ori, după cum sublinia şi observatorul Edith Oltay, e adevărat numai pentru spaţiul ungar, dar cu posibilitate de extindere la întregul areal: „mulţi jurnalişti nu pot deosebi ştirea de comentariu şi se simt obligaţi să-şi asume şi roluri politicianiste...”66

În această lume, încă dominată de imaginea statului67 şi liderului paternalist, liderii de tip nou – precum Havel, Jelev sau chiar Walesa, par a nu înregistra succesul scontat. Perioadele de tranziţie i-au favorizat mai ales pe liderii de tip moderat, cel mai adesea, în detrimentul radical-reformiştilor.

Thomas Carrothers68 considera că, pentru Europa central-estică, se poate vorbi de cel puţin două etape (din perspectiva, de astă dată, a existenţei şi tipului de implicare a actorilor occidentali) în procesul organizării (re-organizării) societăţii civile, respectiv o scurtă perioadă idealistică, situată în timp undeva la sfârşitul anului 1989 şi prima parte a anului 1990, în care ideea centrală era de “a ajuta la maturizarea structurilor locale”, după care a urmat, din a doua jumătate a anului 1990, o perioadă mult mai activă a structurilor locale, devenite (de cele mai multe ori), la rândul lor, actori principali. Trăgând oarecum linia şi adunând, pentru Carrothers, sfârşitul anului 1990 poate să reprezinte o societate civilă funcţională·. Mai puţin optimistă este însă părerea lui Agnes Heller69, care îşi bazează pesimismul pe palida existenţă, sau chiar pe inexistenţa, unui corp cetăţenesc responsabil – „Cultul eroului, demagogia populistă, cinismul şi suspiciunea generalizată sunt obstacole majore de îndepărtat în vederea apariţiei unui corp cetăţenesc sincer, activ şi responsabil.”70

În funcţie de diversele definiţii, societatea civilă, cu predilecţie, liderii politici de tip nou sau mai puţin nou, am adăuga noi, în spaţiul Europei Centrale şi de Est, pot fi văzuţi ca funcţionali sau mai puţin funcţionali, în funcţie de rezultate sau contexte. Unii autori chiar, precum Agnes Heller, plecând de la lipsa unor caracteristici definitorii, au ajuns la dureroasa concluzie a inexistenţei unui corp social civic în perioadele de tranziţie. Şi, de aici, şi succesul liderului de tip nou este pus serios la îndoială!

Pentru analista Alina Mungiu, situaţia se prezintă oarecum în aceeaşi linie71, demersul ei încercând să depisteze, însă, prezenţa unei aşa-numite „atitudini democratice”, element decisiv în formarea şi, mai ales, în succesul unui lider de tip nou. Formula clasică folosită de specialişti – A.d. = F [Cl (r,e), (l,m)I, Nl (r,e), (l,m)I], în care C şi N = calităţi cunoscute şi necunoscute ale democraţiei; r, e, l, m = factori de raţionalitate, emoţie, aspecte legal-constiuţionale şi moral-spirituale – nu poate fi însă aplicabilă şi în cazurile societăţilor post-comuniste, acestea nefiind atât de atent cuantificate, pentru a se putea obţine grilele matematice dorite.


Pendulând între vechi şi nou– cu predilecţie nou –, în societăţile în care opoziţia a fost cât de cât funcţională, impunându-se cel puţin figuri charismatice, dacă nu şi modele ideologice, elitele recent democratizatului spaţiu central-răsăritean european s-au confruntat, în perioada 1990-1992, cu adevărate probe de foc: primele alegeri organizate într-un spirit şi format de libertate; problemele sociale, acutizate de starea economică destul de precară, dar şi de neînţelegerea situaţiilor generate de trecerea la economia de piaţă; ascensiunea ultra-naţionalismului, respectiv, în unele cazuri, a separatismului ş.a.

NOTE: 1Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghe Gheorghiu-Dej, 1948-1965, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998. 2 Max Weber, Economy and Society, Bedminster Press, New York, p. 926. 3 Daniel Chirot, Social Change in a Peripheral Society. The Creation of a Balkan Colony, Academic Press, 1976, p. 119. 4 Trond Gilberg, Modernization in Romania since the Second World War, Praeger Publishers, New York, 1975, p. 3 5 apud M. Burton, J. Higley; Invitation to Elite Theory; în Organisations and Power Theory, Centraleurope: Probe Launched Into Czech Communist Ex-Prime Minister la http://www.centraleurope.com 6 Ibidem • În opinia noastră, pentru perioada comunistă, elita politică a reprezentat o clasă total diferită de principiile clasice de formare a acestei structuri; chiar se pot utiliza termeni precum cel de „pseudo-elită”! Conform lui Cătălin Zamfir, „dacă prin clasa politică înţelegem totalitatea actorilor activi în procesul politic, regimul comunist, nepermiţând o participare politică alternativă, a fost caracterizat printr-o clasă politică unică, nediferenţiată.” (Cătălin Zamfir, „Procesul politic în tranziţia din România; o explicaţie structurală”, în Sociologie românească, Volumul I, nr. 2. 2003). Sau, mai departe: Clasa politică comunistă este formată din persoanele care ocupă poziţii de conducere în societatea comunistă. Ei nu sunt în realitate aleşi prin mecanisme democratice, ci selectaţi de către grupul care se afla la putere, devenind cei mai mulţi dintre ei membri pe viaţă ai clasei politice. Membrii acestei clase sunt politicieni de carieră („activişti de profesie”). Clasa politică comunistă prezintă o dinamică istorică specifică. În toate ţările socialiste europene, grupul comunist conducător, care a cucerit puterea după război, era compus din activişti profesionalizaţi, selectaţi iniţial de partidul comunist sovietic. Instaurarea comunismului a mărit enorm clasa politică comunistă, dar nucleul care opera selectarea noilor membrii, deţinând puterea ideologică şi politică a fost cel iniţial. Profesionalizarea politică s-a accentuat, separându-se tot mai clar de segmentul de conducere tehnică a societăţii. Ca rezultat al acestui proces, clasa politică conducătoare s-a menţinut mereu limitată ca dimensiuni. În ultimele decenii, clasa politică comunistă s-a restrâns rapid ca dimensiuni, graţie combinării de doi factori: criza tot mai profundă a sistemului şi dictaturile personale.” Totul însă, pentru cazul românesc, poate primi şi conotaţii mult mai speciale. După cum sublinia un alt cunoscut analist român, Sorin Alexandrescu: „O altă caracteristică importantă, personalizarea valorilor, credinţelor etc., în dauna consolidării instituţiilor politice a contribuit şi ea la inconsistenţa spectrului politic. Evidentă pentru sistemul de partide, mai puţin clară pentru alte instituţii (guvern, monarhie), această caracteristică reprezintă prin excelenţă paradoxul român”.


7 Cătălin Zamfir, art. cit. 8 Ibidem. 9 M.G.Burton şi J. Highley – “Elite Settlements”, în American Sociological Revue, 52 (iunie 1987), pp. 295-307. 10 M. G. Burton, R. Gunther si J. Highley ed. – Elite and Democracy Consolidation in Latin America and Southern Europe, Cambridge, Cambridge University Press, 1992, p. 10. 11 International Encyclopedia of Social Sciences, vol. V, “Elite”, Macmillan and Free Press, New York, 1968, pp. 26-28. 12 Timothy Garton Ash – The Uses of Adversity: Essays on the Fate of Central Europe, Random House, New York, 1990. • O remarcă existentă în lucrarea analiştilor ungari G. Eyal, I. Szelenyi şi E. Townsley, Capitalism fără capitalişti. Noua elită conducătoare din Europa de Est, (Editura Omega, Bucureşti, 2001) ni se pare foarte interesantă: „De pe la mijlocul anului 1988, pe măsură ce vechea elită comunistă se pregătea ea însăşi pentru prăbuşirea sistemului şi devenea conştientă de ceea ce avea să urmeze, mulţi comentatori au suspectat faptul că aceşti comunişti vor elabora acte legislative de privatizare care să le permită preschimbarea poziţiilor de nomenklatură în forme noi de privilegii postcomuniste.”, p. 7. 13 Autorul unui foarte interesant studiu – „On the Question of the Transformation of the Elite in Eastern Europe”, la http://eipcp.net/transversal/0208/bratic/en/#_ftnref1#_ftnref1 Foarte interesant ni s-a părut mai ales teoria conform căreia un concept ca cel de „recolonizare” este mult mai aplicabil pentru cazul transformării elitelor din statele est-central europene. Pe larg şi în Gayatri Chakravorty Spivak, (2008) Can the Subaltern Speak? Postkolonialität und subalterne Artikulation, Viena, 2008 sau Hans Joachim Veen, „Alte Eliten in jungen Demokratien”, la http://www.die-neue-ordnung.de/Nr42004/HJV.html • „veche”, din perspectiva temporalităţii, căci, în fond, tocmai reprezentanţii ei fuseseră promotorii ideilor novatoare... 14 Jacques Rupnik, „Katzenjammer in Europa. Über Demokratiemüdigkeit und Populismus in den EU-Beitrittsländern”, în Lettre international, Iarna, 2007, pp. 25-28. 15 Pe larg în G. Eyal, I. Szelenyi şi E. Townsley, Capitalism fără capitalişti. Noua elită conducătoare din Europa de Est, Editura Omega, Bucureşti, 2001, pp. 125-130 şi 138-144. 16 G. O’Donnel, Ph. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule: Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, J. Hopkins University, 1988, p. 4. 17 Pe ideea cuplării unui anume tip de lider cu o anume reacţie sau opinie politică – la Geoffrey Pridham, „Political elites in Central and Eastern Europe and the EU’s democratic conditionality. A Case of Convergence?”, susţinut la Conferinţa Elite and EU Enlargement, Bremen, Germania, 13-14 mai 2005. 18 Dezbaterile au fost împărţite în patru secţiuni, în funcţie de focalizarea proprie: relaţii masă-elite în Polonia şi Cehoslovacia; relaţii masă-elite în Ungaria şi Romania; relaţii masă-elite în Iugosloavia şi Bulgaria; perspectiva comparată a schimbărilor politice recente cu schimbările din Europa Occidentală a anilor ‘70-’80. La 12-13 mai 2006, Institutul de Cercetări Politice din Bucureşti, a fost, la rândul lui gazda unei conferinţe pe tema „Mobilităţii elitelor în România în secolul XX”, dintre lucrările prezentate cea purtând semnătura Ralucăi Grosescu, „Le regroupemenet politique de la nomenklatura roumaine durant la periode de transition, 1989-2000”, aducând unele precizări cu privire la tipul „nou-vechi” preferat în formarea-definitivarea elitelor în România post-decembristă. Dar şi, mult mai recent, cele două volume lansate sub egida Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare – Reprofesionalizarea României, vol. I (2008), respectiv vol. II (2009), ce încearcă să definească tocmai locul şi rolul elitelor intelectuale într-un stat şi o societate modernă.


19 Snejana Popova, „Biographies in transition. The media involvement in the construction of new biographic models” în Vesselin Dimitrov, Snejana Popova, Noaoto radio (La nouvelle radio), Sofia, Maison d’éditions Vitrage, 1995. 20 Fenomen deloc nou, dacă luăm în consideraţie cele prezentate de literatura de specilitate, vezi, de ex. Giordano, K. „The Past in the Present: the Up-dated History in the Social Construction of Reality”, în Sociological Problems, 1996, no. 3, pp. 49-61. 21 O prezentare foarte interesantă a elitelor perioadei comuniste, comparat Ungaria – Polonia, în Postcommunist Elites and Democracy in Eastern Europe; London, 1998. 22 Eric Hanley, Petr Mateju, Klara Vlachova, Jindrich Krejci, The Making of Post-Communist Elites in Eastern Europe, Praga, 1998. 23 Elemer Hankiss, East European Alternatives, Clarendon, Oxford, 1990 sau Jadwiga Staniszkis, The Dynamics of Breaktrough in Eastern Europe, University of California Press, 1991. 24 Erszebet Szalai, „The Power Structure in Hungaria after the Political Transition”, în Christopher G.A. Bryant, Edmund Mokrzycki, eds., The New Great Transformation? Change and Continuity in Eastern and Central Europe, Routledge, London, 1994. 25 De exemplu, cf. unui calcul realizat la scurt timp de la consumarea evenimentelor, în 1993, 40,8 % din foştii membrii ai elitei comuniste din Polonia, respectiv 32,6% din cea ungară, apăreau în cadrul noii elite democratice, apud Petr Matějů, Klára Vlachová, Jindřich Krejčí, Eric Hanley, op. cit. • Un caz interesant este reprezentat de Bronislaw Geremek (1932-2008), istoric medievist, disident al PMUP după evenimentele din 1968, unul din principalii consilieri ai „Solidarităţii”, arestat în 1983, conducător, între 1987-1989, al Comisiei pentru Reforme Sociale din cadrul Comitetului Civic, principal negociator la Masa Rotundă din primăvara anului 1989, apoi, între 1989-2001, membru al Seimului polonez, din iunie 2004 şi europarlamentar. 26 Vl. Tismăneanu, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 253. • v. lucrările workshop-ului anterior citat, 1990. 27 Pentru analiza situaţiei poloneze, recomandăm T. G. Ash, The Polish Revolution, 1991, London. 28 Vezi două studii pe această temă, în Postcommunist Elites and Democracy in Eastern Europe, London, 1998, respectiv L. Brokl şi Z. Mansfeldova, “Czech and Slovak Political and Parliamentary Elites” şi T. Baylis, “Elites, Institutions and Political Change in East Central Europe: Germany, the Czech Republic and Slovakia”. 29 v. lucrarea lui K. Jowitt – The New World Disorder: The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley and Los Angeles, 1992. 30 Vl. Tismăneanu – op. cit., p. 252. 31 G. Stokes, “The new Opposition: Antipolitics and Solidarity”, în The Walls came tumbling down, 1993; New York, Oxford. 32 v. Irena Grudzinska Gross – “Post-Communist Resentment, or the Rewriting of Polish History” în East European Politics and Society, 6, nr. 2., primăvara 1992, pp. 144-145. 33 citat de ziaristul T. Powers în articolul “Bulgaria’s idelogy gridlock”, în Los Angeles Times /11 octombrie 1990. 34 Foarte interesantă pentru analiza tipului de lider considerat a avea succes (cu predilecţie imagine şi mediu de provenienţă) ni se pare şi scrisoarea autobiografică trimisă presei de Petăr Mladenov (Duma, 11 noiembrie 1989), în care ideea de bază era : „Trebuie să mărturisesc, pentru a clarifica lucrurile, sunt unul dintre voi!” Ideea, apărând frecvent şi în creionarea portretului


candidatului Ion Iliescu (evident, cu un background diferit de cel al liderului bulgar), în cazul românesc, „Dintre voi, pentru voi!”, generată cu predilecţie de prezenta temă a străinului nedorit a se implica în treburile interne. (Tema românească „Nu a suferit aici, nu a mâncat salam cu soia”, aplicabilă unui candidat al opoziţiei, Radu Câmpeanu, de exemplu, care venise din exilul românesc.) 35 R. T. Tökès, „Hungary’s New Political Elites: Adaptation and Change 1989-1990”, în Problems of Communism, noiembrie-decembrie 1990. 36 Idem 37 apud T. L. Fellegi – “Regime Transformation and the Mid-Level Bureaucratic Forces in Hungary”, în P.M.E. Volten ed., Bound to Change: Consolidating Democracy in East Central Europe, New York, Institutul pentru Studii Est Vest, 1992, p. 144. 38 Un foarte interesant studiu de caz, având în centru personalitatea lui Gaspar M. Tamas, în Brgitte Patzold, „La dura vitta degli intellettuali ungheresi”, în Le monde diplomatique, iulie 2001. 39 v. lucrările workshop-ului citat anterior, 1990. 40 Vl. Tismăneanu – op. cit., p. 251. 41 Pentru formarea unei perspective asupra conceptului de societate civilă, în general – J. Keane, ed., Civil Society and the State, London, 1988 şi J. Cohen, A. Arato, Civil Society and Political Theory, MIT Press, Cambridge, 1992. Foarte utile pentru concept, dar şi aplicare în Europa central-estică – Z. Rau, ed., The Reemergence of Civil Society in Eastern Europe and the Soviet Union, Boulder, 1991 şi P. Lewis, ed., Democracy and Civil Society in Eastern Europe, St Martin’s Press, New York, 1993. Pentru aprofundarea perspectivelor occidentale cu privire la Societate civilă din Europa centrală şi de est şi A.E. Dick Howard, Toward the Open Society in Central and Eastern Europe, University of Utah, 1994 sau Leslie A. Murray, „The Revival of Civil Society in Eastern Europe? A Process Relational View”, în Concrescense, vol. 5, 2004, pp. 37-41. 42 Ernest Gellner, Condiţiile libertăţii. Societatea civilă şi rivalii săi, Iaşi, Editura Polirom, 1998, p. 20. 43 A. Black – Guilds and Civil Society in European Political Thought from the Twelfth Century to the Present, Ithaca, Cornell University Press, 1984, p. 30. 44 Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998, p. 50. 45 La societè civile: C’est quoi?, http://www. Globidar.org/globe/solidaire.htm 46 Agnes Heller – “Autoconstituirea societăţii civile în democraţiile posttotalitare”, 22, anul II, nr. 13 (63)/5 aprilie 1991, p. 16. 47 L.Diamond, J.Linz şi S. Lipset, „Introduction: What Makes for Democracy?”, în L.Diamond, J.Linz şi S. Lipset, eds., Politics in Developing Countries: Comparing Experiences with Democracy, Boulder, 1995, p. 28. 48 A. Todorov, „The Role of Political Parties in Bulgaria’s Accession to the EU”, Center for the Study of Democracy, 1999, p.19. 49 Shlomo Avineri, „Parties, Mediation and the Role of Civil Society”, în Larry Garber, Eric Bjornlung, eds., The New Democratic Frontier. A country by country report on elections in central and eastern Europe, National Democratic Institute for International Affairs, 1992, p. 169. Însă nu putem fi de acord cu ceea ce autorul capitolului subliniază în continuare, când consideră ca excepţie de la această grilă de funcţionare a societăţii civile, România (şi Bulgaria), tocmai datorită lipsei de tradiţie şi instituţii democratice. Trebuie să amintim că, în România ( cel puţin), sistemul democratic a funcţionat în perioada interbelică, până în 1938?!


50 cf. T. Powers, „Bulgaria’s ideology gridlock”, în Los Angeles Times / 11 octombrie 1990. 51 Ionel Nicu Sava, „Prefaţa” la interesantul volum purtând semnătura lui G. Eyal, I. Szelenyi şi E. Townsley, Capitalism fără capitalişti. Noua elită conducătoare din Europa de Est, Editura Omega, Bucureşti, 2001, p. X, volum ce a lansat teoria existenţei în acest spaţiu a unui... capitalism fără capitalişti. 52 Steve Crawshaw, “East –Voting for the devil you know”, în The Independent, 3 aprilie 1990. 53 sondaj de opinie difuzat de postul de radio Europa Liberă / 9 iunie 1990. • se întâlneşte chiar şi ideea conform căreia “cine votează pentru BSP va primi o recompensă de 100 leva cash”. 54 Ideea unui asemenea nou tip de departajare, cel puţin la nivelul românesc, a venit din analiza unui conţinut tematic, focalizată pe publicaţia săptămânală 22, conform căreia, dezbaterile în jurul conceptului de societate civilă au fost prezente în 1990 – în 11 numere (23%), 1991- 9 (19%), 1992 – 1 (2%). Imaginea vizibil descrescătoare putând fi intrepretată ca : 1990 – an de pregătire, 1991- începuturi, 1992 – proces în mers... 55 H. A. Welsh, „Political transition Processess in Central and Eastern Europe”, în Comparative Politics, vol. 26, nr. 4, iulie 1994, p. 384. 56 Cătălin Zamfir, „Procese politice în tranziţia din România: o explicaţie structurală”, în Sociologia Românească, vol. I, nr. 1-2, 2003, pp. 5-31. • vezi şi indicii nou-vechi în anexe. •• foarte interesante biografii şi analize ale elitelor perioadei comuniste în Anuarul Institutului de Investigare a crimelor comunismului din România, Elite comuniste înainte şi după 1989, vol. I şi vol. II, Editura Polirom, 2007. 57 Miklos Haszos, apud T.L. Fellegi, art. cit., p. 144 (nota 37). 58 Vladimir Pasti, România în tranziţie: căderea în viitor, Editura Nemira, Bucureşti, 1995, p. 239. 59 Id, p. 247. 60 Ibidem. 61 Cf. Anna Sabbat-Swidlicka, „Poland”, RFE/RE Research Report, vol. 1., no. 39, din 2 octombrie 1992, p. 47. 62 Astfel, în volumul Renaşterea unei democraţii.Alegerile din România de la 20 mai 1990, Mihai Dumitru, sub titlul „Informarea electoratului”, efectua o analiză comparativă a conţinutului a două publicaţii considerate simbol ale perioadei, respectiv România Liberă şi Adevărul. Oferim cele două rezultate: 1. România LiberăRomânia Liberă (20 martie – 18 mai 1990) a) demonstraţii, mitinguri, întruniri electorale, greve – 13,6%demonstraţii, mitinguri, întruniri electorale, greve – 13,6% b) climatul social: cirza politică, naţionalismul, extremismul, criza de încredere înclimatul social: cirza politică, naţionalismul, extremismul, criza de încredere în raporturile sociale, lipsa de pregătire a electoratului, etc. – 10,3% c) informaţii de interes cetăţenesc, sesizări, propuneri, alte ştiri – 9,7%informaţii de interes cetăţenesc, sesizări, propuneri, alte ştiri – 9,7% d) organizaţii nepolitice - 9,7%organizaţii nepolitice - 9,7% e) personalităţi şi alte persoane publice – 8,1% ��. Adevărul a) climatul social caracterizat prin criza de încredere, persistenţa zvonurilor, scepticism,climatul social caracterizat prin criza de încredere, persistenţa zvonurilor, scepticism, apolitism, intoleranţă politică, etc. – 17,5% b) demonstraţii, mitinguri, întruniri electorale, greve– 11,3%demonstraţii, mitinguri, întruniri electorale, greve– 11,3% c) ştiri economice – 11,3%ştiri economice – 11,3%


d) personalităţi politice şi alte persoane publice – 11,3% La aceste date, pentru comparaţie, adăugăm alte două exemple, de astă dată de tipuri diferite, respectiv o publicaţie centrală, săptămânală, adresată unui public ţintă specificat, iar a doua, un cotidian local: 22 (anul 1990) a) partide politice – analize politice –articole având acest subiect în 12 numere (25%); b) societate civilă - articole având acest subiect în 11 numere (23%) c) revoluţie – context, interpretare – articole având acest subiect în 5 numere (10%); Viaţa liberă Galaţi (martie – mai 1990) a) climat social-politic general - 35%;a) climat social-politic general - 35%; b) ştiri cu interes local – 40%; c) ştiri economice - 5%c) ştiri economice - 5%ştiri economice - 5% 63 Apud Adrian Dascălu, „Romanians Discover Delights of the Tabloid”, în Independent, 23 septembrie 1992, p. 8. Succesul presei de tip tabloid analizat şi în cazul polonez al acestei perioade – Anna Husarka, „Satirical Weekly Periodical Nie” în New Republic 205, no. 24, 9 decembrie 1991, p. 10. 64 Alina Mungiu, Românii după ’89. Istoria unei neînţelegeri, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 249. 65 Ibidem. 66 Edith Oltay, „The Hungarian Press Struggles to Survive”, în RFE/RE Research Report vol. 2, no. 39, din 1 octombrie 1993, p. 53, dar şi Snejana Popova, „Between the Event and the Message”, în Contemporary Journalistics, nr. 1, 1991, pp. 271-283. 67 Ioan Mihăilescu, „Stereotipuri mentale şi atitudinale în România post-totalitară”, în Sfera politicii, nr. 7, 1993: 83% dintre intervievaţi consideră că statul trebuie să acopere întregul cost al asistenţei sanitare; 70% - să asigure echilibrul veniturilor, protecţia economică şi socială a tuturor cetăţenilor; specificat, guvernul trebuie să asigure locuri de muncă (90%), să se ocupe de îngrijirea bolnavilor (95%), să asigure un trai decent şomerilor (825) şi să micşoreze diferenţele de venituri (73%). 68 Thomas Carrothers, „From teachers to learners”, art. cit, Central European Review, 20 martie 2000. • Un episod consumat în Ungaria de după alegerile din 1994 aruncă o nouă lumină asupra gradului efectiv de fucţionare / de deprindere a mecanismelor societăţii civile. Este vorba de momentul în care noua conducere a Radioului Naţional a decis demiterea a nu mai puţin 129 de editori şi jurnalişti din rândul celor care până în alegeri îi criticaseră tocmai pe cei care obţinuseră puterea politică. Pentru coalizarea societăţii şi reacţia, mai ales internă, Judith Pataki, “Hungarian Radio Staff Cuts Cause Uproar” în RFE/RE Research Report, 3, no. 19, 13 mai 1994, p. 38. 69 Despre slăbiciunile de funcţionare, ce frânează impunerea unei formule deja testate de societate civilă, lucrarea lui Marc Howard, The Weakness of Civil Society in Post-Communist Europe, Cambridge University Press, 2003. 70 Agnes Heller, „Autoconstituirea societăţii civile în societăţile post-totalitare”, în 22, anul II, nr. 20 (70), 24 mai 1991, p. 15. 71 A, Mungiu, Românii după ’89, Istoria unei neînţelegeri,Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 13.


ANEXE

1.NOU – VECHI

A) PREMIERI POST 1989

EUROPA CENTRAL-ESTICĂ

AlbaniaFatos Nano (n. 1952, Tirana) primul mandat februarie – iunie 1991;Fost lider al Partidului Socialist albanez (fost comunist, viitor Partid al Muncii);Economist, doctorat în economie – Universitatea Tirana – profesor de economie politică;A fost închis pentru fraudă în 1993

BulgariaDimitar Ilia Popov (n. 1927) la Kula, orăşel în nord-vestul Bulgariei;Avocat;Primul premier bulgar care nu a fost membru al PCB;Nu a avut o afiliere politică;A fost ales în fruntea unui guvern provizoriu (decembrie 1990-1991)

CehoslovaciaMarian Calfa (n. 1946, orăşel Trebisov, Slovacia) – 10 decembrie 1989-2 iulie 1992, avocat;Slovac, membru al partidului comunist, KSC;Din 1985 a ocupat o poziţie importantă în departamentul legislativ al guvernului federal cehoslovac;Din 1988 – ocupă rangul de ministru;Ultimul premier comunist, a părăsit partidul la 18 ianuarie 1990 şi s-a alăturat formaţiunii politice Publicul Împotriva Violenţei, iar când aceasta s-a dizolvat, în 1991, a devenit unul dintre liderii Uniunii Civic Democrate; 2 cabinete – 1989-1990; 1990-1992

IugoslaviaAleksandar Mitrovic (n. 1933) (decembrie 1991-iulie 1992); a fost membru al Partidului Socialist, fosta Ligă a Comuniştilor din R.F. Iugoslavia


PoloniaTadeuesz Mazowiecki (n. 1927), la Plock, pe malul Vistulei august-decembrie 1989;Scriitor, jurnalist, luptător pentru drepturile sociale;Provine dintr-o familie de nobili polonezi;A studiat dreptul, dar nu a terminat facultatea;Din 1968 a făcut parte din Opoziţie, participând la marşuri, manifestaţii de proteste împotriva regimului comunist;Din 1981 a devenit redactor şef al publicaţiei Solidarităţii, a fost arestat în acelaşi an şi eliberat în decembrie 1982

UngariaJozsef Antall (1932-1993) mai 1990 – decembrie 1993;Istoric, profesor (educaţie, istorie, literatură, arhivistică);Membru al unei mici familii de nobili; Tatăl, unul dintre membrii fondatori ai Partidului Micilor Proprietari;În octombrie 1989 a fost ales preşedintele Forumului Democrat Ungar

B) LIDER VECHI VERSUS NOU

Ocupaţiaîn1993 Rep.Cehă Ungaria PoloniaToţiceiaflaţiînpoziţiideautoritate 51,7 43,1 51,2Funcţii politice înalte 3,0 6,4 9,0Manager de nivel înalt în sectorul public 16,2 11,2 13,4Manager de nivel înalt în sectorul privat 12,8 2,4 9,1Funcţii culturale la nivel înalt 1,1 4,4 7,1Manageri la niveluri inferioare 12,6 13,0 8,6Anteprenori 6,0 5,7 4,0Specialişti 12,2 19,9 13,9Muncitori 12,6 5,5 9,5Pensionaţianticipat(înaintede65deani) 15,4 19,1 17,2Alţipensionarişişomeri 8,1 12,6 8,2Totulcelorcareaurăspuns(nr.)100% (468)

100%(803)100%

(849)100%

Apud G. Eyal, I. Szelenyi şi E. Townsley, Capitalism fără capitalişti. Noua elită conducătoare din Europa de Est,EdituraOmega,Bucureşti,2001,p.162


România(sondajCIS,1992,publicataprilie1993)

Da Nu NuştiuFostul secretar local PCR 6 50 35Fostul primar 14 59 26Fostul comandant al Securitpăţii 5 45 43

Adeziunealatipulderegim.VechiversusNou1991-1998,valorimedii,în%

Vechiulregim NoulregimPolonia 35 66România 37 66Cehia 31 57Bulgaria 43 58Slovacia 47 50Ungaria 58 52Medie 42 53

Apud Edith Lhomel coord., L’Europe Centrale et Orientale. Dix ans de transformations (1989-1999),LaDocumentationFrançaise,Paris, 2000, tabelul 2, p. 41.

Generaţiipolitice

GENERAŢIAI<1925

GENERAŢIAII1925-1945

GENERAŢIAIII>1945

Corneliu Coposu Ion Iliescu Petre Roman

Ion Raţiu Jeliu Jelev Corneliu Vadim Tudor

Radu Anton Câmpeanu Vaclav Havel Gheorghe Funar

Arpad Goncz Emil Constantinescu

Sergiu Cunescu Slobodan Milosevic

Lech WalesaSali Berisha


UrbanversusRural*

URBAN RURALArpad Goncz Sali BerishaVaclav Havel Jeliu JelevSlobodan Milosevic Lech WalesaIon Iliescu Corneliu CoposuIon Raţiu Gheorghe Funar Radu CâmpeanuPetre RomanEmil ConstantinescuSergiu CunescuCorneliu Vadim Tudor

UniversitarversusMediu

UNIVERSITAR MEDIUArpad Goncz Lech WalesaVaclav HavelSlobodan MilosevicIon IliescuIon RaţiuRadu CâmpeanuPetre RomanEmil ConstantinescuSali BerishaJeliu JelevCorneliu CoposuGheorghe Funar Corneliu Vadim TudorSergiu Cunescu

*s-a luat în calcul media naşterii


3. FIŞE DE PREZENTARE – ELITE POLITICE ROMÂNIA

Merite sesizate de alegători la principalii candidaţi la preşedinţie1992

EmilConstantinescu% IonIliescu% GheorgheFunar%Inteligenţa 37,1 Experienţa 52,0 Curajul 40,1Felul de a vorbi 24,2 Felul de a vorbi 27,2 Patriotismul 39,6Modestia 24,1 Inteligenţa 25,8 Felul de a vorbi 19,3Curajul 20,8 Priceperea 25,4 Înfăţişarea 18,8Cinstea 20,2 Modestia 22,1 Sinceritatea 15,8Sinceritatea 18,8 Patriotismul 20,6 Cinstea 15,0Patriotismul 16,7 Cinstea 20,1 Priceperea 7,1Înfăţişarea 14,9 Curajul 17,5 Inteligenţa 14,3Priceperea 10,2 Sinceritatea 15,5 Modestia 6,6Experienţa 7,1 Înfăţişarea 11,4 Experienţa 4,6

Notă: S-au utilizat sondaje de opinie publicate în presă - INFAS-IRSOP (analist P. Câmpeanu, pentru România); sondaje de opinie din arhiva O.S.A. Budapesta (fond Bulgaria, Polonia).

Atributealeunuiposibilportretrobot.InstituţiaprezidenţialăRomâniaVarianta A (apud interviuri pe grupuri focus, A. Mungiu, 1992)

Atribute Mediu de provienenţă„necăjit,casănecreadă” Rural–sărac„săţielanoicalaniştecopii”(variantă„săfiecauntată”) Urban–mediu„bunsimţşirusine” General„unomderând” Rural„unbărbatînputere” Rural„săaratecanoi” Urbanmediu

Varianta B (Sondaj IMAS, 1992)AtributeînţelegătordeîncrederesăreprezinteRomâniasăimpunăordineasădeaunsentimentdesiguranţăsăaibăunplanclarsăştiesăvorbeascăcuoamenii


CHEIASUCCESULUI: ION ILIESCU

AdeţinutcontrolulmedieielectroniceAexploatatsentimentulantimaghiar(manierămoderată)Areprezentataproximaţiaceamaiapropiatădeceeacevoiauvotanţii–figurapaternalăAjucatpecarteaconservatorismuluiuneiculturiîncăeminamenteţărăneşticentratăpeteama,antipatiafaţădeschimbareAspeculattemerileeconomicecontemporaneAexploatatneîncredereaprofundăamuncitormiifaţădeintelectualitateAexploatatneîncredereasocietăţiifaţădefigurileexilului,darşidemodelelevestuluiAutilizatundiscurseminamentesocialApromovatoimaginecunoscută,„deîncredere”

Legendă Spaţiu haşurat – atribute victorioase J.F. Brown, Hopes and Shadows: Eastern Europe after Communism, Duke University Press, London, 1994, pp.96-97.

31

EMANCIPARESPIRITUALĂŞINAŢIONALĂÎNR.MOLDOVA,ÎNCONTEXTULSCHIMBĂRIIDEREGIMDELAMOSCOVA

MihaiIACOBESCU*

Analiştii români – atât cei de la Est de Prut1, care au gândit şi trăit pe viu, care au elaborat şi propagat ideile perestroikăi, aşa cum i-a îndemnat cugetul şi inima, cât şi cei din ţara-mamă2, devenită liberă după Revoluţia din Decembrie 1989 – sunt de acord că în evoluţia evenimentelor generate de reformele lui Mihail Gorbaciov în Republica Moldova nu poate fi vorba de o linie ascendentă; ba, dimpotrivă, dacă am încerca să reprezentăm grafic aceste evenimente, am constata o traiectorie care începe să urce timid, din octombrie 1986 şi atinge punctul culminant, vârful de sus, în anii 1989-1990; acum se înregistrează primele frământări, se redactează cele dintâi revendicări răzleţe, mai mult sau mai puţin îndrăzneţe, apoi apar organizaţii social-politice de renaştere naţională – între care FrontulPopulardinMoldova,Mişcareainterfrontistă„UnitateEdinstvo” şi Mişcareapopulară„Găgăuz-Halkâ” – şi, în 1991, se atinge punctul culminant al revendicărilor sociale, politice, culturale, naţionale; poziţia Partidului Comunist din Moldova slăbeşte treptat-treptat şi se trece de la sistemul politic, bazat pe monopolul deţinut de partidul comunist, spre cel multipartidist, Moldova încearcă să iasă total din strânsoarea imperiului sovietic, manifestându-şi cele mai numeroase şi curajoase tendinţe spre independenţă deplină şi, totodată, tatonând posibilităţile de unificare cu statul român.

După momentul octombrie 1986 – când CC al PCUS, a criticat dur CC al PC din Moldova – revista săptămânală „Literatură şi artă”, tribuna scriitorilor moldoveni şi a Ministerului Culturii de la Chişinău, a început să permanentizeze şi să insereze la rubrica Imperativele Restructurării, primele doleanţe ale românilor.

Impulsul, în acest sens, a venit la început tot de sus, fiindcă românii, după atâta amar de vreme, ameninţaţi şi maltrataţi, urmăriţi şi deportaţi în Siberia, ori de câte ori îndrăzneau să-şi spună deschis dorinţele, păreau resemnaţi într-o tăcere pasivă.

*Prof. univ. dr., cercetător ştiinţific IRRD

32 EMANCIPARE SPIRITUALĂ ŞI NAŢIONALĂ ÎN R. MOLDOVA

În aprilie 1987, conducerea Uniunii Scriitorilor de la Moscova – analizând activitatea Uniunilor din mai multe republici, între care, din Moldova, din Armenia, Azerbaidjan şi Tadjikistan – a criticat aspru breasla lucrătorilor din acest sector. În cazul scriitorilor moldoveni au fost reţinute, totuşi, unele exemple „pozitive”: prestigiul câştigat de revista „Literatură şi artă”, rolul poetului Grigore Vieru la dezvoltarea literaturii pentru copii şi a scriitorului Ioan Druţă în dezvoltarea dramaturgiei. Ca urmare a semnalului critic dat de la Moscova, la 18-19 mai 1987, scriitorii din Moldova s-au întrunit şi au dezbătut acele probleme semnalate şi criticate de la centru. Cu acest prilej, unii din cei prezenţi au îndrăznit şi au vorbit şi despre unele lucruri, asupra cărora păstraseră tăcerea. Între alte chestiuni delicate au fost formulate primele aprecieri despre soarta vitregă a limbii materne. După ce Ion C. Ciobanu, prim-secretarul Uniunii Scriitorilor din Moldova a dat tonul – declarând că, dacă „trăim şi gândim pe vechi, noi nu vom trebui nimănui” şi că „problema poluării masive a limbii moldoveneşti n-a apărut din senin şi nu este deloc nouă”3 – ,ziaristul Valentin Mândâncanu a dezvoltat şi argumentat mai pe larg problema limbii materne. El a spus că „dacă îţi iubeşti limba, nu înseamnă că eşti un Herostrat, un naţionalist, un fel de agent al «coloneilor negri»”. Prin modul în care a abordat şi prezentat faptul că „starea de degradare a limbii materne este mult mai gravă decât pare la suprafeţe”, a propus, în final, organizarea şi desfăşurarea unei mişcări „pentru ridicarea nivelului de cultură al întregii populaţii”4.

În acest context, la 26 mai 1987 atât CC al PCM, cât şi guvernul Moldovei, au propus organelor de resort un ansamblu de măsuri pentru îmbunătăţirea procesului de predare-învăţare a limbii moldoveneşti. Măsurile adoptate de cele două foruri supreme ale republicii – Partidul Comunist Moldovenesc şi Consiliul de Miniştri – erau formulate, în majoritatea lor, după modelul şabloanelor proletcultiste, în acelaşi limbaj de lemn al documentelor sovietice. S-a păstrat „principiul leninist al bilingvismului, ca normă a vieţii în republica naţională”, respectiv „creşterea în continuare a rolului limbii ruse, ca mijloc de comunicare între naţii, ca limbă a prieteniei”. În care scop, „autorităţile de vârf au obligaţia să înfăptuiască măsuri pentru ridicarea eficienţei învăţării limbii ruse, în instituţiile de învăţământ, precum şi pentru cuprinderea maximală, pe baza principiului liberului consimţământ, în reforma învăţământului, a peroanelor care nu posedă sau cunosc slab limba rusă, să organizeze pretutindeni, în acest scop, cursuri şi cercuri”.

Însă, dincolo de această prevedere – care se referea la obligativitatea învăţării limbii „fratelui mai mare”, rusul, cel care stăpânea şi împărţea totul, după bunul său plac – reţinem şi prevederi pentru „învăţarea intensivă, după metode moderne, a limbii moldoveneşti” şi anume: trebuiau adoptate măsuri pentru studierea limbii moldoveneşti în şcoli şi instituţii de învăţământ mediu şi superior. În acest scop – după tipicul statului socialist sovietic – punctul al doilea din hotărâre, stipula: „Să se intensifice munca politică organizatorică în vederea lărgirii funcţiilor sociale ale limbii moldoveneşti”.

Erau, însă, şi hotărâri care, puse în aplicare, puteau însemna un progres în atitudinea faţă de limba maternă. Astfel, trebuia să se asigure „traducerea simultană a discursurilor din limba rusă în cea moldovenească, în timpul manifestaţiilor social-

33MIHAI IACOBESCU

politice ce aveau loc pe plan raional, orăşenesc şi republican”. Se introduceau ore de studiere a limbii moldoveneşti în clasele superioare ale şcolilor moldoveneşti. În şcolile ruse – de care nu ducea lipsă Moldova – trebuia să se elaboreze şi utilizeze o nouă metodologie de studiere a limbii moldoveneşti, ceea ce era un fapt nou.

Pentru învăţătorii de limba şi literatura moldovenească – dintre care unii, nu puţini la număr, erau ruşi – se prevedea să fie deschise „cursuri de instruire continuă”. În întreprinderi şi instituţii trebuiau organizate cursuri de studiere a limbii moldoveneşti „în baza liberului consimţământ”, ceea ce era o prevedere doar „de ochii lumii”, câtă vreme se aplica „liberul consimţământ”. Pentru disciplinele de Istoria R.S.S.M. şi Limba şi literatura română se prevedea elaborarea şi editarea de lucrări metodice şi didactice. De asemenea, se prevedea emiterea de programe didactice pentru cei ce studiau limba moldovenească – de unde, putem subînţelege că, până la această dată nu au existat astfel de documente şcolare5.

Adoptarea acestor măsuri – cu respectarea acelui principiu „leninist”, al bilingvismului, însemnând, altfel spus, să împaci şi capra şi varza – a atras în lunile ce au urmat virulente şi impertinente critici, fie din partea unor lideri politici, din vârful ierarhiei republicane, ca, de pildă, Simeon Grossu, prim-secretarul PCM, fie a unor „academicieni” prosovietici şi total eretici într-ale ştiinţei, între care A.A. Jucenko, preşedintele Academiei din RSS Moldova. El vedea în partizanii apărării şi afirmării limbii materne, pe cei ce încercau a dezvolta „concepţia unităţii şi continuităţii” poporului moldovenesc, ascunzându-şi în fapt „pretenţiile teritoriale faţă de URSS” ale „oponenţilor” de peste hotare6.

În lupta care s-a declanşat la nivel republican între conservatori, apărători ai vechilor stări de lucruri şi adepţii perestroika în Moldova, s-a implicat în vara anului 1987 şi scriitorul Ion Druţă, care trăia la Moscova. El a publicat în „Literaturnaia Gazeta” (Gazeta literară) din Capitala imperiului un interesant şi incitant atac împotriva celor care pe baza unor proiecte nefundamentate ştiinţific afectau grav echilibrul naturii; el dezvăluia şi înfiera modul nechibzuit în care „au fost scoase toate livezile vechi” şi „au fost sădite livezi gigantice”, pe mii de hectare; însă, „prin folosirea substanţelor otrăvitoare în Moldova” au fost utilizate, în medie, câte 22,5 kg substanţe de îngrăşământ, adică „de zece sau chiar de mai multe zeci de ori, decât pe ţară”, încât „astăzi, aproape pe toate văile dintre dealuri nu mai creşte nimic”. Ion Druţă critica şi utilizarea abuzivă a pesticidelor, care are ca efect „sporirea numărului de nou-născuţi debili mintali” sau „cultivarea tutunului în proporţii exagerate” şi utilizarea muncii copiilor pe plantaţiile de tutun, fapt ce avea consecinţe grave asupra sănătăţii generaţiilor tinere.

Cu acelaşi prilej, scriitorul Ion Druţă relua chestiunea protejării, dezvoltării şi utilizării corespunzătoare a limbii materne, cerând adoptarea unor legi, care să-i apere natura şi fondul genetic uman, de barbarisme şi slavisme. În pofida răspunsurilor superficiale şi oficiale ale celor vizaţi de critica lui Druţă, consecinţele acestei dispute publice au avut efecte oarecum pozitive: conducerea Moldovei s-a văzut nevoită să reţină în atenţia sa şi problemele referitoare la asanarea şi păstrarea echilibrului ecologic, protejarea sănătăţii populaţiei şi a mediului ambiant7.


Odată declanşată dezbaterea publică despre starea lucrurilor din Moldova, glasul celor ce denunţau maniera festivistă, demagogia oficialităţilor conservatoare, se extinde şi cuprinde o pleiadă tot mai largă de scriitori moldoveni.

Când, de pildă, la 2 noiembrie 1987, Mihail Gorbaciov declară că în URSS „problema naţională este rezolvată”* şi omologul său de la Chişinău, Simeon Grossu, făcea la 5 noiembrie o declaraţie similară, vorbind despre o RSS Moldova în care „au fost create, într-un termen scurt, o industrie modernă, o agricultură intensivă, o cultură naţională ca formă, socialistă în conţinut”.

Scriitorii moldoveni aveau altă opinie: în adunarea Uniunii Scriitorilor moldoveni se auzeau voci cu totul şi cu totul contrare. Poetul Ion Hadârcă, secretarul comitetului de partid vorbea şi despre „o statistică a stagnării, a rebutului în serie, a dezavantajului administrării birocratice şi a formalismului, ca mod de a munci şi chiar de a trăi”. Reluând şi reanalizând chestiunea limbii materne, Ion Hadârcă releva falsitatea şi precaritatea noţiunii de „putere sovietică” pentru cei subjugaţi şi trataţi după acel principiu al internaţionalismului, câtă vreme, în realitate, „fără conştiinţa unei culturi străbune, fără aerul limbii materne, fără ataşamentul firesc faţă de locurile unde ai copilărit, unde veghează un mormânt şi un tei sădit de tine – fără aceste mici şi sentimentale simboluri arhaice, sufletul creşte pe înstrăinare”. Concluzia lui Hadârcă: „nu există neam fără limbă şi fără trecut, precum lipsa memoriei nu este o valoare de schimb reciproc”; el cerea să fie reanalizat şi condamnat liderul politic Ion Bodiul care a condus partidul comunist şi Moldova între anii 1960-1970, fiindcă, graţie „spiritului internaţionalist” al acestuia „avem în republică 6 monumente ale lui Puşkin şi nici unul al lui Eminescu”8

Să reţinem, deocamdată, că problema „ce monumente istorice are Moldova” nu era nouă, dar acum era pusă public în condiţia „transparenţei” promise de Gorbaciov. Cu peste un deceniu în urmă, când în centrul capitalei Moldovei s-au ridicat trei palate luxoase, somptuoase – ca sedii republicane şi ale Consiliului de Miniştri – cârmuitorii de atunci, din vremea lui Bodiul, s-au gândit şi s-au sfătuit să mute din parcul Central al Chişinăului, statuia lui Ştefan cel Mare. Imaginea simbolică a celui mai glorios dintre Muşatini, ridicată aici în epoca interbelică, amintea de anii când Basarabia revenise la România, între 1918-1940. S-a decis, aşadar, ca statuia lui Ştefan cel Mare să fie dezafectată şi mutată în altă parte.

Unul dintre patrioţii români din capitală – Mihai Moroşanu, student la Institutul de Construcţii - auzind despre intenţia autorităţilor, a luat legătura cu mai mulţi cetăţeni ai Chişinăului şi din alte localităţi din provincie şi a întocmit un memoriu către liderii moldoveni, avertizându-i că, dacă se vor atinge de statuia lui Ştefan cel Mare vor fi consideraţi „duşmani ai moldovenilor” şi vor fi trataţi ca atare. Înfuriaţi că acest

* Declaraţia survenea la şedinţa CC al PCUS, a Sovietului Suprem al URSS şi a Sovietului Suprem al RSFS Rusă, în ajunul pregătirilor pentru a 70-a aniversare a Marii Revoluţii din Octombrie

35MIHAI IACOBESCU

moldovean le-a zădărnicit planurile, oamenii stăpânirii l-au urmărit pe Moroşanu; el a fost filat şi întemniţat prin anii 1970, sub pretextul că, intrând într-un magazin, le-a cerut unor vânzătoare rusoaice să-i vorbească în limba maternă a moldovenilor9.

La sfârşitul lunii octombrie 1987 – după discuţiile şi propunerile mai multor scriitori, între care criticul literar Mihai Cimpoi – Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor adopta o rezoluţie în care cerea ca, în viitor, conducerea PCM şi guvernul să oblige Academia de Ştiinţe din URSS să înfiinţeze o comisie formată din oameni de ştiinţă, filologi, istorici, romanişti etc., care să clarifice problema grafiei moldoveneşti în concordanţă cu natura şi specificul limbii moldoveneşti şi cu apartenenţa acesteia la limbile romanice. Deşi cenzura a împiedicat publicarea acestei rezoluţii, chestiunea adoptării grafiei latine pentru limba „moldovenească” devenea una dintre revendicările care câştiga tot mai mulţi partizani printre intelectualii de la Chişinău10. Ea avea să fie preluată, clarificată şi impusă de Frontul Popular din Moldova ca o revendicare esenţială.

Pe tema regândirii şi cinstirii trecutului istoric şi al patrimoniului spiritual românesc, se înscrie şi propunerea scriitorului Ion Druţă, lansată la 4 decembrie 1987, de a i se ridica „un monument dedicat geniului popular, care a plăsmuit nemuritoarea capodoperă «Mioriţa»”11

Rememorând anii în care s-a declanşat şi desfăşurat MişcareadeRenaştereşiEliberareNaţională, unul dintre fruntaşii acestea (fondator al Frontului Naţional Patriotic, condamnat în 1972 şi ajuns, după ce a executat şase ani grei în lagărele Gulagului din Mordovia şi Perm, în anii 1988-1990, deputat în Parlamentul Moldovei), Gheorghe Ghimpu – aprecia că românii dintre Prut şi Nistru au pus „pe stindardul luptei de eliberare şi de realizare a programului de reîntregire a neamului românesc, numele a trei mari personalităţi ale românilor, originari din Moldova: Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu şi Alexei Mateevici. S-a apelat la Luceafărul poeziei româneşti, la înflăcăratul apărător al românismului, Mihai Eminescu, deoarece pentru românii basarabeni (iertată ne fie parafrazarea), a pronunţa numele Eminescu, însemna a protesta contra dominaţiei ruseşti, însemna a fi român”12. Faptul ni-l confirmă, cu aceeaşi convingere nestrămutată şi unul dintre eroii aceleiaşi lupte de eliberare, poetul Dumitru Matcovschi, care scria în 1991: „Restructurarea, dragii mei, a început, totuşi, cu poezia «Doina», de Mihai Eminescu, publicată în 1989 în revista „Nistru”, în vreme ce, în România, până atunci nu apăruse”13 Şi – continuă Gheorghe Ghimpu – dacă basarabenii „au apelat la numele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt ca simbol al demnităţii şi mândriei naţionale româneşti, ca exemplu de mare luptător pentru libertate, în genere, şi pentru libertatea românilor, în particular, ca exemplu inegalabil de Mare Român”, tot astfel „numele preotului şi autorului imnului Limba noastră, Alexei Mateevici, a fost ales pentru că românii basarabeni sunt conştienţi de faptul că şi-au salvat existenţa naţională prin limba maternă, care este limba română şi prin credinţa în Dumnezeu”14

De numele lui Alexei Mateevici – autorul acelor unice şi mirifice versuri: „Limbanoastră-i limbăsfântă /Limbavechilorcazanii /Care-oplângşicare-o


cântă/Lângăvatralor,ţăranii” – se leagă şi naşterea şi activitatea cenaclului literar, care-i poartă numele. La 25 martie 1988, lângă casa în care a locuit în ultimii ani ai vieţii, casa nr. 33, de pe strada Livezilor, in Chişinău s-a organizat o amplă manifestare, de evocare şi cinstire a vieţii, activităţii şi personalităţii lui Alexei Mateeici, poet, etnograf şi folclorist, de la a cărui naştere se împlinea un veac. La organizarea şi desfăşurarea acestor manifestări, care-au durat două zile, şi-au dat concursul intelectuali din cele mai importante instituţii cultural-ştiinţifice ale Moldovei – Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe, Uniunea Scriitorilor, Facultăţile de Filologie, Institutele de Învăţământ Superior. Conferinţa evocatoare a fost urmată de un mare miting popular şi un spectacol artistic. Pe peretele casei poetului s-a aşezat şi dezvelit o placă comemorativă. Un actor, Victor Ciutac, a citit în faţa mulţimii, unul din articolele-manifest ale poetului, Ce ne trebuie nouă. Corul Radioteleviziunii a intonat, împreună cu cei peste 800 de participanţi, cântecul, care avea să devină ulterior imn naţional, Limba noastră. Într-o atmosferă plină de emoţie şi entuziasm s-a hotărât deschiderea unui cont bancar şi lansarea unei campanii de subscripţii publice benevole, pentru amenajarea Muzeului„AlexeiMateevici”, în satul său natal, Căinari (Dumbrăveni). S-a decis, totodată, înfiinţarea CenacluluiLiterar„AlexeiMateevici”. El avea să-şi ţină şedinţele săptămânale în aer liber, în cadrul unor întruniri cu public, în parcul din zona Lacului Consomolist (Valea Morilor). Şedinţele sale – însoţite de recitaluri de versuri şi cântece populare – se îmbinau cu dezbateri despre istoria moşilor şi strămoşilor, despre limba maternă, trezind interesul şi participarea unui număr sporit de oameni, de toate vârstele şi profesiile. Ideea înfiinţării cenaclului literar „Alexei Mateevici” – ne sugerează un istoric basarabean15 - s-a năsut şi a crescut odată cu activitatea acelor „grupuri neformale”, îndrăzneţe şi originale, care şi-au inaugurat existenţa cu începere din 15 ianuarie 1988, ziua de naştere a poetului – când primele întâlniri şi convorbiri de suflet se desfăşoară lângă bustul lui Mihai Eminescu, pe Aleea Clasicilor, în Grădina Publică, din Centrul Chişinăului.

După Cenaclul„AlexeiMateevici”, din acele grupuri sau mişcări neformale s-a născut rând pe rând o impresionantă salbă de organizaţii – LigaDemocraticăaStudenţilor, Mişcarea Democratică Moldovenească, Asociaţia Istoricilor dinMoldova etc. Aceste organizaţii democratice reprezentau, prin concepţie şi activitate, expresia reacţiei împotriva forţelor conservatoare din fruntea unor instituţii centrale sau republicane. Aşa, de pildă, într-un articol elaborat şi semnat de 7 istorici de la Academia de Ştiinţe din Moldova – intitulat cu o vădită preţiozitate Să înlăturăm unilateralitatea din oglindirea istoriei Moldovei (1988) – continua să se înalţe osanale politicii expansive ţariste şi sovietice în Balcani. Tonul în abordarea şi tratarea oficială a istoriei Moldovei îl va propaga Institutul de Istorie „I. Grossu” din cadrul Academiei de Ştiinţe. De aceea, după intense pregătiri, în iunie 1989, are loc la Chişinău, Primul Congres de Constituire a Asociaţiei Istoricilor Moldoveni16. Participanţii dezbat şi aprobă statutul, aleg conducerea asociaţiei – în frunte cu primul ei preşedinte, prof. univ. dr. Alexandru Moşanu – şi desemnează colegiul de redacţie al revistei de istorie şi cultură

37MIHAI IACOBESCU

„Patrimoniu”, al cărei iniţiator şi fondator a devenit Societatea Bibliofililor „Vasile Alecsandri”. Asociaţia îşi fixa drept scop – conform statutului – cercetarea şi redarea cât mai obiectivă a trecutului Moldovei, lichidarea „spaţiilor albe” din istoria ei, lupta contra falsificatorilor şi impostorilor, care deţineau şi întreţineau o imagine denaturată, proletcultistă şi simplistă, anume fabricată, spre a justifica şi perpetua subjugarea şi exploatarea Moldovei; statutul prevedea încurajarea şi promovarea dezbaterilor libere, libertatea pluralismului opiniilor, reevaluarea şi reabilitarea personalităţilor care au fost prezentate unilateral, fals, subiectiv; cercetarea şi prezentarea – în lumina adevărului istoric – a tuturor localităţilor din republică, precum şi centrelor rurale şi urbane populate cu basarabeni, din afara Moldovei.

Între alte sarcini importante, asociaţia şi-a propus să adune şi să selecteze, pe baza unor chestionare de la martorii oculari, de la participanţii direcţi, date, mărturii, material factologic, despre cel de-al doilea război mondial, despre victimele politicii de deportare şi colectivizare forţată etc. După Congresul din iunie 1989, până la sfârşitul aceluiaşi an, Asociaţia Istoricilor şi-a câştigat aderenţi şi a înfiinţat filiale în toate raioanele Moldovei. Peste un an, în toamna lui 1990, s-a organizat şi desfăşurat cel de-al doilea congres extraordinar al Asociaţiei Istoricilor faptul a fost determinat şi de unele schimbări necesare în conducerea asociaţiei: istoricul Alexandru Moroşanu fiind ales preşedinte al Parlamentului Moldovei, în locul său a fost ales preşedinte P. Parasca, şeful Catedrei de Istoria Românilor, de la Universitatea de Stat din Moldova. Între obiectivele urmărite, pregătite şi îndeplinite de asociaţie, pot fi menţionate: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională Pactul Ribentrop-Molotov şi consecinţele lui pentru Basarabia, desfăşurată la Chişinău, în zilele de 26-28 iunie 1991. De asemenea, au fost organizate conferinţe ştiinţifice consacrate vieţii şi operei lui Nicolae Iorga – la Bălţi, în aprilie 1991 şi la Chişinău, în decembrie acelaşi an – sau cunoaşterii şi preţuirii moştenirii istorice a lui Alexandru Boldur, în martie 1992, la Chişinău.

Între alte urmări majore ale activităţii Asociaţiei Istoricilor menţionăm: schimbarea conducerii, structurii, tematici şi, mai ales, a opticii dogmatice şi proletcultiste la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe, de la Chişinău; introducerea predării istoriei românilor la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova şi crearea, în acelaşi scop, a Catedrei de Istoria Românilor; primenirea şi promovarea pe baze de merite ştiinţifice a cadrelor care predau istoria; modificarea radicală a programelor de învăţământ şi a direcţiilor de cercetare ştiinţifică; editarea, difuzarea şi introducerea în circuitul ştiinţific pentru publicul larg a unor lucrări esenţiale – între care opera fundamentală a lui Nicolae Iorga, Istoria Basarabiei (1991) de Ion Nistor, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti (1991) de Gheorghe I. Brătianu şi altele; prezentarea unor prelegeri de istorie în faţa studenţilor şi cadrelor didactice din Moldova, de către profesori şi istorici veniţi de peste Prut, între care: academicienii Gheorghe Platon şi Alexandru Zub, prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei şi Attila Laszlo, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Nicolae Edroiu şi Adrian Rusu de la Cluj-Napoca etc., în vreme ce, în acelaşi an universitar, 1991/1992, istorici basarabeni, între


care P. Parasca, Vitalie Văratic, M. Cernenco, I. Şişcanu, E. Dragnev şi Anatol Petrencu au prezentat studenţilor din România prelegeri despre Istoria Basarabiei şi nordului Bucovinei.

În acelaşi scop, al cercetării şi redării istoriei în lumina adevărului, sine ira et studio – element esenţial în mişcarea de renaştere şi eliberare naţională a românilor din imperiul sovietic – la Chişinău s-a înfiinţat, în ianuarie 1990, un laboratordeistorie, sub egida Catedrei de Istorie Modernă şi Contemporană, al cărei şef era istoricul Alexandru Moşanu17. În urma concursului organizat în ianuarie 1990, primul conducător al acestui laborator ştiinţific de istorie a devenit cercetătorul Anatol Ţăranu, doctor în istorie, autor a peste 20 de lucrări. În numai câţiva ani, în cadrul acestuia s-au elaborat şi publicat numeroase şi valoroase lucrări, pe baza informaţiilor din arhive despre teme, până atunci interzise, ignorate, denaturate sau compromise total printr-o prezentare unilaterală, partizană. Astfel au apărut lucrări despre „foametea după război în Moldova” sau „represiunile staliniste împotriva clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, funcţionarilor de partid şi de stat din R.S.S. Moldovenească”, „desţărănirea bolşevică în Basarabia”, „mişcarea subversivă în Basarabia”, „Evenimente istorice: 28 iunie 1940”, „Cum şi de cine era populată Basarabia de sud după 1940”, „Istoria şi faptele: punct de vedere la problema alipirii Basarabiei la Rusia în 1812”, Atlasul „Istoria românilor, partea I, epocile antică şi medievală” etc., care le aduceau moldovenilor o cu totul altă istorie decât cea oficială de până atunci18.

O activitate similară, poate chiar de mai mari proporţii, au desfăşurat, odată cu declanşarea perestroika, scriitorii moldoveni Dumitru Matcovschi, Valentin Mândâncanu, Leonida Lari, Grigore Vieru, Ion Ungureanu, Ion Hadârcă, Mihai Cimpoi şi mulţii alţii. Unii dintre ei s-au remarcat, prin lucrări străbătute de un cald şi emoţionant patriotism, cu peste un deceniu şi jumătate înaintea lansării şi promovării perestroikăi, încât unele creaţii ale lor, interzise oficial, circulau clandestin, ca nişte veritabile manifeste. Poetul Grigore Vieru – născut în satul Pererita, din fostul judeţ Hotin – venit la Chişinău din nordul Bucovinei, din regiunea Cernăuţi, cunoscut şi apreciat de la început ca un înflăcărat şi consecvent apărător şi propagator al românismului printre cititorii de limbă română, publica în 1971, poemul Curcubeul*, în care vorbea deschis despre culorile Tricolorului românesc, ideal simbolic al tuturor românilor:

„Şi acum Se adună iarăşiSă se joace – Buni tovarăşi – Şi cu-albastrul de cicoareŞi cu galbenul de soareŞi cu roşul ca de foc...

*În volumul „Trei iezi“

39

De, ca fraţii! La un loc!Zice omul, bucuros:- Măi, ce curcubeu frumos!”19

Nu este întâmplător că, în programul Frontului Popular din Moldova – alături de principalele revendicări formulate în anii 1989-1991, ca, de pildă, limba română, ca limbă maternă, oficială, de stat, trecerea la grafia latină şi suveranitatea republicii – Tricolorul a devenit drapelul de stat al republicii independente, ca însemn că Moldova era parte detrunchiată de la România.

Un alt scriitor, luptător neobosit şi vajnic apărător al românismului, din aceşti ani, a fost Dumitru Matcovschi, originar din satul Vadul-Raşcov, din judeţul Orhei; în cartea sa Descântece de alb şi negru (1970), în poemul Dor, el întreba retoric, făcând aluzie la românii de pe ambele maluri ale Prutului:

„Cine-a vrut să-mpartă-n douăStropul de rouă?Cine-a vrut să taie-n douăStropul de rouă?”20

Acelaşi Matcovschi aprecia că în Basarabia „restructurarea a început cu Doina lui Eminescu”. El a cerut printre primii, în 1987 – în calitate de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor – desfiinţarea cenzurii, lichidarea bilingvismului în cadrul emisiunilor, la radio şi televiziune, trecerea în întregime la emisiuni în limba română, limba maternă a moldovenilor. Ajuns redactor şef al revistei literar-culturale „Nistru”, el a găzduit şi tipărit în paginile acesteia eseul lui Valentin Mândâncanu, Veşmântul fiinţei noastre, care – scria cu fidelitate şi onestitate un istoric basarabean – „a impulsionat şi revoluţionat în egală măsură, dezbaterea publică despre destinele limbii române la Est de Prut”.

Acelaşi Matcovschi a avut curajul de-a analiza şi înfiera public Tezele din noiembrie 1988 ale CC al PCUS – cu privire la perfecţionarea relaţiilor dintre naţiuni în URSS – ca fiind „un monument de netăgăduit al prăpăstioasei sărăcii spirituale, întronate autoritar, nu de astăzi şi nu de ieri în sfânta şi multpărtinitoarea noastră Moldova”; fiindcă în totală contradicţie cu promisiunile lansate prin perestroikă şi glasnosti „forurile superioare – explica el – hotărâseră o dată şi pentru totdeauna, să pună capăt pluralismului de opinii, să tragă dunga neagră peste tot ce s-a vorbit în paginile ziarelor şi revistelor din republică în ultima vreme, să intimideze lumea, ameninţând-o cu nişte adevăruri strâmbe, ca să nu le spun minciuni”.

Acelaşi Matcovschi a semnat – alături de Ion Druţă, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Ion C. Ciobanu, Eugeniu Doga, Mihai Muntean, Gheorghe Ghidirim, Ion Hadârcă, Gheorghe Rusu, Nicolae Dabija şi Veniamin Apostol, aleşi deputaţi din partea Moldovei în Sovietul Suprem al URSS – ultimul proiect al guvernului de la Chişinău, cu privire la limba maternă. Şi pentru lupta şi cutezanţa sa, pentru cauza pe care o apăra şi care era a tuturor moldovenilor, el, Dumitru Matcovschi a fost la un pas de-a plăti cu propria-i viaţă: la 17 mai 1989 i s-a înscenat premeditat un grav accident21.

MIHAI IACOBESCU


Dintre numeroasele şi valoroasele intervenţii publice în presă, în apărarea limbii materne, pentru repunerea ei în toate drepturile cuvenite într-un stat democratic, se remarcă, în aprilie 1988, studiul lui Valentin Mândâncanu, Veşmântul fiinţei noastre22, apărut în revista „Nistru”. Autorul combătea cu argumente ştiinţifice, istorice, lingvistice, câteva neadevăruri fundamentale: existenţa unei limbi „moldoveneşti”, separată, diferită de cea română, „duşmănia” ireconciliabilă dintre limba română şi cea „moldovenească”, respingând, deopotrivă, fetişizarea, exagerarea, ploconirea, preamărirea limbii ruse şi marginalizarea, dispreţuirea, neglijarea limbii materne a moldovenilor, limba română. Analizând disputele existente despre limba „moldovenească”, Mândâncanu sintetiza concluziile unor reputaţi romanişti, fie dintre lingviştii clasici români, fie dinte cei străini. Erau citaţi, de pildă, sovieticii, T. B. Alieva, T. A. Repina, M. A. Tariverdieva etc., care ajunseseră la concluzia că „nu există nici o deosebire între limba română şi cea «moldovenească»”.

Dincolo de acest adevăr fundamental, el dezvăluia starea deplorabilă, intolerabilă, inadmisibilă în care a ajuns, sub ocârmuirea sovietică „limba moldovenească”, adică limba română din teritoriul dintre Prut şi Nistru. Moldovenii din zona ocupată de sovietici, scria el, „nu cunosc la parametrii civilizaţiei contemporane, nici limba maternă, nici limba de contact între felurite neamuri” din imperiu, adică limba rusă, limba stăpânului. Aşa-zisul bilingvism, promovat oficial, dispreţul stăpânirii sovietice faţă de limba maternă a populaţiei majoritare s-au transformat şi au acţionat – zice autorul – „ca factori distructivi”, care au zdruncinat puţin câte puţin nu numai limba, ci şi temeiurile conştiinţei, au măcinat cel mai mare monument – simţirea naţională”. Ca urmare, „pentru a dezmorţi simţirea naţională a oamenilor pentru a le schimba psihologia refractară la etic şi sublim, pentru a-i întoarce cu faţa spre limba lor maternă(...). Degradarea limbii române – zise «moldoveneşti»” – a început, scria autorul, „încă de pe timpul stăpânirii ţariste. Procesul a fost mai puţin intens în Basarabia şi deosebit de intens pe malul stâng al Nistrului, unde, în pofida unor îndrăzneţe, dar nereuşite încercări de reînviere a graiului, acest proces a continuat şi după revoluţie, în tânăra R.S.S.M..

Prezenţa unor elemente slave în limbă fusese exagerată, umflată, tratată şi etichetată ca un „specific fonetic”, care justifica existenţa, chipurile, a limbii „moldoveneşti”.

Valentin Mândâncanu utiliza concluzia lingvistului sovietic P. A. Budagov: „numai pentru faptul că I.V. Stalin aminteşte de «limba moldovenească» – zicea acesta în 1957 – a apărut problema limbii «moldoveneşti» de sine stătătoare”, deşi majoritatea lingviştilor socotise până atunci că românii şi moldovenii vorbesc aceeaşi limbă şi, formează acelaşi popor. Mândâncanu îl cita şi pe filologul D. E. Mihalci care, în 1961, declarase la Chişinău: „Toţi oamenii de ştiinţă de până atunci, de până la mine, cum sunt M.V. Serghievschi, V.M.Sişmariov ş.a., care au afirmat că limba moldovenească este de sine stătătoare, au greşit… Până acum am recunoscut existenţa limbii moldoveneşti fiindcă aşa ni se dictase de sus. Dacă, din punct de vedere politic limba «moldovenească» există, din punct de vedere lingvistic, ştiinţific, ea este un non sens”.

41MIHAI IACOBESCU

Studiul lui Valentin Mândâncanu a fost urmat de largi şi aprinse dezbateri în principalele reviste şi ziare de la Chişinău, între care „Literatură şi Artă”, „Nistru”, „Învăţământul public”, „Tineretul Moldovei”, în care problema limbii materne ocupa un loc important. S-au angajat şi participat la aceste dezbateri: Vasile Bahnaru, Constantin Tănase, Vlad Pohilă, Nicolae Matcaş, Ioan Dumeniuc etc.

Militanţii pentru apărarea şi afirmarea limbii materne, pentru recunoaşterea ei ca limbă oficială de stat, au avut de înfruntat aparatul de partid şi de stat de la nivelul Republicii şi, totodată, de la centru, de la Moscova, unde conservatorismul era încă foarte puternic. A fost nevoie de multă perseverenţă, energie, insistenţă din partea unei largi şi prestigioase pleiade de intelectuali, scriitori, istorici, lingvişti, lideri politici.

Ideologi oficiali de la Chişinău– între care un oarecare N.F. Bondarciuc, secretar cu propaganda al CC al PCM, care declara: „Întreaga cultură moldovenească, scrisă, începând din momentul apariţiei şi până în zilele noastre, are la bază alfabetul chirilic” şi „grafia slavonă n-a înlocuit un careva alt alfabet, ci a constituit baza iniţială a scrisului moldovenesc”; în acest caz, concluziona el „înlocuirea alfabetului slavon ar duce la aceea că, în mod practic, toată populaţia ar rămâne analfabetă”. Ca urmare, politrucul Bondarciuc repeta în dreapta şi în stânga: „răspunsul nostru nu poate fi decât unul singur: niet,niet,nuşi nu!”23

Un moment important în sintetizarea şi fundamentarea unor revendicări îl reprezintă adunarea scriitorilor din 27 mai 1988, când, într-un Apel către Conferinţa a XIX-a Unională a PCUS s-a cerut adoptarea de măsuri concrete pentru înlăturarea birocraţiei, frazeologiei demagogice şi stagnării care afectează grav viaţa economică, politică şi spirituală a Moldovei. Printre revendicări se propunea: întărirea suveranităţii Moldovei, dreptul moldovenilor de a-şi gospodări şi folosi în interes propriu bogăţiile solului şi subsolului, de a-şi elabora şi utiliza în mod corespunzător bugetul de venituri şi cheltuieli, de a-şi elabora, controla şi aplica ei înşişi legile, de-a întrona şi respecta principiile autogestionării şi autofinanţării; de a se stopa migrarea alogenilor în oraşele Moldovei, unde băştinaşii au ajuns să reprezinte o înspăimântătoare pondere minoritară”; de a se înlătura starea dezastruoasă din învăţământul de toate gradele, unde „au fost lichidate grupele de predare în limba moldovenească” şi „este scăzut nivelul de predare a literaturii, istoriei, geografiei ţinutului”; de a se acorda şi respecta libertatea presei – domeniu în care sunt evitate sau ignorate problemele fundamentale ale trecutului, prezentului şi viitorului şi există un mare „deficit de democraţie” şi o evidentă şi permanentă „criză de încredere”.

Autorii Apelului cereau să fie pedepsiţi diriguitorii de dinaintea reformelor în R. Moldova. De pildă, se cerea să se intenteze „un proces penal” fostului conducător al republicii „cetăţeanului Bodiul Ivan Ivanovici” şi „părtaşilor lui, cu atât mai mult cu cât metodele vicioase ale «bodiulismului» triumfă şi astăzi în republică”. În Apel se mai cerea ca la Conferinţa a XIX-a să fie invitaţi şi scriitorii Ion Hadârcă şi Dumitru Matcovschi24.


Un rezultat concret al adunării scriitorilor din 27 mai 1988 l-a reprezentat crearea unei noi organizaţii social-politice, Mişcarea Democratică din Moldova pentru susţinerea Restructurării. Refuzând să se subordoneze PCM şi acţionând ca o alternativă şi ca o forţă de opoziţie25 a partidului local, învechit şi depăşit de înnoirile cerute de Mihail Gorbaciov, noua organizaţie îşi propunea să cunoască, să difuzeze şi să înfăptuiască ideile reformelor acestuia în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale, acţionând şi militând independent de organele de partid şi de stat, care manifestau adesea reticenţă şi chiar rezistenţă faţă de înnoiri.

Membrii acestei organizaţii puteau fi orice moldovean, indiferent de pregătire, profesiune, origine etnică, opţiune politică sau religioasă, cu condiţia recunoaşterii, cunoaşterii şi dorinţei de a înfăptui perestroika şi glasnosti. Ea se pronunţa pentru recunoaşterea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Milita pentru a se elabora şi asigura un statut al cetăţeanului republicii Moldova – în conformitate cu spiritul de dreptate al Declaraţiei ONU privind Drepturile Omului. Demasca şi condamna abuzurile şi crimele staliniste, considerându-le şi prezentându-le drept crime împotriva umanităţii. Se pronunţa pentru rejudecarea şi reabilitarea celor nedreptăţiţi în trecut, fie în vremea lui Stalin, fie ai urmaşilor acestuia. Gruparea respectivă formula un larg evantai de drepturi fundamentale – între care: dreptul la informaţie, la învăţătură, de a-şi alege orice profesie, de a pleca peste hotare şi de a reveni în ţară, conform prevederilor din Actului final de la Helsinki.

