ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA MĂGURELE

CertA

S

Ianuarie 2017

ECHIPA DE REDACȚIE

COORDONATOR

ILIESCU CLAUDIA

REDACTORI

Pahonţu Ana Maria

Filip Virgil

Chirobocea Nicolae

Vădan Mirela

COLABORATORI

I.S.J. Prahova

CCD Prahova

Primăria Măgurele

ISSN: 2537- 4397 ISSN-L: 2537- 4397

ianuarie – martie 2018

1

CUPRINS

I. Pedagogia viitorului

1. Claudia ILIESCU, Implementarea tehnologiilor didactice moderne și a sistemelor

multimedia în activitatea școlară

2. Petcu Adriana Mihaela, Interculturalitatea o noua provocare pentru educatie

3. Dobre Aurelia-Georgeta, Modalități de integrare școlară a copiilor cu c.e.s.

II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative

1. Ana Maria Pahontu, Impreună construim și înțelegem Europa

2. Claudia ILIESCU, Rolul activităților extrașcolare în formarea personalității

elevului

3. Dumitru Georgiana Aureliana, Violenta – o realitate a zilelor noastre. Factori care

determină comportamentul perturbator al elevului.

III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor

1. Cecilia Stoica, Arc peste timp: 24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2018!

2. Constantin Mihaela, Am fost, suntem și vom fi!

IV. Noi...despre Noi...cu Noi

1. Vadan Mirela, Icam – including children affected by migration

2. Vădan Mirela, Nicolae Mădălina, Aldescu Petruța, Ziua internațională a cititului

împreună

3. Nicolae Mădălina, Pledoarie pentru educație

4. Cuculeanu-Munteanu Adriana, Rolul celor șapte ani de acasă

5. Prof. înv. primar - Aldescu Petruța, Prevenirea violenţei în mediul şcolar

6. Prof. Pahontu Ana Maria, De ce avem nevoie de francofonie

7. Constantin Mihaela, Marea mea iubire, teatrul

8. Chirobocea Nicolae, Fotografia și videografia – modalități de a ne manifesta

creativitatea

2

IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR DIDACTICE MODERNE ȘI A SISTEMELOR MULTIMEDIA ÎN ACTIVITATEA ȘCOLARĂ

Prof. Claudia ILIESCU Școala Gimnazială Măgurele

Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi

sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor.

Intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de

a integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de

cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul

acestui tip de cunoaştere.

Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea

acestora, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-

urilor sau a reţelelor de socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest mod de comunicare se

face simţit şi în modul lor de a învăţa. Chiar dacă profesorul foloseşte sau nu la clasă tehnologia

informaţiei şi a comunicării (TIC), elevii menţionaţi vor folosi cu siguranţă acasă mijloacele

moderne de informare ca sprijin pentru teme.

Comunicarea scurta sau abreviata de tip chat sau sms se face simţită deja se la nivelul

standardelor gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasa deja crează

inegalităţi între elevi. Că vrem sau nu, când se schimbă contextul de viaţă, se schimbă şi felul

în care elevul învaţă. Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp

creativ noilor tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să

comunice cu elevii.

De ce este important tipul de învăţare care include TIC ?

Adevărata importanţă a tipului de predare-învăţare-evaluare care combină metodele

pedagogice tradiţionale cu TIC ţine de potenţial. Acest tip de învăţare este o oportunitate în a

crea experienţe care pot furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment, loc

şi pentru un anumit elev nu numai la şcoală, ci şi acasă. Acest tip de învăţare ar putea deveni

global, ar putea transcede graniţele formale ale ţărilor şi ar putea aduce împreună grupuri de

3

elevi din culturi şi meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC în şcoală ar

putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.

În psihologia cognitivă tradiţională, cunoaşterea e văzută ca un fel procesare, adică pare

simplu să spui că aceasta va atinge cote cu atât mai înalte cu cât mintea elevului va fi programată

cu ajutorul cât mai multor strategii meta-cognitive. Într-un mod cu totul diferit, în tradiţia socio-

culturală de tip vigotskian, cunoaşterea este înţeleasă în termeni de învăţare a folosirii

instrumentelor culturale. Ca o consecinţă a faptului că acestea sunt totdeauna specifice unor

anumite contexte social-istorice este dificil de trasat modele de învăţare care să fie general

valabile, excepţie fiind câteva instrumente culturale care care traversează cel mult câteva

contexte diferite.

În era digitală în care trăim, paradigma cunoaşterii trebuie să fie una a dialogului,

educaţia trebuie să meargă dincolo de intrumentele culturale specifice, dar făra a fi redusă la

abstracţia oferită de psihologia cognitivă. Dezvoltarea educaţiei în direcţia dialogului nu poate

fi decât rezultatul unui mod de predare-învăţare-evaluare la un nivel de conceptualizare mai

ridicat decât în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere, lărgirea oriontului şi adâncime,

acest mod de învăţare este atât o direcţie individuală pentru elev, cât şi una socială pentru şcoală

ca întreg.

Dezvoltarea în direcţia unei gândiri creative libere poate fi promovată prin

îndepărtare unor factori de constrângere şi încurajarea schimbului de perspective între elevi.

În tradiţia socio-culturală, TIC este definită ca mijloc de mediere pentru cunoaştere, iar din

perspectiva dialogică, e văzută ca mijloc de deschidere, adâncire şi lărgire a aspaţiilor de dialog.

Nu trebuie să uităm că învăţarea nu presupune doar acumulare de cunoştinţe, ci creştere,

îmbogăţire, evoluţie.

Până la urmă, nu e nimic nou sub soare, deci nici tehnologiile moderne nu sunt ceva

ieşit din comun. Papirus şi hârtie, cretă şi carte tipărită, retroproiectoare, jucării şi emisiuni

educative, toate au fost văzute ca inovaţii la început. PC-ul, Internetul, cd-ul şi mai noile

tehnologii complementare mobile sau wireless nu sunt decât cele mai noi dovezi ale creativităţii

umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate, acestea pot fi

asimilate în practica pedagogică fără să afecteze fundamentele învăţării.

Reguli pentru integrarea cu succes a TIC în activitatea didactică

1. Fii sigur că deţii controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinututlui, cât

şi al formei, chiar dacă te sprijină un specialist în TIC.

2. Fă-ţi un plan pe hârtie, separat de materialul aflat pe suport digital.

3. Scopul şi forma prezentării să-ţi fie foarte clare

4

4. Nu fii sedus de stilul atractiv tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din

aceasta un scop în sine. Concentrează-te asupra mesajului/a ideii principale şi a limbajului

adecvate varstei/gradului de înţelegere al elevului.

5. Un bun prezentator nu are nevoie de o prezentare complicată tehnic. E mai important să fie

atractivă prin idee, mod de structurare şi grad de interactivitate. De exemplu, o

prezentare trebui să-l facă pe elev să gândească, nu trebuie să fie doar o înşiruire rapidă şi

ameţitoare de slide-uri.

6. Mai presus de orice, concentrarea trebuie să fie asupra elevului şi a nevoilor lui de învăţare.

Cel mai mare pericol în orice proiect de predare-învăţare care include şi TIC e să fie centrat mai

mult pe tehnologie/creativitate, nu pe elevul-receptor şi pe nevoile lui de învăţare.

7. În şcoală, succesul tipului de predare bazat pe TIC se măsoară prin satisfacera nevoii de

învăţare.

Care sunt dificultăţile implementării TIC în procesul educativ?

Teoretic, n-ar trebui să fie dificultăţi. În realitate, ele pot apărea. Pentru un test simplu,

întrebaţi-vă colegii ce cred despre integrarea TIC în procesul de învăţare. Veţi primi răspunsuri

de genul: ”N-am auzit despre aşa ceva!”, ”Am auzit ceva, dar nu ştiu prea clar ce este.”, ”Asta

e chestia aia nouă adăugată?”, ”Cu ce e diferit de ceea ce ştiam deja, ce e nou în asta?”, ”Păi

n-avem cum să facem asta, costă mult şi fonduri nu prea sunt.”

Unii profesori consideră că anumite deprinderi mentale asociate tehnologiilor moderne

n-ar ajuta în procesul de învăţare, în special atunci când elevii preiau fără discernământ

informaţii de pe internet sau îşi însuşesc mentalitatea de tip ”cut and paste” în detrimentul

stiloului şi al hârtiei. Ceea ce nu o să auzim prea des este o definiţie clară sau măcar mai mult

interes legat de potenţialul acestui tip de învăţare. Pentru înţelegerea şi implementarea TIC în

procesul clasic de învăţare e nevoie de entuziasm, energie şi dedicare pentru a transforma teoria

în soluţii reale bazate pe nevoile individuale ale elevilor. Alte dificultăţi decurg din lipsa

informaţiei cu conotaţii practice imediate referitare la TIC sau a unui ghid care să-i informeze

pe profesori cum pot ajunge la ea. De aceea, este nevoie stringentă de:

1. instrumente pedagogice pentru formarea inițială şi continuă a cadrelor didactice care să

implice utilizarea TIC.

2. crearea și promovarea unei noi metodologii pentru disciplinele școlare, bazată pe utilizarea

TIC.

Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de

paradigmă cu implicaţii asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în

5

special, de aceea disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context

în care trăim.

Folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie

elegantă la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea TIC în

procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele

descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de

cunoaştere. Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice

moderne.

Bibliografie

1.Beetham, Helen& Sharpe, Rhona. Rethinking Pedagogy for a Digital Age – Designing and

delivering e-learning , Routledge, 2007

2. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009.

Raport de cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009

3. Istrate, Olimpius – Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie în Lucrările Conferinţei

Naţionale de Învăţământ Virtual , Ediţia a VIII-a, 29 octombrie – 31 octombrie 2010,

Tehnologii Moderne în Educatie si Cercetare, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010

4.Thorne, Kaye. Blended Learning – How to Integrate Online and Traditional Learning, 2003,

Kogan Page Limited

6

INTERCULTURALITATEA O NOUA PROVOCARE

PENTRU EDUCATIE

Inv. Petcu Adriana Mihaela Școala Gimnazială Beuca

Dinamica socială a ultimelor decenii a adus în faţa lumii contemporane o serie de

provocări faţă de care domeniul educaţiei nu poate rămâne indiferent, odată cu schimbarea

accentelor de la predominanta monoculturalităţii către deschiderea interculturală. Aşadar,

educaţia interculturală vizează o abordare a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau în

considerare interacţiunile spirituale, beneficiile schimburilor dintre culturi, într-un proces de

legitimizare a unei identităţi culturale deschise.