În problema naţională, se pronunţa împotriva practicii discriminatorii a promovării şi păstrării nemoldovenilor în funcţiile de conducere, economice, politice, administrative, juridice, culturale, contra tendinţelor de-a militariza şi dogmatiza procesul instructiv-educativ, de a manipula şi utiliza în folosul unor grupuri privilegiate mijloacele mass-media, radioul, televiziunea, presa, opinia publică, de a desconsidera sau denatura trecutul populaţiei băştinaşe, limba, cultura, istoria, datinile, valorile naţionale, tradiţionale.

Pe plan economic, se preconiza stimularea şi dezvoltarea formelor de proprietate de stat, cooperatiste şi individuale, redistribuirea pământului în posesia ţăranilor, diminuarea şi, în viitor, lichidarea discrepanţelor, inegalităţilor şi inechităţilor dintre capitală şi provincie, dintre centrele urbane şi cele rurale în problemele aprovizionării, investiţiilor, confortului, distribuirii produselor etc.

Conducerea Mişcării Democratice a iniţiat, la 29 iunie 1988, primul ei meeting. A fost adoptată o Rezoluţie pentru susţinerea Conferinţei a XIX-a a PCUS şi s-a trimis la Moscova o telegramă de felicitare lui Mihail Gorbaciov pentru discursul său mobilizator. Un al doilea miting s-a desfăşurat la 6 iulie acelaşi an, prilej cu care a fost lansat îndemnul ridicării unui monument închinat victimelor represiunilor staliniste din Moldova26. Pentru a o discredita şi a-i anihila influenţa, conducerea conservatoare a PCM a interzis publicarea programului Mişcării Democratice în majoritatea revistelor şi cotidianelor de la Chişinău sau difuzarea lor la radio şi televiziune. Totodată, a acuzat-o ca fiind o organizaţie extremistă care vrea să se răfuiască şi să-i pedepsească

43MIHAI IACOBESCU

pe consomolişti şi comunişti, care vrea unirea cu România, izgonirea sau pedepsirea rusofonilor din Moldova.

În astfel de climat ostil, contrafăcut şi întreţinut de elementele conservatoare, Mişcarea Democratică şi-a publicat proiectele de program şi statutul în revista „Literatură şi Artă”, care a devenit şi tribuna acesteia; şi-a organizat şi multiplicat filiale în numeroase centre urbane şi rurale, a organizat mitinguri şi adunări populare strângând semnături pentru acceptarea şi oficializarea limbii române, ca limbă maternă, pentru revenirea la grafia latină şi pentru legiferarea altor drepturi şi libertăţi fundamentale27.

În susţinerea legiferării şi oficializării limbii „moldoveneşti” ca limbă maternă de stat, şi trecerea la grafia latină, un moment decisiv şi sugestiv l-a reprezentat, în toamna anului 1988, Scrisoarea deschisă a celor 66, adresată la 17 septembrie Comisiei Interdepartamentale a prezidiului Sovietului Suprem şi publicată în revista săptămânală „Învăţământul public”28.

Scrisoarea era rezultatul dezbaterilor din şedinţa Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 14 septembrie 1988, şi dorea să urgenteze şi să elucideze problematica referitoare la: introducerea cetăţeniei, autofinanţării, autogestiunii, recunoaşterii statutului limbii moldoveneşti drept limbă de stat, revenirea la alfabetul latin din perioada interbelică, de până la ocuparea şi integrarea Moldovei – Basarabiei – la imperiul sovietic.

În scrisoare se releva că printr-o politică greşită, dar voită, s-a ajuns la „degradarea limbii moldoveneşti, dispariţia treptată a funcţiilor ei sociale, eliminarea ei intenţionată sau inconştientă din sfera conducerii, din viaţa socială, din ştiinţă şi învăţământul public”. Autorii scrisorii îşi însoţeau textul propriu-zis de exemple reprezentative, argumentând şi demonstrând identitatea celor „două” limbi: moldovenească şi română. Concluzia indubitabilă şi indiscutabilă era aceea că nu există decât o singură limbă, cea română. Limba moldovenească era „o invenţie sovietică, ticluită de autorii falsei teorii despre cele două popoare şi două limbi romanice”, de la nord de Dunăre: poporul român şi cel „moldovenesc”. În problema alfabetului chirilic „moldovenesc” – în care, potrivit tradiţiilor au scris şi cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin şi cărturarii Varlaam, Dosoftei şi chiar şi savantul iluminist Dimitrie Cantemir, nu era – relatau autorii – acelaşi cu alfabetul rus, ci, provenea din limba slavonă medio-bulgară, devenită limbă liturgică în bisericile ortodoxe şi în cancelariile domneşti. Dar, – se preciza în scrisoare – şi germanii şi scandinavii înlocuiseră alfabetul gotic al strămoşilor cu alfabetul latin, iar turcii au adoptat scrierea latină în locul celei arabe, nu pentru că ar fi dispreţuit tradiţia, ci ca semn al progresului spre modernitate. Apoi – mai arătau autorii scrisorii – dacă pentru adoptarea grafiei latine şi a statutului de limbă de stat va fi nevoie de unele cheltuieli, „nici un fel de cheltuieli economice, oricât de mari ar fi ele, nu pot constitui o scuză, o stavilă pentru respingerea sau amânarea acestor revendicări”.

Ideile din scrisoare au fost propagate şi discutate, în cadrul unor întâlniri şi adunări cu colective de lucrători, ţărani, intelectuali, studenţi, elevi, oameni de vârste, profesii şi pregătiri diferite. Numai la redacţia revistei săptămânale „Literatură şi artă”, de


pildă, veniseră în ianuarie 1989 scrisori colective sau individuale purtând peste 143.000 de semnături29. Scrisoarea celor 66 purta semnăturile unor scriitori, membri ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei, filologi, istorici, artişti etc., între care: Bogdan Istru, V. Bahnaru, A. Burlacu, E. Mândâncanu, V. Purice, C. Tănase, A. Ţurcanu, A. Cenuşă, V. Ciocanu, E. Loteanu, M. Grecu, V. Apostol, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Valentin Mândâncanu, Arcadie Suceveanu, Ion Hadârcă, Ion Dediu, Anatol Ţăranu, Gh. Bobână etc.

Un alt document, care dezvolta şi completa unele idei referitoare la limbă era Adresarea către toţi oamenii de bună credinţă din republică30, elaborată tot de scriitori şi aprobată în adunarea lor generală, din 25 octombrie 1988. Semnat de 157 de scriitori – dintre care 16 au subscris la ea ulterior, fiindcă lipsiseră în ziua adoptării – documentul, deşi evita să utilizeze noţiunile de „limbă moldovenească” sau română, folosea pe cele de «limba noastră, limba maternă, limba naţională». În document se menţiona că nu există două limbi, cum susţinuseră Stalin şi urmaşii lui, din perfide motive politice; aceasta era o „străveche limbă romanică” şi că „nu exista o mai mare absurditate decât introducerea forţată a alfabetului chirilic, în timp ce există o străveche limbă romanică, ce îşi are alfabetul ei”; simplul fapt de a trăi în URSS „nu înseamnă că trebuie să inventăm o limbă nouă – lucru absurd şi ridicol în faţa lumii întregi”. Autorii acestei adresări insistau asupra adevărului istoric că există o singură limbă literară, vorbită şi scrisă atât pe teritoriul României, cât şi pe cel al Republicii Moldova” şi „cazul nostru nu este singular: de exemplu există 6 state germanofone în Europa – RFG, RDG, Austria, Liechstenstein, Luxemburg şi Elveţia”, tot aşa cum „există mai multe state arabofone, francofone, anglofone, hispanofone ş.a.m.d.”.

Pentru a finaliza şi definitiva îndelunga dispută pe tema inventatei limbi „moldoveneşti”, în zilele de 31 octombrie - 1 noiembrie 1988 – la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de ştiinţe a Moldovei s-a organizat o consfătuire de lucru, la care au luat parte lingvişti, romanişti, specialişti de la Moscova, Leningrad, Kiev şi, bineînţeles, din Moldova. Consfătuirea a dat câştig de cauză moldovenilor. Au fost adoptate trei rezoluţii, care urmau să fie înaintate acelei ezitante şi importante Comisii Interdepartamentale. Cele trei rezoluţii propuneau:

1) decretarea limbii naţionale din Moldova ca limbă de stat; 2) recunoaşterea unităţii limbii din Moldova şi România; 3) revenirea la grafia latină. Din nefericire, autorităţile conservatoare de partid şi de stat n-au permis

publicarea în presă a acestor rezoluţii. Prevăzând parcă această atitudine obtuză, anacronică a organelor de partid şi de stat din conducerea Moldovei, prof. univ. dr. Ion Buga, într-un apel-eseu, adresat Comisiei Interdepartamentale şi intitulat O limbă maternă – un alfabet, publicat la 19 octombrie 1988, în revista „Învăţământul public”, îndemna sus-numita comisie – din care, alături de „feţele subţiri” ale privilegiatei conduceri de partid şi de stat, nu lipseau specialişti de marcă, lingvişti, scriitori, între care poeţii Grigore Vieru şi Anton Grăjdieru, istoricii Anton Moraru şi Vladimir Ţaronov, scriitorul Nicolae Dabija, redactorul-şef de la revista „Literatură şi Artă” – să

45MIHAI IACOBESCU

intre în dezbateri constructive cu cititorii, fiindcă este vorba deopotrivă de „soarta de azi a poporului moldovenesc”, dar şi de „perspectivele existenţei sau dispariţiei lui, ca o comunitate romanică”, care, împreună cu românii din R.S. România, formează „părţi componente ale unei singure naţii socialiste”; el relata în continuare că „tradiţional, băştinaşii continuă să se mai numească, în conformitate cu denumirea ţinuturilor, localităţilor strămoşeşti, unde locuiesc moldoveni, basarabeni, bucovineni, munteni, ardeleni, olteni…”. Ion Buga demască superficialitatea, incultura şi ridicolul unor oameni politici care, întocmai ca „veterinarul I. Bodiul”, liderul partidului comunist de la Chişinău – aflând că într-o scrisoare colectivă din 1960 mai mulţi savanţi filologi romanişti de la Moscova, recunoşteau „originea latină şi identitatea limbii materne a populaţiei băştinaşe din R.S.S.M. şi România” – se întreba, descumpănit, gândindu-se, nedumerit la rămânerea sau plecarea lui de pe scaunul înaltei funcţii, pe care sta: „Dacă vom recunoaşte identitatea limbii şi culturii moldovenilor – zice el – ce va rămâne atunci din naţiunea moldovenească?”31

NOTE: 1Gheorghe E. Cojocaru, 1989 la Est de Prut, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2001; Anatol Petrencu, În serviciul zeiţei Clio, „Tipografia Centrală”,Chişinău, 2001. 2 Ioan Scurtu, ş.a., Istoria Basarabiei de la începuturi până la 1998, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Semne, Bucureşti, 1998; Marian Enache, Dorin Cimpoeşu, Misiune diplomatică în Republica Moldova, 1993-1997, „Cuvânt înainte” de Acad. Dan Berindei, Editura Polirom, Iaşi, 2000. 3 Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 9-10. 4 “Literatură şi Artă” , Chişinău, nr. 23/3 iunie 1987. 5 Idem, nr. 24/11 iunie 1987 6 Idem, nr. 30/23 iulie 1987 şi Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 11-12. 7 Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 17-19. 8 Ibidem, p. 22-23. 9 Ioan Scurtu ş.a., op. cit., p. 294-295. 10 Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 24. 11 Ion Druţă, Casă pentru badea Mior, în „Literatură şi artă”, nr. 50/10 decembrie 1987 şi Gheorghe E. 12 Gheorghe Ghimpu, Conştiinţa naţională a românilor moldoveni, lucrare de sinteză, cu texte antologice, ediţia a II-a, revăzută şi completată de autor, Goruda-Art, Chişinău, 2004, p. 432. 13Dumitru Matcovschi, Ucaz sau dictat, în „Moldova suverană”, nr. 4/5 ianuarie 1991. 14 Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 432. 15 Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 31-34. 16 Anatol Petrencu, op. cit., p. 320-324. 17 Ibidem, p. 383-389. 18 Vezi o listă selectivă a lucrărilor publicate de membrii Laboratorului de Istorie la Anatol Petrencu, op. cit., p. 388-389.


19 Grigore Vieru, Trei iezi, Editura Lumina, Chişinău, 1988; vezi şi Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 422-423. 20 Gheorghe Ghimpu,Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 425. 21 Gheorghe E. Cojocaru,Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 7, 12, 87, 97. 22 Valentin Mândâncanu, Veşmântul fiinţei noastre, „Nistru”, Chişinău, nr. 4/1988, p. 136-146; Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 35-37; Ioan Scurtu, ş.a. op. cit., p. 301; Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 445. 23 N.F. Bondarciuc, secretar al CC al PCM, Pentru o restructurare radicală a muncii ideologice, cuvântare rostită la Plenara Comitetului Orăşenesc de Partid Chişinău, în „Literatură şi artă”, nr. 15/7 aprilie 1988. 24 Adresare către Conferinţa a XIX-a unională de partid, în „Literatură şi artă”, nr. 24/9 iunie 1988; Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 38-41. 25 Gheorghe E. Cojocaru,Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 42-45. 26 Ioan Scurtu ş.a. op. cit., p. 302. 27 Frontul Popular Creştin Democrat. Act de identitate, Chişinău, 1995; Ioan Scurtu ş.a., op. cit., p. 302-303. 28 „Învăţământul public”, Chişinău, 17 septembrie 1988; Ioan Scurtu ş.a., op. cit., p. 303; 29 Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 49-50. 30 „Literatură şi artă”, Chişinău, nr. 44/1988 – nr. 47/1988; Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 50-52. 31 Ion Buga, O limbă maternă, un alfabet, în „Învăţământul public”, Chişinău, nr. 86/19 octombrie 1988; Gheorghe E. Cojocaru, op. cit., p. 54.

47

ORGANISMELESECURITĂŢII STATULUI DINŢĂRILEEUROPEICENTRALE

ŞIDERĂSĂRITÎNANUL1989–CAZULROMÂNIEI–

TiberiuTĂNASE*

IntroducereSfârşitul deceniului nouă al secolului XX a reprezentat una din cele mai

interesante perioade ale istoriei contemporane în ceea ce priveşte Europa Central-Răsăriteană, datorită schimbărilor actorilor şi raporturilor de forţă pe plan mondial. Modelul democraţiilor vestice a reuşit să se impună şi a fost asumat şi de societatea din statele spaţiului Central si Est- European.

Profunzimea acestui fenomen a depins de două macro-seturi de factori, respectiv – interni (gradul de sensizivitate al fiecărei ţări faţă de valorile democraţiei occidentale şi incapacitatea regimului comunist de a gestiona criza) şi externi.1

Evenimentele s-au desfăşurat după principiul dominoului: căderea succesivă a regimurilor socialist-totalitare, în perioada iunie-decembrie 1989. Prin consecinţe, s-a apreciat că ele au fost adevărate revoluţii, deoarece au dus la înlocuirea unui sistem politic cu altul, fapt care a atras după sine modificări profunde în toate compartimentele vieţii sociale. Modalităţile prin care s-a ajuns la aceste revoluţii a variat de la ţară la ţară, în funcţie de realităţile concrete, şi mai ales, de evoluţiile anterioare momentului 1989.2

Pe fondul mişcărilor populare din Europa Central-Răsăriteană, s-a desfăşurat, în zilele de 2 şi 3 decembrie 1989, „întâlnirea dintre preşedinţii George Bush şi Mihail Gorbaciov, consacrată discuţiilor privind noua ordine mondială”.3

Chiar dacă în comunicatul dat publicităţii se prezentau doar generalităţi, pentru toţi era clar că liderul de la Kremlin cedase complet în faţa celui de la Casa Albă, iar mult temutul KGB – reorganizat de Gorbaciov – părea o maşinărie complet dereglată, care continua să funcţioneze în virtutea unor vechi automatisme, fără reacţii adecvate la problemele noi ale tranziţiei şi noii ordini internaţionale.4

*Doctor în istorie, cadru didactic Academia Naţională de Informaţii

48 ORGANISMELE SECURITĂŢII STATULUI ÎN ANUL 1989

1.SituaţiainternaţionalăSituaţia din Europa anilor 1988 şi 1989 era deosebit de îngrijorătoare,

confruntarea dintre noile forţe democratice şi regimurile comuniste conservatoare fiind iminentă.

Henry Kissinger a convins conducerea de la Moscova că situaţia din Europa Centrală şi de Est este periculos de schimbătoare şi că evoluţiile se pot transforma într-o revoluţie generalizată, care ar putea provoca chiar o confruntare internaţională.5

Premeditat, secretarul de stat american i-a prezentat lui Gorbaciov, prin Iakovlev, evoluţiile cele mai sumbre posibile, insinuând că, dacă va încerca să-şi menţină cu forţa, spaţiul de siguranţă reprezentat de ţările central şi est-europene, va provoca o reacţie foarte puternică din partea Statelor Unite. Sub această ameninţare voalată, Gorbaciov nu a avut altă alternativă decât aceea de a coopera cu SUA pentru a „preveni explozia unor evenimente”.

În iunie 1989, după ce Gorbaciov se întâlnise, la Bucureşti, cu liderii statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, generalul Jaruzelski a fost îndemnat „să legalizeze Solidaritatea şi să accelereze reformele”. În schimb, ajutorul SUA către Polonia a fost dublat, la cererea lui Walesa, iar Jaruzelski a fost sprijinit pentru un nou mandat, pe care l-a câştigat cu majoritate de un singur vot, în absenţa din Seim a multor reprezentanţi ai Solidarităţii.

Aflat în vizită la Budapesta, preşedintele Bush a fost informat de către primul secretar Károly Grósz că Partidul Socialist (fost Partidul Socialist Muncitoresc Ungar) este pe cale de a se transforma într-o uniune social-democrată de tip occidental, care va participa la alegeri libere, dar a subliniat că succesul reformei depinde de bunăvoinţa lui Gorbaciov. Ca şi la Varşovia, preşedintele SUA a spus că reformele vor putea continua numai pe fondul îmbunătăţirii relaţiilor dintre Washington şi Moscova.

George Bush a avut o întâlnire separată şi cu opoziţia (în Ungaria apăruseră, deja, formaţiuni politice independente) apreciind, în particular, că reprezentanţii opoziţiei nu sunt, deocamdată, cei mai potriviţi şi nici pregătiţi pentru a prelua conducerea.

După vizitele în Polonia şi Ungaria, G. Bush a participat la Reuniunea „G-7” de la Paris, care avea pe ordinea de zi şi problemele Europei Răsăritene.

De la bordul avionului, în drum spre Washingtin, Bush a redactat o scrisoare de mână către Gorbaciov propunându-i o întâlnire particulară.

„Daţi-mi voie să intru rapid în subiectul acestei scrisori. Aş dori foarte mult să stau de vorbă cu dumneavoastră, dacă vă surâde această idee. Vreau să fac acest lucru fără mii de asistenţi care privesc peste umărul nostru (...), fără informările omniprezente şi evident, fără presa care să strige la noi din cinci în cinci minute cine câştigă? (…)”.6

A urmat pregătirea întâlnirii de la Malta. Generalul Brent Scowcroft, consilierul pentru securitate naţională, i-a propus lui Bush 12 subiecte. Preşedintele a cerut să fie informat în legătură cu toate. Analiştii CIA i-au prezentat documentul „Evaluările Informaţiilor Naţionale (NIE – numai suferinţă şi niciun câştig)”7, William Webster,

49TIBERIU TĂNASE

directorul CIA, în consens cu Bush şi staff-ul acestuia, a concluzionat că: „SUA nu trebuie să-i facă lui Gorbaciov viaţa mai grea decât era”.8

De cealaltă parte, Gorbaciov a avut la dispoziţie o evaluare pregătită de Gheorghi Arbatov, directorul Institutului pentru studierea SUA şi a Canadei, care servise ca punct de legătură între cele două puteri, independent de conjuncturile politice. Evaluarea sintetiza şi informaţii confidenţiale obţinute de la persoane oficiale americane. Gorbaciov lua astfel cunoştinţă despre serioasele îndoieli ale americanilor cu privire la abilitatea sa de a se menţine la putere, cheia strategiei americane, pentru următorii ani, fiind, de fapt viitorul său politic.9

Gorbaciov a fost consiliat să adopte o linie moderată, să nu pară că stă cu mâna întinsă, să nu se afişeze ca lider al unei superputeri în declin, să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a trata de la egal la egal, deoarece Bush preferă „predictibilitatea în locul loviturilor spectaculoase, evoluţia în locul revoluţiei”.10

Întâlnirea celor doi preşedinţi s-a realizat pe crucişătorul „Maxim Gorki”. Cei doi preşedinţi s-au aşezat fiecare cu delegaţia sa la câte o masă. Bush a fost invitat să înceapă discuţiile, deoarece el a lansat invitaţia la întâlnire. Preşedintele SUA a subliniat: „Vă aflaţi în faţa unei administraţii care doreşte să vadă succesul celor întreprinse de dumneavoastră”.11

Apoi, a început să ofere câteva „cadouri” economice, de natură bancară şi financiară, facilităţi bursiere, acces pe pieţe, acordarea statutului de observator la GATT ş.a., după care au fost abordate aspectele referitoare la reducerea armatelor şi a forţelor militare convenţionale din Europa, înainte de sfârşitul anului 1990.

Bush a trecut apoi la problemele Americii Centrale, unde URSS cheltuia anual miliarde de dolari, care-i erau mult mai necesari pentru rezolvarea crizei şi a problemelor interne. Gorbaciov “a fost admonestat” că toleranţa faţă de schimbările din Europa de Răsărit nu-i permite să se asocieze cu “ gânditorii de modă veche din America Centrală”.

Gorbaciov a tratat evoluţiile din Europa Răsăriteană în conexiune cu cele din URSS şi ca o problemă în care nu ar dori să fie “deranjat”, ci ,dimpotrivă, susţinut atât financiar, cât şi prin reducerea presiunii ameninţărilor rezultate din desfăşurările forţelor americane în jurul URSS. S-a plâns că discursul politic american era unilateral şi nefolositor reformelor sale. Comentariile din Occident privind prăbuşirea socialismului le-a calificat drept „provocatoare, ba chiar insultătoare”.12

Ideea de a abandona celelalte zone de influenţă în schimbul Europei de Est i se părea, însă, rezonabil, într-un viitor apropiat.

Limbajul diplomatic utilizat de preşedintele Bush în chestiunea Germaniei, a Ţărilor Baltice şi a Europei Răsăritene, în general, a fost, însă, după cum au dovedit-o evenimentele ulterioare, destul de greu şi incomplet înţeles de Gorbaciov.

După întâlnire, şi unul şi celălalt s-au rezumat la declaraţii laconice, ambii având ca punct de plecare o rundă de convorbiri ratată „din cauza condiţiilor meteorologice”, marea fiind agitată. (Gorbaciov: „Acest incident demonstrează că suntem în stare să ne


adaptăm bine la condiţii schimbătoare”; Bush: „Marea a fost la fel de zbuciumată ca şi vremurile noastre”).

Într-o discuţie particulară, Gorbaciov şi-a exprimat convingerea că poate avea încredere în Bush. În definitiv, nu era prima oară când se baza pe intuiţia sa.

La rândul său, preşedintele american le-a spus colaboratorilor săi de la Casa Albă că Gorbaciov „are în mod sincer probleme (...) când noi lăsăm impresia că suntem în plin marş, în timp ce el se retrage (...)”.13

De la Malta, Bush s-a deplasat la Bruxelles pentru a-şi informa aliaţii.Acelaşi lucru avea să-l facă şi Gorbaciov la reuniunea de la începutul lunii

decembrie 1989 a liderilor Tratatului de la Varşovia, ce a urmat întâlnirii de la Malta.Toate delegaţiile prezente la Moscova erau conduse de noii lideri reformatori,

care au preluat puterea în acel an, cu o singură excepţie – România.14

În acest context, Nicolae Ceauşescu, mai mult ignorat decât luat în seamă, a transmis „noilor colegi” că „americanii şi vest-europenii şi-au reluat politica hegemonistă mondială, fiind hotărâţi să lichideze socialismul”, după care a propus să se ţină o nouă reuniune a Pactului de la Varşovia la Bucureşti, pentru stabilirea contra-ofensivei „partidelor proletare”.15

Reacţia la această atitudine „contra-val” nu putea fi alta decât cea pe care evenimentele ulterioare au impus-o.

2. Poziţia „organelor securităţii statului” faţă de schimbările în stateleEuropeiCentral-Răsăriteneşisituaţiainternă

Modul în care au avut loc schimbările în statele Europei Central-Răsăritene – Germania de est, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România – sunt de natură să îndemne la stabilirea adevăratului loc şi rol al structurilor de securitate în „accelerarea istoriei”, în anii ‘80.

În contextul în care, în aproape întreg anul 1989, liderii conservatori comunişti est-germani, cehoslovaci, români, bulgari şi cubanezi au avut serios de luptat cu Gorbaciov, conducătorii reformatori unguri, deschizând frontierele spre Austria pentru exodul cetăţenilor est-germani, au creat o breşă foarte serioasă în „Cortina de Fier”.

Dând o mână de ajutor lui Gorbaciov împotriva lui Ceauşescu, conducerea Ungariei acceptă ţinerea la Budapesta a unei reuniuni a reprezentanţilor exilului românesc, invitaţi la celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei din 1956.

Cu acest prilej, este adoptată şi o Declaraţie comună cu Forumul Democratic Maghiar, „Declaraţia de la Budapesta din 16 iunie 1989”, care stipulează caracterul Transilvaniei de „spaţiu de complementaritate”, în care dreptul la reprezentare politică autonomă trebuie garantat.

Mai multe mii de cetăţeni români trecuţi clandestin în Ungaria, începând mai ales din 1986 (cifrele au oscilat de la 10.000 la 50.000), se aflau în centrele de primire şi de triere ale emigranţilor, unii fiind pregătiţi şi trimişi cu însărcinări secrete în România. Misiunile, îndeplinite în anii 1988-1989, erau similare cu cele ale unor emisari ai

51TIBERIU TĂNASE

„forumurilor civice?” din Germania de est, Cehoslovacia sau Polonia şi priveau radicalizarea anumitor grupuri din România, în scopul reformării sistemului politic.

Dacă în cazul cetăţenilor est-germani, Ungaria a procedat la deschiderea frontfierelor cu Austria, în cazul românilor– le-au închis. Ungaria îşi creează, astfel, imaginea unei ţări cu mari probleme din cauza refugiaţilor români, la Budapesta fiind deschis un oficiu al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR).

În rândul emigranţilor din Ungaria a fost constituită organizaţia „România Liberă” şi s-a proiectat un guvern în exil. Organizaţia românilor de la Budapesta este pusă în legătură cu „Uniunea Mondială a Românilor Liberi”, constituită în anii 1983-1984.

În vara şi toamna anului 1989, şiruri nesfârşite de cetăţeni români, aflaţi în Ungaria, sunt conduşi la frontiera cu România şi predaţi grănicerilor. Este rândul României să organizeze centrele de primire şi verificare a acestora. Pentru a putea face faţă noii sarcini, trupele de grăniceri au fost trecute în subordinea Ministerului de Interne. Cercetarea celor reveniţi astfel în ţară, conducea spre o concluzie sigură şi anume că, în curând, în România, va urma o schimbare.

Asemenea operaţiuni constituiau apanajul exclusiv al serviciilor de securitate, ceea ce atestă poziţia acestora faţă de evenimentele care au condus la căderea statelor totalitare.

Referitor la poziţia şi acţiunile Securităţii din România, în planul efectiv al acţiunilor practice şi eficienţei acestora, în perioada premergătoare şirului de evenimente ale anului 1989, Securitatea nu şi-a mai putut îndeplini misiunile sale „tradiţionale”, din mai multe motive dintre care menţionăm:

- paralizarea sistemului informativ extern după destituirea directorului adjunct al spionajului, generalul-locotenent Pacepa;

- blocajul relaţiilor economice externe ale României, deoarece acestea erau în cvasitotalitatea lor susţinute de reţelele de ofiţeri acoperiţi atât în structurile economice interne, cât şi la reprezentanţele externe. Este, de altfel, de notorietate că, într-o mare măsură, sarcina datoriei externe a României a fost adusă la „nivelul zero,” ca urmare a unei mobilizări speciale a organelor de securitate în comerţul exterior.

La foarte scurt timp, economia a intrat în „cădere liberă”, nemaiputând satisface nevoile consumul intern, iar oportuniştii politici, inclusiv din condcerea sistemului informativ, au preferat propaganda, dezinformarea şi idolatrizarea în locul adevărului. În cel mai fericit caz, „trădarea” avea loc prin omisiunea spunerii adevărului către autorităţile politice, prin stoparea informărilor aducătoare de veşti proaste.

După 1987, în cadrul Departamentului Statului au fost elaborate sinteze informative referitoare la marasmul generalizat al tuturor sectoarelor de activitate – economie, sănătate, învăţământ, cultură, relaţii externe etc. Dar nimic nu mai era posibilDar nimic nu mai era posibil de remediat, fără a fi atacată, în fondul ei, strategia politico-economică a forţei politice conducătoare în stat.

Drept urmare, factorii de conducere ai statului s-au situat pe poziţii de neimplicare, refuzând luarea în considerare a averismentelor evidente ale dezintegrării


sistemului pe care, totuşi, ei le primeau, dar rămâneau în inerţia spiritului gregar, al supunerii orbeşti faţă de conducătorul suprem.

Securitatea a cunoscut în deceniul premergător marilor schimbări o nouă „repolitizare”. Conducerea partidului comunist a apreciat că „liberalismul” perioadei 1965-1977, în care s-a pus accentul pe încadrarea de personal cu pregătire universitară, preponderent juridică, a determinat o dezideologizare, iar, prin intelectualizarea ofiţerilor, securitatea s-a îndepărtat de bazele ei de masă – clasa muncitoare şi ţărănimea –, existând riscul apariţiei mentalităţilor reacţionare burgheze, mai explicit erau exprimate serioase temeri în ceea ce priveşte docilitatea unui serviciu secret, alcătuit din ofiţeri cu pregătire intelectuală.

„Repolitizarea” s-a manifestat prin schimbarea criteriilor de selecţie şi pregătire a personalului, renunţarea la pregătirea universitară a acestuia şi înfiinţarea unui Consiliu Politic, introducerea funcţiilor de locţiitori politici ai şefilor structurilor teritoriale, relansarea activităţilor propagandistice cu scop de îndoctrinare ideologică şi exacerbare a cultului personalităţii Comandantului Suprem. Efectul măsurilor a fost contrar aşteptărilor, deoarece criteriile politice, anulate de situaţia social-economică internă dezastruoasă, cumulată cu izolarea externă, au indus deprofesionalizare, marginalizări, frustrări, eşecuri şi o serie de defecţiuni din aparatul extern.

- aproape un deceniu şi jumătate, România a jucat o carte convenabilă Occidentului, iar Securitatea se repliase în ceea ce priveşte obiectivele sale „anti-occidentate”;

- Securitatea nu putea fi loială dictaturii, din moment ce practica un sistem de informare paralel cu cel intern de partid şi pe care îl contrazicea în datele sale esenţiale.

Începând din 1987, au fost sistematic evaluate acţiunile comune ale Vestului şi Estului pentru schimbarea, cel puţin, a conducerii regimului politic din România.

Concluzia: serviciile secrete din două alianţe, până atunci inamice, şi-au dat mâna împotriva lui Ceuşescu.

Radio Moscova, Belgrad, Praga, Budapesta sau Varşovia au adoptat, în ceea ce priveşte mesajul despre România, linia „Europei Libere”, „Vocii Americii” sau a „BBC-ului”.

Fără această perseverenţă în a spune adevărul, care sugera nevoia schimbării direcţiei politice, acoliţii lui Ceauşescu i-ar fi ascuns faptul că membri de rând ai partidului, i-au cerut, în 1989, demisia.

Deoarece în România nu s-a coagulat o mişcare de opoziţie convenabilă Occidentului, şi nu exista nici un aşa-zis al doilea eşalon al puterii, care să se opună unor măsuri ale dictatoruli, au fost făcute eforturi de creare a acestora, scop în care unele misiuni diplomatice au făcut mai mult decât le permitea statutul lor.

53TIBERIU TĂNASE

Doar în acest context, Securitatea ar fi devenit preocupată de viitor şi de „echipa de mâine”, încercând să impună atenţiei unele alternative la persoanele cu aparente şanse de credibilitate.16 Mai ales că după afirmaţiile profesorului Virgil Măgureanu, fost director al SRI, „cu doi, trei ani în urmă se conturase şi la Moscova necesitatea găsirii unui succesor, iar între notele serviciilor se circula aceleaşi nume”.17

3.Desfiinţarea„organelor securităţii statului”şiînfiinţareaSRI–instituţieastatuluidedrept

Despre Securitate s-a scris în ultimul deceniu şi jumătate cu o patimă mai rar întâlnită în cazul altor subiecte. După cum avea să remarce publicistul Ion Cristoiu „(...) Abordarea vehementă, pe ton de răzbunare, exagerarea realităţii, trecerea sub tăcere a adevărului, provoacă şi un efect invers (...).18

România dispunea, înainte de căderea regimului Ceauşescu, survenită la sfârşitul anului 1989, de următoarele servicii secrete:

Un serviciu de securitate, Departamentul Securităţii Statului – DSS, mai cunoscut sub numele de securitate. DSS includea şi un serviciu de informaţii externe – Departamentul de Informaţii Externe (DIE)19.

( De istoria Securităţii s-au preocupat, după 1989, o serie de foşti lucrători (cadre), dar puţini istorici [români şi străini] şi specialişti în “intelligence”. O radiografie autentic a celor două etape ale istoriei acestei instituţii este foarte bine realizată de Istoricul Cristian Troncotă, în două volume de istorie documentată şi argumentată intitulate Torţionarii20,21 şi Duplicitarii22.)

Un serviciu de informaţii militare, Direcţia de Informaţii Militare (DIM), subordonată Marelui Stat Major General al Armatei.

Odată cu venirea la putere a noului regim, în decembrie 1989, securitatea a fost desfiinţată, iar atribuţiile sale au fost repartizate mai multor servicii de informaţii şi de securitate.

DesfiinţareaDepartamentuluiSecurităţiiStatuluiDesfiinţarea Departamentului Securităţii Statului a reflectat noile realităţi

socio-politice existente în România, în contextul destructurării vechiului regim în urma evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989. Aceasta s-a produs în două etape succesive: în prima etapă, prin trecerea în componenţa Ministerului Apărării Naţionale,23 iar în a doua etapă– prin desfiinţarea propriu-zisă, în baza unui Secret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale.24

Urmare a celor două decrete au fost desfiinţate, în bloc: Direcţia a IV-a – Contrainformaţii Militare; Direcţia a V-a – Securitate şi Gardă; Direcţia a VI-a – Cercetări Penale; UM 0110 – Contraspionaj Est;


Securităţile judeţene Braşov, Cluj, Sibiu, Timişoara şi a Municipiului Bucureşti.

De asemenea, au fost reorganizate şi absorbite în cadrul unor structuri ale M.Ap.N:

UM 0544 – Centrul de Informaţii Externe; UM 0525 – Centrul de Transmisiuni Cifrate; Comandamentul pentru tehnică Operativă şi Transmisiuni, cu unităţile

speciale „T”, „P”, „S”, „R”, Serviciul „C”.„P”, „S”, „R”, Serviciul „C”.Concomitent, până la constituirea SRI, au avut loc masive disponibilizări de

personal, ori treceri în rezervă la cerere, astfel că din totalul cadrelor fostului Departament al Securităţii Statului mai rămăseseră în activitate circa o treime, ceea ce a impus ulterior, pe de o parte, numeroase încadrări directe, iar pe de altă parte, reactivarea unei părţi a cadrelor disponibilizate.

Prin trecerea Departamentului Securităţii Statului în subordinea Armatei şi, ulterior, desfiinţarea acestuia, sistemul informativ al statului român a trecut exclusiv în sarcina Ministerului Apărării Naţionale. Preluarea de către Ministerul Apărării Naţionale a structurilor fostului Departament al Securităţii Statului a fost asigurată de către general-colonel Gheorghe Logofătu, numit adjunct al ministrului Apărării naţionale prin Decretul nr. 19 din 4 ianuarie 1990.

În perioada ianuarie-martie 1990, au fost elaborate mai multe variante de reorganizare a noului seviciu de informaţii. Dar, ca şi în alte perioade din istoria României, conducerea militară a serviciului a reuşit o rezolvare minimală, cu preţuri mari, în ceea ce priveşte conservarea profesionalismului real, şi fără a se trece, efectiv, la activitatea de informaţii stringent neceară în acele momente.

O multitudine de evenimente au surprins noua putere, consensul iniţial al forţelor politice s-a degradat rapid, disputele stradale violente au luat locul dialogului, iar statul român a fost lipsit, în bună măsură, de informaţiile care vizau noile ameninţări la adresa siguranţei naţionale.

ÎnfiinţareaServiciuluiRomândeInformaţiiServiciul Român de Informaţii (SRI)25 a fost înfiinţat ca autoritate administrativă

autonomă a statului român în baza Decretului nr. 181 al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, din 26 matie 1990, cu competenţă materială în interiorul ţării privind obţinerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la ameninţările interne şi externe la adresa siguranţei naţionale.26

Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi viitor preşedinte al ţării, referindu-se într-o declaraţie publică la noul serviciu, îl caracteriza astfel: „O instituţie modernă, care a fost structurată după analiza modelelor unor astfel de servicii din ţările cu tradiţie democratică: Statele Unite ale Americii, Canada şi principalele ţări europene”.

55TIBERIU TĂNASE

Misiunile noului serviciu de informaţiiServiciul Român de Informaţii acţionează pentru obţinerea de date şi informaţii

referitoare la activitatea serviciilor de spionaj şi a organizaţiilor extremist-teroriste îndreptate împotriva României, precum şi cu privire la intenţiile sau acţiunile de diversiune şi atentat, subminare a economiei naţionale ori destabilizare a ordinii de drept.27

Totodată, Serviciul Român de Informaţii asigură păstrarea secretului de stat şi acţionează pentru prevenirea scurgerii de date şi informaţii nedestinate publicităţii.

Conducerea Serviciului Român de Informaţii este asigurată de un director, cu rang de ministru, numit prin decret, funcţia neputând fi deţinută de ofiţeri activi (art. 4).

Noul serviciu trebuia, totuşi, să rezolve o problemă: aceea a oamenilor cu care să fie îndeplinite noile misiuni şi că au fost încadraţi şi câţiva specialişti din profilurile de activitate ale fostului departament al Securităţii Statului, care nu au derulat activităţi în sfera social-politică, susceptibilă a fi catalogată ca fiind de „poliţie politică”, la care s-au adăugat cadre militare care activaseră în alte instituţii ale statului, îndeosebi în Armată, dar şi tineri specialişti angajaţi din viaţa civilă.

La 25 aprilie 1990, în faţa a peste 100 de jurnalişti, directorul Serviciului Român de Informaţii face o serie de precizări menite să răspundă îngrijorărilor legitime ale presei şi opiniei publice, menţionând misiunile noului serviciu: „contracararea spionajului, a terorismului internaţional, a extremismelor de stânga sau de dreapta, prevenirea acţiunilor destabilizatoare, de orice fel, în raport cu ordinea constituţională ce va fi stabilită de Parlament”.

Primul raport de activitate al Serviciului Român de Informaţii prezentat Parlamentului (22 noiembrie 1990)

Statul de drept a început să funcţioneze prin constituirea, în condiţii extrem de complexe, a cadrului instituţional şi normativ adecvat unei societăţi, aflate în tranziţie spre democraţie. În acest context, la 22 noiembrie 1990, directorul SRI, Virgil Măgureanu, a prezentat în faţa Parlamentului un raport în legătură cu structurile, specificul şi ativitatea Serviciului.

Raportul a răspuns principalelor probleme de interes, abordând următoarele subiecte:

1. Situaţia dosarelor fostei securităţi;2. Personalul Serviciului Român de Informaţii;3. Serviciul Român de Informaţii nu efectuează interceptări, ascultări şi controlul

corespondenţei;4. Serviciul Român de Informaţii apără statul de drept;5. Legalitatea activităţii Serviciului Român de Informaţii;6. Activitatea serviciilor străine de spionaj:7. Evenimentele din iunie 1990;8. Transparenţa Serviciului Român de Informaţii.


ConcluziiEvenimentele din perioada iunie-decembrie 1989 din Europa Centrală şi de

Est, precum şi cele din august 1991, din Uniunea Sovietică, au determinat puternicele aparate de stat ale securităţii să abdice de la misiunile lor de apărare ale socialismului, deoarece ordinea comunistă a fost spulberată cu o viteză uluitoare.

Esenţa transformării serviciilor de informaţii din statele fostului bloc politico-militar comunist a constatat în eliminarea pericolului pe care acestea l-ar mai fi putut reprezenta, pe de o parte, pentru securitatea Occidentului, iar, pe de altă parte, pentru transformările politice interne din aceste ţări.

Premergător marilor schimbări şi imediat după acestea, maniera în care guvernele occidentale s-au grăbit să colaboreze cu KGB-ul, în timp ce reduceau„bugetele de pace” ale propriilor servicii secrete, a apărut ca fiind bine primită, în contextul unor orientări noi în politica naţională de securitate a Rusiei, cel puţin aşa cum au dovedit-o eşantioanele de retorică din mass-media.

Măsura şi viteza cu care noile structuri/servicii ale fostelor state comuniste s-au afirmat în slujba democraţiei au fost recunoscute de comunitatea occidentală prin şansele acordate statelor respective de a deveni partenere în structurile euro-atlantice sau în alte forme de înţelegeri „bi” ori multilaterale.

După evenimentele din 1989, aproape fără excepţie, toate serviciile în cauză au acţionat, cel puţin la începutul anilor ’90, în condiţii pentru care nu au fost pregătite şi, în acelaşi timp, într-un context generalizat de contestare a locului, rolului şi misiunilor lor.

Drept consecinţă, cu puţine excepţii, activitatea de informaţii atât pe componentele de securitate internă, cât şi externă, a cunoscut un blocaj temporar şi regrese, iar relansarea a fost dificilă, sincopată, permanent sub semnul unor eforturi, uneori disperate, menite a aduce capital de încredere.

NOTE: 1Ioan Scurtu (coord.), Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud Est 1918-2001, vol. I, p. 257. 2 Ibidem, p. 259. 3 Vezi pe larg cartea lui Michael R. Beschloss şi Strobe Talbot, La cele mai înalte nivele. Relatare din culisele puterii referitoare la sfârşitul Războiului Rece, Editura Elit, Bucureşti, 1994, în care sunt prezentate înţelegerile fundamentale dintre George Busch şi Mihail Gorbaciov. 4 Ioan Scurtu (coord.), Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), vol. I, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 260. 5 Michael R. Beschloss şi Strobe Talbot, La cele mai înalte nivele. Relatare din culisele puterii referitoare la sfârşitul Războiului Rece, Editura Elit, Bucureşti, 1994, p. 29. 6 Mesajul sigilat a fost transmis, zece zile mai târziu, prin consilierul militar al lui Gorbaciv, mareşalul Serghei Akromeiev. Bush nu a dorit să rişte o eventuală indiscreţie a propriului canal diplomatic, vezi Michael R. Bescholoss, Strobe Talbot, op. cit., p. 139.

57TIBERIU TĂNASE

7 Michael R. Bescholoss, Strobe Talbot, op. cit., pp. 202-203 8 Ibidem, p. 204. 9 Ibidem, p. 209. 10 Michael R. Bescholoss, Strobe Talbot, op. cit., p. 211. 11 Ibidem, p. 219. 12 Ibidem, p. 229. 13 Ibidem, p. 236. 14 Bulgaria – Petar Mladenov; Cehoslovacia – Karel Urbanek; R.D. Germană – Egon Krenz; Ungaria – Rezso Niers; Polonia – Tadeusz Mazowieski. 15 Michael B. Beshloss, Strobe Talbot, op.cit., p. 239. 16 Filip Teodorescu, Un risc asumat, Editura Viitorul Românesc, 1992, p. 28. 17 Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu , De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura RAO, 2008, p. 31. 18 Ion Cristoiu, Securitatea, un cadavru bun la toate, în Expres Magazin, nr. 22, 23/1991. 19 Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului Comunist din România (1965+1989), Editura Elion, Bucureşti, 2003, p. 92. 20 Neagu Cosma, Cupola. Securitatea văzută din interior, Editura Globus. Bucureşti, 1994, Gheorghe Raţiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, vol 1 (activitatea securităţii înainte de 1989), vol III, Editura „Omega Press”, 1999, Dumitru Iancu Tăbăcaru, Sindromul securităţii, Editura Paco, Bucureşti, ş.a. 21Vezi pe larg Cristian Troncotă, Istoria regimului comunist din România, 1948-1964, Editura Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2003, reeditată în 2006 sub titlul Torţionarii, Istoria serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România ( 1948-1964), Editura Elion, Bucureşti 2006 22 Crisrian Troncotă, Duplicitarii... 23 Vezi Decretul privind trecerea în componenţa Ministerului Apărării Naţionale a Departamentului Securităţii Statului şi a altor organe din subordinea Ministerului de Interne. 24 Decretul Consiliului Frontului Salvării Naţionale privind desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului din 30 decembrie 1989. 25 Înfiinţat la 26 martie 1990, a urmat după Securitate. SRI nu a folosit decât 25-33% din personalul permanent al fostei Securităţi. A fost condus de la înfiinţarea sa de către profesorul Virgil Măgureanu, şi apoi, de la 2 iunie 1997, de Costin Georgescu, învestit de Parlament pe 27 mai 1997. În prezent este condus de George Maior. 26 La 8 aprilie 1990, C.P.U.N. votează Decretul 181 din 26 martie 1990 şi înfiinţează, astfel, un nou serviciu de securitate „fundamental diferit de ceea ce a fost Securitatea (...). Fără a exercita rolul de instituţie opresivă (...) şi care nu are dreptul de a reţine persoane” (vezi Conferinţa de presă a preşedintelui Ion Iliescu, 8 aprilie 1990). 27 Conform articolelor 1 şi 5, care prevăd atribuţiile noului serviciu de informaţii, Legii de organizare şi funcţionare a serviciului Român de Informaţii nr. 14/1992


ANEXE

DECRETprivindtrecereaîncomponenţaMinisteruluiApărăriiNaţionale

aDepartamentuluiSecurităţiiStatuluişiaaltororganedinsubordineaMinisteruluideInterne

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:ConsiliulFrontuluiSalvăriiNaţionaledecretează: Art.1 – Pe data prezentului decret, trec în componenţa Ministerului Apărării Naţionale, Departamentul securităţii statului, Comandamentul trupelor de securitate, împreună cu organele şi unităţile din subordinea acestora. Sunt incluse în acestea structura, bugetul, personalul, armamentul, muniţia, tehnica din dotare, fondurile fixe, precum şi activul şi pasivul din ţară şi din străinătate. Pentru direcţiile, unităţile asimilate şi serviciile comune, efectivele, tehnica, fondurile fixe, precum şi bugetul, se defalcă proporţional cu atribuţiile pe care le îndeplinesc. Art.2 –La Ministerul de Interne rămîn Inspectoratul general al miliţiei, Comandamentul pompierilor, Direcţia generală a arhivelor statului şi Direcţia penitenciarelor, cu toate unităţile din subordinea acestora.

Art.3 – Drepturile băneşti şi materiale ce se cuvin personalului militar şi civil prevăzut la art. 1 vor fi asigurate de către Ministerul Apărării Naţionale.

Art.4 – Trupele de grăniceri se reintegrează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 5– Ministerul Apărării Naţionale va lua măsuri pentru stabilizarea unei organizări unitare a tuturor unităţilor din componenţa sa, potrivit atribuţiilor şi sarcinilor ce-i revin aceatui minister.

Art.6 – Comitetul de Stat al Planificării şi Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Finanţelor vor lua măsuri pentru a introduce modificările corespunzătoare în indicatorii economici pe anul 1990 ai Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne.

Preşedintele Consiliului Frontului Salvării NaţionaleIon Iliescu

Bucureşti26 decembrie 1989Nr. 4

Monitorul Oficial nr.5/27 dec.1989

59TIBERIU TĂNASE

DECRETprivinddesfiinţareaDepartamentuluiSecurităţiiStatului

ConsiliulFrontuluiSalvăriiNaţionaledecretează: Articol unic – Pe data prezentului decret Departamentul Securităţii Statului se desfiinţează.

Preşedintele Consiliului Frontului Salvării NaţionaleIon Iliescu

Bucureşti30 decembrie 1989Nr. 33

Monitorul Oficial nr.8/31 dec.1989

DECRETprivindînfiinţareaServiciuluiRomândeInformaţii

ConsiliulProvizoriudeUniuneNaţionalădecretează:Art.1 – Pe baza prezentului decret se înfiinţează Serviciul Român de Informaţii

având ca scop obţinerea de date şi informaţii referitoare la activitatea serviciilor de spionaj, a organizaţiilor extremist-teroriste îndreptate împotriva României, a elementelor cu intenţii de a organiza şi desfăşura acţiuni de diversiune şi atentat, de subminare a economiei naţionale, de destabilizare a ordinii de drept.

Art.2 – Serviciul Român de Informaţii răspunde pentru întreaga sa activitate în faţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, iar după alegerile de la 20 mai 1990, în faţa Parlamentului, potrivit normelor stabilite de acesta. Conducătorul Serviciului Român de Informaţii va prezenta periodic rapoarte cu privire la principalele probleme rezultate din activitatea specifică şi răspunde nemijlocit la interpelările referitoare la activitatea Serviciului.

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională şi, respectiv, Parlamentul pot institui comisii pentru controlul modului în care sunt respectate în activitatea Serviciului Român de Informaţii principiile şi normele constituţionale, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Art.3 – Serviciul Român de Informaţii este un organ central al administraţiei de stat şi funcţionează în subordinea directă a preşedintelui Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, iar, după alegerile din 20 mai 1990, a preşedintelui României.

Structurile organizatorice ale Serviciului Român de Informaţii se aprobă de preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.


Unităţile şi subunităţile Serviciului Român de Informaţii se subordonează ierarhic numai conducerii acestuia.

Personalul Serviciului Român de Informaţii este format din militari, care au drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate, precum şi din angajaţi civili.

Art.4 – Serviciul Român de Informaţii este condus de un director, numit prin decret, având rang de ministru.

Nu pot deţine funcţia de director ofiţerii activi.Art.5 – Prin măsuri specifice, Serviciul Român de Informaţii va asigura apărarea

secretului de stat şi prevenirea scurgerii de date sau informaţii nedestinate publicităţii. Lista acestor date şi informaţii cu caracter strategic se aprobă de guvern.

La cerere, Serviciul Român de Informaţii acordă asistenţă de specialitate întreprinderilor, instituţiilor, firmelor, precum şi persoanelor particulare interesate, în problemele privind apărarea secretelor aflate în posesia lor şi prevenirea scurgerii de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, necesare desfăşurării activităţii lor normale.

Art.6 – În îndeplinirea atribuţiilor ceîi revin, Serviciul Român de Informaţii colaborează cu Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, organele procuraturii, Direcţia vămilor şi celelalte organe ale administraţiei de stat în funcţie de componenţele, atribuţiile şi sarcinile specifice ale acestora.

Art.7 – Clădirile, mijloacele de transport, aparatura tehnică, fondurile băneşti în lei şi valută, necesare funcţionării Serviciului Român de Informaţii vor fi asigurate de Guvernul României, în cadrul alocaţiei bugetare aprobate.

Art.8 – Serviciul Român de Informaţii menţine legătura cu ministerele şi celelalte organe ale administraţiei de stat, presă, radio şi televiziune, din ţară şi străinătate, prin biroul său de relaţii, condus de un purtător de cuvânt, numit de directorul serviciului.

Cu aprobarea preşedintelui Consiliului Prolvizoriu de Uniune Naţională, Serviciul Român de Informaţii poate stabili relaţii cu organisme similare din străinătate.

Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune NaţionalăIon Iliescu

Bucureştişti26 martie 1990nr. 181

61

REVOLUŢIAROMÂNĂÎNOGLINZILEKREMLINULUI

GheorgheCOJOCARU*

În 1989, în timp ce presa internaţională din Vest şi Est critica cu asprime situaţia dezastruoasă din România, Moscova şi Bucureştiul dădeau impresia că între ele exista un fel de înţelegere tacită, prin care Bucureştiul păstra tăcerea în chestiunea Basarabiei, iar Moscova făcea acelaşi lucru referitor la starea de lucruri din România1. Pe parcursul anului, sovieticii au încălcat de câteva ori această înţelegere, iar Ceauşescu le-a replicat, în ultimul ceas, la congresul al XIV-a al PCR. din 20-24 noiembrie 1989, cerând anularea Pactului Stalin-Hitler (Ribbentrop-Molotov – N. Red) şi a consecinţelor lui, care se voia o aluzie la Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate de URSS în 19402. Scopul acestui gest era dublu: pe de o parte, se miza pe deşteptarea - în folosul clanului Ceauşescu - a naţionalismului românesc care nu a acceptat niciodată anexarea Basarabiei de către URSS, iar pe de alta, acesta era o ameninţare subtilă la adresa Moscovei, căreia i se dădea de înţeles că în cazul unei încercări de destabilizare a regimului din România dictatorul de la Bucureşti ar fi dispus de mijloacele necesare pentru a declanşa o mişcare naţională românească peste Prut, în RSSM3.

În legătură cu evenimentele de la Timişoara din 16 decembrie 1989, care au anunţat începutul sfârşitului comunismului în România, deputaţii de la Chişinău în Sovietul Suprem al URSS au cerut congresului al doilea al deputaţilor poporului din Uniunea Sovietică, ce-şi ţinea lucrările la Moscova, să ia o atitudine expresă. Iată ce declara în şedinţa de seară din 21 decembrie M.Gorbaciov: În ceea ce priveşte evenimentele din România. Unii deputaţi, în particular din Moldova, insistă ca noi să reacţionăm la aceste evenimente, la congres. Dar pentru ca să putem reacţiona trebuie să avem o informaţie veridică, pentru ca în baza ei să adoptăm o poziţie corectă, să dăm o apreciere justă. Ieri l-am însărcinat pe ambasadorul URSS în România, Tiajelnikov, să se adreseze conducerii ţării cu rugămintea de a ne oferi informaţia respectivă. L-am invitat la MAE pe ambasadorul României pentru a-i pune aceleaşi întrebări şi să obţinem informaţii. Deocamdată, informaţia pe care o avem de la Bucureşti şi pe care ne-a furnizat-o aici ambasadorul României, nu ne permite să ne creăm o imagine reală asupra aceea ce se întâmplă în ţară. Dumneavoastră ştiţi că presa străină descrie în culori dramatice situaţia din ţară. Deocamdată, ceea ce am primit noi de

*Cercetător ştiinţific I, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova

62

la ambasadorul nostru în România nu se confirmă, şi noi l-am însărcinat să continue această activitate, pentru ca să oferim congresului deputaţilor o informaţie detaliată şi obiectivă referitoare la situaţie. Şi atunci va fi clar cum să reacţionăm4.

În dimineaţa memorabilei zile de 22 decembrie 1989, când presa sovietică de partid – mai puţin ziarul Izvestia, care publica o informaţie mai mult sau mai puţin obiectivă despre incidentele de stradă din România – continua să scrie că la Timişoara elementele huliganice au organizat un incident îndreptat împotriva instituţiilor de stat şi organelor de partid, preluând punctul de vedere al oficialităţilor comuniste de la Bucureşti, la Moscova, deputatul A.S.Dzasohov, primul secretar al comitetului regional al PCUS din Osetia de Nord, a propus congresului aprobarea unei Declaraţii succinte în care se spunea: Congresul deputaţilor poporului din URSS îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu ştirile ce parvin privind evenimentele dramatice din România, care s-au soldat cu victime. Aceasta trezeşte sentimentul de un profund regret. Ne exprimăm speranţa că în cel mai apropiat timp în România vor fi găsite mijloace pentru reglementarea paşnică a problemelor ivite în spiritul toleranţei, umanismului şi respectării drepturilor omului. Atunci când V.M.Kotleakov, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a URSS, i-a imputat ambasadorului Tiajelnikov faptul că nu anticipase o asemenea turnură de situaţie şi că nu era în măsură să furnizeze detalii privind escaladarea violenţei, considerând ceea ce se întâmpla în România era ceva fără precedent şi cerând înăsprirea afirmaţiilor din textul Declaraţiei, M. Gorbaciov l-a întrerupt cu întrebarea: Poate Dumneavoastră o să ne relataţi mai pe larg ce se întâmplă în România? După care i-a oferit cuvântul deputatului Ion Hadârcă, pentru o informare suplimentară. De la tribuna Congresului, scriitorul Ion Hadârcă a declarat: Grupul de deputaţi ai poporului din partea Moldovei are o atitudine neunivocă faţă de ceea ce se întâmplă în România. Noi aşteptăm veşti mai concrete, eventuale comunicate, care săNoi aşteptăm veşti mai concrete, eventuale comunicate, care să clarifice situaţia. Dar cred că lipsa informaţiei oficiale încă nu este un argument, ca să nu luăm nici o decizie, să nu dăm o apreciere acestor evenimente. Ziarul „Pravda”„Pravda”Pravda” de astăzi se referă la discursul preşedintelui Republicii Socialiste România. Dar acolo se dă o apreciere oficială – în acel spirit, în care este, în general, promovată astăzi politica oficială. Situaţia lucrurilor din România se află demult în atenţia noastră. Noi nu suntem indiferenţi faţă de ceea ce se întâmplă acolo unde continuă politica cultului personalităţii, faţă de faptul că aceste evenimente frânează dezvoltarea proceselor de democratizare şi restructurare în republica socialistă prietenă. În informaţiile sosite din surse neoficiale e vorba de ciocniri dintre unităţile militare şi populaţia paşnică, e vorba de victime. Eu cred că ceea ce s-a întâmplat recent în Germania, Ungaria, Cehoslovacia este inevitabil şi pentru România. Congresul partidului din România s-a desfăşurat în spiritul elogiului, cultului personalităţii. Toate acestea sunt nişte fapte triste pentru noi. În acest moment Ion Hadârcă a fost întrerupt de M. Gorbaciov care a spus: Haideţi să nu întrecem măsura, dincolo de care începe amestecul în treburile interne ale unui stat suveran. Haideţi să ne exprimăm atitudinea faţă de ceea ce atinge destinele, vieţile oamenilor.

Declaraţia Congresului a fost aprobată cu 1.809 voturi pentru, 32 –– împotrivă şi 65 de abţineri din numărul de 1.906 votanţi5.

REVOLUŢIA ROMÂNĂ ÎN OGLINZILE KREMLINULUI

63GHEORGHE COJOCARU

La închiderea şedinţei în seara aceleiaşi zile, liderul sovietic anunţa Congresul deputaţilor că la Bucureşti avea loc fraternizarea armatei cu manifestanţii din stradă, că Ceauşescu fusese arestat şi că frontierele României, închise de dictatorul de la Bucureşti odată cu declanşarea primelor incidente, fuseseră redeschise. Gorbaciov a propus expedierea unui Mesaj scurt poporului român, în care se arăta: În acest moment crucial pentru destinul României congresul al doilea al deputaţilor poporului din URSS declară sprijinul său decisiv cauzei juste a poporului român. Asigurăm cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bună vecinătate şi confirmăm tendinţa noastră sinceră spre o cooperare strânsă în interesul socialismului şi păcii. Textul Mesajului a fost întâmpinat cu aplauze6.

Şedinţa congresului din dimineaţa zilei următoare a început iarăşi cu o scurtă relatare a lui M.Gorbaciov referitoare la evenimentele de la Bucureşti. Deputaţii au fost informaţi cu privire la luptele dintre armată şi detaşamentele de elită rămase fidele lui Ceauşescu, din noaptea de 22 spre 23 decembrie. În aceste condiţii, Guvernul sovietic examina posibilitatea acordării unor ajutoare umanitare României. Potrivit liderului sovietic, se crea impresia că poporul român era în favoarea tuturor acestor schimbări şi că armata era solidară cu poporul. Pe fundalul destabilizării sociale, apăru la un moment ştirea privind arestarea lui Ceauşescu, care nu-şi găsea confirmare, fiind necesară o verificare a acesteia. Comitetul provizoriu, după cum a devenit astăzi cunoscut, declara preşedintele sovietic, este prezidat de fostul membru supleant în Comitetul Politic Executiv Iliescu Ion, înlăturat la timpul respectiv din toate funcţiile. În numele acestui comitet şi a poporului a urmat o declaraţie despre faptul că ei sunt împreună cu Uniunea Sovietică şi mizează pe colaborare, sprijin etc. Aceasta răspunde exact celor afirmate de noi ieri în scurtul, dar importantul Mesaj către poporul român7.

La şedinţa de seară, M.Gorbaciov a comunicat noi detalii cu privire la evenimentele din capitala României: Situaţia continuă să rămână încordată. A existat un moment, când din Bucureşti, de la Comitetul salvării naţionale au parvenit apeluri de ajutor în legătură cu faptul că un şir de subunităţi militare a acţionat împotriva poporului. Cu toate acestea, acuma încordarea scade. Focare au rămas doar în unele locuri. Şeful Marelui Stat Major a comunicat cu fermitate că situaţia e sub control deplin. Armata, partea ei principală, şi poporul sunt solidari. Continuă să funcţioneze radioul şi televiziunea. Între altele, în această clădire îşi ţine şedinţele Comitetul salvării. Acolo ştiu de Mesajul nostru. Din partea lor declară despre dorinţa de colaborare şi speră în sprijinul şi ajutorul nostru. Moscova intenţionează să acorde ajutoare de urgenţă - medicamente şi delegarea unor specialişti - în colaborare cu Crucea Roşie Internaţională. Una din grupările armate, a menţionat Gorbaciov, a pătruns în casa reprezentanţei noastre comerciale şi a deschis focul de acolo. S-au aflat în pericol locatarii - femei şi copii. În casă a izbucnit un incendiu, este rănit un cetăţean sovietic. Dar acum, se pare, situaţia s-a dezamorsat. Noi am făcut o declaraţie (TASS - n.a.) în legătură cu aceasta. Deocamdată nu s-a stabilit unde se află Ceauşescu. […] Am convenit acum să ne adresăm către ţările Tratatului de la Varşovia pentru a ne coordona acţiunile în scopul acordării de asistenţă României şi a discuta o serie de alte măsuri care vor fi realizate. A fost creat un Grup operativ pe linia guvernelor, care analizează cu atenţie ceea ce se întâmplă.

64 REVOLUŢIA ROMÂNĂ ÎN OGLINZILE KREMLINULUI

În circumstanţele agravante din România, deputaţii din partea RSSM Mircea Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem, Petru Lucinschi, primul-secretar al Partidului Comunist din Moldova, şi Ion Hadârcă, liderul Frontului Popular din Moldova, au cerut permisiunea de a reveni la Chişinău. Oamenii au mari emoţii, ca şi în întreaga ţară, de altfel. Noi credem că aceasta este o decizie corectă şi le-am permis tovarăşilor să plece, arăta Gorbaciov, deşi anterior tot el ar fi consimţit ca la Chişinău să revină doar Lucinschi8. În legătură cu personalitatea acestuia s-ar cere de remarcat că la 16 noiembrie 1989, cu puţin timp înainte de declanşarea evenimentelor din 22 decembrie de la Bucureşti, Petru Lucinschi, rechemat din Tadjikistan unde activa ca secretar doi al CC al PCT, fu instalat în funcţia de prim-secretar al CC al PCM. Este dificil de observat vre-o legătură între schimbarea garniturii politice la Chişinău şi răsturnarea clanului Ceauşescu. Dar este clar că din perspectiva evenimentelor de la acel sfârşit de an, care au schimbat faţa României, Moscova nu putea să nu fie interesată de menţinerea situaţiei sub control la Chişinău, unde era în ascensiune o puternică mişcare de emancipare naţională.

A urmat apoi Declaraţia Guvernului sovietic de sprijin şi solidaritate cu Frontul Salvării Naţionale, apreciat drept un organism ce reunea forţele progresiste ale societăţii române, care şi-a asumat întreaga putere în stat, în efortul de înnoire democratică a ţării. Moscova condamna acţiunile adversarilor transformărilor revoluţionare, fiind gata să acorde asistenţa umanitară necesară la lichidarea urmărilor tragice ale evenimentelor din România9.

O nouă relatare cu privire la situaţia din România a fost făcută de preşedintele Sovietului Suprem al URSS în dimineaţa zilei de 24 decembrie. La Moscova se ştia despre continuarea schimbului de focuri de la Bucureşti. Fusese recepţionată ştirea privind trecerea teroriştilor la tactica luptei de partizani. Frontul Salvării Naţionale consideră, menţiona M.Gorbaciov, că pentru suplinirea insuficienţei de muniţii era necesar un ajutor din exterior. În pofida acestui fapt (poate aşa a răsunat), şeful Marelui Stat Major, generalul Guşe, a declarat că armata controlează situaţia şi nu are nevoie de nici un ajutor. Această informaţie a fost difuzată la radio şi televiziune şi iată acum - o declaraţie oficială. În ansamblu, situaţia, conform tovarăşilor noştri care se află acolo*, evoluează în folosul poporului şi al Frontului Salvării Naţionale. O confirmare oficială a arestării lui Nicolae şi Elena Ceauşescu nu există. Fiul arestat al lui Ceauşescu - Nicu Ceauşescu - a fost arătat la televiziune. Înseamnă că mai sunt focare de rezistenţă. Noi întreprindem măsuri de acordare a ajutorului umanitar pe linia guvernului şi a organizaţiilor obşteşti. Ambasada URSS în România întreţine contacte cu Frontul Salvării Naţionale10.

După această comunicare a liderului sovietic, Congresul a adoptat cu 1.432 voturi pentru, 252 împotrivă, 264 abţineri, participând la vot 1.948 deputaţi, rezoluţia Cu privire la aprecierea politică şi juridică a pactului sovieto-german de neagresiune din 1939. Rezoluţia congresului de la Moscova constata că s-a ascuns faptul că concomitent

*Bolduire la redactare (N.Red.)

65GHEORGHE COJOCARU

cu Acordul sovieto-german a fost semnat un “protocol adiţional secret”, prin care erau delimitate “sferele de interese“ ale părţilor contractante, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, din Finlanda până la Basarabia (p.3). Acesta era contextul în care Basarabia era menţionată deschis în cuprinsul rezoluţiei.

În raportul său Aleksandr Iakovlev, secretarul CC al PCUS, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, preşedintele Comisiei Congresului deputaţilor care a examinat problema înţelegerilor secrete sovieto-naziste, a arătat că Stalin a înfăptuit de o manieră imperială reîntoarcerea Basarabiei în cadrul Uniunii (?! - or, Basarabia niciodată nu a fost teritoriu al URSS pentru a fi “reîntoarsă” în 1940 - n.a.). Sesizând acest aspect dubios al raportului, deputata Leonida Lari îl întreba pe Iakovlev:întreba pe Iakovlev: Dacă Basarabia a fost o colonie a imperiului rus, de ce aţi afirmat acum că ea a fost reîntoarsă, deea a fost reîntoarsă, de parcă ar fi fost proprietatea Uniunii Sovietice, a Rusiei? Mai departe. Dacă în Pact este indicată numai Basarabia, de ce în locul Basarabiei Stalin a ocupat şi Moldova şi Bucovina? Între altele, Basarabia este alcătuită doar din judeţele Accherman, Chilia şi Ismail, care se află astăzi în Ucraina. Drept răspuns, Iakovlev se arăta nedumerit de sensul întrebării, justificându-se prin faptul că mandatul Comisiei era limitat doar la examinarea Pactului şi protocoalelor din 1939, nu şi a evenimentelor care au succedat acestui an. Atunci, Grigore Eremei, unul din cei doi reprezentanţi ai Chişinăului în Comisia prezidată de Iakovlev, a propus prelungirea mandatului acestei Comisii, sau crearea alteia noi, care să examineze actele şi documentele din anii 1939-1941 şi să le dea aprecierile de rigoare11. Deşi această propunere a fost sprijinită şi de deputaţii din Ţările Baltice, Mihail Gorbaciov, ca preşedinte al şedinţei, nu a supus-o votului Congresului.

În finalul Congresului ,Gorbaciov anunţa în aplauzele deputaţilor că situaţia la Bucureşti se normalizează, din alte localităţi se îndreaptă spre capitală unităţi militare, care se află pe poziţiile apărării revoluţiei. Este planificată curăţirea cartierelor Bucureştiului de grupările de terorişti. Şi-au reluat activitatea Ministerul de Externe al României şi autorităţile locale din Bucureşti12.

Mesajul prin care Bucureştiul mulţumea Guvernului sovietic pentru ajutor a fost citit de la tribună de M.Gorbaciov numai pe jumătate, fiind omis pasajul în care se menţiona că cel mai mare ajutor din partea URSS pentru poporul român ar fi fost deschiderea hotarelor cu fraţii dintre Prut şi Nistru13.

A urmat apoi o Declaraţie a Ministerului sovietic de Externe, care atesta faptul că URSS întreţinea strânse contacte cu guvernele statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, în legătură cu evenimentele de la Bucureşti. Şi Moscova, şi aliaţii săi, declarau sprijinul pentru programul de înnoire democratică al Frontului Salvării Naţionale. Potrivit convingerii comune a statelor aliate, se spunea în textul MAE al URSS, soarta ţării a luat-o în mâinile sale poporul român şi, în ciuda rezistenţei înverşunate a forţelor totalitarismului, el va reuşi să învingă în lupta pentru libertate şi democraţie. Anume,Anume, luându-se în calcul aceasta, există înţelegerea asupra dezideratului de a evita orice acţiuni colective care ar aminti de practica trecutului. Declaraţia Ministerului de Externe se dorea o nouă probă că doctrina Brejnev nu mai era operaţională. Recunoscând Consiliul Frontului Salvării Naţionale, Guvernul sovietic era decis să onoreze în

66 REVOLUŢIA ROMÂNĂ ÎN OGLINZILE KREMLINULUI

continuare livrările către România, fiind gata să examineze în ordine prioritară orice solicitări suplimentare din partea română14.

La 27 decembrie a avut loc un dialog telefonic între Ion Iliescu şi M.Gorbaciov, în cadrul căruia preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale din România şi-a exprimat mulţumirea pentru sprijinul acordat de autorităţile URSS poporului român în zile de grea încercare, apreciind înalt faptul căCcongresul deputaţilor poporului a sprijinit cu autoritatea sa oamenii muncii din România în lupta lor revoluţionară împotriva regimului dictaturii personale, pentru prefaceri democratice şi înnoirea societăţii. Iliescu şi Gorbaciov au căzut de acord asupra faptului că o însemnătate primordială avea buna înţelegere şi susţinerea reciprocă a celor două ţări şi popoare, aprofundarea pe mai departe a cooperării în toate sferele15.

Românii basarabeni au salutat cu entuziasm Revoluţia română şi chiar au contribuit cu donaţii importante de produse alimentare, îmbrăcăminte şi sânge la lupta fraţilor lor din România. Erau dornici să formeze grupe speciale care să plece la Bucureşti pentru a înfrânge securitatea română. Pe 30 decembrie, în timpul unei demonstraţii organizate la Chişinău, s-a cerut pentru prima dată unirea cu România.[…] “Zidul” imaginar de la Prut, care separase naţiunea română mai eficient decât unul real timp de patruzeci de ani, începuse să se clatine16.

Sfârşitul de an 1989 înregistra la Chişinău un climat social-politic şi cultural destul de confuz şi contradictoriu, dar, pe fondul realizărilor în sfera limbii materne, a revoluţiei anticomuniste de la Bucureşti, capacitatea de mobilizare şi trăirile emoţionale ale maselor, precum şi speranţele într-o clarificare a stării de fapt, atingeau cote impresionante.

NOTE: 1 Nestor Rateş, România: revoluţia încâlcită, Bucureşti, Litera, 1994, p.138. 2 Stelian Tănase, Miracolul revoluţiei: o istorie politică a căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 1999, p.261. 3 Radu Portocală, România - autopsia unei lovituri de stat - în ţara în care a triumfat minciuna, Agora Timişoreană în colaborare cu Editura Continent, 1991, pp.27-28. 4 “Izvestia”, nr.358 (22897), 24 decembrie 1989. 5 Ibidem, nr.358, 24 decembrie 1989; “Literatura şi Arta”, nr.2 (2318), 11 ianuarie 1990. 6 “Izvestia”, nr.359 (22898), 25 decembrie 1989. 7 Ibidem, nr.359, 25 decembrie 1989. 8 Ibidem, nr.359 (22898), 25 decembrie 1989; Petru Lucinschi, Ultimele zile ale URSS, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1998, p.96. 9 “Izvestia”, nr.359 (22898) , 25 decembrie 1989.10 Ibidem, nr.360 (22899), 26 decembrie 1989. 11 Ibidem, nr.359 (22898), 25 decembrie 1989; nr.362 (22900), 28 decembrie 1989. 12 Ibidem, nr.360 (22899), 26 decembrie 1989. 13 Interviu cu Leonida Lari, Sîntem liberi să ne hotărâm soarta, “Literatura şi Arta”, nr.7 (2323), 15 februarie 1990. 14 “Izvestia”, nr.361 (22900), 27 decembrie 1989. 15 Ibidem, nr.363 (22902), 29 decembrie 1989. 16 Nicholas Dima, Basarabia şi Bucovina în jocul geopolitic al Rusiei, Editura Prometeu, Chişinău, 1998, p.163.

67

EROIMARTIRIAIREVOLUŢIEIROMÂNEDINDECEMBRIE1989

(parteaaII-a)

SebastianRUSU*

Schimbările petrecute în statele central şi est-europene, în anul 1989, au fost rodul reformelor pornite de “liberalismul” impus de către Mihail Gorbaciov, prin intermediul perestroikai şi a glasnosti-ului. Unele s-au realizat pe cale paşnică (Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria şi RDG), dar în cazul României schimbările au fost radicale, rapide şi au fost însoţite de violenţe, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.

Revoluţia română a fost, înainte de toate, o revoluţie a tineretului, care a ales să plătească cu sânge preţul libertăţii, în faţa ploii de gloanţe a forţelor de represiune ale unui regim politic dictatorial, care îşi trăia ultimile zile în acel decembrie 1989. Mărturie acestor momente stau cimitirile martirilor noştri, pline de tineri care au ales să plece în locul nostru pentru ca noi, astăzi ,să ne bucurăm de libertate.

Coroborând documentele aflate în arhiva IRRD cu privire la victimele căzute în Revoluţia română din decembrie 1989, cu numeroase surse scrise şi de internet, astăzi prezentăm partea a doua a cercetării noastre cu privire la Eroii Martiri. Materialul nostru evidenţiază eroii din Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu şi Constanţa, urmând ca în faza finală să realizăm întreaga statistică pe întreaga ţară. Deosebit de importante în cercetarea nostră au fost dosarele Procuraturii numerele 31, 32, 33 şi 34, aflate în arhiva IRRD, Portalul Revoluţiei, Statistica represiunii în Constanţa, publicată în Caietele Revoluţiei nr. 4(6) /2006, Studiul de caz realizat de către cercetătorul Gino Rado cu privire la martirii din Timişoara şi Lugoj, publicat în Caietele Revoluţiei nr.3(5) /2006, alături de următoarele lucrări memorialistice:

General Locotent doctor Ion Suceavă, În Numele Adevărului, Memorii, Editura Venus, Bucureşti, 1991;

Iosif Zăgrean, Revoluţionarii clujeni: Mit sau realitate, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005

Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989, Editura Militară,Bucureşti, 1998Remus Macovei, Erori umane,victime colaterale. Constanţa, Decembrie 1989,

Editura Confession, 2004.Nicolae Cuşa, Momente ale Revoluţiei din Decembrie 1989 la Constanţa. Aşa

cum a fost, Editura Muntenia, 1995. Vasile Avram, Zeii din labirint, Editura Sin, Sibiu, 1992

*cercetător IRRD

68 EROI MARTIRI AI REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989

Nr.crt.

NumeleşişiPrenumele Sex Dataşilocul

naşterii Vârstaârsta Dataşiloculdecesului

Cauzadecesului

496 Andrei Maria F 23.08.1964 -Stroeşti, Vîlcea

25ani

17 decembrie 1989, Timişoara

Împuşcată în cap

497 Andronic Constatin M 17.07.1968, Sibiu 21

ani

22decembrie 1989, zona

Hipodrom III, Sibiu

Împuşcat în regiuneatoracală

498. Aparaschivei Valentin M

10.06.1944 - sat George Enescu,

Botoşani

45ani


Împuşcat în abdomen

499 Apro Mihai M 1.02.1958 - Timiş 31ani


Împuşcat în plămîni

500 Avădaneiădanei Ioan M

20.05.1944,Comuna

Horodiştea, Botoşani

45ani

24 decembrie 1989, Turda,

în dreptul unei staţii PECO

Împuşcat în inimă şi-n

ficat

501 Avram Ioan Vasile M 17.06.1949 - sat

Firiteaz, Arad49ani


Împuşcat în torace

502 Ballai CsabaZoltan M 18.05.1971,

Cluj-Napoca18ani

21 decembrie 1989, Cluj-

Napoca, în zona fabricii de bere

Plagă toracală

deschis prin împuşcare

503 Balogh Pavel M 02.10.1920-Timişoara

69ani

17 decembrie 1989, strada

Reşita, Timişoara


504 Ban Vasile M 07.10.1961, Sibiu 38ani

22decembrie 1989, în incinta

UM 01512, Sibiu

Împuşcat în inimă

505 Banciu Leontina F

3.01.1950 - sat Borleasa, Bistriţa

Năsăud

39ani

17 decembrie 1989,Timişoara


506 BancovFrancisc M 24.02.1932,

Timiş57ani

24 decembrie 1989, Bdul

LeontinSălăjean, Timişoara


69SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

507 Bazil Creţa M11. 10.1931,

Mihai Viteazul, Cluj-Napoca

58ani

21 decembrie 1989, Turda- la intrarea în

incinta unităţii militare

Ciuruit de gloanţe

508 Bărbat Lepa F23.07.1946,

Moldova Nouă, Caraş Severin

43ani

17 decembrie 1989, Piaţa Libertăţii, Timişoara

Împuşcată în torace

509 Belehuz Ioan M

15.02.1948- comuna

Şendreni, Botoşani

41ani

17 decembrie 1989, Strada

13 Septembrie, Timişoara

Împuşcat în picioare şi-n

picioare

510 Belici Radian M27.11.1966 -

sat Jebel, Timiş

23ani


Împuşcat în gâtât

511 BercuGheorghe M 23 decembrie

1989,Constanţa

Împuşcat în cap;

ÎncălcareaRegulilor de pază

512Boanta ValeriuIulian

M 27.09.1960, Sibiu 29ani

22 decembrie 1989, Sibiu

Plăgi ciuruite

– regiunea toracală

513 Bonte Petru Ioan M

29.12.1967- comuna Remetea

Mare, Timiş

22ani

17 decembrie 1989, Strada Transilvaniei,

Timişoara

Împuşcat în cap

514 Borş Grigore M20.05.1961,

Sărmaş, Mureş

27ani

21 decembrie 1989, Calea

Moţilor, Cluj-Napoca

Împuşcat în cap

515Boţoc LuminiţaFlorina

F 16.04.1976 -Timiş

13ani


Lipovei, Timişoara



Nr.crt.



Cauzadecesului

516 Brocea Daniel M

1969 - Municipiul

Lugoj, Timiş

30ani

20 decembrie 1989, Lugoj


517 Buta Vasile M 08.04.1969,Podeni, Cluj

20ani

23 decembrie 1989, Otopeni,

Bucureşti


518 CaceuMargareta F 9.02.1952 - Timiş 37

ani

17 decembrie 1989,

Timişoara

Împuşcată în torace

519Caceu Mariana-Silvia

F 21.10.1953 -Timiş

36ani

17 decembrie 1989,

Timişoara


520 Cacoveanu Iosef M 11.03.1923-

Timiş66ani

23 decembrie 1989, Piaţa

Traian, Timişoara


521 Capac Nicolae M 24.10.1934,

Constanţa55ani

24 decembrie 1989, Mamaia

Plăgi împuşcate abdomi-

nale;Eroare militară

522 Cardoş Traian M 1923, Timiş 66ani


Lipovei, Timişoara

Accident rutier

523 Carp Vasile M

26.10.1952, comuna Fălciu, Vaslui

37ani

24 decembrie 1989, Constanţa

Plagă împuşcată regiunea craniană;ÎncălcareaRegulilor de pază

524 Carpin Dănuţ M 1960 - Timiş 29ani


Împuşcată în abdomen

71SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

525 Călin Adrian M 03.10.1957, Constanţa

32ani

24 decembrie 1989,

Plăgi împuşcate în regiunea cervicală;ÎncălcareaRegulilor de pază

526 Chira Ioan M12.08.1953,

ClujNapoca

36ani

21 decembrie 1989, în zona

Fabricii de Bere- Calea Moţilor, Cluj Napoca

Plagă abdomi-nală, prin împuşcare

527 ChorosiAlexandru M 25.07.1965 -

Timiş24ani

17 decembrie 1989,Timişoara


528 Cioară Viorel M 09.04.1939,Cluj-Napoca

50ani

21 decembrie 1989, Calea Moţilor, Cluj

Napoca

Împuşcat în ficat

529 Ciobanu Constantin M 15.03.1946-

Timiş43ani


Traian, Timişoara

Împuşcat în cap

530Ciopec Dumitru-Marius

M 21.03.1970 -Timiş

19ani

18 decembrie 1989, Timişoara, Calea Girocului


531 Cioran Victor M 6.09.1962, Sibiu

27ani



şi-n picior

532 Ciortea Emil M 01.05.1946,Cluj-Napoca

43ani

21 decembrie 1989, zona

Astoria, Cluj-Napoca


533 Colhon Elena F 22.09.1923, Sibiu 66ani


Ciuruită de o rafală de gloanţe;

Eroare militară a soldaţilor de la UM Dumbră-

veni


Nr.crt.



Cauzadecesului

534 Coman Nicolae M

25.05.1959, Gorgota, Prahova

30ani

23 decembrie 1989, în biroul

său de la IJ Miliţie, Sibiu

Împuşcat în cap;

Vinovaţi militarii

de la UM 01512

535 Comă Ion M 14.09.1944, Sibiu 45ani

22 decembrie 1989, în curtea Inspectoratului de Miliţie Sibiu

Împuşcat în cap şi-n gât; Eroare

militară

536. ConstantinMihai M 15.04.1938, Sibiu 51

ani

23 decembrie 1989, la intrarea

în Parcul cu Arini, Sibiu


537. CorduneanuGheorghe M 17.06. 1972,

Sibiu17ani

22 decembrie 1989, în faţa

Inspectoratului Judeţean de

Miliţie, Sibiu

Împuşcat în cap; Eroare

militară

538. Corlaciu Ioan M 29. 11.1957, Sibiu

32ani

22 decembrie 1989, în

perimetrul UM 01512

Ciuruit de gloanţe; Eroare militară

539 Creţu Viorel M 24 decembrie 1989, Constanţa

Împuşcat în regiunea craniană;Eroare militară

540 CroitoruDumitru M 06.09.1953,

Orleşti, Vâlcea36ani

22 decembrie 1989, în sediul Inspectoratului

Judeţean de Miliţie Sibiu

Împuşcat în regiunea

toracală

541 CruceruGheorghe M 14.07.1968,

Timiş21ani

17 decembrie 1989, Timişoara,

pe treptele Operei

Împuşcat în coapsa

stingă

73SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

542 Curărău Vasile M 1924, Sibiu 65

ani


apropierea Şcolii Militare Ioan Vodă, Sibiu

Împuşcat în cap;

Nesupunere la somaţiile

patrulei militare

543 Damian Florian M 03.02.1959, Sibiu 30

ani22 decembrie 1989, Sibiu

Împuşcat în cap

544 DeleanuGheorghe M 15.06.1951,

Constanţa38ani

24 decembrie 1989, Comuna

Ioan Corvin

Calcinare prin incen-

dierea elicopte-

rului cu care s-a prăbuşit; Doborât de UM 01459, Medgidia

545Deutschlander

IohannM 27.09.1958, Sibiu 31

ani

21 decembrie 1989, în faţa magazinului

Covorul, Sibiu

Împuşcat în inimă şi-n

cap

546 Devriş Achif M 2.05.1953,Constanţa

36ani


Plăgi împuşcate în regiunea

toracală;Încălcarearegulilor de pază

547 Diaconu Vasile M 30.06.1956,Sibiu 33

ani

21 decembrie 1989, pe Strada Moscova, Sibiu

Împuşcat în artera femurală

548 Doga CosminFlorin M 18.04.1976,

Constanţa13ani


Plăgi tora-cice prin

împuşcare;Nerespec-

tarea semnalelor patrulelor militare


Nr.crt.



Cauzadecesului

549 DrăculeţNicolae M

13.10.1952, Siliştea Crucii,

Dolj

37ani

22 decembrie 1989, în curtea UM 01 512 din

Sibiu

Împuşcat în inimă; Eroare militară

550 DumitrescuDoru M 1956, Constanţa 33

ani24 decembrie

1989, Constanţa

PlăgiÎmpuşcate în regiunea

abdomi-nală;

Eroare militară

551 Dumitru Stan M 21.09.1938, Mangalia

51ani

24 decembrie 1989, Mangalia

Împuşcat în cap;Eroare militară

552 Ebner Petru M 15.08.1936,Timişoara

53ani

25 decembrie 1989,Str. Oituz,

Timişoara


553 Egyedi E.Imre M 03.06.1932,Cluj-

Napoca57ani


Libertăţii Cluj-Napoca

Împuşcat în cap, cu afectarea

masei cerebrale

554 Enache Mihai M 6.09.1952,Constanţa

37ani

24 decembrie 1989, comuna Ioan Corvin,

Calcinare prin incen-

dierea elicop-

terului cu care s-a prăbuşit;

Doborât de UM 01459, Medgidia

555 EwingerSlobodanca M 24.05.1968,

Timiş21ani

17 decembrie 1989,Podul

Decebal, Timişoara


75SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

556 Farcaş Nicolae M 25. 09. 1951,

Sibiu38ani

22 decembrie 1989, în sediul Miliţiei SibiuSibiuibiu

Împuşcat în gât; Eroare

militară

557 Farcaş Petru M 28.06.1941, Sântioana, Cluj

48ani

22 decembrie 1989, în faţa UM

01512, Sibiu


militară

558Ferkel ŞuteuŞtefanAlexandru

M 13.10.1946-Timiş

43ani

17 decembrie 1989,Calea Girocului- Timişoara


559

Florea DumitruIlie M

03.09.1944, Valea Danului,

Argeş

45ani


perimetrul UM 01512, Sibiu


toracală; Eroare militară

560 Flueran Steliana F

1.05.1936, comuna Ocniţa,

Timiş

53ani

25 decembrie 1989, Spitalul victor Babeş,

Timişoara

Împuşcatăă toraco-

abdominal

561 Folea AndreiMarin M 05.08.1967,

Cîrţişoara, Sibiu22ani

23 decembrie 1989, pe strada

Călugăreni, Sibiu

Împuşcat în coapsă,

hemo-ragie internă; Eroare militară

562 GândilăGheorghe M 12.05.1968, Sibiu 21

ani

2.01.1990, la Spitalul Judeţean

Sibiu, după ce în 23 decembrie

fusese rănit la coapsă

Septi-cemie

563Ganţă Nicolae M 15.06.1949, Sibiu 40

ani

24 decembrie 1989, B-dul

Mihai Viteazu, Sibiu

Împuşcat în cap

564 Giura LiviuNicolae M 27.12.1965, Sibiu 24

ani


Republicii, Sibiu

Împuşcat în cap


Nr.crt.



Cauzadecesului

565GîrboajăDumitruConstantin

M 26.03.1965-Timiş 24ani

18 decembrie 1989,

Timişoara, la Catedrală

Împuşcat în cap şi-n

torace

566 Gog Radu M 22.07.1970,Turda, Cluj

19ani

23 decembrie 1989, Aeroportul

Otopeni, Bucureşti

Împuşcat în rinichi

567 GramaAlexandru M 15.11.1971-

Timiş18ani

17 decembrie 1989,Timişoara,Zona Clinicile

Noi

Împuşcat în torace şi înînn

maxilar;

568 Gruie Petru M 2 ianuarie 1990, Eforie- Nord


toracică; Comporta-

ment agresiv cu membrii patrulei militare

569 Haţegan Petru M 1943-Timiş 46ani


la Catedrală

Împuşcatîn cap

570Heinz Reinhold WWilhem

M 02.02.1971, Sibiu 18ani


Republicii Sibiu


571 Hodorag Petre M 1 ianuarie 1990,

Constanţa


572 Hoza MarcelVasile M 02.12.1943, Sibiu 46

ani

22 decembrie 1989, zona Casei Armatei, Sibiu

Împuşcat în gât

573HuruzeanuEmanuel Victor

M 31 decembrie 1989, Constanţa

Împuşcat în abdoment;

Nu s-a supus

controlului patrulei militare

77SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

574 Ianoş Paris M 12.12.1971- Timiş

18ani

17-18 decembrie 1989, Calea Girocului, Timişoara


575 Inclezean Ioan M 05.03.1969,

Suatu, Cluj20ani


Astoria, Cluj-Napoca


toraco-abdominală

576 Ion Maria F 1.03.1931- sat Pagaia, Bihor

58ani



577 IonescuConstantin M 07.08.1942, Sibiu 47

ani

22 decembrie 1989 la UM 01512, Sibiu


militară

578 Iordan Silviu Sebastian M

6.02.1971-municipiul Timişoara,

judeţul Timiş

18ani



579 IosubConstantin M

6.02.1971-sat Liteni, Suceava

18ani


la Catedrală


580Iotcovici NuţuGheorghe

M 23.06.1965-sat Cebza, Timiş

24ani


pe treptele Operei

Ciuruit în picioare,

hemoragie externă şi

internă

581 Isfan Andrei M 12.04.1948-Timiş 41ani


în zona Catedralei


582 Istrate Nicolae M 30.06.1968,Sibiu 21

ani

22 decembrie 1989, zona Hotelului

Continental, Sibiu


toracică

583 Istvan Borbely M 20.01.1958,Cluj-

Napoca31ani

21 decembrie 1989, în Piaţa

Libertăţii, Cluj-Napoca

Hemora-gie internă

severă


Nr.crt.



Cauzadecesului

584 Jubea Dan Andrei M 10.01.1968,

Timiş21ani

24 decembrie 1989, Calea Girocului, Timişoara

Împuşcat în carotida

585 JugănaruDumitru M 5.03.1952-Timiş 37

ani

17 decembrie 1989, Timişoara-Calea Girocului


586 Jurja SorinelDaniel M 14.05.1967, Cluj 22

ani


Libertăţii Cluj- Napoca

Împuşcat în cap

şi-n inimă

587 Kelemen Iosif M 27.06.1966-Timiş 23ani


la staţia Radio

Împuşcat în cap

588 Lăcătuş Nicolae M 20.06.1962-

Timiş27ani

17 decembrie 1989, Timişoara-

Piaţa Traian


589 Leia Sorinel Daniel M 24.09.1967- sat

Tomeşti, Timiş22ani


pe treptele Catedralei

Împuşcat în cap

590 Lepşa Ioan M 08.01.1958, Sibiu 31ani

22 decembrie 1989, în centrul

Sibiului

Împuşcat în cap

591 Lobonţ Vasile M 02.01.1954, Stârciu, Sălaj

35ani

22 decembrie 1989, în incinta

UM 01512, Sibiu

Împuşcat în regiunea occipitală

592 Luca Rodica F 11.05.1952-Timiş

37ani

17 decembrie 1989, Calea Girocului,Timişoara

Plăgi împuşcate

în abdomen

593 Luft Richard M15.03.1958,Vatra Moldoviţei,Su-

ceava

31ani

21 decembrie 1989, Sediul Miliţiei din

Cisnădie


79SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

594 Lungu Cristina F 14.03.1987, Arad 2

ani

17 decembrie 1989, Calea Girocului, Timişoara

Înpuşcat în inimă

595 Lupea Ilie M 02.06.1909, Sibiu 80ani

22 decembrie 1989, în locuinţa

sa din str. Gh.Gh. Gheorghiu Dej

Împuşcat în cap

596 Lutsch HansWerner M 15.03.1967, Sibiu 22

ani

22 decembrie 1989, la poarta

UM 01512, Sibiu

Împuşcat în cap

597 Marcu Ioan M 21.01.1947, Sibiu 42ani

22 decembrie 1989, B-dul

Mihai Viteazu, Sibiu

Împuşcat în cap

598 Mariş Ştefan M24.08.1949-

Comuna Bogdan Vodă, MaraMureş

40ani

17 decembrie 1989, Timişoara, Calea girocului

Împuşcat în cap

599 Matei Vlad Ilie M

05.11.1945,Muntele Săcelu,

Cluj

44ani

23 decembrie 1989, Turda, peStrada Armata

Roşie

Împuşcat în regiunea cervicală

600 Matiş DorinPetre M

13.06.1971, Mihai

Viteazul, Cluj

18ani

23 decembrie 1989, Aeroportul

Otopeni, Bucureşti

Împuşcat în regiuneacervicală

601 Matiş Lucian M 27.03.1960, Cluj-Napoca

29ani

21 decembrie 1989, Piaţa Li-bertăţii, Cluj-

Napoca

Împuşcat în cap

602 Merca Aurel M 26.01.1956, Cluj-Napoca

33ani




toracală

603 Mihali Ioan M 5.01.1970, Sibiu 19ani

22 decembrie 1989, în faţa I.J.de Miliţie,

Sibiu

Împuşcat în hemitorace


Nr.crt.



Cauzadecesului

604 Mihu Dumitru M 08.04.1904, Sibiu 85

ani

22 decembrie 1989, în locuinţa sa, de pe strada

Negoi, Sibiu


605 Miron Ion M 23.05.1931-Timiş 58ani

17 decembrie 1989, pe

Calea Lipovei, Timişoara


şi-n torace

606 Mişan Corina F 15.05.1968, Cluj-Napoca

21ani



Împuşcată în torace, hemora-

gie internă complexă

607 Mititel Ioan M 01.02.1955, Sibiu 34ani

21 decembrie 1989, în Piaţa

Republicii, Sibiu

Împuşcat în ceafă

608 Moglan Petrică M 1 ianuarie 1990,

Constanţa


609 Motohon Silviu M 07.01.1957-Timiş 32

ani


pe strada Ialomiţa.

Împuşcat în cap

610Naşc GheorgheAdrian

M 11.01.1957, Cluj-Napoca

32ani



Împuşcat în torace, cu leziune ale organelor

interne

611 Nedelca Tiberiu M 21.06.1946, Sibiu 43

ani

22 decembrie 1989, pe teresa

blocului 7, din B-dul

Republicii, Sibiu

Împuşcat în cap

612 Negruţiu Laura F 8.08.1980, Timiş 9

ani

23 decembrie 1989, Str. Gh.

Lazăr,Timişoara


81SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

613 Nemeş Ioan M 16.05.1925, Sibiu 64ani


balconul propriei locuinţe din str. Gh.Gheorghiu

Dej, Sibiu

Împuşcat în cap;

Confundat cu un

terorist

614 Nemoianu Virgil M 24.05.1958,

Timiş31ani

23 decembrie 1989, Strada Ion Vidu, Timişoara.


615 Nicoară Elena F 29.11.1952- Timiş

37ani

23 decembrie 1989, Spitalul de Copii, Timişoara


616 NicolicioiuSorin Victor M 03.06.1970,

Timişoara19ani

24 decembrie 1989, Arad, zona

Ştrandului

Împuşcat toraco-

abdominal

617 Olărescu Vasile M

07.02.1957, Sălătrucel,

Vâlcea

32ani


UM 01 512, Sibiu

Hemoragie internă,

plăgi împuşcate toracale; Eroare militară

618 Opre Gogu M01.08.1960- sat

Cerneteaz-Giarmata, Timiş

29ani


în zona Oprei

Împuşcatîn cap

619 Paraschiv Gh.Dominic M 28.01.1945,

Timiş44ani

27 decembrie 1989, Timişoara Împuşcat în

abdomen

620 Pavel Gheorghe M 24 decembrie

1989, Babadag

Plăgi împuşcate craniene

621 PădurariuCostache M

1.05.1933, comuna Jureşti-

Barna, Timiş

56ani


Tribunalului, Timişoara

Împuşcat în spate


Nr.crt.



Cauzadecesului

622 Păiş Vasile Ioan M 20.12.1953,

Cisnădie, Sibiu36ani


UM 01512, Sibiu


militară

623 Pedestru Horia M 16.03.1948, Cluj-

Napoca41ani



Împuşcat în cap

624 Petrea Ştefan M24 decembrie 1989, comuna Ioan Corvin

Calcinare prin incen-dierea eli-copterului

cu care s-a prăbuşit; Doborât de UM 01459, Medgidia

625 PinzsofferGeorgeta F 21.11.1954,

Timiş35ani


Lipovei, Timişoara

ÎmpuşcatăÎn inimă

626 Pisek Ştefan M Caraş Severin

17 decembrie 1989, Piaţa Libertăţii, Timişoara

Împuşcat în cap

627

PongraczNorbertAlexandru M 15.01.1971,

Lugoj, Timiş18ani

24 decembrie 1989, Reşiţa Împuşcat

628 Pop Alexandru M 03.07.1949, Cluj-

Napoca40ani



Împuşcat în regiunea cervicală

629 Pop Teodor M 6.10.1970,Cojocna, Cluj

19ani

21 decembrie 1989, Fabrica de Bere, Cluj-

Napoca

Împuşcat în ficat

83SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

630Popescu RozaliaIrma

F 1934, Timiş 55ani

17 decembrie 1989,Podul

Decebal, Timişoara

Călcată de un vehicul

blindat (TAB)

631Prisecaru MihaiVasile

M 11.12.1944Constanţa

45ani

25 decembrie 1989, Neptun

Împuşcat în regiunea cervicală;

Eroare militară

632 Reitter EdithIrina F 24.04.1950,

Timiş39ani

19 decembrie 1989, Bdul Tinereţii, Timişoara

Împuşcată în abdomen,

633 Roman Ioan M 01.10. 1952, Palatca, Cluj

37ani

22 decembrie 1989, în curtea

UM 01512, Sibiu

Împuşcat în cap;

Încălcare de consemn

634 Rosada Valentin M 12.12.1968,

Lugoj, Timiş21ani

20 decembrie 1989, Lugoj,

CaleaTimişoara


635 Rus CrăciunŞtefan M

30.04.1961,Sângeorgiu de Mureş, Sălaj

28ani

22 decembrie 1989, Turda, în curtea Unităţii

Militare

Împuşcat în gât; Eroare

militară

636 Rusu Ioan M 22.01.1949, Cluj-Napoca

40ani


Mărăşti, Cluj-Napoca

Împuşcat în cap şi-n abdomen

637 RuvineanţuRemus M 8.07.1969,

Timişoara20ani

25 decembrie 1989, Reşiţa

Plăgi multiple

împuşcate

638 Sali Aidun M 26.05.1967Constanţa

22ani




Nr.crt.



Cauzadecesului

639 Sava AngelaElena F

28.02.1964,Oraviţa, Caraş-

Severin

25ani

17 decembrie 1989, Podul

MihaiViteazul, Timişoara


640 Sava Florica F 3.09.1956,Timişoara

33ani


Traian, Timişoara


641 Sercăianu Ion M 30.01.1949,Mangalia

40ani

23 decembrie 1989, Eforie Sud

Împuşcat în cap

642 Serghei Eftimie M 7.11. 1946,

Constanţa43ani

24 decembrie 1989, comuna Ioan Corvin

Calcinare prin arderea

elicopte-rului cu care s-a prăbuşit; Doborât de UM 01459, Medgidia

643 Silaş Maftei M24.03.1970,Călanul Mic,

Bistriţa-Năsăud

19ani

24 decembrie 1989,în faţa Gării de Est,

Timişoara

Împuşcat în cap

644 Simicin Nicolae M 20.03.1957,

Timiş32ani


Lipovei, Timişoara

Împuşcat în abdomen şi-n cap

645 Smical DinuAdrian M 10.06. 1961,

Cluj-Napoca28ani

21 decembrie 1989, pe Calea Moţilor, Cluj –

Napoca

Împuşcat în zona

parietală dreaptă

646Sporer Rudolf HerHerman

M 20.05.1956,Timişoara

33ani


Lipovei, Timişoara

Împuşcat în plămâni

647 Stanca Păun M4.03.1929,

Dumbrăveni, Constanţa

60ani


Plăgi împuşcate;

Eroare militară

85SEBASTIAN RUSU

Nr.crt.



Cauzadecesului

648 Stanciu Ioan M 8.12.1947, Timiş 42ani

17 decembrie 1989, zona Cate-dralei, Timişoara


649 Stuparu Florin M 17.02. 1956,

Argeş33ani

22 decembrie 1989, în curtea

UM 01512, Sibiu


militară

650 Szabo Attila M 20.07.1967, Cluj-Napoca

32ani



Împuşcat în hemitorace

651 Ştefan Mihai M29.09.1960,Constanţa 29

ani23 decembrie

1989, Constanţa

Împuşcat în inimă; Eroare militară

652 Tako GabrielaMonica F 13.06.1979,

Timişoara10ani

19 decembrie 1989, Bdul Republicii, Timişoara

Împuşcată în copasă

în 17 decembrie

1989

653Tamaş BurgyaIosif

M14.10. 1969,

Cluj-Napoca

20ani



Împuşcat în cap

654 Tăşală RemusMarian M 6.05.1966,

Timişoara23ani


Decebal, Timişoara

Împuşcatîn cap

655 TodoravMiroslav M 21.01.1964,

Timişoara25ani

17 decembrie 1989, Str. Vasile

Alecsandri, Timişoara

Hemoragie complexă

de la rănile multiple

656 Ţiclete MihaiCălin M 5.10. 1965, Cluj-

Napoca24ani

21 decembrie 1989,Piaţa


Împuşcat în cap, cu afectarea

masei cerebrale

657Ţintaru TeodorOctavian

M 13.09.1968,Timiş

21ani


Decebal, Timişoara



Nr.crt.



Cauzadecesului

658 Ţuluş Samir M25.06.1983,

Ovidiu, Constanţa

6ani


Împuşcat în regiunea abdominală

659 Văleanu Ioan M 1.03.1952,Cluj-Napoca

37ani


Libertăţii, Cluj- Napoca

Împuşcat în cap

660Vărcuş ClaudiuIoan

M8.10.1974,

comuna Periam,Timiş

15ani

17 decembrie 1989, în zona

Catedralei, Timişoaraşoara


661 Vergică Ioan M 15.05.1919,Cluj-Napoca

70ani



Împuşcat în torace, abdomen

şi cap

662 VîlceanuConstantin M 27.10.1955,

Timiş34ani


Lipovei, Timişoara


663 Voicu Nicolae M 1 ianuarie 1990, Constanţa

Plăgi împuşcate în regiunea cervicală

664 Wittman Petru M 16.02.1965,

Timiş24ani

17 decembrie 1989, zona Catedralei, Timişoara

Împuşcat în cap

665ZăbulicăConstantin M 14.11.1958,

Oraş Balş, Dolj31ani


ŞtefanFurtună,

Timişoara

Împuşcat în cap

666Zornek Otto-NicolNicolae

M 13.02.1965, Timiş

24ani


Piaţa Operei

Împuşcat în cap

II.DOCUMENTE

89

MĂRTURIIDINREVOLUŢIADINDECEMBRIE1989

AngelicaHelenaMARINESCU*

Recent, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a intrat în posesia a trei documente care descriu implicarea activă a profesorului Radu Ciuceanu şi a soţiei acestuia în evenimentele revoluţionare de la Bucureşti , începând cu 21 decembrie 1989.

Radu Ciuceanu este o figură marcantă a opoziţiei faţă de regimul comunist, fiind persecutat pentru ideile sale liberale, suportând regimul penitenciar mai bine de cincisprezece ani. În acest context, se explică acţiunea sa de mare curaj, încă din 21 decembrie când - împreună cu soţia sa, istoricul Buhoci Puica – a mers la sediul Televiziunii, reuşind să pătrundă până în studioul IV. Acolo, împreună cu Teodor Holban, Popescu Z. Ioan, Gelu Opran şi alţii, a participat la elaborarea unei “Proclamaţii-Program” care conţinea:

“Abolirea Republicii Socialiste România, România republică, stat independent şi suveran, înlăturarea unui regim pluripartitist, prin alegeri libere pentru un nou Parlament, reînfiinţarea partidelor politice, eliberarea tuturor deţinuţilor politici.”

Puica Buhoci, absolventă a Facultăţii de Istorie-Filosofie, Universitatea Bucureşti, specializarea Istorie, este (acum) asistent-cercetător la Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului.

Pare extrem de interesantă afirmaţia din declaraţia doamnei Puica Buhoci, care se referă la parcursul documentului programatic menţionat anterior, precum şi posibilitatea pe care o evocă, în ideea că această Proclamaţie-Program (pe care o prezentăm alăturat), ar fi fost citită de domnul Ion Iliescu la Televiziune, în seara zilei de 22 decembrie.

Chiar dacă în prezent sunt clare, în general, împrejurările în care Comunicatul către Ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale1a fost alcătuit şi prezentat naţiunii de către domnul Ion Iliescu, la ora 22.00, în ziua de 22 decembrie 1989, totuşi, nu sunt de neglijat aceste noi informaţii, care apar în legătură cu evenimentele confuze din după-amiaza primei zile de după victoria Revoluţiei Române.

*Masterandă, Université de Bourgogne, Franţa 1 Vezi Clio.1989, Anul I, nr. 1-2/2005, pag. 194.

90 MĂRTURII DIN REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989

Deşi nu rezultă că vreunul din cei care au redactat-o ar fi reuşit să o prezinte pe post, totuşi este simptomatică redactarea acesteia pentru starea de spirit a populaţiei revoltate în data de 22 decembrie 1989 şi mai ales pentru numărul mare de obiective prevăzute în aceasta, care coincideau cu cele din alte documente similare întocmite de diferite alte grupuri de revoluţionari, inclusiv cu cele prevăzute în Proclamaţia Frontului Democratic Român de la Timişoara, sau cele din Comunicatul C.F.S.N.. Surprinde, de exemplu, ideea înfiinţării unui Consiliu Naţional Român, precum şi măsura radicală, neprevăzută nici în Proclamaţia Frontului Democratic Român, nici în Comunicatul C.F.S.N., prin care Constituţia Republicii Socialiste România urma să fie abrogată.

Declaraţiile soţilor Radu Ciuceanu şi Puica Buhoci stau nu numai mărturie pentru evenimentele din Bucureşti din timpul Revoluţiei Române din Decembrie, dar transmit şi starea de uimire, bucurie, teamă, încredere care rezultă din curajul de a ieşi în stradă, îndemnat de gândul că, în situaţia dată, numai viaţa mai e de pierdut, şi eşti gata să renunţi la ea în speranţa unei schimbări.

Considerăm că aceste mărturii sunt de folos atât cercetărilor actuali, cât şi publicului cititor interesat de cunoaşterea cât mai completă a (nu rareori contestatelor) evenimente din decembrie 1989.

PROCLAMAŢIE-PROGRAM

Nicolae Ceauşescu a fugit lăsînd în urma sa amintirea nefastă a unui regim ce 45 de ani a reprezentat cea mai cumplită dictatură din istoria poprului român patronată de Partidul Comunist (din) România impus de o putere străină aspiraţiilor noastre.

Milioane de români au avut de suferit, iar sute de mii din cei mai buni fii ai neamului au pierit în temniţe, lagăre şi şantiere de muncă silnică. Propunem infiinţarea unui CONSILIU NAŢIONAL ROMÂN, ca organ executiv al Ţării şi potrivit acestui moment de grea cumpănă a existenţei noastre.

Considerăm că se impun cu necesitate următoarele puncte din cadrul programului nostru:

1. Începând de astăzi 22 Decembrie 1989, Constituţia Republicii Socialiste România se abrogă.

2. Se demite şi se dizolvă Consiliul de Stat.3. Se demite şi se dizolvă Marea Adunare Naţională.4. Se demite şi se dizolvă Guvernul R.S.R.5. Se dizolvă şi se desfiinţează organul represiv, Securitatea.

91ANGELICA HELENA MARINESCU

6. Se dizolvă şi se desfiinţează Miliţia.7. Se dizolvă şi se desfiinţează cenzura sub toate formele ei de

existenţă.8. Se dizolvă Partidul Comunist Român, ca partid politic şi organ

represiv.9. R.S.R se va numi începînd de astăzi, Republica România.10. În cel mai scurt timp prin vot secret şi direct se va alege noul

Parlament şi noul Executiv (Guvern).11. Se va asigura un regim democratic, parlamentar care să reprezinte

întreaga Naţiune.12. Prin libera exprimare a ideilor şi convingerilor politice se va

asigura un sistem democratic pluripartitist.

Astăzi, 22 decembrie 1989Televiziunea RomânăArhiva I.R.R.D. Fond 1, Dosar 106, filele 7 şi 8.

DECLARAŢIE

Subsemnatul, Radu Ciuceanu, domiciliat în (...)*, fost deţinut politic (15 ani de închisoare plus 2 ani de domiciliu forţat, luptător în Revoluţia din 1989, conform brevetului nr. 226 din 1992 şi certificatului nr. 8667 din 10 septembrie 1992, declar următoarele:

În ziua de 22 decembrie 1989 la ora 9 a.m. am încercat să formăm un grup de manifestanţi din cadrul Muzeului de Istorie şi Artă al municipiului Bucureşti, cu colegii din strada marin Sergheescu (unde se aflau birouri şi depozite ale muzeului). Am căutat în special pe foştii deţinuţi politici din Muzeu – Vasile Boroneanţ şi Şerban Rădulescu-Zoner; primul nu sosise încă, pe al doilea l-am găsit ascuns în depozitul Muzeului la subsol, unde nu era biroul dânsului. A urmat dialogul:

R.Ciuceanu: „Să ieşim la manifestaţie că a sosit timpul să dăm un exemplu!”Şerban-Rădulescu-Zoner (ţipând): „Nu am timp, am de lucru, lăsaţi-mă în

pace!”De reţinut (pentru viitorii cercetători), în jurul statuii lui Vasile Lascăr (Calea

Galaţi) erau strânşi în jur de 50-70 de salariaţi ai Institutului de Cercetare, iar cei din stradă vociferau la cei din clădire: „Coborâţi în stradă laşilor!”

* Cuprinde date cu caracter personal (n.red.)


În jurul orei 10 am pornit numai cu soţia mea (Buhoci Puica), către Universitate dinspre strada Galaţi prin Maria Rosetti; la un moment dat s-au năpustit două tancuri, ultimul fiind avariat într-un nor de fum, ne-am aruncat la pământ în faţa farmaciei de pe colţ; nu au tras asupra noastră, ulterior am aflat că atunci când tancurile s-au înscris pe strada Italiană au distrus 5-6 maşini care erau parcate pe partea dreaptă a şoselei.

Am ajuns în Piaţa Universităţii, ulterior în cea a Revoluţiei (de astăzi) şi de acolo prin mulţime, într-un vacarm general ne-am îndreptat pe jos către Televiziune. Ajunşi acolo am forţat intrarea în corpul din stânga al Televiziunii strecurându-ne cu mare dificultate printre sutele de manifestanţi din incintă, şi mare mi-a fost mirarea când am aflat ulterior că am putut urca treptele televiziunii fiind confundat cu Silviu Brucan. Pe loc am perceput rolul pe care l-am putea avea în elaborarea unui manifest-declaraţie către populaţie. Hotărârea era dublată de informaţia de la faţa locului că am fi avut acces pe postul de televiziune al României. Pentru elaborarea acestei Proclamaţii ne-am retras într-o cameră alăturată Studioului IV unde se aflau mai multe persoane. Conţinutul Proclamaţiei la care am lucrat eu împreună cu soţia mea Puica Buhoci, Teodor Holban, Popescu Z. Ioan, Gelu Opran şi alţii, conţinea următoarele: „abolirea Republicii Socialiste România, România republică, stat independent şi suveran, înlăturarea guvernului comunist, desfiinţarea Marii Adunări Naţionale, desfiinţarea Securităţii, desfiinţarea Miliţiei, instaurarea unui regim pluripartist, prin alegeri libere pentru un nou Parlament, reînfiinţarea partidelor politice, eliberarea tuturor deţinuţilor politici.

După întocmirea declaraţiei am predat-o pentru a fi citită pe post unui domn cu ochelari, mic de statură din Televiziune, pe care ulterior am aflat că îl chema Brateş. Apoi am mers în studioul IV unde i-am cunoscut pe domnii Ion Caramitru, Gelu Voican Voiculescu şi pe alţii. Am introdus în studioul IV la emisiune pe următorii: Prea Fericitul Patriarh Teoctist, care a fost precedat de o altă Înaltă faţă bisericească a BOR-ului, Vicarul Patriarhal Nifor Ploieşteanu, Răzvan Theodorescu, ce îmi amintesc că purta o haină Alain Delon. Proclamaţia a fost dusă şi predată de domnul Brateş, în jurul orei 17 la etajul 11 al Televiziunii, unde se afla Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian, Silviu Brucan şi alţii. În studioul IV, domnul Ion Caramitru ne-a poftit pe mine şi pe domnul Voican Voiculescu să vorbim în numele foştilor deţinuţi politici, adresându-se: „Care dintre dumneavoastră a făcut mai multă puşcărie?”. Domnul Voican Voiculescu a răspuns prompt că a executat 3 ani şi a obţinut pe loc intrarea în emisie. În tot acest răstimp am gândit pentru mine şi apoi cu voce tare către Ion Caramitru: „Cum de ne lasă ăştia în emisie?!”. Au mai fost şi alte scene hilare cu smulgeri de microfoane şi cu buluceli în faţa obiectivului. Interesantă mi s-a părut intervenţia domnului Bârlădeanu rostită calm şi cu note grave acuzatorii, în final; afirm acest lucru fiindcă ulterior ca Preşedinte Fondator al Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, am fost solicitat să intervin într-o problemă pe care Domnia sa o considera un abuz al serviciilor speciale româneşti. Faptul s-a petrecut la sfârşitul lunii martie 1990 câmd la cererea expresă a lui Alexandru Bârlădeanu să i se predea caseta cu intervenţia Domniei sale i s-a oferit una


din care lipsea finalul cu partea cea mai importantă: „Acuz Partidul Comunist de felonie şi crimă, acuz Partidul Comunist că a speculat sărăcia, buna credinţă şi patriotismul românilor, pentru asta merită să fie scos din istorie!”. Am fost martorul acestei declaraţii şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să o redau în totalitate! Mi-a fost imposibil, în ciuda dublei calităţi pe care am avut-o în Parlamentul

României postrevoluţionare să restitui caseta cu imprimarea iniţială. Reacţia lui Alexandru Bârlădeanu a fost antologică: „Dacă eu, ca al doilea om în stat, nu reuşesc să recuperez o nefericită de casetă atunci cum ne mai putem gândi să deschidem porţile democraţiei?”

Merită să subliniez că în pofida unor „zbateri” nu am reuşit până seara târziu să recunosc printre zecile de prezenţe o faţă care să-mi fie cunoscută din lumea temniţei comuniste sau din cei puţini pe care-i mai ştiam din frontul rezinstenţei. Am aflat ulterior cu stupoare că unora dintre supravieţuitorii Partidelor istorice li s-a interzis accesul în mod categoric în Televiziune (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, inginerul Ioan Puiu). Excepţie făcând deputatul Valentin Gabrieleanu care a fost prezent în C.C. şi care mi-a declarat ulterior că dacă aş fi făcut vreo remarcă asupra trecutului meu nu aş fi scăpat cu viaţă.

După ani de zile mi-am păstrat convingerea de atunci rememorând feţele celor prezenţi în Televiziune că cel puţin un sfert dintre ei erau cadre de nădejde ale Serviciilor Secrete din vremurile acelea. Cu trecerea orelor zvonul intervenţiei unor trupe blindate se întărea, păream izolaţi de oraş iar cele câteva sute de persoane din incinta Televiziunii nu mă îndoiam că ar fi fost spulberate de la prima rafală de mitralieră. Sosirea TAB-urilor în jurul orei 20-21, comandată de maiorul Oană, peste 12 maşini, ne-a dat speranţă, că într-adevăr armata care făcuse atâtea victime la Timişoara (16-19 decembrie), ca şi la Bucureşti (21 spre 22 decembrie) făcuse volt-face şi trecuse de partea revoluţiei. Am plecat din Televiziune împreună cu soţia mea mergând pe coate la adăpostul primelor tancuri ce intraseră în zona de est a Televiziunii.

Cortina istoriei a căzut peste o zi la care m-am simţit din nou cu familia mea participant şi de ce nu, chiar mărturisitor al unor convingeri antibolşevice, antitotalitare împărtăşite de sute de mii de români.

Pe drum în noapte, pe jos până în „mahalaua” Băneasa unde îmi era locuinţa, detunăturile de armă nu mă înfricoşau, dimpotrivă era semnalul că un regim samavolnic împotriva căruia luptaseră zeci de mii de români, prin munţi şi codri, pieriseră în minele de plumb, Canal sau abatoarele umane de la Aiud, Gherla, Văcăreşti, Jilava se pregătea să moară târând dupe el alte sute de victime.

După ora 22 am coborât la podul Băneasa unde am organizat împreună cu alţii (domnul Anghel şi inginerul Farago) o baricadă împotriva celor care ar fi venit dinspre Otopeni, temându-se mai ales de Şcoala de Securitate şi de Batalionul M.A.I. de la Pădurea Băneasa. Ne-am sfătuit să mai ridicăm incă două baraje: unul până în bucla de la Aeroportul Băneasa, unde a fost capturat Nicuşor Ceauşescu, venit cu o maşină cărămizie însoţit de o doamnă, al doilea baraj, cu 150 metri spre nord, pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti, cu acelaşi scop, care a fost organizat după plecarea mea în jurul orei 1 a.m.


Baricadele erau formate din camioane, unele dintre ele trimise în scopul mai sus menţionat, altele somate la baraj, ni se alăturau nouă.

În ziua de sâmbătă 23.12.1989, la orele 9,30-10 cu un grup de revoluţionari, circa 7-8 persoane, unii ni s-au alăturat chiar de pe stradă, bărbaţi şi femei ne-a- dus ghidaţi de mine, la sediul S.M.B. (Securitatea Municipiului Bucureşti din strada Beldiman 2) cu intenţia de a ocupa localul. La parter în faţa clădirii se găseau doi oştaşi cu P.M. pe piept care ne-au întrebat ritos ce vrem. Ne-am declarat intenţia de să ocupăm sediul Securităţii. Unul dintre cei doi subofiţeri s-a retras pentru o clipă, după 2-3 minute a apărut un ofiţer însoţit de cel puţin 7-8 ostaşi cu armele în mâini care ne-a declarat că sediul se află pe mâini bune şi să ne vedem de treabă. Între timp în faţa sediului de pe colţ se adunaseră cel puţin 30-40 de oameni, femei şi bărbaţi. Nu ne-a rămas decât sa-i huiduim copios şi ei să se uite batjocoritor la noi!

În acest context m-am deplasat cu grupul meu la clădirea pe care o ştiam că aparţine Securităţii, pe 1 Mai, lângă Muzeul Partidului Comunist. Scena a fost trasă la indigo numai că de data aceasta clădirea era apărată chiar de securişti.

De asemenea, în jurul prânzului în aceeaşi zi am pornit către Televiziune împreună cu Puiu Anghelescu, care îmi fusese student pe şantierele arheologice, (viitorul ministru al Cultelor 1996-2000), şi când am ajuns în dreptul străzii Popa Savu (dinspre Statuia Aviatorilor) am fost opriţi de rafale de arme automate care ne-au permis intrarea în Televiziune; ne-am deplasat pe jos de-a lungul zidurilor către Piaţa Palatului unde am întâlnit o unitate de tancuri în mijlocul cărora un corespondent de presă străin ne-a fotografiat (fotografia pe care o anexez în copie mi-a parvenit prin Baronul Boutmy de Katzmann, secretar II al Partidului de dreapta francez al lui Le Pen, în lunile aprilie-mai ale anului 1990).

În aceeaşi zi m-am prezentat în Piaţa Dorobanţi de unde m-am strecurat cu un grup de artişti în localul Televiziunii; am mers protejaţi de gardul Televiziunii în grup de 5-6 persoane şi am intrat printr-o spărtură în curte. Am trecut pe lângă un grup de tineri paraşutişti care erau orientaţi către sud de-a lungul escaladei de la garaj. Am luat legătura cu ofiţerul plutonului şi i-am spus că după cum se vede şi se aude, focurile de armă sunt trase dinspre casele de pe partea cealaltă a Dorobanţilor, şi îşi expune oamenii inutil deoarece pot fi loviţi din flanc. A părut destul de mirat de sfaturile mele dar cred că le-a dat curs. După ce mi-am pus bransarda pe braţ am fost condus la poarta a IV-a (a nu se confunda cu intrarea de pe strada Pangratti, unde bănuiesc că nu mai era nimeni fiindcă era foarte aproape de linia de foc). Am intrat la parter în prima încăpere unde am fost recomandat unui căpitan de paraşutişti, scund, şaten şi care era însoţit de 4-6 soldaţi; m-au surprins dintr-un început lăzile de muniţii care erau strivuite de-a lungul peretelui de est al încăperii. L-am rugat să le pună pe culoar. I-am spus cine sunt dar m-am ferit să vorbesc despre faptul că am fost deţinut politic şi mai mult decât atât că am fost în munte. Am făcut o greşeală însă, pe care căpitanul a sesizat-o când mi-a întins A.K.M.-ul; am prins arma fără să mă uit la ea şi am vârât încărcătorul lejer. Atunci m-a chestionat unde am făcut armata şi i-am răspuns prudent că la vânătorii de munte. În


aceeaşi zi am avut o linişte relativă până în jurul orei 17, ulterior am început să primim numeroase focuri de armă dinspre atelierele artiştilor şi de pe partea cealaltă a străzii (Pangratti). Din comportamentul căpitanului de paraşutişti care se uita suspicios la mine mi-am dat seama că este mai prudent să nu încerc o ieşire în forţă, cu câţiva soldaţi pentru a elimina sursele de foc de vis-a-vis fiindcă mă temeam să nu fiu împuşcat din spate. Am remarcat după zgomotul detunăturii şi aceasta o scriu pentru cei care cred şi susţin că ne-am bătut între noi, că din când în când se auzeau focuri de armă diferite de cele cu care începusem să ne obişnuim. Data: Semnatura:25 noiembrie 2005 Radu CiuceanuArhiva I.R.R.D. Fond 1, Dosar 106, filele 1-6.

***

DECLARAŢIE

Subsemnata, Buhoci Puica, domiciliată în (...)* posesor al Certificatului de Revoluţionar nr. 8668/10.09.1992 şi al Brevetului nr. 226/1992, „Club 22 TV”, declar următoarele: Din perspectiva celor aproape 16 ani care s-au scurs de la controversatele evenimente din 1989, gradul de implicare şi de evaluare a prestaţiei unora dintre noi a fost şi este de natură să trezească puncte de vedere subiective, suspiciuni, pasiuni şi variate alte interpretări.

Fără îndoiala este faptul că în decembrie ’89 am participat şi la o revoluţie aşa după cum morţii, răniţii, schinjuiţii de la Jilava n-au fost rezultatul războiului electronic, schimbarea sistemului social politic de tip totalitar n-a fost susţinut de aparatul represiv al dictaturii ceauşiste, aşa după cum au existat grade diferite de implicare a românilor aflaţi în stradă atunci. De la gură-cască, de la tineretul furibund, sătul de întuneric şi foame, de la muncitorii oripilaţi de traiul greu şi ideologia mincinoasă, de la intelectualitatea al cărei spirit fusese consecvent cenzurat, la aceea pentru care regimul comunist s-a tradus prin: mutilarea destinului, temniţă, confiscarea averii, dosare de urmărire informativă, reprimarea oricărui drept civil, pierderea locului de muncă, dezagregarea familiilor, lipsa dreptului de promovare, interzicerea dreptului la cultură şi la informare, etc.

Aş sublinia în acest material cu valoarea unei mărturii documentare că există o scară a implicării în ceea ce a fost revoluţie din evenimentele din decembrie 1989, susţinută de consecinţele sistemului de tip totalitar, asupra unora dintre noi, pe fondul general al accentuării crizei comuniste.

* Cuprinde date cu caracter personal (n.red.)


Eram muzeograf la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti şi în ziua de 22 decembrie 1989 (vineri), în jurul orei 10.00, mă aflam la sediul depozitului Muzeului din str. Marin Serghescu. După ce am ratat formarea unui grup de demonstranţi din salariaţii Muzeului, am plecat pe jos împreună cu prof. Radu Ciuceanu, trecând prin centrul Capitalei, spre Televiziune. Am ajuns în curtea Televiziunii pe fondul acelei încrâncenări dată de morţii din 21 decembrie al căror sânge era proaspăt spălat de pe caldarâmul din Piaţa Universităţii şi purtam cu mine mânia unui „dosar” care afectase iremediabil şi ireconciliabil destinul meu şi al familiei mele. Eram soţia lui Radu Ciuceanu, soţia unui „bandit” cu dosar cu litera „T”, adică „terorist”, cu 15 ani de temniţă grea şi doi ani de domiciliu forţat, periculos şi după eliberarea la termen, aşa după cum reiese din dosarul de securitate de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, publicat anul acesta. Izolată de părinţi, dată afară de la întreprinderea Tarom, numită „duşman al poporului” de către Consiliul Politic al Taromului, cu paşaportul confiscat şi fără nici o umbră de viitor pentru copilul meu. Terminasem Facultatea de Istorie şi era un motiv în plus să fiu înregimentată împotriva unui sistem care aruncase la canal şi în închisori milionul de români; aveam doar şansa de a şti adevărul în faţa celor din jur, care l-au aflat abia după 1990.

Am forţat intrarea din curtea Televiziunii unde se afla o mare de români înspre interiorul ei, iar la ultimul baraj ce preceda accesul în corpul din stânga al Televiziunii la întrebarea civililor de gardă Cine sunteţi?! soţul meu s-a recomandat că este profesor; ulterior, spre marea nostră mirare am aflat că Radu Ciuceanu (ajuns în studioul 4), fost deţinut politic, fusese confundat cu „profesorul” Silviu Brucan (sic!). Am ajuns pe culoar pe partea stângă într-o stare de presiune şi agitaţie, apoi într-o încăpere nu prea mare, unde eram aproximativ 15 persoane. Ştiam la acel moment că Ceauşescu fugise cu elicopterul de pe acoperişul Comitetului Central; aveam imaginea haosului care se crease şi pornirea în a ne manifesta, ca şi când viitorul ţării era atunci condiţionat şi de modul în care acţionam în acele momente cu elanul, curajul, dorinţa şi poate inconştienţa în a ne schimba destinul. Am trecut imediat la redactarea unui Program-proclamaţie în timp ce în Studioul 4 începuse emisiunea.

În urma hotărârii luate de a redacta materialul de mai sus, cu scopul de a-l prezenta pe post, era clar că noi nu mai recunoşteam ordinea de drept existentă, asumându-ne ipso facto răspunderea de a contribui major la înlăturarea statului comunist. Gândul nostru, cel puţin al meu cu siguranţă, s-a proiectat către alt moment de maximă importanţă, când revoluţionarii din 1848 şi-au alcătuit programul de afirmare: Dorinţele nostre pentru reformarea patriei, şi Proclamaţia de la Islaz.

În spaţiul arătat mai sus am rămas circa 6-7 persoane aşezaţi într-un hemiciclu de la dreapta spre stânga, ce-mi mai amintesc: o tânără de cca 25 de ani, un tânăr până în 30 de ani cu ochelari, Radu Ciuceanu, Holban Teodor, Gelu Opran, Popescu Z. Ioan şi o tânără de circa 22-25 de ani, care a vorbit foarte puţin şi care părea foarte entuziastă de ceea ce făceam noi atunci (ulterior am auzit că a fost ucisă şi strădaniile noastre de a afla mai mult despre dânsa au eşuat).


În căutarea unei identităţi care avea intenţia de a se adresa în acel moment naţiunii cu conţinutul acestei Platforme-Proclamaţie, am debutat cu o bâlbă şi la propunerea mea „Frontul renaşterii naţionale” am fost amendată scurt de propriul subconştient care mi-a dat peste faţă spunându-mi cu glas tare: „Ăsta a fost al lui Carol al II-lea”. Îmi amintesc câteva din punctele Programului- Proclamaţie:

România, stat independent şi suveran (temându-se de o posibilă intervenţie a sovieticilor)

Dizolvarea Marii Adunări NaţionalePluripartism politicAlegeri libere pentru un nou ParlamentRomânia republică, stat independent şi suveranDesfiinţarea Miliţiei şi a SecurităţiiPunerea în afara legii a Partidului ComunistElaborarea Platformei Proclamaţie de către acest colectiv, în frunte cu prof.

Radu Ciuceanu, a fost consemnată în stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor cu ocazia aniversării revoluţiei şi aparţine primului preşedinte al TVR 22 Teodor Holban, care a afirmat că acest program a fost primul elaborat în Televiziune. Anexez copie xerox. Redactarea a durat câteva ore, iar programul a fost predat în jurul orei 17.00 unui domn mic de statură, cu ochelari, dl. Teodor Brateş. Ulterior, Radu Ciuceanu a plecat în emisie în studioul 4, iar subsemnata am ieşit în rumoarea agitaţiei de pe culoarele Televiziunii, unde deja se aruncase pe piaţă sintagma: Vin teroriştii! Vine Securitatea!

Dincolo de politizarea evenimentelor din 1989, de teoriile elaborate, de materialele publicate în aceşti 16 ani despre acea perioadă, am convingerea că declaraţiile celor ce s-au aflat în vâltoarea răsturnării vechiului sistem vor constitui pentru viitorii cercetători pârghia care va demantela adevărul istoric, iar revoluţia pe care am trăit-o îşi va găsi loc în istoria României.

Participarea micului nucleu la elaborarea Proclamaţiei către ţară rostită de Ion Iliescu în seara zilei de 22 decembrie 1989 este evidentă şi nu poate fi contrazisă, ea se regăseşte în punctajul actului programatic cunoscut. Oricum, chiar dacă în acea după-amiază s-a lucrat în paralel, dar la ore diferite, atât la parterul Televiziunii, cât şi la etajul 11, pe aceeaşi temă, iniţiativa grupului nostru rămâne în istoria Revoluţiei române din decembrie mărturia curajului civic al unui mănunchi de oameni ce şi-au luat răspunderea alcăturii unei Proclamaţii-Program, care-şi propunea să răstoarne ordinea de stat existentă şi înlocuirea ei cu un regim democratic.

Data: Semnatura:25 noiembrie 2005 Puica BuhociArhiva I.R.R.D.Fond 1, Dosar 107, filele 1-4.

99

CONSILIULPROVIZORIUDEUNIUNENAŢIONALĂ,SAU

“PARLAMENTULSCURT”,ŞIROLULLUIÎN

CONSOLIDAREAPROCESELORPOSTREVOLUŢIONARE

AlexandruOŞCA*

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a pregătit pentru tipar două volume de documente despre Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, un organism specific de conducere a statului român în perioada februarie – mai 1990. Redau, mai jos, unul dintre aceste documente – Stenograma şedinţei din 2 martie 1990 – din care rezultă că acest „parlament scurt” avea , pe lângă rolul de for legislativ, şi pe cel de dezbateri extrem de interesante despre natura, sensul, profunzimea schimbărilor produse în sistemul social politic din România după decembrie 1989.

Este interesant, de exemplu, că decretele emise în perioada amintită erau semnate de Ion Iliescu în calitate de Preşedinte al C.P.U.N, nu de preşedinte al României.Toate (sau aproape toate) decretele se discutau în prealabil în Biroul Consiliului şi se aprobau în plenul CPUN.

Stenograma pe care o propun cititorilor este interesantă cel puţin pentru două motive:

1) - şedinţa a fost condusă de Ion Caramitru - şi putem constata abilităţile sale de moderator – şi

2) - la discuţii s-au înscris personalităţi care nu participau frecvent la şedinţele acestui for.

Sunt, de asemenea, foarte interesante aprecierile unor vorbitori relative la Revoluţie – ca eveniment şi fenomen –, precum şi propunerile acestora, foarte importante şi responsabile, despre soluţiile depăşirii dificultăţilor prezente încă în societatea românească. Liviu Lazăr,de exemplu, cerea să se verifice averile „marilor granguri” şi ale securiştilor prin aplicarea Legii 18 din 1968,privind controlul averilor ilicite „ruşinea instaurată de Ceauşescu”.

* Doctor universitar, cercetător ştiinţific al I.R.R.D.

100 SESIUNEA C.P.U.N. DIN ZIUA DE 2 MARTIE 1990

Andrei Pleşu cerea scoaterea Arhivelor Statului de la Ministerul de Interne şi trecerea lor la Ministerul Culturii, Nicolae Jurcă (de la PSD) era de părere că ”opţiunea pentru libertate şi democraţie a poporului român s-a exprimat dramatic şi fără echivoc în timpul Revoluţiei dar convertirea acestei opţiuni în realitate, în practica politică se va hotărî în primele alegeri de după Revoluţie. De aceea ele depăşesc semnificaţia unei simple consultări electorale”.

La rândul său, Láslo Tökés – într-una din rarele sale intervenţii – a venit cu un text pregătit pe care l-a citit, precizând că va susţine acele aserţiuni şi în vizita pe care o va face în Europa şi în S.U.A. Între altele, el afirma că „Revoluţia continuă şi acum căci transformările social-democratice trebuie să fie desăvârşite şi întărite”.

Studiind actele emise de CPUN şi stenogramele şedinţelor acestuia, putem constata că acestea reprezintă o foarte importantă şi valoroasă resursă bibliografică pentru cercetătorii Revoluţiei. Prin abilităţile coordonatorului volumului, doamna profesoară Teodora Stănescu Stanciu, lectura volumelor este una facilă şi, deopotrivă, agreabilă.

SESIUNEACONSILIULUIPROVIZORIUDEUNIUNENAŢIONALĂ

DINZIUADE2MARTIE1990(STENOGRAMA)

În prezidiu iau loc domnul Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, şi domnii Ion Caramitru, Radu Câmpeanu, Kàroly Kiràly şi Ion Mânzatu, vicepreşedinţi.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Sesiunea de astăzi are 4 puncte la ordinea de zi: o informare asupra decretelor-

lege adoptate pînă în prezent de biroul executiv al consiliului, care va fi făcută de domnul Dan Marţian; punctul 2, propuneri cu privire la statutul partidelor observatoare şi formaţiunilor politice în sesiunile Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională; la punctul 3 avem completarea componenţei nominale a biroului executiv al consiliului, iar la punctul 4, diverse.

Dacă sînteţi de acord cu această ordine de zi.DomnulDanApostol:Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am adoptat într-una din şedinţele

sesiunii trecute un regulament, destul de amănunţit şi destul de benefic în ce priveşte

101ALEXANDRU OŞCA

prevederile sale. Cerem insistent preşedintelui de astăzi al şedinţei să se respecte cu mare stricteţe prevederile acestui regulament; să se evite cu desăvîrşire aspectele neplăcute, aspecte care s-au produs în primele 2-3 şedinţe. Se spune clar în aceste prevederi ale regulamentului că preşedintele sesiunii dă cuvîntul celor înscrişi, îi cheamă în ordine; nu este nevoie să citesc mai departe, deoarece toată lumea cunoaşte. Să se evite acele aspecte aberante, dacă doriţi, prin care se poartă discuţii între vorbitori şi restul sălii, în care se fac biografii şi autobiografii, se atacă probleme care nu au nici o legătura cu punctul la care s-a înscris vorbitorul.

Dacă se continuă în felul acesta desfăşurarea şedinţelor compromitem instituţia aceasta, să-i zicem a parlamentarismului, şi chiar ideea de participare a partidelor politice la dezbaterea unor probleme de interes general. Are cineva interesul să facăAre cineva interesul să facă treaba aceasta? Dacă are interesul să o spună. Conducem anarhic, lucrăm anarhic şi nu facem nimic. Este un punct la ordinea de zi intitulat: informare asupra decretelor-lege adoptate. Am fi preferat să nu fie o simplă informare, dar chiar aşa fiind, am fi preferat ca fiecare dintre noi să aibă textul acesteia. În momentul de faţă, sîntem informaţi despre unele aspecte ale activităţii guvernului; prin urmare, guvernul trebuia să apară aici, în loja guvernului, lucru care trebuia să se întîmple şi în şedinţa trecută şi acum două şedinţe, iar ministerele care sînt direct interesate, cum era în şedinţa trecută Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, primul-ministru al guvernului, să-i vedem aici, nu în sală, pentru a putea să lucrăm aşa cum trebuie.

Cînd cineva se abate, domnul preşedinte este insistent rugat să-1 aducă la ordinea de zi, pentru că, repet, dacă vom continua în felul acesta mai bine întrerupem lucrările, nu mai facem nimic, pentru că aşa cum se procedează, compromitem totul. În legătură cu ordinea de zi, vreau să arăt ceva legat tot de regulament. Încă din sesiunea trecută s-au depus în scris nişte interpelări, pentru că atunci nu a fost timpul necesar. Acum unde apar aceste interpelări pe ordinea de zi? La punctul diverse? Nu cred că este cazul, mai ales că este vorba de interpelări depuse deja de o săptămînă, cînd puteau căpăta o idee asupra lor şi ceilalţi participanţi.

De asemenea, mi se pare că unii au şi iniţiativă legislativă şi se pare că seă unii au şi iniţiativă legislativă şi se pare că se unii au şi iniţiativă legislativă şi se pare că se doreşte să se depună din partea unor membri unele proiecte de decrete-lege. Trebuie să apară un punct aici pe ordinea de zi, nu la diverse.

Cerem, deci, să apară pe ordinea de zi “interpelările” după cîte ştiu eu vreo 5-6 şi, de asemenea, să se respecte regulamentul, în sensul de a fi discutate şi proiectele de decrete-lege care se propun, dar care pentru a fi discutate trebuiau depuse cu 2 zile înainte. Încă o dată cerem respectarea strictă a regulamentului pe care tot noi l-amÎncă o dată cerem respectarea strictă a regulamentului pe care tot noi l-am hotărît.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Sigur, vă rugăm din nou să ne daţi posibilitatea să respectăm cele 3 minute,

care se pare că au ajuns etalonul luării de cuvînt, şi să putem atrage atenţia cînd aceste minute se apropie de sfîrşit, pentru ca vorbitorul să-şi poată concentra mai bine expresia asupra obiectului.


DomnulRaduDobrescu,preşedintelePartiduluiDemocratalMuncii:Fac obiecţie la punctul 1 de pe ordinea de zi; să nu fie vorba de o informare

asupra decretelor-lege şi aprobarea decretelor-lege. Noi sîntem constituiţi aici ca reprezentanţi ai partidelor şi ai judeţelor; sîntem trimişi aici pentru a susţine pe cei care îi reprezentăm. Nu putem să ne întoarcem înapoi spunînd ca am fost în consiliu şi am ridicat mîna la nişte decrete şi legi aprobate între sesiuni, fără să ne putem spune punctul de vedere asupra lor.

A doua problemă care vreau sa o ridic este legată de modul de desfăşurare a adunărilor noastre. Din constatările şedinţelor de pînă acum a rezultat că cele mai mari pierderi de timp se datoresc faptului că la ordinea de zi noi discutăm foarte mult „diverse”.

V-aş propune dumneavoastră ca obligatoriu partea a treia a şedinţelor, pentru că, în general, şedinţele sînt împărţite în trei părţi, să fie rezervată acestor „diverse”, astfel încît fiecare să ştie că-şi poate spune acolo punctul de vedere, iar în primele două părţi să se discute concret la ordinea de zi.

Aş mai propune să nu excludem pe nimeni ca să-şi spună punctul de vedere la luarea unor hotărîri legate de anumite probleme importante. Prezidiul să facă o nominalizare, dacă vreţi pe lista partidelor, după care să fie întrebaţi reprezentanţii respectivi, la fel şi la judeţe. Altfel se vorbeşte mult, la toate punctele de pe ordinea de zi, fără să fie ceva concret.

Aş vrea să mai arăt că am depus astăzi, deci cu întîrziere, un proiect de lege privind unele măsuri tranzitorii în activitatea de tipărire şi difuzare a presei de partid, din partea partidului nostru. Dacă este posibil aş vrea să fie trecut la punctul 1 la diverse.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:S-au înscris la cuvînt astăzi, înainte de începerea lucrărilor, 54 de vorbitori.DomnulVirgilAndreiVâţă:Doamnelor şi domnilor, primul-ministru a făcut data trecută o informare cu

privire la ceea ce ne doare foarte mult: situaţia economică. A rămas atunci o promisiune ca începînd de astăzi să începem discuţiile pe marginea acestui document.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Nu, a rămas ca săptămîna următoare să se adreseze problemele.DomnulVirgilAndreiVâţă:Atunci ar fi vorba de interpelări, dar eu mă refer la discuţiile privind strategia

economică şi exista propunerea, pe care eu acum o reînnoiesc, ca dincolo de aceste puncte importante să discutăm şi acest punct extrem de important şi anume dezbateri pe marginea unor idei privind strategia noastră economică de viitor, pentru că se impune cu acuitate să luăm măsuri de acum şi propun ca acest aspect să fie discutat la partea întîi, la chestiunile de fond. Sigur că la diverse avem o altă chestiune de fond, dar cred că este mai important să discutăm chestiunile obşteşti.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitr :Vă reamintesc că vinerea viitoare va fi pus în discuţie raportul pe care l-a făcut

domnul prim-ministru. S-au făcut interpelări care au continuat şi astăzi să fie aduse.S-au făcut interpelări care au continuat şi astăzi să fie aduse.

103ALEXANDRU OŞCA

DomnulTachePîrvulescu,vicepreşedintealPartiduluiEcologistRomân :Sînt de acord cu propunerea făcută de domnul Vâţă, fiindcă problemele

economiei şi agriculturii sînt printre cele mai importante pentru întreaga ţară şi, în ceea ce mă priveşte, în cuvîntul meu vreau să prezint, în principal, tocmai aceste aspecte şi consider că este absolut necesar ca data viitoare domnul prim-ministru să răspundă la aceste probleme ridicate şi la eventualele interpelări.

Propun completarea punctului 3 al ordinii de zi, intitulat „Completarea componenţei nominale a Biroului executiv al consiliului”, şi cu stabilirea comisiilor nominale, pentru că în acest ritm vom ajunge Ia alegeri şi noi nu ştim exact care sînt aceste comisii. În plus, ele au darul de a ne uşura munca.În plus, ele au darul de a ne uşura munca.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:În mapele pe care le-aţi primit sînt şi aceste componenţe ale comisiilor.DomnulTachePîrvulescu:În mapele noastre nu există aceste materiale.DomnulvicepreşedinteIonCaramitr :S-au dat la preşedinţii de comisii.DomnulTachePîrvulescu:Consider că era bine ca preşedinţii de comisii să aducă la cunoştinţă în cîteva

minute componenţa acestora.DomnulLazărArjoceanu,PartidulSocialistLiberal:La ordinea de zi aş ruga să fie trecută discutarea raportului prezentat de

domnul ministru al agriculturii şi credem că este foarte important acest lucru, mai ales pentru faptul că a început campania agricolă. Şi o să rog să mi se dea cuvîntul pe acestŞi o să rog să mi se dea cuvîntul pe acest subiect.

(Se trece la ordinea de zi.)

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Dan Marţian, pentru a prezenta informarea asupra

decretelor-lege emise pînă în prezent.DomnulMarţianDan:Doamnelor şi domnilor,În perioada care a urmat primei sesiuni a Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională din 9 februarie 1990, Biroul executiv al acestuia a adoptat un număr de 9 decrete-lege şi 22 decrete, după cum urmează:

1. Decret-lege privind componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi Biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de specialitate ale consiliului.

Decretul a fost elaborat pe baza hotărîrii adoptate în sesiunea din 13 februarie 1990 a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi stabileşte că acesta se compune din 253 membri şi are un Birou executiv format din 21 persoane, din care un preşedinte, 5 vicepreşedinţi, 1 secretar şi 14 membri. De asemenea, sînt prevăzute 16 comisii de specialitate ale consiliului.


2. Decret-lege privind modalităţile de restituire a părţilor sociale ale salariaţilor, adoptat în şedinţa Biroului executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din ziua de 16 februarie 1990. Potrivit decretului, restituirea de către unităţi a părţilor sociale depuse de salariaţi se va face integral, în mod organizat, pînă la 31 decembrie 1990.

Pentru prevenirea unor dezechilibre din bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor economice şi în circulaţia monetară, se prevede că părţile sociale urmează să fie restituite cu acordul depunătorilor, prin depuneri la C.E.C. sau la bănci, precum şi restituirea în numerar de la bănci.

3. Decret-lege privind confecţionarea şi vînzarea verighetelor din aur pentru populaţie, prin care se dă posibilitatea celor care se căsătoresc să cumpere, pe baza dovezii de depunere a actelor de căsătorie, verighete din aur de la magazinele autorizate la preţuri între 650 şi 800 lei gramul, înlăturîndu-se astfel interdicţia unor asemenea vînzări introduse în 1978. Acest decret-lege a fost adoptat de biroul executiv în şedinţa din 21 februarie 1990.

4. Decret-lege pentru abrogarea Decretului nr. 50/1989 privind unele măsuri referitoare la regimul pietrelor semipreţioase naturale. Potrivit decretului abrogat, erau incluse în categoria pietrelor semipreţioase naturale cu regim de monopol de stat o serie de pietre naturale ale căror caracteristici fizico-chimice şi valoare nu justifică încadrarea lor în această categorie: chihlimbarul, jaspurile, aragonitul şi alabastrul. Prin abrogarea dispusă se asigură reintroducerea în circuitul economic a acestor pietre naturale semipreţioase. Biroul executiv a adoptat acest decret în şedinţa din 21 februarie 1990.

5. Decret-lege pentru aprobarea modificării articolului 5 al Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, prin care se dă curs unei hotărîri mai vechi a adunării naţionale bisericeşti de creare a două eparhii noi: arhiepiscopia Tomisului şi episcopia Argeşului, care în trecut au funcţionat ca cele mai vechi unităţi bisericeşti pe teritoriul ţării noastre. Acest decret a fost discutat şi adoptat de Biroul executiv la data de 21 februarie 1990.

6. Decret-lege privind aprobarea nivelului de salarizare pentru personalul Ministerului Cultelor, prin care personalul acestui minister, salarizat în trecut cu două clase sub nivelul de salarizare al personalului din organele centrale, urmează să fie salarizat la nivelul prevăzut de lege pentru celelalte ministere. Decretul s-a discutat în Biroul executiv la data de 21 februarie 1990, care a fost de acord cu prevederile sale.

7. Decret-lege privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept. Întrucît acest decret a fost discutat şi în sesiunea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională de data trecută, cred că nu este cazul să insist asupra lui.

8. Decret-lege privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, care, pornind de la principiul democratic al garantării exercitării drepturilor la apărare, stabileşte statutul de profesie liberă pe care avocatura trebuie să-1 aibă prin însăşi natura sa şi, în consecinţă, dispune scoaterea acesteia din subordonarea faţă de Ministerul Justiţiei. În vederea realizării acestui principiu se prevede reînfiinţarea

105ALEXANDRU OŞCA

Uniunii avocaţilor din România şi a Consiliului unic, care preiau atribuţiile Ministerului Justiţiei cu privire la conducerea activităţii acestei profesii. Biroul executiv a examinat şi adoptat acest decret în şedinţa din 28 februarie 1990.