Interculturalitatea se impune în învăţământul modern ca o necesitate spre a răspunde

cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane, prin dezvoltarea interesului elevilor faţă de

aspecte interculturale, prin dezvoltarea atitudinii de empatie culturală şi interculturală, ceea ce

conduce la înţelegerea alterităţii şi a refuzului discriminării. Noul curriculum încearcă să

răspundă cerinţelor de a asigura în cadrul procesului educaţional orientarea către valori şi

credinţe democratice, cultivând respectul pentru diversitatea culturală şi pentru identitatea

culturală proprie.

A vorbi despre comunicarea interculturală în ziua de astăzi, când oamenii pot fi în

contact cu semenii lor din celălalt capăt al lumii printr-un singur click de internet, cu ajutorul

telefoniei mobile sau al mass-mediei, ştirile circulând mult mai rapid decât prin mijloacele

tradiţionale, înseamnă a dori să îi cunoaştem mai bine pe semenii noştri, să-i înţelegem şi să-i

acceptăm, şi comunicarea dintre noi să fie mai eficace. Contactele din ce în ce mai numeroase

cu oamenii din alte ţări ne fac să reflectăm în primul rând asupra noastră, asupra eficienţei

modului nostru de a comunica.

Globalizarea a făcut din comunicarea interculturală un fapt inevitabil. Lumea de azi este

supusă unor schimbări rapide, interacţiunea dintre oameni capătă noi dimensiuni. Contactul şi

comunicarea cu alte culturi sunt caracteristicile dominante ale vieţii moderne Toate aceste

contacte cu ceilalţi, având scopuri fie economice, politice sau culturale, ne îndrumă spre un

mod de comunicare mai deschis, spre o comunicare interculturală.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce reprezintă interculturalitatea, trebuie să luăm în

considerare rolul important al contextului (social, cultural şi istoric) în relaţiile intra- şi extra-

culturale, legătura multilaterală între cultură şi comunicare, complexitatea şi tensiunile

implicate în relaţiile interculturale.

7

Comunicarea interculturală înseamnă interacţiunea directă între oameni de diferite

culturi. Comunicarea interculturală implică mult mai mult decât înţelegerea normelor unui grup,

ea presupune acceptarea şi tolerarea diferenţelor. O definiţie atotcuprinzătoare asupra

interculturalităţii ne oferă Micheline Ray: „Cine spune intercultural, spune în mod necesar,

plecând de la sensul plenar al prefixului inter-, interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate,

solidaritate obiectivă.”.

Relaţiile interculturale reprezintă un domeniu interdisciplinar, prin care se încearcă să

se identifice, cu ajutorul diferitelor ştiinţe sociale, dar care împărtăşesc un interes comun,

studiul interacţiunilor oamenilor aparţinând diverselor culturi. Studiile culturale pot fi analizate

din trei perspective: monoculturale (studiul unei singure culturi face obiectul de cercetare al

antropologiei şi sociologiei), cross cultural (prin comparaţia caracteristicilor a două sau mai

multe culturi) şi interculturale (care se bazează pe interacţiunea a două sau mai multe culturi, şi

încearcă să răspundă întrebărilor referitoare la ce se întâmplă când două sau mai multe culturi

interacţionează, la nivel interpersonal, de grup sau internaţional).

În ultimile decenii s-a pus accentul pe rolul educaţiei interculturale şi al managementului

intercultural într-o lume în care oamenii se află tot timpul în contact, direct sau indirect, rolul

dialogului intercultural crescând.

Studiul problemelor interculturale nu este un domeniu nou. Oamenii au interacţionat cu

diferite culturi de-a lungul istoriei pline de războaie, peregrinări şi schimburi de bunuri.

Contactul intercultural a devenit o realitate a vieţii de zi cu zi. Dezvoltarea interdependenţei

oamenilor şi culturilor în societatea globală a secolului XXI ne obligă să acordăm mai multă

atenţie problemelor interculturale. Pentru a putea trăi şi funcţiona în mediul multicultural de

astăzi, oamenii trebuie să fie competenţi în comunicarea interculturală. Pentru a înţelege

interculturalitatea avem nevoie de planuri interdisciplinare şi multiculturale. Acest domeniu se

doreşte a fi practic întrucât vine în întâmpinarea nevoilor relaţiilor interetnice şi internaţionale.

Comunicarea interculturală joacă un rol vital întrucât previne neînţelegerile sau greşelile în

comunicare.

Identitatea europeană, în deplinătatea sa, nu a fost rezultatul multiplicităţii aspectelor

sale istorice, culturale, sociale, politice şi economice, ci a fost considerată la început doar un

construct, aşa cum a fost şi ideea de Uniune Europeană, dar toate elementele constitutive ale

acesteia se află într-o permanentă transformare. Spiritul european reprezintă mult mai mult

decât unitatea culturală, o piaţă economică unică şi unirea politică. Conceptul de Europă unită

nu poate fi complet desăvârşit, este nevoie de transformări, remodificări, pentru a ajunge la

adevăratul spirit european, care dincolo de diferenţele lingvistice, sociale sau economice, se

8

ascunde în fiecare dintre noi şi poate fi redescoperit prin conştientizare, acceptare şi

interculturalitate.

Sfârşitul secolului XX a demonstrat că societatea se află într-un punct de criză, ce a

izbucnit în noi conflicte. Începutul noului secol s-a dovedit a fi propice pentru o nouă

perspectivă a comunicării, cea a dialogului intercultural.

Legăturile ce îi unesc pe oameni pot, de asemenea, să îi separe. De aceea, deschiderea

către alte culturi şi cunoaşterea moştenirii culturale comune stau la baza unei adevărate

comunicări interculturale.

Bibliografie

1. Abric, J.C., Psihologia comunicării, Iaşi, Ed. Polirom, 2001

2. Birkenbihl, V., Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înţelege, Bucureşti, Ed. Gemma

Pres, 1998.

Cozma, T., (coord.), O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea., Iaşi, Ed. Polirom,

2001.

3. Cucoş, Constantin, Educaţia. Dimesiuni culturale şi interculturale., Iaşi, Ed. Polirom,2000.

9

MODALITĂȚI DE INTEGRARE ȘCOLARĂ A COPIILOR CU C.E.S.

(Cerințe educative speciale)

Prof. înv. primar Dobre Aurelia-Georgeta

Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficiențe. Ei sunt percepuți diferit, perceperea

lor socială nefiind întotdeauna constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând

semnificații diferite, în funcție de cultura și de valorile promovate. Mulți oameni au reticenţe

faţă de persoanele cu deficienţe, deoarece au o concepţie greşită despre ele. Trebuie însă să

înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilaţi, fiind produsul unic al eredităţii lor şi al mediului.

Educația specială este un concept fundamental utilizat în cadrul procesului instructiv-

educativ al copiilor cu deficiențe și care se desprinde tot mai mult de conținutul învățământului

special. Activitatea de incluziune și de integrare a copiilor cu deficiențe în școala publică

trebuie făcută cu mult simț de răspundere de către specialiștii care acționează la diferite nivele

structurale.

Activitatea de integrare, activitatea desfășurată alături de profesorul itinerant se dovedește

eficientă dacă pe parcursul școlarizării în școala de masă elevul participă la acțiunile clasei din

care face parte și, astfel, să devină independent de serviciile educaționale de sprijin.

Integrarea școlară a copiilor cu handicap mintal se poate realiza prin integrare

individuală în clasele obișnuite (integrarea unui grup de 2-3 copii). Pentru a favoriza integrarea

copiilor cu deficiență mintală în structurile învățământului de masă și, ulterior, în comunitățile

din care fac parte, este nevoie de aplicarea unor măsuri cu caracter profilactic, ameliorativ sau

de sprijinire.

O problemă cu totul specială apare în cazul integrării copiilor cu deficiență mintală în

clasele mai mari sau în finalul procesului de școlarizare. O posibilă soluție ar fi integrarea

acestor copii în școlile obișnuite. În aceste situații, absolvenții respectivi, fără experiență și fără

abilitate în planul relațiilor sociale, pot beneficia de supraveghere și îndrumare din partea

părinților, tutorilor sau a altor persoane calificate.

Integrarea copiilor cu deficiențe de vedere - un elev cu deficiențe de vedere trebuie privit

la fel ca oricare dintre elevii clasei, fără a exagera cu gesturi de atenție și fără a fi favorizat mai

mult decât ar cere gradul și specificul deficienței sale. Elevii cu handicap de vedere trebuie

încurajați să se deplaseze prin clasă, prin școală, pentru a învăța să evite obstacolele și să

identifice cu mai multă ușurință locurile unde trebuie să acorde o atenție deosebită, să fie

apreciați mai ales cu ajutorul expresiilor verbale sau cu atingeri tactile, să realizeze în principiu

10

aceleași sarcini ca și colegii lor de clasă, iar acolo unde este posibil, să se adapteze mijloacele

de învățământ și conținutul sarcinilor de lucru la posibilitățile reale ale acestor elevi. În cadrul

activităților de predare-învățare la clasele unde sunt integrați elevii cu vedere slabă trebuie să

se acorde o atenție deosebită unor elemente care să asigure egalizarea șanselor în educația

școlară.

Integrarea copiilor cu deficiente de auz reprezintă o problemă controversată deoarece

pierderea auzului la vârste mici determină imposibilitatea dezvoltării normale a limbajului și,

implicit, a gândirii copilului, cu consecințe serioase în planul dezvoltării sale psihice. Odată cu

integrarea școlară a copilului deficient de auz se impun anumite cerințe privind modul de

organizare a clasei, metodele de prezentare a conținuturilor, strategiile de comunicare în clasă.

Integrarea copiilor cu handicap fizic - manifestările din sfera motricității trebuie privite

în relație strânsă cu dezvoltarea intelectuală, expresia verbală, maturizarea afectiv-moti-

vațională și calitarea relațiilor interindividuale ca expresie a maturizării sociale.

În concluzie, trebuie dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care elevii să poată discuta

cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să ceară ajutor. Într-o

abordare incluzivă, toţi elevii trebuie consideraţi la fel de importanţi, fiecăruia să îi fie

valorificate calităţile, pornind de la premisa că fiecare elev este capabil să realizeze ceva bun.