9. Decret-lege privind atribuirea sau schimbarea unor denumiri, prin care se stabilesc competenţe referitoare la atribuirea şi schimbarea denumirilor pentru unităţile administrativ-teritoriale, unităţile economice, social-culturale, pentru parcuri, pieţe, străzi etc. Decretul a fost emis pentru a se da posibilitatea înlăturării unor denumiri legate de evenimente politice şi istorice din perioada dictaturii, precum şi de numele unor personalităţi ale fostului regim. Acest decret a fost dezbătut şi adoptat de Biroul executiv în şedinţa sa din 28 februarie 1990.

II.Decrete.În perioada amintită au fost emise 22 decrete, din care: 3 decrete se referă la

eliberări şi numiri în funcţii; 5 decrete privesc acreditarea şi rechemarea unor ambasadori ai României în străinătat ; 3 decrete au ca obiect trecerea în rezervă a unor generali; 1 decret priveşte rechemarea în activitate a unor generali; 5 decrete privesc recunoaşterea în funcţii, potrivit legii cultelor, a unor episcopi şi arhierei vicari.

Aceasta este informarea pe care am dorit să v-o prezint.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Aceste decrete-lege vor apărea şi în Monitorul Oficial şi vor fi difuzate şi

membrilor consiliului pentru a fi verificate.DomnulNiculaeRădulescu-Botică,SindicatulFraternitateaMuncitorilor

şiŢăranilordinRomânia:Doamnelor şi domnilor reprezentanţi, consider că activitatea pe care noi o

desfăşurăm aici impune cu necesitate ca decretele-lege adoptate de către birou să fie ratificate. Altfel ajungem să lucrăm într-un sistem care nu este corespunzător actualei stări din ţara noastră, adică nu ne vom găsi în situaţia să putem spune că lucrăm democratic. Am luat cunoştinţă de decretele-lege, în general pe diferite căi, le cunoaşteţi cu toţii, dar trebuie să ajutăm Biroul, dîndu-i girul nostru, pentru că acestea sînt corespunzătoare situaţiei. În viitor, nici un decret-lege adoptat de către birou nu poate, în opinia noastră, să nu fie ratificat. Urmează ca dumneavoastră, la propunerea preşedintelui actualei sesiuni, să faceţi două lucruri sau să ratificăm astăzi aceste decrete, pentru că pe majoritatea le cunoaştem, sau această activitate s-o facem la sesiunea următoare. Numai în acest mod consider că vom lucra democratic, în sensul asumării răspunderii în faţa naţiunii, de către noi toţi, a măsurilor luate. Consider că propunerea mea întăreşte, pe de o parte, poziţia noastră ca reprezentanţi, în condiţiile situaţiei actuale, ai poporului, şi pe de altă parte, în principal, întăreşte şi poziţia biroului pe care noi l-am ales. Vă mulţumesc.

DomnulMihailacobescu:Sînt reprezentantul Consiliului judeţean de Uniune Naţională Suceava şi

am de făcut următoarea întrebare sau completare: urmărind organizarea bisericii române pe întreg teritoriul patriei, am rămas surprins că nu s-a propus înfiinţarea unei arhiepiscopii la Suceava, una dintre cele mai vechi din întregul spaţiu românesc, şi


refacerea episcopiei de la Rădăuţi. Biserica din nordul Moldovei, Episcopia Rădăuţului, de exemplu, care cuprindea şi partea de nord a Bucovinei, a avut o avere imensă din care se mai păstrează doar o parte acum, avere din care s-a construit Universitatea din Cernăuţi, iar Arhiepiscopia Sucevei, care a fost şi sediul primei mitropolii a Moldovei şi Sucevei avea, de asemenea, o avere imensă, întreaga salbă de ctitorii şi necropole şi care cuprindea circa jumătate din fosta Bucovină şi 1/4 din întreg teritoriul Moldovei ca moşie. Nu este vorba de acest lucru, ci de faptul că este un imens patrimoniu cultural de interes naţional şi universal care se păstrează în această zonă. Este vorba, apoi, de numeroase vizite care se efectuează în această parte de ţară şi cred că ar fi o nedreptate ca, alături de celelalte arhiepiscopii, să nu înfiinţăm şi pe cea de la Suceava şi Episcopia Rădăuţului.

DomnulRaduFilipescu:In legătură cu modul de desfăşurare a şedinţelor: s-au făcut nişte propuneri la

început pentru ordinea de zi. Unele propuneri au fost foarte pertinente, dar nu le-am discutat. Cred că este cazul să stabilim ordinea de zi pînă la urmă. Domnul preşedinte a trecut direct la ordinea de zi, dar nu ştiu care este: cea prezentată sau s-a făcut vreo modificare în sensul celor discutate la acest punct?

De asemenea, s-a făcut şi propunerea de ratificare a decretelor şi nici la această propunere nu s-a luat nici o hotărîre. Consider că preşedintele sesiunii are un rol foarte important şi că modul în care conduce sesiunea poate da curs cererilor noastre şi trebuie făcut acest lucru.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:În ceea ce priveşte problema ratificării, ea nu există ca atare. Aceste legi sînt

supuse dumneavoastră spre informare.DomnulpreşedinteIonIliescu:Dă-mi voie să dau unele lămuriri. Este o chestiune pe care o putem dezbate şi lua

o decizie în legătură cu acest lucru. Noi nu sîntem un parlament cu activitate permanentă. Dacă am adopta această procedură, ca toate decretele-lege să le trecem prin plenara consiliului, ar însemna practic să blocăm orice fel de activitate legislativă. De aceea, în decretul de funcţionare a consiliului, care a rămas valabil şi pentru Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, se prevede că Biroul executiv exercită atribuţiile consiliului în intervalul dintre sesiunile acestuia, deci inclusiv adoptarea de decrete şi decrete-lege, pe care le supune spre informare consiliului. Acestea se dau pentru a fi cunoscute şi, dacă sînt observaţii, ele să fie făcute pentru a fi discutate şi apoi să se completeze decretele-lege. Putem să încercăm să vedem cum merge o asemenea activitate.

În ce priveşte ratificarea, există posibilitatea iniţiativei legislative de a repune în discuţie un întreg decret-lege în plenara consiliului. Deci, putem adopta una din două modalităţi la informarea prezentată, pentru fiecare dintre decrete în parte, dacă sînt observaţii, să se exprime în cadrul sesiunii, să fie reţinute şi Biroul să fie mandatat să aducă modificările care se acceptă.

107ALEXANDRU OŞCA

Putem adopta această procedură, ca de aici înainte sub forma de decret-lege adoptat de biroul executiv la prima sesiune să fie prezentate tuturor membrilor consiliului şi publicate în Monitorul Oficial numai după ce se prezintă toate observaţiile din partea consiliului. Dar pentru cele care deja au fost adoptate, vă rugăm să aprobaţi în forma aceasta.

De acord ?Da.A doua chestiune. S-a făcut propunerea să completăm ordinea de zi cu discuţii

asupra raportului prezentat de guvern. La sfîrşitul şedinţei trecute am convenit, a fost şi solicitarea primului-ministru, ca interpelările primite şi care se vor primi în continuare, precum şi întrebările, să fie studiate de primul-mirîistru şi la viitoarea şedinţă, de vinerea viitoare, va răspunde la toate.

S-a făcut şi propunerea, independent de acest lucru, să se facă discuţii în cadrul acestei şedinţe. Putem să ne pronunţăm dacă este cazul să discutăm, sau nu, în şedinţa de astăzi.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Doriţi să punem la vot?Dacă să adăugăm la ordinea de zi discuţii asupra raportului guvernului, astăzi?

La fel şi pentru raportul ministrului agriculturii? (Se procedează la votare.)Cu majoritate de voturi s-a hotărît discutarea celor două probleme vinerea

viitoare.DomnulAlexandruRoşu,MişcareaEcologistădinRomânia:Vreau numai o semnalare: Între măsurile bine venite luate anterior se numără

şi oprirea lucrărilor Canalului Dunăre-Bucureşti, dar, asemenea măsuri trebuie luate totdeauna cu anumite limite pentru că de data aceasta prin felul cum au fost interpretate ele au afectat şi o lucrare de mare importanţă pentru Bucureşti, adică au fost opriteşi o lucrare de mare importanţă pentru Bucureşti, adică au fost opritei o lucrare de mare importanţă pentru Bucureşti, adică au fost oprite lucrările liniei a treia a staţiei de epurare a apei de la Glina, or pentru capitală a nu avea o staţie de epurare a apelor, la capacitatea necesarăm este un mare neajuns.

De aceea, este necesar ca astfel de măsuri să fie discutate în Comisia juridică şi de specialitate, în viitor, pentru precizarea ariei lor de cuprindere.

DomnulpreşedinteIonIliescu:După cîte ştiu eu, lucrările de la Glina nu sînt oprite, dar ne vom informa. DomnulVladimirChiru,preşedinteleC.A.P.TurnaMăgurele:La precedenta şedinţă plenară a consiliului am ridicat problema discutării

agriculturii. La ordinea de zi de astăzi nu este. Dacă se va discuta la o şedinţă viitoare, domnul ministru să vină pregătit cu probleme care frămîntă agricultura cooperatistă şi chiar sectorul individual, cu toate că am început campania agricol ; unele probleme nu sînt lămurite.

DomnulLiviuLazăr,preşedinteleUniuniiCreştinedinRomânia:


Îmi este jenant că pentru a doua oară cînd apar la acest microfon să discut despre punctualitate ca un deziderat al democraţiei. Nu pot accepta ideea că dacă am fost convocaţi la ora 10 să nu înceapă şedinţa la ora 10.

Ne-am convins că discutarea proiectelor de decret-lege în consiliu este foarte utilă şi ne-am dat seama la şedinţa anterioară că au intervenit importante modificări la actele normative care erau în proiect şi au luat forma definitivă în urma propunerilor făcute de noi. Deci, ar fi util să propunem şi să adoptăm următoarea hotărîre: în ce priveşte decretele-lege care reglementează probleme importante să nu poată fi emise decît după ce au fost discutate şi aprobate de întregul consiliu.

Altă propunere: în ce priveşte decretele, ele să poată fi emise între sesiunile consiliului de către organul competent şi să fie supuse ratificării. M-a surprins procedeul de astăzi ca să ni se citească o informare nouă, care avem şi atribuţii legislative. Deci, nu e admisibil să fim informaţi teoretic, citindu-se numărul de decrete la total şi ce reglementează acestea. Nu aşa trebuie să se procedeze. Cel puţin pentru ceea ce trebuie să ratificăm pentru decrete, ele să fie puse în mapa pe care o primim, întrucît înseamnă să ne spunem punctul de vedere asupra unor decrete-lege al căror conţinut nu îl cunoaştem. Mi s-a părut hazliu ce a spus domnul vicepreşedinte Caramitru, anume că decretele au fost publicate şi o să luăm cunoştinţă de ele. Şi poporul ia cunoştinţă de ele la data apariţiei, dar noi trebuie să le ştim înainte de a fi publicate. Trebuie să le discutăm, să neTrebuie să le discutăm, să ne spunem punctul de vedere.

O ultimă problemă este aceea legată de decretele enumerate şi anume acela care se referă la înfiinţarea a încă două eparhii ortodoxe, dar nu s-a spus nimic de Biserica greco-catolică. Şi eu am în mapa mea un proiect de decret, pe care îl voi lăsa azi aici, în legătură cu această biserică, pe considerentul că a fost emis un decret, care a abrogat Decretul nr. 358/1948, prin care biserica creştină românească a fost prigonită şi scoasă din cadrul legii. Trebuie să vă spun că în 5 localităţi ale ţării am asistat la liturghii, dar acestea se fac sub cerul liber, deoarece nu s-au restituit bisericile creştinilor greco-catolici. Nu se poate ca pentru aceşti creştini să nu li se dea biserici, aşa cum au toate naţionalităţile conlocuitoare, care îşi fac liturghii în biserici.

DomnulNicuStăncescu:ÎI rog pe domnul secretar al consiliului nostru ca în legătură cu decretele, în

general, acestea să poarte Viza noastră, înainte de a intra în Biroul consiliului şi să aibă şi punctul de vedere al comisiei de specialitate, pentru că aceste decrete conţin în prevederile lor probleme legate şi care afectează de fapt victimele dictaturii. De asemenea, tot în legătură cu aceste decrete, cum au ieşit de sub condeiul Biroului executiv, să ajungă în copie la toate comisiile consiliului, pentru că noi sîntem cei care lucrăm permanent în aceste probleme, în numele consiliului, şi trebuie să supraveghem aplicarea lor corectă şi să dăm îndrumările şi răspunsurile corespunzătoare.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:În ce priveşte înscrierile la cuvînt, unii domni s-au înscris la anumite puncte,

dar alţii nu au arătat la ce punct doresc să ia cuvîntuL Dacă mai sînt înscrieri la punctul 1 de pe ordinea de zi?

109ALEXANDRU OŞCA

DomnulTraianFlorea,preşedinteleSindicatuluiFraternitateaMuncitorilorşiŢăranilordinRomânia:

Referitor la decretele-lege care au fost prezentate de domnul secretar: printre altele este şi cel privind componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi a Biroului executiv al acestuia, precum şi a comisiilor de specialitate ale consiliului, care decret la articolul 3 pct. b) nominalizează Comisia pentru cercetarea abuzurilor, care au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului şi pentru reabilitarea victimelor dictaturii.

În practica de zi cu zi am început să ne obişnuim că, atunci cînd scriem sau spunem „dictatură’’, ne referim la dictatura ceauşistă, respectiv la perioada din 1965 pînă la revoluţie. Aş avea o propunere şi cred că sînt în asentimentul majorităţii. Aş cere ca denumirea acestei comisii să fie schimbată şi să se termine în cuvintele „reabilitarea victimelor regimului comunist” şi nu ale dictaturii. Susţin această propunere arătînd că noi, marea majoritate, ştim că victimele în ţara aceasta au început a fi tot mai numeroase din 1946—1947 şi mergînd pînă în 1965, vorbind şi despre colectivizarea criminală, Canalul, deportările, Aiud, Sighet, Piteşti, dar cele de la început pînă în 1965 au fost cu mult mai numeroase decît după aceea. Cred că nu mai este nevoie de altă susţinere a acestei propuneri, dar cred că este bine a se avea în vedere şi a se face cercetarea abuzurilor şi reabilitarea victimelor regimului comunist si să nu se facă o limitare numai la perioada dictaturii ceauşiste.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Acesta este tocmai unul dintre decretele care s-a discutat în plenara

consiliului.DomnulMariusCirciumaru,PartidulSocialistDemocraticRomân: Vreau să fac o propunere referitoare la punctul 1 de la ordinea de zi, tocmai

pentru a mai aplana tensiunile. Partidul nostru propune constituirea conferinţei şefilor de partide, care să ia în discuţie aceste decrete, înainte de discutarea lor în Biroul executiv, care este organul de lucru. Este o propunere şi vă rog să o reţineţi şi să o supuneţi discuţiei.

DomnulPetreBarbu,preşedintelePartiduluiEcologistUmanist:Acest parlament reprezintă poporul şi nu partidele, adică aş vrea ca sensul

discuţiilor de astăzi să fie axat pe interesul poporului şi nu în interesul reclamei partidelor.

S-au emis 9 decrete-legi şi 22 de decrete. Unul stipulează apărarea individului, a obştei, drepturilor omului împotriva violenţei. Peste tot, în ziare, în reviste, la radio, la T.V., apar diferite anunţuri cu privire la creşterea violenţei, a tîlhăriilor şi altele.

Problema principală pe care vreau să o ridic este problema tineretului. Ne plîngem că avem o economie care stagnează sau avansează puţin. Vreau să atrag atenţia că o parte a tineretului şi la ora actuală se găseşte pe străzi, în loc să lucreze în întreprinderi, să producă, să gîndească. Acest tineret, o parte, nu are locuinţe, nu are locuri de muncă. Aş face unele propuneri: să se facă nişte cooptări, propuneri de


decrete-lege în care acest tineret să fie cuprins în acţiuni culturale, sportive, pentru că făcînd parte dintr-o anumită organizaţie se întîlnesc mai mulţi, fac schimburi de opinii, de păreri şi nu rămîne la ideea lui să poată face ceea ce vrea.

Aş vrea să se revadă actul normativ cu privire la celibat.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Vă rog să ne referim la ordinea de zi, problema tineretului este o problemă

extrem de importantă şi vastă şi care trebuie să facă subiectul altei şedinţe.DomnulLucianCipere,PartidulUnităţiiDemocratic :Ca să fiu la obiect, mă voi referi la punctul 1 de pe ordinea de zi şi, totodată, la

nişte probleme organizatorice.Este corectă observaţia domnului vicepreşedinte Caramitru că a şters de pe listă

pe cei care au vorbit. Aş sugera sectorului organizatoric să deschidă liste de luare de cuvînt pe puncte şi nu o singură listă în care să se facă înscrierile de-a valma.

Altă problemă: care anume decrete-lege vor fi supuse discuţiei în plen şi care vor fi cele despre care vom fi numai informaţi despre ele? Cine stabileşte aceasta? Vom discuta în continuare numai decrete-lege privind ordinea publică, restul fiind de competenţa exclusivă a Biroului permanent, sau vom avea parte şi noi să dezbatem decrete de mare importanţă pentru viaţa ţării? Un exemplu dacă doriţi, în sens negativ, este decretul-lege din 8 februarie a.c, prin care a fost abrogată Legea nr. 14/1968 şi în care a fost statuat un sistem cooperatist bazat aproape 99% pe prevederile vechii legi nr. 14, cu organisme, atribuţii, subordonări, un sistem centralizat deosebit, pe care îl cunoaştem. Rezultatul este că nu au fost emise în întreg sistemul economic legi-cadru de organizare şi în singurul sistem economic care era mai apt liberei iniţiative, privatizării şi altor mecanisme economice noi, s-a emis o lege-cadru, care este la fel cu sistemul centralizat anterior. Acesta este un exemplu sugestiv că, dacă noi ne vom preocupa numai de informări şi decrete-lege privind ordinea publică, scăpăm de sub control exact pîrghiile care acum ne pot asigura redresarea rapidă.

O ultimă problemă legată, tot de decretele-lege emise. Din ultimele noastre sesiuni am reţinut că există o comisie pentru cercetarea situaţiei victimelor dictaturii comuniste, cum s-a făcut propunerea, şi o altă comisie pentru cercetarea abuzurilor celor care au terorizat populaţia. Dacă acestea s-au unificat cred că este cazul să fim informaţi în detaliu, deci dacă această comisie are ambele atribuţii, nu numai restabilirea situaţiei victimelor, ci şi cercetarea şi acuzarea celor care au provocat dureri? Dacă nu, cum a dispărut propunerea care s-a discutat în plen?

DomnulLiviuPetrina,PartidulNaţionalŢărănesc,CreştinşiDemocrat:În legătură cu formularea ordinii de zi este surprinzător că nu s-a spus de la

început, în loc de informare, despre care domnul Dan Marţian ne-a spus la sfîrşitul prezentării că aceasta a dorit să facă dînsul, nu s-a pus termenul cuvenit de aprobare sau de ratificare. Trebuie găsită o formulă prin care proiectele, chiar care se impun a fi adoptate de la o zi la alta, să ajungă la cunoştinţa tuturor partidelor, pentru ca în

111ALEXANDRU OŞCA

scris, dacă nu este posibil în cadrul consiliului, să se prezinte observaţiile şi propunerile fiecărui partid; pentru ca opiniile mai multor partide să facă din aceste decrete, acte de natură să aibă acordul întregii ţări şi să fie deci respectate.

În legătură cu formularea de la punctul 2 al ordinii de zi, sînt nevoit să întreb pe domnul preşedinte Ion Iliescu care sînt motivele că pînă la această oră nu au fost invitaţi ca observatori reprezentanţii celor 15 culte religioase din România ? Fac această întrebare cu atît mai mult cu cît unul dintre aceste culte, cel greco-catolic, trebuie reinstalat prin anularea actului arbitrar, de dictatură stalinistă şi comunistă din 1948, în sînul creştinătăţii româneşti. Nu intru în fondul chestiunii, dar cei care au făcut actul din 1948 au crezut că o unitate se poate realiza prin ciocnirea a două căni frumoase pe care le izbeşti una de alta spre a se realiza o nouă entitate, o unitate. S-a dovedit a fi o iluzie regretabilă, pentru care au plătit cu viaţa preoţi şi creştini ai acestui popor român.

DomnulVasileCalomfirescu,PartidulDreptăţiiSociale,Liber-Democrat:La punctul 1 vreau să mă refer. După cum ştim cu toţii, la a doua şedinţă a

Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, a fost adoptat regulamentul de funcţionare al consiliului. Aş întreba dacă acest regulament este valabil, obligatoriu şi pentru Biroul executiv. Pentru că ,din acest regulament, rezultă foarte clar că toate proiectele de legi sînt adoptate în cadrul plenarei Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

DomnulpreşedinteIonIliescu:În regulament nu se discută de aceasta.DomnulVasileCalomfirescu:Se prevede aşa ceva în regulament, iar Biroul executiv are iniţiativa legislativă.

Propun ca în ceea ce priveşte decretele-lege pentru care am fost informaţi şi nu au fost încă publicate, să fie trecute spre adoptare în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, şi rog pe domnul preşedinte să supună la vot această propunere.

Aş avea o problemă şi la punctul 2, legată de componenţa consiliului, şi anume am studiat componenţa din partea partidelor a consiliului şi nu am mai văzut pe domnii Vincze şi Gurilă. Nu ştiu dacă s-au retras, în acest caz trebuie să completăm Biroul executiv pentru a păstra paritatea despre care s-a discutat atîta.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitr :De la şedinţa trecută s-a anunţat retragerea lor.DomnulRaduCiuceanu:Doamnelor şi domnilor, în legătură cu problema ridicată de colegul nostru

în ceea ce priveşte zona de activitate a celor două comisii, presupun că ele sînt bine departajate şi nu se pot face confuzii. Confuzia este ridicată numai de necitirea unui text, Comisia domnului Stănescu se ocupă, după cum citesc şi eu, de rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor cetăţenilor ţării, iar comisia noastră, pentru cercetarea abuzurilor care au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului şi pentru reabilitarea victimelor dictaturii.

Cred că problemele vin şi se leagă după ce exprimă aceste conţinuturi date literar.


Este vorba de activitatea unei comisii care şi-a propus, nu ştiu în ce măsură va rezolva, deparazitarea, după 45 de ani, a unei ţări. E vorba de o activitate care va trebuiE vorba de o activitate care va trebui să fie dusă dintr-o parte în alta a ţării, în care vor intra procese, anchete, dar care va necesita intrarea în arhive. Pentru început, în numele colegilor mei din această comisie, vreau să afirm răspicat, dacă este vorba de o activitate de două luni de zile, evident că retragerea noastră este sigură. Dacă însă vom depăşi, vom intra în timp, vom avea din partea dumneavoastră sprijinul moral, asigurarea materială pentru problemele ridicate de securitatea noastră, vom putea să ne achităm de sarcina pe care dumneavoastră ne-aţi dat-o. Ca istoric, trebuie să vă aduc aminte că astfel de comisii, care şi-au propus să scoată la iveală, să demoleze, să elimine din istoria unor ţări sisteme ca acesta pe care l-am avut noi, au avut activităţi care au trecut de 2—3 ani. Evident că o astfel de comisie va trebui cenzurată de bunul simţ, de inteligenţă, şi de însuşi popor. Nu vom face în primul rînd procese de persoană, decît acelora care au intrat în rîndul criminalilor şi tuturor celor care au împilat poporul nostru. Pentru celelalte probleme, permiteţi-mi să revin la discuţii.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Era vorba la punctul 1, cu denumirile celor două comisii. La asta s-a referit

domnul Ciuceanu.DomnulAdrianConstantin:Doamnelor şi domnilor,Domnule preşedinte şi vicepreşedinţi,Nu mai este impresie, ci certitudine, că cine face aceste proiecte de ordine de

zi vrea să ne facă nervii zob. In sfîrşit. Este o glumă, să n-o luaţi acum în serios şi să trecem şi la problemele care sînt de discutat. Dar, aş vrea să precizez un lucru. Dacă una stabilim, hai să o şi facem.

Am impresia că domnul prim-ministru vrea să fie foarte bine apărat şi să nu fie aruncat în groapa cu lei, adică aici, în consiliu. Iar între două avioane, problemele pe care dînsul le-a expus trebuia să le discutăm atunci imediat. La punctul 1 — deci eu, totuşi, mă raliez la problemele acestea: informarea asupra decretelor-lege şi decretelor adoptate pînă în prezent de Biroul executiv. Toate bune şi frumoase, deci au mai fost prezentate, se cunosc, noi sîntem în faţa faptului împlinit. Ridicăm mîna şi le aprobăm, le ratificăm. E bine.

Dar în schimb, aş vrea să ştiu altceva acum. Au venit foarte multe scrisori, nu numai la noi, dar cred că şi la domnul preşedinte Iliescu şi aici să-mi fie permis — nu mai ştiu ce să fac — vreau să o citesc, sau să nu o citesc. Este vorba despre invalizi şi, dacă îmi permiteţi, o să vă citesc despre aceşti invalizi şi handicapaţi fizic.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu-i la ordinea de zi.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:La diverse o puteţi spune. Ocupaţi-vă de punctul 1, să putem încheia.DomnulAdrianConstantin:

113ALEXANDRU OŞCA

Dacă ne legăm de punctul 1, aş vrea să întreb altceva. Referitor la Institutul de marină civilă. Am primit o scrisoare şi vreau să înţelegeţi despre ce este vorba. S-a dat un decret şi oamenii cer să se respecte acest decret. Institutul de marină civilă a adresat o scrisoare în care roagă foarte mult să se pună această problemă în parlament.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Vă rugăm, încă o dată, să ne rezumăm la ceea ce avem de făcut, să nu pierdem

vremea.Ovocedinsală:Fiţi amabil, persoanele care iau cuvîntul să fie întrebate la ce anume punct din

ordinea de zi s-au înscris la cuvînt.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Aveţi dreptate.DomnulLeonNica:Sînt reprezentantul Partidului Liber Democrat şi vreau să mă refer numai la

punctul 1.Deşi, ar fi trebuit să discutăm întîi problema economică — agricultura şi

industria— care acum este extrem de importantă. Mă voi referi la decretele care, după cum ştiţi, şi pe 28 ianuarie şi pe 1 februarie, am ridicat această problemă şi am propus în şedinţele acelea ca toate decretele, începînd cu 22 decembrie, să fie reintroduse în comisia legislativă, discutate, pentru că multe dintre ele au neclarităţi. La noi s-au prezentat femei din industria naţională care sînt nemulţumite cu stipularea ca pînă la 1 septembrie să fie menţionate anumite categorii de femei şi de ce să nu fie această limită prelungită pînă la sfîrşitul anului, cum consideră dumnealor. Deci, toate astea ar trebui rediscutate, toate decretele, înainte de a fi ratificate — o comisie permanentă, bineînţeles — niciun decret să nu se dea fără să aibă avizul acestei comisii, pentru că un decret priveşte toată ţara şi trebuie discutat foarte bine. Foarte multă lume critică o parte din decretele care s-au dat că nu sînt suficient de clare, sau că nu reprezintă în totalitate interesele populaţiei. Trebuie acum ca ţăranii să are, să semene, o să vrem mîncare — deci ei nu ştiu încă ce să facă. De aceea, propun această comisie permanentă, care să stea în atenţia parlamentului sau a guvernului, în care reprezentanţii partidelor şi ai judeţelor să fie invitaţi şi să nu se dea nici un decret fără aprobarea dumnealor şi acestea să fie foarte riguros discutate. Credincioşii grcco-catolici au dreptul, mai ales că revoluţia a dat posibilitatea tuturor să-şi exprime liber voinţa; consider că, în conformitate cu idealurile revoluţiei, acestui cult trebuie să-i fie retrocedate toate bunurile şi v-aş propune ca acum să se facă un articol unic, un decret, privind retrocedarea, în limitele legii, a tuturor bunurilor bisericii greco-catolice; consider că sînt destui jurişti în sală, să se dea un decret cu un articol unic privind retrocedarea bunurilor bisericii greco-catolice. Nu este permis ca acest cult, care există de zeci de ani, să fie în continuare, după revoluţie, persecutat.

Mulţumesc.DomnulPetrişorMorar:Doamnelor şi domnilor,


Sînt de la Frontul Democratic Român din Timişoara. În primul rînd, vreau să precizez că în data de 13 februarie am votat o hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. La regulament, la capitolul 3, la procedura legislativă, se spune următorul lucru: „Au drept de iniţiativă legislativă guvernul, Biroul executiv al consiliului, precum şi un grup de minimum 3 membri ai consiliului”. Noi am fost puşi în situaţia de a fi informaţi despre nişte decrete de lege. Părerea mea este că e doar o iniţiativă legislativă şi nu ar fi trebuit să cuprindă denumirea de decret-lege, pentru ca la articolul 9 al capitolului 3 se spune: „Proiectele de lege sau decretele se prezintă spre dezbatere Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională însoţite de opinia...”. În acest context, întrucât am adoptat cu toţii o hotărîre, mi se pare un nonsens să mai discutăm acest, aspect. Din moment ce noi am hotărît ca fiecare decret-lege să poarte girul nostru, este firesc să le votăm. Şi pe urmă să apară publicate. Deci, cred eu, că Biroul executiv fie nu a studiat în suficientă măsură această hotărîre pe care am adoptat-o cu toţii, în prezenţa dînşilor şi cu votul dînşilor, fie că a omis-o, şi acest lucru din motive, să zicem, inexplicabile.

Pe de altă parte, mai am o propunere sau două chiar. În primul rînd, poate ar fi bine să existe un sistem care să cronometreze timpul şi la fiecare 3 minute să fim avertizaţi. Este o procedură care cred că se poate realiza. O a treia problemă: modul deEste o procedură care cred că se poate realiza. O a treia problemă: modul de votare. S-a votat mai înainte o solicitare a unui coleg de-al nostru. S-au ridicat mîinile,S-a votat mai înainte o solicitare a unui coleg de-al nostru. S-au ridicat mîinile, nimeni n-a numărat voturile. Cineva poate să spună că au fost majoritari, altcineva poate să spună că n-au fost majoritari. Părerea mea este că, poate Timişoara, sau chiar Bucureştiul, poate. Să vină să pună la punct un dispozitiv de numărare electronică şi să avem rapid numărarea voturilor.

DomnullosifBoda:Doamnelor şi domnilor,Eu sînt membru al Consiliului provizoriu. Am înţeles că din data în care s-a

convertit ca fostul organism care a exercitat puterea de stat în România să-şi lărgească componenţa am devenit un Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională. Constat însă, cu regret, că păstrăm şi chiar activizăm şi promovăm divizarea artificială între noi. Am înţeles că singura menire a acestui organism, pe care îl alcătuim cu toţii, indiferent cum îl denumim — l-am numit Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională — poate ar fi fost mai bine dacă putea sa fie de unitate, dar e de uniune, deci, singura menire a acestui consiliu este de a asigura desfăşurarea normală a evenimentelor în această perioadă de tranziţie spre structurile democraţiei, ale puterii de stat în România. Am impresia că acest microfon este folosit mai degrabă de reprezentanţi pentru a face capital electoral. Vreau să subliniez că pînă şi domnul Petrina, în întîmpinarea pe care o face, vorbeşte în dubla calitate de membru al consiliului şi de membru al unui partid. Dar ar trebui să punem,Dar ar trebui să punem, înainte de toate, această calitate de membru al unui organism legislativ, chiar dacă el e provizoriu. V-aş ruga să încercăm să facem această chestiune, chiar cu rugămintea adresată spre diversele comisii de lucru ale consiliului nostru, care să nu facă astfel de diferenţieri. Tabelele pot fi — îmi pare foarte rău că aşa apar ele —, deci membrii

115ALEXANDRU OŞCA

C.P.U.N. din partea C.F.S.N. şi tabel nominal cu membrii partidelor. Nu, domnilor, cu toţii formăm un consiliu şi aş dori să vă propun ca policromia noastră politică să cadă în subsidiar fată de cîteva idealuri pe care vă propun sa le păstrăm cel puţin, dacă vrem să fim serioşi, sfinte! Eu cred că toţi de aici trebuie să milităm măcar pentru acest lucru. Aceasta este şi deviza noastră ca partid, ca popor să rămînem uniţi, ca naţiune să rămînem suverană şi ca stat să ne păstrăm integritatea teritorială şi în jurul acestor chestiuni să cooperăm pentru a putea asigura tranziţia spre structuri democratice.

Doi — dacă vrem operativitatea acestui consiliu, atunci va trebui clar să raportăm, să coroboram regulamentul de funcţionare al consiliului cu ceea ce preia din regulamentul de funcţionare al vechiului organism de stat, care şi-a asumat puterea în România. Atribuţiile biroului sînt acolo clar stipulate.

Dacă vrem neapărat ca orice hotărîre a biroului executiv s-o ratificăm aici, vom bloca pur şi simplu mecanismul de funcţionare a acestui consiliu, care va avea de discutat poate una din cele mai importante probleme şi poate, singura serioasă, şi anume legea electorală. Toate sînt serioase, economia e serioasă — dar nu noi stabilimToate sînt serioase, economia e serioasă — dar nu noi stabilim strategia economică, ci viitorul parlament şi viitorul guvern. Noi nu avem mandat pentru strategie economică, ci pentru funcţionalitatea economiei. Dacă aşa vom discuta şi despre proiectul de lege electorală, singura noastră şansă este ca cineva să închidă aceste uşi, să nu ieşim de aici pînă nu votăm legea. Deci, rugămintea este să păstrăm ordinea de zi, domnul preşedinte al acestei sesiuni să citească lista celor înscrişi pentru ordinea de zi, la ce punct vorbeşte, fiecare. Am votat punctul 1 şi continuăm discuţiile pe seama acestui punct. Să facem mai puţin capital electoral aici, să ni se creeze posibilitatea să facem în altă parte.

DomnulEmilDumitrescu:Domnule preşedinte, domnilor vicepreşedinţi,Doamnelor şi domnilor,Vorbesc la punctul 1. Mă voi referi la decretul-lege care priveşte competenţa

stabilirii denumirilor localităţilor, străzilor, parcurilor şi celelalte. Vă raportez că este important. O să vedeţi că regimul comunist a schimbat prin decret-lege însăşi istoria. A desfiinţat bulevardul Regele Carol, Regele Ferdinand, Ion Brătianu, care reprezintă istoria noastră. Nu învăţăm numai la şcoală, învăţăm şi pe stradă. De aceea, rog ca să facem un act de justeţe, ceea ce a fost legat de istoria poporului nostru, de trecutul istoric, să stabilim printr-un decret-lege. Atît am avut să vă spun.

DomnulAtilaVeresto :Vreau să precizez un singur lucru, S-a pus în dezbatere de cîteva ori că ar trebui

să intervenim asupra conţinutului acestor decrete-lege. Deocamdată, legal nu putem să facem acest lucru. Pentru că, conform actelor constituţionale elaborate pînă acum şi adoptate, biroul îşi exercită exact funcţiunea pentru care este constituit. Are acest drept datorită Decretului nr. 2 din 1989 cu caracter de act constituţional al F.S.N. Ascultaţi-mă, că trebuie să facem ceva în acest sens. Dacă ne exprimăm nemulţumirea pur şi simplu, nu se va schimba nimic; dacă avem ceva împotrivă, trebuie să iniţiem un nou proiect


de decret-lege privind funcţionarea Biroului. Biroul nu şi-a făcut decît datoria, conform punctului 3 al articolului 3 din decretul amintit, care încă nu a fost decît completat cu actele de nivel constituţional care au intervenit pe parcurs. Deci, să fiu mai explicit, toate decretele-lege şi toate atribuţiile exercitate de Birou sînt în perfectă legalitate. Aici nu se face o ratificare. Este împotriva însăşi legalităţii care există deocamdată. Asta s-a făcut în alte timpuri, la Consiliul de Stat, la Marea Adunare Naţională. Noi nu vrem aşa ceva. Dacă noi considerăm că biroul nu ar trebui să aibă dreptul de a hotărî asupra acestor decrete-lege, atunci trebuie să acţionăm prin iniţiativă legislativă, prin care să se schimbe atribuţiile biroului. Aceasta deocamdată există şi este formulată astfel : „Biroul executiv al consiliului exercită atribuţiile consiliului în intervalul dintre sesiuni”. FoarteFoarte clar. Acest articol 3 nu s-a schimbat cu nimic. Asta este situaţia. Vreţi să combateţi actele juridice, vă rog. Dar, pentru ca să schimbăm această moaalitate de lucru, trebuie un alt act normativ, posibil de elaborat, conform unei iniţiative legislative. În această situaţie dată avem posibilitatea să propunem o altă variantă pentru decrete-lege, pe care o considerăm mai bună.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Mai doreşte cineva să ia cuvîntul la punctul 1?DomnulNiculaeRădulescu-Bolcă,„Fraternitatea”—Timişoara:Problema este următoarea: am propus ca ratificarea să se facă şi acest fapt nu

este necesar să fie explicat două ore — sau o facem astăzi sau la sesiunea următoare. Consider ca pînă la sesiunea următoare, în mapele noastre vor fi toate decretele-lege şi nimeni nu are interesul ca între sesiuni Biroul să nu lucreze. Dimpotrivă, să lucreze, să scoată decretele-lege necesare, dar să fim informaţi şi noi, să le ratificăm, iar dacă vreuna dintre normele decretului-lege nu este corespunzătoare intereselor, aşa cum le vedem noi, cei care reprezentăm poporul, putem să modificăm respectivul act normativ. Să nu discutăm aici de dragul de a discuta.

Bănuiesc că majoritatea celor care iau cuvîntul apreciază că unii dintre noi discută prea tehnic. Consider că dacă dumneavoastră puneaţi la vot propunerea făcută de către noi, acum eram deja la punctul 4.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Dacă îmi permiteţi, cîteva cuvinte în legătură cu cele spuse.Dintre decretele-lege sînt 9 care au fost adoptate de Biroul executiv. Din aceste

9, 2 sînt emanaţia chiar a consiliului. Primul şi al şaptelea. Al şaptelea este cel pe care l-am adoptat la ultima sesiune.

În rest, unul se referă la restituirea părţilor sociale ale salariaţilor. A fost dat şi publicităţii. Altul, la vînzarea verighetelor către populaţie şi regimul pietrelor preţioase, care a fost dat deja publicităţii.

În legătură cu problemele celor două episcopii, este o chestiune pe care conducerea bisericii a adoptat-o conform prevederilor actuale, se supune organelor de stat. Noi n-am făcut decît să avizăm o decizie a conducerii bisericii. Nu ne amestecăm noi în constituirea de episcopii — este o treabă a conducerii bisericii. Biroului executiv

117ALEXANDRU OŞCA

i s-a supus numai spre avizare aceasta decizie a sinodului bisericii. De asemenea, personalul Ministerului Cultelor a fost echivalat cu restul ministerelor şi s-a desfiinţat vechiul departament — avea o clasă de încadrare inferioară unui minister, fiind organizat ca minister, s-a echivalat regimul personalului cu restul ministerelor — de fapt nici nu trebuia să mai meargă la decret — se putea aplica, pur şi simplu, regimul ministerelor.

Sînt cele două decrete care au fost adoptate în ultima şedinţă — unul este la solicitarea colegiilor de avocaţi, în legătură cu scoaterea de sub tutela Ministerului Justiţiei a funcţionării avocaturii şi solicitarea de a putea să se organizeze ca uniune a avocaţilor.

Ne-au solicitat să le dăm această aprobare ca să poată trece rapid la organizarea lor ca uniune a avocaţilor. Este o chestiune care este reglementată şi în alte ţări la fel, pe bază de act de stat, modul de organizare a avocaturii.

Şi în fine, ultimul — în legătură cu schimbarea de denumiri. Au fost solicitări de la mai multe organe locale, care au început deja să adopte aceste măsuri, să stabilim reglementarea adecvată. Propun ca acest ultim decret să-1 multiplicăm, să-1 difuzăm tuturor membrilor şi pînă la viitoarea şedinţă să se pronunţe dacă aducem sau nu vreo modificare. De acord? Şi pentru toate celelalte proiecte de decrete, să fie pregătite de Biroul executiv şi prezentate tuturor membrilor consiliului.

Pentru viitor, pentru orice iniţiativă legislativă, însă, pentru că s-a prezentat aici un document, noi n-o să putem să prezentăm direct un asemenea document conform reglementărilor, fără să aibă avizele corespunzătoare. Chiar la Biroul executiv n-am luat în discuţie nici un proiect fără să aibă avizele comisiilor de specialitate, inclusiv al comisiei juridice, fără să aibă avizele organelor, dacă intervin probleme financiare, al organelor financiare de stat, ca să se motiveze toate aceste lucruri.

Deci, în acest sens, să convenim asupra modului de a proceda în legătură cu proiectele de decrete-lege: indiferent de iniţiativa legislativă, ele să meargă spre avizare la comisii şi apoi biroul le prezintă plenarei consiliului.

DomnulRaduZilişteanu:Dacă noi creăm acest precedent acum, prin neratificarea acestor decrete-legi,

acest precedent va putea fi utilizat şi în viitor. Deci, de aceea, este foarte simplu să votăm acum ratificarea acestor decrete-lege, le luăm la rînd, sînt nouă, este o chestiune care ia exact 3 minute şi nu mai mult.

Vă mulţumim.DomnulpreşedinteIonIliescu:Vă rog să mă scuzaţi: în legătură cu problema patrimoniului bisericii greco-

catolice, este vorba de relaţii între biserici şi noi ca stat nu ne putem amesteca. S-au constituit sau fiinţează biserici ortodoxe în localităţile respective; vine biserica catolică şi cere să reintre în vechea biserică şi să evacueze pe ortodocşi. Am rugat şi Ministerul Cultelor să asigure tratative între cele două biserici pentru o înţelegere corespunzătoare.


DomnulLiviuPetrina:Am pus o întrebare, de ce nu au fost invitaţi reprezentanţii cultelor ca observatori?

Aştept răspunsul domniei voastre la această întrebare.DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu-mi permit să iau o hotărîre de unul singur în această chestiune.Solicitări de a asista sînt de la tot felul de organisme — şi de la sindicate şi de

la organizaţii de tineret. Noi, deocamdată, am stabilit că vor participa, în calitate de observatori, partidele care au luat fiinţă după constituirea consiliului nostru.

DomnulLiviuPetrina:Dar s-a acceptat propunerea să participe ca observatori reprezentanţii cultelor.DomnulpreşedinteIonIliescu:Dacă este acest consens general, bun. Să facem această invitare, începînd cu

şedinţa viitoare, a reprezentanţilor tuturor cultelor.DomnulGezaDomokoş:Cer cuvîntul. Poate vă ajut în legătură cu problema pe care o discutăm. Am de

făcut o propunere, cred, importantă. Ascultaţi-mă, vă rog.Stimaţi domni,Din ce am discutat pînă în momentul de faţă reiese clar; despărţirea statului

de biserică nu trebuie să comporte nici o ambiguitate, ea trebuie să fie categorică şi definitivă. S-au preluat de fapt, sub o altă formă, mai democratică, mai deschisă, adevărat, vechile relaţii. În luna ianuarie, la o şedinţă a Consiliului Frontului Salvării Naţionale m-am opus organizării Ministerului Cultelor, pornind de la ideea că fostul Departament al Cultelor şi statul în general, permiţîndu-şi ingerinţe brutale în problemele bisericii, ale cultelor, le-a pricinuit un enorm rău, a dus chiar la compromiterea multor feţe bisericeşti. Am propus şi propun, din nou, ca în locul acestui minister să ia fiinţă un Consiliu al Cultelor din România, un consiliu independent, autonom, în care statul să fie, bineînţeles, reprezentat. Consider necesar ca statul să renunţe la prerogativele lui, din momentul de faţă, de a aproba, a aviza, acele numiri, respectiv alegeri pe care cultele le fac conform legilor şi tradiţiilor proprii. Votarea decretului referitor la aprobarea alegerii unor episcopi, arhierei şi vicari ai bisericii ortodoxe, precum şi ceea ce se întîmplă în momentul de faţă, denotă că această despărţire nu s-a efectuat real, în profunzime. Sînt de părere ca ar fi salutar ca acest parlament, chiar pînă la alegeri, să se pronunţe în despărţirea totală a statului de biserică. Cultele din România să se bucure de o libertate absolută şi în privinţa exercitării credinţei şi a.propriei organizări.

Vă rog să fiţi de acord cu propunerea mea.DomnulpreşedinteIonIliescu:Apare o problemă. Spre exemplu, statul plăteşte prelaţii. Cine să facă această

plată? Una din funcţiunile ministerului este şi aceea de a ţine evidenţa acestora.DomnulTachePîrvulescu:Fiindcă se pune problema revizuirii unor acte normative deja elaborate şi

aprobate, vreau să fac trei propuneri. Referitor Ia decretul cu pensionarea: trebuie

119ALEXANDRU OŞCA

neapărat revizuită data pînă la care este valabil acest decret şi prelungită pînă la 31 decembrie, fiindcă foarte mulţi din absolvenţii şcolilor, după o perioadă de vacanţă care s-a prelungit la 2—3 luni, s-au încadrat în producţie, încadrarea făcîndu-se în lunile octombrie şi noiembrie.

Dacă într-adevăr se doreşte o reîmprospătare a forţei de muncă, ţinînd cont de faptul că sînt oameni care pentru 10—20 de zile nu pot să beneficieze de acest decret, propun restudierea lui. Cel de-al doilea decret, cel referitor la unificarea Inspectoratului pentru calitate cu cel de standarde, a dus la o slăbire extraordinară a exigenţei în producţie, atît în industrie cît şi în construcţii. Sînt unităţi care au desfiinţat pur şi simplu controlulSînt unităţi care au desfiinţat pur şi simplu controlul de calitate. Nu este cazul să fac eu o demonstraţie asupra necesităţii calităţii produselor, dar, prin acest decret-lege s-a slăbit mult controlul de calitate. Cea de-a treia propunere — avînd în vedere faptul că se studiază problema reducerii stagiului militar — aş vrea să-l rog pe domnul ministru Stănculescu să aibă în vedere şi actuala, de fapt, ultima generaţie de soldaţi, cu termen redus. Deoarece aceştia au participat şi la revoluţie, este necesar, cred, să se studieze problema reducerii stagiului şi pentru aceşti tineri.

Vă mulţumesc. DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Înţeleg că primul punct este epuizat. Au existat două propuneri: una care să

valideze aceste decrete, cealaltă să se amîne pînă săptămîna viitoare, cînd vor veni la fiecare membru al acestui consiliu.

DomnulpreşedinteIonIliescu:S-a acceptat ca ultimul decret să fie difuzat pentru săptămîna viitoare.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Se poate trece la punctul 2.DomnulpreşedinteIonIliescu:Răspunzînd unor interpelări din sală: dacă acceptăm despărţirea statului de

biserică ar trebui să nu-i invităm.Ovocedinsală:Cum putem să trecem la punctul 2, atîta vreme cît nu s-a stabilit clar ce se

întîmplă?DomnulpreşedinteIonIliescu:Am înţeles că s-a acceptat propunerea că cele care au fost deja aprobate,

publicate, rămîn validate; ultimul decret cu denumirile îl multiplicăm, îl difuzăm tuturor membrilor consiliului şi săptămîna viitoare îl supunem spre validare. Şi de aici înainte, conform regulamentului privind iniţiativa legislativă, se fac avizări de către comisia de specialitate, la organele de stat, şi se supun aprobării plenarei.

DomnulRaduZilişteanu:Domnule preşedinte, pînă acum de ce nu s-a procedat aşa?DomnulpreşedinteIonIliescu:Pentru că dacă procedăm aşa nu mai aprobăm nici un decret.


Săptămîna trecută am stat 6 ore ca să discutăm un decret cu trei-patru puncte. Vom experimenta în primele noastre şedinţe primele două decrete şi o să vedeţi unde ajungem. După aceea vom ajunge la o concluzie comună.

DomnulEduardMezincescu:Din propunerea pe care a făcut-o domnul preşedinte Ion Iliescu rezultă că avem

o bază legală, clară, pentru funcţionarea Biroului consiliului şi a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Noi avem decretul din decembrie, care a rămas în vigoare în ce priveşte funcţionarea Biroului consiliului, şi avem regulamentul pe care l-am adoptat într-una din şedinţele precedente pentru stabilirea atribuţiilor consiliului. Propun ca aceste prevederi să fie reamintite pentru ca discutarea, sau nediscutarea, unui decret în ansamblul consiliului să nu fie un act de negociere între sală şi Birou, ci să fie un act corespunzător cu statutul juridic al fiecăreia dintre aceste două unităţi, respectiv Biroul executiv şi Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Vreau să vă reamintesc că Biroul executiv este emanaţia consiliului. El este

compus atît din vechii membri ai Biroului executiv din vechiul consiliu, cît şi din reprezentanţii partidelor desemnaţi în mod democratic de partide. Deci, toţi au fost aleşi. Prevederea că Biroul executiv exercită atribuţiile consiliului în intervalul dintre sesiunile acestuia are în vedere acest caracter reprezentativ al biroului. Dar, nu ne împiedică cu nimic ceea ce am discutat, ca proiectele dezbătute în Biroul executiv să fie supuse discutării şi avizării consiliului. Vom vedea la ce ne duce aceasta, ca timp, ca operativitate, ca manieră de rezolvare a problemei. Şi vom decide împreună.

DoamnaMonicaDumitru:Este imposibil să procedăm în modul ăsta. V-o spun la modul cel mai sincer şi

fac apel la toată sala să înţelegem toţi că rolul nu este să ne boicotăm unii pe alţii, ci să putem să facem ceva. Dacă fiecare act normativ, care tratează o problemă neesenţială pentru întregul societăţii, va fi trecut prin consiliu, o să ajungem să dormim aici. Lăsaţi Biroul executiv să-şi facă datoria. De aceea v-am rugat săptămîna trecută să specificaţi clar care sînt atribuţiile fiecăruia dintre noi, atribuţiile Biroului executiv şi ale preşedintelui său. Pentru că dacă lumea ştia clar astăzi care sînt acestea, nu mai existau toate aceste discuţii. De aceea vă rog frumos să o faceţi acum, pentru ca pe viitor să nu o luăm de la capăt, deoarece sînt oameni care nu vor să înţeleagă.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Fac încă o dată apel la ordine pentru că nu ajungem la nici un rezultat. Putem

trece peste punctul 1.DomnulGheorgheSiptică:Domnule preşedinte, un singur răspuns vă rugăm. Antevorbitorii au ridicat

problema dacă poate să se revizuiască decretul, sau să se studieze decretul referitor la pensionare. Interesează foarte mult oamenii muncii.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Se poate proceda conform regulamentului: prin iniţiativă legislativă să se vină

cu o propunere de amendament la decretul respectiv şi adoptăm amendamentul.

121ALEXANDRU OŞCA

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Aceste principii s-au discutat de la şedinţa trecută.Ovocedinsal :Cred că este normal să stabilim procedura de acum privind aprobarea acestor

decrete-lege pentru că în viitor ne vom întîlni cu aceleaşi greutăţi. Primele ore vom vorbi despre modalitate şi apoi ajungem la un consens cînd sîntem deja obosiţi intelectual după zece ore de participare şi sîntem de acord ca să mergem acasă.

Rugămintea mea este următoarea, şi cred că sînt în asentimentul majorităţii, cînd votăm în momentul de faţă o procedură de aici înainte, deci, fiind mandatarii noştri, aleşii noştri în consiliu, eu propun să supunem la vot în momentul de faţă ca acest Birou executiv, prin comisii, aşa cum aţi spus dumneavoastră, să studieze şi să fundamenteze decretul-lege respectiv, aducîndu-l nouă şi prezentat în mapa respectivă, numai să-l luăm, să-l citim şi să-l votăm în consiliu. Există şi cealaltă posibilitate care s-a ridicat pînă acum, numai partidele prin reprezentanţii...

DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu este corect.Aceeaşivocedinsală:Nu este corectă sau să fie să le discutăm pe fiecare în consiliu. Avem experienţa

decretului privind apărarea instituţiilor obşteşti etc. Cred că se va pune problema unui singur decret-lege în consiliu — al legii electorale — dar celelalte, vă rog să supuneţi la vot ca modalitate, să fie în comisii, consiliul ne prezintă nouă, iar noi îl votăm în consiliu, în plen.

DomnulpreşedinteIonIliescu: De acord.DomnulRaduDobrescu:La primul punct am făcut o propunere la ordinea de zi şi nu s-a supus la vot.

M-am înscris pentru primul punct al ordinii de zi şi nu mi s-a dat. Am stat disciplinat şiAm stat disciplinat şi am aşteptat să fiu Invitat la cuvînt.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Aţi vorbit.DomnulRaduDobrescu:Domnilor, vreau să fac următoarea propunere. Noi ne întîlnîm cel mai tîrziu din

două în două săptămîni. Este imposibil ca acum să nu ştim, să nu ştie Biroul executiv, în marea majoritate, ce proiecte de decrete are de gînd să analizeze în această perioadă.

Eu zic să fim conştienţi că noi nu putem aproba aici fiecare şi dezbate toate decretele punct cu punct. Deci, propun următoarea modalitate, cred eu mâi operativă: Biroul executiv să propună o listă de proiecte de decrete pe care le are în vedere pînă la viitoarea sesiune. În funcţie de asta noi vom stabili ca numai anumite decrete să fie discutate în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, considerînd că marea majoritate se pot discuta şi aproba de Biroul executiv, şi noi le vom ratifica. Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională va lua în discuţie numai acelea pentru care majoritatea sîntem de părere să le discutăm.


DomnulNicuPreda:Uităm că noi, de fapt, lucrăm în provizorat şi trebuie să asigurăm o continuitate.

Cred că mulţi uită lucrul acesta.DomnulpreşedinteIonIliescu:Eu cred că putem încheia aici discuţia, pentru că ne-am înţeles asupra procedurii

statornicite în acte normative, aşa că nu are rost să mai continuăm.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Trecem la punctul doi.Este vorba de propuneri cu privire la statutul de observator al partidelor şi

formaţiunilor politice în sesiunile consiliului provizoriu.Înainte de a trece la dezbateri aş vrea să mai citesc o dată lista celor care s-au

înscris la cuvînt şi să întreb cine se înscrie la punctul doi şi cine la următorul.DomnulDanLăzărescu:Ce s-a făcut cu punctul 1? Care este concluzia la care am ajuns?DomnulpreşedinteIonIliescu:Am căzut de acord asupra acestui lucru.Conform reglementărilor pe care le avem, Biroul executiv exercită funcţiile

între sesiuni. De regulă merg conform procedurilor stabilite prin regulament, indiferent de iniţiativa legislativă, merg prin comisiile de avizare, de specialitate, juridică, la organe de stat, cînd este cazul, legat de domeniul economic. Biroul executiv le aprobă, textul se supune plenarei. Sacă are vreo observaţie?

DomnulNicolaeBobu: Puneţi problema la vot.Ovocedinsală:Vă rog mult să ne daţi şi nouă voie să vorbim la statutul observatorilor.DomnulpreşedinteIonIliescu:N-am intrat încă la acest punct.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Atunci supunem la vot propunerea pentru invitarea cultelor ca observatori la

sesiunile noastre. Sînteţi de acord cu acest lucru?Să numărăm cine este împotrivă.DomnulvicepreşedinteRaduCâmpeanu:Dacă îmi daţi voie. Se vor supune la vot după propunerile care s-au făcut:

invitarea reprezentanţilor cultelor ca observatori şi pe urmă se va pune la vot chestiunea care s-a făcut aici în legătură cu ratificarea decretelor. Deci, aşteptaţi una după alta.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Deci cine este de acord cu invitarea cultelor cu titlu de observatori? Cine este

împotrivă?Sînt 5 voturi contra.Se ştie cîţi sînt în sală pe baza listelor de intrare.Se abţine cineva?

123ALEXANDRU OŞCA

Sînt 7 abţineri.Deci, s-a votat ca reprezentanţii cultelor să participe cu titlu de observatori la

şedinţele noastre.DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu cuvîntul ratificare este cuvîntul potrivit. Pentru că ratificare ar însemna să

luăm în discuţie fiecare act normativ în parte, punct cu punct şi pe ansamblu, ceea ce ne-ar lua foarte mult timp. Deci aşa cum am discutat, conform actului constitutiv, indiferent de iniţiativa legislativă, parcurge avizări la comisii, la organe de stat cînd este cazul, Biroul executiv îl adoptă, prezintă la viitoarea şedinţă textele pentru toţi membrii consiliului şi supune aprobării, nu ratificării.

DomnulDanLăzărescu:Domnule Iliescu, cînd se publică în Monitorul Oficial?DomnulpreşedinteIonIliescu: După aprobarea consiliului.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Sînteţi de acord cu acest principiu?Vă propun trecerea la punctul 2.Vă rog, aţi avut în mapa dumneavoastră textul acestui decret.Pentru că va fi un punct fierbinte, citesc încă o dată lista celor care s-au înscris

la cuvînt şi cine la diverse.DoamnaMonicaDumitriu:Să se ducă domnul Zbora la locul dumnealui şi să nu stea aici în sală.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnule Zbora, dumneavoastră nu aveţi calitatea să fiţi aici. Aici se discută în

plen. Locul dumneavoastră este la observatori. După epuizarea punctului şi la concluziile la care se va ajunge veţi putea lua cuvîntul.

DomnulLiviuPetrina:Domnul Zbora a participat la şedinţa din 1 februarie în momentul cînd s-

a constituit Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. A participat fără să aibă act constitutiv.

Ovocedinsală:Schimbaţi ordinea. Problema completării consiliului. Diverse la punctul 3 şi

punctul 4, completarea Biroului.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Asta putem discuta după epuizarea punctului 2. Deci: domnul Geamănu la

diverse, domnul Radu Dumitrescu — diverse, domnul Adrian Constantin —diverse.

DomnulAdrianConstantin:Ca problema handicapaţilor să fie la diverse mi se pare stupid, chiar un

paradox.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:


Domnul Liviu Lazăr — la diverse, domnul Zervu — diverse, domnul Corneliu Răşcanu — diverse, domnul Calomfirescu a vorbit, domnul Pantea a depus aici, domnul Tache Pîrvulescu, domnul Pompiliu Mateescu — diverse, domnul Butuşină — diverse, domnul Aurel Lupu — diverse în continuare; Domnul Serghei Mesaroş: diverse; Domnul Vlad Galin: diverse; Domnul Ion Uţă: diverse; Domnul Friedrich Hariach: diverse; Domnul Ion Radu Zilişteanu: diverse; Domnul Mihail Bălăşescu: diverse; Domnul Gabriel Zăgrean: diverse; Domnul Nica Leon: diverse; Domnul Virgil Andrei Vâţâ: a vorbit.

DomnulVirgilAndreiVâţă :N-am vorbit, vă rog, m-am referit la ordinea de zi. Voi vorbi la toate punctele.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnul Radu Ciuceanu: diverseDomnul Alexandru Roşu: a vorbitDomnul Mihai Cheţa : diverseDomnul Lucian Cipere: pct. 3Domnul Petrişor Morar: diverseDomnul Constantin Dumitrescu: diverseDomnul Dumitru Teaci: diverseDomnul loan Lup : diverseDomnul Radu Berceanu : diverseDomnul Paul Ştirbu: diverseDomnul Romulus Burdan: diverseDomnul Vasile Neacşa : diverseDomnul Iosif Boda: diverseDomnul Dan Apostol: a vorbit la ordinea de zi.DomnulDanApostol:Dar interpelările? Cînd se dau răspunsurile? Sînt depuse dinainte de şedinţa

trecută.DomnulpreşedinteIonIliescu:Săptămîna viitoare.DomnulDanApostol:Tot săptămîna viitoare. Două săptămîni pentru 2 interpelări, guvernul nu poate

răspunde decît la 2 săptămîni? Nu erau legate de raportul guvernului, erau în afară. Se putea răspunde. E vorba de 8 zile. Mă înscriu la punctul „Interpelări”. Şi sînt nu numai ale noastre, mai sînt şi altele.

DomnulMihaiConstantinesc :O singură problemă, domnul Pleşu, pentru editarea ziarului partidului cere

aprobarea consiliului.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Lăsaţi-l pe domnul Pleşu să vorbească, sînteţi purtătorul de cuvînt?DomnulAndreiPleşu:

125ALEXANDRU OŞCA

De unde aveţi informaţia că eu cer aprobarea consiliului?DomnulMihaiConstantinescu:Hîrtia prin care dumneavoastră ...DomnulAndreiPleşu:Aviz din partea Combinatului tipografic. Nu consiliu, combinat, ei ştiu dacă au

hîrtie şi spaţiu. Combinatul este o instituţie. Nu mai vorbiţi fără a citi înainte.Am fost interpelat şi trebuie să răspund. Protestez împotriva procedurii de a

face o interpelare drastică pe baza unui text care îmi aparţine şi care este prost citit. EsteEste de o rea-credinţă flagrantă.

Vă rog să aveţi răbdare. Combinatul poligrafic al presei libere şi stocul de hîrtie al acestui combinat sînt depăşite de solicitarea de presă care există. România nu a avut niciodată numărul de ziare pe care îl are acum. Este foarte bine că este aşa, numai că nu sîntem dotaţi tehnic, tipografic şi material pentru suportarea acestei teribile cereri de presă. Trebuie să fim realişti, hîrtia e o materie, nu e o idee. Ea se termină, există un stoc de hîrtie limitat, trebuie să facem ceva la nivel guvernamental, să obţinem cantităţi mari în plus şi nici aşa lucrurile nu se rezolvă, întrucît Combinatul poligrafic nu mai poate tipări nici ziarele centrale. Eu am mereu la minister lupte între „România liberă” şi „Adevărul” pentru tiraj, care sînt foarte solicitate, şi aceste ziare nu mai pot apărea, pentru că există 20 rotative, dintre care 10 sînt din 1939 şi celelalte de acum 20 de ani. Cu aceste 20 de rotative care făceau faţă pînă la revoluţie, acum trebuie scoasă o presă care este de 20 ori mai numeroasă. Obiectiv, realist vorbind, lucrul acesta nu mai poate funcţiona, rotativele sar în aer, tipografii intră în grevă, protestează că muncesc ca niciodată şi că nu mai fac faţă şi toate acestea se petrec la mine în birou. Eu nu pot inventa o materie care nu există, hîrtia, oricîtă bunăvoinţă aş avea. Nu pot nici să cer ziarelor de pînă acum să-şi suprime apariţia, pentru că ar fi un gest de autoritate, sau să o dozeze, deci trebuie să cădem în mod realist la o învoială asupra statutului presei, a materialului de presă şi a spaţiului poligrafic de aici încolo. Eu pentru toate cererile de ziare cer avizul combinatului, pentru că ei ştiu cîtă hîrtie şi cît spaţiu tipografic au. De asemenea, eu ştiu că ei nu mai au. Îmi fac datoria să-i întreb, totuşi, în speranţa că au mai primit ceva, că s-a mai creat o breşă. Deci, lucrul este simplu, nu e o problemă de conflict politic sau de .rezistenţa mea faţă de propunere; mi se cer multe. Domnul profesor Mânzatu îmi cere, de asemenea, şi pe bună dreptate toate cererile de publicaţii sînt îndreptăţite, dar există această disproporţie între solicitările legitime şi capacităţile existente. Acest lucru trebuie discutat, reglementat, noi nu putem face cum s-a făcut cu partidele. Anumite partide care nu s-au putut legaliza pînă la o dată sînt invitate ca observatori. Eu nu pot să cer ca unele ziare care nu au apărut pînă acum să fie ziare fantomă, dat fiind că nu avem condiţii. Pentru alte probleme îmi rezerv dreptul să iauPentru alte probleme îmi rezerv dreptul să iau cuvîntul la ordinea de zi, la diverse.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Vă rog să oprim această discuţie; nu face obiectul şedinţei noastre.DomnulIosifBoda,PartidulDemocratalMuncii:


Dacă nu vă supăraţi, face obiectul ordinii de zi, pentru că noi înşine am solicitat, chiar primul vorbitor, ca această problemă să o putem discuta în mod excepţional, pentru că este o problemă vitală în viaţa democratică a României. Vă rugăm să faceţi o excepţie. Am depus o propunere din partea Partidului Democrat al Muncii, dar avem acordul şi al altor 15 formaţiuni şi Uniuni ale minorităţilor naţionale ca această problemă să o punem astăzi, la diverse, la ce consideraţi dumneavoastră, dar să o introducem pe ordinea de zi.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu este o chestiune care să poată fi supusă discuţiei fără a fi deliberată, analizată

cu factorii competenţi, fără o lege de reglementare a presei. Vreau să vă spun că sindicatul presei de vreo 3 săptămîni a spus că vrea să iniţieze ceva în această privinţă. Dar e o problemă care necesită un studiu foarte amplu.

DomnulIosifBoda:Există ziare particulare foarte multe care şi-au găsit spaţiu tipografic, unele şi-

au declarat beneficii de 2 milioane lei impozabile. Nu ne interesează aceste beneficii; este dreptul lor, ca asociaţii particulare, dar în acelaşi timp credem că trebuie acordată prioritate presei partidelor pentru a-şi putea populariza ideile.

DomnulMinaiConstantinescu:Putem fi ajutaţi cu tipografie şi hîrtie din străinătate, dacă materia primă este

epuizată?DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnul Gheorghe Popa s-a înscris la punctul diverse.Domnul Barbu Dănescu: diverse. Domnul Stelian Cincă: diverse. Domnul

Gheorghe Sipitca: diverse.DomnulPetrePopescu:Ceea ce aţi citit este o listă nouă; eu trebuia să vorbesc al 5-lea şi acum nu mai

apar pe listă. Rog să fiu înscris.Ovocedinsală:Pe baza listei pe care o aveţi aş ruga Biroul care conduce această adunare să

invite la cuvînt în ordinea inversă a înscrierilor.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Să mergem mai departe; la punctul 2 s-au înscris 3 persoane. Domnul Valentin

Voicilă, la ce punct luaţi cuvîntul?DomnulValentinVoicilă:La diverse.Dinlojaobservatorilor :Vă rog să se ia act de prezenţa în sală a reprezentanţilor Ligii Naţionale a

Tineretului Liber din România, care solicită înscrierea la cuvînt, fie chiar şi la diverse. Domnul Nicolae Bobu, reprezentantul Uniunii Democratice a

Romilordin România:Solicit să mi se acorde cuvîntul, ceea ce am cerut de ieri prin telegrama adresată

dumneavoastră.

127ALEXANDRU OŞCA

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Sînt solicitări din partea observatorilor care doresc să participe la discuţii.DomnulVirgilMăgureanu:Şi eu m-am înscris la diverse şi nu am fost citat.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Sînteţi pe listă; nu v-am citat pentru că la dumneavoastră scria deja la diverse.DomnulPaulŞtirbu:Pentru că sînt foarte mulţi înscrişi la cuvînt cred că trebuie să se dea cuvîntul la

cîte un reprezentant al unui partid, întrucît este posibil să fie înscrişi toţi 3 reprezentanţii unui partid. Este o propunere.

DomnulPetreFetcu,AlianţapentruDemocraţie:Noi, cei de la galerie, vă rugăm să ne ascultaţi un minut. Este chiar aşa de

imposibil? Vă rog să fiţi puţin atenţi. Sîntem partide aşa zise observatoare. Nu ştiţi nimic despre noi şi chiar nu vreţi să ştiţi? Nu credeţi că putem fi cu, sau împotriva dumneavoastră?

Nu credeţi că putem avea idei care să fie sănătoase în acest parlament? Vorbesc aşa de tare pentru că nici un microfon nu avem la acest balcon. Vă rog să-mi permiteţi să mă fac purtătorul de cuvînt a cel puţin 10 partide, care data trecută în mod onorabil i-am prezentat domnului vicepreşedinte Radu Câmpeanu o notă. Eu refuz să-i spun de protest, o notă de amiciţie dacă vreţi, căreia i s-a dat citire şi pe care noi, reprezentanţii celor 10 partide, vrem astăzi în faţa dumneavoastră să prezentăm punctul de vedere al observatorilor prin domnul profesor Adam Popescu. Vă rog să-l ascultaţi pe dînsul, este reprezentantul Partidului Alianţa pentru Democraţie, dar este şi reprezentantul celor 10 partide. Vă mulţumesc.

Dinlojaobservatorilor:Eu nu am semnat aşa ceva. Sau întîi discutaţi dumneavoastră şi după aceea în

ordinea respectivă fiecare reprezentant al partidului.DomnulpreşedinteIonIlicscu:Problema de fond care se discută în acest material este în ce măsură observatorii

partidelor care nu fac parte din consiliu participă sau nu la dezbaterile în plen. Deci, ar fi bine să se citească materialul, să vedem ce conţine, să vedem părerea membrilor consiliului în legătură cu această problemă şi, în funcţie de aceasta, să discutăm şi asupra audierii observatorilor.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Propuneri privind participarea observatorilor partidelor şi formaţiunilor politice

la sesiunile Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională :1. În practica parlamentară contemporană nu este în nici o ţară categoria

observatorilor la lucrările adunărilor legislative, motiv pentru care nu există reglementări în această materie.

Totuşi, avînd în vedere că procesul de formare şi înregistrare a partidelor şi formaţiunilor politice din ţara noastră este încă în curs de desfăşurare, socotim ca


fiind oportun să se asigure unele condiţii de participare a observatorilor partidelor şi formaţiunilor politice înregistrate după 1 februarie 1990 la lucrările sesiunilor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

2. În acest scop, pentru observatori se propun următoarele :să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de documentele ce urmează a se dezbate în şedinţele consiliului; să poată să asiste la şedinţele consiliului, luînd loc în lojile special rezervate acestora, dintre cele puse la dispoziţia publicului; să li se asigure posibilitatea de a consulta, la cerere, stenograma lucrărilor sesiunii.

Observatorii partidelor şi formaţiunilor politice, deşi nu au drept de vot, se pot asocia împreună cu unele partide sau formaţiuni politice din componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, în vederea iniţierii unor proiecte de acte normative.

De asemenea, pot participa la unele lucrări ale comisiilor de specialitate ale consiliului.

Pot participa la şedinţele consiliului, în calitate de observatori, numai 1 sau 2 reprezentanţi din partea fiecărui partid sau formaţiune politică înregistrată legal după 1 februarie 1990 şi pe baza unei împuterniciri speciale, semnată de conducerea partidului sau formaţiunii politice respective.

Cine doreşte să-şi spună părerea asupra acestui material?DomnulLiviuLazăr:În viziunea mea actul pe care urmează să-1 votăm este extrem de judicios

întocmit. Trebuie să plecăm de la premisa că observatorul nu are calitatea de participant activ la şedinţele noastre. În consecinţă, observatorului îi sînt limitate drepturile la cele înscrise în acest proiect. Nefiind participant, ci doar observator, în spiritul acestui act normativ nici cuvîntul nu se poate da în şedinţele noastre acestor participanţi observatori. Se ce? Pe considerentul că, foarte uman şi democratic, li se asigură posibilitatea ca, asociindu-se cu alte organizaţii sau partide, să facă propuneri şi iniţieri de elaborare a unor acte normative. Sînt de acord cu actul propus.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru: Vă rugăm să vă liniştiţi ca să putem discuta acest document care s-a citit aici.

Sînteţi în situaţia de a fi observatori la ceea ce se discută aici. Drepturile dumneavoastră vor putea fi ascultate întotdeauna; nu este vorba să facem separatism aici.

Deocamdată acest document s-a supus atenţiei consiliului şi vă rugăm să ascultaţi comentariile care se fac pe marginea lui. Mi se pare logic.

DoamnaMonicaDumitriu:Vreau să vă fac o propunere cu privire la completarea celor prevăzute de către

biroul executiv, care probabil că a redactat actul care ni s-a înmînat tuturor. Am înţeles că observatorii sînt indignaţi că nu sînt lăsaţi să-şi spună punctul lor de vedere. De aceea, aş propune să li se comunice şi lor în aceleaşi condiţii ca şi nouă ordinea de zi, înainte de şedinţe, şi să se depună în scris la prezidiul fiecărei şedinţe punctul lor de vedere asupra ordinii de zi şi asupra documentelor supuse dezbaterii. În felul acesta, facînd-o în scris îşi spun punctul de vedere, iar secretariatul şedinţei îl ia în discuţie şi ni-l supune nouă

129ALEXANDRU OŞCA

spre aprobare. În ce priveşte dreptul de vot, este exclus ca observatorul să aibă acest drept, lucru ce a fost stabilit încă la prima şedinţă şi nu poate fi reluată această discuţie pentru că vor mai veni şi alţi observatori şi astfel discuţia niciodată nu se va termina.

DomnulNicolaeCerveni:Sper să nu mă limitaţi, măcar de data aceasta, la 3 minute, dacă le depăşesc să

ascultaţi în continuare, chiar dacă nu vă place.Cineva de sus a spus un mare adevăr că, aşa cum ne-am permis să încălcăm o

dată acordul din 1 februarie, putem să-1 încălcăm şi a doua oară, a treia oară. Dacă aş accepta acest punct de vedere, care nu e lipsit de logică şi de adevăr ,însemnează că am transforma literalmente această adunare într-o mlaştină, pentru că trebuie să recunoaştem că aşa cum mergem pînă acum, dacă vom continua vom deveni convenţia Revoluţiei franceze care a fost dominată de Comitetul Salvării Publice, practic ea nefăcînd nimic. Şi atunci consider căcererea partidelor nou înfiinţate de a participa la viaţa politică a ţării este îndreptăţită. Dar a încerca să ne impună acum, peste înţelegerea de la 9 februarie, o reorganizare a noului consiliu, cu cooptarea lor în consiliu este a ne opri din loc şi a ne transforma în ceva care nu dă nici un rezultat. Şi cred că, dacă analizaţi bine această propunere din partea Biroului consiliului, veţi găsi soluţia care vă va da posibilitatea să fiţi prezenţi la viaţa publică a ţării. Vă mulţumesc.

DomnulSorinBotnaru:Permiteţi-mi să vă atrag atenţia asupra faptului că situaţia de astăzi este rezultatul

unei situaţii anterioare în care reprezentanţii partidelor au asigurat pe reprezentanţii consiliului iniţial că vor reprezenta şi interesele partidelor nou constituite şi că aceste partide vor accepta o asemenea situaţie. Deci, de aici s-a pornit, aşa că vă rugăm sa nu identificaţi această situaţie ca un rezultat al activităţii întregului consiliu. Noi am luat-o drept o autentică relaţie a partidelor cu noile formaţiuni care urmau să se înfiinţeze.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Dacă îmi permiteţi, eu nu am fost niciodată adversarul, sub o formă sau alta,

al tuturor formaţiunilor care se nasc. Încă de la constituire, de la 9 februarie, a apărut această problemă, acest proces al multiplicării de formaţiuni şi aşa cadrul constitutiv al consiliului nostru a ajuns la o dimensiune suficient de mare, peste 250 de oameni, şi vedem la ce asistăm în derularea şedinţelor noastre şi sîntem un organ provizoriu, nu cu activitate permanentă, oamenii care vin aici sînt încadraţi undeva în nişte activităţi concrete, timpul lor fiind totuşi limitat. De aceea a apărut această reţinere cu privire la multiplicarea participanţilor la dezbaterile în plen în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară oonsiliul nostru. Dar am căutat, totuşi, o formulă ca să nu lăsăm în afară reprezentanţii formaţiunilor politice care au apărut şi mie mi se pare că ceea ce se prevede aici este o formulă de a asigura prezenţa la activitatea noastră, în primul rînd în comisiile de lucru, pentru că, consiliul îşi desfăşoară activitatea şi în plenară, dar şi pe comisii; în ceea ce priveşte reprezentanţii organizaţiilor romilor la Comisia pentru minorităţi, sînt bine veniţi, participarea dumnealor va fi salutată şi va fi o prezenţă activă. De asemenea, există posibilitatea ca să se poată auzi părerea dumnealor în plenare prin intermediul


unor membri ai consiliului şi n-am nimic împotrivă la sugestia care s-a făcut să se poată trimite acestea în scris şi să fie luate în considerare, la prezidiu fiind prezentate opiniile care sînt exprimate de observatori, spre a fi luate în atenţie de către membrii consiliului. Adică mi se pare că s-a mers în întîmpinare, s-a căutat o soluţie în condiţiile create.

DomnulAugustinZbora:În art. 2 alin. 2 scrie: „Cooptarea altor partide şi formaţiuni politice sau

organizaţii ale minorităţilor naţionale se va putea face numai cu respectarea principiului parităţii şi normei de reprezentare prevăzute la art. 1”.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Asta ar însemna să mărim numărul membrilor acestui consiliu pînă la 500

membri sau să se ia în discuţie reducerea reprezentării partidelor existente la cîte 2 reprezentanţi.

DomnulAugustinZbora:Vă este frică de ce am eu de spus în acest consiliu? Noi nu am vrut să fim partid.

Sîntem luptători dintre 16—25 decembrie şi nu avem oameni capabili să fie aleşi? Vrem să supraveghem ieşirea din viaţa socială a comuniştilor.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu se teme nimeni de nimic, domnule Zbora.DomnulNicolaeBobu:Dacă nu ne ascultaţi ne retragem din acest parlament.DomnulloanLup:Există două alternative: să apreciem că cei care au statut de observator se

împart în două părţi: o parte care constituie partide şi o parte care constituie minorităţi. Indiferent care este punctul dumneavoastră de vedere, noi trebuie să fim obiectivi. Din partidele care se află acolo cu titlu de observator se află o minoritate a ţiganilor, care este minoritate şi nu partid, în această altenativă se impune să acceptăm intrarea lor în rîndurile noastre.

O alta alternativă: aici avem o cerere a Uniunii avocaţilor din România constituită tot la data de 22 decembrie — care însă a fost definitiv soluţionată prin decretul care a fost aprobat de noi. Pretind că şi dumnealor pot avea 3 membri cu titlu de observatori, pentru că îşi oferă munca juriştilor din ţara noastră în elaborarea legilor şi ajutorarea însăşi a consiliului nostru. Acum nu rămîne decît să se pună la vot dacă le acceptăm calitatea de observatori.

Dinlojaobservatorilo :Fac propunerea să ne daţi cuvîntul în ordine, să vorbim civilizat, în primul rînd

să vorbim noi şi după aceea să luaţi hotărîrile. Vreţi să faceţi o listă cu cei care vor să ia cuvîntul şi să hotărîţi, sau nu? Nu văd de ce noi vorbim de la acest balcon si nu avem microfon. Să vorbim la microfon.

DomnulpreşedinteIonIliescu: Fac următoarea propunere, dacă sînteţi de acord: întrucît astăzi discutăm acest

punct la ordinea de zi, să dăm cuvîntul cîte unui reprezentant să-şi expună poziţia timp de 2 minute şi să-i ascultăm.

131ALEXANDRU OŞCA

În al doilea rînd, susţin propunerea domnului Lup şi vă propun să acceptăm cooptarea reprezentanţilor Uniunii Romilor în cadrul categoriilor de organizaţii ale minorităţilor, Este realmente vorba de o minoritate foarte mare. La 9 februarie chiar exista menţionată organizaţia respectivă, însă reprezentantul ei a lipsit de la şedinţa de constituire.

Eu propun ca ambele grupări să-şi stabilească 3 reprezentanţi care să se adauge grupului de minorităţi din cadrul consiliului. Dacă sînteţi de acord cu această propunere?

La 9 februarie ei au lipsit, dar erau înregistraţi. Minorităţile le-am acceptat pesteMinorităţile le-am acceptat peste partid. Am făcut o propunere, vă rog să vă pronunţaţi.

Ovocedinsală:La punctul 6 figurează Partidul Democrat al Romilor, iar la punctul 9 Uniunea

Democratică a Romilor din România, care va fi inclusă ca minoritate, bănuiesc că uniunea.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Sau împreună să-şi delege cei trei reprezentanţi.DomnulVirgilConstantinescu,PartidulSocialDemocratCreştin:Propunerile care s-au făcut pentru participarea observatorilor denotă un mare

democratism şi modul de punere a problemelor este foarte democratic. Considerăm că prezentarea în scris a propunerilor celor din partidele observatoare nu ne-ar deranja cu nimic. De asemenea, propunerea domnului preşedinte Ion Iliescu la minoritatea naţională a romilor să fie prezentă între celelalte minorităţi, care şi aşa nu au intrat în acea paritate, este foarte judicioasă. Eu aş mai veni cu o propunere. În permanenţă,În permanenţă,n permanenţă, aici la parlament, la domnul preşedinte, sau la ceilalţi membri, se prezintă tot felul de organizaţii, sindicate ş.a.m.d., care vin cu problemele lor specifice. Este corect ca toate ordinele de zi să fie publicate şi, cum s-a stabilit, legile care vor fi discutate să le cunoaştem dinainte. In presa centrală şi înainte se publica şi acum a început să se publice ordinea de zi cu cîteva zile înainte.

În acest parlament ştie toată lumea că lojile se numeau „lojile publicului”. Este bine şi acum, dacă o organizaţie care este interesată în legile care se discută, un sindicat poate, sau orice altă organizaţie să poată cere, iar comisia organizatorică să emită nişte permise sau bilete de intrare cerute din timp. Sigur că vor fi tot un fel de observatori, dar în loc să vină mereu să prezinte memorii de tot felul, ar putea să vadă cum se discută problema care îi interesează.

DomnulMariusCîrciumaru:Fac o propunere care este de natură să scadă puţin tensiunea între cei de jos

şi cei de sus. La paragraful 2 scrie aşa: „Se pot asocia observatorii împreună cu unele partide în vederea iniţierii unor proiecte de acte normative».

Propunerea mea este aceea de a modifica textul, în sensul că observatorii se pot asocia nu numai în vederea iniţierii unor proiecte, ci şi în vederea iniţierii unor luări de cuvînt. Spun aceasta pentru că nimeni din această sală nu poate susţine pînă la capăt


că ar fi mai calificat decît altul în meseria de „tiranoctoni». Am fost, am răsturnat o dictatură. Ca urmare, dacă unul dintre domnii de sus au ceva de spus care nu calcă în picioare programul partidului meu, nu văd de ce nu aş putea vorbi şi în numele domniei sale. Este un gest de maximă bunăvoinţă pe care l-am putut eu face.

DomnulvicepreşedinteIonMânzatu:Am o intervenţie care poate într-un fel o să liniştească lucrurile. Am analizat

în aceste zile o mulţime de propuneri venite din toată ţara. Am stat de vorbă cu foarte mulţi reprezentanţi ai grupărilor politice din sau în afara consiliului. Există, şi cred că acesta este motivul pentru care domnul preşedinte Ion Iliescu a propus un lucru pe care istoriceşte noi, cei care rezultăm sau vrem să rezultăm dintr-un act revoluţionar democratic, trebuie să-1 acceptăm. În această ţară, o realitate pe care noi trebuie să o privim cu ochi absolut logici şi cu mintea rece, este existenţa unei minorităţi de cca 3 milioane de oameni. Această minoritate a fost marginalizată sau s-a automarginalizat prin multe acte. Vă cer îngăduinţa încă 2 minute şi închei. Cînd se vorbeşte de ţigani se au în vedere numai părţile proaste ale unor reprezentanţi ai acestei minorităţi, dar nu se are în vedere şi dreptul lor istoric la o existenţă civilizată. Este o şansă istorică pe care avem obligaţia să o luăm în consideraţie, dacă ne considerăm drepţi şi partizani ai libertăţii şi demnităţii umane. Vreau să vă spun că am documente provenite dinVreau să vă spun că am documente provenite din Germania, Spania, Statele Unite, unde această minoritate este altfel tratată. Nu vreau să influenţez cu nimic votul dumneavoastră. Eu am vorbit pentru mine, nici măcar pentru funcţia pe care o deţin.

A doua problemă, în ceea ce priveşte partidele, susţin ca ele să aibă drept de cuvînt în faţa consiliului, cu acordul plenului.

DomnulNicolaeCerveni:S-a făcut o afirmaţie care dacă este adevărată este o tragedie: de unde aveţi

dumneavoastră cifra de 3 milioane de ţigani în România? Eu mă îndoiesc, erau 80 deEu mă îndoiesc, erau 80 de mii în 1938; cum s-a ajuns la 3 milioane? Nu pot să cred că în ţara românească sînt 3 milioane de ţigani.

DomnulOliviuTocaciu:Nu avem voie să ne jignim între noi, indiferent dacă ar fi 80 de mii sau 1

milion de ţigani, noi plecăm de la un principiu (şi aceasta nu înseamnă propagandă electorală), că sîntem democraţi şi cultivăm demnitatea. Este însă un lucru cert, că aceşti reprezentanţi ai ţiganilor au în spatele lor o minoritate, că au mai mulţi decît au, să-mi fie cu iertare, partidele, au aici cîte 3 reprezentanţi. Şi atunci, cu excepţia partidelor care au o reprezentanţă naţională, poate ei stau cel mai bine din punctul acesta de vedere. Este însă drept să fie ca reprezentanţi ai minorităţii, nu ca reprezentanţi ai partidelor sau ca uniune. Există posibilitatea ca prin decretul pe care l-am dat, în alineatul 2 al art. 2 să se rezolve problema şi dumneavoastră să supuneţi la vot aprobarea.

DomnulGezaDomokoş:Protestez în modul cel mai vehement ca sub această cupolă să se facă afirmaţii,

să se răspîndească chiar indirect idei rasiste. S-a afirmat: dacă ar exista 3 milioane de ţigani ar fi o adevărată tragedie, pentru România, ceea ce este un lucru profund jignitor

133ALEXANDRU OŞCA

pentru această minoritate şi o jignire pentru demnitatea acestei ţări. Nu cunoaştem exact dacă sînt un milion sau 3 sau 5, după cum nu cunoaştem cifra exactă nici despre alte minorităţi.

După cum se ştie, datele recensămîntului din 1977 erau false în bună măsură, aşa că trebuie să avem răbdare să cunoaştem, după un nou recensămînt, componenţa demografică exactă a României.

Susţin şi eu propunerea domnului Lup — îi mulţumesc pentru această propunere — cu privire la participarea, cu drepturi egale, a organizaţiilor romilor la dezbaterile noastre.

DomnulGheorghePantea:Aţi putea spune ce este la Tîrgu Mureş cu această minoritate, dacă vorbiţi de

rasism sub această cupolă ?DomnulGezaDomokoş:La ultima şedinţă am făcut o propunere, ca o comisie a consiliului nostru să

se deplaseze în acele locuri fierbinţi unde apar tensiuni interetnice, să constate Ia faţa locului şi să prezinte o informare în legătură cu această situaţie. Îmi menţin propunerea. După cîte ştiu, va avea loc în biroul executiv o discuţie cu reprezentanţii minorităţilor, dar ar fi bine o dezbatere similară să aibă loc şi în consiliu. Vreau să vă spun : o să aduc şi eu asemenea documente agitatoare aduse acum de domnul Pantea, manifeste, texte de presă, în care se fac afirmaţii jignitoare nu numai la adresa ungurilor din Tîrgu Mureş, ci şi la adresa democraţiei.

Important este să ne păstrăm calmul, să vedem de unde vin asemenea texte, ce urmăresc autorii lor şi cum putem ieşi din situaţia creată.

DomnulNicolaeCerveni:V-aţi cam grăbit. Ceea ce am spus eu nu are nimic rasist. Vreau ca această

problemă să se discute pe statistică. Să nu se facă afirmaţii incendiare că sînt 3 milioane de ţigani. Eu nu pot să cred şi nu admit acest lucru pînă nu am o statistică.

DomnulGezaDomokoş:Trebuie să luăm act de ce s-a spus aici şi să ne păstrăm calmul. Dramatizarea

discuţiei pe această tensiune creată în sală în legătură cu protestul meu nu are sens.DomnulGheorghePantea:Nu poţi să faci aprecieri asupra componenţei etnice din România? Orice

apreciere asupra acestei componenţe duce la rasism. DomnulDanLăzărescu:Nu va daţi seama că toate brutalităţile din discuţiile de aici duc la brutalităţi

fizice afară? Nu vă daţi seama că toate lucrurile acestea au repercusiuni?DomnulGezaDomokoş:Tocmai de aceea am luat cuvîntul.DomnulDanIosif:Fiecare dintre noi este dator să-şi spună punctul de vedere. Nu facem campanie

electorală. Să ridicăm problemele arzătoare ale poporului. Lămuriţi poporul ce vrem


noi pentru propăşirea şi pentru binele lui. Programele de televiziune sînt infestate de politică mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu. Poporul ne critică pentru prostul gust al politicii pe care o facem în această sală. Ne acuzăm de comunism, securism şi tot felul de invective. Ne jignim unii pe alţii fără pic de demnitate, în loc să ridicăm probleme care într-adevăr sînt arzătoare.

DomnulGezaDomokoş:Am cerut cuvîntul să protestez pentru că dezbaterea se televizează; a auzit toată

ţara afirmaţia domnului Cerveni.În ce mă priveşte, vreau în modul cel mai categoric să mă distanţez de acest

fel de a pune problema. Este dreptul consiliului să se pronunţe, dacă acceptă sau nu protestul meu.

Decideţi dumneavoastră.DomnulIonDiaconescu:Vreau să fac o completare la ce a propus domnul Lup.N-am observat că în lista cuprinzînd partidele cu statut de observator există

încă un reprezentant al minorităţii Federaţia Comunităţii Evreieşti din România. Dacă respectăm principiul acesta, al prezenţei tuturor minorităţilor, trebuie şi ei să fie prezenţi aici jos. Este un principiu şi trebuie să mergem pe el.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Există două propuneri. S-a făcut propunerea în ce priveşte cooptarea în consiliu a

reprezentanţilor romilor. Apare însă o problemă. Sînt două organizaţii ale romilor. Pentru a păstra şi numărul impar al consiliului s-a făcut o propunere: să fie 2 reprezentanţi, cîte unul din fiecare organizaţie şi atunci vom avea cifra totală de 251.

DomnulVirgilAndreiVâţ :Nu cumva una din cele 2 organizaţii este partid? Vă rog să ne spuneţi denumirea.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Există înscris Partidul Democrat al Romilor.DomnulMariusCîrciumaru:Poate să coboare ca uniune şi Uniunea Romilor şi Federaţia Comunităţilor

Evreieşti. Şi să vină la paritatea respectivă, cu cîte 3 reprezentanţi. Uniunea nu poate să vină ca partid.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Sînt în sală reprezentanţi ai Comunităţii Evreieşti? Nu.Dinlojaobservatorilor:S-a spus că unele partide să ne reprezinte pe noi. Dacă există democraţie, să fie

o democraţie reală în ţară, aşa cum am propus.DomnulAugustinZbora:Am o propunere care limitează participarea partidelor la acest forum, o

propunere logică şi clară: formarea unei comisii din cîte un membru de la fiecare partid, un grilaj de opinie (fiecare partid va răspunde la acest grilaj) şi dacă comisia, în plenul

135ALEXANDRU OŞCA

ei cu un preşedinte independent, consideră că partidul este individualizat va fi prezent aici, dacă două partide sînt de acelaşi gen nu au nimic diferit, unuia i se dă statutul de observator fără să mai fie finanţat, pentru că se opune unirii cu partidul mamă care este înfiinţat înainte.

Dinlojaobservatorilor,dinparteaLigiitinerilor:Dar despre majoritate de ce nu se vorbeşte? Noi sîntem majoritate.Vă rog din suflet să ne ascultaţi. Vrem să propunem un amendament pe actul de

constituire al consiliului, prin care să se ţină seama că am participat la revoluţie şi să ne aprobaţi intrarea în sala de jos şi nu la lojă. În timpul revoluţiei noi, tinerii, nu am fost în nici o lojă.

DomnulpreşedinteIonIliescu:S-a constituit recent Liga tinerilor.DomnulNicolaeGcamăn :Vă rog să respectaţi ce s-a discutat la 9 februarie.DomnulpreşedinteIonIliescu:Aveţi dreptate.Nu vreţi să ne lăsaţi să discutăm în ordine?Prima chestiune care s-a supus atenţiei sălii, referitor la reprezentarea Uniunii

Romilor, pentru că partidul nu este prezent. S-a mai ridicat problema Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, dar nici dînşii nu sînt în sală.

Se pune în discuţie pentru cele două uniuni, dacă acordăm cîte 3 locuri, conform reglementărilor.

Cine este pentru cooptarea celor două comunităţi romi şi evrei?Cine este pentru? Majoritate de voturi.Deci, cele două uniuni vor fi invitate la lucrările noastre.S-a făcut o a doua propunere, ca astăzi, avînd la ordinea de zi această problemă,

celor 12 formaţiuni politice să le acordăm cîte 2 minute şi să le ascultăm.Dacă sînt obiecţiuni la această problemă?Cine este pentru? Majoritatea.După pauză să ia cuvîntul reprezentanţii(Se ia o pauză.)

(LA REDESCHIDERE)DomnulpreşedinteIonIliescu:Pentru punctul 3 — completarea Biroului executiv cu cele două locuri vacante,

au fost mai multe variante : — reprezentanţii partidelor să delege pe altcineva.S-a făcut şi observaţia că s-au ales persoane şi nu partide.S-a propus : — să se meargă în continuare, în ordinea voturilor.S-a obiectat că numărul de voturi este prea mic şi s-a sugerat să aibă loc o altă

întîlnire a partidelor ca să se pună de acord asupra principiului.


Ovocedinsală:Următorii în ordinea voturilor.DomnulpreşedinteIonIliescu:Să nu decidem aici. La sfîrşitul şedinţei să rămînă reprezentanţii partidelor şi să

se pună de acord asupra principiului desemnării celor doi.Mai există şi propunerea să asigurăm un reprezentant timişorean.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Aurel Feştilă.DomnulAurelFeştilă:Vorbesc din partea Partidului Reconstrucţiei Naţionale şi Democratice din Baia

Mare.Aş porni de la un document simplu. Ziarul „Adevărul” a publicat un articol cu

titlul „Bursa electorală”, în care se face, totuşi, o clarificare; sînt prezentate partidele politice în ordinea în care s-au înscris şi au fost confirmate prin hotărîrea tribunalului, cu numărul înregistrat în dosarul respectiv.

Partidul Reconstrucţiei Naţionale din Baia Mare figurează la poziţia 26. Ne-am înscris în data de 2 februarie. Sîntem la o distanţă de 600 de km de Capitală.

După noi, şi să mă ierte domnul Ion Iliescu, s-a înscris şi partidul Frontul Salvării Naţionale, la poziţia 29.

Cum se face că noi apărem, totuşi, între cele 35 partide la coadă? Am înţeles multe. Venim de la distanţă mare, dar pe postul de observatori, să stăm să privim ce se întîmplă aici şi să fim handicapaţi în activitatea pe care am început-o, în acest cadru larg al democraţiei, să fim handicapaţi de situaţia că nu avem decît statutul de observatori, nu mai putem să participăm.

Rog consiliul, conducerea, pe domnul preşedinte, să luaţi în considerare, dacă e nevoie, din nou lista, ca să vedem care sînt primele 35 de partide şi să ni se acorde statutul de egalitate şi de participare directă la acesta.

Ar fi multe de comentat în legătură cu situaţia neplăcută de observator, în condiţiile în care, alţii, ca şi noi, participă cu alte drepturi. Nu am intenţia de a acuza, dar socot că sîntem legal îndreptăţiţi să participăm ca membri de drept în actuala structură a Consiliului de Uniune Naţională.

DomnulPetre-ŞtefanPopa,prim-vicepreşedintealPartiduluiDemocraţiaModernă:

Se pune o întrebare. De ce nu s-a dat o dată limită de formare a partidelor? Nu era democratic. Pornind de la aceasta, noi nu am avut timpul necesar, deoarece începînd cu ziua de 22 decembrie am luptat. Am luptat pentru această revoluţie, drept dovadă fiind domnul Nisipeanu M., preşedintele partidului nostru, care a îndeplinit funcţia de preşedinte al Frontului Salvării Naţionale din Dolj pînă la data de 20 ianuarie 1990.

Ceilalţi membri ai conducerii Mişcării Democratice Moderne au fost membri ai consiliului din primele momente, luptînd cu arma în mînă.

Eu am fost vicepreşedinte pînă în data de 20 ianuarie 1990 şi pot să afirm că am luptat efectiv, dezarmînd securitatea şi poliţia în noaptea de 22 spre 23 decembrie.

137ALEXANDRU OŞCA

Antoci a luptat în cabinetul fostului dictator, timp de 10 zile.Nu vreau să fac nici o aluzie, dar întreb cu ce drept un alt partid poate să ne reprezinte interesele? Am fost înregistraţi oficial pe data de 13 februarie 1990

pe locul 39. Deci, vă daţi seama că a forma acest partid era foarte greu, deoarece noi ne găseam, totuşi, în front pe data de 20 ianuarie 1990. Vă aducem la cunoştinţă că în urma prezentării la Radio şi Televiziune, şi nu încerc să fac propagandă partidului, a platformei noastre, am primit apeluri din Constanţa, Braşov, Buzău, Arad, Petroşani şi din altă parte, care au confirmat că platforma noastră este o platformă caldă, apropiată de aspiraţiile celor care ne-au chemat la telefon.

În sală sînt reprezentanţi ai unor partide istorice care au stat în străinătate şi au venit după 5 ianuarie 1990. Eu nu minimalizez aceste probleme, ci vreau să vă spun că ar fi nedrept, pentru oamenii pe care-i reprezentăm, noi să stăm sus, cînd puteam să stăm în altă parte, jos. Şi cred că înţelegeţi. Nu avem drept de vot, nu avem un sediu sigur şi nici un telefon din data de 13 februarie. S-a anunţat în sală, în urmă cu cîteva şedinţe, că s-au desfiinţat două partide, sau s-au retras, din Bucureşti şi Baia Mare, cu aceeaşi denumire, rămînînd cel din Baia Mare şi un partid format din tată, mamă şi fiu, din Arad. Punem întrebarea, ce se întîmplă cu cele două locuri care au rămas vacante?

Vă rugăm să ne permiteţi ca, aşa cum dumneavoastră aveţi posibilitatea de a fi reprezentanţi în acest parlament provizoriu, să putem şi noi să stăm lîngă dumneavoastră şi în curînd să cîntăm împreună Hora Unirii.

Domnul Ioana Nicolae — reprezentant al Partidului UniuneaRepublicană:

Am fost înregistraţi pe 12 ianuarie 1990, dar actele le-am depus mult înainte. Reprezentăm intelectuali, scriitori, ingineri, constructori, muncitori şi alţii. Considerăm ca o limitare a democraţiei neprimirea noastră în consiliu şi că nu se aplică democraţia, ci dreptul primului venit. De asemenea, această neparticipare în parlament constituie un handicap în viitoarele alegeri. Singura soluţie democratică este lărgirea acestui consiliu ad-hoc cu reprezentanţii noilor partide. Însuşi actul de constituire al consiliului trebuia să stipuleze această măsură. Pînă nu se va rezolva această problemă, credem că totdeauna vor apare fricţiuni nedorite de nimeni şi se va înrăutăţi atmosfera, ceea ce nu doreşte nimeni.

De ce nu se acceptă că democraţia noastră este în mişcare, este o democraţie tînără, că abia acum se constituie?

Alte probleme le vom discuta aici democratic, cînd vom primi dreptul la dezbatere în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

DomnulMirceaCiceu—reprezentantalUniuniiCreştinDemocrate:Vreau să apelez la bunăvoinţa dumneavoastră pentru a abdica de la acest statut

de observator, statut care, consider eu, ne discriminează în faţa dumneavoastră. Atîta vreme cît acest organ se numeşte Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională se pare că nu este legal constituit, atîta vreme cît un număr de 18 partide au acest statut de observator. Eu plec de la convingerea că această multitudine de partide din sală şi de la balcon


reprezintă o garanţie sigură a mersului către o adevărată democraţie. Este siguranţa că şi dumneavoastră, mîine, poimîine, veţi putea fi utili spiritului democratic pentru care milităm.

Dimpotrivă, afirmîndu-vă cu vehemenţă pentru menţinerea noastră cu acest statut, se pare că vă infirmaţi bunele intenţii.

Aş vrea să fac o remarcă: se pare că unii dintre dumneavoastră, nu vreau să spun că toţi, vă împotriviţi abdicării de la acest statut pe nişte considerente care ar favoriza interesele partidului pe care-l reprezentaţi. Mă gîndesc la următorul aspect. Pînă acuma, în lipsa noastră, aţi validat aşa-zise trei perle juridice : decretul referitor la organizarea mitingurilor, decretul referitor la ordinea publică, cel puţin aţi fost de acord cu aceste decrete, şi o hotărîre în numele căreia ne-aţi consacrat acest statut. Vreau să vă întreb: această situaţie, la care m-am referit, profită democraţiei, profită bunolor dumneavoastră intenţii sau profită acestui popor pe care, de bine de rău, îl reprezentăm aici? Eu cred că nu. V-aş ruga, încă o dată, măcar sub aspectul că mulţi dintre noi avem multă experienţă de viaţă, am putea fi utili prin atitudinea noastră, prin sugestiile, propunerile pe care am vrea să le facem colegial acestui parlament.

DomnulNicolaeViezur :Sînt vicepreşedintele Partidului Muncii şi Dreptăţii Sociale din România.Considerăm că în această sală nu este nici o persoană care să-şi asume rolul de

Messia şi nici vreun partid politic care se simte chemat să conducă destinele ţării, singur sau într-o alianţă. Deci, nici acest parlament nu este un club închis al noii democraţii care se naşte, pe care o învăţăm cu toţii. Vreau să vă spun că Partidul Muncii şi Dreptăţii Sociale are ca sistem nervos comerţul, turismul, sportul, la care s-au afiliat diferite grupuri de meserii, muncitori, mineri din Bihor, Botoşani, Oraviţa, intelectuali.

Noi dorim ca odată cu dumneavoastră să putem să susţinem propunerile acestor oameni care au încredere în noi. Vă dau un exemplu. La ora actuală, turismul nu are ministru. Pînă acum, turismul a avut miniştri numai generali.

Să trecem la democraţie. Deci, noi am cerut schimbarea ministrului, numirea unui ministru competent,

căci vine vara şi avem nevoie de pîine pentru mulţi oameni, iar prin turism înţelegem progres. Dorim să beneficiem de participare la discuţii, sugestii, propuneri. Să facem parte din comisiile de specialitate în probleme legate de turism, comerţ şi sport. Poate dumneavoastră nu doriţi să ne daţi dreptul la vot. Votul nostru îl va avea ţara după 20 mai. Acum este mai puţin important să votăm prin ridicare de mînă sau secret. Mai important este să putem propune nişte lucruri care să ducă ţara înainte, din starea în care am intrat cu toţii, să ne mişcăm. În săptămînile din urmă au avut loc fel de fel de manifestaţiiÎn săptămînile din urmă au avut loc fel de fel de manifestaţiin săptămînile din urmă au avut loc fel de fel de manifestaţii şi greve. Ce s-ar fi întîmplat dacă şi noi am fi dat curs cererilor oamenilor din comerţ să facă grevă? Vă daţi seama ce ar însemna o zi de grevă la nivel naţional? Propunem boicotarea în continuare a şedinţelor acestui parlament, din partea partidelor nou înfiinţate, şi să ne constituirii într-un bloc separat, dacă dînşii consideră că au chemarea să facă legile acestei ţări singuri. Să trecem la fapte mai concrete. Dumneavoastră aţi

139ALEXANDRU OŞCA

dorit să ne reprezentaţi pe noi. Aţi dorit ca partidele observatoare să fie reprezentate din această sală. Poate că noi sîntem de dreapta. Să luăm comunismul, să-l împăiem şi să-l punem la muzeu ... De ce să ne reprezentaţi dumneavoastră pe noi?

DomnulSpiridonCasian,reprezentantalFrontuluiPopularRomân:Această organizaţie este vinovată de acţiunea din 14 decembrie 1989, cînd laşul

putea să fie Timişoara. Din fericire, sau din nefericire pentru noi, n-a fost aşa, încît vîrfuri ale acestei organizaţii, pe data de 22 decembrie au avut norocul să iasă din beciul securităţii. Am avut norocul să rămînem în viaţă şi după data de 22 decembrie ne-am adunat, că nu e cazul să ne autodizolvăm, ci este cazul să luptăm în continuare. Pe data de 17 februarie 1990 am fost legalizaţi cu numărul 30 la Tribunalul din Bucureşti. Dorinţa noastră este ca şi partidele observatoare să poată să ia cuvîntul, să-şi susţină probleme proprii, chiar dacă nu avem dreptul să votăm, să putem spune ce ne doare. Ţara are dreptul să audă ce vrem noi să susţinem.

DomnulAdamPopescu,dinparteaAlianţeipentruDemocraţie:Mă gîndesc în primul rînd la noţiunea, la conceptul de observator, care

considerăm noi, partidul nostru, că nu este deloc potrivită. E o noţiune care se folseşte în relaţiile internaţionale şi, chiar şi acolo, am văzut, de exemplu la Piaţa Comună, cînd s-a discutat primirea Greciei, Turciei şi a Spaniei, că şi observatorii aveau nişte drepturi, nu totale, erau formaţi pentru a deveni titulari cu drepturi depline. Noi nu avem nici atît.

În al doilea rînd, ne supără faptul că s-a pus problema termenelor dreptului primului ocupant, ca şi dreptul de proprietate, ori noi pornim de la ideea că democraţia nu are scadenţe şI nici prescripţii şi nu se prescrie. Ea este valabilă, activă, totdeauna, fără termen. Şi atunci nu putem să ne considerăm conştiinţa noastră limitată la 1 februarie. Noi gîndim democratic, vrem să trăim democratic, să murim democratic. De aceea, nu putem fi de acord nici cu acest calcul al termenului limită de 1 februarie. Democraţia se exercită pe multe căi. Prima a fost democraţia prin participare directă.

După documentul prezentat de către consiliul provizoriu trebuie să ne reprezinte alţii. Deci, reprezentarea e o umbră asupra democraţiei. A doua, nu putem fi de acord cu această concepţie privind democraţia. Nu vrem să ne situăm neapărat în opoziţie. Există în practică participanţi activi, cu rol activ de lucru şi aveau două drepturi: unii, drept consultativ, care luau cuvîntul, îşi manifestau poziţia, şi alţii cu drept deliberativ. Noi n-am avut nici acest drept consultativ. Rugăm să meditaţi şi să vă pronunţaţi.

DomnulGheorghePopilean:Cer, în numele Partidului Republican Creştin din România, să fim trataţi în mod

egal cu toate celelalte partide, indiferent cînd au fost înregistrate.Susţin acest lucru prin următoarele: în primul rînd, la şedinţa de constituire din

data de 1 februarie, cine a fost invitat? Care partide? Care formaţiuni politice? S-a dat unCare partide? Care formaţiuni politice? S-a dat un comunicat în ziare? Eu, care bănuiam că partidele vor avea un tratament diferenţiat, am făcut o hîrtie, m-am adresat F.S.N.-ului. Pe data de 31 ianuarie am cerut să fim acceptaţi la masa dialogului, deşi nu eram înregistraţi, prin adresa noastră nr. 4 din 31 ianuarie 1990. De primirea adresei a semnat domnul Vîlcu. Deţin copia adresei respective cu


semnătura dînsului. Alte formaţiuni, inclusiv F.S.N., au fost invitate la masa dialogului, deşi nu erau înregistrate, deci, s-a greşit.

În al doilea rînd: cine poate interzice poporului, unei fracţiuni, unei categorii, unui număr din acest popor, să nu se constituie azi într-un partid şi să nu-şi manifeste voinţa lui? Există în ţara asta sau în lumea asta aşa ceva? Să se spună, pînă astăzi da, de mîine nu. Nu cred că se poate aşa ceva.

În al treilea rînd: viaţa partidului o ştie fiecare. Noi avem din toată ţara cereri, plîngeri. Un exemplu: cineva s-a dus cu o plîngere la acea comisie constituită pentru rezolvarea plîngerilor şi nu s-a rezolvat nimic. I s-a spus că sînt 300 de mii de cereri şi sîntem trei oameni care ne ocupăm de plîngerile oamenilor, ale poporului, asta înseamnă că într-o mie de zile se vor rezolva toate plîngerile depuse pînă la acea dată.

Eu întreb, nu putem veni să ne spunem punctul de vedere şi să votăm? Se pune problema votului în şedinţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Şi deci teama ca nu cumva noile partide care au fost înregistrate după 9 februarie 1990 şi se mai înregistrează şi în prezent să devină la un moment dat majoritare în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. Există o cale de rezolvare şi anume: noile partide care s-au înregistrat după 9 februarie 1990 şi se var mai înregistra pînă la data de 20 aprilie 1990 (deci pînă la data cînd ar mai rămîne o lună pînă la alegeri) să fie primite în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională cu drept de vot şi fiindcă este vorba de paritate, să fie primiţi în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională acelaşi număr de reprezentanţi ai F.S.N.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvântul domnul Theodor Ţipa.DomnulTheodorŢipa:Onorate domnule preşedinte Ion Iliescu,Onorate domnule preşedinte al sesiunii Ion Caramitru,Onorate doamnelor şi domnilor,Sînt Theodor Ţipa, preşedintele Partidului Umanitar al Păcii, cu sediul în

Bucureşti, la Suceava şi în alte judeţe ale ţării. Partidul este o emanaţie a sensibilităţii Bucovinei — „ţară mîndră şi neprihănită”.

În numele membrilor Partidului Umanitar al Păcii, atît al celor înscrişi pînă în prezent, cît şi al celor care se vor înscrie — fiindcă pacea este o problemă la care aderă milioane de oameni, practic întreaga umanitate — , susţin documentul supus atenţiei Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională al României, în sesiunea din 23 februarie 1990, ca cele 10 partide — printre care se numără şi Partidul Umanitar al Păcii — înscrise după 1 februarie 1990 şi pînă în prezent să nu mai aibă calitatea de „observatori”, ci dimpotrivă, să participe în Parlamentul României Libere, creat prin jertfa enormă de sînge curat, nevinovat, cu toate drepturile, ca şi reprezentanţii celorlalte partide înscrise înainte de 1 februarie 1990. Vă rog să fiu bine înţeles. Parlamentul să înţeleagă că este vorba de cele 10 partide specificate în cerere, înscrise în luna februarie; şi nu de alte partide care se vor înscrie de acum încolo— acesta neconstituind obiectul discuţiei noastre.

141

Cine sîntem noi, reprezentanţii acestor 10 partide? Mulţi dintre noi am fost victime ale dictaturii ceauşiste, sînt şi în sală şi între noi, în loje, victime ale genocidului de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Şi eu sînt o asemenea victimă. Din 1978 am fost condamnat la 12 ani de puşcărie, pentru că am constituit un grup de tineri şi am lucrat ca „voluntari” pentru copiii lumii săraci, pentru Fondul Mondial al Păcii, pentru copiii săraci din România.

Vedeţi în ce hal arată orfelinatele noastre! Sîntem un partid de asigurare a păcii interumane şi ne propunem lichidarea tuturor flagelelor ce bîntuie ţara şi omenirea: subnutriţia, analfabetismul, ignoranţa, corupţia. Sîntem români şi nu vrem să fim observatori. În timpul persecuţiei nu am fost observatori, s-a lovit în noi direct, mai rău ca în animale. Am participat la revoluţie, direct, în ploaia de glonte şi nu ca „observatori”. Aşa cum am fost colegi de suferinţe, în momentele grele, cînd securitatea ne tortura sau cînd, dintre noi, cădeau compatrioţi, tot aşa şi acum să fim înţelegători între noi — să ne pară bine că am scăpat cu viaţă — numai aşa vom răsplăti jertfa enormă de sînge care s-a făcut, ca noi să reprezentăm oamenii cu toate drepturile, să nu se aplice aspecte discriminatorii.

Prin participarea, cu aceleaşi drepturi a partidelor noastre se vor asigura noi premise de rezolvare a problemelor cu care se confruntă România.

Rog parlamentul să voteze pentru noi. Mulţumesc.Ovocedinsalăă:O întrebare, vă rog, cine este Ţipa Anicuţa, mamă sau soţie?DomnulTheodorŢipa:Este o femeie din localitatea respectivă. În localitate mai sînt mulţi cu acelaşi

nume.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Urmează la cuvînt domnul Adrian Cuc.DomnulAdrianCuc:Domnule preşedinte, stimaţi membri,Îmi revine onoarea de a mă adresa dumneavoastră şi de a fi purtătorul de cuvînt

al Partidului Democrat Ecologist, dar daţi-mi voie să vă mărturisesc că mă încearcă şi o dublă emoţie. Sînt emoţionat, în primul rînd, pentru că mă adresez dumneavoastră care constituiţi acest forum care se vrea, este şi trebuie să fie cel mai înalt forum al ţării, de la care ţara noastră aşteaptă mult, dacă nu chiar totul. Vă rog să nu mă întrerupeţi şi aş vrea să vă arăt că nu există impedimente ca noi să fim primiţi în rîndurile dumneavoastră nu pentru a vota, iar dacă credeţi că votul este atît de important, nu-l dorim, ci vi-l cedăm, dar vă rugăm să ne primiţi pentru a încerca să vă ajutăm. De asemenea, avînd toată încrederea că dumneavoastră, înainte de a vă apuca la modul cel mai serios de a rezolva problemele ţării, printre care se află în primul rînd asigurarea democraţiei, veţi încerca să democratizaţi acest forum. Vreau să vă mulţumesc şi să îmi exprim, încă o dată, toată încrederea faţă de votul pe care îl veţi da.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:

ALEXANDRU OŞCA

142

Are cuvîntul domnul Gavril Chiuzbaian.DomnulGavrilChiuzbaian:Domnule preşedinte al sesiunii, Doamnelor şi domnilor,Reprezint, în calitate de prim-vicepreşcdinte, Partidul Reconstrucţiei Naţionale

din România, cu sediulîn Bucureşti, avîndu-1 ca preşedinte pe domnul Oliviu Tocaciu, prezent în sală, în calitate de membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Este deci o situaţie privilegiată pentru partidul nostru, care are statutul de observator. Întîi de toate, indiferent de hotărîrea pe care consiliul o va adopta în legătură cu punctul 2 al ordinii de zi, vreau să mă disociez de invitaţia care a fost făcută aici din partea unor partide cu statut de observator de a se boicota activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

Parcurgem o etapă în care reconcilierea naţională trebuie să fie un deziderat al fiecăruia dintre noi. De fapt, este un deziderat al naţiunii noastre, pentru că numai pe această cale putem ajunge la stabilitate, putem ajunge la adevărata democraţie şi la o civilizaţie modernă pe teritoriul ţării noastre. Prea mult timp am fost vitregiţi de democraţie şi încercăm să o învăţăm din mers. Nu este un lucru uşor cîtă vreme unii doresc să o consume cu polonicul, în timp ce alţii doresc să ne-o administreze cu linguriţa. În momentul în care vom reuşi să găsim un numitor comun între cele două extreme, vom ajunge pe calea adevăratei democraţii, pentru care trebuie să pledăm fiecare dintre noi, indiferent dacă sîntem membri deplini sau numai observatori.

Avînd în vedere modul defectuos, nedemocratic, în care se desfăşoară tehnica de votare în cadrul consiliului, vă spun cu toată sinceritatea că nu pledez pentru dreptul nostru — al observatorilor— la vot, însă consider că avem dreptul, pentru că reprezentăm un număr important de membri şi pledăm pentru reconciliere naţională, să ne pronunţăm şi să ne manifestăm punctul nostru de vedere în legătură cu orice propunere legislativă care se prezintă consiliului, precum şi cu proiectele pe care le iniţiază biroul executiv.

Cred că sînt în asentimentul tuturor celor care sînt prezenţi cu statutul de observatori, să solicit acest drept de a prezenta punctele noastre de vedere în problemele fundamentale ale ţării, fără a vă reţine atenţia cu lucruri colaterale, ci cu aspecte care preocupă cu adevărat întreaga naţiune română.

Vă mulţumesc pentru atenţie.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Augustin Zbora.DomnulAugustinZbora:Doamnelor şi domnilor,Să sperăm că o să fie o zi bună. Mă aflu aici ca purtător de cuvînt al Alianţei

Muncitoreşti „Libertatea”, anticomunistă şi antifascistă.Vreau să vă spun cîteva lucruri foarte serioase. Observ că au dispărut din galerieObserv că au dispărut din galerie

cei de la prima şedinţă. Formaţiunea noastră politică consideră ca dată a naşterii sale ziua de 16 decembrie 1989 şi se defineşte ca aripa anticomunistă şi antifascistă a frontului

SESIUNEA C.P.U.N. DIN ZIUA DE 2 MARTIE 1990

143

care a luat naştere în timpul revoluţiei populare. Ca reprezentant al acestei alianţe am participat la istorica întîlnire de la 1 februarie 1990 şi dacă ceilalţi participanţi la această întîlnire, printre care se află şi domnul Ion Iliescu ca reprezentant al F.S.N., şi-ar fi respectat cuvîntul dat prin semnarea acelui comunicat, reprezentanţii alianţei noastre trebuiau să fie prezenţi în această sală de la data de 9 februarie.

Însă, mulţumită domnului Paul Jerbas, la data de 9 februarie am stat timp de 7 ore la uşă, toţi reprezentanţii acestei formaţiuni, pe motiv un superfluu, bineînţeles, că nu sîntem încă legalizaţi. Îmi sînt martori, sper, şi domnul Ion Iliescu şi reprezentanţii partidelor, că în comunicatul comun s-a stipulat că la acest consiliu vor participa toţi cei care au luat parte la şedinţa din 1 februarie. F.S.N., ca partid, nu exista la acea dată. Noi existam ca partid, dar nu eram legalizaţi. Deşi, noi personal, nu ne considerăm o formaţiune politică de tip partid, am fost obligaţi să devenim un partid. Noi sîntem o formaţiune de luptă politică, vă rog să reţineţi, împotriva comuniştilor şi fasciştilor care ar dori să preia în mod totalitar conducerea în această ţară. Am fost obligaţi să devenim partid politic. Noi sîntem luptători, nu avem în mijlocul nostru oamenii necesari să-i prezentăm ca reprezentanţi ai poporului la alegeri. Noi am dorit să fim o organizaţie demascatoare. Avînd în vedere, totuşi, absenţa noastră de la atîtea şedinţe şi faptul că nu am putut sa luăm cuvîntul, vă rog să-mi permiteţi să spun nişte probleme foarte importante pentru ţară. Excluzînd cele cîteva personalităţi politice, culturale, militare şi artistice care, prin activitatea lor de dinainte de 22 decembrie, aveau dreptul legitim să participe la interimatul creat la conducerea executivă a acestei ţări, Consiliul Naţional al Frontului a fost format la iniţiativa cîtorva foşti activişti de frunte ai Partidului Comunist, care în primele momente după preluarea puterii au făcut tot ce era posibil pentru perpetuarea acestui partid unic. În condiţiile obiective în care toţi participanţii la revolta populară cereau dispariţia acestui partid, aceşti oameni şi-au escamotat dorinţele sub forme abile, transplantînd dorinţele luptătorilor revoluţionari pe drumul F.S.N., care însă prin decretul-lege de constituire a consiliului naţional a devenit singura putere legislativă şi executivă a României. Spre dovedirea acestei afirmaţii, vă citesc din decretul menţionat: „Frontul Salvării Naţionale s-a constituit şi reprezintă unirea tuturor forţelor democratice şi patriotice ale ţării” pentru răsturnarea nu a comunismului, ci „a clanului dictatorial ceauşist, pentru concentrarea aspiraţiilor celor mai largi mase de oameni ai ţării la o viaţă liberă.» Acest consiliu s-a autodenumit organ suprem al puterii în stat, avînd atît atribuţiuni executive, cît şi legislative, în mod democratic, Consiliul Naţional al Frontului, ca organ executiv, trebuia să se rezume la o scurtă perioadă legislativă, strict necesară, predînd, la formarea forţelor politice, prerogativele legislative acestora. Aceasta înseamnă, domnilor, separarea puterilor legislative, executive şi judecătoreşti. Vă rog să ţineţi cont că noi, Alianţa Muncitorească, ne considerăm aripa anticomunistă şi antifascistă a frontului născut în revolta populară. Conducătorii frontului au înţeles ca în primele zile să-şi atribuie şi puterea judecătorească, organizînd, prin reprezentantul lor Gelu Voican, judecarea pripită şi cel puţin ciudată a celor doi Ceauşeşti.

ALEXANDRU OŞCA


Să nu uităm, domnilor, că aceştia, în afară de faptul că erau principalii vinovaţi, erau şi principalii martori împotriva comunismului. Deci împotriva acestui regim comunist s-au ridicat sutele de mii de români şi nu doar a clanului dictatorial ceauşist, aşa cum menţiona acel decret-lege. Din primele zile, judecînd după faptele conducătorilor frontului, aceştia deturnează idealurile anticomuniste ale revoltei populare spre o luptă anticeauşistă, ce o doresc dînşii terminată odată cu lichidarea celor doi. Reamintim straniile întîmplări şi acţiuni din zilele de 16 şi 25 decembrie, în care terorişti invizibili de tip „NINJA» atacau populaţia cu cele mai sofisticate mijloace, dar nu utilizau nici unul din atît de eficientele mijloace teroriste — bombe, otravă, atacuri armate în plin. Deci, aceste „bestii care preferă să moară o dată cu stăpînul lor» — acesta este un citat din varianta oficială — nu au tras, nici măcar un singur glonţ împotriva noilor conducători ai ţării, nu au încercat niciodată să facă un atentat la persoanele care conduceau ţara imediat după 22 decembrie. Spuneţi dumneavoastră că nu este aşa.

DomnulOliviuTocaciu:Ce făceaţi dumneavoastră cînd domnul Ion Iliescu atunci era printre gloanţe?

Ziceţi că aţi participat la televiziune.DomnulAugustinZbora:Domnule preşedinte, vă rog să ţineţi cont de un lucru: este prima şi ultima dată

cînd Alianţa Muncitorească vorbeşte în acest consiliu, poziţia pe care noi o luăm în continuare este foarte gravă, aici se face un atentat la democraţie şi vă rog să mă lăsaţi să termin ceea ce am de spus.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Sînt calomnii ordinare; în afară de aceasta, dacă mai aveţi ceva de spus, pentru

că aţi depăşit două minute, nu aveţi pic de respect.DomnulAugustinZbora:Doamnelor şi domnilor, voi face o propunere concretă şi după aceasta închei.De aceea, doamnelor şi domnilor, poziţia noastră este următoarea: Acest consiliu

trebuie să reprezinte, într-adevăr, majoritatea forţelor democratice şi patriotice din ţara noastră. Sindicatele libere cu mai mult de 5.000 de membri, uniunile şi asociaţiile studenţeşti, de creaţie, ale minorităţilor cu peste 1000 de membri, reprezentanţi ai ţăranilor, reprezentanţii oraşului martir Timişoara, 5 din Frontul Democratic Român şi 5 din cei care au fost răniţi sau au avut morţi în familie, cîte 3 reprezentanţi ai fiecărui oraş care a avut răniţi, 2—6 membri ai fiecărui partid legitim, individualizaţi în funcţie de numărul de membri. Abia după formarea acestui consiliu s-ar putea vorbi de o conducere interimară democratică. Pînă atunci ,propun în mod concret restrîngerea acestui consiliu la cîte 3 reprezentanţi ai tuturor partidelor legitime şi legalizate, a minorităţilor şi a asociaţiei deţinuţilor şi a maximum 20 de personalităţi validate, însă, de ceilalţi participanţi — formă ce va continua să reprezinte puterea legislativă pînă la completarea ei democratică, în cazul în care, datorită majorităţii covîrşitoare de adepţi F.S.N. introduşi în acest consiliu, propunerea noastră nu va fi adoptată, chemăm toate forţele politice care o consideră viabilă şi potenţial binefăcătoare ţării să se alăture la boicotarea acestui simulacru parlamentar.

145ALEXANDRU OŞCA

DomnulOliviuTocaciu:Cîte condamnări aţi avut domnule Augustin Zbora? Puteţi să ne spuneţi?

Dumneavoastră aţi avut curajul să calomniaţi nişte oameni care au luptat. Unde aţi fost dumneavoastră în perioada respectivă?

DomnulPaulJerbas:Ştiu că dumneavoastră aţi hotărît aici statutul partidelor de observatori, deci s-a

hotărît ca să intre numai partidele legalizate şi în felul acesta am procedat. Eu cred că s-a procedat corect cu orice partid care a venit şi a discutat cu mine sau cu orice persoană. Am pus la bază principiul democraţiei şi al cinstei. Mereu controversata problemă — şi văd că pînă acum nu s-a spus şi nu a spus nimeni adevărul. Exact aceeaşi pasiune — partide, F.S.N. Dar adevărul despre starea aceasta de curată bunăvoinţă, şi toţi vor să ajungă la consens, cinstit fiind vorba este numai din partea reprezentanţilor Frontului Salvării Naţionale, deci foşti. De la partide sînteţi într-o continuă ofensivă. S-a ajuns la o înţelegere, continuă ofensiva, s-a mai lăsat ceva, continuă ofensiva, atunci se pune întrebarea: care este de bună intenţie, domnilor, care vor, de fapt, binele, cinstea şi adevărul? Cine? Toţi o vrem. Nu i-am dat domnului Augustin Zbora voie să intre în sală, pentru că întîmplător domnul Oliviu Tocaciu a spus, şi vă dau citire, cum poţi sa dai crezare unui asemenea om. Cred că, după părerea mea, dînsul ar trebui să-i mulţumească lui Ceauşescu că într-un an un decret îl băga şi peste trei luni îl scotea din puşcărie. Este un adept. Am să spun şi eu adevărul.

Domnul Augustin Zbora este născut la 10 august 1954 în Sinaia. Studii: liceul. A fost căsătorit, a fost paznic la muzeul Theodor Aman; are 12 ani de închisoare: în 1972 un an pentru furt — nu politic. Nu-i amestecăm pe cei care au fost deţinuţi politici şi care au părul alb şi trebuie să te apleci în faţa suferinţelor, vorbim de condamnaţii de drept comun, care au fost. În 1973 mai ia 2 ani şi 10 luni tot pentru furt. în 1974 ia alţi 2 ani, deci Ceauşescu îl băga şi îl scotea, domnilor, trebuie să-l aplauzi, frate, să-1 iei în braţe. Deci 12 ani, şi mai sînt şi alţi reprezentanţi ai partidelor, este treaba dumneavoastră, a partidelor, care vi i-aţi ales. Fraţilor, rezolvaţi, că ne facem de rîs. Mai vreau să spun ceva. La un moment dat la tribună au spus — noi vrem idee, fiindcă vrem binele. Cînd au coborît de la tribună au spus — noi vrem loc în parlament. Ce vreţi, fraţilor? Loc în parlament sau binele ţării?

Nu vă supăraţi, oricine îşi permite să scrie ce vrea, am auzit, mi-a spus cineva, am văzut eu undeva şi dă cu noroi în cine vrea şi cum vrea. De ce, cine îi dă dreptul acesta? Haideţi să uităm problema de luptă de partid. Să ne adunăm, fraţilor, să pornim omeneşte, să nu mai ameţim poporul. Haideţi să ne vedem de treaba noastră, fiecare la locul lui. Spunea domnul Liviu Petrina, ca să-i răspund şi dînsului acum, pentru că am avut o discuţie telefonică. Cînd s-au cerut acele fişe, ziarul Dreptatea m-a acuzat că sînt poliţist. De ce? Domnul Petrina a vrut să-1 dea în judecata pe domnul Dan Iosif, care şi dînsul are o condamnare. Este publicat în ziar. Şi mi-a spus: daţi-mi adresa, daţi-miEste publicat în ziar. Şi mi-a spus: daţi-mi adresa, daţi-mi telefonul. Eu i-am spus: Domnule Petrina nu vă dau, fiindcă dacă ar fi fost să dau astfel adresa dumneavoastră, cîţi mi-au cerut-o. Dînsul m-a considerat că nu sînt corect, m-a


făcut părtaş şi aveam de faţă 10 oameni, puteam să-l dau în judecată. M-am gîndit că dînsul este un diplomat şi, datorită faptului că s-ar putea să fie o eroare, să fi înţeles eu la telefon că este altcineva şi nu dînsul. Un diplomat nu face aşa ceva.

Dumneavoastră consideraţi că este normal ca, totuşi, nici în momentul de faţă să nu ne înţelegem? Mai este o variantă care se discută: dar de ce domnul Ion Iliescu, care a fost reprezentant al P.C.R. sau ce a fost dînsul în decursul anilor, a apărut aici sau de ce este un lider? Dar sînt două categorii şi nu aţi spus adevărul. Sînt cei care — şi au fost reprezentanţi, oameni inteligenţi cu o cultură vastă sub dictatura lui Ceauşescu, cu experienţă peste hotare tot sub dictatura lui Ceauşescu, cu învăţăminte multe şi care fac filozofie — au stat acasă şi nu au ştiut ce este aia frica, n-au ştiut ce înseamnă glonţul pe la ureche, n-au văzut oamenii murind lîngă ei. Dînsul, cel puţin şi ceilalţi care au fost, măcar ştiu treaba asta. E o deosebire esenţială. Vreau să insist, este cazul, şi toată lumea ne-a văzut, este cazul să devenim cinstiţi, să devenim oameni, să ne facem datoria aceasta pînă la alegeri; vom face şi campanie electorală, dar în afara acestei săli. Haideţi să discutăm problemele acelea. Am hotărît ca Biroul executiv, între sesiunile consiliului, să ia nişte măsuri. Deci, haideţi să stabilim clar ce şi care sînt categoriile de legi şi problemele de importanţă majoră pentru ţară la care trebuie ca dumneavoastră să vă daţi asentimentul, să le treceţi prin filtrul gîndirii dumneavoastră; acestea să fie votate şi discutate aici. Am mai lansat o glumă care este un adevăr şi care ne împiedică, de fapt, pe noi să ne facem treaba. După revoluţia asta am ajuns cu populaţia ţării la 40 de milioane. De ce? Imediat după revoluţie au mai apărut şi 17 milioane de deştepţi şi ne-am înmulţit cu atît de multe idei; fiecare vine cu ideea lui, constructivă, cu speculaţii logice, dar toate trec pe lîngă adevăr. Asta este realitatea, toate trec pe lîngă adevăr, fiecare nu ştim, care mai de care, cum să facă speculaţii, dar să luăm adevărul ăla simplu şi să mergem la obiect şi să ne facem treaba gospodăreşte.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnule Jerbas, vă mulţumim; mai avem înscrişi la punctul anterior.Ovocedinsală:O nedumerire. Este posibil ca un reprezentant al unui partid în consiliu să

figureze şi pe lista celor care alcătuiesc cealaltă jumătate a consiliului? Din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale?

DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu figurează şi în cealaltă parte; a făcut parte din structura iniţială a consiliului

anterior. Ulterior şi-a constituit un partid. E dreptul omului.Ovocedinsală:Deci, va trebui să dispară de pe lista membrilor din partea Consiliului Frontului

Salvării Naţionale.DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu, dacă ar fi intrat în cealaltă parte a componenţei consiliului — da —, dar în

cazul de faţă — nu.

147ALEXANDRU OŞCA

ReprezentantulLigiiNaţionaleaTineretuluiLiberdinRomânia:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,Îmi revine greaua, dar, în acelaşi timp, onoranta misiune de a fi purtătorul de

cuvînt nu al unui partid, nu al unei minorităţi, ci al unei majorităţi covîrşitoare a acestei ţări. Este vorba de tineretul României. Liga Naţională a Tineretului Liber cuprinde 49 de organizaţii de tineret, răspîndite pe tot cuprinsul ţării de la est la vest şi de la sud la nord. Este vorba de organizaţiile de tineret constituite imediat după 22 decembrie şi nu de Comisia de tineret constituită de domnul Neacşa, deci, este vorba de aceste organizaţii constituite pe sistem federativ, într-o ligă a tineretului din România, care actualmente s-ar putea să aibă 2 milioane, s-ar putea să aibă 3 milioane, pentru că aderenţele curg şi nu pot să vă dau o cifră exactă la ora de faţă.

Ovocedinsală:Sînteţi organizaţie politică ?ReprezentantulLigiiNaţionaleaTineretuluiLiberdinRomânia:Noi nu sîntem organizaţie politică. În aceste organizaţii, în momentul de faţă, sînt

cuprinşi toţi tinerii ţării între 14—40 ani, tineri care au aderat pînă în acest moment.Ovocedinsală: Sînt tineri care nu fac parte din nici o organizaţie. Dumneavoastră sînteţi în

număr de 1.460 de tineri.ReprezentantulLigiiNaţionaleaTineretuluiLiberdinRomânia:Aceştia sînt cei din Asociaţia Tineretului Liber din România; nu este vorba de

Liga Naţională.Ovocedinsală:Asociaţia Tineretului Liber din Bucureşti nu are 500.000 de membri, cum

se laudă, ci are mult mai puţini; acolo sînt tineri care nu vor să muncească şi stau degeaba.

ReprezentantulLigiiNaţionaleaTineretuluiLiberdinRomânia:Nu este vorba de ei, domnule, eu sînt din Craiova, n-am ce căuta la această

asociaţie, de ce faceţi atacuri, fără să fiţi în temă ? Domnul preşedinte Ion Iliescu poate confirma cele spuse de mine.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Vă rog să manifestaţi respect faţă de vorbitori. Le-am dat oamenilor cîte două

minute să vorbească, lăsaţi-i să vorbească.ReprezentantulLigiiNaţionaleaTineretuluiLiberdinRomânia:Luni ne-am întîlnit cu dumnealui, care a constatat personal că printre

reprezentanţii noştri se află oameni din toată ţara.Dacă vreţi să ştiţi cum s-au distribuit locurile pentru consiliul de reprezentare

a ligii, s-a făcut în felul următor: au 6 locuri cei din Transilvania, 5 locuri Moldova, 4 locuri minorităţile şi 6 locuri sudul ţării — adică Oltenia, Muntenia, Dobrogea. Deci este clar pentru toată lumea; dacă vreţi, vă citesc şi componenţa consiliului, ca să vă daţi seama că sînt reprezentanţi din toată ţara.


În numele acestor tineri vă vorbesc, tineri care nu au nici un interes politic, nu au venit aici să se bată pentru putere şi sînt îndreptăţiţi să-şi obţină drepturile în această societate. Aceştia au fost pumnul care a lovit şi se transformă în mintea care gîndeşte. Nu le furaţi, vă rog, acest drept. Mîine sau poimîine s-ar putea să veniţi şi dumneavoastră în această ligă. Înţelegeţi, noi primim şi membrii partidelor politice şi orice categorie socială, indiferent de apartenenţă politică, rasă, sex etc, pînă la vîrsta de 40 de ani. Vă rog să-mi daţi ascultarea necesară. V-am spus că nu sîntem nici un fel de partid politic, pur şi simplu liga tineretului şi atît. Considerăm că nimeni nu ne poate reprezenta interesele mai bine decît noi înşine şi, în virtutea acestui fapt şi nu din alte motive, vă cer dreptul la reprezentare în numele ligii în acest Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională, pentru că am început revoluţia, vă rugăm din suflet să ne acordaţi sprijinul.

Vă mulţumesc.DomnulpreşedinteIonIliescu:Domnilor, cred că nu este un act de respect această manieră de a riposta şi

de a nu lăsa oamenii să vorbească. Vrem să promovăm cu toţii spiritul democratic şi democraţia în ţară. Democraţia înseamnă, în primul rînd, toleranţă, puterea de a asculta alte păreri care pot să difere de ale noastre. De ce să nu dăm această lecţie, acest examen de maturitate politică de a putea asculta şi păreri care nu ne convin. Domnul Augustin Zbora a spus aici prăpăstii şi ar fi trebuit să explodez, să-l apostrofez, dar n-am făcut-o ; ar fi fost un act de lipsă de civilizaţie. L-am ascultat cu răbdare, să-şi dea fiecare arama pe faţă, aşa cum este. Dar, în cazul de faţă, vreau să vă spun că m-am întîlnit cu reprezentanţii acestor tineri, au avut un fel de congres, o conferinţă naţională la Braşov, reprezentanţi din 49 organizaţii din aproape toate judeţele ţării. Din 3 judeţe nu sînt reprezentanţi. Au venit cu o delegaţie de 50 de oameni şi au mandatat 5 purtători de cuvînt. La acest dialog numai cei 5 au vorbit. În cursul dialogului au apărut păreri, oamenii au trimis bilete purtătorilor de cuvînt, a fost un dialog foarte civilizat. A fost un exemplu de disciplină civilizată, de respect reciproc şi am ascultat părerile unora, altora, într-o atmosferă de înţelegere şi cooperare. A fost, cred eu, un exemplu de civism, de maturitate politică din partea acestor tineri. Mi-a produs o mare satisfacţie dialogul cu ei. De aceea m-a surprins în mod neplăcut maniera în care l-am întîmpinat noi, aici, în forumul consiliului nostru.

Eu înţeleg sentimentele reprezentanţilor noilor partide care au luat fiinţă după constituirea noastră. Dar trebuie şi dînşii să ne înţeleagă; mie mi se pare că am făcut un pas înainte pentru a veni în întâmpinarea tuturor acestor formaţiuni, de a le da posibilitatea să fie prezente la această activitate a acestui organism.

Nu sîntem parlament, dar dacă am fi fost parlament, deci organ ales de ţară, după alegeri nu pot să mai ia fiinţă partide? Se va pune problema intrării acestor partide în viitorul parlament ales? Cu atît mai mult, nu se va pune această problemă. Aici s-a constituit un organism. Se continuă polemica în legătură cu constituirea primului organism care şi-a asumat în condiţii grele răspunderea conducerii ţării şi care a acceptat

149ALEXANDRU OŞCA

de bunăvoie să-şi lărgească rîndurile cu reprezentanţii formaţiunilor politice care au luat fiinţă, să constituim un organism mai larg şi unitar, împreună să căutăm să contribuim la conducerea ţării în această perioadă de tranziţie pînă la alegeri.

Dar trebuie să existe, totuşi, un cadru organizat al desfăşurării activităţii şi prin faptul de constituire a noastră am stabilit această regulă. Trebuie să se manifeste respect faţă de aceste reguli ale acesui organism de stat de către toţi cei care apar după aceea în viaţa politică a ţării. Am întins, însă, o mînă, am deschis o posibilitate de conlucrare.Am întins, însă, o mînă, am deschis o posibilitate de conlucrare. Mie mi se pare că este civilizat, este corect, în spiritul respectului reciproc, să dăm posibilitatea acestui organ să-şi facă datoria în condiţiile în care şi-a statuat activitatea, iar noi, la rîndul nostru, să avem înţelegerea necesară de a asculta toate părerile posibile care ne pot ajuta să gîndim, să judecăm mai bine, să adoptăm hotărîrile cele mai potrivite în această perioadă scurtă de timp.

Vă mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru: S-au încheiat luările la cuvînt ale reprezentanţilor partidelor cu statut de

observator; cred că dacă nu mai este altceva de subliniat din partea consiliului. Să supunem la vot această propunere a Biroului executiv privind participarea observatorilor.

DomnulBogdanTeodoriu:Consider următorul lucru: ar trebui puţin să ne schimbăm sistemul de gîndire

în raport cu accepta¬rea acestor partide şi cu cele care eventual ar mai apare. În primul rînd, să gîndim această reprezentanţă ca număr fix de reprezentanţi şi anume, de trei. Eu cred că în perspectiva celor spuse de dînşii, şi anume că vor să aibă posibilitatea de a exprima unele păreri, noi am putea gîndi acceptarea dînşilor, atît a celor care sînt acum, cît şi a celor care urmează, cu un singur reprezentant al fiecărui partid, aşa cum este şi Oliviu Tocaciu, iar pe de altă parte, pentru a ne feri de lărgirea extraordinară a acestui consiliu, să limităm numărul de noi partide acceptate ca membre ale Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, nu în funcţie de timp, aşa cum am spus noi cele înscrise pînă la 1 februarie, ci să limităm numărul total de membri ai acestui consiliu — să spunem 300 sau 700. Iar pe de altă parte, a doua problemă fundamentală, de data aceasta, ţinînd cont de situaţia din România, de resursele care există în România, cred că ar trebui rediscutat, eventual într-o comisie sau într-un grup, modul de susţinere a campaniei electorale, pentru că, după părerea mea, ar trebui să ne gîndirn în sensul unui egalitarism al miiloacelor: de exemplu, putem considera că numai acele partide care sînt pînă acum membre ale Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională au dreptul să primească mijloace — ceilalţi nu —, dar să le dăm, totuşi, dreptul să-şi susţină punctul de vedere. De asemenea, se pare că am putea accepta propunerea care s-a făcut de mai multe ori să existe, spre exemnlu, posibilitatea de a aduce din străinătate materiale, hîrtie, tipografii si altele, cu condiţia să aibă acces la aceste materiale nu un singur partid, ci 5, 6 sau mai multe partide. Eu vă rog să vă gîndiţi la această posibilitate.



Vă rog, consideraţi oportun să punem la vot propunerea care a venit din partea Biroului executiv, apropo de participarea observatorilor, la şedinţele consiliului? Am materialul în fată, doriţi să-l mai citesc? S-a citit? Da. Domnul Liviu Petrina a avut un amendament, apropo de aprobarea consiliului ca reprezentanţi ai tuturor cultelor; să participe cu statut de observator, care s-a votat; doreşte chiar să apară şi în textul scris, în felul următor: că pot participa, sau, de asemenea, participă cîte unu sau doi reprezentanţi ai fiecăruia din cele 15 culte din România ca observatori. După cîte îmi dau seama, avem foarte mulţi reprezentanţi ai juriştilor în compoziţia consiliului, poate majoritari, aş vrea să spun, iar uniunea încă nu a luat fiinţă. Deci, sînteţi de acord cu introducerea acestui amendament, cu participarea reprezentanţilor cultelor cu cîte unu sau doi membri de fiecare ca observatori? Sînteţi de acord. Şi acum dacă sînteţi de acord şi cu propunerea Biroului executiv, apropo de statutul observatorilor şi participarea lor aşa cum a apărut. Cine este de acord? Se opune cineva? Sînt 2 voturi contra, abţineri 6.

Deci s-a votat statutul observatorilor. Îl veţi primi.În continuare, propunem, dacă sînteţi de acord, să inversăm punctul 3 cu punctul

4 pentru că „Diversele” au fost mereu amânate şi sînt, după cîte am înţeles, înscrişi foarte mulţi la „Diverse”. Sînteţi de acord ca punctul 4 să devină 3? Cine este pentru, vă rog.

Mulţumesc. Deci, vă citesc. Avem înscrişi la punctul „Diverse” un număr de 54 vorbitori.Dinlojaobservatorilor:Vă vom dovedi şi noi cum v-au dovedit tinerii că putem în două minute să

vorbim corespunzător. Vă rugăm să ne aprobaţi acest lucru.Ovocedinsală:S-a luat o hotărîre.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Trecem la punctul 3.DomnulMirceaDinescu:Ar mai exista o soluţie. Astăzi, deşi nu aveaţi dreptul la cuvînt, prin hotărîrea

acestui consiliu, aţi vorbit.Sînt anumite probleme importante pentru ţară în care li se poate da dreptul să îşi

spună părerea. Părerea mea este că au dreptul la cuvînt.DomnulPetrişorMorar:Este teama de a nu lungi prea mult discuţiile.Să propunem 5 membri care să fie purtătorii lor de cuvînt.Ovocedinsală:S-a votat o dată.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Hotărîrea s-a votat.Se propune o pauză. De acord?(Se ia pauză.)

151ALEXANDRU OŞCA

(LA REDESCHIDERE)

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Punctul 3 — Diverse.S-a făcut propunerea ca, atunci cînd sînt mai mulţi membri ai aceluiaşi partid

înscrişi, să ia cuvîntul unul singur. Sînt foarte multe înscrieri. Vă rugăm să aveţi această grijă şi să vă anunţaţi. Supunem la vot. Deci, sîntem de acord.

DomnulArtemiuVanca:În primul rînd, am de pus cîteva întrebări Consiliului Provizoriu de Uniune

Naţională şi, totodată, am de făcut unele propuneri:Care sînt intenţiile de folosire a fondurilor băneşti ale P.C.R. şi U.T.C. existente

în judeţe?Propunem ca aceste fonduri să fie folosite în interiorul judeţului respectiv,

pentru a fi investite în acţiuni sociale, culturale şi sportive.— Ce se intenţionează cu patrimoniul U.T.C. din judeţe?Propunem să fie cedat comisiilor de tineret din cadrul Consiliului Provizoriu de

Uniune Naţională din judeţe.— Cum se va folosi fondul „Libertatea” 1989?Propunem ca acest fond să fie folosit total sau par¬ţial în judeţe pentru acţiuni

cu caracter umanitar şi social.— Ce se intenţionează cu privire la modificarea Legii nr. 2??Propunem să se dea curs cererilor judeţelor privind separarea unor comune

comasate în mod abuziv prin această lege.O altă problemă: să se stabilească situaţia în care un membru al consiliului îşi

pierde această calitate. Propunem să-şi piardă calitatea de membru al consiliului cel care se încadrează în una din următoarele situaţii: s-au compromis în vechiul regim prin abuzuri; au făcut parte din securitate; au fost deţinuţi de drept comun; proferează în şedinţele consiliului jigniri la adresa altor membri ai consiliului; provoacă dezordine la şedinţele consiliului prin luarea de cuvînt din sală sau se abat de la ordinea de zi stabilită.

Rog ca propunerile făcute să fie puse în discuţie.DomnulNicolaeGeamănu,PartidulŢărănescRomân:Fac un apel ca viitoarea şedinţă să se desfăşoare într-un climat mai plăcut.Este neplăcut să asistăm la astfel de lucruri în faţa întregii ţări şi a televiziunii.Vin în faţa dumneavoastră cu propuneri de abrogare a următoarelor decrete ale

fostului regim, de exemplu: Decretul nr. 92 de naţionalizare. Atunci au fost naţionalizateAtunci au fost naţionalizate toate bunurile imobiliare ale fostei moşierimi. Pe parcurs, conducerea P.C.R., prin abuz de putere, a pătruns fără un act legal şi a luat o serie de bunuri imobiliare.

Conducerea de partid comunistă a elaborat Decretul nr. 218/1960 prin care se legaliza că bunurile luate de la cetăţeni treceau în proprietatea statului. Noi propunem abrogarea decretului şi retrocedarea acestor bunuri imobiliare celor care au fost victime ale vechiului regim.


Decretul 409 prevedea majorarea contribuţiilor persoanelor fără copii. Ceauşescu a fost aşa de abil încît, în acea perioadă ştia să majoreze impozitele la oameni în scopul majorării retribuţiilor securităţii. Astfel, s-a ajuns ca tinerii de la 25 ani să plătească aceste contribuţii pînă la 15% din salariu. Noi cerem abrogarea acestui decret, dar pentru a nu crea un gol în bugetul statului propunem reducerea la 5%. .

Un alt decret: Decretul nr. 42/1990 privind uneie măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Partidul Ţărănesc Român se solidarizează cu manifestaţia ţăranilor din judeţul Călăraşi care va avea loc în 4 martie la Bucureşti.

Aceşti ţărani au solicitat să li se dea în proprietate pămîntul care a fost prevăzut în decret şi nu în folosinţă. Hai să facem un pas înainte, că sîntem în plină campanie, să le dăm lor în proprietate acest pămînt.