Bibliografie:

1. Casantra Abrudan, Psihopedagogie specială, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003

2. Buckley SJ, Le Prevost P. Vorbire și terapie- limbaj pentru copiii cu sindromul Down,

2002.

11

ÎMPREUNĂ CONSTRUIM ȘI ÎNȚELEGEM EUROPA

Aventura europeană a Școlii

Gimnaziale Măgurele continuă și în anul școlar

2017-2018. Aflat în al doilea an de derulare,

proiectul european „Hărți pentru a Construi și a

Înțelege Europa”, nr. 2016-1-FR01-KA219-

024080_4, cofinanțat prin Programul Erasmus+

al Uniunii Europene, reunește patru școli din

Franța, Italia, România și Portugalia. Printre

obiectivele programului se numără schimbul de

bune practici între participanți, dezvoltarea

comunicarii interculturale și a cetățeniei

europene, cunoașterea sistemelor de

învățământ și a patrimoniului cultural

european. În perioada 13-17 noiembrie 2017,

Școala Măgurele a participat la cea de-a treia

mobilitate de învățare/ predare/ formare,

găzduită de Agrupamento de Escolas Dr.

Flavio Goncalves, din orașul Povoa de

Varzim, Portugalia, fiind reprezentată de o

delegație formată din 7 elevi – Samoilă

Bianca, Cernat Denis, Mihai Ioana, Chivu

Cristina, Stoian Antonia, Pană Alexia, Stoica

Alexandra, și 3 cadre didactice – Iliescu

Claudia – director, Pahonțu Ana –

coordonator, Micu Constanța – membru

echipa de proiect. Săptămâna de lucru a

debutat cu prezentarea activităților realizate în

12

fiecare școală parteneră: elevii europeni au prezentat hărți sonore, hărți scratch ale regiunilor,

cartograme, prezentări power point/ filme despre exploratori europeni etc. Un atelier de lucru

în Muzeul de Istorie din Povoa ne-a dezvăluit tradiția siglelor, simboluri lineare pe care pescarii

le creau pentru a-și marca obiectele care le aparțineau. Fiecare familie avea o astfel de siglă

ușor de gravat și care se transmitea din tată în fiu. Din programul reuniunii nu au lipsit cursele

de orientare. Pe aleile parcului municipal, pe străzile orașului, în canoe sau pe cărările unei

păduri dintr-un parc aventura, echipe internaționale de elevi și profesori s-au înfruntat, cu harta

în mână, pe itinerarii jalonate, cu indicii, întrebări sau provocări fizice. Participarea la această

reuniune a permis elevilor să interacționeze cu colegii lor europeni, să participe la ore de curs

alături de corespondenții lor din școala gazdă, să colaboreze cu colegii de echipă pentru a

îndeplini sarcinile date, pentru a-și dezvolta astfel competențele sociale și emoționale în context

european. Epoca marilor descoperiri a fost evocată în timpul vizitării unui vapor acostat în

Vila do Conde, reconstituit după modelul celor care, în secolul al XV-lea, în vremea lui Vasco

da Gama, au luat drumul Indiei, în căutarea aurului și mirodeniilor. Un alt moment important

al reuniunii europene l-a constituit conferința profesorului Miguel Nogueira, geograf si

cartograf la Universitatea din Porto. Acesta le-a vorbit elevilor și profesorilor despre importanța

elementelor constituente ale unei hărți și a accentuat importanța hărților în percepția oamenilor

asupra lumii, insistând asupra faptului că, în prezent, hărțile se realizează cu ajutorul

instrumentelor informatice. De pe harta întâlnirii, nu puteau fi omise două orașe emblematice

ale regiunii, Porto și Braga, ale căror centre istorice sunt mărturii ale istoriei și culturii

portugheze. Palate somptuoase, biserici și catedrale in stil baroc, fațade vesele decorate cu

azulejos, străzile medievale sunt parte integrantă a patrimoniului regiunii. Reuniunea din

Portugalia s-a încheiat în ton festiv cu o serată tradițională, la care au fost prezenți elevii,

profesorii și părinții implicați. Mâncarea tradițională și ritmurile de fado au încununat

săptămâna Erasmus+ din Portugalia.

Proiectul este susținut financiar de Comisia Europeană. Acest material reflectă numai punctul de vedere al autorului și Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informațiilor pe care le conține.

13

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI

Prof. Claudia Iliescu Şcoala Gimnazială Măgurele

"Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţa tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă." John Denvey.

Problematica educaţiei

dobândeşte în societatea

contemporană noi conotaţii, date

mai ales de schimbările fără

precedent din toate domeniile

vieţii sociale. Accentul trece de pe

informativ pe formativ.

Activitatea educativă

şcolară şi extraşcolară permite

transferul şi aplicabilitatea

cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa

şcolară. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la

dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind

respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia

pentru păstrarea valorilor, toleranţa, comunicarea interculturală etc. Activitatea educativă

școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în

actul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându-se

astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală.

Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii pot avea un conţinut cultural,

artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de

participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale. Având un caracter atractiv, copiii participă

într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul

copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Modelarea,

formarea şi educaţia omului cer timp şi dăruire.

14

De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop

învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Când vorbim de activități

extrașcolare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă

acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune

dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și

domeniul în care ei vor fi performanți.

Ca profesor de istorie, am căutat să

promovez valorile naționale, sa valorific

specificului neamului nostru si sa îl determin

pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să

iubească țara, neamul și pe cei de lângă ei.

Iubirea, colaborarea si dăruirea ne fac mai

buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află

indirect din aceste activități.

15

Proiect unic la o școală din Prahova: casa din clasă. „Deschizi o ușă obișnuită și

pășești în timp. Nimeni nu crede că poate să existe așa ceva”.

Școala este prima din țară care a construit în interiorul său o casă tradițională

muntenească, de tipul celor din

secolul al XVI-lea. „Muzeul

Etnografic existent la noi în

școală este parte integrantă a

unui proiect județean, denumit

Monumente istorice și tradiții

locale. El a debutat cu cea mai

mare șezătoare de pe Valea

Teleajenului și a continuat cu

cea de-a doua etapă, aceea de promovare a monumentelor istorice de pe Valea Teleajenului,

profesor coordonator Claudia ILIESCU.

99 de ani de la Marea UNIRE! Cel mai mare steag al României din Prahova, la

Măgurele!

Peste 400 de persoane, cadre

didactice, copii, parinti,

reprezentanti ai autoritatii locale, au

participat la întinderea unui steag cu

dimensiuni gigantice, de-a lungul

DN1A, între Primăria Măgurele și

Monumentul Eroilor din localitate.

16

Am plecat sa colindam... Magia Craciunului - proiect CAEJ

Când clinchetul colindelor de Crăciun ne bate la fereastra sufletului, să nu uităm să fim

darnici, să fim buni! Să lăsăm credința, lumina, bunătatea și speranța să ne conducă pașii.Să ne

uităm în ochii copiilor noștri – în ei vom regăsi speranța și puterea de a privi cu încredere spre

viitor și să le umplem sărbătorile cu frumuseţea iernii, cu dulcele ecou al colindelor, cu emoția

Crăciunului!

Sharing and learning together in a wonderfull "convivencia".

Proiect ERASMUS - ICAM - Including children affected by migration. Ne formăm si

ne implicam, pentru că, nouă ne pasa! Alaturi de partenerii nostri din Romania - ISJ Prahova,

Marea Britanie, Spania si Italia. Felicitam echipa de proiect a ISJ Prahova si îi multumim pentru

aceasta oportunitate!

17

Centenarul UNIRII 2018

În satul Gura Galbenei, români de pe ambele maluri ale Prutului au marcat Mica

Unire.

Români de pe ambele maluri ale Prutului s-au adunat în scuarul Alexandru Ioan Cuza

din localitatea Gura Galbenei pentru a marca 159 de ani de la Unirea Principatelor Române, din

24 ianuarie 1859. Muzica patriotică şi haiducească a răsunat lângă bustul primului domnitor al

Principatelor Unite - Alexandru

Ioan Cuza. Tot acolo a fost

vernisată şi o expoziţie cu

imagini unice din Primul Război

Mondial. Mână cu mână, toţi cei

prezenţi s-au prins în Hora

Unirii. Evenimentul festiv a

continuat la Liceul Hyperion,

unde a fost semnat un acord de

înfrăţire cu şcoala gimnaziu

Măgurele din judeţul Prahova.

"Caragiale, contemporanul nostru"!

Zâmbetul nu vine niciodată, dacă nu îl inviţi la

tine. Atmosferă de sărbătoare, replici savuroase („ Poţi!...

să nu zici că nu poţi...ştiu că poţi... trebuie să poţi! ”, „A,

irezistibilă milogeală prietenescă, ce bine ştii tu să

porunceşti...” şi „ S-a prăpădit băiatul! Ţato, mor...”),

chipuri vesele, râsete... parol, voie bună...monşer. Pentru

o oră, ne bucurăm de un regal al schiţelor lui I.

L.Caragiale. Ne poftesc în lumea maestrului comediei şi

ne aduc zâmbetul elevii clasei a VI-a, costumaţi, cu

rolurile învăţate. Râdem din tot sufletul, ne lăsăm seduşi

de toate formele comicului caragialian. Clasicul devine

contemporan.

18

In concluzie, dascălul are prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască

elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul

principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestui obiectiv depinde în primul rând

de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a

temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .

Bibliografie : * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire

şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate

în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii

ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

19

VIOLENTA – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE

FACTORI CARE DETERMINĂ

COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI

Autor: Dumitru Georgiana Aureliana

Se constată în ultimul timp că școala românească se confruntă cu fenomene violente și

reprobabile din partea unor elevi. Violențele și scandalurile cu tentă sexuală sau porno se pare

că se țin lanțîn școlile din România. Nu de puține ori, mass media prezintă aceste cazuri de

violențăși fapte antisociale petrecute în școli care au ca protagoniști elevi de diferite vârste, ca

și delicii ale presei și în special pe domeniul audio-vizualului. Și totuși aceste comportamente

deseori violente ale unor elevi, cât și comportamentul indezirabil al altora, sunt rezultatul

prezenței unor frustări personale, a lipsei de comunicare, dar și al scăderii autorității

profesorului în fața elevilor.