Propunem să se înfiinţeze acele bănci agricole care să acorde credite cu dobînzi mici pe termen lung, pentru procurare de inventar agricol.

Am rămas cu un gust amar cînd au venit nişte ţărani şi au spus că ei nu pot să-şi cumpere tractor, dar fostul preşedinte poate, că are 1 milion.

Aceste bănci pot să dea nişte împrumuturi.Ştim cu toţii, preşedinţii au devenit primari şi foştii primari, preşedinţi de

C.A.P..Alt decret: Decretul nr. 5/1973 — majorarea chiriilor cu 50%, 75% şi 100% a

tuturor oamenilor muncii, cu excepţia cadrelor din M.I. şi M.F.A.Toată lumea să plătească în mod egal! Cum adică: ei plătesc 200 lei lunar şi

muncitorul plăteşte 400 lei lunar, aplicîndu-i-se majorările cuvenite.Un alt aspect: Nu s-a reglementat încă, dar în conceptul partidului nostru opinăm

pentru reglementarea săptămînii reduse de lucru.Ceauşescu a spus la Congresul al XlV-lea că în prima etapă 2 zile pe lună libere

şi în a doua etapă 4 zile. Nici o ţară în jurul nostru nu munceşte 6 zile pe săptămînă. Noi sîntem singurii care facem excepţie. Dintr-un sondaj făcut de mine, un muncitor nu dă mai mult de 25% randament sîmbăta.

O întrebare pentru Biroul executiv: de ce este menţinut în funcţie fostul preşedinte al televiziunii, Petre Constantin? De ce Ciurescu este redactor şef la secţia programe, care este cea mai importantă secţie a TV? Atunci ne întrebăm: TV este cenzurată sau nu? De ce Vasile Vasile este acum controlor de emisie la radio?

Poate Biroul executiv ne va da un răspuns cum au fost menţinute aceste cadre.DomnulLászloTökés:Iubiţi fraţi,Îmi face o impresie deosebită, cred că şi tuturor cetăţenilor ţării noastre, că în

fine putem sa ne exprimăm liber în acest loc, în parlament.Totodată, nu vreau să ţin morală nimănui, dar este trist că se manifestă anumite

neînţelegeri în rîndurile noastre.Noi trebuie să fim uniţi de aceeaşi idee a edificării reconstrucţiei ţării noastre,

nu manifestăm destulă toleranţă unii faţă de alţii.

153ALEXANDRU OŞCA

Nici între partide, nici între persoane nu este destulă toleranţă deşi, democraţia, după părerea mea, începe cu toleranţa între oameni şi între grupuri sociale. Eu aş propune să ne autocontrolăm şi să ne străduim la această toleranţă unii faţă de alţii.

Ce aşteptăm de la oamenii de rînd din ţară, dacă şi noi sîntem agresivi unii faţă de alţii?

Săptămîna viitoare nu voi fi prezent la şedinţa consiliului şi, de aceea, am ţinut să mă adresez dumneavoastră.

Am pregătit un text pentru astăzi. Vă rog să ascultaţi:„În urma evenimentelor din Timişoara, care au declanşat revoluţia din România

în ajunul Crăciunului anului trecut, prin harul lui Dumnezeu, mi-a revenit misiunea de a prezenta pe plan politic interesele României libere, ale poporului, de a propovădui reconcilierea dintre popoarele ţării noastre, respectiv dintre români şi maghiari, care s-au înstrăinat între ele atît de mult în timpul odioasei dictaturi ceauşiste.

Cu ocazia întîlnirii cu ziarişti străini şi a călătoriilor efectuate în străinătate mi s-a adresat întrebarea cum apreciez situaţia creată în România şi cum privesc viitorul revoluţiei din ţara noastră.

La o astfel de întrebare mă pot aştepta şi în cursul vizitei în S.UA. în luna martie, cînd voi avea posibilitatea de excepţie să-mi reprezint patria, poporul şi, respectiv, comunitatea minorităţii maghiare, precum şi cauza creştinismului din România, cu prilejul întîlnirii cu unele personalităţi oficiale şi bisericeşti, organizaţii, instituţii şi comunităţi religioase din această ţară.

Privind starea actuală a ţării, pot să afirm că Dumnezeu ne-a venit în ajutor, ca prin minune, prin jertfa şi lupta celor drepţi şi asupriţi am dobîndit libertatea patriei, creîndu-se cadrul necesar şi posibilităţile fundamentale pentru democratizarea şi renaşterea ţării, pentru o dezvoltare socială paşnică, pentru dobîndirea şi asigurarea drepturilor individuale şi colective ale tuturor cetăţenilor patriei, pentru reintegrarea României în Europa creştină, civilizată şi democratică.

Trăim o perioadă de trecere zbuciumată, contradictorie, mult frămîntată, în care se mai fac puternic simţite forţele, aspectele, influenţele, consecinţele trecutului regretabil, toată moştenirea negativă grea a regimului dictatorial.

Sînt convins că procesul de transformare şi democratizare socială este ireversibil, că mersul înainte al istoriei nu poate fi oprit sau altfel direcţionat.

O dovadă a acestei realităţi o consider că în cele din urmă am reuşit să ne constituim în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, realizare care marchează începuturile noului parlamentarism românesc, asigu-rînd echilibrarea situaţiei politice a ţării prin participarea democratică la conducerea partidelor şi organismelor politice, a uniunilor democratice ale minorităţilor naţionale, împreună cu reprezentanţii revoluţionari ai Frontului Salvării Naţionale.

Revoluţia continuă şi acum, căci transformările social-democratice trebuie să fie desăvîrşite şi întărite, altfel ne paşte pericolul sa pierdem tot ce am realizat pînă acum prin luptă dîrză, plătind pentru libertate un tribut de sînge sacru.


Eu, fiind atît reprezentantul minorităţii maghiare din România, cît şi al bisericii, permiteţi-mi ca în această dublă calitate să mă refer la două aspecte majore ale realităţii sociale contemporane, mai precis la problema naţională şi problema bisericească din ţara noastră.

În ultima vreme au apărut controverse naţionale, s-au reactivat unele elemente naţionalist-şovine care se manifestă mai ales în unele probleme importante de actualitate, invocînd ideea mult vînturată în trecut, problema separatismului, deşi este vorba doar de reînfiinţarea reţelei şcolare în limbile materne ale minorităţilor.

Am convingerea că unii uită prea uşor lupta românilor din Transilvania pentru emancipare naţională împotriva dominaţiei, deşi concluziile generale ale acestei lupte şi străduinţe sînt şi trebuie să fie valabile acum, după victoria revoluţiei, şi în ce priveşte minoritatea maghiară din România.

Se pare că unii au dat uitării politica de deznaţionalizare şi asimilare forţată practicată de regimul ceauşist faţă de minorităţile naţionale şi par a continua acum, în aceste condiţii fundamental schimbate, tot o politică intolerantă, de supremaţie majoritară, declanşînd o campanie adevărată cu nuanţe naţionaliste pronunţate şi calomnii ruşinoase împotriva revendicărilor democratice juste şi legale ale maghiarilor din România, reuşind în unele zone să cîştige adepţi, ba mai mult să exercite influenţe negative chiar şi asupra guvernului.

Este adevărat, nu putem trece cu vederea marile realizări pozitive obţinute într-un timp destul de scurt.

Ne îngrijorează, totuşi, pericolul unei agravări a situaţiei pe acest plan şi de aceea trebuie să ne concentrăm toate străduinţele noastre pentru rezolvarea acestei probleme, deoarece o democraţie autentică nu poate fi concepută fără asigurarea drepturilor individuale şi colective ale diferitelor comunităţi etnice. În această privinţă este de salutat propunerea parlamentului nostru provizoriu de a dezbate problema minorităţilor în şedinţa de săptămîna viitoare.

În încheiere, ţin să direcţionez atenţia dumneavoastră şi asupra rolului hotărîtor al bisericilor în dezvoltarea proceselor sociale. Bisericilor dezrobite de sub jugul ideologiei şi asupririi din perioada dictaturii le revine datoria sau chiar, mai mult, sfînta misiune să asigure societăţii acel suport moral, spiritual, acele valori universal-creştine fără de care nu se poate concepe reînnoirea adevărată a ţării. Bisericile trebuie să se elibereze de moştenirea compromiţătoare a regimului dictatorial şi, reunindu-se întru Hristos, într-un ecumenism sincer şi aprofundat, să-şi aducă din plin contribuţia lor comună la renaşterea României, la reîntoarcerea patriei noastre în comunitatea naţiunilor dezvoltate din Europa.

Sperăm că bisericile, cultele vor putea desfăşura activitatea lor fără îngrădiri şi că după desfiinţarea Departamentului Cultelor, această instituţie de tristă amintire nu va renaşte sub altă formă în Ministerul Cultelor. Dorim biserici libere în stat liber.

Trăiască România Liberă !Trăiască poporul român !

155ALEXANDRU OŞCA

Trăiască minorităţile naţionale din România !Trăiască bisericile noastre !Dumnezeu să ne binecuvînteze!DomnulNicolaeJurcă—PartidulSocial-Democrat:Marcat de emoţia de a vorbi de la tribuna Ia care s-au consacrat evenimente

şi procese naţionale cruciale, voi încerca să exprim sintetic poziţia Partidului Social-Democrat pe care îl reprezint, asupra unor probleme care ar putea da o perspectivă activităţii consiliului şi ar asigura stabilitatea politică a ţării.

Una din aceste probleme o reprezintă amînarea datei alegerilor, primele care ar urma să aibă loc după o jumătate de secol de farse electorale sau pur şi simplu de neconvocare a corpului electoral.

Opţiunea pentru libertate şi democraţie a poporului român s-a exprimat dramatic şi fără echivoc în timpul revoluţiei din decembrie. Dar convertirea acestei opţiuni în realitate, în practica politică, se va hotărî la primele alegeri de după revoluţie. Din această perspectivă, aceste alegeri depăşesc cu mult semnificaţia unei simple consultări electorale. Atunci se va hotărî soarta democraţiei în România, destinul istoric al poporului român pentru o lunga perioadă de timp. De aceea, considerăm că nimeni nu-şi poate îngădui, fără riscuri majore, să precipite lucrurile pentru a-şi adjudeca puterea. Pe de altă parte, sîntem conştienţi că provizoratul de pînă la alegeri are inconvenientele sale. Orice schimbare fundamentală nu poate fi făcută de organele provizorii, ci de acelea legitime, de voinţa poporului, exprimată suveran prin alegeri.

Este preferabil provizoratul unei stabilităţi care ar periclita idealurile revoluţiei şi şansa istorică a democratizării.

Partidul Social-Democrat apreciază că electoratul trebuie convocat numai atunci cînd vor fi asigurate condiţiile minime pentru ca alegerile să fie cu adevărat libere şi democratice. O asemenea dată ar putea fi cel mai devreme în luna septembrie. Pînă atunci ar putea fi întrunite cel puţin o parte din condiţiile de care am vorbit.

În primul rînd, relaxarea climatului social-politic, care să permită cetăţenilor să-şi exprime nestingherit şi în cunoştinţă de cauză opţiunile politice. Ultimele evenimente, inclusiv discuţiile noastre de aici, relevă că în perspectiva următoarelor 2—3 luni nu se va înfăptui un asemenea climat.

În al doilea rînd, formaţiunile politice aflate în proces incipient de cristalizare organizatorică ar avea timp să-şi detalieze şi să-şi facă cunoscute platformele politice, să-şi definească profilul.

În al treilea rînd, amînarea scrutinului este necesară şi pentru a da posibilitatea electoratului să se edifice asupra spectrului politic atît de pulverizat şi policrom. Trebuie să recunoaştem că 50 de ani de regimuri dictatoriale şi varianta totalitară a acestora au distrus toate structurile democratice ale ţării, au suprimat total opoziţia şi orice rezervă politică a ţării. în aceste condiţii, populaţia ţării este lipsită de educaţie civică şi experienţă politică. De aceea, ea trebuie protejată de capcana demagogiei şi a mentalităţilor de tot felul, care ar putea compromite şansa istorică creată de revoluţie — realizarea unei societăţi autentic democratice.


În al patrulea rînd, în intervalul de pînă la alegeri, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională şi guvernul ar putea să-şi concentreze activitatea asupra democratizării aparatului de stat, a pedepsirii vinovaţilor de dezastrul ţării, a normalizării vieţii economice, aprovizionării populaţiei şi altor probleme de stringentă actualitate.

Concomitent s-ar putea declanşa, aşa cum s-a făcut după Marea Unire din 1918, o dezbatere liberă şi în raport de toleranţă, asupra căilor de evoluţie a României. Un asemenea dialog al unei veritabile confruntări de idei, ar oferi nu numai soluţii pentru căile de dezvoltare, dar ar crea şi premisele pentru reconciliere naţională, fără de care nu este posibilă reconstrucţia democratică a ţării.

O condiţie prealabilă şi o garanţie a desfăşurării în libertate a alegerilor o reprezintă anihilarea fostului aparat represiv dictatorial, îndeosebi a elementelor criminale din fosta securitate, care mai recurg la acţiuni diversioniste destabilizatoare.

În concluzie, reiterăm propunerea noastră de amînare a alegerilor pentru luna septembrie 1990.

Prin cea mai mare revoluţie a neamului nostru ne-am smuls dintr-o menghină a istoriei din care se părea că nu mai există cale de ieşire. Şansa pe care ne-a deschis-o revoluţia, cu preţul atîtor jertfe, nu trebuie irosită. Mai presus de veleităţile politice, de ambiţii, de putere, de prejudecăţi ideologice, să se înalţe dorinţa de a sluji interesele fundamentale ale poporului, aspiraţiile sale de libertate şi democraţie.

DomnulAdrianConstantin:Sînt vicepreşedintele Partidului Democrat-Constituţional şi vorbesc şi în numele

grupării de centru.Teroarea celor 3 minute este foarte mare. Vă voi da cîteva citate ale unui

sociolog, A. Toffler: Unele generaţii sînt pentru a crea, altele pentru a menţine. Aflaţi la cumpăna dintre două generaţii şi civilizaţii, unii au fost creaţi pentru a crea, alţii pentru a distruge. Nicăieri decrepitudinea structurilor nu este mai avansată şi mai plină.

Niciodată Partidul Democrat Constituţional nu a atacat o persoană, un sistem. De ce o spun? De fiecare dată s-au nuanţat nişte lucruri. Cu privire la domnul preşedinte Ion Iliescu, partidul nostru are o stimă deosebită. Nu intrăm în detaliile pe care noi le cunoaştem, care dacă ar fi să le spunem de la această tribună ar însemna pentru dumneavoastră nişte revelaţii deosebite, dar cred că este mult prea mult ca dînsul să fie atacat; şi acea vorbă, că bunătatea pentru mine este o fatalitate politică, cred că este pe înţelesul tuturor.

Propunem spre analiza forurilor în drept doleanţele cooperatorilor invalizi ce au fost ridicate în cadrul adunărilor generale ale consiliilor de secţie:

- Alocaţia de stat pentru copiii cooperatorilor invlizi handicapaţi fizic, care lucrează cu munca la domiciliu, să fie atribuită integral, conform Decretului nr.410/1985 art. 9 pct. 2, fără să se mai ţină seamă de realizarea retribuţiei tarifare. Invalizii cu munca la domiciliu sînt persoane cu capacitate de muncă redusă care nu pot presta un program normal de lucru, nu au forţa de muncă necesară datorită afecţiunilor grave de care suferă şi nu pot să-şi realizeze retribuţia tarifară, aşa cum se prevede în decizia

157

UCECOM nr. 12/1985. Considerăm că decizia nr. 12/1985 nu este normal să fie aplicată cooperatorilor invalizi.

- Vechimea în muncă a cooperatorilor invalizi cu munca la domiciliu să fie considerată ca la orice angajat care lucrează în industria de stat şi în unităţile organizate ale cooperaţiei meşteşugăreşti, fără să se mai ţină seama de realizările retribuţiei tarifare. Menţionăm că aceşti cooperatori invalizi suferă de afecţiuni grave nerecuperabile, neavînd capacitatea de muncă normală, care sînt recomandaţi cu prioritate de către comisia de expertiză medicală pentru a lucra cu munca la domiciliu.

- Pentru cooperatorii invalizi cu munca la domiciliu, care au program de muncă de 4 ore, să nu se mai condiţioneze luarea integrală a pensiei (pentru 4 ore) de realizarea a 1/2 din retribuţia tarifară avută la data pensionării. Pentru cooperatorii invalizi, coeficientul de calcul al pensiilor pentru limita de vîrstă să fie majorat de la 65%, cît este în prezent, la 85%.

- Să se abroge legea privind contribuţia persoanelor fără copii (taxa de celibatar) pentru cooperatorii invalizi şi handicapaţi fizic, care nu pot avea familie şi nici nu trebuie să aibă copii, datorită afecţiunilor de care suferă. Aceşti oameni nu pot să aibă copii şi plătesc taxa de celibat. Este un paradox.

- Să se revină asupra anulării dreptului la pensie de urmaş pentru copii (dependent social) din Legea nr. 3/1977. Acest drept era prevăzut în Legea nr. 27/1966, care a fost abrogată în vechiul regim.

- Pentru cooperatorii invalizi cu munca la domiciliu, plata biletelor de odihnă şi tratament să fie făcută la realizările obţinute.

- În elaborarea planului de producţie pentru. cooperativele de invalizi, să se ia în considerare capacitatea de muncă (forţa de muncă invalidă) a oamenilor cu care lucrăm. Să nu se mai impună realizarea unor cifre de plan peste posibilităţile de realizare a cooperativelor de invalizi.

- De asemenea, să se asigure baza de materii prime necesară realizării planului de producţie în condiţii normale.

- Să se asigure cu prioritate protejarea producţiei specifice pentru cooperativele de invalizi. Să se acorde scutiri de impozite, taxe, pentru cooperativele de invalizi. Să se dea independenţă folosirii fondurilor cooperativei pentru dotarea cu utilaje moderne, amenajări, construcţii productive şi sociale, ajutoare. Să se abroge prevederile din Legea nr. 1/1970, art. 10 cu privire la transferul în interesul serviciului din unităţile cooperaţiei în sectorul de stat, precum şi sistemul de calcul al pensiilor, care prevedea minimum 5 ani vechime într-un sector cooperatist sau de stat conform art. 63 din Legea nr. 3/1977.

- Să se asigure calificarea cooperatorilor invalizi prin practică la locul de muncă pe o perioadă de 3 luni, conform legislaţiei vechi, fără îngrădiri de studii, avînd în vedere faptul că sînt bolnavi neurologici şi neuropsihici, neputînd urma decît parţial o formă de învăţămînt elementar. De asemenea, prin pierderea capacităţii de muncă, în sectoarele industriale, mulţi muncitori calificaţi devin necalificaţi în cadrul cooperativei, fapt inechitabil cu grave repercusiuni asupra venitului lor şi a bazei de calcul al pensiilor.

ALEXANDRU OŞCA


Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, prin comisiile de expertiză medicală şi a comisiilor de pensii, să revadă întregul personal invalid, pentru a propune pensii de asigurări sociale celor care datorită afecţiunilor pe care le au, capacitatea de muncă este sub 50%, să li se acorde pensie socială, aşa cum se prevede în Legea nr. 27/1966.

Să se acorde un număr mai mare de bilete de odihnă şi tratament cooperativelor de invalizi, în casele de odihnă ale CASCOM şi în perioada de vară.

DomnulOliviuTocaciu:Vă rog să observaţi că în luările de cuvînt se face în mod direct şi evident o

expunere propagandistică în speranţa că vor apare la T.V.Nu este corect să se facă acum acest lucru.Tot ce urmează să se hotărască în ţară urmează să se facă după alegeri şi nu

acum. Nu prin luările de cuvînt să se facă campanie electorală.Nu prin luările de cuvînt să se facă campanie electorală.DomnulIonZervu:Domnule preşedinte,Doamnelor şi domnilor,Domnul prim-ministru, în informarea domniei sale privind situaţia actuală din

economia naţională, a prezentat succint, dar destul de convingător pentru noi, că s-a preluat de la fostul regim dictatorial o situaţie economică precară, greu de redresat cu aceleaşi instrumente.

A rezultat din cele prezentate, de altfel aşa cum cunoaşte întreaga ţară, că actualul model economic socialist, de tip stalinist, nu numai că este perimat şi ineficient, dar şi dăunător să-l mai practicăm. Deci, se impune de urgenţă a se realiza prin inteligenţa românească un nou model economic, sau a se prelua unul deja experimentat de ţările europene occidentale dezvoltate, model economic bazat pe structuri ale economiei de piaţă.

Partidul Cooperatist consideră că economia de piaţă poate echilibra situaţia actuală a ţării şi a o propulsa spre democraţie şi o civilizaţie reală.

Economia ţării se găseşte într-o stare gravă şi care continuă să se înrăutăţească. Ca urmare, pentru actuala etapă, guvernul trebuie să ia de urgenţă o serie de măsuri, implicînd cu fermitate factorii de specialitate şi răspundere, pe domenii de activităţi, din ministere şi celelalte organe centrale, în vederea găsirii de soluţii practice, eficiente în acest moment şi care să ofere o perspectivă reală pentru echilibrarea situaţiei economice a ţării. După opinia noastră una din măsuri trebuie să fie aceea de a reduce imediat exportul de materii prime şi materiale şi a asigura, în primul rînd, necesarul unităţilor productive din ţară. Se impune această măsură cu atît mai mult cu cît în prezent sînt unele comenzi cu contracte ferme pentru export care nu pot fi realizate, nefiind asigurate cu materii prime. Să exportăm domnilor în principal produse finite, manufacturate.

Apreciem că o analiză imediată a acestei situaţii se impune a fi realizată de Ministerul Economiei Naţionale împreună cu ministerele de resort, cooperaţia meşteşugărească şi alte organisme centrale.

159ALEXANDRU OŞCA

Măsura reducerii exportului de materii prime în orice caz se impune a fi luată de guvern imediat, astfel ca producătorii să poată produce şi să-şi realizeze retribuţiile prin muncă. Această măsură conduce şi la asigurarea unui număr mare de locuri de muncă.

Plata salariilor fără a realiza o producţie corespunzătoare — situaţia lunilor decembrie şi ianuarie — a fost impusă de conjunctura de moment în care se găsea ţara, dar nu trebuie să se mai repete, pentru că altfel ajungem la inflaţie, fenomen cu care se confruntă din plin vecinii noştri.

Partidul Cooperatist se pronunţă ferm ca guvernul să asigure de urgenţă materii prime, ceea ce presupune şi un număr mai mare de locuri de muncă şi diminuarea, astfel, a efectelor şomajului.

Astăzi, consider că vom stabili membrii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională pe comisii, iar în aceste comisii cerem să avem specialişti pe probleme care să-şi exercite în mod activ şi competent rolul.

Domnilor,Partidul Cooperatist, prin programul său politic, se adresează tuturor cetăţenilor

şi îndeosebi celor ce desfăşoară o activitate economică într-o specialitate, individual sau asociaţi în forme de cooperare, atît la oraşe cît şi la sate.

Toate aceste persoane, proprietari de clădiri, utilaje, produse şi fonduri, sînt interesaţi în cel mai înalt grad în păstrarea liniştii în ţară şi a siguranţei personale.

De la aceşti oameni am primit solicitarea ca în acest cadru al ţării să ne exprimăm încrederea că decretul-lege aprobat de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională şi măsurile ce vor fi luate de guvern vor asigura liniştea publică, securitatea personală şi a proprietăţii cetăţenilor.

Am încrederea că evenimente, ca cele din ianuarie şi 18 februarie, nu vor mai putea apare.

Totodată, un grup însemnat de membri ai Partidului Cooperatist ne-au adus la cunoştinţă că se confruntă de mai mulţi ani cu prevederile unor legi mai vechi prin care le sînt lezate drepturile.

Am depus în sesiunea precedentă pe masa domnului preşedinte o interpelare a guvernului şi solicităm rezolvarea favorabilă a situaţiei. Sînt în cauză legile nr. 1/1970 şi nr. 3/1977. Recent, s-a emis Legea nr. 70/1990, dar omite rezolvarea acestor cauze.Recent, s-a emis Legea nr. 70/1990, dar omite rezolvarea acestor cauze. Este nedrept, nedemocratic şi contrar tuturor normelor privind drepturile omului, să se menţină încă prevederi discriminatorii faţă de 450 mii de oameni din cooperaţia meşteşugărească şi alte cîteva sute de mii din CENTROCOOP, privind posibilitatea liberei alegeri a locului de muncă şi neacordarea drepturilor de pensie pentru o perioadă mai mică de 5 ani, dacă activitatea a fost desfăşurată în alt sector.

Cerem cu hotarîre ca Ministerul Muncii să dea curs solicitării făcute de cooperaţia meşteşugărească privind elaborarea unui act normativ de abrogare a celor două prevederi nedrepte. Considerăm că nu este lipsit de importanţă ca la şedinţele guvernului să fie invitaţi şi conducătorii unor organizaţii centrale cum este UCECOM-ul, CENTROCOOP-ul şi ai altor organizaţii.


Domnilor,Pe linia activităţii partidelor politice, Partidul Cooperatist se pronunţă pentru o

confruntare principială, loială şi pe susţinerea cu argumente a obiectivelor din programele politice proprii. Confruntarea politică să nu apeleze la metode cu tot arsenalul lor învechit, ci să promoveze metode civilizate, cuceritoare a alegătorilor care să creadă şi să fie convinşi în realizarea speranţelor lor. Apelăm la toţi cetăţenii ţării şi la toate partidele şi formaţiunile politice pentru a realiza aceste deziderate.

În cîteva cuvinte, doresc să mă refer la modul în care ne prezentăm în aceste şedinţe. Se impune, considerăm, să fim foarte concişi şi la obiect în intervenţiile noastre şi să folosim aceste sesiuni pentru a emite idei, soluţii, reglementări care să cunducă la redresarea climatului politic şi economic al ţării. Mai avem încă nevoie de timp pentru a ne organiza partidele, dar vom aloca timp şi pentru aceste sesiuni, dacă ele se vor dovedi eficiente pentru ţară, pentru binele poporului, singurul judecător al activităţii noastre.

Vă mulţumesc !DomnulGheorgheSusanu:Pentru vineri este stabilit să se discute problemele economice.Acest „diverse” nu înseamnă propagandă electorală a partidelor.Cine are de discutat probleme economice să le amîne pentru vinerea viitoare.DomnulAndreiPleşu:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,Îmi îngădui două sugestii procedurale. Într-adevăr, trebuie să înţelegem cu toţii

că nu îşi au locul aici discursuri electorale. Ce înseamnă discurs electoral? Înseamnă discurs care umblă cu generalităţi şi proclamaţii. Aici se discută lucruri concrete, punctuale, unde ai sau nu ceva de spus. Generalităţile ne ucid timpul, rezistenţa nervoasă, şi nu duc la nici o soluţie. Să acceptăm renunţarea la ideea că a fi prezent în această sală implică obligaţia de a vorbi cu orice preţ. Nu este obligatoriu ca prezenţa aici sa se transforme într-un discurs decît dacă există probleme. Să ne menajăm. Stăm mult timp aici. Simplul fapt că stăm mult timp este obositor şi să ne menajăm şi acustic. Răcnim. Una din traumele vechiului stil de lucru politic era stilul răstit. Activistul era cineva care vorbea răstit. Dacă nu ne decidem să nu ne răstim unii la alţii şi să nu mai răcnim unii la alţii ne vom polua sonor pînă la asurzire. Eu nu cer să renunţăm la temperament şi nu spun că în lupta politică răcnetul nu poate fi posibil, dar trebuie să fie un eveniment. Trebuie să răcneşti o dată pe an cînd simţi că lucrurile sînt esenţiale. Dacă răcnim în fiecare moment, răcnetul nu mai are nici o semnificaţie.

Şi acum, 3 lucruri concrete:Problema reprezentanţei religioase în acest forum. Luptăm pentru prezenţa

diverselor formaţiuni politice, subformaţiuni politice, minorităţi etc. Nu găsesc că este normal ca în acest forum de uniune naţională să nu fie nici un reprezentant al Bisericii ortodoxe, deoarece sîntem un popor creştin. Absenţa totală a spiritualităţii locale în acest forum nu mi se pare firească şi cer ca ea să fie implicată printr-un reprezentant nu ca observator, ci ca membru legitim al organismului.

161ALEXANDRU OŞCA

Problema tineretului. Tineretul trebuie să aibă un sprijin şi să se bucure de toată simpatia noastră. Nu sînt pentru centralizare. Cînd cineva vorbeşte ca reprezentant al tineretului din România mă sperii, pentru că dacă vorbim de pluralism tot timpul nu este normal să gîndim centralist problema tineretului şi a oricărei grupări sociale. Tineretul nu trebuie centralizat, refăcut în structura vechiului U.T.C. Aceasta înseamnă structură centrală. Tineretul trebuie să existe polimorf, dinamic, în toate felurile cu putinţă, neorganizat la nivel central, neadunat în clădiri centrale, tezaure centrale şi cu programe centrale. Este elementar pentru desfăşurarea normală a vieţii tineretului.

Ultima problemă este problema Arhivelor statului. Nu vorbesc numai în numele meu. Am primit memorii din partea unor istorici notorii de la Institutul de studii sud-est europene, de la specialişti în arhivistică, înţeleg să mă raliez acestor memorii. De la înfiinţarea statului român şi pînă în 1951 Arhivele statului au fost subordonate Ministerului învăţămîntului şi Instrucţiei Publice. În 1959 au trecut la Ministerul deÎn 1959 au trecut la Ministerul de Interne şi au rămas la acesta pînă în ziua de astăzi. Arhivele statului sînt patrimoniu naţional ca şi bibliotecile, muzeele şi altele. Nu sînt doar locuri de depozitare, sînt locuri de studiu şi de acces Ia informaţii. Nu este normal ca arhivistică statului să rămînă într-o structură militarizată.

Nu vreau ca armata să-mi ia în nume de rău această intervenţie. Nu este vorba de un discurs împotriva ei. Este vorba de statutul firesc pe care Arhivele statului trebuie să-l aibă într-o ţară şi îl au peste tot în lume. Ele trebuie să treacă într-o subordine civilă.

Propun, în consecinţă, trecerea Arhivelor statului în subordinea unui organism civil, aş spune Ministerul Culturii, dacă nu m-aş teme să credeţi că sînt anexionist, dar mi se pare că sînt mai acasă acolo decît la Ministerul de Interne. Unii din asociaţia arhiviştilor au propus trecerea la guvern. Este de discutat. În orice caz, ele trebuie să devină un organism cultural civil. Este necesară reînfiinţarea Şcolii superioare de arhivistică.

Trebuie analizat Decretul nr. 472/1971, care centralizează în mod birocratic fondul arhivistic naţional.

Să-i lăsăm pe specialişti să-şi spună cuvîntul pentru că unul din lucrurile mari care ne aşteaptă este să rescriem o istorie corectă.

DomnulLiviuLazăr:La propunerea domnului ministru Pleşu, îmi reconsider modul de a vorbi, deci

fără violenţă verbală.Cred că pentru a desăvîrşi revoluţia, care a implicat atîtea vărsări de sînge, este

nevoie să schimbăm omul. Fiecare din noi trebuie să se schimbe, pe considerentul că vechiul regim ne-a lăsat pe toţi poluaţi moral şi spiritual.

Ce trebuie făcut în această direcţie? Se impune o revoluţie şi cu privireSe impune o revoluţie şi cu privire la emiterea unor acte normative sau măsuri cu privire la reconsiderarea atitudinii şi modului de viaţă a omului.

În cadrul complexului de acte normative ce se emit, trebuie să încurajăm şi această problemă.


Solicit ca la şedinţa viitoare să fie supus proiectul de decret-lege cu privire la reintrarea în drepturi a Bisericii catolice.

O altă problemă: sînt unii activişti de partid, marii „granguri» şi securiştii care nu vor fi implicaţi prin trimiterea lor în judecată penală. Totuşi, aceşti oameni şi-au strîns averi enorme. Mă refer la Legea nr. 18/1968, ruşinea instaurată de Ceauşescu. Solicit ca toţi activiştii de partid şi securiştii să fie verificaţi în cadrul acestei legi.

Sesizarea comisiilor urmează să se facă din oficiu de un comitet sau comisie pe care să o constituim noi.

DomnulNicuStăncescu:Acest lucru este deja pe agenda de lucru a Comisiei pentru cercetarea cererilor

şi doleanţelor persoanelor care au avut de suferit de pe urma dictaturii.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Corneliu Răşcanu.Domnul CorneliuRăşcanu:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Am să fiu scurt, în limita celor trei minute. Mă raliez opiniei că de la această

tribună să nu proferăm în nici un fel principii electorale sau cu atît mai mult demagogie de acest tip.

De la 1 februarie am aşteptat destul de mult pînă am fost în fata prezentării unei situaţii economice a ţării pe care ne-a oferit-o domnul prim-ministru. Noi îi mulţumim.

Interpelările, am înţeles că în şedinţa viitoare. Ori de cîte ori cineva ridică această problemă se nasc controverse. Problemele economice mai tîrziu. Sigur că toate sesiunile de pînă acum au însemnat, poate, o lecţie şi o şcoală de maturizare politică. Ţara a dorit democraţie şi a obţinut-o cu sînge, dar doreşte şi pîine. Mîine poate, toţi, sau majoritatea celor care se află în Sală vor dori un vot de încredere, sau să fie mandatari de încredere ai celor din ţară. De la această tribună nu se fac auzite probleme de mare interes. Spre exemplu, domnilor, ce preţ va avea carnea în luna august? Sau, ce se va întîmpla cu locurile de muncă? Său, excedentul de forţă de muncă care ne vine tot din vechiul regim. Sînt peste 257.000 de tineri care, ca urmare a unui decret pe care îl cunoaşteţi, privind natalitatea, au intrat ca un plus de forţă de muncă şi merg an de an în proporţie geometrică, nerepartizaţi şi fără şanse practic. Şi multe alte lucruri.

Desigur că fiecare partid, în rîndurile lui, conţine oameni, tehnocraţi — că de asta are nevoie ţara acum — care oricînd pot interveni, pot ajuta cu idei constructive economia, care acum se află într-un adînc derapaj. Nu ştim dacă, nefăcînd nimic pînă la alegeri, facem bine, pentru că este uşor să indici spre un altul care încearcă să facă ceva.

Noi am făcut o sumă de propuneri pe care, pentru a nu va reţine atenţia, le-am depus la Biroul executiv. Sînt sigur că sînt foarte multe astfel de propuneri în sală. Stadiul de derapaj de care vă vorbeam s-ar putea ca în următoarele luni aproape sigur să se adîncească foarte mult, avînd în vedere că deficitul bugetar, astăzi, este de aproape 100 miliarde lei, domnilor, ceea ce este enorm de mult.

163ALEXANDRU OŞCA

Doresc, în încheiere, să fac un apel călduros către dumneavoastră şi membrii Biroului executiv ca de urgenţă să completeze acele comisii, care să devină cu adevărat comisii lucrative, să producă chiar şi legi, dacă sînt necesare, nu numai neapărat după alegeri ; să încercăm să găsim soluţii, că creăm acel model economic de care s-a vorbit mai devreme şi sa încercăm să lăsăm un drum, deja, pentru cei care vor veni după noi.

Vă mulţumesc, domnilor.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Pompiliu Mateescu.DomnulPompiliuMateescu:Domnule preşedinte Iliescu, Domnule preşedinte al prezidiului, Doamnelor şi

domnilor,Vorbesc în numele Partidului Dreptăţii Sociale Liber Democrat. S-a pus

problema ca reprezentanţii bisericii să facă parte din Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. După cîte ştim noi — şi sîntem bine informaţi — mai ales că sînt şi fiu de preot şi am şi studii teologice, pe lîngă Facultatea de drept, Biserica ortodoxă română, care într-adevăr a fost aluatul, care a dospit această frămîntătură naţională a poporului român, are legile ei separate, are canoanele începînd de la Niceea din 325, Calcedon şi Efes; noi nu i-am întrebat pe dînşii dacă vor să facă parte din acest Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională şi ar fi bine să-i lăsăm să-şi facă treburile conform canoanelor şi legilor bisericeşti şi noi să ne facem treburile noastre politice, de stat şi economice.

Vă mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Cristian Butuşină.DomnulCristianButuşină:Sînt preşedintele Partidului Naţional Democrat. Domnilor,Aş vrea să aduc puţin în discuţie problema partidelor democratice de centru.

Partidul Naţional Democrat este un partid de centru, iar gruparea partidelor de centru este o grupare de partide independente, care în momentul în care întrunesc în unanimitate aceeaşi părere, aceeaşi opinie despre o anumită problemă, acţionează în comun. În rest, partidele funcţionează independent.

În această ordine de idei aş vrea să vă aduc la cunoştinţă că domnul Constantin Adrian nu este aceeaşi persoană cu domnul Constantin Adrian, vicepreşedintele Partidului Naţional Democrat. Este doar o simplă coincidenţă de nume. Iar, în altă ordine de idei, domnul Constantin Adrian nu mai vorbeşte în numele grupării, în urma întrunirii partidelor de centru de aseară, ci numai în numele Partidului Democrat Constituţional.

De asemenea, aş vrea să aduc în discuţie problema Televiziunii, care este foarte controversată, foarte discutată şi care ne interesează pe toţi. Este o problemă extraordinar de importantă mai ales în acest moment în care încercăm să păşim pe calea democraţiei.


Mijloacele de mass-media, Televiziunea, presa în general, sînt extraordinare; au o valoare foarte mare în momentul de faţă pentru noi toţi. Există probleme în televiziune pe care se pare că nu toată lumea le cunoaşte. Sînt probleme grave, probleme de ordin material, probleme care privesc personalul din Televiziune, pe care foarte multă lume nu le cunoaşte. Aş vrea să vă rog pe dumneavoastră toţi să avem puţină răbdare şi să dăm cuvîntul chiar domnului Radu Dobrescu, care face parte din sindicatul Televiziunii, să ne expună pe scurt aceste probleme. Vă rog foarte mult. Sînteţi de acord? Sînt probleme foarte importante; este bine măcar să fie cunoscute. Poate putem ajunge la un consens.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:La şedinţa Biroului executiv al consiliului am avut un dialog cu preşedintele

Televiziunii, care a făcut un raport detaliat asupra situaţiei actuale.DomnulCristianButuşină:Cum facem să-1 cunoaştem şi noi?DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Îl putem invita la o şedinţă să ne spună toate aceste elemente, care unele sînt

îngrijorătoare.DomnulCristianButuşină:Deci, se aprobă în acest moment invitarea domnului preşedinte al Televiziunii

la următoarea şedinţă pentru a ne expune problemele.În altă ordine de idei, dar legat tot de Televiziune, aş vrea să mă refer la

transmiterea integrală a tuturor şedinţelor. Este o chestiune foarte importantă, de asemenea, pentru toată ţara, pentru toată lumea. Aceste şedinţe trebuie văzute de toată lumea, inclusiv această şedinţă. Am înţeles că au fost ridicate probleme, nu ştiu exact cine se fereşte de aceste transmisiuni ale şedinţelor din parlament. Dar consider că este o necesitate. Lumea are nevoie de adevăr, are nevoie să ştie ce se întîmplă aici. Nu e neapărat o chestiune de propagandă. Să fie transmise la ore convenabile, dar oricum să fie transmise.

Aş vrea să cădem la un consens în acest sens. Eu cred că putem.DomnulAlexandruDanPopescu:Deci, noi putem cădea la un consens în sensul ca cei care uzează de Televiziune

să nu îşi mai spună apartenenţa politică, adică este membru în Birou, în consiliu...DomnulCristianButuşină:Nu am nimic împotrivă. Important este să se transmită aceste şedinţe, domnilor.

Este o chestiune foarte importantă, asta vreau să înţelegeţi. În altă ordine de idei, la şedinţa trecută, într-un fragment mai furtunos al şedinţei, au fost o serie de acuzaţii — domnul Nica Leon, domnul Iordan Rădulescu. Am vrea să solicităm domnului Nica Leon să ne prezinte aici, nouă, tuturor o explicaţie cu privire la arestarea lui din acea dată. Sînt informaţii pe care nici noi, cei din gruparea partidelor de centru, nu o cunoaştem exact. Şi bănuiesc că nici dumneavoastră.

DomnulConstantinBozintan:Nu ne interesează.

165ALEXANDRU OŞCA

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Vă rog, nu trebuie, domnule Butuşină. Domnul Leon a dat o explicaţie la

sfîrşitul şedinţei anterioare. Dar, nu cred că este momentul şi locul să facem dialoguri de această factură.

DomnulCristianButuşină:Deci, orice acuzaţii care se pot aduce, rămîn acuzaţii şi gata. Mă rog. Aş vrea

să vă mai aduc la cunoştinţă o problemă care, probabil, vizează mai multe partide, nu neapărat partidul nostru. Sediile din provincie şi reprezentanţii în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională din provincie, se pare că întîmpină probleme. Aş vrea să fac un apel domnilor reprezentanţi ai judeţelor să nu mai creeze probleme în acest sens. Există găsite spaţii, există oamenii care sînt în aceste consilii, care să intre în aceste consilii, vă rog nu ne mai puneţi în situaţia de a ne deplasa noi în provincie pentru a încerca să rezolvăm aceste probleme. Vă rugăm foarte mult.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Fiţi mai scurt, vă rog, a trecut timpul dumneavoastră.DomnulCristianButuşină:Da. În încheiere, aceste şedinţe, am constatat - probabil aţi constatat şi

dumneavoastră - nu sînt tocmai operative. Se vorbeşte, se fac foarte multe propuneri, se pun întrebări la care nu se dă un răspuns pe loc. Aş vrea să propun ca finalizarea fiecărei propuneri să se facă pe loc, prin vot, să nu o lungim. Vorbeşte fiecare şi pînă la urmă nu se ştie dacă se va da răspuns unor întrebări, sau dacă se va da sau nu curs unor propuneri.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Depinde de problema pe care o puneţi în discuţie. Sînt probleme care cer

documentare, cer pregătire, sînt probleme fundamentale. Dacă am fi votat propunerea domnului Andrei Pleşu pentru trecerea arhivelor imediat la Ministerul Culturii, am fi sărit peste un studiu care trebuie făcut detaliat. Putem primi sugestii pentru un studiu, nu putem să ne lansăm imediat în acţiuni viguroase, ca să spun aşa.

DomnulCristianButuşină:Domnule Ion Caramitru, sînt perfect de acord, nu sînt pentru adoptarea unor

hotărîri pripite şi nefundamentate, dar au fost o grămadă de propuneri, cel puţin astăzi, nu le mai enumăr, care nu şi-au găsit ecou în rîndul nostru şi s-au consumat ca atare şi întrebări care nu şi-au găsit răspuns. Consider că este important ca să adoptăm un asemenea stil operativ de a desfăşura aceste discuţii.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Bănuiesc că anumite propuneri, care devin vitale şi importante, pot fi preluate

în discuţii şi de vorbitorii care se înscriu la cuvînt mai tîrziu şi susţin acea idee atît de puternică încît ea să devină prioritară.

DomnulCristianButuşină:Nici acest lucru nu este bun. Se pune o problemă şi apoi este reluată de alţi

vorbitori, tocmai din cauză că nu se adoptă o hotărîre pe loc. În mod normal ar trebui să nu se mai reia aceste probleme.


DomnulDanApostol:Pentru că nu vă uitaţi în regulamentul de funcţionare a acestui consiliu, care

este clar. Membrii pot să facă interpelări, pot să facă propuneri de decrete-lege. O serie întreagă de propuneri, care au fost aici, nu au fost altceva decît expuneri de motive ale unor decrete-legi al căror text nu l-aţi depus, nu îl vedeţi, nu îl ştiţi. Este o pierdere de timp, deci, ce s-a făcut. S-a expus, s-a obţinut — mă rog — adeziune, dar calea concretă de rezolvare nu s-a dat. Trebuia depus proiectul de decret-lege cu două zile înainte, aici la consiliu, cu expunerea de motive, şi luam acum hotărîrea. Pe ordinea de zi trebuie introdus proiectul de decret-lege pentru cutare problemă, aşa este în regulamentul nostru. Aşa, dacă ne expunem fiecare programul şi părerile noastre, nu mai terminăm şi nu mai hotărîm niciodată nimic. De aceea, am cerut de la început respectarea regulamentului de desfăşurare a şedinţelor.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Vlad Galin.DomnulVladGalin:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,Înainte de a prezenta în faţa dumneavoastră chestiunile pe care mi le-amnainte de a prezenta în faţa dumneavoastră chestiunile pe care mi le-am

propus, vă rog să-mi permiteţi să-l parafrazez pe domnul Mircea Dinescu, exprimîndu-mi convingerea că Dumnezeu a împărţit în mod egal oamenii de bună-credinţă atît în partide, cît şi în rîndul Frontului Salvării Naţionale, şi spun aceasta deoarece problemele pe care urmează să vi le prezint nu se pot rezolva decît prin sprijinul comun, atît al partidelor, cît şi al reprezentanţilor din judeţe şi al celor independenţi.

Vreau să mă refer, deşi problema urmează să se discute pe larg săptămîna viitoare, la agricultură care, datorită condiţiilor de vreme presante, nu poate aştepta la fel ca şi economia. Această ramură se poate revitaliza încă din acest an, cu condiţia ca şi dumneavoastră să acţionaţi cunoscînd unele situaţii concrete din acest domeniu.

În primul rînd, pînă la această dată, în marea majoritate a ţării nu s-a trecut la aplicarea decretului decît pe hîrtie, fapt care face ca acei 5.000 de metri de pămînt care sînt daţi ţăranilor să nu ajungă încă la ei. Este o problemă foarte importantă, cu atît mai mult cu cît în anumite judeţe, în mod abuziv, s-a încălcat acelaşi decret, împărţindu-se animalele cum s-a întîmplat în zeci de comune din judeţul Argeş, Bistriţa şi altele, fără a se urmări respectarea unor condiţii contractuale cu cei care preiau animalele, fără a se împiedica distrugerea unor bunuri care aparţineau de fapt colectivităţilor şi ţării în ultimă instanţă.

Faptul că 30 şi ceva la sută din suprafaţa arabilă a trecut la populaţie este un lucru bun, reprezentînd un început bun, cu condiţia ca Ministerul Agriculturii să-şi schimbe mentalitatea şi punctul de vedere. Dacă încă din aceste zile, nu din săptămînile viitoare, nu se iau măsuri pentru contractarea cu persoanele particulare a unor categorii de culturi, riscăm, domnilor, ca la sfîrşitul anului industria alimentară să piardă cantităţi enorme de bunuri pentru producţia ei. Este vorba de zahăr, este vorba de floarea-soarelui pentru ulei, este vorba de legume — care, chiar dacă vor fi asigurate de către producători

167ALEXANDRU OŞCA

pentru piaţa liberă — nu vor fi asigurate în proporţie de circa 50 la sută pentru industria conservelor.

Este necesar ca toată lumea să contribuie într-un fel la desfăşurarea unei activităţi normale în acest domeniu. Ministrul agriculturii ne-a prezentat o situaţie relativ liniştitoare, spunea că are numai 15.000—16.000 de tractoare nereparate. În acelaşi timp, ne spunea că are 90.000 de cauciucuri lipsă. Am făcut o socoteală elementară, 90.000 de cauciucuri reprezentau necesarul pentru circa 22.000 de tractoare.

Iată, deci, că situaţia nu este chiar atît de liniştitoare precum s-a prezentat. În acelaşi timp, în anumite judeţe, deşi s-a spus că agriculturii i se va oferi totul, vreau să-l informez şi pe domnul preşedinte că la discuţia cu directorii generali de la Ministerul Agri-culturii au apărut aspecte neclare şi, zic eu, destul de importante. Nu avem îngrăşăminte pentru ţară, dar în acelaşi timp, în luna ianuarie de la Constanţa s-au exportat mii de tone de îngrăşăminte. Acum sînt vapoare la chei care aşteaptă să exporte iar îngrăşăminte pentru agricultură.

O altă problemă pe care vreau să o ridic în faţa dumneavoastră este problema modului cum folosim valuta ţării în agricultură. Trebuie să fim foarte atenţi pentru că domnii de la acest minister şi-au propus să cumpere pesticide de 115 milioane de dolari, în condiţiile în care — pe de o parte — în cel mai bun an de import din istoria României nu s-au importat de mai mult de 60 de milioane de dolari, iar pe de altă parte, suprafeţele de cultură de soia, de sfeclă de zahăr şi altele au fost mult diminuate prin trecerea acestora la producătorii agricoli. Este bine ca să controlăm atent aceste contracte pentru că nu dispunem de sume foarte mari. Încă două probleme din agricultură la care am să mă refer foarte pe scurt. Este vorba de folosirea cadrelor care au rămas disponibile prin reorganizarea şi restructurarea cooperativelor agricole şi trebuie să ne gîndim la soluţii urgente, pentru că este vorba de mii de ingineri agronomi şi cadre de specialitate, iar pe de altă parte o problemă vitală este problema pensiilor, atît ale cooperatorilor cît şi ale celor care ani de zile, 25—26 de ani au muncit în cooperativele agricole şi care prin desfiinţarea unor astfel de unităţi riscă să-şi piardă dreptul la pensii.

Aş propune să se studieze posibilitatea să se creeze prin lege, la nivelul judeţelor, case de pensii care să preia obligaţiile acordării acestor drepturi celor care au muncit în cooperative.

În legătură cu propunerea domnului Nicolae Geamănu ca cei 5.000 de metri să devină proprietate, eu aş face altă propunere ; din discuţiile în foarte multe judeţe a apărut următoarea problemă: oamenii vor să ştie din decretul acesta cît este de îndelungată fo-losinţa. Şi atunci trebuie să precizăm clar că această folosinţă îndelungată înseamnă fie pe tot cursul vieţii celui care îl foloseşte, aşa cum s-a gîndit, sau pentru perioada cît omul poate să muncească acest pămînt.

Dar, trebuie să o spunem clar, ca oamenii să înţeleagă pentru că sînt învăţaţi cu minciuna perioadei vechi si unii din ei, mă scuzaţi că vă răpesc timpul, unii din ei mi-au spus aşa: „Dacă în primăvară semănăm şi în toamnă vine primarul şi zice, domnule, s-a terminat cu folosinţa îndelungată, ai avut-o şase luni de zile şi ne iau roadele, ce ne facem ?”


Ultima problemă pe care vreau să o ridic în atenţia dumneavoastră este următoarea: de acord cu domnul Oliviu Tocaciu că sînt probleme pe care viitorul for legislativ să le rezolve, dar sînt şi situaţii care nu aşteaptă amînare. Sînt mii de oameni care nu au condiţii de existenţă. Am reţinut că trebuie să facem proiectul de decret şi îl vom prezenta. Este vorba de recunoaşterea statutului de şomer în România.

Vă mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Ion Uţă.DomnulIonUţă:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,Reprezint Partidul Democrat Progresist, partid ce face parte din gruparea

partidelor de centru. Sînt inginer şi sînt preşedintele acestui partid. întrucît vorbesc pentru prima dată de la acest microfon, nu pot să-mi încep scurta mea expunere fără ca să nu aduc respectul şi recunoştinţa noastră, a mea personală, tinerilor care au participat la Revoluţie, precum şi piosul nostru omagiu celor care acum nu mai sînt printre noi.

Am propune în acest sens ca monumentul care va comemora revoluţia să-i reprezinte pe tineri. Retina mea reţine încă perechea de tineri studenţi ce au sfidat tancurile şi opresiunea.

Am să trec acum succint în revistă problemele ce le întîmpină şi la ora actuală partidul nostru. Nu avem încă un sediu unde să putem funcţiona şi să ne putem desfăşura o activitate în mod normal. În aceste condiţii, dacă pînă la data de 6 martie 1990 nu se va rezolva în mod favorabil această problemă, cerem amînarea alegerilor pentru luna septembrie.

De asemenea, o a doua problemă: reglementarea participării la comisie a membrilor ce fac parte din Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională; propunem, de asemenea, ca această şedinţă parlamentară să fie transmisă integral la Televiziune, nu pe bucăţi, dacă nu, mai bine să nu mai fie dată deloc.

De asemenea, rezolvarea urgentă a unor probleme ale oamenilor muncii şi anume: îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă, îmbunătăţirea condiţiilor de transport în comun — metrou, tramvai, trenuri. Ele sînt inadmisibile pentru un stat civilizat. De asemenea, îmbunătăţirea şi diversificarea aprovizionării populaţiei.

În încheiere, ne exprimăm dorinţa ca sesiunile parlamentare să se desfăşoare într-un mod cît mai civilizat.

Va mulţumesc. O singură notă mai am. Ne raliem propunerii domnului Liviu Lazăr în legătură cu Legea nr. 18/1968.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Dan Hăulică.DomnulDanHăulică:Fiind aceeaşi iniţială, sînt posibile confuziile. Asta nu înseamnă că am fost

reduşi la acea unanimitate, la care se referea Andrei Pleşu şi de care ne temem cu toţii. Dictatorul a vrut să ne zidească într-o fictivă unanimitate, dreptul la diferenţă este marea

169ALEXANDRU OŞCA

noastră cucerire. E normal să ne exprimăm diferenţele, cred că asta explică şi exuberanţa noastră şi stilul vivace al expunerilor. Sigur că aici este însă şi cîteodată un exces pe care eu cred că ar trebui să ni-1 cenzurăm, să-l autocenzurăm, pentru că ajungem la situaţii în care tocmai exprimarea aceasta vivace este contra-productivă.

Mai înainte, cînd vorbea un reprezentant al Partidului Cooperatist şi persevera în a-şi expune un program, în ciuda protestelor sălii, asta însemna de fapt o lovitură adusă propriilor poziţii susţinute de către orator. Mie mi se pare că în oarecare măsură şi dorinţa de a ne concentra pe lucrurile mari ne-ar servi tuturor. De a ne concentra într-un sens care să respecte în primul rînd diversitatea noastră într-un sens de toleranţă, acela la care făcea mai înainte aluzie domnul preşedinte Ion Iliescu. Îmi amintesc, am fost foarte plăcut surprins, cîndva în Canada, cînd mi s-a arătat la Ottawa o superbă rezidenţă — era clădirea pe care guvernul o punea la dispoziţia opoziţiei pentru a avea sediu şl mijloace de prezentare comparabile cu cele ale guvernului. Intra în practica obişnuită a democraţiei, nimeni nu se mira de schimbul acesta, nu de servicii, dar dacă vreţi de stimă existentă între adversari, care se combăteau, dar în limitele unei posibile colaborări, pentru viitorul ţării.

Mi se pare că, totuşi, trebuie şi noi să ajungem într-acolo. Adică, ar trebui să ne cenzurăm unele ieşiri, care sînt, cred, umilitoare pentru noi toţi. Nu se poate vorbi despre şeful guvernului în termenii aceştia „între două avioane putea să ne prezinte expunerea şi nu a găsit timp!”, mai ales că era o expunere magistrală aceea pe care ne-a prezentat-o Petre Roman. Sau altcineva care se mira şi aproape regreta că n-au fost mai multe gloanţe asupra conducătorilor ţării. Cînd, vai, au fost dacă vă amintiţi nopţile de la Televiziune, gloanţe îndreptate direct asupra lor. Adică, sînt nişte ieşiri de iresponsabili-tate, care sînt bune pentru nişte liceeni, nu sînt la locul lor într-o adunare care totuşi ţine locul parlamentului.

Se spunea pe vremea dictaturii şi nu numai la noî, în tot socialismul, că este propriu acestei aşezări, dictonul amar: „Tot ce nu este interzis este obligatoriu!”. Trebuie să ne ferim de obligaţia unanimităţii, trebuie să fim diverşi şi eu cred că în sensul acesta trebuie să ne organizăm şi acţiunea practică, concretă. În sensul acesta, eu am fost uimit că de la apariţia în decor, ca din Aida, de data trecută, a observatorilor, de la intrarea compactă în scenă, astăzi am ajuns la ameninţarea cu boicotul, deci la imposibilitatea pentru viitor de a ne ţine şedinţele. Trebuie găsit, totuşi, şi în această problemă un dialog. Şi, în legătură cu capacităţile de eficienţă ale dialogului nostru, aş vrea să pun o problemă, care se va desfăşura şi va deveni tot mai emergentă în lunile următoare: problema acţiunilor noastre concrete în cadrul comisiilor. Devansez puţin, probabil, un punct de pe ordinea de zi, care va fi atacat în curînd. Mă refer la aspectele comisiei pe care o conduc, Comisia pentru cultură, aspectele legate de activitatea ei —, dar nu se referă ceea ce spun numai la asta.

Noi sîntem chemaţi, pastorul Lászlo Tökés o reamintea, să realizăm nu o fictivă unanimitate, dar o coeziune, un spirit de coerenţă eficient. A fost farul acela, a fost miracolul revoluţiei pe care trebuie să ne silim să-1 facem să se menţină, măcar în parte.


Asta înseamnă atenţie la coerenţa, la raţionalitatea înaintării noastre de fiecare clipă. Dacă vom transforma, însă, colaborarea noastră şi aplicarea noastră la sarcini concrete, într-un fel de joc politicianist, ţinînd seama de un eşichier al balanţei între partide, nu cred că vom avea multe şanse de eficienţă în aceste activităţi.

De pildă, exemplul cel mai flagrant este acesta al Comisiei noastre culturale. El se înfăţişează nu numai în raporturile interne, dar şi în raporturile cu instituţiile din afară; noi organizăm mari muzee, raporturi fără precedent cu mişcarea artistică internaţională, prin mari turnee, Comedia franceză, de pildă, mari teatre care nu au fost la noi de decenii ; am avut deja manifestări organizate — 89 de artişti la Adunarea Naţională de la Paris — nişte lucruri de mare anvergură care cer un efort solidar. Dacă vom concepe aceste comisii ca un fel de alăturare mecanică de reprezentanţi dintre partide, nu cred că vom ajunge la eficienţă şi spun aceasta pentru că ne trezim, am văzut în propunerile pentru funcţionarea comisiilor, cu nişte nume care dau poate satisfacţie, dar într-un mod exterior, cutăror sau cutăror interese imediate de partid, care sînt mai mult interese — dacă vreţi — de orgoliu, pentru că, totuşi, trebuie să existe un capital de eficienţă şi respectabilitate admisă în cîmpul respectiv — în cadrul acesta al culturii şi al notorietăţii faţă de opinia publică. Adică eu am în lista mea, de pildă, cîteva nume care nu cred că pot să ne impună activitatea noastră în ansamblu. Domnul Grigore Tănăsescu, de pildă, care este un amator în ale filologiei clasice, l-aţi auzit aici dînd citate din Cicero, domnul Eduard Mezincescu, care a fost în 1948—1950 ministru al culturii, dar nu cred că acestea sînt titluri suficiente ca să ne impună cu autoritate într-o activitate culturală. Noi ne gîndisem la primii reprezentanţi ai acestor domenii, la un Dan Grigore în muzică, la Daneliuc în film, la Buzura, de pildă, în proză, adică de oameni care să fie nişte prestigii de necontestat.

Eu cred că avem nevoie de acest capital al nostru, îl aducem în comun ca să servim revoluţia, aducem tot ce este mai bun, ce am dobîndit de-a lungul anilor. Mie mi se pare că trebuie să fim de acord ca să depăşim un punct de vedere meschin în această problemă. Bineînţeles, eu însumi am făcut apel la reprezentanţi ai mai multor partide, oameni pe care îi cunoaştem, remarcabili, din Partidul Liberal, bunăoară, dar concepţia de ansamblu a acestei probleme, şi mă adresez nu numai dumneavoastră, dar şi Biroului şi domnului preşedinte, eu cred că ar trebui să ţină seama de aceste nuanţe, şi cred, de logica lor. Şi să nu uităm ceea ce spunea un mare moralist: „Dacă ne aplecăm prea mult asupra lucrurilor mici, devenim incapabili de cele mari”! Şi, totuşi, sînt atîtea lucruri mari care ne stau în faţă.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Friedrich Hariuc.DomnulFriedrichHariuc:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,De data asta nu sînt pregătit să vorbesc nici mult, probabil nici coerent, fiindcă

am trăit o dramă personală. Mă pregătisem, conform discuţiilor de săptămîna trecută, că vom vorbi despre un lucru care mi se părea important: problemele economice. Azi,

171ALEXANDRU OŞCA

constat că am greşit. Problema „fleacului economic” din ţară nu trebuie discutată. Am aflat, în schimb, nişte probleme legate de preţiozitatea sau semipreţiozitatea ala-bastrului, motivaţie pentru caro, într-adevăr, nu pot susţine acum nişte idei coerente şi, probabil, va trebui să-mi schimb stilul de a gîndi în acest consiliu.

Acum, lăsînd gluma la o parte, de fapt este cam macabră, aş atrage, totuşi, atenţia tuturor colegilor mei ca să ne preocupe într-adevăr problemele serioase. Nu ştiu dacă am împărţi în timp cît am stat aici, nişte zeci de ore, care ar fi procentajul timpu-lui util pe care l-am petrecut aici. Probabil este o entitate redusă. Fac apelul acesta la toţi participanţii ca să venim pregătiţi, pregătiţi pentru discuţii constructive, pentru probleme care ne dor şi nu numai pe noi, sau mai ales — aş putea spune acum — încep să devin mai coerent, să renunţăm la treburile care ne dor pe noi şi să ne ocupăm de treburile care reprezintă durerea poporului. Probabil că unii vor înţelege că există şi diferenţe între durerile noastre şi ale poporului.

Consider că pentru astăzi v-am spus destul, data viitoare aş dori însă să am o confirmare de acum, dacă se vor discuta în mod real problemele economiei, problemele grave care ne confruntă, fiindcă să nu uitaţi, ţara noastră cu economia ei şubredă, aşa cum am moştenit-o, reprezintă totuşi o forţă economică. Vă daţi seama cît se produce într-o zi, sau se poate produce într-o zi, şi aş spune că, să lăsăm pentru viitorul guvern şi viitorul parlament să pună la punct problema aceasta a economiei, este o crimă. Cinci luni înseamnă 150 de zile, înmulţite cu miliardele care le putem face, nu ne poate lăsa indiferenţi. Noi trebuie să ne ocupăm de problemele economice, care sînt fundamentale pentru existenţa noastră şi pentru prestigiul nostru peste hotare. Bunăoară, în agricultură am pierdut trenul. Măsurile care s-au luat nu au redresat agricultura şi pun o întrebare domnilor şi doamnelor: V-aţi gîndit cine o să strîngă recolta în toamnă? Armata nu ştiu dacă va veni, decît pe bază de ordin. Studenţii, vă asigur, că nu o să meargă, fiindcă se vor ocupa de sesiunea deschisă. Muncitorii, probabil. Sau poate mergem noi, parlamentarii, şi ţinem o şedinţă acolo. V-am spus: agricultura am ratat-o. O să suportăm, probabil, o foame. Nu ştiu ce voi pune în frigider la iarnă.

Ovocedinsală:Aţi fost pe teren? DomnulFriedrichHariuc: Am fost. Ovocedinsală :Şi care este situaţia?DomnulFriedrichHariuc:O s-o vedeţi.Vă atrag atenţia asupra unui alt aspect. Mai este un tren care nu-i tras în gară:

problema turismului. Mai avem două luni pînă se va declanşa, probabil, un turism cu caracter internaţional, care poate să ne aducă nişte foloase pe plan valutar. Să mai atenuăm dificultăţile financiare cu care ne confruntăm.

DomnulCristianIliescu:


Turiştii străini au să strîngă recolta.DomnulFriedrichHariuc:Încercaţi să glumiţi. Dacă doriţi, nu ştiu dacă mi se permite, aş putea să vin

totuşi şi cu soluţii în legătură cu agricultura anului 1991.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Eu zic să nu discutăm pe marginea raportului primului-ministru şi al ministrului

agriculturii, care se vor discuta vinerea viitoare. Vinerea viitoare veţi putea propune soluţiile dumneavoastră.

DomnulFriedrichHariuc:Am obţinut, totuşi, o promisiune din partea prezidiului nostru că vinerea viitoare

voi putea să expun soluţii legate de agricultură, şi mă voi ţine de cuvînt. Vă mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Ion Radu Zilişteanu. DomnulIonRaduZilişteanu: Doamnelor şi domnilor,Sînt vicepreşedinte al Partidului Naţional Democrat. Pînă la data de 20 mai,

dată la care sînt programate alegerile, dacă şedinţele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională se ţin în acelaşi ritm, adică o dată la două săptămîni, ne vom mai întîlni numai de 5 ori. Legea electorală nu a fost discutată, nicicum votată, nu s-a discutat asupra oportunităţii desfăşurării alegerilor la 20 mai etc. Se pierde timpul cu discuţii sterile şi partizane asupra unor probleme minore, în fond, menirea noastră aici este de a asigura cadrul legislativ de urgenţă pentru normalizarea desfăşurării vieţii în România. De aceea, consider imperios necesar să înlocuim discuţiile sterile cu discuţii efective în legătură cu probleme majore. S-a creat deja precedentul ca, după crearea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, să fie emise decrete-lege fără consultarea plenului.

Tocmai pentru asigurarea necesităţilor urgente, propun ca şedinţele să aibă loc cel puţin săptămînal. O altă problemă, care s-a mai amintit aici este transmiterea la Televiziune a sesiunilor consiliului. Problemele care se discută aici interesează toată ţara şi sînt convins că nu numai din curiozitate, astfel încît este absolut necesară transmiterea integrală şi, în primul rînd, la ore accesibile, şi nu după miezul nopţii. Oare este mai importantă emisiunea ,,tele-top”, despre a cărei difuzare s-a spus că nu poate suporta amânare, în defavoarea transmiterii şedinţelor consiliului?

O altă problemă la care vreau să mă refer este „contul Libertatea 1989”. Nu s-au publicat date exacte despre modul în care au fost distribuiţi aceşti bani. De aceea, şi din cauza unor informaţii fragmentare care au apărut în presă, există foarte multe suspiciuni. Cum suspiciuni există, de asemenea, şi în ceea ce priveşte ajutoarele venite din străinătate, propunem publicarea unor date precise despre aceste probleme. Tot publicarea unor date precise în legătură cu economia naţională este absolut necesară.

Buletinul informativ care a apărut zilele trecute editat de Comisia Naţională de Statistică a publicat rezultatele economice din luna ianuarie 1990, iar pe o coloană

173

alăturată rezultatele din ianuarie 1989. Evident, acestea din urmă, cele din 1989 sînt cu siguranţă inexacte, iar compararea cifrelor este absolut irele-vantă.

În încheiere, mă raliez opiniei domnului Cristian Butuşină, conform căreia propunerile operative cuprinse în luările de cuvînt să fie imediat supuse la vot de către preşedintele sesiunii.

Vă mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Mihai Bălăşescu.DomnulMihaiBălăşescu:Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor,Cred că, totuşi, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională ar trebui să discute în

mod operativ mai mult problema tineretului, mai ales că această problemă cu maximă implicaţie atît de ordin social, cît şi de ordin economic, nu a fost pînă în prezent decît foarte vag atinsă. Atingînd aspectele sociale şi economice trebuie să spunem sincer că problema tineretului este destul de gravă, că cei mai mulţi dintre şomeri, şi nu trebuie să ne supere sau să ne sperie această denumire de şomeri, sînt tineri între 18 şi 25 de ani. Şi mai grav este faptul că tinerii care termină şcoala nu au decît şanse foarte mici de angajare. De aceea, trebuie să ne gîndim la faptul că aceşti tineri, efectiv după terminarea şcolii şi cei care în prezent nu au loc de muncă, acum sînt puşi într-o situaţie foarte delicată. Ce fac, stau pe banii mămicăi şi ai lui tăticu, sau foarte mulţi dintre ei pleacă în străinătate, unde au şanse relative, totuşi, să se realizeze. Oare ţara noastră nu are nevoie de aportul acestor tineri, mai ales în situaţia gravă de acum de la noi din ţară? Chiar nu avem nevoie de aceşti tineri, de vitalitatea lor?

Propun ca în şedinţa următoare să se includă în ordinea de zi şi discutarea unui amendament pe care îl vom face —pentru ca să intrăm în cadrul legal — pentru că nu am avut timpul necesar pînă acum; de ce nu l-am făcut pînă acum? O să-l facem, exact cum toţi ceilalţi au pus atît de multe probleme fără o rezolvare imediată, deci fără să aibă proiectul de decret-Iege în faţă, măcar să-1 aveţi în atenţie pentru data viitoare, să ştiţi ce dorim să discutăm pentru data viitoare. Oricum de data aceasta văd că nu prea ştim ce avem de discutat.

Propun să discutăm un amendament cu privire la prelungirea termenului de pensionare, măcar pînă la data de 31 decembrie şi, mai ales, a unui amendament privind ieşirea la pensie în mod obligatoriu a bărbaţilor, la 60 de ani şi a femeilor la 55. Pot face excepţie de la acest act persoanele care prin activitatea lor sînt considerate de către consiliile de administraţie ale întreprinderilor sau instituţiilor unde fiinţează drept indispensabile, pentru că există tineri capabili, adevărate valori, care în urma unui concurs pot ocupa posturi care să le permită afirmarea lor după criteriul competenţei — care de acum să fie singurul criteriu de selectare a valorilor la noi în ţară. Încă de la început trebuie să vă spun că nu vorbesc în numele tineretului, ci pe probleme legate de tineret, deşi sînt foarte tînăr. Am aflat astăzi despre înfiinţarea acestei Ligi a tineretului liber. Cred că, totuşi, în această privinţă colegul meu Romeo Raiciu a sintetizat foarte

ALEXANDRU OŞCA


bine ceea ce doreşte de fapt această ligă, lucru pe care dînşii nu l-au spus aici: fondurile fostului U.T.C. Nu este normal ca aceste fonduri să fie date acestei asociaţii. Dînşii au cerut chiar să fie dînşii Comisia de tineret a acestui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională. Sînt atît de mulţi tineri între noi. Este chiar atît de necesar să apelăm la dînşii pentru această comisie, sau ca dînşii să meargă la domnul Ion Iliescu? Au avut vreodată măcar bunăvoinţa să treacă pe la acea comisie de tineret? Cred că nu cunosc nici măcar componenţa comisiei. De aceea, consider că problema tineretului a fost tratată cu superficialitate şi de către Frontul Salvării Naţionale şi de către actualul Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională în condiţiile în care pînă în prezent nu a fost înfiinţat un minister al tineretului, care să aibă exact acelaşi statut ca şi celelalte ministere. Încă de la început mă raliez părerii domnului Andrei Pleşu că nu trebuie să centralizăm activitatea tineretului, dar de un minister care să coordoneze activităţile tineretului este nevoie. Acest minister a existat şi în trecut şi consider că trebuie reînfiinţat şi, în acest sens, trebuie să spunem că fondurile U.T.C.-ului nu pot fi administrate decît de către un asemenea minister, iar în privinţa bazei materiale a fostului U.T.C., trebuie să le spunem domnilor de la Liga tineretului liber că momentan această bază materială se află pe mîini consider destul de bune — Biroul de Turism pentru Tineret.

Eu cam atît am avut de spus.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Gabriel Zăgrean.DomnulGabrielZăgrean:Sînt reprezentant al Partidului Democrat, cu sediul în Cluj-Napoca.Vreau să ridic cîteva probleme în faţa dumneavoastră, unele referitoare la

comisiile Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Într-o sesiune anterioară am căzut de acord ca aceste comisii să fie reluate în cadrul sesiunii viitoare. Nu vă supăraţi (din sală se comentează că acesta este al treilea partid de unde vorbesc doi reprezentanţi), sîntem toţi membri.

(Intervine domnul Ion Caramitru şi întreabă dacă a mai vorbit cineva din partea aceluiaşi partid)

Am alte probleme.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Dar de ce nu le-aţi centralizat; putea un reprezentant al dumneavoastră să spună

toate ideile. Mi se pare just, dumneavoastră aţi luat hotărîrea asta, aţi votat aceasta, în principiu.

DomnulVirgilAndreiVâţă:Domnule vicepreşedinte, hai să fim raţionali şi să stabilim o chestiune. În această

sală sîntem toţi cu drepturi egale şi dacă partidele sînt reprezentate prin 3 persoane, persoanele independente sînt reprezentate prin ele însele. Ar fi nedrept ca să vorbească cîte unul de partid, iar din partea independenţilor cîte unul. Nu este just. Deci, vă rog foarte mult să ne păstrăm în regula jocului — democraţie firească. Să ştiţi că cei care iau cuvîntul exprimă idei.

175ALEXANDRU OŞCA

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Vă rog sa hotărîm încă o dată acest principiu. Sînteţi de acord ca din interiorul

partidelor să vorbească un singur membru?DomnulGabrielZăgrean:Dar nu vă supăraţi, noi ceilalţi ce facem, venim aici numai să ridicăm mîna?

Nu vă supăraţi, care este rolul celorlalţi doi de la partid? Vă rog, lăsaţi-mă să termin ce am de spus!

DomnulIosifBoda:Noi am hotărît ca la fiecare punct al ordinii de zi să vorbească un reprezentant

de la fiecare partid. Astăzi au fost înscrise 4; deci pot vorbi toţi trei.DomnulVirgilAndreiVâţă:Aici sîntem adunaţi 250 şi ceva de persoane şi nu sîntem reprezentaţi la fel. Este

o chestiune de logică elementară.Ovocedinsală:Îmi pare foarte rău că trebuie să intervin în acest context, dar am impresia că nu

s-a înţeles o problemă; apelul de a se discuta de către un singur reprezentant al partidului nu a vrut să limiteze independenţa şi libertatea de opinie a celor 3 membri, ci a fost un apel la sinteză, din motive de timp, deci se pot sintetiza raţional, pentru a nu pierde timpul în mod inutil. Problemele respective pot fi transmise de un singur reprezentant al partidului La fiecare punct al ordinii de zi să vorbească un singur reprezentant din partea unui partid. Nu văd de ce. Trebuie iarăşi să pierdem timpul.