Dinamica fără precedent a mediului social, ambiguitatea sistemului educațional actual,

determină diferențe mari între așteptările elevilor și standardele profesorilor, impuse de

sistemul educațional. Ispitele prezente la tot pasul, postate la loc de cinste de mass media, zonele

de atracție oferite de mediul social din abundentă, baruri, cluburi, duc la o creștere a numărului

actelor indezirabile în rândul elevilor. Opinia publică interesată, consideră că asistăm la un

sistem de învățământ bântuit de o criză de identitate, care are drept o primă consecință, criza de

autoritate.

Identificarea și ierarhizarea cauzelor care îi determină pe elevi, a avea un comportament

perturbator și indezirabil, determină o tipologie nu foarte precisă. Conform unei teorii elaborate

de Saunders, printre cauzele care generează astfel de comportamente se poate enumera:

antipatia în raport cu școala, aceasta devenind irelevantă pentru anumiți elevi;

sfidarea autorității profesorului de către anumiți elevi;

lipsei de experienţă;

problemelor de comunicare eficientă;

diferenţelor de atitudine;

problemelor personale;

lipsei proiectării;

resurselor materiale inadecvate;

mediului școlar inadecvat.

20

2. probleme legate de elevi, datorate:

presiunilor din partea colegilor;

absenţei succesului academic;

hranei necorespunzătoare și somnului;

plictiselii.

Este mai usor sa previi un conflict decât să-l dezamorsezi ulterior. Aceasta se poate

realiza printr-o disciplină pozitivă impusă, pentru un comportament decent și responsabil în

randul elevilor care să nu implice neapărat și

pedeapsa pentru elevii care nu respectăîn

totalitate regulile impuse.

Motivarea elevilor și impunerea unui

comportament decent în școala poate conduce la

minimizarea numărului de comportamente

indezirabile în rândul elevilor. In cazul

comportamentelor indezirabile extreme prezente tot mai frecvent în școala românească, poate

ar fi mai bine testarea și implementarea modelului american al disciplinei diferențiate, prin

impunerea unei discipline pozitive și empatice, arătând în același timp și respect pentru elev. In

cadrul acestui sistem elevii parcurg etape progresive de acțiune disciplinară conștientizând în

același timpși pedepsele administrative primite. Aceasta ar putea fi și o soluție la cererea actuală

a sindicatelor din educație, care fac presiuni asupra ministerului pentru reintroducerea în sistem

a școlilor de corecție.

Totuși constatăm cu tristețe, că în literatura de specialitate nu există tehnici infailibile

de management și control al elevilor in școală, strategiile și procedeele prescrise nu sunt

întotdeauna soluții certe de reușităîn cazul comportamentelor indezirabile care se pot produce

în școală. Problematica comportamentului perturbator, indezirabil al unor elevi generează

prejudicii atât sistemului educațional per ansamblu cât și colegilor în general, care pot prelua

modele inadecvate de comportament atât în școală cât și în afara ei.

21

Arc peste timp: 24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2018

Motto: „Unde-i unul nu-i putere/ La nevoi și la durere Unde-s doi puterea crește/ Şi dușmanul nu sporește!”

( Vasile Alecsandri)

24 ianuarie 2018. Localitatea Gura Galbenei, Republica Moldova. Scuarul Alexandru Ioan Cuza, ȋn mijlocul lui, statuia marelui domnitor.

Asistenţӑ numeroasӑ: primarul localitӑţii, Victor Stȃnӑ, alte oficialitӑţi locale, academicianul Valeriu Matei, oaspeţi- cadre didactice din judeţul Prahova, elevi de la Şcolile Mӑgurele și Gornet și ȋn fruntea tuturor, sufletul acţiunii, inimoasa directoare a Şcolii Mӑgurele.

În buna tradiţie cu care ne-a obișnuit doamna profesor director Claudia Iliescu, o delegaţie romȃneascӑ a trecut Prutul pentru a sӑrbӑtori Ziua Unirii Principatelor Romȃne alӑturi de locuitorii din Gura Galbenei. Dacӑ unii au vrut sӑ ajungӑ ȋn Cosmos, regretatul poet basarabean Grigore Vieru a vrut sӑ treacӑ Prutul ȋn Romȃnia.

Noi, romȃnii prahoveni am trecut rȃul pentru a fi ȋmpreunӑ cu romȃnii de dincolo de Prut ȋntr-o unicӑ unire și simţire romȃneascӑ. S-a cȃntat, s-au recitat poezii patriotice, oficialitӑţile și invitaţii au marcat, prin cuvȃntul lor, importanţa evenimentului. Romȃnii din stȃnga și din dreapta Prutului și-au dat mȃna și au ȋncins o adevӑratӑ horӑ a unirii.

22

Activitatea a continuat la Liceul Teoretic Hyperion din Gura Galbenei. Doamna directoare Ludmila Casian ne-a prezentat localul școlii, istoria acesteia, iar elevii, ȋndrumaţi de ȋnvӑţӑtorii și profesorii lor, au prezentat un emoţionant program artistic care a ȋnfӑţișat viaţa Basarabiei, felul oamenilor de a fi, de a gȃndi și a se organiza, obiceiurile și tradiţiile lor. Elevii și cadrele didactice de la Gura Galbenei ne-au adus aminte de vorbele lui Nicolae Bӑlcescu: „Istoria este cea dintȃi carte a unei naţii!” O poveste adevӑratӑ și fӑrӑ pereche ȋn care avem imaginea celor 3 feţe ale istoriei: trecutul, prezentul și viitorul.

Poporul Basarabiei a fost și este un popor viteaz, drept, neplecat ȋn faţa furtunilor, harnic, bun și ȋnţelept. Prezentul ȋl trӑiesc din seva acestei moșteniri fӑrӑ egal; au datoria sӑ o continue și sӑ o lase urmașilor.Cadrele didactice și elevii Şcolilor Mӑgurele și Gornet, dar și celelalte cadre didactice participante la acest moment emoţionant au oferit celor din Gura Galbenei calendare cu Centenarul Unirii, tablouri cu fӑuritorii acesteia, insigne,

icoane pe sticlӑ, semne de carte, atlase istorice și geografice, cutii cu cӑrţi, dar și revista „Prahova Eroicӑ”. A fost semnat de cӑtre cele douӑ directoare ( Claudia Iliescu și Ludmila Casian) un acord de colaborare ȋntre cele douӑ unitӑţi școlare.

Trebuie subliniatӑ și contribuţia autoritӑţilor din Mӑgurele, care are ȋn frunte un om ce preţuiește istoria și o respectӑ – Vasilicӑ Diaconu. Au fost ȋntr-o simţire romȃneascӑ cu romȃnii din Gura Galbenei: Bogdan Iliescu, Cristina Sandu, Dana Podumneacӑ, Daniela Colţ, Cӑtӑlina Chiva, Anișoara Alexe, Mihaela Constantin, Marian Zaharia, Alexandru Mareș, Cecilia Stoica, Raluca Dinescu,Diana Haidei, Natalia Necula, Alina Grigore, Georgiana Dumitru, Luminiţa Chiriţӑ, Oana Andreescu, Ana Pahonţu, Constanţa Micu, Nicolae Chirobocea, Mihaela Chirobocea, Daniela Devesel, Magdalena Buzea, Otilia Toader, Marian Bratu.

Astӑzi, 24 ianuarie 2018, Prutul a fost doar un rȃu și nu un hotar. La Gura Galbenei am fost ACASǍ!

Prof. Cecilia Stoica

23

AM FOST, SUNTEM ȘI VOM FI

Prof. Constantin Mihaela Școala gimnazială, comuna GORNET

Implicarea într-un proiect care vizează obiceiurile și tradițiile locale ne-a condus la o

cercetare și o documentare care au făcut să vibreze sentimentele de patriotism local, sentimente

ascunse și eliberate către lumina cunoașterii.

Numele comunei Gornet provine din denumirea unei varietăţi de stejar, gorunet. Conform

monografiei Gornetului, bătrânii satului povestesc despre o legendă în care se spune că un fugar

speriat de prigoana turcilor, şi-ar fi făcut primul bordei sub un gorun bătrân. ,, Pe un deal scăldat

în soare, Cu pădure de gorun, S-a oprit să-şi lege

rana Un soldat, un străstrăbun.’’ Într-un hrisov

dat de Neagoe Basarab în anul 1517, se specifica

despre gorneni şi proprietăţile lor că sunt pe

aceste meleaguri încă de la facerea lumii. Din

anul 1631 până in anul 1860, numele aşezării

GORNET a fost menţionat de 82 de ori în cadrul

unor documente oficiale. Au fost construite o

bisericuţă de lemn, primele două şcoli (1838- Gornet şi Cuib), au fost date 10 titluri de ,,boieri

de neam’’. GORNETUL sau Brăcacea, localitate binecuvântată de Dumnezeu, resedinţă de

comună încă din anul 1864, cuprinde satele BOGDĂNEŞTI, CUIB şi NUCET.

O importantă sursă de istorie vie o reprezintă câțiva bătrâni ai comunei, care au povestit

amintiri și legende auzite de la părinții, bunicii și chiar străbunicii dumnealor.

Comuna datează de pe vremea lui Mihai Viteazul. Din tabăra de la Bucov, în 1598, frații

Buzești, cu o parte din oaste, au plecat în Ardeal, pe Valea Oltului, iar restul oastei, cu voievodul

în frunte, a trecut și pe aceste meleaguri. Din cele mai vechi timpuri, Gornetul și-a găsit

amplasamentul în zona cea mai înaltă a pădurii, locuitorii putând scruta văile, observând orice

mișcare. Zona era renumită pentru zăcămintele de sare, comuna fiind străbătută de pâraiele

Sărățel și Tulburea, care se unesc în vechea vatră a satului. În locul de unde firicelul de apă

sărată izvorăște, oamenii au săpat și au înconjurat zona cu pietre. În timp, s-a făcut o groapă, de

unde sătenii se aprovizionează și astăzi dacă au nevoie de saramură. Zăcământele de sare au

determinat lipsa apei ani de zile și de-abia în anul 1997 s-a dat în folosință o rețea modernă de

alimentare cu apă. În satul Nucet există o zonă bogată în calcar, încă neexploatată, precum și

24

petrol, iar în satul Bogdănești se găsesc zăcăminte de sulf și de plumb. Comuna Gornet s-a făcut

remarcată prin existența primei mine de sare din județul Prahova, care datează de pe vremea lui

Constantin Brîncoveanu. În 1960 au fost descoperite

structurile de susținere ale bolților din lemn, precum și uneltele cu ajutorul cărora se extrăgea

sarea. Astăzi, datorită alunecarilor de teren, nu se mai poate vedea mina, ci doar o parte din

intrare. Sărățelul, renumit prin apa sărată, acum aproape că a secat. Se pare că faimoasa mină

de sare a fost închisă, după ce un muncitor a fost grav rănit de o piatră căzută în timp ce

pământul se surpa. Pe vremuri, lumea culegea flori de mină din această zonă.

Gornetul are un singur lac, lacul Stegardin.

Suprafata lacului nu este foarte întinsă, însă este

perfectă pentru micuța comună. În apropiere, o

pădure liniștită este străjuită de tuneluri din

timpul celui de-al doilea război mondial. Locul

numit ,,La Beciuri”sau ,,Gaura lupului” mustește

de istorie, în unele adâncituri fiind găsite pistoale

și căști. Unii săteni afirmă că în această zonă s-au

găsit monede din aur și argint, dar nimeni nu a

dorit să dea prea multe detalii. Doamna Pană Niculina povestea că ,,sub dealul crucii existau

niște tuneluri în care oamenii se ascundeau din pricina nemților, că aceștia le furau averea,

hainele, mâncarea, orice prindeau.” Acum este greu de găsit o cale de intrare, deoarece locul cu

pricina este înconjurat de bolovani și stânci, iar întregul deal este împrejmuit de tufe de cătină.

Din alte relatări am aflat că mai existau și alte beciuri, între ele fiind săpat un tunel care duce

spre Făget.

În cel mai înalt punct al dealului ce străjuiește comuna, a fost amplasată de către Primăria

comunei Gornet o cruce imensă în locul celei vechi, în luna noiembrie a anului 2013. Acest loc

servea drept punct de supraveghere în cel de-al doilea război mondial și era păzit de un militar

rus. Pe deal mai există și alte cruci vechi, împrejmuite cu pietre, care se pare că ar fi fost puncte

de orientare. Pe o plăcuță se poate citi o inscripție: ,,S-a înălțat această sfântă cruce ca semn al

biruinței tuturor eroilor comunei Gornet care și-au jertfit viața pentru apărarea și libertatea

patriei. Veșnică să le fie pomenirea.”

Bunica Stoica Lucia a povestit greutățile prin care a trecut în timpul războiului. În casa

străbunicilor s-au adăpostit nemții care fugeau în drum spre Cheia, iar pe acel deal a murit un

25

vecin de-al dănsei. În urma unui mare cutremur care a dărâmat biserica din sat, slujbele se țineau

în școala veche.

Conform monografiei Gornetului, în vremurile demult apuse, cititul se făcea prin metoda

LANCASTER, iar hârtia subţire pe care se scria era lipită pe foi de carton-mucava. Mariana

Gaftoi, învăţătoare la şcoala din Gornet, nota în toamna anului 1962, în jurnalul său: ,, Clasa

unde profesam eu funcţiona într-o casă mică, veche, de vreo 16 m2, cu pământ pe jos, ferestre

mici, bănci lungi ca pe vremea lui Ion Creangă. Într-un colţ era un godin de fontă. Aveam vreo

16 elevi. Pentru că era în toi culturalizarea maselor populare, acţionam şi în echipa de dansuri

populare şi în brigada artistică de agitaţie, pentru educarea sătenilor în spiritul vieţii noi, cu

colectivă-n sat.’’

Mâncarea specifică din moși-stramoși, era ciorba de curcan cu gulii. Gospodinele o gătesc

și acum, iar o rețetă garantată de murături face furori și în zilele noastre. Se folosește apa din

Șărățel, care conține o concentrație foarte mare de sare. Un litru de apă sărată se diluează cu

nouă litri de apă potabilă. La izvoarele care țâșnesc haotic din subteran, ajung atât localnici, cât

și oameni de departe, cu găleți și butoaie.

Potrivit celor spuse de doamna Botezatu Aurelia, care a făcut parte din ansamblul

popular, dansurile tradiționale erau: MAIORUL, RAȚA, OFIȚEREASCA, BRÂULEȚUL ȘI

ROMÂNUL, ultimele două fiind hore ritmate, care se dansează numai în Gornet.

Un obicei cu totul aparte era cel numit ,,Vasilica”, având drept scop testarea dragostei

sau a geloziei dintr-o familie. Un bărbat, în special un vecin, se costuma în femeie și intra ,,prin

efracție”, în casa vecinilor. Aceștia nu trebuiau să îl recunoască. ,,Vasilica” se dădea pe lângă

stăpânul casei, până când soția lui nu mai putea, ceda și devenea geloasă. În acel moment, într-

un hohot imens de râs ,,Vasilica” își dădea jos costumația și toată lumea petrecea la un pahar

de vin.

Un alt moment interesant și așteptat, confom celor spuse de doamna Stoica Lucia, era

,,Capra”, care se juca în ajunul Crăciunului. Participau numai bărbați și băieți, iar în spatele

celui deghizat cu o mască, mergea cineva cu chitara. Obiceiul se păstrează și astăzi, doar că în

plus se cântă și cu vocea. Doamna Stoica ne-a spus cu o ușoară părere de rău: ,,vremurile noastre

erau altfel, ne distram din orice, râdeam, cântam și dansam, dar astăzi voi nu aveți timp să mai

cunoașteți adevăratul sens al vieții.”

26

Cu privire la splendidul costum popular din depărtate vremuri, se remarcă cioarecii la

bărbați, peste care se strângea cămașa albă. La fete și femei era faimoasă rochia care se purta

peste fusta propriu-zisă, numită hondroc. De o mare însemnătate era lebărica, o vestă cu un

croi special, purtată peste cămașă sau ie. Portul străvechi se menține, din fericire și în zilele

noastre, femeile purtând fote de diferite culori, ii, marame, fâșii lungi din fire de borangic, cu

care își acoperă capul. Bărbații poartă pantaloni strânși pe picior, opinci, cămăși albe, ilice,

chimire late de piele, căciuli negre sau gri.

Negoițescu Nicolae, edilul comunei Gornet, într-un interviu, spunea: ,, Localitatea este

recunoscută ca cel mai mare producător de zmeură din Prahova. Nu este localnic în Gornet care

în spatele casei să nu aibă plantată zmeură. În trecut, fructele erau trimise la export și ajungeau

în Germania, Spania, Franța și Olanda. Străinii apreciau zmeura care era folosită nu doar în

alimentație, dar și în industria farmaceutică. Astăzi vorbesc cu respect, oricui, despre comuna

GORNET, pentru că la noi, aici, calci pe istorie la tot pasul!”

În concluzie, suntem mandri de comuna în care locuim, de oamenii ei, deoarece prin

cercetarea pe care am realizat-o am constatat că de localitatea noastră ne leagă o bogată și

frumoasă istorie ce merită a nu fi uitată.

BIBLIOGRAFIE

Costea Teleajen, Nicolae Petrescu Ion, Monografia comunei Gornet, judetul Prahova,

Ploiesti, Ed.Tipo Man, 2011

27

ICAM –INCLUDING CHILDREN AFFECTED BY MIGRATION

În anul școlar 2107-2018, Școala Gimnazială Măgurele este școală-pilot în proiectul

European ICAM- Including Children Affected By Migration, derulat de Inspectoratul Școlar

Județean Prahova alături de parteneri din Marea Britanie, Spania și Italia.

În perioada octombrie-noiembrie 2017, s-a

derulat cursul de formare de formatori la nivelul

proiectului la care au participat membrii echipei de

proiect din școală : prof. Iliescu Claudia-director,

prof. Filip Virgil, prof. Pahonțu Ana Maria și prof.

înv.primar Vădan Mirela.

Scopul programului ICAM este să crească

includerea, şi să îmbunătăţeasca capacitatea de

învăţare a copiilor afectaţi de migraţie (CAM) prin consolidarea unui mediu convivencia (trăire

în armonie) în şcoli şi acasă, prin creşterea gradului de conştientizare cu privire la drepturile

copilului şi legile care îi protejează şi prin furnizarea de sprijin suplimentar în şcoală şi în

familie pentru a facilita învațarea socială și emoțională şi bunăstarea generală. Imbunătățirea

convivenciei în şcoli este identificată ca fiind cea

mai pozitivă şi eficace modaliate de a reduce

comportamentul violent și conflictele.

Programul ICAM se va concentra pe

dezvoltarea întreagii şcoli prin 12 aspecte de

organizare scolară care care ar avea cea mai

directă influență asupra creării unui climat de

convivencia:

28

1. Conștientizarea experiențelor anterioare și prezente ale CAM și a posibilelor efecte ale

acestora 2. Revizuirea periodică a eficacității școlii în includerea CAM.

3. Politici și strategii eficiente pentru școală pentru includerea și sprijinirea elevilor,

inclusiv sprijinul lingvistic adecvat pentru CAM.

4. Lider de școală de înaltă calitate pentru dezvoltare

5. Strategii eficiente pentru inducerea unui nou CAM în comunitatea școlară

6. Strategii eficiente pentru asigurarea siguranței și a bunăstării elevilor în și în jurul școlii

7. O școală "învățată și prinde" cu curriculum pentru învățarea socială și emoțională (SEL),

menită să îmbunătățească comportamentul învățării

8. Sprijin suplimentar SEL pentru CAM

9. Sprijin pentru personal, inclusiv dezvoltarea profesională continuă pentru includerea

CAM

10. Implicarea studenților în întreaga școală în susținerea reciprocă și includerea CAM

11. Sustinerea și sprijinul părinților / tutorilor CAM pentru continuarea SEL în casă

12. Implicarea comunității locale pentru a spori integrarea CAM Şcoala este un agent

foarte important pentru schimbările din vieţile CAM, dar ea nu poate rezolva toate

problemele pe care familiile afectate de migraţie le au. Responsabilitatea ei este de a facilita

învăţarea elevilor şi acest lucru trebuie să fie scopul ICAM. Prin crearea unui mediu

convivencia, răspunzând nevoilor de învăţare sociala si emotionala (ISE) ale tuturor

elevilor şi străduindu-se să ofere ajutor suplimentar prin ISE pentru CAM, şcoala poate

oferi condiţii care să permită CAM să înveţe şi să îşi atingă potenţialul maxim.