DomnulEmilStoica:Permiteţi-ne, vă rog frumos; am propus să se facă înscrierea la cuvînt a celor

înscrişi pe listă; iertaţi-mă poate nu a fost binevenită, dar am sesizat în acea listă de înscrieri la cuvînt că printre ultimii erau înscrişi reprezentanţii judeţelor. Credeţi dumneavoastră că este mai important pentru problemele de care ne preocupăm să ia cuvîntul cîte un membru de la fiecare partid, mai presus decît a lua cuvîntul cîte un membru de la judeţ? Vă rog, răspundeţi-mi dumneavoastră, domnule, care sînteţi al doilea de la partid care luaţi cuvîntul?

DomnulGabrielZăgrean:Nu vă supăraţi, eu am venit la 9,30 şi m-am înscris cinstit pe listă. Eu m-am

înscris înaintea dumneavoastră. DomnulEmilStoica:Vă rugăm foarte mult, domnule preşedinte, dacă este posibil, pentru următoarele

şedinţe să se acorde în mod egal luările de cuvînt din partea celor care vin din altă parte şi cei care sînt prezenţi în Bucureşti. Sînt problemele economice ale ţării, cu cine vreţi să discutaţi, cu cei care nu sînt implicaţi în rezolvarea acestor probleme, sau cu cei care sînt implicaţi şi le cunosc?

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Este limpede că dumneavoastră doriţi o disciplină a luărilor de cuvînt. Este

necesară această disciplină pentru a avea mintea limpede, a putea asculta şi trece prin


filtrul gîndirii noastre ceea ce se spune. Şi este, iarăşi, foarte limpede că trei membri ai unui partid se pot aduna şi pot să emită o gîndire comună, mai ales că este vorba de o listă de idei care trebuie să fie supusă discuţiei. Dacă îmi permiteţi să mă fac purtătorul dumneavoastră de cuvînt, aş dori să întrerup cuvîntul domnului Gabriel Zăgrean.

DomnulGabrielZăgrean:Nu este democratic, domnule Caramitru. În primul rînd, că sînt şi tînâr, lăsaţi-

mă măcar acum să-mi expun anumite probleme. De ce data viitoare? Vă rugăm frumos, în două minute am terminat, de atunci eram de 10 minute gata.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Prezenţa dumneavoastră a oprit cu aproape 10 minute desfăşurarea normală.DomnulGabrielZăgrean:Da, dar nu din cauza mea. Eu am avut toată bunăvoinţa să termin repede.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Doriţi să-l lăsăm să vorbească pe domnul Gabriel Zăgrean? Poftiţi, vorbiţi,

domnule.DomnulGabrielZăgrean:Da, am zis că preşedinţii de comisii s-au ales.DomnulEduardMezincescu:Se poate să se facă obstrucţie în felul ăsta? Ce fel de adunare este asta? De două

ori s-a hotărît că vorbeşte un singur reprezentant din partea unui partid la punctul acesta, de două ori încălcaţi această hotărîre.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Acum intrăm într-un viciu de formă, vă rog, lăsaţi-1 să vorbească repede ce are

de spus şi după aceea comentăm ce urmează.DomnulGabrielZăgrean:Am dori să se stabilească acum acest lucru. În ce sens ? Preşedinţii de comisii

au posibilitatea de a-şi forma singuri echipa de lucru, sau echinele de lucru vor fi alese prin vot secret de către Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională?

Nu se ştie acest lucru! Am înţeles că au luat fiinţă unele comisii care funcţionează, sînt constituite, au şi început lucrul, alte comisii nu fac nimic, stau, aşteaptă un sediu. Domnul Ion Iliescu ne-a promis că pînă în data de astăzi va clarifica problema sediilor tuturor comisiilor; văd că nimic.

Referitor la problema tinerilor din cadrul partidului nostru. În ţară mai există şi la această oră disensiuni între mase, create în urma scindării paradoxale a puterii politice în două părţi, una reprezentînd Frontul şi alta reprezentînd partidele. Oare de ce? Simplu, se vede clar faptul că unii lideri din cadrul Consulului Provizoriu de Uniune Naţională proliferează o politică axată pe comunism cu faţa umană, o perestroika gorbaciovistă. Nu e bine, domnilor, să ştiţi. Acei domni care doresc acest lucru ar fi trebuit să pună piciorul în prag şi să-l fi dat jos pe Ceauşescu, putînd în acest fel să evite sîngele vărsat de poporul nostru. Si şi-au dat seama că aceşti fraieri şi-au dat viaţa pentru instalarea la noi în ţară a urîtei democraţii reale, bazată pe principii democratice.

177ALEXANDRU OŞCA

Vă mulţumesc pentru atenţie.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Are cuvîntul domnul Leon Nica. Ovocedinsală:Domnule preşedinte,Permiteţi-mi o intervenţie; stau de 10 minute în picioare pentru a interveni

cu o replică şi o propunere. S-a pus problema luărilor de cuvînt din partea partidelor. Recunosc, într-adevăr partidele pot să-şi desemneze cîte un singur purtător de cuvînt care să prezinte sintetic poziţia acestora. Propun în acest context să se restrîngă foarte frumos la cîte un singur reprezentant din partea partidelor şi, corespunzător, să se reducă efectivul şi din partea foştilor reprezentanţi ai consiliului, întrucît nici de la dînşii nu e nevoie de atît de mulţi în sală. Am crezut că am depăşit această fază. Dacă nu se poate depăşi, atunci să se restructureze acest consiliu şi cer ca această propunere să se pună la vot. Acum.

DomnulGrigoreTănăsescu,preşedintelePartiduluiSocialistalDreptăţii (Independent):

Nu putem fi de acord — eu personal, cel puţin — cu limitarea la cuvînt la un singur membru; nu putem stabili platforme, programări în cadrul unui partid; sînt nuanţe, unele completări. Singura cenzură este să o efectuăm noi asupra noastră, să nu ne repetăm. Si încă o chestiune. M-am mirat foarte mult că domnul Dan Hăulică, pe care nu ştiu cine l-a ales preşedinte al comisiei culturale, s-a pronunţat despre unii mem-bri ai comisiei, la nivelul unei autorităţi culturale mondiale, pretinse de dînsul, în mod peiorativ. Vă rog mult să-i cerem să-şi motiveze obiecţiile. Dacă nu este în cunoştinţă de cauză, să ceară informaţii despre persoanele respective şi să-şi prezinte scuzele de rigoare pentru că s-a pronunţat jignitor şi iresponsabil.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnul Leon Nica, poftiţi.DomnulLeonNica:Un antevorbitor spunea că trebuie să schimbăm omul. La timpuri noi este

normal să avem nevoie de oameni noi. Şi pentru că pe piaţa forţei de muncă există un foarte mare excedent, propun ca toţi cei care au depăşit 60 de ani, indiferent de calitate, specializare, ş.a.m.d., să iasă necondiţionat la pensie. Dacă vor să mai lucreze, să meargă în industria republicană şi acolo să-şi ofere serviciile şi specializarea pe care o au. Considerăm că tinerii vor putea să-i înlocuiască cu succes în organele centrale şi locale, în industrie, în agricultură, peste tot.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Tocmai în industrie sînt cei mai mulţi care urmează să fie pensionaţi.DomnulLeonNica:Tocmai de aceea şi în industrie, peste tot. Există foarte multe ministere care au

foarte mulţi oameni în vîrstă. Consideră cineva că tinerii n-ar putea să le ia locul? Dacă, doamne fereşte, au un accident vascular, ce se întîmplă? Se desfiinţează ministerul?


DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Există o vorbă veche, domnule Leon, „n-ai bătrîni, ţi-i cumperi”.DomnulLeonNica:Este adevărat.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:S-ar putea să fie nevoie, nu o dată, de multe ori, de o conştiinţă superioară.DomnulLeonNica:Nu contest calitatea bătrînilor, dar nici dumneavoastră nu trebuie să subestimaţi

calitatea tinerilor. Apoi, independenţa industriei. Industria noastră, dacă nu luăm măsuri urgente, va da în foarte scurt timp faliment. Întreprinderilor mari de stat trebuie să li se acorde imediat independenţă ca să contracteze cu partenerii din străinătate tot ce au nevoie pentru a deveni rentabile. Întreprinderea 23 August, dacă poate să cumpere cu cîteva mii de dolari nişte simeringuri, poate să facă rentabilă industria de motoare şi poate să vîndă motoare rentabile în orice colţ al lumii. De asemenea, s-a dat un decret privind mica industrie. Trebuie neapărat date instrucţiuni de aplicare.

Apoi, consider că este imperios necesar să se dea un decret-lege care să stipuleze pensiile pentru copiii eroilor ucişi în revoluţie şi familiilor lor. Marea majoritate a tine-rilor care au murit în timpul revoluţiei aveau foarte puţini ani de muncă şi ajutorul dat acelora este foarte mic. Ar trebui ca acelor soţii şi copii ai lor să li se dea o pensie corespunzătoare, care să fie cel puţin egală cu salariul minim actual din România.

De asemenea, v-aş ruga să aprobaţi urgent abrogarea Decretului nr. 387/ 1948, cînd s-au luat de la regimul- burghezo-moşieresc anumite clădiri şi au fost date anumitor organizaţii care nu au reprezentat pe nimeni şi nimic. Apoi, am ruga pe cei care reprezintă judeţele şi cu care reprezentanţii noştri de la filialele din judeţe vin în contact mereu, să-i sprijine. Nu avem sedii şi, deşi există case care au fost transformate în case de protocol pentru anumite organe locale, pentru partidele noastre nu se găsesc totuşi spaţii. Aş ruga mai multă solicitudine în rezolvarea acestor probleme.

Aş vrea, de asemenea, să fiţi de acord ca toţi miniştrii care au făcut parte din fosta castă Ceauşescu să fie supuşi unui anumit control extrem de riguros şi să fie demişi, înainte ca organele de procuratură să ne facă această surpriză, cum s-a întîmplat de curînd. Vrem o democraţie, deci la timpuri noi ne trebuie oameni noi.

Apoi, cine a stabilit componenţa comisiei, nu este foarte clar. Trecerea neîntîrziată la măsurile ce se impun pentru organizarea unui turism modern. Ne plîngem că nu avem cum să dăm de lucru oamenilor. Ştiţi de ce mulţi oameni are nevoie turismul şi cîţi bani poate să aducă acest turism? Foarte, foarte mulţi bani, dacă acum trecem la organizarea unui turism modern, cu hoteluri, cu autostrăzi, imediat am putea face rost de foarte mulţi bani.

De asemenea, v-aş propune să se continue lucrările la Casa Republicii, pe care am putea sa o închiriem unui organism internaţional, care şi această casă ne-ar aduce foarte mulţi bani.

179ALEXANDRU OŞCA

Trebuie să se ia măsuri urgente contra speculei şi aş solicita ca domnul ministru de interne să repună în atribuţii poliţia economică. În prezent se face mare speculă cu produse alimentare. Deci, v-aş ruga frumos să ne daţi concursul pentru rezolvarea acestor probleme şi agricultura să nu o uitaţi, domnilor. Ţăranul nostru are acum nevoie de reguli precise, de măsuri ce se impun ca acestuia să i se dea pămînt, sau să poată constitui organizaţii independente în locul C.A.P.-ului, pe acţiuni sau cum se vor constitui pentru a avea la toamnă ce mînca.

Mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:La cuvînt domnul Virgil Andrei Vâţă.DomnulVirgilAndreiVâţă:Doamnelor şi domnilor,Ne-am împuţinat pe parcurs. Au trecut două luni şi mai bine de la revoluţie, a

trecut mai mult de o lună de cînd aici, împreună, sîntem colegi, ne dăm mîna, vorbim o dată pe săptămînă sau la două săptămîni. Emitem propuneri foarte multe şi în acelaşi timp avem senzaţia că lucrurile sînt tergiversate. Am, de asemenea, senzaţia că inflaţia de propuneri, multe din ele interesante, nu ajung acolo unde trebuie. Ce se întîmplă aici este la un moment dat dureros, adică foarte mulţi din colegii noştri se adresează cuiva, cui? Aş propune să ne gîndim puţin că, de fapt, noi sîntem aici acel for care trebuie să hotărască, să decidă. Tactic ar trebui să ne întrebăm, nu să întrebăm pe cineva anume. Cînd sînt lucruri de întrebat, vom interpela guvernul care pune în aplicare o strategie, legi, elaborate împreună de noi aici.

Aş vrea să vă mai propun o corecţie la un cuvînt foarte des folosit aici, la o noţiune, la un termen care exprimă o realitate, căreia îi aparţinem cu toţii — poporul. Cinste poporului român astăzi, în 1990. Eu cred că ar trebui să fundamentăm termenul foarte simplu: sînt părinţii, fraţii, surorile, copiii, soţiile, vecinii noştri, colegii de muncă, cunoscuţii şi necunoscuţii noştri, sîntem toţi într-o familie, iar aici sîntem în consiliul familiei române. Să nu mai folosim acest termen ca pentru cineva străin sau de care ne-am înstrăinat. Săptămînă trecută am văzut foarte mulţi oameni încercănaţi; înseamnă că au fost atenţi la soarta care este discutată aici, a tuturor. Din păcate, după două luni de la revoluţie, de la o revoluţie democratică, democraţia noastră este o democraţie cu un picior de lemn — independentă se zice — un picior de lemn scos dintr-o groapă a comunismului, a unui stalinism; sîntem bolnavi toţi de un cancer moral străin nouă. Fără să vrem, de multe ori gîndim în precepte staliniste. Să ştiţi că au ieşit de aici din forul nostru legi, decrete-lege care nu sînt cu adevărat democratice şi care ne aduc un deserviciu imens. Momentan poate nu vedem pădurea de copaci uneori, dar să ştiţi că sîntem legaţi cu mii de fire de exterior. Noi trebuie să ieşim din marasmul economic în care ne-a adus jumătatea de secol cu ajutorul societăţilor dezvoltate. Or, noi nu putem cîştiga încrederea lor decît întărind sistemul politic democratic. Din păcate, domnii mei, democraţia noastră este şchioapă. Desigur că a fost un compromis constructiv, să ne găsim cum ne aflăm aici 50% — 50%. Chit că eu îmi pun întrebarea: de ce am un


sentiment negativ? De ce încă acest război nevăzut al celor două roze ne macină nervii zilnic? De ce ne atacăm tot timpul? Să ştiţi că este defectuos să spunem că partidele politice nu ar reprezenta naţiunea. După cum la fel de defectuos este să spunem că cei de la judeţe, care au fost revoluţionari în cea mai mare parte a lor, nu ar reprezenta judeţele sau revoluţia.

Domnii mei, toată lumea reprezintă revoluţia, pentru că aceasta a fost a întregului popor. Toţi am dorit să scăpăm de hidra comunistă şi să intrăm cu fruntea sus înapoi în civilizaţie, adică în democraţie. Şi dacă acum, după două luni, nu avem sentimentul că sîntem împreună este fiindcă mai există o forţă — să zicem greu de definit — dar pe care cei mai mulţi o definesc F.S.N. O denumeşte intelectualitatea — în cea mai mare parte a ei — tineretul şi trebuie să ţinem seama de acest lucru. Ne aşteaptă alegeri peste 90 şi ceva de zile, 100 de zile. Se pune întrebarea: este posibil să intrăm în alegeri cînd încă se mai fac confuzii şi în seara aceasta cu privire la anumiţi termeni ai democraţiei, la logica procedurală a democraţiei? Democraţia trebuie să fie ceva sublim, ca un joc de socie-tate, cu reguli ferme pe care le respectăm cu o eleganţă şi lejeritate pe care am visat-o 50 de ani. Poporul român a visat 50 de ani să trăiască demn. Păcat că astăzi încă nu ne-am gîndit să oferim alor noştri de acasă simboluri ale libertăţii. Eu îmi pun întrebarea — dragii mei colegi: plecăm de aici cu inima împăcată, le dăm suficiente speranţe de viitor, speranţe în bine celor de acasă? Fiindcă nu am un răspuns pozitiv la îndemînă, deoarece noi aici nu luptăm — numai partide şi foşti frontişti sau real-frontişti ci lup-tăm pe două fronturi. Avem de luptat împotriva noastră şi de multe ori ne întoarcem împotriva noastră. Ne grăbim sau nu gîndim anumite lucruri, uităm că esenţialul — în ceea ce priveşte viitorul nostru — este să gîndim logic, fundamental. îmi pare rău că trebuie să vă spun ce mi-a venit în minte.

Vă mulţumesc, timpul — domnilor de la F.S.N. — timpul întotdeauna este în defavoarea noastră; în curînd o să propunem două minute, pe urmă un minut, pe urmă trei secunde în care să ne exprimăm doar două cuvinte „Sînt de acord”. Nu pot fi de acord (cineva vociferează).

Iubite domn, parlamentul este o instituţie politică şi cine spune că la această tribună nu este loc pentru politică face o greşeală. Aş vrea să vă spun că în ţara aceasta la ora actuală prea puţini ne gîndim că în vederea alegerilor, dar nu numai în vederea lor, nimeni nu se ocupă de a lămuri nişte lucruri care ţin aproape de bun-simţ — ce este un parlament. Eu cred că nici noi nu ştim exact, nu ştim ce este esenţial şi ce nu este esenţial. Nimeni, am vorbit cu foarte multă lume, nu ştie ce căutăm noi aici şi se denigrează ideca politicului şi îmi pare rău că exact dumneavoastră — cei de la judeţe — care lucraţi direct cu oamenii, reprezentaţi sute de mii, credeţi că se poate orienta viata politică a ţării noastre fără să-i găsim o linie politică. Se naşte întrebarea: unde mergem? Aceasta este întrebarea care trebuie să ne macine. În 3 minute, uneori, se pot spune multe, uneori nu sînt suficiente.


181ALEXANDRU OŞCA

În 3 minute se poate spune totul, domnule Vâţă. Dacă aveţi ceva de spus. Cînd avem ceva de spus, putem spune şi mai repede. Dumneavoastră vreţi să daţi lecţii de la catedră, nu mi se pare corect, aici. Vă rog să vă rezumaţi dacă aveţi o soluţie asupra situaţiei de fond.

DomnulVirgilAndreiVâţă:Există o singură soluţie politică pentru stabilizare şi pentru progres. Am

discutat-o şi la nivel de Birou executiv şi există următoarea soluţie: am mai spus-o si cu altă ocazie — democraţie fără partide nu există. Ori la această oră partidele politice au primit un praf în ochi de 200 mii de lei. Partidele nu au baza materială pentru a funcţiona. Aceşti bani vor ajunge oare ca să funcţioneze baza materială?

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru: Deci, să vorbim de bani, domnule Vâţă.DomnulVirgilAndreiVâţă:Vorbim de partide, fiindcă fără partide nu există democraţie şi democraţia nu

va funcţiona.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Aveţi dreptate. Pentru partide este nevoie de bani. Aţi depăşit cu mult timpul,

domnule Vâţă. Sîntem la numărul 19 din cei 55 înscrişi la cuvînt.DomnulVirgilAndreiVâţă:Să ştiţi că nu vor fi alegeri la 20 mai, asta în mod cert. Şi dacă dumneavoastră

alcătuiţi această frondă pe care poporul o numeşte F.S.N., nu vă daţi seama de pericolul istoric care ne paşte, va fi foarte grav. Să ştiţi că cei care au intrat în revoluţie în partide, au venit fiindcă simt nevoia că trebuie să spună un cuvînt. Am o meserie, puteam să stau acasă să o practic, dar nu mă lasă conştiinţa, (vociferări). Domnilor, închei cu o propunere concretă. Să ştiţi că pe mine nu mă întrerupe o voce, mă va întrerupe, eventual, un vot al poporului. Domnilor, mulţi pun problema că ar trebui să discutăm mai mult şi ar fi bine. În definitiv sala aceasta este a noastră. Şi nimeni nu ne opreşte ca de luni, începînd de la ora 10,00, zilnic — şi eu fac invitaţia aceasta în numele partidului meu — să ne întîlnim aici cine poate, cine vrea, să discutăm pe problemele economice, ca să pregătim sesiunea de vineri.

Mulţumesc.DomnulAlexandruDanPopescu:O clipă, domnule Vâţă, vă rog o clipă, dacă vreţi să rămîneţi la microfon.

Nu fac parte din F.S.N., la care v-aţi referit dumneavoastră, sînt secretarul general al Partidului Socialist al Dreptăţii Independent, care v-am votat pe dumneavoastră în Biroul executiv.

Vă rog foarte mult, dumneavoastră aţi spus că aveţi un sentiment negativ, una la mînă, şi înainte cu cîteva minute aţi spus că sînt nişte decrete-legi care au ieşit şi care în mod normal, după părerea dumneavoastră, nu trebuiau să iasă. Se înţelege că vi s-a forţat mîna în Biroul executiv ca să le votaţi.

DomnulVirgilAndreiVâţă:


Eu am votat contra.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:În primul rînd. trebuie să stabilim care decrete-legi.DomnulVirgilAndreiVâţă:Legea care m-a deranjat cel mai mult a fost cea privind măsurile speciale de

apărare. Nu este o lege democratică.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Acea lege s-a votat în plen.DomnulAlexandruDanPopescu:N-aţi fost purtătorul de cuvînt al nostru care v-am ales. Să fie foarte clar.DomnulVirgilAndreiVâţă:Nu m-am referit la Biroul executiv, m-am referit la noi.DomnulAlexandruDanPopescu:Noi v-am ales în Biroul executiv, dar noi am fost de acord cu acest decret-lege.

Deci, nu aţi fost purtătorul nostru de cuvînt. Una la mînă, şi cînd este momentul să fiţi purtătorul nostru de cuvînt, nu spuneţi ce trebuie. Sînt partide aici în sală care nu au sedii, domnule Vâţă. N-ai spus nimic despre treaba asta.

DomnulVirgilAndreiVâţă:Cum să nu spun, să ştiţi că a subvenţiona partidele înseamnă a le da sedii, nu

maşini, ori ştiţi în ce s-a transformat chestia aceea cu maşinile? Să-şi ia fiecare partid din cei 200.000 de lei prevăzuţi pentru cheltuielile de întreţinere o maşină. Aşa ajutor, merci. Nu este ajutor. Să ştiţi că se poate şi fără partide. Dar sistemul acela politic se numeşte comunism.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Aş dori să vă întreb, dacă doriţi o pauză sau nu. Un moment. Are cuvîntul

domnul Radu Ciuceanu, după care luăm o pauză. Sîntem nici la jumătatea listei. Vă rog să vă aşezaţi, îmi cer scuze, eu am uitat, are cuvîntul domnul Ciuceanu.

DomnulLeonNica:Domnilor, democraţie înseamnă toleranţă. De la acea tribună, trebuie să

vă reamintesc că Ceauşescu vorbea şi 8 ore şi nu îl deranja nimeni; nu înţeleg de ce dumneavoastră, acum, dacă vreţi să construiţi în ţara aceasta o societate democratică, impuneţi 3 minute.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnule Nica, şedinţele lui Ceauşescu erau foarte precise, după cum ţin

eu minte, începeau la o oră fixă, se terminau la o oră fixă, nu existau discursuri în contradictoriu, se verificau dinainte luările de cuvînt, erau exacte, precise, extrem de democratice — în ghilimele — şi nu se spunea nimic. Mă iertaţi, poftiţi domnule Radu Ciuceanu !

DomnulRaduCiuceanu:Domnule preşedinte, doamnelor, domnilor,

183ALEXANDRU OŞCA

Întotdeauna am avut crezămîntul că cele mai grave lucruri se pot spune cu zîmbetul pe buze, cu ochii neîmpătimaţi de ură, de resentimente. Am mai crezut că numărul decibelilor nu au nimic de a face cu capacitatea de convingere. Trebuie să recunosc că problema care ne preocupă pe noi şi ne va preocupa pe viitor este aceea care se leagă de existenţa unui departament care a încetat să mai fie, dar ai cărui oameni se găsesc infiltraţi pînă la nivelul ministerelor;. Este vorba de fostul Departament al securităţii, a cărui organizare şi activitate complexă şi diabolică a fost ca o lovitură de trăsnet într-un cer senin numai pentru cei care nu s-au obosit să ridice frunţile sus. Şi nu pentru imensa majoritate a poporului român care a simţit, care a fost direct lovită, această majoritate care doreşte ca securitatea să rămînă o umbră şi pe cît posibil să ne întîlnim din ce în ce mai puţin cu ea. Zilele trecute, în faţa domnului Ion Iliescu, am prezentat un material în care o mulţime de întrebări, de probleme. erau ridicate şi la care aştept insistent un răspuns. De răspunsurile pe care le vom căpăta atunci, cînd vor veni, va depinde liniştea noastră, fiindcă aceasta nu este legată de prezenţa unor persoane, unor indivizi care poate acuma se ascund, ci de prezenţa unui sistem, un sistem care permite, de exemplu, ca la Ministerul Turismului să avem înalţi funcţionari — foşti securişti; ca la Ministerul de Externe să avem iarăşi foşti securişti şi actuali, funcţionari înalţi. Toate acestea pentru a termina, pentru a elimina din gîndurile noastre, din viaţa noastră, ceea ce a fost un coşmar timp de 45 de ani.

O altă problemă pe care aş ridica-o ar fi legată de trecerea prin faţa ochilor noştri pe micul ecran a unor procese, procese care, am fi dorit — poate pretenţia este prea mare — să fie procese intentate, bineînţeles, fruntaşilor vechiului regim şi a acoliţilor lor. Să fie un fel de Nürnberg românesc; departe însă — şi nu am găsit nici o asemănare, poate numai prezenţa a doi miliţieni cu caschete şi cu echipament alb. Am fi dorit ca la procesele pe care le-am vizionat să fie pe banca acuzării nu cîţiva prăpădiţi, mă refer — ştiţi prea bine la cine —, ci un regim care ne-a ofensat! Să mergem de la cauză la efect. Să mergem la sistemul însuşi, care a generat această stare de lucruri. Aşa cum s-a petrecut pe alte meleaguri, cînd toată conducerea, tot aparatul de represiune a fost chemat în faţa procurorilor şi şi-au căpătat pedepsele cuvenite, să trecem şi noi la această aducere pe banca acuzării a celor care au comis cele mai mari crime din istoria noastră, la toţi cei care permanent ne-au otrăvit tineretul şi au umplut temniţele şi lagărele de muncă. Este o datorie pe care o avem pentru cei care vor veni după noi. Se cere severitate, se cere seriozitate, să nu încercăm procese cu tentă parodică, să nu încercăm să restrîngem acuzarea, să înmormîntăm pentru totdeauna, să înmormîntăm în aşa fel încît amintirea acestui regim să formeze eventual sursa unor doctorate în psihiatrie.

În fine, a treia problemă ar fi legată de prezenţa bisericilor. Consider că ne putem face o imputare — gravă chiar — că nu-i avem pe aceşti oameni în mijlocul nostru. Cred că prezenţa lor ar fi destrămat duhurile care văd că încă sălăşluiesc în această rotondă.

Vă mulţumesc.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Luăm o pauză mai scurtă, de 15 minute.


LA REDESCHIDERE DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Întreb: dacă dintre cei înscrişi la cuvînt este cineva care renunţă, dacă cumva

ideile pe care doreau să le expună au fost rostite mai devreme. Sîntem la numărul 20 din cei 55 înscrişi. Dacă aveţi vreo soluţie, spuneţi, vă rog!

Ovocedinsală:Propun ca următorii vorbitori să fie scurţi, la obiect. Ne apucă 12 noaptea.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Să vă spun că mai există un punct pe ordinea de zi. La acel punct 4, partidele

vor trebui să-şi aleagă doi alţi reprezentanţi.DomnulMariusCîrciumaru:A doua chestiune foarte importantă. Cei care doresc să renunţe la cuvînt, să

renunţe. Să renunţe cei care consideră că nu sînt probleme foarte importante.DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Am făcut un apel şi-l fac încă o dată. Dintre cei care mai sînt înscrişi la cuvînt,

vrea să renunţe cineva?DomnulEduardMezincescu:Dacă sînt probleme de ridicat în legătură cu raportul domnului prim-ministru,

să se rezerve pentru şedinţa următoare, să fim la obiect. Dacă au probleme de ordin general, ele nu se încadrează în punctul „Diverse”.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Vă cer privilegiul să-mi daţi cuvîntul pentru cîteva minute, să încerc să răspund

la cîteva probleme care s-au ridicat în timpul discuţiilor, pentru că nu mă simt prea bine şi nu mai pot rămîne în continuare, vă rog să mă scuzaţi, am să mă retrag, nu mai rezist. Eu sînt pentru, şi cred că am demonstrat suficientă răbdare, şi de regulă am antrenament în asemenea şedinţe încă din tinereţe, dar devin obositoare şedinţele noastre. Mie mi se pare că putem face un efort şi multă lume a făcut apel să încercăm să dăm şedinţelor noastre un caracter mai constructiv şi de lucru şi mai la obiect. A face politică nu înseamnă numai a vorbi, domnule Vâţă, ci să încercăm să depăşim această pasiune de a ne auzi vorbind. Nu asta înseamnă viaţă parlamentară şi viaţă politică: a vorbi ca să ne convingem unii pe alţii. Se pot face şi asemenea chestiuni. Sînt de acord ca cei care doresc — între sesiunile parlamentare — să se adune aici şi să facă experiment de retorică. Retorica nu este o treabă simplă, domnilor, aceasta presupune şcoală. Noi din păcate n-am mai învăţat retorică; existau cîndva cursuri de retorica, şi universitare şi liceale. Au dispărut. Poate că ar merita, pentru parlamentari cred că este bine şi pentru cei care vor să se experimenteze în această chestiune, n-ar strica să aibă asemenea întîlniri pe probleme de retorică. De asemenea, pentru a experimenta dialogul şi confruntarea de păreri — aşa s-a născut dialectica — din confruntarea opiniilor. Să se facă asemenea întruniri pentru cei care doresc seminarii, dezbateri, pentru a practica tehnica dezbaterilor, deci se pot face asemenea chestiuni. Dar, aş propune ca la sesiunile noastre să ne concentrăm, totuşi, pe problemele concrete ale ordinii de zi şi să vorbim la obiect. Să căutăm să rezolvăm în timp scurt problemele pe care le avem de rezolvat.

185ALEXANDRU OŞCA

Eu cred că la punctul „Diverse” s-au ridicat multe probleme destul de concrete. Numai că aşa cum s-a remarcat, dacă vrem să avem finalitate, multe din problemele care s-au ridicat ţin de acte normative. Pentru aceasta, trebuie să procedăm conform regula-mentului pe care l-am discutat. Adică grupul respectiv, care doreşte să iniţieze această treabă, el trebuie să meargă să aibă avizele, consultările corespunzătoare cu comisii de specialitate, cu organisme de stat, ca să poată să aibă toată fundamentarea necesară, ca atunci cînd vine în faţa plenarei spre aprobare sau la Biroul executiv, urmînd apoi să fie prezentat spre avizare la plenară, să aibă tot suportul necesar; nu discutăm aici în contradictoriu sau să se pună abia întrebări — mai ales că sînt foarte multe probleme care necesită suport economic. Eu sînt de acord cu tot ce s-a spus, avem multe probleme de rezolvat dar nu pr toate le vom putea rezolva în aceste 3 luni şi nici măcar în următorul an sau următorii anii. Adică vorbim despre probleme pe care abia viitorul parlament va trebui să le discute într-o programare de perspectivă a strategiei economice a ţării. Nu avem timp acum să ne ocupăm şi nu avem nici posibilităţile necesare în forumul acesta în care ne aflăm să rezolvăm toate problemele de perspectivă; trebuie să ne concentrăm pe ceea ce este într-adevăr specific şi urgent acestei perioade.

Revin asupra acestui punct de vedere: problemele ridicate de domnul Nicolae Geamănu — de a fi luate în considerare toate aceste decrete care trebuie abrogate şi alte chestiuni - pot fi formulate sub forma unor iniţieri de acte normative cu care să luăm hotărîrile corespunzătoare. Legat de ceea ce a ridicat domnul Artemin Vanca, deci, este decizia în legătură cu patrimoniul P.C.R., care a fost preluat la stat şi aici sînt mai multe elemente legate de baza materială şi de fonduri. Pentru baza materială, ţinînd seama de caracterul specific al diferitelor instituţii, ea a fost trecută la ministerele corespunzătoare: Ministerul Economiei sau Ministerul Turismului, unde erau unităţi de turism sau la Ministerul Agriculturii, unde erau unităţi agricole. Aici s-a ridicat problema unor unităţi şi fonduri care ar putea să rămînă la judeţe; s-a ridicat şi pentru fermele agricole de la judeţe să fie aliniate la fermele de stat şi la nivel judeţean să fie gospodărite în mod corespunzător. Fondurile sînt blocate şi urmează să intre în economia naţională ca utilizare. Pentru fondurile U.T.C. — aici sînt discuţii — deci au fost fonduri ale unor organizaţii de masă, ca şi sindicatele, de altfel, şi tot aceste organizaţii să intre în posesia lor; nu avem organizaţii echivalente care să poată prelua treaba aceasta. Este o chestiune asupra căreia am zis să mai reflectăm şi ne-am gîndit că să le ia în gospodărire, ca să nu se disperseze şi să nu se deterioreze şi spre exemplu — case de cultură ale tineretului din judeţe sau case sindicale de cultură să poată fi folosite cu această destinaţie pentru întregul tineret, unde tineretul este organizat la nivelul localităţii respective, iar ei să facă această preluare, autogospodărire şi utilizare. Pentru fondul „Libertatea”, acesta urmează să fie utilizat în scopuri sociale; în general, s-a făcut propunerea, în ce măsură la nivel local, este corectă şi această treabă şi poate într-adevăr să căpătăm o informaţie cum stăm cu fondul „Libertatea” la nivel naţional şi să primim propuneri din partea guvernului cum anume să fie dirijate aceste fonduri la nivel central şi la nivel local.


În legătură cu separarea comunelor, noi am luat deja o măsură pentru momentul actual şi aş propune să amînăm discuţia pînă la o viitoare reformă administrativă, pe care viitorul parlament să o dezbată. Să nu mai umblăm acum la reorganizări în această fază, pentru că este foarte dificil, şi ar însemna să creăm mari dificultăţi în teritoriu.

În legătură cu diverse probleme de cadre la televiziune, este un proces în general de înnoire a personalului. Din motive pur practice, cîţiva oameni au fost menţinuţi pentru o anumită continuitate şi gestiune materială: Petre Constantin îşi pregăteşte formele de pensionare şi va lăsa locul liber, a fost menţinut numai pentru asemenea chestiuni, dar procesul de înnoire este în curs. Domnul Răzvan Theodorescu a prezentat o informare la Biroul executiv şi una din probleme a fost şi aceasta.

În legătură cu situaţia invalizilor, prezentată de domnul Adrian Constantin, este intr-adevăr o problemă serioasă. Aş propune ca materialul respectiv să fie văzut şi la comisia noastră de specialitate – domnul Virgil Andrei Vâţă acum va coordona comisia cu acest profil - , să vedem cu organele de stat şi Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, U.C.E.C.O.M.-ul, pentru unităţi de producţie, printre altele în cadrul cooperaţiei, măsurile care se impun şi să gîndim unele lucruri.

În legătură cu exportul de materii prime, nu asta este problema pentru economia noastră, ci lipsa de materii prime pentru alimentarea industriei româneşti, mai ales din afară, pentru că toată siderurgia nu se bazează pe materii prime din ţară, nu avem asemenea cantităţi de minereuri şi cărbune cocsificabil în ţară; de regulă, această industrie se sprijină pe importuri. Industria petrochimică nu se sprijină doar pe producţia naţională, ci se sprijină pe importuri, toată energetica — producţia de energie contează şi pe materie primă din import; metale neferoase, în mare măsură nu reuşim să acoperim cu producţia internă şi mai ales de calitate. Noi sîntem tributari importului; nu exportul de materii prime este cel care împiedică aprovizionarea tehnico-materială, dar asta — mă rog — ca o paranteză.

Ceea ce a ridicat domnul Andrei Pleşu s-a mai discutat: cu arhivele statului există o asemenea propunere, într-adevăr trebuie să o finalizăm printr-o măsură corespunzătoare. De asemenea, cu Legea 18/ 1968 nu avem nimic împotrivă să iniţiem o astfel de acţiune; privind transmiterea integrală a tuturor şedinţelor consiliului nostru, conducerea Televiziunii a venit cu un asemenea punct de vedere şi a fost o discuţie şi în cadrul Biroului; şi publicul a început să se plictisească de şedinţele noastre interminabile, care ocupă ore întregi din noapte şi s-a solicitat să se mai restrîngă aceste emisiuni. S-a lămurit de acuma lumea cu plenarele noastre şi s-a solicitat ca să se mai poată face şi o anumită selecţie a şedinţelor de transmis, a celor asupra cărora să se facă relatări.

DomnulCristianButuşină:Nimeni nu cred că poate spune că toată lumea s-a plictisit. Trebuie puse la

dispoziţie, domnule preşedinte, chiar daca mai tîrziu, dar trebuie puse la dispoziţie, să aibă oamenii acces la aceste şedinţe. Nu puteţi spune că toată lumea s-a plictisit. Măcar să facă toată populaţia demonstraţie în Piaţa Victoriei pentru transmiterea acestor şedinţe, măcar să o auzim şi pe asta. Oamenii demonstrează pentru altceva, nu pentru asta.

187ALEXANDRU OŞCA

DomnulpreşedinteIonIliescu:Nu există nici o ţară care să facă transmisii continue de la parlamente, domnilor.

Deci este un punct de vedere, în Birou s-a optat pentru o asemenea soluţie intermediară, adică să fie şedinţe care să fie transmise integral şi la aprecierea Televiziunii, unele din ele să fie rezumate.

DomnulRaduZilişteanu:Domnule preşedinte, cine îşi asumă responsabilitatea de a aprecia ce este

important şi ce nu este? Este o lecţie de democraţie pentru toată lumea.DomnulpreşedinteIonIliescu:Domnilor, cînd timp de 6 ore discutăm asupra unui proiect de lege — de decret-

lege — articol cu articol, cu puncte de vedere diferite, este plicticos, deja. S-a văzut o dată, ajunge. V-am răspuns la problemă, a fost un punct de vedere însuşit şi de membrii Biroului executiv.

DomnulRaduZilişteanu:Domnule preşedinte, să nu uităm un lucru, problema transmiterii integrale la

Televiziune a acestor şedinţe s-a votat aici în plen şi s-a hotărît transmiterea integrală. Ce facem acum? Ne dezicem?

DomnulpreşedinteIonIliescu:Vă rog să vă mai pronunţaţi asupra acestei chestiuni, mie mi-e indiferent, dar

este un punct de vedere care s-a exprimat.Problema pensiilor cooperatorilor este o problemă complicată; domnul Vlad

Galin a ridicat probleme reale în legătură cu agricultura, a fost şi un dialog cu directorii direcţiilor agricole, dar este o chestiune care nu se poate soluţiona imediat, trebuie făcut un studiu mai atent să vedem ce se întîmplă, mai ales în condiţiile desfiinţării unor cooperative agricole de producţie; a existat o casă a pensiilor cu un fond realizat din contribuţiile cooperativelor, deci chestiunea capătă nişte dimensiuni noi şi va trebui să vedem propuneri din partea agriculturii cum anume în perspectivă să soluţionăm problema acelor pensionari. Sigur, este frumos să ne ocupăm de problemele îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, alimentare, transport în comun ş.a.m.d.. Aceasta este dorinţa noastră, a tuturor. Dar, pentru aceasta trebuie să avem şi condiţiile materiale corespunzătoare, deci, o problemă fundamentală de politică economică, că în fond aceasta trebuie să fie finalitatea întregii noastre politici economice, să ameliorăm condiţiile de viaţă ale oamenilor. Dar, numai cu o lozincă generală nu rezolvăm problemele acestea, ci abordînd problemele de fond ale economiei.

În legătură cu activitatea comisiilor, una dintre probleme a fost într-adevăr baza materială; spaţii pentru activitatea lor nu am avut; se amenajează în cursul acestei săptămîni spaţiile pentru comisii, pentru 3—4 au fost deja amenajate şi urmează ca pînă la sfîrşitul acestei săptămîni să se continue amenajarea acestor spaţii în fostul sediu al C.C., aripa D; nu am găsit altă posibilitate.

Şi a doua chestiune este componenţa nominală, deci la cele 11 comisii care aveau un nucleu propriu de activ s-au alăturat propunerile venite din partea formaţiilor


politice şi s-au întocmit aceste liste completate pentru fiecare comisie în parte, care s-au dat preşedinţilor; deci, urmează să fie convocaţi toţi aceşti reprezentanţi care au fost propuşi pentru a se constitui comisiile. În momentul în care o să aibă şi spaţii o să poată să fie convocate şi constituite. Preşedinţii comisiilor au fost discutaţi la nivel de Birou executiv; în primul rînd sînt comisii care au deja preşedinţi activi şi ele se completează. Pentru comisiile care au funcţionat, şi sînt vreo 5 preşedinţi care existau în funcţiune la data respectivă, a rămas pentru restul să se facă completări şi s-au făcut propuneri din noii membri ai Biroului executiv şi alţi membri ai consiliului. Acestea au fost cîteva chestiuni concrete, restul sînt o sumedenie de alte probleme care necesită o analiză mai completă şi lămurirea lor, inclusiv problemele ridicate de domnul Radu Ciuceanu.

Eu aş vrea în încheiere să fac două propuneri.DomnulMihaiBălăşescu:Problema pensionării.Am reţinut această propunere; este iarăşi o chestiune care trebuie concretizată

printr-o iniţiativă legislativă, inclusiv prelungirea pensiilor de după septembrie, care este, de asemenea, o chestiune ce putem să o reglementăm în timp, avem tot timpul pînă atunci să judecăm, să gîndim, inclusiv în cadrul viitorului parlament. Problemele nu sînt simple, adică sînt probleme sociale care necesită un studiu mai complex. Am fost şi în cîteva întreprinderi şi am văzut ce probleme se ridică, inclusiv cu specialiştii, muncitori de înaltă calificare, care ar fi la vîrsta de pensionare; nu-i uşor să înlocuieşti pe unul din aceştia, adică este o chestiune care trebuie judecată la fiecare uzină. Ca o măsură, ea este menţionată inclusiv în reglementările de pînă acum; se poate face o completare la actul normativ existent.

DomnulSorelBunget:Mă scuzaţi că vă întrerup, dumneavoastră vă găsiţi în etapa de a conchide; vă

rog să mă iertaţi că abuzez de situaţie, dar vreau să prezint o situaţie concretă de interes general, care cred că suscită curiozitatea tuturor. Mai întîi, vă rog să mă prezint — sînt profesorul Sorel Bunget, vicepreşedinte al Partidului Poporului şi exprim aici voinţa elevilor din Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova. Este ştiut că în vechiul regim una din modalităţile de manipulare a psihologiei şi de modelare — în sensul uniformizării — a personalităţii copiilor erau acele cursuri de militarizare, de PTAP. Spre surprinderea noastră, aceste cursuri, ca să fiu succint, care au fost scoase într-o fază iniţială, au revenit acum în licee. Avem nevoie de militarizarea liceelor? Aceste tinere vlăstare care ne vor asigura viitorul, care trebuie să înveţe matematică, fizică, trebuie sa-şi piardă 12 ore în trimestru cu aceste cursuri care se desfăşoară şi în nişte condiţii total inadecvate?

DomnulpreşedinteIonIliescu:Sub ce formă, n-am înţeles.DomnulSorelBunget:Ca şi înainte — PTAP — cursuri pentru pregătirea tineretului pentru apărarea

patriei.DomnulpreşedinteIonIliescu:

189ALEXANDRU OŞCA

Să solicităm Ministerului învăţămîntului să vină cu o propunere, să renunţăm la aşa ceva. Sînt de acord, nu are rost.

Eu vreau să fac două propuneri, înainte să mă retrag.Vreau să vă propun să fiţi de acord ca să luăm noi măsura de a demonta statuia

lui Lenin din faţa Casei Scînteii.Am primit această propunere din partea organizaţiei Frontului Salvării

Naţionale.Eu am vrut să am consensul dumneavoastră în legătură cu aceasta.A doua chestiune, pentru şedinţa viitoare, la ordinea de zi propun, în afara

discutării celor doua rapoarte ale guvernului, să includem pe ordinea de zi discutarea legii electorale.

DomnulMihaiConstantinescu:Domnule preşedinte, doar un moment. Nu am primit încă un răspuns referitor la

publicaţii, dacă putem primi sprijin din străinătate în ce priveşte materia primă — deci hîrtie — şi tipografia.

DomnulpreşedinteIonIliescu:Dar fără favoritisme pentru partide, Sîntem de acord să primim orice sprijin

din străinătate ca să poată fi pus la dispoziţia tuturor partidelor, pentru că altminteri, dacă această chestiune o facem unilateral pe linia numai a unor partide, se creează ine-galităţi.

DomnulCristianButuşină:Am vrut să vin cu o propunere în acest sens. am primit o ofertă — o tipografie

—, vreau să luăm legătura cu mai multe partide politice să o folosim în comun. Este vorba de o tipografie din Olanda, sînt condiţii acceptabile. Am discutat cu domnul Petre Roman.

DomnulMihaiConstantinescu:Domnul preşedinte spune ca nu numai pentru partidele politice.DomnulCristianButuşină:Domnule, este pentru democraţie, orice tipografie care intră în ţară şi poate fi

cumpărată, mai ales dacă există şi bani pentru aşa ceva. Eu zic, luaţi legătura cu noi, ca să vedem ce facem, să o folosim în comun. Am primit avizul guvernului în sensul acesta, De aceea zic: haideţi să luăm legătura şi să vedem ce avem de făcut concret.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Vă rog să ne înţelegem unii cu alţii, dacă vorbim din 4 locuri în acelaşi timp,

nu ne înţelegem.DomnulMariusCîrciumaru:Deja există această ilegalitate, tot pentru ţară, este dacă o primeşte un partid,

treaba este clară.DomnulAlexandruDanPopescu:Sîntem de acord să discutăm vineri legea electorală; sîntem de acord — Partidul

Socialist al Dreptăţii —, şi cu data de 20 mai pentru alegeri, însă rugăm să se ia măsuri


ca pînă vineri să avem toţi sedii, să ne putem desfăşura activitatea politică în vederea alegerilor şi dotările necesare.

DomnulLazărArjoceanu:Dacă discutăm legea electorală vineri, vă rog să ne fie pusă la dispoziţie de

marţi.DomnulpreşedinteIonIliescu:Se va pune la dispoziţie din timp.DomnulIordanRădulescu:Vreau să fac o propunere privind demontarea statuii lui Lenin. Avînd în vedere

că R.D.G. este o ţară mai bogată ca noi şi, totuşi, vînd bucăţele din zidul Berlinului, poate găsim şi noi client să scoatem statuia la licitaţie, deoarece sîntem prima ţară socialistă care demontează statuia lui Lenin.

DomnulIosifBoda:Există o propunere a domnului Barbu Dănescu de la Constanţa.DomnulBarbuDănescu:Sînt preşedintele consiliului de la Constanţa. Vorbesc în numele unui oraş cu

400.000 locuitori şi al unui judeţ cu 800.000. Am alături de mine pe reprezentanţii judeţelor Tulcea, Călăraşi şi Ialomiţa şi susţinem împreună aceeaşi cauză. Cauza se referă la înfiinţarea la Constanţa a unei universităţi. Este cel mai vechi oraş important de pe pămîntul românesc, avînd cele mai luminoase tradiţii în cultură, în secolele III şi VI ,aici găsindu-se cei mai mari intelectuali ai bisericii creştine din acel timp, cel mai mare port al ţării, cel mai mare oraş al Dobrogei; este judeţul cu cele mai mari investiţii din întreaga istorie a României. Are în prezent nucleul universitar prin existenţa Institutului de marină civilă, cu 1200 studenţi şi Institutului de subingineri, cu aproape 600 de studenţi. Cele două institute au deja administraţie comună. Există la dosar hotărîrea unificării celor două institute.

Întreaga intelectualitate, oamenii muncii din toate categoriile, m-au împuternicit să susţinem ideea acestei universităţi. Există comandă socială pentru ceea ce am cerut şi documentare suficientă. O primă formă am depus-o la Comisia pentru cultură a consiliului provizoriu pe data de 22 ianuarie 1990. Tot atunci am depus dosare similare şi proiecte de decret la Ministerul învăţămlntului. Peste o lună s-a depus la biroul domnului ministruPeste o lună s-a depus la biroul domnului ministru al învăţămîntului Mihai Sora ultima formă. Ca acest prilej, o delegaţie impresionantă, în frunte cu primarul judeţului, rectorul, decanii şi reprezentanţii studenţilor au fost primiţi de domnul viceprim-ministru Mihai Drăgănescu. În toate aceste locuri delegaţia noastră a fost bine primită şi cauza noastră, socotită justă.

Declarăm că Universitatea din Constanţa tinde să nu afecteze interesele nici unui centru universitar din ţară. Declarăm că recunoaştem dreptul marilor oraşe ale ţării de a avea universităţi, adevărate centre de cultură şi românism. Ne gîndim în primul rînd la oraşele de la hotarele ţării.

În acest context, Universitatea din Constanţa, alaturi de Arhiepiscopia Tomisului recent înfiinţată răspunde unui înalt considerent naţional geo-politic. Declar că întreaga

191ALEXANDRU OŞCA

populaţie a judeţului Constanţa, a judeţelor limitrofe aşteaptă de la guvernul ţării şi de la acest parlament înfiinţarea universităţii la Constanţa, ca un act de dreptate.

Domnule preşedinte,Onorat prezidiu,Doamnelor şi domnilor,Fără a atinge cu nimic interesele legitime ale altor judeţe care cer înfiinţarea de

universităţi noi, credem şi cerem ca acest drept să ne fie recunoscut şi nouă.Vă mulţumim pentru sprijin.Am proiectul de decret şi expunerea de motive.DomnulpreşedinteIonIliescu:Pentru aceasta nu este nevoie de proiect de decret. Să se depună documentaţia.

Comisia de învăţământ, împreună cu Ministerul învăţământului, să o studieze în contextul reţelei de învăţământ superior din ţară pentru anul viitor.

DomnulIonMînzatu:Domnule preşedinte,Sîntem în favoarea unor asemenea propuneri, vă susţinem, însă vrem să facem

această treabă serios. Vă înţelegem, dar lăsaţi să decidem cu toţi factorii de conducere.Vă înţelegem, dar lăsaţi să decidem cu toţi factorii de conducere.DomnulBarbuDănescu:Vă mulţumesc mult.DomnulMihaiGrama:Tot de la Constanţa, mi-au adus la Uniunea Democrat Creştină propunerea

pentru înfiinţarea Facultăţii de medicină la Constanţa şi m-au rugat să propun aici. Eu am fost trecut la urmă pe lista de vorbitori şi nu am putut să fac propunerea. Vă depun dumneavoastră materialul.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Să-1 ataşaţi la lucrarea domnului Dănescu ca să fie prezentate împreună.DomnulMihaiCheţan:Sînt preşedintele Consiliului provizoriu de uniune naţională din Hunedoara.

Cîteva cuvinte în legătură cu comunicatul privind acordarea zilelor libere supli-mentare, prezentat de guvern Biroului executiv. De ce nu am fost consultaţi asupra acestui comunicat toţi reprezentanţii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională acum o săptămînă în această sală, cînd domnul prim-ministru Petre Roman ne-a prezentat situaţia economiei? De ce am fost puşi în faţa unui fapt împlinit? Credem că varianteleDe ce am fost puşi în faţa unui fapt împlinit? Credem că variantele care au stat la baza adoptării comunicatului trebuiau făcute cunoscute, comunicate şi aprobată varianta cu consecinţele cele mai bune, promovată de noi pentru stabilitatea ţării. Cine a avut sau cine are interes pentru destabilizarea ţării? Pun aceste întrebări pentru faptul că ieri întreaga ţară, inclusiv judeţul Hunedoara şi economia judeţului Hunedoara, a fost mistuită de un val mare de manifestaţii din cauza modului în care s-a prezentat acest comunicat.

O a doua problemă pe care vreau s-o ridic în faţa dumneavoastră este o propunere. Propunem Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională să intervină pe cale


legislativă pentru reglementarea situaţiei proprietăţii trecute la stat în baza Decretului nr. 223/1974. Facem precizarea că în judeţul nostru, cît şi în alte judeţe, mai mulţi cetăţeni s-au repatriat şi în prezent nu au unde să locuiască. La plecare, apartamentele au fost trecute în proprietatea statului. Cum decretul a fost abrogat, considerăm că este justă restabilirea situaţiei anterioare, în sensul că imobilele trecute la stat să devină proprietatea celor repatriaţi.

O altă problemă pe care vreau să o ridic în faţa dumneavoastră este tot o propunere, şi anume: ce se prevede în materie de impozite pe venit pentru ţărani? Care va fi limita minimă a venitului impozabil? Propunere: limita minimă a venitului impozabil să fie stabilită de comun acord în cadrul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, în aşa fel încît ţăranii să fie cointeresaţi în obţinerea unor venituri suplimentare, a unor venituri cît mai mari, încurajîndu-se astfel iniţiativele particulare ale ţăranilor şi neîngrădindu-le.

Vă mulţumesc.DomnulPetrişorMorar:Îmi pare rău că domnul Ion Iliescu a luat cuvîntul înaintea mea pentru că, într-o

formă sau alta, a răspuns parţial unor probleme pe care doream să le ridic, iar pe de altă parte, nu ştiu dacă cineva le mai notează şi o să avem vreodată răspuns la problemele pe care le ridicăm. De asemenea, nu ştiu dacă din partea guvernului mai este cineva aici.De asemenea, nu ştiu dacă din partea guvernului mai este cineva aici. După cîte observ eu, nu mai este nimeni.

Voi încerca să fiu foarte scurt. Prima reacţie ne-a produs-o un ziar „Dreptatea” de astăzi, la titlul „N-am murit pentru perestroika”, semnat de către domnul Horia Bocşă. Se spune: „Cel puţin două partide nou înfiinţate pretind că s-au născut în timpul Revoluţiei, unul la Intercontinental şi altul în fostul sediu al C.C., ambele deci sub gloanţe, după ce face precizarea că a fost şi F.S.N.-ul”. Oare acest domn Horia Bocşă să fi uitat că la Timişoara în data de 20 decembrie a fost un partid creat? Bănuiesc că nu este singurul oraş. Au mai fost şi alte oraşe în care s-au creat în 21 decembrie alte partide. De fapt, nemulţumirea pleacă de la ideea că s-a acreditat ziua de 22 ca zi a victoriei revoluţiei în România. Propunerea mea este să vorbim despre revoluţia din decembrie pentru că, să nu uităm, din 16 pînă la 22, la Timişoara a fost, într-o formă sau alta, revoluţie. Aş propune să extindem această definiţie, să nu ne referim la revoluţia din 22 decembrie, ci la revoluţia din decembrie, care să cuprindă aceste manifestări. Am citit şi în presă, chiar şi în presa străina, că se fac referiri la 22 decembrie, idee acreditată de unii membri ai actualului consiliu. De aceea, propun ca atunci cînd se vorbeşte despre revoluţie să se vorbească despre revoluţia din decembrie.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Domnule Petrişor, deja în Biroul executiv s-a discutat această problemă şi există

un consens asupra acestei definiţii.DomnulPetrişorMorar:Dacă există un consens, atunci să se facă public acest consens, să-l cunoască ţara.

Trec la a treia problemă, este vorba despre decretul privind mijloacele fixe şi mijloacele financiare ale tineretului. Părerea mea este să dăm în folosinţă temporar aceste mijloace

193ALEXANDRU OŞCA

Ministerului Culturii sau cui au fost repartizate, iar în momentul în care au luat fiinţă organizaţii ale tiner,lor legal constituite şi care reprezintă cu adevărat pe aceştia, aceste obiective să fie date lor pentru că într-adevăr tinerii care au contribuit prin muncă şi financiar la realizarea acestor obiective să se bucure efectiv de ele. Pe de altă parte, a patra problemă: în Timişoara şi nu numai în Timişoara, au apărut cazuri de SIDA. Trebuie să fim ajutaţi de către Biroul executiv ca să ni se aloce un fond dintr-o anumită sursă financiară pentru construirea unui spital separat. Sînt 9 cazuri şi bănuiesc că în întreaga ţară trebuie efectiv spaţii speciale pentru această situaţie. Este de competenţa noastră să reflectăm şi să vedem dacă propunem aşa ceva.

A cincea problemă: propun să uităm această împărţire între F.S.N. şi partide, să cădem la un consens, să nu mai facem niciodată această separare.

A şasea: domnul Ion Iliescu s-a referit la contul ,,Libertatea”; doream să propun şi eu ca acest fond să rămînă la dispoziţia judeţelor; pe de altă parte, judeţele care au fost afectate, printre care şi Timişul, să beneficieze de o cotă-parte din fondul centralizat de la Bucureşti.

Pe de altă parte, şi regret din nou că guvernul nu este aici, domnul Petre Roman afirma că pe primele două luni 73% este realizarea globală. Întrucît sînt probleme care sînt legate de lipsa de materii prime, sînt foarte curios cum se vor plăti oamenii muncii în 10 martie şi propun să se meargă în continuare pe retribuţia tarifară.

Partidele au propus domnului Petre Roman două formule de minute, ambele au fost semnate şi, deci însuşite, nu ni s-a spus niciodată că aceste minute au devenit o modalitate efectivă de lucru a partidelor. Cred că ar fi cazul să ni se prezinte pentru a ne permite să ne desfăşurăm activitatea. Toate aceste propuneri pe care noi le facem şi care nu constituie interpelări, ar trebui reţinute de comisiile vizate, care să dea un răspuns la aceste probleme în şedinţa imediat următoare.

Vă mulţumesc.DomnulMihaiConstantinescu:Nu vă supăraţi, dar cred că din acest moment şedinţa se desfăşoară sub norma

statutară de 2/3 din totalul membrilor. Deci, orice discuţie nu este valabilă şi nici o hotărîre. Propunem suspendarea şedinţei şi reconvocarea ei cu numărul minim statutar, iar vinerea viitoare să începem cu acest punct, de unde am rămas. Funcţionînd sub norma votată de noi aici este inutil să discutăm. Sînt cam 130 persoane.

DomnulIonLup:Întrucît nu sînt probleme care să se supună la vot, consider că numărul nu

contează.DomnulMariusCîrciumaru:Am o propunere foarte concretă. Şi eu doream ca parlamentul să fie în plinătatea

lui. Cred că sînt în asentimentul dumneavoastră, ca parlamentul nostru, aşa cum este el la ora actuală constituit, să accepte ca ziua ele 8 Martie să constituie zi liberă pentru toate femeile din România şi, de asemenea, ziua de 9 Martie, care înseamnă o mare sărbătoare religioasă, cei 40 de mucenici şi o mare zi de cinstire şi pomenire a morţilor


noştri şi a eroilor revoluţiei. Asta doream să supun în primul rînd la vot, dincolo de celelalte probleme. Şi chiar în componenţa în care suntem, doresc să supun la vot şi să avem grijă de mamele noastre, logodnicele noastre, de soţiile noastre. E un omagiu pe care noi, în primul parlament al României libere, putem să-1 aducem femeilor, dacă sînteţi de acord.

DomnulMihaiConstantinescu:Votul este nul, în al doilea rînd ziua de 9 Mai este sărbătoare comunistă.DomnulMariusCîrciumaru:S-a înţeles greşit. Este vorba de 9 Martie. Sîntem de acord cu aceste două zile

libere pentru toate femeile din România? Da, sau nu? În condiţiile astea, Biroul executivÎn condiţiile astea, Biroul executiv poate da un comunicat.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Am putea să facem o numărătoare a membrilor partidelor pentru a vedea dacă

putem trece la punctul 4.DomnulvicepreşedinteRaduCâmpeanu:Am o propunere. Dacă în luările de cuvînt de la punctul diverse sînt chestiuni

care nu ridică problema votului, le putem asculta.DomnulNicolaeCerveni:Este şi acesta un mod de a opri dezbaterile. Au plecat mulţi şi, în condiţiile

acestea, nu mai putem continua pentru că, în orice caz, din discuţiile care se vor face vor fi şi probleme care necesită a fi votate; domnul Ion Iliescu nu mai este să ne răspundă, din guvern nu mai este nimeni şi în condiţiile astea nu putem continua şi vă propun să continue discuţia în legătură cu acest punct de pe ordinea de zi la şedinţa viitoare.

DomnulvicepreşedinteIonCaramitru:Şedinţa se ridică. Vă mulţumesc.

Monitorul Oficial al Romaniei, nr 6-7, din 8 martie 1990

III.OPINII,MEMORII,EVOCĂRI

197

EVENIMENTEREVOLUŢIONARE„ATIPICE”DINDECEMBRIE1989ÎNUNELEZONEALEROMÂNIEI

Dr.DragoşZAMFIRESCU*

Revoluția din decembrie 1989 a determinat schimbări radicale în societatea românească, într-un timp relativ scurt fiind înlăturate simbolurile perioadei totalitare şi introduse principiile democratice de abordare a problemelor diverse cu care se confrunta ţara noastră în acea perioadă. Cu toate acestea, din cauza neînţelegerii importanţei momentului şi a folosirii conjuncturii haosului existent în cadrul structurilor de putere, în unele zone ale României cu populaţie majoritar maghiară au avut loc evenimente de tristă amintire cu caracter conflictual, care au generat situaţii tensionate, cu urmări negative pe termen lung, în cadrul relaţiilor interetnice. Persoane cu atitudini extremiste şi „prejudecăţi istorice”, cu privire la justeţea apartenenţei Transilvaniei la spaţiul românesc, au încercat să denatureze caracterul înlăturării de la putere a regimului comunist, prin preluarea unor sloganuri separatiste şi desfăşurarea acţiunilor şoviniste, menite să discrediteze ideea de revoluţie română în plan intern şi extern. În aceste condiţii, au fost încurajate diferendele interetnice regionale, mai ales cele din judeţele Harghita şi Covasna, urmărindu-se internaţionalizarea aşa-numitei probleme interetnice din România, în vederea obţinerii recunoaşterii mult-visatei enclavizări a fostei „Regiuni Autonome Maghiare”. În municipiul Miercurea-Ciuc, în ziua de 22 decembrie, în jurul orei 12.30, în Piaţa centrală s-au adunat aproximativ 10.000 de persoane, care au intrat în clădirea Comitetului Judeţean de Partid, distrugând portretele dictatorilor şi numeroase alte materiale propagandistice. De aici, o coloană de 250-300 de persoane s-au îndreptat spre sediul securităţii judeţene, unde, neîntâmpinându-se nici o rezistenţă, s-a dat foc birourilor şi documentelor din fişete şi au fost agresaţi ofiţerii aflaţi în clădire. De asemenea, au fost incendiate câteva maşini din dotarea miliţiei şi securităţii judeţene. La Gheorgheni, aproximativ 1000 de persoane s-au adunat în faţa sediului miliţiei şi au distrus clădirea, fără să întâmpine) vreo rezistenţă din partea miliţienilor din clădire. Maşinile aflate în apropiere au fost incendiate şi s-a sustras armamentul din incintă şi muniţia aferentă.

* Doctor în istorie, cercetător la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului

198 MEMORIU

Dacă în cazul altor regiuni ale ţării, unde o serie de evenimente din decembrie 1989 continuă să se afle sub semnul misterului şi al enigmaticului, în judeţul Harghita au fost elucidate condiţiile înlăturării de la putere a reprezentanţilor dictaturii comuniste, constatându-se că majoritatea covârşitoare a populaţiei s-a pronunţat în favoarea realizării schimbărilor democratice, manifestându-şi entuziasmul pentru introducerea rapidă a unor reforme radicale la nivelul întregii societăţi româneşti Forţele politice aflate la putere au reuşit, prin aplicarea unor arhetipuri democratice europene, să detensioneze relaţiile dintre români şi maghiari, cetăţeni ai aceleaşi ţări, demonstrându-se comunităţii internaţionale că în România sunt respectate toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale minorităţilor. Dramatismul situaţiilor paradoxale apărute în Harghita şi Covasna, imediat după declanşarea Revoluţiei din decembrie 1989, este relevat de o multitudine de documente, dintre care, îl prezentăm cititorilor pe următorul:

MEMORIULDELEGAŢIEIROMÂNILORDINCIUC

DESPREEVENIMENTELEPETRECUTEÎNJUDEŢULHARGHITA,

ÎNCEPÂNDCUDATADE22DECEMBRIE1989

Îndată după ce comunicatul din după-masa zilei de 22 decembrie 1989, cu privire la fuga dictatorului, a fost dat publicităţii, în mai multe localităţi din judeţ s-au produs o serie de manifestări şovine antiromâneşti, culminând cu pierderi de vieţi omeneşti, atrocităţi şi avarieri de clădiri ale forţelor de ordine. Cu o furie sălbatică a fost ucis Dumitru Coman, comandantul securităţii din Odorheiu Secuiesc, care, după ce a fost maltratat, a fost spânzurat în centrul oraşului, cadavrul călcat în picioare şi zdrobit cu pietre. Cheucnişan Liviu, şeful postului de miliţie din comuna Dealu, a fost maltratat în propria-i locuinţă şi decapitat, în văzul soţiei şi copiilor săi, iar cadavrul a fost dat pradă focului. Dănilă Gabi, unul din miliţienii din Zetea, după ce a fost bătut, a fost ucis. În aceleaşi condiţii a fost bătut şi apoi ucis, Ferencz Imre, miliţian în Cristuru Secuiesc. Clădirile miliţiei şi securităţii din Miercurea Ciuc, Odorhei, Cristur, precum şi ale unor posturi de miliţie din alte localităţi au fost incendiate si avariate.

199

În oraşul Miercurea Ciuc, mulţi lucrători de la Ministerul de Interne au fost bătuţi, dându-se foc autoturismelor acestora. Subliniem că oamenii miliţiei şi securităţii nu au ripostat în nici un fel faţă de aceste fapte. Atât la Cristuru Secuiesc si Odorhei, cât şi în câteva alte localităţi, organele de ordine nici până acum nu sunt stăpâne pe situaţie. Organizatorii şi făptaşii acestor nelegiuiri, până astăzi se mişcă liberi. Mulţimea adunată în zilele de 22 si 23 decembrie în faţa clădirii sediului autorităţilor judeţene din Miercurea Ciuc a fost îndemnată să manifesteze prin diferite cântece cu caracter iredentist. Pe tot cuprinsul judeţului s-a întreţinut o vie campanie de intimidare împotriva românilor, manifestată prin ameninţări telefonice anonime, „sfaturi” de a părăsi localităţile judeţului şi alte acţiuni de acest gen, urmărindu-se părăsirea judeţului de către elementul românesc. S-a organizat demiterea cadrelor de conducere din instituţii şi unităţi economice. Prin ameninţări şi presiuni, Rus Toader, preşedintele Tribunalului Judeţean a fost nevoit să demisioneze. Inginera Caloianu Emilia, directoare I.C.I.L. Harghita, a fost obligată să demisioneze din funcţie, să părăsească localitatea, ca pe urmă să fie acuzată de părăsirea fără motive a locului de muncă. S-a organizat o campanie de denigrare împotriva lui Corneliu Grosu, directorul Direcţiei Comerciale, pentru ca acesta să-şi prezinte demisia. Tot în scopul demiterilor din funcţii, s-au organizat adunări la Fabrica de tractoare din Miercurea Ciuc. Printre cei vizaţi au fost: Aurel Suma, inginer şef, Ion Lupean, contabil şef. Asemenea acţiuni au continuat şi la Întreprinderea Judeţeană a Cărnii, împotriva directorului Mircea Potor. Eugenia Petre, directoarea Fabricii de Confecţii din Odorhei a fost, de asemenea, ameninţată. Inspectorul şef, Nicu Vrabie, de la Inspectoratul Şcolar Judeţean, a fost nevoit sa părăsească, sub pază, sediul instituţiei. Grupe speciale au intrat în case şi blocuri, luând în evidenţă locuinţe de familii româneşti. La şedinţa F.S.N. Judeţean, au fost în mod tendenţios fotografiaţi membrii de naţionalitate română, pentru a fi mai uşor identificaţi. În cadrul Inspectoratului Şcolar, cât şi în şcoli au început adevărate campanii de schimbare a inspectorilor şi directorilor, de înlăturare a profesorilor, cerându-se organizarea învăţământului la toate nivelurile în limba maghiară. În cadrul F.S.N. Judeţean au fost introduse elemente maghiare şovine, care anterior erau deja compromise, prin adeziunea acestora la măsurile criminale represive de la Timişoara. Putem aduce ca exemplu chiar pe Benco Şandor, preşedintele acestui front. Aceste elemente, prin aţâţări şi în mod direct, au participat la deteriorarea clădirilor Administraţiei de Stat, clădirilor organelor M.I., compromiţându-se prin asemenea fapte. Este vorba de Benco Şandor şi Santo Pall. Membri români desemnaţi în cadrul frontului sunt elemente fără personalitate şi departe de a fi reprezentative. De altfel, listele respective au fost întocmite de către unii avocaţi şi alte elemente maghiare, care, în prealabil, nu s-au consultat cu nimeni.

DRAGOŞ ZAMFIRESCU

200

Consiliul oraşului Miercurea Ciuc se foloseşte de presiuni şi intimidări în activitatea sa, adresându-se ultimativ, în scris, către preşedintele Judeţean F.S.N., insistând pentru excluderea unor membri ce nu-i sunt pe plac, alungarea din oraş a persoanelor aşa-zis compromise, care, fără deosebire, sunt numai români. Tot sub asemenea presiuni a avut loc si constituirea F.S.N. la nivel de judeţ, în care nici preşedintele, nici secretarul şi nici vicepreşedinţii nu sunt români. În acelaşi timp, Consiliul Municipal M. Ciuc a organizat strângerea de semnături pe un memoriu, în care se urgentează retragerea unor membri români din cadrul F.S.N. Judeţean. Preşedintele Consiliului Municipal a dat dispoziţie conducerilor întreprinderilor, ca acestea să nu angajeze în nici o funcţie, lucrători foşti membri ai ai P.C.R. sau ai unor instituţii desfiinţate în prezent. În Odorhei, Cristur, precum şi în alte localităţi au început să demoleze tăbliţele indicatoare ale localităţilor scrise în limba română şi să le înlocuiască cu altele în limba maghiară. În acelaşi mod s-au schimbat şi indicatoarele de la instituţii şi şcoli. În Odorhei, gărzile patriotice purtau brasarde în culorile roşu-alb-verde, iar la Cristur, brasarde albe. În consecinţă, subliniem că se desfăşoară o acţiune bine organizată în direcţia eliminării elementului românesc din zonă, iar prin eliminare să se poată constitui un nucleu central maghiar.Tot mai vehement se cere autonomia judeţului şi folosirea în exclusivitate a limbii maghiare in administraţie, în cadrul organelor de ordine, precum şi reprezentarea în aceste organe a elementului maghiar, în funcţie de numărul locuitorilor localnici. În consecinţă, tot mai mulţi intelectuali şi oameni ajung la concluzia de a părăsi judeţul. Cerem cu insistenţă Consiliului F.S.N. să aibă in vedere această situaţie deosebit de periculoasă şi să ia măsurile ce le crede de cuviinţă. Subliniem şi faptul că la şedinţa F.S.N. din 30 decembrie 1989, la nivel judeţean, la care a participat şi domnul Kiràly Kàróly, acesta s-a adresat în intervenţia sa numai în limba maghiară, deşi în sală erau români din satele aparţinătoare, care nu cunoşteau limba maghiară.

Delegaţia românilor din CiucŞTEFAN DANCIUIRINA CROITORIOAN OANCEA

Miercurea Ciuc, la 04 ianuarie 1990

Articol publicat în săptămânalul „VALOSAG“ din 19.01.1990, tipărit în Bucureşti

MEMORIU

201

„ARMATAMUNCITOREASCĂ”, ILUZIAFIDELITĂŢIIFAŢĂDEDICTATOR

DanielaOSIAC

Mai jos sunt prezentate două documente. Este vorba despre Declaraţia lui NiţuŞtefanViorel (conductor de tren la staţia C.F.R. Bucureşti-Griviţa) şi despre Memoriul către Comisia Luptătorilor în Revoluţie, semnat EnePetre (şef de tren în staţia Bucureşti Griviţa). Cei doi relatează că au fost chemaţi la serviciu, în seara zilei de 20 decembrie 1989, pentru a conduce o garnitură specială spre Suceava. Ajungând pe peronul Gării de Nord au aflat ca destinaţia era Timişoara, iar până la Caracal trenul urma sa meargă gol. Până la prima oprire, declaraţiile celor doi relatează similar evenimentele, – precizând amandoi faptul ca s-au gandit să deturneze trenul. Mult mai complet, Memoriul lui Ene Petre, conţine amănunte despre ceea ce s-a întâmplat până la ajungerea la Timişoara, – respectiv urcarea în tren a gărzilor patriotice. Relatarea sa prezintă, de asemenea, situaţia prin care el şi NiţuŞtefanViorel au ajuns să joace un rol important în „comuniunea“ gărzilor patriotice cu revoluţionarii din Timişoara.

DeclaraţiedemartorsemnatăNIŢĂŞTEFANVIOREL – conducător de tren în cadrul CFR Griviţa, care s-a deplasat

la Timişoara cu luptători din gărzile patriotice, 20 decembrie 1989

În luna decembrie 1989, lucram în calitate de conducător de tren la staţia CFR Bucureşti – Griviţa. Cunoşteam realitatea evenimentelor petrecute în municipiul Timişoara în intervalul 16-18.12.1989, deoarece ascultam postul de radio Europa Liberă. În ziua de 20.12.1989, în jurul prânzului, eu şi şeful meu de tren, ENE PETRE, am fost contactaţi de şeful de tură de la comanda Personalului de Drum Bucureşti-Griviţa, pe nume Georgescu Nicolae, că urmează să deservim un tren suplimentar ce va circula pe ruta Bucureşti-Suceava Nord, urmând ca prezentarea la serviciu să fie la 20,20, trenul urmând să plece în jurul orei 21,00.