ICAM îşi propune să dezvolte un program care să sprijine copilul şi familia și care să:

29

îmbunătăţeasca integrarea şi învăţarea în condiţii de siguranţă în şcoli, prin

concentrarea asupra a 12 zone de organizare școlară care se combină pentru a crea

un mediu convivencia.

sprijine prin CPD, consolidează

capacitățile şcolii pentru a se asigura

includerea CAM

aplice o revizuire școlară ICAM online

a organizării şcolii pentru convivencia

și integrare, care implică includerea

tuturor părților interesate.

crească gradul de conştientizare a

întregii comunităţii şcoalare, inclusiv CAM, astfel încât toţi înţeleg drepturile lor in

cadrul Convenţiei ONU privind drepturile copilului şi Convenţia Europeană privind

exercitarea drepturile copiilor

dezvolte întreaga programa școlară pentru învățarea formala şi informala pentru ISE

şi asigurarea unui sprijin suplimentar pentru a satisface nevoile ISE suplimentare ale

CAM.

dezvolte inițative conduse de colegi pentru copii, care promovează proprietatea şi

responsabilitatea pentru includerea tuturor elevilor în viața lor scolară.

faciliteze cooperarea între şcoli, familii, organizaţii comunitare, ONG-uri şi alte

agenţii/ organizaţii, care sunt în contact cu CAM

aibă beneficii care se vor aplica pentru toţi membrii comunităţii şcolare. Cercetarile arată că

rezultatele vor provoca, de asemenea, realizarea globală. Liderii școlii ICAM vor lucra pentru

a îmbunătăţi capacitatea de învăţare a

tuturor elevilor şi vor oferi ajutor

suplimentar pentru nevoi ISE, pentru

cei afectati de migraţie, ajutându-i să

își depăşească dezavantajul cu care se

confruntă ca urmare a separării,

traumei şi a pierderii suferite. Rolul

scolii este acela de a facilita învațarea.

Copiii nu pot învața dacă se simt

inconfortabil, izolați, nefericiți sau nu se simt în siguranță.Programul ICAM își propune să

30

ajute liderii școlii să creeze un climat în care toți elevii, inclusiv cei afectați de migrație, să fie

liberi să învețe.

În această perioada, la nivelul școlii a avut loc diseminarea acestui proiect, cu

implementarea unui plan de acțiune pentru îmbunătățirea dispoziției pentru CAM și formarea

întregului personal școlar. Au avut loc întâlniri cu elevii CAM și s-a urmărit formarea și

dezvoltarea competențelor sociale și emoționale, identificarea unor metode și strategii de lucru

cu acești copii, astfel încât cei aproximativ 42 de elevi ai școlii, afectați de migrație, să fie mai

bine înțeleși, ajutați și integrați. Programul ICAM promovează o abordare pozitivă pentru

crearea unui mediu școlar, unde elevii se simt în siguranţă, relaxați și fericiți și unde agresiunea

şi alte forme de violenţă nu se pot dezvolta.

31

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CITITULUI ÎMPREUNĂ

1 februarie 2018

Prof. înv. primar, Vădan Mirela

Prof. înv. primar, Nicolae Mădălina

Prof. înv. primar, Aldescu Petruța

Se văd în curtea școlii în fiecare zi. Poate locuiesc pe aceeași stradă, iar unii sunt chiar

prieteni. S-au jucat împreună de sute de ori. Dar niciodată N-AU CITIT împreună. Însă astăzi,

de Ziua Internațională a Cititului Împreună,

copii de clasa întâi, a doua și a patra au împlinit

„cea mai frumoasă și mai de folos zăbavă”. Au

citit, minunându-se unii de alții: cei mari cu

răbdare și înțelegere pentru truda celor mici de a

desluși înțelesurile încă greu de pătruns ale

slovelor, cei mici cu admirație și cu speranța că

vor ajunge și ei cândva să alunece atât de ușor

peste cuvinte, aidoma celor măricei. Au citit povești ale copilăriei, cu personaje îndrăgite de ei,

frumoase, bune, curajoase, cu puteri magice, cărora vor cu siguranță să le semene.

La început, unii s-au arătat mai timizi... „eu o să citesc în

gând, doamna”…, dar atmosfera a devenit curând molipsitoare și,

rând pe rând, copiii s-au lăsat furați de vraja poveștilor, dorind să

fie parte integrantă din acestea. Pentru că ce este de fapt cititul

împreună? Citim împreună atunci când una sau mai multe

persoane se alătură unei alte persoane care citește cu voce tare,

ascultă, privesc, își imaginează și se implică în poveste fiecare în

felul lui, dar toți împreună.

Astfel, lectura devine nu doar instrumental ideal prin care

se dezvoltă imaginația și vocabularul, se stimulează curiozitatea

și se antrenează puterea de concentrare, ci și un prilej de joacă

grozav și un mijloc minunat de a întări prietenia între participanți.

Și cum acesta a fost doar un prim pas în demersul nostru, cei mici

au primit și un mic dar, un ceas, simplu la o primă vedere, dar cu

un rol extrem de important: acela de a le aminti copiilor în fiecare

zi că a sosit ora cititului împreună cu voce tare: cu mămica, cu

32

tăticul, cu bunica, cu bunicul, cu fratele sau sora, cu oricine e dispus să împartă cu ei această

bucurie.

Ce nu trebuie să uite niciodată părinții este că nu e suficient să-i ceri copilului să citească. El

trebuie să te vadă mai întâi pe tine făcând acest lucru și apoi să-ți urmeze comportamentul.

Puterea exemplului personal este covârșitoare în educație. Și ar mai fi ceva: bucuria unui

timp petrecut împreună, timp de suflet, pe care cel mic și-l dorește cu ardoare, departe de griji,

treburi casnice, telefoane, tablete, într-o lume atât de frumoasă, cum e cea a poveștilor.

Citiți, așadar, dragi părinți împreună cu copiii voștri, citiți cu voce tare, pe rând, dăruindu-le

astfel clipe unice și făcându-i să devină ceea ce cândva nici nu visați: iubitori de lectură.

Elevii claselor I B, II A, IV B

Ziua Internațională a Cititului Împreună

33

PLEDOARIE PENTRU EDUCAȚIE

prof. inv. primar Nicolae Mădălina

Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o

categorie fundamentală a pedagogiei.

Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta

aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Johann Amos Comenius, în

lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu

„semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin

educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”,

și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este

educat”.

Educatia este primul lucru care ne diferențiază de animale. Noi folosim educația pentru

a evolua, pentru a marca acest proces. Educația ne face oameni. Fiecare cuvânt pe care îl luăm

ne completează pentru a ajunge oameni, fiecare literă se alătură la propoziția care ne definește,

fiecare sunet se îmbină în cântecul sufletului nostru.

Puntea dintre noi și viitorul nostru, care ne leagă de trecut prin prezent, lăsându-ne în

același timp liberi să decidem, este educația. Ne oferă posibilitatea de a discerne între bine și

rău, între alb și negru. Dualitatea e firească, însă educația este criteriul care ne ajută să alegem

corect. Nu există mereu o alegere corectă deoarece fiecare acțiune poate afecta o anumită

persoană, însă încercăm mereu să alegem corect pentru noi. Trebuie să fim corecți măcar cu noi

înșine, iar educația ne permite să facem asta.

Educatia este criteriul după care ești judecat. Este primul lucru care ne oferă o „etichetă”

. Ea ocupă un rol important în dezvoltarea individului, atât în comportamentul său în societate,

cât și în munca sa intelectuală. Astfel, educația are rolul de a forma, deschizând individului noi

orizonturi; pe de altă parte, lipsa acesteia restrânge posibilitățile.

Însă educația nu conține doar partea teoretică: mai este și cea practică, deseori oferindu-

i individului oportunități noi sau invers, micșorându-i cercul posibilităților. Astfel, un

informatician foarte bun ca programator, dar needucat, brutal cu oamenii sau indecent va avea

mai puține șanse decât unul mai slăbuț, dar mai educat și amiabil cu oamenii. Astfel, partea

teoretică este deseori anulată de cea practică; capacitățile mintale sunt deseori trecute pe planul

doi în cazul lipsei aptitudinilor sociale.

Scopul suprem al educaţiei este să ne pregătească pentru viitor şi să ne faciliteze

succesul. Educaţia nu poate fi retrogradă! Fundamental educaţia trebuie să anticipeze viitorul

34

şi să îi vină în intâmpinare, nu mai vorbim că trebuie să răspundă măcar necesităţilor

prezentului. Indiscutabil există un fond de cunoştinţe absolut necesare pentru cultura generală:

trebuie să ştim Istorie, Geografie, Biologie, Chimie, Fizică, Matematică, etc. pentru a ne

descurca în lume dar mai ales pentru că fiecare copil să intre în contact cu toate marile direcţii

şi discipline ale cunoaşterii pentru a-şi descoperi şi testa înclinaţiile.

Însă este nevoie de o educaţie deschisă, bazată pe opţiuni şi înclinaţii personale ale

copiilor şi deci personalizată. În plus, este nevoie de o educaţie pentru viitor! Adică foarte

dinamică, capabilă să reacţioneze rapid la ritmul alert al schimbărilor din viaţa de zi cu zi!

Copiii sunt într-un proces natural de explorare şi descoperire de sine, azi vor ceva, mâine altceva

şi este firesc să îşi caute menirea! Educația se hrănește din curiozitate, învățare, joacă,

experimentarea nemijlocită a lumii.

În concluzie, importanța educației este necontestată, având rolul de a crește o comunitate

cât mai sănătoasă din punct de vedere social și crearea posibilităților de dezvoltare a

aptitudinilor mintale ale acesteia, oferindu-i omului acces nelimitat la (re)descoperirea propriei

vieți.

‚,O educație bună este izvorul întregului bine în lume!’’ Immanuel Kant

35

ROLUL CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

PROF. ÎNV. PRIMAR:CUCULEANU-MUNTEANU ADRIANA

Școala Gimnazială, Com. Măgurele

„Copilul nu este o jucărie, el este o cruce care trebuie

purtată cu bucuria jertfei asumate,şi de felul în care părinţii duc această cruce, depinde

calitatea de creştinadevărat a viitorului adult!”

DanionVasile

Încă de la naştere, fiecare etapă din viaţa copilului îşi pune amprenta asupra dezvoltării

sale afective, motrice şi intelectuale. Chiar dacă, aparent, lucrurile decurg „de la sine”, există

factori care pot influenţa această dezvoltare, pe toate palierele sale, iar o parte din aceşti factori

ţin strict de mediul familial şi de felul în care cei care intră în contact cu copilul se raportează

la lumea din jur. Profesorul psiholog Adina Mesaroş a explicat cum influenţează primii ani din

viaţă comportamentul viitor al copilului şi, nu în puţine cazuri, chiar a viitorului adult. Potrivit

psihologului, primul pas în dezvoltarea bună a copilului, imediat după naştere, este satisfacerea

nevoilor imediate ale copilului. „Copilul plânge pentru că are o nevoie - este forma lui de

comunicare la acea vârstă. Este indicat să identificăm acea nevoie şi să o satisfacem. În

momentul în care nu o satisfacem, apar frustrările atât pentru mamă, cât şi pentru copil”, explică

specialistul, precizând că această satisfacere a nevoilor bebeluşului, în special de către mamă,

constituie baza unei bune relaţii ulterioare între cei doi.

Când vorbim despre cei șapte ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul o

primeşte de la părinţi, la formarea personalităţiişi comportamentului copilului până merge la

şcoală. Când spunem că un copil are cei șapte ani de acasă, ne gândim la un copil bine crescut,

care ştie să salute, să spună mulţumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui

şi cu adulţii.Cei şapte ani de acasă“ ar trebui să fie anii în care copilul capătă deprinderile

şieducaţianecesară vieţii în lume. E foarte firesc pentru părinţi să-şi dorească să aibă

copiifrumoşi, sănătoşi, bine educaţi. Dacă frumuseţeaşi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu,în

educaţia copiilor, părinţii sunt rânduiţi de Dumnezeu să deţină rolul principal.

Familia este o mică biserică numai atunci când părinţiiîşi cresc copiii aşa cum trebuie,

cu atenţieşi responsabilitate. Acest mediu este cel în care copilul deprinde principalele reguli

de bună purtare, cel mai adesea prin imitare decât printr-un comportament conştient, iar vârsta

primei copilării este esenţială în conturarea şiachiziţia normelor unui comportament social

36

corect. Şcoalaşi alte medii educaţionale nu pot ulterior decât să confirme şi să consolideze

normele deja deprinse din familie.Unele dintre acestea sunt:

-salutul – este prima normă de conduită învăţată în familie, începând de la etapa în care copilul

nu poate saluta decât prin fluturarea mâinii şi continuând pe urmă firesc cu „bună ziua”.

-comportamentul în public - un copil „bine crescut” ştie să răspundă la întrebări şi să susţină,

la rându-i, conversaţia, îşiaşteaptă rândul fără să întrerupă pe cel care vorbeşte.

-comportamentul cu prietenii- manierele nu se demonstrează doar în preajma adulţilor. Jocurile

copiilor sunt experienţe care, pe lângă că aduc destindere şi voie bună, îi pregătesc pe cei mici

pentru rolul de adult. Tot jocurile sunt ocazia de a învăţa, exersa şi testa comportamente

corecte.

-manierele la masă- o bună creştere presupune folosirea eficientă a tacâmurilor, respectul

comesenilor

- recunoaştereagreşelilor- „Îmi pare rău” este, la fel ca şi „te rog”, o expresie magică. Pentru a

o folosi, un copil are nevoie să o audă şi din partea adulţilor din jurul lui. Astfel, va învăţa că

recunoaştereagreşelilorşi sinceritatea exprimării regretului nu sunt un semn de slăbiciune.

-tact şitoleranţă- un copil „bine crescut” învaţă de la părinţi că a râde de slăbiciunea, defectul

fizic sau orice tip de dizabilitate a cuiva ne descalifică în primul rând pe noi. Va face diferenţa

între râsul sănătos şi spiritul de glumă şi râsul care jigneşte, care deschide răni.

Toate acestea sunt rezultatul a ani de experienţe, cu încercări, eşecurişireuşite.

Şibineînţeles că există uneori devieri de la tipul de comportament pe care dorim să-l insuflăm

copilului nostru, precum şi zile în care ni se pare că totul e în zadar şi că toate lecţiile pe care

ne-am străduit să le predăm copilului nostru au trecut pe lângă el fără să lase urme

semnificative. Probabil că soluţia este, la fel ca în cazul multor aspecte legate de creşterea unui

copil, perseverenţa. Şi exemplul personal, asta în primul rând. Iar eforturile susţinute nu vor

întârzia să dea roadele mult-aşteptate, UN OM BUN!

BIBLIOGRAFIE

Cum să ne creștem copiii?, Danion Vasile, Editura Sophia, București, 2012

Cei șapte ani de acasă, Michiela Poenaru, Editura ePublishers, 2013

37

PREVENIREA VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR

Prof. înv. primar- Aldescu Petruța

Fenomenul violenţei şcolare trebuie analizat în contextul apariţiei lui. A gândi strategii,

proiecte de prevenire a violenţei şcolare înseamnă a lua în considerare toţi factorii (sociali,

familiali, şcolari, de personalitate) ce pot determina comportamentul violent al elevilor. Şcoala

poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare. Şi asta nu numai în condiţiile în care

sursele violenţelor sunt în mediul şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se află în exteriorul

şcolii, în familie, în grupul de prieteni.

În condiţiile unui mediu familial instabil, tensionat, conflictual, şcoala poate reprezenta

pentru elev o a doua şansă. Dificultăţile pe care le au profesorii cu unele clase sau cu unii elevi

sunt de ordin relaţional. Profesorul este un transmiţător de cunoştinţe, dar şi un transmiţător de

valori, de idealuri. El însuşi poate fi un model cu care elevii se identifică. De aceea, este necesar

ca profesorul să stabilească cu clasa de elevi o comunicare favorabilă învăţării, o relaţie de

ajutor, îndeosebi cu elevii aflaţi în dificultate. Este de dorit ca, în egală măsură, profesorul să

încerce să explice comportamentele violente ale unor elevi şi să-şi analizeze propriile atitudini,

să-şi conştientizeze prejudecăţile, reprezentările pe care le are în raport cu aceşti elevi.

Comportamentul profesorului, relaţiile pe care le are cu elevii reprezintă o componentă

importantă a ceea ce se numeşte „climat şcolar” şi care poate face ca şcoala să fie un loc de

integrare, un loc unde personalitatea elevului se exprimă în toată complexitatea sa sau,

dimpotrivă, să fie un loc al excluziunii celui mai slab, al stigmatizării.

Elevul îşi exprimă adesea dificultăţile sale prin agresivitate, provocare, violenţă verbală,

iar profesorii trebuie să încerce să afle ce se ascunde în spatele unor astfel de comportamente,

care sunt motivele reale ale violenţei. Uneori, elevul violent nu este decât un copil în suferinţă,

marcat de eşecuri şcolare ce îi afectează încrederea în sine. Toate acestea se asociază de multe

ori şi cu un climat familial tensionat, conflictual. În momente de mare tensiune, elevul se apără

prin atitudini de refuz. Un astfel de copil care, prin acte violente, încearcă să atragă atenţia

asupra lui are o nevoie fundamentală de stimă, de recunoaştere din partea celorlalţi. El exprimă,

astfel, şi nevoia de a intra în relaţie cu profesorul într-o manieră diferită, mai valorizantă. Din

păcate însă, profesorii acordă prea puţină atenţie acestor elevi, iar comportamentelor lor

agresive li se răspunde cu agresivitate şi atitudini autoritare ce nu fac decât să înrăutăţească

lucrurile.

38

Profesorul trebuie să aibă o privire pozitivă asupra elevilor respectivi, să-i încurajeze,

să le stimuleze eforturile atât pe planul comportamentului, cât şi pe cel al activităţii de învăţare,

fără să aştepte pentru aceasta rezultate spectaculoase. De asemenea, elevii trebuie ajutaţi să-şi

învingă sentimentele de inferioritate, de neputinţă şi să capete încredere în propriile capacităţi,

în aptitudinile lor, să-şi modifice propria imagine. A cultiva încrederea în sine a elevilor este o

activitate foarte importantă. Oricine vrea să se simtă preţuit şi respectat. Profesorul are sarcina

de a planifica în aşa fel activităţile, încât fiecare elev să poată face ceva şi să aibă succes. Eşecul

repetat determină sustragerea elevului de la activităţi, precum şi pierderea încrederii în sine sau

în profesor. A crede în aceşti elevi poate fi un risc pe care profesorul trebuie să şi-1 asume

pentru că, dacă nu la toţi, măcar la unii dintre ei se va produce „declicul" care să marcheze

începutul unui proces de schimbare.

Pentru ca o clasă să funcţioneze ca un grup, profesorul trebuie să creeze suficiente ocazii

prin care elevii să se cunoască mai bine, să se descopere, să vorbească despre aspiraţiile lor. De

asemenea, profesorul trebuie să favorizeze interacțiunea între elevi, organizând pentru ei

activităţi în grupuri mici, bazate pe ajutorarea elevilor mai slabi de către cei buni şi pe exerciţii

care să vizeze dezvoltarea aptitudinii de a comunica. Acesta din urmă poate fi un obiectiv

prioritar al lucrului cu clase dificile şi se poate realiza prin exerciţii care să favorizeze expresia

orală, ascultarea şi comunicarea. Pentru mulți dintre profesori, a găsi căile potrivite de a veni

în sprijinul acestor elevi și implicit de a reduce violența în mediul școlar, este, de cele mai multe

ori, o adevărată provocare.

Bibliografie

Salavastru, Doina –”Violența în mediul școlar”, Editura Polirom, Iași, 2003

39

De ce avem nevoie și de francofonie...

Suntem în 2018, anul centenarului Marii Uniri, sărbătoare

a identității noastre naționale și culturale. Este anul în care noi toți,

împreună, celebrăm ceea ce ne unește în cuget și-n simțire: istoria,

cultura, limba, tradițiile și obiceiurile. În aceste momente în care

privirile se întorc spre trecut, nu trebuie să uităm prezentul, căci suntem

astăzi parte a unei familii unite în diversitate: Europa.