202 ARMATA MUNCITOREASCĂ, ILUZIA FIDELITĂŢII FAŢĂ DE DICTATOR

În jurul orei 19,40, Georgescu Nicolae ne-a anunţat că trebuie să ne deplasăm de urgenţă la tren pentru a fi garat la linia 13 în staţia Bucureşti-Nord, pentru că s-a schimbat ora de plecare. După ce am garat trenul la linia 13, am sesizat că peronul era gol, cu excepţia a cinci persoane civile pe care nu le pot descrie. Pe una dintre ele o cunoşteam din vedere, ştiind că avea o funcţie importantă în cadrul CFR-ului. Acesta i-a ordonat lui ENE PETRE să meargă la locomotivă, deoarece urma să mai fie ataşate patru vagoane la cele 10 ale noastre, iar mie mi-a ordonat să sting toate luminile în vagoane, să trag perdelele şi să închid uşile. La insistenţele lui ENE PETRE, cei cinci civili i-auLa insistenţele lui ENE PETRE, cei cinci civili i-au specificat că trenul va merge la Timişoara, fără nicio oprire până la Caracal. Trenul a plecat cu numărul 123 II. Cei cinci civili nu ne-au însoţit pe traseu, noi plecând cu el gol, la ora 20,40 din Gara de Nord. Pe traseu am discutat cu ENE PETRE, gândindu-ne că din Caracal vom fi nevoiţi să preluăm militarii de la unităţile din zonă pentru a înăbuşi Revoluţia din Timişoara. Precizez că anterior plecării trenului din Bucureşti, am încercat să fim înlocuiţi cu altă echipă, dar nu s-a reuşit acest lucru, spunându-ni-se că vom fi schimbaţi la Craiova. Pe traseu ne-am gândit la sabotarea trenului, pentru a nu mai ajunge la Caracal, dar ne-am gândit că repercusiunile vor fi foarte grave. În jurul orei 22,00-22,40 am ajuns cu trenul în Caracal şi am văzut că peronul era plin de persoane îmbrăcate în vestoane de gărzi patriotice sau salopete muncitoreşti, fiind înarmaţi cu bâte din lemn de lungime 1,20 metri. Fiecare avea asupra lui câte o sacoşă în care aveau: o pâine, o bucată de brânză, o conservă de peşte şi o sticlă de l/2 l de apă minerală. O bună parte dintre ei erau sub influenţa băuturilor alcoolice. AceştiaO bună parte dintre ei erau sub influenţa băuturilor alcoolice. Aceştia au urcat în tren şi în acelaşi timp au mai sosit şi alte camioane cu gărzi patriotice. Pe noi ne-au contactat şefii gărzilor patriotice, ale căror nume nu le cunosc, spunându-ne doar să deschidem uşile pentru a se putea îmbarca. Precizez faptul că aceşti comandanţi ai gărzilor patriotice aveau asupra lor pistoale. După îmbarcare am continuat deplasarea trenului până în Craiova, unde au mai urcat alte gărzi patriotice înarmate cu bâte din lemn, în gările Filiaşi şi Turnu-Severin. Din discuţiile purtate cu aceste gărzi patriotice ne-am dat seama că lor li se comunicase că în Timişoara pătrunseseră ungurii şi doreau ocuparea oraşului, necunoscând nimic în legătură cu realiatea evenimentelor. Mulţi dintre ei fuseseră obligaţi să efectueze această deplasare, fiind luaţi din schimbul 2 de la fabrici. Eu le explicam realitatea evenimentelor petrecute, aşa cum le ştiam eu de la postul de radio Europa Liberă. În municipiul Timişoara am ajuns pe data de 21.12.1989 la ora 10,00. Pe mulţi dintre membrii gărzilor patriotice îi sfătuiam să nu coboare din tren în Timişoara şi să nu asculte ordinele superiorilor lor. Ajunşi la Timişoara, am văzut că nimeni nu coboară din garnitura de tren, iar eu şi ENE PETRE am asigurat garnitura de teren şi ne-am deplasat la Comanda Personalului pentru a semna documentele şi condica. Şeful de tură nu ne-a putut preciza ora la care plecăm, în schimb ni s-a spus că trebuie să mai sosească încă 13 garnituri din ţară, a noastră fiind prima.

203DANA OSIAC

Eu şi ENE PETRE ne-am deplasat alături de un grup de manifestanţi timişoreniEu şi ENE PETRE ne-am deplasat alături de un grup de manifestanţi timişoreni în Piaţa Operei. Fiind îmbrăcaţi în ţinută de CFR-işti, ne-am remarcat şi le-am povestit motivul pentru care ne aflam la Timişoara, vorbindu-le despre garnitura de tren cu gărzi patriotice înarmate. În tren se aflau aproximativ 1200 de persoane. Am ajuns în Piaţa Operei şi am constatat că aceasta era plină de manifestanţi ce scandau lozinci anticeauşiste şi anticomuniste. De la balconul Operei se citeau diverse bilete sau ştiri. Eu şi ENE PETRE, la îndemnul altor revoluţionari, am redactat un bileţel în care am scris că am sosit în Timişoara cu un tren din Capitală, cu gărzi patriotice, luaţi de pe traseu, ce sosiseră cu scopul de a înăbuşi Revoluţia timişorenilor, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, şi că urmau să mai sosească alte 13 garnituri de tren. Bileţelul a ajuns la VĂSUI VICTOR, ce l-a dus la balcon, fiind citit la microfon de LORIN FORTUNA. Acesta a dispus să se formeze un grup de revoluţionari care să ne însoţească la gară pentru a le explica gărzilor patriotice motivele pentru care populaţia Timişoarei se revoltase şi faptul că fuseseră răniţi şi omorâţi o parte din manifestanţi, de către forţele de ordine. LORIN FORTUNA le-a specificat în mod clar să meargăLORIN FORTUNA le-a specificat în mod clar să meargă cu noi, deoarece noi aveam acces la tren. Am îngenuncheat în Piaţă, alături de ceilalţi revoluţionari, în timp ce FLORESCU VIOREL recita “Tatăl nostru”. Precizez faptul că nu am sesizat prezenţa forţelor de ordine în zonă, dar clădirea Operei şi a blocurilor din apropiere erau ciuruite e gloanţe. Împreună cu un grup de revoluţionari am plecat spre gara Timişoara, unde grupul de manifestanţi a rămas la marginea peronului, scandând lozinci anticeauşiste, iar eu şi colegul meu ne-am deplasat la tren, unde, din vagon în vagon, i-am convins pe membrii gărzilor patriotice să coboare, să arunce biletele şi să se alăture revoluţionarilor timişoreni. Au început să coboare, treptat „toţi reprezentanţii gărzilor patriotice“ au aruncat biletele şi s-au îmbrăţişat cu timişorenii, împreună plecând în Piaţa Operei. În Piaţă li s-a distribuit din maşini mezeluri şi pâine de la fabricile din oraş. Văzând că misiunea noastră de a-i uni pe membrii gărzilor patriotice cu revoluţionarii timişoreni a fost îndeplinită, ne-am întors în jurul orei 15,20 la gară şi am plecat cu trenul la ora 15,35 cu numărul 122 II. Cu trenul nostru s-au întors în Caracal, Craiova, Turnu Severin, Filiaşi, aproximativ 300-400 de persoane. Mi-a fost teamă că la întoarcerea în capitală acţiunile noastre din Timişoara să nu aibă repercusiuni. Am ajuns în Gara de Nord în jurul orei 02,30 şi am rămas în continuare în Gara Griviţa până în dimineaţa zilei de 22.12.1989, când, în jurul orei 07,00, am văzut coloanele de manifestanţi trecând pe Calea Griviţei. Aş fi vrut să mă alătur lor, dar a trebuit să plecăm la Galaţi cu trenul rapid nr.75, la ora 08,30. În tren am aflat de la radio de fuga soţilor Ceauşescu, întorcându-mă în Bucureşti în noaptea de 22/23.12.1989 la ora 01,50. Gara de Nord era păzită de mai mulţi colegi: TIŢA MARIAN, CATINCA VIORICA şi alţii ce erau înarmaţi cu pistoale mitralieră. Nu cunosc de unde s-au înarmat aceştia. Se auzeau focuri de armă în zona Gării de Nord, fără a observa “guri de foc”, Nu i-am văzut pe colegii mei executând focuri de armă.

204 ARMATA MUNCITOREASCĂ, ILUZIA FIDELITĂŢII FAŢĂ DE DICTATOR

În zilele următoare nu am mai participat la acţiuni revoluţionare, dar în noaptea de 22/23.12.1989, fiind trimis cu un tren pe linia de centură a Capitalei, s-a tras asupra garniturii de tren, în zona unităţilor militare din apropierea localităţii Mogoşoaia. Nu pot preciza cine a executat foc asupra noastră. Nu am avut armament sau muniţie asupra mea. Nu am văzut morţi sau răniţi. Zvonurile legate de “terorişti” nu s-au confirmat. Alte amănunte legate de evenimentele din decembrie 1989 nu mai cunosc. Audierea s-a desfăşurat începând cu ora 14,30 şi s-a finalizat la ora 15,40.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, o susţin şi o semnez după ce am citit-o iar cele consemnate corespund întocmai cu cele relatate e mine verbal.Procuror militar, (ss indescifrabil) Martor, (ss indescifrabil)

Data: 8 mai 2007

Arhiva I.R.R.D, Fond I, Dosar 68, filele 3-6.

MEMORIUCătre

COMISIALUPTĂTORILORÎNREVOLUŢIE

La data de 20 Decembrie 1989 am fost contactat eu, ENE PETRE, şef de tren în staţia Bucureşti Griviţa de către şeful de tură, Georgescu Nicolae, să însoţesc un tren suplimentar pus în circulaţie cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Împreună cu mine a fost şi colegul meu, Nitu Ştefan Viorel, amândoi primind ordin de prezentare la ora 20.20 conform telegramei, să plecăm cu un tren accelerat cu 10 vagoane, în direcţia Suceava. Am întocmit actele de luare în primire a trenului, pe care l-am împins la un peron din Gara de Nord. Acolo ne aşteptau vreo cinci inşi îmbrăcaţi civil care ne-au ordonat, fără să se prezinte, să stingem luminile în vagoane şi să ridicăm tablele indicatoare de rută, iar după închiderea uşilor să merg în faţă, la locomotivă. Am aflat că vor să suplimentăm trenul cu încă patru vagoane şi să modific actele trenului. În calitate de şef de tren le-am spus să-mi spună ce se întâmplă cu acest tren şi unde pleacă pentru a calcula procentul de frânare a trenului în funcţie de pantele caracteristice ale rutei, în caz contrar nu voi da semnal de plecare trenului. Am cerut să iau legătura cu şeful de tură al Gării de Nord, care mi-a confirmat că trenul nu mai pleacă la Suceava, ci la Timişoara cu membri ai gărzilor patriotice şi că circulă fără oprire până la Caracal.

Am plecat din Bucureşti cu trenul 123/II fără oprire până la Caracal. Pe drum eu şi colegul meu am încercat să facem ceva ca trenul să nu ajungă la Timişoara, dar gândindu-mă la ce am putea păţi am renunţat.

205DANA OSIAC

Ajunşi îm gara Caracal am staţionat 45-50 de minute pentru a îmbarca membri ai gărzilor patriotice ce se aflau pe peron şi care au fost aduşi cu camioanele din oraş. În gara Craiova am întârziat aşteptând să sosească ultima maşină cu gărzi patriotice, la fel am întârziat şi la Filiaşi, ca şi în Turnu Severin, ajungând în Timişoara la ora 09.40. Acolo, după ce am terminat treburile în legătură cu siguranţa circulaţiei, am mers la Biroul de Comandă a Personalului de Drum din Timişoara pentru a semna condica de sosire şi pentru a ştampila evidenţa activităţii lunare.

L-am întrebat pe şeful de tură de la comandă când trebuie să ne prezentăm pentru întoarcere, dar nu se ştia nimic, iar în situaţia noastră se mai aflau mulţi alţii. Ne-am dus la dormitor unde am lăsat bagajele şi ne-am îndreptat spre centrul oraşului la Catedrală, unde un grup de revoluţionari ne-au interogat cu privire la prezenţa noastră acolo.

Noi ne-am legitimat cu actele de C.F.R. şi le-am povestit toate amănuntele călătoriei şi că am transportat în Timişoara gărzi patriotice înarmate cu bâte, care spuneau că sunt trimise de Ceauşescu să lupte cu ungurii care au intrat în ţară şi le-am comunicat revoluţionarilor că au sosit încă 13 garnituri, a 14 vagoane, pline cu membri ai gărzilor patriotice. Această comunicare am făcut-o şi în scris, iar biletul a fost dus de un revoluţionar în balconul de unde şeful Frontului Democratic din Timişoara dădea citire la microfon tuturor ştirilor care soseau, printre care şi ştiri referitoare la securiştii care au înjunghiat în spate pe soldaţii care nu voiau să tragă în revoluţionari şi faptul că Ceauşescu organiza un miting în Bucureşti în ziua următoare la ora 12.00.

Am fost întrebaţi dacă ne este frică şi dacă vrem să plecăm; noi am răspuns că nu vrem să plecăm şi am participat în genunchi, alături de toată lumea, la rostirea rugăciunii de Tatăl Nostru.

La ora 11.00, biletul nostru a fost citit în public, informând pe cei prezenţi despre situaţia de fapt.

La propunerea şefului Frontului Democratic din Timişoara s-a format un grup care să meargă în gară şi să ne ia şi pe noi, atenţionându-i că suntem singurii care avem acces la garnitură şi care le putem spune gărzilor că manifestanţii nu sunt unguri, ci revoluţionari români şi că revendicările lor îi privesc şi pe ei în egală măsură.

Sarcina era foarte riscantă, deoarece şefii gărzilor patriotice erau înarmaţi cu arme de foc şi puteau trage în noi.

Am ajuns în gară însoţiţi de un grup de revoluţionari care au fluturat steagurile fără stemă şi pancarte cu „Jos Ceauşescu” şi „Vrem pâine fără cartelă”, sau „Libertate”.

Noi am intrat în vagoane şi le-am spus gărzilor că cei din stradă sunt români care vor libertate şi înlăturarea lui Ceauşescu şi le-am enumerat câteva puncte din revendicările revoluţionarilor.

Am fost primiţi cu simpatie, iar ei au fraternizat, plecând cu noi şi revoluţionarii spre centru, formând un mare grup.

206 MEMORIU CĂTRE COMISIA LUPTĂTORILOR REVOLUŢIONARI

La ora 15.35 a datei de 21 Decembrie 1989 am plecat din Timişoara cu trenul 122/II spre Bucureşti, cu mulţumirea în suflet că am făcut o faptă bună, ce a dus la fraternizarea gărzilor patriotice cu revoluţionarii şi a dat o altă întorsătură evenimentelor din Timişoara şi mai apoi din Bucureşti şi restul ţării.

Riscul mare pe care ni l-am asumat deteminând gărzile patriotice să fraternizeze în situaţia în care puteam fi arestaţi şi predaţi securităţii sau chiar împuşcaţi de şefii gărzilor, ne îndreptăţesc să credem că sunt acte de istorie scrise de noi la Timişoara.

In esenţă, cu riscul de a mă repeta faptele şi implicaţiile nostre sunt: 1 În loc să stăm în dormitor şi să ne odihnim, am îngroşat rândul revoluţionarilor timişoreni, mergând cu ei la Catedrală.

2. Am anunţat în scris Frontul Democratic că la Timişoara au sosit 14 garnituri de tren cu câte 14 vagoane cu gărzi patriotice înarmate cu cozi de lopeţi, iar printre ei erau şi securişti în civil.

3. Am participat în genunchi, alături de timişoreni, la rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”.

4. Am primit şi am îndeplinit rolul de a purta discuţii cu gărzile patriotice, noi doi având acces la garniturile de tren, mergând din vagon în vagon şi spunându-le că cei din stradă sunt români timişoreni, care doresc să vă alăturaţi lor şi le-am enumerat câteva puncte din revendicările lor, pe care gărzile patriotice le-au primit cu bucurie şi au început să coboare din vagoane, mergând cu noi şi cu revoluţionarii în centru, formând un grup foarte mare. Acestea sunt faptele noastre, dar se pare că nu înseamnă mare lucru din moment ce nici până acum noi nu suntem numiţi revoluţionari.

ENE PETRE Sef tren, care a transportat gărzile patriotice în timpul evenimentelor revoluţionare de la Timişoara.

Document intrat în Arhiva IRRD în mai 2008, Fond 1, Dosar 79, filele 1-3.

IV.DICŢIONARULREVOLUŢIEIROMÂNE

209DICŢIONARUL REVOLUŢIEI ROMÂNE

1.Revoluţieţie

Termen folosit iniţial pentru a descrie o încercare de întoarcere a realităţii către o condiţie a ei anterioară, o reinstaurare a unei ordini aflate într-o evoluţie firească dar care, în mod accidental, a fost stopată şi deviată într-o altă direcţie.

Începând cu Revoluţia franceză (1789) termenul şi-a schimbat şi nuanţat înţelesul, desemnând o transformare foarte cuprinzătoare sau fundamentală a societăţii. Revoluţiile din 1848-1849 i-au consolidat acest înţeles, iar revoluţia bolşevică rusă (1917) i-a adăugat nuanţe noi, legate de lupta dintre clase sociale antagoniste, lichidarea duşmanului de clasă, etc.

În 1989, Europa Centrală şi de Est a fost cuprinsă de un val de schimbări, care au afectat bazele economice, politice, ideologice şi sociale ale regimurilor comuniste din ţările blocului sovietic. Iniţiativa schimbărilor a aparţinut liderului sovietic Mihail Gorbaciov, care a încercat să reformeze sistemul intrat în blocaj general. Cuvintele sub semnul cărora sistemul socialist trebuia reformat erau: glasnosti, perestrika, uskarenie, novîe mîşlenie. Pentru succesul reformei, toţi liderii comunişti conservatori au fost îndepărtaţi, conform unei vechi practici comuniste. În România, Nicolae Ceauşescu a refuzat să aplice orice reformă sugerată de Moscova. Îndepărtarea lui din post s-a dovedit, însă, un exerciţiu dificil, fie din cauza controlului total pe care reuşise să-l instituie asupra societăţii, fie pentru că centrul de putere de la Moscova nu dispunea la Bucureşti de aceleaşi pârghii ca în celelalte capitale satelite.

Interesant că în primele documente ale Revoluţiei acest cuvânt nu este menţionat expres (nici în documentele forţelor schimbării din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia sau Germania Democrată). ProclamaţiaFrontuluiDemocraticRomân (21 decembrie 1989) de la Timişoara sau ComunicatulcătreŢarăalC.F.S.N. (22 decembrie 1989) nu menţionează termenul ca atare ,deşi ansamblul schimbărilor nu lasă nici un dubiu în privinţa profunzimii lor. Foarte curând Revoluţia, ca termen, intră în vorbirea curentă şi începe să fie utilizat, abuziv chiar, în documentele oficiale ale noilor autorităţi.

Revoluţia din decembrie 1989 se înscrie în seria evenimentelor excepţionale pretrecute pe teritoriul românesc, începând cu Revoluţia din 1821 şi Revoluţia din 1848.

Deşi există controverse în legătură cu natura evenimentelor din 16 – 22 decembrie 1989 – noţiunile de revoluţie sau lovitură de stat împărţind clasa politică, analiştii, memorialiştii şi istoricii –, este evident că, în decembrie 1989, România a înlăturat regimul comunist, optând pentru un sistem democratic pluralist, economie de piaţă, respectarea drepturilor omului şi a trecut într-o nouă constelaţie politică europeană.

În funcţie de metodele, modalităţile, rapiditatea acestor schimbări făcute prin Revoluţii, aceasta a fost calificată în mai multe feluri: de catifea, blândă, cântată, sângeroasă (ca în cazul României), confiscată, furată, falsă, etc.

În România tensiunile sociale s-au acutizat către sfârşitul anului 1989, când în întreprinderi şi instituţii sau în unele comunităţi urbane s-au înregistrat acte de revoltă de mai mică amploare. În contextul alegerilor pentru ultimul Congres al P.C.R., prin diferite modalităţi s-a cerut ca Nicolae Ceauşescu să nu mai fie secretar general. Unele proteste deschise s-au înregistrat pe platformele industriale din Timişoara, însă în 15

210 DICŢIONARUL REVOLUŢIEI ROMÂNE

decembrie 1989, protestul unor enoriaşi ai Bisericii Reformate - reprimat disproporţionat – a scăpat de sub control. Ziua următoare, la reluarea protestului, alţi cetăţenii incitaţi de eveniment, aflaţi în zona Piaţa Maria, au fost – la rîndul lor– molestaţi. Protestul s-a transformat în revoltă la adresa autorităţilor locale şi centrale, s-a extins în tot oraşul, mai multe librării au fost devastate, iar „operele” lui Nicolae Ceauşescu expuse în vitrine au fost distruse. S-a pătruns în Sediul Judeţenei de partid, unde au fost aruncate câteva portrete şi benere cu lozinci comuniste. Noaptea au continuat arestările şi molestările făcute de forţele de represiune la instigarea şefului regimului.

Revolta , însă, nu a fost lichidată; în timp ce şeful statului a plecat în vizită în Iran, la Timişoara au fost trimise noi forţe militare şi responsabili politici pentru lichidarea demonstraţiilor. Din ordinul dictatorului, militarii folosesc armamentul şi apar primele victime. Revolta ia amploare, la fel şi represiunea, care foloseşte mijloace de luptă blindate şi sporeşte numărul victimelor.

În dimineaţa zilei de 20 decembrie muncitorii din întreprinderi refuză lucrul, se deplasează organizat în Piaţa Operei şi la Judeţeana de partid. Un grup de revoluţionari pătrund la Balconul Operei şi anunţă formarea unui nou partid: FrontulDemocraticRomân, condus de Lorin Fortuna, Ion Chiş, Claudiu Iordache.La sediul Comitetului judeţean de partid, un Comitet Cetăţenesc formulează un set de revendicări politice pe care Petre Petrişor le prezintă primului ministru, intre care demisia lui Nicolae Ceauşescu.

Autorităţile pierd controlul asupra Timişoarei, care se declară primul oraş ”liber de comunism”.

Frontul abia constituit se consolidează, elaborează şi publică prima Proclamaţie, se declanşează Revoluţia, care se extinde în mai multe oraşe apropiate (Lugoj, Arad, Caransebeş, Reşiţa) şi în Capitală, Braşov, Cluj-Napoca, Sibiu şi altele.

În Capitală, aparatul politic încearcă să obţină sprijinul bucureştenilor, organizînd un meeting de proporţii, care s-a transformat într-unul de protest. Represiunea se declanşează, manifestanţii rezistă până noaptea târziu; au loc arestări, cad victime în diferite locuri, însă dimineaţa, muncitorii de pe platformele industriale formează coloane care se deplasează organizat către Piaţa Palatului. Armata încetează acţiunile şi se retrage în cazărmi.

Sub presiunea protestatarilor, care pătrund cu forţa în Palat, Ceaşescu şi câţiva colaboratori, preluaţi de un elicopter, părăsesc Puterea sub privirile protestatarilor.

În vidul de putere creat, se încearcă să se formeze mai multe formule de putere, însă, cea care se afirmă în final este ConsiliulFrontuluiSalvăriiNaţionale. Cu mare dificultate se întocmeşte o listă iniţială (39 de personalităţi care nu se cunoşteau sau nu se aflau la faţa locului). Se redactează un Comunicat către ţară, o versiune uşor modificată a unui program pregătit de Dumitru Mazilu. Ion Iliescu, recunoscut ca lider de către noua structură de putere, prezintă Comunicatul la Televiziune. Teroarea declanşată de forţe necunoscute nici astăzi a creat o confuzie greu de imaginat, situaţie în care CFSN a fost obligat să ia primele decizii. La 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi de un Tribunal Revoluţionar şi executaţi.

Procesul revoluţionar a continuat, noul curs al României îndreptîndu-se fără rezerve către o societate democratică.

AlexandruOŞCA


2.Loviturădestat

1. Acţiune rapidă care urmăreşte răsturnarea regimului politic existent ăi preluarea, prin forţă a puterii politice de stat de către persoane sau grupuri de persoane.

2. Răsturnare a guvernului unui stat realizată de organe interne ale statului însuşi, având ca scop înlocuirea elitei conducătoare. Caracterul intern al organizaţiei instituţionale deosebeşte lovitura de stat de alte fenomene de transformare politică (revoluţii, răscoale, insurecţii), care se dezvoltă de obicei în afara aparatului regimului în vigoare.

GheorgheSBÂRNĂ

3.Agerpres

Agerpres (Agenţia Română de Presă), agenţia naţională română de presă, care furniza ştiri interne şi externe instituţiilor statului şi cetăţenilor. Ea a fost creatăEa a fost creată după model sovietic prin transformarea Rador-ului (principala agenţie de ştiri între 1928 – 1944, din timpul democraţiei parlamentare) în Agerpres. Aflată sub controlul politic al conducerii PCR, Agerpres a urmat directivele primite de conducerea comunistă până la mijlocul zilei de 22 decembrie 1989, când - în urmă fugii cuplului dictatorial şi, implicit de abandonare a puterii - , ştirile nu au mai putut fi cenzurate. Din acest moment, jurnaliştii de la Agerpres s-au delimitat de fostul regim, propunându-şi să informeze în mod real, cinstit şi civilizat întreaga opinie publică internă şi internaţională. Un rol deosebit de important l-au avut jurnaliştii Agerpres-ului în prezentarea Revoluţiei române, moment după moment, prin intermediul ştirilor furnizate din locurile fierbinţi unde, sub ploaie de gloanţe tinerii plăteau cu sânge năzuinţa către libertate. Din 22 decembrie 1989, seara, Agerpres a transmis şi a monitorizat corect întreg fluxul de ştiri cu şi despre Revoluţia română venite de la Moscova, Paris, Washington, Berlin, Tokio, Vatican, Londra, Viena, Ottawa, Caracas, Berna, Geneva, Lisabona şi Bruxelles, etc. Un loc central l-au avut ştirile despre luările de poziţie ale liderilor politici din diferitele capitale ale lumii cu privire la schimbare bruscă de regim de la Bucureşti. Represiunea ordonată de cuplul dictatorial a stârnit numeroase luări de poziţie la Londra, Paris, Moscova şi Washington pe care Agerpres le-a transmis din oră în oră, profesionist. În 22 decembrie 1989, Agerpres a transmis comunicatul Frontului Salvării Naţionale către ţară, citit de către domnul Ion Iliescu la postul public de televiziune, în care anunţa crearea FSN, alături de principelele obiective ale acestuia organism, în vidul de putere rămas în urma abandonării puterii de către Nicolae şi Elena Ceauşescu. De asemenea, i-a informat pe cetăţeni despre Consiliile Judeţene ale FSN, care îşi propuneau să gestioneze din mers desfăşurarea normală a vieţii economice şi să asigure menţinerea ordinii publice. În tot acest răstimp, jurnaliştii acestei agenţii de presă au acţionat profesionist în transmiterea corectă a ştirilor interne şi externe din acele zile când regimul totalitar se stingea sub ploaia gloanţelor.

SebastianRusu


4.Braşovşovov

Braşovşovov, municipiu situat în depresiunea cu același nume, la poalele masivelor Tâmpa şi Piatra Mare. Menţionat pentru prima oară la 1235 (în „Catalogul Ninivensis”) sub denumirea de „Corona”, dar cu o existenţă anterioară. În evul mediu devine tot mai cunoscut ca principal centru meşteşugăresc şi comercial din sudul Transilvaniei; a întreţinut strânse legături comerciale cu Ţara Românească şi Moldova. În sec. XVIŢara Românească şi Moldova. În sec. XVIara Românească şi Moldova. În sec. XVI a devenit un important centru cultural românesc (activitatea tipografică a diaconului Coresi, Şcoala de la Biserica Sf. Nicolae din Schei) şi săsesc (umanistul Johanes Honterus). Aici se organizează primul liceu umanist din ţară (1541), iar în 1546 ia fiinţă prima moară de hârtie. Începând din 1788 şi 1834, la B. au funcţionat două şcoli elementare româneşti şi un liceu înfiinţat de Andrei Şaguna (1850) şi au apărut din 1838 „Gazeta de Transilvania” şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, care au contribuit la închegarea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale a poporului român. Centru al revoluţiei de la 1848-1849, la B. emigranţii români din Moldova au elaborat unul din cele mai importante programe revoluţionare „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”. Populaţia oraşului a participat activ la evenimentele importante ce au premers Marea Unire din 1918. În perioada interbelică, B. a cunoscut o importantă dezvoltare economică şi culturală. În a doua jumătate a se. XX, a continuat să fie un principal centru politic-administrativ, cultural, ştiinţific, de transport, şi al doilea centru industrial al ţării. Industrie: construcţii de maşini (tractoare, autocamioane, maşini şi utilaje grele, utilaj petrolier, material rulant feroviar şi rutier, utilaj energetic, maşini unelte pentru prelucrarea materialelor, întreprinderi de rulmenţi, industrie chimică, articole tehnice pentru prelucrarea petrolului, materiale de construcţii, prelucrare a lemnului, piei, încălţăminte, textile, industrie alimentară şi poligrafică). În B. se află importante instituţii de învăţământ şi cultură: Universitatea „Transilvania”, colegii tehnice, teatru de stat, filarmonică, muzee, numeroase monumente istorice. Conform recensământului din 1991, municipiul B. avea 355.593 de locuitori.

La 15 nov. 1987, în ziua în care aveau loc alegeri de deputaţi pentru Marea Adunare Naţională, muncitorii uzinelor de autocamioane şi de tractoare, la care s-au raliat și muncitori de la alte întreprinderi, precum şi o parte a populaţiei oraşului, au manifestat vehement împotriva condiţiilor extrem de grele de viaţă şi de muncă impuse de regimul comunist şi de dictatorul Nicolae Ceauşescu.

Revolta a fost înăbuşită cu brutalitate de forţele de represiune, iar liderii ei au fost întemniţaţi sau strămutaţi din oraş.

În dec. 1989., B. a fost unul din centrele importante ale Revoluţiei din această parte a ţării. Mişcările de protest împotriva conducerii de partid şi de stat comuniste s-au concentrat, începând cu 21 dec. în câteva zone ale oraşului.

Comitetul Judeţean de Partid. La 21 dec., Şeful Inspectoratului Judeţean al MI, conform ordinelor primite, dispune dislocarea de subunităţi de securitate, pentru a interzice afluirea muncitorilor din diferite întreprinderi spre centrul oraşului. Acţiunea rămâne fără rezultat. Militarii şi patrulele de miliţie sunt retrase în sedii. În dispozitivul


de apărare al c.j.p. sunt dispuse subunităţi de securitate şi se înregistrează unele incidente minore între securişti şi manifestanţi. În timp ce sporeşte numărul de persoane protestatare, un grup de tineri scandează lozinci anticeauşiste şi îndeamnă populaţia să pătrundă prin dispozitivele scutierilor. Se reacţionează cu bastoanele de cauciuc şi cu focuri de avertisment în aer,

În ziua următoare (22 dec.), încă din zorii zilei. Manifestanţii se deplasează în ordine spre sediul c.j.p. Primul secretar al c.j.p. cere consolidarea dispozitivului de apărare, precizând să nu se facă uz de armă împotriva demonstranţilor. O dispoziţie similară e primită, între timp, din partea MApN care cere ca numai ordinele sale să fie executate.

Un grup de manifestanţi prezintă o petiţie, în şapte puncte, prin care se cere demisia din toate funcţiile de partid şi de stat a lui Nicolae Ceauşescu.

Zona ”Modarom” din imediata vecinătate a c.j.p. Aici, ajung în după amiaza zilei de 21 dec, manifestanţii de la ICA Ghimbav. Un grup de tineri violenţi încearcă să forţeze dispozitivul scutierilor care reacţionează cu bastoane de cauciuc, iar pompierii - cu jeturi de apă.

Sediul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne. Pe data de 22 dec., un grup de revoluţionari ocupă prin forţă acest sediu de unde sustrag armament şi muniţie.

Municipiul Brașov a fost declarat Oraş-martiralRevoluţieidindecembrie1989, cf. Legii nr. 128/29.12.1992, publicată în M.Of. nr. 2/12.01.1994.

GheorgheSBÂRNĂ

5.Constanţa

Constanţa, municipiu în S-E României, port la Marea neagră, reşedinţă a jud. Constanţa. Localitate situată pe teritoriul coloniei greceşti Tomis. Are o existenţă neîntreruptă, în sec. al XIII-lea, negustorii genovezi au construit aici o aşezare întărită şi un port care figura şi în izvoarele catagrafice medievale; a fost cucerită în 1393 de sultanul otoman Baiazid I. Chiar dacă aşezarea nu a mai avut în cursul evului mediu o importanţă deosebită, prin faptul că la C. se exportau produsele româneşti destinate Constantinopolului. După o perioadă de declin, oraşul a cunoscut o dezvoltare deosebită în sec. al XIX-lea şi mai ales după Războiul de Independenţă (1877-1878), când a devenit poarta maritimă a României. Este cel mai mare port al ţării cu un trafic anual impresionant. Industrie constructoare de maşini (construcţii şi reparaţii de nave maritime), materiale de construcţii, prelucrarea lemnului, textilă, alimentară. Staţiune balneoclimaterică estivală. Centru cultural şi artistic. Instituţii de învăţământ superior, teatru, muzee de artă, arheologie şi istorie. Monumente. 350.581 locuitori (1992).

La 22 dec. 1989, populaţia municipiului iese în masă pe străzi, îndreptându-se spre sediul politico-administrativ al oraşului. Manifestanţii pătrund în clădirile Miliţiei Judeţene unde eliberează 113 deţinuţi, apoi în cele ale Securităţii şi Miliţiei municipale. În baza înţelegerilor stabilite cu directorii de întreprinderi, armată, împreună cu gărzile patriotice şi revoluţionari, se instituie paza militară asupra obiectivelor civile.


Se intensifică zvonurile în rândul populaţiei despre existenţa unor grupuri teroriste, contaminarea apei potabile, încercări de distrugere a unor obiective economice şi culturale. Persoane neidentificate au executat foc de armament individual de pe blocuri şi din zona spaţiilor verzi, asupra obiectivelor militare şi civile, precum şi asupra patrulelor aflate în misiune; s-au înregistrat mai mulţi răniţi.

În zona Mării Negre, artileria antiaeriană deschide foc asupra unor mijloace aeriene care survolau portul Midia. La fel şi dragoarele maritime şi vânătoarele de sub,marine trag asupra unor ţinte navale neidentificate şi necunoscute.

În dimineaţa zilei de 23 dec. 1989, vedete torpiloare şi elicoptere execută misiuni de cercetare şi supraveghere navală şi aeriană. Comandamentul Marinei Militare adoptă măsuri speciale pentru apărarea platformelor de foraj maritim, a porturilor fluviale Giurgiu, Brăila, Galaţi, ca şi a Complexului hidro-energetic Porţile de Fier I şi II. În seara aceleiaşi zile, informaţii diverse, corelate cu datele cercetării radio-tehnice ce conturează o operaţie navală de anvergură. Se dispune scoaterea din nou a unor nave de luptă, care execută foc asupra obiectivelor maritime care s-au dovedit a fi fost false.

La 26 dec. 1989, Comandamentul Marinei Militare decide să readucă în porturi majoritatea navelor aflate pe mare, cu excepţia celor care asigurau protecţia platformelor de foraj şi a porturilor. În zilele următoare, numărul atacurilor teroriste s-a redus şi odată cu acestea şi starea tensională din oraş s-a atenuat.

GheorgheSBÂRNĂ 6.COPOSUCORNELIU-VALERIU

COPOSUCORNELIU-VALERIU (n. 20 mai 1914, Bobota, jud. Sălaj - d. 11 nov. 1995, Bucureşti), om politic român. Jurist şi ziarist; secretar şi confident al lui Iuliu Maniu (din 1937), director de cabinet al ministrului secretar de stat fără portofoliu Iuliu Maniu (23 aug. – 04 nov. 1944), secretar general adjunct al PNŢ (1946-1947); a fost deţinut politic întra aniiŢ (1946-1947); a fost deţinut politic întra anii (1946-1947); a fost deţinut politic întra anii 1947-1964.

În dimineaţa zilei de 23 dec. 1989, la domiciliul lui Corneliu Coposu, unii membri (Ion Diaconescu, Ion Puiu ş.a.) ai fostului Partid Naţional Ţărănesc, interzisŢărănesc, interzisărănesc, interzis în 1947, au elaborat o „Chemare către ţară”, prin care se făceau cunoscute principalele „crezuri” ale partidului condus de Iuliu Maniu până la desfiinţarea sa abuzivă de comunişti, între care: „independenţa şi integritatea ţării; democraţie pluralistă; stat de drept şi respectarea strictă a legalităţii; dreptate socială; renaştere naţională în spiritul moralei creştine; economie de piaţă; separarea puterilor în stat şi libera alegere a organelor de conducere”. În finalul documentului se preciza că: „Partidul Naţional �ărănesc sprijină ideile democrate cuprinse în Proclamaţia Frontului Salvării�ărănesc sprijină ideile democrate cuprinse în Proclamaţia Frontului Salvăriiărănesc sprijină ideile democrate cuprinse în Proclamaţia Frontului Salvării Naţionale şi îşi exprimă disponibilitatea de a colabora cu toate formaţiunile care luptă pentru restabilirea adevăratei democraţii”.

GheorgheSBÂRNĂ

V.NOTE,RECENZII,PREZENTĂRIDECARTE

217

Ioan Scurtu, THEROMANIANREVOLUTION1989,

Editura Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2009, Bucureşti, 317 pagini

DanaOSIAC

Cartea lui Ioan Scurtu The Romanian Revolution 1989, apărută sub egida Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 la Editura Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, în anul 2009, este ediţia a treia, revizuită şi adăugită a lucrării Revolutia Română din Decembrie 1989 în context internaţional.

Lucrarea de 317 pagini este împărţită în patru capitole: The crisis of Totalitarism Socialist Regime ( Criza Regimurilor Socialiste Totalitare); The Domino Theory (Teoria Dominoului); The Romanian Revolution of 1989 ( Revoluţia Română din Decembrie 1989); Sum up and perspectives ( Concluzii şi perspective). Cartea se bazează pe o impresionantă bibliografie, făcând apel la o multitudine de surse, şi care - prin revizuirea periodică a lucrării - ţine pasul cu evoluţia şi dezvoltarea studiului privind cercetarea Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

O impresionantă radiografie, făcută pe baze ştiinţifice, a unui eveniment marcant pentru istoria nu numai a României, dar şi a istoriei mondiale, precum şi o preocupare de a plasa în context internaţional evenimentele petrecute în anul 1989 în România.

Îndemnăm cititorii să parcurgă această lucrare.

PREZENTARE DE CARTE

218

Andreea Raluca Maierean, THE MEDIA COVERAGE OF THE ROMANIAN

REVOLUTION,Editura Lumen, Iaşi, 96 pagini

AngelicaHelenaMARINESCU

Cartea ”The Media Coverage of the Romanian Revolution”, scrisă de Andreea Raluca Maierean, a fost publi-cată în limba engleză, la Editura Lumen, în anul 2006, la Iaşi, în cadrul Programului de Promovare a tinerilor cercetători, derulat de Asociaţia Lumen. Autoarea cărţii este licenţiată în Ştiinţe Politice şi Sociologie la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi a absolvit, în 2005, masteratul de Ştiinţe Politice al Universităţii Central Europene din Budapesta.

Autoarea analizează specificul şi consecinţele transmiterii în direct a Revoluţiei din Decembrie 1989, pornind de la ipoteza că Televiziunea a contribuit la victoria forţelor democratice prin informarea populaţiei asupra situaţiei în curs, prin mobilizarea populaţiei şi prin legitimizarea revoltei anticomuniste.

Pentru a demonstra această ipoteză de lucru, Andreea Raluca Maierean a efectuat o cercetare empirică (analiza de discurs a intervenţiilor în direct ale revoluţionarilor) a transmisiei din data de 22 decembrie 1989. Dat fiind că „Arhiva multimedia” a Televiziunii Române nu i-a permis accesul la înregistrările originale, sursele folosite pentru analiza efectuată au fost volumul documentar „Revoluţia Română în direct” (coordonată de Mihai Tatulici, Bucureşti, 1990) şi cartea autobiografică a lui Teodor Brateş, considerat purtătorul de cuvânt al Revoluţiei, „Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989. O zi în studioul 4” (Bucureşti, 1992).

PREZENTARE DE CARTE

219PREZENTARE DE CARTE

Împărţită în şase capitole, cu o vastă bibliografie şi o cercetare teoretică pentru a susţine ipoteza autoarei, îmbogăţită cu o scurtă cronologie a Revoluţiei Române şi o serie de fotografii exemplificatoare, lucrarea reprezintă o cercetare serioasă şi bine structurată, interesantă atât din punctul de vedere al teoriilor referitoare la media, cât şi prin concluziile rezultate în urma analizei de discurs a „purtătorilor de cuvânt”, la Televiziune, în 22 decembrie.

Primele două capitole ale cărţii au rolul de prezentare a diferitelor teorii referitoare la rolul media in situaţii de criză, făcând comparaţii cu alte trei cazuri de implicare a mass-media în evenimente care au avut loc in 1989: Piaţa Tienanmen, Căderea Zidului Berlinului sau Revoluţia de Catifea din Cehoslovacia. Astfel, conform autoarei, în România „preluarea televiziunii publice a fost prima formă de legitimizare a noii puteri.“ Televiziunea Română Liberă a devenit „centrul de transmitere a noului mesaj politic şi un instrument în mâna noilor lideri pentru menţinerea ordinii sociale”.

În primul capitol, folosind ca argumente teoriile lui John Keane şi Douglas Kellner, referitoare la rolul media ca extensie a statului, ale lui Karol Jakubowicz (mass-media ca instrument principal în păstrarea ordinii sociale) sau despre criză ca şi construcţie mediatică (Peter Bruck şi George Gerbner), îngustând domeniul de cercetare către situaţiile de criză, autoarea concluzionează că „în decembrie 1989, în România, transmiterea în direct a transformat o revoltă din Bucureşti şi alte oraşe ale ţării într-o revoluţie la nivel naţional”.

Al doilea capitol, aşa cum am arătat deja, prezintă alte revolte anticomuniste mediatizate, acestea fiind puse în contrast cu ceea ce s-a petrecut în Bucureşti, în Decembrie 1989. Cadrul comun de analiză este oferit de teoria lui Jurgen Habermas. Astfel, conform autoarei, „prezenţa maselor largi adunate în pieţe şi mobilizate în stradă a reuşit să dezarmeze un regim care era înarmat până în dinţi[...] Totul a avut loc, însă, în spaţiul neortodox al unei arene internaţionale de participanţi şi observatori, creată de prezenţa neîntreruptă a mass-media”.

Capitolul al treilea descrie metoda analizei de discurs folosită ca instrument de cercetare, justificată de structura coerentă a metodei, aşa cum rezultă din studiul lui Norman Fairclough „Doing Discourse Analysis” (1993), ca progresie de la practica discursului la practica socială, urmând trei direcţii principale: vocabularul, coeziunea şi structura textului.

Cele trei aspecte avute în vedere (circumstanţele transmiterii în direct, genurile folosite şi „povestirile” care au fost spuse) ale evenimetului comunicaţional sunt descrise în cel de-al patrulea capitol, pentru a găsi dovezile celor trei funcţii care au caracterizat transmiterea în direct a evenimentelor din ziua de 22 decembrie 1989: informare, legitimizare şi mobilizare. Cea mai interesantă analiză este cea a genurilor discursive identificate: narativ, biografic (şi autobiografic) şi apel public, conectate în forme secvenţiale ale intertextualităţii. Sunt oferite exemple din discursurile lui Gelu Voican Voiculescu, Mircea Dinescu, Sergiu Nicolaescu, Dragomir Horomnea. Din analiza intervenţiilor, autoarea extrage o listă de subiecte pe care intervenţiile în direct le

220 PREZENTARE DE CARTE

prezintă (26 în total), ca de exemplu: începutul evenimentelor sângeroase la Timişoara, în 16 decembrie, pericolul ca avioane militare, pregătite de luptă, să atace Bucureştiul, consecinţele educaţiei comuniste în şcoli şi universităţi, naşterea în libertate a primului copil, numit „Victoria”, urmărirea maşinii în care se aflau Nicolae şi Elena Ceausescu, scenariul conform căruia apa de băut ar fi fost otravită, rafalele de armă asupra clădirii Radioului Naţional, etc.

Poate cea mai interesantă analiză este cea din cel de-al cincilea capitol, care examinează procesul argumentativ şi dezvăluie legătura între transmiterea în direct şi procesul de legitimizare a Revoluţiei. Astfel, diferiţii „topoi” pe care autoarea îi identifică sunt: „nominalizarea”, „pericolul”, „ameninţarea”, „responsabilizarea”, „istoria”, fiecare dintre aceste forme de argumentare, conducând la aceeaşi concluzie: necesitatea de a înlocui dictatura personală a lui Ceauşescu cu un regim democratic.

Din punctul de vedere al autoarei, legitimizarea noului discurs politic reprezintă principala contribuţie prin care transmisia în direct a dus la victoria Revoluţiei. Cele doua faţete ale mediatizării discursului politic din zilele Revoluţiei sunt:

1) Pe de o parte, după ani de manipulare şi cenzură, televiziunea naţională a transmis primele informaţii autentice; după o transmisie caracterizată de haos şi contradicţii, comunicatul Frontului Salvării Naţionale reprezenta una dintre primele informaţii oficiale în numele noii autorităţi.

2) Pe de altă parte, prin acest anunţ noua putere a obţinut legitimizarea sa. Astfel, prin mediatizarea discursului lor politic, noii lideri (Ion Iliescu şi Petre Roman) s-au erijat în alternative la conducerea totalitară, prin identificarea cu schimbarea revoluţionară şi cu poporul.

„Conform tipologiilor surselor de legitimizare (Max Weber), o combinaţie a celor trei (tradiţională, carismatică şi legală) a reprezentat baza atât pentru legitimizarea noii puteri politice, cât şi a noului discurs politic. Sursa de legitimizare tradiţională a făcut apel la categoriile sociale binecunoscute şi a cerut mobilizarea acestora. Sursa carismatică a făcut apel la trăsături personale excepţionale ale celor care au înfruntat vechiul regim. În sfârşit, sursa de legitimizare legală a completat imaginea unui sistem de încredere, cerând oamenilor să respecte legea”. Consider că lucrarea Andreei Raluca Maierean este foarte interesantă, expli-când anumite aspecte ale evenimentelor din Decembrie 1989 din perspectiva diverselor teorii politice şi sociologice referitoare la rolul mass-media în situaţii de criză şi în evenimente revoluţionare.


Mihai Iacobescu, DESCĂTUŞAREA (1985-1991):

PERESTROIKA, REVOLUŢIA DIN 1989 ŞI ROMÂNII DIN IMPERIUL SOVIETIC,

Editura “Junimea”, Iaşi, 2009, 547 p.

MihailANDREESCU

Apărută sub egida Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, cartea menţionată este structurată pe cinci capitole consistente şi semnificative, privind nu doar Revoluţia română din decembrie 1989, ci mai ales premisele anului revoluţionar 1989 în Europa, în contextul unor schimbări politice decisive ale Uniunii Sovietice.

Prima parte a lucrării intitulată Un conducător încearcă să reformeze şi să salveze imperiul sovietic dintr-o formidabilă criză, corespunde capitolului I, care tratează despre Programul formulat şi lansat în URSS de Mihail Gorbaciov (1985-1991) şi în care sunt analizate condiţiile în care va fi introdus noul program politic, stadiul de dezvoltare social-economică şi politico-ideologică al societăţii sovietice, programul reformelor preconizate de Gorbaciov şi contextul relaţiilor politice internaţionale.

Partea a doua, corespunzând capitolului al doilea, se referă la Anul 1989: Începutul sfârşitului. Prăbuşirea regimurilor totalitare socialiste europene. Sub titlul sugestiv Descătuşarea, în capitol sunt analizate evenimentele şi schimbările din Polonia, Ungaria, R.D.Germană, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania; alte evenimente ale anului 1989. Capitolul continuă apoi cu Revoluţia română din decembrie 1989 şi ecourile internaţionale ale căderii regimului Ceauşescu.

Partea a treia, cea mai consistentă, intitulată Anul 1991: destrămarea URSS şi înfiinţarea Comunităţii Statelor Independente. Studiu de caz: lupta de eliberare a românilor moldoveni, are în componenţă trei capitole şi concluziile propuse de autor. În capitolul al treilea: Românii din Imperiul Sovietic. Organizare. Afirmare. Revendicări. Frontul Popular din Moldova, sunt analizate evenimentele petrecute în Moldova de peste Prut, începând cu anii 1988-1989, reacţiile lor la Revoluţia din România şi dorinţele de a oferi “ajutor” revoluţionarilor români, organizarea politică a românilor din Basarabia şi proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Capitolul IV: Podul de flori de la Prut. Dialog şi colaborare, vizează proiectele de “unire” a Basarabiei cu România, planurile de cooperare economică, etnică şi cultural-religioasă, alte probleme privind apropierea


dintre cele două state româneşti. În capitolul V: Recurs la istorie, autorul are ocazia de a face un amplu excurs istoric privind “Cazul Basarabiei” şi evoluţia lui în perioada 26-28 iunie 1940 – 26-28 iunie 1991, pierderile teritoriale – altele decât Basarabia – suferite de România, poziţia României faţă de Pactul “Ribbentrop-Molotov” şi faţă de dorinţele Republicii Moldova. În fine, În loc de concluzii. Un act istoric, decisiv şi legitim: proclamarea independenţei Republicii Moldova, desigur, prilejuieşte autorului, pe lângă alte consideraţii şi o analiză a contextului pe care el l-a intitulat sugestiv Puciul din 19 august 1991. Gorbaciov – prizonierul forţelor conservatoare. Boris Elţîn - “salvatorul” şi “reformatorul” imperiu lui.

Cartea, beneficiind de numeroase şi importante surse documentare interne şi externe de prima mână – mai ales că autorul a fost Senator în Parlamentul României şi a avut acces la informaţii importante – este atractivă şi interesantă, incitantă am putea spune, cu multe concluzii şi consideraţii proprii ale autorului, care se dovedeşte un patriot şi naţionalist – în sensul bun al cuvântului - , uneori chiar patetic. Multe dintre concluziile şi consideraţiile sale pot genera discuţii şi controverse, mai ales din partea celor care au alte opinii în legătură cu subiectul lucrării şi cu analiza evenimentelor

şi care doresc să impună punctul lor de vedere. Indiferent de părerile pro sau contra asupra acestei cărţi, noi o considerăm extrem de valoroasă şi interesantă, ea adăugându-se celorlalte lucrări apărute sub egida Institutului Revoluţiei Române, care pot oferi şi alte puncte de vedere decât cele ancorate politic sau servind anumite interese nu întotdeauna în concordanţă cu cele ale României şi ale românilor.

PRECIZARE

GheorgheBUZATU

Pentru informarea promptă şi precisă a cititorului, consider necesar să-i aduc la cunoştinţă că a apărut, cu totul

recent, sub egida Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, volumul intitulat Descătuşarea (1985-1991). Perestroika, Revoluţia din 1989 şi Românii din Imperiul Sovietic, semnat de Prof. Univ. Dr. Mihai Iacobescu (Iaşi, Editura Junimea, 2009, 547 p.).


Este, netăgăduit, o lucrare care, din multiple consideraţii, merită toată atenţia istoricilor, şi nu numai. Pentru moment, fiind reţinut de pregătirea pentru tipar a volumului II (ianuarie 1942 – iunie 1943) al Jurnalului Mareşalului Ion Antonescu –operaţiune extrem de dificilă, fiind vorba de un document excepţional, populat de aproximativ 1 500 de personaje istorice şi acoperind peste 450 de zile ale Războiului Mondial din 1939-1945, aflat pe atunci în toiul său–, mă limitez acum să precizez că volumul domnului Mihai Iacobescu reţine deosebita mea consideraţie, cel puţin din două puncte de vedere:

1 – În prima ordine, datorită faptului că între problemele abordate cu mult curaj şi nonşalanţă de autor se află faimosul şi mult-controversatul Pact Hitler-Stalin. din 23 august 1939, şi consecinţele sale dezastruoase, cărora – fără falsă modestie – le-am consacrat contribuţii ce dovedesc în mod sigur că, în baza investigaţiilor mele de preferinţă şi de durată, am avut şi mai am încă un cuvânt de spus.

2 – Mai apoi, dat fiind că în volumul menţionat, care se impune prin caracterul său predominant memorialistic şi, deci, prin forţa lucrurilor, subiectiv, ca să nu spun pătimaş, subsemnatul şi un grup de istorici ieşeni, în primul rând eu şi regretatul mare istoric şi coleg Valeriu Florin Dobrinescu, suntem proiectaţi (vezi Descătuşarea, p. 430-433) – în contextul desfăşurării Conferinţei internaţionale de la Chişinău din iunie

Pagină din cotidianul basarabean “Moldova Suverană”

(Chişinău, nr.135/29 iunie 1991, p. 2)relativ la Conferinţa Internaţională de la Chişinău

din 26-28 iunie 1991.


1991 consacrată Pactului din 1939 – în poziţia de … falşiprieteni, o poziţie evident incomodă dar care, în raport cu realitatea şi în temeiul operei ştiinţifice, nu rezistă, faptul nemaitrebuind dovedit, de vreme ce – este de domeniul public – tocmai falsitatea ne-a repugnat toată viaţa, nepromovând-o nicicând şi nicicum. Ceea ce se poate lesne proba, cu argumente consistente, cu apelul la memorie şi cu texte ilustrative, unele aparţinând chiar Prof. Mihai Iacobescu, care va trebui să admită că lucrurile au stat exact pe dos sau că, în istoriografie, nimic nu se poate clădi serios pe situaţii de conjunctură şi pe aproximaţii, pe convingeri formate „după ureche” sau, mai ales, pe criterii false, decurgând din calcule partinice ori din zone învecinate sau de altă natură.

Faţă de cele precizate, subsemnatului– stupefiat de cele aflate, cu siguranţă în premieră absolută din Descătuşarea– nu-i rămâne altceva mai bun decât să spere că o nouă şi apropiată revedere, în cuprinsul unui studiu, se va dovedi decisivă, nu de dragul ochilor noştri, ci în beneficiul adevărului.

…ŞINUMAIALADEVĂRULUI!


Virgil Măgureanu,ăgureanu, DE LA REGIMUL COMUNIST

LA REGIMUL ILIESCU, Editura RAO Internaţional Publishing Company,

Bucureşti, 2008, 316 pagini

AlexandruOŞCA

Lucrarea grupează un set de intrebări, răspunsuri şi comentarii „aranjate” pe tema Revoluţiei din decembrie 1989 şi nu numai, avându-i ca protagonişti pe Virgil Măgureanu şi Alex Mihai Stoenescu. Cuvântul înainte este semnat de Virgil Măgureanu şi cuprinde aprecieri extinse despre experienţa sa cea mai interesantă, când a format un serviciu secret „aproape de la zero”, caz unic în istoria României, după cum spune chiar autorul (fără să amintească de Securitatea poporului, despre care s-a spus că tot de la zero s-a format). Autorul se grăbeşte să se plaseze de la început în seria celor care cred despre evenimentele din decembrie 1989 că a fost o lovitură de stat, ”…scenariul prăbuşirii a fost pregătit timp de un deceniu (…) întocmit cu migală în laboratoarele ocultei mondiale…”

Primul impuls – observând tipul de demers pe care autorul îl propune cititorului – este să pui de-o parte sau să tratezi cu indulgenţă un astfel de efort , care face mai mult deliciul presei decât să-l încânte pe cercetător. Dincolo de teorii şi şcenarii, însă, cartea operează cu un volum impresionant de informaţii, imposibil de verificat documentar, care au o anumită credibilitate, având în vedere că sunt făcute de fostul şef al unui serviciu secret naţional.

Scurta introducere (şapte pagini şi jumătate), cuprinde o frază despre Revoluţie, prin care anunţă că acesta este subiectul cărţii. Nu-i rămîne cititorului decât să o


lectureze. Postfaţa cărţii (mult mai scurtă) este realizată de Alex Mihai Stoenescu. Suntem informaţi că avem în faţă un interviu luat domnului Virgil Măgureanu, între anii 2005 şi 2008, să recunoaştem, o performanţă imposibil de egalat. Privind mai atent, observăm că dialogul (eu cred că este mai corect subtitlul pus de autor) s-a purtat într-o perioadă mult mai scurtă, câteva luni - din anul 2005 (şase runde) şi, respectiv, 2008 (şapte runde). Cu abilităţile cunoscute, Alex Mihai Stoenescu (pe care Virgil Măgureanu i le subliniază în Cuvânt înainte) l-a provocat pe Profesor să dea frâu liber multor speculaţii pe care le formulează într-un limbaj ales şi convingător, deşi uşor misterios, stimulând interesul cititorului pentru paginile următoare. Nu trebuie să ne străduim să încadrăm lucrarea într-un gen anume, pentru că nici autorul (autorii) nu şi-au propus să-i dea un caracter riguros ştiinţific: cartea nu are aparat critic, cuprins, sau indice general. Nu înseamnă că poate trece neobservată, dialogul celor doi este cât se poate de interesant şi urmează – ca procedură – o încercare similară pe care ne-a propus-o Dinu Săraru în: „Dinu Săraru în dialog cu Victor Stănculescu. Generalul Revoluţiei române cu piciorul în ghips”.*

Într-o ordine cronologică sau sărind de la un eveniment la altul, cei doi comentatori abordează subiecte controversate despre Revoluţia Română, legate de implicarea serviciilor secrete, episodul teroriştilor, condamnarea şi executarea cuplului Ceauşescu, prezenţa turiştilor ruşi la Timişoara, spargerea meetingului din 21 decembrie, întâlnirile sefilor de stat care ar fi decis soarta României, acţiunea responsabililor Securităţii, Miliţiei şi Armatei, a serviciilor diplomatice care-l informau bine pe ministrul de externe cu date ajunse ”ciuntite” la dictator, despre Ion Iliescu – înainte, în timpul şi după 22 decembrie 1989 (inclusiv episodul cu scrisoarea din martie 1989) - şi despre alţi lideri, despre „mineriadă”, Piaţa Universităţii, etc. Sunt relatări şi comentarii interesante care, chiar dacă sunt subiective, merită să fie reţinute pentru a completa şi corobora aceste informaţii cu altele, în ideea de a ne apropia de adevărul unor evenimente extrem de complexe.

*Dinu Săraru în dialog cu Victor Stănculescu. Generalul Revoluţiei române cu piciorul în ghips, Editura RAO Internaţional Publishing Company, Bucureşti, 2004

VI.ABSTRACTS-RÉSUMÉ

229ABSTRACTS - RÉSUMÉ

ABSTRACTS

1. The elites in the Central and Eastern Europe,1989-1992: between new and old; classic and innovation?! - TeodoraStănescu-Stanciu The crumbling of communism in Eastern Central Europe brought the prospect of democratic change, but its success would depend on the new balance between the democratic ethos of opposition to totalitarianism and the resurfacing of deeper undercurrents of the region’s political culture. Eastern Central Europe’s political landscape has diversified dramatically since the upheavals of 1989. In most Eastern European states elites tend to be particularistic, uncompromising, and attached to the stratified class system.

2.Changes from Moscow and the spiritual and national emancipation in the Republic of Moldavia-MihaiIacobescu

The Romanian analysts - both from the East of Prut, who thought and lived, developed and propagated the ideas of perestroika as their minds and hearts urged, as well as those from the mother-country, now free after the Revolution of December 1989 - agree that in the developments arising from the reform of Mikhail Gorbachev in Moldavia cannot be a trend line; on the contrary, if we try to trace these events, we; on the contrary, if we try to trace these events, we on the contrary, if we try to trace these events, we find a trajectory that began to climb shyly, starting with October 1986 and reached the highest point in the years 1989-1990; by then, we could see the first turmoils, the first revendications are formulated, more or less daring, then there appeared the socio-political organizations of national revival - including the Popular Front of Moldavia, The Interfrontist Movement “Edinstvo Unity” and the Popular Movement “Gagauz Halki “- and, in 1991, reached the climax of social, political, cultural, national revendications; the position of the Communist Party of Moldavia gradually weakened and there was a shift from a political system based on the monopoly enjoyed by the Communist Party towards the multiparty system, as Moldavia tried to get entirely out of the Soviet empire grip, showing the most numerous and courageous tendencies towards full independence, and, at the same time, checking the potential for unification with the Romanian state.

3. The structure of the State Security in Central and Eastern European Countries – TiberiuTănase

The end of the ninth decade of the Twentieth Century has been one of the most interesting periods in the contemporary history, regarding the Central and Eastern

230 ABSTRACTS - RÉSUMÉ

Europe, due to the shift in the evolution of actors and power relations in the world. The model of Western democracies managed to impose and it was also embraced by the societies in the states of the area of the Central and Eastern Europe.

4.The Revolution in the Mirrors of the Kremlin – GheorgheCojocaruIn 1989, while the international press in the West and East was harshly criticizing

the disastrous situation of Romania, Moscow and Bucharest gave the impression that there was some kind of silent understanding, by which Bucharest would keep silence regarding Basarabia, while Moscow would do the same regarding the state of facts in Romania. During that year, the Soviets have broken a few times this understanding, and Ceausescu had replied, the last moment, at the XIVth Congress of the PCR from the 20-24th of November 1989, requesting the abrogation of the Hitler-Stalin Pact (Ribbentrop-Molotov – n.b.) and of its consequences, which was meant as a hint to Basarabia and Northern Bukovina, occupied by the USSR in 1940.

5.Martyr heroes of the 1989 December Romanian Revolution - SebastianRusuThe material presents the second part of the Romanian Revolution heroes,

more precisely a number of 171 deads, using the information received from the Military District Attorney’s Direction, the 1989 December Romainan Revolution Archives and the datas posted by revolutionary associations.

RÉSUMÉ

1. Les élites dans l’espace de l’Europe Centrale et de l’Est, 1989-1992:’espace de l’Europe Centrale et de l’Est, 1989-1992:espace de l’Europe Centrale et de l’Est, 1989-1992: entre nouveau et vieux; classique et novateur?!- TeodoraStănescu-Stanciu

La décennie 1990 a connnu en Europe Centrale et Orientale le retour à la democratie. Une élite politique et économique a pu rapidement exercer de hautes fonctions au sein des appareils d’Etat de ces pays. Est elle une nouvelle, ou une ancienne élite ? D’où vient cette élite et quelles sont ses caractéristiques ? Quel rôle joue-t-elle dans les orientations politiques ?

La démocratisation en Europe Centrale et Orientale: comment mesurer et théoriser le processus de transformation? Nombreuses questions, une seule réponce?...

2.L’émancipation spirituelle et nationale dans la République Moldave, dans le contexte des échanges de régime de Moscou–MihaiIacobescu

Les analystes roumains – soit ceux de l’Est de Prut, qui ont pensées et vécues, qui ont développées et propagées des idées perestroïkiste telles qu’elles sont exhortées

231ABSTRACTS - RÉSUMÉ

de l’esprit et du cœur, que ceux de la mère patrie, aujourd’hui libre, après la Révolution de Décembre 1989 – sont d’accord que dans l’évolution de la situation découlant de la réforme de Mikhail Gorbachev en Moldavie ne s’agit pas d’une ligne ascendante, mais, au contraire, si nous essayons de tracer ces événements, nous trouvons une trajectoire qui commence à monter timidement, a partir avec octobre 1986 et atteint la pointe en haut, dans les années 1989-1990; désormais on enregistre les premières agitations, on rédige les premières revendications, plus ou moins audaces, puis apparaissent des organisations sociopolitiques de la renaissance nationale - y compris le Front Populaire de la Moldavie, le Mouvement interfrontiste “L’unité Edinstvo” et le Mouvement populaire “Gagauz Halki”- et, en 1991, on atteint le point d’orgue des revendications sociales, politiques, culturales, nationales; la position du Parti communiste de la Moldavie affaiblit progressivement et on passe du système politique, fondé sur le monopole détenu par le parti communiste, vers un système pluripartite, la Moldavie essayant de sortir définitivement de l’influence de l’empire soviétique, manifestant les plus nombreuses et courageuses tendances vers la pleine indépendance, et, en même temps, vérifiant les possibilités d’unification avec l‘état Roumain.

3 Les organismes de la “sécurité de l’Etat, dans les pays de L’Europe Centrale et de l’Est, en 1989. Le cas de la Roumanie.- TiberiuTănase

La fin de la neuvième décennie du XXe siècle a été l’un des plus intéressantes périodes de l’histoire contemporaine en ce que concerne l’Europe Centrale et Orientale, en raison de l’évolution des acteurs et des relations de pouvoir dans le monde entier. Le modèle des démocraties occidentales n’a pas réussi à s’imposer et il a été aussi assimile par la société des états appartenant a l’espace de l’Europe Centrale et Orientale.

4.La révolution dans les miroirs du Kremlin - GheorgheCojocaruEn 1989, alors que la presse internationale de l’Ouest et de l’Est critiquait

durement la situation désastreuse de la Roumanie, le Bucarest et le Moscou donnaient l’impression qu’il y avait une sorte d’entente tacite par laquelle Bucarest gardait le silence sur la question de la Bassarabie, et le Moscou faisait le même en ce que concernait l’état des choses en Roumanie. Au cours de cette année-la, les Soviétiques avaient violé plusieurs fois cette entente, et Ceausescu avait répondu, le dernier moment, au XIV Congrès du PCR, celui du 20-24 Novembre 1989, demandant la résiliation du pacte Hitler-Staline (Molotov-Ribbentrop – n.b.) et de ses conséquences, souhaitant faire une allusion à la Basarabie et la Bucovine du Nord, occupées par l’URSS en 1940.

5. Héros Martyrs de la Révolution Roumaine de Décembre 1989 - RusuSebastianLe matériel présente la deuxième partie d’étude concernant les héros de

la Révolution Roumaine, cette fois - 171 morts. L’étude est réalise en utilisant les informations obtenues de la part de la Direction de la Procurature Militaire, les Archives de l’Institut de la Révolution Roumaine de Décembre 1989 et, aussi, des dates fournies des associations de révolutionnaires.

SUMAR

I.STUDII TeodoraSTĂNESCU-STANCIU, Elitele în spaţiul Europei Centrale şi de Est, 1989-1992: între nou sau vechi; clasic sau inovator?!............................................5

MihaiIACOBESCU,Emancipare spirituală şi naţională în R.Moldova în con-textul schimbării de regim de la Moscova.....................................................................31 TiberiuTĂNASE,Organismele securităţii statului din ţările Europei Centrale şi de Răsărit în anul 1989. Cazul României..................................................................47

GheorgheCOJOCARU, Revoluţia în oglinzile Kremlinului........................61Sebastian RUSU, Victimele represiunii în Revoluţia din Decembrie 1989

(partea a II-a).................................................................................................................67

II.DOCUMENTE - Mărturii din Revoluţia din Decembrie 1989..................................................89 -Proclamaţia program şi declaraţii ale disidenţilor Radu Ciuceanu şi Buhoci Irina..................................................................................................................90

- Stenograma Şedinţei CPUN din 2 martie 1989.............................................99

III.OPINII,MEMORII,EVOCĂRI Dragoş ZAMFIRESCU, Evenimente revoluţionare „atipice” din decembrie 1989 în unele zone ale României.................................................................................197 - Memoriul Delegaţiei românilor din Ciuc despre evenimentele petrecute în judeţul Harghita, începând cu data de 22 decembrie 1989....................198 Daniela OSIAC, „Armata muncitorească”, iluzia fidelităţii faţă de dictator.........................................................................................................................201 Niţă Ştefănescu Viorel, declaraţie de martor................................................. 201 Ene PETRE, Memoriu către Comisia Luptătorilor în Revoluţie...................204

IV.DICŢIONARULREVOLUŢIEIROMÂNE Revoluţie........................................................................................................209 Lovitură de stat...............................................................................................211 Agerpres.........................................................................................................211 Braşov.............................................................................................................212 Constanţa........................................................................................................213 Coposu Corneliu-Valeriu................................................................................214 V.NOTE,RECENZII,PREZENTAREDECARTE Ioan Scurtu, The Romanian Revolution 1989, DanaOSIAC........................217 Andreea Raluca Maierean, The Media Coverage of the Romanian Revolution, AngelicaHelenaMARINESCU ..............................................................................218 Mihai Iacobescu, Descătuşarea, MihailANDREESCU................................221 PRECIZARE, GheorgheBUZATU.....................................................................222 Virgil Măgureanu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, AlexandruOŞCA.......................................................................................................225

ABSTRACTS-RÉSUMÉ........................................................................................229

CONTENTS

I.STUDIES TeodoraSTĂNESCU-STANCIU, The Elites in the Central and Eastern Europe, 1989-1992: between new and old; classic and innovation.............................................5

MihaiIACOBESCU,Changes from Moscow and the spiritual and national emancipation in the Republic of Moldovia...................................................................31 TiberiuTANASE,The structure of the State Security in Central and Eastern European Countries.......................................................................................................47 GheorgheCOJOCARU, The Revolution in the Mirrors of the Kremlin.......61

Sebastian RUSU, Martyr heroes of the 1989 December Romanian Revolution ..........................................................................................................................................................................................................................................67

II.DOCUMENTS - Testimonies in the 1989 Romanian Revolution.............................................89 The Program Proclamation and testimonies of Romanian disidents Radu Ciuceanu and Buhooci Irina................................................................................90

- The CPUN transcript from March 2, 1990 ...................................................99 III.OPINIONS,MEMOIRS,EVOCATIONS Dragoş ZAMFIRESCU, Unusual Revolutionary events,...............................197 -Memories of romanian delegation from Ciuc regarding the events in the Harghita, beginning with December 22, 1989............................................................198 Daniela OSIAC “The workers army” - illusion of fidelity face to the ruler........................................................................................................................201 Testimony by Niţă Ştefan Viorel.....................................................................201 Ene PETRE, Memorandum to the Comitee of Revolution fighters.........................................................................................................................204

IV.ROMANIANREVOLUTION’SDICTIONARY 1. Revolution..................................................................................................209 2. State Blast...................................................................................................211 3. Agerpres.....................................................................................................211 4. Braşov.........................................................................................................212 5. Constanţa....................................................................................................213 6. Coposu Corneliu-Valeriu............................................................................214

V.BOOKSHOP Ioan Scurtu, The Romanian Revolution 1989, DanaOSIAC........................217 Andreea Raluca Maieran, The Media Coverage of the Romanian Revolution, AngelicaHelenaMARINESCU................................................................................218 Mihai Iacobescu, Breaking loose, MihailANDREESCU.............................221 EXPLANATION,GheorgheBUZATU...............................................................222 Virgil Măgureanu, From the communist regime to the Iliescu’s regime, AlexandruOŞCA.................................................................................................................225

ABSTRACTS-RÉSUMÉ.........................................................................................229

CONTENU

I.ÉTUDES TeodoraSTĂNESCU-STANCIU, Les élites dans l’ espace de l’Europe Centrale et de l ‘Est, 1989-1992 : entre nouveau et vieux ; classique et novateur........................5 MihaiIACOBESCU, L’émancipation spirituelle et nationale en République Moldave. dans le contexte des échanges de régime de Moscou...................................31 TiberiuTĂNASE, Les organismes de la sécurité de l’Etat , dans les pays de L’Europe Centrale et de l’Est, en1989. Le cas de la Roumanie....................................47 GheorgheCOJOCARU, La Révolution dans les miroirs du Kremlin...........61 SebastianRUSU, Les héros martyrs de la Révolution Roumaine de Décembre 1989 (part II).................................................................................................................67

II.DOCUMENTS - Des témoignages sur la Révolution de Décembre 1989...............................................................89 -La Proclamation Programme et les déclarations des dissidents Radu Ciuceanu et Buhoci Irina...............................................................................................90 - Le sténogramme de la réunion C.P.U.N. de 2 mars 1990 ........................................99

III.OPINIONS,MÉMOIRES,SOUVENIRS Dragoş ZAMFIRESCU, Des événements révolutionnaires atypiques...........197 -Le Mémoire de la delegation des roumaines de Ciuc sur les événements passés à Harghita, en commençant le 22 décembre 1989...........................................198

Dana OSIAC, L’armée de travailleurs – l’illusion de a fidélité face au dictateur.......................................................................................................................201

Temoingnage de Niţă Petre Viorel..................................................................201Ene PETRE, Mémoire adressé a la Comission des Combattants

Révolutionaires...........................................................................................................204

IV.LEDICTIONNAIREDELARÉVOLUTION 1. Révolution..................................................................................................209 2. Coup d’Etat................................................................................................211 3. Agerpres.....................................................................................................211 4. Braşov.........................................................................................................4. Braşov.........................................................................................................212 5. Constanţa....................................................................................................213 6. Coposu Corneliu-Valeriu............................................................................214

V.PRÉSENTATIONDELIVRE Ioan Scurtu, The Romanian Revolution 1989, DanaOSIAC........................217 Andreea Raluca MaieranAndreea Raluca Maieran, The Media Coverge of the Roumanian Revolution AngelicaHelenaMARINESCU................................................................................218 Mihai Iacobescu, L’Affranchissement, MihailANDREESCU.........................221 DROIT DE RÉPONSE, GheorgheBUZATU....................................................222 Virgil Măgureanu, Du régime communiste au régime Iliescu AlexandruOŞCA.................................................................................................................225

ABSTRACTS-RÉSUMÉE.......................................................................................229

Documents

Clio 1989 - Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 · subiectului în sine să nu fie aplicabile în cazul nostru. În mod curent, specialiştii sunt de acord că, în