La Saison France – Roumanie 2018 – 2019 este o acțiune strategică,

un punct de întâlnire între două țări, două culturi, cu ocazia celor 100 de ani de la crearea

României moderne. Această acțiune se bazează pe relațiile politice și economice dintre

România și Franța, precum și pe componenta lingvistică francofonă. A vorbi franceza în spaţiul

românesc înseamnă mult mai mult decât simpla stăpânire a unui instrument lingvistic, fiind

expresia adeziunii la o serie de valori, idei şi idealuri specifice naţiunilor moderne europene.

Astfel, conform unui studiu, un român din patru vorbește limba franceză, 1.6 milioane de elevi

studiază limba franceză în România, iar 3.500 de tineri își fac studiile la universități din Franța.

În plus, România este membră cu drepturi depline a Organizației Internaționale a Francofoniei

încă din anul 1993. Așadar, întâlnirea cu istoria va fi celebrată în cele două țări, în cadrul unor

ceremonii, expoziții, concerte, festivaluri, colocvii etc.

Pe aceeași linie, în luna martie se vor desfășura și activitățile din cadrul proiectului

regional La Francophonie chez nous 2018, ediția a III-a, care își propune cooperarea în

domeniul educației, precum și promovarea valorilor și principiilor diversității culturale și

lingvistice. Proiectul vizează colaborarea mai multor școli din județele Prahova, Dâmbovița,

Argeș, Neamț, Galați și municipiul București, cu sprijinul Institutului Francez din București și

al Alianței Franceze Ploiești. Inițiat de catedra de limba

franceză din școala noastră, acest proiect este o invitație la

adresa tuturor elevilor cărora le place limba franceză. În acest

sens, puteți participa la manifestările din cadrul acestui proiect

– expoziție de desene, colaje, obiecte tematice, concurs sau

momente artistice, care se vor derula în săptămâna

francofoniei, 19 – 23 martie 2018. Vă așteptăm să sărbătorim

împreună!

Prof. Ana-Maria Pahonțu

40

MAREA MEA IUBIRE, TEATRUL

Constantin Mihaela,

Școala gimnazială, comuna GORNET

Exprimarea, sub toate formele ei, este o libertate asumată, o punte între îndrăzneală și

dezertare din cotidian. Exprimarea prin artă, mai ales prin teatru, nu scuză anumite perioade

din viață, ci le justifică De câțiva ani coordonez activitatea unor trupe, urmărind două planuri,

unul general şi unul individual. Utilizarea

metodelor activ-participative au avut drept scop

educarea gusturilor, emoţiilor, atitudinilor

pozitive, învingerea inerţiei şi a plafonării. Am

încercat prin art-terapie să ajut copiii să se

înțeleagă pe ei înșiși, să-și elibereze mintea și

sufletul de tensiuni. Au fost urmărite dezvoltarea

şi modelarea personalităţii elevilor implicaţi,

sensibilizarea acestora, pentru a privi mai cu atenție atât în jur, cât și în interiorul lor, formarea

unor abilități de viață, deprinderi și atitudini, în funcţie de aptitudinile hărăzite de Divinitate.

La repetiții, copiii au fost încurajați să se

exprime cu naturalețe, să își găsească mult mai

ușor cuvintele, căpătând mai multă încredere în

ei. Am urmărit să-i educ în așa fel încât, prin

performanța artistică să învețe să se

autodefinească, să aibe siguranță de sine,

lejeritate, am testat seriozitatea, spiritul de

observație, spiritual de echipă și umorul.

Sunt 10 ani de cănd participăm la concursul

interjudețean de interpretare artistică a personajelor caragialiene ,,Caragiale, contemporanul

nostru”, care are loc la fiecare sfârșit de ianuarie, la muzeul ,,I.L. Caragiale” din Ploiești. Anul

acesta am obținut premiul II cu piesa ,O noapte furtunoasă,, și două premii de interpretare.

Costumele și recuzita au creat atmosfera specifică lumii lui ,,nenea Iancu”. Micii actori ai clasei

a VII-a au fost spumoși, inventivi, au avut emoții constructive. Diversele artificii de regie au

făcut juriul să zâmbească, finalul fiind foarte apreciat . Anul trecut am participat cu două trupe

și am atins apogeul: marele premiu, cu piesa ,,Five o clock” și patru premii de interpretare,

premiul I cu piesa ,,Oscrisoare pierdută” patru premii de interpretare și premiul pentru cea mai

41

bună actriță. Fără a fi acuzată de lipsă de modestie , consider că acești copii meritau

recunoașterea valorii lor.

Cu toate că acestor performanțe se cuveneau mai multe aprecieri, doresc să descriu

activitatea și rezultatele obținute acum doi ani, la Mizil, la centrul cultural ,,Adrian Păunescu”

în cadrul proiectului regional ,,Actori mici, talente mari”.

Am participat cu trei trupe, una din ciclul primar și două din ciclul gimnazial.

Piesa „Escu” de TUDOR MUȘATESCU s-a dovedit a fi o imensă provocare, fiecare moment

al repetiţiilor fiind un regal de imaginaţie, creativitate şi talent. Adaptarea după ,,O seară în

familie” de Vladimir Holis, a scos în evidență ideea că toleranța față de cei de altă etnie este o

stare de spirit, asumată în totalitate de acești copii de 12 ani.

Mai importante decât repetițiile au fost discuțiile, care au avut drept punct de plecare

exemple personale, emoționante. Momentele scenice din ,,Mărgele colorate” de Alecu

Popovici au umplut sala de repetiții de râsete și voie bună. Adevărați spiriduși de serviciu, cei

trei mici actori au creat senzația că-și joacă propriile experiențe. Premiul de excelență luat de

trupa ,,MINI-ZMERGO” ne-a accentuat increderea in propriile forţe şi ne-a adus dovada că

trebuie să ascultăm vocea interioară, ce ne spune că avem acel ceva care ne face inconfundabili.

Trupa ,,Zmergo” prin tema aleasă și jocul convingător, prin puterea cuvintelor și șpiritul de

familie creat în timpul jocului, a reușit performanța unui onorabil loc I. Copiii noștri au excelat

prin seriozitate, bun simț și dăruire, dovedind că într-adevăr ,,viața bate filmul”. Locul III

ocupat de trupa ,,PITICOT” ne-a ambiționat pentru a continua visul.

Cel mai important lucru a fost lecția de viață la care am fost cu toții părtași. La jumătatea

piesei, Cozmin, cel mai mic dintre copii, s-a speriat și a început să plângă. David, colegul lui,

cu o prezență de spirit remarcabilă, i-a ținut în față cartea din care urma să citească, astfel încât

să nu se mai uite în sală. După ce piesa a lut sfârșit, toată echipa a fost în jurul micuțului și al

mamei, iar cei prezenți în sală au

ovaționat, îmbărbătându-I.

Premiul pentru ,,cea mai bună actriță” a

fost obținut de Maria Păunescu, nepoată

a inegalabilei actrițe Aimee Iacobescu,

care a confirmat moștenirea genetică,

reușind să acapareze atenția tuturor, prin

personalitate și talent.

Parteneriatul cu Şcoala

gimnazială nr.1 Mizil, cele patru trofee,

42

diplomele și cărţile primite au materializat succesul nostru. Părinţii elevilor care fac parte din

cele trei trupe şi-au manifestat dorinţa ca activitatea acestora să continue și și-au oferit ajutorul.

Cadrele didactice, atăt cele din școală, care au vizionat piesele în cadrul activităţilor din

săptămâna ,,Școala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun” cât şi cele care le-au văzut în cadrul

concursului regional de la Mizil şi-au manifestat entuziasmul şi au lăudat talentul, creativitatea

şi munca de echipă a tuturor celor impicați.

Deplasarea elevilor într-un alt spațiu decât cel obișnuit, întâlnirea cu alți elevi,

confruntarea cu aceștia si rezultatele obținute au făcut ca micii actori să capete multă încredere

în ei și să-și domine emoțiile. În urma discuţiilor avute cu colegii, am ales ,,Actori mici, talente

mari,, ca fiind cea mai reuşită activitate care a declanşat un impact emoţional special, atât în

rândul copiilor, cât și al adulților. Am fost singura școală participantă care a avut în concurs trei

trupe de teatru, singura școală care a reușit performanța de a lua patru trofee. Consider că am

ales cea mai bună metodă de a clădi ceva frumos și durabil în interiorul sufletelor, prin art-

terapie.

Odată ce flacăra pasiunii și-a arătat puterea, cu mare greutate cineva o va putea stinge

și atâta vreme cât copilul din sufletul fiecăruia va trăi, vom face teatru, dar nu vom juca teatru.

Ne-am gândit la un proiect ambițios, greu de realizat, dar nu imposibil: coordonarea unui

concurs județean. De ce să fim oaspeți, când putem deveni gazde?

43

FOTOGRAFIA ȘI VIDEOGRAFIA – MODALITĂȚI DE A NE MANIFESTA

CREATIVITATEA

Prof. Nicolae Fanurie CHIROBOCEA Școala Gimnazială Măgurele

În cadrul parteneriatului dintre Școala Gimnazială Măgurele și Alianța Franceză

Ploiești, în perioada ianuarie-martie 2018, au avut loc o serie de activități pentru îndrumarea

elevilor în scopul realizării unui film de buzunar.

Astfel în data de 11 ianuarie 2018, la sediul Alianței Franceze Ploiești, a avut loc o

activitate de instruire a profesorilor din județul Prahova ce doresc să participe la festivalul Film

de poche, organizat de Alianța Franceză în colaborare cu Institutul Francez.

Cursul a fost susținut de către Romuald Ngomssi, doctorand în cinematografie și prof.

Chirobocea Nicolae Fanurie, fotograf. În cadrul acestei întâlniri au fost prezentate tehnici de

încadrareși compoziție, modalități de filmare și multe alte informații necesare realizării unui

film.

44

O altă acțiune a fost realizată la Școala Gimnazială Măgurele, unde elevii interesați de

arta filmării și fotografie au participat la 2 sesiuni de instruire sub îndrumarea prof. Chirobocea

Nicolae Fanurie. Instruirea s-a încheiat cu alte 2 sesiuni de practică, în care elevii au realizat

scenariul pentru filmul Un zâmbet și o carte și au filmat și realizat montajul pentru acest film.

ISSN: 2537- 4397ISSN-L: 2537- 4397